Redactor:Radu Badale

Coperta:Walter Riess

Cartografie:Petruta $erban

Tehnoredactare computerizata:Corina Roncea, Lili Gaibar

Pe coperta: .. .. . .....•..moned~ bizantina· din secolul al XIII-lea reprezentandu~1 pe· imparat(Mihail al VIII-lea Paleologul) binecuvantat de Isus Hristos, in prezentaarhanghelului Mihail; in funcial, al doilea Conciliu ecumenic de la Niceea(786), prezidat de Constantin al VI-lea (Biblioteca vaticana, Roma).

Helene Ahiweii~rL'IDEOLOGIE POLITIQUEDE L'EMPIRE BYZANTIN

© 1975 Presses Universitaires de France

Toate drepturile asupra acestei versiuniIn limba romana sunt rezervate Editurii CORINT

ISBN: 973-653-267-4

Format: 16/54 x 84Coli tipo: 11,5

. Tiparul executat la:Tipografia MULTIPRINT la§i

Calea Chl"nAulul 22, et 6, la" 6600tel. 032-211225, 236388 fax. 032-211252

•

Tn memoria parintelui Vitalien Laurent

... I have sailed the seas and comeTo the holy city of Byzantium.

... Set upon a golden bough to singTo lords and ladies of Byzantium

Of what is past, or passing, or to come*.

W.B. YEATS - Sailing to Byzantium, 1927.

* " ... Am trecut peste mari ca sa yinLa sfanta cetate a Bizantului.... intr-o barca de ~ur m~am suit, sa Ie cantDomnitelor ?i nobililor domnibizantiniDespre ce-a fost, ce este ori ce va fi sa fie." (N.tr.)

INTRODUCERE

Studiul ideologiei politice a Bizantului, adica a Imperiuluiroman cre?tin de Rasarit, detine, printre problemele care pre­domina, in prezent, in studiile bizantine, un loc de exceptie.Lucrari importante ?i valoroase, datorate, in special, savantilorgermani ?i anglo-saxoni, au vazut lumina zilei in ultimii ani':acestea sunt consacrate, in cea mai mare parte, examinariiconceptiei imperiale romane (deosebit de insufletite in Bizant,mai ales intre secolele al·IV-lea ?i al VI-lea, a raporturilor salecuideea elenistica de regalitate ?i, bineinteles, a prelungirilorsale in conceptia cre?tina despre putere. A?adar, se poate con­sidera ca problema cel mai amanuntit dezbatuta este aceea afundamentului ideologic al universalitatii Imperiului bizantin2

;

totu?i, implicatiile acestui principiu de baza, gandirea politica,in societatea ?i in viata bizantinilor nu ?i-audobandit incastudiul pe care il merita.

Lucrarea de fata nu pretinde, nici pe departe, ca ar umpleaceasta lacuna; mult mai modest, ma voi stradui sa examinezdoar cateva aspecte ale principalelororientari ideologice, do­minante in diversele perioade ale milenarei istorii a Bizantului,?i voi analiza impactullor asupra mentalitatilor ?i asupra opinieipublice. Raporturile cetatenilor cu puterea.?i autoritatea, rolul?i reactiile lor la chestiunile socotite de interes national sau,pur ?i simplu, publice, vor fi problemele pe care Ie voi puncta,fara ca, din pacate, sa pot oferi ni?te solutii satisfacatoare.Situatia fragmentara ?i dispersata a documentatiei constituie

5

adesea 0 piedica Tn conturarea unor aspecte al caror intereseste, totu?i, evident; ma refer, Tntre altele, la mecanismul for­marii mentalitati1or, la rastalmacirile opiniei publice ?i, Tnsfar?it, la rezistenta structurilor· mintale Tn fata realitatilor Tnmi?care. Aceste probleme nu pot fi expuse Tn mod corect ?ianalizate fara 0 examinare prealabila a evolutiei semantice atermenilor utilizati Tn circumstante determinate. 0 astfel deancheta nefiind Tnca facuta, nici initiata, aceasta lipsa se varesimti Tn studiul nostru.

Tn plus, studiul ideologiilor politice din Bizant (folosescintentionat pluralul, data fiind varietatea orientarilor ideologi­ce din Imperiu) reclama recursulla ni?te surse de diverse cate­gorii ?i naturi. Este evident ca informatiile provenind din izvoa­rele scrise dedicate unui anumit public Tngaduie surprinderealimite/or sociaIe, etnice ?iintelectuale, prin observarea reac­tiilor persoanelor, de diferite origini ?i conditii, implicate Tntreburile ob?te?ti. Astfel, sursele hagiografice - Vietile5fintilor, MiracoIeIe, Rugaciunile etc. - sunt Tn mod specialutile pentru studiul credintelor populare ?i al reaqiilor popu­latii10r din provincii. Tn schimb, sursele oficiale, mai ales legile?i decretele imperiale, sunt indispensabile pentru determi­narea orientarilor ideologice ale carmuirii, Tn vreme ce lite­ratura savanta - Discursun~ Scrisori etc. - aduce marturiipretioase asupra pozitiilor, adeseori nuantate~ ale elitelorbizantine ?i, Tn particular, ale lIintelectualitatii" constantinopo­litane. Pe de alta parte, iconografia imperiala, ca ?i numis­matica3 sau, In mai mica masura, sigiliografia, dezvaluiesecretele propagandei oficiale, deosebit de bine puse la punctIn Bizant. Sa a¢augam, Tn cele din urma, ca studiul atitudiniiBisericii, esential pentru subiectul nostru, reclama exploatareasurselor ecleziastice ?i ca istoricii bizantini sunt singurii care nefurnizeaza informatii despre contextul istoric Tn care au apa-'rut diversele manifestari ideologice. Prin urmare, se Tntelege

6

ca volumul cople~itor al documentatiei face subiectul aproapeimposibil de controlat.

Oricum, lacunele ~i imperfectiunile lucrarii de fata nu I~i potgasi 0 scuza numai Tn dificultatea atingerii obiectivului propus ­de acest lucru sunt profund convinsa. Totu~i, Tmi place sa credca efortul meu, de~i incomplet, va Tncuraja, fara Indoiala,cercetarile ulterioare, Tntr-un domeniu interesant ~i Inca destulde putin explorat. limultumesc coordonatorului acestei colectii,profesorul R. Mousnier*, pentru ca mi-a oferit ocazia sa Tntre­prind acest studiu. A? dori sa mentionez, de asemenea, calucrarea de fata a fost realizata la Dumbarton. Oaks, la Centrulde Studii Bizantine de la Universitatea Harvard: recuno?tintamea se Tndreapta catre conducerea acestuia, Tn special catredirectorul sau, M. W. Loerke, pentru ca mi-a pus la dispozitiebiblioteca exceptionala a acestui centru ?i pentru ca mi-aartatat comorile nepretuite ale colectiei sale bizantine.Profesorului R. Browning, de la Universitatea din Londra, carea binevoit sa-mi citeasca manuscrisul, Ti exprim multumirilemele prietene?ti pentru observatiile facute. Tn sfar?it, a? dori saprecizez cat de mult a profitat aceasta carte de pe urmadiscutiilor mele· cu parintele F. Dvornik,.profesor emerit laHarvard ~i unul dintre principalii sustinatori ai studiilor despreideologia politica a lumii cre?tine.

* Profesorul Roland Mousnier acoordonat colectia "L'Historien" a edi­turii Presses Universitaires de France, in care a aparut, in 1975, aceastacarte. (N.red.)

7

Imperiul bizantin In timpullui Vasile al II-lea (976-1025)

~; p..::::y ~~~~~~I~•••••••••••·.II~!I~!1111~~1wl~~ s A R 811 V1dm

I~~~~f;~ o>"u;.~" ~"'

Capitolul 1

UNIVERSALISMUL

Originile Jmperiului bizantin: legenda ~i istorie

Bizantuleste un ora~ ~i, totodata, un Imperiu. Conditiaapartea cetatii, odinioara modeste, din Stramtoare.a Bosforului a dat,de timpuriu, na~tere legendei. Menita sa devina capitalaprimului Imperiu cre~tin, Bizantul, Constantinopolul estecon­siderat, de la bun Tnceput, ca 0 opera de inspiratie divina:Dumnezeu i-a aparut Tmparatului Constantin,pentru a-i porun­ci unde sa a~eze ora~ul, pe malurile Bosforului. Tot 0 inter­ventiedivina a precizat amplasarea exacta a Bizantului, pemalul european al Bosforului (nu in Calcedonia, aflata pemalul asiatic). Tn sfar~it, sub indrumarea unui inger, Constantina trasat conturul ora~ului caruia, continuandtraditia inaugu­rata de Alexandru cel Mare, ii vada numele sau.

Tntemeier~a Constantinopolului, cetatea aleasa de Dumne­zeu, a fost, in scurtavreme, socotita ca simbolizand intemeiereaImperiului cre~tin. Istoriografia cre~tina a zamislit legendaora~ului sfantConstantinopol - 0 replica, s-ar spune, pentrulegenda pagana a Romei -, iar Orientul roman a prefacutConstantinopolul in centrul saupolitic ~i cultural. Astfel, 0 datacu aparitia Constantinopolului, 0 lumenoua intra in istorie ­Bizantul, devenit Constantinopol, inaugureaza Imperiul bizantin,

9

noul Imperiu roman, pus sub semnul noii religii. Legenda, caresustine ca Imperiul bizantin ar fi fost creat de cre~tini ~i pentrucre;;tini, constituie, fara Tndoiala, primul faptideologic bizantin.Istoria, caci acesta Ti este rolul, se delimiteaza de miraculos - dinperspectiva sa, originea Imperiului bizantin apare Tn Tntreaga-icomplexitate -, ca atare ne informeaza ca 7mparatul Constantina ramas pagan pana pe patul de moarte ~i Ti rezerva lui lulianApostatul un loc printre Tmparatii Bizantului.

Tntr-adevar, Bizantul T~i datoreaza existenta evenimentelorcare au marcat soarta Imperiului roman la sfar~itul secoluluial IV-lea. Contestat de 0 patura din ce in ce mai larga a popu­latiei sale - ma refer la cre~tini, considerati, deo parte a isto­riografiei oficiale, vinovati de caderea Romei 1

-, amenintat deinvaziile barbare, pe care sistemul sau de aparare a granitelor(limes) nu reu~ea sa Ie stavileasca, obligat, Tn sfar~it, sa-~i aban­doneze pretentiile asupra dominium-ului din Rasarit in favoa­rea Imperiului persan, rivalul sau, Imperiul roman din veacul a.1IV-lea a fost constranssa-~i reconsidereorientarile politice ~i saTsi reevalueze fundamentul valorilor. Sa consolideze traditia, , .unui Imperiu invincibil, sa refaca 0 unitate - a carei scindareva provoca a~a-numita "schisma Tn suflet" ~i va umple de ama:.raciune spiritele - erau Tndatoririle urgente, a caror amploaredescuraja elitelelumii romane a epociF.

Cu toate acestea, intemeierea Constantinopolului ca 0

noua cetate imperiala, la rascrucea mai multor lumi, in Orien­tul roman, ~i toleranta fata de noua religie,cre~tinismul, careobtine, de acum Tnainte,multumita Edictului de la Milano,dreptul de a exista Tnlmperiu, demonstreaza, dupa parereamea, vointa ~i stradania de a redresa Imperiul, care se mani­testa atat pe plan intern, cat ~i pe plan extern. Aceste masuridovedesc neTndoi~lnic preocuparea statului de a-~i reTntarilegaturile cu populatii1e orientale din Imperiu, al caror devota­ment fata de cauza romana era vital pentru supravietuirea

10

acestuia. Crearea Constantinopolului ca 0 replica fidela a Romeiconstituie 0 marturie a deplasarii atentiei carmuirii TnspreOrient, In vreme ce acceptarea cre~tinismului corespunde dorin­tei populatii1or orientale, care furnizau statu lui mijloacele, Inoameni ~i In bani, ale apararii sale - sa nu uitam ca, Tntr-ade­var, Orientul, imens tezaur de resurse pentru Imperiu, a fostcel dintai cucerit de catre noua religie ~i ca din randul popu­latiilor sale I~i va recruta cre~tinismul mentorii ~i discipolii ceimai Inflacarati.

Tn orice caz, aceste doua masuri esentiale - IntemeiereaConstantinopolului ~i acceptarea cre~tinismului - s-au datoratunui singur om, Imparatului Constantin, caruia i-au fost Indea­juns ca sa treaca, apoi, drept parintele Imperiului care va rezul­ta de aici, adica al Imperiului bizantin, chiar daca aceasta dez­voltare, ulterioara, a politicii sale nu fusese vreodata pre­conizata nici, binelnteles, darita de el. Orice s-ar spune, exis­tenta Bizantului este subordonata actiunii constantiniene;fondatorul sau a fost sanctificat de catre Biserica bizantina,care II va califica drept "Aidoma Apostolilor" (isapostolos), ~i afost proiectat In mit de catre stat ~i locuitorii ora~ului sau3

•

Astfel, noul Imperiu, care marcheaza 0 etapa importanta adestinului roman, a avut drept baza Constantinopolul, caNoua Roma, iar drept fundament spiritual cre~tinismul, careligie a populatiilor lumii romane depinzand, de acum Inainte,de noua cetate imperiala4

• A~adar, acestea sunt cele douaforte majore din ideologia politica a Imperiului pe care IInumim, impropriu,' bizantin~ cad, Tn realitate, este Imperiulroman' al Rasaritului cre~tin, avand drept capitala Constantino­polul. Sa amintim ca, Tntr-adevar, bizantinii nu ?i-au spus nicio­data altfel decat "romani" ?i ca termenul de "bizantini" Iidesemna, In epoca, ?i doar sub pana scriitorilor arhaizanti,numai pe locuitorii din Constantinopol, adica ai ora?uluiconstruit pe locul vechii cetati Byzantion5

•

11

Tntelegem, astfel, de ce numero?i istorici moderni numescImperiul bizantin "Imperiul roman tarziu" sau "Imperiul ro­man de Rasarit", respingand termenul de bizantin ca impro­priu ?i, trebuie sa recunoa?tem, Tncarcat de un sens aproapepeiorativ, cristalizat pe baza interpretarilor pripite, avansatede catre eruditii Secolului Luminilor, la adresa unei· civilizatiicareia nu-i puteau patrunde nici spiritul, nici semnificatia6

•

Aceasta disputa Tn jurul numelui Imperiului, care risca saramana acela de "bizantin", reflecta, dupa parerea mea, 0

realitate istorica, pe care ar fi suparator s-o ignoram, Tntaipentru ca ne permite, cu u?urinta, sa afirmam importantalegaturilor Imperiului bizantin cu lumea romana ?i cu valorilesale, apoi pentru ca ne da prilejul sa precizam ca termenul de"bizantin", cel putin pana Tn epoca a?a-numita protobizantina(din secolul al IV-Ieapana la sfar?itul secolului al VI-lea), tre­buie Inteles ca desemnand Imperiul cre?tin al Rasarituluiroman ?i, Tn sfar?it, pentru ca, Tn plus, ne Ingaduie sa subli­niem, drept consecinta imediata a acestei definitii aImperiului bizantin, trasaturile esentiale ale ideologiei politicedin lumea bizantina - ata?amentul cvasineconditionat fata devalorile romane ?i cre?tine, a?a cum erau conceputeacesteade lumea elenica ?i elenizata din Orient.

Constantinopolul, devenit centru al lumii greco-romanecre?tinate, va fi, Tn mod firesc, capitala noului Imperiu; va fidesemnat ca "Nbua Roma" ?i, totodata, ca "Noul lerusalim";va fi cetatea Fecioarei7

, iar despre statui Tn care se afla se vaspune ca este "ocrotit de Dumnezeu~', Tn vreme· ce Tmparatulsau, deopotriva "Invingator ?i iubitor de pace", va fi consideratdrept aghiotantul, Tmputernicitul lui Hristos pe pamant. Carac­terul universai al Imperiului bizantin, fondaf pe mo?tenirearomana, este, astfel, consolidat prin gandirea cre?tina ecume­nica. Aceasta conceptie romano-cre?tina a universalitatiiImperiului prinde contur Inca din timpul lui Constantin cel

12

Mare ?i este magistral expusa de catre Eusebiu, In discursulsau, rostit In anul 335, In onoarea celui dintai Imparat cre?tin8

.

Prin urmare, se discuta zadarnic despre data de na?tere aImperiului bizantin - aceasta a fost ba plasata sub Diocletian(294-305), din cauza reformei administrative din vremea aces­tui imparat, ba socotita aceea~i cu data Intemeierii Constan­tinopolului(330), ba Impinsa pana In anul 395, data ,separariiImperiului roman In Imperiul de Rasarit ?i Imperiul de Apus.Ramane de necontestat, dupa parerea noastra, faptul caImperiul bizantin Incepe cu domnia Imparatului roman care aautorizat, prin Edictul de la Milano (312), libera practicare acultului cre?tin, celcare a prezidat primul conciliu ecumenic, laNiceea (325), cel care, In sfar?it, a ctitorit noua cetate imperi­ala, careia Ii va atribui simbolurile puterii ?i-i va da numele sau9

•

Cu toate acestea, Imperiul creat, chiar daca involuntar, decatre .Constantin i~i. va afirma ulterior caracterul specific, maiales In timpul perioadei cuprinseintre domnia lui Teodosie I?icea a lui Heraclius (379-641). De-a lungul acestor secole,Bizantul va dobandi trasaturile datorita carora va fi desemnat,mai tarziu, ca Imperiul grec din Rasaritul cre?tin. Aceasta nouaorientare ideologica, dezvoltata In paralelcugandirea desorginte romana, mereu vie, dar pe care tinde sa olnlocuiasca,va starni conflicte mocnite sau deschise In inima lumii care toc­mai se na?tea, lumea Bizantului,conflicte care-?i vor lasaIntiparite urmele asupra Intregii existente a Imperiului.

Na~terea ideologiilor bizantine: mare~ie ~i contradiqii

Domnia lui Teodosie I marcheaza un moment de cotitura Inistoria noului Imperiu, Indepartandu-I de traditiile romane ­am In vedere ruptura brutala cu paganismul, rezultata dinmasurile luate din porunca acestui Imparat. Tntr-adevar, sub

13

Teodosie, cand cre?tinismul devine religie de stat, s-au adoptatni?te masuri care au capatat, adeseori, caracterul de veritabilepersecutii Tmpotriva paganilor - oracolului din Delfi i-a fostimpusa tacerea, Jocurile Olimpice ?i misterele din Eleusis aufost interzise,· templele au fost jefuite de cre?tini, preotiipagani s-au vazut nevoiti, cum scria, nu fara amaraciune,Libanius, "sa taca sau sa moara"10. Din acel moment,.cetateanal Imperiului roman era considerat oricine Tmbrati?aseadevarata credinta, cea stabilita de conciliile ecumenice de laNiceea ?i de la Constantinopol (381) - ba?tina? sau strain,european, asiatic sau african (Imperiul cuprindea, 7ntr-adevar,de jur Tmprejurul Mediteranei, teritorii situate pe toate acestetrei continente), era suficient sa fii cre?tin pentru a avea accesla orice functie din administratia imperiala, ba chiar ?i la tron.Secolul allV-lea, Tn timpul caruia se petrece dureroasa operatieestetica, autoimpusa de catre Imperiu, pentru a-~i aranja chi­pul astfel Tncat sa-i permita sa traiasca 0 noua viata, se Tncheiecu triumful cre?tinismului. Antichitatea ?i spiritul sau umanist?i tolerant sunt definitiv Tnmormantate - Imperiul romancedeaza locul Imperiului bizantin t Tn vreme ce lumea occiden­tala patrunde Thtr-o noua era a istoriei sale, dominata,. cumscria Gibbon, de "religie ?i barbarie"ll.

La moartea lui Teoc;iosie, Imperiul roman, Tmpartit, dupa unstravechi obicei ?i pentru a-i mu1tumi pe cei doi fii ai Tmparatu­lui defunct, Tn rmperiul de Rasarit ?i Imperiul de Apus, estelasat prada, sfa?iat ?i divizat, atacurilor din partea popoarelorgermanice; care, Tn valuri succesive, Tncepusera Tnca din secolulal III-lea sa forteze portile Caucazului ?i sa razbata7n Europa.Imperiul de R~sarit" Bizantul, stabilit Tn tinuturi manoase, undeelementul greco-roman era dominant, a putut, gratie noii salereligii ?i a traditiilor sale politice ?i intelectuale, sa formezeun stat, solid ?i con?tient de valoarea patrimoniului sau, carese va opune, eficace, barbarilor12. Ajun?i la Dunare, hotarul

14

septentrional al Imperiului, aparat de contingente militareimportante ~i de un lung lant de fortarete, barbarii, Tn pofidanumeroaselor raiduri, nu 0 data spectaculoase, dar Tntotdeau­na razlele, uneori Tmpinse chiarpana la zidurile Constantino­polului, au fost constran~i, Tn cele. din urma, sa recunoasca,Tntr-un fel sau altul, autoritatea Imperiului, care n-a ~ovait sa T~i

impuna, pentru a obtine aceasta recunoa~tere, importantesacrificii materiale. Bizantul, imperiu multietnic, dar TncrezatorTn forta sa culturala, a absorbit ~ia asimilat, de-a lungul tim­pului, elementelestraine de traditiile sale, Tn vreme ce, pe dealta parte, a pus finantele Imperiului la dispozitia diplomatieisale savante, care i-a Tncurajat pe conducatorii recalcitranti aidiverselor grupe de invadatqri sa-~i caute Tntr-alta parte unrefugiu ~i un loc unde sa se stabileasca.

In acest mod, ImperiuLdeRasarit, prin sistemul sau deaparare ~i prinjocul diplomatic subtil, care urmarea sa-iatalepe barbariunii Tmpotriva altora, a~tiut sa-i Tndrepte spreOccidentul depopulat, saracit ~i lasat Tn voia sortii. In. sfar~it,

multumita bazelor sale culturale ~i politice, a reu~itsa-i Tnglo­beze pe barbarii care au patruns pe teritoriul sau ~i care i-aufurnizat mana de lucru pentru muncileagricole ;;i soldatii pen­tru armatele imperiale - Tn randurile carora ace~tia vor .Iuptaadeseori Tmpotriva propriilor frati13. A~adar, Tn vreme ceImperiul de Apus, cu Roma, capitala sa, T~i dadea ultima sufla­re, napadit de barbarii care Ii vor fmpartiteritoriul, Tn 476,Imperiul de Rasarit scapa din experienta care va.zdruncinaEuropa Tntre secolele al III-lea ~i al.V-lea cu integritatea terito­riala aproape neatinsa ;;i cu 0 personalitate nationala ;;i politicabine consolidata.

Imperiuldin Rasarit ramane, de acum Tnainte, bastionulcre~tinatatii ~i refugiul culturii greco-romane: Tn fata Romeidevastate de catre barbari, Constantinopolul devine centrullumii civilizate, singura capitala a Imperiului roman: numai

15

Tmparatii sai vor putea, Tn mod legitim, sa poarte acest titlu,subTntelegandu-se Tmparati ai romanilor, iar patriarhul sau i?iva vedea rangul ridicat la acela?i nivel cu al papei ?i va fi califi­cat, pe drept cuvant, drept ecumenic. Constantinopolul va fisingura cetate-regina, cetatea prin excelenta14, in vreme ceRoma, distrusa ?i barbarizata, se va pleca Tn fata Constantino­polului. I?i va mai aduce aminte de gloria sa de odinioara, detitlurile ?i de intaietatea sa, numai atunci cand Occidentul bar­bar, pe care II va cre?tina, va gasi puterea de a se ridica impotri­va Bizantului - dar aceasta se va petrece Intr-o noua lume ­pentru a revendica suprematia. Pana atunci, Occidentul vatrece prin secole de Tntuneric, iar Orientul printr-un timpalTndelungatelor stradanii de supravietuire ?i mentinere. Izolatintre hotarele sale, constant amenintate, saracit ?i vlaguit, cuvremea, de razboaiele la care II provocau, nelncetat, fie bar­barii de la miazanoapte (acum avari, slavi ?i bulgari), fie per?iisasanizi in Orient, Bizantul va fi constrans sa-?i revizuiascapolitica ?i sa-?i modereze ambitiile. Diplomatia, organizareamilitara ?i administrativa, orientarea intelectuala ?i aspiratiilespirituale, pe'scurt, viata ?i istoria Imperiului roman de Rasarit,ale Bizantului, vor fi, de acum Inainte, animate de doua prin­cipii contradictorii: unul, realist ?ioriental, care vrea cu oricepret mentinerea teritoriului roman ramas in Imperiu ?i evolutia,in interiorul granitelor sale, a populatiilor bizantine,iar celalalt,idealist ?i occidental, care aspira la recucerirea Apusului romande sub barbari ?i la reintoarcerea fratilor supu?i in sanul mariinatiuni romane. Visul marii idei universale, intrupat acum inreconquista vechii lumi romane, se va opune, pe viitor, politiciicumpatate si conservatoare, care staruia pentru abandonareadefinitiva a' ceea ce era deja pierdut ?i pentru consolidareaImperiului In partea orientala, izvorul prosperitatii ?i baza forteisale militare. Aceste doua curente politice diferite au avut,fiecare in parte, partizanii sai Inflacarati, i-au Impartit pe

16

oamenii de stat Tn factiuni, au starnit pasiunile populatieiconstantinopolitane (demele), ale carei tulburari i-au amenin­tat nu 0 data pe Imparati, s-au manifestat sub diverse formeIn viata intelectuala ?i artistica ?i, oricat de ciudat ar parea, s-auaflat la originea marilor conflicte religioase care au zdruncinatadeseori Imperiul ?i care, privite din afara, dau impresia, Tnzilele noastre, de nelnsemnate "galcevi bizantine".

Se Tntelege, a?adar, de ce toti cercetatorii care abordeazastudiul fenomenului complex al artei bizantine ridica problemaoriginilor creatiei artistice Tn Bizant prin alternativa: "Roma sauOrientul"15. Unii subliniaza influenta Antichitatii greco-roma­ne, ceilalti nu vad decat Orientul, elenistic sau nu, ca sursa deinspiratie a creatorilor bizantini. Istoricul nu poate decat sa setina deoparte de aceasta conceptie restrictiva despre fenome­nul bizantin. Adevarata explicatie pentru complexitatea istori­ca a Bizantu1ui rezida, daca vrem sa enuntam problema Tntr-omaniera schematica, Tn formula: "Constantinopolul cu Romasau Constantinopolul fara Roma", binelnteles In masura Incare Constantinopolul reprezinta Rasaritul roman, iarRoma,Apusul roman. Numero?ii Tmparati care s-au succedat petronul Bizantului au Tmbrati?at, fiecare dupa originea, obi­ceiurile ?i temperamentul sau, unul dintre cei doi termeni aiacestei formule. De aceea, ei au orientat politica ?i eforturileImperiului fie spre ofensiva ?i expansiune teritoriala, subdeviza: "Imperiul roman este universal", fie· spre defensiva ?iorganizare interna, avand drept ·cuvant de ordine: "Imperiulcre?tin este patria noastra, sa-I aparam de' necredincio?i".Domnia lui lustinian I marcheaza apogeul ideii imperiale roma­ne, In vreme ce iconoclasmul se erijeaza Tn aparator Tnver?unatal ideii orientale - fiecare, la randul sau, va suscita reactii carevor zdruncina Bizantul. Razboiul, fie Tn interiorul granitelor, fieTn afara lor, ramane, oricum, soarta Imperiului de Rasarit. SeTntelege, a?adar, de ce istoria sa pare a fi aceea a unui Imperiu

17

militar ~i cre~tin, Tn care, timp de peste 0 mie de ani, autori­tatea militarilor - avandu-ITn frunte pe Tmparat, "icoana vie alui Hristos" - T~i exercita puterea asupra statului, asupraBisericii ~i asupra poporului bizantin. De-a lungulTntregii istoriia Bizantului, armata a reu?it sa ramana depozitara valorilorpolitice ?i istorice ale Imperiului; din acest punct de vedere,Bizantul este unicul mo?tenitor al Romei imperiale ?i, 0 lungaperioada a existentei sale, va ramane un stat fara putinta de adeveni 0 natiurie16.

Visurile universaliste:stradaniile lui lustinian I ~i ale lui Heraclius

Secolul al VI-lea este marcat de urmarirea Tncapatanata amarii ideii romane - acest vis etern a devenit, Tn sfar?it, sublustinian, 0 realitate tangibila. Constantinopolul a reu?it sacucereasca vechea lume romana, sa restabileasca sub egida saimperium romanum Tntre fostele sale granite ?i sa faca sa dom­neasca.Tn lume pax romana, semnul hegemoniei sale univer­sale. Barbarii (ostrogotii, vizigotii, vandalii) fusesera goniti dinItalia, din cea mai mare parte a Spaniei ?i din Africa, per?iirespectau tratatele Tncheiate cu Bizantul, popoarele rebele ?igreu de tinut Tn frau din Arabia recunoscusera autoritateaimperiala, gotii' din Crimeea fusesera constran?i sa se lini?­teasca, frontiera Dunarii parea de netrecut. Mediterana ~i

Pontul Euxin devenisera .ni~te lacuri bizantine. Constantino­polul, a?ezat Tn punctullor de Tntalnire, stapanea marile, popu­latia sa aduna bogatiile pe care i Ie procurau controlul naviga­tiei ~i al com'ertului, Tn timp ce Tmparatii sai organizau statuiuniversal,- cum era pe atunci Bizantul, pe baze noi. Conduce­rea centrala, instalata la Constantinopol, afost reTntarita. S-auTnfiintat mai multe logothesia(ministere), responsabile cu

18

economia, finante1e ?i armata imperiala. 0 Tntreprindere legis­lativa fara precedent s-a dus la bun sfar?it prin concepereaunor codexuri care atingeau toate aspectele dreptului - justi­tia dobandea, astfel, instrumentul de care se va servi Bizantulpana la sfar?itul existentei sale ?i pe care II va transmiteEuropei timpurilor moderne; iar Biserica, dupa triuniful defini~

tiv asupra paganismului - paganii au fost exterminati de catrelustinian, iar ~coala de la Atena a fost Inchisa -, dobande~te

un caracter rigorist. Cum credinta ?i legea erau Tn serviciulsuveranului, s-a instaurat astfel monarhia absoluta, care ?i:.aarogat 0 sorginte divina - Trnparatul a fost desemnat ca"basileu Investit de Hristos", prestigiul?i controlul asupra sta­tului fiindu-i date de la Dumnezeu.Constantinopoluldomne?te ?i administreaza, totodata. Splendoarea imperialaeste Inscrisa In monumente grandioase (bisericile Sfanta Sofia,Sfintii Sergiu?i Bachus, Sfantalrina)17, In vreme ce provinciileIndepartate vad instalandu-se pe teritoriul lor noile formeadministrative,cu un pronuntat caracter militar. Ora?ele lordevin obiect al solicitudinii imperiale: Salonicul cu SfantulDimitrie, Ravenna cu bazilicile San Vitale ?i San Appollinare,magnificacoperite cu marmura policroma ?i mozaicuri straluci­toare, ajung rivalele Constantinopolului. Monumentele dinRoma, devenita bizantina ?i pusa sub autoritatea unor papi ori­entali (greci ?i sirieni), nu sunt cu nimic mai prejos decat ace­lea din Inaltele laca?uri ale cre?tinatatii orientale, din LocurileSfinte, de pe Muntele Sinai?i din Efes18. Importante constructiide utilitate publica (apeducte, bai, palate administrative)Impodobesc toate marile cetati ale Imperiului, care dobandescun pronuntat caracter urban ?i cosmopolit, In vreme ce, de-alungul vastelor frontiere bizantine, se ridica un ?irag neTntre­rupt de fortarete, centre de colonii militare, nuclee ale noilorora?e. Tn fine, 0 densa retea de drumuri, savant trasate?i Intretinute cu regularitate, une?te Constantinopolul cu

19

provinciile sale periferice, de pe trei continente. Aceste dru­muri erau strab~Hute de armatele imperiale?i constant utilizatede catre negustorii care transportau marfurile din Orient InBizant ?i apoi mai departe, pana In Occident, facand sa circulein lumea barbara nomisma bizantina, dolarul Evului Mediu,dupa expresia lui Lopez19

• Pe moneda de aur bizantina, faimo­sui "besant", a carui circulatie n-a fost vreodata Impiedicata defrontiere, lumea putea sa-I contemple pe imparatul bizantin, Intinuta militara, avand deasupra capului imaginea lui Hristossau a Fecioarei, reprezentarea originii divine a puterii sale, fiind7nsotit de un Inger, simbolul triumfului ?i al ocrotirii divine, ?itinand, Intr-o mana, globullmpodobit de cruci, aratand univer­salitatea bizantina, iar In cealalta, un labarum - sceptru cruci­form, simbolul autoritatii romane ?i cre?tine asupra lumii. Samarturisim ca nimic nu puteaaduce, mai bine ?i Intr-omanieramai frapanta, la cuno?tirita tuturor popoarelor ?i natiunilorprincipiile ideologiei care Insufletea Bizantul: universul civilizat,ecumenic, apartinea Imparatului bizantin, "alesul", "proteja­tul" lui Dumnezeu, succesorullmparatilor romani: lustinian I,7ntr-adevar, pusese In fapt aceasta idee mareata. EI a fost celdintai Tmparat bizantin reprezentat pe monezi tinand In managlobullmpodobit de cruci20

•

Cu toate acestea, epoca de glorie a perioadei iustiniene,mareata prin Infaptuirile sale, a fost, ca de obicei, de scurtadurata. Imperiul a cunoscut, la scurt timp, Infrangeri care i-auspulberat frontierele, i-au modificat caracterul deputere inter­nationala ?i i-au obligat pelmparatisa-?i modereze pretentiileuniversaliste.

La moartea lui lustinian cel Mare (565), statui, a?a cumspecifica Procopiu,' Inlucrarea sa intitulata Istoria secret51, eraruinat de campaniile militare necontenite ?i de politica mega­lomana a suveranului, care a fost, totu?i, ultimul mare Imparatroman. Au urmat devalorizarea monedei de aur (nomisma),

20

tulburari In randul populatiei constantinopolitane, marturii alenemultumirii generale, iar armatele imperiale,epuizate de ne­sfar?itele razboaie de peste mari (Africa ?i Italia), starnite depolitica marii idei imperiale romane, s-au dovedit incapabile saasigure apararea tarii, amenintata din toate direqiile. Valurileavarilor ?i slavilor au fortat, curand, frontierele Dunarii, iar bul­garii, instalati dincoace de fluviu, ?i-au creatpropriul stat,primul stat barbar Infiintat pe teritoriu bizantin. Forte1e impe­riale au suferitcrude Infrangeri In fata per?ilor, care au invadatprovinciile din Orient, au intrat victorioase In Palestina, apoi auvenit, In acela?i timp cu avarii, sa-?i ridice· tabara Inainteazidurilor Constantinopolului, salvat, cum spune legenda, deinterventia miraculoasa a ocrotitoarei sale, Sfanta Fecioara.Imnul "acatist", atribuit lui Roman Melodul, capodopera aimnografiei bizantine, se vrea vocea poporului, Inaltata pentrua aduce multumiri mantuitoarei sale, Fecioara, numita, Tnaceastacircumstanta, "general invincibill'. Tmparatul Heracliusa orga­nizat replica bizantina :- a mobilizato mare armata nationala,a respins barbarii. din Nord, a proclamat 0 "cruciada" .Impotri­va per~i1or care .ocupasera Locurile Sfinte, a intrat Inlerusa­Iimul devastat de inamic, a patruns Ininteriorullmperiului per­san ~i a ruinat Ctesiphonul, capitala acestuia, pentruca, laurma, In 630, sa aduca el Insu~ila lerusalim, In triumf,Adevarata Cruce,ceea ce semnifica faptul ca victoria sa eraaceea a cre~tinatatii ?i Ii dadea, astfel, dreptulla titlul de "NoulConstantin"22. Tn sfar~it, distrugerea definitiva a puterii persa­ne de catre armatele bizantinei-a Ingaduit lui Heraclius sa I?iaroge titlul de "basileus", mai Inainte purtat doar de catresuveranii sasanizi - acesta va figura, de acum Inainte, In titula­tura imperiala, alaturi de acela de autocrator-imperator. Pe scurt,totul a reprezentat 0 dovada a consolidarii unui Imperiu romancre~tin In Rasarit; dominium-ul roman s-a stabilit, pentru primaoara, In aceasta parte a lumii - mareata Infaptuire depa~ise

21

chiar ?i visurile romanilor dealtadata. Se Tntelege, astfel, de cerenumele lui Heraclius I-a umbrit pe eel allui lustinian, ba chiar?i pe al lui Constantin. Legenda lui a supravietuit vremeTndelungata la populatii1e din tinuturile care i-au cunoscutfaptele de vitejie, a?a cum 0 dovedesc textele occidentale ?iturce?ti din vremea cruciadelor23

•

Tnaceasta atmosfera de euforie nationala, iscata de reu?i­tele lui Heraclius, nu Tncapea loc ?i pentru gandul ca tulburarileprovocate de cativa arabi rebeli, Tn Tndepartatele provincii dinSud, puteau compromite gloria bizantina ?i chiar puteau puneTn pericol existenta Imperiului. Cu toate acestea, Tnfrangereaarmatelor imperiale la Yarmuk (Tn 637), pe cand Heraclius eraTnca Tn viata, a deschis calea cuceririi arabe - succesele lor ful­geratoare vor dovedi precaritatea echilibrului stabilit Tntre pre­tentiile universaliste ale Constantinopolului?i nazuintele sepa­ratiste profunde ale populatiilor orientale, echilibru despre carese credea ca arfi de·nezdruncinat, dupa gesta lui Heraclius.

Oricum" Tnainte de Tncheierea secolului al VI-lea, arabii T?icreasera Califatullor, chiar pe pamantullmperiului, la Damasc,apoi, profitand de sprijinul populatiilor bizantine din Siria, T?iconstruisera flote, cu ajutorul carora Tntreprindeau incursiuniTn scop de jaf ?i raiduri sistematice Impotriva teritoriului bizan­tin, ajungand, Tn cele din urma, sa T?i faca aparitia In fatacetatii imperiale, asediind-o?i dinspre mare ?i dinspre uscat,amenintand Tnsa?i existentalmperiului, dupa ce Ii ridiculizaseraprestigiul24

• Reaqia bizantina va fi pornita Tn numele unei ideo­logii noi, a carei aparitie ?i punete In practica vor marca 0 coti­tura decisiva Tnistoria Imperiului. Nu am putea Tnte1ege sem­nificatia acesteia, nici masura consecintelor sale, daca nu am, . , ,

tine cont de motivele care explica uluitoarea izbanda araba -imboldul dat de ideea razboiului sfant combatantilor islamului,epuizarea lumii romane, ca urmare a razboaielor permanente,dar, de asemenea, ?i poate mai presus de toate, colaborarea

22

cu inamicul extern a populatiilor orientale, datorata faptului catraditiile etnice ?i aspiratiile lor spirituale Ie deosebeau radicalde lumea greco-romana care conducea Constantinopolul ?icare impunea politicii imperiale 0 orientare conforma propriilorinterese25

• Toate acestea sunt lucruri care explica ?i care justi­fica, Tntr-o oarecare masura, pierderea provinciilor orientale aleImperiului, aceste focare nestinse de controverse religioasecare au zdruncinat Bizantul, dar care erau, toate, pana laurma, solutionate potriyit dorintei Constantinopolului, aBisericii ?i a Tmparatului sau. A?adar, se constata de la sine canoua ideologie bizantina va furniza argumentele ripostei Intr-osituatie devenita Ingijoratoare,chiar amenintatoare, Pentruaceasta, se va tine seama de Tnfrangerea politicii imperiale tre­cute, fata de care noua ideologie se distanteaza, din ce In cemaimult.

Capitolul2

NATIONAllSMUl,

Povara realita~ii: iconoclasmul

o noua orientare politica ~i ideologica predomina Tn perioa­da care se Tntinde de la Tnceputul secolului al VIII-lea pana lamijlocul secolului al IX-lea. Aceasta perioada este cunoscutasub numele Tn~elator de iconoclasm. Intr-adevar, disputa icoa­nelor nu constituie, In opinia noastra, decat un aspect de supra­fata, amspune chiar un simplu pretext, al mutatiilor ~i convul­siilor profunde care au pus la Tncercare Imperiul bizantin, statui,Biserica ?i societatea sa, vreme de mai bine de un secol.

Orientarile politice ale Tmparatilor iconocla~ti, Tmparatiisupranumiti Isaurieni - cu toate ca fondatorul dinastiei, Leonallll-lea (717-741), afost originar din Germaniceea (Armenia)?i nu din Isauria -, pot fi definite ca realiste ~i populare. inceea ce prive?te politica interna, se constata 0 dorinta accen­tuata de dreptate sociala ~i 0 preocupare de a-i proteja pe ceislabi impotriva abuzurilor celor puternici. Ecloga, culegerea delegi publicata de Leon allll-Iea, s-a nascut din eforturile depusede acest Tm·parat' pentru ca legile ~i dreptul, "devenite deneinteles pentru .popor ~i, mai ales, pentru cei din provincie",sa fie accesibile tuturor. Rezultatul acestei stradanii de simplifi­care a unei legislatii savante ~i, Tn numeroase puncte, perimate,

24

este ansamblul operei legislative a Isaurienilor, care va ramaneTn vigoare pana la interventia Tmparatilor Macedoneni, adicatimp de mai bine de un secol, mai exact pana la redactareaBasilicalelor, de la sfar?itul secolului al IX-lea. Ecloga, aparutadin grija de a servi ?i cetatenilor de conditie foarte modesta,arata, prin continutul sau, ca legile bizantine puteau fi, ?i Tnacel moment chiar erau, Tn slujba celor maislabi din punct devedere economic ?i social. Spiritul de dreptate sociala, careTnsufle!e?te lunga introducere a Eclogei, atribuita lui Leon Tnsu?i,este, din aceasta perspectiva, deosebitde semnificativ - indis­cutabil, acest preambul constituie cel mai bun manifest depolitica sociala conceput vreodata de un Tmparat bizantin."Dintre toate soiurile de bine, dedara Leon, eu am ales drepta­tea." Tmparatulconstataca numai Tmpartirea dreptatii pe pa­mant este 0 fapta conforma vointei divine ?i Ti cheama "pe ceicare sunt Tnsarcinati cu aceasta sa T?i Tnabu?e orice pasiune ?isa-?i rosteasca sentinta potrivit cerintelor adevaratei dreptati,aceea care nu-i dispretuie?te pe cei saraci ?i nu-i lasanepedep­sitipe cei puternici"; elTi Tndeamna, Tn sfar?it, pe judecatori "saserveasca egalitatea ?i dreptatea",amintindu-?i ca "Iui Dumne­zeu nu Ti plac cei care au doua greutati?i doua masuri'."

Obiectivul urmarit de Leon al III-lea prin publicarea Eclogei?iideile pe larg dezvoltate Tn preambulul saunu lasa nici 0 Tndoialaasupra orientarilor politicii iconoclaste. Acestea se pot rezumadupa cum urmeaza: sa i se poarte de grija poporului de rand, safie protejat de cei puternici, fiindca,dupa cum explica Leon allll-Iea,aceasta este vrerea Domnului ?i pentru ca Tn acest fel bizantiniivor putea "cu sprijinul ceresc, sa se apere de du?mani". Cu altecuvinte, sloganul: "eu Dumnezeu, pentru sarmani ?i asupriti ?iTntru apararea patriei" constituie esenta ideologiei bizantine, alcarei scop va fi tocmai crearea solidaritatii nationale, cea care Ieva Tngadui sa tina piept amenintarii externe, Tn special invaziilorarabe Tn Rasarit ?i incursiunilor slave Tn Apus.

25

Dreptatea sociala se prezinta ca liantul acestei solidaritati;ca atare, este conceputa astfel Tncat sa atraga paturiledezmo~tenitilor societatii bizantine, mai ales populatii1e ruraledin restultarii, neglijate pana atunci de Constantinopol,absorbit de proiectele universaliste pe carei Ie impuneauelitele sale greco-romane. De acum Tnainte,orice partinire Tnfavoarea intereselor populatiilor urbane, a comerciantilor ~i ame~te~ugarilor, a regiunilor maritime, respectiv orice politicastraina ~i indiferenta fata· de preocuparile populatiei rurale,tinute, pana atunci, departe de civilizatia greco--romana ~i deavantajele pe care Ie oferea aceasta adeptilor sai, trebuia sa fieabandonata. Marea idee romana T~i facuse veacul, Imperiulera chemat, de acum Tnainte, sa apere interesele propriiloraparatori - numai Tn acest sens se poate Tntelege vastami~care politica, militara ~i sociala declan~ata de parinteleiconoclasmului, Leon al III-lea, acela~i Tmparat care va promul­ga Ecloga ~i va dicta principiile sale fundamentale. Oare maitrebuie sa amintim ca, la Tnceputul secolului al VIII-lea, situatiase schimbase radical pentru Imperiu, a carui capitala aproapeavea sa fie cucerita de arabi, Tn anul 7177

Sa punctam cateva aspectecare vor lamuri politica icono­c1asta si orientarile sale. Tncade la sfarsitul secolului al VII-lea,. .flotilele arabe brazdau marile bizantine (numai Pontul Euxinramasese Tn afara razei lor de aqiune), devastand, prin incursi­unile lor anual'e(a~a-numitele "cursa"), tarmurile ~i insulele,provocand depopularea regiunilor maritime, jefuind cetatileodinioara prospere, Tmpiedicand orice activitate comerciala ~i

ajungand, Tn final, saconduca armatele musulmane TnainteaConstantinopolului, salvat datorita proiectilelor incendiare, acaror tehnica fusese pusa la punct tocmai pentru a face fataprimejdiei create, de flotilele arabe2

• Tnaintea Orientului rava~it

de cucerirea araba, Occidentul bizantin luase chipul mahniriiadanci, sporite de incursiunile slave ~i de atacurile bulgarilor,

26

care, dupa ce reu~isera, inainte de sfar~itul secolului precedent(679-680), sa-~i intemeieze un stat al lor la sud de Dunare,provocasera grele infrangeri armatelor imperiale. Provinciilebalcanice erau inundate de valul slav, care T~i manifestaprezenta panaTnTndepartata regiune a Peloponesului, Tnvreme ce populatia· autohtona cauta adapost incetatile care,Tncercuite. de slavi, se sufocau, treptat, sub presiunea lor. Tncateva cuvinte, infiltrarea slava nu numai ca daduse .peste cap,cel putin pemoment,modul de viata ~i caracterul etnicaleOccidentului bizantin, dar pusese, de asemenea, pentru vremeindelungata, aceste ·regiuni Tn imposibilitatea de a aparaImperiul ~i de a participa la eforturile sale de a tine pieptinaintarii arabe, devenite ingrijoratoare in Orient3

•

Tn aceste conditii,era din ce Tn ce mai evident ca salvareaImperiului depindea exdusiv de populatiile rurale dininteriorulAsieiMici. Cucerirea araba fiind oprita in fata lantului MuntilorTaurus, la portile Ciliciei, Imperiul a incercat, fire~te, saca~tige

de partea sa. populatii1e ale caror ata~ament ~i fidelitatear fiputut contribui la supravietuireasa.Fara nici 0 indoiala capolitica iconodasta,violent refractara la tot ceea ce aminteade civilizatia greco-romana ~i deideologia de odinioara, puteareconcilia Constantinopolul cu populatiile rurale din Asia MicaOrientala, crescutein lipsuri, traind din.munca pamantului pecare trebuia acum sa-I apere de invadatori ~iinfluentate Tnpracticile lor religioase de rigoarea sectelor aniconice, dintot­deauna Tnfloritoare pe aceste meleaguri .. Sa spunem, pur ~i

simplu, ca din aceasta perspectiva iconodasmul nu se maiprezinta ca 0 noua orientare politica, intrucat este 0 schimbareradicala, dictata de necesitate. Nascut pentru a tine piept peri­colului arab in Orient, iconodasmul a disparut, normal, 0 datacu acesta. Trecerea sa a lasat, totu~i, urme adanci in spirite ~i

a marcat profund ~i pentru multa vreme viata, societatea ~i

chiar institutii1e Bizantu1ui.

27

Oricum, se poate afirma, de~i cam schematic, ca iconoclas­mul marcheaza, pentru Bizant, ruptura cu traditia greco-ro­mana sub toate aspectele sale. Aceasta ruptura, care simboli­zeaza, lesne deimaginat, 0 profunda mutatie a lumii bizantine,se manifesta in mai multe moduri. Prin dedinulvietii urbane,de exemplu; termenul de dezurbanizare sau, mai degraba, deruralizare a Imperiului, utilizat pentru a descrie acest fenomen,nu este exagerat referitor la epoca respectiva4

• Prin dezintere­sui fata de intreaga viata intelectualaS ~i prin simplificarea radi­cala a formelor artistice, justificata, dealtfel, de exigentele ani­conice ale artei iconoclastice. ~i, In sfar~it, ceea ce este maiimportant pentru studiul nostru, prinabandonarea oricareipretentii universaliste din partea Imperiului,a carui principalagrija este, acum, organizarea propriei aparari.

Pe buza prapastiei, Bizantul va cunoa~te, gratie politiciiiconoclaste, fiorul national, cel care ii vaasigura supravietuirea;dar aceasta se va intampla cu pretulunor jertfe ~i al unorabandonuri care vor starni resentimente ,puternice, care voralimenta, cum vom vedea, curentul cese vaopune iconoclas­mului. Pentru moment,~i pentru mai bine de un secol, sacrifi­ciul national se confunda cu opera imparatilor iconocla~ti. Secuvine s-o examinam ceva mai indeaproape, casa-i observamrepercusiunile asupra mentalitatilor ~i ideologiilor epocii.

Nationalismul bizantin

Secolul al VIII-lea incepe, in ceea ce prive~tepopulatiile

ramase bizantine, Intr-o atmosfera posomorata si in saracielucie. Statui' in pericol se bizuie din ce in ce ~ai mult pearmata, singura .garantie a salvarii sale, iar armata acapareaza,fire~te, din ce in ce mai mult conducerea statului: i~i impunepunctul de vedere ~i dorintele, ii comanda functionarea.

28

Numeroasele revolte din aceasta perioada, care au adus petron reprezentan~i ale?i din diverse contingente militare, sunto dovada In acest sens. Ca un corolar al acestei situa~ii, birou­rile ?i tribunalele din Constantinopol, ramase, mai departe, Inmana unor persoane formate dupa vechile principiL ?i educateIn spiritul respectului tradi~iei greco-romane, I?i pierd, treptat,importan~a, spre beneficiul provincialilor ?i al militarilor.Preocuparea lui Leon alill-lea de a simplifica legisla~ia ?i de au?ura procedurile judiciare ?i mersul justi~iei reprezinta reflec­tarea acestei tendin~e.

Militarizarea ~arii, a societa~ii ?i a institu~iilor sale, care parea fi 0 dezvoltare aproape normala In ni?te vremuri de confuzienationala, constituie, In opinia. noastra, consecin~a cea maisemnificativa a noii orientari politice ?i ideologice dinlmperiulbizantin - aparuta 0 data cUlmpara~ii iconocla?ti, dar careseva prelung.i, ani de-arandul - ?i reliefeaza mobilizarea for~elor

nationale pentru supravie~uirea patriei In pericol.Mai multe aspecte ale vietii?i ale institutiilor bizantine

marturisesc profunzimea fenomenului pe care noil! desem­nam drept "militarizarea Imperiului bizantin". I se constataefectele In primul rand In materie de moravuri; sa amintim,depilda, ca familiile militarilor nu numai ca de~ineau bani ?i pute­re (ei sunt dynato/~ termenul semnificand, In greata bizantina,puternic?i bogat In acela?i timp), dar erau Inconjurate, deasemenea, de respect general. Este graitor faptul ca In aceastaepoca Incepe folosirea numelor de familie - acelea pe care niIe-au pastrat documentele sunt, aproape In totalitate, numelefamiliilor militare, armata stand, astfel, la originea aristocratieibizantine, mandra de ispravile stramo?ilor sai6 • Amintim, Inacest sens, ca Bizantul n-a avut niciodata 0 nobilime ereditara,a?a cum 0 cunoa?tem In Occident, ceea ce demonstreazaforta carmuiriicentrale a statului bizantin, forta care se vamentine de-a lungullntregii existente a Imperiului.

29

Un aspect Inca ~i mai specific al militarizarii tarii se percepeIn Infati~area pe care 0 dobandesc, In decursul acestei epoci,ora~ele bizantine - acestea sunt, acum, mai degraba ni~te

aglomerari de importanta mult mai modesta, cu exceptia,binelr1teles, a Constantinopolului, care n-a Incetat vreo c1ipa safie cetatea prin excelenta ~i care ramane, mai departe, ora~ul

cel mai important din Evul Mediu. Toate cetatile sunt, naturalsau artificial, fortificate - este simptomatic faptul ca nume­roase cetati din aceasta epoca sunt construite In locuri abrupte~i greu accesibile, fiindca servesc drept refugiu populatiilorrurale din Imprejurimi ~i adapostesc, Tn permanenta,garni­zoane mai mult sau mai putin importante. Practic, toate suntdesemnate drept "castra" (fortarete), acest termen, In modspecial elocvent, Inlocuindu-I, treptat, pe acela de "polis" ;;isfar;;ind prin a semnifica, In limba greaca, "ora~"7.

Cu toate acestea, militarizarea tarii apare limpede, In toataamploarea ~i splendoarea·· sa, In functionareaaparatului destat ~i a tuturor rotitelor Tntregii administratii. fntr-un cuvant,I~i lasa amprenta asupra tuturor institutiilor care organizeazaraporturile· cetatenilor cu statui ~i T~i impune principiile Tn toateierarhiile stabilite In interiorul multiplelor a;;ezaminte adminis­trative bizantine. Militarizareaeste rezultatul noului regim pro­vincial pus In practica acum, anume regimul '"themelor" (ter­menul 'semnifica "grupare", subTntelegandu-se de soldati),care va continua sa existe, cu doar cateva modificari minore,pana la sfar~itul Imperiului. Regimul "themelor" Tnseamna,indiscutabil, acapararea aparatului de stat de catre militari;este, Tn oricecaz, 0 inventie pur bizantina, care TndeparteazaImperiul de traditia administrativa romana.

Conform regi~ului "themelor", dezvoltat ~i generalizat decatre Imparatii .iconocla~ti, Tntregul teritoriu national a fostImpartitln districte militare, "themele" (Intelegand provinciile~i circumscriptiile administrative) fiind puse sub conducerea

30

unui ofiter superior, strategul, considerat drept reprezentantulTmparatului. Strategul cumuleaza, Tntr~adevar, Tn mainile saletoata autoritatea civila ~i militara din circumscriptia sa. EI are Tnsubordine un contingent militar (desemnat tot cu termenul de"thema"), compus,~i acesta este un lucru important~i nou,din soldati recrutati dintr:e oamenii locului ~i echipati prinmijloacelefurnizate de populatia respectivei circumscriptii.Altfel spus, strategul este Tnsarcinat, Tn mod natural, cu apara~

rea regiunii sale, a propriei tari. Vedem aici, Tn opinia noastra,masura cea mai graitoare a spiritului noii reforme- consti­tuirea unei armate nationale, Tntretinute prin contributia tutu­ror, Tnlatura obiceiul de a tocmi armate costisitoare ~i nesigureTn ceea ce prive~tedevotamentul, demercenaristraini, ~i, pescurt, Tnseamna insuflarea responsabilitatii colective pentru totceea ce are legatura cu apararea tarii ~i crearea, pentru multavreme, a unui spirit national de autoaparare8

•

Tn mod evident,aceasta armata nationala este animata dealte idealuri decat aceleacare predominau la soldatiimerce­nari de odinioara. Noua armata bizantina, alcatuita dinceta­teni de toateconditiile, de la· cei mai saraci· pana la cei maibogati, ~i Tnsarcinata cu apararea propriei tari, nu mai esteatrasa de ca~tig - este semnificativ faptul ca nu se mai puneproblema revendicarii de catre soldati a platii ~i a maririisoldei,atat de frecvente Tn epoca precedenta. Aceasta noua armatanumai este Tn serviciul politicii expansioniste, dictate deideeauniversalista romana, ci, multmai modest, dar cu 0 mult maiferma decizie, ea duce lupta pentru binele patriei. Bizantulrenunta, astfel, la grandioasa conceptie romana, ca 5-0 Tmbra­ti~eze pe aceea a apararii pamantului natal, a tarii soldatilorsai, ravnite de adversarii care sunt du?manii statului ?i aicredintei bizantinilor, care sunt, altfel spus,du~manii natiuniibizantine nascute din primejdia pe care necredincio~ii, arabii,au facut-o sa apese asupra Imperiului.

31

Nationalismul bizantin se prezinta, a~adar, ca un vast cu­rent de solidaritate, care une~te populatii de origine etnica ~i

de conditie sociala diferite, dar care sunt, toate, la fel de hota­rate sa faca fata Tncercarii comune, adica pericolului care ame­ninta deopotriva statui ~i religia lor. Solidaritatea cre~tina secontope~te, acum, cu solidaritatea nationala ~i este singuracare poate alunga Tngrijorarea ~i poate reda oamenilor ~i statu­lui demnitatea ~i prestigiul, calcate Tn picioare de necredincio~i.

Ca de obicei, nationalismul bizantin a fost, la randul sau,reaqia, justificata ~i Tncarcata de toate virtutile, a unui stat ~i

a unui popor aflate Tntr-o pozitie deinferioritate, dar hotaratesa-~i redobandeasca maretia de altadata. Unitatea nationalaera conditia indispensabila pentru a atinge acest obiectiv ~i, TnBizant, s-a Tnfaptuit multumita solidaritatii cre~tine9.

Un text, ie~it, Tnca 0 data, de sub pana imperiala, ~i anumetratatul despre arta razboiului (Tacticile) Tmparatului Leon alVI-lea InteleptuPO, demonstreaza, Tntr-o.maniera explicita, dez­voltarea ~i raspandirea acestei idei dominante - respectiv iden­tificarea salvarii natiunii bizantine cu mantuirea cre~tina -,idee care s-a cristalizat Tn decursul Tndelungatei lupte Tmpotri­va necredincio~ilor, Tntreprinse cu darzenie ~i conduse victoriosde catre Tmparatii iconocla~ti. Leon al VI-lea, inspirandu-se,fara Tndoiala, din tratatele militare ale epocilor precedente,acorda Tn lucrarea sa 0 atentie deosebita pastrarii unui. moralridicat al armatelor din provincie. De aceea, sfatuie~te cu Tnsu­fletire utilizarea cantecelor .-;;·patriotice, am spune.noi, Tn zilelenoastre - compuse de poetii care Tnsoteau, Tn acest scop,armatele Tn campanii; Ie recomanda, Tn plus, comandantilor dea Ie tine soldatilor cate 0 predica Tnaintea oricarei lupte; Tnsfar~it, Ie sugereaza, deopotriva poetilor ~i comandantilor, te­meIe, subiectele pe care trebuie sa Ie exploateze pentru a emo­tiona cel mai profund inimile razboinicilor, pentru a Ie sporicurajul ~i a-i Tndemna la acte de vitejie. Astfel, Leon al VI-lea

32

ne-a lasat mo?tenire, fara voie, un superb manifest de patrio­tism, un adevaratmanual despre valorile nationale bizantine.Textul, din care citam, mai jos, cateva fragmente, face inutilorice comentariu asupra continutului nationalismului, senti­ment care TI Tnsufletea, Tn epoca respectiva, pe tot bizantinul:"Cantatorii (compozitorii) sa evoce, mai presus de toate,rasplata care Tnsote?te credinta- Tn Dumnezeu, binefacerileacordate de Tmparat?i victoriilede dinainte. Dar,cu deosebire,sa Tntareasca ideea ca batalia la care sunt chemati este 0 luptapentru Dumnezeu, pentru iubirea de Dumnezeu, pentru toatanatia ?i, mai Tnaintede toate, pentru fratii no?tri, care se aflasub jugul necredincio?ilor, pentru copiiino?tri, sotiile noastre ?ipatria noastra; sa nu uite sa aminteasca faptul ca memoriacelor cazuti pentru libertatea fratilor no?triramane ve?nica, iarrazboiulse duce Tmpotriva du?manilor lui Dumnezeu." (evamai departe, Tn sfaturile pe care Leon al VI-lea Ie adreseazacomandantilor, Ie aduce aminte "ca trebuie sa fie gata sa-?ijertfeasca viata pentru patrie ?i pentru dreapta credinta acre?tinilor, precum 0 vor face ?i oamenii lor care, la strigarea«(rucea va Tnvinge!», vor intra In lupta ca ni?te soldati ai luiHristos, Domnul nostru, pentru parintii, pentru prietenii, pen­tru patria lor ?i pentru Tntreaganatiunecre?tina"11. Se poate,

(oare, descrie mai exact fundamentul nationalismului bizantin,continutul sau, forta sa, impactul sau asupra ofiterilor ?isoldatilor, proveniti acum, sa nu uitam, din toate paturile socie­tatii bizantine?

Tn orice caz, nationalismul bizantin marcheaza mobilizareaeforturilor unui Intreg popor pentru salvarea patriei sale,patria bizantina, identificata, acum, cu ansamblul comunitatiicre?tine. Aceasta idee majora, identificarea natiunii bizantinecu cea cre?tina, constituie suportul unitatii bizantine ?i bazaideologiei politice a epocii.

33

De acum Tnainte, bizantinii se considera, Tn mod firesc, noul"popor ales". Imperiul lor este menit sa fie aparatorul cre?­tinatatii, statui ?i oastea lor sunt armele Domnului ridicateTmpotriva du?manilor Sai, necredincio?ii.Obligatoriu trebuie sase admitaca natiunea ?i, prin urmare, nationalismul bizantins-au nascut nu din ostilitatea fata de barbari, pecare Imperiula reu~it, Tn timp, sa-i absoarba ~i sa-i asimileze sau, daca nu,macar sa-i goneasca de pe teritoriile sale, nici din confruntareacu per~ii, cu care, totu?i, T~i disputa stapanirea Orientului, ci Tnfocul luptelor cu arabii, necredincio~i prin excelenta, care ?i ei,la randul lor, erau Tnsufletiti de 0 idee-forta majora: razboiulsfant. A?adar, nu este exagerata afirmatia ca nationalismulbizantin a Tnsemnat riposta Imperiului la razboiul sfant alIslamului; este, deci, Tnainte de toate, 0 idee cre?tina sub unalt ve?mant, cu accente aproape mistice, Tntr-adevar, ceea ceconfera, de acum Tnainte, tuturor Tntreprinderilor militare aleImperiului aspectul ?i caracterul unor veritabile "cruciade"12.

Aceasta idee arzatoare, care tope?te Tntr-o singura fiintapatria bizantina ~i credinta cre~tina Tn lupta contra necredin­cio~ilor, contra celor care ameninta deopotriva spiritul cre~tin

?i teritoriul national, va fi la mare pret Tn ochii poporului bizan­tin. Simpla ~i impresionanta Tn enuntul sau, ea a fost pe Tntele­sui tuturor. Statui, Biserica ~i poporul din Bizant i-au fostdevotati pana la sfar~itul Imperiului. De acum, Tn numele aces­tei idei Imperiol T~i va Tncheia ~i desface aliantele, prin victoriile?i prine?ecurile acesteia va judeca eforturile prietenilor sai?i T?iva cantari propriile forte. Pe scurt, Tn numele acesteia vapecetlui pacea sau va porni razboiul: bizantinii vor dedara "cin­stit si nobil razboiul care nu duce la varsarea de sangecre?tin"13.· .

Aceasta notiune de razboi nobil, adica de razboi purtat pen­tru apararea cre?tinatatii, va face sa se uite de ideea razboiu­lui pentru refacerea Imperiului roman, care Tnflacara, odinioara,

34

Imperiul universalist al Bizantului. Sa spunem, mai simplu, ca

In efortul suprem pentru supravietuirea sa, Imperiul I?i va

extrage energiile din dreapta sa credinta ?i va apara, de acum

Inainte, aceasta ortodoxie (dreapta credinta), cu Inver?unare,

Impotriva oricarui du?man, intern sau extern 14• Aceasta ultima

constatare ne Ingaduie sa Incepem studiul noii etape a istoriei

ideologiilor bizantine, marcata de proiectele imperialiste ale

Imperiului, care I:-aucondus, In ciuda a?teptarilor, sa duca

razboaie ?i cu alti cre?tini, nu doar cu necredincio?ii sau cu

paganii, din simplul motiv ca acei cre?tini pareau sa conteste

"dreapta credinta" reprezentata ?i aparata de Bizant ?iImparatul sau.

Capitolul3

IMPERIALISMUL BIZANTIN

Pax Byzantina

Sfar?itul iconoclasmului ?i triumful ortodoxiei, adica al"dreptei credinte", marcat de restaurarea cultului icoanelor(843), corespund retragerii puterii arabe din Orient. Ratiuniinterne lumii musulmane, dar, de asemenea, ba a~ zice chiarmai ales, opera militara a Tmparati10r iconocla~ti, care a susci­tat, cum am vazut, mobilizarea nationala a bizantinilor, explicadeclinul arabilor orientali ~i restaurarea autoritatii bizantine, alecarei frontiere s-au extins pana la Eufrat, considerat, dintot­deauna, limita extrema a raspandirii culturii grece~ti, chiar ~i Tncele mai prospere perioade ale istoriei sale', Este regretabil fap­tul ca literatura Tnver?unat iconodula (antiiconoclasta) a epocii,singura care ne~a parvenit, pune Tn umbra ~i discrediteazaintentionat opera ~i stradaniile Tmparatilor iconocla~ti, care, cutotii, au lucrat din toate puterile lor pentru a slava Bizantul deprimejdia araba, aqionand cu totii, neprecupetit ?i cu succes,pentru ceea ce considerau, pe buna dreptate, ca fiind salvareanationala.

Oricum, secolu.1 al IX-lea este al instituirii autoritatii bizan­tine Tn Orient - arabii nemaiavand vreodata ocazia de aameninta Constantinopolul - ~i al Tntaririi sale Tn provinciile

36

balcanice - sau, eel putin, In acelea care sd~pasera de bulgari-, statui bizantin reu~ind sa depa~easca dezordinea provocatadeinstalarea inoportuna a populatiilor slave pe teritoriul sau ~i

sa-~i restabileasca suprematia2. Noi pericole se contureazaacum la orizont, amenintand Italia bizantina ~i Grecia, tari careramasesera hotarat ostile politicii iconoclaste, ale carei orien­tari, de inspiratie orientala, nu se potriveau nici pe departe cunazuintele popoarelor acestora. Primejdia provenea mai alesdin uneltirile arabilor din Africa, amenintand peninsula italica,dupa ce pusesera piciorul In Sicilia, ~i din actiunea piratilorarabi instalati Tn insula Creta, capturata prin surprindere decatre un grup de musulmani spanioli, care 0 folosea, de atunci,ca baza a incursiunilor lansate impotriva tarmurilor ~i insulelorgrece~ti. La aceste tulburari, deja Tngijoratoare pentru Imperiu,s-au adaugat presiunea bulgara, care apasa asupra provinciilorGreciei continentale, ?i, ceva mai tarziu, incursiunile ru~ilor, alcaror prim val ~i.,a facut aparitia Tnaintea zidurilor Constantino­polului in anul 8603

•

Vomtrece rapid Tn revista 'evenimentele care au obligatBizantul sa Tntoarca spatele frontierei sale orientale 0 datapacificate ~i sa-~i Tndrepte atentia catre regiunile occidentale ~i,

Tn mod special, catre tinuturile sale maritime. Un reflex condi­tionat de interesu"' national va dicta, Tnca 0 data, orientareapoliticii imperiale ?i, Tn consecinta, schimbarile ideologiei bizan­tine. Iconoclasmul, mod de expresie al populatiilor orientale, afast abandonat fara dificultate. Imperiul Tmbrati~eaza, acum,aspiratiile populatiilor sale occidentale, adica ale lumii profundlegate de traditiile greco-romane, care practica negotul,me?te?ugurile ?i navigatia, pe scurt, ale lumii maritime, icona­dule, leagan al elitelor intelectuale de odinioara, lume pe careBizantul 0 neglijase pana atunci, constrans de a asigura,Tnainte de toate, apararea teritoriilor sale orientale. Dupasuccesul actiunii orientale, Imperiul ?i-a Tndreptat Tntreaga

37

atentie catre Occident ?i, absolut firesc, a dus pana la capatgesturile pe care tot el Ie schitase Tn lupta de mentinere a fos­tului imperium romanum sub autoritatea sa, respectiv Tn timpulepocii protobizantine, cand Constantinopolul, urmarind visulmarii idei romane, Tncercase reunificarea, sub controlul sau, aOccidentului ?i Orientului lumii romane.

Tntr-adevar, totul ne Tndeamna sa tragem concluzia ca, Tndecursul perioadei care Tncepe de la mijlocul secolului allX-lea,yom asista la rena?terea universalismului bizantin: aceasta afost, fara Tndoiala, dorinta ?i intentia carmuirii bizantine, idea­lui Tmparatilor din Constantinopol. Cu toate acestea, trebuiesa adaugam numaidecat ca dezv61tarea pe care, Tntre timp, 0

cunoscuse lumeaTnconjuratoare, nu-i mai Tngaduia Imperiuluicre?tin din Rasarit sa-?i realizeze cu u?urinta grandioasele-i pro­iecte. Rezistenta violenta a celorlaltor popoare a silit Constan­tinopolul sa-?i Tnfraneze pretentiile ?i sa dea, prin urmare, 0

forma noua politicii ?i ideologiei sale. Rolul Occidentuluicre?tin, care, 7nzestrat cu un Imperiu sprijinit pe Biserica Romei- cel putin Tn acel moment-, 7?i revendica de laConstantinopol titlurile sale de noblete, respectiv titlul de unicmo?tenitor al Imperiului roman ?i, de unic aparator alcre?tinatatii, a fost, din acest punct de vedere, decisiv.

Dupa cum se ?tie, titulatura imperiala acaparata de Carolcel Mare ?i succesorii lui, cu sprijinul ?i binecuvantarea papa­litatii, iscase proteste ?i reaqii vehemente din partea Constan­tinopolului, care n-a ?ovait sa recurga la razboi TmpotrivaOccidentului, razboi care nu s-a desfa?urat numai pe plandiplomatic. Amploarea ?i violentaincidentului au marcat, dupaparearea nostra, cea dintai fisura importanta In sanul cre?ti­natatii: OccidentLJI ?i Orientul, din motive de prestigiu politic,patrundeau Tntr-o era a nelncrederii reciproce, al carei dez­nodamant va fi catastrofal pentru IInatiunea cre?tina". Aceastasituatie va fi, curand, agravata de diferendul ecleziastic 7n

38

pnvtnta doctrinei referitoare la Sfantul Duh, care a mascatadevaratul motiv de opozitie dintre cele doua Biserici, cel putinTn-ceeace prive~te aceasta epoca, respectiv revendicarile reci­proce ale Tntaietatii, adica ale suprematiei tronului fiecareia.Este la fel de adevarat ca dezvoltarea raporturilor dintre lumeaOccidentului cre~tin ~i Bizant, prezentata candca 0 problemaa diplomatiei imperiale, cand ca 0 problema de doctrina eclezi­astica, ocupa acum primul loc pe scena politica din Bizant­este ceea ce va conditiona, mai presus de toate, evolutia ~i

continutulideologiei bizantine din epoca4•

Tn orice caz, Tn decursul perioadei care cuprinde domniileTmparatilor din dinastia Macedoneana, Tn mare de pe lamijlocul secolului al IX-lea pana la mijlocul secolului al XI-lea(mai precis din 876 pana Tn 1056), Bizantul urmare?te 0

politica expansionista, pe care 0 ducel~ bun sfar?it datoritaresurselor, Tn oameni~i Tn bani, pe care i Ie furnizeaza Orientulredobandit. Acest efort va fi, Tn timp, Tncununat de succes ­la mijlocul secolului al XI-lea, frontierele bizantine se vorTntinde de la Eufrat ~i Caucaz pana Tn Italia ?i de la Dunarepana Tn Palestina. Aceasta expansiune va piasa Tn tabereadverse Bizantul ~i vecinii sai - ace~tia nefiind doar necredin­cio~ii, dar ~i cre~tinii, maiales bulgarii -,ceea ce va altera,de-a lungul vremii, caracterul fundamental al ideologieibizantine, al carei"background" fusese, dupa cum am vazut,apararea cre?tinatatii Tmpotriva necredincio~i1or. Rezulta de lasine ca acest efort expansionist va fi Tnfaptuit de un popor careva crede Tn justetea luptelor sale, chiar ~i atunci cand vor fiTndreptate Tmpotrivacoreligionarilor sai. Trebuie sa admitem,a~adar, ca bizantinul din aceasta epoca abandoneaza ideea deaparare, confundata,pana atunci, cu aceea de mantuirenationala, Tmbrati~and, Tn schimb, ideea maretiei Imperiuluisau, consideratdrept singurul garant al binelui comunS.

39

Cu aceasta, Incepe era imperialismului bizantin, iardez­voltarea noii ideologii bizantine creeaza mentalitati noi. Estenecesara analiza procesului acestei evolutii, care marcheazaonoua etapa In istoria gandirii politice a Bizantului. Sa amintim,deocamdata, ca aceasta schimbare s-a ivit din grija Bizantuluide a-?i consolida autoritatea In Occident·?i de a-?i ralia laaceasta cauza populatiile din tinuturile maritime, acoloundetraditia greco-romana era Inca deosebit de puternica. Saadaugam ca In vederea realizarii acestui obiectiv, Imperiul vadeclan?a ?i va continua cu obstinatie razboaie ofensive, care,in timp, vor dauna raporturilor sale cu popoarele vecine,cre?tine ?i noncre?tine, constranse, la un moment dat, sa seTmpotriveasca ori sa se supuna politicii imperiale.

Fundamentul noii orientari a politicii Bizantului, care consti­tuie, totodata, fundamentul noii ideologii a Imperiului, estemagistral explicat ?i expus, Tntr-o maniera concentrata ?i reve­latoare, de ditre una dintre personalitatile politice ?i eclezias­tice cele mai pregnante ale epocii, patriarhul Photios. Intr-ade­var, lui Photios i se atribuie, pe buna dreptate, culegerea delegi cunoscuta sub numele de Epanagoge - In realitate,ointroducere la ansamblullegislativ al Macedonenilor6

• In oricecaz, este deosebit de semnificativ faptul ca unele principii deideologie politica ale Imperiului I?i gasesc acum locul(Epanagoge a fost Intocmita ?i· nkuta publica In 883-886)Tntr-o culegere de legi, ceea ce Ie confera, incontestabil, uncaracter oficial, a? spune chiar universal, In cadrul lumii bizan­tine, bineTnteles.

Dupa 0 introducere consacrata, cum se cuvenea, notiuniide lege ?i d.e justitie, Epanagoge se deschide asupra primLJluisau "Titlu", dedi'cat Tmparatului -- care, foarte semnificativ,este definit ca· lIautoritatea legitima, bunul comun tuturorcetatenilor" - ?i functiei imperiale, jurisdiqiei ?i obiectivelorsale. Potrivit acestui "Titlu", IItelullmparatului este sa pastreze

40

~i sa asigure, prin virtutilesale~ salvarea bunurilor prezente; sarecupereze, prin actiunea sa vigilenta, bunurile pierdute;sadobandeasca, prin zelul, prin straduinta ~i. prin victoriile salecinstite, bunurile care Iipsesc". Sa remarcam ideea care va jus­tifica, de acum Tnainte, Tntreprinderile expansioniste ale Impe­riului ~i care este explicit prezentata ca 0 parte dinlndatoririle~i obiectivele pe carelmparatul trebuie sa Ie urmareasca, faraodihna, adica obligatia care Ii revine de a redobandi "bunurilepierdute"~i "de a .procura bunurile lipsa". Neaflam, In oricecaz, departe de scopul modest pe care ~i-I propuneau Imparatiiiconocla~ti ~i care, Intr-un alt corp de legi, Ecloga,fusesedefinit ca salvarea ~i .apararea, cu ajutorul lui D.umnezeu, acelor existente7

• Tn plus, este evident ca mentionarea,ln textulnostru, a victoriei cinstite, mijlocul pecare ImparatulTI foloseapentru .a-~i atinge scopurile, mai ales pentru a ca~tiga noibunuri, bunurile care lipseau pe atunci, presupune 0 modifi­care a conceptiei despre razboi.Cu altecuvinte, ni se pare canotiunea de "razboi nobil" de odinioara, adica "razboiul carenu provoca moartea cre~tinilor", este, acum, Tnlocuit cunotiunea de razboi "drept", definit de catrePhotios, Intr-omaniera implicita, ce-i drept, ca razboiul care Tngaduie bizanti­nilor, respectiv cre~tinilor prin excelenta, sa-~i extinda ·Imperiul,garantul, In ochii lor, al binelui universals.

Tot Epanagoge, cu cel de-al doilea "Titlu" alsau, consacratpatriarhului, ne permite sa discernem procesul care va convin­ge bizantinii de latura salutara, a~ spune chiar "soteriologica",a aqiunilor Tntreprinse, ceea ce va justifica, In final, toate inter­ventiile contra altor cre~tini, ca· ?i, bineTnteles, contra necredin­cio~i1or. Potrivitacestui "Titlu" al Epanagogei, "patriarhul .areca sarcina, Inainte de toate, sa vegheze pentru 0 viata curata

. ~i evlavioasa a celor pe care Dumnezeu i-a Incredintat lui; apoi,trebuie sa-i aduca, pe cat posiQil, la ortodoxie ~i la unirea cuBiserica pe eretici, adica, dupa legi ~i canoane, pe aceia care

41

s-au Tndepartat de la calea cea dreapta, cei din BisericaCatolica, ?i, deasemenea, dea-i Tntoarcela credinta pe necre­dincio?i, prin pilda admirabila ?i stralucita pe care 0 dauaqiunile sale." Avem aici, cred eu, definitia unei Biserici caremiliteaza pentru "dreapta credinta"; aceasta Biserica va cautasa se impuna, de data aceasta, prin opera sa misionara, carecunoa?te, Tntr-adevar, Tn timpul acestei perioade, 0 dezvoltarefara precedent9

, dar, totodata, prin sprijinul pe care TI va oferiaqiunilor Tmparatului contra ereticilor (exemplul persecutie.ipavlichienilorlO ?i al exterminarii lor este odovada Tn acestsens) ?i, bineTnteles, contra celor care s-au separat In· BisericaCatolica (adica s-audesprins de Biserica ecumenica aConstantinopolului), altfel spus, schismaticii~ Tn fond, ramaneala aprecierea Bisericii ~i a Tmparatului daca un grup de persoa­ne·sau chiar popoare Intregi aveau sau nu un comportamenteretic sau schismatic. Poarta era, Tntr-adevar, deschisa tuturorabuzurilor Tmpotriva cre~tinilor rebeli fala de Constantinopol ~i

recalcitranti fata de politica sa. Astfel, n-au lipsit argumentele,cum vom vedea,pentru a justifica veritabilele razboaie pur­tate, acum, contra popoarelor cre?tine ~i, mai mult chiar,con­tra popoarelor cre~tinate de catre Bizant.

Se va Intelege, a~adar, cu u~urinta, evolutia relatiilor dintreBizant ~i vecinii sal de'-3 lungullntregului secolal X-lea ~i In ceamai mare parte a secolului al XI-lea, ca ~i, In special, activitateamilitara ~i diplomatica pe care Imperiul 0 va dE?sfa?ura, In toatedirectiile, pentru· a-~i consolida autoritatea. Tmparatii a~a-zi~i

eruditi, precum leon al VI-lea Tnteleptulsau Filozoful, dar maiales fiul sau, Constantin al VII-lea Porfirogenetul, s-au straduit saprezinte Tn s~rierilelor ordinea bizantina ca pe un faptnatural ~i

istoric, conform vointeidivine, In vremecelmparatii militari, pre­cum Nikefor Phokas, loan Tzimiskes ?i, In mod deosebit, Vasileal II-lea, supranumit Bulgaroctonul, vor purcede, unul dupa altul,la campanii razboinice, In urma carora hotarele bizantine vor

42

trece dincolo de Caucaz, Palestina ?i Dunare; iaracestecampaniivor fi purtate fara a se mai tine seama de convingerile religioaseale adversarilor - 0 dovede?te poreda de Bulgarocton (Omoratorde bulgari) data lui Vasile alII-lea, care a fost figura cea mai popu­lara ?i cea mai eroica a epopeii bizantine11

•

Biserica, gata oricand, Tn ceea ce 0 privea, sa sustinaefor­tul expansionist al statului, care asigura largirea jurisdictieisale, ?i-a Tnceput opera misionara pe langa popoarele dinaalcani, de la Pontul Euxin ?i chiar din Europa Centrala. Photios?iNikolaos Mystikos, cei mai importanti patriarhi ai epocii ~i,

totodata, doua personalitati politice de prim rang, au TncurajatTn mod deosebit Tntreprinderile misionare. Photios seva man­dri cu lucrul acesta In enciclica(scrisoare circulara) adresatacelorlalti patriarhj12, iar Nikolaos se va Tngriji ca evanghelizareapopoarelor de la Pontul Euxin sa dea rezultatele scontate; Tnscrisorile sale catre prelatii din Chersones ?i din Alania, preci­zeaza atitudinea pe care Biserica trebuie s-o adopte fata depopoarele de curand, a?adar Tnca insuficient, cre?tinate. Esteinteresant de notat ca observatiile patriarhului nu sunt scutitede tentapreocuparilor politice,a? zice ca sunt chiar supuseintereselor statului bizantin referitoare la aceastaparte a lumii- interese politice ?i diplomatice ale Imperiului pe care BisericaII serve?te prin opera sa misionara13

• Cre?tinarea bulgarilor ?i,mai tarziu, a ru?ilor constituie, fara putinta de tagada, succe­sui de marca al acestei politici,care-i Tngaduie Bizantului sa-?iIntinda, de'-a lungul timpului, influenta spirituala, artistica ?ichiar politica asupra lumii sJave, pe 0 arie care depa~e?te cumult granitele Imperiului bizantin14

•

o epoca, a?adar, de cuceriri ?i deextindere In toate dome­niile, secolul alX-lea ?i cea maimare parte a secolului al XI-leamarcheaza ultima perioada a Imperiului bizantin, ca puteremondiala. Bizantinii, Investiti cu rolul de arbitri mondiali aiepocii, se mandreau cu victoriile statului lor ?i Incuviintau cu

43

rnsufletire declaratiile savante ?i peremptorii ale Imparatilor ?iprelati1or. Tntr-adevar, nimeni nu pare sa conteste temeiniciapoliticii care Ii reda Bizantului ocazia sa joace rolul menit deDumnezeu, rol care Ii revenea ?i din punctde vedere istoric,respectiv acela de a calauzi lumea catre mantuirea sa. Astfel,asertiunea lui Nikolaos Mystikos, pe atunci regent allmperiului,catre Simeon, tarul bulgar, "Apusul apartine statului romanilor(bizantinilor)"15, ?i declaratia orgolioasa a lui Nikefor Phokascatre Liutprand, ambasadorullmparatului german, "Stapanireamarilor este a mea"16, nu numai ca fusesera Intelese de bizan­tinul mijlociu, dar exprimau, cred eu, ?i convingerile sale pro­funde. Acest comportament semel, aceasta atitudine, amspune noi, imperiala, explica, a?a cum yom vedea, schimbariledin mentalitatea bizantina fata de celelalte popoare. Nu maieste de mirare, a?adar, di, dupa cativa ani, ?i In legatura cu dis­trugerea Imperiului bulgar, adica a unui stat cre?tin, de catrearmatele imperiale bizantine, Vasile alII-lea I?i permitea sa scrie,rntr-un act oficial, adresat, mai mult Inca, unui om al Bisericii,ca "dintre toate bunurile pe care Dumnezeu Ie revarsase asupralui, cel mai pe plac Ii era anexarea teritoriilor la Imperiul sau"17.Afirmam, Inca 0 data, ca 0 veritabila prapastie desparteaceasta declaratie a lui Vasile al II-lea de aceea a ImparatuluiLeon al III-lea, tare confirma, cu modestie, dupa cum amvazut18, ca d~ntre toate bunurile, el prefera dreptatea pepamant. Cele trei secole care s·au scurs Tntre cele doua decla­ratii imperiale sunt secolele pe care Bizantulle-a folosit pentrua-?i reca?tiga demnitatea In fata arabilor ?i pentru a-?i' consoli­da In fata lumii prestigiul renascut - dar care, dealtfel, va ficurand eclfpsat' de victoria numero?ilor adversari pe careBizantul ?i-i facuse In timpul perioadei sale de glorie.

44

Complexul de superioritate - un avatar al imperialismului

De la jumatatea secolului al X-lea pana la jumatat~a seco­lului al XI-lea se Tntinde perioada de apogeu a Bizantului. De-alungul acestei epoci, Imperiul este, fara putinta de tagada,marea putere mondiala. Acest fapt este evident pentru aliati ~i

acceptat chiar ~i de du~mani. Astfel, Tn ierarhia universala anatiunilor - dupa conceptia medievala, potrivit careia stateleaveau, fiecare, un rang anume, dupa importanta lor, Intr-oordine imaginara, dar riguroasa -, Bizantul detine locul devarf al piramidei. Cancelaria imperiala stabile~te un protocolsubtil, impus de grija de a sublinia cu orice pret aceasta supre­matie. Actele imperiale,adresate regilor ~i principilor straini,utilizeaza, pentru fiecare, ni~te atribute care ilustreaza· pozitiadestinatarului Tn ierarhia natiunilor, dupa, bineTnteles, gradulde rudenie ~i dupa raporturile sale cu Imparatul bizantin, con­siderat "Parintele" familiei imaginare a suveranilor. Astfel, dacasuveranul germanicare dreptulla titlul de "frate", tarul bulgarse vede trecut la rangul de "fiu", Invreme ce printiide maimica importanta sunt desemnati, pur ~i simplu, ca "prieteni",cand nu Ii selntampla sa se vada calificati cu titulaturi caredenota dar dependenta lor fata de Tmparatul bizantin, fie eadoar nominala, precum, de pilda, titlul de europalat ~i, In cate­va cazuri, acela de arhonte19

•

In acela~i fel, curtea bizantina organizeaza ceremonialulimperial cusingurul scop de a scoate In evidenta maretiaImperiului. Constantin al VII-lea Porfirogenetul, care ne-a lasato lucrare completa despre desfa~urarea ceremoniilor· de· lacurtea bizantina, cunoscuta sub titlul latin De Caeremoniisaulae Byzantinae 20

, de~i a fost redactata Tn limba greaca, pre­cizeaza ca "multumita ordinii laudabile a ceremoniilor, putereaimperiala se Tnfati~eaza Tnca ~i mai mareata, cre~te Tn prestigiu .~ii prin aceasta, starne~te admiratia strainilor ~i a propriilor

45

SUpU?i"21• Nu este de mirare, a?adar, ca acest ceremonial sta­

bile?te cuo grija deosebita ordinea desfa?urarii primiriisuveranilor straini ?i a ambasadorilor acestora, respectandu-Ierangul, dar, totodata, ?i mai ales, subliniind, Tn fata tuturor,caracterul majestuos ?i inaccesibil alTmparatului bizantin, care,din toate punctele de vedere, ?i dupa 0 expresie formulata deTnsu?i Constantin al VII-lea, aparea aidoma lui 'iHristos Tnmijlocul Apostolilor"22

•

Semnificativ este faptul ca principiul"constantinian" despreoriginea puterii bizantine a fost dezvoltat Tn mod deosebit decatre acela?i Porfirogenet, Tn lucrarea adresata fiului sau,viitorulTmparat Roman al II-lea, despre modulTn care trebuiecondus Imperiul, scriere cunoscuta, de asemenea, sub un titlulatin, De Aministrando Imperio 23

• Potrivit conceptiei pe care 0

numim "constantiniana" (termenul trebuie Tnteles ca 0 dublareferinta, Tntai la Constantin, fondatorul Imperiului, dar ?i laConstantin Porfirogenetul, initiatorul aeestei ideologii politiee),Bizantul se bucura de 0 pozitiede exceptie printre celelaltenatii, din pricina raporturilor sale privilegiate cu Constantin celMare, care a transferat Tn Constantinopol, capitala Imperiuluisau,Tntreaga maretie a Romei. Fundamentul istoric alsuperi­oritatii Tmparatului bizantin, Tn calitate de sueeesor al primuluiTmparat ere~tin, fiindastfel stabilit, multumita referintei cons­tantiniene, Bizantul putea tine seama, cu Tngaduinta, de celed3tevadrepturi ale suveranilor occidentali ~i din regiunile pecare Ie strabatuse Constantin eel Mare, care fusesera, adesea,martore ale ispravilor sale24

•

Expunerea ?i dezvoltarea acestei teorii de catre Constantinal VII-lea Porfirogenetul merita 0 atentie speciala din parteanoastra, fiindca demonstreaza~consider eu, faptul ca scriitorulimperial nu nUfTlai ca?tia despre a?a-zisa "donatie constantini­ana" catre papa Silvestru - ceeace este deja semnifieativpentru cireulatia informatiilor Tn lumea medievala -, dar ?i ea

46

a utilizat ~ia exploatat continutul acestui text pentrua conferio baza solida pretentii10r bizantine privind suprematia Tnordinea universala a natiunilor. Folosirea unui document occi­dental,~i fals pe deasupra, pentru a Tntemeia revendicarilebizantine,tocmai Tmpotriva Occidentului" demonstreaza, pelanga existenta unor disensiuniinterne In sanul lumii occiden­tale, In cazul de fata diferenduldintre puterea spirituala ~i

puterea temporala, mai ales buna. organizare. aserviciilor .deinformatii bizantine ~i 0 subtilitate diplomatica din partealuiConstantin al VII-lea Porfirogenetul pe care suntem nevoitisai-o recunoa?tem, ca un soi decontrapondere lavirtuti1e milita­re, care Ii lipseau cu desavar~ire25.

Tntr-adevar,saamintim ca, potrivit documentuluicunoscutsub numele de "donatia constantiniana", document nascocit,se pare, In primul sfert al veacului al IX-lea, fara Indoiala Tnmediul ecleziastic roman; Constantin cel Mare plecand, dupaconstruirea Constantinopolului, In noul sau ora~, pentru a-~i

stabili re~edinta acolo, i-a Incredintat Roma~i domeniile salesuveranului pontif, papa Silvestru. Astfel, acest document,care certifica, Intr-o anumita masura, existenta statului pontifi­cal ~i independenta papei fata de puterea temporala,li ofereaBizantului un prilej nesperat de a-~i fonda drepturile ca unicImperiu roman. Tntr-adevar, acest document sugereazaimpli­Eittranslatio imperii, un transfer al Imperiului (Roma fiindabandonata de catre Imparat) la constantinopol; considerat,astfel, Inca de la Intemeierea sa, nudoarca al doilea. ora~imperial, ceea ce a fost, In realitate, dar ca singurul ora~ impe­rial, capitala Imperiului. Rezulta, de la sine,ca situatia prezen­tata In acest mod In "donatia constantiniana" autorizalmpe­riul bizantin sa se considere. dreptcontinuatorul Imperiuluiroman, drept succesorul, mo?tenitorul ~i legatarul Romei.Grice pretentie la titlul imperial din partea vreunui alt suveranera, Tn acest fel, dinainte condamnata la ilegitimitate­argumentul avea greutate mai ales Impotriva Imperiului ger­manic26

•

47

A~adar, bizuindu-se pe legaturile privilegiate care uneauBizantul de Constantin cel Mare, recunoscut drept Tntemeie­torul sau, Constantin Porfirogenetul n-a ~ovait sa conceapao teorie a nobletii raselor, al carei fundament va fi totreferinta la Constantin I. EI consacra un Tntreg capitol din DeAdministrando Imperio pentru ceea ce s-ar putea numi,desigur, cu 0 oarecare exagerare, "ierarhia rasiala". Porfiro­genetul distinge, astfel, rase nobile, mai putin nobile ~i lip­site de orice noblete - ~iface acest lucru fara nici 0 consi­deratie fata de convingerile religioase alepopoarelor, ciexclusiv dupa criteriul vechimii culturii lor, masurata prinraporturile mai mult sau mai putin stranse cu mareleConstantin, altfel spus cu Roma ~i Constantinopolul toto­data, respectiv cu Bizantul27.

De aici pana la a socoti istoria poporului bizantin ca istoriarasei nobile prin excelenta nu mai· era decat un pas, care a ~i

fost, de altfel, facut rapid de istoricii ?i de elitele intelectualec ale Bizantului. Tn acest seop fusese elaborata, de asemenea, ?i"referinta biblica", sustinuta de Biserica, prin care bizantiniierau desemnati ca "noul popor ales"28; sa adaugam, Tn acestsens, ca referinta biblica, care completa, atat de ingenios,referinta constantiniana ?i imperiala, a gasit un larg ecou Tnrandurile poporului bizantin, convins de menirea sa istorica ~i

solidar cu politica imperialista a carmuitorilor saLAceasta atifudine explica avatarurile pe care le-a cunoscut

ideea imperialista bizantina; dezvoltarea acesteia sta la origi­nea sentimentului colectiv de superioritate, al ?ovinismuluibizantin, care a Tmbracat, adesea, forma unui rasism sui gene­ris, Tntrucat ~e ma,nifesta la adresa a orice era socotit strain deansamblul bizantinilor. Se constata ca expresiile "rasa faraonoare ?i fara demnitate", "rasa denaturata", "rasa barbara","semintie Tnapoiata ?i sangeroasa"29 sunt frecvent utilizate decatre bizantini pentru a desemna popoare ca bulgarii, ru?ii sau

48

francii - caracterizate, totu~i, de cancelaria imperiala, in docu­mentele care Ie erau adresate, drept na~ii "preacre~tine".

Aceasta atitudine bizantina fa~a de straini, sprijinita, mai pre­sus detoate, pe superioritatea culturii grece~ti, devenite, acum,izvorul civiliza~iei bizantine, marcheaza, in opinia noastra, 0

etapa importanta in elaborarea ideii de na~iune in Bizan~. Sepoate spune ca Imperiul multietnic ~i multina~ional, cum fuseseinainte Bizan~ul, cedase locul unui Imperiu greco-ortodox, uni­cultural, deci intolerant ~i intransigent fata de popoarele ~i

natiunile animate de idealuri diferite. Astfel, se intelege dispretulexprimat la adresa unor popoare - precum armenii30, care,totu~i, de~ineau un loc important in Imperiu -~i se explica poli­tica de coercitie impotriva elementelor eretice sau socotiteeretice din pricina ca nule imparta~eauconcep~ia despre via~a,

apreciata de Constantinopol ca fiind singurademna. Extermi­narea pavlichienilor ~i persecutiile contra oricarei tendin~e mani­heiste, care au luat adesea aspectul de veritabila vanatoare devraj;toare, reprezinta, cred eu, cele ma; bune dovez;31.

Aceasta stare de lucruri poate explica, desigur, a~a cum s-asugerat32, cruzimea inumana pe care Vasile al II-lea a aratat-ofata de soldatii bulgari cazuti in mainile sale dupa batalia de laKleidion (1014), care a marcat sfar~itul Imperiului bulgar.Cincisprezece mii de oameni, dupa cum raporteaza Kedrenos,orbiti din porunca imparatului, au apucat pe drumul deintoarcere in tara lor, calauzi~i de aceia dintre ei carora, Tn acestscop, Ii se lasase intact un ochi. Tntr-adevar, natura pedepseiaplicate solda~ilor lua~i prizonieri de razboi lasa de Tnteles cabulgarii ~i tarullor, Samuel, erau ferm socotiti de bizantini dreptsimplii razvratiti impotriva suveranului lor natural, respectivimpotriva imparatului bizantin. Sa amintim,in acest sens, caluarea vederii era pedeapsa prevazuta de legile bizantine con­tra vinovatilor de lezmajestate. Este, de altfel, semnificativ fap­tul ca orbii erau inlaturati de la tronul Bizantului.

49

Tn orice caz, aceasta interpretare a comportamentului luiVasile al II-lea este Intarita de natura raporturilor dintre tarulbulgar ?i imparatul bizantin, a?a cum, cu mai bine de un secolinainte, 0 definise Nikolaos Mystikos In corespondenta sa ofi­ciala cu tarul Simeon - tarul trebuia sa-I considere pe Imparatca pe propriul sau tata, iar orice actiune a bulgarilor indreptataimpotriva bizantinilor echivala cu un razboi fratricid, fiind com­parabila cu 0 razvratire, cu revolta unui fiu nerecunoscatorImpotriva tate31ui sau spiritual ?i nu insemna, In sine, decat 0

uneltire a Celui Rau, pentru a duce la pierzanie sufletele cre?ti­nilor, uneltire care trebuia pedepsita de Dumnezeu, respectivde reprezentantul sau pe pamant, Imparatul bizantin33.

lata, a?adar, doctrina care Ingaduie, fara indoiala, Imparatuluipreacre?tin sa-i pedepseasca, Tntr-o maniera contrara tuturorprincipiilor Bizantului34, pe osta?ii bulgari Tnvinovatiti de crima delezmajestate - mai este nevoie, oare, sa amintim ca soldatiibizantini care se rasculasera, sub conducerea unor militari ilu?tri,impotriva aceluia?i imparat, fusesera scutiti de acest supliciu? Tnaceasta avem, cu siguranta, Inca 0 proba a respectului de cares-a bucurat Intotdeauna rasa nobila a bizantinilor, chiar ?i atuncicand se facea vinovata fata de propriul conducator.

La fel de adevarat este ca bizantinii din aceasta epoca n-au?ovait niciodata sa recurga la mijloace dintre cele mai con­damnabile, ba chiar contrare propriilor convingeri - saamintim, In acest sens, ca legile bizantine interziceau tortura,socotita incompatibila cu spiritul civilizatiei bizantine35; bizanti­nii nu autorizau tortura decat impotriva celor pe care Tinumeau "semintii fara onoare" - Tn acel moment, practic,toate popoarele straine, invidioase pe a?a-zisa maretie a bizan­tinilor. Nu este de mirare, deci, ca imparatul bizantin folose?teserviciile popoarelor pagane impotriva unor natii cre?tine, depilda ale peceriegilor ?i ungurilor contra bulgarilor36, nici ca iideclara pe armenii din armata sa ,,0 rasa nestatornica ?i per­fida"37, nici ca inaltii prelati ai Bisericii socotesc ca "Iatinii, care

50

nu au ie~it cu totul din barbarie, sunt, a?adar, incapabili de asesiza nuantele dogmei ?i abia de sunt Tn masura sa priceapataina Sfintei Treimi38

", nici ca sentimentele rasiste cuprindTntregul popor bizantin39

•

In orice caz, este incontestabil faptul ca, de-a lungul seco­lului al XI-lea, Constantinopolul ramane marele centru culturalal lumii medievale. Mauropous, scriitor de la mijlocul aceluiveac, Tnalt dregator ?i om al Bisericii totodata, exprima senti­mentul general, notand ca "Tn Constantinopol se aduna ?i serevarsa valurile popoarelor ?i neamurilor din Tntreaga lume,pecare Dumnezeu le-a supus Tmparatului"; acela?i scriitor, Tn dis­cursul compus Tn cinstea Sfantului Gheorghe, gase?te, penea~teptate, ocazia de a sublinia caracterul exceptional a totceea ce are legatura cu Bizantul ~i de a elogia nu doar cetateaprin excelenta - dupa cum era desemnat Constantinopolul decatre restul lumii - dar ~i poporul ?i Tmparatul sau; referitor lacapitala, Mauropous noteaza: "Lumea intreaga se proster­neaza inaintea Sfintei cetati a Sionului, aceasta metropolaplina de evlavie, acest Nou lerusalim... Dumnezeu sala?uie?tein acest ora~, pe care EI I-a cladit, ca sa fie un miracol pentrutoti ceicare TI contempla"; la adresa Tmparatului ConstantinMonomahul, recurge la comparatii biblice, Tnfati~andu-I peMonomah cu trasaturile unui nou David, in vreme ce poporu­lui bizantin ii spune "noul Israel", "adevaratul popor ales","care se bucura de pace, de prosperitate ?i traie~te Tn fericire,sub conducerea luminata a imparatului ~i sub ocrotireaDomnului"40. Aceste figuri de stil, menite sa starneasca imagi­natia populara - discursul lui Mauropous fiind, Tntr-adevar,pronuntat Tnaintea publicului constantinopolitan - descriu, cusiguranta, spiritul care domnea in Constantinopol Tn aniipatruzeci ai secolului al XI-lea, adica intr-un moment in carearmatele bizantine debarcau Tn Sicilia ?i in care ultimul statarmean din Caucaz, principatul avand capitala la Ani, se.inscria, din proprie initiativa, pe orbita Imperiului, in vreme ce

51

Occidentul descoperea, fermecat, prin intermediul negustorilor,pelerinilor ?i soldatilor sai, mercenari ai Bizantului, comorilecare impodobeau capitala bizantina ?i fabuloasele sale bogatii,ale carei fast ?i stralucire trezeau invidiile?i antipatiile - senti­mentele care se vor dezlantui atunci cand soarta Bizantului vacunoa?te vicisitudinile pe care nimic nu Ie lasa de banuit inacest final al primei jumatati de secol al X-lea.

Putere, lux ?i trufie sunt, a?adar, trasaturile istoriei Imperiuluidin aceasta epoca - ele dicteaza modul de a fi ?i mentalitateabizantinilor, iar lipsa lor de masura vasta la originea nenoroci­rilor care ii vor a?tepta. Tn orice caz, aceste trasaturi funda­mentale ale comportamentului bizantin explica de ce statui sepreocupa atat de putin de interesele populatiilor pe care noilesale frontiere Ie vor cuprinde de acum inainte. Atitudineaaceasta se va dovedi catastrofala pentrulmperiu. lar acest faptpune in lumina conduita poporului bizantin care, fascinat degloria Imperiului sau ?i convins pana in strafundul sufletului deperenitatea acestuia, s-a dedat.preocuparilor dictate de confor­tul individual, aratandu-se lipsit de orice grija pentru bineleob?tesc. Abandonareatreptata a armatei nationale ?i inlocuireaei cu mercenari, in pofida riscurilor pe care aceasta practica 0

prezenta pentru un stat cultivand dispretul pentru ace?tiIIsoldati neciopliti", constituie cea mai graitoare dovada a com­portamentului sau iresponsabil. Mai presus ?i Tnainte de toate,caracterul sfidator ?i intransigent al comportamentului.bizantinse poate observa in atitudinea Bisericii fata de ceilalti cre?tini ­nu este 0 Tntamplare ca schisma definitiva dintre Biserica de laConstantinopol ?i Biserica de la Roma dateaza din aceasta epoca(1054), chiar din timpul domniei Tmparatului ConstantinMonomahul. Este deosebit de semnificativ ca acest fapt, deimportant~ majora pentru istoria cre?tinatatii, a~a cum audemonstrat ev~nimentele ulterioare, a trecut nebagat Tn seamade bizantinii epocii, patrun~i de orgoliul puterii lor ~i refractarila orice avea legatura cu lumeaexterioara.

52

Rasturnarea de soarta n-a Intarziat sa loveasca Bizantul,mole~it de bel~ugul sau ~i fermecat de maretia pe care ?i-o cre­dea ve?nica ~i garantata de catre Dumnezeu. Astfel, numai lipsade ravna In Indeplinirea datoriilor pe care Ie poruncise Dum­nezeu putea explica, In opinia bizantinilor, schimbarea sortiilor.Teoria, pur bizantina, a Infrangerii impuse de Dumnezeu dreptpedeapsa pentru slabirea credintei poporului sau I?i gase~te deacum 0 audienta din ce In ce mai larga; dezvoltarea acesteia,mai ales .In timpul perioadelor de mare cumpana nationala,cauzate de pericolul turc, va crea,dupa cum vom vedea, ni?teconditii prea putin propice pentru apararea Imperiului.

Oricum, cu mult Inainte de sfar~itul secolului al XI-lea,Bizantul nu mai era nici pe departe apt sa mentina macar 0

umbra palidaa gloriei sale, veche abia de cativa ani, numai. InOcCident, normanzii captureaza ultimul bastion al Italiei bizan­tine, cetatea Bari, In 1071. In acela?i moment, Imparatul bizan­tin Roman al IV-lea Diogene devenea prizonierul turcilor seleu:­cizi, la Manzikert (Van), acolo unde a pierit ,Jloarea tineretuluiroman"41. Cativa ani mai tarziu, Grecia ?i coasta albaneza erauinvadate de normanzi, In vreme ce In Asia se instalau turcii,care, la nici zece ani dupabatalia de la Manzikert, I?i Inte­meiau, chiar pe teritoriul Asiei Mici bizantine, propriul stat,Sultanatul din Iconium, apoi invadau Intreaga tara ?i I?i ridicautabara In fata Constantinopolului. In sfar?it, In acela?i timp,popoarele migratoare din Nord, pecenegii ~i cumanii, treceauDunarea ?i pustiau provinciile balcanice, ajungand pana laportile Constantinopolului. Cu putin Inaintede Incheiereasecolului gloriei sale, Bizantul I?i vedea hotarele restranse"pana Intr-atat ca erau totuna - cum scria, nu fara 0 oarecareexagerare, loan din Antiohia - cu zidurile capitalei sale"42.

Inaintarea cu pa?i rapizi a catastrofei a Intunecat mintile ?ia semanat confuzie printre bizantini, popor ?i carmuire, preaputin pregatiti sa-i tina piept - 0 resimteau, cu totii, plini de

53

amaraClune. Acela;;i Mauropous, doar la Cc3tiva ani dupagrandiosul sau discurs Tntre slava Bizantului, va gasi accentepatetice pentru a-;;i avertiza, Tn zadar, concetatenii, d~ viitorul

-sumbru care-i a;;tepta; el Tnfiera coruptia, nedreptatea ~i lipsaoricarei notiuni de morala, care domneau pe atunci Tn Bizant~i care Tmpingeau natiunea Tn prapastie43 . Cronicarii epocii vorfi, cu toate acestea, unanimi Tn explicarea catastrofei prin per­fidia populatiilor de la frontiere, ostile Constantinopolului ~i

invidioase pe maretia sa; ei Ie vor acuza de maniheism ;;i,a~adar, de a fi aqionat Tmpotriva poporului bizantin manatede patima lor antiortodoxa. Tn ceea ce-I prive~te, poporulbizantin, a carui "viata se desfa~ura" mai Tnainte "ca Tntr-o per­manenta sarbatoare spre slava lui Dumnezeu"44, sub condu­cerea unor ambitio;;i aventurieri, T;;i va manifesta confuzia.printr-oserie de razmerite ;;i de tulburari, ajungan~ sa prefacaImperiul Tn jucaria scandalagiilorcare ,,!?i faceau veacul prinpiete" ~i a mercenarilor straini,a caror prezenta Tmpovaratoarese simtea din ce Tn ce rnai pregnant In Constantinopol ;;i Inprovincii, starnind Tn bizantini sentimente xenofobe45 - ca 0

replica, s-ar putea spune, Tntr-un alt context istoric, la dispretul?ila sentimentul de superioritate pe care bizantinii Ie nutrisera,odinioara, fata· de tot ce Ie era strain.

Tn orice caz, Tn timpul ultimului sfert din secolul al XI-lea,confuzia ~i nesiguranta cuprinsesera populatiile bizantine dinprovincii, amenintate nu doar de incursiunile du;;rnanilor dinexterior, dar ?i de aqiunilecelor care ar fi trebuit sa slujeascaImperiul ;;i interesele sale, adica, pe de-o parte; de trupele demercenari care lucrau acum pe cont propriu - sa amintim caRousseul ;;i francii sai reu;;isera sa Tnfiinteze un centru auto­nom Tn Asia Mica - ;;i, pe de alta parte, de Tnaltii ofiteri bizan­tini, care se straduiau, cu armatele care Ie erau devotate, saacapareze tronul, devenit acum prada u;;oara pentru aventuri­erii din Constantinopol.

54

Din acest punct de vedere, este semnificativ faptul ca tex­tele epocii vorbesc din nou despre "Democratie"46, termenfrecvent folosit Tn decursul secolului al VI-lea, cand demele(gruparile asociate care reprezentau poporul bizantin) T;;i mani­festau zgomotos interesul pentrutreburile ob;;te;;ti. Tntre timp,Tnsa, semnificatia lui cazuse Tn desuetudine; acum Tnsemna, laBizant, "puterea poporului de rand, a gloatei", apreciata dreptcontrara tuturor traditiilor statului legitim. "Democratia" a fostconsiderata/Tntotdeauna drept 0 nenorocire nationala, sem­nificand pentru bizantini mania Domnului, care T;;i pedepsea,astfel, poporul pentru comiterea unor fapte reprobabile47 .Acestea sunt temele pe care Tntreaga literatura politica aBizantului Ie va dezvolta Tndelung, Tn stradania de a demonstraca numai monarhia este regimul demn de un popor civilizat.Nici "democratia", nici."tirania" - adica, dupa conceptia bizan­tina, uzurparea puterii de catre persoane care aqionau Tninteres personal - nu puteau asigura poporului bizantinbunastarea, pe care doar monarhia legitima i-o putea oferi48 .

Cu toate acestea, Tntr-o atmosfera de promiscuitate ;;i dehaos, creatatocmai de multiplele tentative ale partizanilor"democratiei" ;;i ai "tiraniei", va Tncepe a doua jumatate asecolului al XI-lea. Situatia era agravata Tn mod deosebit decatre amenintarea invaziei straine. Tn acest c1imat de dezordi­ne ?i deruta, Bizantul va Tncerca sa reTnvie sentimentul national~i sa Tntreprinda, ca Tn epoca iconoclasta Tn fata arabilor, efor­tul salvator. Acesta va fi opera Tmparatilor din casaComnenulilor, acaror politica, 0 spunem Tn treacat, reamin­te?te, din mai multe puncte de vedere, de aceea a TmparatilorIsaurieni. Realizarea sa va absorbi toate fortele nationale,urgenta sa evidenta va conferi orientarilor ideologice aleImperiului aspectul imperativ al unei mobilizari nationale pen­tru supravietuirea grecitatii ?i a ortodoxiei,caracterele speci­fice, Tn acest moment, ale Bizantului.

55

Capitolul4

PATRIOTISMELE BIZANTINE

Na~terea patriotismului greco-bizantin

Pentru a aduce lumina asupra aspectelor pe care IeTmbraca, Tn decursul acestei noi etape a istoriei sale, ideologiapolitica a Bizantului, este necesara prezentarea, pe scurt, aevolutiei ?i tendintelor vietii intelectuale a bizantinilor Tn seco­lele X-XI, fiindca acestea, dupa parerea noastra, conditio­neaza, Tntr-o anumita masura, formele, dar ?i continutul mani­festarilor ideologice din epocile urmatoare.

Trasatura fundamentala a vietii intelectuale din Bizant, de-alungul secolelor sale de maretie, ramane, Tn opinia noastra,rena?terea interesului pentru Antichitatea greaca ?i realizarileacesteia1, Din acest punct de vedere este semnificativ faptulca, Tn aceast~ perioada, referintele la universul c1asic ?i la valo­rile sale se Tnmultesc, ca raspandirea operelor autorilor c1asicicunoa?te 0 cre?tere considerabila, Tn vreme ce studiulliteraturiic1asice cucere?te, treptat, nu doar ?colile din Constantinopol,dar ?i publicul initiat. Principiile enuntate· de marii filozofi aiAntichitati[ sun~ subiectul predilect unor comentarii aprofun­date, iar stilul lor de viata dobande?te, Tmpotriva oricarora?teptari, trasatl.,lrile unui arhetip, ale unui ideal de morala.Sensul ?i utilizarea expresiei "viata filozofica", a carei valoareeste subliniata de catre Psellos, ?i aparitia conceptului de

56

"viata elena" constituie dovezi In acest sens2• Pe scurt, virtutile

lumii antice nu mai sunt considerate incompatibile cu viatacre~tina, ci, dimpotriva, sunt prezentate drept un elementcomplementar cvasinecesar al Tnvataturii cre~tine, cel putinpentru intelectualii care "exceleaza Tn respect" pentruAntichitate, pastrandu-~i, totodata, spiritul critic fata deconvingerile religioase ale acesteia. Astfel, autori a caror orto­doxie este necontestata ~i incontestabila, toti, de altfel, Inaltiprelati ai Bisericii din Constantinopol, precum Photios; pentrusecolul al IX-lea, Arethas, pentru al X-lea, ~i Psellos - chiar ~i

el, pentru 0 perioada din viata, fiind calugar -, Xiphilinos ~i

Mauropous, pentru secolul al XI-lea, ca sa nu-i citam decat pecei mai ilu~tri, reabiliteaza lumea elenica ~i creatia sa, din care,de altfel, se inspira pentru propriile opere.

Este remarcabil, Inainte de toate, ca, tocmai Tn aceastaepoca, termenii elen ~i elenism dobandesc semnificatia care Ieconfera dreptul de cetatenie In civilizatia bizantina; ace~ti ter­meni, se ~tie, semnificau, mai Tnainte, pagan ~i paganism,a~adar fusesera huliti de traditia cre~tina riguroasa. Acum,desemneaza vechiul grec ~i cultura sa, devenind izvor de noivirtuti. Mai mult, I~i vor pastra aceasta nobila semnificatiepana la sfar~itul Imperiului bizantin 3

•

Pasiunea brusca pentru civilizatia greaca anticamarcheaza,In existenta Bizantului, 0 "Rena~tere" avant fa fettre, ca saspunem a~a, care cuprinde, treptat, ansamblul vietii intelec­tuale din Bizant, In dauna traditiei cre?tine. Din acest punct devedere, este semnificativ faptul ca, In timp, termenii elenic ?ielenism vor fi utilizati pentru a desemna Tnse?i cultura ?i civi­lizatia bizantina de catre cei mai de seama reprezentanti ai lor.Aceasta reprezinta, dupa parerea noastra, un element impor­tant pentru studiul background-ului ideologic al Bizantului Indecursul ultimelor secole din existenta sa: bizantinii devin, dinpricina elenofoniei, din ce Tn ce mai con?tienti de legaturile lor

privilegiate Cll Antichitatea greaca, ceea ce Ti deosebe?te,bineTnteles, de lumea latina ?i Ie confera, Tn felul acesta, noititluri de noblete. S-ar spune ca eruditii bizantini adopta ter­menii de elen ?i elenic, Tncarcati, acum, de virtuti, pentru araspunde termenului, cvasipeiorativ, de graikos (grec), utilizat,la adresa lor, de catre latini, adica de cre?tinii din Occident.Constatam ca idealul grec antic este pe cale sa Tnlocuiasca idea­lui roman, nu doar pentru ca acesta din urma fusese, la randulsau, revendicat de Occident, ci mai ales pentru ca lumearomana, al carei ideal era Tncarcat de 0 semnificatie militara ?ipolitica, fusese subjugata, Tn cele din urma, de spiritul grec.

Se Tnte1ege de la sine ca, Tntr-un moment de criza, provocat,Intre altele, de revendicarile ?i aqiunile Occidentului roman ?icre?tin Tmpotriva Bizantului, referinta la elenism va Tnsemna,pentru Bizant, chiar ?i incon~tient, un solid argument ideologic,afirmand superioritatea culturii bizantine, compensand lipsa deputere, pentru a afirma superioritatea armatelor imperiale fatade lumea din Occident. Este foarte instructiv, din acest punctde vedere, faptul ca bizantinii confunda, intentionat ?i din ce Tnce mai des, Occidentul cu lumea barbara. Acest calificativ esteInte1es Tn sensul pe care i-I dadusera vechii greci, respectivdesemneaza drept necivilizate toate popoarele care nuintrasera Tn raza de inf1uenta a culturii elene4

•

Astfel, elenismul antic ~i grecitatea medievala devin, pentrubizantini, doua etape ale aceleia~i civilizatii - a lor. Amandouasunt produse ale unor oameni care au tinut piept, 'Intotdeau­na eficace, asalturilor lumii barbare, pentru onoarea ?i salvarealumii civilizate. Sa recunoa~tem ca imaginea lumii bizantine ?ia lumii barbare car~ se degaja din aceasta conceptie era foartepotrivita pentru a trezi pariotismul bizantin, Tntr-un moment Tncare Imperiul, Tmpresurat din toate partile de du~mani agresivi~i Tntreprinzatori, simtea nevoia sa-?i organizeze replica.Unitatea nationala trebuia sa se Tnchege Tmpotriva unor

'58

du?mani care, de?i erau manati, fiecare, de propriile interese,amenintau cu totii Tn acela?i fel Imperiul. Bizantul avea motivereale sa Ie puna tuturor aceea?i pecete, iar eticheta de barbarIe convenea perfect, nici unul dintre ace?tia neavand, Tntr-ade­var, vreo legatura .oarecare cu Antichitatea greaca. Bizuindu-sepe acest aspeq, Bizantul T?i va elabora propria specificitate,care va reprezenta, deacum, temeliacon?tiintei nationale.Cum cre?tinismul nu mai era suficient pentru a deosebiBizantul de du?manii sai, Tntrucat Occidentul cre?tin, pentrumoment, din pricina normanzilor, facea parte dintre ei, bizan­tinii se vor ata?a de vechea traditie greaca, a?a cumTiTndreptatea elenofonia lor, ~i, desigur, pe ortodoxie, dreaptacredinta amenintata de necredincio~i - turdi, Tn acel moment- dar, de asemenea, de catre eretici ~i schismatici, adica decre~tinii din Occident.

Astfel r caracteruI grec ~i ortodoxia vor fi bunurile nepretuitepecare bizantinii vor chemati saleapere, cu orice chip, Tmpo­triva oricarui dl,.J~man, intern sau extern; elitele bizantine, legatemai degraba de cultura antica, ?i poporul bizantin, legat, Tnaintede toate, de traditia ortodoxa, vor aqiona Tmpreuna pentruTndeplinirea datoriei de a salva statui grecilor ortodoc~i, care vafi, de acum Tnainte, Bizantul. lata originea ~i. baza patriotismuluibizantin, care, Tncepand din secolul al XII-lea, va domina viataBizantu1ui ~i care, asemenea unui sentiment de frustrarenationala a gloriei apuse, va lua forma unei adevarate pasiuni,ale carei excese se vor dovedi, Tn timp, nefaste pentru Imperiu.

Tn orice caz, de la sfar~itul secolului al XI-lea, ~i pentrumulta vreme, patriotismul grec ?i ortodox dicteaza orientarilepolitice ~i ideologice ale bizantinilor. Acest patriotism vaTmbraca, Tn cursul Tndelungatei sale existente, noi ~i, dupa cumvom vedea, chiar nea~teptate forme. Tmprejurarile istorice voraccentua cand importanta componentei salegrece?ti, cand peaceea a componentei ortodoxe, ceea ce va imprima, pana la

59

urma, 0 anumita diversitate aspiratiilor bizantine~ Dar senti­mentul patriotic, mereu viguros, va calauzi de acum Tnaintenecontenit toateactiunile grecilor ortodoc~i, ale bizantiniloradica, pana la sfar~itul istoriei Imperiului ~i chiar maitarziu.

La fel de adevarat este faptul ca patriotismul bizantin paresa aiba 0 forma elaborata deja Tnainte de secolul al XI-lea. Aaparut ca opera a intelectualilor, ecleziastici ~i laici, din capi­tala, care dezvoltasera principiul grec drept un complementoportunal pricipiului ortodox. Amputea spune chiar ca patrio­tismul bizantin, a~a cum I-am definit, aTnceput prin a fi un pro­dus intelectual al Constantinopolului; pe masura ce patrundeaTn randurile poporului ~i cucerea provinciile,elT~i pierdea uneledin trasaturile sale initiale, dobandindTn schimbaltele, iar con­textul diverselor perioade istorice Ti impunea noi transformari.Putem spune, a~adar, cu alte cuvinte, ca patriotismul bizantin,ca orice sentiment viu, va ramane Tntotdeauana prezent Tnspiritul bizantinilor; fiecare Ti va da, potrivit convingerilor luipersonale ~i intereselor. proprii, ori de cate ori va fi cazul,formele care i se vor parea· adecvate.

Polarizarea constantinopolitana

Un fapt care ni se pare foarte semnificativ (a cantarit greuTn soarta Imperiului) este, fara nici 0 Tndoiala, importanta pecare 0 dobande~te acum Constantinopolul, nu numai Tn cali­tatea sa de capitala a Imperiului bizantin, ceea ce a fost din­totdeauna, dar ca un centru cultural ~i intelectual al lumiibizantine ~i ca nucleu alTntregii vieti sociale, politice, ba chiar?i economice ale Bizimtului. Acest fenomen, a carui amploarenu poate fi explk:ata numai prin rolul administrativ alConstantinopolului, ni se pare a fi 0 consecinta a patriotismu­lui bizantin,preocupat sa-~i sublinieze fundamentul cultural, a

60

direi cea mai fericita expresie va ramane, binelnteles,Constantinopolul.

Tntr-adevar, Constantinopolul, centru incontestabil al eli­telor natiunii, care nu mai sunt doar militare, dicteaza toateformele vietii intelectuale ~i da tonul tuturor manifestarilorsociale ~i mondene. Ales drept re?edinta de catre 0 societaterafinata, care I?i afi?eaza bogatiile ?i fastul, chiar ?i Tn mo­mentele de cumpananationala, Constantinopolul dobande?te,cu timpul, dimensiunile unei adevarate legende, care depa­?e?te rapidgranitele bizantine. Frumusetea, maiestatea ~i, Inspecial, bogatia ora?ului framanta mintile contemporanilor, Iestarne?te curiozitatea ~i Ie provoaca admiratia ~i Incantarea,sentimenteamestecate, la unii, cu mandrie ?i emotie, iar laceilalti,cu invidie ?i pofta dea ~i Ie Insu?i.

Astfel, imaginea Constantinopolului. va fi curand ·confun­data, mai ales decatre strainii care de acum vinln numar dinceTnce mai mare sa vizitezeCetatea Regina,cu aceeaaansamblului'lmperiului; vor exista scriitorioccidentali care,ascultand povestirile minunate despre capitala bizantina sauatin?i direct de vraja acesteia, vor afirma ca mai bine de juma­tate. din comorile Tntregii lumi se afla In mainile bizantinHor,ceea ce va avea,lesne de Inchipuit, urmari nefaste pentru ceta­te ?i Imperiu, devenite tinta armatelor straine influentate deaceasta legenda5

• A?adar, Constantinopolul va ajunge sa fieconsiderat mai prestigios decat Tnsu?i Bizantul- acest al doileatermen fiind utilizat In sensul actual -,.. ?i va sfar?i prin a sem­nifica Imperiul In totalitatea sa6

, Tn pofida faptului ca soartastatului bizantin se juca, pe atunci, la frontiere,iar populatii1edin provincii sufereau consecintele.

Pe scurt, cetatea imperiala, Tmpodobita ~i Insotita de toateatributele maiestatii, comparata cu 0 zeita ?i, Inca mai plastic, cu,,0 femeie a carei frumusete desavar~ita atragea privirile pofti­cioase alesoldatilor grosolani din o~tirile du~mane"7, va fi, Tn

61

orice caz, centrul de interes allumii epocii; va face subiectul sen­timentelor contradictorii chiar ?i din partea bizantinilor, uniivazand In existenta sa dovada binecuvantarii divine, altii, motivulnenorocirii lor. Totul, de-a lungul timpului, se va cristaliza Tn jurulacestei cetati ?i a legendei sale; cand un ora? binecuvantat, candun ora? "pacatos",Constantinopolul va sta, pe viitor, in mijloculdestinelor Imperiului ?i poporului din Bizant; fiindca, a?a cum ascris Nicetas, Constantinopolul este, pentru lume, "cetateacetatilor, lumina universului~ faima lumii, spectacolul nepaman­tean, maica Bisericilor, temelia credintei, ocrotitoarea literaturii ?ia artelor, patria ?i vatra frumusetii"8.

Polarizarea constantinopolitana, fenomen care atinge nudoar lumea bizantina, dar ?i popoarele care au avut un raportcat de mic cu Bizantul, poate explica, am zice noi, anumitefapte istorice, Tnca nu pe deplin la.murite ?i, de aceea, foartecontroversate: ma refer, mai ales,la catastrofa din 1204, adicala caderea Constantinopolului in mainile armatelor celei de-apatra Cruciade, dar, in mod egaI, la na?terea provincialismuluibizantin, ca 0 replica, s-ar spune, a populatiilordin provincii laruina constantinopolitana. Tntr-adevar,dezvoltarea spirituluiregionalist, cu accente anticonstantinopolitane,. va cuceri,. cutrecerea timpului, 0 mare parte din provinciile bizantine, carevor Tncerca sa se afirme Tn fata' Constantinopolului, fie ?i curiscul de a slabi forte1e Imperiului. Dar se cuvine sa mentionamca factorul extern a impus, in cele din urma, solutii care nuerau nici conforme intereselor Constantinopolului,nici potri­vite cu nazuintele provinciale. Tocmai aceasta influenta a lumiiexterioare asupra sortii Bizantului a alimentat, constant,patriotismul grec ?i ortodox, a carui evolutie ramane, Tn oricecaz, tributara destinului Constantinopolului.

Tn conduzie, ,am spune ca patriotismul, grec ?i ortodox,?ipolarizarea constantinopolitana au constituit fundamentelevisului "Marii Idei", care rezuma toate aspiratiile grece?ti catre

62

renasterea maretiei statului lor. Tntr-adevar, acest vis, care s-aI ,

ivit din convingerea ca Imperiul bizantin va fi restaurat, Tntr-obuna zi, la Constantinopol, sub un Tmparat grec, a fost nutritde cre~tini pe tot parcursulTndelungatei perioade a dominatieiturce~ti ~i continua sa emotioneze numero~i neoeleni, crescutiTn admiratia pentru faptele de exceptie ale Tmparatilor Mace­doneni ~i ale celor din ultima perioada de glorie bizantina.

Patriotismul aristocratic

Alexios, fondatorul noii dinastii a Comnenilor, a urcat petron multumita reactiei aristocratiei militare, din care faceaparte familia sa, Tmpotriva politicii delasatoare ?i demagogicea Tmparatului Nikephoros Botaneiates, care lasase Imperiul lavoia Intamplarii, falimentul finantelor statului adaugandu-sederutei armatelor. Tntr-adevar, Tn 1081, data venirii la putere alui Alexios, normanzii din Italia, condu?i de Roger Guiscard ­care, dupa spusele Anei Comnena, cronicara domniei tataluisau, Alexios, ar fi ravnit coroana bizantina9

-, debarcasera pecoasta albaneza ?ilnaintau, pas cu pas, In interiorul tarii; turciiatinseseramalurile Bosforului, dupa ce I~icreasera un Sultanatal lor, Intai la Niceea, apoi la !conium, ~i "emirate" In aproapeTntreaga Asie Mica bizantina - numai cateva oaze bizantinedin Frigia rezistasera presiunii lor-, iar pecenegii, care nu-?iIncetasera incursiunile Impotriva provinciilor balcanice, I?i vorface aparitia, peste numai cativa ani,chiar la porti1e Constan­tinopolului.

La fel ca In perioada e~pansiunii fulgeratoare a arabilor,rapiditatea cuceririlor turce demonstreaza, In afara de forta?i de vitalitatea invadatorilor, vlaguirea lumii invadate.Tntr-adevar, totul te Indeamna sa crezi ca populatiile din AsiaMica bizantina s-au aratat prea putin dispuse sa-?i apere tara

63

eficace ~i sa se opuna Tnaintarii turce~ti, favorizate, de altfel,de politica Tmparatilor ~i a numero~ilor pretendenti la tron,care cautau sa-~i recruteze din randurile turcilor soldati-mer­cenari pentru armatele lor. Istoricii oficiali aiepocii, purtatoriide cuvant ai Constantinopolului, Tncercand sa-i dezvinova­teasca pe carmuitorii bizantini, socotesc ca aceasta stare despirit din provincii este rezultatul convingerilor eretice alepopulatiilor respective; argumentul este lansat mai ales pentrua explica atitudinea populatiilor de la frontierele orientale ~i cuprecadere ale armenilor10

• Dimpotriva, istoriografia modernavede aici efectul decaderii politicii imperiale, care, pusa necon­ditionat Tn serviciul Constantinopolului, se Tngrijea prea putinde interesele ~i preocuparile populatiilor din provincii 11

•

Tn orice caz, coabitarea pa~nica dintre populatii1e autohtonebizantine ~i nou-veniti este 0 certitudine, Tn pofida deosebirii deconvingeri religioase. Aceasta coabitare se va manifesta activcativa ani mai tarziu, cand populatia bizantina din regiuneaSmirnei II ajuta pe Intreprinzatorul emir turc Tzachas sa-~i cons­truiasca flota cu ajutorul direia va pustii insulele ~i tarmulegeean ~i va ameninta chiar ~i ConstantinopoluP2, dar mai alescand succesorul lui Alexios, loan Comnen, va porni la recu­cerirea Asiei Mici de sub ocupatia turca, iar populatiile bizan­tine din vecinatatea lacului de la Pusguza, din Frigia, vor refuzasa treaca de partea Tmparatului ~i sa-l ajute Tn Tntreprinderea sapentru ca, a~a cum va nota cronicarul Kinnamos,care a relatatevenimentul, "dupa ce traisera vreme Tndelungata laolalta cuturcii, adoptasera modul de viata al acestora"13.

Tn acela~i fel, situatia celorlalte hotare bizantine, Tn Occi­dent ~i la nord, unde actioneaza alti du~mani, prezinta sem­nele pierderii devotamentului fata de Constantinopol, chiar cumult timp Tnainte de urcarea pe tron a dinastiei Comnenilor. Tnorice caz, victoriile normanzilor ~i, mai ales, Tnaintarea pece­negilor devin explicabile, daca se accepta faptul ca invadatorii

64

au gasit, la populatii1e din regiunile vizate prin actiunile lor, 0

neutralitate binevoitoare, daca nu chiar 0 colaborare activa. Saamintim, la acest punct, ca ora?ul Durazzo a fost predat nor­manzilor In urma tradarii italienilor care se aflau Inauntrulcetatij14 ?i ca populatiile balcanice, In special cele din regiuniledanubiene, Tmpovarate de masurile impuse asupra lor deConstantinopol, I?i manifestau nemultumirea prin razmeritecontinue Impotriva puterii centrale, ajungand sa creeze, dupacum ar spune istoriografia moderna, ni?te mi?cari separatistecvasipermanente15. Tn mod asemanator cu mi?carile dizidenteale armenilor din Orient, mi?carile popoarelor balcanice aucompromis rezistenta bizantina ?i au slabit considerabil fortaImperiului.

Trebuie, oare, sa vedem In aceasta atitudine a provinciilor,In afara manifestarii sentimentelor etnice exacerbate, indis­cutabila In cazul armenilor ?i al bulgarilor, reactia populatiilorrurale defavorizate Impotriva politicii Constantinopolului Inceea ce Ie privea? Cu alte cuvinte, trebuie sa vedem aiciconsecinta politicii expansioniste ?i imperialiste din secolul alXI-lea a Bizantului, care a cerut de la masele muncitoare ­In epoca respectiva, taranimea - considerabile sacrificii pentrua-?i Indeplini planurile, fara a face sa profite de pe urma suc­ceselor sale ?i populatii1e din provincii? Sa amintim, intr-adevar,ca 0 fiscalitate Impovaratoare ?i nemiloasa Ie fusese impusapopulatiilor de la tara, printr-o administratie inflexibila, Tntot­deauna in serviciul Constantinopolului, ale carei roade um­pleau cuferele vistieriei capitalei ?i ale elitelor sale, care nuaratau decat un aer de trufa?a superioritate la adresa mojicilorde la tara16.

Raspunsul la aceasta intrebare nu poate fi decat afirmativ;totu?i, situatia aceasta explica Iiumai partial comportamentululterior al acestor populatii,' mai ales fata de turci, pe care con­vingerile lor religioase ii indepartau de bizantini. Tntr-adevar,

65

pentru a explica acest fenomen, la prima vedere surprinzator,al coabitarii pa~nice bizantino-turce~ti In Asia Mica, ar trebui satinemcontde un alt factor important - ~i anume toleranta decare invadatoriidadeau dovada fata de populatiiledin regiunilecucerite, mai ales Tn ceea ce privea practica religioasa. Maimulte faptedemonstreaza acest lucru, ca de pilda ,constructiade biserici pe teritoriile ocupate~i absenta canonizarii, dinpartea Bisericii Ortodoxe, a neomartirilor din aceasta perioada.Cazul lui Theodor Gabras, aparatorulregiunii TrebizondeiTmpotriva turcilor, este aparte ~iexceptibnal din toate punctelede vedere, Intrucat este vorba despre 0 victima militara inrazboiul contra turcilor ~i nu despre· un simplu cre~tin silit sa-~i

renege convingerile religioase17• Cu altecuvinte, cazul lui

Theodor Gabras intra Tn categoria faptelor ce ilustreaza patrio­tismul aristocratic care Tnsufletea rezistenta Tmpotriva du~ma­

nuluiextern allmperiului din acelmoment~iai carui reprezen­tanti dematca au fost elitele rnilitare ale Bizantului, tot aceleacare II condusesera pe Alexios Comnen pe tron ....... aparitia aces­tui Tmparat putand fi, astfel, socotita drept cel dintai gest derezistenta bizantina ~i de trezire acon~tiintei nationale.

Tntr-adevar,' opera" Comnenilor, Tnceputa· de Alexios, mar­cheaza efortul pentru recucerirea teritoriilor imperiale - acestvast proiect militar, a carui punere Tn practica' explica .modifi­carile profunde pe care le-a suferit ideologia politica bizantina.Secolul domniei primilor trei Comneni (1081-1182) esteperioada reorganizarii Imperiului, astatului bizantin, totalruinat de tulburarile provocate de'victoriile straine. 'Sizantul,amenintat ~i de Occident ~ideOrient, va rnai depune inca 0

data efortul refacerii nationale, efort condus, sub sceptrulComnenilor, de catre aristocratia militara a tarii, c1asa aparutape vremea iconQcla~tilor, care T~i ingro~ase randurile pe vre­mea Macedonenilor, dar fusese neglijata de conducerea civiladin Constantinopol de la mijlocul secolului al XI-lea ~i avea sa

66

renasca, In fine, prin Marii Comneni, cei mai de seama repre­zentan~i ai sai.

A~ada.r, sub dinastia Comnenilor,armata bizantina, recons­tituita prin grija acestor Impara~i, va fi Inca 0 data chemata sajoace rolul decisiv pentru supravie~uirea na~iei; aidoma armateiTmparatilor iconocla~ti, armata Comnenilor va tine in mainilesale soarta .Imperiului ~i, la fel ca armata iconocla?tilor, se vaachita de aceasta indatorire cu succes. Tntr-adevar, perioadaiconoclasta ?i aceea a Comnenilor suntasemanatoaresub maimulte aspecte, cel putin in ceea ce prive~te situa~ia Imperiului?i locul sau In lume. Ambele perioade sunt marcate de peri­colul iminent care apasa asupra fiin~arii Bizantului, ambele auservit, Inainte de orice, imperativul national, adica acela de aline piept inamicului extern, In sfar?it, ambele, potrivit nece­sita~ilor timpului, au condus la militarizarea Imperiului, a insti­tu~iilor ?i a societa~ii sale. Aceste doua perioade au izbutit mo­bilizarea efortului national ?i salvarea, In consecinta, a patrieibizantine. T()tu?i, iconoclasmul ?i secolul Comnenilor diferaIntr-un punct esential: orientarile sociale.ale ini~iatorilor - Invreme ce Isaurienii se sprijineau, mai ales, pe elementul popu­lar al na~iei, Comnenii ?i-au dus aqiunea la bun sfar?it favo­rizand, Tn special, aristocra~ia, respectiv marile familii de civili ~i

militari, careacaparasera funqiilede conducere din stat ?i careau ramas permanent solidare Intr-o Intreprindere cvasifami­liala, deoarece, intr-adevar, multe dintre ele erau legate prinrela~ii de rudenie. Comnenii accentuau inca ?i mai mult politi­ca.aristocratica ?i familiala, Zonaras povestind ca Alexios "con­ducea tara deparc-ar fi fost propria sa mo~ie"18, infiinlandadevarate c1anuri care controlau organele de decizie ale car­muirii ~i impuneau, astfel, politica sa. in orice caz, politicaprimilor trei Comneni, Alexios, loan ?i Manuil, a fost aceea pecare salvarea natiunii 0 cerea; ea poarta amprenta unui verita­bil patriotism aristocratic, care a ajuns sa ob~ina ralierea la

67

cauza sa a maselor populare din tara, mai ales Incepand dinmomentul In care a imbracat forma rezistentei impotrivaOccidentului roman. A?adar, s-ar putea spune ca politicadusade Comneni, ca politica patriotica, a constituit continuareaavantului pe care Bizantul il cunoscuse sub imparatii icono­c1a?ti ?i, ca politica aristocratica, a fost animata de acelea?iprincipii care ii calauzisera ?i pe imparatii Macedoneni - inorice caz, este expresia perfecta a situatiei critice in care s-aaflat 0 mare natiune, con?tienta de gloria sa apusa ?i a careisupravietuire era primejdios amenintata.

Cu toate acestea, se cuvine sa observam ca nota aristo­cratica a efortului Bizantului de a-?i redobandi maretia pier­duta a fost data, pentru prima oara, de un functionar civil ?inu de catre un reprezentant al aristocratiei militare, cu multinainte de urcarea pe tron a Comnenilor. Tntr-adevar, marelelogofat Nikeph'oritzes a fost cel dintai care a incercat sa redre­seze statui printr-o serie de masuri, de altfel rau intelese, alcaror unic rezultat a fost inlaturareainitiatorului lor. 0 singuramasura, de ordin militar, i-a supravietuit lui Nikephoritzes ­constituirea unui corp de armata special, insarcinat sa contra­careze inaintarea turceasca in Rasaritul bizantin. Astfel a vazutlumina zileifaimoasa "tagma" (trupa de soldati) de "Athana­toi" ("Nemuritori"), care, a?a cum 0 indica ?i numele, era alca­tuita din elitele armatei. Sa enumeram catevaaspecte defini­torii ale acestei '"tagma"19: purta numele trupelor de elita aleTmparatului Tzimiskes, ceea ce amintea de Tntreaga glorie mili­tara a secolului al X-lea; era alcatuita din oameni care nuputusera Tndura jugul turcesc, a?adar, din veritabili patrioti;se recruta din randul tineretului din Asia Mica, deci din terito­riul care era,' cum' se ?tie, leaganul aristocratiei bizantine.Astfel, Tnsarcinati .sa perpetueze opera ilu?trilor predecesori,ace?ti "Athanatoi" au fost, practic, singurul corp militar purbizantin pe care Alexios I il va gasi Tn 1081, cand va urca pe

68

tron20. In stradania sa de a reface armata imperiala, Alexios seva inspira din principiile care animau contingentul de"Athanatoi" pentru a Tnfiinja corpul de "Archontopouloi", acarui constituire se Tnscrie Tntre primele acjiuni ale acestuiTmparat pentru reorganizarea armatei imperiale. Deta~ament

aristocratic, dupa cum indica ~i numele sau (termenul dearhonte desemna, Tn Bizanj, orice persoana aparjinand c1ase­lor superioare), a.!catuit din fiii soldajilor cazuji Tn razboi,"tagma" de "Archontopouloi" a fost, Tn realitate, "Iegiunea deonoare bizantina"2\ deschisa odraslelor celor care T~i jertfiseraviaja pentru patria romana, pentru "Romania". Apartenenja laacest corp semnifica "Innobilarea", noblejea ereditara fiind,dupa cum se ~tie, necunoscuta In Bizanj. Infiinjand corpul de"Archontopouloi", Alexios a dorit sa se Tnconjoare de oameniTnsuflejiji de acelea~i principii ca ale sale, de patrioji ~i de aris­tocraji; trebuie sa mai amintim, oare, ca acest Tmparat era fiude arhonte militar, originar din Asia Mica, ~i ca, "asemeneaunui savant sau arhitect, nascocea mai ·mereu lucruri noi", darTntotdeauna pentru binele statului ~ial Romaniei22?

Tntr-adevar, sub Alexios I, totalitatea armatei bizantine, reor­ganizata prin sacrificii financiare suportate mai ales de tezaureleecleziastice, va fi animata de ideea salvarii patriei, ameninjate Tninsa~i existenja sa, ~i de ideea aristocratica de a-i reda Bizanjuluisplendoarea, intinata de politica demagogica a Tmparajilor pre­cedenji, care facusera din Imperiu 0 prada u~oara pentru du~­

manii sai.Armata Comnenilor, pusa sub ordinele unor coman­danji aparjinand apropiajilor, daca nu chiar membrilor familieiimperiale, va fi parghia mobilizarii de ansamblu a natiunii, subconducerea celor mai de seama reprezentanti ai sai, pentru a-~i

reca~tiga teritoriile, dar, de asemenea,· pentru a-~i regasi pres­tigiul- iata principiile ideologiei politice a Bizanjului In epocadinastiei Comnenilor, care ne-au determinat s-o desemnam subnumele de patriotism aristocratic.

69

Capitolul5

IN CAUTAREA NOllOR VAlORI

Sfidarea occidentala ~i sentimentul antilatin

Un nou eveniment, hotarator pentru comportamentulbizantinilor dupa sfar?itul secolului al XI-lea ?i care a dat formadefinitiva patriotismului?i ideologiei lor politice, ramane, indis­cutabil, diferendul care va opune, pe viitor, Occidentul ?i Orien­tul lumii cre?tine. Se ~uvine sa examinam Tn mod deosebitevolutia raporturilor dintre cele doua parti ale cre?tinatatii,fiindca aceasta aduce lumina asupra noilor mentalitati bizan­tine, explica atitudinea adoptata de Tmparatii care s-au succe­dat In epoca ?i determina manifestarile Bisericii, ?i, prinurmare, ale poporului bizantin, a carui influenta va cantarideseori greu Tn luarea deciziilor de catre carmuire.

tnceputa deja din secolul allX-lea(ln timpul schismei numitefotiene, dupa numele patriarhului Constantinopolului), de?i caun simplu dezacord In interpretarea textelor patristice, referi­toare. la anumite puncte ale doctrinei. (purcederea SfantuluiDuh)?i la cateva practici Iiturgice (azima) ?i canonice (celibatulpreotilor), amanunte ascunzand, In realitate, pretentiile Romei?i ale Constantinopolului la primatul scaunului arhieresc alfiecareia, disputa ecleziastica a cunoscut, cu trecerea timpului,o amplificare ce va provoca nu doar separarea Bisericilor, ci 0

70

veritabila dezbinare In sanul cre?tinatatii. Aceasta evolu"\:ie acondus, In cele din urma, la schisma definitivalntre Biserici,dureros resim~ita ?i Inzilele noastre, declarata In anul 1054,cand cardinalul Humbert, legatul papei, ?i patriarhul MihailCherularie au lansat, cel dintai chiar 111 Sfanta Sofia, celalalt, InSfantul Sinod din Constantinopol, anatema reciproca, In pofidatuturor a?teptarilor, Tntrucat, cuimea ironiei, Intalnirea dintrecele doua delega~ii pare sa fi avut drept scop recunoa?tereaasemanarilor ?i apoi unirea dintre cele doua Biserici1

•

In ciuda eforturilor aproape imediat ini~iate de Imparat, alecarui interese In Italia erau compromise .. deturnura luata· derela~iile dintre Bisericile Romei ?i Constantinopolului,pentru ase apropia de papa?i a ?terge urmele actelor din 1054,nedemne de cre?tinatate, prapastia cascata Intre cele douaBiserici devenea din ce In ce mai profunda. Cre?tinii ortodoc?i?i cre?tinii romani, care se ocoleau unii pe al~ii prin Italia·?i prinmarile centre ale Imperiului, In special In Constantinopol, se vorTnradacina treptat Intruschisma?i vor Incepesase trateze, reci­proc,. ca schismatici ?i eretici. Ei vor ~dopta, unii fa~ade ceilalti,comportamentul deostilitate ?i de lipsa de Tn~elegere potrivitunei asemenea situa~iL La Bizant apare ?i se prolifereaza, Tnacest moment, un gen nou de literaturaecleziastica - tratateleImpotriva latinilor2

• In acestea se vor descrie, pe larg?i cu detaliisurprinzatoare pentru mintile simple, ratacirile latinilor, adicaale cre?tinilor romani, ?i vor deveni un soi de vademecumuri aleortodoxului desavar?it, care trebuiasa afledespre toatemotivele de plangere Impotriva Bisericii Romei ?i a slujitorilor ei.Aceste Tndreptareau cunoscuto raspandire din ce In ce maimare ?i 0 primire entuziasta din partea publicului popular, u?orinfluen~abil de catre Biserica. Aceasta, datorita organizarii sale,putea manevra repede ?i eficace toate populatiile bizantine,mereu avide, s-a subliniat Tndeajuns acest lucru, de disputeprivind chestiunile religioase ?i dogmatice.

71

Situatja creata prin diferendul ecleziastic se va agrava con­siderabil, Incepand din momentulTn .care. armatele occidentaleau lansat primele operatiuni Tmpotriva Imperiului bizantin.Conflictul militar a aparut, astfel, ca 0 consecinta a ostilitatiidintre Biserici, fapt care a Tnveninat ~i maimult raporturile,deja Incordate, dintre cele doua comunitati cre~tine. Astfel s-aexplicat - In ochii bizantinilor, eel putin - agresiunea norman­dalmpotriva teritoriilor italiene ale Imperiului ~i, apoi, chiartmpotriva teritoriului imperial. Sa nu uitam ca, Intr-adevar, Inurma Tratatu~ui de la Melfi, care a pecetluit alianta norman­do-pontificala, In 1059, adica la numai cativa ani dupa schis­ma Bisericilor, norrnanzii,de acum Tnainteforta armata apapa/itatii, T~i Tntreprind operatiunile contra bizantinilor dinItalia, care se soldeaza cu expulzarea administratiei bizantinedin aceasta provincie, ~i Tncearca, imediat apoi, Tn anul 1081,cucerirea Imperiului, Constantinopolul fiind Jinta suprema aultimei lor expeditii balcanice. Au existat bizantini care nu s-ausfiit sa spunacu voce tareceea ce cu totii gandeau Tn sinealor,anume ca aqiunile normande antibizantineeraurncurajate depapalitate, manata de dorinta de a:-islabi pe slujitorii rivaleisale, Biserica din ·Constantinopol. .Puterea militara ~i ambitiiletemporale ale papalitatii, exprimate cu tarie Tn acele momente,maiales ~mpotriva Imparatului german, socotit prietenulBizantu1ui,i-au descumpanit pe bizantini, puternic ata~ati detraditia patristica,· potrivit careia Biserica era 0 forta spiritualaTn slujba pacii, ~i i-a Tncredintat de temeinicia suspiciunilor lor.

In orice caz, politica antibizantina a normanzilor marcheazao etapa importanta Tn evolutia raporturilor dintreOccidentul?i Orientul cre?tine, fiindca, 0 data cu aceasta, Tncepe conflic­tul armat al Apusului Tmpotriva Bizantului, care nu Tnsemna,pentru bizantini, a~at semnul vita1itatii ?i fortei unei lumi Inascensiune, cat urmarirea unor scopuri ascunse pe care Ie nu­treau aceste popoare barbare, In dorinta lor de a Tngenunchea

72

Imperiul glorios al Bizantului, lumea a direi singura vina eraaceea de a nu fisupusa Bisericii Romei.

Ca atare, la randul lor, atacurile normande ii tulbura pro­fund pe cre~tinii din Rasarit, careleinterpreteaza ca semne aleunei tradari ~i ale unui razboi fratricid; in plus, au'influentat insens negativ judecata bizantinilor asupra oricarei actiuni incare erau implicati ~i normanzii ii au compromis in ochii lorchiar ~i stradaniile cele mailaudabileale cre~tinatatii occiden­tale in serviciul credintei comune. Se poate afirma ca, pentrubizantinul obi~nuit, agresiunea normanda aaparut, pe de-oparte, ca 0 consecinta aschisrnei Bisericilor ~i a perfidiei pon­tificale, iar, pede alta parte, ca preludiul Cruciadelor, care,foarte curand,aveau sa fie considerate cea mai redutabilaforma de agre?iune occidentala. Tntr-adevar, participarea~i,

mai mult, rolul important pe care I-au jucat normanzii .inprimele Cruciade,inspecial sub conducerea lui Bohemond,binecunoscut bizantinilor pentruca,mai inainte vreme, Iepradase teritoriile, ~i, peste toate,concomitenta suparatoaredintre marea expeditie normanda contra Greciei ~ideclan~areacelei de-a doua Cruciade, ale careiarmate s-au dov~dit extremde periculoase pent~u Constantinopol, Ie-au confirmat ~i Ie-auintarit bizantinilor neincrederea fata de Cruciade, acesteinitia­tive pontificale rnilitare cu totul straine de conceptia bizantinadespre razboi.·

Tn acest sens, este interesant de notat ca, in orice caz siindependent de .rezultatele dezastruoase' pentru Bizant pecare Ie-au avut, intr-adevar, Cruciadele, insa~i ideea ~i feno­menul de cruciada, a~a cum Ie concepea Occidentul, au ramasabsolut de neinteles pentru bizantini, din motive care i?i aveauoriginea in cele mai vechi traditiiale Bisericii Ortodoxe?i alestatului bizantin. Sa amintim, in acest sens, ca Bizantul - inaceasta, mo~tenitor fidel al Romei - a socotit intotdeaunarazboiul ca pe 0 actiune de competenta suveranului, Biserica

73

multumindu-se cu puterea spirituala, lucrand pentru mantui­rea omenirii ?i dainuirea pacii. Astfel, Cruciada, chiar daca sedorea un razboi sfant, fiindca era declan?ata de papa Tnsem­na, pentru bizantini, Tn primul rand, semnul uzurparii puteriiimperiale venind din partea autoritatii spirituale, care comitea,astfel, un cvasisacrilegiu. Oricum, Cruciada Ti conducea pe slu­

jitorii ei la Tnfaptuirea unor adevarate sacrilegii, Tntrucat Tn ran­durile cruciatilor luptau ~i preotii, care, apoi, de~i aveau mainilemanjite de sange de om, nu. ?ovaiau sa savar?easca sfantaJertfa a euharistiei. Uimirea Anei Comnena sa-I vada pe papadispunand de 0 armata proprie3 este mare, sincera ?i unanimTmparta?ita de bizantini. Tntr-adevar, poporul ?i printesa dinacest Imperiu rnvatasera ca Biserica sanqiona cu asprimefolosirea armelor de catre preot sau orice alt om al bisericii.Probabil aflasera de cazul acelui sarman preot dintr-un targcapadocian, care fusese excomunicat, cu vreo cateva secolemai Inainte, pentru faptul ca pl)sese mana pe arme pentrua-?i apara tara rmpotriva arabilo~.

Dar, dincolo de aceste aspecte exterioare, scopul Insu?i alCruciadei, adica razboiul pentru eliberarea Locurilor Sfinte, Iilasa fara grai pe bizantini care vedeau In aceasta, In·eel maibun caz, 0 Tncercare de uzurpare a titlului lor de aparatori aicre~tinatatii ~i, rn eel mai rau, un pretext pentru a masca pro­iectele nemarturisite, expansioniste, ale Apusului rmpotrivaRasarituluis. I?i aminteau, desigur, ca Biserica Romana ?i sluji­torii sai nu-?i manifestasera nici cea mai mica intentie de a-iajuta pe bizantini atunci cand, cu vreo cativa ani mai Tnainte,pornisera cu razboi rmpotriva Fatimizilor din Egipt, care ocu­pasera Pamantul Sfant ?i distrusesera bisericile lerusalimului, a

caror reconstruqie fusese obtinuta, pana la urma, multumitainterventiei armatelor bizantine.

74

Tn sfar?it, sa notam· ca aspectul "soteriologic" al Cruciadei,care dadea asigurari In privinta iertarii pacatelor participan­tilor, practica dintotdeauna refuzata de Biserica Ortodoxa, inpofida staruinte10r imparatilor ?i a influentei lui NikephorosPhokas, ii uluia pe bizantini, neatin?i de curentul escatologiccare stapanea pe atunci in Occidentul ale carui populatii, se?tie, traisera spaima milenarista. Saadaugam, la acest punct,ca legenda luptei lui Hristos impotriva Anticristului, care ar fiavut loc la lerusalim, In jurul anului 1000, pare total necunos­cuta in. Bizant, care, de altfel, spre deosebire de Occident,adoptase calendarul erei lumii ?i nu calendarul erei incepute cuna?terea lui Hristos.

Astfel, schisma Bisericilor, agresiunea normanda impotrivaImperiului in Italia ?i in Balcani, neputinta de intelegere afenomenului ?i a principiilor Cruciadei, ca ~i dezorganizareadesfa?urarii acestei intreprinderi, care amintea bizantinilor deinvaziile barbarilor de altadata - mai ales din pricina faptului casosirea cruciatilor se facea in valuri ?i ca fiecare grup asculta de?efi diferiti -, i-au determinat pe bizantini sa priveascaneincrezatori orice aqiune a cre?tinilor din Apus. De aici panala a considera ca ansamblul popoarelor ?i al natiunilor dinOccident alcatuiesc un bloc omogen ostil Bizantului nu eradecat un pas, de altfel repede facut de poporul bizantin. Caatare, In spiritul bizantinilor, Apusul cre?tin, in pofida pluralitatiisale politice ?i a diversitatii sale etnice, forma un tot, 0 unitatesau, mai bine zis, 0 entitate opaca - caracter care ii era con­ferit in special de supunerea spirituala a tuturor popoarelor saleunei autoritati comune, papei. Trebuie spus, de asemenea, inacela?i sens, ca pentru bizantini Occidentul cre?tin I?i pastrainca, de~i vag, ce-i drept, titlul sau de mo?tenitor al Imperiuluiroman de Apus. Cu alte cuvinte, Bizantul, profund ata?at carac­terului centralizator al statului sau, I;:;i proteja propria imaginedespre realitatea occidentala, care, Insa, se ;:;tie, nu corespun­dea nici pe departe acestei viziuni unitare a lucrurilor.

75

lata de ce nu este exagerata afirmatia ca notiunea deOccident, ca 0 comunitate umana condusade acerea~i valori,s-a nascut Tn Bizant la sfar~itul secolului al X-Iea,fiind justificataTn primul rand de unitatea spirituala a lumii occidentale ~i,

Tntr-o oarecare masura, de raporturile acesteia cu Imperiulroman de Apus. Este semnificativ faptul ca termenul de "Iatin"a fost utilizat de bizantini pentru a desemna popoarele dinOccident, independent de apartenenta lor etnica ~i politica.Altfel spus, latinitateaeste, de acum Tnainte, un soi de replicala grecitate - ace~ti termeni desemnand, de acum,doua lumidiferite prin traditiile culturale ~i aspiratiile lor intelectuale. adata ce veriga lor comuna, cre~tinismul, va slabi, termenii vorajunge sa desemneze doua lumi adverse.

Sa constatam ca, de la sfar~itul secolului al XI-lea, identita­tea intereselor acestor lumi, fondata pe forta mo~tenirii

romane?i pe taria credintei comune, se va dovedi inconsis­tenta Tn fata imperativelor create de evolutia pe care fiecare 0

cunoscuse Tn timpul Tndelungatei sale istorii ~i care Ie condu­sese din secolul al IV-lea pana Tn pragul secolului al XII-lea.S-ar putea considera, pur ~i simplu, ca secolul al XII-lea a fostperioada Tn care identitatea acestor doua parti componenteale cre~tinatatii s-a transformat Tn alteritate ~i diversitate, apro­fundate, cu trecerea timpului, pana cand au permis despar­tirea lor definitiva, pecetluita Tn zorii secolului al XIII-lea, prindezmembrarea statului bizantin de catre armatele celei de-apatra Cruciade, Tn anul 12046

• Sa mai precizam ca acest dez­nodamant justifica a posteriori Tntreaga neTncredere a bizanti­nilor fata de Occident? Tn orice caz, aceasta evolutie a facutimposibila orice Tntelegere reala ulterioara Tntre cele douafaqiuni ale cre~tinatatii Tmp·otriva necredincio~ilor ~i i-a aruncatpe bizantini Tntr-o patima antilatina care Ti va determina, dese­ori, sa actioneze, dupa cum vom vedea, chiar ~i Tn defavoareaintereselor statului lor:

76

Originea sentimentelor antilatine, a caror dezvoltare vacunoa?te forme violente, mai ales din partea poporului bizan­tin, nu se afla,a?a cum ne-am fi putut a?tepta, Tn schisma dinanul 1054 (care n-a fost, la urma urmei, dedit 0 problema aautoritatilor ecleziastice ?i a trecut aproape neobservata depopor), ci Tn agresiunea normanda, considerata, din pricinaconcomitentei sale cu declan?area Cruciadelor, drept unaspect semnificativ al unui vast proiect, nemarturisit, al papali­tatii Tmpotriva lumii ortodoxe.Tn acela?i fel, ceva mai tarziu,Cruciada va fi socotita de poporul bizantin ca 0 Tntreprinderecare ascundea, sub masca unor scopuri venerabile, intentiilemar?ave ale soldatilor salbatici din Occident Tmpotriva Impe­riului ?i avutiilor acestuia. Sa marturisim ca suntem departe depax christiana, care a fost, totu?i, pentru 0 buna perioada aistoriei Europei, prelungirea vechii pax ramana, amandouaexprimate, potrivit celor mai bune traditii ale Bizantului, carezultand din pax byzantina, din ordinea instaurata deImperiul cre?tinilor din Rasarit.

La fel de adevarat este faptul ca, Tn jurul secolului al XII-lea,poporul bizantin se considera victima unei agresiuni de comunacord a lumii occidentale, Tn ansamblul sau -0 actiune scele­rata, resimtita de bizantini ca 0 insulta la adresa lui Dumnezeu,Tntrucat urmarea, credeau ei, .distrugerea "ImperiuluiPreacre?tin", Ita statului ocrotit ?i iubit de Domnul" - termeniutilizati Tn actele oficiale pentru a desemna Imperiul bizantinpe tot parcursul existentei sale.

Tn orice caz, conflictul dintre Apus ?i Bizant, Tnceput curazboaiele normande, declan?ate Tntr-un moment Tn careImperiul era lovit, Tn Orient, de Tnaintarea turcilor, a fost consi­derat de catre bizantini drept 0 dovada a imperialismuluioccidental, manifestat Tn mai multe domenii deodata: imperi­alism spiritual, din pricina schismei ?i ostilitatii papalitatii,imperialism militar ?i politic, din pricina actiunilor normande ?i

77

efectuluiCruciadelor care, sa nu uitam,. au condus nu la eli­berarea Locurilor Sfinte, ci la constituirea de state latine TnOrient, ~i, Tn fine, imperialism economic, din pricinadominatieiexercitate de negustorii occidentali, Tn special italieni, nunumai asupra comertului international, rezultat tocmai deInfiintarea statelor cruciatilor, dar ~i asupra pieteiinterne aImperiului. Acest din urma fapt, ale carui repercusiuni s-audovedit, Tn timp, catastrofale pentru prosperitatea Imperiului ~i

bunastarea cetatenilorsai, este Tnca una dintreconsecinteleagresiunii normande, care, indiscutabil, au marcat definitivraporturile dintre Occident ~i Orient, Tn toatedomeniile.

Tntr-adevar, situatia disperata Tn care au azvarlit Bizantulatacurile normande asupra teritoriului Imperiului Tnsu~i, Tn anul1081, I-a obligat pe Alexie Comnen, pe atunci lipsit de oricemijloace de aparare,Orientul bizantin fiind subjugat de turci, saceara a,jutorul maritim al venetienilor,care aveau legaturi stra­vechi ~i privilegiate ~u Bizantul. Tngrijorati de a-i vedea pe nor­manzi instalati pe ambele maluri ale Stramtorii Otranto, ceea _ceIe putea compromite liberul acces la Adriatica ~i puteasufoca, Tntimp, prosperitatea Republicii Serenissime, venetienii s-au grabitsa raspunda apelului bizantinilor - ~i-au trimis flota Tn ajutorullui Alexios, negociind, Tn schimb, noi privilegii, care Ie-au Tnga­duit sa se foloseasca de pietele comerciale ale Imperiului ~i aleConstantinopolului Tnsu~i. Hrisobula (bula de aur) promulgata Tnanul 1082 de catre Alexie I, Tn favoarea venetienilor, a fost con­siderata,_ pe- buna. dreptate, ca-- primul act· de capitul9re alImperiului. Conform continutului acestui document, venetienii~i-auTnfiintat Tn Constantinopol 0 adevarata factorie comerciala,bazilica San Marco s-a ales cu importante donatii, Tn vreme cenegustorii Serenisiniei Republici aveau sa-~i practice, pe viitor,comertul bucuranqu-se de conditii ~i de Tnlesniri fiscale carefaceau din ei cetatenii natiunii celei mai favorizate. Astfel,venetienii ~i-au stabilit, treptat, propriile colonii ~i piete de

78

desfacere in toate punctele maritime~i comerciale din Imperiu~ numai Pontul Euxin fiindu-Ie inchis, din motive referitoare laaprovizionarea Constantinopolului -,adunand, cu timpul, boga­tii considerabile, pespezele statu lui ~i ale cetatenilor bizantini.Activitatea lor in Imperiu ~i prosperitatea lor a crescutlafel derepede ca ~i dispretul pentru bizantini. De aici a rezultat 0

situatie. tensionata, al carei deznodamant aveasa compromitaraporturile dintre venetieni ~i' Bizant.

Tntr-adevar, resentimentul popular ~i nemultumirea oficialastarnite de comportamentulinsolent al venetienilor,in scurtavreme socotitide bizantini ni~te oaspeti incomozi, s-au mani­festat inca dela incoronarea lui loan (omnen,fiul ~i succe­sorul lui Alexios, a carui preocupare majora a fost aceea de aconsolida fortele navale ale Imperiului ~i de ase debarasa, catmai .repede .cu putinta,de· tutela venetiana. Ciocniri sange­roase intre celedoua comunitatiauavut loc atatin Constan­tinopol, cat ?i in alteora?e ale Imperiului'; acestea au dat sem­nalulin conflictul veneto-bizantin care,latentsau deschis, vafi, de acum inainte, un factor important al politicii bizantineimpotriva Occidentului ~i, in particular, lmpotriva celorlalte tha­lasocratii italiene.

Tn orice caz, aspectul violent al conflictului dintre bizantini?ivenetienii instalati in Imperiuva insemna, pentru Bizant, sem­nul unei noi forme de agresiune occidentala, ?i anume agre­siuneaeconomica, prin care du?manilor Imperiului Ii se voradaugaredutabilele ora~e--statmaritime ale 'Italiei, exemplulvenetian fHnd, curand, imitat de catre' Pisa ~i, mai· ales, deGenova - contextulistoric~i· cerintele timpului conducand, maitarziu, Bizantul, preocupat deaseelibera· de sub jugulvene­tian, sa acorde acelea?i privilegii celorlalteora?e italiene7

• Seintelege de ce se considera ca data promulgariihrisobulei luiAlexie I in favoarea venetienilor marcheaza inceputul capitulariiBizantului ~i declan~eaza, tocmai prin aceasta, agresiunea

79

economica aOccidentului Impotriva Imperiului, agresiune alecarei rezultate au fost, de altminteri, mai redutabile pentrusoarta Bizantului decat victoriile soldatilor din Occident.

D.in acest punct de vedere, politica dusa deComneni, pre­ocupati, Inainte de toate, sa Impinga frontierele Imperiului catma; departe cu putinta, masurandu-i maretia exdusiv prin vic­toriile militare - atitudine, trebuie sa recunoa~tem, foarte aris­tocratica -, pare contestabila ~i chiar a fost contestata de con­temporani, nelini~titi sa vada ~tirbirea pe care Imperiul 0 sufe­rea prin infiltrarea italiana In toate centrele comerciale.fntr-adevar, este surprinzator faptul ca ace~ti Imparati remarca­bili, care au fost primii trei Comneni ~i care au reu~it, prin stra­duinta lor neobosita, sa redealmperiului prestigiul militar care-ilipsise atat de dureros la sfar~itul secolului al X-lea, s.,au dove­dit atat de putin con~tienti de efectele ~i de repercusiunile pecare ·Ie-ar fi putut avea, In viitor, politica lor fata de republicileitaliene. Acordandu-Ie, fiecareia, pe rand, privilegii comercialeexorbitante, In speranta hazardata de a :contracara putereauneia prin avantul celeilalte, Comneniiau supus, treptat, viataeconomica a Bizantu1ui bunului plac al negustorilor italieni,care au sfar?it prin a se purta nu doar ca stapaniaipietelorcomerciale, dar ?i ca arbitri ai vietii publice.

Aceasta politica a fost practicata, In special, de catreManuil I, care, ce-i drept, a conceput ni?te proiecte expansio­niste a caror realizare necesita. noi aliante ?i ajutor. din parteaitalienilor; intr-adevar, Manuil Comnen a fost cel care a doritpunerea In fapt a ideii grandioase ?i nebune~ti de a uni, Inca 0

data, sub egida Constantinopolului, dar cu sprijinul papei,lumea Occidentului si a Orientului roman. Insufletit de acestvis utopic, de 'renov~tio, de reconquista lumii rom~ne" Manuiln-a ?ovait sa organizeze ?i sa Tntreprinda expeditiicostisitoarepeste mari, care au condus armatele bizantine,din nou, darpentru scurta vreme, Tn Italia, Tn Siria, ba chiar ?i Tn Egipt.

80

Aliantele, de care Imperiul avea nevoie pentru a concretiza 0

asemenea politidi, au fost contractate Tn schimbul unor sumeimportante, dar ~i al unor privilegii comerciale pe teritoriulImperiului. Megalomania ultimului mare Tmparat din dinastiaComnenilor a Tnsemnat ruina financiara pentru Bizant.Aceasta politica, criticata violent de opinia publica a epocii,ramane, dupa parerea noastra, cea mai sugestiva ilustrare apatriotismului aristocratic dus la extrem, Tn masura Tn carealegerea a tinut seama mai degraba de prestigiul Bizantuluidecat de bunastarea cetatenilor care suportau cheltuielileacestei glorii efemere a Imperiului8 • Reactia Impotriva "nefe­ricitelor ~i deplorabilelor razboaie"9 ale lui Manuil Comnen,care, dupa spusele lui Nicetas Choniates, visa "sa duca hota­rele Imperiului pana la Coloanele lui Hercule (Gibraltar) ~i saizbuteascaacolo unde chiar ~i lustinian daduse gre~"'O, s-amanifestat violent dupa moartea acestui Tmparat; mi~carea valua un caracter antilatin ?i antiaristocratic, ceea ce semnifica,In opinia noastra, sfar?itul p~triotismului aristocratic, a?a cumII concepusera marii Comneni, chiar daca aceasta noua etapaa istoriei ideologiei a avut tot un Comnen ca initiator.

Intr-adevar, sub conducerea lui Andronic Comnen'\ care afost considerat, Tntr-un mod exagerat, drept Tmparatul "ro?u"al Bizantului, multimile din provincii, Tn special soldatii dinPaflagonia, au patruns In Constantinopol, Tn anul 1183, ?i,urmate de gloata din capitala, i-au masacrat pe. straini, Ie-aujefuit stabilimentele, tara a ocoli frumoasele cartiere ale ora­?ului, pentrua utiliza un termen modern, apoi I-au aclamat peAndroniclmparat. Fire?te ca politica acestui favorit al maselorpopulare ?i provinciale a fost, Tnainte de toate, antilatina ~i

antiaristocratica. In timpul scurtei sale domnii, sentimentulantilatin a dobandit, trecand prin forma exasperarii pe care i-aconferit-o revolta populara, 0 noua dimensiune: avea sa fie im­pregnat de 0 veritabila ura contra a tot ceea ce era occidental,

81

sentiment Tmparta?it de poporul din Constantinopol, care-ivazuse pe italieni Tmbogatindu-se pe spinarea sa, ?i de popu­latiile din provincii, care suferisera mult de pe urma trecerii cru­ciatilor ?i a stationarii, pe pamanturile lor, a contingentelor demercenari occidentali, recrutati de Manuil ?i din ce Tn ce maides utilizati de Bizant, din cauza calitatii echipamentului lor delupta ?i, sa recunoa?tem, din cauza virtutii lor militare.

Astfel, reaqia Tmpotriva patrunderiioccidentale Tn Imperiua atras dupa sine reactiaTmpotriva principiilor calauzitoare aleadepti10r politicii marilor Comneni, socotiti vinovati deaservirea Imperiului fata de oamenii Occidentului; patriotismularistocratic al Comnenilor, care dorisera sa faca· din BizantImperiul faimos de altadata ~i sa ridice Constantinopolulla ran­gul de centru· allumii civilizate, va fi abandonat; un patriotismTnflacarat ~i popular, animat de ura antilatina, ?iun spiritpatriotic provincial, modest lnambitiile sale, dar ferm Tndorinte, vor dicta, de acum Tnainte, politica ideologicaaBizantului care, orbit de patima antilatina ~i amenintat, simul­tan, de Occident ?i de Orient, nu-?i va mai putea regasi nicio­data suflul care Tiasigurase, odinioara, maretia.

Patriotism provincial~i atitudine anticonstantinopolitana

La moartea lui Manuil I Comnenul, Tn 1180, oratorii oficialiai curtii au prezentat un bilant al actiunilor acestui Tmparat,care contrasta putin cu ceea ce Tncepuse poporul bizantinsa murmure dupa campaniile dezastruoase ale lui Manuil dedincolo de mare; se poate crede, totu?i, ca discursurile oficialeau avut 0 baza certa, eel putin Tn ceea ce prive?te elogiilereferitoare la realizarile militare ale acestuiTmparat, ale caruivictorii multiple asupra du?manilor externi ai Imperiului justifi­cau epitetele pompoase pe care le-a utilizat ?i el Tn titulatura

82

sa. Dupa exemplul lui lustinian cel Mare, pe care nu a uitat sa~i-I ia drept model, Manuil s-a desemnat, In actele oficiale, caisaurian, cilician, armean, dalmat, ungur, sarb, laz, iberic, bul­gar, chazar, got etc., dupa numele popoarelor pe care IeTnvinsese12

• AsHel, nu e de mirare daca accentele pe care le-agasit oratorul, ramas anonim, pentru a deplange pierderea luiManuil 13 amintesc, totodata, de cele ale elogiilor lui lustinian,de epitaful pentru Vasile al II-lea Bulgaroctonul, adica pentruceimai faimo~i Tmpara~i ai Bizan~ului, ~i, de asemenea, deacelea din discursurile adresateMonomahului de catre Mauro­pous ~i Psellos, mai precis atunci cand Imperiul atinsese ceamai mare Tntindere teritoriala asa, bineTn~eles, dupa aceea dintimpul domniei lui lustinian. Manuil este numit, Tn acest dis­curs, ,,'Imparatul strateg, care a condus armatele bizantinepana la capatullumii, care a nimicit ·puterea turcilor ~i i-a umilitpe alia~ii lor la rele - adica pe du~manii veni~i din Occident,italienii-, care le-a supus romanilor pe na~iile lumii, care a~tiut saconduca drept ~i chibzuit, care afost autocratorul, cos­mocratorul, stapanul popoarelor, primulTmparat paraclet,celcare a instaurat pacea 'In lume"14.

Citind acest discurs, rostit 'In public la Constantinopol, lapatru luni dupa moartea Tmparatului, din care noi am citatdoar cateva fraze care ni s-au parut revelatoare pentru tonul ~i

con~inutul acestui lung text, cu greu putem 'Intelege de ce, laabia trei ani de la moartea lui Manuil, poporul din Constan­tinopoll-a 'Inlaturat de la domnie pe fiul acestuimare Tmparat,pentru a-I proclama 'Imparat al romanilor pe AndronicComnen, nutrind principii diametral opuse tuturor celor careimpusesera politica aristocratica ~i chiar aceleia prolatine, aultimului mare Comnen. Evolutia acestei situatii avea sa fienea~teptata ~i plina de surprize. Tntr-adevar, a devenit Iimpede,'In foarte scurta vreme, ca orientarile politicii lui Andronic IComnen erau prea putin potrivite intereselor marilor familii ale

83

militarilor, care se distinsesera Tn timpul razboaielor purtate deManuil ~i care tineau Tn mainile lorputerea Tn provincii, supusede primii trei mari Comneni unui regim militar din cale afarade riguros. Revoltele care au zdruncinat Imperiul de la Tntro­narea lui Andronic reprezinta cea mai graitoare dovadaanemultumirii unei importante parti din armata, sentiment carea pus, treptat, stapanire pe populatii1e din provincii ?i pe capi­tala. Violentele manifestari Tmpotriva lui Andronic ?i Tmpotrivapoliticii sale I-au Tnvins, Tn cele din urma, pe acest Tmparatimpulsiv, cu 0 viata deosebit de tumultuoasa. La nici doi ani dela Tncoronarea sa, Andronic a fost destituit ?i ucis de aceea?imultime care TI adusese pe tron Tn triumf. Constantinopolul,Tnsa, Tn momentul acela, era Tn stare de asediu, din pricinaamenintarii normanzilor, care, dupa ce devastasera Salonicul,cel de.;al doilea ora? al Imperiului (august 1185)15, ajunsesera7naintea zidurilor capita/ei, semanand panica ?i deruta.

Sfar?itul tragic al lui Andronic marcheaza Tncetarea efortu.:lui, foarte laudat de contemporanii 'sai, de:a scoat~ Imperiulbizantin din menghina Occidentului, labunul plac al caruia, deacum 7nainte, Constantinopolul avea sa se piece, treptat. Inafara de aceasta, razmeritele succesive Tmpotriva lui Andronicmarturisesc 0 evolutie interesanta amentalita!ilorpopularedin provincie la adresa Constantinopolului./ntr-adevar, acestemi?cari violente, care au cuprins, unele· dupa altele, armatele?i populatii1e din provincii Trnpotriva capitalei, au sfar?it princrearea, din partea" provincialilor, aunor reactii ostile capitalei?i prin raspandirea unei animozitati anticonstantinopolitane,care va fi, Tn majoritatea cazurilor, exploatata de catre con­ducatorii avand ambitii persona/e. Aceste revolte, chiar daca,initial, vizau sa-I rastoarne pe Tmparatul din Constantinopol,s-au rnu1tumit, Tn c;:ea mai mare parte, cusustragerea catorvaprovincii, mai mult sau mai putin irnportante, de sub autori­tatea sa. Chiar daca actiunile au fost initiate de comandanti ai

84

armatelor imperiale, acestea au reu~it sa atraga de partea lorelementul popular ~i au fost sustinute de catre populatiile lo­cale, care s-au situat, ca atare, in tabara opusa Constantino­polului ~i au sfar~it prin a-~i con~tientiza propriile interese, ade­seori prea putin corespunzatoare dorintelor capitalei. 0 soli­daritate provinciala, un spirit regional, am spune noi, a aparut,cu timpul, solidaritate a carei dezvoltare avea sa prezinte celemai mari riscuri, constituind un veritabil pericol pentru uni­tatea nationala, incarnata dintotdeauna de Constantinopol.

Astfel, pe parcursul Tntregii perioade Tncepandcu scurtadomnie a lui Andronic I Comnen ~i pana la caderea Constan­tinopolului in mainile latinilor, Tn anul 1204, se constata exis­tenta, Tn provinciile periferice, a unei puternice tendinte cen­trifuge, care pune, treptat, stapanire pe cvasitotalitatea terito­riului imperial,avand ca rezultat final izolarea Constantino­polului, a carui autoritate asupra unei mari parti a lumii bizan­tine devine pur nominala. Trebuie notat ca aceasta mi~care dedezmembrare a statului, al caruicaracter cenfralizator se men­tinuse, totu~i, cu strictete ~i reprezentase, pana atunci,fortasa, se prezinta sub forme diferite, de~i ducand la acela~i rezul­tat --- respectiv pierderea prestigiului Constantinopolului, carenu mai este capitala care controla eficace teritoriile depen­dente. Se remarca, pede-o parte, dizidenta deschisa a guver­natorilor de provincii, ale caror aqiuni se Tncheiau, cel maiade­sea, prin constituirea de mid "state" bizantine, desprinse deautoritatea Constantinopolului (Trebizonda sub familiaGabras, Ciprul sub Isac Comnen,mai multe tinuturi din AsiaMica Occidentala sub Asidenos, Maggaphas,Maurozomes ~i

altiii acestea fiind cele mai sugestive exemple16), ~i, pe de alta

parte, se constata slabirea controlului din partea Constan­tinopolului, din pricina administratiei sale defectuoase, incapa­bile sa gestioneze eficace provinciile, impinse, astfel, aproapeinvoluntar, sa se elibereze din subordinea capitalei.

85

Abandonate in voia sortii, mai ales in ceea ce privea apara­rea lor in fata du~manului extern, de~i T~i achitau obligatiile fis­cale - sistemul fiscal pare, Tntr-adevar, sa fi functionat Tntot­deauna bine Tn Bizant -, provinciile au cautat, fire~te, saadopte solutii proprii; sub conducerea personalitatilor locale,au reconstituit un sistem administrativ rudimentar, care erainsarcinat sa raspunda intereselor ~i trebuintelor populatiilorrespective, a caror contributie Ti asigura, de altfe/, funqionarea- cazul lui Chamaretos ~i al lui Leon Sgouros, In Grecia conti­nentala ~i Tn Pelopones, constituie cele mai bune exemple aleguvernarii regiunilor importante de catre ~efi locali. Tn plus, estesemnificativ faptu/ ca noi cunoa~tem, din alte surse, Tn specialdin corespondenta lui Mihail Choniates, mitropolitul Atenei inultimii ani de la sfar~itul secoluluial XII-lea, ca regiunile respec­tive erau foarte neglijate de catre administratia centra/a 17

•

In orice caz, rezultatele acestei situatii, independent deformele de dizidenta pe care Ie-am semnalat, sunt identicepentru Constantinopol ~i imparatii sai: autoritatea imperialaconstantinopolitana, contestata din pricinainsuficientelor sau aslabiciunilor sale, se stinge, treptat, in regiunile vitale pentruexistenta statului bizantin. Este remarcabil faptul ca tocmai inprovinciile ramase sub controlul imperial se observa slabirealegaturilor cu Constantinopolul, a carui administratie se dove­de~te din ce In ce mai neputincioasa de a se ocupa de proble­ma lor ~i ai carui locuitori se prezinta, In ochii provincialilor,inchi~i in mod egoist intr-o lume dominata de lux ~i coruptie, inciuda situatiei jalnice din restul Imperiului: Tn acest sens, nuexista 0 mai buna ilustrare decat scrisoarea lui Mihail Chonia­tes, in care ii trateaza pe "sclivisitii locuitori ai Constantino­polului" drept ,;u~uratici fara minte, nepasatori Tn fata suferinteicare macina Imperiul ~i a problemelor care framanta poporulde la tara, popor covar~it de povara birurilor pusa 7n spinarede capitala"18;- sa spunem, In paralel, ca aceasta imagine a

86

constantinopolitanilor, corupti de luxul fabulos al ora?ului lor ?ide modul lor de viata, este la fel de raspandita Tn Occident ?iva juca un rol aparte Tn timpul celei de-a patra Cruciade, cand"sarmanul om din vest" va fi ispitit sa-i pedepseasca pe ace?ti"bogatani", pe ace?ti du?mani ai lui Dumnezeu 19

•

a adevarata neTntelegere se instaleaza, Tn acest fel, Tntrelocuitorii din provincii ?i constantionopolitani, care se Tnvi­novatesc reciproc de nerecuno?tinta ?i de nepasare; cu timpul,fisura devine un fapt general resimtit, iar pierderea afeqiunii,pe care 0 manifesta din ce Tn ce mai vadit populatii1e provin­ciale la adresa capita lei, va ajunge sa pecetluiasca ruptura Tninteriorul lumii bizantine, totu?i amenintata necontehit ?i Tnansamblul sau de catre du?manii din exterior. Tntr-adevar, Tnaceste momente, bulgarii au gasit ocazia de a-?i reconstituistatui care Ie fusese abolit de catre Vasile al II-lea (al doileaTarat bulgar dateaza din 1185-1186), normanzii au reu?it,dupa cucerirea Salonicului, de la 1185, sa ameninte Tnsu?iConstantinopolul,Tn vreme ce participantii la cea de-a treiaCruciada s-au instalat Tn Cipru, la 1192, aceasta insula fiinddeja desprinsa de sub autoritatea Constantinopolului de catreIsac Comnenul care, lipsit de puterea necesara pentrua seinstala pe tron Tn capitala, a transformat Insula Cipru Tn ceta­tea sa de scaun, s-a proclamat aici Tmparat al romanilor ?i abatut moneda cu numele sau. Sa adaugam, Tn final, ca, tot Tnaceasta perioada, turcii, profitand de confuzia generala ?ibucurandu-se, fara Tndoiala, de complicitatea guvernatorilorlocali, ?i-au extins dominatia Tn Asia Mica, Tn general TmpartitaTntre diver?i "dina?ti", independenti de Constantinopol20.

Astfel, Tn intervalul celor aproape douazeci de ani caresepara moartea lui Manuil I de cea de-a patra Cruciada, Impe­riul bizantin a vazut cum i se Tntoarce roata destinului, a cunos­cut macinarea ?i chiar decaderea, Tn pofida efortului laudabil,dar insuficient, depus de Tmparatii din dinastia Anghelilor, Tn

87

special de Isaac Anghelos, pentru a redresa sistemul lipsit deputeri al administratiei imperiale. Tn aceasta atmosfera de con­fuzie se declan~eaza majoritatea aqiunilor separatiste incu­nunate de succes. Provinciile, una dupa alta, au incercat sa seemancipezede sub Constantinopolul care, din ce in ce mai sin­gur, i~iafi~eaza in continuare indiferenta, fara a renunta la vre­unul dintre avantajele materiale pe careile procurau exploa­tarea populatiilor din provinciile dependente inca de autori­tatea sa. Semnalele de alarma, lansate de marii demnitari ~i dec1erici la adresa constantinopolitanilor ~i aconducerii lor, pen­tru a suscita un sentiment de solidaritate nationala, raman .fara ecou21

• Tonul taios care caracterizeaza aceste texte arataprofunzimea suferintei populatii1or din provincii, a caror unicalegatura cu ora~ul-capitala se concretiza prin prezenta, intinutul lor, a agentilor fiscali, trimi~i de Constantinopol ~i ve­ghind asupra intereseloracestuia. Din disperare ~i deznadejde,una dupa alta, provinciile intorc spatele capitalei, populatiilelor inlesnind calea, probabil fara sa-~i dea seama, ambitiilorguvernatorilor bizantini ~i chiar poftelor du~manilor straini deImperiu, al caror comportament fata de ei Ii se parea, in celedin urma, mai u~or de indurat decat acela al agentilor cons­tantinopolitani. Pe scurt, casa spunem altfel, statui Bizantului,Imperiul din Constantinopol, reprezinta, pentru bizantiniiepocii, 0 institutie a nedreptatii ~i a coruptiei: un stat al mer­cenarilor straini sau autohtoni in serviciul celui mai generosplatnic, la bunul plac al coloniilor de negustori straini; un statprizonier al unei caste de parveniti, care i~i impart intre ei be­neficiile ~i avantajele, in ciuda mizeriei care domne~te cot lacot cu nesiguranta in provincii; un stat, in fine, prada luptelorinterne, care zdruncina palatul, fara a c1inti, in vreun fel, con~tiin­

tele guvernantilor ~i elitelor sale - statui bizantin, in zorii se­colului al XIII-lea, se indrepta, inexorabil, spre pierzanie ~i

dezmembrare, in paralel cu toate actiunile savar~ite impotriva

88

lui de d3tre inamicul extern, Tn momentul Tn care au aparutcruciatii celei de-a patra Cruciade ~i aliatii acestora.

Cu alte cuvinte, ceea ce ni se pare important pentru Tnte­legerea evolutiei mentalitatilor la sfar~itul secolului al XII-leaeste declinul statului bizantin, pervertirea moravurilor adminis­trative, blocajul mecanismelor sale, ineficacitatea sistemuluisau, de~i savant ~i sofisticat, indiferenta cetatenilor ~i avidi­tatea, chiar rapacitatea agentilor sai. Privita din aceasta per­spectiva, caderea Constantinopolului, Tn 1204, nu este decatconsecinta cvasiinevitabila a situatiei care domnea Tn BizantTnainte de aceasta data; prin amploarea catastrofei pe careavea sa 0 dezlantuie, aceasta va reprezenta scanteiacare vatrezi con~tiintele atipite ~i va Tngadui 0 ultima tresarire, care vareda viata lumii bizantine - iata de ce, Tn pofida riscului de aparea provocator,s-ar putea spune chiar ca TngenunchereaConstantinopolului a fost un evenimentaproape salutar pen­tru natiune ~i salubru pentru statui bizantin, acarui ma~inarieera puternic ~i aproape iremediabil blocata. Sa reamintim cate­va scene din viata de la Constantinopol, pe care documenteleepocii ni Ie ofera, Tn mod naiv ~i fara nici un soi de ironie, pen­tru a ilustra acest subiect: Isaac Anghelos, cunoscut pentrucomportamentul sau fara ru~ine, n-a ~ovait sa prade odoarelebisericilor, "ca sa-~i Tmpodobeasca masa ~i propriile-i ve~min­

te"22; manat doar de avaritia sa, "a scos la vanzare funqiile~i

dregatoriile, la fel cum T~i pun precupetii la vanzare fructele ~i

legumele"23; fratele sau, Tmparatul Alexie al III-lea, a interzistransportul de lemn de pe domeniile-sale de vanatoare, aflateTn apropiere de Constantinopol, Tn ciuda nevoilor urgente aleflotei bizantine; marele duce Stryphnos, care, dupa cum nerelateaza Nicetas Choniates, "cuno~tea la perfeqie secretul dea schimba ancorele vaselor din flota bizantina pe aur ~i care~tia sa vanda pe bani, pe care-i strangea Tn cuferele perso­nate, tot echipamentul corabiilor", a preferat "sa faca haz cu

89

suveranul de mobilizarealatina", Tn loc sa pregateasca apara­rea ora?ului24

• Astfel ca, Tn fata flotei cruciatilor, bizantinii n-auputut opune, Tn final, decat IIdouazeci de barci putrede ?i jal­nice"25

• Sa notam, totu?i, ca, putin mai Tnainte, Tmparatularmase ni?te corabii, poruncindu-Ie sa urmareasca ?i sajefuiasca vasele negustorilor care navigauln Pontul Euxin ?isa-i aducapretioasa lor Tncarcatura la palat26

• Mai esteatuncide mirare ca nici 0 nobila fapta militara nu ilustreaza aparareaora?ului - asigurata,de altfel,de soldati straini, de varegi?UltimulTmparat a Tncercat, Tn mod ru?inos,sa dea bir cu fugitii,luandcu el tezaurul imperial, In vreme ce locuitorii Constan­tinopolului s-au remarcat prin traficul de obiecte sfinte jefuitede prin biserici de catre latini. IISoldatii Apusului ?tiau demultavreme, nespune Nicetas, ca romanii erau robii moravurilor jos­nice ?i infame"27

, imaginea capitalei care Ii se Tnfati?a Tnainteaochilor fiind aceea a unei "cetati stapanite de desfrau ?i deopulenta, iar occidentalii ?tiau demult ce soi de Sibaris mai era?i Constantinopolul2811

•

Citind aceste descrieri ale lui Nicetas Choniates - care afost martor ocular al evenimentelor; suferind silniciiledin tim­pul pradarii ora?uluide catre latini,?i unul dintre ceimaiTnaltidregatori ai Imperiului, apropiat al Tmparatilor carese succe­dasera pe tron In aceaepoca -, se pot gasi invectivele exaltateale calugarilor occidentali Tmpotriva locului de pierzanie pecare-I reprezenta; pentru ei, Constantinopolul, mult departede realitatea29 pe care 0 descriu cei mai buni ?i cei mai auto­rizati reprezentanti ai tumii bizantine. Faptulmerita sa fiesubliniat, fiindca a?a seexplica purtarea cruciatilor, care s-audedat, se ?tie, cand au patruns Tn Constantinopol, unui jafmonstruos; ?i, "mai ales, pentru ca· a?a se lamure?te compor­tamentul locuitorilor din provincii privind "necinstirea ?i ruina­rea Cetatii Regine".Acela?i NicetasChoniates ne furnizeaza,involuntar, reactia populatiilor din apropiata vecinatate a

90

Constantinopolului Tn fa~a necazurilor locuitorilor acestuia:IIVazand nenorocirea, am scapat cu fuga; pe drumul surghiu­nului nostru, badaranii ~i gloata ne luau Tn ras; T~i bateau jocde necazul ?i de saracia noastra lucie, pe care, fara minte,onumeau egalitate, voind sa spuna ca situatia noastra de mize­rie era asemanatoare cu a lor; existau .unii care chiar Timul~umeau Domnului, pentru ca se Tmboga~eau cumparandpe maL nimic bunurile compatrio~ilorU30.

Sa cantarim, 0 c1ipa,importan~a acestei dezvaluiri: bizanti­nii se bucurau de dezastrul care lovise capitala lor ~i pe locui­torii acesteia, zicand ca se facuse, Tn sfar?it, dreptate, Tntrucata~a, ?i numai a~a, to~i devenisera ceta~eni egali - este semni­ficativ faptulca termenul folosit de Choniatesesteacela deisopoliteia, care Tnseamna, literal, egalitate juridica ~istatut deceta~eniecomuna -', pentru ca soarta lor de plans deveniseTnsu?ire comuna, Tmparta~ita, Tn sfar~it, ?i de aceia care fuse­sera, pana atunci, scuti~ide necazurile na~iunii,respectiv cons­tantinopolitanii.Choniates relateazafaptulcuamaraciune, darfara uimire: de~inuse un loc destul de Tnsemn9t pentrua?ti caaceasta atitudine era .reactia fireascala indiferenta pe carecapitala 0 manifestase atat de multa vremefata de populatii.ledin provincii ~ifata de saraci. EI ?tia ca popoare Tntregi din AsiaMica, orbite de toleranta ~ide Tntelegerea pe care 0 arataseraturcii pentru cre?tini, parasisera, cu numai cativaani mai devre­me, Inmasa, ora~ele bizantine ~i se stabiliserain regiunile pecare sultanulle pusese la dispozitialor, IIpreferasera, spune el,sa schimbe patria, alesesera traiul laolalta cu barbarii, fugind,astfel, de domnia nedreptatii"31. Bucuria pentru mizera soartacomuna, schimbarea chiar de patrie,iata sentimentele dupacare se ghidau populatii1e din provincii in atitudinea lor fara deConstantinopol, de politica ~i de locuitorii sai: nimic n-ar puteademonstra mai bine scindarea solidaritatii nationale In fataunei situatii care purta, totu?i, toate semnele catastrofei

91

universale, care semnifica limpede capitularea absolutaTnaintea celor pe care bizantinii Ii numisera, dispretuitori, cucativa ani mai devreme, barbarii din Rasarit, turcii, ~i dinApus, latinii.

Ar trebui sa se insiste asupra acestor aspecte, mai putinpuse in evidenta de istoricii obi~nuiti sa studieze mareleansamblu alistoriei bizantine ~i sa treaca, a~adar, repede pesteo situatie care a durat numai vreo cativa ani; noi Ie-am subli­niat In mod aparte,fiindca ni se pare ca aduc 0 noua luminaasupra rezultatelorcelei de-a patra Crucia"de, acest evenimentmajor pentruistoriacre~tinatatii ~i, tbcmai deaceea, deosebitde controversat. Suntelil de parere· ca, Inainte de a abordastudiul desfa~urarii celei de.;a patra Cruciade, este absolutnecesar sa avem prezent In minte faptul ca, In ultimii ani aisecoluluial XII-lea, Constantinopolul, ca de obicei Impodobitcu bogatii1e sale fabuloase ~i de mult timp legendare, secufunda Intr-o izolare desavar~ita ~i cunoa$te "deplina racire asentimentelor"32, dupa expresia din epoca, fata de lumea care,totu~i, trebuia sa priveasca la el ca la soarele existentei sale~i

garantia bunastarii sale. Astfel, ranchiuna ~i amaraciuneasuntsentimentele care anima populatiile din provincie la adresaunei capitale nedemne, nepasatoare~i orbite de iluzia puteriisale, care, In cele din urma, nu mai era decat 0 aparenta33.Totul indeamna la a crede ca, In pragul secolului al XIII-lea,Constantinopolu'" era un ora~ de cucerit; a~i fost cucerit decruciatiicelei de-a patraCruciade, condu~i de venetieni, adicade aceia caredetineau cea mai buna pozitie pentru a cunoa~te

decaderita care domneaacolo, singurii capabili sa apreciezeinteresul strate.gic al situariiora~ului~i avantajele economicede la rascrucea cailor maritime, singurii animati de 0 veritabilaura impotriva bizantinilor, maiales Impotriva constantinopoli­tanilor, care Incercasera adesenrisa le'stavileasca avaritia34, Infine, singurii suficient de viclenicasa Ie prezinte soldatilor celei

92

de-a patra Cruciade miza Constantinopolului ca pe o Tntre­prindere salutara ?i din toate punctele de vedere legitima,Tntrucat era yorba de a instaura pe tronul Bizantului Tmparatide partea lui Hristos ?i a Cruciadei.

Cucerirea Constantinopolului de catre cruciati se prezinta,Tn cele din urma ?i Tmpotriva oricarei a?teptari, drept con­secinta politicii constantlnopolitane, bizantinii fiind tentati sa 0

considere ca 0 Tntreprindere vizand exdusiv Constantinopolul.Tn lurnea bizantina de atunci, traind Tntr-un c1imat general de"scapacine poate", patriotismul'disparuse ori, mai mult chiar,luase Tnfati?area apararii regiunilor mai mult sau mai putinmodeste, care Tncercau, sub conducerea ~efilor locali, sa setina la 0 parte de coruptia constantinopolitana ?i de lumea sapervertita. Din acest punct de vedeie, este semnificativ faptulca "dina?tii" din provincii cautasera sa cada la Tnvoiala cuinamicul extern, ca sa-?i consolideze·puterea Tnregiunea lor, ?icaerau prea putini la numar pentru a candida la' titlul deTmparat ?i a Tncercasa ajunga la Constantinopol, unde sa fieTncoronati - prestigiul coroaneiimperiale pierduse oricestralucire Tn ochii lor,a?a ca au preferat sa ramana Tn provincii­Ie lor Tndepartate ?i sa priveasca de acolo Constantinopolul,"cetatea pacatoasa", alunecand spre pierzanie. Dezastrul din1204 avea sa fie una dintre consecintele acesteiatitudini?i, larandul sau, avea sa scoata Tn evidenta toateslabiciunile ?icon­tradictiile lumii bizantine de atunci.

Tn special divergentele etnice?i diferentele de conditiesociala vor fi cele care vor ie?i, Tn acel moment, la suprafata,impunand, Tn final, comportamentul grupurilor Tn fata noiisituatii. Populatiile din Tracia ?i din Macedonia, care posedauun numar important de elemente etnice eterogene (slavi,cumani, bulgari), n-au ~ovait sa colaboreze Tndeaproape cubulgarii, care se eliberasera de sub egida Constantinopolului~i

se emancipasera Tn cadrul celui de-Ia doilea Imperiu al lor,

93

trecand, cu sprijinul populatiilor locale, la rezistenta Impotrivalatinilor, chiar In numele legitimitatii bizantine. Dimpotriva, ele­mentul armean din Tracia ?i mai ales din Asia MicaOccidentala, exasperat, fara Indoiala, de pozitia Constantino­polului fata de Biserica lor, a colaborat fati? cu latinii, carorale-a Tnlesnitlnaintarea35

• Mai importante Inca, fiindca Ii priveaupe bizantinii Tn?i?i, ni se par contradictiile socio-economice,evidentiate deevenimentele din 1204, marturia lui NicetasChoniates despre comportamentul populatiilor rurale dinvecinatatea Constantinopolului la vederea necazurilor constan­tinopolitanilor fiind cea mai potrivitailustrare36

•

intr-adevar, toate marturiile surselor concorda asupra unuipunct: paturile dezmo;;tenitilor societatii bizantine, atat cei dinprovincii, cat?i cei. din Constantinopol, nu doar ca au ramasindiferente Tn fata dezastrului capitalei, de la care, la urmaurmei, nucuno?teau decat jugul carmuirii, ci au Incercat saprofite de tulburarea ;;i confuzia care au rezultat - bunurilefunciare ale marilor institutii constantinopolitane, Tn special -ale,patriarhiei .~ialemanastirilor, situate In provincii,. au .cazutprada taranilor carelemunceau37

; _populalia din Constantino­pol a participat· alaturi decruciati la jefuirea palatelor ?i acaselor nobilimii, iar micii contribuabili au simtit abolirea sta­tuluicape 0 eliberare.de greutatea cu care Ti impovaraseraagenti Iipsiti de scupule, oameni ai statului ?i ai Bisericii dinConstantinopol, a?adar, reprezentanti ai' celor mai importantiproprietari funciari din lumea bizantina. in aceste conditii, sefntelege dece doliul pentru, cucerirea Constantinopolului n-afost nici pe departe unanim, nici macar In sanul lumii bizan­tine, ?i se pot aprecia dificultatile Intampi-nate de exilatii dinConstantinopoiln st'radania lor de a reconstitui, In Asia Mica,un stat care se dor,ea continuatorul Imperiului Bizantului; dar,mai ales, Se explica astfeI Inaintarea cruciatilor In cuprinsulImperiului, In pofida divergentelor care domneau in tabara lor

94

?i Tn ciudacaracterului de improvizatie al cuceririi lor. Cu toateacestea, este semnificativ faptul ca singura rezistenta demnade acest nume pe care au Tntampinat-o a fost din partea"dina?tilor" locali, precum acelea a lui Sgouros ?i a luiChamaretos, care, de?i T?i separasera destinele de al Constan­tinopolului, nu puteau Tndura sa-i vada stabilindu-se la ei acasape latini, dintotdeauna considerati drept du?manii adevarateicredinte38. Ei vor da, astfel, primul imbold Tn trezirea con?tiinteinationale, care Ie valngadui bizantinilor sa reia puterea·?i sareconsidere evenimentele din 1204.

Tntr-adevar, ecourile povestirilor despre cucerirea Constan­tinopolului ?i, mai ales,despre purtarea incalificabila a latinilorvor sfar?i prin a suscita indignarea bizantinilor, care T?i voraminti, atunci,de vechea lor maretie. De acum Tnainte, se vaconsidera ca intrareacruciatilor Tn "Regina cetatilor" semnificaadevarata catastrofa nationala, "robia poporului ales al luiDumnezeu"39.~ocul pierderii Cetatii va fi, treptat, resimtit decatre toti grecii ortodoc?i, fara exceptie; bizantinulde rand vaafla, cu groaza, ca jefuirea monstruoasa a tot ce avusese maisfant Cetatea· fusese organizata de aceia care T?i ziceau soldatiai lui Hristos, va afla ca masacrele, incendiile, violurile ~?i jos­niciile fara de nume au fast savar?ite Tmpotrivafemeilor ?itopi­ilor greci, numele de latinva sfar?i prin a Tnsemna profanatorulinfam de care trebuia sa se elibereze cu orice pret.Unani­mitatea nationalava fi refacuta prin reaqia Tmpotrivacelorcare batjocorisera credinta, legea, patria, Constantinopolulredevenind Tn scurta vreme sacrul simbol al lumii bizantinecare trebuia salvat ?i eliberat din mainile nelegiuiti1or.

Astfel, resentimentul, mai mult Tnca, trauma pe care le-aprovocat-o purtarealatinilor, ca ?ifrustrarea nationala care arezultat au determinat aparitia n6ului patriotism bizantin, carese va cristaliza, de acum Tnainte, Tn jurul sortii Constantino­polului ?i al luptei Tmpotriva cuCeritoriior sai. C6nstantinopolul

95

I?i va regasi, In spiritul bizantinilor, virtutile sale stravechi, Tnvreme ce gre?elile ?i pacatele Ii vor fi uitate ?i iertate. Patrio­tismul, Tn timpul acestei noi etape din istoria bizantina, se vaconfunda cu Tndarjirea antilatina, iar recucerirea de la nele­giuitii de latini a "Cetatii de scaun a Domnului", cum va fidesemnat, de acum Tncolo, Constantinopolul, va deveni ratiu­nea sa de a fi 40

• Acest tel national va trece Tnaintea tuturorcelorlalte, chiar daca interesele Imperiului, reconstituit pe bazenoi In Asia Mica, la Niceea, recomandau 0 politica indepen­denta de soarta Constantinopolului. Efortul care vafi depuspentru recucerirea Cetatii de catre lumea care, cu vreo cativaani mai devreme, ramasese nepasatoare la soarta sa ?i chiarostila fata de tot ceea ce reprezenta, marcheaza, dupa pare­rea noastra, profunzimea diferendului care separa cele douaparti ale cre?tinatatii ?i pecetluie?te departirea definitiva dintrecele doua lumi care, totu?i, cum spunea Sofocle, "erau nascutepentru a se iubi ?i nu pentru a se uri".

Capitolul6

PATRIOTISMUL GREC SI ORTODOXJ

"Razboiul sfantbizantin":pasiunea ortodoxa ~i constantinopolitana

Cu dispret pentru intereselecomunitatii cre~tine,la12 apri~

lie 1204,crueiatii intrau Tn cetatea imperiala, Tndeplinind, ast­fel,actiunea care marcheaza ruptura, mai bine zis sfa~ierea

finala, dintre cele doua parti ale cre~tinatatii. Este de Tnteles dece acest evenimenta fost perceput de catre cei care I-au trait,dar ~ide aceiacare I-au studiat, ca pe-o rasturnaredecisiva adestinului Bizantu1ui: istoricii, Tn unanimitate, considera ca anul1204 marcheaza sfar~itul Imperiului universal al Bizantului, iarbizantinii, Tn unanimitate, au gandit ca Occidentul cre~tin,

vinovat de cel mai grav sacrilegiu, adica de jefuirea Constan­tinopolulul, sanctuarul cre~tinatatii,· era singurul lor du~man,

contracaruia . trebuia sa se lupte· ~i pecare trebuia sa-Idoboare, pentrua-~i salva natiunea ~i credinta. Pasiunea orto­doxa ~i constantinopolitana va anima "razboiul sfant" al gre­eilor, al bizantinilor Tn ansamblu- nu Tmpotriva necredin­cio~ilor, turcii, ci Tmpotriva fratilor de pana mai ieri, latinii. Seexplica, astfel, opinia solid Tnradacinata, care sustine ca eveni­mentele din 1204 au fost, pentru poporul grec, la fel de hota­ratoare precum acelea din 1453. Sa Tncercam, a~adar, sa

97

vedem care sunt importanta ~i semnificatia diderii Constan­tinopolului din 1204, pentru fiecare dintre cele doua tabereopuse, ca sa lamurim atitudinile reciproce adoptate ulterior.

Se ~tie ca armatele care au cucerit Constantinopolul Tn1204 erau compuse din razboinici mobilizati pentru cea de-apatra Cruciada; este dovedit, de asemenea, ca a patraCruciada s-a Tncheiat prin cucerirea Constantinopolului ~i n-amai ~juns vreodata la Parnantul Sfant Trebuie sa constatam,Tmpreuna bizantinii,ca deznodamantul celer de-a patraCruciade dezvaluie aspeete edificatoare despre sfinteniarazboiului dus de Occident. Altfel spus, se constata imediat caa patra Cruciada ilustreaza, Tn mod nelnaoielnic, devierea saumai degraba deformarea ideii primarede Cruciada1

• intrucatcei care au luat crucea Tn timpul celei de-a patra Cruciade nus-au Intalnit niciodata cu necredincio~ii~ pentru ca au lasatlerusalimulTn mainile musulmanilor ~i au preferat sa-~i exercitezelul razboinic Impotriva semenilor de aceea~i credinta ~i saramana in ora~ul de pe Bosfor fara macar sa fi incercatcalatoria spre Pamantul Sfant, nu mai puteau pretinde caTmplinesc opera "soteriologica" pe care predecesorii lor 0 Tntre­prinsesera nu 0 data. E. Perroy noteaza, pe buna dreptate, caa patraCruciada, maimultdecat oricare alta, s:.a Tndepartat deidealul originar2

; bizantinii au fost ultimiicare s-au mirat deacest lucru.

Intr-adevar, trebuie sa subliniem Inca 0 data ca neTncre­derea pe care 0 nutreau bizantinii fata de Cruciada, de la bunrnceput, a fost justificata din plin In 1204. Bizantinul de randa pastrat In minte imaginea unui Constantinopol asaltat ~i

pradat de catre cruciati; ~i-a amintit, atunci, de temerile pecare stramo~ii lui le'simtisera, la randul lor, vazand multimeade cruciati care-~i ridicase tabara Tnfata cetatii imperiale, Tntimpul celei de-a doua Cruciade, atunci cand, dupa cumpoveste~te Mihail Retorul, "poporul din Constantinopol, fara

98

arme, afost cuprins de teama ~i nelini~te", "cand CetateaaTncercat samai stavileasca avansurile acestor amanti nedoriti ~i

covar~itori" ~i cand. "militarii furio~i i-au cerut Tmparatului(Manuil Comnenul) sa porunceasca atacul ~i sa Tmpra~tie

aceasta mare gramada de oameni (cruciatii)"3, care, dupa cumprecizeaza un alt povestitor din vremea celei de-a douaCruciade, Eustatiu din Salonic, "fusesera manati aici de avaritialor ~i Tnflacarati de ispita ca~tigului, caci nu urmareau, Tn reali­tate, decatsa puna mana pe Imperiu ~i, Tmpin~i depofta deTnavutire, nadajduiau. sa scufunde. marea arca a universului(Bizantul),,4. lata lucrul care, temut ?i anuntatde bizantini Tncade la a doua Cruciada, a fost, Tntr-adevar, minutios lnfaptuit Tntimpul celei de-a patra: pentru bizantini, cea de-a patraCruciada nu reprezenta decat urmarea fireasca a obiectivuluitintit prin toate aqiunile a~a-zis sfinte ale Apusului. Cu altecuvinte, se va dezvalui adevaratul chip al Cruciadei, Tn general,~i se va confirma banuiala bizantinului ca Apusul, prinmijlocirea Cruciadei ~i sub pretextul razboiului sfant, se dedala vaste operatiuni de jaf 'i'mpotriva, lumii Rasaritului, faradeosebire de rasa ~ide religie. Acest sentiment a fost Tn modspecial Tntarit de justificarea gasita a posteriori de Occidentpentru deznodamantul celei de-a patra Cruciade~

Tntr-adevar, in pofida catorva reactii, manifestate chiar Tnrandurile cruciatilor, in fata turnurii pe care 0 luase Cruciada,omul Occidentului, precum ~i papa Inocentiu al III-lea, a consi..derat, Tncele din urma, ca aceasta Cruciada, care Tncepuse caun "turnir impotriva sultanului din Babilon (din Cairo)", dupacuvintele lui Hugues de Saint-Pol adresate ducelui de Louvain,atinseseun alt te.I, la felde sfant: pedepsirea ereticilor, care,dupa Robert de C1ari, exponentulcruciatilor de rand, erau ni?tenelegiuiti ~i mai rai decat evreii. Altfel spus, soldatii celei de-apatra Cruciade realizasera ceea cemai multi cerusera, ?i de maimulta vreme, in Occident, respectiv distrugerea Greciei, care,

99

dupa 0 poezie a calugarului german Gunther, "era mumatuturor viciilor"S. Astfel, cucerirea Constantinopolului de catrearmatele mobilizate Tmpotriva necredincio~ilor ~i pentru a luptape Pamantul Sfant a sfar~it prin a fi considerata, In Occident,ca 0 victorie a cre~tinatatii; s-ar putea spune ca, de acumInainte, pentru occidentali, Constantinopolul valora catlerusalimul; este limpede de ce prapastia astfel sapata IntreOrientul ~i Occidentullumii cre~tine va fi, pe viitor, de netrecut.

Tn orice caz, deviatie sau scop nemarturisit al celei de-apatra Cruciade, cucerirea Constantinopolului, In 1204, a dove­dit ca marea victima a razboiului sfant al Apusului a fost nuIslamul, ci Imperiul cre~tin din Rasarit, Bizantul. ~i aceasta nudoar din cauza jefuirii Constantinopolului, ci mai ales dincauza masurilor hotarate de cruciati Indata dupa cucerireacapitalei bizantine. Acestea se rezumau la 0 decizie esentiala:abolirea statului ~i a Imperiului bizantin. Decizia decurgea dinTmpartirea Imperiului bizantin Intre Tnvingatori; Partitio diRomania, acest document de exceptie, ne-a conservat detaliilepartajului6 care s-a realizat prin crearea Imperiului ~i a Patriar­hiei latine din Constantinopol, prin alcatuirea unei serii de prin­cipate .Iatine pe teritoriul Greciei ~i al insulelor din Arhipelag,dar care a e~uat Tn Asia Mica, pentru ca aceasta, Tn pofida reti­centelor initiale ale locuitorilor, i-a primit pe refugiatii dinConstantinopol ~i a gazduit Imperiulln exil la Niceea, devenitprincipalul focaral rezistentei grece~ti. Impotriva profanato­rilor latini, Impotriva statelor latine de cucerire ~i ImpotrivaBisericii latine - care, sa mentionam In treacat, lsi instalase

, I

reprezentanti oficiali Tn locul c1erului ortodox Tn toate teritoriileocupate - avea sa fie organizata rezistenta greceasca, al direitel de capatai va fi recucerirea Constantinopolului ~i aparareaortodoxiei, adica tocmai cele doua obiective ale ceea ce noiam numit, Tn mod exagerat, fara Indoiala, drept razboiul sfantbizantin.

100

Frustrarea nationala ~i forta traditiei: na~terea Marii Idei

Dezmembrarea Imperiului bizantin ?i spulberarea unitatiinationale, Tntretinute pana atunci, chiar ?i artificial, de catreConstantinopol, au fost consecinte1e majore ale cuceririi ora?u­lui de d~tre cruciati Tn 1204. Nevoia de a reconstitui universulbizantin, obligatoriu pe baze noi, va fi Tn scurt timp resimtitade catre bizantinii supu?i sau nu sub jugul latin. Aceasta va fi,de acum Tnainte, politica statelor bizantine infiintate dupacatastrofa din 1204, adica Imperiul din Niceea, Tn Asia Mica,"Despotatul" Epirului, in Grecia, ?i, in mai mica masura, Impe­riul din Trebizonda; acesta din urma, din pricina istoriei ?i asituarii sale geografice, se va Tnfrunta, Tn special, cu diverseleemirate turce?ti ?i turcomane care-i Tncercuiau teritoriul ?i nuva putea juca un rol decisiv Tn razboiul antilatin pentruConstantinopol; sa amintim, Tn treacat, doar ca Imperiul dinTrebizonda se prezinta mai degraba ca 0 formatiune statalaseparatista, in genul celor pe care Ie-am intalnit la sfar?itulsecolului al XII-lea 7

, decat ca un stat aparut Tn urma evenimen­telor dela 1204: zelul sau antilatin ;;i proconstantinopolitaneste, de aceea, considerabil mai temperat.

La fel de adevarat este ca evenimentele de la 1204 au avutun dublu efect asupra lumii bizantine: pe de-o parte, au facutevident, chiar ?i Tn ochii celor mai Tncrancenati aparatori ai sai,e?ecul politicii imperiale de dinainte de cucerirea cetatii ?i aucreat, astfeI, nevoia profunda de reTnnoire ?i de schimbare radi­cala, iar, pe de alta parte, au starnit Tn bizantini un sentimentinsuportabil de umilinta, care s-a prefacut Tn ura Tmpotriva celorcare Ie abolisera statui, a carui existenta era Tnsemnul demnitatiilor. Constantinopolul, pierdut, redevine simbolul maretieinationale, care trebuia regasita. S-a nascut, astfel, un sentimentde dragoste nemasurata ?i neconditionata fata de valorile tre­cutului. Forta traditiei va fi parghia unitatii ?i a mobilizarii

101

nationale.Pentru a-~i regasi virtutile, a~adar maretia de altadata,poporul bizantin trebuia, Tnainte de toate, sa recucereasca sedi­ul gloriei nationale,. Constantinopolul - singurul ora~ cu adeva­rat imperial, simbolul, de acum Tncolo, al tuturor sperantelorunui popor umilit ~i-a unei natiuni batjocorite. Constantinopolulcaruia multi, cu vreo cativa ani mai Tnainte, Ti Tntorceau spatele?i de care se dezinteresau, purificat prin martiriul suferit, va fiTnca 0 data sufletul lumii bizantine. Tn ansamblul ei, care,. Tnnumeleora~ului pierdut, va Tnfaptui noi actiuni,ce aveau sa-iredea demnitatea, tara, totu?i, a-i putea asiguraiara~i locul pecare 71 ocupase odinioara Tn istoria universala.

Tn orice caz, Tn jurul Constantinopolului ~i al destinului sause va juca soartalmperiului In exil; Constantinopolul, simbolulunei slabiciuni de evitat sau imaginea maretiei de recucerit,va conditiona, pe viitor, politica bizantina. Din aceasta perspec­tiva trebuie sa examinam ideologia Imperiului de la Nicee~

care, mai mult decat oricare alt stat grec provenit din dez­membrarea Imperiului 7n 1204, constituie continuatorul naturalallmperiului bizantin de qinainte, nu doar din pricina Tnvecinariisale imediate cu Constantinopolul, dar, in special, din cauzaoriginii pur constantinopolitane a elitelor ~i a guvernantilor sai.

Efectiv, pe teritoriul Imperiului de la Niceea, lumea constan..tinopolitana 7n deruta T~i va gasi refugiu ~i vadobandi, tocmaiprin aceasta, 0 cuno~tinta directa despre ce Tnsemna,7ntr-adevar, 0 provincie bizantina, ~i anume una dintre celemaiimportante ~i vitale ale lumii bizantine de altadata. Din acestpunct de vedere, experienta· niceeana ramane de referinta inistoria bizantina; analiza acesteia ne va Tngadui sa distingempunctele de contact ~i, de asemenea, ciocnirile ~i contradiqiilecelor doua lumi bizantine - respectiv constantinopolitanii ~i

provincialii - care, TQ cadrul Imperiului de la Niceea, erau che­mate nu doar sa coabiteze pa~nic, dar sa duca acela~i trai ~i saconlucreze pentru cauza comuna, adica restaurarea statului

102

bizantin. Sa precizam neTntarziat ca elitele din Imperiul de laNiceea ?i, prin urmare, Tnaltii functionari aistatului sau, de origi­ne constantinopolitana, celputin laTnceput, pentnJa conduce?i a organiza noul Imperiu, trebuiau sa se sprijine pe populatiiledin provincii, ale caror nazuinte, nivelde trai '?i de cultura sedeosebeau considerabilde ale lor. Imperiul de la Niceea seprezinta, astfel, de la bun Tnceput, ca un focar cu elemente hete­rodite, a caror singura asemanare ramanea pasiunea lor comu­na pentru ortodoxie ?i pentru Constantinopol sau, mai simplu,ura lor Tmpotriva latinilor, ceea ce nu i-a Tmpiedicat, totu~i, sa uti­lizeze Tn armata lor, reconstituita,mercenari latini, TntotdeaunaTn serviciul celui mai generos ofertant ?i dintotdeauna faimo?ipentru combativitatea 10rB

•

A?a stand lucrurile, primului divaj din societatea niceeana,cel determinat de diversitatea originilor populatiei - trebuie saamintim, Tn acestaordine de idei, Ca Niceea a devenit foarterepede locul de refugiu al bizantinilor din toate tinu.turilegrece?ti supuse de latini .""-- i se adauga divajul sociologic, cutot ceeacepresupune el ca diferentade traditii, cultura, avere?i mbravuri. Devine lesne explicabila, Tn aceste conditii, diversi­tatea curentelor care s-aumanifestat foarte curand Tn sanulnouluilmperiu?i care imprimau, fiecare pe masura fortei sale,o anumita orientare politicii ?i ideologiei noii lumi bizantine,fara sa 0 abata totu?i, din aceasta cauza, dela obiectivul eimajor:lupta pentru ConstantinopoL Acest tel nationalingaduie oamenilor politici din Imperiul de la Niceeasa punabazele ideologiei unitare, In fata curentelor diferite ~iadesea

contradictorii, care riscau sa anihileze, Tn timp, orice stradaniepentru rena?terea natiunii.

Sentimentul antilatin, adanc Tnradacinat pana atunci lapoporul de· rand,evlavios, superstitios ?i prizonier al· unei reli­giozitati naive, dobande?te, acum, dimensiunile unei exigentenationale; este ostentativ afi~at tocmai de aceiaa caror politica

103

ii adusese, in inima Imperiului bizantin, pesoldatii latini ~i

coloniile de negustori italieni, care, cu timpult s-au dovedit ,afimultmai primejdioase pentru Bizant decat a patra Cruciada,ale carei rezultate au fost, pana la urma,. efemere. Ata~amen­

tul neconditionat la ortodoxie semnifica, de acum inainte,devotamentul pentru cauza nationala,cea mai mica abaterefiind socotita 0 adevarata tradare. Dar sentimentul antilatin nuva avea pentru toti aceea~i semnificatie; va fi interpretat de lJniica mijlocul de a mobiliza efortul national invederea reconsti­tuirii Imperiului de mai-nainte, va fi inteles dealtii<;a justificarea~i recunoa~terea virtutilor unei lumi care fusese, pana atunci, inmod nedrept tinuta deoparte de la hotararile in treburileob~te~ti. Tn acela~i fel, exigentafundamentala·de a recuceriConstantinopolul, obiectivul principal al ideologiei unitare anti­latine, va fi perceputa de unii drept conditia necesara pentrua-~i regasi bunurile pierdute ~i a-~i restaura puterea, dar va. firesimtita, de altii,drept ultima speranta pentru rena~terea gre­citatii ~i a ortodoxiei, amandoua amenintate decatre latini.

Altfel spus, unii sperau sa gaseasca .in Constantinopolulrecucerit 0 Noua Roma universala ~i imperiala, iar ceilalti ve­deau in acesta un Nou lerusalim ~i 0 veritabila anti-Roma - peaceasta ambiguitate s-afondat, indata dupa 1204, visulcons­tantinopolitan al poporului grec, vis care a dat na~tere uneiideologii aparte, cunoscuta sub numele evocator de "MareaIdee". Aceasta ide"ologie va sta.la baza patriotismului neogrec,animandu-i vreme indelungata pe bizantini ~ineincetand de ainflacara, pana Tn zilele noastre, spiritele exaltate, dornice de avedea fluturand, desupra Sfintei Sofii, crucea drapeluluielen9

•

Ironia sortii a f~cut ca aceasta ideologie cu accente ~ovine,

Marea Idee, sa se fi nascutca o replica la imperialismul cre?tinal Occidentului ?i nu Tmpotriva turcilor: dar, dupa 1204, aveajustificarea ?i ratiunea de a exista. Fara a fi uria?a, Tn sensuI dea nu putea fi cuprinsa cu mintea, aceasta era, pur ~i simplu, un

104

ideal de glorie na~ionala posibila, caremobiliza, pe atund, cumic cu mare,lmperiul exilat la Niceea.

Intr-adevar, discursul de la intronarea lui Teodor I Lascaris,primul imparat de la Niceea, anun~a In mod dar fundamentulideologieiMarii Idei ~i constituie, din acest motiv,carta politica~i ideologica a noului Imperiu, adoptata de totalitatea bizanti­nilor, fara reticenle, fara ~ovaire: "Noi vomaveaiara~i, spuneTeodor Lascaris, patriile din care am fost alunga~i; cea dintai ~i

stravechea noastra cetate de scaun, Paradisul, cetatea Atot­puternjculuj,a~ezata in stramtoare (Bosfor), cetatea Domnuluinostru, giuvaierul pamantului, aceea dorita de toate popoa­rele ~i vestita in toata lumea ~i in intregul univers"10:· Bizantiniiinrobi~i se vor intoarce spre imparatul de la Niceea, spre eelcare a fost· desemnat, imediat, ca I,imparat al romanilor", caspre intruparea speran~ei lor; din locul sau indepartat desurghiun, pe Insula Kea, Mihail Choniates Tiva scrielui Teodorca tIde la el se a~teapta ceea ce to~i nadajduiesc ~idoresc, rein..staurarea tronului marelui Constantin acolo unde~ Inca de laorigini, Dumnezeu a hotarat ca se va afla"; "voi (niceenii), voisunte~i urmatorii. constructori ai Ceta~ii", mai spune MihailChoniates, adaugand ca "numai Teodor poate ?terge ru?ineasuferitade Cetate ?i poate goni cainii turba~i (Iatinii) dintrezidurile lerusalimului nostru; numai el poate primi titlul denouintemeietor al Constantinopolului"ll.

Se ?tie, insa, ca grecii vor d?tepta mai bine de un sfertdeveac panasa recupereze Constantinopolul, iar eel care II vaelibera ?i va primi titlul de Noul Constantin va fi eel mai maredu~trY1anal dinastiei fondatorului Imperiului de la Niceea, fapt ceconstituie, sa notam in treacat, inca 0 dovada a contradiqiilorcare au zdruncinat societatea niceeana; Intr-adevar, sa nu uitamca realizarea obiectivului grandios pe care il reprezentarecucerirea Constantinopolului din mainile latinilor cerea eforturiconsiderabile ?i liber consim~ite din partea unor oameni anima~i

105

de interese contrarii ~ideaspiratii diverse, in pofida dorintei lorcomune de a se revan~a fata de latini ~i Biserica acestora.

Nevoia de a crea un larg consensa fost repede inteleasa decarmuitorii noului Imperiu; aceasta explica toate compro­misurile~i optiunile politice adoptate de catre' diver~ii imparatiniceeni, aceasta dicteaza alegerile care adauga tabloului ideo­logic al Marii Idei nuante ~i elemente noi, meritand 0 exami­nare. din partea noastra.

Dupa cele dintai tatonari ale inceputului ~i pastrand, ca peun soi de panza de fundal, obiectivul major, ~i anume recuce­rirea Constantinopolului, Lascarizii ~i-au orientat eforturile indoua .directii: reconstituirea sistemului de stat pe bazesaniHoase ~i consolidarea autoritatii lor atat in fata inamiculuiextern - latinii, dar ~i turcii -, cat ~i infata elementelordizidente din interior. Acestea din urmaerau reprezentate maiales de catre elitele constantinopolitane in exil, mereu ravnindla putere ~igata de aurzi comploturi ~i a instiga revolte. Pentruaceasta,. cei dintai imparati ai Niceei auinfiintat noi institutii,care i~i dovedisera eficienta nu doar in Bizant, ca de pildaregimul theme/or, adicamilitarizarea administratiei provinciilor,dar ~i in tabara.inamicilor: adoptarea formelor militare ~i socialeale lumii ·Iatine, utilizareade soldati occidentali in randurilearmatei niceene, atribuirea"apanjelor" pentru mai-mariiImperiului, adesea de origine straina, ba chiar iertareapacatelor soldatil6r cazuti· in razboi - toate au fost, in pofidaa~teptarilor, practicate deimparatii de laNiceea,in efortul lorde a crea un impact national~i dea consolida temeliile statuluilor. Ace~ti imparati i~i asigurasera, abil, de dinainte, sprijinul ~i

devotamentul popul~tiilor locale, care, subdomnia lor, aveausa cunoasca· 0 noua cre~tere a importantei lor, insotita de 0

noua bunastaremateriala. In plus,contau pe c1erul local, carei~i vedea influenta sporita ~i ale carui teze, intransigente fata deRoma,erau imparta~ite ~i de popor ~i de carmuire. In sfar~it, ei

106

vor incerca sa se foloseasca de competenta oamenilor noi,nascuti pe pamantul niceean~i hraniti din cultura elenica,aceasta cunoscand 0 rena~tere viguroasa, mai ales subdomnialiteratului subtil care a fost Teodor alII-lea Lascaris.

Evident ca aceasta politica a fost· resimtita ca un e~ec: decatre reprezentantii elitelor constantinopolitane exilati TnNiceea. Reaqia lor se vamanifesta rapid ~i brutal: masacrulMouzalonilor, originari din Asia Mica, de provenienta socialamodesta, sfatuitori ~i prieteni ai lui Teodor al II-lea Lascaris,imparatul care practicase cea mai Tndarjita politica antiaristo­cratica, ~i, mai ales, urcarea pe tron a lui·· Mihail al VIII-leaPaleologul, 0 data cu multimea complicatiilor pe care acesteveniment 0 va provoca in randul Bisericii ~i al populatiilorniceene, raman, in opinia noastra, cele mai sugestive exempleale revan?ei .constantinopolitane impotriva statului din AsiaMica,in formare, a?a cum era Imperiul de la Niceea12

•

Patriarhul Arsenie, garantul legitimitatii dinastiei Lascari­zilor, sprijinit de masele populare ?i tarane?ti din teritoriu, I-ainfierat ?i I-a anatemizat pe uzurpatorul Mihail Paleologul, pecare partida constantinopolitanaaristocratica il adusese petron, destituindu-I pe tanarul imparat loan al IV-lea Lascaris.Arsenie, tutore al imparatului legitim ?i purtatorul de cuvant alpopulatii1or autohtone din Imperiul de la Niceea, devotatedinastiei Lascarizilor, n-a ~ovait sa provoace, prin actiunea saTmpotrivalui Mihail Paleologul, 0 veritabila schisma Tn sanulBisericii grece?ti13

, cunoscuta dupa numele patriarhului,schisma care a suscitat, in acel moment; un interes mult maiviu decat controversa latina, declasata, pentru 0 c1ipa, pe plansecund. Este, Tnsa, adevarat ca schisma arsenita adurat putin;a ramas Tn istorie mai degraba ca 0 expresie a profundeiopozitii a lumii din Asia Mica fata de constantinopolitanii care,in frunte cu Mihail Paleologul, preluasera conducereaImperiului. Masele populare din Asia Mica, dupa ce, sub

107

Lascarizi, cunoscusera 0 epoca de veritabila prosperitate, sim­teau, nelamurit, ca sub Mihail Paleologul vor fi inca 0 datachemate sa trudeasca in vederea realizarii scopurilorcelorcare, pentru prestigiul Constantinopolului, condusesera, odi­nioara, Imperiul la ruina: ele vor reactiona, dar fara succes.Constantinopolul, chiar ?i in captivitate, i?i lua, din nou,revan?a asupra provinciilor; pentru a-I elibera, Mihail al VIII-leaPaleologul nu s-a dat in laturi sa incheie unele acorduri cugenovezii, care vor cantari greu asupra viitorului Imperiului, iar,pentru a-I pastra, n-a ?ovait sa aserveasca RomeL BisericaImperiului. Dar se va pleca, multa vreme, in fata rezistenteipopulare, devenita unanima in contracararea proiectelorutopice ale imparatului care a fost, fara indoiala, ultimulimparat al Bizantului care a initiat ?i chiar a dus la bun sfar?ito politica universalista14

•

Capitolul7

UTOPIA, NATIONALA,

Revan~a bizantina ~i patriotismul utopic

La 25 iulie 1261, numai cateva sute de soldati greci, ajutati depopulatia constantinopolitana, vor Tnfaptui visul tare Tnsufletisetimp de 0 jumatate de secol lumea bizantina. Constantinopolul,din nou bizantin, se pregatea sa T?i ia revan?a Tmpotriva stapa­nilor sai de pana mai ieri: "Italienii (Iatinii), spune Pachymeres, ausuferit soarta la care Ti condamnasera ?i ei, odinioara, pe romani(bizantini)"'. Primii care au fost expulzati .de catre bizantini aufost venetienii - sa ne amintim rolul lor nefast pentru Bizant Tntimpul celei de-a patra Cruciade -,. exodul celorlalti, abandonatide regele lor, Baudouin, care daduse bir cu fugitii, s-a desfa?uratTn panica ?i jale. Mihail Paleologul s-a grabit sa ajunga Tn capitala.Aici a fost a doua oara Tncoronat "Tmparat al romanilor", multi­mea aclamandu-Icu numele de "Noul Constantin", Tn vreme ce,la cancelaria imperiala, se reuneau Tn titulatura sa toate numeleprestigioaseale marilor dinastii din trecut. Mihail Paleologul,Ducas, Comnenul,Anghelos, Noul Constantin?i Tmparat al roma­nilor, iata ceea ce, mai mult decat 0 titulatura, este, Tnainte detoate, un program politic ?i ideologid.

Tntr-adevar, hrisobula (bula de aur), pe care Mihail al VIrI-leao va promulga Tndata dupa intrarea sa Tn Constantinopol ?i

109

care era adresata ansamblului lumii bizantine, constituie nouacarta politica a Imperiului bizantin restaurat: "Caderea ora?u­lui, declara Tmparatul, a fost urmata de caderea TntreguluiImperiu; Tn acela?i fel, recucerirea sa veste?te li,mpede elibe­rarea celorlalte teritorii (...) ?i celelalte locuri vor cunoa?te soar­ta Constantinopolului ?i, astfel, golul va fi din nou umplut, iarun viitor pi in de promisiuni Ti a?teapta pe oamenii din taranoastra"3. Acest ,program grandios va domina toate actiunilebizantine: se va lovi de .opozitia Apusului care, dupa ce ?i-arevenit din stupefactia provocata de abolirea regatului latin dela Constantinopol, va Tncerca sa contracareze proiectele bizan­tine prin mijlocirea Tntreprinzatorului Carol de Anjou - ceea ceva absorbi din nou toate forte1e bizantine?i va epuiza, Tn timp,resursele de care tara dispunea pentru a se apara TmpotrivaTnaintarii turce?ti Tn Asia.

inca a data, visul imposibil al hegemoniei universale, nutritde Constantinopolul abia ie?it din haos, se va dovedi fatal pen­tru viitorul Imperiului: populatiilor din Asia Mica Ii se va cere,din nou, sa furnizeze mijloacele, Tn oameni ?i Tn bani, pentrudesfa?urarea politicii occidentale a lui Mihail al VIII-lea, Tntr-unmoment Tn care adevaratii inamici, turcii, Ie amenintaucaminele. Ele vor fi Tnca 0 data sacrificate de Constantinopolulfermlansat de Mihail al VIII-lea Tn realizarea politicii utopice deexpansiune. Tntelegem, acum, ciudatele cuvinte ale unui Tnaltfunc}ionar de stat niceean, protoascretisul Senaherim, supra­numit "cel Hain", care, la vestea recuceririi Constantinopoluluide. catre bizantini, Tn mijlocul euforiei generale, a strigat: I,Sanu se a?tepte nimeni la ceva bun, deacumrnainte, pentru caromaoii au ocupat din nou ora?ul!"4 Senaherim, de origineorientala, dupa cUYD indica numele sau, a exprimat, prin cuvin­tele sale amare ?i atat de profetice, profunda convingere alumii din Asia Mica, a lumii care constituise forta Lascarizilor ?i

110

care, sub domnia Paleologilor, ~i-a vazutTnca 0 datasperantelespulberate Tnavantajul Constantinopolului obsedat de visulimposibil al Imperiului universal.

Constantinopolul, eliberat, Tncepe, subconducerea lui MihailPaleologul, efortul pentru realizarea programuluigrandios sta­bilit de acest Tmparat; Mihail Paleologul se va fali; Tn autobi­ografia pe care ne-a lasat-o, cu reu~itelepoliticii sale interna­tionale5

• EI va mentiona victoriile sale Tmpotriva latinilor ~i italie­nilor, va cita, trufa~, rolul sau Tn Vecerniile siciliene, se va opriasupra bunelor sale relatii cu suveranii egipteni ~i mongoli~i

asupra izbanzilor sale contra despotilor din Epir, dar va uita saprecizeze ca genovezii pecare elTi introdusese Tn Imperiu eraupe cale sa devina noii stapani din Constantinopol, ca unireaBisericilor pe care voise s-o impuna a fost resimtita ca 0 insultade catre derul ~i poporul grec ~i ca, poruncind orbirea tana­rului Tmparat loan al IV-Iea,savar~ise 0 crimaoribila Tn fataoamenilor ~i a lui Dumnezeu, caruia Ti invoca, totLi~i, protectia.Dar, mai ales, Mihail al VIII-lea va evita sa ne spuna ca politicasa orientala fata de populatiile ~i soldatii din Asia Micabizantina a fost dezastruoasa pentru soarta Imperiului;pecare el 0 dorise, dimpotriva, grandioasa. Sa amintim, Tn acestsens, caMihaii al VIII-lea, chiar Tnainte de recucerireaConstantinopolului· de sub latini, poruncise organizarea unorfuneralii imperiale publice pentru rama~itele pamante~ti ale luiVasile al II-lea Bulgaroctonul, pe. care soldalii ... bizantjni Iedescoperisera terfelite, necinstite, despuiate ~i avand, Tn semnde batjocura, un fluier varat ingura, in ruinele manastirii· de laHebdomon, abandonata de latini6 • Trebuie sa mai subliniemca, prin acest gest simbolic, Mihailal VIII-lea ~i-a. asociatnumele cu al celui mai mare Tmparat din epoca imperialismu­lui bizantin ~i ca nimeni nu se mai putea Tndoi, astfel, desemnificalia modelului pe care Tmparatul ~i-I alesese pentrupolitica sa?

111

In orice caz, Mihail al VIII-lea a ~tiut sa manuiasca, pentrumaretia Imperiului, toate armele de care dispunea: diplomatie,armata, bani, psihologie ~i ideologie au fost puse la bataiepentru a servi obiectivelor politiciiimperiale, a carei victorie decapatai ramane, pentru bizantini, regasirea Tncrederii ~i a dem­nitatii. "Romania", adica teritoriullmperiuluibizantin; va fi dinnou patria iubita, 'pentru care se cuvine ~ieste nevoie "sa seTndure suferintele, cu mandrie", preciza un Tnalt demnitaralImperiului7

, Tn vreme ce poporul de rand din Constantinopol,oamenii pietelor, spune Pachymeres, care ne relateaza eveni­mentul, nu· ~ovaiau sa-I Iin~eze pe latinul care ar fi cutezat safaca 0 cate de mica aluzie la ocuparea latina a ora~ului8.

Dupa cum se vede, revan~a luata Tmpotriva latinilor prinrecucerirea Constantinopolului nu Tmblanzise nicidecum pasi­unea antilatina; ba, dimpotriva, actiunile genovezilor ~i alevenetienilor, pe care politica lui Mihail al VIII-lea Ti adusese dinnou Tn Imperiu, vor alimenta ura contra Apusului. Ce-i drept,genovezii ~i venetienii vorexploata, fara scrupule, resurselelumii bizantine, pe care, Tn plus, 0 alesesera ca teatru aldesfa~urarii razboielilor dintre ei ~i al salbaticei lor vrajma~ii9. Tnacela~i fel, fervoarea pentru ortodoxie, care a fost, 0 c1ipa,amenintata de politica unionista a lui Mihail al VIII-lea, vaca~tiga din ce Tn ce mai mult poporul bizantin, pastorit de 0

Biserica rigorista ~i de un c1er intransigent. Rezultatul va fi uraTmpotriva a tot ce este latin; orice apropiere Tntre Orientul ~i

Occidentul cre~tine se va dovedi imposibila, ~i aceasta Tntr-unmoment Tn care lupta Tmpotriva turcilor era, Tn mod vadit, 0

necesitate absoluta pentru salvarea cre~tinatatii. Astfel, lamoartea lui Mihail ql VIII-lea Paleologul (Tn 1282), Tn pragulsecolului al XIV-lea, Bizantul restaurat se preocupa prea putinde Tnaintarea bandelor de turcomani neorganizate, care Tiazvarlisera, totu~i, Tn haos pe locuitorii din Asia Mica. Imperiul,la moartea lui Mihail al VIII-lea, orbitde pasiunea sa antilatina

112

?i mandru de reu?itele sale, de?i efemere, pa?ea Increzator Innoua perioada a istoriei sale. Tn pofida a?teptarilor, aceastaperioada va fi aceea a deziluziilor. Imperiul, prins Inca 0 dataIntre Orient ?i Occident, va fi sHit sa-?i reconsidere obiectivele,sa~?i revizuiasca politica ?i sa-?i abandoneze visurile. Ideologiasa va relmbraca aspectele care anunta 0 cruda realitate,prezentul va fi grabit, iar viitorul nesigur. Temerile ?i Indoieliledomina, de acum Tnainte, lumea bizantina, izolata In partea sabalcanica, Inainte de a fi Incercuita ?i asfixiata Intre zidurilecapitalei sale, de-a pururea legendare.

Utopia intelectuala, fatalismulescatologic~i certitudinea ortodoxa

Perioada care se deschide cu domnia lui Andronic al II-leaPaleologul este marcata de 0 serie de crize interne, care Impie­dicau statui sa Tntreprinda 0 politica omogena In fatanumero?ilor sai .inamici externPO. Tn timpul nesfar?itelor crizedinastice, care Ii opun pe Paleologi unii altora, ?i casa lor ace­leia a uzurpatorului Cantacuzino, ?i care scindeaza poporul ?ioamenii politici, situatia creata de Inaintarea turcilor se Inrau­tatea, semanand panica ?i confuzia In populatiell. Tntr-adevar,de pe la mijlocul secolului al XIV-lea, turcii pornesc la cucerireapartii europene a Imperiului; Bizantul, dupa ce pierduse aproa­pe toata Asia Mica - exceptie facand Philadelphia, care varamane bizantina pana In 139012

, cu putin Tnainte de Tncheie­rea secolului al XIV-lea -, a fost redus teritorialla domeniul con­stantinopolitan ?i la despotatul din Moreea sau din Mistra, Inregiunea Peloponesului13

• Tmparatii epocii, surprin?i, s-ar zice,de rapida Tnrautatire. asituatiei, practicau politica de compro­misuri ?i luau, adeseori, masuri contradictorii, a caror aplicare adat In putine cazuri rezultatele scontate. Aliantele nefire?ti cu

113

diferitii ~efi turci, eforturile de apropiere fata de Genova saufata de Venetia, ca ~i jocul unionist ~i antiunionist, totodata,practicat de catre carmuire ~i de Biserica din Constantinopol,toate au sfar~it prin a-i aduce la exasperare pe bizantini,semanand confuzia Tn spirite ~i spulberand orice urma de Tncre­dere ~i orice credibilitate a politicii imperiale, acum la bunul placal fortelor pe care nu reu~ea sa Ie stapaneasca.

Dezinteresul ~i descurajarea marcheaza atitudinea bizanti­nilor Tn aceasta lunga perioada din istoria lor, pe care istoricilorIe place s-o descrie drept perioada lentei agonii a statului ~i aImperiului din Constantinopol. Bizantul, devenit un stat minor,cum remarca,pe buna dreptate, Ostrogorsky14, a cautat, peparcursul Tntregii perioade respective, sa ajungala ni~te

Tntelegeri care sa-i Tngaduie sa-~i continue mizera lui existenta,adeseori Tn defavoarea demnitatii poporului sau. Oare sa maiamintim, la acest punct, ca, Tn decursul acestei epoci, se vadTmparatii bizantini cer~ind, umili, din ora~ Tn ora~, prin Europa,ajutorul Apusului 15, care, neTnduplecat Tn ceea ce prive~te

pozitiile sale unioniste, nu s-a hotarat niciodata sa declan~eze

veritabila Cruciada contra Turcos? Oare mai trebuie spus, deasemenea, ca observam uimiti, deopotriva cu istoricii bizantiniai epocii, participarea personala a unui Tmparat la asaltulturcesc Tmpotriva ora~elor r'amase Tn mainile bizantinilor16?Toate aceste fapte, regretabile, demonstreaza, Tn opinia noas­tra, profunda dezorganizare care domne~te Tn Constantinopol,Tntre secolul al XIV-lea ~i al XV-lea. Tn acesta atmosfera dedeprimare a Tntregii natiuni, bizantinii vor reaqiona, numai cafiecare 0 va face dupa conditi,a lui sociala, cultura ~i propriileinterese. Altfel spu~, fiecare individ ia, Tn acest moment, loculcetateanului dezamagit; fiecare, potrivit fortei ~i nazuintelorsale, va cauta ni~te solutii personaIe, a caror unica Tnsu~ire

comuna va fi absenta oricarei sperante Tn viitorul statuluibizantin.

114

Este firesc ca in aceasta epoca sa se inregistreze, pentruprima data in Bizant, razmerite populare, provocate in exclu­sivitate de revendicari sodale ?i economice. Mi?carea zelotilordin Salonic, singulara prin violenta reaqiei populare impotrivamai marilor regiunii, este considerata drept cea mai impor­tanta intreprindere militara a paturilor defavorizate ale socie­tatii. Este citata, adeseori, drept cel mai potrivit exemplu aldegradarii c1imatului social ?i a raporturilor interetnice dinBizant (regiunea Salonicului cuprindea un numar considerabilde locuitori de origine slava). Este, de asemenea, caracterizata,in mod exagerat, dupa parerea noastra, drept "comuna ro?iedin Salonic"17. Ramane, inorice caz, ilustrarea perfecta a uneiinitiative sangeroase, dictate de insecuritatea care pusesestapanire pe masele populare ale Imperiului, in fatasaraciriiresurselor sale, provocate de cucerirea turceasca, dar ?i, inmod egal, deexploatarea occidentala; Tot in acest moment seinregistreaza 0 reaqieabsolut diferita, in forma ?i in obiec­tivele .sale, care merita atentia noastra.

Tntr-adevar, spiritele mai putin eclectice, hranite din traditiaintelectuala a Imperiului, se vor refugia cuindarjire in gandi­rea, literatura ?i filozofia antica18; se vor complace in a subliniamaretia spiritului Greciei c1asice, careia vor dori, cu incapa­tanare, sa-i fie continuatori: s-ar zice ca, prin aceasta retragerein splendorile trecutului, cautau sa uite riscurile prezentului ?iincertitudinile viitorului.

Cel .mai bunexemplu al acestui curent arhaizant care, saremarcam in treacat, ne-a lasat mo?tenire 0 importanta creatie?i care a influentat cvasitotalitatea intelectualilor laici dinConstantinopol ?i din Mistra, ramane, fara nici 0 indoiala,Gemistos (Plethon, dupa forma arhaizata a numelui sau)19.Trebuie sa mai amintim ca Gemistos va fi cel care va suscita,chiar ?i in Occident, entuziasmul pentru studiile platoniciene,ca el a fost, adesea, considerat unul dintre precursorii

115

Rena?terii ?i ca a fost desemnat cu supranumele simbolice deultimul dintre bizantini?i de cel dintai dintre eleni? Sa spunemdoar ca Occidentul s-a recunoscut indatorat fata de acest· spi­rit utopic ?i aristocratic, prin gestul lui Sigismund Malatesta,care a adus rama?itele pamante?ti ale lui Plethon din Mistra,ocupata de turci, la Rimini. Tn Mistra au existat, intr-adevar,oameni ca Plethon ?i ca Bessarion, refugiat in Italia, care s-autinut departe de orbirea pasiunii antilatine ?i au incercat,impreuna cu reduta intelectualitatii din Constantinopol, sareinsufleteasca interesul pentru Antichitatea elenica, a careitorta va sustine curentul grec luminafin fata ultragiilor pecareIe suferea din partea mai-marilor epocii, din partea turcilorinstalati inaintea portilor Constantinopolului ?i din parteanegustorilor italieni, stabiliti ca stapani in interiorul cetatii.

Tn paralel ?i in opozitie cu acesta mi?care, sa zicem "ilumi­nista"20 avant fa fettre, nii?carea, la urma urmelof, semeata ?iaristocratica prin natura,inregistram existenta unui curentpopular, animat de convingerile raspandite printre oameniisimpli, influentati de Biserica. Acesta se rezuma, in catevacuvinte, la 0 atitudine profund antilatina, a carei tinta ramane,mai presus de toate, Biserica Romei. Ura contra latinitatii este,se pare, atatata de c1erul antiunionist, al carui reprezentant defrunte este patriarhul Ghenadie21

, du?manul celmai incrance­nat al curentului de rena?tere elenica propovaduit mai ales laMistra. Nu este deloc de mirare ca reprezentantii curentuluiarhaizant cauta apropierea de Roma ?ide Apus, Tn schimb ceiai curentului popular ?i ecleziastic, orbiti de patima lor anti­latina, nu pregeta sa se apropie de turd. Acestui c1imat al pasi­unilor arzatoare trebuie sa-i atribuim, credem noi, cuvintelesurprinzatoare' rostite de ultimul mare duce al Bizantului: IIMaibine vad Tn ora? caftanul turcesc decat tiara latina"22

; brutali­tatea ?i modul deschis de a-?i exprima ostilitatea ilustreaza per­fect tensiunile caredomneau Tn Constantinopol in ajunul

116

cuceririi ora~ului; acestea sunt 0 marturie a orbirii care loviseBiserica, poporul ~i chiar conducerea bizantina, care a sfar~it

prin a deveni Tncredintata ca ratiunile Bisericii trebuie sa aibaTntaietate Tn fata ratiunilor ~i intereselor de stat. Se ?tie carezultatul acesteiatitudini a fost catastrofa din 1453, dupacare poporul grec se va chinui apoape patru secole sa-?i revina.

Tn orice caz, Tn ConstantinopolulTncercuit de catre turci,zdruncinat de luptele interne ?i colonizat, din punct de vedereeconomic, de catre latini, poporul·a ajuns sa adopte tezeleneTnduplecate?i patima~e ale Bisericii Ortodoxe. Acestea erausingurele care Ti ofereau certitudini Tn starea de nesigurantagenerala. Tn fata amplorii dezastrului,lumea ~i-a amintit caTnfrangerea era expresia vointei Domnului; doctrina·biblicadespre Tnfrangere, considerata ca dreapta pedeapsa poruncitade Dumnezeu,· putea explica nenorocirile abatute asupraImperiului ~i putea tine rnai departe poporul cu urechea·· ple­cata la Tnvatamintele Bisericii sale. Dar, tot atunci, ~i-au amintit~i de teza escatologica despre soarta Bizantului: aceasta puteaalina spiritele Tncrezatoare Tn soarta care Ie era rezervatapelumea cealalta ~i-i ajuta, astfel, sa Tndure insuportabilulprezent23 .Tn aceste doctrinegasim, Tntr-o oarecare masura,replica populara la tezele curentului arhaizanf4; ele meritaatentia noastra, pentru ca explica atitudinea bizantinilor, ati­tudine cu· adevarat surprinzatoare Tn preajma catastrofei uni­versale.

A~adar, doctrina asupra Tnfrangerii era fondatape traditiabiblica, aceea care, dupa cum am vazut, suslineaca mania luiDumnezeu va lovi poporul sau iubit, daca else va Tndeparta dela calea cea dreapta. Astfel, pacatele ~i gre~elile comise decatre poporul bizantin ~i carmuitorii sai erau singuraexplicatiea osandei care a~tepta lumea bizantina25

• Tn fata acestei con­vingeri, orice tentativa de a Tntreprinde 0 actiune oarecarepentru a evita 0 Tnrautatire, pentru a Tncerca sa Tnfaptuiasca

117

ceva, pur ~i simplu, pentru salvarea sau, mai modest Tnca, pen­tru interesul tarii, devenea zadarnica ~i inutila, sentintaDomnului fiind definitiva ~i irevocabila. Bizantul trebuia sapiara pentru a-~i ispa~i pacatele, aceasta era vointa divina, pecare nimicnu putea s-o opreasca de la Tmplinire. Avem aiciprincipiul care explica atitudinea fatalista a bizantinilor Tn fataevenimentelor grave, dar socotite imparabile. OriceTnvoialadictata de "principiul iconomiei" era acceptabila, apropiereade turci nu era deloc condamnabila, Tntrucat, Tn contextul dat,turciiapareau ca 0 unealta Tn Tndeplinirea vointeidivine.

Prelungirea acestei doctrine se afla, fire~te, Tn viziuneaapocaliptica a sfar~itului istoriei, care Ii convinge din ce Tn cemai mult pe bizantini26

• Tn decursul acestei ultime perioade aBizantului, .Iiteraturaescatologica, despre sfar~itul lumii civili­zate ~idomnia Anticristului, cunoa~te un avant deosebif7

•

Treptat, sfar~itul Bizantului s-acontopit, Tn spiritul popular, cusfar~itul.lumii, Tn ansamblul ei. Rena~terea Bizantului va marca,Tn mod firesc, rena~terealumii cre~tine. Aceasta convingeremesianica Tn Bizantul renascut va fi formulata, Tntr-o manieraplastica, prin expresia utiJizata de greciide la Pontul Euxin:"Romania(adica Bizantul)~i Tn moarte va Tnflori". Viziunea pro­fetica va fi aceea care Tiva conduce pe greci sa adopte ca sim­bol (de altfel,adesea Tnjosit) al istoriei lor, phoenixulrenascanddin cenu~a-i proprie. Pe scurt, aceasta credinta profunda Tnsoarta privilegiata a natiunii elenice va Tmpinge laexcese,comise Tn numele ideologiei Marii Idei, al carei impact asuprapoporului grec se va manifesta Tnca de la na~terea statuluineoelen28

• Vom spune Tnsa, din nou,ca pasivitatea vinovataaratata de bizantini Tn fata amenintarii turce~ti dovede~te,

Tnainte de toate, imposibilitatea Tn care se afla natiunea bizan­tina, orbita de pasiL!nea sa antilatina, de a-~i asumaprefacereatrebuincioasa pentru supravietuirea sa ~i indispensabila pentrumentinerea statului sau.

118

Tntr-adevar, forta disputelor ecleziastice ?i religioase carezguduie Constantinopolul Tn vremea Paleologilor, isihasmul,palamismul, unionismul ?i antiunionismul, pentru a nu Ie citadedH pe cele mai importante29, marcheaza 0 turnura decisivaTn preocuparile lumii bizantine ~ totul te Tndeamna sacrezi cabizantinii, incapabili, de acum Tnainte, de a gasi solutii viabilepentru problemele vitale ale Imperiului, precum, de pilda, celeale pacii?i securitatii populatiilor sale, se vor refugia Tn satis­factia intelectuala, Tn speculatia filOzofica ?i Tn preocuparilespirituale, Tn care dintotdeauna excelasera. Contr"oversele steri­le,pe marginea unor subiecte deseori frivole, divizau ?i a?a sla­bele forte ale Imperiului ?i pasionau olume care Tnainta r inexo­rabil, spre pieire. La Constantinopol, se credea cu tarie casfar?itul Imperiului era deja scris, fiindca aceasta era intentiade nepatruns cu mintea a "iconomie( divine. Bizantinii, noulpopor ales, ?i Constantinopolul, Noul lerusalim, prin jertfa loraveau sa ispa?easca pacatele Tntregii lumi. Se prefera maicurand barbarizarea decat latinizarea, fiindca numai barba­rizarea singurului popor civilizat al lumii r eel din Bizant, semni­fica sfar?itulistoriepo. Cele cateva spirite utopice, purtatoareale unuinou mesaj de speranta, vor fi repede respinse decomunitatea ortodoxa; sa amintim, Tn acest sens, ca patriarhulGhenadie a pus sa se arda operele fi-Iozofului Plethon.Constantinopolul va fi, pentru multa vreme, cetatea pacatoasacare, a?a cum scria Palamas, poetul national al Greciei mo­derne: "Asemenea unei prostituate, a?tepta sa fie Tmbrati~ata

de turc"31. Cand Europa, stupefiata, va afla, Tn 1453, decaderea Constantinopolului, se va simti lipsita de luminaochilor, cum scria un autor polonez din epoca 32

r dar va asistaneputincioasa la abolirea, de catre turci, a celui mai mareImperiu cre?tindin Eyul Mediu, a Imperiuluicaruia Ti invidiase,ea cea dintai, maretia33. Rezistenta ?i moartea eroica a ultimu­lui Tmparat, Constantin Paleologul Dragases, pe zidurile cetatii,

119

vor constitui singurul act pe masura Bizantului de altadata.Acesta se afla la originea legendei populare grece~ti desprereTnvierea Tmparatului ~i rena~terea Bizantului34. Tmpreuna cuMarea Idee, aceasta legenda va fntretine flacara tremuratoarea patriotismului grec, a carui speranta a fost, pentru multavreme, Tngropata sub ruinele cetatii imperiale In 145335.

De acum Tnainte, Literele ~i Artele vor Intoarce spatelepatriei lor - papa .Pius al II-lea a intuit exact, atunci cand a ca­racterizat caderea Constantinopolului ca pe "a doua moarte alui Homer ~i a lui Platon"36 - In vreme ce grecitatea, sub con­ducerea Bisericii sale, va fncerca sa-~i salveze traditiile orto­doxe. Patriarhia din Constantinopol, pactizand cu Invingatorulcuceritor - a fost dotat cu un statut special de catreMahomed al 1I-lea37 -, va deveni refugiul valorilor nationale ~i

singura forta politica a pqpoarelor supuse: aceasta, cu pretulumilinte10r ~i al concesiilor ale caror urme a"U marcat istoria po­poarelor balcanice. Tocmai popoarele din Balcani( hranindu-sedin traditiile culturale ale Bizantului, I~i vor Imparti cu greciimo?tenirea Imperiului bizantin. Cartea lui N. lorga, cu titlulsugestiv de "Bizant dupa Bizan(38, descrie aceasta existentapostuma a Imperiului a carui civilizatie a marcat toatepopoarele care, chiar daca numai pentru 0 c1ipa din istoria lor,s-au aflat Tntre hotarele sale sau Tn sfera sa de influenta.

Capitol unic

PRINCIPlllE FUNDAMENTAlE ALEGANDIRIlPOllTICE IN BIZANT

J

Ordinea (taxis), iconomia (oikonomia)~i raporturile lor cu autoritatea temporala ~i spirituala

Pentru a Tntelege temeiurile ideologiei politice a Bizantu1ui~i a explica multimea formelor pe care le-a Tmbracat ?i. vari­etatea expresiilor pe care le-a Tmprumutat, Tn timpul diverselorperioade din milenara istorie a ImperiuluP, este necesar saexaminam cateva aspecte ale principii lor care au calauzit gan­direa politica ?i orientarea intelectuala a bizantinilor. Studiulevolutiei mentalitatilor, indispensabil pentru Tntelegerea faptu­lui ideologic, va avea mult de ca~tigat.

Statui ~i Biserica, reprezentate de Tmparat ?i, respectiv, depatriarh, au fost, Se" ~tie, stalpii de sustinere ai lumii bizantine,care a continuat lumea romana cre~tinata. Tntr-adevar, raportu­rile puterii temporale cu puterea spirituala au influentat profundorientarile politicii ~i ale ideologiei fiecarei epoci ~i au conditionatcomportamentul poporului bizantin. Interdependenta lor, carese manifesta de-a lungulTntregii istorii a Imperiului, constituie unaspect fundamental al civilizatiei bizantine, Tnca insuficient stu­diat. Sa adaugam, numaidecat, ca natura raporturilor dintrestatui ~i Biserica Bizantului, de~i Tntemeiata pe 0 solidaritate

121

permanenta ?i liber consimtita, creeaza, deseori, situatii delicatefntre cele doua institutii, a caror complexitate deruteaza spiritelemoderne, Tnclinate sa priveasca problema raporturilor dintre stat?i Biserica din unghiul, simplificator, al cezaropapismului2

•

Tntr-adevar, convingerea cvasigenerala, Tn ceea ce prive?teBizantul, a unei supuneri a Bisericii fata de stat, care se expri­ma prin cezaropapism, ni se pare prea putin apta sa descrie arealitate, altminteri mai nuantata ?i mai sofisticata, a rapor­turilor dintre puterea temporala ?i puterea spirituala, adica din­tre Tmparatul ?i patriarhul Constantinopolului, care Tncarneaza,fiecare Tn domeniul sau, autoritatea suprema, recunoscuta caatare de catre toti cei care depind de aceasta. Altfel spus,Tmparatul, fiind cre?tin, depinde de patriarh, iar patriarhul, fiindcetatean al statului, depinde de Tmparat3

• Acest lucru pre­supune separarea absoluta, distinqia neta, Tntre imperium ?isacerdatium, ceea ce a fast, efectiv, cazul Bizantului. Astfel,teoria, larg raspandita, care face din Tmparatul bizantin unpreot4 nu rezista la a examinare mai atenta a surselor. Teoria sesprijina pe a practica a Bisericii din Constantinopol, pe careTeodosie cel Mare a vrut 5-0 impuna ?i Tn Apus, care prive?telocul Tmparatului Tn interiorul altarului bisericii, Tn momentuloficierii sfintei jertfe. Aceasta teza a fast vehement criticata deSfantul Ambrozie, care i s-a opus lui Teodosie ?i care a exprimatteoria care va deveni, ulterior, doctrina oficiala a Bisericii, Tntermenii urmatori: "Purpura face Tmparati, dar nu ?i preoti"5.Ultimul demers allui Teodosie s-a soldat, a?adar, cu un e?ec, iarprivilegiul Tmparatului de a ramane Tn altar a fast, cum ne con­firma Constantin al VII-lea, abolit chiar ?i Tn Constantinopol6.

Tn orice caz, separarea Imperiului de sacerdotiu este un faptbine stabilit prin legea bizantina 7 ?i respectat de catre partileinteresate, Tn ciuda tentativelor reciproce de a acapara din pre­rogativele celuilalt. Istoria bizantina atesta mai multe astfel detentative, prin care se Tncearca a se strica acest echilibru; dar

122

toate sunt initiative ale unor persoane, nu aqiuni aleinstitutiilor. Tntr-adevar, au existat la Bizant Imparati puternici,care ?i-au impus vointa Tn fata patriarhilor, constran?i sa-?i piecefruntea, cel mai bun exemplu fiind Leon al III-lea Isaurianul,initiatorul iconoclasmului8

, precum au existat ?i patriarhi cares-aucomportat ca ni?te adevarati Tmparati, ?i In domenii carenu erau de resortullor: cel mai bun exemplu fiind, fara Indoiala,cel oferit de Mihail Cherularie, initiatorul schismei Bisericilor din10549

- Insa, 0 subliniem Inca 0 data, acestea au fost cazuriexceptionale ?i nu situatii frecvente ?i durabile.

La Bizant, Tmparatul ?i patriarhul erau condamnati, dacaputem spune astfel, sa colaboreze, altminteri Imperiul s-ar fic1atinat din temelii; sa nu uitam ca, Intr-adevar, cre~tinismul afost admis Tn cetate ?i a devenit religie oficiala a Imperiului Inurma deciziilor imperiale, dar ca Imperiul a devenit bizantinIntrucat era cre?tin. A?adar, solidaritatea, ba chiar complici­tatea sunt trasaturile carecaracterizeaza raporturile dintreBiserica ?i stat in Bizant, maimult decat cezaropapismul saupapocezarismul, pentru a folosi neologismele, care au fostintotdeauna considerate ni?te extrapolari reprobabile. loanTzimiskes, unul dintre cei mai mari Imparati ai Bizantului,exprima adevarata doctrina privind raporturile dintre Imparat?i patriarh cand declara: "Cunosc doua puteri pe pamant ?i Inaceasta viata, sacerdotiul ?i Imperiul; celui dintai Creatorul i-adat In grija sufletele, celuilalt, autoritatea. asupra trupurilor;daca aceste doua parti nu sufera nici 0 ?tirbire, atunci bineledomne?te Tn lume"10. Aceasta declaratie solemna, rostita deun Tmparat in fata Sinodului ?i a Senatului, adica Tn fata cor­purilor constituite care reprezentau elitele ecleziastice, politice?i socia Ie ale Imperiului, ilustreaza perfect pozitia oficialaasupra locului Tmparatului ?i, respectiv, al patriarhului InImperiul Bizantin - ei sunt considerati doua autoritati comple­mentare ?i interdependente.

123

A?adar, intentionat am ales sa ne oprim Tndeosebi asupraacestor doua notiuni, ordinea ?i iconomia, care desemneaza, ?iuna ?i cealalta, scopurile ?i imperativele urmarite neabatut decatre Tmparat ?i, totodata, de catre patriarh. intr-adevar, acestedoua concepte fundamentale ale gandirii ~i ale politicii lumiibizantine, ordinea (taxis) ~i iconomia (oikonomia), unul de ori­gine politica ~i sociala, celalalt de origine intelectuala ~i spiri­tuala, cel putin Tn epoca bizantina, au fost adoptate, aman­doua, de catre stat ~i decatre Biserica, totodata, ca baze aleorganizarii lor ~i ca temelii ale conceptiei lor despre lume. ~i altenotiuni, precum, de pilda, pacea, Intelegerea (~i opusele lor) aufost esentiale pentru viata ~i .politica Bizantului, dar nici una,dupa parerea noastra, nu evidentiaza mai dar decatnotiunilede ordine ~i de iconomiefondul convingerilor bizantine. Seridica, astfel, valuldemersului gandirii bizantinilor, amintind ca,pentru ei, notiunile de ordine ~i de iconomie, la fel ca autori­tatea temporala ~i cea spirituala, sunt complementare ~i inter­dependente, una fiind suportul celeilalte, In masura In careordinea rezulta din actiunea iconomiei ~i Tn care iconomia nueste decat 0 manifestare a ordinii. Aceasta din urma era con­siderata, atunci, ca principiul fundamental al creatiei.

Sa Incercam,acum,sa examinam mai Indeaproape acestedoua notiuni care' constituie, cu siguranta, adevaratulfunda­ment allntregii ideologii bizantine ~i ale caror .constanta ~i per­manenta, a~a cum se desprinddin studiul documentelor dindiversele perioade, contrasteaza cu schimbarile frecvente alementalitatii bizantine, In functie de problemele ob~te?ti. Tocmaiacest aspect de exceptie, al prezentei continue a notiunilor deordine ?i de iconomie In cvasitotalitatea literaturii bizantine dintoate epocile, este. eel care explica multimea de sensuri ~i denuante pe care fie.care le-a Tmbracat ?i care Ie confirma rolulpreponderent Tn ansamblul manifestarilor vietii ~i gandiriibizantine; ambele raman, indiscutabil ?i de departe, cele doua

124

idei majore care determina gandirea ~i praxisul politic al lumiimedievale grece~ti.

Ordine ~i iconomie, fundamentele societalii bizantine

Ordinea ~i iconomia, acesttermen din urma neavand vreolegatura cu sensul actual, de~i evolutia semantica ulterioaraaduce luminaasupra catorva aspecteale conceptului bizantin,vor fi examinate aici Tn sensul lor tehnic ~i Tn interdependentalor. Astfel, printre multiplele semnificatii ale termenului deiconomie - diqionarul de greaca patristica al lui Lampeneindica pestetreizeci, repartizate pe mai multe capitole, darfara a lua Tn consideratie sensu rile acestui termen din literatu­ra profana ll

- ne vom opri, cu deosebire, la aceea expimataprin Kat' oikonomian, expresie Tnsemnand "potrivit iconomiei"(conform celui mai bun aranjament cu putinta), care face dinaceasta notiune principiul aqiunii Tn lume (praxis) ~i aldemer­sului urmarit prin gandire,Tn stradania sa de a descifra univer­sui ~i· pentru a face lucrurile inteligibile (theoria). Tnorice caz,folosireaacestor termeni Tntr-o serie de limbaje tehnice, faraa-I mai pune la socoteala pe acela de toate zilele,. care acoperanumeroase domenii ale vietii, ~i utilizarea lor frecventa decatre medii diferite, Tn circumstante diverse ~i variate,zadarnicesc orice efort de a avansa 0 definitie satisfacatoare.Astfel, pentru a sublinia pur ~i simplu importanta ~i Tncarcaturasemantica pe care notiunile de "ordine" ~i "iconomie" Ie-auavut pentru Bizant, vom recurge la comparatii cu alte concep­te, mai bine cunoscute, Tntrucat au apartinutlumii grece~ti

c1asice, a carei gandire este de departe mai temeinic studiatadecat aceea a lumii bizantine.

Precizand, imediat, ca aceasta referinta la Antichitatetrebuie Tnteleasa ca ,0 simpla ilustrare, care ne permite nu sa

125

stabilim ni~te relatii de semnificatie, ci, mai modest, sa com­param impactul pe care conceptele astfel relationate I-au avutin gandirea respectiva a fiecarei epoci, se poate spune ca ter­menul de ordine (taxis) a jucat, in Bizant, rolul pe care il jucasein Antichitate termenul de masura (metron), ~i ca termenul deiconomie, in domeniul speculatiei, era incarcat, la Bizant, cuacelea~i virtuti ca ~i termenul intelepciune (sophia) in Greciaantica 12

• Aceasta comparatie, putin fortata, care trebuie inte­leasa, repetam, ca 0 ilustrare a importantei acestor notiuni, nise pare suficienta pentrua sublinia diferenta profunda dintregandirea greaca ~i mentalitatea bizantina. Fiecare dintre eleexprima doua lumi, care se situeaza ~i se prezinta de la buninceput ca diferit orientate, de~i fondullor lingvistic comun arputea sa Ie faca sa treaca drept doua etape ale aceluia~i

demers intelectual. Este, totu~i, evident ca intre metron(masura) ~i taxis (ordine), pre.cum ~i intresophia (intelepciune)~i oikonomia (inteleapta chibzuinta) exista aceea~idistanta caintre lumea rationala ~i ratiuneainterogativa din Antichitate ~i

lumea spirituala ~i autoritatea revelata din Evul Mediu. Altfelspus,intre Gre.cia antica ~i Bizant s-au interpus, deja,stoicismulelenistic, Imperiul roman, izvor al autoritatii politice, ~i cre~ti­

nismul oriental,izvor al autoritatii spirituale, care constituie, infapt, un background al puterii ~i, inconsecinta, alideologieipolitice din Imperiul bizantin13

• La urma urmei, a.ceasta .com­paratie nea~teptata a notiunilor de ordine ~i de iconomie cuacelea de masura ~i intelepciune este, pentru noi,mijlocul eelmai la indemana de a stabili cadrul in care a actionat intot­deauna omul bizantin, marginit in gandirea ~i in faptele salede limitele pe care autoritatile spirituala ~i temporala, necon­testate ~i incoritestabile, Ie-au faurit pentru el. Notiunile deordine ~i de iconomie acopera, intr-adevar, pentru bizantin,ansamblul principiilor ~i virtutilor care determina creatia, caretrebuie sa .conduca societatea, Biserica ~i statui ~i care, in orice

126

caz, conditioneaza soarta lumii sub toate celelalte forme. Au,cu alte cuvinte,valoare de principii universale.

Ordinea, taxis, exprima categoria care domina natura, soci­etatea ~i raporturile dintre oameni; este principiul Tntregii vieti,Tnscris ~i Tnnascut Tn toate lucrurile din lume. Este dar de ce ter­menul de taxis, pe langa semnificatia sa primara de ordine,subTntelegandu-se ordinea stabilita, care trebuia sa fie respec­tata cu orice pret, Tntrucat era principiul fundamental alcreatiei divine, a dobandit, de timpuriu, la Bizant, sensul de"ierarhie", devenind astfel termenul tehnic utilizatTn toate lim­bajele proprii multiplelor domenii de activitateale oamenilor,implicand actiunea concertata a unor grupuri distincte de per­soane. Este semnificativ faptul ca termenul de ierarhie, In sen­sui actual al termenului, a fost 0 creatie pur bizantina ~i ca afost considerat instantaneu (a aparut Inca din secolul al V-lea)uncaz particular al ordinii (taxis) universale. Raportul dintreordine ~i ierarhie constituie fundamentul gandirii lui Pseudo­Dionisie Areopagitul, a carui opera despre ierarhia cereasca ~i

despre ierarhia edeziastica - originala combinatie a principi­Hor neoplatohiciene, a teorieiaristoteliene ~i a InvalaturilorParintilor Bisericii despre taina creatiei - a exercitat 0 influentanotorie asupra elaborarii teoriei despre ordine, ca un conceptmoral, religios ~i spirituaj14 .

Tntr-adevar, Pseudo-Dionisie Areopagitul precizeaza dar Inscrierile sale ca, pentru el, "ierarhia este ordinea divina· ~i

sacra", ca "tinde sa atinga ordinea dupa care este condusalumea"15. Tn parafraza operei lui Pseudo-Dionisie, datorata luiPachymeres, citim ca trebuiesa se faca distinctia Tntre "maimulte soiuri de ordine: ordinea naturala, precum aceea a pro­gresiei aritmetice" (estevorba, deci, fara nici 0 Indoiala, de 0

ierarhie), ordinea "referitoare la persoane, precum ordineaimperiala a titlurilor ~i a dregatoriilor, ~i ordinea sfanta a Bise­ricii"16, Intelegand, prin aceasta, ierarhia edeziastica pentru

127

care, 'Intr-adevar, Pseudo-Dionisie va scrie un tratat aparte;toate aceste ordini trebuie sa reflecte arhetipul, ordinea ce­reasca 17

, singura perfecta, fiindca toateau fost stabilite "dupaiconomie", adica sunt cele mai bune cu putinta 'In lumeaimperfecta a materieL

In orice caz, 'In spiritul bizantin, termenii deordine ~i deierarhie se confunda. Astfel, nu e de mirare daca se'lntalnesctermenii de taxis ~i, uneori, de taxiarhia18

, desemnand ordineacorpurilor constituite de catre stat, ale administratiei civile, mi­litare ~i ecleziastice, dar, de asemenea, ordinea c1aselor ~i agrupelor sociale. Astfel, taktika, adica listele de prioritati,deosebit de 'Indragite la Bizant, constituie 0 sursa pretioasa nudoar pentru studiul organizarii statului ~i a societatii bizantine,dar ~i pentru conceptia principiului autoritatii 'In toate domenii­Ie vietii Imperiului. Avem, In afara de taktika militare, cunoscu­te ?i 'In Antichitate, taktika ecleziastice, taktika ora~elor~i

taktika titlurilor ~i functiilor imperiale ~i ale demnitatilor aulice- texte de creatie pur bizantina, acoperind toate perioadeleistoriei Imperiuluj19.

Aspectul organizarii lumii bizantine, care se desprinde dinstudiul acestor surse, completate, binelnteles, cu informatiilefurnizate de catre Iiteratura bizantina In general, tinde sa fie,dupa cum se ?i cuvenea, imaginea, fidel reflectata, a ordiniicere~ti, cu Ingeri, sfinti, apostoli ~i profeti care II inconjoara peCreator - altfel spus, fiecare grupa ~i fiecare persoana detine,In lumea bizantina, un loc bine stabilit, un rang anume Inpiramida care II are In varf pe Imparat, la fel cum ierarhiacereasca II are 'In varf pe Dumnezeu20

• Regasim 'In aceasta 0

i1ustrare perfe~ta a pozitiei 'Imparatului 'In lumea bizantina: eleste reprezentantul lui Dumnezeu pe pamant, este 'Imputer­nicitul lui Hristos.. Sa amintim, in acest sens, ca 'ImparatulConstantin al VII-lea Porfirogenetul, 'In opera care poarta su­gestivul titlu de "Ordinea Imperiului" ~i care este, Intr-adevar,

128

un tratatdespre ordineaaulica ~i despre ceremoniile de lacurte, nu ~ovaiasa -Ti comparepe patriciii ~i pe magi~trii dinImperiu cu apostolii, iar pe imparat, respectand propo'1iilecustrictete -a~a cum nota Porfirogenetul pers.onal, intr-un accesde modestie -. cu insu~i Hristos21 . Este u~or sa ne imaginamconsecintele acestei convingeri asupra ideologiei imperiale ~i,

totodata, asupra ansamblului mentalitatilor bizantine, hranitedin' principiul raporturilor privilegiate dintre statui 10r~i

Dumnezeu~i ordinea luL 0 dovedesc calificativele folosite pen­tru a-i tJesemnape. imparat ~i statui bizantin:imparatul este"menitul, preferatul, alesul lui Dumnezeu""iar statui este"puterea pastrata, ocrotita ~i garantata de catre Dumnezeu",pentru a cita doar cateva dintre titlurile oficiale rezervate"preasfintiti1or ~i preacre~tinilor'" imparati ai Bizantului ~i

"preaevlaviosului lor stat"22.Aceasta situatieconduce la doua constatariimportante

pentru viata politica~i sociala din Imperiul bizantin ~i, prinurmare, pentru studiul ideologiilor sale: se Intelege, In primulrand, ca ordinea imperiala, in toate· acceptiunile acestui ter­men, nu poate fi inlocuita,intrucat ea reflecta ordineacereasca~i decurgedin insa~i vointa divina; in al doilea rand,intrucat ordinease concretizeaza intr-o ierarhie riguroasa,treptele piramideicare decurg din aceasta sunt, toate, subor­donate varfului, respectiv imparatullJi,stapanul absolut al sta7"tului ~i al societatii, dar ~i al lumii, totodata, de vremece estereprezentantullui Dumnezeu pe pamant. Se explicaastfel cali­ficativulde Cosmocrator (stapanullumii,al cosmosului) ca ~i

acela,mai surprinzatorinca, de Cronocrator (stapanuLtimpu­lui)23,atribuiteimparatului bizantin- calificativul de Panto­crator (stapanul universului) fiindu-i rezervat lui Hristos. Astfel,simbolurile puterii imperiale. vor fi, in mod absolut firesc, glo­bul impodobit de cruci ~i sceptrul, in timp ce coroana imperia­la, care in iconografiaoficialaeste oferita imparatuluide catre

129

un Tnger sau de dHre Hristos Tnsu~i, va fi simbolul onglnlldivine a puterii24

• Aceasta origine este reprezentata, Tn planreal, prin patriarh, cel care deschide ceremonia Tncoronariia~ezand coroana pe capullmparatului, dupa ce I-a binecuvan­taf5

• Este de retinut acest detaliu, care marcheaza faptul ca,Tn limbajul institutional, patriarhul este cel care confera pute­rea Tmparatului. Tntr-adevar, el este,Tn momentul Tncoronarii,singurul reprezentant al lui Hristos. Eventualul sau refuz de apurcede la aceasta aqiune ar face imposibila legalizarea pute­rii imperiale. Avem, aici, Tnca un aspect al prerogativelor patri­arhale care atenueaza a~a-numitul cezaropapism bizantin,celalalt fiind posibilitatea pe care 0 avea patriarhul de a-I exco­munica pe Tmparatul vinovat de fapte considerate condam­nabile de catre Biserica - ~i sa nu uitam ca aceasta detineadreptul de a hotarTTn chestiunile personale, casatoria Tmpa­ratului fiind una dintre acestea, ba chiar dintre cele mai impor­tante, din pricina legitimarii copiilor care ar fi putut rezulta ~i

a repercusiunilor acestui fapt asupra succesiunii imperiale. Cutoate acestea,este necesar sa subliniem ca, Tn piramida imagi­nara pe care 0 reprezinta ierarhia lumii bizantine, locul privile­giat sau de varf rezervat Tmparatului n-a fost niciodata con­testat. Patriarhul. ocupa, Tntr-adevar, Tn listele demnitatilor,locul secund, de~i autoritatea sa Tn problemele spirituale, a~a

cum am vazut, nu se compara cu aceea a Tmparatului, care numai era socotit, atunci, decat un cre~tin exemplar.

Aceasta organizare pe verticala a lumii bizantine va ramaneTn vigoare de-a lungul Intregii existente a Imperiului; s-amentinut cu 0 extremarigurozitate, Tn toate marile perioadeale istoriei bizaf\tine~ ~i n-a fost contestata niciodata In modreal, societatea bizantina pastrand Tntotdeauna aspectul uneimeritocratii. Astfel, ·Iocul fiecaruia Tn societatea bizantina eraobtinut dupa meritele personale, Tntrucat chiar ~i functiasuprema imperiala era, institutional, deschisa oricarui cetatean

130

din Imperiu. Se Tnte1ege de ce importanta fiecarui rang In ierar­hie se masura dupa distanta care II separa de rangul imperial.Importanta anturajului imediat allmparatului I?i gase?te, astfel,o explicatie cvasiinstitutionala, iar Constantinopolul, care?edinta a Imparatului ?i a curtii, a sfar?it prin a fi socotit sedi­ullntregii puteri. Rolul acestui ora? Tn ansamblul istoriei ?i al civi­Iizatiei bizantine este, Tn acest fel, bine pus Tn lumina. Cum se~tie, atractia sa nu s-a exercitat numai asupra bizantinilor, dar ~i

asupra bizantini~tilor, tentati sa explice fenomenul bizantinexclusiv prin exemplul Constantinopolului, care, devenit soareleImperiului, prinintermediul Tmparatului care locuia acolo,punea Tntru<:atva Tn umbra provinciile pe care, totu?i, se spri­jinea adevarata maretie a Imperiului; sa mai spunem, referitorla subiectul nostru, doar ca ora?ul Constantinopol ocupa varfulTn taxisul (ordinea) ora?elor, precum Tmparatul sau ocupa celmai Tnalt rang Tntre oamenii sai, iar patriarhul, locul cel mai TnaltTn ierarhia ecieziastica.Constantinopolul (pus, Tnca de la Tnte­meiere, sub ocrotirea Fecioarei)26, capitala, a?adar, Tn chip deRegina Cetatilor - dupa titulatura sa oficiala -, Tmparatul, Tnchip de cosmocrator, ?i patriarhul, mai presus de toate, ecu­menic, adica In chip de ?ef spiritual allumii locuite de popoarelecivilizate, constituiau bazele autoritatii necontestate ale lumiibizantine asupra universului27

• Fiecare Tn domeniul sau specificIncarna puterea universala a statului bizantin, solidaritatea lorfiind garantia salvgardarii ordinii universale, potrivit inten1:ii1ortainice ale iconomieidivine28

•

Ordinea, iconomia~i artade a carmui

Caracterul sacru al ordinii bizantine, personificata de catreTmparat, care sacralizeaza tot ceea ce II prive?te (sa amintim, Tnacest sens, ca atributul theios, adica sfant, este acordat pentru

131

orice are legatura cu persoana imperiala), constituie supremagarantie a mentinerii"unui statu-quo politic ~i social. Altfel spus,ordinii bizantine nu i se putea aduce vreo contestatie, nici dininterior, nicLdin exterior, Tntrucat era garantata de Dumnezeu.Grice tulburare, nu conteaza de ce natura, era contrara prin­cipiilor statului, dar ~i, mai ales, vointei divine. Astfel, orice atin­gere adusa ordinii imperiale capata, pentru bizantini, aspectulunui veritabil sacrilegiu ~i era considerata ca 0 uneltire a du~ma­

nilor lui Dumnezeu ~i ai adevaratei credinte29. Dumnezeu ~i

TmparatulTi pedepseau pe instigatorii acesteia.Aceasta cvasisacralizare a ordinii stabilite, termenul de

taxis-ordine semnificand, Tn acest context, statu-quo, paxByzantina, lamure~te anumite aspecte ale istoriei bizantine,defectuos Tntelese, mi se pare mie, de catre istoricii moderni,mai putin familiarizati cu extrema complexitate politica ~i spiri­tuala a sofisticatei lumi bizantine. Se Tntelege, de exemplu, dece statui bizantin n-a pus, aproape niciodata, Tn practica ni~te

reforme adevarate ale institutiilor sale, Tn pofida Tndelungateisale existente; a aplicat Tntotdeauna kat' oikonomian, adica s-aadaptat treptat noilor realitati, fara sa desfinteze vreodatavechile realitati; s-a conformat noilor situatii fara a opera trans­formari radicale; pe scurt, prizonier al trecutului sau, a Tncercatsa Tnteleaga prezentul ~i sa cantareasca viitorul nesigur, fara arupe legaturile cu traditia, care a ramas fundamentul exis­tentei sale30

• Se Tntelege de ce tentativa iconoclasta, singurareforma veritabila pe care a cunoscut-o lumea bizantina, astarnit furtuna pe care 0 cunoa~tem, sapand marea prapastieTn natiunea bizantina, ~i pentru ce aspectul, cel putin exterior,al statului bizantin se prezinta neschimbat de-a lungul seco­lelor. Imobilitatea cvasihieratica a spiritului bizantin ramane 0

imagine Tndragita de istorici, ~i aceasta chiar Tn pofida muta­tiilor profunde pe care le-a suferit Imperiul pe parcursul Tnde­lungatei sale existente. Sa spunem, pur ~i simplu, ca taxis ~i

132

oikonomia au lucrat Tmpreuna pentru eterna rena?tere aformelor unei traditii mereu vii, a acelor patria ale bizantinilor,adica a patrimoniului roman, grec ~i cre?tin, disputat ?i ravnitde inamicii sai din exteriorul ?i din interiorul Imperiului.

Respectul neconditionat pentru ordinea prestabilita,Tnscrisa Tn fapte, potrivit conceptiei bizantine, explica, de ase­menea, anumite aspecte ale moralei politice ?i c1arifica, peaceasta cale indirecta, principiile ideologiei bizantine. Este,Tntr-adevar, de la sine Tnteles ca absenta ordinii nu putea decatsa evidentieze 0 stare de lucruri contrara salvarii omului ?i,totodata, salvarii natiunii. Termenul de ataxia (dezordine) ?isinonimele sale (tarache-tulburare, akatastasia-rava?ire, akos­mia-salos-haos, sygchisis-perturbare a ordinii, anesychia­neoranduiala, Tngrijorare etc.) califica situatii care conduc, dinpunct de vedere spiritual, la pierderea "sufletului" (psych0­

lethros) ?i, din punct de vedere politic, la regimul scelerat, la"democratie", adica la uzurparea puterii de catre popor, unsacrilegiu fata de Imparat, care reprezenta singura autoritaterecunoscuta de Dumnezeu31

• Se Tntelege ca Tmparatul ?i car­muirea sa puteau pedepsi aspru, fara ?ovaire ?i cu binecuvan­tarea Bisericii, unele actiuni care, punand Tn pericol ordinea,contraveneau vointei divine,spre marele prejudiciu al ansam­blului natiunii. Termenul de ordine, Incarcat, a?adar, de toatevirtutile, Tn mod opus antonimelorsale, a sfar~it prin a desem­na principiile morale ~i reglementarile In vigoare, care trebuiaurespectate fara proteste, ?i aceasta pentru binele comun.

Pe aceasta cale indirecta, termenul de peitharchia, adicadisciplina ~i, literal, supunere fata de autoritate, a sfar?it prin ainsemna virtutea de capatai, caregaranta ordinea, taxis,devenita astfel, ?i acesta este un fapt important, sinonima cupacea, binele suprem al omenirii, potrivit Tnvataturii lui HristosInsu?j32. Ordinea, semnificand pacea, devine 0 virtute "soterio­logica", predicata de Biserica. Orice mi?care de razvratire,

133

indiferent de natura ei, care ar tulbura ordinea, a?adar pacea,se pedepsea atat de catre Tmparat, cat ?i de catre Biserica, alecarei interese, Tn acest domeniu, erau aparate de putereatempora/a. Se explica astfel de ce lupta Tmpotriva ereticiloranatemizati de Biserica a fost Tntotdeauna purtata, la Bizant,de catre armatele imperiale. Tmparatul, slujitor devotat alBisericii, la Tnvataturile careia se supunea aidoma oridirui altcre?tin, ramanea singurul garant al ordinii-pacii, precum era ?isingurul stapan al razboiului, adica al razboiului Tmpotrivadu?manilor statului ?i ai credintei Imperiului de drept divin,cum a fost, dintotdeauna, Bizantul.

Astfel, ordinea, considerata ca un dat ireversibil Tn Bizant,dupa statutul care decurgea din actiunea iconomiei divine, tre­buia sa fie mentinuta cu orice pret, prin actiunea imperiala ?iecleziastica. Din aceasta perspectiva, este caracteristic faptulca Tmparatul ?i patriarhul aveau grija sa noteze ca politica loreste calauzita de spiritul de "iconomie", care-i ajuta sa apliceregula (taxis) cea mai buna cu putinta, Tn lumea imperfecta aoamenilor, ?i care Ti conduce, mereu kat' oikonomian, lagasireaunor solutii inedite pentru problemele care preocupaulumea din subordinea lor. "Iconomia" aparea, Tn acest fel, cainterventia care sugera reaqiile cel mai putin defavorabile, celecare provocau cel mai mic rau cu putinta, pe scurt, cele carese Tndepartau cel mai putin de un ideal fixat. Suntem departede interventia care va conduce, mult mai tarziu, este adevarat,la elaborarea principiului infaibilitatii, de neconceput In Bizant,tocmai pentru ca era contrar spiritului de iconomie. Ajungem,de altfel, de-a lungul acestor solutii care se recunosc imper­fecte, Tntrucat sunt dictate de principiul "iconomiei", la singu­ra fisuradin conceptia, altminteri perfecta, a respectuluineconditionat pentru ordinea data.

Tntr-adevar, cata vreme ordinea lumii reflecta, Tn masuraposibilului, ordinea divina, ea ar putea fi rasturnata, daca

134

Dumnezeu ar hotarl astfel: "Daca Dumnezeu vrea, subliniazaun text bizantin, ordinea naturii poate fi data peste cap"33;aceasta afirmatie categorica, care, spunem In treacat, consti­tuie fundamentul miracolului (se nume?te miracol rasturnareaordinii naturale conform vointei lui Dumnezeu), presupune, deasemenea, ca In cazul In care carmuirea care aplica ordinea s-aTndepartat de cea mai buna ordine cu putinta, daca, altfelspus, "iconomia" imperiala a funqionat insuficient, Dumnezeupoate hotari inlaturarea vinovatului; aceasta schimbare, carese efectueaza Intotdeauna printr-o aparenta dezordine,explica Inlocuirea violenta a Imparatilor. Astfel, implicareaconstanta a vointei divine In tot ceea ce prive?te ordinea - alt­fel spus, In tot ceea ce prive?te carmuirea lumii - justifica, Inultima instanta, revoltele izbutite Impotriva Imparatului, con­siderat, In acest caz, nevolnic ?i nedemn de Increderea divina,a?adar obligatoriu de inlocuit cu un altul, ale carui virtuti I-arface demn de a fi Imputernicitul lui Hristos. Acest principiuexplica, de asemenea, nesfar?ita tulburare religioasa care azdruncinat aproape continuu Bizantul, fiindca nu reprezinta, Inrealitate, decat expresia cautarii permanente a celei mai bunesolutii, intr-o lume condusa "prin iconomie" ?i, in consecinta,fara siguranta spirituala ?i intelectuala oferita de certitudineainspirata de revelatie.

Reiese de la sine ca aceasta concePtie despre manifestareaconstanta a vointei divine punea soarta lumii bizantine In ma­na Domnului. ?i, astfel, facea din bizantini "noul popor ales","noul Israel", instrumentul prin care se exprima judecata luiDumnezeu asupra oamenilor ?i asupra faptelor acestora34:victoriile imperiale sunt socotite, ca atare, drept manifestareaunei recompense divine pentru virtutile poporului bizantin, Tnvreme ce Infrangerile sunt expresia maniei divine Impotrivapoporului sau, cand se Indeparteaza de la calea cea dreapta.Este, din acest punct de vedere, semnificativ faptul ca, pe

135

masura ce Imperiul cuno~tealnfrangerile care i-au alterat,pana la urma, caracterul de putere universala sau, mai simplu,internationala, termenul de krima, insemnand, la origine, jude­cata (subintelegandu-se judecata divina), ~i-a pierdut sensuIinitial ~i a sfar~it prin a fi sinonim cu "pacat", pacat pe careDumnezeu II pedepsea neintarziat sau, in cel mai bun caz ~i

dintr-un spirit de "iconomie", iI indrepta ~i il ierta35•

Tn orice caz, termenul de taxis-ordine, cu multimea de sem­nificatii pe care le-a imbracat In contextul diverselor limbaje,politic, spiritual, moral ~i institutional, a sfar~it prin a exprimaadevaratul principiu universal al lumi bizantine. Legile ~i regu­lile, dictate de grija "iconomiei" celei mai apropiate de perfec­tiune, vizau sa garanteze acest bine suprem pentru ansamblulomenirii. Preambululla toate decretele imperiale, introducerilela culegerile juridice, in sfar~it, toate actele legislative aveaugrija sa precizeze ca imparatul care Ie promulga era animat dedorinta ae a sluji pacea ~i ordinea, pe care se sprijina maretiaromana, adica bizantina, ~i bunastarea cetatenilor.

Cu toate acestea, dupa cum am vazut36, istoria Bizantului

dezminte adeseori sperantele pe care bizantinii ~i Ie-au pus inperenitatea ordinii in Imperiullor, fara ca, din aceasta cauza,sa Ii se slabeasca profunda convingere ca ordinea, de fiecaredata restabilita, era reflectarea vointei divine, care trebuiarespectata cu orice pret. Tn cele din urma, imparatului ~i patri­arhului Ie revenea indatorirea sa creeze conditiile care, dictatede lIiconomia cea mai Inteleapta", expresia este a epocii, sapoata garanta domnia ordinii bizantine, a a~a.;numitei paxByzantina37

• Dar, de asemenea, era de datoria poporuluibizantin sa veg~eze ca actiunile sale sa fie conforme vointei luiDumnezeu, care, dupa intentiile sale de nebanuit, alesesenatiunea bizantina,ca instrument de manifestare: pornind dela aceasta baza, vicisitudinile sortii pe care le-a cunoscut lumeabizantina vor fi Intotdeauna justificate, formele cele ma;

136

variate ?i cele mai nea?teptate ale ideologiei sale vor deveniposibile, contradiqia lor aparenta nefiind, pentru bizantini,decat efectul "iconomiei", operand de fiecare data cel maibine cu putin~a, dar intotdeauna in condi~ii diferite. Sa maispunem, in acest sens, ca acest rezultat ?ovaielnic ?i nehotaratal operei "iconomiei" bizantine, exprimat, totu?i, in lumea cer­titudinilor spirituale din Evul Mediu, aparea ca 0 reminiscentaindepartata a spiritului critic al Antichitatii grece?ti, care, de?idenigrat de catre Biserica, n-a fost Tmpiedicat a lasa urme, maiales asupra gandirii Parintilor Bisericii, care au elaborat dogma?i, in consecinta, doctrina "iconomiei".

Tn afara de acestea, vom sublinia, inca 0 data, ca oricedemers intelectual bizantin tinde catre ordinea care, dupa cumscria Tmparatul Constantin al VII-lea, "este acest lucru maret ?ipretios, podoaba ?i frumusete a Imperiului ?i temelie a unitatiisale, a carui absenta este 0 grava insulta adusa majestatiiimperiale; caci dezordinea este specifica unui trup prostalcatuit, ale carui membre sunt adunate de-a valma, ceea cedenota 0 conduita fara demnitate ?i fara educatie, proprieoamenilor care nu sunt Iiberi." Sa consideram ca dorinta expri­mata de Tmparat, Tn concluzia introducerii la tratatul saudespre Ordinea Imperiului, a fost a tuturor bizantinilor: "Fie caputerea imperiala sa poata sa actioneze Tntru ordine ?i demni­tate, pentru a reda mi?carea ?i armonia pe care Creatorul adaruit-o Tntregului nostru Univers"38. lata telul suprem pe care?i I-a propus Imperiul bizantin. Pentru a-I Tnfaptui, trebuia saactioneze "potrivit iconomiei", care-i dicta cel mai bun demersde urmat ?i-i deschidea calea idealului posibil.

137

ANEXE

324-337 Constantin I337-361 Constanjiu361-3631ulian363-364 lovian364-378 Valens379-395 Teodosie395-408 Arcadius408-450 Teodosie al II-lea450-457 Marcian457-474 Leon I474 Leon alii-lea474-475 Zenon475-476 Basiliskos476-491 Zenon (bis)491-518 Anastasie I518-527 lustin I527-565 lustinian I565-578 lustinal II-lea578-582 Tiberiu I

Constantin582-602 Mauriciu602-610 Phokas610-641 Heraclius641 Constantin al III-lea

~i Heraclonas

641 Heraclonas641-668 Constanjiu al II-lea668-685 Constantin allV-lea685-695 lustinian al II-lea695-698 Leonjiu698-705 Tiberiu alii-lea705-711 lustinian alii-lea (bis)711-713 Filipicus713-71 5 Anastasie al II-lea715-717 Teodosieal Ill-lea717-741 Leon al III-lea741-775 Constantin al V-lea775-780 Leon al IV-lea780-797 Constantinal VI-lea797-802 Irina802-811 Nikephoros I811 Stavrakios811-813 Mihail I Rangabe813-820 Leon al V-lea820-829 Mihail al II-lea829-842 Teofil842-867 Mihail al III-lea867-886 Vasile I886-912 Leon al VI-lea912-913 Alexandru

139

913-959 Constantin al VII-lea920-944 Roman I Lecapenos959-963 Roman al II-lea963-969 Nikephoros al II-lea

Phokas969-976 loan I Tzimiskes976-1025 Vasile al II-lea1025-1028 Constantin

al VIII-lea1028-1034 Roman al III-lea

Argyros1034-1041 Mihail allV-lea1041-1042 Mihail al V-lea1042 Zoe ?i Teodora1042-1055 Constantin allX-lea

Monomahul1055-1056 Teodora (bis) .1056-1057 Mihail al VI-lea1057--.:1059 Isaac I Comnen1059-1067 Constantin

al X-lea Ducas1068-1071 Roman al IV-lea

Diogene1071-1078 Mihail al VII-lea

Ducas1078-1081 Nikephoros III

Botaneiates1081-1118 Alexie I Comnen1118-1143 loan al II-lea

Comnen1143-1180 Ma"nuil I 'Comnen1180-1183 Alexie al II-lea

Comnen1183-1185 Andronic I

Comnen

140

1185-1195 Isaac al II-lea1195-1203 Alexie al III-lea

Anghelos1203-1204 Isaac al II-lea (bis)?i Alexie al IV-lea Anghelos1204 Alexie al V-lea

Murzufles1204-1222 Teodor I Lascaris1222-1254 loan al 1I1~lea

Ducas Vatatzes1254-1258 Theodor al II-lea

Lascaris1258-1261 loan allV-lea

Lascaris1259-1282 Mihailal VIII-lea

paleologul1282-1328 Andronic al II-lea

Paleologul1328-1341 Andronic al III-lea

Paleologul1341-1391 loan al V-lea

Paleologul1347-1354 loan al VI-lea

Cantacuzino1376-1379 Andronic al IV-lea

Paleologul1390 loan al VII-lea

Paleologul1391-1425 Manuil alII-lea

Paleologul1425-1448 loan al VIII-lea

Paleologul1449-1453 Constantin al XI-lea

Paleologu!.

Note

Introducere

1. Bibliografia minimala, p. 167, din volumul de fata.2. Lucrare fundamentala: O. Treitinger, Die Ostr6mische

Kaiser- und Reichsidee, editia a doua, Darmstadt, 1965.3. in afara de opera fundamentala a luiA. Grabar, L'em­

pereur dans I'aft byzantin, Paris, 1932, d. G. Galavaris, "Thesymbolism of imperial costume as displayed on byzantinecoins", Tn Museum Notes, t. 8, 1958, p. 99-117;P. Schramm,Spheira, Globus, Reichsapfel, Stuttgart, 1958.

Capitolul 1 - Universalismul

1. A.-Momigliano, "Pagan and Christian historiography inthe fourth century A. D.", Tn The Conflict between paganismand christianity in the fourth centuryA. D., Oxford, 1963,p. 79 ~i urmatoarele.

2. Pentru toate aceste puncte, d. R. Remondon, La crise deI'Empire romain, coleqia "Nouvelle Clio", nr. 11, Paris, 1964.

3. in afara de opera fundamentala alui J. Vogt, Constantinder Grosse und sein Jahrhundert, MQnchen, 1960, d. V. Burch,Myth and Constantine the Great, Londra, 1927; la fel deinteresanta ~i utila este lucrarea lui A. Piganiol, L'empereurConstantin, Paris, 1932.

141

4. P. Sherrard, Konstantinopel, Bild einer heiligen Stadt, UrsGraf, 1963; F. D61ger, "Rom in der Gedankenwelt der Byzan­tiner", Tn Byzanz und die europaische Staatenwelt, Ettal,1953, p. 70-115.

5. G. Moravcsik, "Bizantul din perspectiva numelor sale" (Tnlimba greadi), Tn Acta Antiqua ~cad. Scientiarum Hungaricae,t. XVI, fasc. 1-4, Budapesta, 1968, p. 455-464.

6. Voltaire, CEuvres completes, t. 27, Paris, 1978, p. 265:"Este oprobriul spiritului uman, precum Imperiul grec a fostoprobriul lumii"; P. Lemerle, "Montesquieu et Byzance", TnFlambeau, anul XXXI, 1879, p. 5 ~i urmatoarele; D. Zakythi­nos, "Byzanz, Terminologie und politische Theorie", Tn Byzance:Etat-Societe-Iconomie, Londra, Variorum Reprints, 1973.

7. P. Alexander, "The Strength of Empire and Capital asseen through Byzantine Eyes", Tn Speculum, t. XXXVII, 1962,p. 346 ~i urmatoarele; N. Baynes, "The supernatural Defendersof Constantinople", Tn Byzantine Studies and other Essays,Londra, 1960, p. 248-260.

8. Despre Eusebiu, d., Tn ultima instanta, R. Farina, L'lmpe­ro e I'Imperatore christiano in Eusebio di Cesarea, la primateologia politica del christianesimo, Zurich, 1966.

9. Despre aceasta problema, d. lucrarea de baza a luiG. Ostrogorsky, Geschichte des bizantinischenStaates, editiaa III-a, Munchen, 1963, p. 1-19 (traducerea Tn franceza aeditiei a II-a, Intocmita de J. Gouillard, Paris, 1956).

10. Pro Templis, a lui Ubanius, adresata lui Teodosie, consti­tuie cea mai elocventa ilustrare a acestei stari de spirit,ed. Foerster, Oratio XXX, § 8 ?i urmatoarele.

11. Asupra a.cestei opinii .a lui Gibbon, d. remarcile luiOstrogorsky, loc. cit

12. J. B. Bury, "Causes of the survival of the Roman Empirein the East", In Selected Essays, Cambridge, 1930,p.231-242.

142

13. Cel mai bun reprezentant al acestei politici de toleran!afata de barbari ramane Temistios, d. Discursul sau nr. XVI,Hildesheim, ed. W. Dindrof, 1961, p. 251 ~i urmatoarele.

14. Despre raporturile dintre Roma ~i Constantinopol, d.F. D61ger, op. cit.; de notat ca, acum, Constantinopolul estedesemnat, totodata, ca "Regina tuturor cetatilor ~i a intregiilumi" (Constantin Porfirogenetul, De Thematibus, ed. A. Pertusi,p. 84, 85), ca "patria omenirii" (Zepos, Jus Graecoromanum,I, p. 33), ca "Preafericita" (Chronicon Paschale, ed. Bonn,p. 712), ca "Ochiul credintei cre~tine" (L. Sternbach, "AnalectaAvarica", in Actesde I'Acad. de Charcow, 1900, p. 303), faraa mai vorbi despre calificativele sale frecvente de "NouaRoma" ~i "Noul lerusalim" (sau "Noul Sion"); vom conveni caaceste nume releva fundamentele ideologiei statului bizantin,inca de la crearea sa; de remarcat este ca nu ~i-a revendicatniciodata titlul de "Noua Atena".

15. Titlul lucrarii lui J. Strzygowskij, Rom oder Orient, carea formulat aceasta problema; despre arta protocre~tina, d., inultima instanta, A. Grabar, Le premier art chretien (200-395),"L'univers des formes", Paris, 1966.

16. Pentru analiza sistematica a problemelorepocii aces­teia, d. articolul meu, "L'Erhpire byzantin: Formation, Evolu­tion, Decadence", din Les Grandes Empires, Culegere de textea Societatii Jean.,Bodin, Bruxelles, 1973, p. 181-198.

17. ~i persoanele particulare participau la lucrarile deconstructie: Sfantul Polieuct, una dintre cele mai importantebiserici din Constantinopol, a fost ctitorita, in secolul al VI-lea,cu aportul unui aristocrat bogat.

18. Despre realizarile din timpul domniei lui lustinian I, d.Charles Diehl, Justinien et la civilisation byzantine au Vf siec/e, Paris,1901; A. Grabar, L'age d'or de Justinien. De fa mort de TheodoseaJ'lslam, "L'univers des formes", Paris, 1966; ~i, in ultima instanta,R. Browning, Justinien and Theodora, Londra, 1971.

143

19. R. S. Lopez, "Tbe Role of Trade in the Economic Read­justement of Byzantium in the seventh Century", in Dum­barton Oaks Papers, XIII, 1959, p. 67-85, unde se gasescreflectii despre continuitatea iconomieimonetare in Bizant, ~i

bibliografia anterioara.20. Cf. A. Grabar, L'empereur dans rart byzantin,' Paris,

1932; de notat ca, sub lustinian, BizantuLeste desemnat drept"statui universal" (Migne, Patr. Gr., 86, Agapetos, "Sfaturi.pentru lustinian", col. 1163 -~i urmatoarele).

21. Historia Arcana, ed. Haury.22. Despre insemnatatea politicii lui Heradius, d. P. Lemerle,

"Quelques remarques sur Ie regne' d'Heraclius", in Studimedievali, seria a III-a, I, 2,1960, p. 347,...361.

23. Ecouri aleaspectului epic al domniei lui Heraclius, inGiorgio di Pisidia, Poemi, I. Panegirid epid, sub ingrijirea luiA. Pertusi: "Studia Patristica et Byzantina", 7. Heft, Ettal, 1960;despre legenda lui Heraclius,.imparatul invincibil,cf. MihailChoniates, ed. S. Lampros, p. 354; despre calificativul de "NoulConstantin",cf. Chronicon Paschale, ed. Bonn, p. 712.

24. Despre Inaintarea arabilor, d.Helene Ahrweiler, "L'AsieMineure et les invasions arabes", In Revue historique, 1. 227,1962, p. 1-32 ~i, de acela~i autor, l3yzance et la mer, Paris, 1966.

25. H.Gregoire, "Mahomet et Ie monophyisisme", InMelanges, Ch. Diehl, vol. I, Paris, 1930, p. 107 ~i urmatoarele.

Capitolul 2 - Nalionalismul

1. Introduc~re la,Ecloga, ed. A. Monferratos, p. 2 ~i urma~

toarele. De notat ca introducereala Ecloga esteprezentata caun preambulla Epanagoge (operaposterioara cu mai bine deun secol), In manuscrisul editat de Migne, Patr. Graeca,t. 113,col. 453 ~i urmatoarele.

144

2. Helene Ahrweiler, Byzance et la mer, Paris, 1966 (Tndeo­sebi prima parte).

3. D. Zakythinos, "La grande breche dans la tradition de I'He­lIenisme", Tn Melanges Orlandos, Atena, 1966, III, p. 300-324.

4. D. Zakythinos, "Die byzantinische Stadt" (Berichte zumXI. inter. Byzantinisten-Kongress, V, 3), MQnchen,1958;d.,de asemenea, raportul lui E. Kirsten, cu acela~i titlu.

5. P. Lemerle, L'humanisme byzantin, Paris, 1972.6. Interesanta este mentionarea "cetatenilor archaioge­

neis" (de vita veche) Tn Teofan, ed. de Boor, p. 383; mai multelucrari despre aristocratia bizantina, publicate Tn revista sovieti­ca Viz. Vremennik, Tn ultimii ani, i se datoreaza lui A. Kazdan.

7. Helene Ahrweiler, "Problemes de la geographie histo­rique de l'Empire byzantin", Tn Proceedings of the XII/th inter.Congr. of Byz. Stud., Oxford, 1976, p. 465 ~i urmatoarele.

8. Despre semnificatia ~i efectul regimului "themelor", d.Helene Ahrweiler, Les structures administratives de I'Empirebyzantin, Londra, Variorum Reprints, 1971 ("Administratiaprovinciala Tn secolele IX-XI").

9. Lucrarea lui. C. Tipton, Nationalism in the Middle Ages,New York, 1972, nu mi-a fost accesibila.

10. Ed. Migne, Patr. Gr., t. 107.11. Ibid., col. 828 ~i urmatoarele, 949 ~i urmatoarele.12. Pentru acest punct de vedere, d. textele publicate de

catre A. Pertusi, "Una Acolouthia inedita del X secolo", TnAevum, 1948, t. 22, p. 145-168, ~i de catre Helene Ahrweiler,"Undiscours inedit de Constantin VII Porphyrogenete", TnTravaux et Memoires, til, 1967, p. 393 ~i urmatoarele. Denotat ca, Tn acest al doilea text, soldatii bizantini sunt desem­nati ca "aparatori ai cre~tinatatii ~i, totodata, ai lui Hristos" ~i

camilites Christi, luptand Tmpotriva "soldatilor lui Beliar­Mahomed".

145

13. Declaratie a Tmparatului iconoclast Constantin al IV-lea:cf Kedrenos, ed. Bonn, 1. II, p. 17.

14. Respectarea ortodoxiei a fost mereu considerataconditia necesara pentru mentinerea statului bizantin (d. maiales Eugarios, Hist. eccl., ed. Bidez-Parmentier, p. 101 ?i urma­toarele): aceasta teza oficiala a devenit populara ?i generaladmisa Tn timpul luptelor Tmpotriva Islamului; atunci, dupacum precizeaza Porfirogenetul (d. nota nr. 12, p. 34) "razbo­iul pentru cre?tinatate" a devenit ,,0 virtute ?i izvoruloricareiglorii".

Capitolul 3 - Imperialismul bizantin

1. Despre Eufrat ?i Tigru, ca hotare ale civilizatiei gre­co-romane, d. P. Lemerle, "La notion de la decadence: apro­pos de l'Empire byzantin", Tn Classicisme et declin cultureldans I'Histoire de /'Islam (Simpozionul de la Bordeaux), 1957,p. 263-227; despre frontierele culturale Tn general, d.Rapportsdu XV/eCongres intern. d~Et. byz.,Bucure?ti, 1971;pe tema: "Frontierele" (rapoartele lui D. Obolensky, A. Pertusi,Z. Udalcova-A. Kazdan, N. Oikonomidis ?i raportul general allui H. Ahrweiler).

2. Asupra acestui punct, deosebit de .controversat, d., Tnultima instanta, A: P. Vlasto, The Entry of the Slavs into Chris­tendom, Cambridge, 1970, p. 6-12 (bibliografia anterioara); ?iP. Charanis, "Observations on the history of Greece during theearly Middle Ages", Tn Balkan Studies, 1. XI, 1970, p. 1-34.

3. Despre pr.imel~ contacte bizantino-ruse, d. Bulletind'/nformation et de Coordination de I'Ass. intern. d'Et. byz., 1. V,1971, p. 44 ?i urmatoarele (rapoartele lui L. Muller, G. Ostro­gorsky ?i H. Ahrweiler, prezentate la Congresul Internationalde ~tiinte Istorice de la Moscova).

146

4. Deconsultat lucrarile fundamentale ale lui F. D6lger,

reunite sub titlul de Byzanz und die europaische Staatenwelt,

Ettal, 1953, ?i lucrarea lui E. Bach, "Imperium Romanum,

Etude sur I'ideologie politique du Xlle siecle", In .Class. et

Mediev. , t. 7, 1945, care subliniaza taria ideii romane.

5. D. Obolensky, The Byzantine Commonwealth, Londra,

1971, p. 202 ?i urmatoarele.

6. Cf. editia lui Zepos,Jus Graecoromanum, t. II, 229 ?iurmatoarele; ?i Migne, Patr. Gr., t. 113, col. 456 ?i urmatoarele.

7. Vezi maisus, p, 24.8. Notiunea de razboi drept este cea care justifica

mijloacele utilizate de. bizantini practicand, cu arta, politica

expansionista, pe care D. Obolensky 0 califica drept "imperia­

lism defensiv" (op. cit., p. 47).9. Despreopera lui Chiril?i Metodiu, cf., In ultima instanta,

F. Dvornik, Byzantine Missions among the Slavs. 55. Cons­

tantine-CyrilancJ Methodius, New Brunswick, N. J.,1970.10. Problemele ?itextele referitoare la paulicienii din Asia

Mica sunt magistral tratate de R. Lemerle ?i colaboratorii sai,

In Travaux et Memoires, t. V, 1973.11. Opera Imparatilor militari ai epocii este expusa detaliat Tn

lucrarea monumentala ?i mereu la fel de utila a lui G. Schlum­

berger, L'epopee byzantine, In patru volume, Paris, 1890-1905.12. Document analizat de Helene Ahrweiler, "Les rapports

byzantino~russesau Ixe siccle", In Bulletin d'lnform. etde Coord.

de I'Ass. inter.d'Et. byz., t. V, 1971, p. 44 ?i urmatoarele.

13. Deosebit de semnificativ este Indemnul lui Nikolaos

catre Petru, arhiepiscopul Alaniei, "sa se arate Tngaduitor cu

vinovatii apartinand c1aselor superioare ?i aspru fata de cei

umili, din popor": Migne, Patr, Gr.,t. III, col. 244 ?i urmatoa­

rele (mai ales col. 248).

147

14. D. Obolensky, The Byzantine Commonwealth, Londra,1971 *.

15. Migne, Patr. Gr., t. III, col. 176.16. Analiza acestei declaratii a lui Phokas, In Helene

Ahrweiler, Byzance et la mer, Paris, 1966, p. 119.17. Zepos, Jus Graecoromanum, t. I, p. 272.18. A se vedea mai sus, p. 25. .19. Despre aceasta idee medievala a ierarhiei natiunilor, d.

Ostrogorsky, "The Byzantine Emperor and the hierarchicalWorld Order", in The Slavonic and East European Review,t. XXXV, nr. 84, 1956, p. 1-14; V. Zaimova, "L'idee byzantinede I'unite du monde et l'Etat bulgare", In Revue deI'Association inter. d'Et. du Sud-Est europeen, t. III, Sofia,1969, p. 291-298.

20. Editata de Reiske, In colectia de texte bizantine de laBonn; de consultat, despreaceasta lucrare, G. Moravicsik,Byzantinoturcica, editia a doua, t. I, Berlin, 1958, sub verbo:"KonstantinusPorphyrogenitus". Cf. A. Toynbee, ConstantinePorphyrogenitus and his world, Londra, 1973.

21. De Caeremoniis, ed. Bonn, I, p. 3 ?i urmatoarele.22. Ibid., I, p. 638: "Magi?trii?i patridii(lnaltii demnitari ai

Imperiului) joaca rolul Apostolil9r,iar I'mparatul, pe cat posibil,pe acela de Hristos." .

23. Editia G. Moravicsik-R. Jenkins (cu traducere In engle­za), Dumbarton Oaks, 1967.**

24. De Administrando Imperio, cap. 13, p.68?i urmatoarele.25. Despre a?a-numita "donatie constantiniana" ?i Bizant,

d. F. D6lger, Byzanz und die europaische Staatenwelt, Ettal,

* Tradusa In limba rorr'tana la Editura (orint, In 2002, sub titlul Un com­monwealth medieval: Bizantul. (N. red.)

* * Tradusa In Iimba romana ~i aparuta cu titlul: ConstantinPorfirogenetul, carte de fnvatatura catre fiul sau Romanos, Ed. Academiei,Bucure~ti, 1971. (N. red.)

148

1953, p. 100 ~i urmatoarele, unde, totu~i, rolul lui Constantinal VII-lea nu este pus in evidenta, ~i P. Alexander, "TheDonation of Constantine at Byzantium", in Recueil des Travauxde I'Institut byz., Belgrad, t. 8, 1963, p. 25 ~i urmatoarele.

26. Se intelege de ce Bizantul va utiliza acest documentabia in secolul al X-lea, adica in epoca pretentiilor sale imperia­liste: tezadespre translatio imperii este explicit formulata deConstantin al VII-lea intr-un alt capitol al tratatului DeAdministrando Imperio (27, 6), in care noteaza: "Dupa stra­mutarea Imperiului la Constantinopol", fraza care nu lasa locvreunei indoieli despre drepturile Bizantului asupra Imperiuluiroman. Sa notam faptul ca Biserica din Constantinopol,deservita de "donatia constantiniana", care Ii I~sa RomeiIntaietatea"a elaborat, atunci, teoria apostolicitatii sale, con­form careia Biserica Bizantului (inainte de crearea Constanti­nopolului) a fostintemeiatade Apostolul Andrei, "primul disci­pol ~i fratele mai mare al lui Petru": asupra acestor puncteimportante din diplomatia ecleziastica, d. F. Dvornik, The ideaof apostolicity in Byzantium and the Legend of the ApostleAndrew, Cambridge, Mass., 1958.

27. De Administrando Imperio, 13,106 (p. 70): "Raselenordice, lipsite de onoore"; ibid., 13, 100-103: "Rasele occi­dentale, pline de mandrie~i de noblete"; Id., De Thematibus,ed. Pertusi, p. 85: "Natia bulgara, urata de Dumnezeu"; ibid.,p. 91: "inferioritatearasiala a slavilor" etc.

28. De notat ca Imparatul Constantin al VII-lea nume~te

"popor ales" armata bizantina (d. "Undiscours inedit. .. ", ed.H. Ahrweiler, in Travaux et Memoires, 1. II, 1967, p. 392 ?iurmatoarele); despre poporul bizantin, calificat drept "NoulIsrael", d., cu titlu de exemplu, Mauropous, ed. Lagarde,p. 140; Anonim, ed. Regel, Fontes rerum Byz., II, Petrograd,1917, p. 191 ?i urmatoarele?i p. 227.

149

29. Cf. nota 27, p. 48 ~i, cu titlu de exemplu, Photios,Corespondenta, ed. Valettas, p. 398: "rasa bastarda"; Miklo­sich-MUller, Acta et Dip/omata, 1. VI, p. 30: "rasa sangeroasa".

30. Armenii sunt considerati nestatornici ~i necredincio?i;comportamentul lor este socotit drept ambiguu: ct. De Admi­nistrando Imperio, p. 188; Zepos, Jus Greac., I, p. 247 - pen­tru a nu cita decat aprecierile din partea Tmparatilor.

31. Tot Tn aceasta epoca trebuie plasat textul care poartatitlul de Philopatris (prietenul patriei) ?i care se Tncheie prinurarea de a vedea supuse Bizantu1ui celelalte popoare ?inatiuni - Arabia, Babilonia, Egiptul, per?ii ?i scitii sunt citatiexplicit (d. ed. Bonn, dupa Leon Diaconul, p. 341-342).

32. D. Zakythinos, Istoria Imperiu/ui bizantin (in Iimbagreaca), Atena, 1972,' p. 441.

,33. Aceasta doctrina este amanuntit prezentata deNikolaos Mystikos Tn lunga corespondenta pe care 0 Tntretinecu Simeon, intimpul atacurilor bulgare Tmpotriva Bizantului:ct. Migne, Patr. Gr., 1. III, col. 48: comportamentullui Simeon,comparabil cu al unui "tiran", respectiv cu al unui sperjur fatade imparat; col. 148 ?i urmatoarele; col. 174 ?i urmatoareleetc. Este semnificativ chiar ?i limbajul pe care II adoptaimparatul Roman I fata de Simeon: ct. De/tion Hist. Ethn. Het.,1. II, 1885, p. 41.

34. De subliniat ca philantropia (c1ementa) este consideratadrept virtutea de ,capatai a imparatului ?i a statului Bizantului:ct., cu titlu de exemplu, concePtia despre "philanthropiaromanilor", descrisa de Mystikos (dar cu referire la prizonieriiarabi), Tn Migne, Patr. Gr., t. III, col. 309 ?i urmatoarele; denotat, de asemenea, ca legea bizantina interzicea practica tor­turii (Zepos, Jus Graecoromanum, 1. IV, p. 355-356), ca fiindopusa acestei "philanthropia".

35. Cf. nota precedenta.36. Migne, Partr. Gr., 1. III, col. 152, 153.

150

37. Zepos, Jus Graecoromanum, I, p. 247.38. Citat de M. Jugie, Le schisme des Eglises, Paris, 1941,

p.227.39. Cf. Psellos, Scripta Minora, ed. Kurt-Drexl, 1. II, p. 239;

Cecaumeni Strategicon, ed. Wassilievsky-Jernstedt, p. 95.40. Mauropous, ed. Lagarde, p. 137 ~i urmatoarele, mai

ales p. 140-141.41. Expresia ii apartine lui Attaleiatos, Bonn, p. 77, martor

ocular al evenimentelor.42. Discurs catre Alexie I, editat de P. Gautier, Revue des

Etudes byz., 1. 28, 1970, p. 5-55.43. Mauropous, ed. Lagarde, p. 165 ~i urmatoarele.44. Mauropous, ed. Lagarde, p. 141.45. Reactia impotriva strainilor este deosebit de puternica

in provincii, unde stationau contingentele de mercenari: d.textele reunite de Helene Ahrweiler sub titlul "Recherches surI'administration provinciale aux Ixe-Xle siecles", in lucrareapublicata de Variorum Reprints, Les structures administrativesde I'Empire byzantin, Londra, 1971, VIII, p. 33 ~i urmatoarele.

46. Sp. Vryonis,«Byzantine'"Demokratia"and the Guilds inthe 11 th century Byzantium», in Dumbarton Oaks Papers, 1. 17,1963, p. 289-314.

47. Cf. mai jos, p.133 ~i urmatoarele.48. Aceste idei constituiau baza teoriei politice a bizanti­

nilor; sunt conforme conceptieielenistice de regalitate; se vorregasi, amanuntit expuse ~i fara modificari notabile, in intrea­ga Iiteratura politica a Bizantului, mai ales in numeroaseleelogii adresate imparatilor ~i in tratatele despre stat (Po/iteia),texte care au cunoscut 0 dezvoltare deosebita in Bizant; de~i

caracterul lor ~colaresc ~i didactic ne impiedica sa Ie conside­ram drept opere de actualitate politica, merita, cu toate aces­tea, un studiu aprofundat.

151

Capitolul4 - Patriotismele bizantine

1'- Despre originile acestei rena~teri, d. P. Lemerle, Le pre­mier humanisme byzantin. Notes et remarques surenseignement et culture aByzance des origines au xe siecle,Paris, 1971.

2. De consultat, Tn primul rand, Psellos, Scripta minora,Milano, ed. Kurtz-Drexl, 1936 ~i 1941; ~i C. Sathas, Mesaionikebiblioth., 1. 5, Paris, 1876.

3. Despre sensuI acestor termeni, d. K. Lechner, Barbarenund Hellenen, im Weltbild der Byzantiner, Munchen, 1954.

4. Cf. J. Hussey, Church and Learning in the ByzantineEmpire, 867-1185, Londra, 1937.

5. Robert de Clari, 81, 88, 92; Gunther de Pairis, 8 ~i, maiales, 10, ed. P. Riant, Exuviae Sacrae Const., Geneva, 1877, I,p. 57 ~i urmatoarele.

6. Termenul de "Noua Roma", referitor la Imperiul bizantin, afost utilizat de Psellos, d. C. Sathas, op. cit., p. 121, 128 ~i 224.

7. Eustatiu din Thesalonic, ed. W. Regel, Fontes, I, p. 107.8. Nicetas Choniates, ed. Bonn, p. 763.9. Ana Comnena, Alexiada, ed. Leib, vol. I, p. 43, 144.10. J. Laurent, Byzance et les Turcs seldjoucides dans I'Asie

Mineure occidentalejusqu'en 1081, Paris-Nancy, 1913, p. 7 ~i

urmatoarele.11. De consultat, mai departe, lucrarea fundamentala a lui

Sp. Vryonis, The decline of Medieval Hellenism in Asia Minorand the Process of islamization from the eleventh through thefifteenth century, Berkeley-Los Angeles-Londra, 1971.

12. Ana Comnena, ed. Leib, t. II, p. 110; Helene Ahrweiler,Byzance et la mer, Paris, 1966, p. 184-187.

13. Kinnamos, ed. Bonn, p. 15. .14. Guillaume de Pouille, La geste de Robert Guiscard,

Palermo, ed. Marguerite Mathieu, 1961, p. 231: tradarea

152

venetienilor; Ana (omnena, ed. Leib, II, p. 56-57, unde sespune ca aceia~i latini i-au Tnapoiat Durazzo lui Alexios, dupamoartea lui Guiscard.

15. Este teza istoricilor romani, Tn special a lui E. Stanescu,"La crise du Bas-Danube byzantin au cours de la seconde moitiedu Xle siecle", Tn Recueil des travaux de I'Institut d'Etudes bizan­tines (Belgrad), t. IX, 1966, p. 49-73: N. ~erban Tana~oca, "LesMixobarbares et les formations politiques paristriennes du Xlesiecle", Tn Revue roumaine d'Histoire, t. XII, 1973, p. 61-82.

16. Despre comportamentul elitelor sociaIe bizantine, d.,Tn ultima instanta, Simpozionul de la Dumbarton Oaks pe te­ma "Societatii bizantine" ~i, Tn particular, raportul lui G. Ostro­gorsky, "Observations on the Aristocracy in Byzantium",Dumb. Oaks Papers, t. XXV, 1971, p. 3-32.

17. Asupra tuturor acestor puncte, d. S. Vryonis, op. cit.,p. 143 ~i urmatoarele.

18. Zonaras, ed. Bonn, p. 766.19. Nikephoros Bryennios, ed. Bonn, p. 133-134.20. Ana (omnena, ed. Leib, t. I, p. 92.21. Ibid., t. II, p. 108-109: Ana compara acest contingent

cu "Hieros Lochos" ("Iegiunea sacra") a spartanilor.22. Ana (omnena, ed. Leib, t. I, p. 114-115.

Capitolul 5 - Tn cautarea noilor valori

1. U~or de consultat, L. Brehier, Le schisme oriental du Xlesiecle, Paris, 1899; ~i M. Jugie, Le schisme byzantin. Aper{:uhistorique et doctrinal, Paris, 1941.

2. H.-G. Beck, Kirche und theologische Literatur im byz.Reich, MOnchen, 1959, p. 306 ~i urmatoarele, 663 ~i urma­toarele; de asemenea, J. Darrouzes, "Un faux acte...", Tn Revued'Etudes Byz., t. 28, 1970, p. 221 ~i urmatoarele, cu 0 notitaasupra bibliografiei.

153

3. Ana Comnena, ed. Leib, I, p. 47.4. M. Glycas, ed. Bonn, p. 561-562.5. Despre Bizant ~i Cruciada, d. P. Lemerle, Tn X Congresso

inter. di Scienze Storiche, Roma, 1955, "Relazioni", III,p. 545-637 (ansamblul rapoartelor prezentate).

6. P. Lemerle, «L'ortodoxie et I'recumenisme medieval: Lesorigines du "schisme" des Eglises}), Tn Bulletin de J'Ass.Guillaume-Bude, .iunie 1965, p. 228 ~i urmatoarele,~rata

evolutia separarii dintre Occidentul ~i Orientul cre~tine.

7. Pentru toate aceste puncte d., Tn ultima instanta,H. Ahrweiler, Byzance et la mer, Paris, 1966, p. 175 ~i

urmatoarele.8. Despre politica lui Manuil, cf. ibid., p. 233 ~i urmatoarele.9. Tzetzes, Epistulae, nr. 10, p. 12, vorbe~te despre "expe­

ditia nelegiuita".1O. Nicetas Choniates,ed. Bonn, p. 265 ~iurmatoarele ~i,

de asemenea, p. 208.11. Despre acest Tmparat d., Tn ultima instanta, O. Jure­

wicz, Andronik I. Komnenos, Var~ovia, 1962.12. Cf. Migne, Patr. Gr., t.133, col. 773; ibid., 1. 140, col.

273 etc.13. Anonim, ed. W. Regel, Fontes rerum Byz, 1. II, Petrograd,

1917, p. 191-228.14. Ibid., p. 225.15. Despre jefuirea cetatii 5alonicului de catre normanzi,

d. Eustatiu din 5alonic, De expugnatione Thessal., Palermo,ed. 51. Kyriakides, 1961.

16. Cf. remarcile pe care Ie-am formulat Tn lucrarea mea,"L'histoire et la. geographie de la region de 5myrne entre lesdeux occupations turques (1081-1317)", Tn Travaux etmemoires, t. I, 1965, p. 4 ~i urmatoarele.

17. Mihail Akominatos-Choniates, Ta S6zomena, ed.5. Lampros, Tn doua volume, Atena, 1879-1880.

154

18. Ibid, t. I, p. 307 ?i urmatoarele, memoriul adresatTmparatului Isaac Anghelos ?i, mai ales, t. II, p. 83.

19. Despre reaqia cruciatului simplu lavederea Constanti­nopolului, d. povestirea lui Robert de Clari, La conquete deConstantinople, Paris, ed. P. Lauer, 1924.

20. Despre puterea dina?tilor independenti, d. HeleneAhrvveiler, Byzance et la mer, Paris, 1966, p. 280 ?i urmatoarele.

21. Cf., cu titlu de exemplu, memoriul adresat de catremitr6polituiAtenei, Mihail Choniates, lui Isaac Anghelos, ed.Lampros, I, p. 307 ?i urmatoarele.

22. Nicetas Choniates, ed. Bonn, p. 582-583.23. Id, loe. cit.24. Nicetas Choniates, ed. Bonn, p. 716.25.lbid,p.717.26. Ibid, p. 699.27. Nicetas Choniates, ed. Bonn, p. 629.28. Ibid, p. 717.29. Despre textele occidentale ?i Constantinopol, se poate

consulta, acum, B. Ebels-Hoving, Byzantium im westerse ogen,1096-1204, Assen, Van Gorcum, 1971.

30. Nicetas Choniates, ed. Bonn, p. 785.31. Ibid, p. 657.32. Nicetas Choniates, ed. Bonn, p. 657, L 12-13.33. Ibid, p. 784-785.34. Despre evolutia raporturilor veneto-bizantine, d.

H. Ahrweiler, Byzance et la mer, Paris, 1966, p. 255 ?iurmatoarele.

35. Cf. Helene Ahrweiler, "L'histoire et la geographie de laregion de Smyrne", Tn Travaux et memoires, t. I, 1965, p. 20.

36. Nicetas Choniates, ed. Bonn, p. 784-785.37. Cf. H. Ahrweiler, op. cit., p. 56 ?i urmatoarele.38. Nicetas Choniates, ed. Bonn, Urbs Capta, p. 799 ?i

urmatoarele.

155

39. Nikolaos Mesarites, Die Palatsrevolution des JohannesKomnenos, Wurzburg, ed. A. Heisenberg, 1907, p. 16 (concluzia).

40. Cf., cu titlu de exemplu, Mihail Akominatos-Choniates,ed. Lampros, 1. II, p. 151.

Capitolul 6 - Patriotismul grec ~i ortodox

1. H. Gregoire, "The question of the diversion of the fourthCrusade", In Byzantion, t. XV, 1940/1, p. 158-166; A. Frolow,Recherches sur la deviation de la 4e croisade, Paris, 1955.

2. E. Perroy, Moyen Age.3. Ed. W. Regel, Fontes rerum Byz., 1. I, p. 173-174.4. Eustatiu din Salonic, ed. W. Regel, op. cit., 1. I, p. 106-107.5. Gunther de Pairis, Historia constantinopolitana, ed.

P. Riant, Exuviae, I. § 10.6. Cf. editia lui A. Carile, "Partitio terrarum imperii

Romanie", In Studi Veneziani, 1. VII, 1965, p. 125-305.7. Cf. mai sus, p. 85.8. Despre societatea de la Niceea, d. Helene Ahrweiler,

"Histoire et geographie de la region de Smyrne", In Travaux etmemoires, 1. I, 1965, p. 2-202.

9.Cf. C. Dimaras, Despre Marea Idee (In limba greadi),Atena, 1970.

10. Editia C. Sathas, Mesai6nike biblioth., 1. I, p. 106 ?iurmatoarele.

11. Editia S. Lampros, To S6zomena, 1. II, p. 150, 151, 260?i 355.

12. Cf. J. Irmscher, «Nikaa als "Zentrum des griech. Patrio­tismus"», In Revue des Etudes sud-est europeennes, 1. 8,1970, p. 33-47.

13. Cf. relatarea din testamentul lui Arsenie, ed. Migne,Patr. Gr., 1. 140, col. 948-958.

14. Despre Mihail Paleologul, d. C. Chapman, MichelPaleologue restaurateur de I'Empire byzantin, Paris, 1926, ?i,

156

Tn ultima instanta, D. Geanakoplos, Michael Palaeologus andthe West, Cambridge, Mass., 1959.

Capitolul 7 - Utopia nalionala

1. Pachymeres, ed. Bonn, I, p. 148.2. Un portret al lui Mihail Paleologul, restaurator al

Imperiului, este realizat de H. Ahrweiler, Tn Les Hommes d'Etatcelebres, publicata sub coordonarea lui Ch. Samaran, Paris,Editions L. Mazenod, 1970, p. 30 ~i urmatoarele.

3. Pachymeres, ed. Bonn, p. 153 ~i urmatoarele.4. Senaherim a fost un literat ~i un savant cunoscut; despre

parerea sa referitoare la Constantinopol: d. Pachymeres, ed.Bonn, I, p. 149.

5. Imper. Michaelis Palaeologi, De Vita Sua, ed. H. Gregoire,Tn Byzantion, t. 29/30, 1959-1960, p. 460.

6. Cf. relatarea lui Pachymere, ed. Bonn, I, p. 124-125;aceasta Tntamplare i-a inspirat poetului national al Grecieimoderne, K. Palamas, lungul poem epic cu titlul: Fluierulregelui.

7. Miklosich-Muller, Acta et Diplomata Graeca, t. IV, p. 235.8. Pachymeres, ed. Bonn, I, p. 425.9. Despre razboiale veneto-genoveze pe teritoriul bizantin, d.

G. Bratianu, La mer Noire, Munchen, 1969, p. 171 ~i urmatoarele.10. Despre acest Tmparat, d. A. Laiou, Constantinople and

the Latins, the foreign policy of Andonikos /I (1282-1328),Cambridge, Mass., 1972.

11. Pentru 0 expunere amanuntita a situatiei sub Paleologi,d. G. Ostrogorsky, Histoire de I'Etat byzantin, Paris, 1956,p. 490 ~i urmatoarele, IIDeciin et chute de l'Empire byzantin(1282-1453)" .

12. Sp. Vryonis, The decline of Medieval Hellenism in AsiaMinor... , Los Angeles-Londra, 1971.

157

13. Despre acest stat, d. lucrarea fundamentala a luiD. Zakythinos, Le despotat grec de Moree, In doua volume,Paris, 1932, Atena, 1953.

14. G. Ostrogorsky, "Byzance, Etat tributaire de l'Empireturc", In Recueils des travaux de I'Inst. byz. de Belgrade, t. 5,1958, p. 49-58; de acela~i autor, Histoire de I'Etat byz., Paris,1956, p. 499.

15. Cf., cu titlu deexemplu, R.-J. Loenertz, "Jean V Pah~ologue

a Venise (1370-1371)", in Revue des Et. byz., t. 16, 1953,p. 217 ~i urmatoarele.

16. Este vorba de Manuil al II-lea Paleologul: despre acestImparat, d. J. Barker, Manuelll Palaeologus (1391-1425),New Brunswick, 1969.

17. R. Browning, "Comuna zelojilor' din 5alonic" (In limbarusa), In Istoritcheski PregIed, t. 6, 1950, p. 509 ~i

urmatoarele. .18. Despre toate aceste probleme, d. Artet societe a

Byzance sous les Paleologues, Documentele Colocviului orga­nizat de Adunarea internajionala a statelor bizantine' laVenejia, septembrie 1968;Siblioteca Institutului de. 5tudiiBizantine ~i Postbizantine de la Venejia, nr. 4, Venetia, 1971;~i Documentele celui" de-al XIV-lea Congres internat-ional alstatelor bizantine, Bucure~ti, 1971, "Rapports", Societe et vieintellectuelle au Xlve siecle, t. I.

19. Cf. F. Masai, Plethon et platonisme de Mistra, Paris,1956; ~i D. Zakythinos, Despotat grec de Moree, t. II, p. 322~i urmatoarele.

20. 51. Runciman, The Last Byzantine Renaissance, Cam­bridge, 1970.

21. Ghenadie a 'fost primul patriarh al Constantinopoluluisub turci; despre .Ghenadie, d., In ultima instanja, C. J. G.

.Turner, "The career of George-Gennadius 5cholarius", InByzantion,t. 39,1969-1970, p.420-455.

158

22. Pentru aceste cuvinte, rostite de Luca Notaras, d.H. Evert-Kappesowa, "La tiare ou Ie turban", Tn ~yzantino­

slavica, t. XIV, 1953, p. 245 ?i urmatoarele.23. Accentul asupra acestor probleme a fost pus de catre

C. Mango, "Byzantinism and Romantic Hellenism", Tn Journalof the Warburg and Courtauld Institutes, t. XXVIII, 1965,p.29-43.

24. Despreliteraturaescatologica din Bizant, d. P. Alexander,The Oracle of Baalbeck, Dumbarton Oaks, 1967?i noteledinC. Mango, loc. cit.

25. Argumentul a fost folosit, de asemenea, de catreunioni?ti, care subliniau faptul ca perioada maretiei Imperiuluicorespunde cu aceea a pacii dintre Biserici: d. Bekkos, ed.Migne, Patr. Gr., t. 141, col. 16, 44; C. Meliteniotes,ibid., col.1036 ?i urmatoarele: schisma dintre Biserici sta la origineatuturor necazurilor Imperiului bizantin.

26. Despre acest principiu fundamental al gandirii bizan­tine, d. mai jos, p. 119.

27. A. Vasiiiev, "Medieval Ideas of the End of the world",Tn Byzantion, t. 26,1942/3, p. 497 ?i urmatoarele.

28. Cf. remarcile lui D. M. Nicol, Byzantium and Greece("Inqugurallecture in the Koraes Chair", UnJversitatea'dinLondra, 1971, p. 20.

29. Cf. J. Meyendorff, "Spiritual Trends in Byzantium in thelate 13th and early 14th .Centuries", Tn Art et Societe aByzancesous les Paleologuesi Venetia,1971, p. 53-71; ?i H. G. Beck,"Humanismus und Palamismus", Tn Rapports du XI/e Congresinter. des Et. byz., III, Belgrad-Ohrida, 1961; I. Sevcenko,"Society and intellectual life in the 14th century", Tn XIVCongres inter. des Et. byz., Bucure?ti, 1971, Rapports, I,p.7-31.

30. Lucrarea lui J. Irmscher, DieWeltgeschitliche Bedeu­tung des byz. Reiches, Berlin, 1967, nu mi-a fost accesibila.

159

31. K. Palamas, Dodecalogul tiganului.32. Citat de O. Halecki, "La Pologne et l'Empire byzantin",

In B'yzantion, 1. VII, 1932, p. 65.33. Despre caderea Cetatii d., Tn ultima instanta, St. Runci­

man, La chute de Constantinople, Paris, 1968.34. Cf. G. Megas, "Caderea Constantinopolului Tn cante­

cele ?i legendele grecilor" (Tn limba greaca), Tn L'Hellenismecontemporain, volumul celui de-al cincilea centenaral cuceririiConstantinopolului, Atena, 1953, p. 247 ?i urmatoarele.

35. Textele despre cetatea Constantinopolului au fost reuni­te de E. Fenster, Tn Laudes Constantinopolitanae, MiscellaneaByzantina Monacensia, v. 9, MOnchen, 1968, elogii ?i monodii.

36."Secunda mors ista Homero est, secundus Platonis obitus"- citat de D. Zakythinos, "Constantinopolul natiunii (elene)", TnNea Estia (Tn Iimba greaca), 1. 1086, 1972, p. 5 ?i urmatoarele. .

37. V. Laurent, "Les premiers patriarches de Constantinoplesous la domination turque (1454-1476)", Tn Revue des Et.byzantines, 1. 26, 1968, p. 229-263.

38. N. lorga, Byzance apres Byzance, editie noua, Bucure?ti,1971.*

Capitol unic - Principiile fundamentale ale gandiriipolitice din Bizan~

1. Cf. mai sus: universalism, nationalism, imperialism ?i?ovinism, patriotism etc., p. 13 ?i urmatoarele.

2. Despre aceasta problema fundamentala, d. A. W.Ziegler, "Die byzantinische Religionspolitik und der sog.C3saropapism\Js", festgabe ftJrPaul Diels, MOnchen, 1953,p. 81-97; ?i F. Dvornik, Early Christian and Byzantine politicalphilosophy, The Dumbarton Oaks Center for Byz. Studies,

* Aparuta In acela~i an ~i In versiune romaneasca, subtitlul Bizant dupaBizant. (N. red.) .

160

1966, t. II, p. 724-850. De notat ca teza despre cezaropapis­mul bizantin, care, de altfel, n-afost admisa de autorii citatimai sus, se bazeaza pe Novella, nr. 131 pana la 545, ale luilustinian I, text promulgat pentru a reglementa problemeleBisericii Intr-un moment In carerelatiile cu Roma constituiaupreocuparea majora aTmparatului.

3. Sa notam, In acest sens, teza exprimata In culegerea demaxi.mecunoscutasub titlul de "Melissa" (Albina): "Cat pri­ve~te alcatuirea trupeasca, imparatul este aidoma tuturoroamenilor", Migne, Patr. Gr., 1. 136, col. 1012 b; d. comenta­riullui I. Sevcenko, "A neglected Byz. source of MoscQvite poli­tical ideology", In Harvard Slavic Studies, t. II, 1954, p. 141-179.

4. Cf. L. Brehier,,,Hiereus et Basileus", In Memorial LouisPetit, Bucure~ti, 1948, p. 41-45.

5. Citat de Reiske, In comentariulla De Caeremoniis AulaeByzantinae, Bonn, t. II, p. 736.

6. De Caeremoniis, ed. Bonn, I, p. 627.7. Cf. Epanagoge, ed. Zepos, Jus Graecoromanum, t. II,

titlurile 2 ~i 3, ~i mai sus, In lucrarea de fata, p. 122.8. Cf. mai sus, p. 24.9. Cherularie este cel care a dedaratca "diferenta dintre

imperium ~i sacerdotium este minima, daca nu.chiar inexis­tenta": Skylitzes, ed. Bonn, p. 643; ~i, de asemenea, Psellos,Scripta Minora, ed. Kurtz-Drexl, I, p. 276 ~i )80.

1O~ Leon Diconul, ed. Bonn, p. 101.11. De notat ca termenul· d~ "iconomie" a fost utilizat In

epoca bizantina pentru a desemna beneficiulobtinut de laImparat, adica semnifica ansamblul masurilor luateln favoareaunui individ; acest sens apare dupa secolul al XII-lea ~i nu fi­gureaza In diqionarullui Lampe. In ceea ce prive~te ordinea(taxis), Lampe ofera mai bine de cincizeci desemnificatii.

12. De notat expresia "Intelepciunea iconomiei", in· Vasiledin Seleucia, Oratio, XXIX; Migne, Patr. Gr., t. 85, col. 325;

161

termenul.bizantin de "iconomie" poate fi, de asemenea, com­parat cu acela de "phronesis" al anticilor, semnifidind Tntelep­ciunea omeneasca.

13. Gandirii elenistice Bizantul Ti datoreaza doctrinasa asu­pra imparatului,·· asemanatoare cu doctrina asupra regalitatiistabilita de Edante, Diotogene, Stenidas, Dion Hrisostomuletc. Despre aceasta problema, d. C. Lacombrade, Le discours

sur fa rdyaute de Synesios de Cyrene, Paris, Belles-Lettres,1951, p. 88 si urmatoarele.

14. Oper~ lui Pseudo-Dihnisie, editata de Migne, Patr. Gr.,

1. III ~i IV.15. Migne, Patr. Gr., t. III, col. 373?i urmatoarele.16. Ibid., t.1I1, col. 128 ?i col. 385; ?i adnotarile, ibid., t. IV,

col. 29.17. Ibid., t. III, col. 506 ~i, mai ales, col. 537. De notat ca

teoria cre~tina ?i bizantina conform careiaordinea lumiipamante~ti este reflectarea imperfecta a ordinii.lumii cere?ti nueste imparta~ita, sub nici 0 forma, de per~i; Tn acest sens, d.declaratiile unui Tmputernicit sasanid catre Mauticiu: "Ordinealumii facuta de oameni este pe dos fatade ordinea· cereascafacuta de Dumnezeu" (Teofilact Simocata, ed. Bonn, p. 174).

18. Termenul de taxiarhia Tnsemnand ierarhie,Tn Pseudo­Dionisie, ed. Mig~e, Patr. Gr.,t. IV, col. 273; Teofilact Slmo­cata, ed. Bonn, p. 174; ji 52 ?i,mai ales, Tn Petru Patricius,De .Politica sapientia, ed. Mai, Script. vet. nova coli., II,

p. 599-600 (despre autor ?i opera, d. V. Valdenberg, ,,L~s

idees politiques dans les fragments attribues a Pierre IePatrice", Tn Byzantion, t. II, 1926, p. 55-76).

19. Despre taktika, d., Tn ultima instanta, N.Oikonomides,Les Listes de preseance byzantines des IXe et xe siecles, Paris,1972.

162

20. Lucrarea lui H. Goltz, Hiera Mesiteia: Zur Theorie derhierarehisehen Sozietat im Corpus areopagitieum, Diss. Halle(Saale), 1972, nu mi-a fost accesibiliL

21. De Caeremoniis, ed. Bonn, p.639~i O. Trettinger, Dieostromisehe Kaiser- und Reiehsidee naeh ihrer Gestaltung imhofisehen Zeremoniell, Darmstadt, 1956.

22 .. Despre originea misticii imperiale, d. J. Gaudemet, LesInstitutions de I'Antiquite, Paris, 1967, p. 459~i urmatoarele,ca ~i L. Brehier, Les Institutions de I'fmpire byzantin, Paris,1949, p. 1 ~i urmatoarele.

23. De Caeremoniis, ed. Bonn, p. 639.24. A. Grabar, L'fmpereur dans I'art byzantin, Paris, 1936.25. De Caeremoniis, ed. Bonn, p. 192, 193.26. N. Baynes, "The Supernatural Defenders of Constanti­

nople", Tn Byzantine Studies and other essays, Londra, 1960,p.248-260.

27. Despre aceasta doctrina, d. Tn ultima instanta,G. Ostrogorsky, "Die byzantinische Staatenhierarchie", In Zurbyzantinisehen Gesehiehte, Darmstadt, 1973, p. 119-141.

28. Economia sacralizata a bizantinilor: d. Lampe,Dietionnaire, s. v. (Sda 6lxovo~(a).

29. Despre aceasta idee fundamentala a regimului bizan­tin, d., cu titlu de exemplu, Nikephoros, ed. De Boor, p. 6;Lydos, De Ostentis, ed. Bonn, p. 15; Teofilact Simocata, ed.Bonn, p. 303 ~i urmatoarele.

30. Acest respect al tradi~iei unor "patria" constituie, pen­tru bizantini, forta Imperiului lor, d. Synesios, De regno, ed.Migne, Patr. Gr., t. 66, col. 1077.

31. Cf.,'Tntre altele, Teofilact Simocata, ed. Bonn, p. 327 ~i,

mai ales, p. 166, 168-169.32. Peitharehia conduce la pace ~i garanteaza bunastarea

cetatenilor: d. prezentarea lui Basiliskos, Tn Euagrios, Hist. feci.,ed. Bidez-Parmentier, p. 101-104. Tn legatura cu acesta, d.

163

sensuI termenului eutaxia (ardine buna), Tn Pseuda-Dianisie,ed. Migne, Patr. Gr., t. IV, cal. 272.

33. M. Jugie, "Qmilii bizantine despre Feciaara Maria",Patr%gia Orienta/is, t. XVI, 1922, fasc. 3, p. 460.

34. Cf. mai sus, p. 113.35. Termenul semnifica, astazi: prejudiciu.36. Cf. mai sus, p. 24 ?i urmataarele.37. Despre apera imperiala, cansiderata ca rezultat al celei

mai bune "icanamii", ct. Nikalaas Mystikas, Epistulae, ed.Migne, Patr. Gr., t. III, cal. 212-213 ?i 319; de natat a defi­nitie interesanta a icanamiei data de Mystikas: "icanomia esteimitarea Tngaduintei divine" (cal. 213) ?i, de asemenea,"icanamia este un compramis binevenit".

38. De Caeremoniis, ed. Bann, I, p. 3-4, 5 ?i p. 517.

Bibliografie minimala*

BARKER (E.), Social and political thought in Byzantium,Oxford, 1957 (selectia textelor ~i traducerea engleza).

BAYNES (N. H.), Byzantine Studies and other Essays, Londra,1960 (mai ales "The Hellenistic civilization and East Rome",p. 1-23).

BREHIER (L.), Les institutions de I'Empire byzantin, Paris, 1949(generala ~i utila).

DAGRON (G.), Naissance d'une capitaIe. Constantinople et sesinstitutions de 330 a451, Paris, 1974.

DOLGER (F.), Byzanz und die europaische Staatenwelt, Ettal,1953 (indispensabila pentru raporturile dintre Orientul ~i

Occidentul cre~tine Tnainte de Cruciade).DIEHL (Ch.), Byzance: grandeur et decadence, Paris, 1919

(generala ~i sugestiva).DVORNIK (F.), Early Christian and Byzantine political philoso­

phy, The Dumbarton Oaks Center for Byzantine Studies,1966, doua volume (numai vol. II se refera la perioadanoastra: opera fundamentala).

GRABAR (A.), L'empereur dans I'art byzantin, Paris, 1936(importanta pentru arta oficiala).

HUNGER (H.), Prooimion. Elemente der byz. Kaiseridee in denAregen der Urkunden, Wien, Graz, K61n, 1964 (indispensa­bila pentru politica oficiala);

* Importanta bibliografie despre Imparat ?i ideea imperiala nu a fostcitata, pentru ca a fost luata In consideratie In notele din text. (N.a.)

165

Byzantinische Geisteswelt, Baden.:Baden, 1958 (selec}ia tex­telor ?i traducerea germana).

LECHNER (K.), Hellenen und Barbaren im Weltbild derByzantiner, Munchen, 1954 (Inlocuind "Byzance I'CEuvre c1as­sique" din J. Juthner, Hellenen und Barbaren, Leipzig, 1923).

LEMERLE (P.), Le premierhumanismebyzantin. Notes etremarques sur I'enseignement et culture a Byzance desorigines au xe siecle, Paris, 1971 (fundamentala pentruvia1a intelectuala).

MILLER (D. A.), The Byzantine tradition, New York, Londra,1966 (format carte de buzunar, idei adeseori originale).

OBOLENSKY. (D.), The Byzantine Commonwealth. EasternEurope 500~ 1453, Londra, 1971 (indispensabila pentrustudiul ariei de raspandire a civiliza}iei bizantine). .

OSTROGORSKY (G.), Histoire de I'Etat byzantin, Paris, 1956(necesara pentru istoria generala).

SHERRARD (Ph.), The Greek East and the Latin West. A Studyin the Christian Tradition, Londra, 1959 (accentul pe istoriagandirii).

VACALOPOULOS (A.), Origins of the Greek Nation, TheByzantine period, 1204-1461, New Brunswick, NewJersey, 1970 (punctul de vedere grecesc·asupra ultimelorperioade ale Bizantului; lucrare utila).

ZAKYTHINOS (D.), Bizan}, statuI ~i societatea (In limbagreaca), Atena, 1951 (Iucrare deosebit de sugestiva pentrudezvoltarea lumii bizantine).

Articole importante

ALEXANDER (P. J.), "The strength of Empire and Capital asseen through Byzantine Eyes", In Speculum, t. XXXVII,1962, p. 346.

ANGELOV (D.), "Byzance et I'Europe occidentale", In Etudeshistoriques a I'occasion du X/le Congres international desSciences historiques, Sofia, 1965, t. II, p. 47-61.

166

CHARANIS (P.), "How Greek was the Byzantine Ermpir,e:,\tmBucknell Review, Lewisburg,1963, p; 10l-'10~;,; .

IRMSCHER (J.), "Der Hellenismus im GeschichtsverstandnisderByzantiner", In Soziale Probleme im Hellenismustlnd imr6mischen Reich, Praga, 1973, p. 37-62.

LEMERLE (P.), "Byzance et les origines de notre civilisation", inVenezia e I'Oriente fra tardo Medioevo e Rinascimento,Florenta, 1966, p. 1-17.

MANGO (C.), "Byzantium and Romantic Hellenism", I'n TheJournal of the Warburg and Courtauld Institutes, 1. XXVIII,1965, p. 29-43.

MORAVCSIK (Gy.), "Bizantulln lumina numelor sale" (In limbagreaca), In Acta Antiqua Academiae ScientiarumHungaricae,t. XVI, p. 455-464.

NICOL (D. M.), "Byzantium and Greece",lnaugural Lecture inthe Koraes Chair, Universitatea din Londra, 1971, p.1-20.

RUNCIMAN (St.), "Byzantine and Hellene in the fourteenthcentury", In Melanges pour les six cents ans de I'Hexabiblosde Constantin Armenopoulos, Salonic, 1952, p. 27~31 .

SALAVILLE (S.), "De I'hellenisme au byzantinisme", In Echosd'Orient, t. XXX, 1931, p. 28-64.

VALDENBERG (V.), "Les idees politiques dans les fragmentsattribues a Pierre Ie Patrice", I'n Byzantion, 1. II, 1926,p.55-76.

ZAKYTHINOS (D.), "Constantinopolul natiunii" (In limbagreaca), In Nea Estia, fasc. 1086, 1972, p. 1-14.

Opere despre celelate civilizalii medievale

CARLYLE (R. W. ~i A. J.), A History of Medieval Political Theoryin the West, Edinburgh, Londra, 1950, In ~ase

volume.MORRALL (J.), Political thought in medieval times, New York,

1958 (mic manual).

167

ROSENTHAL (E.), Political thought in medieval Islam,Cambridge University Press, 1958.

SCHRAEDER (H.), Moskau das Dritte Rom, Studien zurGeschichte der politischen Theorien in der slavischen Welt,Hamburg, 1929.

Index

AAdriatica - 78Africa - 18,21,37akatastasia - 133akosmia - 133Alania - 8, 43Alexie alill-lea Anghelos - 89,142Alexie I Comnen - 66,67,68,69,

78, 142, 153Ambrozie (Sfantul) - 122Ana Comnena - 63, 74, 154,anesychia - 134Andronic alII-lea Paleologul -114Andronic I Comnen - 81, 83, 84Anghelos - 89, 90, 110, 142, 157Ani - 51arabi - 22, 26, 37, 74, 151Arabia - 18, 152archontopouloi - 69Arethas- 57armeni - 24, 64, 66Armenia - 8, 24arsenita - 108Arsenie - 107, 158Asia Mica - 171Asidenos - 85ataxia - 133Atena-8, 19, 147, 152, 156,

158, 160, 162, 168athanatoi - 68

avari - 16, 89, 92, 99- azima -70

BBalcani - 43, 75, 120Bari - 8,53basileus - 19, 21, 163Baudouin - 109Bazilicalele - 24besant - 20Bessarion - 116Bizant, passim.bizantini, passim.Bohemond - 73Bosfor - 98, 105bulgari - 8, 16,21,26,36,39,43,

48,49,50,65,87,93

CCalcedonia - 9Carol eel Mare - 38Carol de Anjou - 111castra - 30Caucaz - 8, 39, 42, 51cezaropapism - 122, 130Chamaretos - 86, 95Chersones - 43Cherularie (Mihail) - 71, 123, 163Choniates (Mihail) - 86,87, 105,

146,156

169

Cho"niates (Niketas) - 81,89, 90,91,94, 15~ 15~ 157

chronocrator - 129Cipru - 8,87Coloanele lui Hercule - 81Comneni - 66,67,68,80,81,82,

84Constantin- 9-13, 21, 22, 46-48,

1OS, 141, 143Constantin allV-lea - 141, 148Constantin allX-lea Monomahul­

51, 52, 142Constantin al VII-lea Porfirogenetul

- 45,46,47,122,128,137,145. 147, 150, 151

Constantin al XI-lea PaleologulDragases - 119

Constantinopol, passim.. cosmocrator - 129, 131Creta - 8,37Crimeea - 18Ctesiphon - 21cumani - 53, 93

oDamasc - 8, 22Delfi - 14democralie - 55, 133Dioclelian - 13dominium - 10, 21, 34donalia constantiniana - 46,149Dunarea - 8, 14, 18,39,42,53Durazzo - 8, 65, 154dynatoi - 29

EEcloga - 24, 25, 26, 41, 146Efes - 8, 19Egipt - 74,· 80elenism - 57, 58

170

Eleusis - 14enciclica - 43Epanagoge - 40, 41, 146, 163Epir - 101, 111Eufrat - 8,36, 39, 148Europa - 14, 15,43, 114, 119Eusebiu - 13, 144Eustaliu din SaIonic - 99, 156, 158eutaxia - 165

FFatimizi - 74franci - 48, 55Frigia - 63, 64

GGabras - 66, 85Gabras (Theodor) - 172Gemistos, v. Plethon.Genova - 79, 114Germaniceea - 24Ghenadie - 119, 160Gibraltar - 81glob Tmpodobit de cruci -20, 129goli - 18Grecia - 37,53,86,101,126Guiscard (Robert) - 63, 154Gunther de Pairis - 154, 158

HHeraclius - 13, 18, 21, 22, 1,41,

146Hugues de Saint-Pol -99Humbert - 71

I!conium - 8, 53, 63iconoclasm - 24iconoclast - 26, 27, 55, 67, 132,

148

iconodul - 36iconomie, passim.ierarhie - 127,128,129,131,164lerusalim - 12, 21, 51,75, 104,

119, 145imperium romanum - 18, 38Inocenliu al III-lea - 99loan alII-lea Comnen- 64, 67, 79,

142loan al IV-lea Lascaris - 107, 111loan al VI-lea Cantacuzino- 113, 142loan de Antiohia - 53loan I Tzimiskes - 42, 123, 142Isac alii-lea Anghelos - 88, 89, 142Isac I Comnen - 85, 87, 142isapostolos - 11Isaurieni - 24, 55Islam - 145, 148, 170isopoliteia -91Israel (Noul) - 51, 135; 151Italia - 8,18, 21, 37, 39, 63, 71,

72,75,80, 116lulian Apostatul - 10lustinian I...;. 17, 18,20, 141, 145,

162

KKea - 105Kedrenos - 49, 148Kinnamos - 64, 154Kleidion - 49krima - 136

Llabarum- 20Lascarizi - 107latini - 58, 90, 95, 96, 100, 103,

104, 105, 111, 117, 154Leon al III-lea Isaurianul - 24-26,

29,44,123

Leon al VI-lea inte1eptul - 32, 42lezmajestate - 49, 50libanius - 14, 144limes- 10Liutprand - 44logothesia -19

MMacedoneni - 25,63,68Macedonia - 93Maggaphas - 85magistru - 150Mahomed al II-lea ~ 120Malatesta (Sigismund) - 116Manuil I Comnen - 67, 80-83,

142Manzikert - 53Marea Idee - 26, 104, 120,158Mauriciu - 141, 164Mauropous- 51,54,57,83,151,

153 •

Mauroz6mes - 86Melfi -72metron - 126Mihail al VIII-lea Paleologul-1 07,

108, 112Mihail Retorul - 98Milano (edictul) - 10, 13Mistra -113,115,116,160Moreea -113Mouzaloni - 107

NNiceea - 8, 13, 14, 63Niceea; Imperiulde la Niceea - 96,

100-103,105-107, 157Nikephoros alill-lea Botaneiates ­

63Nikephoros al II-lea Phokas - 42,

44, 75, 142

171

Nikephorositze - 68Nikolaos Mystikos - 43,44, 50,

149,152nomisma - 20normanzi - 53, 78, 156Noua Roma - 12, 104Noul Constantin - 105, 109Noul lerusalim - 12, 51, 104, 119

ooikonomia, v. iconomia.ordinea, passim.Orient, passim.ortodoxie - 35,41,57,59,103,

104, 112, 156ostrogoti - 18Otranto - 78

PPachymeres - 109,112,127,159Paflagonia - 81Palamas-119, 159, 161Paleologi - 113, 159Palestina - 21, 39, 42pantocrator - 129Partitio di Romania - 100patria - 17, 33, 34, 62, 69, 91, 95,

112, 133patriciu - 150pavlichieni - 42, 49 .pax Byzantina - 36, 77, 132pax christiana - 77pax romana - 18, 77pecenegi - 50, 53, 63peitharchia - 133Peloponez - 113per~i - 164Photios - 40, 41, 43, 57, 151Philadelphia - 113philanthropia - 152

172

Pisa - 79Pius al II-lea - 120Plethon - 115, 116, 119polis - 30politeia - 153Pontul Euxin - 18, 26, 43, 79, 90,

118Procopiu .,... 20Psellos - 57,83,152, ,154,163Pseudo-DionisieAreopagitul - 127,

128psycho/ethros - 133Pusguza - 64

Rrasa - 48, 50, 99, 151Ravenna - 8,19reconquista - 16, 80renovatio - 80Rimini - 116Robert de Clari - 99, 154, 157Roma, passim.Roman al II-lea - 46, 142Roman al IV-lea Diogene - 53Roman Melodul - 21Romania - 100Rousseul - 54ru~i - 37,43,48

SSalonic - 8, 99, 115, 156, 158,

160, 169sa/os - 133Samuel- 49schisma - 52, 71, 72, 75, 77, 107,

161seleucizi - 53Senaherim - 110, 159Sgouros (Leon) - 86, 95Sicilia - 8,37, 51

Silvestru (papa) - -46Simeon - 44, 50, 152Sinai (Munte) - 19Sion (Noul) - 51, 145Siria - 8, 22, 80slavi - 16, 27, 93Smirna - 8, 64sophia - 126Spania - 18strateg - 83Stryphnos - 89sygchlsis - 133

TTactici/e - 32tagma ""7 68, 69taktika - 128, 164tarache - 133taxiarchia - 128taxis; v. ordinea.Teodor al II-lea Lascaris' - 107Teodor I Lascaris - 105, 142Teodosie I - 13theme - 30,31,106,147Themistios - 145tiranie - 55Tracia ~ 93, 94trans/atio imperii - 47, 151

Trebizonda - 8, 85, 101turci - 53, 59, 63, 64, 65, 66, 77,

78,83,87,91,92,97,104,106,110,112,113,114,116,117,118, 119, 160

Tzachas - 64

Uunguri - 50

Vvandali - 18varegi - 90Vasile al II-lea Bulgaroctonul- 44,

49, 83, 111Venetia- 8, 114, 160, 161venetieni - 79, 92vizigoti - 18

XXiphilinos - 57

yYarmuk - 22

Zzeloti - 115,160Zonaras - 67, 155

POSTFATAJ

Nascuta la 28 august 1926, la Atena, autoarea cartii defata, Helene Ahrweiler-Glykatzi, s-a format profesional subTndrumarea.a doi dintre cei mai de seama bizantini~ti ai seco­lului al XX-lea: Dionysios Zakythinos ~i Paul Lemerle. Cel dintai,Tnnoitorul bizantinologiei grece~ti postbelice, i-a fostprofesorla Atena, unde ~i-a facut studiile universitare; cel de al doilea,parintele actualei ~coli franceze de bizantinologie, i-a conaus,la Paris, teza de. doctorat - Byzance et fa .Mer, Paris, 1966 ­o lucrare de referinta In domeniu. Stabilita definitiv In ·Franta,unde s-a ~i casatorit, Helene Ahrweiler-Glykatzi a facut 0 prodi­gioasa cariera academica. Dupa ce a lucrat vreme de dois­prezece ani Tn calitate de cercetator ~tiintific la CNRS, i-a suc­cedat lui Paul Lemerle ca titulara a catedrei de bizantinologiede la Sorbona. Universitatile din Londra, New-York, Belgrad,Lima, New Brunswick, Universitatea de ~tiinte Sociale dinAtena si Universitatea Americana din Paris i-au acordat titlul dedoctor' honoris causa. Academiile Elena, Britanica, Belgiana,Germana ~i Bulgara au cooptat-olntre membrii lor. A detinutinalte responsabilitati universitare ~i culturale, fiind, vreme demai multi ani,· rectorul Universitatii Paris I, cancelarulUniversitati10r din Pqris, pre~edinta Universitatii Europene dinParis, directoarea Centrului de cercetari privind istoria ~i civi­lizatia Bizantului ~i Orientului Apropiat cre~tin, pre~edinta

Centrului Georges Pompidou, consilier superior In MinisterulEducatiei Nationale al Frantei, pre~edinta Centrului Cultural

174

European de la Delphi. A Indeplinit ~i Indepline~te importantefunc}ii In asocia}ii ~tiintifice internalionale, cum sunt:Comitetul International de ~tiin}e Istorice, Asocia}ia Interna­lionala de Studii Bizantine, Asociatia Interna}ionala de StudiiSud-Est Europene. A fost distinsa, nu de mult, cu Legiunea deOnoare de Pre~edintele Jacques Chirac. Tn anii din urma, adesfa~urat 0 prodigioasa activitate publicistic~ In presa greacascrisa ~i vorbita~i, fapt mai pu}in cunoscut, s-a Incumetat chiarsa evoce Iiric, In neogreaca, prin poeme care ne amintesc une­ori de Constantin Cavafis, Bizan}ul.

Destinulacestei mari doamne a bizantinologiei contempo­rane este asemanator cu almultor distin~i intelectuali grecicare ~i-au desavar~it pregatirea profesionalalnApus,devenindapoi, In }arile care i-au gazduit, eminen}1 cercetatori ~i profe­sori, creatori, nuo data, de ~coala In domeniul studiilor bizan­tine. Notez aki,pe negandite, spre exemplificare,doar catevanumede Inva}a}i stabili}i, pentrumai Indelungata sau maiscurta vreme, Intaridin Europa ~iAmericade Nord: NikolaosSvoronos, Sofia' Antoniadis-Bibicou, Catherine ~i SpyrosAsdrachas, Asterios Argyriou - In Franla, Nikolaos A.Oikonomides ~i Elisabeth Zachariadou - In ~anada, GeorgVeJoudis ~i Victor Tiftixoglou -In Germania, Peter Charanis~i

Angeliki Laiou -In Statele Unite ale Americii. Apartinand unorgeneratii diferite,unii trecuti acum In lumea drepti1or, domi­nati de preocupari diferite, animati de convingeri filozofice ~i

politice adesea foart~ diferite, to}i ace~tia au .Tnsa un·merit co­mun:ei au adus cu sine, pentru ~ Ie Imparta~i celor care j,.auprimit~i pre}uit, pe de 0 parte, desavar~ita stapanirea lirpbiigrece~ti, .Iimba lor materna, unica prin complexitate,subtili­tate, bogalie ~i milenara functie culturala, iar,pe de alta parte,inestimabile cuno~tinle privind traditiile civilizatiei~i culturiibizantine, spiritualitatea cre~tinatatii rasaritene, ment9litatea ?ivia}a umanitalii balcanice ?i microsiatice, pe care numai trairea

175

Tn ambianta lor Ie poate da ~ifara de care nu este cu putintaTntelegerea autentica a lumii bizantine. Cu 0 pasiune pe carecititorul roman ~i-o poateexplica astazi maibine decat oricine,ei au contribuit decisiv nu numai la cunoa?terea trecutuluibizantinal lumii din care proveneau, dar ?i la recunoa~terea

acestei lumi ca 0 componenta esentiala a marii familiieuropene de natiuni ?i culturi. I-a facut, desigur, mai convin­gatori deplina lor conformare la rigorile disciplinei de gandire~tjintifica ~i de expresie literara a Apusului, desavar~ita loreuropenitate, la Impamantenirea carora In tara lor de obar~ie,

unde cei mai multi au revenit, la rastimpuri sau definitiv, .s-ausimtit, de asemenea, datori sa contribuie, animati de cel maicurat ?i mai·adevarat patriotism elenic.

Intre ace~ti eruditi, Helene, Ahrweiler-Glykatzi s-a distinsprin studii privitoare la istoria sociala, economica ~i institu­tionala a Imperiutui bizantin, la geografia ~i demografiaistorica bizantina, ..din care ~i-a facut domenii predilecte deinvestigatie ~tiintifica. Cercetatorul care se ocupa fie de struc­turile economice ale Imperiului bizantin, de institutiile ?i prac­ticile fiscului, de politica agrara, de istoria monetara, fie deorganizarea administrativa a provinciilor lui, mai ales a celormicroasiatice, fie de istoria armatei ~i a modului bizantin de aconcepe ?i purta razboiul, fi~ de institutiile maritime, deechipaje, de construqia navelor, de politica maritima aBizantulqi, fie de atitudinea bizantinilor fatade straini ?i deminoritatile etnice ~i religioase, fie de conceptul bizantin defrontiera nu poate sa nu se refere la contributiile Domniei sale,dintre care cele mai importante, In afara deteza de doctorat,sunt adunate In doua volume masive de autor: Etudes sur lesstructures administratives et sociales de Byzance, VariorumReprints, Londra, 1971 ?i Byzance: les pays et les territoires,Variorum Reprints,' Londra, 1976.

Pe langa toate aceste studii, de Intinderi diferite, cu carac­ter preponderent analitic ~i monografic, menite sa c1arifice

176

aspecte particulare ale istoriei Bizantului ~i a civilizatiei bizan­tine, pornind Tntotdeauna de la izvoare noi sau de la noi inter­pretari ale surselor cunoscute, Helene Ahrweiler-Glykatzi aelaborat Tnsa ~i luminoase pagini de sinteza istorica, referitoarela Tntreaga desfa~urare Tn timp a ceeace s-a numit "fenomenulbizantin". Dupa concisa, pregnanta ~i personala evocare aformarii, evolutiei ~i decadentei Imperiului, publicata, Tn 1973,la Bruxelles, Tn culegerea Les grands Empires, editata deSocietatea Jean Bodin, a Tncredintat tiparului, la Paris, Tn 1975,L'ideologie politique de I'Empire byzantin, cartea publicataacum, Tn versiune romaneasca, de Editura Corint. Este singuraprezentare globala a ideologiei politice bizantine de care dis­punem pana acum. Nu numai caracterul de introducere gene­rala Tntr-un domeniu esential al istoriei bizantine Ti conferaacestei carti valoare ~i utilitate. Indispensabila pentru infor­marea publicului cultivat asupra ideilor politice ale bizantinilor,ea ramane, la un sfert de veac de la prima editie ~idupa

aparitia pretioaselor contributii ulterioare ale altor Tnvatati deprestigiu - ma gandesc, Tn primul rand, la Agostino Pertusi ?iGilbert Dagron - mereu actuala ~i. plina de sugestii fertile?ipentru speciali?tii ispititi de cercetarea aceleia~i teme.

Doua sunt, cred, ideile, profund originale ?i convingatorargumentate, care sustin structura eleganta a acetsei carti ?icare, a~a cum Tnsa~i autoarea sugereaza, merita sa fie reluate~i dezvoltateprin viitoare cercetari.Este vorba, mai Tntai, derelevarea mobilitatii ideologiei bizantine. Sub aparenta Tncre­menirii obstinate Tn forme de gandire politica ramase neschim­bate de la Tntemeierea Constantinopolului ~i pana la prabu­~irea lui sub asaltul otomanilor, Bizantul ~i-a Tnnoit, Tn realitate,necontenit, cu admirabila suplete, ideologia, Tn raport cuTmprejurarile istorice Tn care s-a gasit ?i cu prioritatile pe careacestea Ie-au impus factorilor politici de decizie, raspunzatoride soarta lui. Atat de mari suntdiferentele Tntre curentele de

177

gandire politica care au dominat, In diferite epoci, spiritul·bizantinilor, Incat Helene Ahrweiler-Glykatzi se marturise?te, laun moment dat, tentata sa vorbeasca nu despre una singura,ci despre mai multe ideologii politice bizantine succesive oricoexistente. Caci, a?a cum autoarea demonstreaza, au existat:un universalism bizantin, de sorginte romana, care a stapanitcugetarea ?i aspiratiile bizantinilor In secolele IV-VII, un natio­nalism bizantin, cu radacini In provinciile microasiatice,amenintate de arabi, In. secolele VIII-IX, un imperialism bizan­tin constantinopolitan, de recuperare a teritoriilorpierdute ?iapoi universalist, In secolele IX-XI, un patriotism aristocratic,sub Comneni, In secolul al XII-lea, un patriotism grec ?i orto­dox, In secolele XIII-XV, ale Indoitei confruntari cu latinii cato­lici ?i cu turcii musulmani, concurat, sub ultimii Paleologi, deproiectul utopic al restaurarii integrale c'3 Imperiului In unire cuRoma ?i care va inspira, In buna masura, gandirea grecitatiipostbizantine. A aprofunda studiul acestei ideologii In perma­nenta transformare, a descifra nuantat ,determinarile sociale,economice, religioase, regionale, etnice ale variatiilor ei Intimp, a-i urmari consecintele Tn toate planurile vietii omene?ti,a-i fixa loculTn evolutia generala a ideilor politice pe continen­tul european ?i relatia tensiva cu gandirea politica occidentala,pe liniile trasate ferm ?i inspirat de autoare, ramane 0 datoriea generatiilor viitoare de bizantini?ti.

Tn al doilea rand, este yorba de identificarea elementelorpermanente, de continuitate, ale ideologiei bizantine, de fac­torii care-i dau, totu?i, 0 incontestabila coerenta ?i stabilitate,controland, Tn ultima instanta, dinamica evolutiei ei. Tnaceastaordine de idei,. Helene Ahrweiler-Glykatzi se apre?te Tn chipspecial asupra a doua concepte cheie, definitorii ~pentru men­talitatea bizantina:. conceptul de randuialJ sau ordine (gr.taxis) ?i conceptul de iconomie, Tnteleapta chibzuinta sauadaptare cumintela Tmprejurari (gr. oikonomfa). Sunt doua

178

concepte desprinse din gandirea teologicaortodoxa acre?tinatatii rasaritene, care I?i gasesc aplicarea In toatedome­niile vietii omene?ti, a?adar ?i In viata politica.Ordinea idealaimpusa de Dumnezeu lumii create se realizeaza, potrivit bizan­tinilor, prin iconomia divina. Exista ?i 0 ordine politica a lumii,concedata de Dumnezeu, In vederea mantuirii ei, omeniriicazute. La realizarea ?i mentinerea acesteia trebuie sa conlu­creze, procedand iconomic, cu Inteleapta chibzuinta, celedoua institutii investite de EI cu autoritate: Imperiul, detina­torul autoritatii supreme Tn plan temporal, ?i· Biserica,detinatoarea supremei autoritati In plan spiritual. Principiilefundamentale, structurile ierarhice, telurile finale ale celordoua institutii, Implinirea dreptatii, instaurarea armoniei Tntreoameni ?i mantuirea sufletelor lor, dictate de Dumnezeu, nupot face obiect de contestare, nici de compromis. 'Metoda derealizare a ordiniicatre care ambele tind comporta, Tnsa, vari­ante de extrema diversitate, elaborate, prin imitarea iconomieidivine ?i sub controlul ei, de oameni; acestea pot fi criticate,respinse sau chiar negociate. Mentinerea ordinii politice bizan­tinea lumii poate reclama fie Tncurajarea patriotismului local,fie afirmarea universalismului imperial, uneori promovareaspiritului de intransigenta ?i apelulla forta militara, alteori tran­zactia cu adversarul ?i compromisul diplomatic; metamorfo­zele ideologiei bizantine, trecute Tn revista de autoare, au,a?adar, ratiuni iconomice ?i reprezinta forme diverse, adaptateimperfectei lumi pamante?ti, ale nazuintei permanente catre 0

ordine ideala. Tn cazuri extreme, cand e radical subminata depacato?irea societatii bizantine, aceasta ordine nu poate firestaurata decat cu conditia prealabilei prabu?iri a Imperiuluicorupt sub stapanirea temporara,cu functie punitiva, a eretici­lor latini sa!J a necredincio?ilor musulmani. Asemenea ordiniiprimordiale, paradisiace, a Tntregii lumi create.

179

Ideologia politica bizantina, manifestare intelectuala poli­morfa a aspiratiei catre Intronarea ordinii sacre Tn lume, susti­nute providential, cu iconomie, de Imperiu ~i de Biserica, este,a~adar, adanc InradacinataTn conceptia religioasa despre lume~i istorie a Rasaritului. Mai presus de toate devierile ~i con­trafacerile pe care Ie poate suferi, ea este, pentru bizantini,expresie a nazuintei omene~ti catre mantuire ~i, totodata, re­velare a iubirii exigente a lui Dumnezeu fata de oameni.A~ezandln aceasta perspectiva studiul cugetarii politice bizan­tine, Helene Ahrweiler-Glykatzi ofera cititorilor cheia apta sadeschida portile deplinei Tntelegeri~i corectei aprederi aTntregii productii culturale a Bizantului.

15.07.2002Nicolae-~erban Tana~oca

Cuprins

INTRODUCERE , 5

Capitolul 1 - UNIVERSALlSMUl 9

Originile Imperiului bizantin: legenda ~i istorie 9Na~terea ideologiilorbizantine: maretie ~i contradictii 13Visurile universaliste: stradaniile lui lustinian I ~i

ale lui Heraclius _ 18

Capitolul 2 - NATIONALlSMUl 24

Povara realitatii: iconoclasmul 24Nationalismul bizantin 28

Capitolul 3 - IMPERIALlSMUl BIZANTIN 36

Pax Byzantina :.36Complexul de superioritate - un avatar al imperialismului .. .45

Capitolul 4 - PATRIOTISMElE BIZANTINE .56

Na~terea patriotismului g-reco-bizantin 56Polarizarea constantinopolitana 60Patriotismul aristocratic 63

Capitolul 5 -IN CAUTAREA NOllOR VAlORI 70

Sfidarea occidentala ~i sentimentul antilatin 70Patriotism provincial ~i atitudine anticonstantinopolitana 82

181

Capitolul 6 -PATRIOTISMUL GREC ~I ORTODOX 97

"Razboiul sfant bizantin": pasiunea ortodoxa ~i

constantinopolitana 97Frustrarea nationala ~i forta traditiei: na~terea Marii Idei 101

Capitolul 7 - UTOPIA NATIONAL.A 109

Revan~a bizantina ~i patriotismul utopic 109Utopia intelectuala, fatalismul escatologic ~i

certitudinea ortodoxa 113

Capitol unic - PRINCIPIILE FUNDAMENTALE ALE GANDIRIIPOLITICE IN BIZANT 121

Ordinea (taxis), iconomia (oikonomia) ~i

raporturile lor cu autoritatea temporala ~i spirituala 121Ordine ~i iconomie, fundamentele societatii bizantine 125Ordinea, iconomia ~i arta de a carmui 131

ANEXE

Imparatii bizantini 139Note 141Bibliografie minimala* 165Index 169

POSTFAT.A 174, .

\vem pl~cerea s~ v~ invit~m la CLUBUL cARTII CORINT.MPLETATI acest talon cu num~rul exemplarelor dorite ~i

ieti-I netimbrat in orice cutie po~tal~.

AVANTAJELE DE A FI MEMBRUAL CLUBULUI CARTII CORINT:

,rimiti periodic catalogul aparitiilor editoriale;lrimiti c~rtile solicitate, prin po~t~, direct la domiciliu, iar~xele po~tale sunt suportate de editur~;

lrimiti cate 0 carte cadou pentru fiecare nou membru peare if aduceti in clubul nostru;a~ yeti comanda pan~ la 30 de exemplare, beneficiati dereducere de 10%;

entru comenzi mai mari de 30 de exemplare, beneficiati dereducere de 15%;r~ele fiind limitate, acord~m prioritate membrilor CLUBULUI:MIll CORiNT.ditura i~i rezerv~ dreptul de a face modifi~ri de pret, periodic.

Corespondenl~

R~spuns

CR

Se taxeazala destinalie

DESTINATAR:

CLUBUL CARTII

./CORINT

CP 1 - 591Cod po~tal: 70700Tel: (01) 222.19.49

Bucure~ti

XPEDITOR: Nume: .

,dress: localitate: str: ; .

r: bl: sc: ap: cod po~tal: jud (sect): ..

r telefon: ..

lumele noului membru al Clubului Clutii CORINT adus de tine:

Dinamica ca italismului

Acordul Churchill-Stalin din 1944

Tenta ia tranzi iei

Originea medieval~

a focarelor de conflict

din Peninsula Balcani~

Arta nazist~

Cartagina sau Imperiul marii

Alexandru Mad earu

Adelin Gu ot, Patrick Restellini

FranCfois Decret

288

248

256

11000C

12500C

9500C