ioan chindris -ideologia revolutionara a luipapiu ilarian

Ioan Chindri}•

Ideologia revolu]ionar@ a lui Alexandru Papiu Ilarian

http://www.history-cluj.ro/Istorie/cercet/Chindris.htm

Carte ap@rut@ cu sprijinulMinisterului Culturii }i Cultelor

Tehnoredactare: Dinu VIRGIL

Descrierea CIP a Bibliotecii Na]ionale

CHINDRI{, IOANIdeologia revolu]ionar@ a lui Alexandru Papiu Ilarian /

Ioan Chindri}. - Ed. a II-a, -Bucure}ti: Editura Rom$nia Press 2002

240 p.; 20 cm.

ISBN 973-8236-18-5

930 (498) Papiu Ilarian, A.

© Editura Rom$nia Press, 2002

Ioan Chindri}

IDEOLOGIA REVOLU[IONAR~

A LUI

ALEXANDRU PAPIU ILARIAN

Edi]ia a II-a, rev@zut@

Editura Rom$nia PressBucure}ti, 2002

Cuv$nt ̂ nainte

Zestrea ideologic@ a Revolu]iei de la 1848 constituie una dintrecele mai valoroase }i mai trainice manifest@ri din istoria spiritualit@]iirom$nilor. O seam@ de tr@s@turi specifice, ^ndeob}te cunoscute,au f@cut ca anul revolu]ionar 1848 s@ fie pentru [@rile Rom$ne oadev@rat@ plac@ turnant@ a istoriei lor. %n acest punct au converstoate consecin]ele de p$n@ atunci, }i de aici s-au r@sp$nditconcluziile majore ale viitorului rom$nilor. Din punctul de vedere alcrea]iei ideologice originale, care se confirm@ nemijlocit ̂ n practicarevolu]ionar@, 1848 are pentru rom$ni aceea}i semnifica]ie caRevolu]ia de la 1789 pentru francezi. Ac]ion$nd ^n sens verticalasupra ^ntregului angrenaj social, ideile Revolu]iei au produsdizloc@ri, schimb@ri ireversibile ^n fundamentul g$ndirii politice,dinamiz$ndu-i cursul. Marea descoperire a genera]iei de la 1848este sinteza politico-ideologic@, acea ^nm@nunchere ordonat@ aunor medita]ii mai vechi asupra destinului ]@rii, care cap@t@ acumfor]a coerent@ a unui sistem. Aici ̂ }i are explica]ia neobi}nuita abun-den]@ de scrieri, care au anticipat, secondat }i postfa]at Revolu]iarom$n@, mai important@, poate, prin ideile pe care le-a f@urit, dec$tprin realiz@rile efective pe t@r$mul politic }i social concret. Revolu]iaa}a cum s-a manifestat ^n [@rile Rom$ne, a fost mai degrab@ unprezent pentru viitor, cel mai important salt calitativ spre creareana]iunii rom$ne moderne.

%ntr-adev@r, pu]ine ideologii din trecutul rom$nilor s-au confirmatcu at$ta str@lucire ^n viitor, ca aceea a Revolu]iei de la 1848.Liniamentele de baz@ ale evolu]iei Rom$niei, timp de aproape unsecol, sunt schi]ate in programul ideologic al pa}opti}tilor no}tri:

5

emanciparea social@, independen]a na]ional@, unitatea politic@,imperativul continuu al progresului. Deduse din adev@ruri tari, dinlegile obiective ale istoriei rom$nilor, ideile revolu]ionarilor no}tride la 1848 sunt, in ceea ce au ele superior }i original, actuale }iast@zi, constituind una dintre sursele legitime din care izvor@}teg$ndirea politic@ a Rom$niei contemporane. Este explicabil, a}adar,interesul de care s-a bucurat }i se bucur@ mo}tenirea ideologic@pa}optist@ din partea cercet@torilor, interes ^ntruchipat at$t ^nsinteze istoriografice, c$t }i ̂ n analize particulare sau cercet@ri docu-mentare. Rezultatele sunt, ^n mod constant, favorabile exegezeinoastre, dovedind valabilitatea tezelor fundamentale ale istorio-grafiei rom$ne}ti, dup@ care istoria poporului rom$n a fost un de-mers organic, legitim, in concordan]@ permanent@ cu principiile dejuste]e politic@ ale fiec@rei epoci istorice ^n parte. A}adar, ca s@parafraz@m un pasaj din 1840 al lui Teodor Aron, „dac@ avem cevan@dejde ^n viitor, s@ deschidem istoria”.

Genera]ia rom$n@ de la 1848 s-a manifestat ^n raporturi decongenialitate, form$nd o mare }coal@ politic@ }i [email protected]]ilor ei au tr@s@turi comune, ca chipurile unui album defamilie. Dar, la o privire mai atent@, observ@m c@ profilul genera]iei,fizionomia familiei de idei s-a configurat nu din ceea ce au ei comun,ci din acele virtu]i care ^i definesc drept creatori originali. Acestepriorit@]i }i tr@s@turi proprii din scrierile fiec@ruia sunt arterele vitaleprin care circul@ seva genera]iei ^nse}i. F@r@ cunoa}terea lor, pri-virea de sintez@ nu poate fi dec$t fie par]ial@, fie eronat@.

Alexandru Papiu Ilarian este cel mai caracteristic ideolog transil-v@nean al Revolu]iei de la 1848. %n ansamblul g$ndirii pa}optisteunitare, opera sa ̂ nm@nunchiaz@ problemele specifice ale mersuluirevolu]iei ̂ n Transilvania, a c@rei tr@s@tur@ de baz@ era impunereana]iunii rom$ne ca prezen]@ politic@ regent@ ^ntr-o provincie aflat@sub domina]ie str@in@. Scriitor fecund,^nt$iul istoriograf al revolu]ieidin Transilvania, Papiu Ilarian a desprins o serie de idei }i conexiunipolitice, care ^ntregesc armonios peisajul g$ndirii revolu]ionarilor

6

Ioan Chindri}

no}tri de la 1848, el ̂ nsu}i situ$ndu-se cu cinste al@turi de NicolaeB@lcescu }i Mihail Kog@lniceanu, a c@ror influen]@ se resimte, defapt, masiv in opera sa. La fel cu cei doi confra]i de genera]ie,transilv@neanul se caracterizeaz@ prin analiza profund@ }i lucid@ aobiectului generator de concluzii ideologice. Asemeni celor doi, esteun ctitor al istoriografiei cu ̂ n]eles politic, acea Historia militans f@r@de care r@scolirea trecutului nu are nici un ̂ n]eles. Istoria Rom$nilordin Dacia Superioar@, scris@ nemijlocit dup@ Revolu]ia din 1848,ca o continuare ideologic@ a revolu]iei, este un exemplu remarcabilde scriere militant@, una dintre cele mai expresive opere din mareabibliografie a genera]iei pa}optiste rom$ne}ti. Cu aceast@ oper@de baz@ a laturii pa}optiste transilv@nene accedem, apoi, }i ̂ n plinulfenomenului de conturare a formelor romantice ^n istoriografianoastr@. Genera]ia de la 1848, creatoarea istoriografiei romantice,a avut privilegiul de a-}i tr@i ̂ n dinamica manifest@rii lor vii, ca factorigeneratori de istorie. De aici farmecul inegalabil al acestor opere,care se confund@ cu revolu]ia ^ns@}i.

Geneza unor scrieri ca Mersul revolu]iei ^n istoria rom$nilor alui Nicolae B@lcescu, Dorin]ele partidei na]ionale din Moldova a luiMihail Kog@lniceanu sau Rom$nii }i ungurii a lui Simion B@rnu]iueste ^n str$ns@ conexiune cu activitatea revolu]ionar@ a autorilor.Deta}area este imposibil@, priza la realitate des@v$r}it@, iar de aiciacea pre]ioas@ calitate de martori a autorilor. Istoria lui Papiu Ilarian– }i nu numai ea ! – oglinde}te din plin aceast@ calitate, iar stilulromantic izvor@}te firesc din expresia frem@t@toare a con]inutului.Forma dat esse rei.

Papiu Ilarian a fost, apoi, al@turi de Nicolae B@lcescu, printreconving@torii martori ai Revolu]iei rom$ne de la 1848 ̂ n lume. KarlMarx, ̂ ntemeietorul celei mai ̂ naintate concep]ii politice a secoluluial XIX-lea, a preluat de la Alexandru Papiu Ilarian nu numai datele}i faptele revolu]iei din Transilvania, ci }i spiritul }i justificarea loristoric@, acord$ndu-le girul aprob@rii des@v$r}ite. A}a cum, dinscrierile lui Nicolae B@lcescu Marx a recep]ionat argumentele

7


ideologice ale revolu]iei din [ara Rom$neasc@. Cei doi ideologirom$ni, ca }i al]ii din genera]ia revolu]iei, }i-au validat, a}adar, ideilela scar@ european@, ^nc@ ^n timpul vie]ii lor. E un argument ^n pluspentru o atent@ analiz@ a acestor idei, a ̂ mprejur@rilor }i modalit@]ilorconcrete ̂ n care s-au n@scut ele, a resorturilor care le-au declan}at}i a ̂ nr$uririi pe care au avut-o asupra contemporanilor }i urma}ilor.

%n cazul lui Alexandru Papiu Ilarian, o astfel de analiz@ lipseap$n@ acum. E, credem, destul pentru a o justifica pe cea de fa]@.

Ioan Chindri}

8

Ioan Chindri}

Cronologie

Evenimentele vie]ii lui Alexandru Papiu Ilarian^ntre 1843-1852

(Perioada form@rii ideologiei sale pa}optiste }i aelabor@rii Istoriei rom$nilor din Dacia Superioar@.

Cu trimitere la izvoarele consultate.)

1843 – septembrie: Alexandru Pop, fiul preotului Ioan Bucur Popdin Budiul de C$mpie, se ^nscrie ^n anul I de filosofie alLiceului greco catolic din Blaj, dup@ ce absolvise cursulcomplet, de 5 ani, al Gimnaziului romano catolic din T$rgu-Mure}, ca elev de maxim@ eminen]@. Profesori la Blaj ^i arepe Nicolae Marcu la fizic@, Ioan Rusu la geografie }i istorie,Simion B@rnu]iu la filosofie, Iosif Popla religie (D, XLVI; R,LXVII/2; R, LXVIII/15).

- septembrie 21: Seara la ora 9 se comite cel de al doileaatentat la via]a lui Simion B@rnu]iu, ^n pia]a Blajului, pe c$ndse ̂ ntorcea acas@ de la profesorul Dimitrie Boer. Autorii aten-tatului sunt „haiducii cur]ii (episcopale – n.ns.), de prefectultrimi}i” (D, XLVII; R, LXIX/742-743; R, II).

- decembrie: Alexandru Pop face cuno}tin]@ cu ineditelelui Gheorghe {incai (“Pe la 1843, copil, student la Blaj, amluat din archiv spre consultare, }i apoi am ̂ napoiat, un volummanuscris de acte originali, relative la {incai”, D, XLVIII).

1844 – septembrie: P@r@se}te liceul bl@jean }i se ̂ nscrie ̂ n anul alII-lea de filosofie la Liceul academic piarist din Cluj. %n cele

9

dou@ clase de filosofie, ca }i ̂ n cursul superior, de drept, stu-diau numero}i tineri rom$ni din viitoarea genera]ie a revo-lu]iei: Avram Iancu, Axente Sever, Alexandru B@tr$neanu,Ioan Pu}cariu, Iosif Hodo}, Nicolae Popea, Elisei Armatu,Petru Prodan }i al]ii (D, I; R, VI/36 – 46; R, VII; R, VIII/27 –30; R, XI).

- noiembrie 8: %ntr-un raport ^naintat Cancelariei aulice aTransilvaniei din Viena, secretarul Consistoriului neunit dinSibiu, Nicolae Baiul, se pl$nge c@ studen]ii rom$ni de la Liceulacademic din Cluj nu frecventeaz@ slujbele religioase }i c@nu primesc o educa]ie religioas@ adecvat@ (R, XI; R, LXX/15).

1845 – februarie 15: Alexandru Pop sus]ine primul examen la Liceulacademic piarist din Cluj, la istorie, cu profesorul Tegó Alajos(D, XLIX).

- februarie 21: Sus]ine cel de al doilea examen, cuprofesorul Koretz Lörincz, la fizic@ (D, L).

- septembrie: La liceul din Cluj sose}te grupul de elevi ex-matricula]i din Blaj, ^n urma „r@zvr@tirii” lor ^mpotriva episco-pului Ioan Lemeni }i a sprijinirii partidei lui Simion B@rnu]iu.%n fruntea celor veni]i de la Blaj se afl@ Axente Sever, Alexan-dru B@tr$neanu }i Constantin Romanu-Vivu. Papiu Ilariantrece ̂ n primul an de drept al aceluia}i liceu (R, LXIX/744-745;R, LXXI/399).

- decembrie: Studen]ii rom$ni de la Liceul piarist din Cluj^nfiin]eaz@ Societatea de lectur@ „Zorile”. Alexandru Pop esteprintre ini]iatorii societ@]ii, al@turi de Nicolae Popea }i IosifHodo}. %n atmosfera de entuziasm na]ional }i admira]ie fa]@de trecutul rom$nilor, tinerii studen]i ̂ }i modific@ numele dup@analogii romane: Ioan Axente devine Axentie Severu, OpreaMoroianu, Alexandru Kássay devine Cassian, fra]ii Ioan }iAlexie Covaci devin Faur. Alexandru Pop ̂ }i modific@ numele

10

Ioan Chindri}

^n Alexandru Papiu Ilarian, prin traducerea latin@ a numeluistr@mo}esc al familiei sale: Bucur, nume cu care va intra ^nistoria culturii rom$ne}ti. Societatea studen]ilor clujeni aveao bibliotec@ a sa, din care nu lipsea Istoria lui Petru Maior.Pre}edinte de onoare al societ@]ii a fost ales t$n@rul avocatrom$n din Cluj, Alexandru Boh@]el (R, VI/36-46; R, VII/pass.;R, VIII/27-30; R, IX/410-413; R, XI).

- decembrie 20: Apare primul num@r al revistei manuscrisea societ@]ii, intitulat@ Zorile pentru minte }i inim@, redactat@de Alexandru Papiu Ilarian. Redactorul ^}i ^ncepe ^nc@ dinacest num@r Cuv$ntul 1 c@tre d[omnii] cetitori, care se va^ncheia ^n urm@torul num@r. Este prima oper@ cunoscut@ alui Papiu Ilarian, totodat@ primul s@u autograf p@strat p$n@ast@zi (D, IV; R, VII/pass.; R, IX/411).

-decembrie 27: Papiu Ilarian anun]@, ^n num@rul 2 alrevistei la rubrica Ceva de }tiut, schimbarea titlului revistei,^ncep$nd cu anul 1846, ^n Aurora sau Zorile pentru minte }iinim@, ^n amintirea vechii reviste manuscrise a elevilor dinBlaj, Aurora, desfiin]at@ de episcopul Lemeni ^n 1840 (D, IV;R, IX/410-411).

1845 – Se na}te sora sa mai mic@, Cornelia, ultimul dintre copiiipreotului Ioan Bucur Pop din Budiul de C@mpie (R, XVIII/II:445).

1846 – ianuarie 24: %ncep$nd cu num@rul 4 pe 1846 al Zorilor, PapiuIlarian ̂ }i insereaz@ lungul studiu asupra gramaticii rom$ne}ti,intitulat mai ^nt$i Modul de a scrie rom$ne}te cu litere latine(D, IV/37). Concomitent, el redacteaz@ }i trimite la Bra}ov luiBari], articolul Limba rom$n@ }i ortografia ei etimologic@, pen-tru a fi publicat ^n Foaie pentru minte...(D, VII), unde ^ns@ nuva apare.

11


- ianuarie 31: %n num@rul 5 al Zorilor, schimb@ titlul studiuluidin Modul de a scrie rom$ne}te cu litere latine ^n Limbarom$n@, inten]ion$nd s@ cuprind@ nu numai ortografia, ci }iprimele Proverbiuri rom$ne}ti (Ibid./54-56).

- martie 13: %}i public@ ^n Zorile manifestul S@ ^nv@]@mrom$ne}te, domnilor! (Ibid.).

- mai 15: Public@ ̂ n aceea}i revist@ fragmentul Curtene]ul,din cartea lui Baldasare Castiglione, Il Cortigiano (Ibid.).

- iunie 4: La Cluj se isc@ un mare scandal, urmat de ocercetare penal@ din partea Gubernului transilvan, provocatde studen]ii rom$ni Ioan Hossu, Irimie Buteanu, Martin Simai,Daniel Pop }i Gheorghe Ceclan la Hanul „Gr@dina luiSzöllösy” din Dealul Sinu]ei. Scandalul are implica]ii na]ionale(D, III).

- iunie, prima decad@: Are loc ^nmorm$ntarea studentuluirom$n Iuliu Mihali din ultima clas@ de drept. Cu aceast@ocazie, se pronun]@ dou@ cuv$nt@ri la morm$ntul defunctului,de c@tre Nicolae Popa (^n limba rom$n@) }i Iosif Katheli (^nlimba maghiar@), str@b@tute de accente na]ionale }i anti-feudale ce nu conveneau autorit@]ilor (D, II). Cuv$ntarea stu-dentului Popea era prima ora]iune ^n limba rom$n@ pronun-]at@ vreodat@ la Cluj, lucru care provoac@ o reac]ie du}m@-noas@ din partea elementelor maghiare }ovine din ora}. PapiuIlarian organizeaz@ studen]ii rom$ni spre a-l ap@ra pe orator(R, VI/36-46; R, VII/pass.).

- septembrie 17: Consistoriul greco catolic din Blaj acord@o burs@ itinerant@ de 100 florini din Funda]ia Ramon]ai, peseama lui Emilius Recsi, singurul dintre profesorii lui PapiuIlarian de la Cluj (ceilal]i erau Banó István, Bergai Jósef, GálLászló, Sebestyén Gergely, Kovács Sámuel, Tegó Alajos}.a.) care ̂ i iubea }i sprijinea pe tinerii rom$ni, fiind la r$ndu-iiubit }i admirat de ace}tia. Fiu al rom$ncei Iuliana Br$ncean,Emilius Recai avea s@ ajung@ un deceniu mai t$rziu una dingloriile culturii maghiare (D, LI).

12

Ioan Chindri}

- decembrie 17/29: %mpreun@ cu al]i 14 studen]i rom$ni dela Cluj, Papiu Ilarian ̂ i adreseaz@ lui George Bari] o scrisoareprin care solicit@ s@ le trimit@ foile rom$ne}ti de la Bra}ov (R,XVIII/I: 25-26).

1847 – august: Absolvent al Facult@]ii juridice a Liceului academicpiarist din Cluj, el ^}i ^ncepe stagiul de practicant la TablaRegia din T$rgu-Mure}, pentru a ob]ine titlul de jurist absolutde Transilvania (D, XII; R, XXIII).

1847 – C@s@toria surorii mai mari, Carolina, cu preotul Vasile Pop,nepotul lui Simion Crainic (R, XVIII/II:445)

1847 – La o ^ntrunire comun@ a „cancelari}tilor”rom$ni }i maghiaridin T$rgu-Mure}, Csernátoni M. Zsigmond ^l cunoa}te pePapiu Ilarian pe care ^l descrie ca fiind „mic de statur@, cu ofa]@ ^nfl@c@rat@” (R, XXI/182).

1848 – martie 15: La Pesta izbucne}te revolu]ia.

- martie 17: Cu num@rul 77 din acea zi, Consistoriul grecocatolic din Blaj ̂ i acord@ o burs@ de 80 de florini din Funda]iaRamon]ai, pe care ^i ridic@ ^n aceea}i zi, printr-o chitan]@ (D,LI).

- martie 22: Apare la Pesta manifestul tineretului rom$ndin capitala Ungariei, „^n numele celor dou@ milioane derom$ni din Ungaria”, unde se exprim@ un punct de vederefa]@ de situa]ia revolu]ionar@ a momentului. Aceia}i tineritip@resc }i r@sp$ndesc, tot acum, manifestul intitulat Fra]ilorrom$ni!, din care s-au trimis exemplare }i ̂ n Transilvania (R,XXI/207).

- martie 22-25: La T$rgu-Mure} are loc consf@tuirea celor200 de canceli}ti de la Tabla Regia, dintre care 30 eraurom$ni. Se hot@r@}te ^ntocmirea unui memoriu revolu]ionar

13


c@tre Gubernul Transilvaniei }i c@tre %mp@ratul, pe care suntinvita]i s@-l semneze }i canceli}tii rom$ni. Papiu Ilarian senum@r@ printre cei care semneaz@ memoriul – al@turi deAvram Iancu, Avram Precup, Vasile Buteanu, Petru Ro}ca}i al]ii – specific$nd ^ns@ c@ „ o subscriu ca rom$n }i ^n aceasperan]@ c@ se va }terge iob@gia }i se vor respecta }i garantatoate na]ionalit@]ile din Ungaria }i din Transilvania” (S, I/102;R, XXI/178-179; R, XXVI/77; R, LXXII/54-55).

- martie 25: Data ^nceputului revolu]iei rom$ne dinTransilvania. Simion B@rnu]iu lanseaz@ din Sibiu o procla-ma]ie c@tre rom$nii din principat, prin care ^i ^ndeamn@ pedrumul unei revolu]ii proprii, specifice rom$ne}ti, izvor$t@ dinimperativele na]ionale }i sociale ale rom$nilor. %n aceea}i zi,o conferin]@ separat@ a canceli}tilor rom$ni din T$rgu- Mure},condus@ de Avram Iancu }i Papiu Ilarian, ^n care se ajunge,^n mod separat, la concluziile din manifestul lui B@rnu]iu.Papiu Ilarian lanseaz@ ideea congresului na]ional (S, I/97-107;R, XXI/210-214; R, XXIII). Intelectualii rom$ni din Blaj se^ntrunesc ^n casa lui Timotei Cipariu. Conferin]a ^l deleg@ pestudentul Nicolae B$rlea s@ plece la T$rgu-Mure} spre a intra^n leg@tur@ cu canceli}ti rom$ni de aici(R, XXI/196).

- martie 26: Simion B@rnu]iu trimite o a doua proclama]iec@tre rom$ni (S, I/98). Nicolae B$rlea sose}te la T$rgu-Mure},unde ̂ n seara aceleia}i zile se ̂ nt$lne}te cu canceli}tii rom$ni,^n casa lui Avram Iancu. Particip@ }i Papiu Ilarian. Se hot@-r@}te convocarea adun@rii de la Duminica Tomii (S, I/107-108).

- martie 27: Papiu Ilarian pleac@ din T$rgu-Mure},^mpreun@ cu to]i frunta}ii canceli}tilor rom$ni (R, XXI/180-181). Guvernatorul Transilvaniei solicit@ ^n aceea}i zi speci-ficarea numelor celor care au p@r@sit ora}ul (D, LII).

- martie 28: Particip@ la consf@tuirea tinerilor rom$ni dinCluj, care-i reune}te pe Ion Buteanu, Florian Mica}, IoanSuciu, Iosif Hodo}, Oprea moroianu }i al]ii (S, I/111-112; R,XXI/198). Le scrie din Cluj p@rin]ilor: „Rom$nii-s ^ncuraja]i

14

Ioan Chindri}

pretutinde. Alta dec$t bine pentru noi nu poate s@ vie” (D,XXXII).

- martie 29: %n Foaie pentru minte, inim@ }i literatur@ i sepublic@ Adresele din Mure}-O}orhei, prima sa oper@ tip@rit@identificat@ p$n@ ast@zi (S, XV).

- martie 31: Timotei Cipariu ^i reproduce ^n Organullumin@rii fragmentar, Adresele... (S, XVI).

- aprilie 1: %mpreun@ cu Avram Iancu, Florian Mica} }iSamuil Poru]iu, vine de la Cluj la Blaj, unde are loc o ̂ ntrunirecomun@ cu profesorii din Blaj. Se hot@r@}te definitiv convo-carea adun@rii de la Duminica Tomii, cu mobilizarea poporuluifiind ̂ ns@rcina]i elevii din Blaj }i tinerii canceli}ti. Papiu Ilariandevine conduc@torul propagandi}tilor pentru adunare (R,LXXIII/8).

- aprilie 10: Dup@ relatarea lui Cipariu, „venind de laO}orhei Pop Alexandru }i ̂ nso]indu-se cu P[umnul], se ̂ nt@r$-teaz@ }i mai mult. Miercurea trecut@ – [10 aprilie - n.ns.] –c$nd se sloboziser@ clericii }i }colarii acas@, iar@}i se con-vocar@, unde li se ceti o proclama]iune de P[umnu], ^n carerom$nii se provoac@ a veni pe Duminica Tomii [...] aici la Blaj,spre consf@tuire” (D, XV; R, XXI/298-299).

- aprilie 16: Guvernatorul Teleki interzice convocarea }i^ntrunirea unei adun@ri na]ionale la Blaj (R, XXI/302).

- aprilie 18: Episcopul Ioan Lemeni se pl$nge guvernatoru-lui ̂ n leg@tur@ cu „tulbur@rile” de la Blaj, deleg$ndu-l pe AronPumnu ca }ef al tinerilor revolu]ionari (D, XVI).

- aprilie, ultima decad@: Papiu Ilarian ]ine cuv$nt@ri la ]@raniidin Comitatul Cetatea de Balt@, ^ndemn$ndu-i ca, dup@adunarea de la Duminica Tomii, s@ nu mai pl@teasc@ d@ri }is@ nu mai fac@ robote la neme}i (R, XXI/253; R, XXVI/98).Vasile Moldovan prime}te prin Ioan Nistor, ^n}tiin]are dinpartea lui Papiu Ilarian c@ adunarea de la Duminica Tomii esteinterzis@. Totu}i s@ se continue propaganda pentru ̂ ntrunirea

15


ei (R, LXXIII/19). Papiu Ilarian, Avram Iancu }i Ioan Buteanu,statul major al propagandi}tilor, hot@r@sc ]inerea adun@rii, ̂ nciuda interdic]iei, }i continu@ convocarea (R, XXI/307-308).

- aprilie 30: Este prezent la Adunarea de la DuminicaTomii, ca unul dintre factorii de r@spundere ai ^ntrunirii (S, I/129-158; R, XXI/309-320; R, XXVII; D, XVII).

- mai 1: Guvernatorul Teleki Jósef semneaz@ un mandatde arestare ̂ mpotriva lui Papiu Ilarian }i Ioan Buteanu, pentru„instigarea” rom$nilor din Mun]ii Apuseni ^mpotriva autori-t@]ilor (D, XIX).

- mai 2: Episcopul Lemeni trimite guvernatorului o dela-]iune ̂ mpotriva lui Papiu Ilarian }i B@rnu]iu, prin care ̂ i ̂ nvinu-ie}te de instigatori, contrazic$nd afirma]iile comisarilor guber-niali Foszto Menyhárd }i Miksa János, care raporteaz@ acelu-ia}i guvernator un comportament pa}nic }i corect al rom$nilorla Duminica Tomii (D, XX).

- mai 7: Guvernatorul trimite o tripl@ ordonan]@ c@tre pri-marul Sibiului Daniel Ziegler, contele Béldi Ferencz }i con-tele Tholdolagi Ferenc pentru arestarea lui Papiu Ilarian, Bu-teanu }i B@rnu]iu }i trimiterea lor sub escort@ la T$rgu-Mure}(D, XXII).

- mai 8: Guvernatorul ordon@ comitelui suprem al Turziica s@-l aresteze pe Papiu Ilarian, care s-ar afla ̂ n satul A]inti}(D, XXI).

- mai 9: Vicejudele regesc din T$rgu-Mure}, SzeredaiBenedek, raporteaz@ guvernatorului c@ Papiu Ilarian }iButeanu n-au putut fi aresta]i (D, XXIII).

- mai 10: Episcopul Lemeni ^l informeaz@ pe guvernatorc@ Papiu Ilarian, B@rnu]iu }i al]i frunta}i rom$ni se afl@ ̂ n Sibiu(D, XXIV).

- mai 11 spre 12, noaptea: %mpreun@ cu B@rnu]iu }iButeanu, pleac@ de la Sibiu c@tre Blaj (D, XXV).

16

Ioan Chindri}

- mai 13: Este v@zut, ^mpreun@ cu Avram Iancu, ^n satulCisteiul Rom$nesc, ^n fruntea unui convoi de care ce se^ndreptau spre Blaj. Le-a strigat str@inilor: „Veni]i f@r@ z@bav@la adunare!” (R, XXVI/221; R, XXI/419).

- mai 2/14- 5/17: Particip@ la Congresul Na]ional de peC$mpia Libert@]ii. Este ales membru al Comitetului perma-nent sau Comitetul Na]ional Rom$n, cu sediul ^n Sibiu (S, I;R, XXI).

- mai 29: Dieta din Cluj voteaz@ uniunea Transilvaniei cuUngaria.

- iunie, primele zile: %i trimite protopopului George Cri}andin Pog@ceaua scrisoarea prin care ^ndeamn@ la ridicareaarmat@ a rom$nilor: „Spune poporului s@-}i ̂ ndrepte coasele,s@-}i f@ureasc@ l@nci, s@-}i repare ̂ mbl@ciile, c@ci la aceastaam ajuns!” (D, XXVII).

- iunie 14: Este v@zut ^n fruntea unui grup de studen]i, ^nComitatul T$rnavelor, propov@duind unirea cu [ara Rom$-neasc@ }i Moldova (R, XXI/345).

- iunie 15: Cu num@rul 1550/15 iunie 1848, generalulPuchner ^i ordon@ comitelui suprem al Turzii, ThoroczkayMiklos, s@-l aresteze pe Papiu Ilarian (D, LIII).

- iunie 17: Judele Gaál Sámuel raporteaz@ comiteluisuprem al Turzii arestarea preotului Ioan Pop din Budiul deC$mpie, tat@l lui Papiu Ilarian, }i transportarea lui la Turda(D, XXXIII). Cur$nd, }tirea arest@rii devine public@ (R, LXXIV)}i comentat@ ^n coresponden]ele private (D, LIV).

-iunie 27: Afl@ despre arestarea tat@lui s@u }i trimite laredac]ia Organului Na]iunale scrisoarea-pamflet cunoscut@sub titlul de Iuniu 27/15 a.c. (S, XIX).

- iulie 17: Cap@t@ invita]ia Guvernului Provizoriu din [araRom$neasc@ de a veni s@ activeze ̂ n r$ndurile revolu]ionari-lor de peste Carpa]i. Pleac@, ̂ mpreun@ cu Aron Pumnu, Ale-xandru B@tr$neanu, Elisei Armatu, Ioan Pu}cariu, Nicolae

17


G@etan }i al]ii (R, XXXII/153-154; 159-160; R, LXXV/155-170).

- iulie 21: Se relateaz@ cazul unui ]@ran ungur din Bogatade Mure} care, confundat cu Papiu Ilarian din cauza numelui– Pap Sándor – este arestat }i maltratat ^n mod inuman dec@tre g@rzile neme}ilor (R, LXXVI).

- iulie (ultimele zile) – august: Trecut ̂ n [ara Rom$neasc@,e comisar de propagand@ al Guvernului Provizoriu ̂ n Jude]ulD$mbovi]a (R, XXXII/153-154).

- august, ultimele zile: Se re^ntoarce ̂ n Transilvania (Ibid.171).

- septembrie 15-25: Are loc la Blaj cea de a doua adunarena]ional@ a rom$nilor, numit@ de contemporani Adunareamar]ial@.

- septembrie 25: Vine la Adunarea mar]ial@ de la Blaj,pentru a-i imprima o direc]ie }i a-i stabili programul. Al@turide B@rnu]iu }i Laurian, face parte din conducerea acesteiadun@ri (S, XX/64; R, XXII/I: 428; R, LXXIII/87; R, LXXVII/147). E reales membru al Comitetului Na]ional – mai apoiComitetul de Pacifica]ie – ^n care activeaz@ p$n@ ^n martie1849. Tat@l s@u este eliberat din deten]iunea de la Turda,^mpreun@ cu al]i prizonieri rom$ni, ca urmare a presiuniiAdun@rii mar]iale (R, XVIII/II: 444-446).

- octombrie, prima jum@tate %i trimite episcopului Lemeni,la Cluj, o scrisoare de amenin]are pentru tr@dare na]ional@:„Nu te temi de Dumnezeu de }ezi ^n Cluj }i te ui]i cum sp$n-zur@ pe preo]ii rom$ni? De vei putea sc@pa de m$na ceaizb$nditoare alor 100 de tineri carii s-au jurat ̂ n contra vie]ii-]i,de pedeapsa lui Dumnezeu de bun@ seam@ nu vei sc@pa!”

- octombrie 20: Izbucne}te r@zboiul civil ^n Transilvania,Comitetul Na]ional Rom$n devine for legal de conducere.%ncepe organizarea administrativ@ rom$neasc@ a Transilvaniei.

18

Ioan Chindri}

- noiembrie 9/21: La alegerea pentru „compliniri de func-]ionari” care are loc la Blaj, este ales inspector al CerculuiBlaj, ca subdiviziune administrativ@ rom$neasc@ subordonat@Comitetului de Pacifica]ie. Al]i inspectori ale}i: Vasile Maior,Vasile Ve}temean, Ieronim Alpini, Ioan Coste }i al]ii (R,LXXVIII).

1849 - martie 4: %mp@ratul emite Constitu]ia ocroat@, legiuire unitar@}i despotic@, pentru ^ntregului imperiu.

- martie, prima jum@tate: Trupele lui Bem ^i alung@ peimperiali din C$mpia Transilvaniei. Preotul Ioan Pop, tat@l luiPapiu Ilarian, este prins din nou }i sp$nzurat la Turda (R,XVIII/II: 444-446).

- martie 11: Bem ocup@ Sibiul. Papiu Ilarian, ̂ mpreun@ cuB@rnu]iu }i al]i membri ai Comitetului se refugiaz@ ̂ n [ara Ro-m$neasc@, pe valea Oltului. Din V$lcea pleac@ la Giurgiu,unde se ̂ mbarc@ pe vapor pentru Constantinopol – Triest (S,XX; R, XXX/23).

- martie-septembrie: %n stadiul actual al cercet@rilor nu se}tie nimic despre via]a lui Papiu Ilarian ^n aceste lumi.

- august 1/13: Armatele maghiare capituleaz@ la {iria.

- septembrie 26: Este la Blaj, de unde ^i scrie lui DimitrieMoldovan despre inten]ia de a ocupa din nou func]ia decomisar al Cercului Blaj (R, XVIII/I: 200-201).

- octombrie 1: Cap@t@, din partea Protopopiatului de Pog@-ceaua }i a comunit@]ii satului Budiu, un testimoniu depauperitate total@, ^mpreun@ cu familia (mama }i cele treisurori). Inten]ia de a-}i continua studiile (R, XVIII/II: 444-446).

- octombrie, prima jum@tate: Solicit@ ̂ n scris Consistoriuluidin Blaj un testimoniu despre purtarea tat@lui s@u ^n timpulrevolu]iei (D, LV).

19


- octombrie 18: Demisioneaz@ din func]ia de inspector alCercului Blaj, motiv$nd c@ vrea s@-}i continue studiile (R,XVIII/II: 443).

- octombrie 25: I se acord@, cu nr. 126, un stipendiu dinFondul Ramon]ai ̂ n sum@ de 300 de florini anual, pentru studiijuridice la Universitatea din Viena. Lui Iosif Hodo}, v@rul s@udup@ mam@, de asemenea, ^n aceea}i zi }i prin aceea}irezolu]ie (D, LI; R, LXVII).

- octombrie 29: Consistoriul din Blaj ^i acord@ testimoniulcerut (R, XVIII/444) ^n privin]a tat@lui s@u.

- noiembrie 4: Timotei Cipariu ^i avanseaz@, ^n calitate decanonic consistorialist, 100 de florini din bursa Ramon]ai, cas@ poat@ pleca la Viena (D, LVI).

- noiembrie 20: Este la Viena, dup@ o c@l@torie cu vaporul,marcat@ de un naufragiu ^ntre Pesta }i Bratislava (R, XVIII/1: 147-150).

- noiembrie 24: Prima scrisoare din Viena, c@tre Consis-toriul din Blaj, ^n care arat@ ^mprejur@rile ^nscrierii la Facul-tatea juridic@. Urmeaz@ cursurile anului al II-lea (R, LXVIII).

- noiembrie 29: Scrisoare similar@ c@tre Timotei Cipariu(R, XVIII/I: 147-150).

- decembrie 20: Scrisoare notorie, din Viena, c@tre TimoteiCipariu, ̂ n care g@sim singurele referiri cunoscute p$n@ acumdespre ^nt$mpl@rile sale din timpul autoexilului (R, XVIII/I:150-152).

1850 – ianuarie 6: %i scrie lui Simion Crainic, pl$ng$ndu-se decondi]iile grele de la Viena }i de lipsa de corectitudine a efo-rilor Funda]iei Ramon]ai (R, LXVIII).

- februarie 1: E ^nmatriculat, cu toate formalit@]ile, castudent ordinar al Facult@]ii juridice din Viena (D, XXXVI/95).

20

Ioan Chindri}

Al]i studen]i rom$ni la aceea}i facultate: Ioan Ra]iu, IosifHodo}, Ioan {ipotariu, Ioan Misici, Oprea Moroianu (R,XXXIV).

- februarie 28: Comisariatul Cercului Blaj, unde fuseseinspector, ^i notific@ faptul c@ va primi salariul restant pentruperioada inspectoratului (D, XXXVI/96).

- martie 12: I se elibereaz@ primul act de c@tre cancelariaUniversit@]ii din Viena (Ibid./97).

- martie 18: Studen]ii rom$ni din Viena, ̂ n frunte cu PapiuIlarian – ceilal]i sunt: Iosif Hodo}, Aron Crainic, Vasile Pop,Pentru Misici }i al]ii – ^nainteaz@ Sinodului reunit ^ntrunit laSibiu adresa Onorabil Sinod! Autorul eu este Papiu Ilarian(R, XVIII/I: 203-210; R, XXXVI).

- aprilie 27: Prime}te de la Ioan Dragomir, fost profesor laBlaj, prima din seria descrierilor solicitate ̂ n vederea redact@riiIstoriei sale, despre evenimente de la 1848 ̂ n zona Beiu}ului(D, XLI/343-348).

- septembrie 10: %i adreseaz@ lui Simion Balint, din Viena,o scrisoare antologic@ ̂ n leg@tur@ cu apropiatul sinod electoralgreco-catolic de la Blaj (R, XVIII/I: 124-125).

- septembrie, ante 18/30: %mpreun@ cu Iosif Hodo}, NicoVasilco, Vincen]iu Pop, Petru Misici, Ioan Ra]iu, Oprea Moro-ianu }i Ioachim Marcu ̂ nainteaz@ Sinodului electoral de la Blajdin 18/30 septembrie adresa S$nt@ Adunare!, documentimportant al ideologiei pa}optiste transilv@nene (R, XVIII/I:210-215).

- septembrie, ante 28: Este decorat de %mp@ratul cuCrucea de Aur f@r@ coroan@ pentru merite (R, XXII/685-686).

- septembrie 28: %i scrie lui George Bari] o scrisoare ̂ n care^ndeamn@ ca to]i rom$nii transilv@neni s@ refuze decora]iileacordate de %mp@ratului (R, XVIII/I: 26-27).

21


- octombrie 7: Aron Florian ̂ i trimite „o leg@tur@ cu diversefapte din timpul Comitetului Rom$n” necesare pentru elabo-rarea Istoriei sale (Ibid./II: 160).

- noiembrie 26: Concepe o prim@ variant@ a discursului s@uB@rba]i magnifici }i clarisimi!, pe care-l va pronun]a la 9 ianu-arie 1851 (D, XXXVI/103).

- decembrie 13: Simion Crainic ̂ i trimite 100 de florini, c@cibursa Romon]ai ^nc@ nu i se acord@ oficial (R, XVIII/II: 117).

- decembrie ante 19: %n cere lui Ioan Cristian, preot ̂ n LetaMare din Bihor, relat@ri despre evenimentele revolu]ionaredin partea locului, ^n vederea elabor@rii Istoriei (Ibid./II:118-121).

- decembrie 30: Consistoriul din Blaj ^i rezolv@ primireastipendiului Roman]ai prin Casa Provincial@ a Austriei de Jos(D, LX).

- decembrie 31: Consistoriul Universit@]ii din Viena ^l ^n-}tiin]eaz@ ^n mod oficial despre decorare (R, XXXV).

1851 – ianuarie 8: Avram Iancu ^i scrie lui Bari] (R, XVIII/219):„Alexandru Hilariu Papiu tocma m$ne la 11 ore are de a primidecora]iunea, cu mare solemnitate, prin rectorul magnific aluniversit@]ii, ^n sala consistorial@”.

- ianuarie 9: Are loc solemnitatea decor@rii lui Papiu Ilarian^n cadru festiv, cu prezen]a rectorului Sigismund Schultess.Prin cuv$ntarea sa ^n limba latin@ Magnifici et clarissimi viri!(R, XVIII/II: 423-428), cel decorat transform@ evenimentul^ntr-un refuz mascat, f@c$nd un adev@rat rechizitoriu la adresa%mp@ratului nerecunosc@tor (R, XXXVI-XXXVII).

- ianuarie 11/23: %n Gazeta Transilvaniei apare reportajuldespre evenimentul decor@rii (R, XXXVI).

- ianuarie 28: Un reportaj similar ^n Kolozsváry Lap (R,XXXVII).

22

Ioan Chindri}

- februarie 10/22: Prime}te din partea Ecaterinei Rosetti-Sole}ti, mama Elenei, viitoarea Doamn@ Elena Cuza, 30 degalbeni pentru meditarea celor doi copii, Teodor }i DimitrieRosetti, afla]i la studii la Viena (D, LVII).

- februarie, ultimele zile: %i scrie Ecaterinei Rosetti c@, dup@ce din septembrie 1850 a studiat cu copilul Teodor limbarom$n@, acum parcurge cu am$ndoi, „Istoria universal@ atoat@ rom$nimea”, dup@ o metod@ critic@ (R, XVIII/I: 193-195).

- iunie 25: Este ie}it@ de sub tipar Istoria rom$nilor dinDacia Superioar@, vol. I, fascicola 1. %ntre Papiu Ilarian }iNicolae Opran intervine un contract prin care cel din urm@cump@r@ - „pe rizicul meu }i fiind proprite ^n Moldova }i [araRom$neasc@” - 450 de exemplare din volumele I }i II (careurmeaz@ s@ intre la tipar). Pre]ul dat de Opran este de 1483de florini. Condi]ia este ca el s@ v$nd@ numai ^n principate,}i nicidecum ̂ n Austria. Autorul, la r$ndul s@u, nu va desfacedec$t ^n Austria, urm$nd ca peste Carpa]i s@ trimit@ numaiabona]ilor (D, LVIII).

- iulie 6: %i scrie Ecaterinei Rosetti c@ ^i va trimite „istoriace am propus lui Todiri]@ }i care o am eu la tipar” (R, XVIII/I:195-196).

- iulie 12: %n Foaie pentru minte.... se anun]@ apari]iavolumului I al Istoriei. Se anticipeaz@ }i apari]ia volumului II,care „va cuprinde cea mai nou@ }i mai interesant@ parte aistoriei noastre na]ionale evenimentele anilor 1848-1849” (R,LXXXIX).

- august 19: Volumul I a ajuns ^n Bihor, unde nu se preacaut@ (R, XVIII/II: 304-307).

- septembrie 3/18: Prime}te ultimii 18 galbeni pentrumeditarea copiilor Ecaterinei Rosetti (D, LIX), pe care o anun-]@ apoi c@ nu se mai poate ocupa de ace}tia, fiind ocupat cupropriile treburi (R, XVIII/I: 196-197).

23


- septembrie 25: Iacob Mure}anu ̂ nt$mpin@ greut@]i ̂ n a-iprocura jurnalele din 1848-1849, necesare pentru elaborareavolumului al doilea din Istorie (Ibid./II: 231-232).

- septembrie 30: Este tip@rit@ fascicola a doua - }i ultima- din volumul I. Solicit@ din nou colec]iile ziarelor transilv@nenedin 1848-1849, pentru documentare (Ibid./I: 162-163).

- octombrie 18: %n Foaie pentru minte... se public@ un maerfragment din volumul I, despre iob@gie (R, LXXIX).

- noiembrie 11/23: Parohul Partenie Gruescu din Sinet}titrimite pentru Papiu Ilarian, o relatare despre evenimentelece au avut loc ^n 1848-1849 ^n ]inutul F@getului (D, XXXVI/71-86).

- decembrie 31: %mp@ratul abrog@ Constitu]ia octroat@ dinaprilie 1849. Se inaugureaz@ sistema absolutist@ deguvernare.

1852 – ianuarie 29: Prime}te ve}ti ^ngrijor@toare de la familie, dinTransilvania, din care r@zbat ecourile m@surilor absolutisteaustriece (R, XVIII/II: 262-263).

- februarie 6: %i cere lui Cipariu Protestul Consistoriului dinBlaj asupra limbii ungure}ti din 1842, pentru a-l tip@ri ̂ n anex@la edi]ia a doua a volumului I din Istorie (Ibid./I: 152-153).

- martie 1/19: De la Bra}ov prime}te socoteala exempl-arelor din volumul I v$ndute prin Iacob Mure}anu (R, XVIII/II: 233).

- martie 15: %n cere lui Bari] o relatare despre activitateadelega]iei trimise de Adunarea de la 3/15 mai 1848 la Cluj,^n frunte cu episcopul Ioan Lemeni, pentru a prezenta Dieteirevendic@rile rom$nilor (Ibid./I: 27-29).

- martie 31: Cumnatul s@u, preotul Vasilie Pop, roste}tecuvinte memorabile despre opera istoric@ a lui Papiu Ilarian:

24

Ioan Chindri}

„{i acesta este merit }incaian, demn de ^ntip@rire ^n analelena]iunei” (Ibid./II: 263-265).

- aprilie 12: Accept@ din nou – la cererea mamei lor (Ibid./II: 313-314) – s@-i mediteze pe Teodor }i Dimitrie Rosetti(Ibid./I: 197-198).

- aprilie, mijlocul lunii: %i cere lui Simion Balint s@-i trimit@c$t mai grabnic relatarea cerut@ despre evenimentele petre-cute ^n vara anului 1848 ^n Mun]ii Apuseni (Ibid./I: 125-126).

- mai 8: Simion Balint ̂ i trimite relatarea cerut@ (D, XXXVIII/322-325).

- iulie: Are loc vizita %mp@ratului Francisc Josif I ^nTransilvania, eveniment cu repercusiuni considerabile asupraactivit@]ii partidei radicale rom$ne din Transilvania, din caref@cea parte }i Papiu Ilarian.

- august, primele zile: Iese de sub tipar, tot la Tipografia„Gerold }i fiul” ^n Viena, Istoria rom$nilor din Dacia Supe-rioar@, volumul al doilea, ^mpreun@ cu edi]ia a doua,^mbun@t@]it@, a volumului I.

- august 26: Scrisoare antologic@ trimis@ lui IacobMure}anu, din care r@zbate situa]ia critic@ a lui Papiu Ilarian}i a celorlal]i rom$ni din Viena, ^n noua conjunctur@ politic@a absolutismului. Se ̂ ngrijoreaz@ de soarta c@r]ii: s@ se v$nd@repede, „c@ci }tie ce se poate ̂ nt$mpl@”. %n aceea}i scrisoare,prima atestare despre edi]ia princeps a discursului lui B@rnu]iude la 2/14 mai 1848: „Am mai f@cut o bro}uric@ de 3 ½ coli –[dimensiunea exact@ a discursului tip@rit – n.ns.] – pe care ovoi da gratis” (R, XVIII/I: 163-166). %i cere lui Simion Balint}tiri despre vizita %mp@ratului ^n Transilvania (Ibid./I: 126).

- septembrie 10: %i apare primul articol din seria De suptC@limani (S, XXIII).

- septembrie 13: Volumul II al Istoriei e anun]at pe scurt^n Gazeta Transilvaniei (R, LXXX).

25


- septembrie 18: %}i scoate un atestat de studii de laUniversitatea din Viena, ̂ n inten]ia de a pleca ̂ n Italia (D, LXI).

- septembrie 20: Al doilea articol De supt C@limani (S,XXIII).

- septembrie 22: Din Transilvania ̂ ncep s@-i parvin@ temeri^n leg@tur@ cu soarta volumului al II-lea al Istoriei (R, XVIII/II:233-234).

- septembrie 29: Informeaz@ c@ a trimis exemplare dinvolumul II al Istoriei unor c@rturari italieni filorom$ni, ca G.Vegezzi-Ruscalla, Francesco Nardi }i al]ii (Ibid./I: 167-168).A trimis de asemenea }i istoricului francez Hippolyte Despez.

- octombrie 4: %n Foaie pentru minte... se anun]@, subform@ neinspirat@, apari]ia volumului al II-lea al Istoriei(LXXIX).

- octombrie 10: %i apare al treilea articol De supt C@limani,cu „Va urma”, dar n-a mai urmat (S, XXIII).

- octombrie 24: %}i exprim@ ideile despre c$]iva dintrecercet@torii str@ini ai istoriei noastre: Vaillant, De Gerando,Desperez }.a. Anun]@ c@ se preg@te}te s@ plece la Padova,^mpreun@ cu Iosif Hodo}, unde vrea s@-}i ia doctoratul (R,XVIII/I: 168-170).

- octombrie 25: Cumnatul s@u Vasile Pop ̂ i scrie: „M@ bu-cur c@ tu te duci ^n Italia, s@ vezi patria protop@rin]ilor no}tri”(Ibid./II: 267-268).

- noiembrie 1: P@r@se}te Viena }i pleac@ spre Italia unde^}i va continua studiile la Facultatea juridic@ a Universit@]ii dinPadova (R, XVIII/I: 127).

26

Ioan Chindri}

I. Ideologul revolu]iei

1. Limb@ }i na]ionalitate

Dup@ 1842, ideologia rom$nilor din Transilvania se polarizeaz@cu o for]@ deosebit@ ̂ n jurul celor dou@ no]iuni de mare audien]@ ̂ nepoc@: na]ionalitate }i limb@ na]ional@. Fenomenul este facilitat, fi-re}te, de apogeul herderianismului, marcat de o febril@ efervescen]@a vie]ii na]ionale ̂ n ̂ ntreaga Europ@, dar adev@ratele lui izvoare suntde ordin intern mai cu seam@. %n deceniul al patrulea al secoluluitrecut, ̂ n via]a principatului se ive}te, brusc }i deosebit de virulent,procesul politic na]ional numit de contemporani ultramaghiarism.Era o latur@ degenerat@ a mi}c@rii na]ionale maghiare, care, ̂ ntr-unr@stimp relativ scurt, intrase ^n stadiul avansat al fuziunii roman-tismului cu liberalismul politic, pragmatic }i concret. Dar altoiul carea compromis ^ntregul e}afodaj al programului maghiar, imprim$n-du-i un puternic aspect negativ este ideologia aristocratic@ bazat@pe preceptele dreptului istoric. Suprapuse noii ideologii na]ionale,prin imixtiunea accentuat@ a nobilimii ^n formularea programului,sugestiile izvor$te din vechiul drept feudal ungar provoac@ na}tereaunui hibrid politic, pe c$t de periculos, pe at$t de bizar. Postulatelefundamentale sunt: emanciparea de sub habsburgi, crearea unei„mari Ungarii” (reconstituirea legendarului imperiu al Sf$ntului{tefan) }i dezna]ionalizarea celorlalte na]iuni (S, I/XVIII-CIII).Conoretizarea teoriei a ̂ nceput cu ultimul deziderat, pe baza obser-va]iei – corecte dealtfel – c@ ungurii sunt prea pu]ini ^n propria lor]ar@, spre a face fa]@ acestor mari ambi]ii.

%ntre 1834-1842, propaganda ultramaghiar@ ^nregistreaz@ ^nTransilvania unele progrese spectaculoase: alipirea c$torva zoneale principatului la Ungaria, cucerirea opiniei publice maghiare laideea desfiin]@rii totale a autonomiei Transilvaniei }i ^nglob@rii ei^n hotarele Ungariei, ^n fine, printr-o lege votat@ de c@tre Dieta dela Cluj ^n februarie 1842 (R, I), impunerea }i generalizarea limbii

29

maghiare ca limb@ „diplomatic@” }i cultural@, unic@ }i obligatorie. %ndecurs de zece ani, limba maghiar@ trebuia s@ o elimine definitivpe cea rom$n@, p$n@ }i din biseric@ }i... din familie.

Riposta rom$nilor la aceste atentate, care vizau ^ns@}i fiin]a lorna]ional@ este deosebit de important@ pe plan istoric, marc$nd, defapt, cea dint$i manifestare de propor]ii a partidei na]ionale rom$-ne}ti din Transilvania, aflat@ ̂ n curs de structurare. Ea ̂ mbrac@ for-ma unui contraatac ideologic, a unei ac]iuni cu caracter revolu]ionar.Desf@}urat@ ^ntre anii 1842-1846, ac]iunea a avut ca epicentruBlajul iar ca ideolog principal pe Simion B@rnu]iu (S, II/128-138; S,I/CXXXIII-CXXXVIII; R, II). %n fundamentarea filosofic@ a ac]iunii,B@rnu]iu porne}te de la necesitatea infirm@rii argumentelor de dreptistoric, ce ^mp$nzeau p$n@ la satura]ie ideologia aristocra]iei ma-ghiare cum }i actele ei politice, prin argumente filosofice opuse.Aceste argumente le g@se}te ^n filosofia dreptului sau dreptulnatural de esen]@ militant@, concep]ie filosofic@ mai veche (R, III)dar care cunoa}te un puternic reviriment ̂ n prima jum@tate a seco-lului al XIX-lea . Pe o filier@ ce coboar@ din Critica ra]iunii pure a luiKant, opera de v$rf a dreptului natural, prin intermediul kantianuluinotoriu W. T. Krug, B@rnu]iu preia }i sintetizeaz@ o trinitate de no]iunicare formeaz@ nucleul ideologiei transilv@nene de la 1842-1846:jus subsistentiae personalis, jus libertatis personalis, jus aequalitatis(R, IV/144-145). Mai departe, el prelucreaz@ aceste no]iuni privind^n specie individul, extinz$ndu-le la scara na]iunilor, a popoarelor.Nimic mai firesc, pe c$t@ vreme na]iunea e suma indivizilor caretrebuie s@ beneficieze de aceste drepturi imprescriptibile! Apoi,formula ra]ionalist@ este aplicat@ la situa]ia de facto a rom$nilortransilv@neni, sco]$ndu-se ̂ n relief contrastul tragic dintre drepturilefire}ti ale acestora }i situa]ia lor concret@, politic@ }i social@.

De pe aceast@ platform@ de g$ndire }i-a desf@}urat partida na]io-nal@ transilv@nean@ contraatacul de la 1842-1846, al c@rui obiectivfundamental a fost ap@rarea limbii rom$ne amenin]ate de c@tre„articolul de limb@” din februarie 1842. Ac]iunea a avut o amploarede mas@ deosebit@, angaj$nd, practic, ̂ ntreaga na]iune rom$n@ ̂ nlupta pentru salvarea celei mai mari avu]ii spirituale (R, II).

30

Ioan Chindri}

Alexandru Papiu Ilarian }i-a ^nsu}it cele dint$i no]iuni culturalena]ionale tocmai la Blaj }i tocmai ^n anul maximei dezvolt@ri acoflictului ideologic cu aristocra]ia maghiar@: 1843-1844. Educat,^n primul r$nd, ̂ n spiritul {colii Ardelene, atras puternic de g$ndireamarii pleiade de la sf$r}itul secolului al XVIII-lea, el recep]ioneaz@,^ns@, cu pasiune }i noua ideologie ra]ionalist liberal@, care, dup@cum vom vedea, se potrivea ^n mod des@v$r}it temperamentuluis@u. Iar ̂ n momentul c$nd – deosebit de precoce! - avea s@ se afir-me pe t@r$mul scrisului, ideile sale vor genera pe o gam@ gene-roas@, de la iluminismul de factur@ iosefinian@, trec$nd cu u}urin]@la romantismul cultural }i ajung$nd la hotarele de avangard@ aleliberalismului politic. Un personaj clasic pentru o ̂ ntreag@ genera]iede ̂ nv@]a]i ai Transilvaniei unde, av$nd ̂ n vedere uria}ul handicapcultural }i social pe care trebuiau s@-l recupereze rom$ni, sugestiile}i imboldurile iluministe, romantice }i ra]ionalist liberale se com-pletau armonios, contur$nd acel mare desp@r]@m$nt al g$ndiriina]ionale numit pa}optism transilv@nean (R, V).

Zorile

Cronologic, cele dint$i scrieri ale lui Papiu Ilarian dateaz@ din1845. Avea 18 ani }i era student al Liceului academic piarist dinCluj, ̂ n primul an de drepturi. Ora}ul, centru al na]ionalismului ma-ghiar extremist }i citadel@ a aristocra]iei maghiare ^n acela}i timp,era cu totul neprielnic elementului rom$nesc }i, cu at$t mai mult,culturii rom$ne}ti. Era printre pu]inele mari localit@]i ale Transilvanieinedes]elenite ^nc@ ^n sens na]ional, at$t din cauza num@ruluirestr$ns de locuitori rom$ni – c$teva sute! – c$t }i din lipsa uneiintelectualit@]i rom$ne. La 1845, de pild@, ^ntreaga „inteligen]@”rom$n@ a Clujului era compus@ din urm@toarele persoane: proto-popul greco catolic Teodor Baldi, cel neunit Grigore Gal, avocatulAlexandru Boh@]el, translatorul gubernial Ioan Bobb }i al]i c$]ivaslujba}i mai m@run]i. Existau, ^ns@, ^n acela}i an, 115 studen]icuprin}i ^n cele patru clase ale Liceului academic (D, I), un num@rcu mult mai mare dec$t cel indicat de to]i autorii de p$n@ acum (R,

31


VI/36-46; VIII/27-28). Din ini]iativa lui Alexandru Papiu Ilarian }i agrupului compact de studen]i veni]i de la Bra}ov, cu o bun@ educa]ie^n sens na]ional – Constantin Sec@reanu, Vasile G@itan, VasileLacea, Nicolae Popea }.a. – se ^nfiin]eaz@ ^n toamna anului 1845Societatea cultural@ studen]easc@ „Zorile”, prima reuniune rom$-neasc@ de acest fel (R, IX). Scopul declarat al societ@]ii era in-struirea membrilor s@i ̂ n domeniul istoriei }i limbii na]ionale, obiectenecuprinse ̂ n programa de tip scolastic }i de orientare na]ionalist-maghiar@ a Liceului academic clujean. De fapt, at$t societatea c$t}i revista ei manuscris@ Zorile pentru minte }i inim@, ap@rut@ dindecembrie 1845 p$n@ ^n prim@vara lui 1846 sub redac]ia lui PapiuIlarian, vizau }i scopuri mai radicale, nem@rturisite de teama repre-siunii din partea maghiarilor. %n spe]@, societatea }i revista seresim]eau ideologic de influen]a studen]ilor veni]i de la Blaj, a luiPapiu Ilarian }i a grupului de tineri exmatricula]i ̂ n urma suprim@riipartidei conduse de Simion B@rnu]iu, prin interven]ia autorit@]ilor(R, II; X). %ntre ace}tia din urm@, nume ce aveau s@ se impun@ treiani mai t$rziu, ̂ n v$ltoarea revolu]iei de la 1848-1849: Axente Sever,Constantin Romanu Vivu, Alexandru B@tr$neanu. De}i foarte tineri,bl@jenii aveau de pe acum experien]a unei lupte politice }i convin-gerea unei atitudini na]ionale: radicalismul. %n chip nea}teptat,atmosfera de lupt@ na]ional@ ce dominase Blajul ani la r$nd, se mut@la Cluj. Studen]ii se vreau continuatorii dasc@lilor bl@jeni: SimionB@rnu]iu, Demetriu Boer, Grigore Moldvai, Simion Crainic, condu-c@torii ac]iunii de la 1842-1846, redu}i ̂ n mod brutal la t@cere. Darsocietatea }i revista Zorile, cum era firesc, nu puteau ^nlocuigruparea politic@ bine organizat@ de la Blaj, cu leg@turi puternice^n ^ntreaga Transilvanie. Episodul Zorilor are o alt@ semnifica]ie,definit@ ^n mod inspirat de c@tre un cercet@tor drept „^nceputulna]ionaliz@rii Clujului” (R, XI). Elemente din programul de la Blajvor fi preluate, fire}te, }i ^nc@ cele mai tran}ante, dar orientareaideologic@ }i politic@ a grup@rii evolueaz@ independent, pe coor-donate din ce ^n ce mai ^ndr@zne]e. Acum se face sim]it@ pentru^nt$ia dat@ la Cluj – spre surpriza nepl@cut@ a autorit@]ilor ungure}ti!– prezen]a elementului rom$nesc. C@ societatea }i revista Zorile,de}i se str@duiau s@ p@streze speran]a de cumin]enie ^n cadrul

32

Ioan Chindri}

programului cultural declarat, au ^ncurajat manifest@rile na]ionale^n public ale studen]ilor rom$ni, o dovedesc c$teva coinciden]e dinanul 1846, anul de maxim@ activitate la Zorile, care nu pot fi^nt$mpl@toare: se pronun]@ la Cluj cel dint$i discurs rom$nesc, la^nmorm$ntarea studentului Iuliu Mihali (D, II; R, VI/36-46), de c@trecolegul s@u Nicolae Popea, se intenteaz@ cu aceast@ ocazie celdint$i proces unui student rom$n pentru propagand@ na]ional@: luiNicolae Popea, autorul discursului (R, VI/36-46; VII/14), seintensific@ prigoana poli]ieneasc@ ^mpotriva studen]ilor rom$ni, ca^n cazul procesului „pentru scandal” intentat lui Ioan Hossu (D, III),^ncercarea cancelarului Jósika Samu de a-i „lini}ti” pe tinerii rom$ni,vorbindu-le despre inutilitatea atitudinii na]ionale (R, VII/15-19) }i,nu ^n ultimul r$nd, ^ncetarea subit@ a revistei manuscrise Zorile,care nu poate fi ^nt$mpl@toare. %n Clujul agitat de propaganda }o-vin@ a aristocra]iei maghiare, ^n capitala principatului, roas@ deambi]ia malign@ a dezna]ionaliz@rii rom$nilor, nu putea fi tolerat unastfel de focar de educa]ie na]ional@ rom$neasc@, at$t sub raportulcultural c$t }i politic.

Limba rom$n@

Revista manuscris@ Zorile pentru minte }i inim@, dup@ c$t sepoate deduce din singurul exemplar cunoscut p$n@ ast@zi, }i aceladesperecheat (D, IV), era scris@ aproape ^n ^ntregime de PapiuIlarian. Orientarea general@ a foii e schi]at@ de el ̂ ntr-un lung articolintitulat Nescari preliminari la Zorile pentru minte }i inim@ (D, V),semnificativ nu numai pentru ̂ nceputurile ale autorului, dar }i pentru^ntreaga lui activitate cultural@ ulterioar@. Articolul tr@deaz@ dou@tr@s@turi ce-l vor caracteriza p$n@ la sf$r}it: angajarea total@ a scri-sului ̂ n slujba idealului na]ional }i apetitul pentru ini]iativa cultural@deschiz@toare de drumuri. Aceast@ prim@ scriere cunoscut@ p$n@ast@zi – totodat@ }i cel dint$i autograf al lui Papiu Ilarian – se axeaz@pe ideea iluminist@ a progresului prin cultur@. De {coala Ardelean@se leag@ nemijlocit }i afirma]ia c@ rom$nii sunt „vi]@ a falnicilor }iving@torilor lumei, romanii”, dar ^mbr@cat@ ^n haina romantic@ a

33


lamenta]iei c@ „numai s@m$n]a cea de }eptesprezece sute }i maibine de ani, prin dreapta iroului antiquit@]ei, a st@bunului nostruTraian, aici ^ncuibat@, ^nc@ n-au ^ncol]it, ea ^nc@ tot se afl@ crud@,amor]it@ ^n opacitatea timpului ^nv@luit@ }i lipsit@ de puterileajut@toarie spre a se putea dezvolta”. Progresul rom$nilor ^n a„prop@}i ^n calea lumin@rii }i adev@rului, ^n cunoa}terea }i patro-cinarea }tiin]elor, ^n iubirea }i ^mbr@]o}area culturei” este foarteslab, compar$ndu-ne cu alte „neamuri culte din leag@nul omenimei”.Necesitatea culturii este exprimat@ ^n termeni patetici: e un mijloc„neap@rat trebuincios }i de lips@ na]iei rum$ne}ti, spre aflarea }idescoperirea scumpului, mult pre]uitului tesaur de luminare, ce esteeternul acel isvor pentru fiecare na]iune mundan@, din care ea, cucea mai mare ^nseto}are adapt$ndu-se, odinioar@ va gusta m@rulcel dulce al bun@t@]ii, aceia dup@ carea omul, ^n toate stilele vie]iisale, cu nespus@ osteneal@, prin nem@surate sudori trebuie s@alerge spre a o cuprinde ^n obositele sale bra]e, adec@ mult putin-cioasa procopsire, care singur@ numai e ^n stare a desface }iintrerumpe lan]urile ^ntunerecimei”. Cultura ca izvor al bun@st@riinu era o aser]iune nou@ ̂ n publicistica din Transilvania. O exprimaseGeorge Bari] ^n urm@ cu opt ani (S, III), mai succint }i mai clasic:„Cu to]ii }tiu }i pricep c@ rena}terea unei na]ii pe o cale mai u}oar@}i mai scurt@ nu este altfel cu putin]@, dec$t prin ^ns@}i

lucrarea }i ^mbog@]irea limbii }i a literaturii sale. La aceste s@se dea zbor ne^mpiedicat }i noi suntem sc@pa]i de ^ntunecime.”Papiu Ilarian a preluat-o ca atare, ca pe o concluzie sintetic@ a ilumi-nismului rom$nesc transilv@nean. Doar exprimarea las@ s@ se^ntrevad@ ^nsemnele unei noi genera]ii, dominat@ de acel „suflu alveacului”, identificabil ^n ultim@ instan]@ cu exaltarea [email protected] antitezei (^ntunerecime – luminare), descriereaalegoric@ a n@zuin]ei umane spre bun@stare, gustul impresio-nantului }i hiperbolei, interjec]ia patetic@ }i interoga]ia fac dinarticolul – program al redactorului de la Zorile una din lecturile ro-mantice timpurii ̂ n Transilvania, unde curentul a fost acceptat greu}i par]ial: „Au doar voi]i s@ mai durmi]i ̂ n urgisitul pat al ne}tiin]ei }i^ntunerecului? Au nu v-au fost destul – pentru D-zeu! – at$teaveacuri p$n@ acum? Ce, au nu vede]i voi, fiii str@luci]ilor romani

34

Ioan Chindri}

c@, dup@ ce ^n timp de mai mult de 17 zecimi se r@pir@ dinaintev@maiestaticele artilerii a zinei Minerva, iat@, fra]ilor, dup@ ce ̂ ntr-at$taamar de timp orbecar@m ^n ^nfrico}ata }i ^ntunecoasa temni]@ ane}tiin]ei, c@ut$nd ̂ ntre dureri }i vaiete perdutul tesaur str@mo}esc,iat@ c@ se plecar@, se consolar@ zeii isb$ndei, ni se iert@ p@catulstr@mo}esc! Ieat@, ̂ n v@i dep@rtate se cam arat@ zina ̂ n]elepciunei,Minerva, cu str@lucitele-i vestminte, din care s revars@ }i c@tr@ noic$te o binecuv$ntat@ raz@! Ieat@ c@ ne chiam@ }i pe noi la d$nsa!Oh, fra]ilor, veni]i cu to]ii, veni]i, gr@bi]i, s@ ne arunc@m ̂ n consola-tricele-i bra]e!” Dar ̂ ndemnul c@tre luminile Minervei nu este gratuit,el are un ^n]eles na]ional acut, nu mai pu]in politic prin adresastr@vezie la du}manii rom$nilor: „Haida]i s@ ar@t@m pismuitorilorno}tri c@ }i noi ̂ nc@ suntem din acei fii ai p@m$ntului carii adopt@m}tiin]e, arte, m@estrii, cu un cuv$nt, tot ce este ̂ nalt, frumos }i divin.Apoi atunci s@ v@d io cine va mai ^ndr@sni a vomi cuvinte de ocar@asupra rum$nului! %]i vedea c@ to]i vor cerca atunci a da m$na depace etern@ cu rum$nul. Atunci to]i cu un glas vor striga: „Acumaprietin ]ie, rum$ne, }i io m@ voi face!”

Dintre }tiin]ele }i artele ce trebuiau adoptate de c@tre rom$ni, el^nsu}i se simte atras mai cu seam@ de cercetarea filologic@. E un^ndemn ce vine – pe planul ^ntregii Transilvanii – de la c@rturariidin prima genera]ie modern@ a culturii na]ionale. Dar, ^n cazul luiPapiu Ilarian, impulsul imediat are alt@ origine }i este recep]ionatdin mai multe direc]ii. Prima ^n ordine cronologic@ e opera luiA.T.Laurian,

Tentamen criticum... (S, IV), care repune cu putere ̂ n actualitatenu numai comandamentul iluminist al studierii limbii rom$ne, dar}i vederile latiniste ale reprezentan]ilor {colii Ardelene, pe care lesintetizeaz@ pentru prima dat@ ̂ ntr-un sistem]ilor. Ap@rut@ la 1840,lucrarea constituie o adev@rat@ piatr@ de hotar ^n culturarom$neasc@: ultima oper@ a vechii }coli latiniste, ale c@rei vederile reduce la concluzia unui etimologism radical }i cea dint$imanifestare a noului val transilv@nean, ce avea s@ se afirmeputernic ^ncep$nd din deceniul al cincilea. Lucrarea lui Laurian aavut }ansa istoric@ de a fi adoptat@ ca prototip de c@tre genera]iat$n@r@, re^nfl@c@rat@ de dorin]a cunoa}terii limbii na]ionale prin

35


propaganda general european@ a herderianismului. Dintre valorilena]ionale pe care spiritul romantic le recomand@ cu arden]@, transil-v@nenii ^n]eleg s@ sar@, ^n primul r$nd, cu ajutorul celei mai greuamenin]ate: limba. Aici trebuie c@utat mecanismul angaj@rii celeide a doua etape a {colii Ardelene pe acelea}i coordonate filologice}i a}a se explic@, probabil, suprema]ia }i longevitatea deosebit@ acaracterului erudit – filologic al culturii transilv@nene din secolultrecut.Un admirator fanatic al Tentamenului a fost }i Papiu Ilarian,admira]ie care nu va sc@dea, ci va cre}te cu trecerea anilor. Dac@^n 1851 el afirm@ doar c@: „Carte de limba rom$n@ ca clasicul op aldomnului A.Treb.

Laurian... ̂ nc@ nu s-a ivit ̂ n literatura limbei rom$ne” (S, II/238),la 1862 elogiul este specificat: Tentamen criticum este cea mai^ndr@znea]@, cea mai ad$nc@, cea mai filosofic@ cercetare de limb@ce posed@ literatura noastr@” (S, V). Un punct de atrac]ie era }iTimotei Cipariu, ale c@rui cercet@ri lingvistice le-a cunoscutnemijlocit la Blaj }i a c@rui ortografie o va urma, de altfel, ^n primasa lucrare de propor]ii. Istoria rom$nilor din Dacia Superioar@. Darargumentul cel mai puternic l-a constituit, f@r@ ^ndoial@, pericolul^n care se afla limba rom$n@ ̂ n urma legii din februarie 1842 (R, I).%n sf$r}it, un motiv proxim ̂ l putea constitui ̂ nsu]i peisajul lingvisticpestri] pe care-l oferea grupul de studen]i rom$ni de la Cluj. Tineriirom$ni veni]i din comitatele a}a-zise ungure}ti: Solnocuri, D@b$ca,Turda }.a. nu }tiau rom$ne}te, sau }tiau r@u }i stricat. E un faptreal, de care se pl$nge ^n 1846 protopopul Bistrei, Grigore Mihali(D, VI), }i-l aminte}te Nicolae Popea la1889 (R, VI) }i ̂ l adevere}teGeorge Bari] c@tre sf$r}itul vie]ii (R, XII/613-614). %n aceste condi]ii,Papiu Ilarian se simte obligat s@ insereze ^n Zorile un articol maimult dec$t ^ndemn@tor: S@ ^nv@]@m rom$ne}te, domnilor!! (D, VI).Prilejul i-l ofer@ un articol-prospect publicat de Nifon B@l@}escu (S,VI), despre necesitatea unui dic]ionar etimologic ̂ n sprijinul cultiv@riilimbii rom$ne. Pornind de la ^ndemnul lui B@l@}escu: „S@ ^nv@]@mmai ̂ nt$i a ne cunoa}te limba noastr@, apoi pe altele”, Papiu Ilarianadaug@: „Ca s@ poat@ zice cineva c@ }tie rom$ne}te, nu e destulc@ e rom$n, ci se pofte}te ca s@ ̂ nve]e gramatica limbei sale”. „Noi^nv@]@m limba maghiar@, ca cet@]eni ai Transilvaniei locuitori ^ntre

36

Ioan Chindri}

maghiari, dar pentru aceea nu era de lips@... ca s@ ne deprindem ̂ ncompuneri maghiare, nu rom$ne. Acesta.... e.... amorul, domnilor,c@tr@ na]ie?!!”

Prima lucrare gramatical@ a lui Papiu Ilarian este lungul studiuintitulat Limba rom$neasc@ (mai apoi Limba rom$n@), care cuprindecea mai mare parte a manuscrisului cu revista Zorile (D, IV).Socotind c@ ̂ n manuscris nu exist@ nici ̂ nceputul nici sf$r}itul scrierii}i c@ ^ntre numerele p@strate sunt goluri de 2 p$n@ la 8 numere,trebuie s@ ne ̂ nchipuim studiul extrem de lung. Cu toate c@ inten]iaprim@ a fost mai modest@, dup@ cum singur m@rturise}te: „Soco-team dintru-nt$i ca numai ortografia latino – rum$neasc@ s-o puni^n Zorile noastre, pentru aceea i-am }i fost dat nume: Modul de ascrie rum$ne}te cu litere latine. %ns@ fiindc@ ortografia f@r@gramatic@ e foarte seac@ }i ceasta cu ceea e ^n mare leg@tur@,pentru aceea gramatica ^nc@ o voliu scrie”.

Dar, de fapt, care era competen]a acestui adolescent ^n a scriegramatica rom$neasc@? Orient$ndu-ne dup@ autorii indica]i cabibliografie (D, IV/34), Alexandru Papiu Ilarian cuno}tea, la 19 ani,majoritatea lucr@rilor gramaticale }i lexicografice rom$ne}ti }istr@ine, privitoare la limba rom$n@: ^i citeaz@ pe Micu }i {incai (S,VII), Petru Maior (S, VIII), Ioan Alexi (S, II), A. Treboniu Laurian,Demetriu Boer care, ^n 1841, a elaborat un Plan de a scrie limbarom$n@ cu litere latine}ti, adoptat ca scriere oficial@ ̂ n }colile de laBlaj (R, XIII/76), pe Timotei Cipariu }i Heliade R@dulescu, iar pentrupartea de gramatic@ pe Molnar Piuariu (S, X), Laurian din nou,Andreas Clemens (S, XI) }i al]ii. Dealtfel ace}tia sunt folosi]i ^nm@sur@ destul de mic@, t$n@rul filolog ̂ ntemeindu-}i studiul mai alespe sistemul Tentamenului critic. Nu este cazul s@ discut@m aicivaloarea ^n sine a gramaticii lui Papiu Ilarian, ^n peisajul }i a}asaturat de lucr@ri filologice erudite din Transilvania primei jum@t@]ia secolului al XIX-lea. Destul c@ ne afl@m ^n fa]a celui mai t$n@rautor al unui tratat de limba rom$n@ din c$]i cunoa}tem p$n@ [email protected] asemenea, el se adresa unor tineri de aceea}i v$rst@ - colegiide la liceul clujean – c@rora le era mai greu s@-}i procure lucrurileamintite }i pe seama c@rora gramatica lui Papiu Ilarian se vrea un^ndreptar modest la ^ndem$n@. La sf$r}itul precuv$nt@rii – al c@rei

37


^nceput, din nefericire, nu se p@streaz@! – el avertizeaz@: „Io nicide-cum nu m@ prind cum c@ ortografia }i gramateca limbei rum$ne}ti,care mi-e voiea pe scurt a le ]ese }i a le pune ^naintea ochilordomniilor voastre ar fi lucrare ireprensibil@, dar, precum am zis }ialt@ dat@, cel care va avea ceva luare aminte, fac@-}i-o cunoscut@}i, de va fi fundat@ ^n adev@r, precum de orice om ^n]elept, a}ea }ide noi cu plecate urechi se va auzi }i aceasta” (D, IV/37). {i, separe, inten]ia autorului ^}i atinge scopul Limba rom$n@ devine oscriere c@utat@ de ̂ nv@]@ceii rom$ni de la Cluj, ̂ n atmosfera gene-ral@ de entuziasm na]ional din preajma revolu]iei. A}a se explic@}i marea extensiune a lucr@rii, l@rgit@ }i am@nun]it@ tot mai mult cufiecare num@r nou din Zorile. Inten]ia a fost recep]ionat@ de la^nceput, Constantin Pan]u d$nd ^n num@rul 4 al revistei, un„ad@ug@m$nt” la articolul introductiv al lui Papiu Ilarian, Modul dea scrie rum$ne}te cu litere latine (D, IV/37).

Chemare spre limbile romanice

Limba rom$n@ se ^mparte ^n dou@ compartimente mari:ortografia (cu capitole „despre litere ̂ n genere necesarie spre a scrielimba rum$neasc@ cu litere latine”, despre vocale, despre con-soane, despre diftongi, despre „accenturi”, despre „apostrofe”) }igramatica (^mp@r]it@ ^n }apte capitole: „despre nume”, „desprepronume”, „despre vorbe”, „despre prepuse]iuni”, „despre adver-biuri”, „despre conjunc]iuni”, „despre interiep]iuni”).

Un capitol interesant, mai cu seam@ pentru viitorul acesteiprobleme este cel Despre litere ^n genere necesarie spre a scrielimba rum$neasc@ cu litere latine. Papiu admite c@ limba are 28de sunete. La exprimarea acestor sunete e nevoie de 21 de literelatine, dar, „spre ̂ n]elegerea originei cuvintelor”, alfabetul se poatereduce cu succes la 19 semne. Se simte ^ndemnul purist al luiLaurian: „Pentru ce s@ ^ngreuiem studierea limbii cu at$tea nou@litere oscur$ndu-o?” „Pentru ce s@ facem at$tea t@rc@turi, dinjoscodile, deasupra coarne, c$nd putem fi }i f@r@ ele?” Diacriticele nusunt de nici un folos, nici pentru rom$n, care „ori c@ vei scrie

38

Ioan Chindri}

c$c@reaz@ ori cacaredia, va }ti s@ le pronun]e”, nici pentru str@in,c@ci acesta, dac@ nu va cunoa}te regula, ̂ l va pronun]a ̂ ntotdeaunape $ ca a. Desigur, toate aceste lucruri s-au spus ^naintea lui.Semnificativ r@m$ne ̂ ns@ ata}amentul lui Papiu Ilarian la str@daniilecelor care ^ncercau , din nou, s@ scoat@ limba rom$n@ din robia„potcoavelor” chirilice. De}i partida na]ional@ transilv@nean@, ceide la Blaj ^n primul r$nd, vedeau ^n reforma ortografiei o problem@politic@ acut@ pentru na]iune, lucrurile evoluau foarte ̂ ncet. Nefastatradi]ie a slovelor opunea o rezisten]@ cumplit@. Pe de alt@ parte,neuni]ii teoretizau f@]i} p@strarea slovelor, ca pe ni}te simboluri aleadev@ratei ortodoxii. Sibiul neunit va fi , p$n@ la sf$r}itul secolului,un balast greu ̂ n calea acestei reforme care s-a dovedit vital@ pentrurom$ni. Dar la 1846 ^n Transilvania se scria, practic, cu literechirilice. Foile lui Bari], de}i greco catolice, se tip@resc cu slove. %nmijlocul Blajului captivat de mirajul latinist, c@r]ile se tip@resc, deasemenea, cu chirilice, ca de pild@ clasica Icoan@ a p@m$ntului deIoan Rusu. B@rnu]iu, Cipariu, Bari], ba chiar }i Laurian scriu cuchirilice p$n@ }i ̂ n coresponden]a personal@. Scrisul cu litere latinea prins tradi]ie doar ^n coresponden]a oficial@ a Consistoriului dinBlaj cu nenum@ratele parohii din vasta eparhie a F@g@ra}ului. %nperioada 1832-1848 ortografia latin@ era quasi – oficializat@ ^ncancelaria episcopal@, din cauza aprehensiunii personale aepiscopului Ioan Lemeni ^mpotriva slovelor chirilice. Dar pe planulmare al culturii, acestea dominau masiv, ^n}i}i propov@duitorii –dup@ cum am v@zut – ai scrisului cu litere latine r@m$n$nd, ^npractic@, pe l$ng@ vechea tradi]ie.

%n contrast cu ace}tia, Papiu Ilarian cutez@ s@ fac@ un pas ^nplus: abandonarea practic@ a slovelor. Zorile se redacteaz@ ^n ^n-tregime cu ortografia latin@ }i, dup@ c$te }tim, a avut un egal r@sunet^n r$ndul studen]ilor greco catolici veni]i de la Blaj sau a celorortodoc}i, obi}nui]i din familie }i }coal@ cu slovele chirilice. Esteprintre cele dint$i publica]ii periodice rom$ne}ti redactate ^n alfa-betul latin, meritul revenindu-i ̂ n ̂ ntregime redactorului Papiu Ilarian.Este un alt aspect interesant al episodului de la Cluj, unde, ̂ n ace}tiani –1845-1847 – s-a creat ̂ ntre tinerii rom$ni o atmosfer@ na]ional@prielnic@ ^ns@m$n]@rii ideilor revolu]ionare imediate.

39


Dar Limba rom$n@, de}i oper@ de tinere]e, relev@ }i c$tevaaporturi originale ale autorului. Cel mai interesant este compararealimbii rom$ne cu italiana, motiv ce revine adeseori ^n lucrare: „Larum$ni, precum la itali, sunt cinci vicale: a, e, i, o, u” sau: „La rom$nitoate cuvintele se f$r}esc ^n vocale, ca }i la itali” (D, IV/46; 47).Gustul compara]iei cu italiana era facilitat, la Papiu Ilarian, decunoa}terea precoce a limbii italiene pe care, ^mpreun@ cufranceza, a studiat-o asiduu la Blaj, din ^ndemnul lui B@rnu]iu (R,XIV). Adev@rate idei comparativiste va desf@}ura ^ns@ ^ntr-o alt@lucrare, tot din anul 1846. Este vorba de studiul Limba rom$n@ }iortografia ei etimologic@, trimis la redac]ia Foii pentru minte..., unde^ns@ nu s-a publicat. Articolul se p@streaz@ ^n manuscris, printrealte inedite din arhiva revistei bra}ovene (D, VII). Punctul de plecarea studiului ^l constituie un articol al lui Aron Pumnu din 1845 (S,XII), ^n care acesta pledeaz@ pentru alfabetul latin, tot pe bazaTestamentului critic. %n preambulul teoretic, parte cu adev@ratinteresant@, t$n@rul autor clujean porne}te de la constatarea c@:„Limba rom$neasc@, it@leasc@, fr$nceasc@ }i sp@neasc@ ̂ i surori”.Dar, ̂ n compara]ie, se folose}te numai de rom$n@ }i italian@, desprecare crede c@ sunt una }i aceea}i limb@, rom$nii }i italienii vorbind„una }i aceea}i limb@, cari limbi numai ^n p@r]ile cele accidentale^s diverse, dar ^n ]es@tura din^ntru – care face esin]a unei limbi – ^icu totul asemine” (D, VII/15r). Respinge ideea c@ limba rom$n@ s-arfi n@scut din amestecul cu limbile barbarilor: „Dac@ s-au n@scutlimba rom$n@ din amestecarea limbilor ge]ilor, go]ilor }.a. cum auputut strica limba rom$n@ a}a, c$t s@ semine celei it@le}ti?! Au,doar@ gin]ile aceste au fost }i ^n Italia }i acolo au stricat }i limbaitalilor ca a rom$nilor?” (D, VII/15r). Limba rom$n@ este, dimpotriv@,deosebit de curat@. Papiu Ilarian declar@ c@ aceasta nu se poateconsidera nicidecum o limb@ corupt@, pe baza observa]iei valoroasec@ acest verdict ^l d@m „nu uit$ndu-ne la cuvintele cele seci, ci la]es@tura limbei, intern@”. „Corupt@ se zice una limb@, atunci c$nd}-au perdut, prin mestecarea cu alte limbi, }i ]es@tura din^ntru. E,dar limba rom$n@ a}a }i-au p@strat ]es@tura intern@, c$t cel ce }tieetimologia acesteia se minuneaz@ c$t de regulat@ este ^nsa” (D,VII/15v). La ce concluzie duce aceast@ puritate? Revenind la

40

Ioan Chindri}

similitudinea cu limba italian@, pe care o ia ca baz@ a argumenta]ieisale, autorul afirm@ r@spicat: „Formarea limbii rom$ne nu trebuiecercetat@ ̂ n Dacia”, ci ̂ n Italia, ̂ naintea cuceririi traiane. Da, dar ̂ nce perioad@? Este aproape senza]ional@ ̂ n]elegerea, de c@tre acestcopil de 19 ani, }i afilierea la una dintre cele mai complicate teoriifilologice legate de originea limbilor romanice: aceea c@ latinavulgar@ este ^ns@}i limba original@ a romanilor, cea mai veche, ^ntimp ce latina clasic@ ar fi un jargon literar contraf@cut }i t$rziu.Citeaz@, dintre sus]in@torii teoriei, pe Leonardo Bruni din Arezzo,zis Aretino, din secolul al XV-lea, secretar papal }i autorul unei vasteistorii a poporului florentin (S, XIV; R, XV/392; 425) }i pe GianVincenzo Gravina din secolul al XVII-lea. B@nuim c@ Papiu Ilariancunoa}te }i alte surse ale filologiei romanice ̂ n general, dar ̂ i evoc@doar pe cei care au teoretizat acut aceast@ idee, ca obscurulAretino, cel mai vehement ap@r@tor al „clasicit@]ii” latinei vulgare.Dar aceste surse, contradictorii, nu-i ofereau r@spuns la ̂ ntrebarea:c$nd s-a format limba rom$n@? Nici „iscusitul Petru Maior”, primul}i cel mai de seam@ sus]in@tor al teoriei la noi (S, XIV; R, XVI/264-267) nu-i poate oferi un r@spuns satisf@c@tor, c@ci acestafixeaz@ ^nceputurile limbii rom$ne, din latina vulgar@, dup@ expan-siunea militar@ a romanilor peste grani]ele Italiei. Or, acest lucrucontrazicea ideea form@rii limbii rom$ne ̂ n Italia, locul expansiunii^n ceea ce ne prive}te fiind teritoriul Daciei. La Petru Maior, aser-]iunea c@ limba rom$n@ este mama limbii latine are mai degrab@un ^n]eles simbolic, marele c@rturar intuind corect mecanismulna}terii limbilor romanice. Treboniu Laurian ia ̂ ns@ ̂ n serios acestlucru, avans$nd cu multe secole momentul form@rii limbii noastre,iar Papiu Ilarian ̂ i preia ideea: „Cu cea mai mare adev@rasem@nareputem zice, cu T. Laurian, cum c@ evoluciunea, formarea ei petimpul liberei republice trebue cercat@” (D, VII/15v). Ca }i Laurian,t$n@rul s@u discipol adera la teoria clasicit@]ii latinei vulgare pentrua putea ajunge la concluzia dorit@: aceea c@ limba rom$n@ exist@dintotdeauna, c@ e una }i aceea}i cu limba romanilor. %ntronat@ ̂ ntruaceast@ ̂ n@l]ime clasic@, limba rom$n@ cap@t@ dintr-o dat@ demni-tate aparte, ^nc$t „necuno}tin]a acestei limbi antice, ^n care crez

41


c@ Aeneam Lavinia salutarit (s. ns.) au dat prilegiu multor r@t@cirierudi]ilor, carii s-au ^ncercat a afla originea limbilor romane”.

Cu at$t mai mult, cu c$t rom$na ̂ }i are valoarea ̂ n sine, firea eifiind „foarte dulce }i delicat@, ca soru-sa italian@, apt@ spre oricespi]@ a }tiin]elor }i m@iestrielor; cu un cuv$nt, ^n tot respectul pre-]uind@, perfectibil@ ca oricare dintre cultele limbi ale Europei”.Perfec]iunea limbii a }i ̂ nceput, cu rezultate salutarii, dar o piedec@grea st@ ^n calea acestui proces: literele slavone. Exist@ toatemotivele pentru abolirea chirilicelor, chiar „au ^nceput }i dintrerom$ni unii nemuritori b@rba]i a restitui ^n c$mpul literariu al rom$-nilor str@mo}e}tile noastre litere, ^ns@ p$n@ acum nimic nu s-astatornicit”. %nc$t autorul se ^ntreab@ cu mirare: „Oare pentru cenu l@p@d@m }i noi ce nu e al nostru?!”. {i, pentru a ajuta }i el cuceva la reformarea ortografiei, iat@, propune, printre mul]i – multprea mul]i! – al]i autori, un sistem ortografic fundamentat pe sistemuletimologic al lui Laurian.

Lucrarea lui Papiu Ilarian, despre Limba rom$n@ }i ortografia eietimologic@, necunoscut@ p$n@ acum cu des@v$r}ire, neb@nuit@m@car, este o adev@rat@ surpriz@. Ea ne oblig@ s@ ad@ug@m numeleautorului la seria filologilor transilv@neni de la mijlocul secolului alXIX-lea, mai cu seam@ prin aceea c@ pune, pentru prima dat@ ^nTransilvania, ^n mod foarte acut, problema studierii limbii rom$ne^n str$ns@ compara]ie cu italiana, cu care se aseam@n@ p$n@ laidentificare. Nimeni la noi n-a cutezat aceast@ afirma]ie ̂ n termeniicategorici ai lui Papiu Ilarian. Dar }i mai important@ este scrierea^n ceea ce prive}te evolu]ia propriilor idei. %n primul r$nd, anticipeaz@cu un deceniu preocup@rile viitorului c@rturar pentru studiul limbiiitaliene. O ipostaz@ nou@, romantic@, a fascina]iei italice: atunci c$ndPapiu Ilarian va p@}i pe p@m$ntul str@mo}ilor, ^n 1852-1854, nuva c@uta – asemeni c@rturarilor din genera]ia veche – origineapoporului s@u ^n monumente }i arhive, ci va scormoni ^nsemnele^nceputului ^n senzan]ionale similitudini de cuvinte }i termina]iigramaticale. Ofer@ apoi, ^n al doilea r$nd, un puternic suport decompara]ie cu vederile lui filologice de mai t$rziu c$nd, dup@ cumvom constata, se situeaz@ la antipodul teoriei etimologice.

42

Ioan Chindri}

O anume fraz@ din preambulul articolului este cea mai bun@ surs@pentru cunoa}terea atmosferei ce a domnit ^ntre studen]ii rom$nidin Cluj ̂ naintea revolu]iei. Cum episodul intereseaz@ ̂ n grad ̂ naltistoria rom$nilor ^n general, fraza o consider@m de importan]@istoric@: „Tinerii rom$ni din liceul din Cluj, barem ^mpresura]i destr@ini, totu}i nu ni uit@m aceasta, ̂ nc$t ni concede timp dereg@toria}colastic@; pentru aceea, ne deprindem }i ^n cunoa}terea limbeinoastre, celui mai scump tesaur al unei n@]ii, ^n astfeli deintreprinderi” (D, VII/16r).

Tenta]ia beletristic@

Prin aceste „intreprinderi”, Papiu Ilarian ^n]elege activitatealiterar@ grupat@ ̂ n jurul revistei Zorile. El ̂ nsu}i ̂ }i ̂ ndeamn@ confra]iila scris, ^ntr-un anun] celebru publicat ^n ultimul num@r al revisteipe anul 1845: „Domnilor! Urm@toaria foi]@ va ie}i ^n anul 1846.Aceea va ie}i cu n-rul 1 sub titula Aurora s[au] Zorile p[entru] minte}i inim@. %n aceea vor ie}i }i poezii. De aci ^nainte provoc@m preto]i d. cetitori ca s@ lucre ori ce. Numai una ne rug@m, ca v@t@marede persoane sau de na]ii colocuitoarie nicidecum s@ nu fie” (s.ns.).Fire}te, redactorul se adresa unor tineri de v$rsta sa, dar dac@ neg$ndim la faptul c@, numai peste doi ani, ace}ti tineri vor ficonduc@torii unei uria}e armate de 300.000 de rom$ni transilv@neni,pornit@ pe calea r@zboiului revolu]ionar, ponderea lucrurilor devinecu totul alta. Revista era scris@ }i citit@ de viitori generali, prefec]i,tribuni, ideologi }i martiri ai revolu]iei transilv@nene. Simplaenumerare a lor este spectaculoas@: Avram Iancu, Axente Sever,Constantin Romanu Vivu, Alexandru B@tr$neanu, Iosif Hodo}, EliseiArmatu, Alexandru [icudi, Ioan Oros, Ioan Pu}cariu, DionisieTobias, Amos Tord@}an, Nicolae Popea, Gavril Man }i, fire}te,Alexandru Papiu Ilarian, Compara]ia cu Prop@}irea ie}ean@ seinsinueaz@ de la sine. Orientarea politic@ }i na]ional@ radical@ aacestor tineri se datoreaz@ ^n primul r$nd, prezen]ei lor ^n Clujulcelei mai nes@buite propagande }oviniste maghiare. Acest fapt leascute sim]ul politic, suger$ndu-le ideea ripostei. Apoi, ace}ti

43


studen]i nu sunt str@ini de mi}carea na]ional@ }i cultural@ generalrom$neasc@. Societatea „Zorile” are o bibliotec@ despre care pome-nesc nu numai scrierile t$rzii (R, VI; VII/9; XII/614), dar a c@reiexisten]@ o certific@ ̂ nsu}i Papiu Ilarian ̂ ntr-o not@ de subsol, p@s-trat@ doar par]ial, din revista Zorile (D, IV/XV). Referindu-se,probabil, la publica]iile pe care le citesc studen]ii, pe cont propriu,redactorul conchide c@ „bine ar fi ca, d$ndu-se foile acestebibliotecei, }i cu aceste ̂ nc@ s@ se ̂ nmul]easc@ c@r]ile ei”. Studen]iide la Cluj citeai Gazeta de Transilvania }i Foaie pentru minte, inim@}i literatur@, d@ruite fie de unii c@rturari grijulii cu tinerii, ca protopopulgreco-catolic Nicolae Maniu (R, XVII; D, VIII/44r) sau chiar de Bari](R, XVIII/25-26; D, IX/177r-178r). Papiu Ilarian citeaz@, ^n Limbarom$n@ }i ortografia sa etimologic@, din Magazinul istoric pentruDacia (D, VII/15v). Cunosc$nd bine con]inutul publica]iilor maghiaredin Cluj, care le parveneau u}or, compar$nd ^ntre acestea }i celerom$ne}ti, nu le era greu s@-}i dea seama de realitatea ideologic@a momentului: rom$nii se aflau ^n plin@ lupt@ na]ional@.

Situa]ia revistei Zorile ca publica]ie literar@ }colar@ ^ntr-un ora}dominat de aristocra]ia maghiar@, nu permitea redactorului s@publice articole politice. Dealtfel, era condi]ia principal@ a aprob@riirevistei de c@tre autorit@]ile }colare. Dac@ Zorile constituie, totu}i,un moment interesant al dezvolt@rii con}tiin]ei na]ionale, meritul ^irevine lui Papiu Ilarian }i colaboratorilor s@i apropia]i: NicolaePopea, Iosif Hodo}, Gavril Man, Constantin Pan]u care au ^n]elesc@, pentru rom$ni, dezvoltarea culturii era o problem@ imperioas@.{i, dup@ cum am v@zut, a unei culturi cu valen]e na]ionale certe,puse ̂ n slujba ridic@rii neamului. Aluziile politice, de}i indirecte, suntmai mult dec$t str@vezii: Papiu Ilarian are ^ndr@zneala s@-}i^ndemne colegii la respingerea limbii maghiare, care nu poate filimba de cultur@ a rom$nilor, iar Nicolae Popea face elogiul lupteina]ionale ̂ n poezia Iubitoriul de na]iune sau na]ionalistul, ̂ n cuvinteemo]ionante: „Fericit este b@rbatul ce ̂ ntreaga-}i via]@/{i-o jertfe}tepe sacrul al na]iei altariu”, Gavril Man, propun$ndu-}i s@ prezintec$teva siluete de filosofi, ^i alege – nu ^nt$mpl@tor! – pe cei careconstituiau sursele ideilor ^naintate ale veacului: Kant, ^n primulr$nd, at$t de ^ndr@git de rom$nii transilv@neni, Voltaire, Hume }ial]ii. Mesajul pre]ios al Zorilor este, ^ns@, str@dania de a explora }i

44

Ioan Chindri}

afirma limba }i spiritul creator al poporului rom$n. Se impune, caun moment important al culturii na]ionale, ̂ nm@nuncherea ̂ n pagi-nile revistei a primei colec]ii masive de proverbe rom$ne}ti publicate(R, IX), ̂ n num@r de 319. Singurul aspect beletristic viabil al Zorilor,colec]ia de proverbe se ^ncadreaz@ ^n curentul romantic de valori-ficare a spiritualit@]ii autohtone, de na]ionalizare a culturii, curentini]iat de George Bari] mai ̂ nt$i, prin Foaie pentru minte..., de Dacialiterar@ mai apoi.

Papiu Ilarian, de}i ^nclinat mai ales spre erudi]ie }i spre ^ndru-mare cultural@, este implicat }i ̂ n culegerea de proverbe rom$ne}ti.%ntre cele 319 proverbe, majoritatea sunt culese de studen]i din zo-nele lor natale. Culeg@torii sunt indica]i la sf$r}itul grupajului 213-312 din nr. 13-14 pe 1846 al Zorilor: Ioan Costa, Alexie Cassian,Al. Papiu Ilarian, Simion Maru}i, Grigore Olariu, Iosif Hodo}, ZaheuHodo}, Ioan Pascu, Constantin Pan]u, }i Constantin Borza. C$tevaproverbe sunt scoase din c@r]i vechi rom$ne}ti, mai ales din PetruMaior. Este sigur c@ aceast@ opera]ie a f@cut-o Papiu Ilarian, lucrucare ne permite s@ identific@m contribu]ia sa proprie la alc@tuireacolec]iei. Desigur, Petru Maior era citit asiduu de c@tre to]i studen]iiacademici rom$ni de la Cluj. Toate sursele (R, IV/36-46; VII/9; XII/614 }.a.) concur@ ^n a afirma c@ Istoria pentru ^nceputul rom$nilor^n Dachia era cartea de c@p@t$i a tinerilor de la Cluj. Dar cumproverbele sunt scoase mai ales din scrierile filologice ale lui Maior,cu care Papiu Ilarian lucra la redactarea studiilor de gramatic@, nur@m$ne ̂ ndoial@ c@ el le-a scos. Astfel, p$n@ }i aceast@ preocuparefoarte „modern@” a revistei este pus@, simbolic, sub patronajul {coliiArdelene.

Din Petru Maior scoate proverbele 81: S-a ^ntors cu buzeleumflate, 243: Ce se prinde un ]$n]ar cu un arm@sar? }i 282: Nu teprinde-n r$c@ cu el! Tot lui ^i apar]ine }i proverbul 54: Unge osiabine, d@ f$n }i ov@s la cai }i va merge caru bine, despre care onoti]@ de subsol spune c@: „Acest mult ^nsemn@tor proverb se afl@^n Ethica fostului profesor de fil[osofie] ^n Blaj, S. B@rnu]iu”. Cineputea cunoa}te mai bine scrierile nepublicate ale lui B@rnu]iu, dec$tdiscioplul }i ^nv@]@celul s@u favorit, Papiu Ilarian? Proverbul 58 ^iapar]ine de asemenea – Unde aurul vorbe}te, toat@ limba amu]e}te– c@ruia ̂ i d@ }i corespondentul italian: Dove l’oro parla, ogni lingua

45


tace. Ale lui sunt desigur, mai multe proverbe din grupajul 213-312,unde semneaz@ ^mpreun@ cu colegii aminti]i, dar identificarea loreste grea. Probabil ̂ i putem atribui toate proverbele ̂ nso]ite de va-rianta latin@, de explica]ii asupra provenien]ei latine sau de cores-pondentul latin al unora dintre no]iuni, ca de exemplu 216: Voinicde sut@ (“Romul }i-au ales trei sute de tineri mai ginero}i. Proba-biliter de acolo zic rom$nii voinic de o sut@”), 219: S-au f@cut troian(“Cum au pustiit grecii Troia”), 238: Pace bun@! (“Actum est!”), 281:Zo, z$ci! (“i.e.: Omninc; Ita est!”), 290: C$t lumea }i p@m$ntul(“Nunquam”); c$t cucul, 312: Bea }i n-a (“Et viceversa”). Grupajul313-319 ^i apar]ine ^n ^ntregime, deoarece ^l semneaz@: Muereabun@ e cunun@ de aur ^n capul b@rbatului; Ploaea de diminea]@ eca f@rtatu de ]igan; [iganu numai p$n-atunci ]^ pretin, p$n@ ai m@lai^n strai]@; [iganu e ca ogaru: iearna zice c@ }i-a face cas@ la vear@,dac@ vine veara se^ntinde }i, sp@riindu-se de m@rimea casei, iear@se las@ de d$nsa; Lucru sus (de Beciu) legat cu a]@; Sf$r}itu laud@lucru; De s$mb@t@ s@ }tii unde va fi duminec@ joc. Tot lui trebuies@-i apar]in@ ideea de a completa titlul rubricii de la Proverbiurirom$ne}ti la Proverbiuri }i pleonasme rom$ne}ti, leg$nd-o astfelde vechea literatur@ paremiologic@ latin@.

Tenta]ia beletristicii se manifest@ ̂ ns@ mai cu seam@ ̂ n cele c$te-va traduceri din italian@. Zorile publicau frecvent anecdote scoasedin diferite reviste str@ine, printre care }i revista maghiar@ Bors éspaprika. Cele mai numeroase }i mai reu}ite sunt anecdotele sau„raconturile” traduse de Papiu Ilarian din italian@, ̂ n num@r de peste25, din care s-au p@strat doar 16. Ele presupun existen]a unei litera-turi italiene frecventat@ de t$n@rul traduc@tor, ideea traducerii dintr-olimb@ intermediar@ – de pild@ maghiara – fiind exclus@, }i vom vedeade ce. „Raconturile” au subiecte diverse, de la mica anecdotic@despre ]@rani, t$lhari, ]igani }i p$n@ la anecdotele cu subiect istoric.Iat@ dou@ dintre ele:

“V. Un murariu (zidariu), prin nenorocire c@zu de pe un zid ̂ nalt,unde lucraua, Dar, norocul lui, c@zu tocma pe spatele unuia ceeraua dedesupt. A}è, f@r@ a-}i c@}una sie-}i mult r@u, omor^ pe s@-racul om. Deci fiul nenorocitului citeaz@ pe murariu ^nainteajudeciului criminariu, acus$ndu-l de omicidiu. Iar@ zidariul ̂ n acest

46

Ioan Chindri}

chip se ap@r@: „Frate, de m@ socote}ti vinovat, io nu voi s@ fug [de]pedeaps@. Sui tu ^n locul acela de unde c@zui io, iear@ io voi sta ^nlocul acela unde stete tat@-t@u. [$p@-te jos de acolo, pe mine, }im@ omoar@!”

“XVI. Se afla Ciceron odat@ la un pr$nz mare domnesc, une erainvita]i to]i cei mai ilu}tri b@rba]i patrici din Roma. Unul dintre me-seni, av$nd m$nie pe Ciceron, voind a-l batjocori c@ci el era dinvi]@ mai de jos n@scut, propuse tuturor a bea ^n salutea nobililor }iminuna]ilor ̂ n fapte }i str@bunilor lor. %nchiz$nd cu to]ii, veni r$ndul}i pe Ciceron care, scul$ndu-se, z$se: «Eu beu pentru salutea mea,pentru c@ nobilitatea se-ncepe-n mine. Drept aceea nu ̂ ndr@snesca bea pentru a voastr@, c@ci aceea se sf$r}e}te ^n voi»”.

%nt$mplarea cu Cicero nu este singura anecdot@ cu aluziestr@vezie la atmosfera social@ transilv@nean@ de la mijlocul secoluluial XIX-lea, dominat@ de arogan]a stupid@ a aristocra]iei ungure}ti}i de starea umilitoare a poporului. „Raconturile” lui Papiu Ilariannu sunt numai o literatur@ pl@cut@ pentru colegii s@i, dar mai cu sea-m@ educativ@. Limba traducerilor, dezbr@cat@ de ortografia greoaiea Testamentului este fluent@ }i pl@cut@. Autorul nu ajunsese laimitarea frazei latine }i nu-}i va urma – spre norocul prorpiei opere– niciodat@ maie}trii (pe B@rnu]iu, Cipariu, Laurian) ^n acest sens.Interven]ia lui se reduce la cuvinte, pe care ^ncearc@ s@ le apropiede etimonul latin: lucraua < lucrabat (lucra), eraua<erabat (era) saus@ le adopte ca neologisme: criminariu, omicidiu, complimenta,curteni, salutea, ambasadoriu, venerabil. Este foarte scrupulos cutraducerea. Unde nu e sigur de accep]iunea termenului rom$nesc,d@ ̂ n parantez@ originalul italian: tai@bu}nariu (tagliaborse), famosulc@l@toriu (quel famoso viaggiatore), un om foarte b@tr$n (un uomoattempato).

O traducere de dimensiuni mai mari este fragmentul din celebracarte a lui Baldassare Castiglione (1478-1529), Il Cortegiano (Omulde curte). Cartea, de fapt un tratat politic }i moral ̂ n care diplomatulpontifical ̂ ncearc@ s@ defineasc@ personalitatea omului Rena}terii(R, XV/465) atrage prin ̂ n]elepciunea sentin]elor }i sfaturilor legatede comportamentul omului ^n societate. Papiu Ilarian alege unfragment referitor la tineri }i tinere]e, a c@rui concluzie central@ este

47


aceea c@ tinerii, de}i de la natur@ sunt mai neast$mp@ra]i, impulsivi}i „liberali”, ^n societate trebuie s@ dea dovad@ de modestie,st@p$nire de sine }i respect fa]@ de cei b@tr$ni. A}a cum „^n tinerio prea mult@ sapiin]@ e semn r@u”, nici entuziasmul excesiv nu estede bun augur. S@ fi inten]ionat, oare, traduc@torul o lec]ie indirect@pentru colegii s@i, descri}i de multe surse (R, VII/12; VIII/27; XI;XIX/30; D, X-XI) ca prea zv@p@ia]i, ^nclina]i spre „becherism” }i –asemeni tuturor studen]ilor epocii romantice – mari amatori dedueluri? Colegii lui Papiu Ilarian de la Blaj }i-l amintesc (R, XIV) cape un elev silitor, bl$nd, modest, mai bucuros s@ petreac@ ̂ n socie-tatea savant@ a profesorilor, dec$t ^ntre colegi. La Cluj, atmosferanu-i ̂ ng@duia s@ fie retras. Ura, ̂ ns@, scandalurile }i era un adversaral duelurilor (R, VII/12) pe care-l considera, ca }i mai t$rziu, unobicei barbar, medieval. Acest precoce savant }i g$nditor a fostatras, desigur, de ̂ ndemnurile spre medita]ie }i seriozitate din cartealui Castiglione. Etalonul descris de autorul italian corespundea idea-lului s@u, care trebuia s@ fie }i al colegilor: omul de cultur@. Culturaera }i va r@m$ne obsesia sa }i acestui ]el ^i ^nchina tinere]ea-ifraged@. Voia s@-}i entuziasmeze camarazii de genera]ie la aceea}in@zuin]@, c@ci „Cultura, cultura va sc@pa pe rom$ni }i cultura numaina]ional@ poate fi!” (S, II/223).

Argument

Scrierile din tinere]e ale lui Papiu Ilarian, parcurse mai sus, nutrebuie a}ezate ^n compara]ie cu operele unor autori transilv@nenimaturi ca George Bari], Simion B@rnu]iu, Aron Pumnu, TimoteiCipariu, Ioan Maiorescu sau A. T. Laurian. Inten]ia noastr@ a fostde a contura profilul unei noi genera]ii ^n persoana unui str@lucitreprezentant al ei. Dac@ totu}i, ^n anumite valen]e ale sale – con-}tiin]a angaj@rii na]ionale, rigoarea documenta]iei }i erudi]ia pre-coce, sim]ul limbii }i fiorul expresiei romantice – scrisul adolescen-tului de la Liceul academic din Cluj atinge nivelul literaturii transil-v@nene dinaintea revolu]iei de la 1848, constatarea ne d@ bunesperan]e despre opera lui viitoare.

48

Ioan Chindri}

2. Trezirea na]ional@

Evenimentele anilor 1848-1849 ̂ n Transilvania au ̂ ntrerupt brutalprocesul form@rii intelectuale a lui Papiu Ilarian. El nu va mai puteafi reluat niciodat@ ^n termeni similari, revolu]ia pun$nd ^n fa]@-irevela]ia unor imperative substan]ial diferite fa]@ de visurile savantedin adolescen]@.

Sorta lui Papiu Ilarian la 1848 este ̂ n aceea}i vreme caracteris-tic@ }i singular@. La Cluj fiind, ̂ n anii 1845-1847, a ̂ n]eles c@ dincolode progresul cultural al rom$nilor, teoretizat acut de intelectualitateatransilv@nean@, se ascunde un program politic. Evenimentele careau zguduit Blajul din 1842 }i p$n@ la finea lui 1848, cu repercusiuni^n ̂ ntreaga Transilvanie, cu toat@ motiva]ia lor ideologic@, sugerauideea egalit@]ii dintre cultur@ }i politic@, ̂ n momentul istoric pe care^l tr@iau rom$nii. Pentru rom$nii transilv@neni mai ales, }i ̂ n condi]iiledate mai cu seam@. La Zorile fiind, propov@duie}te trezirea rom$-nilor la progres }i }tiin]e, dar mai ales – ^n subsidiar – la con}tiin]ade sine. Ideea, de esen]@ iluminist@, prinde noi puteri ^n deceniulal cincilea, ad@ug$ndu-}i coloritul nou al comandamentuluiromantic-liberal. Revirimentul se explic@ }i prin reeditarea situa]ieipolitice de la sf$r}itul secolului al XVIII-lea: intensificarea asupririina]ionale }i sociale a rom$nilor, concretizat@ ^n hot@r$rile tot mainefaste ale Dietei principatului. Exemple caracteristice r@m$nsesiunile dietale din 1842 (R, I) }i 1847 (S, II/186-210; XXI/83-89),^n care se hot@r@}te deposedarea rom$nilor cu for]a, prin lege, delimba lor na]ional@, respectiv p@strarea lor pe mai departe ̂ n stareade servitute social@, prin reactualizarea tuturor legilor urbariale dinvechile coduri feudale ale Ungariei. Puternic@ pe situa]ie, poate f@r@egal ̂ n Europa acelei vremi, aristocra]ia maghiar@ din Transilvaniasfida cu ̂ ndr@zneal@ preceptele filosofice ale veacului, care conver-geau ̂ n special c@tre ideea de libertate, ̂ n pofida faptului c@ ele ̂ }i

49

dovediser@ puterea ̂ n Fran]a anului 1830 ori, mai recent, ̂ n Gali]ia,prin puternica revolt@ din 1846. Nobilimea transilv@nean@ controlaf@r@ excep]ie toate comportamentele vie]ii sociale, aservindu-}i ^nmod special ideologia }i cultura. Ceva mai mult, ca un fenomenunic al secolului, nobilimea reu}e}te s@-}i aroge – dup@ cum ammai ar@tat – }i rolul de conduc@tor al mi}c@rii maghiare de eliberare.Rezult@ o denaturare grav@ a programului revolu]ionar al ungurilor,prin urm@toarele dou@ interven]ii ireparabile ale aristocra]iei: re-str$ngerea drepturilor na]ionale ̂ n cadrul unic al na]iunii maghiare,cu ignorarea des@v$r}it@ a celorlalte na]iuni }i eludarea laturii so-ciale a programului revolu]ionar. Astfel, ^n preajma revolu]iei }i ^ntimpul ei, aristocra]ia maghiar@, departe de a-i fi lezate preroga-tivele, a}a cum se cuvenea, }i le ̂ nt@re}te }i mai mult, printr-o bizar@^ntors@tur@ a sensului revolu]ionar. Prin exacerbarea na]ionalis-mului maghiar se ^nt@rea, de fapt, rolul na]ional al nobilimii, c@ci,pe c$t@ vreme legiuirile feudale maghiare r@m$neau valabile, prinna]iune se ̂ n]elegea numai nobilimea }i numai cea maghiar@. Apoi,^n virtutea celei mai simple logici, clasa care-}i consolida situa]iapolitic@ }i-o ̂ nt@rea }i pe cea social@, oricum suficient de puternic@.

Prad@ acestui cuplu vicios de situa]ii, programul revolu]ionarmaghiar lovea ^n mod inevitabil interesele rom$nilor din Transil-vania, a}a cum, ^n afara grani]elor principatului, lovea intereselealtor na]iuni mari ca s$rbii, croa]ii, slovacii. Indiferent de forma pecare a ̂ mbr@cat-o, de domeniile ̂ n care s-a manifestat ori de orien-tarea momentan@ a reprezentan]ilor ei, mi}carea cultural@ }i na]io-nal@ a rom$nilor din Transilvania ̂ n cadrul acestui nou val al rede}-tept@rii ]intea salvarea neamului din aceast@ nou@ }i periculoas@curs@ pe care i-o ^ntindea destinul. Dar, p$n@ ^n prim@vara anului1848, aspectul politic al mi}c@rii rom$ne}ti a fost mai degrab@mascat dec$t manifestat. %n fa]a tendin]elor proclamate ale ma-ghiarilor: de a desfiin]a Transilvania }i de a ̂ nghi]i na]iunea rom$n@,partida noastr@ na]ional@, insuficient consolidat@, riposteaz@ evaziv^n termeni culturali }i ideologici, ori disimuleaz@ ̂ n oportune decla-ra]ii de fidelitate }i credin]@ fa]@ de monarhie habsburgic@.

50

Ioan Chindri}

Lui Papiu Ilarian i-a fost dat s@ fie printre cei dint$i care trebuiaus@ exprime ̂ n termeni limpezi, f@r@ echivoc, voin]a rom$nilor. Acestlucru ^n momentul c$nd revolu]ia european@, dezl@n]uit@ ^n febru-arie 1848 la Paris, trec$nd prin Viena }i Pesta, a b@tut cu putere lapor]ile con}tiin]elor din Transilvania. F@r@ ^ndoial@, momentul eraa}teptat de rom$ni cu ner@bdare, letargia p@cii interne feudaleinstaurate dup@ r@scoala lui Horia exasper$nd mai cu seam@ mareamas@ a ]@r@nimii. Nu mai pu]in intelectualitatea ata}at@ de intere-sele neamului, ale c@rei n@zuin]e patriotice erau sistematic baratede alc@tuirea anacronic@ a Statuturilor }i Ordinilor din principat. {itotu}i, cum a recep]ionat Papiu Ilarian momentul c$nd ideile ̂ mpre-un@ cu care a crescut trebuiau s@ capete formularea unor revendi-c@ri revolu]ionare? Nu s-a sim]it, oare, t$n@rul de 21 de ani asemeniucenicului vr@jitor care, dup@ ce a deschis z@gazul for]elor, r@m$necople}it de dimensiunea lor? Nu! Printr-o fericit@ ^nt$mplare, pro-cesul maturiz@rii partidei na]ionale transilv@nene era ^ncheiat,aceasta put$nd s@-}i asume r@spunderea nu numai a unei ideologiirevolu]ionare practice, ci }i a unui puternic r@zboi revolu]ionare, celmai lung din ^ntreaga Europ@ a anilor 1848-1849. De}i surprins ^nfr@gezimea v$rstei, Papiu Ilarian s-a dovedit suficient introdus ^nideologia politic@ a partidei, pentru a putea face fa]@ ̂ n mod str@lucitmisiunii revolu]ionare.

Ideile lui Papiu Ilarian la 1848-1849 se reconstituiesc nu at$t dinscrierile sale, c$t mai degrab@ din fapte, el fiind, dup@ cum se }tie,unul din reprezentan]ii de frunte ai revolu]iei. Intereseaz@ mai cuseam@ noutatea, aspectul lor de premier@, apreciat p$n@ acum lavoia ̂ nt$mpl@rii, din cauza lipsei lucr@rilor despre ideologia sa. Apoi,^n acela}i context al nout@]ii, contribu]ia ideilor sale la formulareaconcret@ a programului revolu]ionar rom$nesc ̂ n general }i transil-v@nean ^n special. Mai apoi, ca un aspect de culme, aportul s@u laconcluzionarea necesit@]ii r@zboiului revolu]ionar.

51


%ncotro?

La ̂ nceputul prim@verii 1848, fostul student la filosofie }i drepturide la Liceul academic piarist din Cluj, practica avocatura la TablaRegal@ din T$rgu-Mure}, spre a ob]ine cea mai prestigioas@diplom@ de studii ce se elibera ^n acea vreme ^n principat: juristabsolut de Transilvania. Venise aici ̂ n august 1847 }i se afla, ca }ila Cluj, ̂ n mijlocul unui mare num@r de tineri rom$ni din toate p@r]ileTransilvaniei (R, XXI/178-183; XXII/250-251; D, 12). La 25 martie,fream@tul revolu]ionar tulbur@ ad$nc lini}tea or@}elului de pe Mure},prin sosirea de la Pesta a mesagerului Úrházy Görgy, care aduceacu sine programul celor 12 puncte de la 15 martie, esen]a ideologieirevolu]ionare maghiare. Ultimul punct prevedea uniunea Transilva-niei cu Ungaria. Programul p@rea m@re] }i captivant, capabil s@ademeneasc@ pe cei neaviza]i, a}a cum s-a }i ^nt$mplat, la 22martie, cu grupul de tineri rom$ni din Pesta (R, XXI/207) }i a}a cum,din nefericire, se va ̂ nt$mpla cu mul]i intelectuali rom$ni din Banat,Cri}ana }i Maramure} ̂ n anii 1848-1849. Papiu Ilarian ̂ ns@, repre-zentantul canceli}tilor de la T$rgu-Mure}, crescuse ^n mediul uneitradi]ii de un secol de lupt@ na]ional@, cobor$nd de la episcopulInochen]iu Micu la reprezentan]ii mari ai {colii Ardelene, apoi,contamineaz@ de duhul clocotitor al revoltei lui Horia, lu$nd o prim@form@ sintetic@ prin Supplex Libellus Valachorum. Influen]at@ deideile revolu]ionare franceze, aceast@ tradi]ie }i-a apropiat – ^nprima jum@tate a secolului al XIX-lea – concluziile ra]ionalismului,ale romantismului politic de esen]@ liberal@, g@sindu-}i confluen]@demn@ ^n marele spirit al veacului, invocat de to]i g$nditorii vremii(R, XXIV). Era de a}teptat, a}adar, ca t$n@rul patriot s@ r@spund@competent ^ndemnului pe care maghiarii, ^ntruni]i ^ntr-o mareadunare la T$rgu-Mure}, ^n 25 martie, l-au adresat rom$nilor: s@se al@ture f@r@ rezerve celor 12 puncte de la Pesta. R@spunsul luiPapiu Ilarian se rezum@ ̂ n articolul cunoscut sub titlul conven]ional,dat de George Bari], Adresele din Mure}-O}orhei (S, XV), care estenu numai cea dint$i expresie politic@ a unei atitudini na]ionale fa]@de iminen]a intr@rii ^n revolu]ia european@, dar }i primul manifestrevolu]ionar tip@rit ^n Transilvania la 1848.

52

Ioan Chindri}

Articolul este redactat sub impresia adun@rii de la 25 martie. %naceast@ adunare, tinerimea ungar@ liberal@ subscrie o peti]ie c@treadunare, tinerimea ungar@ liberal@ subscrie o peti]ie c@tre%mp@ratul, ̂ n care sunt repetate c$teva puncte din programul de laPesta: libertatea tiparului, convocarea Dietei ca s@ hot@rasc@uniunea Transilvaniei cu Ungaria, gard@ na]ional@, egalitate ̂ n fa]alegilor. Sunt invita]i }i tinerii rom$ni s@ participe la entuziasmulgeneral, s@ semneze peti]ia. Dar, pe ace}tia, cererile formulate nuputeau s@-i impresioneze. Ca }i cele 12 puncte de la Pesta, peti]iadegaja pentru ei un aer str@in, un manifest de insuficien]@. Cei maimul]i n-au semnat. Papiu Ilarian, ^mpreun@ cu Avram Iancu }i al]i}apte canceli}ti au semnat peti]ia maghiar@. Gestul lor estecomentat, de atunci }i p$n@ ast@zi, ^n cele mai diverse chipuri, dela ̂ n]elegerea condescendent@ }i p$n@ la condamnarea aspr@. Dara subscris memoriul maghiarilor ^n termenii ^n care l-au subscriscei nou@ tineri ^nsemna singura atitudine politic@ posibil@ ^n acelmoment. Papiu Ilarian explic@ ^n mod public hot@r$rea printr-unargument de ^n]elepciune etatistic@ ^n varianta prescurtat@ aAdreselor..., publicat@ ^n Blaj (S, XVI): „Noi, de o parte }i ca s@ numai ̂ nver}un@m ura ce, spun$nd ce e adev@rat, nu e tot stins@ ̂ ntreungurii-nobili }i rom$nii nenobili, }i iar@}i, dup@ ce prietene}te }inecontenit ne rugar@, am subscris”.

Important este ^ns@ alt am@nunt, confirmat de c@tre sursemaghiare ^nc@ ^n 26 martie 1848 (D, XIII-XIV), evocat de PapiuIlarian patru ani mai t$rziu (S, I/102) }i preluat de ^ntreagaistoriografie a revolu]iei rom$ne de la 1848: autorul Adreselor dinMure}-O}orhei semneaz@ memoriul ca rom$n, ]in$nd s@ sespecifice acest lucru. Semnifica]iile acestei specific@ri se impun cuu}urin]@, de la sine: a) semn$nd ca rom$n, Papiu Ilarian presupuneaxiomatic existen]a na]iunii rom$ne, inexistent@ din punctul devedere al constitu]iei feudale transilv@nene; b) programul de laPesta nu cuprindea – }i aceasta este principala lui caracteristic@negativ@ – nici un cuv$nt despre existen]a celorlalte na]iuni }idespre drepturile acestora; specifica]ia „ca rom$n” este o abil@sesizarea a acestei inadmisibile lacune }i totodat@ cu gest deopozi]ie, de respingere a programului. Lucru dovedit }i de faptul

53


c@ Papiu Ilarian leag@ viabilitatea acestor revendic@ri de ad@ugarea^nc@ a unora, specifice rom$ne}ti: desfiin]area iob@giei f@r@ nici odesp@gubire, respectarea drepturilor na]iunii rom$ne }i respectarealimbii rom$ne. A}adar, un adev@rat program revolu]ionar, prin careautorul d@ de ̂ n]eles cu toat@ claritatea c@ rom$nii n-au vreun inte-res s@ se integreze ^n revolu]ia maghiar@, ale c@rei enun]uri nu-iprivesc. C@ rom$nii trebuie s@ se manifeste ^n fa]a evenimentelorca rom$ni, ca na]iune aparte Concluzia ultim@ ce se desprinde }icare face din Papiu Ilarian un vizionar, iar din Adresele de laMure}-O}orhei un document istoric de valoare unic@ este aceeac@ rom$nii trebuie s@ p@}easc@ pe calea revolu]iei proprii, pe bazaunor revendic@ri caracteristice na]iunii lor.

Aceste aspecte ale ideologiei lui Alexandru Papiu Ilarian s-aueviden]iat – subliniem faptul ̂ nc@ o dat@ – chiar ̂ n timpul desf@}ur@riiadun@rii ^n plinul evenimentului, prin expunere oral@, spontan@, ^ncondi]ii care puteau lesne intimida, periclita chiar. A}ternute peh$rtie ̂ n Adresele din Mure}-O}orhei, ele se al@tur@ altor aser]iunivaloroase, alc@tuind con]inutul celui dint$i manifest na]ional. Labaza lui stau medita]ii de ordin social, Papiu Ilarian condi]ion$ndfericirea rom$nilor de }tergerea iob@giei, pe care o consider@ cheiade bolt@ a revendic@rilor rom$ne}ti. „Destul a pl@tit prostul [ ]@ranul– s.ns. ] p$n@ acum, de mai multe sute de ani, pentru acea buc@]ic@de mo}ie, purt$nd el totdeauna toate greut@]ile }i toate sarcinilecele grele ale patriei, nu numai pentru sine, ci }i pentru neme}i”(S, XV). Afirma]ie, f@r@ precedent ^n scrisul transilv@nean atac@^ns@}i fundamentul or$nduirii sociale existente }i implic@ ^ndr@z-neal@ }i r@spundere din partea autorului. Prin aceasta Papiu Ilarianse recomand@ ca un radical de extrem@ al ideologiei revolu]ionarerom$ne}ti de la 1848, al@turi de Simion B@rnu]iu }i Nicolae B@l-cescu. Dealtminteri, pozi]ia sa din prim@vara lui 1848 ^n problemasocial@ o explic@m prin egala ̂ nr$urire anterioar@ a celor doi asuprat$n@rului transilv@nean. N@scut }i crescut ^ntr-una din cele mai^napoiate zone ale Transilvaniei, S@lajul, B@rnu]iu a cunoscut dinfraged@ copil@rie chipul h$d al robiei sociale. Mai t$rziu, ^n timpulac]iunii de la Blaj din anii 1842-1846 care, dup@ cum am v@zut, aveaca obiectiv salvarea limbii }i na]ionalit@]ii rom$ne, iar ca reazem

54

Ioan Chindri}

dreptul natural, dasc@lul desf@}oar@ }i importante observa]ii cuvalen]@ social@. %ntr-o scriere a sa din ace}ti ani (S, XVII; R, IV/199-209) B@rnu]iu afirm@ r@spicat c@ „rom$nii au purtat greot@]ile]@rii }i le poart@” }i c@ „bun@t@]ile patriei numai acelora se cad, cariipoart@ greot@]ile patriei }i ̂ n acea m@sur@ ̂ n care le poart@”. %n aceljus subsistentiae personalis prelucrat din filosofia dreptului }iadaptat situa]iei rom$nilor din Transilvania, B@rnu]iu implic@, fire}te,}i aspectul social al existen]ei acestora. Afirma]ia lui Papiu Ilarianeste similar@: „Rom$nii singuri, dar siguri au purtat totdeauna, p$n@^n ziua de ast@zi, toat@ economia, toate spesele statului (S, XV)”.Rezemat de asemenea de dreptul natural, autorul Adreselor... punedeasupra drepturilor cet@]ene}ti pe „cele omene}ti, care-s n@sutede la altul pe nedrept, dar nici a le ^nstr@ina ^nc@ nu e iertat”. Dartenta]ia istoriciz@rii, gustul observ@rii ^n perspectiva trecutului, araportului ^nrobitor dintre feudal }i }erb o recep]ioneaz@ PapiuIlarian de la B@lcescu mai ales. Magazinul istoric... pe care, dup@propria afirma]ie (D, VII), ^l citea }i folosea ca surs@ bibliografic@^nc@ de la Cluj, ^i faciliteaz@ cuno}tin]a cu cea mai caracteristic@scriere b@lcesian@ dedicat@ analizei istorice a situa]iei ]@ranuluirom$n (S, XVIII). Despre starea so]ial@ a muncitorilor plugari, publi-cat@ ^n Magazinul istoric..., la 1846, avea s@ influen]eze vederilelui Papiu Ilarian ceva mai t$rziu, la 1851, c$nd ̂ }i scria prima oper@istoric@ de dimensiuni. Dar }i acum, ^n fa]a unei situa]ii-limit@,scrierea confratelui de peste Carpa]i ^i este de mare folos. „Vai deacele na]ii, unde un mic num@r de cet@]eni ^}i ^ntemeiaz@ puterea}i fericirea lor pe robirea gloatelor!”, exclam@ B@lcescu, iar PapiuIlarian observ@ c@, la purtarea greut@]ilor statului „neme}ii foartepu]in, iar@ de vreo c$teva zeci de ani, ^n deplinul ^n]eles alcuv$ntului, nimic, dar nimic n-au contribuit”. Asemeni lui B@lcescu,el face un apel la sentimentele de omenie }i dreptate ale claselorde sus: „Pentru Dumnezeu, fie-v@ mil@ de ace}ti oameni buni,ascult@tori, bl$nzi }i foarte s@raci!”, idee naiv@ pe care o va lep@da^n cur$nd cu toat@ convingerea.

Nu lipsite de interes sunt implica]iile de ordin na]ional alemanifestului de la 25 martie 1848, neglijate de to]i cercet@torii dincauza unei neabile comport@ri cu ideile na]ionale ale lui Simion

55


B@rnu]iu din acelea}i zile. La Papiu Ilarian ele ̂ }i au izvorul ̂ n celesociale: „Cere]i ^nainte de toate r@scump@rare total@, f@r@ nici odesp@gubire. De aici urmeaz@ toate drepturile civile }i politice,a}adar }i reprezenta]iunea” [s. ns.]. Fire}te, este vorba de repre-zentarea politic@ a na]iunii rom$ne. Ideea b@rnu]ian@ a recunoa}teriina]iunii rom$ne, a afirm@rii na]ionale exist@ }i ^n Adresele dinMure}-O}orhei. Ceva mai mult, Papiu Ilarian a}eaz@ de pe acumna]iunea rom$n@ la locul ce i se cuvine ^n ordinea na]iunilor dinTransilvania, ^n termeni conci}i: „Na]ionalist [^n sensul vechi deiubitor al na]iunii – n. ns.] rom$n }i patriot ̂ n Transilvania tot una }iaceea}i ^nseamn@, din ce oar@ aceea e asiom@ ^n politica Transil-vaniei, c@ fericirea acesteia at$rn@ singur de la fericirea rom$nilor”.Este un prim nucleu al ideii ce-i va fi at$t de drag@ tribunului arde-lean, c@ Transilvania e ]ar@ rom$neasc@, iar rom$nii na]iuneasuveran@. %ns@m$n]area acestei idei la ^nceputul revolu]iei ^i d@autorului prilej de mari speran]e ^n izb$nda rom$nilor: „Ave]isperan]@ de un viitor mai bun, dar de na]iunea voastr@ niciodat@s@ nu v@ l@sa]i. Fi]i rom$ni }i crede]i c@ rom$nul, rom$n trebuie s@r@m$n@ ̂ n etern!”. %nc@ o dat@, a}adar, concluzia c@ pentru rom$nirevolu]ia ce lumina z@rile acelui an numai rom$neasc@ poate }itrebuie s@ fie.

O alt@ revendicare de ordin na]ional: drepturile limbii rom$ne.„Cere]i respectarea limbei voastre celei rom$ne}ti!” Pasajul desprelimb@ este o frumoas@ dezvoltare romantic@ a ideii acreditatedespre vechimea }i clasicitatea limbii rom$ne ̂ n articolul din 1846,Limba rom$n@ }i ortografia ei etimologic@ (D, VII), totodat@ o prim@exprimare a sentimentului romantic legat de valoarea de tezaurna]ional al limbii: „Nou@, rom$nilor alt@ erezitate nu ne-a r@mas dela str@buni, f@r@ singur@, dar@ singur@ limba, acest nepre]uit tesaural na]iunei rom$ne}ti. Limba, fra]ilor rom$ni! Asculta]i limba,aceast@ limb@ str@veche ̂ n care Enea a salutat pre Lavinia, aceast@limb@ din zei provenitoare, ca }i na]iunea rom$n@ manin@, ferme-c@toarie. Aceast@ limb@, care o aseam@n@ un rom$n cu un munte,peste care at$tea semin]ii str@ine n-au putut str@bate, ca s@ seabsoarb@, aceast@ limb@, care o aseam@n@ un rom$n cu un munte,peste care at$tea semin]ii str@ine n-au putut str@bate, ea nu se

57

Ioan Chindri}

absoarb@, aceast@ limb@ dulce, melodioas@, o iubi]i, o pre]ui]i, op@stra]i ca str@bunii no}tri, mai presus de toate. Iubirea, pre]uirealimbei voastre n-aib@ margini! A}a o iubi]i, c$t c$nd ve]i muri s@mai rem$n@ ^n voi ^nc@ o schintea, aceast@ schintea din urm@ s@fie limba, cu care doar@ a]i putea a]$]a ^nc@ odat@ flac@ra vie]ii ^nvoi”. Afirma]ia c@ ne afl@m ^n fa]a celui mai frumos text din }irulmultora elaborate dup@ 1842 ^n Transilvania, ^n ap@rarea limbiirom$ne, nu este, credem, gratuit@.

C@tre programul na]ional

Adresele din Mure}-O}orhei se pot considera ^nt$ia schi]@ deprogram a revolu]iei rom$ne din Transilvania. La sf$r}itul lui martie1848 s-au r@sp$ndit }i alte manifeste asem@n@toare, dar al lui PapiuIlarian are avantajul publicit@]ii prin foile de la Bra}ov, citite cuaviditate acum, pentru ve}tile tot mai senza]ionale pe care le^mp@rt@}eau. Nu mai pu]in, are meritul de a fi complex }i valoros^n sine, con]inutul lui put$nd fi comparat doar cu manifestul lui Simi-on B@rnu]iu. %n esen]@, toate aceste documente timpurii sunt rezu-mate pe acelea}i idei, se converg ̂ n jurul problemelor vitale pentrurom$nii transilv@neni: emanciparea na]ional@ }i social@. Faptulcertific@ unitatea de vederi a partidei na]ionale din Transilvania care,de}i surprins@ de evolu]ia brusc@ a evenimentelor, reac]ioneaz@de pe o platform@ ideologic@ comun@.

Contribu]ia esen]ial@ pe care o aduce proclama]ia lui SimionB@rnu]iu (R, XXI/211-214) este respingerea uniunii Transilvanieicu Ungaria, recunoa}terea sensu politico a na]iunii rom$ne }i ideeacongresului na]ional. Lupt@tor politic matur }i experimentat, B@rnu]iu}tie s@ exprime aceste revendic@ri ^n termeni clari, de lozinc@politic@ mobilizatoare, dup@ cerin]ele momentului. Papiu Ilarian iacuno}tin]@ de textul lui B@rnu]iu c$teva zile mai t$rziu, pe la sf$r}itullunii martie. De ideea congresului na]ional se apropie ^ns@ sigur,^n ziua imediat urm@toare evenimentele de la T$rgu-Mure}, la 26martie. Prilejul ̂ l constituie ̂ ntrunirea canceli}tilor ̂ n casa lui AvramIancu, spre a-l primi pe solul rom$nilor din Blaj, studentul Nicolae

65


B$rlea (S, I/107-108). Cum c@ }i ̂ n celelalte ora}e ale Transilvanieise dezb@teau aprins perspectivele oferite de intrarea ^n revolu]ieeste un lucru dovedit de cercet@rile mai vechi }i mai noi. Blajul ^iapar]ine, ̂ ns@, ini]iativa consult@rii }i colabor@rii ̂ ntre diferitele centrerom$ne}ti. Ideea va progresa fulger@tor, cuprinz$nd ^n mai pu]inde o lun@ toat@ Transilvania. Nicolae B$rlea aducea de la Blaj cu-v$ntul profesorilor }i studen]ilor, care se ^ntruniser@ ^n cetateaculturii de la confluen]a T$rnavelor, pentru a vedea „ce ar fi de ase facere pentru na]iune” (S, I/107). %n entuziasmul provocat deaceast@ ^nt$lnire, din sugestia colabor@rii, se na}te ideeacongresului na]ional. Nu este o noutate absolut@. Cu ani ^n urm@,la 1842, Simion B@rnu]iu schi]ase necesitatea unui congres alrom$nilor, atunci ^ns@ mascat sub haina sinodului bisericesc (R,II). Discipol al dasc@lului }i cunosc@tor al ideilor acestuia, PapiuIlarian adapteaz@ revendicarea din 1842 la necesit@]ile momentului.Concluzie: numai na]iunea, ^ntrunit@ ^ntr-un mare congres este ^nm@sur@ s@ hot@rasc@ ^n acest moment, care interesa at$t de acut^nsu}i viitorul ei. Documentele nu permit s@ se precizeze cine a fost,la 26 martie, cel care a propus adunarea rom$nilor de DuminicaTomii, la Blaj. %nclin@m s@ credem, ^mpreun@ cu Timotei Cipariu(D, XV), c@ a fost Papiu Ilarian, dar sugestia putea s@ vin@ tot at$tde bine de la Blaj, de la Aron Pumnu, care a dat pentru prima dat@o form@ public@ acestei chem@ri concrete, ̂ n manifestul s@u r@sp$n-dit la ^nceputul lunii aprilie (R, XXI/218-220). Important este ^ns@c@ Papiu Ilarian a devenit un adept fanatic al congresului na]ional,mai cu seam@ dup@ ce a luat contact cu p@rerile intelectualilor dinSibiu }i cu proclama]ia lui Simion B@rnu]iu, ^n care necesitatea^ntrunirii rom$nilor se preconizeaz@ ca cel dint$i pas ^n situa]iarevolu]ionar@ dat@.

Din acest moment, Papiu Ilarian devine un tribun al revolu]ieirom$ne, recunoscut ̂ n egal@ m@sur@ de na]iune }i de du}manii na]i-unii, ideologia sa se radicalizeaz@ tot mai accentuat, croindu-}i drumc@tre programul general al na]iunii, ^n care ^}i g@se}te un locimportant. P$n@ la Adunarea Na]ional@ de la 3/15 mai 1848, ideilesale se manifest@ ^n fapte }i remarcabile interven]ii oratorice, pecare le putem reconstitui fidel mai ales pe baza Istoriei (S, I/114-

58

Ioan Chindri}

204). Aceste fapte }i interven]ii au acum o valoare revolu]ionar@sporit@, prin faptul c@ situa]ia politic@ din Transilvania dep@}e}testadiul teoretiz@rilor. Autorit@]ile maghiare, care nu voiau s@ accepteideea trezirii rom$nilor la con}tiin]a de sine, incitate ̂ n acela}i timpde propaganda ultramaghiar@ ^n favoarea celor 12 puncte de laPesta, mai cu seam@ ^n favoarea uniunii Transilvaniei cu Ungaria,dezl@n]uie cur$nd un lan] de represiuni ^mpotriva conduc@torilorna]iunii rom$ne. Din acest motiv, rom$nii sunt nevoi]i s@ treac@ dela ̂ nceput ̂ n situa]ia practic@ de revolu]ie. Campania de propagand@na]ional@ din aprilie 1848 se desf@}oar@ ^n condi]ii aspre, popula-rizarea proiectului de program na]ional }i mai ales convocareaAdun@rii din Duminica Tomii cer eforturi uria}e }i un remarcabil spiritde sacrificiu din partea propagandi}tilor. %n fruntea acestora – maiales tineri – se afl@ Papiu Ilarian. De acum, ideile sale se ^mbo-g@]esc, se limpezesc }i se cristalizeaz@ ^n condi]iile revolu]ieipractice.

La 28 martie, el particip@ la consf@tuirea de la Cluj, la care aumai luat parte Ioan Buteanu, Florian Mica}, Ioan Suciu, Oprea Moro-ianu, Iosif Hodo} }i al]ii (S, I/111-112; R, XXI/198-200). Scopul luiPapiu Ilarian era, ̂ n primul r$nd, de a-i convoca pe clujeni la aduna-rea de la Duminica Tomii dar, desigur, ̂ l interesa }i atragerea aces-tora de partea punctelor na]ionale elaborate la T$rgu-Mure} }i Sibiu.Radicalismul s@u e adoptat de c@tre tineri, mai cu seam@ de c@trev@rul s@u Iosif Hodo}, prietenul s@u Oprea Moroianu }i t$n@rulavocat Florian Mica}. Dar elaboratul acestei ^ntruniri – un proiectde peti]ie c@tre %mp@ratul – e un adev@rat repertoriu de concesiif@cute programului de la Pesta. Sl@biciunea peti]iei se explic@ prinprezen]a la Cluj, ^n mijlocul prietenilor s@i, aristocra]ii maghiari, aepiscopului Ioan Lemeni, care a controlat con]inutul actului. PapiuIlarian nu-}i pierde totu}i ̂ ncrederea, ceea ce-l interesa fiind influen-]area oamenilor, con}tient de faptul c@ adev@ratul memoriu va ficel hot@r$t de ̂ ntreaga na]iune, la congres. %n aceea}i zi, 28 martie,el le scrie p@rin]ilor, la Budiul de C$mpie (D, XV): „Rom$nii ̂ s ̂ ncon-jura]i pretutinde. Alta dec$t bine, pentru noi nu poate s@ vie. Ast@zivom avea adunare to]i tinerii rom$ni din Clu}, ca s@ le spui lucr@riletinerimei de la O}orhei”. De la Cluj el preac@ spre Blaj, unde ̂ i este

59


semnalat@ prezen]a la 1 aprilie (R, XXV/8). Prezen]a lui agit@ }i^ncurajeaz@ pe rom$ni (D, XV). %mpreun@ cu Aron Pumnu, facepropagand@ pentru adunarea de la Duminica Tomii. Speriat,episcopul Lemeni alerteaz@ guvernul (D, XVI), rezult$nd interzice-rea adun@rii proiectate. Guvernul nu ^nt$rzie s@ anun]e oficialhot@r$rea, dimpreun@ cu amenin]@rile de rigoare. Se ive}te astfelo situa]ie nou@: frunta}ii poporului trebuiau s@ hot@rasc@ ^ntre a^nceta convocarea adun@rii sau a continua ac]iunea ^n mod legal.

Tribunii hot@r@sc continuarea ac]iunii, dovedind ^nc@ o dat@consecven]a pozi]iei lor revolu]ionare. Papiu Ilarian compar@peregrin@rile comisarilor na]ionali ^n lungul }i latul principatului cudrumurile legendare ale apostolilor (S, I/114). Prezen]a lui este celmai adesea semnalat@. Vedea ^n organiza]ia ad-hoc a tribunilor,^nc@ de pe atunci, un adev@rat organ na]ional de conducere }i ̂ ndru-mare (S, I/115), lucru sesizat ̂ n mod corect, unicul for oficial rom$-nesc din Transilvania, autorit@]ile episcope}ti din Blaj manifest$ndo atitudine du}m@noas@ fa]@ de n@zuin]ele na]iunii. %n con}tiin]aacestei r@spunderi, protagoni}tii ^}i desf@}urau cu }i mai mult@energie ac]iunea, de data aceasta chiar cu riscul vie]ii. Pe undetrece, Papiu Ilarian ^ntrune}te adev@rate mitinguri ale rom$nilor.Un cunosc@tor al ̂ nt$mpl@rilor, istoricul ungur Jakab Elek (R, XXVI/98) sesizeaz@ o astfel de adunare ̂ n comitatul T$rnavelor. Tribunul^i ̂ ndemna pe ]@rani ca dup@ Duminica Tomei s@ nu mai fac@ robote,respectiv s@ sisteze rela]iile urbariale cu proprietarii. Se ^ns@m$n-]eaz@ astfel, pentru ^nt$ia dat@ dup@ r@scoala lui Horia, ideeadesfiin]@rii iob@giei de c@tre ^n}i}i iobagii. Condi]ion$nd termenulabolirii de cel al adun@rii na]ionale preconizate, Papiu Ilarianspore}te avu]ia g$ndirii revolu]ionare dinaintea Adun@rii de la 3/15 mai cu ^nc@ o accep]iune: desfiin]area iob@giei urma s@ fie oemana]ie a hot@r$rii na]iunii, f@r@ consultarea aristocra]iei.

60

Ioan Chindri}

Duminica Tomii

Platforma ideologic@ a caracterului revolu]ionar al Adun@riirom$ne}ti de la 30 aprilie 1848 sunt ^n cople}itoare m@sur@ rezul-tatele activit@]ii neobosite a lui Papiu Ilarian, aportul s@u cel mai deseam@ la definitivarea programului na]ional rom$nesc. %ntrunireasa }i a celorlal]i frunta}i na]ionali asupra maselor populare a fostnem@surat@. De}i interzis@ categoric de c@tre autorit@]i, de}i sepromisese }i li se aprobase rom$nilor o alt@ adunare, tot la Blaj, laun termen apropiat, ]@ranii sunt hot@r$]i s@ vin@ pe Duminica Tomiila adunarea convocat@ de tineri sub lozinca desfiin]@rii iob@giei. Aicirezid@ secretul acestei reu}ite. [@ranii din satul Biia declar@ c@ vorveni la Duminica Tomii nu doi delega]i, ci satul ^ntreg. Formulareahot@r$rii a r@mas celebr@: „Noi, de ne-or frige, de ne-or fierbe, de-am}ti c@ ne-m potopi cu to]ii acolo, tot om merge pe ziua pus@ ̂ n Blaj,cu satu” (R, XXI/306-307). Declara]ii similare fac ]@ranii din Feisa,C@p$lna de Jos }i alte sate mobilizate de Papiu Ilarian. Atitudineahot@r$t@ a poporului certific@ aspectul pregnant revolu]ionar almobiliz@rii, a}a cum, la r$ndul ei, hot@r$rea maselor a f@cut cuputin]@ desf@}urarea }i impunerea punctelor programatice preg@titede c@tre frunta}ii revolu]ionari. Sub aspectul dinamiz@rii na]iunii laac]iunea con}tient@, politico-ideologic@, r@stimpul convoc@rii„congresului na]ional” de la Duminica Tomii este o reu}it@ deplin@.

{i mai ^nc@rcat@ de semnifica]ii este implicarea poporului ^nstructurarea programului na]ional ^n chiar ziua adun@rii. Sursele,contradictorii, indic@ prezen]a la Blaj, ^n 30 aprilie 1848, a 2.000p$n@ la 6.000 de oameni (R, XXI/317). Un num@r mult inferior celuide la 3/15 mai. Dar caracterul adun@rii, interesant@ }i prin aceeac@ nu a luat aspectul unui congres oficial, cu organe de conducere}i formalit@]i scriptice – cu care ]@ranii nu erau acomoda]i – ci s-adesf@}urat sub forma unei consult@ri libere ^ntre popor }i condu-c@torii s@i, nu s-a resim]it de num@rul relativ restr$ns al participan-]ilor. {i a}a, ̂ n ochii autorit@]ilor ungure}ti, speriate de av$ntul ideilornoi ^n mijlocul rom$nilor, adunarea era mare }i primejdioas@. LaBlaj sunt trimi}i doi comisari ai guvernului, seconda]i de grup@rimilitare gata s@ intervin@ la nevoie. %n fa]a faptului ^mplinit, i se

61


recunoa}te ̂ ntrunirii un caracter quasi oficial, mai ales sub aspectulgrijii de a se evita orice „excese” din partea poporului. Care, sprelauda istoriei, acum ca }i la 3/15 mai, va avea o comportare cu totulpa}nic@ }i demn@ sub aspectul ordinii publice. Dar, ̂ n acela}i timp,categoric@ }i radical@ ̂ n ceea ce prive}te expunerea }i revendicareadrepturilor rom$nilor.

Ideile lui Papiu Ilarian la Duminica Tomii sunt, dup@ toate sursele(S, I/129-145; 279-283; R, XXI/301-320; R, XXVIII }.a.) de maresemnifica]ie pentru momentul revolu]ionar pe care-l tr@iau rom$nii.Dup@ cum am mai afirmat, adunarea s-a ^ntrunit sub semnulemancip@rii sociale a ]@ranilor. Ace}tia, v@z$ndu-se aduna]i ^nnum@r mare, cu acelea}i g$nduri }i dorin]e, afirm@ r@spicat: „Iobagi,ne jur@m, mai mult nu vom fi, ori vor }terge domnii iob@gia, ori nu!”(R, XXI/310) sau: „{erbi nu vrem s@ fim, mai bucuros vom muri!”.Tribunalul nr. 1 al revolu]iei transilv@nene ̂ ns@ ̂ }i d@ seama c@ mo-mentul este prielnic spre a ini]ia poporul ^n problematica mai larg@a programului na]ional. Astfel, el ^nf@]i}eaz@ cerin]a desfiin]@riiiob@giei ^n ansamblul general al revendic@rilor na]iunii, se str@-duie}te s@ fac@ ^n]eleas@ leg@tura organic@ dintre aspectul social}i cel na]ional al revolu]iei transilv@nene. Nu este vorba doar de omas@ de ]@rani asupri]i de proprietari, ci de o na]iune mare }i nobil@,c@ruia i s-au r@pit drepturile prin rapacitatea str@inilor. Mai apoi,^ncearc@ s@-i introduc@ pe ace}ti oameni simpli ^n cunoa}tereamecanismului general european al revolu]iei, ca s@ le imprime^ncredere }i curaj. Dup@ raportul comisarilor trimi}i de guvern (D,XVII), con]inutul cuv$nt@rii lui Papiu Ilarian la Duminica Tomii – ceamai important@ desf@}urare de idei a zilei – ar fi fost cam urm@torul:„Na]iunea rom$n@, care e cea mai veche locuitoare a ]@rii, a tr@itmai multe secole sun jugul clasei privilegiate. De}i na]iunea rom$n@a purtat ̂ n spinare toate greut@]ile ]@rii, tr@ind de pe aceast@ na]iunetoat@ neme}imea }i toat@ armata, totu}i ea a fost lipsit@ de drepturi}i venituri, ca }i c$nd rom$nii n-ar fi fost f@cu]i tot dup@ chipul }iasem@narea lui Dumnezeu. Acum ̂ ns@ sufletul dumnezeesc, careadiase toat@ Europa, a p@truns }i aici, a ajuns }i la noi spiritulconstitu]ional, ^n urma c@ruia fiecare na]iune, deci }i cea rom$n@,subjugat@ p$n@ acum, ^}i poate dob$ndi drepturile cet@]ene}ti, }i

62

Ioan Chindri}

nu exist@ putere ̂ n lume s@ o poat@ ̂ mpiedeca”. Papiu ̂ }i aminte}te(S, I/135-136) }i alte aspecte ale cuv$nt@rii sale, }i mai ales alt@formulare, care, cunosc$nd stilul patetic al oratorului, pare s@ fiecea adev@rat@: „Un spiret ceresc, spiretul libert@]ei universali ade}teptat pe toate semin]iele Europei, Acela}i a ajuns }i la noi }ine strig@ s@ ne de}tept@m din somnul cel de moarte, s@ arunc@mvestm$ntul sclaviei, s@ sf@rm@m catenele }erbitu]ei, s@ nu d@m deru}ine pe str@bunii no}tri cei mari, care ei ^n}i}i ne strig@ dinmorminte, pe tot pasul unde d@m de urma monumintelor gloriei lor,s@ nu d@m de ru}ine numele rom$n, s@-l facem cunoscut ^n toat@lumea, s@-l facem iear@}i nume de glorie e teroare barbarilor dinseclul 19. Noi ne-am adunat, fra]ilor rom$ni, ca s@ d@m de }tirecelorlalte na]iuni din ]ear@, cari au domnit p$n@ ast@zi preste noipe nedreptul, c@ }erbi mai mult nu vrem s@ fim, c@ vrem s@ fim liberi.Noi nu vrem s@ domnim preste al]ii, dar@ nici nu vom mai suferi,noi, cei mai numero}i }i mai vechi locuitori ai ]erei, ca s@ se maifac@ vreo lege ^n aceast@ a noastr@ ]ear@, f@r@ }tirea noastr@”.

Este singurul fragment ad litteram p@strat din cuv$ntarea de laDuminica Tomii, cea mai substan]ial@ oper@ a lui Papiu Ilarian la1848. Dar e suficient pentru reconstituirea pozi]iei ideologice atribunalului. De la Adresele din Mure}-O}orhei la Duminica Tomii,ideile sale str@bat drumul unei cristaliz@ri. Genealogia lor r@m$neaceea}i: din patrimoniul iluminismului transilv@nean, ̂ n aser]iuneadespre noble]ea roman@ a na]iunii rom$ne, }i din g$ndirearomantic@, ^n aspectele ce vizeaz@ emanciparea na]iunii rom$ne^n ansamblul „spiretului libert@]ei universali”. Dac@ la 25 martienecesitatea desfiin]@rii iob@giei era exprimat@ ^n cea mai curat@ }iradical@ accep]iune, imperativul afirm@rii na]ionale se prezenta ̂ nc@^ntr-o formulare ce presupune un stadiu de c@ut@ri. La DuminicaTomii lucrurile sunt clarificate: na]iunea rom$n@ cere egalitateaconstitu]ional@ cu celelalte na]ii ale Transilvaniei, scoaterea consti-tu]ional@ cu celelalte na]ii ale Transilvaniei, scoaterea na]iunii dinstarea politic@ ^n care au adus-o vechile constitu]ii medievalemaghiare. La 30 aprilie, deci, Papiu Ilarian propov@duie}te libertateana]ional@, vorbind despre pericolul uniunii cu Ungaria, despre nece-sitatea recunoa}terii limbii rom$ne ̂ n toate dreg@toriile principatului,

63


despre reprezentarea rom$nilor de c@tre oameni ai na]iunii, ^n do-meniul constitu]ional, c$t }i administrativ. Astfel, valoarea aportuluis@u la formularea laturii na]ionale a programului revolu]ionar seapropie de valoarea medita]iilor sociale, echilibr$nd integrarea vi-ziunii sale ^n programul general.

Adeziunea mul]imii la ideile tribunului dau acestei integr@riprestigiul }i greutatea necesar@. Adunarea a ̂ n]eles c@ este ̂ n egal@m@sur@ imperioas@ pentru rom$ni desc@tu}area individual@ dinrobia „}erbitu]ii” }i emanciparea na]iunii de sub domina]ia str@[email protected]@ci Papiu Ilarian a }tiut s@ ̂ nf@]i}eze cele dou@ laturi ̂ n conexiuneat$t de str$ns@, ^nc$t, practic, un aspect f@r@ cel@lalt nu avea nicio valoare. Am v@zut hot@r$rea cu care s-au pronun]at miile de ]@rani^mpotriva iob@giei. O opozi]ie nu mai pu]in hot@r$t@ ^nt$mpin@uniunea Transilvaniei cu Ungaria. Aduc$nd reprezentan]ii autorit@-]ilor vorba despre uniune, mul]imea riposteaz@: „Nu ne vindem ]ara,nu vrem s@ }tim nimic despre uniunea ce vreu s@ o fac@ domniif@r@ }tirea rom$nilor!” (S, I/137). Pentru prima dat@ ̂ n obidita istoriea rom$nilor din Transilvania, revendic@rile na]iunii sunt nu numaisupuse aprob@rii poporului, dar proclamate }i precizate de acesta.Aici rezid@ principala ̂ nsemn@tate a Adun@rii de la Duminica Tomii,realizare politic@ pe care o dator@m mai cu seam@ lui Papiu Ilarian:poporul cap@t@ con}tiin]@ de sine }i ̂ ncredere ̂ n for]ele proprii, p$n@la a prelua controlul ̂ ntreprinderilor politice na]ionale. Tribunalul dela Duminica Tomii }i-a dat bine seama de importan]a adun@rii, pecare o socote}te o adev@rat@ repeti]ie general@ a celei de la 3/15mai. Valabilitatea acestei afirma]ii nu va putea fi afectat@ niciodat@,dimpotriv@, noi puneri ^n cump@n@ a faptelor sporesc adev@rul ei.De remarcat este, ̂ n primul r$nd, faptul c@ Adunarea de la DuminicaTomii a definitivat aspectul social al programului na]ional ce urmas@ fie pronun]at la 3/15 mai, at$t ̂ n con]inutul s@u, c$t }i raportat laadeziunea maselor. Gra]ie consult@rii populare de la 30 aprilie aputut fi sesizat radicalismul revolu]ionar al poporului ̂ n leg@tur@ cuesen]a problemei sociale din Transilvania, s-a putut desprinde oconcluzie de ^ncredere ^n sprijinul poporului. Aici, ^n Transilvaniaunor puternice tradi]ii de lupt@ social@, acest sprijin era o perspectiv@sigur@, ne^ndoielnic@. A}a se face c@, la 3/15 mai, reprezentan]ii

64

Ioan Chindri}

na]iunii au putut include abolirea iob@giei la loc de cinste ^nprogramul revolu]ionar general, ̂ ntr-o formulare radical@, f@r@ egal^n revolu]ia european@ de la 1848: „Na]iunea rom$n@, ajung$nd lacon}tiin]a drepturilor individuale omene}ti, cere f@r@ ^nt$rzieredesfiin]area iob@giei f@r@ nici o desp@gubire”.

Adunarea este deosebit de important@ ^ns@, }i sub alt aspect,pu]in scos ̂ n eviden]@ p$n@ acum. Reu}ita trebuie atribuit@ din noului Papiu Ilarian, care spune c@ „f@r@ aceast@ adunare poporul nuapuca a-}i cunoa}te oamenii s@i” (S, I/130). Dar accep]iunea estemult mai larg@ }i trebuie judecat@ ^n contextul psiho-social almomentului. %n afara izbucnirilor de revolt@ armat@, ca r@scoala luiHoria de pild@, rom$nii transilv@neni vedeau doar ^n autorit@]ilebiserice}ti pe conduc@torii lor, ̂ n toate ac]iunile politice sau culturalecare priveau na]iunea. Psihologia acesta avea r@d@cini }i implica]iimult mai ad$nci dec$t s-ar crede. Pe de alt@ parte, institu]ia vl@dicieireprezenta unica structur@ na]ionalist@ organizat@, dup@ desfiin-]area forma]iunilor politice rom$ne}ti din Transilvania de c@tre st@-p$nirea maghiar@. Restr$ngerea ^ntregii vie]i spirituale rom$ne}ti^n jurul bisericii, al c@rei cap era vl@dicul, d@ prestigiu istoric acesteistructuri. Odat@ cu revirimentul vie]ii na]ionale ̂ n secolul al XVIII-lea,sub influen]a iluminismului }i cu sprijinul deferent al st@p$nirii aus-triece, rom$nii se regrupeaz@ tot sub conducerea bisericii, repre-zentat@ acum prin dou@ episcopate: cel greco catolic }i cel neunit.Timp de un veac, ̂ ncep$nd de la Inochen]iu Micu, toate ini]iativelepolitice, ideologice sau culturale demne de luat ^n seam@ apar]incelor doi episcopi de la Blaj }i Sibiu, respectiv organiza]iilor canonicepe care se sprijineau. Exemplu ilustru este Supplex LibellusValachorum de la 1791, emana]ie, ce e drept, a ^ntregii na]iuni,oper@ la care }i-au adus contribu]ia majoritatea c@rturarilor vremii,dar care, la urma urmelor, nu era – oficial – dec$t o cerere ̂ naintat@de autorit@]ile ecleziastice (R, XXIV). Ei bine, la Duminica Tomii sepetrece pentru prima dat@ un transfer de autoritate dinspre forurilebiserice}ti c@tre reprezentan]ii politici ai na]iunii. Fenomenul estebrusc }i surprinz@tor }i ]ine de domeniul marilor muta]ii pe care leaduc revolu]iile. Desigur c@ nici ̂ nainte, cu tot respectul fa]@ de bise-rica na]ional@, rom$nilor nu puteau s@ le scape limitele competen]ei

65


forurilor biserice}ti, ^n ceea ce prive}te aspectul social al proble-maticii rom$ne}ti mai cu seam@. C@ci, la urma urmelor, episcopuldin Blaj nu era altceva dec$t un feudal oarecare, printre cei maiboga]i din Transilvania. Ac]iunea de la 1842-1846 (R, II), prin ideilerevolu]ionare ce s-au confruntat cu dogmatismul periculos }i cuoportunismul politic al Blajului, a zdruncinat ^n mod serios autori-tatea episcopilor }i ^n ceea ce prive}te latura na]ional-politic@ aacestei problematici. Activitatea propagandistic@ din luna aprilie atribunilor revolu]ionari – Papiu Ilarian, Avram Iancu, Ioan Buteanu,Florian Mica}, Iosif Hodo} }i mul]i al]i – a recomandat poporuluimodelul unei astfel de conduceri, mai apropiate de interesele sale,mai energice }i, mai cu seam@, f@r@ nici o dependen]@ de aristo-cra]ia str@in@ }i de formele administrative care o simbolizau }ireprezentau ̂ n Transilvania. Totu}i, un element de surpriz@ persist@^n felul tran}ant cum poporul s-a dezlegat de seculara autoritatebisericeasc@, recunosc$nd drept conducere nucleul revolu]ionar altribunilor. E un subiect de medita]ie ̂ n leg@tur@ cu instinctul maselor^n revolu]ii. Proverbialele scene dintre episcopul Lemeni }i mul]imearom$nilor de la Duminica Tomii sunt ilustrative ̂ n acest sens. Obligatde trimi}ii guvernului – }i nu din ini]iativ@ proprie! – Lemeni a vruts@ vorbeasc@ poporului, pentru a ̂ ndemna din nou la ̂ mpr@}tiereaadun@rii. Episcopul: „Fiilor! Mul]i zic c@ eu ]in cu domnii ]erei...”.Poporul, ^ntrerup$ndu-l batjocoritor: „{tim bine c@ ]ii cu domnii]erei!...”. Lemeni n-a fost l@sat s@ vorbeasc@. %n acela}i timp,mul]imea ^}i manifesta f@]i} dragostea }i grija pentru propagatoriiideilor revolu]ionare. C$nd autorit@]ile ungure}ti prezente la adunarevor s@ stea de vorb@ cu Papiu Ilarian, ]@ranii ^l ^mpiedec@ s@ sedep@rteze din mijlocul lor. „L@sa]i-m@, fra]ilor, s@ m@ ^n]eleg cud$n}ii!” „S@ te ̂ n]elegi, domnule, dar@ nu te apropia tare de d$n}ii,nu te ^ncrede lor nici aicea. Noi ^i cunoa}tem mai bine. Suntemp@]i]i!”. Dar, desigur, ilustrarea suprem@ a fenomenului amintit oconstituie ^n]elegerea des@v$r}it@ dintre popor }i conduc@torii s@i,adoptarea reciproc@ a punctelor de vedere. Schimbarea condu-c@torilor era imperios necesar@, necesitate impus@ de intrarea ^nrevolu]ie, unde, cu un m@nunchi de canonici condu}i de un episcop,rom$nii ar fi e}uat ^n peti]ii jalnice c@tre autorit@]ile ungure}ti sau

66

Ioan Chindri}

s-ar fi ajuns la colabora]ionism pe scar@ larg@ cu aristocra]ia. Dreptanalogie poate servi ^ns@}i revolu]ia maghiar@ care, ajuns@ subcontrolul nobilimii }i contaminat@ de ideologia acesteia, a degeneratp$n@ la pierderea oric@rui atribut revolu]ionar, devenind un r@zboicivil purtat ^mpotriva na]iunilor asuprite, care se ridicaser@ pentrudob$ndirea libert@]ii.

Programul na]ional

Luciditatea tribunilor }i poporului de la Duminica Tomii eraimpresionant@. Adunarea era o necesitate vital@: nu numai c@ a fosto repeti]ie general@ a celei de la 3/15 mai, dar f@r@ 30 aprilie n-arfi existat m@rea]a Adunare na]ional@ de pe C$mpia Libert@]ii. E dela sine ^n]eles c@ o adunare na]ional@ rom$neasc@ nu putea intranicidecum ̂ n socotelile autorit@]ilor. Inten]ia prim@ a fost interzicereaei. Pentru a opri poporul de la ̂ nt$lnirea proiectat@ ̂ nc@ ̂ n 25 martie}i ^n acela}i timp spre a-i compromite pe tribuni ^n ochii poporului,ca pe ni}te instigatori, guvernul promite o alt@ adunare, legiuit@,patronat@ de episcop }i controlat@ strict de aristocra]ie. R@gazulde dou@ s@pt@m$ni – de la Duminica Tomii la 3/15 mai – era rezer-vat apoi ̂ ncerc@rilor de a altera viitoarea adunare, prin schimbarea^ns@}i a tacticii rom$nilor: episcopul urma s@ reia conducerea,poporul avea s@ fie evitat, conduc@torii politici redu}i la t@cere, iar„programul” dictat de la Cluj, Aceasta ^n cazul c$nd adunarea nuputea fi oprit@ de tot.

Dar Duminica Tomii a dat peste cap ̂ ntreg acest plan. Adev@rata,marea convocare pentru 3/15 mai abia acum are loc. Direc]iaprogramului este schi]at@ }i sub nivelul acestui program nu se puteacobor^, c@ci na]iunea }i l-a ̂ nsu}it la 30 aprilie. Urma doar consfin-]irea lui, proclamarea }i lansarea lui ̂ n c$mpul revolu]iei. Lucru cares-a }i ̂ nt$mplat apoi, cu un succes peste toate a}tept@rile. Cu toatec@ aristocra]ia a f@cut }i pe mai departe sfor]@ri mari pentrudeturnarea sensului viitoarei adun@ri, cea mai periculoas@ fiindtentativa de a desp@r]i poporul de conduc@torii s@i. M@rturie staurepetatele ^ncerc@ri f@cute, ^ntre Duminica Tomii }i 3/15 mai, de

67


guvern }i episcopul de Blaj de a-i aresta pe tribunii poporului, ceicare, ^n mod logic, aveau s@ imprime aceea}i atmosfer@ revolu-]ionar@ lucr@rilor adun@rii viitoare. Exist@ o ^ntreag@ arhiv@ decalomnieri, dela]iuni, rapoarte du}m@noase }i ordine de arestare^mpotriva lui Papiu Ilarian, Ion Buteanu, Avram Iancu }i a celorlal]itribuni. Sunt de o perversitate friz$nd acut tic@lo}ia, dovad@ peremp-torie a inten]iilor du}m@noase pe care autorit@]ile ungure}ti lenutreau ^mpotriva rom$nilor. De pild@, la numai o zi dup@ ce ^n 30aprilie, comisionarii guvernului ^i eliberaser@ lui Papiu Ilarian un„certificat de bun@ purtare” la Duminica Tomii, judec@torii deinstitu]ie din Cluj Ujváry Károly }i Szátmári Gábor propun comitetuluisuprem al Cojocnei arestarea lui, pentru instig@ri... ̂ n Mun]ii Apuseni(D, XVIII). %n aceea}i zi, 1 mai 1848, gubernatorul Teleki Jósefsemneaz@ un ordin de arestare a lui Papiu Ilarian }i Ioan Buteanu,adresat judelui primar din Abrud }i comitetului suprem de Turda(D, XIX). Episcopul Lemeni precipit@ persecutarea frunta}ilorrevolu]ionari. %ntr-o adres@ c@tre guvernator, din 2 mai 1848 (D, XX)insinueaz@ c@ sub masca de „oameni ai p@cii” afi}at@ de PapiuIlarian }i B@rnu]iu la Duminica Tomii se ascund doi instigatoripericulo}i, care l-au ̂ nvinuit pe el de tr@dare }.a. Ca urmare, perse-cu]ia cap@t@ amploare. %n 7 mai, guvernatorul emite o tripl@ ordo-nan]@ de arestare, c@tre primarul Sibiului, Daniel Ziegler, conteleBéldi Ferencz }i contele Tholdalagi Ferencz, ca s@-i g@seasc@neap@rat pe Papiu Ilarian, Buteanu }i B@rnu]iu }i s@-i transporte,aresta]i, la T$rgu-Mure} (D, XXI). Pe m@sur@ ce informa]iile guver-natorului despre mi}c@rile lui Papiu Ilarian sporesc, ordinele dearestare cap@t@ precizie. %n 8 mai, Teleki ordon@ comitetului supremde Turda s@-l aresteze pe tribun, care se afl@ ̂ n satul A]inti}, }i s@-ltransporte la T$rgu-Mure} (D, XXIII). Se impacienteaz@ }i episcopulLemeni. %n 10 mai, ̂ ncearc$nd s@ dea o m$n@ de ajutor la prindereatribunilor, ^l informeaz@ pe guvernator c@ Papiu Ilarian, ^mpreun@cu B@rnu]iu }i al]i frunta}i revolu]ionari se afl@ la Sibiu (D, XXIV),unde, ^ntr-o consf@tuire secret@, au hot@r$t c@ „dac@ nu renun] lacele patru puncte ale uniunii [cu biserica Romei, n. ns.], s@ m@ do-boare din scunul episcopal”. Ace}tia instig@ poporul s@ vin@ ̂ narmatla adunarea de la 15 mai, „unde cu for]a s@ arate c@ rom$nul poates@ ^nving@ orice”. Informa]ia episcopului nu folose}te la nimic. %n

68

Ioan Chindri}

12 mai, contele Béladi György raporteaz@ la r$ndu-i c@ cei trei –Papiu Ilarian, B@rnu]iu }i Buteanu – i-au sc@pat, plec$nd din Sibiu^n noaptea de 11 spre 12 mai c@tre Blaj (D, XXV).

C@ guvernul considera pur formal@ aprobarea dat@ rom$nilorpentru o adunare na]ional@ ̂ n adev@ratul sens al cuv$ntului o dove-desc }i alte fapte din prima jum@tate a lunii mai. [@ranii care luaser@parte la adunarea din 30 aprilie sunt urm@ri]i }i persecuta]i, ^nc$tmul]i nu cuteaz@ s@ mearg@ acas@, prefer$nd s@ a}tepte ascun}iadunarea cea mare (S, I/157; R, XXI/379-390). Dorin]a de az@d@rnici adunarea devine }i mai acut@ atunci c$nd oficialit@]ile afl@c@ rom$nii preg@tesc ^ntrunirea la Blaj a reprezentan]ilor ambelorconfesiuni, greco catolici }i neuni]i. E o surpriz@ cu totul nepl@cut@pentru aristocra]ia ungureasc@, obi}nuit@ ca ̂ ntre rom$ni s@ existedivergen]e religioase. Astfel, cu fiecare zi, situa]ia adun@rii proiec-tate pentru 15 mai se apropie de aceea a Adun@rii de la DuminicaTomii: devine ilegal@. Faptul, ilustrativ pentru lipsa de caracter aa}a-zi}ilor revolu]ionari maghiari din Transilvania, se petrece ^nparalel cu intensificarea propagandei ̂ n favoarea uniunii Transilva-niei cu Ungaria, propagand@ care cap@t@ din ce ^n ce mai mult cucaracter antirom$nesc. Baronul Wesselényi Miklós, teoreticianulprincipal al uniunii scrie c@ „Ardealul trebuie s@ fie o parte a patrieimaghiare, c@ci altfel el va deveni prada altor rase str@ine” (R, XXI/325), iar contele Bethlen János propag@ ideea ^nglob@rii princi-patului la Ungaria, ca pe cel mau bun mijloc de ap@rare ^mpotrivanumeroasei popula]ii rom$ne}ti. Lozinca: „Uniune sau moarte!” este– se }tie de 125 de ani acest lucru! – o amenin]are direct@ la adresarom$nilor, amenin]are pe care autorii ei nu se vor sfii s@ o aplicefoarte cur$nd ^n practic@. Pe plan ideologic, se accentueaz@, ^nprima jum@tate a lunii mai, caracterul unina]ional unguresc, alpropagandei pentru uniune. „Revolu]ia” maghiar@ p@r@se}te mascade nesinceritate din martie, c$nd na]iunile conlocuitoare au fostinvitate s@ adere la uniunea cu Ungaria. Domin@ acum convingereac@ ungurii sunt chema]i s@ ^nf@ptuiasc@ singuri, cu for]a, aceast@oper@ politic@, f@r@ asentimentul na]iunilor }i ^mpotriva voin]eiacestora.

%n calea acestei opere st@tea, mai cu seam@ dup@ DuminicaTomii, voin]a rom$nilor. Rapoartele comisarilor guvernului

69


sesizeaz@ limpede orientarea revolu]ionar@, radical@ a punctelorprogramatice formulate aici. Prin atragerea poporului de parteaacestor puncte, devine clar@ ireconciliabilitatea dintre programul dela Pesta }i cel rom$nesc transilv@nean, pe cale de definitivare. %nacest fel, ̂ n aten]ia aristocra]iei maghiare, care reu}ise s@ fac@ dindu}m@nia ^mpotriva rom$nilor un deziderat al revolu]iei ungare –nefast }i repede contrazis de c@tre mersul istoriei – trebuie s@ intreo for]@ nou@ }i puternic@: iminen]a unei opozi]ii rom$ne}ti organi-zate, programatice. Situa]ia devenea critic@ mai cu seam@ datorit@faptului c@ aceast@ opozi]ie avea atributele unei revolu]ii aparte,rom$ne}ti. %ncerc@rile de a sugruma ̂ n fa}@ aceast@ for]@, exacer-bate ^ntre Duminica Tomii }i 15 mai, marcheaz@ o etap@ nou@ ^nsitua]ia revolu]ionar@ din Transilvania. Ea se caracterizeaz@, ̂ n ceeace ^i prive}te pe maghiari, prin denaturarea programului de la 15martie, din care se re]ine doar ultimul punct, referitor la uniunea cuUngaria. Redus la acest aspect minor, iredentist, programul ^}ipierde total atributele revolu]ionare. Rezult@ c@ pentru ^nf@ptuireaacestui mic deziderat nu mai era necesar@ o for]@ revolu]ionar@nou@, puternica nobilime transilv@nean@ p@r$nd suficient de apt@^n acest sens. Mai departe, deci, rezult@ un plus de influen]@ aaristocra]iei asupra evenimentelor, chiar }i ̂ n compara]ie cu Unga-ria. C$t despre rom$ni, ace}tia dezvoltau un program revolu]ionar^naintat. %n loc s@ se denatureze, el devine mai complex, maievoluat, mai radical, prin noile specific@ri }i accep]iuni dob$nditeprintr-o consultare permanent@ cu poporul. Ceea ce avea s@recomande B@rnu]iu pe C$mpia Libert@]ii: „[ine]i cu poporul, ca s@nu c@ r@t@ci]i!” se aplicase cu succes ^n r@stimpul de la 25 martiela 30 aprilie. Evolu]ia divergent@ a celor dou@ programe: cel pestanc@tre disolu]ie }i ̂ necare ̂ n na]ionalism }i iredentism, cel rom$nesc^nspre acurate]e revolu]ionar@ }i radicalism a trebuit s@ duc@ ̂ n modlogic la o ruptur@ definitiv@ ̂ ntre ele Acest lucru cu at$t mai mult cuc$t unicul punct r@mas ^n picioare – uniunea cu Ungaria – erareprezentat de nobilimea feudal@, incident din care rezult@ o^nchidere a cercului implica]iilor. Acum, pentru rom$ni, aristocra]iamaghiar@ reprezenta nu numai robia de secole, nu numai r@pireadrepturilor na]iunii rom$ne dar, ca o culminare a lucrurilor, }i

70

Ioan Chindri}

pericolul pierderii Transilvaniei, pe care ei o sim]eau }i o socoteau]ar@ rom$neasc@. Pe filiera acestor constat@ri, rom$nii ̂ }i pot definiacum cu des@v$r}it@ claritate du}manul: aristocra]ia maghiar@ }i,^n func]ie de aceast@ edificare – dac@ mai era nevoie! – direc]iaac]iunii revolu]ionare: ^mpotriva acestei aristocra]ii.

Dup@ 30 aprilie 1848 con}tiin]a pozi]iei antagonice era suficientde clar@ pentru a determina autorit@]ile neme}e}ti s@ treac@, dup@cum am ar@tat, la ̂ n@bu}irea revolu]iei. Ac]iunile au un aspect dur,cu tr@s@turi de contrarevolu]ie ^narmat@. Obiectivul principal era^mpiedicarea congresului na]ional rom$nesc, prin reducerea laminimum }i neesen]ial a reprezentan]ei la adunarea pl@nuit@ pentru15 mai, prin arestarea conduc@torilor na]iunii rom$ne }i prinintimidarea poporului, cu scopul de a-l ^ndep@rta de fluxul ideilorrevolu]ionare (R, XXI/379-390). Un atac, am zice, masiv }i primej-dios, primit de rom$ni cu riposta cuvenit@, ripost@ soldat@ cu anihi-larea tuturor loviturilor }i cu salvarea integral@ a platformei na]ionale^nchegate la 30 aprilie. Tribunii }i propagandi}tii ^}i continu@activitatea ^n condi]iile grele ale terorii albe, lucru care ar fi fost cuneputin]@ f@r@ sprijinul poporului. Acesta, la r$ndu-i, consecventhot@r$rii luate la Duminica Tomii, trece la aplicarea ^n practic@ apunctului privind desfiin]area iob@giei. %n toat@ Transilvania sesemnaleaz@ ac]iuni ]@r@ne}ti de rupere a leg@turilor feudale cudomnii de p@m$nt, ^ncep$nd de la refuzul de a mai face robote }ip$n@ la ocuparea p@m$nturilor alodiale (R, XXI/271-279). Dep@}indstadiul naivit@]ilor }i c@ut@rilor – ̂ n aprilie, de pild@, Timotei Cipariuera un adept convins al uniunii cu Ungaria! (S, XXVIII) – intelectua-litatea rom$n@ din Transilvania se al@tur@ cu ̂ nsufle]ire aspira]iilorna]ionale. V@z$nd c@, ^n locul principiilor de libertate }i egalitate,tr$mbi]ate ^n martie dinspre Pesta, propagatorii acestor ideiinstaureaz@ ̂ n Transilvania statariul }i teroarea militar@, inteligen]arom$n@ se convinge de juste]ea poporului }i a partidei na]ionale.Gazeta de Transilvania de la Bra}ov, ca }i Organul lumin@rii de laBlaj demasc@ actele teroriste ale g@rzilor na]ionale maghiare,popularizeaz@ principiile pe care se structura programul na]ional,fac propagand@ ^n favoarea viitoarei adun@ri de la 15 mai. Vedemastfel, practic, ̂ ntreaga na]iune form$nd un front unic revolu]ionar,

71


^n ap@rarea programului na]ional, ̂ n condi]iile unei accentu@ri bru}tea situa]iei revolu]ionare din principat. Este cel mai important c$}tigal r@stimpului dintre Duminica Tomii }i 15 mai. %n plin@ lupt@ pentruap@rarea lui, programul este ̂ mbog@]it cu noi observa]ii, dintre carecea mai important@ se referea la necesitatea g@rzii na]ionale, cares@ apere na]iunea de represaliile aristocra]iei.

Din cele ar@tate p$n@ acum se poate constata caracterul cumu-lativ, polarizator, al programului na]ional rom$nesc din Transilvania^n revolu]ia de la 1848. Spre deosebire de modul deductiv, procla-mativ, ^n care s-au alc@tuit punctele pestane de la 15 martie, pro-gramul revolu]ionar rom$nesc s-a f@urit ̂ n mod inductiv, prin obser-varea ^ndelung@ a mersului revolu]iei cu Imperiul habsburgic }icorelarea acestor observa]ii cu necesit@]ile reale ale na]iunii ro-m$ne. Programul are avantajul de a fi nu numai rezultatul colabor@riituturor for]elor na]iunii, ci mai ales compendiul unor concluzii impuse}i verificate de factorul temporal. De aceea, el se caracterizeaz@prin maturitate }i organicitate ideologic@, tr@inicie politic@ }i radica-lism revolu]ionar. Formulat la 3/15 mai 1848, ^n 16 puncte, el var@m$ne ̂ ndreptarul de baz@ al politicii na]ionale rom$ne}ti din Tran-silvania, p$n@ la des@v$r}irea unit@]ii na]ionale ̂ n 1918. Hot@r$rilecele mai importante, ce vor sta la baza ac]iunilor revolu]ionare dinanii 1848-1849 se refer@ la:

1) independen]a na]ional@;2) independen]a religioas@;3) desfiin]area iob@giei;4) libertatea industrial@;5) libertatea cuv$ntului;6) gazd@ na]ional@;7) schimbarea constitu]iei principatului;8) respingerea uniunii cu Ungaria.

Un program de maxim@ concentrare revolu]ionar@, care pretin-dea, ̂ n esen]@, un statut cu totul autonom pentru na]iunea rom$n@,ce trebuia s@ aib@ ca rezultat na]ionalizarea politico- administrativ@}i economic@ a Transilvaniei, transformarea ei ̂ ntr-o adev@rat@ ]ar@rom$neasc@. Cei 40.000 de rom$ni, ^n numele na]iunii, depunjur@m$nt c@ vor ap@ra cu via]a lor aceste obiective, ^n respectul

72

Ioan Chindri}

principiilor libert@]ii, egalit@]ii }i fraternit@]ii. O clasic@ adunarerevolu]ionar@, adopt$nd }i lans$nd un program revolu]ionar prinexcelen]@, ^ntr-o atmosfer@ revolu]ionar@ clasic@.

Aportul lui Papiu Ilarian la reu}ita adun@rilor na]ionale dinprim@vara anului 1848 a fost, dup@ cum am v@zut, cople}itor, iarcontribu]ia ideologic@ la des@v$r}irea programului revolu]iei ro-m$ne, bogat@ }i semnificativ@. R@splata na]iunii: alegerea lui casecretar al Comitetului Na]ional Rom$n, forul conduc@tor alrom$nilor ^ncep$nd cu ziua de 3/15 mai 1848 }i p$n@ la sf$r}itulrevolu]iei.

Insurec]ia na]ional@

Atitudinea du}m@noas@ a nobilimii maghiare fa]@ de rom$ni seeviden]iaz@ }i mai pregnant dup@ Adunarea Na]ional@ de la 3/15mai 1848. Prigoana ^mpotriva rom$nilor se intensific@, organul deconducere ales pe C$mpia Libert@]ii, Comitetul Na]ional, estedeclarat ilegal la c$teva zile dup@ adunare. Caracterul revolu]ionaral congresului rom$nilor, c$t mai cu seam@ programul adoptat laacest congres periclitau rezultatele viitoarei diete, ce urma s@ aib@loc ^n cur$nd, pentru a decreta uniunea Transilvaniei cu Ungaria.Nu ̂ n ultim@ instan]@, prigoana }i teroarea maghiar@ din vara anului1848 ^}i are originea ^n ura de clas@ a aristocra]iei ^mpotrivarom$nilor. O ur@ ancestral@, paranoic@ }i f@r@ con]inut, ce caracte-rizeaz@ psihologia social@ a ultimei secole de istorie transilv@nean@.

La 1848, p$n@ ^n octombrie, rom$nii n-au pus m$na pe arme.Caracteristica principal@ a revolu]iei din Transilvania ^n aceast@perioad@ este situarea rom$nilor pe f@ga}ul revolu]iei politice,neinsurec]ionale. Ace}tia doreau s@-}i impun@ programul na]ionalpe linie constitu]ional@, prin ac]iuni politice revolu]ionare. Aspectularmat al revolu]iei rom$ne se reducea doar la includerea ^n pro-gram@ a necesit@]ii g@rzii na]ionale, c@reia i se rezerva un rol purdefensiv. Dar garda na]ional@ nu va fi ^nfiin]at@ dec$t la sf$r}itullunii septembrie, c$nd calea pa}nic@ se va deveni falimentar@. %ntreconduc@torii rom$nilor exista totu}i o grupare de extrem@ st$ng@,

73


^n vederile c@reia calea insurec]ional@ intrase ̂ nc@ din luna aprilie.Ideea insurec]iei, n@scut@ din observarea atitudinii radicale amaselor }i a st@rii excep]ionale introduse de autoritatea maghiar@de frica acestei atitudini, ^i avea ca reprezentan]i pe Papiu Ilarian,Ioan Buteanu }i Avram Iancu. Papiu Ilarian, dup@ cum am v@zut, ̂ i^ndemna pe ]@rani s@ vin@ la adunarea de la Blaj ̂ narma]i (D, XXIV).%ntr-adev@r, mul]i dintre ace}tia aveau arme }i se preg@tesc s@mearg@ ̂ narma]i la adunarea de la care a}teptau eliberarea lor (R,XXI/372). Cu toate c@ nu s-au semnalat cazuri de acest fel peC$mpia Libert@]ii, rom$nii r@m$n$nd deocamdat@ pe l$ng@ ideearevolu]iei politice, autorit@]ile cuno}teau vederile lui Papiu Ilarian}i ale grupului de radicali. A}a se explic@ urm@rirea cu prioritate aacestora, ^nainte de a da semnalul revolu]iei armate.

Papiu Ilarian trece la aplicarea ideilor sale insurec]ionale ^nmomentul c$nd teroarea alb@ atinge limite paroxistice, prin a]$]areag@rzilor secuie}ti asupra rom$nilor. %n 17 iunie, tat@l s@u, preotulIoan Pop din Budiul de C$mpie este arestat }i purtat ^n lan]uri laTurda. Cu acea ocazie, autorit@]ile ungure}ti ̂ mpr@}tie vestea fals@c@ fiul celui arestat, tribunul Alexandru Papiu Ilarian, membru alComitetului Na]ional, se apropie de C$mpia Transilvaniei cu 600de rom$ni ̂ narma]i (S, XXIX). Gestul maghiarilor ̂ i smulge lui PapiuIlarian un protest de-o vehemen]@ rar@, publicat ^n OrganulNa]iunale de la Blaj, cu titlul conven]ional Iuniu, 27/15 a.c. (S, XXIX).Redac]ia specific@ la subsol: „Locul [de unde vine articolul – n.ns.]nu e ^nsemnat. Noi epistola aceasta o c@p@tar@m azi, ^n 19 iuniest. v., de la un d. profesoriu de aici, zic$ndu-ne c@ i-o aduse un omde la S@bii”. Publicarea protestului, un pamflet de o for]@ rar@, esteo ^nt$mplare fericit@ pentru istorici, care pot reconstitui starea deexasperare a rom$nilor ^n vara lui 1848 din spusele sincere, plinede am@r@ciune ale unuia dintre frunta}ii na]iunii. Iuniu, 27/15 a.c.tr@deaz@ un prag-limit@ al suferin]ei rom$nilor, peste care nu semai poate trece. „Vede]i dar, popoar@, p$n@ la c$t au putut veniungurii [^n]elege aristocra]ia ungureasc@; vezi confirmarea, dinparte-i, a acestei accep]iuni ^n Organul lumin@rei, 1848, nr. LXVI,p. 376 unde vorbe}te despre „ura ce, spun$nd ce e adev@rat, nu ede tot stins@ ̂ ntre ungurii nobili }i rom$nii nenobili” – n. ns.] ̂ n acest

74

Ioan Chindri}

timp de aur al libert@]ei! Pre noi, cari at$t am ̂ nv@]at poporul rom$n,^n dou@ adun@ri de la Bla}, la pace, c$t acum nici nu se ap@r@, cas@ nu p@c@tuiasc@ ̂ n contra p@cii de at$tea ori predicate de oameniis@i, pre noi, zic, cari pe calea cea mai p@ciuit@ ap@r@m na]ionalitateaacestui popor, s@ ne strige ^n gura mare de turbur@tori }i s@ neprins@! Sentin]a ne este f@cut@: furcile, cum ne vor prinde! Iar@ c$ndnu ne pot prinde pre noi, s@ prinz@ pe p@rin]ii no}tri cei nevinova]i”.Apoi, autorul pamfletului trece la tonul direct, de impreca]ie laadresa prigonitorilor: „Ungurilor, cauza pe care o ap@r@m noi esf$nt@ de trei ori! E sf$nt@ }i calea pe care am pornit }i, crede]i, c@mai gata sunt a vedea, cu inima sf$}iat@ de dureri, pre tat@-mieu,pre mama miea, pre fra]ii }i surorile mele, ^naintea ochilor mieiarunca]i de voi ^n temni]em batjocori]i }i uci}i de voi cu moartevarvar@, dec$t s@ m@ abat de la calea pe carea am pornit }i de laap@rarea na]iunei }i limbei mele, care vre]i voi s@ le cotropi]i, dec$ts@ m@ abat de la ap@rarea s$ntelor principie a libert@]ei, egalit@]ei}i fraternit@]ei, dec$t s@-mi fr$ng jur@m$ntul ce l-am depus cu inim@curat@ ^n C$mpia Libert@]ei!”. Prigoana pe care o suport@ rom$nii,spune Papiu Ilarian, nu este un lucru nou. Evoc@ succint istoriculsuferin]elor na]iunii rom$ne din partea neme}imii, al c@rei ]el a fost^ntotdeauna uciderea sim]ului na]ional al rom$nilor. Dovad@ stauAprobatele }i Compilatele, care exclud na]iunea rom$n@ de la via]apolitic@, deci de la orice fel de drepturi pe p@m$ntul Transilvaniei.„{i totu}i – spune autorul – nu v-am f@cut pre voie, pentru c@ n-a]iavut dreptate!”. Unitatea poporului ^n jurul programului na]ional eevocat@ ^n cuvinte antologice: „Pentru ce nu prinde]i un milion }icinci sute de mii rom$ni, cari togma a}a }tiu ce e na]ionalitatea }ilimba, ca }i noi? Cari togma a}a, ba ^nc@ }i mai tare, ^}i ap@r@na]ionalitatea }i limba ca }i noi?” %n final, un apel care, de dataaceasta, se adreseaz@ poporului maghiar ^n numele c@ruiaaristocra]ia ^}i permitea degringolada politic@ declan}at@ ^nTransilvania: „Fra]ilor unguri, nu v@ p@ta]i caracteriul na]ionale!”.

Articolul Iuniu, 27/15 a.c. oglinde}te o situa]ie de non plus ultra^n raporturile cu du}manii rom$nilor. Dealtfel, arestarea preotuluiintervine ca urmare a unei scrisori adresate de Papiu Ilarian, la 9iunie, prototipul greco catolic George Cri}an din Pog@ceaua.

75


Scrisoarea este cel mai timpuriu document al insurec]iei revolu]io-nare rom$ne}ti din 1848-1849, documentul care arat@ inevitabilita-tea }i necesitatea insurec]iei. %n urma hot@r$rii brutale a Dietei dela Cluj, la 29 mai 1848, prin care se decreteaz@ uniuneaTransilvaniei cu Ungaria, f@r@ a se da nici cea mai ne^nsemnat@aten]ie memoriul rom$nilor, prezentat de o delega]ie impresionant@,calea constitu]ional@ de aplicare a programului de la 3/15 mai intr@^ntr-o criz@ serioas@. %n s$nul Comitetului Na]ional se ad$nce}teopozi]ia dintre grupul radicalilor, reprezenta]i acum de B@rnu]iu,Papiu Ilarian, Buteanu, Avram Iancu, Alexandru B@tr$neanu }i al„politicilor”, ̂ n frunte cu {aguna, Paul Dunca, Nicolae Avram Penciu,George Bari]. Un al treilea grup avea – dup@ cum vom vedea – oorientare aparte, ce dep@}ea hotarele Transilvaniei, viz$nd colabo-rarea revolu]ionar@ a tuturor rom$nilor. Grupul era compus din A.T.Laurian, Ioan }i Vasile Maiorescu, Nifon B@l@}escu, ConstantinRomanu-Vivu }i al]ii, mai cu seam@ fo}ti profesori ^n principateleextra-carpatine. B@rnu]iu, ca vicepre}edinte al Comitetului, nu puteaneglija orient@rile ^n ansamblu }i con]inutul de valoare al fiec@ruia^n parte. Se pare ^ns@ c@, dup@ 29 mai, a ^ncurajat }i patronatac]iunile radicalilor de ^ndrumare a revolu]iei pe calea insurec]io-nal@. Jakob Elek sus]ine (R, XXVI/183-226) c@ ^ndemnurile lar@scoal@ erau purtate de tineri, mai ales de Papiu Ilarian, dar c@ ^numbra lor se afla Simion B@rnu]iu.

Papiu Ilarian este adeptul convins al insurec]iei. O descriere dinacele zile (D, XXVI) ni-l arat@ transfigurat, plin de ^nfl@c@rare, unadev@rat arhanghel al revolu]iei: „Parc@ nu e ^n toate min]ile, c@cinici privirea nu mai e cea de demult, ̂ ntr-at$ta s-a schimbat de c$nda ^nceput s@ alerge ^n treburile rom$nilor”. Se afla ^n situa]ia unulalt Horia, ^ndemn$nd la o fapt@ istoric@ de maxim@ r@spundere:ridicarea armat@ ̂ mpotriva asupritorilor. Cu acest moment, ideologiarevolu]ionare a tribunului de la Duminica Tomii atinge punctul maximal dezvolt@rii sale. R@scularea poporului se subliniaz@ ̂ ntr-o accep-]iune revolu]ionar@, prin condi]ionarea reu}itei revolu]iei ^ns@}i deaceast@ r@sculare. O semnifica]ie nou@ se na}te de aici: purt$nd^nc@rc@tura datoriei de a duce lupta revolu]ionar@, ]@ranii urmaus@ constituie adev@rata armat@ a revolu]iei rom$ne din Transilvania.

76

Ioan Chindri}

Este o caracteristic@ de originalitate deplin@ a acestei revolu]ii,nic@ieri ^n Europa armata revolu]ionar@ nefiind alc@tuit@ exclusivdin ]@rani. Condi]iile istorico-sociale din Transilvania i-au pus peideologii rom$ni ^n fa]a unei realit@]i neobi}nuite, atipice, caretrebuia convertit@ ^ntr-un factor propice revolu]iei.

%ntr-o scrisoare pe care Papiu Ilarian i-o adreseaz@ protopopuluiGeorge Cri}an din Pog@ceaua (D, XXVII) tribunul ^}i dezvolt@ pelarg ideile ^n leg@tur@ cu oportunitatea insurec]iei. Situa]ia creat@este, ̂ n primul r$nd, rezultatul uniunii for]ate, gr@bite, a Transilvanieicu Ungaria: „Domnul meu! Ungurii, la Cluj, au ^nf@ptuit uniunea.Sa}ii, de fric@, au aprobat-o, cu anumite condi]ii. Ei au f@cut-o, penoi nu ne leag@ prin nimic. %ntr-aceea, nici ungurii nu se ̂ n]eleg ̂ ntresine, partea mare a poporului maghiar nu vrea uniunea, nici secuii,}i cu at$t mai pu]in sa}ii. Problema uniunii intereseaz@ toate claselepoporului }i toate popoarele ]@rii. Este o problem@ mare, nu doarde o zi, dou@, dup@ cum au f@cut-o ungurii la m$nie”. Un alt aspectal oportunit@]ii insurec]iei este rezultatul observ@rii mersului generalal revolu]iei ^n Imperiu: „{tii, pe semne c@ croa]ii, s$rbii, dalma]ii}.a., ^n ziua de 16 mai, la ora 11 ^nainte de amiaz@, au declaratr@zboi ungurilor din Ungaria”. %n fine, condi]iile de teroare din ]ar@nu mai pot duce la alt rezultat: „Secuii [g@rzile recrutate de nobili,din r$ndul secuilor – n.ns.] se poart@ ^n mod ^ngrozitor. A}adar,suntem provoca]i la arme. R@zboiul civil nu este departe. Suntemchema]i la acesta”. A}adar: „Spune poporului s@-}i ^ndreptecoasele, s@-}i f@ureasc@ l@nci, s@-}i repare ̂ mbl@ciile, c@ci la acestaam ajuns”. „Domnule, dovede}te c@ e}ti rom$n, c@ci acum evremea, arat@ c@ dore}ti fericirea na]iunii”, c@ci „domnia ta ̂ n aceapozi]iune te afli, de unde po]i conduce preo]ii }i poporul c@tre celece sunt de dorit spre via]a }i adev@rata fericire a na]iunii”.

Nu noi, }i nici istoriografii rom$ni, n-am acreditat prima dat@ideea c@ scrisoarea lui Papiu Ilarian din 9 iunie 1848 deschide oetap@ nou@ ^n revolu]ia rom$nilor din Transilvania. Primii care au^n]eles acest lucru au fost aristocra]ii unguri, pentru care unasemenea ^ndemn f@r@ ocoli}uri, raportat la preg@tirea ideologic@}i pozi]ia radical@ a poporului rom$n ^nsemna un pericol maxim.Scrisoarea a f@cut epoc@, referin]ele la cuprinsul ei ^nt$lnindu-se

77


^n sute de documente din vara }i toamna anului 1848. Nici un altdocument rom$nesc din acel r@stimp nu s-a bucurat de o atarefaim@ ̂ n r$ndurile neme}ilor, care }tiau bine unde ̂ ncepea pericolulrom$nesc pentru ei: ^n momentul ridic@rii armate a poporului.Peregrinarea scrisorii de la toate forurile este impresionant@. La15 iulie, notarul consistorial {tefan Manfi raporteaz@ guvernului (D,XXVIII) c@ scrisoarea lui Papiu Ilarian, trimis@ spre citire, a fostanalizat@ de c@tre consistoriu. Nou@ zile mai t$rziu, la 24 iulie,scrisoarea e trimis@ de guvern comitelui suprem al Turzii (D, XXIX),pentru a servi drept pies@ principal@ de acuza]ie ̂ mpotriva preotuluiIoan Pop, tat@l tribunului. C@ci pe dosul scrisorii fiului s@u c@tre pro-topop, parohul din Budiul de C$mpie ad@ugase un pasaj care dove-dea c@ mesajul trecuse prin m$inile sale: „Frate! S@ fii cu toat@^ndr@zneala, c@ci altminteri, dac@ nu vei fi tu, eu }i altul la ̂ nsufle]ireapoporului, ^]i po]i ^nchipui ce se va ^nt$mpla” (D, XXVII). %n 5septembrie, guvernatorul Mikó Imre cere ^napoierea scrisorii (D,XXX), anchetarea preotului fiind ^ncheiat@. Scrisoarea – se spune– este „adresat@ protopopului din S@cel, primit@ de acesta dar, maipe urm@, prin mai multe locuri ^nv$rtindu-se, ajuns@ ^n sf$r}it laguvern”. Arestarea preotului imediat dup@ interceptarea scrisorii,c$t }i anchetarea ^ndelungat@ ^n leg@tur@ cu ea, trebuiau s@dezv@luie gradul de l@]ire ̂ n r$ndul ]@ranilor a chem@rii la r@[email protected]$teva decenii mai t$rziu, istoricul Jakob Elek (R, XXIV/223-225)va acorda aceea}i importan]@ scrisorii lui Papiu Ilarian, pun$nd-o^n leg@tur@ cu opozi]ia ]@ranilor din Mihal] }i cu m@cel@ria acestorade c@tre g@rzile ungure}ti.

Premisele lui Papiu Ilarian din 9 iunie: ^nfiin]area unei armatepopulare revolu]ionare }i dezl@n]uirea insurec]iei na]ionale devinrealit@]i spre sf$r}itul lunii septembrie, dup@ cea de-a treia adunarena]ional@ de la Blaj, Adunarea mar]ial@ din 14-28 septembrie 1848(S, XX/58-67; R, XXIX/151-152). Rom$nii veni]i aici – circa 50.000– sunt acum ^narma]i, iar tonul revendic@rilor este unul imperativ.%ntrunirea a fost oarecum spontan@, poporul adun$ndu-se din instinct^n acest loc al m$ntuirii, dup@ luni de suferin]e cr$ncene din parteaterorismului maghiar. Motivul proxim l-a constituit obligarearom$nilor de a da recru]i pentru armata maghiar@, care ac]iona

78

Ioan Chindri}

nemijlocit ^mpotriva rom$nilor. Dar scopul ad$nc a fost acela de ahot@r^ un cap@t st@rii de nesuportat ^n care se afla na]iunea.Adunarea era dominat@ de acela}i g$nd, care ^ns@ n-a c@p@tatexpresia dorit@ dec$t ̂ n ziua de 25 septembrie, c$nd sosesc la Blajconduc@torii poporului: B@rnu]iu, Laurian }i Papiu Ilarian. Ace}tiaimprim@ adun@rii caracterul de consultare na]ional@ ^n vedereatrecerii la faza insurec]ional@ a revolu]iei. Ca atare, hot@r$rile suntacum numai de esen]@ insurec]ional@, privesc numai respingerea,cu for]a armelor, a st@p$nirii maghiare. Adunarea: a) respingeuniunea Transilvaniei cu Ungaria; b) nu recunoa}te ministerulunguresc de la Pesta; c) cere ̂ nt@rirea Comitetului Na]ional, ca organal na]iunii rom$ne; d) cere reorganizarea constitu]ional@ }i adminis-trativ@ a Transilvaniei; e) hot@r@}te ^nfiin]area g@rzii na]ionale.

Garda na]ional@, ajuns@ ̂ n cur$nd la 300.000 de oameni, nu eraaltceva dec$t oastea ]@r@neasc@, ^narmat@ cu l@nci, coase }i^mbl@cii, pe care o anticipase Papiu Ilarian la 9 iunie. Dar putereaei se va dovedi ̂ n cur$nd cu prisosin]@, ̂ n lungul r@zboi revolu]ionarpurtat de rom$ni ̂ mpotriva aristocra]iei maghiare. La 19 octombrie,Comitetul Na]ional devenit acum Comitetul de Pacifica]iune, d@semnalul insurec]iei revolu]ionare, printr-o proclama]ie adresat@na]iunii, ^n cuvinte hot@r$te: „Fra]ilor rom$ni! Ridica]i-v@ capetelevoastre! Zorile unui viitor frumos se revars@ peste voi. Ridica]i-v@cu to]ii, p$n@ la cel din urm@ om, v@rsa]i-v@ s$ngele p$n@ la ceadin urm@ pic@tur@, pentru cauza cea dreapt@” (R, XX/75).

Unitatea na]ional@

Ideologia revolu]ionar@ a lui Papiu Ilarian la 1848 se ^ntrege}teprin adeziunea sa la propaganda pentru unitatea na]ional@, prinparticiparea nemijlocit@ la ac]iunile de materializare a acestei idei.

Ca idee istoric@, revela]ia unit@]ii na]ionale este recep]ionat@ detribunul transilv@nean din scrierile ilumini}tilor transilv@neni de lasf$r}itul secolului al XVIII-lea. Hronica lui {incai, de pild@, al c@reispirit }i con]inut erau bine cunoscute ̂ n Transilvania, nu este altcevadec$t un argument continuu al unit@]ii na]ionale. Purtate dincolo

79


de Carpa]i de c@tre dasc@lii ilumini}ti: Gheorghe Laz@r ^n [araRom$neasc@, Gherman Vida }i Vasile Fabian Bob ^n Moldova,medita]iile istorice despre unitatea neamului g@sesc acolo terendeosebit de prielnic, mut$nd la un moment dat centrul de eferves-cen]@ a ideii ̂ n principatele rom$ne, C$t despre Transilvania, aceas-ta va cunoa}te un reviriment important ̂ n condi]iile infuziunii ideolo-gice na]ionale romantice, dup@ anul 1830. Concluziile teoretice alera]ionalismului de esen]@ liberal@ }i na]ional patriotic@, ce stau acumla temelia vie]ii spirituale rom$ne}ti din principat includeau ar-monios, al@turi de teoria dezvolt@rii na]iunilor, }i aceea a unit@]iina]iunilor. Orientarea pe care George Bari] o imprim@ foilor de laBra}ov, mai ales revistei literare Foaie pentru minte, inim@ }i litera-tur@ – prima }i cea mai important@ publica]ie cultural@ panrom$-neasc@ p$n@ la 1848 – este o sugestie vie a unit@]ii rom$ne}ti. Estesemnificativ faptul c@, ^n preajma declan}@rii mai masive a celeidou@ centre care preluau }tafeta – Blajul }i Bra}ovul – simt nevoiaunor c@l@torii consultative peste Carpa]ii. Bari] }i Cipariu mai ^nt$i(R, XXX; XXXI), Simion B@rnu]iu apoi (R, IV/39-40). Acesta dinurm@ afirm@ r@spicat ideea unit@]ii na]ionale – prin limba na]ional@– ̂ n 1842 (S, XVII), al@tur$nd-o celorlalte argument@ri desf@}urate^n ac]iunea de la 1842-1846 (R, II): „Cine ar ̂ ndr@zni a zice c@ n-auavut drept a ̂ nv@]a }i a-}i face limba care o vorbesc ast@zi, rom$niicei din Ungaria, ce}ti din Ardeal, rom$nii }i moldorom$ni, at$tdeopotriv@, c$t nici se poate zice c@ ar fi ^mp@r]it@ ^n dialecte, ci enumai una }i aceea}i, care ^i leag@ pe to]i ace}tia cu o leg@tur@dulce fr@]easc@ }i ^i une}te ^ntru-o familie, care totdeauna cu fal@nobile s-au numit pe sine rom$n” (R, IV/202).

Convertirea revela]iei istorice despre unitatea rom$nilor ^ntr-oidee politic@ revolu]ionar@ a avut loc ^n contextul unei ^ndelungistr@danii de a p@stra }i „moderniza”, transpun$nd-o ̂ n planul culturii}i g$ndirii, leg@tura dintotdeauna a rom$nilor de pretutindeni, pestebariera geografic@ }i politic@ a Carpa]ilor (R, XXXII). %ntr-o prim@etapa, ideea a culminat prin racordarea ei la programul revolu]ieidin 1848, ca un deziderat ascuns, conspirativ, dar cu at$t mai pu-ternic. Propagatorii ei ^n Transilvania sunt dasc@lii din genera]ia adoua de desc@lec@tori culturali ̂ n principatele extracarpatine: Ioan

80

Ioan Chindri}

Maiorescu, Axente Sever, A.T. Laurian, Constantin Romanu-Vivu}i al]ii. %n momentul declan}@rii evenimentelor revolu]ionare, ace}tiarevin ̂ n Transilvania, aduc$nd cu sine spiritul revolu]ionar din capi-tala rom$nismului, Bucure}tii, cum }i aceast@ binevenit@ }tafet@ aunit@]ii v@zut@ ^n termeni politici revolu]ionari.

Papiu Ilarian preia }tafeta acestei idei, ^n plin@ campanie deconvocare a Adun@rii de la Duminica Tomii, prin filiera rela]iilor luiSimion B@rnu]iu cu cei de la Bucure}ti (R, XXI/336). Din aceast@perioad@ timpurie ^nc@, el anun]@ poporul cum c@ la Blaj vor fiprezen]i „foarte mul]i rom$ni din Muntenia }i Moldova, nu mai pu]indin Ungaria” (R, XXV/98). De la bun ^nceput, a}adar, tribunulnum@rul 1 al revolu]iei din Transilvania vede congresul na]ionalpreconizat ca pe un congres al tuturor rom$nilor. Propaganda sa^n acest sens ia amploare la ^nceputul lunii mai, c$nd ^ncep s@ so-seasc@ ^n Transilvania revolu]ionarii de peste Carpa]i: ConstantinRomanu-Vivu, apoi Laurian, Axente Sever, Petre Suciu, VasileMaiorescu, David Alm@}an }i al]i profesori transilv@neni din [araRom$neasc@, Dimitrie Br@tianu dintre reprezentan]ii partideina]ionale de la Bucure}ti, dar mai cu seam@ grupul de moldovenirefugia]i dup@ ^nfr$ngerea mi}c@rii revolu]ionare din Moldova,Gheorghe Sion, Alecu Russo, Nicolae Ionescu, Al. I. Cuza, Costa-che Negri. Dasc@lii transilv@neni se integreaz@ repede ̂ n revolu]ie.%nc@ ^n 30 aprilie, judele primar din Bra}ov, Johann de Albrichtfeldraporteaz@ guvernatorului (R, XXI/337) c@ ̂ n Bra}ov au sosit emisaridin [ara Rom$neasc@ }i se pare c@ sunt comisari care propag@refacerea Daciei de odinioar@. Cei veni]i se ̂ ntrunesc la Sibiu, care^n 12 mai, dup@ afirma]iile primarului Daniel Ziegler (D, XXXI), aveaaspectul unui viespar de propagand@ rom$neasc@: „C$t despredemagogii care se afl@ acum aici ̂ n num@r mare, se pare c@ aten]ialor se ^ndreapt@ nu at$t spre r@sturnarea ordinii publice, c$t maimult c@tre unele obiective extrem de importante privind na]iunearom$n@” [s.ns.]. Acela}i document semnaleaz@ prezen]a lui PapiuIlarian la Sibiu ̂ n aceste zile, c$nd are loc aici }i o consf@tuire ̂ ntreB@rnu]iu }i transilv@neni de pe o parte }i Laurian cu cei veni]i din[ara Rom$neasc@, pe de alt@ parte. Acum, propaganda lui PapiuIlarian ^n favoarea unit@]ii na]ionale, a Dacoromaniei, este f@]i}@.

81


%n 14 mai, administratorul de mo}ie Gazda Jósef din Nad@} ̂ i scrieunui baron Apor (R, XXI/345; D/XXXII) c@ „]elul rom$nilor este dea se uni cu [ara Rom$neasc@ }i s@ alearg@ un rege nou, lucru pecare un student de la Blaj, Alexandru Pop, se str@duie}te, prin insti-gare, s@-l popularizeze }i s@ c$}tige adep]i din r$ndul rom$nilor”.

Existen]a }i for]a ideii de unitate na]ional@ ^n prim@vara anului1848 ^n Transilvania o atest@ mai ales aten]ia de care se bucuraaceast@ idee ̂ n r$ndul str@inilor. Profesorul Szász Károly de la Aiudscrie, la ^nceputul lunii mai 1848 (R, XXI/339): „O parte dintrea]$]@torii rom$ni sunt ni}te fanatici exalta]i, care viseaz@ sau despreo nou@ Dacie, ce urmeaz@ s@ cuprind@ [ara Rom$neasc@,Moldova, Bucovina, jum@tate din Ardeal sau chiar Ardealul, saudespre un Ardeal valahizat”. Scriitorul sas Daniel Roth tip@re}te,^n acelea}i zile, o bro}ur@ aparte av$nd ca obiect ideea Dacoroma-niei (S, XXI). Roth sesizeaz@ corect dorin]a intim@ a rom$nilor dea se uni ^ntr-o singur@ ]ar@. Dar concluzioneaz@ ^n sensul politiciiexpansioniste habsburgice, c@ acest imperiu daco-roman trebuies@ se afle sub sceptrul Austriei. %}i ^ndeamn@ confra]ii sa}i lasprijinirea acestui plan grandios, care, ^n condi]iile de fa]@, c$ndungurii neag@ drepturile tuturor celorlalte na]iuni, este singurasalvare a na]iunii sase. Planul lui Daniel Roth a fost bine-primit derom$ni pe moment (R, XXI/344), orice sugestie ^n leg@tur@ cuunitatea na]ional@ fiind binevenit@. Mai t$rziu ̂ ns@, din considerentede oportunitate politic@, au fost nevoi]i s@-l dezavueze. Primul careo face, ^n 1852, este Papiu Ilarian, ^n volumul al doilea al Istorieisale (S, I/179-187). Dar sezavuarea este doar un pretext de a tradu-ce }i populariza din nou fragmentul esen]ial din cartea lui Roth, maibine-zis aproape ^ntreaga bro}ur@, dovada interesului pe careideologul rom$n o manifesta pentru acest plan pe care, ^n 1860, ^lva prelua el ^nsu}i, schimb$nd doar sceptrul.

Oricum, ^n prim@vara lui 1848, ideea Dacoromaniei crease oadev@rat@ psihoz@ ^n r$ndul str@inilor, adev@rat@ panic@ ^n r$ndulneme}imii ungure}ti (S, I/176-178). Cu toate c@ ^n aceast@ faz@ arevolu]iei rom$ne transilv@nene, ideea unit@]ii, a iredentei rom$ne,n-a prins contururi pragmatice, organizate. Adunarea de la 3/15 maia fost, este adev@rat, o ^nt$lnire de bun augur ^ntre revolu]ionarii

82

Ioan Chindri}

din cele trei ]@ri rom$ne}ti, dar programul concret adoptat aici priveadoar soarta na]iunii rom$ne din Transilvania. Ideea }i dorin]a unit@]iina]ionale r@m$ne }i pe mai departe ̂ n arsenalul secret al revolu]ieirom$ne, dup@ cum o vor dovedi evenimentele ulterioare. T$rziu,la 1880, Jakab Elek (R, XXVI/184), care a participat la AdunareaNa]ional@ de la 3/15 mai ^}i va aminti c@ rom$nii s-au pronun]at„cum c@ ei niciodat@ nu vor face uniune cu ungurii, ci cu [araRom$neasc@ }i Moldova, cu care se afl@ }i acum ^n leg@turistr$nse”. O astfel de psihologie colectiv@ a existat ̂ ntr-adev@r la 3/15 mai }i ea nu putea s@ dispar@. Dimpotriv@, s-a amplificat.

%n preajma izbucnirii revolu]iei din [ara Rom$neasc@ }i dup@izbucnirea ei, ideea f@uririi unit@]ii na]ionale se polarizeaz@ ̂ n jurulacestui eveniment. Se schi]eaz@ }i o prim@ form@ de concretizarea acestei idei, ^n planul de colaborare armat@ a transilv@nenilor curevolu]ionarii din [ara Rom$neasc@, schi]at }i aplicat par]ial ̂ n lunileiunie }i iulie (R, XXXII/143-180). Planul a entuziasmat nenum@ra]ipatrio]i transilv@neni trec$nd ca voluntari peste Carpa]i. Papiu Ilarianse num@r@ printre cei dint$i. Era ^n zilele de dup@ interceptareascrisorii c@tre protopopul George Cri}an, c$nd prigoana autorit@]ilor^mpotriva sa atinsese culmea. Prinderea lui devenise o problem@acut@. %n aceste condi]ii – va spune Papiu mai t$rziu – „vreo 8 tinerifur@ sili]i, dinaintea goanelor, a se trage la fra]ii lor rom$ni dinRom$nia [...], unde ^n iunie erumpse acea revolu]iune frumoas@,care promitea un viitor ferice rom$nilor” (S, XX/48-49). %n ajutorulacelei „revolu]iuni frumoase” sar mai ̂ nt$i tinerii bra}oveni NicolaeG@etan, Ioan Petcu, Gheorghe Roman, Ioan Petranu, Irimie Verza,Vlad P$rlea }i Elisei Armatu (R, XXXII/152). Dar frunta}ii revolu]ieidin [ara Rom$neasc@, {tefan Golescu mai cu seam@, doreau s@-iaib@ ^n mijlocul lor pe conduc@torii revolu]iei transilv@nene, pemembrii Comitetului Na]ional de la Sibiu. La 17/29 iulie 1848 PapiuIlarian prime}te invita]ia direct@ de a veni ̂ n ]ar@. Invita]ia ̂ l g@se}tepreg@tit, pe el c$t }i pe ceilal]i radicali din Comitetul Na]ional: IoanButeanu, Ioan Suciu, Ioan Pipo}, Aron Pumnu, Alexandru B@tr$-neanu care se pronun]aser@ pentru prelungirea activit@]ii revolu]io-nare ^n [ara Rom$neasc@. Adeptul principal al noii tactici eraLaurian care, la 2 iulie, ̂ i scrisese lui B@lcescu: „Ar trebui s@ st@ruim

83


ca s@ facem un congres general dintre to]i rom$nii” (R, XXXII/159).Nu ^n ultim@ instan]@, revolu]ionarii transilv@neni, Papiu Ilarian ^nprimul r$nd, cr$ncen urm@rit de autorit@]i, doreau s@ se av$nte ̂ ntr-orevolu]ie desf@}urat@, legal@.

Plecarea lui ^n [ara Rom$neasc@ are loc ^n jurul datei de 1august. La 9 august, cu ocazia anchet@rii preotului Ioan Pop pentrua]$]area poporului la revolt@ (D, XXXIII), la ̂ ntrebarea unde se afl@fiul s@u, acesta r@spunde: „S-ar putea ^nt$mpla s@ fie la Sibiu, saula Bra}ov, cum tot a}a s-ar putea ^nt$mpla s@ se fi ^ndep@rtat dinpatrie, ̂ n ]@rile vecine Moldova sau Muntenia”. Ajun}i ̂ n [ara Rom$-neasc@, tribunii transilv@neni sunt ^nrola]i ^n corpul comisarilor depropagand@, care activau ^n jude]e ^n scopul atragerii maselor lalupta revolu]ionar@. Alexandru Papiu Ilarian ̂ mpreun@ cu fostul s@ucoleg de la Cluj, Nicolae G@etan erau comisari ^n Jude]ulD$mbovi]a. Ceilal]i: Aron Pumnu ^n Jude]ul R$mnicul S@rat, IoanPetcu }i Alexandru B@tr$neanu ^n Dolj, Ioan Pu}cariu ^n Arge},Eremia Verza ^n Mehedin]i, Elisei Armatu ^n Prahova, GheorgheRoman ^n V$lcea. Creat la sugestia lui Nicolae B@lcescu, corpulde comisari se afla sub directa ^ndrumare }i conducere a Locote-nen]ei domne}ti (R, XIX/20). „Chemarea noastr@ ca comisari airegimului – ^}i aminte}te Ioan Pu}cariu – era de a parcurge toatesatele din jude]ul respectiv }i, adun$nd poporul, a-i explica nouaconstitu]iune }i a-i ^mb@rb@ta spre patriotism”. O experien]@ nou@pentru Papiu Ilarian, care are ocazia unei compara]ii aprofundate^ntre situa]ia revolu]ionar@ din cele dou@ ]@ri rom$ne}ti. Dup@spusele lui Ioan Pu}cariu, propaganda comisarilor ̂ n r$ndul ]@ranilord@dea rezultate destul de modeste ^n direc]ia scontat@: radicali-zarea revolu]ionar@ a acestora, „Cl@ca}ii ascultau cu pl@cerea dez-voltarea ideilor liberale, dar@ proprietarii, ar$nda}ii }i mo}nenii(]@ranii liberi, r@ze}i) le primeau cu ^ndoial@” (R, XIX/20). Aceast@stratificare a ]@ranilor nu exista ^n Transilvania, unde – cu excep]iirare – ei erau ̂ n totalitate iobagi. De aici, o mare diferen]@ de psiho-logie revolu]ionar@ ̂ ntre masele populare din [ara Rom$neasc@ }iTransilvania, unde orientarea radical@ a fost impus@ de ̂ n}i}i ]@ranii,de la ^nceputul revolu]iei. {i totu}i, ^n [ara Rom$neasc@ exista orevolu]ie declan}at@, cu structurile constitu]ionale alc@tuite, cu o

84

Ioan Chindri}

administra]ie ^n curs de formare. {i, ce e mai mult, Papiu Ilarianavea ocazia s@ vad@ cum programul revolu]ionarilor de pesteCarpa]i trecuse ^n faza de aplicare de c@tre ^ns@}i organeleconstitu]ionale ale revolu]iei. Nu ne putem da seama c$t a reu}its@ imprime, ^n r@stimp de o lun@, din iacobismul ideilor sale, ^ncon}tiin]a rom$nilor din Jude]ul D$mbovi]a. Dar }tim sigur c@ ^nacest r@stimp i s-au cristalizat definitiv ideile ^n leg@tur@ cunecesitatea insurec]iei armate ^n Transilvania. Cuno}tea, fire}te,gradul crescut de periclitate a acestei ̂ ntreprinderi ̂ n principatul in-tracarpatic, din cauza for]ei }i hot@r$rii represive a g@rzilor ma-ghiare, dar cuno}tea }i radicalismul revolu]ionar al poporuluitransilv@nean, care a}tepta doar semnalul de pornire ^mpotrivaacestor forma]ii militare opresive aflate la ^ndem$na aristocra]ieiungure}ti.

Cu convingerea iner]iei acestui semnal s-a ^ntors Papiu Ilarian^n Transilvania, la sf$r}itul lui august 1848, peste mun]i, bolnav }isf$r}it, dup@ at$tea luni de „ascunderi, ^ngrijor@ri, fric@, spaim@,veghiare, fug@, amenin]@ri, lips@” (R, XVIII/I-151; II-186). Dar acumideile sale erau orientate odat@ mai mult pe drumul revolu]ieicomplexe, cu implica]ia nou@, entuziast@, a unit@]ii na]ionale. Des-pre acest con]inut nou trebuie s@-i fi scris v@rului s@u Iosif Hodo}^n zilele de boal@, pe care }i le-a petrecut ascuns prin jurul Blajului,c@ci r@spunsul lui Hodo} d@ de ̂ n]eles un astfel de con]inut: „Frate!Ne dai una astfel de sinosur@ a lucr@rilor noastre, care de atunciferbe ^n pepturile noastre, de c$nd se desvolt@ ^n noi ideeana]ionalit@]ei }i va ]ine p$n@ atunci, p$n@ va mai ciurui una pic@tur@de s$nge prin vinele noastre” (R, XVIII/II-186). Din [ara Rom$-neasc@, deci, revolu]ionarul transilv@nean a adus cu sine convin-gerea c@ insurec]ia rom$nilor transilv@neni trebuie s@ se al@turenemijlocit unirii politice a tuturor rom$nilor, unire ̂ nf@ptuit@ ̂ n condi]iirevolu]ionare. Tendin]a c@tre aceast@ evolu]ie a lucrurilor a existat,dup@ cum am v@zut, ^nc@ din prim@var@. Dar clasificarea ei ^ntermeni politici concre]i a avut loc, ^n ceea ce-l prive}te pe PapiuIlarian, ^n r@stimpul din [ara Rom$neasc@.

La Adunarea mar]ial@ din 14-28 septembrie, Papiu Ilarian areprezentat, dup@ cum am v@zut, latura cea mai evoluat@ a

85


ideologiei revolu]ionare, ^mpreun@ cu Laurian }i B@rnu]iu. Dup@aceast@ adunare, Comitetul Na]ional alc@tuie}te Memoriul poporuluirom$n din Transilvania adresat parlamentului liberal de la Viena(R, XXIX/152; XXXII/336-340). %n memoriu, rom$nii cer, ̂ n numelelor }i al „fra]ilor din Moldova }i Valahia” unirea tuturor rom$nilor^ntr-un stat na]ional aflat sub sceptrul Austriei, care urma s@ devin@„o uniune liber@ de popoare libere”. Iat@, dar, c@ Dacoromania ceagita spiritele ^n prim@var@ nu fusese o fantom@ f@r@ con]inut! Cuacest document, adoptat ̂ mpreun@ cu hot@r$rea insurec]iei armate,cercul ideologiei revolu]ionare transilv@nene se ^nchide ^n formaei cea mai evoluat@. %n centrul lucrurilor s-a aflat tot timpul AlexandruPapiu Ilarian. Cele mai ^ndr@zne]e idei }i ac]iuni – dup@ cum amv@zut – ^i apar]in. La 14-28 septembrie, ideea ^nfiin]@rii efective aDacoromaniei a impus-o el }i Laurian, ^n urma hot@r$rii comunecu cei din [ara Rom$neasc@ }i Moldova. Simion B@rnu]iu limitat^n acest sens la problematica transilv@nean@ }i mai ^ncrez@tor ^npolitica monarhului de la Viena, trebuie c@ a fost constr$ns de ceidoi colaboratori ai s@i la acceptarea acestui pas de mare importan]@istoric@, fiind vorba de „prima formulare politic@ a ]elului na]ionalde unire a tuturor rom$nilor” (R, XXXII/175).

Dacorom$nismul lui Papiu Ilarian nu se va opri aici. Dintrerevolu]ionarii transilv@neni care au reprezentat la 1848 aceast@idee: Laurian, Constantin Romanu-Vivu, Axente Sever, el singurva dezvolta ^n continuare necesitatea unit@]ii na]ionale rom$ne}ti,ajung$nd ^n 1860 la ideea statului na]ional rom$n suveran, cares@ cuprind@ toate p@r]ile vechii Dacii.

Argument

%n virtutea celor analizate p$n@ acum putem concluziona ^nleg@tur@ cu locul }i importan]a ideilor lui Papiu Ilarian ̂ n ansamblulideologiei revolu]ionare de la 1848 ^n ]@rile rom$ne. Nu mai pu]in,locul }i aportul s@u personal la desf@}urarea evenimentelor.Tinere]ea }i radicalismul s@u sugereaz@ mereu o compara]ie cuB@lcescu. Prigoana prioritar@ de care s-a bucurat, de asemenea:

86

Ioan Chindri}

a fost soarta tuturor iacobinilor de extrem@ st$ng@. Papiu Ilarians-a identificat des@v$r}it cu aspira]iile na]iunii rom$ne dinTransilvania. %ntreaga sa g$ndire }i modalitate de ac]iune izvor@}tedin necesit@]ile na]iunii, f@r@ a face vreo concesie, c$t de m@runt@,conjuncturii politice. Aceasta din urm@ ^}i avea valoarea ^n ochiis@i doar ^n m@sura concordan]ei perfecte cu n@zuin]ele na]iunii.Papiu Ilarian a adus, dintre to]i ideologii transilv@neni ai momentului,aportul cel mai substan]ial la conturarea laturii sociale a programuluina]iunii, prin ideile sale, c$t }i printr-o viguroas@ activitate ̂ n r$ndul]@ranilor. Gra]ie acestui aport, revendic@rile sociale cuprinse ^npeti]ia na]ional@ de la 3/15 mai se ridic@ la ^n@l]imea maxim@ ag$ndirii europene din timpul revolu]iei }i vor intra ^n cur$nd ^ncircuitul european, prin Istoria lui Papiu Ilarian. Adeziunea poporuluila aceste revendic@ri, mai mult, ridicarea ]@r@nimii ^n totalitate lalupta armat@ pentru ap@rarea lor, imprim@ revolu]iei rom$ne dinTransilvania caracterul celei mai radicale etape din ^ntreagarevolu]ie european@ de la 1848. Quod erat demonstrandum, ^ntruc$t istoricii no}tri se sfiesc s@ afirme acest lucru, ^n pofidaeviden]elor.

Pe plan na]ional, Papiu Ilarian a evoluat, din martie p$n@ ^nseptembrie 1848, de la ideea respect@rii na]iunii rom$ne din Transil-vania la con}tiin]a drepturilor acesteia, apoi la respingerea uniuniicu Ungaria, ca pe un act ce contravenea intereselor na]iunii rom$ne.La 3/15 mai el ajunge la accep]iunea independen]ei na]iunii rom$ne,pentru ca, trec$nd prin faza milit@rii pentru cucerirea }i ap@rareape care insurec]ional@ a acestei independen]e, s@ ajung@ ^nseptembrie la concluzia unirii na]ionale ^n condi]ii revolu]ionare.Locul de frunte al tribunului ̂ n toate evenimentele anilor 1848-1849face ca reflec]iile sale ascendente s@ intre ̂ n programul revolu]ionartransilv@nean, ca structuri de valoare ale acestuia.

Vederile politice ale lui Papiu Ilarian sunt }i mai importante. Lui^i dator@m mai cu seam@ definirea lucid@ }i corect@ a du}manului,^mpotriva c@ruia urma s@ se ̂ ndrepte e}afodajul revolu]ionar rom$-nesc. Acest du}man era aristocra]ia maghiar@, de]in@toarea tuturorprerogativelor politice din principat, cum }i diferitele p@turi socialeincerte pe care aceast@ aristocra]ie a reu}it s@ le fanatizeze

87


^mpotriva rom$nilor, printr-un program na]ional ciuntit }i redus lacoordonata iredentist-}ovin@. Dup@ propria afirma]ie (R, XXXIII),Papiu Ilarian vedea ̂ n revolu]ia transilv@nean@ o lupt@ „^ntre unguriinobili }i rom$nii nenobili”. %n numele acestei defini]ii, el respingeideea oric@rei colabor@ri cu inexistenta revolu]ie maghiar@ dinTransilvania, care se reducea la simpla abera]ie a uniunii cuUngaria. Papiu Ilarian a sesizat corect nonsensul unei „revolu]ii”conduse de cea mai ^napoiat@ aristocra]ie din Europa }i a depuseforturi uria}e pentru p@strarea atitudinii de neconciliere cu aceast@aristocra]ie. Opozi]ia puternic@ a rom$nilor ^mpotriva uniuniiTransilvaniei cu Ungaria este ̂ n mare parte rezultatul propagandeisale. Atitudinea sa radical@, temerar@, se baza pe convingerile saledespre drepturile na]iunii ^n teritoriul rom$nesc al Transilvaniei }idespre puterea rom$nilor de a-}i p@stra aceste drepturi.

88

Ioan Chindri}

3. Decep]ia. Programul minimal

Pr@bu}irea revolu]iei de la 1848 a avut ca urmare o serioas@regresiune a frontului ideologic ̂ n ̂ ntreaga Europ@. Odat@ cu repli-erea for]elor reac]ionare ̂ n cadrul diferitelor absolutisme na]ionale,pe plan politic ideile anului 1848 ajung la punct terminus, ^necat ^ndeziluzie }i derut@. O t@cere de r@u augur cuprinde peisajul politiceuropean, triumful iner]iei d$nd genera]iei imediate sentimentulinutilit@]ii. Rezultatele pozitive ale revolu]iei se vor eviden]ia greu,mai degrab@ pe cale insinuant@ dec$t tran}ant@, manifest$ndu-seprintr-o coroziune de fond a regimurilor postrevolu]ionare }i prinpersistarea latent@ a germenilor vindicativi, care-i puneau pe ̂ nvin-g@tori ^ntr-un vis-à-vis jenant }i nelini}titor cu ^nvin}ii. Cu at$t mainelini}titor, cu c$t ̂ nvin}ii erau popoarele unui continent ̂ ntreg. Darcon}tiin]a acestui proces emigra]ii pa}optiste, pe c$nd popoarele}i na]iunile nu puteau ocoli am@r@ciunile ^nfr$ngerii.

%n Imperiul austriac, sf$r}itul revolu]iei are tot at$tea tr@s@turioriginale, c$te a avut evenimentul ̂ n desf@}urare pe ̂ ntinsul mareluiconglomerat de popoare din mijlocul Europei. Noua camaril@vienez@, grupat@ ̂ n jurul unui ̂ mp@rat t$n@r }i ambi]ios ̂ }i eviden]ia-z@ repede astu]ia }i machiavelismul politic, printr-o pozi]ie duplici-tar@ f@r@ precedent. Pe de o parte, prin Constitu]ia octroat@ din 4martie 1849 se sugereaz@ o atitudine unitar@ fa]@ de toate na]iuniledin imperiu, se mimeaz@ o satisfacere a nevoilor acestora sublozinca regrup@rii ̂ n jurul Monarhului. Pe de alt@ parte, Viena poart@o abil@ politic@ de comportament diferen]iat, aplic$nd acestsimulacru de constitu]ie ^n raport cu interesele momentane }i deperspectiv@ ale dinastiei }i ale structurilor sociale pe care ^}i bazaputerea. De pild@, situa]ia Ungariei. Ca ^nvins@ ^ntr-un r@zboi „decoroan@” cu Austria, na]iunea ungar@ suport@ rigorile r@zbun@rii

89

mar]iale. Concomitent, Curtea vienez@ ̂ ncearc@, ̂ ns@, s@-}i apropiedin nou aristocra]ia maghiar@, nu at$t pe cea ultramontan@ – pu]in@la num@r! – de anacronic@ fidelitate fa]@ de dinastia, c$t mai cu sea-m@ str@lucit@ intui]ie politic@. O alt@ variant@ este atitudinea fa]@de na]iunile care, la 1848, dezvoltaser@ o revolu]ie – de nuan]esensibil diferite – ̂ mpotriva feudalit@]ii iredentiste ungure}ti: croa]ii,s$rbii, slovacii, rom$nii . Cum to]i ace}tia, din ra]iuni de oportunitatepolitic@ ce nu credem c@ mai au trebuin]@ de comentariu, au afi}atformal atitudinea fidelit@]ii fa]@ de %mp@rat }i dinastie – sub care seascundeau interese na]ionale proprii – politica ulterioar@ ^n raportcu ei trebuia s@ mimeze, la r$ndu-i, recuno}tin]a }i aprecierea aces-tei atitudini. Croa]ii, cei mai prom]i }i mai omogeni ^n ac]iunileprohagsburgice vor beneficia, dup@ revolu]ie, de o semiautonomie^n}el@toare, menit@ s@ ^nece obiectivele majore ale na]iunii croate^n unele satisfac]ii momentane ale orgoliului na]ional. Croa]ia devineo excelent@ pepinier@ militar@ pentru campaniile urm@toare, dinItalia, ale armatei austriece. S$rbii, care la 1848 desf@}uraser@ maidegrab@ o r@scoal@ na]ional@ ̂ mpotriva ungurilor, dec$t o revolu]iepropriu-zis@, sunt ademeni]i exact cu at$tea drepturi }i ̂ nlesniri, c$teerau nevoie pentru a-i men]ine ca for]@-tampon ^n coasta cea maisensibil@ a Ungariei: bazinul mijlociu al Dun@rii, cu ie}irea sprePeninsula Balcanic@. Aceea}i menire o au slovacii ̂ n nord. Nici unuldintre deziderate majore ale slavilor, mai cu seam@ acela de unitatena]ional@, n-au fost satisf@cute.

Dar nici o na]iune din Imperiu n-a avut, dup@ revolu]ie, o soart@at$t de vitreg@ ca rom$nii. %n Transilvania, ace}tia purtaser@ o revo-lu]ie ^n adev@ratul sens al cuv$ntului, pe baza unui program deesen]@ general democratic@ }i revolu]ionar@ (R, XXXIII), dar specificna]ional@ ^n acela}i timp. Spre deosebire de croa]i, radicalismulrom$nilor nu viza numai scopul independen]ei na]ionale fa]@ deUngaria, ci avea implica]ii ad$nci }i incomode pentru mentalitateaoficial@ a vremii. Fidelitatea rom$nilor fusese, ^n acela}i timp,suficient de str@vezie pentru ca Viena s@ o judece la valoarea eide strategie politic@. %ntre dou@ pericole: acela de a fi ^ncorpora]iUngariei }i dezna]ionaliza]i cu for]a }i cel@lalt, de a exista pe maideparte, ca principat cu popula]ie masiv rom$neasc@, ̂ n ansamblul

90

Ioan Chindri}

incert }i }ubred al imperiului, rom$nii l-au ales pe cel infinit mai mic,pe al doilea. Sub stindardul vulturului bicefal, ei au luptat la1848-1849 pentru propria cauz@ na]ional@. Dovad@ este, mai cuseam@, activitatea politic@ desf@}urat@ de frunta}ii na]iunii, ̂ n sensulrealiz@rii unit@]ii na]ionale ^n concomiten]@ cu desf@}urarearevolu]iei armate. Cererea rom$nilor de a forma un mare corp politicna]ional ̂ n r@s@ritul monarhiei (R, XXII/516-522) constituie expresiapolitic@ suprem@ a acestei aspira]ii. Unire care nu intra deloc ^nvederile Vienei, cu at$t mai mult cu c$t ea ^nt@rea toate b@nuielile^n leg@tur@ cu inten]ia Dacoromaniei, palo} posibil cu dou@ t@i}uri^n egal@ m@sur@ periculoase pentru imperiu, fie c@ s-ar fi constituit^n cadrul lui, ca o for]@ greu de st@p$nit, fie ^n afara imperiului,bar$nd controlul acestuia ^n R@s@ritul Europei.

Dar dinastia a tras totu}i, ^n lunga furtun@ a anilor 1848-1849,foloase uria}e de pe urma revolu]iei rom$nilor din Transilvania. Nusunt directe, ca ^n cazul croa]ilor de pild@, recruta]i ^n mod exprespentru ap@rarea monarhiei, ci mai degrab@ indirecte. Persist$nd^n direc]ia uniunii Transilvaniei cu Ungaria, iredenta maghiar@ aprimit riposta unei puternice rezisten]a armate din partea rom$nilor,fapt care a influen]at ^ntregul mers al r@zboiului ungaro-austriac.Frontul din Ardeal a dus ^n cele din urma – s-a recunoscut demultacest lucru – la ^nfr$ngerea armatei ungure}ti. Imposibilitateaal@tur@rii Transilvaniei, care ar fi format un inexpugnabil semicercmontan de ap@rare spre r@s@rit, asigur$nd perfect spateleopera]iunilor militare ungure}ti, a constituit cea mai grea problem@a strategiei maghiare la 1848-1849. Revolu]ia rom$n@ a hot@r$tsf$r}itul r@zboiului }i, pe parcurs, rom$nilor li s-a recunoscut acest„merit” involuntar. Dar atunci, ^n perspectiva imediat@ a victorieihabsburgice, }i mai cu seam@ dup@ dob$ndirea ei, acest adev@rnu era pe placul noii camarile vieneze. Pentru c@ rom$nii, con}tien]ide avantajul lor moral asupra %mp@ratului, transfer@ o bun@ parte apunctelor programatice de la 3/15 mai – sau definitivate dup@ aceea– la adresa st@p$nirii din Viena. Unele aspecte care comb@teaudirect veleit@]ile aristocra]iei maghiare ie}iser@, fire}te, din program,pierz$ndu-}i con]inutul, ca urmare a rupturii politice intervenite ̂ ntreUngaria }i Austria. Dar au r@mas suficiente revendic@ri, cum ar fi

91


independen]a na]ional@, unitatea na]ional@, congresul }i reprezen-tarea na]ional@, pe care, dup@ dispari]ia din aren@ – pentru o vreme– a st@p$nirii maghiare, na]iunea rom$n@ le reclama direct de la%mp@ratul (R, XXII/521). Dar %mp@ratul nu mai era b@tr$nul pus peconcesii din prim@vara anului 1848, ci un ambi]ios hot@r$t s@lichideze definitiv situa]ia revolu]ionar@ din imperiu. Ori, acestoriginal transfer al rom$nilor amenin]a tocmai cu prelungirea acesteisitua]ii. Aici credem c@ ^}i are izvorul atitudinea predilect ingrat@ aCur]ii vieneze fa]@ de rom$ni. Ca s@ nu fie obligat@ a recunoa}tedependen]a victoriei austriece de insurec]ia revolu]ionar@ arom$nilor din Transilvania, apoi cunosc$nd foarte bine caracterulconven]ional, pur politic, al „fidelit@]ii” acestora fa]@ de %mp@rat, ^nfine, printr-o asimilare – corect@, dealtfel! – a lor cu to]i ceilal]ipurt@tori ai revolu]iei, st@p$nirea ajunge la solu]ia nedrept@]irii totalea rom$nilor. Li se refuz@ p$n@ }i cele mai m@runte, mai nesemnifi-cative revendic@ri, ba, la un moment dat se porne}te chiar o prigoa-n@ poli]ieneasc@ ̂ mpotriva lor. %n balan]a acestei hot@r$ri cu urm@riat$t de nepl@cute pentru cei viza]i a ap@sat, ̂ ns@, }i un alt elementde politic@ habsburgic@, ce urma s@ se verifice un deceniu }ijum@tate mai t$rziu. Na]iunea maghiar@ fusese ̂ nfr$nt@, aspira]iileei de libertate c@lcate ^n picioare, dar r@m@sese puternica aristo-cra]iei ungureasc@, de]in@toarea unor latifundii imense }i a unuiascendent hot@r$tor ^n ideologia na]ional@ maghiar@. Satisf@c$n-du-se cererile rom$nilor transilv@neni, lipsi]i de o nobilime funciar@,ace}tia s-ar fi dezvoltat rapid ̂ n sens burghez, democratic }i liberal,incompatibil cu sistema unei monarhii de tip aristocratic, autocrat}i birocratic. Pe c$nd aristocra]ia maghiar@ putea fi, ̂ n viitor, o pies@important@ pe tabla de }ah a politicii vieneze, cu condi]ia s@ se eviteo ireversibil@ ruptur@ a acesteia de cercurile politice vieneze.Satisfacerea revendic@rilor rom$ne}ti ar fi st$rnit indignarea acesteiaristocra]ii, ^n primul r$nd pentru c@ ^nt@rirea na]iunii rom$ne^nsemna implicit sl@birea considerabil@ a propriilor puteri, dar }ipentru c@ rom$nii ̂ nfr$nser@ cu at$ta hot@r$re orologiul unei casteobi}nuite de veacuri s@ st@p$neasc@ f@r@ condi]ii.

Din aceast@ acumulare de interese politice ^nc$lcite a rezultatsacrificarea na]iunii rom$ne din Transilvania, care s-a pomenit tot

92

Ioan Chindri}

at$t de nedrept@]it@ ca ^naintarea revolu]iei. Acest lucru ^n ciudajertfelor uria}e – 40.000 de vie]i omene}ti, 200 de sate arse }.a. –de care a profitat ^n mod copios monarhul de la Viena.

Nefirescul situa]iei a fost sesizat de c@tre frunta}ii rom$nilor^ndat@ dup@ publicarea Constitu]iei octroate din 4 martie 1849, darmai ales dup@ ^nfr$ngerea de la {iria. Dup@ logica lucrurilor, na]i-unea rom$n@ din Transilvania ie}ise biruitoare din lupta armat@purtat@ pe teritoriul principatului, ^mpotriva aristocra]iei ungure}ti,^n numele unor principii revolu]ionare enun]ate la 3/15 mai 1848.Ca parte beligerant@ al@turi de Austria, na]iunea rom$n@, indepen-dent@ pe cale revolu]ionar@ prin prevederea punctului 1 al progra-mului revolu]ionar, ie}ise totodat@ victorioas@ din r@zboiul cu armatamaghiar@ care invadase Transilvania. {i totu}i, iat@-i acum, lasf$r}itul revolu]iei, ^n situa]ia de a nu-}i fi v@zut ^mplinit@ nici unadin dorin]ele afirmate cu at$ta t@rie pe C$mpia Libert@]ii! Manevrahabsburgic@ este rapid@ }i surprinz@toare. Ca na]iune revolu]ionar@,rom$nii sunt pu}i ^n r$nd cu ^nvin}ii la voia unui enun] gol din pct.27 al Octroatei: „To]i cet@]enii Imperiului Austriac sunt egali ̂ naintealegii }i supu}i unei egale jurisdic]ii”, pe c$nd cererile lor particulare,concrete r@m$n neb@gate ^n seam@. Ca parte beligerant@ sunttr@da]i, li se uzurp@ quantumul de victorie, sunt ^nl@tura]i completde la exercitarea dreptului de ^nving@tori, mai apoi dezumaniza]ide „alia]ii” habsburgici.

Ar fi greu de afirmat c@ rom$nii transilv@neni nu s-au resim]it depe urma }ocului, dar deziluzia n-a provocat ^ncetarea luptei na]io-nale. Este un capitol nou, foarte pu]in studiat, din istoria Transil-vaniei, cu toate aspectele sale deosebit de interesante. Metodelede purtare a acestei lupte sunt, ̂ ns@, adaptate noilor condi]ii de dup@revolu]ie, ^n spe]@ condi]iilor absolutismului iminent, mai apoiefectiv. Rom$nii se prevaleaz@ ̂ n continuare de calit@]ile de na]iune^nving@toare ^n am$ndou@ sensurile amintite mai sus }i continu@s@-}i reclame drepturile specifice. Dar condi]iile erau schimbate,regimul alunec$nd tot mai accentuat ^n absolutism birocratic.Punctele programatice de la 3/15 mai nu mai puteau fi ap@rate ^nformularea lor de atunci. Ca urmare, sunt abil defalcate sub formaunei nesf$r}ite game de obiective mai mici, aparent nevinovate,

93


dar din care se poate reconstitui, summa sumarum, o bun@ partea programului de la 3/15 mai. Acestei tactici noi, adev@rat@prelungire a situa]iei revolu]ionare ^n plin@ epoc@ de opresiune, ^ivom spune program minimal }i vom observa o linie descendent@ alui, o sub]iere paralel@ cu ^n@sprirea absolutului }i cu ^nchidereac@ilor de manifestare.

%ntr-o prim@ etap@, programul minimal este bogat }i afirmat cuinsisten]@, sub forma unei lungi atitudini supliciste a rom$nilor.Lozinca tactic@ este acum ^ncrederea ^n spiritul de dreptate almonarhului, c@ruia ̂ i sunt supuse o mul]ime de cereri, mai cu seam@din martie p$n@ ̂ n decembrie 1849 (R, XXII/535-637). De remarcatc@, ^n ciuda atitudinii negative a Vienei fa]@ de manifest@rile deunitate ale rom$nilor – pe care, dealtfel, Constitu]ia octroat@ le-ainfirmat cu brutalitate! – ace}tia continu@ s@ ac]ioneze unitar,printr-o mare deputa]iune na]ional@ trimis@ ̂ n acest scop la Viena.Deputa]iunea nu era altceva dec$t o prelungire, o continuare adelega]iei trimise de c@tre Adunarea de la 3/15 la %mp@ratul, ca s@prezinte revendic@rile rom$nilor. Ca atare, acest adev@rat guvernrom$nesc ̂ n prelungire revolu]ionar@ era controlat de aceia}i con-duc@tori care orientaser@ poporul rom$n pe drumul revolu]iei:Simion B@rnu]iu, A.T. Laurian, Ioan Maiorescu, Ioan Popasu, IoanBran }i al]ii. Celor din Transilvania li se adaug@ reprezentan]iirom$nilor din Banat, Cri}ana, Maramure} }i Bucovina: fra]ii Mocioni,Petru Cermena, Constantin Pomu]iu, Mihail Butnariu, fra]ii Hurmu-zachi. La 5 martie 1849, o zi dup@ publicarea constitu]iei, ace}tianu vreau s@ }tie de con]inutul separator al legiuirii, cer$nd ^nc@ odat@ (R, XXII/536) unirea tuturor rom$nilor „^ntr-o na]iune de sinest@t@toare, sub spectrul Austriei, ca parte ̂ ntregitoare a monarhiei”.Cu aceast@ cerere, programul minimal debuteaz@ prestigios, prinultima concluzie a marelui program revolu]ionar: unitatea na][email protected]$nd pe r$nd, se formuleaz@ }i celelalte cerin]e pe care se va axaactivitatea politic@ a delega]iei ^n anii urm@tori: desfiin]area a}anumitului P@m$nt S@sesc din interiorul Transilvaniei, ap@rareaintegrit@]ii Banatului amenin]at de c@tre iredenta s$rbeasc@,separarea rom$nilor din Banat, Bihor }i Maramure} de Ungaria }ialipirea la Transilvania, eliberarea celor aresta]i ̂ n timpul revolu]iei,

94

Ioan Chindri}

independen]a religioas@ a rom$nilor, ^nfiin]area unor institu]iisuperioare de ^nv@]@m$nt pe seama rom$nilor.

Dup@ cum vedem, programul minimal ^ncepe prin a se opuneConstitu]iei octroate, atitudine ^n care se exceleaz@ ^n ianuarie1850, prin peti]ia episcopului Vasile Erdeli de la Oradea (S, XXII),care reclam@, – lucru ne^nt$lnit nici ^n programul de la 3/15 mai! –un cap politic din r$ndul rom$nilor pentru na]iunea din Transilvania.Cur$nd, ̂ ns@, de pe la ̂ nceputul anului 1850, sfera ac]iunii politicetrebuie restr$ns@ substan]ial, ^n aten]ia delega]iei intr$nd, ^n moddramatic, situa]ia concret@ a rom$nilor transilv@neni, s@raci dars@r@ci]i }i mai tare ^n timpul r@zboiului revolu]ionar. Cer$nd, la unmoment dat, m@car o recunoa}tere ^n principiu a drepturilorcuvenite na]iunii ^n cadrul Transilvaniei – ^n fa]a refuzului Vieneide a recunoa}te independen]a na]ional@ – frunta}ii rom$ni sea}teptau la o rapid@ refacere a st@rii materiale a poporului. Darst@p$nirea d@ ^nc@ odat@ r@spunsul negativ. P$n@ }i revendic@rileculturale de ordin general pe care le sus]ine delega]ia de la Vienasunt socotite nerezonabile. Din acest moment, tactica programuluiminimal se schimb@, intr$nd ^n a doua faz@: de exprimare v@dit@ anemul]umirii pentru refuzul cererilor de ordin principial }i deabordare la am@nunt, nominal@, a nevoilor poporului. Acum, direc]iade orientare a ac]iunilor se bifurc@ }i ea, unele probleme r@m$n$nda fi solu]ionate pe mai departe prin dialog peti]ionar cu st@p$nirea,iar altele printr-o activitate politic@ revendicat@ ̂ n cadrul principatului,c$t }i printr-o nou@ verificare a for]elor na]iunii.

“V@lul de triste]e”

Alexandru Papiu Ilarian n-a fost un ^ncrez@tor ^n rezultateleprogramului minimal. Fire totalitar@, cu vederi radicale greu deexprimat ^n acel moment, el nu putea s@ se a}tepte la lucrurideosebite din partea tiranilor ruga]i mereu }i mereu cu – fie }i fals@– „umilit@ plec@ciune”. De aceea, atitudinea sa se asemileaz@repede aceleia pe care o manifest@ grupul radicalilor din delega]iarom$n@ de la Viena: B@rnu]iu, A.T. Laurian, Ioan Popasu, dar maiales Avram Iancu. Acesta din urm@, cu acel instinct impresionant

95


al nevoilor poporului s@u, pe care i-l cunoa}tem, d@ cel dint$isemnalul ne^ncrederii f@]i}e, a atitudinii ostile, protestatare fa]@ cu%mp@ratul }i Curtea vienez@ (R, VIII/273-282). Atitudinea estemotivat@ prin refuzul de a-i ̂ ndrept@]i pe rom$ni. Papiu Ilarian esteprimul rom$n care d@ acestei motiv@ri o expresie public@ tran}ant@,sco]$nd la v@zul lumii felul cum g$ndesc rom$nii ^n leg@tur@ cusoarta lor. %n septembrie 1850, scriindu-i lui Bari] (R, XVIII/I: 26-27),el constat@ c@ „na]iunea ̂ nc@ tot geme sub vechea tiranie }i se afl@acum ^n stare cu mult mai mizerabil@ dec$t ^nainte de 1848”. Cum%mp@ratul acordase acele de trist@ celebritate decora]ii unor frunta}irom$ni (R, XVIII/I: 219), Papiu Ilarian, ^n urma unei prealabileconsult@ri cu radicalii, lanseaz@ cuv$ntul de ordine al momentului:refuzarea decora]iilor. „Nici un argument, nici o cauz@ nu este pentrucare s@ le poat@ primi un rom$n adev@rat, dar sunt o sut@ }i o miede cauze pentru care nu se pot primi aceste medalii”, ^i scrie el luiBari]. C@ci: „Cum putem noi a ne ^nf@]i}a cu cruci }i medalii, cusemne de s@rb@tori, ^naintea orfanilor, ^naintea p@rin]ilor f@r@ fii,^naintea satelor arse, ^naintea na]iunei ce giene }i giele}te dup@avere }i dup@ drepturi meritate? A}adar@, mul]@mit@ pentru medalii,dar poftim s@ se decoreze mai ^nainte na]iunea, apoi particularii!”.Cuvinte pe care le va rosti el cel dint$i, public, ^ntr-o ^mprejurarer@mas@ memorabil@.

Era student la Universitatea din Viena, unde venise ^n toamnaanului 1849 (R, XVIII/I: 147-152) ca s@-}i des@v$r}easc@ studiilejuridice, ^mpreun@ cu al]i tineri din Transilvania, Banat, Bucovina}i din celelalte zone rom$ne}ti ale monarhiei, Papiu Ilarian, ̂ mpre-un@ cu v@rul s@u Iosif Hodo}, cu Ioan Ra]iu }i Ioan {ipotariu bene-ficiau de o burs@ Ramon]ai de 300 florini anual, aproba]i de Consis-toriul din Blaj cu nr. 172/2 noiembrie 1849. Al]i studen]i rom$ni laViena erau: Aron Crainic, Nico Vasilco, Vincen]iu Pop, Pentru Misici,Oprea Moroianu, Ioachim Marcu, Ioan Pamfiliu. %n anii 1850-1852ace}tia formau, ̂ n capitala austriac@, un nucleu politic activ, condusde Papiu Ilarian (R, XXXIV). Faptul interesant este c@ ace}ti tineri^ncearc@ s@ dubleze activitatea delega]iei rom$ne, pentru a o feride influen]a tot mai accentuat@ a modera]ilor, al c@ror lider eraepiscopul neunit Andrei {aguna. Frunta}ii radicali, Avram Iancu,

96

Ioan Chindri}

B@rnu]iu }i Laurian ^i ^ncurajeaz@ din umbr@, uneori colaboreaz@cu ei. Dealtfel, frunta}ul tinerimii, Papiu Ilarian, se num@r@ printreconduc@torii revolu]iei }i, pentru „meritele” fa]@ de tron }i dinastieeste decorat }i el de c@tre %mp@ratul, ̂ mpreun@ cu al]i 60 de rom$ni,cu „Crucea de aur pentru merite”. Consistoriul Universit@]ii din Viena^i aduce la cuno}tin]@ aceast@ veste, ̂ n mod oficial, la 31 decembrie1850 (R, XXXV). Conducerea Universit@]ii hot@r@}te chiarorganizarea unui ceremonial public ^n aula institutului, cu careocazie, ^n fa]a corpului profesoral }i a ^ntregii studen]imi s@ sesublinieze acest ^nalt „act de gra]ie” al %mp@ratului fa]@ de supu}iis@i rom$ni din Transilvania. Lec]ia pe care o va servi Papiu Ilarian„bunului %mp@rat” e mai mult dec$t ustur@toare.

Dintr-o scrisoare pe care Avram Iancu i-o adreseaz@ lui Bari] la8 ianuarie 1851 (R, XVIII/I: 219) afl@m c@ „Alexandru Hilariu Papiutocma m$ne la 11 oare are de a primi decora]iunea, cu maresolenitate, prin rectorul magnific al Universit@]ii, ̂ n sala [email protected] asta sunt pofti]i to]i voitorii de a o vedea, prin scrisori afipse pep@re]ii Universit@]ii. Rezultatul ei ]i se scrie (s.ns.)”. Ultimele cuvinteale lui Iancu arat@ c@ el cuno}tea dinainte rezultatul. {i ̂ ntr-adev@r,la 9 ianuarie are loc solemnitatea decor@rii. „De c$nd e anticissima}i celeberrima Universitate din Viena – relateaz@ reporterul eveni-mentului (R, XXXVI) – nu se pomene}te a se fi f@cut pentru unstudent o solenitate at$t de onorific@”. Rectorul SigismundSchultess roste}te o lung@ cuv$ntare de o jum@tate de or@, pe unton de maxim@ elogiere a bun@t@]ii }i generozit@]ii %mp@ratului, deata}ament la politica regimului. La fel a vorbit }i decanulStubenrauch, acesta insist$nd mai ̂ ndelung asupra meritelor celuidecorat. Dup@ care s-a dat cuv$ntul lui Papiu Ilarian, a}tept$ndu-sede la el cuvinte de mul]umire }i ̂ nalt@ apreciere a gestului imperial.Dar cuv$ntarea, departe de a corespunde acestei a}tept@ri, a avutefectul unui du} rece asupra oficialilor, a bucurat }i ^mb@rb@tatinimile rom$nilor prezen]i ^n sal@, care g$ndeau }i sim]eau cavorbitorul. Ora]iunea (R, XVIII/II: 423-428), oper@ de seam@ aliteraturii retorice rom$ne}ti din secolul al XIX-lea, sintetiza cusiguran]@ }i m@iestrie concluziile politice ale rom$nilor transilv@nenidespre situa]ia na]iunii ^n urma revolu]iei. Credem c@ gestul }i

97


cuv$ntarea lui Papiu Ilarian au fost hot@r$te }i secondate de apro-barea radicalilor din delega]ia vienez@. Dintre to]i rom$nii decora]i,doar Papiu Ilarian a avut norocul de a fi gratulat ̂ ntr-o mare ̂ ntrunire,^n capitala Imperiului (ceilal]i }i-au primit decora]iile prin organeleadministrative locale, f@r@ nici un fel de ceremonie). Ocazia, la carese putea ad@uga curajul }i talentul oratoric al lui Papiu Ilarian, eramai mult dec$t binevenit@ pentru a aduce nemul]umirile rom$nilornu numai la cuno}tin]a st@p$nirii, dar mai cu seam@ a opinieipublice.

%n primul r$nd, Papiu Ilarian cuv$nteaz@ ̂ n limba latin@, motiv$ndc@ nu cunoa}te germana. Cuvintele rostite distonau a}a de tran}antcu aerul festiv al serb@rii, ̂ nc$t, dup@ spusele unui martor maghiaral evenimentului (R, XXXVII) „tuturor li s-a legat parc@ limba ^ngur@”. Ora]iunea este protestatar@ p$n@ la temeritate, ax$ndu-se^n ^ntregime pe ideea ingratitudinii %mp@ratului fa]@ de rom$ni. D@de ̂ n]eles c@ rom$nii au salvat Tronul austriac de la pr@bu}ire, prinluptele lor purtate ^mpotriva aristocra]iei maghiare. Drept pentrucare, s-au a}teptat la recuno}tin]@ din partea %mp@ratului care, eadev@rat, a decretat egalitatea tuturor na]iunilor imperiului. „Dar,durere, acest principiu mare, apromi]@toriu de fericire universale,^nc$t se atinge de gint@ rom$n@, p$n-acum r@mase numai ̂ n teorie,}i gintea rom$n@ ast@zi, dup@ at$tea sacrificie, ca }i ^naintea demar]iu, se afl@ ^n deplor$ndul stat de opresiune, ba, dac@ esteadev@rat aceea c@ con}tiin]a opresiunei d@ un nou pond acesteia,statul prezente al na]iunei cu mult e mai gelnic ast@zi ca mai nainte”.Iat@ un argument puternic ̂ mpotriva drepturilor imaginare cuprinse^n constitu]ia octroat@: con}tiin]a drepturilor reale ale rom$nilor.Rom$nii, a}adar, nu se mul]umesc cu frazele goale ale unei legiuiriemanate sub presiunea evenimentelor, ci ̂ }i reclam@ drepturile lorparticulare, specifice. Cuv$ntarea nu le enumer@, dar este vorba,desigur, despre cele cuprinse ^n programul de la 3/15 mai 1848.Dar oratorul nu se opre}te aici. „Pl$ng, b@rba]i magnifici }i clarisimi,tristisimul fat al universei ginte rom$ne, c@rei nici dup@ at$tea }iatari fapte egregie, cu care-}i prob@ fidelitatea c@tre %mp@rat, nu-ianse fortuna spre a-}i dob$ndi cap ^n care – precum generoasaginte croatic@ ^n banul s@u, sasonica ^n comite – ca ^ntr-un fulcru

98

Ioan Chindri}

tutisim s@ se poate r@zima, care s@ poarte loc de p@rinte mizereflictei na]iune }i s@ }tearg@ lacrimele de pe ochii mielor de orfani}i s@ fie sedentariul opresei ginte la optimul principe al ]@rei” (R,XVII/II: 427). Pasajul, ca multe altele din scrierile lui Papiu Ilarian,ne oblig@ din nou s@-l consider@m pe autor pionierul unei idei. Dedata aceasta este vorba de o important@ revendicare a rom$nilorcuprins@ ^n programul minimal: dreptul de a-}i alege un cap politicna]ional. Dup@ cum am v@zut, ideea aceasta constituie miezulpeti]iei episcopului Vasile Erdeli din ianuarie 1850 (S, XXII). Dar,Papiu Ilarian prin formularea: „Nici dup@ at$tea }i atari fapteegregie...” istoricizeaz@ aceast@ n@zuin]@ rom$neasc@, d@ de^n]eles c@ rom$nii au vrut mai demult un conduc@tor politic na]ional.Fidel programului de la 3/15 mai 1848, el deduce aceast@ cererenou@ – aparent! – din cuprinsul primului punct, ca o implica]ie aindepen9 den]ei na]ionale. Accep]iunea nea}teptat@, formulat@ dePapiu Ilarian este o cucerire pre]ioas@ a politicii rom$ne}titransilv@nene de dup@ revolu]ie, devenit@ tot mai riscant@ }i maianevoioas@. Dar ceea ce a impresionat ̂ n mod deosebit a fost, amputea spune, respingerea acestei decor@ri personale, mai preciscondi]ionarea ei de ^mplinirea cererilor na]iunii. Un refuz categoricaici, ^n capitala imperiului, ^nsemna un gest politic deplasat. Chiar}i faptul c@ Avram Iancu acas@, ^n Transilvania, nu s-a prezentats@-}i ridice decora]ia de la Alba-Iulia, a fost interpretat ca o r@zv-r@tire. Papiu Ilarian ^}i ^ncheie ^ns@ cuv$ntarea cu o fraz@ maisemnificativ@ dec$t refuzul, mai simbolic@, mai aproape de obiectulvizat: influen]area opiniei publice. Spune cuv$nt@torul: „Fie-mi iertatprin voi, b@rba]i magnifici }i clarisimi, aceast@ decora]iune pentrumerite a o purta p$n-atunci acoperit@ cu v@l de triste]@, p$n-ce,emend$ndu-se statul gintei mele, voi avea cauz@ a dezbr@ca gelea}i a m@ bucura”.

Impresia asupra opiniei publice nu s-a l@sat mult a}teptat@,Gazeta Transilvaniei (R, XXXVI), din pruden]@, se preface a nu^n]elege spiritul ascuns al cuv$nt@rii. %l dau pe fa]@, ^n schimb, cutoat@ ^ndr@zneala, ziarele maghiare Religio }i Kolozsvári Lap (R,XXXVII). Acesta din urm@ scrie: „Se poate b@nui c@ t$n@rul, carealtminteri are o ̂ nf@]i}are prezentabil@ a fost doar un mecanism, al

99


c@rui arc s-a f@urit ̂ n atelierul unei spuze nestinse ce prinde r@d@cini^n ad$nc”. O apreciere surpriz@tor de lucid@ pe care, dup@ afirma]iade mai sus ^n leg@tur@ cu aprobarea cuv$nt@rii de c@tre grupulradicalilor, ne-o ^nsu}im ^ntru totul.

Cuv$ntarea lui Papiu Ilarian de la 9 ianuarie 1851, pe l$ng@valoarea de document epocal pentru lupta politic@ a rom$nilor tran-silv@neni dup@ revolu]ie, pe l$ng@ faptul c@ este o culme a ideologieice a animat programul minimal transilv@nean, are calit@]i literarece o recomand@ al@turi de alte valori ale literaturii oratorice dinsecolul trecut. Fraza latin@ ̂ i ajut@ oratorului s@ se exprime concis,puternic, ^ntr-un stil clasic sesizat de contemporani (R, XXXVI).Varianta rom$neasc@ a cuv$nt@rii (R, XVIII/II:425-428), lucrat@ dePapiu Ilarian ̂ nsu}i, este o „traduc]iune fidele”, ̂ n termeni }i topic@,a celei latine, tocmai pentru a se p@stra virtu]ile ei genuine. Tribunulrevolu]iei vorbea }i acolo, ^n aula vienez@, tot ca un tribun rom$n:„C$nd cu cutreier@tura cea universale care amenin]a r@sturnareatronului imperiale }i c$nd credin]a c@tre imperatorul se socotea decrim@ }i de pedeapsa cu moarte, b@rba]ii gintei rom$ne, zic, caredin seculi dat@ de guvern uit@rii gemea supt jugul cel de fier alsistemei feudale }i supt domnia gintelor privilegiate, ^n adun@rilelor cele impozante, din propriul lor instinct, determinar@ }i jurar@credin]@ etern@ imperatoriului, al c@rui nume totdeauna fu sacrurom$nilor”. Suferin]ele na]iunii, ale familiei }i ale propriului tat@,sp$nzurat de maghiari ̂ n 1849 sunt evocate cu un sentiment re]inut,sobru, demn de cuvintele lui Mucius Scaevola pe care, ^n acela}ian 1851 le va a}eza drept motto al primei sale c@r]i: Et facere etpati fortia romanum est.

Subterfugiul cultural

Gestul lui Papiu Ilarian de la 9 ianuarie 1851, precedat de altele,mai pu]in hot@r$te, dar urmat de-a dreptul epocale, ca refuzul luiAvram Iancu de a se ̂ nt$lni cu %mp@ratul, care l-a vizitat la el acas@^n Mun]ii Apuseni (R, XVIII/I:87), se integreaz@ noii tactici de opozi]ieprotestatar@, de ne^ncredere ^n calea „politic@”, legal@, urmat@ de

100

Ioan Chindri}

raporturile cu st@p$nirea austriac@. N@zuin]ele politice rom$ne}tise retrag sub acea „spuz@ nestins@ ce prinde r@d@cini ad$nc” }i,foarte cur$nd, aten]ia frunta}ilor rom$ni va fi atras@ de alte planuride lupt@ politic@, incerte ^nc@ pentru ei, dar care ^i ademeneau^nspre marea conspira]ie european@ de dup@ 1848.

%n ]ar@ mai putea fi ap@rat – credeau – cel din urm@ bastion alrevolu]iei transilv@nene, cultura. %n discursul pronun]at la 2/14 mai1848, Simion B@rnu]iu accentuase necesitatea ^naint@rii culturalea rom$nilor, acum, c$nd „cultura fiec@rui popor e m@sura fericirii }ia siguran]ei lui”. Adunarea de la 3/15 mai a f@cut din observa]iaprofesorului o problem@ a revolu]iei rom$ne, punctul 13 din programcuprinz$nd revendic@ri de ordin cultural, de la generalizarea^nv@]@m$ntului primar na]ional, }i p$n@ la deschiderea unei univer-sit@]i rom$ne}ti ^n Transilvania. Conform principiului liberal demo-cratic, toate institu]iile de ^nv@]@m$nt urmeaz@ s@ fie dotate }isus]inute de c@tre stat, „^n propor]iunea poporului contribuente”.Acest program cultural va fi preluat par]ial dup@ revolu]ie, maisub]iat, al@turi de celelalte revendic@ri minimale reclamate de c@tredelega]ia de la Viena. La 1 septembrie 1849 se ^nainteaz@ministerului austriac o peti]ie prin care rom$nii cer ^nfiin]area uneiacademii de drept ^n Transilvania (R, XX/628-630). Modest@ ^ncompara]ie cu prevederile punctului 13, ^nfiin]area academiei ar fifost totu}i o realizare foarte important@ pentru o na]iune care, dincauza s@r@ciei, ^}i forma cu mare greutate oameni ai legii dinr$ndurile sale. Peti]ia urgenteaz@ ̂ nfiin]area academiei, cer$nd cade la 1 octombrie 1849 s@ func]ioneze deja la Blaj, sub forma uneifacult@]i paralele cu cea teologic@.

Pentru Papiu Ilarian ̂ ns@, academia de drepturi nu constituia unobiectiv cultural suficient. Adept al orient@rii politice de st$nga,radical liberale, el includea acest deziderat ^ntr-un ansamblu largde imperative privitoare la reforma spiritual@ a rom$nilor, a c@reistructur@ s@ oglindeasc@ hot@r$rea na]iunii, exprimat@ pe C$mpiaLibert@]ii. %naintarea culturii se leag@ la el, ^n mod indisolubil, demodernizarea vie]ii religioase a rom$nilor. Biserica }i }coala eraudou@ compartimente ale existen]ei na]ionale ̂ n str$ns@ conexiuneistoric@, a c@ror separare nu era cu putin]@ la acea dat@. A}adar,

101


analiza uneia o implica }i pe cealalt@, ^nnoirea uneia ^nsemna }i^nnoirea celeilalte. Convocarea celor dou@ sinoade biserice}ti ^nTransilvania la 1850 – cel reunit ^n martie, la Sibiu, iar cel greco-catolic ^n septembrie la Blaj – ^i ofer@ ocazia de a-}i expune ideile^n leg@tur@ cu acest cuplu de for]e spirituale rom$ne}ti. Studen]iivienezi trimit c$te o adres@ fiec@ruia dintre soboare (R, XXXIV;XVIII/I:203-215). Ambele adrese sunt alc@tuite de Papiu Ilarian }isemnate de restul studen]ilor doar pentru a avea o mai maregreutate. Mai pre]ios este textul din martie (R, XVIII/I:203-210),c@tre soborul neunit convocat de {aguna la Sibiu.

Din capul locului, autorul adresei abordeaz@ un ton hot@r$t,cer$nd orientarea sinodului pe f@ga}ul trasat de revolu]ie: „Mai ̂ nt$ide toate, socotim c@ onoratul sinod ar trebui s@ se a}eze peconclusele Adun@rii generale de la Bla}, din 3/15 mai 1848, ca peni}te fundamente stabili }i, dup@ cele ^ncheiate ^n punctele 2,12,13 ale aceleia}i adun@ri, s@ p@}easc@ mai departe ̂ ntru desvoltareadrepturilor }i ar@tarea trebuin]elor eclesiastice }i scolastice”. De ceera nevoie de aceast@ chemare la ordine? Episcopul {aguna,c@ruia ̂ i era adresat@, de fapt, scrisoarea Onorabil sinod!, manifes-tase tendin]e divergente fa]@ de hot@r$rile de la Blaj, ^nc@ din varaanului 1848 (R, XXXVIII/287; XXIX/146-148). T$n@rul arhiereucomitea aceste abateri nu din lips@ de patriotism ori din dezacordfa]@ de voin]a na]iunii, ci dintr-un ^nn@scut sim] politic practic, ces-a dovedit nu odat@ de bun augur, sau din prea mult zel fa]@ deconfesiunea neunit@. Pe C$mpia Libert@]ii, tendin]a general@ s-a^ndreptat spre o redresare a echilibrului confesional rom$nesc dinTransilvania, dac@ nu printr-o reunire a religiilor – lucru mult discutat,dealtfel, ^n subsidiar, ^ns@ cu neputin]@ de abordat – m@car prin^nl@turarea motivelor de discordie ^ntre greco-catolici }i neuni]i.%nt$lnirea c$torva zeci de mii de rom$ni din ambele confesiuni, sprea hot@r^ ^mpreun@ asupra destinului na]iunii, a fost ^n sine o grealovitur@ dat@ prozelitismului. Dar, ^n acela}i timp – vicius in rebus!– adunarea s-a desf@}urat sub semnul unui mare avantaj moral alneuni]ilor. Episcopul greco-catolic Ioan Lemeni era compromis ^nfa]a na]iunii ^nc@ din 1842-1846 (R,II). Apoi, momentul reafirm@riidrepturilor str@vechii confesiuni rom$ne}ti, asuprit@ }i respins@ de

102

Ioan Chindri}

c@tre Statuturile }i Ordinile ]@rii, a emo]ionat puternic adunarea.Adev@ratul motiv al acestui avantaj trebuie c@utat ^ns@, mult maiad$nc, ^ntr-o secular@ aversiune a rom$nilor fa]@ de unirea cubiserica roman@, pe care ei au considerat-o, pe drept cuv$nt, ouniune cu religia du}manilor na]iunii rom$ne, aristocra]ii unguri.Aceast@ aversiune s-a manifestat f@]i} la 1848, mai ales din parteaunor frunta}i de religie greco-catolic@. %ntr-o celebr@ scrisoare c@treBari] din 8 aprilie 1848 (R, XXIX/145-146), Laurian ^ndeamn@:„Rom$nii s@-}i aib@ religiunea lor rom$n@, f@r@ dezbinare ^n uni]i}i neuni]i (a}a numita uniune cu ungurii catolici s@ se desfiin]eze)”.Chem$nd oamenii la adun@rile de la Blaj, Papiu Ilarian spunea c@acolo se va hot@r^ revenirea la religia str@bun@. C@ ^n vedereaconduc@torilor na]iunii a existat ̂ ntr-adev@r ideea unei ̂ ncerc@ri dea prospera posibilitatea reuniunii confesionale a rom$nilor odovede}te critica aspr@ pe care B@rnu]iu o face, ^n discursul s@udin 2/14 mai, unirii religioase cu Roma, care nu ar fi altceva dec$to nou@ form@ de servitute. „Cu aceast@ nou@ servitute se introduce^n clerul rom$n un servilism nou, ^mpreunat cu o ^ng$mfaremizerabil@ mai ales fa]@ de cei neuni]i, cari n-aveau privilegiul uni]ilor(S, I/324. Conduc@torii revolu]iei n-au ^ndr@znit s@ implice ^nprogramul na]iuni problema unirii cu Roma, desigur de teama de anu-}i dubla du}manii, prin iritarea Romei }i a Habsburgilorultracatolici, dar o astfel de atitudine }i astfel de aser]iuni n-au fostignorate de popor }i }i-au ar@tat ̂ n cur$nd roadele nedorite. Cur$nddup@ revolu]ie, din sentimentul vindicativ c$}tigat de neuni]i, caurmare a izb$ndei morale dob$ndite de confesiunea lor la 3/15 mais-a n@scut }i s-a declan}at cel mai puternic val de prozelitismreligios ^ntre rom$nii transilv@neni, din tot decursul secolului alXIX-lea. Recunoa}terea religiei neunite, prin Constitu]ia octroat@,i-a pus pe uni]i }i neuni]i pe picior de egalitate, dar }i pe picior der@zboi confesional. {aguna, gelos pe rezultatele dob$ndite, seizoleaz@ cu Sibiul ^ntr-un confesionalism ^ngust, confund$ndlibertatea cu anarhia. Adresa Onorabil sinod! este o subtil@ reche-mare a neuni]ilor la ra]iunea patriotic@ }i ^n]elegere a momentuluipolitic pe care-l tr@ie}te confesiunea proasp@t emancipat@. S@ nuse uite c@ aceast@ emancipare este fructul Adun@rii de la Blaj, ale

103


c@rei cereri de ordin politic religios au fost ^ndrept@]ite prin Consti-tu]ia din 4 martie 1849. Ca urmare, acestui prim sinod ]inut ̂ n condi]iide egalitate religioas@ ̂ i revine mai ̂ nt$i ̂ ndatorirea de a nominaliza– prin hot@r$rile sale l@muritoare – componentele na]iunii delibertate, de independen]@ religioas@ dob$ndit@ prin voin]a na]iunii.Or, tocmai acest aspect presupunea o abordare a problemelor dinpunct de vedere general na]ional }i nu ^ngust confesional. Pe liniebisericeasc@, Papiu Ilarian a}teapt@ din partea soborului sibianhot@r$ri care s@ ^nt@reasc@ constitu]ional }i administrativ diaceza.%n primul r$nd: „1. B@serica rom$n@ de ritul oriental, ̂ ntemeiat@ precele 7 sinoade ecumenice este neat$rnat@ de la oricare alt@b@seric@. Ea are acelea}i drepturi cu toate celelalte b@serici dinMonarhia austriac@, se administreaz@ de sine, ̂ }i alege persoanelesale f@r@ vreo influen]@ str@in@, de la cr$znic ^n sus, p$n@ lamitropolit” (R, XVIII/204), cu alte cuvinte trebuie s@ aib@ un statutpolitic de perfect@ neat$rnare. De aici urmeaz@ – punctele 2,3,4 }i5 din adres@ – c@ e ^n m@sur@ s@-}i ^ntemeieze via]a institu]ional@pe temeiul vechii constitu]ii biserice}ti r@s@ritene, tradi]ionale ^nbiserica rom$neasc@: s@ se guverneze prin sinoade, la toatenivelele, alc@tuite din preo]i }i laici, sistemul de alegere ^n dem-nit@]ile biserice}ti s@ fie cel democratic, iar persoanele biserice}tis@ aib@ imunitate sacerdotal@ fa]@ de autorit@]ile civile. Aparentcontrarie principiilor liberale profesate de partida radical@ pa}op-tist@, ideea autonomiei }i imunit@]ii bisericii ^n cadrul statuluioglindea, ̂ n Transilvania, o realitate obiectiv@: biserica era singurastructur@ institu]ional@ rom$neasc@, iar demnitatea }i independen]aei simbolizau demnitatea }i independen]a na]iunii. Tocmai deaceea, slujitorii altarului trebuie s@ fie – punctele 6 }i 7 ale mo]iuniilui Papiu Ilarian – ^nzestra]i cu cele mai ^nalte cuno}tin]e: „Previitoriu ne se vor face preu]i dec$t teologi absolu]i. Prin urmare,parohiele vacante vor putea s@-}i aleag@ preu]i numai dintre teologiiabsolu]i”. Urmeaz@ apoi o serie de propuneri organizatorice, menites@ modernizeze re]eaua parohial@ }i s@ ridice nivelul material albisericilor. „Lefile clerului s@ se pl@teasc@ din banii statului sau s@se doteze clerul cu averi sau capital, din care s@ trag@ procentepropor]ionale lefilor }i cheltuielilor”. Aceste c$teva cerin]e ale

104

Ioan Chindri}

bisericii g@se}te Papiu Ilarian de cuviin]@ s@ le sugereze sinodului.Emanau cu toate din hot@r$rea na]iunii pe C$mpia Libert@]ii, deciconstituiau datorii na]ionale. Teoretic, erau sub^n]elese ̂ n con]inutulOctroatei, deci era o necesitate s@ se fructifice c$t mai plenar.

{i mai pre]ioas@ este adresa Onorabil sinod! pentru sugestiilepe care le d@ ^n leg@tur@ cu organizarea ^nv@]@m$ntului. De fapt,partea a doua a documentului nu este altceva dec$t proiectul deorganizare a unei re]ele }colare na]ionale ^n Transilvania, care s@acopere armonios toat@ suprafa]a principatului }i toate categoriilesociale ale na]iunii. Care sunt izvoarele acestei propuneri at$t devaste? „De c$nd ne afl@m la Viena, ne-am pus toat@ s$rguin]a sprea ne c$}tiga cuno}tin]e l@murite despre starea }coalelor din Austria,despre defectele }i p@r]ile lor cele bune }i am meditat serios la celece ar trebui rom$nilor }i cum ar putea s@ se ̂ nfiin]eze”, recunoa}teautorul. Cum nu avem la acea dat@ vreun alt plan at$t de sistematic,este interesant de v@zut cum imagina Papiu Ilarian la v$rsta de 22de ani re]eaua }colilor rom$ne}ti din principat. %n primul r$nd, fiecarecomunitate rom$neasc@ va avea }coal@ sau }coli normale, adic@primare, cu un dasc@l la 300 de locuitori. Pe treapta a doua, se vor^nfiin]a 12 }coli rurale, „cu c$te 2 clase mai ^nalte” }i cu c$te ocatedr@ de economie rural@, ̂ n Bra}ov, Sibiu, F@g@ra}, Sighi}oara,Alba Iulia, Ha]eg, Abrud, Cluj, {imleu, Reteag, Bistri]a }i Reghin.%n cele trei ora}e mari ale ]@rii (Bra}ov, Alba Iulia }i Cluj) se vor^nfiin]a }coli tehnice de arte }i meserii. Un institut politehnic la Clujsau Alba Iulia, cu sec]ie de montanistic@, adecvat@ caracterului debaz@ al industriei Transilvaniei. Pentru }tiin]ele teoretice, vorfunc]iona 12 gimnazii superioare na]ionale, ̂ n cele 12 ora}e cu }colireale, pentru paralelizarea celor dou@ fluxuri. %n acela}i scop, treiacademii juridice ^n ora}ele cu }coli superioare de arte }i meserii.Institutului politehnic ^i va corespunde, pe planul ^nv@]@m$ntuluiteoretic, o universitate la Cluj sau Alba Iulia. Al@turi, Papiu Ilarianpropune proiectul de organizare a conducerii }colare, alc@tuit@dintr-un director suprem, trei inspectorate de cerc (Cluj, Alba Iulia}i F@g@ra}), 12 inspectorate districtuale }i 48 de subinspectorate.Salariile cadrelor didactice vor varia ^ntre 12.000 florini anual(directorul general) }i 100 de florini (un ^nv@]@tor de gradul cel mai

105


modest). %ntregul buget se cere s@ fie de un milion de florini anual.%ntregul edificiu poate fi realizat, ^n etape anuale, p$n@ la 1noiembrie 1860, care ar fi data deschiderii universit@]ii }i ainstitutului politehnic.

Frumuse]ea acestui plan se insinueaz@ de la sine. Dar semni-fica]ia lui e una mai ad$nc@, politic@. Pentru a o ^n]elege trebuieincluse ̂ n analiz@ trei elemente. Mai ̂ nt$i, compara]ia acestui proiectcu situa]ia general@ a ^nv@]@m$ntului rom$nesc din Transilvania.La 1850, rom$nii din Monarhia austriac@ aveau un singur liceu(Blaj), dou@ sau trei gimnazii, o preparandie }i obi}nuitele }colipopulare, a c@ror dec@dere era strig@toare la cer (R, XXXIX/88-89).Papiu Ilarian refuz@ s@ ]in@ cont de situa]ia ^ndemn@toare la cereriponderate, treptate, preconiz$nd o adev@rat@ revolu]ie a^nv@]@m$ntului. %n al doilea r$nd, proiectul surclaseaz@ con]inutulpeti]iei de la 1 septembrie 1849, ^n care deputa]ii se rezum@ la acere o singur@ academie de drepturi. Compara]ia denot@ rupturade vederi ^ntre falanga „oficial@” a conduc@torilor rom$ni, carecontinuau s@-}i restr$ng@ revendic@rile pe m@sura ^nchist@riiregimului, }i cea radical@, ce nu mai credea ^n compromisurileminimale }i se p@stra pe l$ng@ platforma cultural@ maxim@,revolu]ionar@. %n fine, recomand$nd sinodul neunit acest proiect,ca s@ fie prezentat Cur]ii de la Viena, Papiu Ilarian recunoa}teconfesiunii ortodoxe primatul spiritual ̂ n Transilvania, implicit dreptulde a ac]iona ̂ n numele ̂ ntregii na]iuni, f@r@ deosebire de confesiune.Ceva mai mult, sper@ c@ sinodul va lucra ^n a}a fel, ^nc$t „s@ sepoat@ l@uda a fi ridicat na]iunea rom$n@, dup@ amor]irea ^n care oau ]inut p$n-acum nedrept@]ile vecurilor }i a o fi pus ^n rangul ce ise cuvine, ^ntre celelalte na]iuni”. Dar, ^n acela}i timp constr$ngeadunarea sibian@ s@ se declare din nou al@turi de prevederileAdun@rii Na]ionale de la 3/15 mai 1848, unde se condamn@dezbinarea confesional@, }i-i recomand@ un proiect }colar care arfi ^nsemnat renun]area la sistemul de ^nv@]@m$nt confesional, ^nfavoarea celui na]ional. Vizat de-a dreptul este {aguna, un adev@ratfanatic al }colilor confesionale. {i totu}i, acest politician abil nurespinge cu indignat@ neaten]ie, a}a cum desigur se putea a}teptade la el, proiectul radicalilor. Soborul din martie 1850 statornice}te

106

Ioan Chindri}

pe mai departe principiul confesional, dar, ^n peti]ia c@tre Viena,cere ̂ nfiin]area de }coli reale }i gimnaziale pentru rom$ni, instituteacademice }i o universitate (R, XXXIX/86). Pe scurt, cam ceea cerecomanda Papiu Ilarian. Nu se poate preciza dac@ aceste cereriau ajuns ̂ n actele oficiale ale soborului de la Sibiu prin filiera adreseilui Papiu Ilarian sau pe alt@ cale. Important este faptul c@ ele suntelemente ale platformei culturale maxime elaborate de c@tre grupulcu vederile cele mai ^naintate, mai radicale, platform@ oglindit@ cupregnan]@ ^n adresa Onorabil sinod!

Adresa c@tre sinodul greco-catolic din septembrie 1850, intitulat@S$nt@ adunare (R, XVIII/I: 210-216) are un nivel ideologic mairestr$ns. Nu este ̂ ns@ lipsit@ de interes, ̂ n acela}i sens al str@duin]eide a p@stra orientarea ideologic@ }i cultural@ a rom$nilor pe f@ga}ulrevolu]ionar. Adresa dezvolt@ pasajul din cuv$ntarea lui SimionB@rnu]iu, unde oratorul de la 2/14 mai 1848 analizeaz@ motiveledec@derii bisericii greco-catolice din Transilvania, ale ^ndep@rt@riiei de interesele na]ionale. Tonul lui Papiu Ilarian ^mprumut@ cevadin vehemen]a }i patetismul b@rnu]ian. Vorbind despre p@strareana]ionalit@]ii prin biseric@, el constat@ c@: „Este un misteriu pentruistorici, o bucurie ce stoarce lacremi din ochii fiec@rui rom$nadev@rat, cum ̂ n veacuri a c@ror b@rba]i nu se f@lea cu at$ta cultur@cu c$t@ ace}tia ai veacului nostru, b@rba]ii na]iunei, }i mai cu seam@mai marii bisericei ̂ mpreun@ cu aceia, }i totdeauna cu o ̂ n]elegerecu poporul, statorea lucruri pentru lege, b@seric@ }i limb@, acestemai s$nte }i mai scumpe paladiuri a fiec@rui popor”. Exemplulacestor precursori n-a fost urmat de c@tre arhiereii greco-catolici,mai ales de c@tre Bob }i Lemeni, care au confundat uniunea cuiezuitismul, „au stricat b@sericei prin d@r@p@narea constitu]iunei ei,pre c$t de vechie, at$t de bune”. De pild@: „Sugrumarea dreptuluisinodului celui mare b@sericesc este singur o ̂ nc@lcare de drepturi}i lege b@sericeasc@, a c@rei aducere aminte ̂ mple de m$hnire totsufletul rom$n” (R, XVIII/I: 211). Prin aceast@ incriminare, PapiuIlarian repune ^n discu]ie o veche problem@, ce nu interesa numaibiserica, dar mai cu seam@ ^ntreaga na]iune: aceea a soboruluitradi]ional, mixt, format din mireni }i clerici. Idei moderne desprerolul soborului mixt formulase B@rnu]iu la 1842 (R, II), rezerv$nd

107


acestei tradi]ionale adun@ri rolul unui adev@rat congres na]ionalanual. Restatornicirea lui e cerut@ ̂ n punctul 2 al Adun@rii de la Blaj,iar Octroata din 4 martie 1849 nu ^nchidea calea realiz@rii acesteivechi dorin]e rom$ne}ti. R@m$nea de ^nfruntat doar iner]ia }i,desigur, reavoin]a unor membri din conducerea episcopiei de laBlaj, unde, ^n bun@ parte, fr$nele erau de]inute de aceia}i oamenicare sugrumaser@ mi}carea de la 1842-1846. Acum, ei puteau fi^nfrunta]i de pe o baz@ incomparabil mai puternic@ }i Papiu Ilariannu ezita s-o fac@. Cere ca sinodul acesta, proxim, din septembrie1850, s@ fie o materializare a hot@r$rii na]iunii: „%nainte de toatepoftim, precum pofte}te }i prescrie dreptul }i obiceiul b@sericeinoastre, ca sinodul acesta s@ cuprinz@ ̂ n sine toate elementele carefac p@r]ile constitutive ale unui sinod b@sericesc ̂ n b@serica noastr@r@s@ritean@ }i dup@ uniune, dup@ dreptul }i obiceiul [email protected], dar, ca ^ntr-^nsul s@ fie reprezentat@ toat@ b@serica, nunumai ierarhia. Un sinod altfeli constituit ar fi nelegiuit }i toatelucr@rile lui f@r@ putere, }i acei rom$ni cari vor conlucra la un astfelide sinod, ierarhic, nu numai vor c@lca ^n picioare dreptul }i legileb@serice}ti, care au r@mas ^n putere }i dup@ tocmeala f@cut@ cub@serica Romei, ci vor fi }i fr$ng@tori de jur@m$ntul din C$mpulLibert@]ii”. Sinodul compus dup@ criteriile adev@rate, preconizatede autor, ar avea ca prim@ ^ndatorire declararea independen]eibisericii greco-catolice rom$ne, prin respingerea definitiv@ a tuteleipe care }i-o arog@ mitropolia ungureasc@ din Strigoniu. C@ciaceast@ tutel@ contravenea hot@r$rii na]iunii exprimat@ ^n punctul2 de la Blaj, prevederilor Octroatei }i canonului din Efes, care nu^ng@duie unei biserici cre}tine s@ o asupreasc@ pe alta. „Dreptaceea, orice amestecare a metropoli]ilor de la Strigoniu ^n trebileb@sericei rom$ne din Ardeal n-a fost alta dec$t o v@t@mare atocmelii de unire, prin care s-au f@cut de ur@ unirea cu b@sericaRomei, }i ^naintea uni]ilor }i ^naintea neuni]ilor rom$ni”. %ncontinuare, numai un asemenea sinod are dreptul de a alegeepiscop – diaceza Blajului era v@duv@ dup@ debarcarea episcopuluiLemeni ̂ n noiembrie 1848 – care „s@ fie rom$n, dar rom$n nu numaidup@ matricule, ci rom$n deplin, adec@ care au devenit aceastacu fapta”.

108

Ioan Chindri}

%n compara]ie cu adresa Onorabil sinod!, cea c@tre S$ntaadunare! este mult mai dur@, mai necru]@toare. Blajul p@c@tuise maigreu, }i Blajul merita o mai drastic@ aducere la ordine din parteana]iunii. C@ci, zice Papiu Ilarian, „aceste sunt p@rerile }i dorin]eletuturor rom$nilor cari n-au fr$nt jur@m$ntul din C$mpia Libert@]ii}i-s credincio}i b@sericei }i na]iunei”. C@ aceasta era cu adev@ratpozi]ia na]iunii – }i c@ Papiu Ilarian este din nou purt@torul de cuv$ntal celor mul]i – reiese din ^nsu}i protocolul sinodului de la Blaj (R,XL/79-80), unde citim nu f@r@ oarecare surpriz@: „Adunarea, p@}indla actul constituirei sale, a aflat c@ nu se poate constitui dup@ pravila}i datina cea vechie a b@sericei r@s@ritene }i dup@ protocolulAdun@rii generali a na]iunei rom$ne din Transilvania, ]inute la Bla}^n 3/15 mai 1848, ^n care s-a determinat ca s@ se aleag@ episcopirom$ne}ti ^n sinod, prin deputa]i b@serice}ti }i mirene}ti, de careconclus tot poporul rom$n unit din Transilvania se ]ine”. Se d@ de^n]eles, desigur pentru a sc@pa de r@spundere, c@ autorit@]ile n-auaprobat convocarea soborului mixt. Deci, cei aduna]i la Blaj –canonici, consistoriali}ti }i protopopi – „ pentru m$ntuirea con}tiin]eisale }i pentru mulcomirea poporului diecezan”, fac un compromisde ultim@ or@, hot@r$nd s@-i invite pe profesorii din Blaj la sinod, careprezentan]i ai na]iunii, „spre a votiza ̂ n numele poporului”. Acestincident „de con}tiin]@” al celor aduna]i ^n sinodul electiv de la Blajnu este altceva, de fapt, dec$t rezultatul presiunii poporului }i a celorce reprezentau interesele na]iunii majore. Despre p@trundereaadresei lui Papiu Ilarian p$n@ la masa prezidiului sinodal afl@m dinacela}i protocol (R, XL/80-81). Dealtfel, el avusese grij@, ^nprealabil, s@ atrag@ de partea acestor idei pe c$]iva dintre protopopiigreco-catolici ata}a]i programului revolu]ionar, ca prin ace}tia s@poat@ influen]a mersul lucr@rilor sinodului. %ntr-o scrisoare din 10septembrie 1850 c@tre Simion Balint (R, XVIII/I: 121-125), el expunec$teva puncte – cu totul similare celor din adres@ – pe careprotopopul din Ro}ia trebuia s@ le ̂ mp@rt@}easc@ „numai cu rom$niproba]i”. Din scrisoare reiese c@ Papiu Ilarian ac]iona ^n numeledelega]iei rom$ne de la Viena }i c@ ideile sale de mai sus erau,astfel, ideile legitime, oficiale, ale na]iunii. Radicalismul s@u atinge

109


iar@}i limita superioar@, a revoltei ^n mas@. Rom$nii s@ declare –^ndeamn@ el – c@ „mai bine sunt gata a trece iar@}i la neuni]i, undese respecteaz@ drepturile beserice}ti ale mirenilor”, dec$t a suporta^n continuare ^nc@lcarea hot@r$rilor Adun@rii de la 3/15 mai 1848.„Aduce]i-v@ aminte – spune el – c@ sunte]i datori a v@ jertfi pentrumaica beseric@ }i na]iune”.

Transferul de greutate de pe problemele politice na]ionale pecele na]ional-culturale a fost un subterfugiu caracteristic progra-mului minimal }i se explic@ suficient prin condi]iile specialeintervenite dup@ revolu]ie. Acest subterfugiu, al@turi de aspectelelui de minim@ rezisten]@, are }i c$teva laturi programatice devaloare. %n primul r$nd, el a constituit o ̂ ntoarcere a aten]iei na]iuniispre sine ̂ nsu}i, o prospectare a puterilor }i limitelor sale ideologice.Cu ocazia acestei verific@ri se experimenteaz@ c$teva concluzii maivechi ale partidei revolu]ionare, privind unitatea }i omogenitateafrontului ideologic rom$nesc: preluarea fr$nelor culturale din m$inileepiscopilor, influen]area vie]ii biserice}ti de c@tre frunta}ii politicina]ionali, redob$ndirea severanit@]ii religioase prin ac]iuni politiceenergice, laicizarea }i liberalizarea ^nv@]@m$ntului }i culturii. Celedou@ adrese ale lui Papiu Ilarian, Onorabil sinod! }i S$nt@ adunare!oglindesc cu pregnan]@ aceste idei programatice. Subterfugiulcultural, pentru el, a ^nsemnat p@strarea ne}tirbit@ a spirituluimarelui program na]ional, are trebuia s@ stea la temelia existen]eina]ionale }i pe mai departe, ̂ n condi]iile luptei minimale. R@bufniriledin cele dou@ adrese sugereaz@ doar am$narea idealurilor majore,nu abandonarea lor, pe care Papiu Ilarian o consider@ drept crim@na]ional@.

110

Ioan Chindri}

Cu puterile na]iunii

Revendic@rile rom$ne}ti de ordin cultural n-au avut o soart@ maifericit@ dec$t cele politice, sociale, na]ionale. Singurul „c$}tig” alrom$nilor a fost transformarea episcopiei greco-catolice de Blaj ^nmitropolie, ̂ nfiin]$ndu-se dou@ episcopii noi, la Gherla }i Lugoj (R,XXIX/173). Astfel, Curtea de la Viena ^mpu}c@ trei iepuri dintr-odat@: creaz@ impresia c@ se preocup@ de cererile rom$nilor, refaceechilibrul confesional care ^i convenea ^ntre rom$ni, ^nt@rindgreco-catolicismul }i t@ind din av$ntul neuni]ilor }i, mai ales, creaz@un motiv nou de cumplite discordii confesionale ̂ ntre rom$ni. PapiuIlarian se arat@ din capul locului nemul]umit cu acest c$}tig cu dou@t@i}uri, ̂ n primul din cele trei eseuri reunite, ̂ n toamna anului 1852,sub titlul De supt C@limani (S, XXIII) ^n coloanele Gazetei de laBra}ov. %nfiin]area celor dou@ episcopii noi – spune – nu va folosinim@nui ci, din contr@, va strica. De ce? Prestigiul episcopilor esc@zut ^n ochii poporului, pentru c@ ace}tia nu se ocup@ de bunulmers al }colilor na]ionale. Ar fi mai spre folosul na]iunii dac@ s-aredifica }coli noi, nu episcopii }i seminarii teologice noi. Popi seproduc cu prisosin]@ la Blaj }i Sibiu, ^n timp ce „oameni ^nv@]a]i,carii s@ ne apere }i cultiveze, nu ne vor face neci ungurii din Clu},neci sasii din Sibiu, neci episcopii no}tri, carii abea pe sine se potap@ra”. Aceste noi episcopii, ca }i ^ntregul e}afodaj ecleziasticdealtfel, ^}i pot justifica existen]a numai contribuind la ridicareaculturii spirituale a poporului. „Ar trebui s@ cerc@m }i noi, rom$nii,s@ ne ridic@m (s.ns.) }coala, unde s@ ̂ nve]e tinerii rom$ni la m@iestrii}i la iconomie, c@ suntem tare ^nd@r@pt, }i c$t folos am trage dinp@m$nt c$nd l-am }ti lucra mai bine }i din m@estrii c$nd le-amintroduce ^ntre rom$ni”.

Pasajul este caracteristic pentru o nou@ etap@ a programuluicultural rom$nesc dup@ revolu]ia din 1848-1849. De la „s@ cerem”la „s@ ne ridic@m” }coli, rom$nii parcurseser@ drumul unor amarnice^nfr$ngeri ̂ n dialogul peti]ionar cu autorit@]ile austriece. Acest dialoga luat sf$r}it, ^n mod oficial, la 31 decembrie 1851, c$nd %mp@ratulabrog@ constitu]ia-fantom@ de la 4 martie 1849, instaur$nd regimulabsolutist declarat. S-a evoluat spre aceast@ solu]ie ̂ n mod treptat,

111


^ncep$nd ^nc@ din 1849, dup@ ^nfr$ngerea ungurilor. Ba chiar maidinainte: ̂ ns@}i Constitu]ia octroat@, prin faptul c@ e octroat@, adic@impus@ de monarh, constituie un act de autoritate singular@, carecon]ine ^n sine germenii ideii absolutiste. %n varianta ei oficial@,turnura absolutist@ e rezultatul politicii marii aristocra]ii din Imperiu,sesizat@ de timpuriu de c@tre rom$ni. %nc@ din 1850, Bari] define}te^n mod antologic sursele absolutismului (S, XXIV): „%n fruntea aceleipartide absolutistice stau numai aristocra]i, adic@ boieri mari dintreunguri, nem]i }i boemi, pe care ^i doare foarte, at$t pentru c@ ei,prin libertatea constitu]ional@, au pierdut dreptul de a mai ]ine peoameni ^n robie iob@geasc@, c$t }i pentru c@ toate posturile celegrase }i de ^nr$urin]@ mare, pe care p$n@ acum le ]ineau numai eisinguri, acum trebuie s@ le ^mpar]@ cu b@rba]i procopsi]i }i harnici,ie}i]i din s$nul popoarelor”. Cert este c@, odat@ instaurat ca sistemde conducere, absolutismul a t@iat popoarelor din imperiu oriceacces c@tre realizarea scopurilor specifice, politice }i na]ionale (R,XLI; XLII/210-217).

La fel }i rom$nilor care, dup@ expresia lui Nicolae Iorga, se„^ncercar@ atunci s@ se organizeze m@car cultural” (R, XLII/212).De fapt, rom$nii „se ̂ ncercar@” ̂ n aceast@ direc]ie }i ̂ naintea dateide 31 decembrie 1851, }i ^nc@ ^ntr-un chip mult mai important: au^ncercat s@ statorniceasc@ un regim de independen]@ a limbii }i cul-turii rom$ne}ti ^n cadrele constitu]ionale, s@ le creeze acestora unstatut de dezvoltare pe principiile liberale privind ̂ ndatoririle statuluifa]@ de cultura }i educa]ia cet@]enilor. Tot ce s-a ^nt$mplat nou ^nsfera cultural@ de la 1 ianuarie 1852 a fost imposibilitatea de a maiimplica statul ^n dezvoltarea culturii na]ionale, acesta declan}$ndma}ina greoaie }i cople}itoare a germaniz@rii ̂ ntregii vie]i sociale.Dar numai ^n sferele oficiale, rom$nilor r@m$n$ndu-le deschis@ oporti]@ firav@, ^ns@ plin@ de semnifica]ii viitoare: emancipareacultural@ cu for]e proprii. Este cea din urm@ treapt@ legal@, ̂ ng@duit@,a programului minimal, toate celelalte pun]i de lupt@ na]ional@ fiindretrase ^n a}teptarea viitorului. Este explicabil, a}adar, pasiuneacu care s-au av$ntat rom$nii ^n dezbaterea acestei noi, unice }iultime posibilit@]i de continuare a firului dezvolt@rii na]ionale. Acum,c$nd nu se mai putea a}tepta nimic din partea regimului se caut@

112

Ioan Chindri}

cu ^nfrigurare sursele proprii ale obiditei na]iuni rom$ne. SimionB@rnu]iu la sf$r}itul anului 1852 (R, XVIII/II: 38) consider@ c@ totultrebuie s@ porneasc@ de la o atitudine favorabil@ a mai marilorclerului, ^n virtutea adev@rului c@ Regis ad exemplum totuscomponitur orbis. Pasajul, de principiu, merit@ a fi reprodus: „Dac@vedem, despre o parte, c@ Bla}ul nu mai are de a face cu Maior }icu {incai, iar@ despre alt@ parte vedem c@ se pune ^n frunte clerul}i-i chiam@ pre to]i ca s@ lege (citeasc@ – n.ns.) c@r]i }i gazetena]iunali, acum putem spera cu temei c@ clerul nu numai c@ nu vapersecuta pe scriitori, c@r]ile }i productele literarie, cum fecer@ p$n@acum mul]i episcopi renumi]i, ci din contr@, el se va pune ^n frunte}i ̂ n lista coleptelor, care sunt de lips@ pentru r@dicarea institutelordorite de toat@ na]iunea”. B@rnu]iu nu semnaleaz@ aci o astfel deatitudine nou@, favorabil@, din partea Blajului, ci sugereaz@ una.C@ci la Blaj, de fapt, ^n ceea ce-i privea pe conduc@torii ierarhici,domnea aceea}i confuzie }i ruginit@ iner]ie ^n problema }[email protected] dintre profesorii bl@jeni, Ioan Faur, î scrie lui Papiu Ilarian la2 martie 1852 (R, XVIII/II: 127-130) c@ la Blaj se vorbe}te despredesfiin]area gimnaziului, din lips@ de mijloace materiale.Confirm$ndu-i-se }tirea spre toamn@, printr-o informa]ie din GazetaTransilvaniei, Papiu Ilarian dedic@ cel de-al doilea articol din seriaDe supt C@limani problemei gimnaziului din Blaj. S@ piar@ gimnaziuldin lips@ de fonduri? Ideea î provoac@ un }ir de reflec]ii amare.Cum, acum c$nd greut@]ile urbariale s-au ameliorat sim]itor, c$ndnu mai exist@ robote }i zeciuial@, rom$nii s@ nu fie ̂ n stare a-}i sus-]ine un gimnaziu? Bine, dar atunci ce se vor face c$nd va trebui s@suporte institute mai mari, ca de pild@ universitatea? C@ci acum,de la %mp@ratul nu se mai poate cere nici un ajutor. Rom$nii vor finevoi]i s@-}i vad@ singuri de ale lor. S@ fie oare episcopul vinovatpentru aceast@ situa]ie? Papiu Ilarian ^l dezvinov@]e}te, dar ^ntr-oform@ care î spore}te vinov@]ia p$n@ la a-i nega competen]a ^nproblemele na]ionale: „Episcopii dac@ }i au, pe l$ng@ inima ceacons$n]it@ binelui public, o practic@ foarte mare ^n funciunile }ilucrurile preo]e}ti, ̂ ns@ la politic@ nu }tiu, ̂ nc@ se pricep? {i acestedou@ bine s@ se disting@ una de alta totdeauna!” (S, XXIII). Ultimularticol De supt C@limani, e rezervat remediilor pentru a salva

113


gimnaziul de la Blaj. Papiu Ilarian dezv@luie o surs@ uluitoare }i cuaceasta dezv@luie o vinov@]ie }i mai mare a episcopului bl@jean:200 de mii de florini din fondul l@sat de episcopul Bob, pe seamaridic@rii clerului }i culturii, sunt ̂ mprumuta]i, f@r@ nici un folos, pe lamagna]ii din Transilvania }i Ungaria. Numai dob$nzile acesteiuria}e sume de bani ar fi suficiente pentru sus]inerea gimnaziului.Dar suma ̂ ntreag@? Cel de-al patrulea articol n-a mai fost publicat.Iacob Mure}anu, redactorul Gazetei, se scuz@ fa]@ de autor, ̂ ntr-oscrisoare din 13 octombrie 1852 (R, XVIII/II: 235-236) cuurm@toarele argumente: „Mitropolitul nu-l putem ataca, nu vezi c@nici un jurnal nu cuteaz@? Gött a fost pedepsit cu 100 f. pentru omic@ stingere. %ntre Scila }i Caribda!”. Cenzura absolutist@ ̂ }i f@ceadin plin datoria. A}a se face c@ }i un alt articol al lui Papiu Ilarian ̂ nap@rarea }colilor a r@mas ^n manuscris (D, XXXIV). Se intituleaz@Pu]ine obserba]iuni la un articlu a lui Catone Censoriul, publicat ̂ n«Gazeta Transilvaniei» no. 59 }i e o polemic@ de rar talent ̂ mpotrivalui Alexandru Roman, autorul or@dean ce se ascundea sub numelecelui mai cinstit dintre romani. Spre indignarea studentului vienez,„Censoriul” luase ap@rarea episcopului Vasile Erdeli de la Oradea,^nvinuit c@ a p@gubit gimnaziul rom$nesc din Beiu} de o moar@. %nschimbul ei, episcopul s-a angajat s@ pl@teasc@ gimnaziului 200de chibele de gr$u anual. Nu le-a pl@tit, lucru care ̂ i smulge lui PapiuIlarian urm@toarea observa]ie: „Ei bine, dar@, n-a fost aceata ̂ ntr@-inare, n-a fost aceasta o daun@ de 6 ani pentru mizerul }i singurulgimnaziu al rom$nilor din [ara Bihariei, domnule CatoneCensoriul!? Pe l$ng@ administra]iune, dup@ 1200 chiubele, pe 6ani c$t interes n-aducea?” D@un$ndu-se gimnaziul – zice autorulobserva]iunilor – se p@gube}te na]iunea.

Pe acest drum al valorific@rii surselor na]iunii ̂ n slujba progresuluicultural, Papiu Ilarian ajunge la ra]iuni extreme, la concluziasacrific@rii intereselor personale, a bunurilor personale.Caracteristic@, dramatic@ am putea spune, este o epistol@ pe careo adreseaz@ celor trei prefec]i rom$ni de la 1848-1849, AvramIancu, Axente Sever }i Simion Balint (D, XXXV), ̂ n prim@vara anului1852. Cei trei ^i erau prieteni }i sprijinitori. Luptase al@turi de ei ^ngreul revolu]iei }i ^n r@zboiul }i mai greu cu ingratitudinea

114

Ioan Chindri}

habsburgic@. {i totu}i, afl$nd c@ prefec]ii au c@p@tat de la %mp@ratul,ca recompens@, 25.000 de florini, el nu se sfie}te s@ le-o spun@ ^nfa]@: „ Rom$nii de aici (cei din Viena – n.ns.), nu se pot destul miracum a]i putut fi voi at$t de egoi}ti, de a]i primit acei bani pentrupersoanele voastre. Acei bani nu sunt banii vo}tri. Banii aceia suntpre]ul s$ngelui rom$n. A]i v@rsat voi s$nge? A]i p@timit voi mai multdec$t al]ii? Au ars casele voastre?” {i a}a mai departe, aceast@scrisoare senza]ional@ evolueaz@ apoi pe linia con]inutului epistoleic@tre Bari] din septembrie 1850 (R, XVIII/I: 26-27), pe care amanalizat-o mai sus, }i al cuv$nt@rii de la 9 ianuarie 1851 (R, XVIII/II: 423-427): ^ntreaga recompens@ a faptelor de la 1848-1849 secuvine na]iunii, }i nu persoanelor particulare, c@ci ^ntreg meritulfaptelor al na]iunii este. A}adar, ̂ i sf@tuie}te pe cei trei prieteni: „C$civei primi aceast@ scrisoarie, s@ da]i to]i banii na]iunei, ai c@reia sunt.Atunci ve]i ar@ta c@ nu sunte]i egoi}ti, c@ voi ^ntr-adev@r pentrubinele public, }i nu pentru persoanele voastre v-a]i luptat”. Darprefec]ii rom$ni n-aveau nevoie de ^ndemnurile lui Papiu Ilarianpentru a oferi ace}ti bani na]iunii, cu toate c@ trebuie s@-i fi impresio-nat apelul drastic, dar cinstit, al fostului coleg de }coal@ }i tovar@}de lupt@. Din banii lui Avram Iancu se va ^njgheba cel dint$i fonddestinat ^ntemeierii unei academii de drepturi pentru rom$nii dinTransilvania, obiectivul cultural maxim vizat sub absolutism, c$ndna]iunea nu se putea rezema dec$t pe puterile proprii. (C$t despreSimion Balint, acesta ^}i va ^ndrepta d@rnicia c@tre ^nsu}i autorulepistolei: ̂ mpreun@ cu v@rul s@u, Iosif Hodo} }i cu Simion B@rnu]iu,Papiu Ilarian se ̂ ntre]ine la studii ̂ n Italia, timp de doi ani, cu ajutorulprotopopului din Ro}ia Montan@, fostul prefect de Auraria }i Saline).

115


Argument

Analiza integr@rii lui Papiu Ilarian ^n revolu]ia de la 1848, p$n@la cele mai mici am@nunte }i consecin]e, era singura modalitatede a-l cunoa}te cu adev@rat. Integrat cu des@v$r}ire acestui curent,printre ai c@rui creatori ̂ l num@r@m f@r@ rezerve, chiar dac@ ar fi s@lu@m ca arie de referin]@ revolu]ia european@, el nu va p@r@siniciodat@ viziunea pa}optist@, devenit@ }coal@ politic@, metodologiecultural@. Nu va putea desp@r]i niciodat@ atitudinea filosofic@ de ceaideologic@, accep]iunea politic@ de cea revolu]ionar@, operacultural@ de propaganda na]ional@. Dup@ 1848-1849, el a r@masfidel programului revolu]ionar, pr@bu}it odat@ cu victoria reac]iuniihabsburgice. Acum se confirm@ sau se afirm@ sinceritatea [email protected]]i intelectuali rom$ni din Transilvania, odat@ cu e}uarea progra-mului maximal, ^}i c$rmuiesc corabia destinului c@tre alte limanuride speran]@. Cei sinceri, ^ns@, adev@ra]ii fii ai na]iunii, r@m$n pel$ng@ programul na]ional, prelungindu-i, pe c$t era cu putin]@,efectele politice concrete. Iar atunci c$nd aceste efecte se dilueaz@p$n@ la dispari]ie, depun eforturi pentru a asigura ^n viitor primatulviziunii pa}optiste. E un moment al trecerii ̂ n istorie, a c@rui gravitatePapiu Ilarian a sim]it-o cu prisosin]@.

116

Ioan Chindri}

II. Istoriograful revolu]iei

4. Istoria rom$nilor

„%nc@ ^n anul 1848, ^ndat@ dup@ Adunarea din 15 mai, mi-amfost propus a scriere pentru rom$ni ^nt$mpl@rile ce atunci de abia^ncepuser@ a se desf@}urare” (S, I/VI). Trec$nd la analiza opereiistorice a lui Alexandru Papiu Ilarian, trebuie din nou s@-i eviden]iemo fapt@ de pionierat ^n cultura noastr@: aceea de a fi fost primulistoric al revolu]iei rom$ne, fire}te din Transilvania. %n chiarv$ltoarea evenimentelor, al c@ror p@rta} de seam@ este, tribunulaproape adolescent sesizeaz@ suflul eternit@]ii ce consfin]ea marearidicare a rom$nilor: „M@ uitam cum evenimentele anului 1848 pezi ce trece se desvolta, se f@cea tot mai importan]i }i m@ temeamnu cumva }i aceste s@ r@m$n@ cunoscute posterit@]ei rom$nenumai din condeiul celor de alt@ ginte” (Ibid./VIII). Aceast@ genez@a Istoriei rom$nilor din Dacia Superioar@ este cea adev@rat@,singura care explic@ apari]ia ei uimitoare, imediat dup@ revolu]ie,ca o emana]ie a revolu]iei. Oarecum, ca o continuare a acesteia.

Papiu Ilarian porne}te la alc@tuirea c@r]ii condus de marilecomandamente ale istoriografiei romantice, ^ngem@nate cuideologia politic@ liberal@, care ̂ n condi]iile revolu]iei cap@t@ puterecople}itoare. Nominativul operei istorice devine prezentul, cu^ntregul s@u noian de probleme ce reclam@ o elucidare [email protected] ̂ nsu}i e abordat ̂ n mod manifest de pe pozi]iile prezentului.Accentul se mut@ cu energie de pe diapazonul universal pe celna]ional, etnic }i popular. Ajuns@ ^n acest punct, istoria devine dince ̂ n ce mai mult social@, ca o consecin]@ a opozi]iei pe care marelecurent romantic o face vechilor regimuri. Cu romantismul, maseleanonime ^}i g@sesc locul ^n mecanismul istoriei. Factologiatradi]ional@ se love}te de zidul nev@zut al imensit@]ii filonului istoric,segmentat fantastic de prezen]a popoarelor. Este nevoit@ s@ fac@

119

loc imagina]iei. %n mod inevitabil }i fericit, cartea de istorie devineo carte de literatur@, bazat@ desigur pe concrete]ea documentului.%ns@}i no]iunea de document istoric se schimb@ sim]itor, ^n r$ndulizvoarelor f@c$ndu-}i loc m@rturia vie, frem@t$nd de fiorul prezen]eiimediate. Autorul nostru porne}te de la aceast@ ultim@ consecin]@,pe care o consider@ cardinal@, spre a ajunge ̂ n final s@ ̂ ntruneasc@toate condi]iile excursului romantic ^n istorie.

O teorie proprie asupra documentului istoric, recuperat@ dinvasta sa coresponden]@ de dup@ revolu]ie (R, XLIV/48), este maimult dec$t demn@ de luat ̂ n seam@, nu doar pentru valabilitatea ei^n ceea ce prive}te opera lui Papiu Ilarian, dar mai cu seam@ pentrugradul de valabilitate general@ pe care-l con]ine: „Cei ce pricep laistorie zic cum c@ adev@rul istoric niciodat@ nu e ^n stare istoricula-l reproduce }i cum c@ istoriile, mult-pu]in, toate-s false sau celpu]in imperfecte. Cauza e c@-i cu neputin]@ istoricului a aveacuno}tin]@ exact@ despre motivele cele adev@rate ale autorilorfaptelor, ale agen]ilor istorici. Iar@ faptele f@r@ motivele lor a}a nuse pot concepe, ca o cauz@ f@r@ efect. Io, din parte-mi, m@ aflam^n acea puse]iune fericit@ c@ cunoa}tem de aproape pe agen]iiprincipali ai istoriei mele, nu numai ^n persoan@ pe cea mai mareparte ci, pe to]i, chiar }i dup@ motivele lor cele mai ascunse, ce ledepuser@ d$n}ii ^n epistolele lor, care apoi venit@ ^n posesiuneamea. {ti]i c@ documentele istorice adeseori sunt numai minciunidiplomatice, dar@ epistolile private sunt mai totdeauna receptacululcel mai fidel, cel mai elocvent al motivelor }i sim]@mintelor celormai sincere, celor mai concrete”. Autorul este fidel acesteiconstat@ri: dup@ cum e primul care o afirm@ ̂ n istoriografia noastr@^ntr-o form@ at$t de curat@, el cel dint$i o pune }i ̂ n aplicare. Expe-rien]a lui Papiu Ilarian ̂ n acest sens este unic@, senza]ional@. Doreas@ scrie o istorie contemporan@ a rom$nimii din Transilvania, ^ncentrul c@reia s@ stea revolu]ia din 1848-1849. Pentru o astfel deopera]ie „nu se cerea dec$t ochi s@n@to}i, studiu ^n culegereadocumentelor, bun@voin]@, amoare de adev@r }i inim@ de a-l spune.Evenimentele acestea se petrecur@ sub ochii no}tri }i sunt ^nc@ ^nvia memorie a oamenilor” (S, I/XIV). Aceast@ „vie memorie a

120

Ioan Chindri}

oamenilor” vrea s@ o utilizeze drept surs@ de baz@ a c@r]ii, al@turide documentul intim }i, fire}te, de marea documenta]ie politic@. Un}antier insolit se ̂ nfirip@ ̂ n miezul Imperiului austriac, la Viena, undePapiu Ilarian a fost student al facult@]ii de drept ^ntre 1 februarie1850 (D, XXXVI) }i 30 octombrie 1852 (R, XVIII/I: 127). %n paralelcu eforturile Delega]iei rom$ne de a fructifica politic imenselesacrificii ale rom$nilor, Papiu Ilarian, cel mai t$n@r dintre factoriide prim@ r@spundere din anii 1848-1849 se ocup@ de alc@tuireaistoriei acestor ani. Lucreaz@ rapid }i tumultuos. Nu consider@^ntreprinderea ca o treab@ personal@, ci ca o oper@ na][email protected]@ masiv la concursul na]iunii. %n r@stimpul elabor@rii primuluivolum, dar mai cu seam@ ^n anul 1851, prime}te din Transilvania,Banat, Cri}ana un mare num@r de documente, scrisori }i relat@riale diferi]ilor participan]i }i martori oculari despre evenimentelerevolu]iei. Aceste relat@ri sunt cerute ̂ n mod expres de Papiu Ilarian}i reprezint@ prima ^ncercare de chestionar istoric din culturanoastr@. R@spunsurile primite constituie un material suficient debogat pentru a se putea considera chestionarul ca reu}it. C$tevadin aceste relat@ri sunt cu totul deosebite }i, chiar dac@ Papiu Ilariann-a apucat s@ le foloseasc@, au avut un destin aparte ̂ n istoriografianoastr@, ca izvoare originale pentru reconstituirea evenimentelorde la 1848-1849. Atanasie {andor din Arad, de pild@, pe l$ng@ unmare num@r de documente }i jurnale din anii revolu]iei (R, XVIII/II:318-326), ^i trimite un excelent Studiu asupra evenimentelor din1848-1849 ^n p@r]ile Aradului (D, XXXVII/4-20). Un pasaj dinscrisoarea pe care {andor i-o adreseaz@ la 3 octombrie 1851 luiPapiu Ilarian este gr@itor pentru felul cum acesta din urm@ a reu}its@ entuziasmeze intelectualitatea rom$n@ la alc@tuirea Istoriei:„Te-am fost ^n}tiin]at c@ m@ voi sili a-]i da, precum socot, ^ndes-tul@toare ^mp@rt@}ire a tuturor mi}c@rilor din dieceza Aradului,fire}te, ^ntocmit@ de dup@ ^mp@rt@}irile oficioase f@cute derespectivii protopopi, dintre carii, z@u, c$]iva destul de confuz audescris cele poftite, f@r@ datul zilelor }i a ^nt$mpl@rilor. La mul]itrebuie, cu mare spargere de cap, s@ combinez numai ce vrea azice” (R, XVIII/II: 319). S@ ne ^nchipuim c$]iva zeci de asemenea

121


„centralizatori” cum era {andor, fiecare primind informa]ii dinnenum@rate locuri }i vom avea imaginea unei neobi}nuite opereistorice colective. La 11/23 octombrie 1851 preotul Partenie Gru-escu din Sinte}ti trimite }i el pentru „l@udabila istorie” ce se pl@-m@dea la Viena o ampl@ relatare despre Evenimentele anului 1848}i 1849 prin ]inutu F@getului (D, XXXVII/71-86). %mpreun@ cu a luiAtanasie {andor, relatarea lui Gruescu a fost utilizat@ de I.D. Suciula monografia sa despre revolu]ia din Banat (R, XLV/pass.). De oimportan]@ }i mai mare este descrierea luptelor din Mun]ii Apuseni,f@cut@ de Simion Balint. %ntr-o epistol@ din aprilie 1852 (R, XVIII/I:125-126) t$n@rul istoric se impacienteaz@ pentru ̂ nt$rzierea acesteidescrieri: „Muntele }i muntenii, adec@ d-voastr@, se ia de centrulrom$nilor, din 1848 ̂ ncoace. %n istoria din 1848 to]i acolo vor c@uta,unde st@ ceva scris despre d-voastr@. Vina mea s@ nu fie dac@descrierea despre faptele d-voastr@ nu va fi complet@ [...]. To]i dintoate p@r]ile mi-au tr@mis, iar@ lenea muntenilor, adec@ a d-voastr@a tuturora nu se poate escuza”. Relatarea lui Balint nu se va l@samult@ vreme a}teptat@: cu data de 8 mai, acesta î trimitener@bd@torului istoric o Scurt@ descriere a evenimentelor din Mun]iiApuseni a Transilvaniei (sau [ara Mo]ilor numit@), ^n anul 1848,^ncep$nd de la martie p$n@ ^n octomvrie aceluia} an (D, XXXVIII/322-325). Num@rul r@spunsurilor la chestionar cre}te mereu. IoanRa]iu, cu care era coleg la universitatea vienez@ ̂ i descrie exceselecomise de secui ^n zona Turzii, la sf$r}itul verii 1848 (D, XXXIX/53), Dimitrie Moldovan evenimentele petrecute ^n Zarand }iGeoagiu (D, XL/174-176), Petru Moldovan pe cele din H@lmagiu(D, XXXVIII/59-69), Ioan Dragomir ^nt$mpl@rile din zona Beiu}ului(D, XLI/243-248). Printre cei ce r@spund invita]iei de a-}i aminti }ia scrie se mai num@r@ Alexandru Roman, Vincen]iu Babe}, GeorgeBari] chiar, Iacob Br$ndu}an, Aron Florian î trimisese ^nc@ ^nseptembrie 1850 „o leg@tur@ cu diferite apte din timpul Comitetuluirom$n” (R, XVIII/II: 160). Altele }i altele î vor sosi apoi, pe r$nd,din toate p@r]ile locuite de rom$ni. Un indice al tuturor documentelorprimite, ^ntocmit ulterior de Papiu Ilarian, cuprinde 492 de scrisori}i documente originale din anii 1848-1849, 19 colec]ii complete de

122

Ioan Chindri}

publica]ii din 1848, 38 de c@r]i }i tip@rituri ^n diferite limbi numaidespre revolu]ie (D, XLII).

Istoria rom$nilor din Dacia Superioar@ a fost g$ndit@ de autorulei la dimensiuni grandioase, care cre}teau ^n imagina]ia sa ^nfl@-c@rat@ pe m@sur@ ce se ^nmul]ea num@rul documentelor recep]io-nate. A}a ne explic@m faptul c@ Papiu Ilarian comunic@ structurainten]ional@ a c@r]ii abia ^n prefa]a celui de-al doilea volum (S, I/IX-X). Acum, vede istoria revolu]iei transilv@nene de la 1848-1849desf@}urat@ pe ^ntinderea a }ase sau chiar mai multe volume,structurat@ ^n felul urm@tor: I – un excurs succint al evenimentelorpetrecute de la Traian p$n@ la sf$r}itul anului 1847; II – anul 1848^n Transilvania, p$n@ la Adunarea din 3/15 mai inclusiv; III – de la3/15 mai p$n@ la constituirea Comitetului de pacifica]ie, ̂ n octombrie1848; IV – evenimentele petrecute de la desf@}ura insurec]ieiarmate }i p$n@ la retragerea armatelor imperiale din Transilvania,^n martie 1848; V – lupta armat@ a rom$nilor, „singuri }i ne ajuta]ide nemine”, ^mpotriva insurgen]ilor maghiari; VI }i celelalte se vorocupa cu ^nt$mpl@rile de la finita rezbelului civile p$n@ ^n ziua deast@zi”. Proiectul intereseaz@ ^n m@sura ^n care oglinde}te operiodicizare a revolu]iei transilv@nene, prima din c$te se cunosc.{i, ^n linii mari, corect@, urm@rind definirea perioadelor ^n func]iede evolu]ia programului na]ional. Din aceste volume, Papiu Ilariana tip@rit doar dou@ (I, Viena 1851, 256 pag., cu reeditare ^n 1852;II, Viena 1852, CXXXVIII – 363 pag.), suficiente ̂ ns@ pentru a facedin apari]ia c@r]ii cel mai spectaculos moment cultural din primuldeceniu de dup@ revolu]ie. Volumul prim e gata prin iulie 1851, cutoate c@ autorul dateaz@ postfa]a – desigur simbolic – „3/15 mai1851”. C$teva zile î sunt suficiente ca s@ ajung@ la Bra}ov, undeIacob Mure}anu î anun]@ apari]ia ^n coloanele foilor pe care leconducea (R, XLVI), observ$nd c@ noua istorie rom$neasc@ „esteun adopt na]ional”. De la Petru Maior, rom$nimea Transilvaniei numai tr@ise un asemenea eveniment. Din Arad, Atanasie {andor îscrie autorului, cu ^nc$ntare: „Domnule, cu aceast@ ^ntreprinderemult bine faci na]iunei rom$ne. A}a o istorie este cu mult [email protected] sigur notezi, ar fi prea de trebuin]@ o istorie general@ a

123


tuturor rom$nilor” (R, XVIII/II: 316). Modestul preot Vasilie Pop dinBudiul de C$mpie, cumnatul lui Papiu Ilarian g@se}te – ̂ ntr-o clip@de exaltare – cuvinte memorabile pentru munca t$n@rului istoric:„Acesta este merit }incaian, demn de ^ntip@rire ^n analele na]iunii”(Ibid./II: 264).

Cu o rapiditate pe m@sura apari]iei, primul volum se r@sp$nde}te^n toate regiunile locuite de rom$ni, ^n Imperiul austriac mai cuseam@, dar }i ^n [@rile Rom$ne. Nici un autor rom$n dinTransilvania nu avusese o asemenea difuzare, comparabil@ doarcu a Magazinului istoric pentru Dacia. %n Transilvania clasic@,lucrarea se afl@ – a}a cum era firesc – pe masa oric@rui intelectual.Dar este solicitat@ nu mai pu]in ̂ n Banat, de unde Iova Popovici ned@ o list@ de 45 de abona]i, doar ^n jurul Lugojului, ^n frunte cuTeodor {erb, Alois Vlad de Seli}te, Vasile Brediceanu, TomaCostin, Partenie Gruescu, Axente Bojinc@, Vasile Maniu }i al]ii (Ibid./II: 283-284). %n Bucovina cartea e solicitat@ de Nico Vasilco,profesorul Cernovici, Alexandru Flondor (tat@l compozitorului) }i „unrom$n”, probabil cineva din familia Hurmuz@che}tilor, care pl@te}tepentru un singur exemplar suma de 100 florini (D, XXXIV). Princolectantul Nicolae Opran, volumul ajunge ^n [ara Rom$neasc@,printre abona]i num@r$ndu-se marele boier Al. I. Filipescu, viitorulministru Arion, Nicolae Carcalechi, Nicolae Cre]ulescu (Ibid.). %nscrisoarea de care am pomenit, ^n]eleptul b@n@]ean Atanasie{andor este convins c@ „Istoria aceasta [...] ̂ n gimnazii rom$ne cuspor s-ar putea propune, ^ns@ neafl$nd-o str@inii dup@ gustul lor,m@ ^ndoiesc s@ se primeasc@ de carte }colastic@” (R, XVIII/II:316-317). {i totu}i, Istoria rom$nilor din Dacia Superioar@ a slujitdrept manual de istorie pentru tineri rom$ni, ^nc@ ^nainte de a fitip@rit@. La Viena se aflau la studii doi adolescen]i moldoveni,Todiri]@ }i Dimitrie Rosetti, fiii Ecaterinei Rosetti-Sole}ti. Sora lormai mare, Elena, c@s@torit@ cu pa}optistul Alecu Cuza este viitoareaDoamn@ Elena Cuza. Printr-o ^mprejurare greu de reconstituit,Papiu Ilarian ajunge profesorul particular al celor doi tineri, ̂ ncep$nddin septembrie 1850 (R, XVIII/I: 194). Cei doi ^i scriu EcaterineiRosetti la 10/22 februarie 1851 (D, XLIII) c@ au primit cei 30 de

124

Ioan Chindri}

galbeni pentru Papiu Ilarian, cu care studiaz@ acum istoria rom$nilor(dup@ ce timp de c$teva luni f@cuser@ „studiul limbei materne”).Papiu Ilarian ^nsu}i î scrie aceleia}i, tot ^n februarie, c@, ^n lipsaunor c@r]i de istorie a Moldovei, „ne apucar@m a studia istoriarom$nilor din Ardeal, B@nat, Ungaria, Maramur@}. Noi petrecemnu numai o cronic@ a rom$nilor, ci o istorie critic@, cu privirenecurmat@ la istoria celorlal]i rom$ni” *(R, XVIII/I: 194). Cinci lunimai t$rziu, o anun]@ (Ibid./I: 196) c@: „Peste pu]in ^mi voi ]inea ded@torie a v@ trimite un exemplariu din istoria ce-am propus luiTodiri]@, }i care o am dat eu la tipar”. Acest Todiri]@ este viitorulom politic }i patriot, ministerul Teodor Rosetti, iar fratele s@u maimic, viitorul general Dimitrie Rosetti. Sunt cele dint$i vl@stare derom$n care au cules din Istoria lui Papiu Ilarian s@m$n]a patrio-tismului, menit@ s@ rodeasc@ ̂ n sufletele lor – dup@ expresia mamei– „datoria c@tr@ patrie }i na]iunea lor }i datoria c@tr@ aproapele lor”(Ibid./II: 312).

Faima autorului se rotunje}te odat@ cu apari]ia celui de-al doileavolum, ie}it la ^nceputul lunii august 1852. Simion Balint î scriet$n@rului autor f@r@ ocoli}uri: „Istoria domniei tale face epoc@ nou@^n via]a politic@ rom$n@. E prea mult pl@cut@” (Ibid./II: 11). Dar, dedata aceasta, vocile oficiale tac, sau vorbesc pe ocolite, ori ^n}oapt@. Pe la mijlocul lui septembrie 1852, Iacob Mure}anu,r@spunz$nd la o epistol@ a lui Papiu Ilarian, motiveaz@ faptul c@n-a anun]at ̂ n foile rom$ne}ti apari]ia volumului p$n@ la acea dat@(Ibid./II: 233-234) prin teama „ca nu cumva preocup$nd Argiisosirea lui, s@ se popreasc@ f@r@ cea mai pu]in@ r@sp$ndire, carear trebui s@ precead@ publicarea. Ca un semn r@u prevestitor, celedou@ centre biserice}ti din Transilvania, Blajul mai ^nt$i (Ibid./II:248), Sibiul mai apoi (Ibid./II: 171) se ridic@ vehement ^mpotrivavolumului. Autorul ̂ nsu}i este cuprins de o anumit@ anxietate, ̂ nc@de la ^nceput. La 26 august 1852, c$nd ar fi trebuit s@ se bucurede ie}irea volumului, î scrie lui Iacob Mure}anu (Ibid./I: 166) ^nleg@tur@ cu acesta: „Ar fi bine c$nd ar cump@ra ^n grab@ cine vreas@ cumpere, c@ cine }tie ce se poate ̂ nt$mpla”. %nt$mplarea survinecu adev@rat, ^n ianuarie 1853, c$nd Gazeta Transilvaniei anun]@

125


sec (R, XLVII): „Suprema poli]ie ^mp@r@teasc@ opri Istoriarom$neasc@ a lui A. Papiu Ilarian ^n tot cuprinsul Monarchiei.Aceast@ istorie ie}ise la Viena la Gerold, 1852, ad tom. II-lea”.Avatarurile interdic]iei, care-l ^nvrednicea pe Papiu Ilarian s@tr@iasc@ aidoma soarta idealului s@u, Petru Maior, l-a preocupat la^nceputul acestui secol pe Vasile P$rvan, care dedic@ episoduluiun studiu interesant }i suficient (R, XLVIII). Cauza p@]aniei o c@ut@m^ns@, ceva mai simplu dec$t P$rvan, ^n aceea}i declara]ieorgolioas@ a lui Papiu Ilarian: „Io, din parte-mi, m@ aflam ^n aceapuse]iune fericit@ c@ cuno}team de aproape pe agen]ii principali aiistoriei mele, nu numai ^n persoan@ pe cea mai mare parte, ci, peto]i, chiar }i dup@ motivele lor cele mai ascunse”. Vicius in rebus!

Istoria rom$nilor din Dacia Superioar@, v@zut@ la dimensiunilecelor dou@ volume ap@rute – exist@ }i un al treilea volum, postum(S, XX), dar acesta necesit@ o judecare aparte! – este o oper@profund@ militant@. Motivarea existen]ei ei deriv@, dup@ cum amv@zut, din comandamentele revolu]iei rom$nilor. La 2/14 mai 1848,^n discursul din Catedrala de la Blaj (S, XXV), Simion B@rnu]iulegitima revolu]ia cu argumente filosofice-juridice, fundament$nd-ope principiile dreptului natural. Papiu Ilarian inten]ioneaz@ tot ooper@ de legitimare, dar izvor$t@ din legitatea istoric@ ^ns@}i }iinvestigat@ cu instrumentele istoricului. Dup@ celebra oper@oratoric@ b@rnu]ian@, e prima ̂ ntreprindere de acest fapt, fapt carele-a sugerat unor cercet@tori ideea c@ Istoria lui Papiu Ilarian n-arfi dec$t o dezvoltare a motivelor expuse la 2/14 mai 1848, respectivo imita]ie dup@ Simion B@rnu]iu (R, XLIII/94). E, deocamdat@, o ideelansat@, nu }i argumentat@, a}a c@ ea nu reclam@ o replic@. Spre oapreciere de acest fel poate fi condus, recunoa}tem, chiar }icercet@torul relativ familiarizat cu con]inutul celor dou@ scrieri,datorit@ formul@ri similare prin care autorii pun ^n context istoricfor]ele ce se ^nfruntau la 1848 ^n Transilvania. Dar Papiu Ilariandifer@ de B@rnu]iu at$t ca scop (discursul b@rnu]ian era undocument programatic al revolu]iei; opera confratelui mai t$n@r oanaliz@ istoric@ a acestuia), direc]ionare teoretic@ (prin argumentefilosofico-juridice, spre combaterea uniunii Transilvaniei cu Ungaria,

126

Ioan Chindri}

la B@rnu]iu; prin analiz@ istoric@, spre ideea necesit@]ii revolu]ieirom$ne}ti, la Papiu Ilarian), c$t }i ca metod@ (deductiv@, bazat@pe enun]@ri sintetice, pe care le reclama structura unui discurspolitic, la B@rnu]iu; inductiv@, pornind de la document spreconcluzie, la Papiu Ilarian). Asem@n@rile dintre cei doi, mai degrab@de domeniul atmosferei generale a epocii sunt neesen]iale fa]@ decaracteristicile care-i despart. {i iat@ ̂ nc@ una: discursul lui B@rnu]iue o refutare sistematic@ a unor idei adverse, de pe pozi]iile progra-mului na]ional rom$nesc, cu argumente adunate patetic }i nesiste-matic sub acoperi}ul unei explozii ideologice; opera lui Papiu Ilariane un excurs sistematic }i excelent program ^n trecutul rom$nilortransilv@neni, ^n scopul investig@rii }i descoperirii unei legit@]i.

Nimeni n-a sesizat ^nc@ acest caracter de sistem riguros alIstoriei rom$nilor din Dacia Superioar@. Deruta]i de tonalitateaputernic romantic@ a c@r]ii, cei ce se ^ncumet@ s-o citeasc@ sunt^nclina]i s@ cread@ c@ este vorba de o salb@ de idei pa}optistepres@rate pe un firmament cronologic. E un posibil punct de vederecare poate periclita serios lucrarea, p$n@ la a trebui salvat@ cumotiva]ia „operei de tinere]e”. C@ este o oper@ de tinere]e }i c@fream@tul ideilor te love}te la fiecare pas cu forma tran}ant@ aexpresiei lor, este ̂ n egal@ m@sur@ adev@rat@, dar dincolo de acesttumult se ascunde, bine urm@rit, sistemul. Iar elementul de la caretrebuie pornit ^n analiza acestui sistem e unitatea ^ntre cele dou@volume. Papiu Ilarian p@trunde ̂ n istoria rom$nilor pe dou@ canalede urm@rire bine distincte, care se determin@ reciproc. Ele rezult@din metodologia politic@ pa}optist@, cu tendin]e certe de a devenio }coal@ de cercetare. Istoria „obiectiv@” este respins@ din capullocului, trecutul nu e socotit un obiect deta}at de voin]a autorului,ci un subiect supus dinamicii inten]ionale a acestuia: „Istoria prestetot, }i deosebi istoria na]ional@ n-are de a fi un registru de regi }irezbele, o gr@m@ditur@ de nume }i ani, un agregat de fapte, unmagazin de documente (al c@ror tutor mare pre] altr@minte cine-ldeneag@?), ci o astfeli de descriere filosofic@ a faptelor }i cauzelor}i urm@rilor acelor fapte memorabile ale na]iunii, care s@ }erbeasc@de cheie pentru prezente, de speclu pentru viitoriu” (S, II/[V]). O

127


desolidarizare extrem de ^ndr@znea]@ de metodologia narativ-descriptiv@, cu putere de tradi]ie mai cu seam@ ̂ n cultura anterioar@a rom$nilor transilv@neni. {incai a fost un veritabil }i uria} „registrude regi }i rezbele”, marile concluzii ale Cronicii izvor$nd din meca-nismul rafinat al aparatului cronic@resc, programat pe problematicana]ional@. Petru Maior, ̂ n a sa Istoria pentru ̂ nceputul rom$nilor...,e un narator acordat la diapazonul subiectiv, un critic al detaliuluiistoric, urm@rit cu metoda polemistului. Papiu Ilarian preia de la{incai conduita na]ional@ }i rigoarea documenta]iei, de la Maiorsim]ul grada]iei evenimentelor }i semnificarea generalului prinparticular. Ceea ce ^l intereseaz@ e, ^ns@, fluxul istoric general }iconsecin]ele evenimentelor, nu con]inutul lor. Duhul autorului eprezent ^n ^ns@}i materia istoriei – {incai, fin }i insinuant, Maior,imperativ }i corector, sunt ^n afara scenei! – el scormone}te cupatos }i ner@bdare aceste consecin]e, proiect$nd asupra vremurilortrecute lumina orbitoare a vremii sale. Judecate ̂ n ra]ionamente }isim]@minte pe care autorii lor nu puteau b@nui m@car c@ vor existavreodat@, evenimentele istorice se golesc de o anume cerbicieproprie, aceea a „lucru-^n sine”, urm$nd cuminte ductul logic vizatde autor. Traiectoria acestei logici nu este una linear@, ci [email protected] prima dat@ ̂ n istoriografia transilv@nean@, criteriul densit@]iiistorice func]ioneaz@ cu puteri depline: r@stimpurile se umplu cusubstan]@ narativ@ ^n func]ie de interesul pe care-l prezint@ ^nangrenajul inten]ional al autorului. %n cazul lui Papiu Ilarian, directpropor]ional cu gradul ^n care oglindesc dicteul romantic exprimatdin capul locului: „Istoria noastr@, de la ̂ nceput }i p$n@ ̂ n momentulprezente, este o adev@rat@ istorie de patimi” (S, II/1).

Pare limpede drumul pe are ̂ l urma istoricul, }i el se recomand@ca unul patetic. La Papiu Ilarian ^ns@, citim }i un alt motto, maiascuns, aparent mai pu]in func]ional, a}ezat ̂ ndat@ dup@ dedica]iac@r]ii: „Et facere et pati fortia romanum est”. Cuvintele lui MuciusScaevola ^ntregesc ^n]elesul primei constat@ri, l@muresc mai binegeneza celor dou@ canale de abordare a istoriei ^n cazul autoruluinostru. A fost, ca ^ntreaga genera]ie, un mare fidel al preceptelor}i convingerilor proprii. Vom putea urm@ri, a}adar, ca un fir ro}u

128

Ioan Chindri}

prin ^ntreaga Istorie a lui Papiu Ilarian, p@timirea rom$nilor dinTransilvania, epopeea plin@ de zbucium a acestora, poemul sufe-rin]ei urma}ilor lui Traian din Dacia Superioar@. Lucru riscant,excursul put$nd e}ua ̂ ntr-o melodram@ for]at@. Nu este ̂ ns@ cazulnostru, pentru c@ Papiu Ilarian }tie s@ g@seasc@ esen]a real@,}tiin]ific@ }i conving@toare a acestei p@timiri: evolu]ia st@rii socialea ]@r@nimii iobage, mersul raporturilor feudale de la simplu, brutal}i tolerabil c@tre rafinat, abstract }i de nesuferit. Acest prin canalde p@trundere se sondeaz@ cu cea mai profund@ analiz@ istoric@ aiob@giei din Transilvania, pe care ne-a dat-o vreun autor din secolultrecut. „Istoria rom$nilor din Transilvania este istoria ]@ranilor dinTransilvania”, va spune el un deceniu mai t$rziu (S, XXVI/III: 299).Fostul tribun de la 1848-1849 nu putea contempla ^ns@ pasivaceast@ istorie de patimi. Mai cu seam@ c@ ea a ̂ nsemnat }i o istoriede fapte: et facere et pati... Al doilea canal de p@trundere urm@re}tefirul rezisten]ei rom$nilor, ̂ mpotriva vitregiilor sor]ii, lupta f@r@ pregetpentru o soart@ mai bun@. Iat@ o alt@ pist@ pe care autorul putea s@lunece ̂ n }ablon }i vocabul@. %n ciuda tinere]ii lui, acest lucru nu se^nt$mpl@, c@ci Papiu Ilarian }tie s@ g@seasc@ sensul real al acesteilupte: tendin]a rom$nilor spre existen]a na]ional@, de la instinctullatin ancestral, trec$nd prin solidaritatea de neam }i religie }i p$n@la con}tiin]a na]ional@. Economia celor dou@ volume reflect@ perfectdialectica acestor dou@ fluxuri istorice, ̂ n viziunea autorului nostru:analiza social@ cople}e}te ^n primul volum, al@turi de germenii }imanifest@rile plenare ale luptei sociale; aceasta din urm@ devineapoi din ce ̂ n ce mai mult o lupt@ na]ional@, cople}itoare ̂ n cel de-aldoilea volum, unde analiza social@ se sub]iaz@ vizibil. C@ci, ̂ n finalulc@r]ii, semnifica]ia na]ional@ o implic@ }i pe cea social@ ^n termenicategorici. Cele dou@ fluxuri au o constant@ comun@, care le d@unitate }i caracter. Aceast@ constant@ este definit@ de autor lasf$r}itul primului volum (S, II/251), sub forma unei judec@]i deansamblu: „Istoria rom$nilor din Dacia Superioar@ n-a fost alta dec$to asuprire ne^ntrerupt@ a rom$nilor din partea ungurilor (a se ^n]e-lege aristocra]ia maghiar@; vezi ca dovad@ S, XVI), o lupt@ continu@^ntre aceste dou@ eleminte”. %n func]ie de dicotomia dinamic@

129


fundamental@, Papiu Ilarian adopt@ o periodizare jalonat@ de marilemomente ale luptei rom$nilor transilv@neni, preval$nd la ^nceputevenimentele de ordin social, mai t$rziu cele politico-na]ionale.Sistemul c@r]ii se ^nchide la 1848, unde se ^nt$lnesc toatedetermin@rile urm@rite de autor. Concluzia ultim@ e aceea arevolu]iei, ca unic mijloc de ^mplinire a sensului istoriei rom$nilor.

Iob@gia

Incursiunea lui Papiu Ilarian ^n trecutul social al rom$nilortransilv@neni e fluid@ }i interesant@. Nenorocirea lor are, prinveacurile anterioare, cauze politice: p@r@sirea Daciei de c@treAurelian, n@v@lirile barbare care au f@r$mi]at trupul etnic originaral traianizilor, ̂ n fine, c@derea „ducatelor” rom$ne}ti din Transilvaniasub st@p$nirea ungurilor. „Istoria rom$nilor supt unguri, acum^ndat@, la ^nceput, e trist@ cu introducerea iob@giei, }i din secol ^nsecol se face tot mai plin@ de nedrept@]iri pentru rom$ni” (S, II/15).Istoricul nostru identific@ termenul de iobag cu acela de sclav. Nuprintr-o confuzie de sensuri, ci datorit@ opticii sale rela]ionist-liberaleasupra celui mai ad$nc fenomen social al evului mediu. Porne}tela o ampl@ analiz@ istoric@ a evolu]iei iob@giei ^n Ungaria }iTransilvania condus de concep]ia evoluat@, liberal@, a lui KarlRotteck, pe care-l citeaz@ ca surs@ fundamental@ (Ibid./18). %nlumina acestei concep]ii, Papiu Ilarian vede alunecarea ^n iob@gieca pe un proces continuu de spoliere a ]@ranilor de c@tre nobili.Acestui mecanism ̂ i sunt aservite toate p$rghiile politice ale statuluimaghiar: regalitatea, biserica, armata. Iob@girea evolueaz@ de laparticular c@tre particular, p$n@ la robia personal@, ^n sensulnominaliz@rii st@p$nului. La ^nceput, partea cea mai mare alocuitorilor ]@rii era liberi. Exista o mare categorie intermediar@ a„liberilor”, diferi]i de nobili dar neaservi]i acestora. Aservirea a^nceput ca fenomen particular, prin pierderea nominal@ a libert@]ii.Accelerarea fenomenului este o lege obiectiv@, oglindit@ ^ndocumentele politice ale vremii. Dac@ sub {tefan I, regele Ungariei,se emit legi ̂ mpotriva }erbirii persoanelor libere, ̂ n secolul al XI-lea

130

Ioan Chindri}

Ladislau I aduce de pe acum legi ̂ n favoarea }erbirii. E drept, estevorba de pierderea penal@ a libert@]ii dar, scrie Papiu Ilarian, „pu]intrebuia s@ gre}easc@ liderul spre a-}i pierde libertatea }i a c@dea^n iob@gie” (Ibid./20). Urm@toarele legi l@rgesc cadrele acestuiproces ^ngust de aservire, av$nd acum un scop larg }i precis:^nchegarea marilor propriet@]i funciare. Daniile regale }i acapar@rilepersonale vizeaz@ nu numai p@m$ntul, dar }i locuitorii liberi aiacestuia. Se creaz@ un precedent cu urm@ri grave: negareadreptului de proprietate al ]@ranilor }i negarea libert@]ii personalea acestora. Cur$nd, iob@gia nominal@ devine iob@gie general@ –„dreptul de proprietate deveni drept esclusiv al aristocra]iei” (Ibid./154) – ca baz@ a constitu]iei feudale. Concomitent, se specific@no]iunea de st@p$n. Dac@ la ^nceput ]@ranii iob@gi]i se considerauca apar]in$nd regalit@]ii, statului sau bisericii, cu timpul ei devinproprietatea nobililor. Cu aceasta cercul feudaliz@rii se ^nchide,provoc$nd o masiv@ deplasare a no]iunii de drept ^n general c@treno]iunea specific@ de drept seniorial. For]@ proxim@ de exercitarea atribu]iilor ierarhice sociale, dreptul senioral are ca rezultatdislocarea poporului chiar }i de la exerci]iul drepturilor general-feudale oferite de legile ]@rii. Papiu Ilarian se opre}te cu uimire }isil@ asupra acestui capitol de discrepan]@ ^ntre fondul }i formainstitu]iei iob@ge}ti. Sesizarea ei, de mare actualitate ^n analizafeudalit@]ii transilv@nene, dovede}te o sensibilitate deosebit@ dinpartea istoricului nostru, o bun@ cunoa}tere a surselor de ordinjuridic, a raporturilor reale din cadrul institu]iei iob@ge}ti. %n principiu,]@ranilor nu le-a fost de negat ^n ^ntregime dreptul de proprietate.Legiuirile regale disting de fiecare dat@ o proprietate de jure a}erbilor, ^n diferite accep]iuni regulative, de la mica proprietatecasnic@ p$n@ la proprietatea funciar@. Bula de aur a lui Andrei II,de la 1222 (R, XLIX/281) prevede c@ „dac@ va muri servientele f@r@fiu, a patra parte din posesiune s@ o capete fii@-sa; de reziduu [restul– n.ns.] s@ dispun@ cum ^i va pl@cea” (S, II/154-155). %n afarapropriet@]ii, constitu]ia din 1222 vorbe}te }i despre „lucrurile }erbilor}i mili]ilor”, pe care nu are voie s@ le r@peasc@ nimeni: „Nobilul careva strica s[au] despoia pe ]@ran, s@ se despoaie de demnitatea sa

131


^nainte a toat@ ]ara, d$nd ^nd@r@t ce a luat” (Ibid./155). P$n@ }iTripartitumul lui Verböczi, unde se decreteaz@ c@: „Rusticus praeterlaboris mercedem, in terris domini sui, quantum ad perpetuitatemnihil juris habet”, vorbe}te ^n mai multe locuri de „eredit@]ile }ibunurile imobili ale ^nsu}i ]@ranului” (Ibid./156). Dar toate acestelegiuiri nu aveau nici o valoare, pe c$t@ vreme „un nobil era unadev@rat regul (cr@i}or) ^n castelul s@u, cu deplin@ putere regal@,nu numai peste p@m$ntul, dar }i peste persoana iobagilor, sclavilors@i” (Ibid./160). E epoca de aur a iob@gismului de tip vechi, de subregii unguri, epoc@ pe care Papiu Ilarian o descrie ̂ n termeni clasici:„%ntre ]@ran }i stat nu era nici o rela]iune”, ]@ranul fiind supusulnobilului, nu al statului. Prin m@rginirea puterii centrale cre}tea pute-rea st@p$nului feudal }i, odat@ cu ea, ap@sarea ]@ranului, „care erasupus arbitriului imediat }i absolut al nobilelui”. Cum singura surs@de venituri a acestuia din urm@ e p@m$ntul, el ^l sile}te pe ]@ran laobliga]ii tot mai mari. Nu exist@ legi care s@ fixeze ^ndatoririle]@ranului c@tre nobil – urbariu – „c@ci legislatorii aristocra]i n-aveaunici un interes a aduce astfeli de legi”. Locul legii ^l ]ine arbitrarularistocra]ilor }i al dreg@torilor lui de curte”. „Tot p@m$ntul ]@rii sesocotea de proprietate esclusiv@ a nobililor, ]@ranii, clas@ de oamenipr@sit@ pentru aristocra]i” (Ibid./160-161).

P$n@ la acest stadiu care culmineaz@ cu Tripartitumul verböc-zian, iob@gia urmeaz@ o evolu]ie de tip vechi, barbar, ^n virtuteaunei legi derivate din situa]ia rom$nilor de ^nvin}i, ^n raport cu^nving@torii unguri. E un punct de vedere aparent gre}it dar pe carePapiu Ilarian ̂ l argumenteaz@ cu un adev@r de net@g@duit: ̂ n DaciaSuperioar@ densitatea rela]iilor feudale a fost invers propor]ional@cu imixtiunea militar@ a ungurilor, regiunile greu accesibile –Maramure}ul, Chioarul, F@g@ra}ul, Ha]egul – p@str$ndu-}i caracte-rul politico-social prefeudal, rom$nesc. Pe de alt@ parte, nici rom$nii}erbi]i nu suport@ de bun@ voie jugul iob@giei. „Pline sunt paginileistoriei patriei din periodul acesta de a}a numitele tumultusrusticorum” (Ibid./23), c@ci ]@ranii rom$ni, „aduc$ndu-}i aminte c@odinioar@ ei erau domnii }i mo}tenii ]@rei }i ai p@m$ntului, f@cur@dese revolu]iuni asupra veneticilor ]@rei }i ai p@m$ntului, f@cur@dese revolu]iuni asupra veneticilor }i tiranilor” (Ibid./162).

132

Ioan Chindri}

La cap@tul unui lung }ir de lupte sociale, iob@gia din Transilvania^}i pierde treptat caracterul pur social, subtiliz$ndu-se ̂ ntr-o institu]iecu tr@s@turi na]ionale tot mai pregnante. Fenomenul este urm@ritcu seriozitate }i interes de Papiu Ilarian. Premize na]ionale existaude la ^nceput, prin ^ns@}i prevalen]a numeric@ cople}itoare aiobagilor rom$ni din Transilvania. Dup@ Bob$lna, cu Unio TriumNationum, caracterul na]ional al asupririi devine manifest. Principiulap@s@rii na]iunii rom$ne de c@tre cele trei na]iuni conjurate are mult@vreme un caracter concret, aplicativ, dar cu timpul devine principiuconstitu]ional, inaugur$ndu-se noua faz@, na]ional-politic@, aiob@giei. Ocazia proxim@ o d@ epopeea lui Mihai Viteazul, dup@ ac@rei c@dere na]iunile conjurate se declar@ na]iuni constitu]ionale,consfin]ind prin lege ceea ce hot@r$ser@ la 1437. Approbatae etCompilatae Constitutiones constituie expresia legislativ@ a acesteihot@r$ri. Secole de concluzii politice }i sociale feudale sesintetizeaz@ ̂ ntr-o legiuire nefast@ pentru rom$ni. Cele trei na]iuni:ungurii, sa}ii }i secuii, dimpreun@ cu religiile lor: catolic@, calvin@,uniterian@ }i luteran@ constituie Statuturile }i Ordinile ]@rii, numaiacestea sunt Regnicolae. %n ceea ce-i prive}te pe rom$ni, ace}tiasunt expedia]i ̂ n afara structurii politice a principatului, prin c$tevaarticole de pomin@ ale „constitu]iei”. Rom$nii se consider@ – lua]i^n bloc, iobagi }i neiobagi, deci ca na]iune }i religie – ca str@ini (!!),tolera]i ^n ]ar@ usque beneplacitum Principum et regnicolarum.Religia lor nu este considerat@ recept@, e doar „suferit@” }i eapropter regni emolumentum, stabilindu-i-se un statut ^njositor,inuman. Noua legisla]ie nu se mul]ume}te cu ^nrobirea concret@ arom$nilor. Direc]ionat@ na]ional, dar la modul vulgar, ea urm@re}teo umilire abstract@, de principiu a acestora. Stigmatiz@ri simbolice,caracteristic medievale, vin s@ secondeze excluderea constitu]iona-l@ a na]iunii rom$ne. Aceasta e numit@ ̂ n constitu]ie, la loc de frunte,adun@tur@ de ho]i }i bagabonzi. Rom$nii nu au voie s@ poarte niciun fel de arm@, fie ei nobili sau iobagi. A}i}derea, nu au voie s@poarte haine de postav, nici pantaloni, nici cizme etc., etc. Pentrua aresta }i schingiui un rom$n, nu este nevoie de vreun motiv^ntemeiat, e suficient@ simpla b@nuial@ a dreg@torilor. C@ acesteschingiuiri au de pe acum un caracter preponderent na]ional, o

133


dovede}te „aten]ia” pe care o acord@, ^n rostirea teoretic@ dar maicu seam@ ^n practic@, religiei rom$nilor. Unio Trium Nationum, ca}i Verböczi, ignorau aspectul inefabil, spiritual, cople}ind prin dra-conism social. Approbatele }i Compilatele au ca nominativ aspectulpolitic, ^n cadrul c@ruia problema religioas@ ^}i g@se}te un loc defrunte. Formularea prin care biserica rom$nilor se scoate din r$ndulcelor recepte, legale, e clar@: „Az oláh nationak vallásai nem a négyrecepta religiokközzül valo”, adic@ „religia rom$nilor nu face partedin r$ndul celor patru confesiuni legale” (R, L/cap. 5, art. 1). Refor-ma, generatoarea unor idei pozitive, de care s-au ^mp@rt@}it }irom$nii ̂ n prima jum@tate a secolului al XVI-lea, devine sub principiicalvini, un curent }ovin, intolerant, slujitor al constitu]iei medievale.Papiu Ilarian sesizeaz@ acest aspect, insist$nd asupra prigoaneipe care a suferit-o biserica rom$nilor. Ca }i ̂ n cazul na]iunii rom$ne,}i aici se urm@rea ^njosirea de principiu. Istoricul nostru aminte}te„cum erau sili]i protopopii rom$ni s@-l poarte [pe superintendentulcalvin – n.ns] pe umerii lor, ^n lectic@, cum }i preo]ii rom$ni sesupuneau la lucru iob@gesc, cum, spre mai mare batjocur@, ^ipuneau domnii pe popii rom$ne}ti s@ le ierneze c$inii de v$nat” (S,II/61). Cazul lui Sava Brancovici ^ncununeaz@ acest calvar suferitde confesiunea rom$nilor, c@ruia Papiu Ilarian ^i confer@ osemnifica]ie na]ional@. Ca, dealtfel, }i autorul ce-i sluje}te dreptsurs@ pentru aceast@ parte a c@r]ii: Petru Maior.

Odat@ ^ncununat@ constitu]ia feudal@ a aristocra]iei maghiareprin legiuirile amintite, asuprirea rom$nilor intr@ – ̂ n ceea ce prive}tecomportamentul asupritorilor – ^ntr-o faz@ nou@: ap@rarea }ip@strarea cu orice chip o prerogativele aristocratice, ̂ n pofida uzuriila care le-a supus timpul }i evenimentele. Domnii de p@m$nt seap@r@ pe cale na]ional@ }i social@: „Nic@iri at$ta alipire de dreptulistoric }i datinile evului mediu, ca la ace}ti aristocra]i” (Ibid./151).„Nici o aristocra]ie pe p@m$nt n-a asuprit pe ]@rani ^ntru at$tam@sur@, nici }i-a sus]inut }i m@rit vreuna drepturile asupra ]@ranilorcu at$ta cerbicie tenace, p$n@ ^n timpul cel mai nou” (Ibid./153).Papiu Ilarian urm@re}te aceast@ sfor]are p$n@ la 1848, cu o acuitateideologic@ ce face din acest capitol al c@r]ii sale (S, II/150-210) poate

134

Ioan Chindri}

cea mai pre]ioas@ contribu]ie din ^ntreaga-i oper@ istoric@. Autorulporne}te de la premisa evoluat@ c@ aristocra]ia a reu}it pe deplins@ men]in@ ^n Transilvania, p$n@ la 1848, contribu]ia feudal@ ^n^ntreaga-i putere. Acest punct de vedere contravenea nu numaiopticii oficiale dar }i istoriografiei anterioare, dup@ care rom$nii arfi beneficiat sub Casa austriac@ de o substan]ial@ u}urare a situa]ieilor sociale }i na]ionale. Istoricul nostru spulber@ cu pricepereaceast@ primejdioas@ }i artificial@ euforie, demonstr$nd continui-tatea nestingherit@ a rela]iilor iob@ge}ti }i dup@ ̂ n@sprirea Austriei.Ceva mai mult, el constat@ o ̂ n@sprire p$n@ la exacerbare a acestorrela]ii, prin abstractizarea tot mai accentuat@ a aparatului adminis-trativ. Pe de alt@ parte nobilimea are un concurent serios ^n statulaustriac, interesat }i el ̂ n exploatarea ]@r@nimii. O lupt@ zon@, surd@}i ̂ ndelung@, ̂ ncepe ̂ ntre nobilime }i puterea central@, birocratic@,cu desf@}urarea de ambele p@r]i a unei complicate campanii deviclenie }i perversitate. Victimele sunt iobagii, denumi]i ^nc@ ^nApptobate, „misera plebs contribuens”. Pentru Habsburgi, aceast@plebe mizer@ contribuent@ punea o mare problem@, aceea arentabilit@]ii. Ca s@ fie rentabil@, ea trebuie pus@ la d@ri c@tre stat.Ca s@ poat@ fi stabilit@ contribu]ia, trebuiau inventariate p@m$nturile}i reglementate rela]iile dintre ]@rani }i domenii de p@m$nt. Sesim]ea nevoia unei noi legiuiri agrare, nevoia unui urbariu.Nenorocirile iobagilor rom$ni sub Casa austriac@ se ^mpletesc cuavatarurile acestui urbariu, care nu va exista niciodat@, gra]ieopozi]iei aristocra]ilor. %n paralel, asuprirea na]ional@ cre}te }i ea,^ntr-un ritm chiar mai accelerat dec$t cea social@. %ncerc@rii rom$-nilor de a-}i u}ura soarta prin unirea cu Biserica Romei, aristocra]iamaghiar@ ^i opune o puternic@ intoleran]@ na]ional@, care va sf$r}icu curentul fanatic }i devastator al ultramaghiarismului. Fiecare pas^n direc]ie social@ sau na]ional@ ̂ ntreprins de rom$ni este secondatde o ac]iune contrarie a aristocra]iei. Articolul 6 din 1744 al Dieteitransilvane spulber@ iluziile uni]ilor cu Roma, pe baza vechiiconstitu]ii medievale: „Dac@ s-ar recunoa}te }i na]ionalitatea politic@a rom$nilor, s-ar r@sturna constitu]iunea ]@rei, de o parte, iar dealt@ parte plebea rom$nilor }i a altor venetici }i }i-ar face loc ^ntre

135


na]iuni }i ar periclita drepturile, privilegiate, imunit@]ile }i preroga-tivele celor trei na]iuni recepte” (Ibid./79). Rescriptului ^n favoarea]@ranilor, emis de Maria Tereza la 1747, nobilii ^i r@spund printr-oignorare total@, iar c$nd aceea}i suveran@ emite celebrele Puncteregulative din 1769, cu aspect de urbariu, domnii de p@m$ntapeleaz@ la h@]i}ul „constitu]ional”: f@r@ adoptarea Dieteiprincipatului, punctele nu aveau putere de lege. Or, dup@ spusalui Papiu Ilarian, „prin Dieta cea ^mpetrit aristocratic@, din care erascos poporul, nu se putea face nici o lege dreapt@ pentru ]@rani”(Ibid./170). R@mase la buna apreciere a „socotin]ei ^n]elepte adomnilor”, reglement@rile de la 1769 degenereaz@ ̂ n noi posibilit@]ide ̂ nrobire puse la dispozi]ia domnilor de p@m$nt. De pild@, ̂ n loculunor ne^nsemnate rest$ngeri de drepturi, acestora li se permite s@comaseze zilele de clac@ ale iobagilor la trei s@pt@m$ni. %n loculunor zile r@sfirate pe parcursul anului, nobilii au la dispozi]ie acumr@stimpuri de lucru masive, pe care }i le fixeaz@, fire}te, ^nperioadele cele mai optime ale anului. Gospod@ria iobagului estelovit@ de moarte. Dreptul de jurisdic]ie al domnilor de p@m$nt asupraiobagilor se men]ine, ba chiar se ^nt@re}te, prin colaborareaautorit@]ilor comitatense, guberniale }i aulice, alc@tuite tot din nobili.„La cine dar – se ^ntreab@ Papiu Ilarian (Ibid./172) – s@ se pl$nge]@ranul asuprit de domnu-s@u?”.

Ne afl@m ^n secolul al XVIII-lea, c$nd ^n Europa se rosteauprincipiile iluminismului, ale dreptului natural. Rom$nii dinTransilvania se resimt, ̂ ns@, doar de o asuprire }i mai [email protected] domniei lui Iosif al II-lea ca }i accidentul revolu]iei dinFran]a sunt folosite de aristocra]ie ^n scopul propriu, „spreconsolidarea feudalismului” (Ibid./174), c@ruia i se imprim@ uncaracter dinastic }i monarhic, leg$ndu-se existen]a monarhiei }idinastiei habsburgice de existen]a nealterat@ a constitu]ieimedievale. R@scoala lui Horia este prilejul proxim al unui puternicreviriment al asupririi feudale, acum nemijlocit legat@ de ceana]ional@. A}a se face c@ ^n 1791, ca r@spuns la Supplexulrom$nilor, Statuturile }i Ordinile Transilvaniei aduc celebrul articolurbarial din 18 iunie 1791, care constituie, dup@ Papiu Ilarian, un

136

Ioan Chindri}

cert pas ^napoi chiar fa]@ de situa]ia de p$n@ atunci a iobagilor. Ede notat faptul c@ Dieta principatului emite reglement@rile de la 1791^n contradic]ie cu propunerile %mp@ratului Leopold al II-lea, careprev@d ̂ mbun@t@]irea situa]iei ]@ranilor. Aristocra]ii – spune autorul– „cu mult era mai nec@ji]i asupra rom$nilor pentru revolu]iunea luiHoria de cur$nd, pentru peti]iunea na]ionale [Supplex LibellusValachorum – n.ns.] ce se a}ternuse tocmai la aceast@ diet@; dealt@ parte cu mult le era mai pl@cut a régi jó szokás [bunele r$nduielivechi], dec$t s@ pun@ pre] pe aceast@ propuse]iune regeasc@” (Ibid./175). Rezult@ o reafirmare a tuturor drepturilor nobilimii, cu o singur@excep]ie: se acord@ dreptul liberei migra]iuni a iobagilor,Transilvania fiind ultimul loc din Europa unde mai persista legareade glie a ]@ranului. Dar „libera migra]iune pu]in@ bucurie c@}un@rom$nilor, c@ci era legat@ de pl@tirea tuturor d@torielor, de o parte,de alt@ parte de acea ^nd@torire ca ]@ranul s@ pun@ alt om ^n loculs@u” (Ibid./176). Aceast@ ̂ nghe]are a rela]iilor feudale devine acumexasperant@ pentru rom$ni, prin faptul c@ este o piedic@ ^n celeaactivit@]ii acelor structuri institu]ionale rom$ne}ti ^n jurul c@rora seforma viitoarea burghezie na]ional@. {i totu}i, ^n pofida tuturorfactorilor interni }i externi, „asuprirea ]@ranilor era nem@rginit@,pl$ngerile ne-ncetate asupra ap@s@rii arbitrarie, asupra ̂ ngreui@reicu robote cari nu le puteau ^mplini, asupra scoaterei arbitrarie dinmo}ii” (Ibid./179). „Din toate acestea – conchide Papiu Ilarian – u}orputea s@ vad@ veri cine c@ pe calea legislativ@ nimica nu era de aputea a}tepta de a se rezuma ^n Curte, care avea multe interesede a u}ura soartea rom$nilor [...], cea mai mult@ speran]@ ̂ n spiritul^n@int@toriu al timpului” (Ibid.,/179). Acestui „spirit ^n@int@toriu altimpului”, aristocra]ia ^i opune, ^n prima jum@tate a secolului alXIX-lea, c$teva ac]iuni care fac din Transilvania o adev@rat@ oaz@de longevitate medieval@. La 1810-1811, pun$ndu-se problemaurbariului, corpurile legiuitoare conchid c@ acesta va fi legal numaicu condi]ia ca „printr-^nsul s@ nu se veteme nicidecum prerogativelenobilitare”. Apoi, i se impune viitorului urbariu s@ recunoasc@domnului de p@m$nt dreptul de a hot@r^, „ce trebuie s@ lase ]@ranuluipentru sus]inerea vie]ei sale, pentru care emolument [salariu –

137


n.ns.] – ce are de a r@m$ne ̂ n m$inile ]@ranului s@u p$n-va pl@ceadomnului s@u p@m$ntesc – ]@ranul e ^ndatorat a }erbi” (Ibid./178).A}adar, ^napoi la Verböczi }i la Apporobatae! %n anii 1818-1819,Curtea organizeaz@, ̂ n sf$r}it, o conscriere a p@m$ntului ̂ n Transil-vania. Reu}ita acestei ̂ ntreprinderi ar fi dus la o clarificare a ̂ ndatori-rilor iobagilor }i la reducerea arbitrariului st@p$nilor. Profit$nd deprerogativele pe care le aveau ^n principat, de putere executiv@ }isocial@, nobilii unguri falsific@ grav conscrip]ia, ̂ nsu}indu-}i p@m$n-turile iobagilor prin alipirea acestora la suprafe]ele alodiale. Curteade la Viena sesizeaz@ falsul, dar nu se poate ^ntreprinde nimic.Raporturile urbariale r@m$n pe acela}i fir, al c@rui cap@t duce laVerböczi! Alte trei sesiuni dietale: 1834, 1837-1838, 1841-1842 nuaduc nimic nou ^n aceste raporturi. Urabariul mult a}teptat nu se^ntocme}te, comisia alc@tuit@ ^n acest scop motiv$nd c@ odat@ cudesfiin]area robotelor „nu s-ar putea acoperi puterile trebuincioase^ntru ducerea economiei rurali”. „Adec@ – subliniaz@ autorul – cetot at$ta ̂ nsemneaz@: ridic$ndu-se robotele, oamenii n-ar mai lucradomnilor pe nimic” (Ibid./186). Ca s@ agraveze }i mai mult lucrurile,^n problema iob@geasc@ ̂ }i fac loc considerentele politicii na]ionalemaghiare. Sus]inute de partida liberal@ din Transilvania – alc@tuit@^n ̂ ntregime din aristocra]i sadea! – aceste idei condi]ionau }terge-rea iob@giei de lep@darea na]ionalit@]ii }i alipirea rom$nilor la na]iu-nea maghiar@. Cum ̂ ns@ rezultatele acestei campanii se dovedescnule, cei ce ̂ }i zic liberali p@r@sesc deocamdat@ ideea }tergerii iob@-giei, f@c$nd platform@ comun@ cu interesele celor ce sus]ineau cucerbicie constitu]ia medieval@. Ace}tia din urm@ ^}i ^ncununeaz@eforturile ̂ n Dieta din 1847, c$nd se emite ̂ n sf$r}it un urbariu, darnu cel a}teptat de ]@rani, ci unul care, ̂ n mod straniu pentru mijloculveacului al XIX-lea, reu}e}te s@ conserve toate aspectele nefasteacumulate ^n c$teva veacuri de asuprire social@. %n primul r$nd,iob@gia se p@streaz@ ̂ n ̂ ntregu-i ̂ n]eles. Reglement@rile concrete,de aspect, ale acestei iob@gii se bazeaz@ masiv pe Tripartitum }ipe Approbatae et Compilatae, ba chiar }i pe „obiceiul p@m$ntului”,„prin cari de nou se las@ poarta larg@ }i pe viitoriu, ca }i mai nainte,arbitrariul domnesc” (Ibid./188). Papiu Ilarian face o analiz@ am@-nun]it@ a acestor reglement@ri – colonicatura }i alodiul, beneficiile

138

Ioan Chindri}

urbariale, presta]iile urbariale, dijmele }i d@rile c@tre nobili, con-tractele urbariale, dreptul de migrare, de jurisdic]ie }.a. – ̂ ntr-o suit@de constat@ri (Ibid./188-210) care-l duc la concluzia c@ acest ur-bariu, ^n fiin]@, nu este alta dec$t o legalizare, o codificare a arbi-trariet@]ilor domne}ti de mai ^nainte”. (Ibid./188).

La sf$r}itul acestei lungi }i competente analize sociale, PapiuIlarian se ^ntreab@: „Cine-l va desd@una pe rom$n, pe ]@ran denedrept@]ile politice }i sociali de at$tea secle? Cine-i va ^ntoarce^nd@r@t lucrul }i proprietatea r@pit@?” (Ibid./210). Interoga]ia estecaracteristic@ unei familii ideologice distincte, ^n r$ndul c@reiaautorul Istoriei rom$nilor din Dacia Superioar@ a avut un rol ̂ nsem-nat. Apetitul analizei sociale este ̂ n mod evident tributar lui NicolaeB@lcescu }i Magazinului istoric pentru Dacia. Dealtminteri, dup@p@rerea unui cercet@tor, „el este ^n revolu]ia din 1848 }i ^nistoriografia rom$neasc@ un B@lcescu produs de istoria poporuluirom$n din Ardeal” (R, XLIII/94-95). Mai pu]in@ dreptate are acela}iautor c$nd afirm@ c@ analiza social@ se realizeaz@ la Papiu Ilarian„cu mijloace specifice ale istoriografiei romantice” (Ibid./95). Nu ebine s@ se generalizeze prea tare suflul puternic romantic al c@r]ii}i asupra capitolelor de analiz@ social@. Dep@}indu-l pe B@lcescu,autorul nostru este mult mai profund, dominat de tendin]a elucid@riimecanismelor iob@giei cu ajutorul aparatului pozitivist. Tonul estesobru, analitic, str$ns legat de con]inutul documentului. E parteacea mai riguros sus]inut@ documentar din ^ntreaga carte. Induc]iae urm@rit@ cu acurate]e, nimic nu se afirm@ f@r@ sprijin prealabil pedocument. Logica analizei e dominant@, stilul secundar. Oarhitectur@ interioar@ armonioas@ sprijin@ tot timpul excursul logical autorului. Evident, problematica maselor ^n general, a obscureiistorii ]@r@ne}ti ̂ n special este un comandament romantic }i acestast@ la baza ^ntregii ^ntreprinderi. Dar modelul analizei l-a ^mpru-mutat, dup@ cum singur recunoa}te (S, II/18, n*) de la Karl Rotteck,surs@ de medita]ii mai mult ra]ionalist-liberale. %n manifestul dinmartie 1848 (S, XV) Papiu Ilarian p@stra ̂ nc@, dup@ cum am v@zut,^ntregul flux al motiva]iei romantic-sentimentale, inclusiv apelulb@lcescian la mila }i ̂ n]elegerea st@p$nilor. Acum, ̂ n Istorie, ductulideologic pe care alunec@ ̂ ntreaga analiz@ social@ este altul, vizibil

139


mai avansat. %nc@rc@tura exploziv@ ce se resimte pe ̂ ntregul parcursn-are un ̂ n]eles istoriografic, ci ideologic. Concluzul social ca dimen-siune ideologic@ e caracteristic viziunii liberale. Istoria social@cunoa}te la el dou@ categorii distincte, asupri]i }i asupritori, separateireductibil de istorie. Pozi]ia ̂ n care ̂ i vede Papiu Ilarian este anta-gonist@, destinul lor istoric are ca fond zgomotul continuu, c$nd maiputernic, c$nd mai ^ndep@rtat, al luptei de clas@. %n condi]iile date– istoria rom$nilor din Transilvania – accentul revolu]ionar e dublatde lupta na]ional@. Concluziile autorului nostru se opresc ̂ n pragulrevolu]iei. %ncep$nd din acest moment, ideile sale sociale sunt deurm@rit – a}a dup@ cum am f@cut-o – ^n programul pa}optist alrom$nilor transilv@neni, care se resimte puternic de aportul lui PapiuIlarian. Dealtminteri, preambulul istoric ^ntreprins nu este dec$treflectarea unei cerin]e contemporane, aceea de a demonstraistoric valabilitatea revendic@rilor sociale cuprinse ^n programulna]ional.

Devenirea na]ional@

Aceluia}i imperativ i se supune }i analiza vie]ii politice arom$nilor din Transilvania p$n@ la 1848. E cel de-al doilea canalde p@trundere istoric@, mult deosebit ca modalitate }i expresie deprimul, Papiu Ilarian ^}i d@ aici m@sura adev@ratei sale forma]ii }ivoca]ii istoriografice, aceea de romantic contaminat de ideologiana]ionalist-liberal@. Dealtminteri, ^n condi]iile Transilvaniei,inflexiunile liberale fac corp comun cu marele curent romantic,afect$nd mai pu]in crea]ia literar@ }i mai substan]ial ideologiapolitic@ }i cultural@. Nu e lipsit de importan]@ faptul c@ istoricul nostrupurcede la schi]area acestui repertoriu politic al trecutului av$nd^n urm@ experien]a unei revolu]ii. Incizia puternic@ ^n ^nsu}i meca-nismul istoriei, revolu]ia a contituit momentul unei clasific@riideologice, lucru care pentru Papiu Ilarian a ^nsemnat ata}areadefinitiv@ la doctrina revolu]iei na]ionale. Abordeaz@, a}adar,trecutul politic din acest unghi metodologic, proiectul ^n secolele

140

Ioan Chindri}

anterioare lumina orbitoare a judec@]ii revolu]ionar-pa}optiste. Subputerea acestui fascicol cople}itor, trecutul se dezgole}te deobscurit@]i }i penumbre, artificii }i repeti]iuni gratuite, dezv@luin-du-ne firul logic al unei adev@rate continuit@]i revolu]ionare. Istoriapolitic@ a rom$nilor transilv@neni nu este altceva dec$t istoria lupteiacestora pentru p@strarea fiin]ei etnice }i na]ionale. Principiuldicotomic: rom$ni – unguri ac]ioneaz@ }i pe fluxul istoric, ^ntr-om@sur@ chiar mai mare dec$t ̂ n compartimentul social. Prin cel deal doilea termen al acestei ecua]ii antinomice se ̂ n]elege ̂ nc@ odat@aristocra]ia maghiar@, autorul ̂ nsu}i sesiz$nd ̂ ntr-un alt loc ura declas@ ce exista „^ntre ungurii nobili }i rom$nii nenobili”.

Tributar lui {incai }i Petru Maior, Papiu Ilarian identific@ ̂ nceputulistoriei rom$nilor cu momentul ̂ ntemeierii provinciei romane Dacia.C$teva concesii se fac din capul locului teoriei radicale despreoriginea rom$nilor }i rolul provinciei: Traian i-a extirpat cu totul pedaci, provincia Dacia a ocupat un loc aparte, special, cu totul dedaci, provincia Dacia a ocupat un loc aparte, special, ^n ierarhiateritoriilor romane, st@p$nirea roman@ a ^nsemnat un r@stimp demare glorie }i fericire acut@ pentru rom$ni: „Monumitele m@rimeiromane, marturii fericitei rom$nilor ^n Dacia stau p$n@ ast@zi” (S,II/2). Aceast@ lumin@ de m@re]ie }i fericire are rolul unui revelatorde contrast ̂ n gama romantic@ major@, spre eviden]ierea catastrofeicare a constituit-o pentru romanitatea r@s@ritean@ c@derea Daciei^n st@p$nirea barbarilor. E un moment cople}itor, o dureroas@cotitur@ a destinului, pe care invoca]ia romantic@ o propor]ioneaz@la dimensiuni cosmice: „Voi, icoane maiestuoase ale unui timp apu-n@toriu! Voi, fe]e ambi]ioase ale Romei cei superbe! Voi, stingun-delor schintei de viea]@ ale unei lumi ^mb@tr$nite }i mai ales tu,fericirea Daciei Auguste, apune acum ̂ n pace! O alt@ genera]iune,alt spectaclu, alt ton de lucrare }i p@timire urmeaz@” (Ibid./4). PapiuIlarian se afl@ acum pe filiera nestingherit@ a modalit@]ii }i tonuluice corespundeau unui demers romantic prin excelen]@, potrivitdealtminteri }i v$rstei autorului. Cutare descriere a n@v@lirilor seridic@ puternic din anonimatul sutelor de ^ntreprinderi similareprintr-o vibra]ie a stilului ce-i confer@ calit@]ile unei excelente lecturiliterare: „Ici din codrii cei ^ntuneca]i ai Miaz@noaptei, colea din

141


se}ertele cele retrase arabice se revars@ f@r@ ^ntrerupere, ca unpotop nimicitoriu, irump ca ni}te valuri teribile de mare, se ridic@ca ni}te nuori grei amenin]@tori semin]ii peste semin]ii de popoarenecunoscute p$n@ atunci, potopind cu fer }i cu foc tot ce le st@^nainte” (Ibid./4). Exaltarea stilului, pe care o vom urm@ri }i ^ncontinuare, nu ̂ ntunec@ ̂ ns@ firul }tiin]ific al c@r]ii, supus unei ambi]iitemerare: aceea de a reconstitui, din palide reminescen]e^mpr@}tiate prin p$cla veacurilor, imaginea sentimental@ a colonieitraiane din interiorul arcului Carpa]ilor. Adev@rurile istorice se^nl@n]uie ^n egal@ m@sur@ din rigoarea documentelor }i din logicainterpret@rii. T$n@rul istoric afirm@ }i el, ^n buna tradi]ie }incaian@,c@ „geniul romanilor nu suferi ca str@nepo]ii unei gintre at$t de maris@ pear@” (Ibid./6), dar simte nevoia unei explica]ii mai palpabile afaptului c@ rom$nii }i-au p@strat cu acurate]e at$t de uimitoare„individualitatea }i caracterul lor na]iunale”. Explica]ia o g@se}te laBonfinius, care afirm@ c@ rom$nii „non tantum pro vitae quatum prolinguae incolumitate certasse videantur” (Ibid./7). Papiu Ilarian pune^ntregul s@u demers politic sub semnul acestei lupte din sferainefabilului, unde este c@utat }i for]a aproape neverosimil@ alupt@torilor „pro linguae”. E o for]@ ce tope}te violen]a barbar@ dar– durere! – este neputincioas@ ^n fa]a unui alt pericol: dezbinarea,evolu]ia politic@ ^n forma]iuni statale paralele (nu convergente,deocamdat@; nicidecum divergente), f@r@ a ]ine cont c@ „putereana]iunale unit@ numai poate da pept n@v@lirilor streine” (Ibid./8). Eun exemplu tipic de sanc]ionare a trecutului cu judecatacontemporan@ autorului. Rezult@ o dureroas@ str$ngere de inim@,preferat@ de orice autor romantic unei neutre constat@ri a realit@]iiistorice: „C$nd vor ^nv@]a odat@ rom$nii c@ ei numai cu puteri^ntr-unite pot s@ ^nfr$ng@ pre inamicii lor?!”. Apoi, subliniereasciziunii rom$nilor reliefeaz@ }i mai puternic eroismul de epopeeal luptelor acestora, aici, la por]ile Danubiului }i Euxinului, unde}ocul barbar a avut o violen]@ fantastic@. Dintre to]i, cel mai puternicau lovit ungurii, de la a c@ror n@v@lire ^ncep cu adev@rat „adver-sit@]ile” rom$nilor ^n Dacia Superioar@. Acest punct de vedere,generalizat de Papiu Ilarian – dup@ cum am mai subliniat – la toate

142

Ioan Chindri}

planurile, constituie cheia ^ntregii c@r]i }i de abordarea lui sincer@,f@r@ prejudec@]i, depinde ^n ^ntregime ^n]elegerea sau ignorareauneia din marile lucr@ri ale istoriografiei noastre na]ionale. Emomentul de maxim@ concentrare pe linia argumenta]ieiistorico-juridice pe care autorul o aduce la teza st@p$nirii de drepta rom$nilor asupra Transilvaniei. Descenden]a traian@ c@zuse, prinvechimea aproape atemporal@, ^n r$ndul argumentelor de dreptnatural, profetate de B@rnu]iu la 2/14 mai 1848. Savignyan denecesitate, Papiu Ilarian descrie tabloul unei Transilvanii puternicorganizate politic ^n momentul intr@rii ungurilor, c@rora le opun orezisten]@ d$rz@ izvor$t@ din acest aparat politic na]ional. Tradi]iaexisten]ei acestor organiza]ii statale – confirmat@ dealtfel deistoriografia noastr@ (R, XLIX) – fusese clasicizat@ ^nc@ de {incai}i Petru Maior, dar istoricul nostru ^i spore}te semnifica]ia printr-oinfuzie de accep]iuni noi. Tabloul ^nf@]i}at este acela al unorputernice structuri politice }i militare, conduse de „ducii rom$ni aiDaciei Superioare”, cu nume etimologizate la modul traianofon:Gelu este Iulius, Menumorut e Minor Marius, Glad e Claudius,Ahtum e Optimus. Opozi]ia acestora ^mpotriva ungurilor e dene^nfr$nt, iar c@derea lor n-a ̂ nsemnat totodat@ c@derea rom$nilor.%n pasaje bine sus]inute documentar, Papiu Ilarian preia fost supu}icu puterea armelor, ci s-au supus de bun@voie ungurilor, dup@r@zboaie cumplite, cu p@strarea ne}tirbit@ a tuturor prerogativelorpolitice ^n cadrul noii vasalit@]i: „{i dac@ ^n urm@ fur@ sili]i a sesupune, aceasta o f@cur@ dup@ ce acum mai toate popoarele vecineerau supuse, numai dup@ r@sboaie cumplite }i s$ngeroase }i cutratate de pace onorifice” (S, II/24). Teza ̂ nchide ciclul descenden]eisale din falanga istoriografic@ a {colii Ardelene, care ̂ nchinate chiaro lucrare aparte acestui aspect: studiul lui Ioan Budai-Deleanu,Hungari vi armorum Transsylvaniam non occuparunt. Rom$nii dinTransilvania, ̂ n specie, „v@z$nd moartea domnului lor [a lui Gelu –n.ns.] }i-au ales sie}i domn pre Tuhutum, nu supun$ndu-se, ci debun@ voie d$nd m$na cu ungurii, f@c$nd uniune politic@ ̂ ntre sine”(Ibid./12-13).

143


A}adar, vrea s@ scoat@ Papiu Ilarian ^n eviden]@, dup@ dreptulistoric rom$nii fac parte dintre staturile politice ale principatului }iacest drept nu putea fi anulat de legiurile ulterioare, care nu maiau un caracter genuin. Aceast@ argumentare circula ^ntre intelec-tualitatea transilv@nean@ dup@ 1840. Originile ei le g@sim ̂ n SupplexLibellus Valachorum, unde se subliniaz@ c@ ̂ naintea lui Unio TriumNationum drepturile constitu]ionale ale rom$nilor }i ungurilor erauegale. %n deceniul revolu]iei, intelectualii patrio]i dau valabilitatecontinu@ acestei constitu]ii genuine, ^n str@duin]a de a aduce noitemeiuri pentru ^narticularea constitu]ional@ a rom$nilor. %n martie1842 Nicolae Maniu, protopopul Sibiului, ^i scrie lui George Bari]:„Rom$nii no}tri vorbesc ca s@ cerem noi a fi a patra na]ie ̂ n Ardeal.Dar@ mie nu mi se vede cu cele }i cu duh a cere a}ea, ci noi s@cerem ce am fost. %nainte de unire na]iilor au fost trei na]ii: Ungurii,rom$nii }i sa}ii. Nic@iri ^n legi nu st@ vina rom$nilor pentru ce ar fifost ei vrednici a se l@sa ^n l@turi” (D, XLIV). Tema a mai fostvehiculat@ de August Treboniu Laurian, mai ales ^n studiu s@uTemi}ana, de Ioan Maiorescu }i de Bari]. Al@turi de argumenta]iade drept natural, care a f@cut epoc@ prin B@rnu]iu }i adep]ii s@i,exista }i aceast@ nuan]are, ̂ n paralel, pe diapazonul istoric, izvor$t@,dup@ cum am spus, din formul@rile Supplexului. La Papiu Ilarian^ns@ abordarea din acest unghi este un certitudine tributar@concep]iei organiciste a lui Savigny, recep]ionat@ brusc, ^ntr-uninterval scurt }i tulbure ce s-ar situa ^ntre Adresele din Mure}O}orhei }i cuv$ntarea de la Duminica Tomii }i ̂ ntre apari]ia ̂ n 1851a primului volum al Istoriei rom$nilor din Dacia Superioar@.

%n analiza avatarurilor politice ale rom$nilor transilv@neniidentific@m ^n egal@ m@sur@ ideea clasic@ a acelei strategiiancestrale, latine, care ar fi dictat atitudinea rom$nilor }i intuireaclar@ a unui nisus formativus ca ferment dinamizator spre unconduct istoric unitar, organic. Savignyan, sau poate de apartenen]aunui patrimoniu spiritual general european fecundat de ideileprofesorului german, istoricismul se supune ^ns@ la Papiu Ilarianunui mixaj propriu, original }i interesant. Influen]at de Rotteck,istoricul nostru opereaz@ o mare incizie ^n decursul analizei

144

Ioan Chindri}

politico-istorice, c@reia-i aplic@ grefa condi]ion@rii sociale. Asuprireamaghiar@ nu e un lucru ̂ n sine, gratuit, ci un proces ce-}i are izvorul^n evolu]ia social@: „Istoria rom$nilor supt unguri acum la ^ncepute trist@ cu introducerea iob@giei }i din secol ̂ n secol se face tot maitrist@ pentru rom$ni” (S, II/15). Aceast@ leg@tur@ ce a face dintru^nceput ^ntre starea politic@ {i social@ a rom$nilor nu e numai ocale de deplin }tiin]ific@, ̂ ntemeiat@, dar ̂ n acela}i timp modalitateaideal@ de a lega lupta politic@ }i social@ a acestora printr-un izvorunitar, ^ntr-un flux unitar. La Papiu Ilarian acest nisus savignyan,efortul spre devenire, elementul de leg@tur@ }i unitate istoric@ estefactorul revolu]ionar. „Pline sunt paginile istoriei patriei din periodulacesta [evul mediu – n.ns.] de a}a numitele tumultus rusticorum”(Ibid./23), dar aceste revolte au un caracter politic-na]ionalfundamental, datorit@ prevalen]ei masive a iob@gimii rom$ne. Cum,cu timpul, rom$nii devin un popor de iobagi, confrunt@rile dintre celedou@ clase – ]@ranii }i seniorii – cap@t@ implicit valan]a unorconfrunt@ri na]ionale. Aceast@ acep]iune devine evident@ la PapiuIlarian ^n fa]a marelui episod de la 1437, pe care-l consider@ dincapul locului o lupt@ na]ional@, str$ns ^mpletit@ cu cea social@: „%nsecolul XIV }i deosebi de XV asuprirea ]@ranilor devenise acumnesuferit@. Rom$nii fur@ sili]i din nou a apuca armele asupratiranilor” (Ibid./32). Formularea e limpede, f@r@ echivoc.

Autorul acord@ r@scoalei de la Bob$lna o importan]@ cu totuldeosebit@. Cauzele ei sunt sociale }i na]ionale, grave }i de o com-plexitate deosebit@. Cu alunecarea ̂ n iob@gie, rom$nii se pomenescelimina]i din r$ndurile statuturilor politice ale Transilvaniei, ca plebe]@r@neasc@. Regele Ludovic I al Ungariei recomand@ la 1366extirparea total@ a acestora. Peste capul rom$nilor, ap@sa]i de undestin vitreg, se contureaz@ ^ncet, ^ncet un complot al celorlalte„na]iuni” din ]ar@. %n momentul izbucnirii revoltei, consider@ istoriculnostru, complotul era fapt ^mplinit, neeprimat doar. Procesul deeliminare constitu]ional@ a rom$nilor se accelereaz@ sim]itor, paralelcu o ^n@sprire f@r@ precedent a ap@s@rii feudale, poporul iob@gescfiind „asuprit peste toat@ m@sura nu numai de tiranii aristocra]i, ci}i de egoi}tii popi catolici” (Ibid./34). Din acest m@nunchi tensional,

145


ridicarea rom$nilor se augmenteaz@ la dimensiunile unui r@zboina]ional: „Rom$nii erau ^n picioare }i pretindeau dreptate cu toat@energia, cu armele ^n m$n@” (Ibid./35). Papiu Ilarian î vede peinsurgen]i ̂ ntr-o semnifica]ie }i continuitate istoric@ str$ns@. Motivulr@scoalei e frustarea de drepturile politice }i sociale. R@scoala –numit@ de autor revolu]iune – „a fost un protest al rom$nilor ̂ n contrauniunei celor trei na]iuni” (Ibid./38), care avea r@d@cini ad$nci ^ntimp, r@m$n$nd doar s@ se dea pe fa]@ la 1437. Aceast@ r@sturnarea logicii tradi]ionale, dup@ care Unio Trium Nationum a fostocazionat@ de r@scoal@, dovede}te un acut sim] al istoriei, alistoricit@]ii actelor }i evenimentelor ce se petrec la scara popoarelor.Mai departe, rom$nii î vede organiza]i ^ntr-o „universitate” cucaracter militar }i politic, ̂ n frunte cu conduc@tori din r$ndul nobililorrom$ni. Programul „revolu]iunii” este temerar ^n aspectele sociale}i politice. Antoniu cel Mare, conduc@torul r@scoalei, „vrea, curom$nii, s@-}i supun@ sie}i Ardealul }i cu deosebire pe nobili” (Ibid./37). Puterea }i extensiunea mi}c@rii o interpreteaz@ ca un atributal num@rului }i puterii rom$nilor”.

Prezen]a }i continuitatea rom$nilor transilv@neni ^n evul mediuo urm@re}te Papiu Ilarian }i ^ntr-o alt@ consecin]@ a ei, care îprovoac@ sentimente contradictorii: infuzia acestora ^n marea arierom$neasc@ }i ^n r$ndurile popoarelor vecine. Ap@r@torul fidel alideii Dacoromaniei de la 1848-1849 vede ̂ n cele dou@ desc@lecaturi– al lui Radu Negru }i al lui Drago} – semne ale tendin]ei de unirea rom$nilor. Fr@]ia secular@ panrom$neasc@ – „Moldo-Rom$nia dinseculi p$n@ ast@zi fu locul de sc@pare al celorlal]i fra]i ai lor din DaciaSuperioar@” (Ibid./31) – ̂ l conduce la ideea c@ „o istorie general@ atoat@ Rom$nia ar fi ast@zi de cea mai mare trebuin]@” (Ibid./26).Pe de alt@ parte, istoria rom$nilor intracarpatici o urm@re}teadeseori ̂ n istoria ungurilor ̂ n}i}i. Mari personalit@]i ale vie]ii militare}i politice maghiare apar]in gintei rom$ne: Ioan de Hunedoara,Pavel Chinezu, Matei Corvinul. Papiu Ilarian, asemeni istoriciloranteriori, nu-}i poate ascunde un sentiment de m$ndrie la ideeac@ cei mai glorio}i b@rba]i ai Ungariei s-au ridicat din r$ndulrom$nilor. Matei, de pild@, „dup@ ce s-a f@cut june, se f@lia c@ e

146

Ioan Chindri}

n@scut din gintea rom$n@”, iar „magna]ii ungure}ti nu-l puteausuferi” (Ibid./43). Dar admira]ia istoricului nu-i scute}te pe ace}tiade sanc]iunea obiectivit@]ii. Ioan de Hunedoara „nobilit@ foarte mul]icona]ionali ai s@i, dar cu aceasta pu]in folosi na]iunei sale. Un b@rbatca Uniade alte servicie putea face rom$nilor r@scula]i la 1437!”(Ibid./41). Matei Corvinul, pe l$ng@ meritul de a-i fi u}urat pe rom$nide unele greut@]i, „avu ambi]iunea de a se scula cu r@zbel asupralui {tefan cel Mare din Moldavia” (Ibid./44). Dezam@git de ace}tia,autorul ^}i ^ndreapt@ admira]ia }i speran]ele c@tre principii cu ade-v@rat na]ionali, care ac]ionau ^n numele rom$nilor. Dup@ tragediade la Mohács, ^ntre ale c@rei cauze num@r@ }i asuprirea inuman@a rom$nilor, Papiu Ilarian urm@re}te ^ncerc@rile lui Petru Rare} dea cuceri Transilvania, dar mai ales marea epopee a lui MihaiViteazul e circumscris ca o culme a vie]ii na]ionale, cu at$t maifericite cu c$t acum era vorba de ansamblul rom$nilor. Cu MihaiViteazul, care „^}i propusese foarte ca s@ uneasc@ pre to]i rom$niidin toat@ Dacia ̂ ntr-un trup na]ionale, precum fusese odat@”, „gloriagintei rom$ne ajunse la culmea sa”. Istoricul nostru prinde }iexprim@ ^ntreaga semnifica]ie politic@ a actului de la 1600-1601:unirea na]ional@. %n compara]ie cu principii transilvani, „ace}ti tiranimici dar crudeli”, se ̂ nal]@ m@re]ia homerian@ a lui Mihai, „acel geniumilitariu }i politic care era s@ m@reasc@ gloria }i puterea rom$nilor”,istoricul nostru dimension$ndu-l ^nc@ o dat@ dup@ criteriile politiceale prezentului: „C$]iva ani mai mult din via]a lui Mihai }i nu numairom$nii, dar tot orientul alt@ fa]@ ar avea ast@zi” (Ibid./56).

P$n@ ^n acest moment, c@ruia-i corespunde ^n paralela social@apari]ia Approbatelor }i Compilatelor, Papiu Ilarian a urm@ritatitudinea rom$nilor ^n termeni mai mult sau mai pu]in mar]iali. Cusf$r}itul asupririi medievale simple, brutale, }i cu imixtiuneaaspectului de principiu, abstract ^n noile legiuiri, tactica rezisten]eirom$ne}ti se schimb@ }i ea. Aceasta cap@t@ un caracter na]ionaldin ce ̂ n ce mai pronun]at, ̂ ntregul efort fiind orientat spre reconsi-derarea calit@]ii de na]iune regnicolar@ a rom$nilor, eludat@ dup@Papiu Ilarian, dar nu pierdut@. Piatra de hotar a noii ere este anul1700, momentul unirii rom$nilor cu biseric Romei. Istoricul nostru

147


acord@ o importan]@ de prim rang acestui moment tocmai datorit@func]iei sale genitive: din actul unirii se nasc acele nuclee institu-]ionale ̂ n jurul c@rora se vor structura noile for]e na]ionale. Cu acestprag deloc conven]ional, factorul de organicitate istoric@, acel nisusformativus ce st@ la baza demersului lui Papiu Ilarian se converte}tecalitativ, din rezisten]@ spontan@ a poporului pe coordonatele uneistrategii ancestrale, ̂ n acumulare calitativ@ pe drumul con}tientiz@riina]ionale. Iat@ de ce, unirea cu Roma se bucur@ de o analiz@ ampl@}i predilect@. Exist@ ^ns@ }i cu al doilea motiv al acestei predilec]ii,unul ce ]ine de ereditatea spiritual@ a autorului. Punctul s@u devedere asupra unirii descinde din Istoria bisericeasc@ a lui PetruMaior, de la care, dealtfel, problema nu s-a mai ^nvrednicit de oaten]ie minu]ioas@ p$n@ la Papiu Ilarian. Ca }i Petru Maior, acestaconsider@ unirea ca un act politic ^nc@ din faza lui inten][email protected] ^l g@se}te ^n jocul dublu al Cur]ii Imperiale din Viena,noua st@p$n@ a Transilvaniei, care pe de o parte, ^n DiplomaLoepoldin@ din 1699, nu cuteaz@ s@ contrazic@ baza constitu]ieifeudale transilvane, l@s$ndu-i pe rom$ni ^n situa]ia de na]iunetolerat@, dar pe de alt@ parte, dore}te s@ }i-i adnumere confesionalpe ace}tia, spre a ^nt@ri catolicismul asaltat ^n r@s@ritul imperiuluide confesiunile protestante. Pentru rom$ni, unirea nu are deasemenea nici un amestec cu credin]a, fiind „un act curat politicdin partea rom$nilor, un act al pruden]ei politice }i zelului na]ionaleal p@rin]ilor no}tri” (Ibid./77). Autorii unirii scontau, prin alipirea launa dintre religiile recepte, pe o ^mbun@t@]ire politic@ a na]iunii, ^nsensul remedierii situa]iei ei constitu]ionale. Mai mult dec$t puncteledogmatice ale actului de la 1700, pe Papiu Ilarian ^l intereseaz@programul maximal vizat de rom$nii uni]i: ̂ narticularea lor ̂ n r$ndulna]iunilor regnicoloare }i repunerea ^n toate dreg@toriile ]@rii. Epunctul de la care analiza istoricului nostru cap@t@ valen]e polemice,la Petru Maior dealtfel. Au c$}tigat rom$nii prin unirea cu bisericaroman@? R@spunsul se resimte de experien]a revolu]iei, careanalizase cu toat@ gravitatea starea religioas@ a rom$nilor. %nperioada contur@rii marelui program na]ional – martie-mai 1848 –ideea unirii trecuse printr-o criz@ grav@, frunta}ii na]ionali n@zuind

148

Ioan Chindri}

cu to]ii refacerea unit@]ii religioase. %n aprilie 1848 Laurian propuseurm@torul punct programatic: „Rom$nii s@-}i aib@ religiunea lorrom$n@, f@r@ dezbinare ̂ n uni]i }i neuni]i (a}a numita unire cu unguriicatolici s@ se desfiin]eze). To]i rom$nii s@ fie numai de o lege:rom$neasc@” (R, XXIX/145). Chiar dac@ acest lucru nu s-a realizat,scepticismul fa]@ de unire a crescut, pa}opti}tii des@v$r}inddemitizarea ^nceput@ de marii r@zvr@ti]i de la sf$r}itul secolului alXVIII-lea. Astfel c@ Papiu Ilarian poate face acum bilan]ul unorpierderi cauzate de unire, cu mult mai substan]iale dec$t precarelefoloase ale acesteia. E punctul de vedere al partidei na]ionale dela mijlocul secolului al XIX-lea, care punea interesele general-na]ionale deasupra celor confesionale. Dac@ prin unirea cu Romao parte a rom$nilor „aveau acum mai mult@ trecere la Curte” sau„se r@dicar@ }coale rom$ne}ti mai cur$nd”, pe plan constitu]ional^n schimb nu s-a dob$ndit nimic. Rom$nii tot na]iune tolerant@r@m$n, cu suportarea unor pierderi noi pe plan na]ional, cauzatede unire: o seam@ de rom$ni se dezna]ionalizeaz@ prin catolicism,rom$nii ̂ }i pierd dreptul de mitropolie, care existase ̂ nainte de 1700,mul]umindu-se cu }ubredul episcopat al F@g@ra}ului }i, ce e maimult, printr-un joc al intereselor pan-catolice, uni]ii din Transilvaniaajung sub tutela arhiepiscopului ungur de la Strigoniu. Unireaprovoac@ ̂ n cele din urm@ o grav@ sciziune religioas@ ̂ ntre rom$ni,^nc$t „ur@ ^nfrico}at@, certe s$ngeroase se n@scur@ ^ntre fra]ii deun s$nge” (S, II/71).

Polemica istoricului nostru nu este o atitudine gratuit@, nici oimitare a lui Petru Maior – pe care-l ̂ ntrece, dealtfel, mult ̂ n virulen]@– ci o necesitate izvor$t@ din comandamentele politice na]ionalede la 1848. %nc@ Simion B@rnu]iu, ̂ n timpul ac]iunii de la 1842-1846(R, II) pusese bazele unei noi interpret@ri a confesiunii rom$nilor,care e privit@ ca o institu]ie necesarmente na]ional@, prin urmarepolitic@. Pe acest fir al ideilor, greco-catolicismul poate fi consideratun c$}tig ^n sens na]ional, dar ^n m@sura ^n care se integreaz@eforturilor concentrice de structurare a unei platforme de ac]iunegeneral rom$neasc@. Suficien]a greco-catolic@, bazat@ pe c$tevarealiz@ri }colare sau, }i mai grav, doar pe simplul orgoliu al

149


„privilegiului confesional” este spulberat@ de g$ndirea pa}[email protected] Papiu Ilarian, noua atitudine e izvorul unuia dintre nucleelede analiz@ critic@ ale metodologiei sale. G@se}te c@ din acest punctistoria politic@ a rom$nilor transilv@neni cu aristocra]ia maghiar@,dar chiar }i ^n esen]a ei de devenire na]ional@. %narmat cu ideeaistoricismului savignyan, el neag@ c@ii religioase rolul de factorformativ ̂ n sensul na]ional, tocmai datorit@ sciziunii religioase dintrerom$ni. Prozelitismul religios – aspru admonestat de ideologiarevolu]ionar@! – anuleaz@ prin sine ^nsu}i acest rol, c@ci apar]ineunei frac]iuni minore a rom$nimii, „teologilor, popilor, vl@dicilor, caripoate n-au alta de lucru sau trag tocmai folos dintr-^nsul” (S, II/75).Istoricul nostru propune, ̂ n locul dihoniei religioase, „unire fr@]easc@}i spirit na]ional”. Sanc]iunea contemporan@ intervine ^nc@ o dat@,^n acest punct delicat al demersului s@u: „Noi, ca rom$ni, ^i ]inemde inimici ai rom$nilor pe aceia cari ar vrea sau s@-i uneasc@ [cubiserica Romei – n.ns.] sau s@-i desuneasc@ pe rom$ni. Pe rom$ninici unirea, nici neunirea, ci numai }i singur spiritul na]ional }ipatriotic ̂ i va sc@pa de cursele inimicilor” (Ibid./75). Firul organic alistoriei este cel na]ional – „rom$nii au de a ^mbr@]o}a cauza ceade trei ori s$nt@ a na]ionalit@]ii” – ^n fluxul c@ruia integreaz@, dup@cum am v@zut, cauza social@ a rom$nilor. Adept al institu]ionalis-mului istoric, el nu se poate opri la aceast@ structur@ institu]ional@rom$neasc@, biserica greco-catolic@, al c@rei rol a fost at$t de masivexagerat ̂ naintea lui }i dup@ aceea. Papiu Ilarian reduce rolul uniriila adev@rata lui dimensiune: nominativul ductului istoric este efortulna]ional general, ̂ n care foloasele unirii cu Roma se vars@ ca ni}teizvoare binef@c@toare. Mai cu seam@ prin marii b@rba]i pe care i-adat confesiunea unit@, }i care ei ^n}i}i au ^n]eles c@ imperativulistoric este unul na]ional, nu confesional. Exemplul glorios esteInochentie Micu, al c@rui merit istoric e intuirea ]elului cardinal pecare trebuie s@-l viseze rom$nii: recunoa}terea constitu]ional@ ana]iunii }i a religiei lor. Din acest moment, analiza lui Papiu Ilarianurmeaz@ strict aceast@ filier@, c$nt@rind pe de o parte gesturilepropriu-zise politice ale rom$nilor ̂ n sensul amintit, pe de alt@ partefaptele }i ^mplinirile care au ^nt@rit na]iunea p$n@ la a-}i cuceri cuputeri proprii – ^n 1848 – existen]a }i emanciparea na]ional@.

150

Ioan Chindri}

Dup@ e}ecul de la 1744, efortul rom$nilor cre}te din nou, ^nam$ndou@ sensurile, sf$r}itului secolului al XVIII-lea marc$nd dou@momente de culme: r@scoala de la 1784 }i actul Supplexului de la1791. %n condi]iile aspre ale absolutismului postrevolu]ionar, estede la sine ^n]eles c@ autorul nu putea s@ se ocupe c$t de c$tam@nun]it de r@scoal@. Era un subiect primejdios, despre carescriitorii anteriori s-au pronun]at numai la modul critic. Simplul faptc@ Papiu Ilarian nu condamn@ r@scoala }i pe conduc@torii ei ar fide ajuns ca s@ conchidem c@ s-a f@cut un pas revolu]ionar ^nreconsiderarea acestui semnificativ eveniment, Dar, mai mult dec$tat$t, istoricul nostru introduce o abil@ formulare care legitimeaz@r@scoala lui Horea, legitim$nd astfel negarea constitu]iei feudaleprin for]@: „Tiraniile ce f@ceau proprietarii cu rom$nii ]@rani ^i silir@pe ace}tia la r@scoal@ supt Horea }i Clo}ca” (Ibid./82). Ideea maibine exprimat@ ^n leg@tur@ cu r@scoala de la Bob$lna, se traduceprin dreptul poporului la rezisten]@ armat@, la insurec]ie. Este unadin tezele ce urmau s@ fie puternic amplificate de Papiu Ilarian cuprivire la momentul revolu]iei, dar }i mai t$rziu, ^n scrierile politice.C$t despre Supplex Libellus Valachorum, documentul despre careva afirma ulterior c@ este „evangheliul politic, cartea credin]ei politicea rom$nilor” (S, XXVII/44), acesta se resimte de o analiz@ excesivde tributar@ unor reminiscen]e secundare de la 1848. Fire}te, serecunoa}te oportunitatea documentului, intervenit „la 7 ani dup@r@scoala rom$nilor, ̂ ntrebuin]$ndu-se }i de mi}c@rile europene deatunci” (S, II/83). Virtutea de baz@ a Supplexului o constituie faptulde a fi fost elaborat ^n numele ^ntregii na]iuni rom$ne. Caleaconfesional@ este, dar, p@r@sit@. Se cere acum, ^n mod energic,„na]ionalitate, adec@ s@ intre }i rom$nii ^n constitu]iune, ca rom$ni}i ca na]iune de sine st@t@toarie” (Ibid./84). Din textul peti]iunii (R,XXIV), Papiu Ilarian reproduce lungi pasaje ^n limba rom$n@ c@ci,nu trebuie ignorat, Istoria rom$nilor din Dacia Superioar@ cuprindecea dint$i opinie rom$neasc@ tip@rit@ despre actul de la 1791. Dup@un procedeu obi}nuit al s@u, autorul c$nt@re}te importan]a actuluiprin gradul de opozi]ie pe care du}manii na]iunii rom$ne l-au ridicat^mpotriva lui. La 1791, aceast@ opozi]ie s-a manifestat printr-oadev@rat@ exacerbare a ̂ nver}un@rii celor trei na]iuni „regnicolare”,

151


care nu-}i precupe]esc energia ̂ n a combate punct cu punct con]i-nutul supliciului rom$nilor (fire}te, f@r@ ca ace}tia s@ se poat@ ap@ra^n mod public, a}a cum decurgea atacul). L@s$nd s@ vorbeasc@documentele, Papiu Ilarian a}eaz@ ^n paralel punctele suplicei }icontraargumentele SS et CO-urilor aristocratice:

1. La cererea rom$nilor de a fi pu}i ^n drepturi constitu]ionale –conform vechilor legi de dinaintea r@scoalei de la 1437 – al@turi decelelalte na]iuni, se r@spundea c@ ei sunt venetici (!!) ^n ]ar@ }i c@de dragul lor nu se va afecta „constitu]ia” ]@rii;

2. La preten]ia de a li se emancipa confesiunea – preo]i }i popor– ^n r$ndul celorlalte religii recepte, li se r@spunde c@ }i de acum^nainte religia rom$nilor r@m$ne neoficial@, sus]inerea aparatuluicultic r@m$n$nd ^n sarcina poporului etc. A}adar, ^n 1791 rom$niin-au dob$ndit nimic, na]iunile regnicolare reu}ind s@-i p@streze pemai departe ̂ n situa]ia de tolera]i. C@ut$nd izvoarele acestui e}ec,Papiu Ilarian comite o oarecare deplasare a centrului de greutatec@tre un motiv secundar. „Nenorocirea rom$nilor de la 1791 – spuneel – fu c@ cauza rom$n@ o purtar@ numai episcopii de capul lor” (S,II/94). Genera]ia anului 1848 ̂ n Transilvania avusese – }i urma s@mai aib@ – mari conflicte politice cu }efii ierarhiei biserice}ti care,dup@ tradi]ie, erau }i conduc@torii politici ai poporului. Pa}opti}tiin@zuiau preluarea puterii de c@tre partida na]ional@, cu alte cuvintelaicizarea conducerii politice. La 1848 acest lucru devine fapt^mplinit, dar ̂ ndat@ dup@ lichidarea mi}c@rii, prela]ii ̂ }i reiau atribu-]iile cu o ostenta]ie }i mai subliniat@. Dezam@girea }i iritarea poli-ticilor nu cunoa}te margini, dar vor mai trece c$teva decenii p$n@c$nd c$rma politic@ s@ poat@ fi smuls@ din m$na prela]ilor. Tributar^n mod acut acestei lupte pentru putere, Papiu Ilarian exclusivizeaz@un aspect secundar, comi]$nd dou@ gre}eli dintr-o dat@: transfer@vina aristocra]iei maghiare asupra conduc@torilor rom$ni }idiminueaz@ astfel importan]a istoric@ a Supplexului. %n acest punctal c@r]ii, judecata contemporan@ a evenimentelor trecute este gre}itaplicat@: „A fost absurd din partea lor [a episcopilor – n.ns] a pretindeca s@ se recunoasc@ de deputa]i ai na]iunii f@r@ a avea credin]iunalede la na]iune” (Ibid./94), adic@ n-au ac]ionat ^n puterea unor

152

Ioan Chindri}

plenipoten]e asem@n@toare celor eliberate la 1848 delega]iilor dela Viena. Ignor$nd faptul c@ circumstan]ele erau radical deosebite,autorul exclusivizeaz@ acest am@nunt formal, risc$nd o compromi-tere a con]inutului, a valorii deosebite pe care Supplexul o are ^nochii contemporanilor }i posterit@]ii. Cu toate c@ ^n dosul acestuifel de a aborda lucrurile de ascunde ^n fond o iner]ie salutar@.„Zelo}ii rom$ni de la 1791 – zice Papiu Ilarian – dac@ n-au pututavea adun@ri na]ionale, dac@ n-au putut culege subscrip]iuni de lacomunit@]i, de la na]iune, pentru ce nu f@cur@ peti]iunea lor ^nsinod?” (Ibid./95). %ntrebarea este semnalul unui lung demers criticpe care-l ^ntreprinde ^n contra conducerii bisericii greco-catolice.Ideile acestei critici ̂ }i au originea ̂ n fr@m$nt@rile ideologice dintre1842-1846 (R, II) }i sunt acceptate ca aspecte de seam@ aleprogramului revolu]iei. Ele se grupeaz@ ̂ n jurul faptului c@ episcopiigreco-catolici, ̂ ncep$nd cu Ioan Bob mai ales, au ̂ nc@lcat clauzeleunirii de la 1700, duc$nd biserica rom$nilor cu bun@ }tiin]@ sprecatolicism }i iezuitism. Papiu Ilarian, urm$ndu-l de aproape pe PetruMaior, g@se}te c@ ^nt$iul pericol al acestei alunec@ri ^l constituier@sturnarea vechii constitu]ii biserice}ti a rom$nilor. Aceast@„constitu]ie” are c$teva virtu]i deosebit de pre]ioase pentru stadiulde atunci al luptei na]ionale. %n primul r$nd, r@m$nerea ambelorconfesiuni rom$ne}ti – uni]i }i neuni]i – pe l$ng@ vechile legiuiri,era garan]ia p@str@rii esen]ei orientale a bisericii rom$nilor, cuacceptarea de c@tre o parte din ei a celor patru puncte cunoscute.De aici deriva implicit p@strarea unit@]ii religioase a na]iunii. Apoi,lucru nu mai pu]in important, pravila veche avea un caracterdemocratic, definind biserica prin totalitatea credincio}ilor, clerici}i mireni, }i stabilind ca organ suprem de conducere soborul anual,alc@tuit din reprezentan]ii ambelor tagme. Am ar@tat ̂ ntr-alt loc (R,II) c@ ^n deceniul revolu]iei partida na]ional@ pusese mare pre] perestaurarea sinodului oriental, pe care n@zuia s@-l transforme ̂ ntr-uncongres politic sistematic al rom$nilor. Exemple proxime }i tentanteerau soboarele s$rbilor, ^n care se dezb@teau probleme na]ionaleacute. La rom$nii transilv@neni, ^n preajma revolu]iei, sinodul eradoar o amintire a trecutului, fiind ^nlocuit de tirania autocrat@,

153


papist@}easc@, a episcopului. Revolu]ia, cu toat@ puterea ei, nu vareu}i s@ restatorniceasc@ soborul bisericesc ^n forma lui demo-cratic@, Blajul continu$nd s@ alunece ^n albia str@in@ a n@ravurilorcatolice. Iat@ de ce, ^n acest punct al istoriei sale, Papiu Ilarian sepronun]@ cu asprime la adresa celui dint$i uzurpator al vechii tradi]ii,episcopul Bob, care „r@sturn@ din temei constitu]iunea bisericei, ̂ nlocul sistemei cei sinodale, care face firea cea de c@petenie abisericei r@s@ritene, introduse sistema cea despotic@- ierarhic@ acatolicilor” (S, II/95). Re]eaua administrativ@ este }i ea organizat@dup@ moda iezuit@ ba, mult mai grav, Bob admite suprema]iaprimatelui ungur de la Strigoniu, ca arhiepiscop, dovedind astfelc@ pune mai mult accent pe confesiunea dec$t pe na]ionalitate.Arhiereul e criticat apoi pentru neinspirata conducere a eparhiei,pentru administrarea defectuoas@ a fondurilor ei materiale, dar maiales pentru prigonirea ^nv@]a]ilor }i patrio]ilor, a lui Samuil Micu,{incai, Petru Maior }i a altora. De la Bob, critica se revars@ asupraurma}ului s@u Ioan Lemeni, f@c$nd un fir logic p$n@ la revolu]iadin 1848. Felul cum este purtat@ are o semnifica]ie aparte, izvor$t@din forma]ia politic@ a autorului. Papiu Ilarian consider@ pragul lui1800 drept %nceputul unei perioade de clarificare politic@. P$n@ laaceast@ dat@ aproximativ@, prive}te acumularea de energiina]ionale cu un ochi cantitativ. Dup@ aceast@ dat@, criteriul devinecel selectiv }i calitativ, identific$nd ^n ac]iunea rom$nilor un cursratat, demodat, care nu duce nic@ieri }i altul viabil, corect orientat,cu }anse de izb$nd@. Cel dint$i este drumul ac]iunilor sectare,personale, caracteristice episcopilor, iar cel@lalt drumul larg alcon}tientiz@rii politice a rom$nilor, drumul acumul@rilor ^n sensgeneral na]ional }i revolu]ionar. Ineficien]a ac]iunilor sectare odemonstreaz@ prin e}ecul altor c$teva „in}tan]ii” supliciste ^naintede cei doi episcopi, Vasile Moga }i Ioan Lemeni la diferite date:1834, 1842 }.a. Adev@ratul flux al luptei na]ionale este cel politicradical, evolu$nd ̂ n afara legiuirilor feudale antirom$ne}ti, ̂ n bun@m@sur@ ̂ n obiectiv mai ales formarea unei baze populare con}tiente}i active, pe care partida na]ional@ s@-}i poat@ sprijini eforturile.Semnele bune ale acestei acumul@ri Papiu Ilarian le identific@ ^n

154

Ioan Chindri}

toate ac]iunile de ridicare }i instruire a poporului. Dar c@ la el nuputem vorbi de o accep]iune iluminist@ a acestei ^ntreprinderi, cide una politico-liberal@, o dovede}te atitudinea politic@, selectiv@}i interpretativ@ pe care }i-o p@streaz@ tot timpul.

De fapt, intr$nd ^n meritul lucrului, constat@m c@ aceasta erasingura atitudine corect@ cu putin]@ }i Papiu Ilarian o vede str$nsdeterminat@ de ̂ mprejur@rile politice. Cu secolul al XIX-lea, rom$niinu mai au de-a face fa]@ doar SS et OO-urilor reac]ionare. Dinstr@daniile politicii liberale maghiare se na}te, ^n mod paradoxal,un nou }i virulent pericol pentru rom$ni: propaganda na]ional@ ultra-}ovin@, cu apuc@turi dezna]ionalizatoare, numit@ ultramaghiarism.Papiu Ilarian acord@ o importan]@ deosebit@ fenomenului, o analiz@am@nun]it@, pe aproape 100 de pagini ale ambelor volume,dezv@luie p$n@ la cele mai m@runte consecin]e mecanismeleform@rii acestui curent nefast, ce urma s@-}i pun@ amprenta peaproape un secol de istorie transilvan@. Ceea ce re]ine ca esen]ialeste faptul c@ cel mai puternic curent politic maghiar al timpului,cel liberal, condi]ioneaz@ emanciparea de sub tutela Austriei decontopirea tuturor na]iunilor }i limbilor de sub „Coroana Sf$ntului{tefan, ^ntr-una singur@: cea maghiar@. [elul este urm@rit cufanatism, acestuia ^i este subordonat@ ^ntreaga ideologie liberal@,„democratic@”, maghiar@, ceea ce ^i spore}te gradul de periclitate.Autorul va urm@ri de acum firul evolu]iei politice a rom$nilortransilv@neni ^n opozi]ia pe care ei au f@cut-o acestui curent. Aresentimentul satisfac]iei personale constat$nd adev@rul celorsesizate ^nainte, anume c@ opozi]ia rom$neasc@ ^mpotrivadezna]ionaliz@rii nu s-a conturat ^n sfer@ clerical@ cvasioficial@, cila nivelul acelor acumul@ri ce vizau emanciparea }i maturizareapolitic@ a ^ntregii na]iuni. De la precursorii {colii Ardelene s-aumo}tenit bazele culturale ale con}tiin]ei rom$ne}ti. Inochentie Micueste omul care a legat nemijlocit emanciparea cultural@ a na]iuniide recunoa}terea ei politic@, „%ntemeietorul culturei rom$nilor” sebucur@ ̂ n lucrarea istoricului nostru de un portret exemplar: „Acestepiscop t$n@r, prin faptele sale cele str@lucite pentru fericireana]iunei sale cei sc@p@tate s-a f@cut neuitat la gintea rom$n@ pentru

155


totdeauna” (Ibid./213). „Fu cel dint$i rom$n care avu curagiul a facepa}i pentru retificarea casei cei politice a na]iunei rom$ne, surupatede unguri, secui }i sa}i” (Ibid./213). Cu ereditatea politic@ }i cultural@coboar@ din atitudinea }i faptele lui Inochentiu Micu autorul se parec@ a g@sit adev@ratul element de organicitate al istoriei moderne arom$nilor transilv@neni. De acum, excursul devine fluid, nescrispat,drumul sigur, iar metoda revine la pozi]ia polemico-critic@ originar@,doar la nivelul dicotomic rom$ni-unguri. Istoricitatea acumul@rilorna]ionale ^}i adaug@ latura cultural@. Cu Petru Pavel Aron, care„foarte mult s-a str@duit pentru ̂ naintarea culturei rom$ne”, se punbazele ^nv@]@m$ntului na]ional, prin deschiderea }colilor din Cluj,sub Grigore Maior se contureaz@ marea pleiad@ a ^nv@]a]ilor ceurmau s@ fie fala na]iunii, Iosofat Devai }i {tefan Pop, Filotei László}i Gherman Peterlaki, Samuil Micu, {incai }i Petru Maior, „to]ina]ionali}ti mari, c@ci cu toate c@ ^nv@]au ^n Roma, dar de acolonu at$t aduceau spirit c@lug@resc, c$t veneau ^nfl@c@ra]i deamoarea na]ional@ ce li-o inspirau ^n Roma monumintele celeeterne ale str@bunilor no}tri” (Ibid./219). Pe ace}ti „apostoli airom$nismului” Papiu Ilarian ^i vede ^n lumina unei permanenteopozi]ii ̂ mpotriva episcopului Bob, c@ci „cu ̂ nceputul episcopiei luiBob se face noapte ̂ n sfera culturei rom$ne}ti. {i bl@}enii au dormit^n 48 de ani c$t a ]inut episcopia lui Bob” (Ibid./220). Lucrul estenumai pe jum@tate adev@rat, dar ^n structura unei c@r]i militantecum este Istoria rom$nilor din Dacia Superioar@ el convinge cuputere. Se poate afirma cu certitudine c@, ^n foarte mare m@sur@,blamul cu care istoriografia noastr@ na]ional@ l-a acoperit pe Bobse datore}te dup@ Petru Maior, lui Papiu Ilarian. Corifeii {coliiArdelene sunt v@zu]i ̂ n cartea sa de istorie ca ni}te eroi de legend@,„cei dint$i apostoli ai regenera]iunii rom$ne}ti [...] c@ror asemenib@rba]i n-a avut gintea rom$neasc@, cari prin istoriele lor celenemuritoarie, cu prin un fel de toiag al lui Moise au despicat o marede ^ntunerec” (Ibid./225). %n ciuda tinere]ii, autorul deslu}e}tetr@s@turi comune ce-i unesc pe ace}tia ^ntr-o familie, iar prinprezen]a altor ̂ nv@]a]i cu preocup@ri similare, ̂ n alte zone ale DacieiSuperioare – Dimitrie [ichindeal, Constantin Diaconovici Loga, Paul

156

Ioan Chindri}

Iorgovici – ^ntr-o adev@rat@ }coal@ spiritual@. Tot Papiu Ilariansesizeaz@ }i afirm@ printre cei dint$i la noi continuitatea {coliiArdelene (un punct de vedere s@n@tos, dar cu timpul abandonat,iar ast@zi uitat cu totul!), not$nd c@: „dup@ ace}ti b@rba]i nemuritoricontinuar@ lupta [s.ns.] pentru luminarea rom$nilor mai mul]i b@rba]imerita]i, pe deosebite c@i [s.ns.]” (Ibid./226). Departe de a admiteun hiat dup@ dispari]ia corifeilor, autorul constat@ o ramificare adirec]iei cultural-ideologice deschise de ace}tia, semnal$nd o^nflorire a poeziei prin Vasile Aron }i Barac, str@danii de a reforma^n sens latin ortografia rom$n@ prin Nicolae Maniu, Simion Crainic}i Ioan Alexi, noi eforturi pe t@r$mul istoric }i filosofic prin EftimieMurgu }i Damaschin Bojinca, ̂ nceputuri ale publicisticii prin TeodorRacoce }i {tefan Neagoe. Iar accep]iunea de lupt@ pe care o d@acestei efervescente mi}c@ri edific@ pe deplin asupra pozi]iei salepolitice prin excelen]@. „Rom$nii, nimici]i politic – spune – mai aflaunutrem$nt cel pu]in ̂ n c$mpul literaturei” (Ibid./227). %ntr-un momental demersului s@u, el include chiar literatura }i pe litera]i ^n r$ndulfor]elor ce trebuiau s@ se opun@ curentului ultra}ovin maghiar. C@ci,a}a cum e firesc, acest curent a provocat o ripost@ puternic@ dinpartea rom$nilor, mai cu seam@ dup@ votarea manifestului „articolde limb@” din 1842 (R, II).

Ne afl@m acum ^n deceniul revolu]iei, o a treia genera]ieintelectual@ se afl@ ̂ n fruntea vie]ii spirituale a rom$nilor, iar aceast@genera]ie este format@ la }coala ideilor ^nalte ale veacului. %nluminarea rolului ei istoric }i na]ional, la Papiu Ilarian fuzioneaz@acum argumentarea istorico-juridic@ cu rea ra]ionalist-liberal@. %nfa]a unui seism iminent, ale c@rui ecouri le-a sim]it ad$nc pe totparcursul analizei sale, autorul g@se}te na]iunea rom$n@ maturizat@politic. Expresia acestei maturiz@ri este reac]ia prompt@ la pericolulpierderii limbii }i na]ionalit@]ii. Opozi]ia este general@ }i organizat@,venind din mijlocul unor structuri institu]ionale de tip na]ional. Acestestructuri nu sunt c$}tiguri spontane, ci dezvolt@ri de tip organicistale unor nuclee existente dealungul secolelor. Fenomenulmaturiz@rii lor este ^ns@ de esen]@ politic@ imediat@. La 1842,Consistoriul greco-catolic devenise un forum de opozi]ie organizat@

157


^mpotriva pericolului ^nstr@in@rii limbii rom$ne. Protestul s@u binecunoscut din februarie 1842 (R, II) a avut r@sunetul }i efectulcunoscut tocmai prin faptul c@ era un gest politic de tip organizatvenit din partea unui forum na]ional. Pentru imaginea acestui reflexde ap@rare, istoricul nostru folose}te gua}a puternic@ a compara]ieiromantice: „C$nd a sosit faima lui Gelu despre venirea lui Tuhutum^n Transilvania [...] nu va fi f@cut mai mare mi}care ̂ n el }i ̂ n mini}trilui acea faim@, dec$t f@cu numitul proiect de lege ^n consistoriul }i^n colegiul profesorilor din Bla}!...” (S, II/134). Dar esen]a actuluieste captat@ ^n termenii }tiin]ifici cei mai proprii, prin eviden]iereaprofilului ra]ionalist al argumentelor. Dreptul natural, ca regant@filosofic@ a panoramei spirituale ce domina Europa deceniului alcincilea, ̂ }i arog@ acum rolul de catalizator al tuturor consecin]elorurm@rite de Papiu Ilarian pe parcursul analizei istorice. La pa}opti}tiitransilv@neni ^n general, la el mai cu seam@, dreptul natural }idreptul istoric nu au sensuri antinomice. E un fericit fenomen desimbioz@, posibil ̂ n primul r$nd gra]ie temeiurilor teoretice pe care-}ibazeaz@ ace}tia exprimarea programului ideologic. Ra]iuneasuficient@ a acestei ideologii nu este exclusivismul, ci sinteza. Apoi,firul logic conduce la concluzia c@ aceast@ sintez@ a fost posibil@prin faptul c@ istoria d@dea dreptate platformei rom$ne}ti pe ambeleplanuri: al istoriei }i al dreptului natural. Invocate oricare dintreaceste viziuni, oracolul era favorabil efortului na]ional pe care-lpreg@teau rom$nii, consfiin]indu-l, legitim$ndu-l. Autorul nostru,dup@ ce pe ^ntregul parcurs a urm@rit o filier@ istorico-juridic@, ^}ig@se}te confluen]a ^n marele curent al filosofiei dreptului,argumentul teoretic ultim ^naintea pronun]@rii finale, politico-revo-lu]ionare. Protestul din februarie 1842 are un astfel de temei: „C@dreptul na]iunei romane de a se servi cu limba sa ^n beserica }i}coalele sale e un drept care nu i-l poate lua nimene, f@r@ de a-iv@t@ma personalitatea na]ionale }i f@r@ de a-i nimici una dinlibert@]ile omene}ti cele mai de frunte, adec@ libertatea de a secultiva pe sine” (Ibid./135). Din interiorul altei acumul@ri institu]ionalerom$ne}ti r@zbate acela}i ecou de bronz al dreptului natural.%nfrunt$nd inten]ia priv@rii na]iunii rom$ne de limba sa str@veche,

158

Ioan Chindri}

Gazeta de Transilvania apeleaz@ la „cuvintele marelui Herder, carezice c@ cel ce am@ [iube}te – s.ns.] mai mult limba str@in@ dec$tsunetele cele dulci ale limbei matre-sa, unul ca acela nu e demnde nume de om” (Ibid./132). Gazeta – spune autorul – afirm@ c@„toate individuale }i na]iunele sunt egali”, dar ^n acela}i timp,comb@t$ndu-i pe autorii nefastei legiuiri de limb@”, „^i aduce iar@}ila istorie [s.ns.] }i petrec$ndu-i de la Romul la Mihai Viteazul, learat@ c@ numai cu Attila, cu Zolta }i cu Arpad n-or putea stingespiritul unei na]iuni n@scute din semi zei” (Ibid./132). Acela}ifenomen al ̂ ntemeierii structurilor na]ionale de tip istorico-organicistpe doctrina militant@ a dreptului firii ac]ioneaz@ }i ^n cazul }colilorna]ionale, „tocmai pentru c@ erau }coale na]ionale” (Ibid./138).Ac]iunea lui Simion B@rnu]iu, Cipariu, Demetriu Boer, Iosif Pop }ial]ii de a na]ionaliza programa }colilor ^nalte din Blaj (R,II) se^ntemeiaz@ ^n ^ntregime pe dreptul natural. %nceputul ^l formeaz@chiar predarea dreptului natural ̂ n limba rom$n@, de c@tre B@rnu]iu,care „la 1839 traduse toat@ filosofia lui Krug }i o propunea ̂ n limbarom$n@, pre acel timp tocmai, c$nd se preg@tea stingerea limbei}i na]ionalit@]ei rom$ne ^n dietele ungure}ti, ^nv@]$ndu-i pe tineridrepturile cele ^nn@scute personali de libertate }i egalitate [s.ns.]”(Ibid./229). Astfel, cultura cap@t@ sensuri pregnant ideologice, ^nvirtutea crezului rostit de Papiu Ilarian sub forma unei concluziiquasi-finale: „Cultura va sc@pa pe rom$ni, }i aceasta numaina]ional@ poate fi” (Ibid./245). Prive}te acumul@rile ^n acest senscu interes }i gelozie. Magazinul istoric pentru Dacia – fapt notoriu:autorul ^l ^nseriaz@ }i ^n r$ndul realiz@rilor transilv@nene! – „esteun tesaur perpetuu, nu de azi pe m$ine”, care „n-ar trebui s@lipseasc@ nici unui rom$n, ̂ ntru nici o parte sau ram al vie]ii publice”(Ibid./237). Testamenul lui A.T. Laurian ̂ l vede ca o carte de c@p@t$ia filologiei noastre: „Care n-a studiat aceast@ carte s@ nu zic@ c@}tie limba roman@” (Ibid./ 238). Aceast@ sublimare a efortuluina]ional ^n atitudine spiritual@ nu este ^nt$mpl@toare la autorulnostru. Analiz$nd destinul politic al rom$nilor transilv@nenidealungul secolelor, descoper@, dup@ cum am v@zut, continuitateane^ntrerupt@ a opresiunii na]ionale, cu ultima }i cea mai

159


primejdioas@ expresie, oprimarea spiritual@. %n calea acesteioprim@ri, rom$nii pun un cuplu de for]e bine ^ngem@nate istoric:acel instinct latin ancestral sesizat de Bonfinius – „Non tantum provitae, quantum pro linvae incolumitate certasse videatur” – }i, cl@ditpe temelia mo}tenirii romane, procesul de continuitate, conturare,dezvoltare }i afirmare ca popor }i na]iune rom$n@. %ntregul procesa fost o nesf$r}it@ n@zuin]@ spre ^mplinire spiritual@, travers$ndadversit@]i de nedescris. Dar – conchide Papiu Ilarian – „s-audeschis acum alte timpuri, timpuri libere }i mai luminate, care strig@rom$nilor s@ lucre }i s@ se lumineze, ca s@ merite soarta ce op@streaz@ providen]a pentru gintea rom$n@” (Ibid./244)/ {i iat@ cum,^n pragul revolu]iei, autorul vars@ timpul spiritual al rom$nimiitransilv@nene ̂ n timpul universal, proiect$nd ̂ n legitimitatea generaleuropean@ gestul lor de la 1848.

Revolu]ia

Aceast@ opera]ie – premier@ absolut@ ^n istoriografia rom$-neasc@ – decurge pe mai bine de o sut@ de pagini ale celui de-aldoilea volum. Concluziile demersului istoric al autorului se ̂ nt$lnesc,dup@ cum am v@zut, ^ntr-un punct de focar din care rezult@consecin]a revolu]iei. {i totu}i, Istoria rom$nilor din DaciaSuperioar@ nu se opre}te aici. Odat@ adunate fasciculele puterniceilumini istorice, ele sunt folosite pentru scrutarea prezentului. Acest^ndelung divertisment analitic nu este un act gratuit, ci dimpotriv@.%n inten]ia autorului, el se vrea – }i reu}e}te s@ fie! – un corolarstatic, contemporan al motiva]iei dinamice, istorice. Metodologic,o hart@ politic@ a Europei, ̂ n care s@ fixeze locul exact al rom$nilortransilv@neni }i al problemei lor na]ionale. Dar, ^ntr-o lucrare caaceea a lui Papiu Ilarian, dominat@ de vigoarea ^ndr@znelii }i deneast$mp@rul stilului, era fatal ca elementul descriptiv, static, s@fie compromis din capul locului. Harta politic@ pe care ne-o propunet$n@rul istoric pentru ^nceputul anului 1848 e un continent mistuitde patima unei a}tept@ri ^nfrigurate. %n locul unei h@r]i, rezult@ un

160

Ioan Chindri}

portulaneum cu semnifica]ie invers@. Peste lini}tea malefic@ aEuropei, istoricul nostru navigheaz@ c@tre dorite limanuri de furtun@,^nsemn$ndu-le cu majuscula interesului politic. %n urma ̂ nfriguratuluicondei de cartograf simbolic r@m$n repere ce-i capteaz@ interesulprin con]inutul lor f@r@ putin]@ de t@gad@: iminen]a revolu]iei. Daraceste repere sunt valabile pentru el doar ̂ n m@sura ̂ n care pot s@orienteze corect ^n spa]iul contemporan corabia rom$nilortransilv@neni. De aceea, din mul]imea ipostazelor ̂ n care se conturaaceast@ iminen]@, Papiu Ilarian o alege pe aceea ce ^nr$urirea ^ncea mai mare m@sur@ destinul na]iunii sale: raporturile politice dintrena]iuni ^n preziua revolu]iei. Odat@ circumscris@ aria de interes,harta se restr$nge }i ea. Am v@zut c@ ^n analiza cronologic@ aavatarurilor na]iunii sale, autorul g@se}te iminen]a revolu]iei. Acum,la ora excursului contemporan, acestea p@lesc puternic ^n fa]adetermin@rilor na]ionale. Viz$nd numai Europa r@s@ritean@,constat@ primatul cople}itor al problematicii na]ionale. Protagoni}tiisunt popoarele ce ocupau spa]iul luat ^n aten]ie: slavii, ungurii }irom$nii. Prelu$nd de la istoricul francez Hippolyte Desprez teoriaexclusivismului na]ional, el citeaz@ dup@ acesta: „%ntreb@rile carifr@m$nt@ spiritul acestor popoare ale Europei r@s@ritene nu suntnicidecum ^ntreba]iuni de sisteme; nu at$t se lucr@ la acestepopoare pentru cutare sau cutare organiza]iune social@, c$t pentruna]ionalitate, adec@ pentru independin]a }i onoarea na]ional@” (S,I/IV; R, LI/II: 4:„La question qui tourmentent le plus vivement l’espritdes peuples de l’Europe orientale ne sont pas précisément desquestions de systemes; il s’agit beaucoup moins pour eux de telleau telle organisation sociale que de la nationalité, c’est-à-dire del’indépendence et de l’honneur national”). Motivarea acestui primatna]ional este temeinic@. La cele trei popoare, el izvor@}te dincomunitatea de limb@ }i na]ionalitate la fiecare ̂ n parte, din existen]aunui pericol pe care ^l simte fiecare popor ^n parte, ^n fine, dinexisten]a unui ideal – cu un aspect minimal }i altul maximal – nutritde fiecare popor ^n parte. Revirimentul pe care spiritul veacului ^limprim@ acestei treimi declan}eaz@ o reac]ie ^n lan] f@r@ egal ^nistorie. E marele spectacol al devenirii herdeliene, romantice,

161


surprins de Papiu Ilarian ^n termeni memorabili: „Litera]ii ^ncepur@a aduce de la moarte la viea]@ limbile na]iunali, istoricii a descriegloria ^mpreun@ cu durerile timpurilor trecute, poe]ii a c$nta gloriatrecutului, durerile prezentului }i m@rimea viitorului” (S, I/VI). Dea-supra ̂ ntregului cortegiu troneaz@ ideea major@ a unit@]ii na]ionale:„Fiecare ̂ n unitatea na]ional@ ̂ }i vedea sc@pare existen]ei, fericireaviitoriului” (Ibid./VII). Condus de inspiratorul s@u, Desprez, istoriculnostru descrie aici, de fapt, mecanismul mondial al form@rii statelorna]ionale sau, cel pu]in, al declan}@rii tendin]elor majore ̂ n aceast@direc]ie. %n momentul izbucnirii revolu]iei din Fran]a, ^n februarie1848, „principiul na]ional era idealul tuturor popoarelor r@s@ritene”(Ibid./ XVIII). Dar iat@ c@, pentru rom$nii Daciei Superioare, dinaceast@ magnific@ trezire a popoarelor la via]a na]ional@, a izvor$tcel mai mare pericol istoric pe care l-am ^nt$mpinat ^n ^ntreaga loristorie modern@. Fenomenul repune }i acest plan, al analizeicircumpolitice momentane, sub semnul aceleia}i dicotomii care afunc]ionat cu at$ta rigoare ^n demersul istoric. Rom$nii }i ungurii!Dup@ ce a parcurs aproape o mie de ani de istorie pe traseul cupluantinomic, Papiu Ilarian cutreier@ spa]iul spiritual al Europei vremiisale, identific$nd ]eluri }i aspira]ii comune cu ale na]iunii sale }itotodat@, conving$ndu-se de juste]ea acestor ]eluri }i aspira]ii.Pentru ca, ̂ n final s@ constate din nou prezen]a rela]iei antinomicerom$ni-maghiari mai puternic@ dec$t oric$nd.

Analiz$nd ^nceputurile mi}c@rii na]ionale rom$ne}ti ^n sensulmodern al cuv$ntului, mai ales dup@ 1791, autorul nostrusemnalase primejdia propagandei }ovine a aristocra]iei maghiaretransilv@nene. Lucrurile se petreceau la nivelul ideologiei na]ionale,cu vagi efecte pe planul politic. Acum, el reia etimonul ultramaghia-rismului, dar dimensiunile de abordare sunt cu totul altele, ca }istadiul politic al fenomenului. Ultramaghiarismul, acum, ^l vede ^nansamblul structurii statale simbolice numit@ Coroana Sf$ntului{tefan, iar faza ^n care-l surprinde este aceea de doctrin@ politic@activ@. Baza fenomenului este aceea}i: tendin]a cre@rii unei marina]iuni ungare pe seama dezna]ionaliz@rii celorlalte na]iuni, arom$nilor, rutenilor, s$rbilor, croa]ilor. Manifest@rile concrete ale

162

Ioan Chindri}

acestei doctrine politice Papiu Ilarian le rezerv@ un spa]iu poateexagerat de mare pentru cititorul de ast@zi (S, I/XVIII-XCIX), darnecesar pentru cel de la 1852. Motivul proxim al analizei esteobservarea unui lan] vicios, cu totul nedorit, ^n evolu]iaultramaghiarismului, ^n primul r$nd, printr-un accident legat decondi]iile specifice din Ungaria }i Transilvania, ideile liberalemaghiare devin un apanaj al ideologiei aristocratice. Odat@^nst@p$nit@ asupra conceptelor, aristocra]ia devine }i st@p$n@factorilor care manevrau aceste concepte: reprezentan]ii partidei„revolu]ionare” maghiare. A}a se face c@ – lucru unic ^n Europa! –revolu]ia ungar@ de la 1848 a fost condus@, st@p$nit@ de aristocra]ie.%n ]@rile europene, 1848 a ̂ nsemnat cea mai puternic@ lovitur@ dat@aristocra]iei feudale. %n Ungaria, ideologia „revolu]ionar@” pune ^nfruntea concluziilor sale glorificarea aristocra]iei, prin cuvintele celuimai autorizat ungur, Kossuth: „Eu a}a consider nobilimea, ca a c@reiistorie milenar@ sanc]ion@ fundamentul existen]ei na]ionale. E unmerit al nobilimii c@ ]ara ungureasc@ a fost }i va fi!” (Ibid./LXVIII).Kossuth cheam@ aristocra]ia ^n fruntea revolu]iei, lucru care se va}i ^nt$mpla }i din care au isvor$t apoi consecin]ele nefaste ^n-deob}te cunoscute. Ideile nu sunt entit@]i ̂ n sine, deasupra voin]eisociale }i se supun unor cerin]e sociale concrete. Controalele dearistocra]ie, ideile liberale, mai apoi „revolu]ionare” maghiare sufer@o grav@ deviere de la accep]iunea general@ european@. Prin intarsiaelementelor de drept istoric feudal, operat@ de aristocra]ie, acesteidei ̂ }i pierd ̂ n primul r$nd valabilitatea principial@, restr$ng$ndu-sela o arie local@. Apoi, particularizarea lor continu@, ̂ n acela}i coloritaristocratic: ^ntregul e}afod ideologic e pus ^n slujba unei absurbeaspira]ii din evul mediu timpuriu (!!), reconstituirea „Imperiului”-fantom@ al Sf$ntului {tefan. Opinia public@ maghiar@ din Ungaria}i Transilvania, receptiv@ la tot ce era nou ^n mi}carea de idei, selas@ fermecat@ de aceast@ cale gre}it@, iluzoriu-euforistic@. Era unmare c$}tig pentru aristocra]ie. Momentul urm@tor, cel mai bizar,izvor@}te dintr-o neobi}nuit@ propagand@ de intimidare a propriuluipopor, dus@ de magna]ii „liberali”. Se ̂ ns@m$n]eaz@ ideea c@ unguriisunt prea pu]ini pentru a face fa]@ acestei ambi]ii „imperiale”. Era

163


perfect adev@rat, dar ̂ n paralel se insinueaz@ c@ ei sunt prea pu]ini^n general, c@ sunt ^nconjura]i de popoare du}mane, care le vorpieirea: germanii, slavii, rom$nii }.a. O ̂ nfrigurat@ panic@ na]ional@se creeaz@ din senin, reazeme }i remedii sunt c@utate ^n toatep@r]ile. Aristocra]ia ungureasc@, cea mai bine conservat@ din ̂ ntrea-ga Europ@, ^}i ofer@ ea ^ns@}i serviciile de protectoare a na]iuniipornite pe calea afirm@rii sale. Partida liberal@ accept@ bucuroas@sprijinul. %n 1844, Széchenyi, atunci ^nc@ liderul acestei partide,afirm@ clar: „Acum soarta ungurimii e legat@ de soarta nobilimii }ia magna]ilor” (Ibid./LXIX). Acest ^nceput odat@ realizat, ^ntreagaideologie na]ional-„liberal@” e programat@ pe interesele aristocra]iei.

Aspectele sociale ale ideologiei sunt eludate p$n@ la simbolic,printr-o manevr@ de exacerbare a sentimentelor na]ionale. „Euur@sc din suflet – spune acela}i ideolog ungur – toat@ desvoltareace nu e ungureasc@, ̂ n aceast@ patrie” (Ibid./LXX). „Aceast@ patrie”,^n accep]iunea partidei na]ionale, era un conglomerat de teritorii }ipopoare care trebuiau obligate pe un singur flux: cel unguresc. Semotiveaz@ cu necesitatea sporirii na]iunii maghiare }i cu pericolulce l-ar constitui pentru unguri celelalte popoare din raza „Coroaneimaghiare”: „A haza, a nemzet veszélyben forog!” (Patria }i na]iasunt ̂ n pericol!). %ncet, dar tenace, toat@ mi}carea de idei e condus@c@tre scopul extremist: dezna]ionalizarea for]at@ a rom$nilor }islavilor. Se condi]ioneaz@ acceptarea acestora ̂ n cadrul constitu]ieimaghiare de dezna]ionalizarea lor. Respectiv, acordarea unorabstracte drepturi civile ^n schimbul unei concrete lep@d@ri ana]ionalit@]ii. De fapt, ̂ n dosul acestei manevre se ascunde inten]iaaristocra]iei de a-}i p@stra prerogativele feudale neatinse, princonservarea constitu]iei care le asigura perenitatea. Aceast@constitu]ie care le asigura perenitatea. Aceast@ constitu]ie admi-]$nd, din principiu doar nobili ̂ n cadrele ei, }i anume nobilimea ma-ghiar@, p@strarea ei ne}tirbit@ reprezenta pentru aristocra]ia regent@o problem@ vital@.

Acesta e tabloul politic pe care-l sesizeaz@ Papiu Ilarian ̂ n pragulrevolu]iei, ^n r@s@ritul Imperiului austriac: o nobilime ^n plin efortpentru „sus]inerea }i asigurarea suprema]iei ungure}ti, prin unguri-

164

Ioan Chindri}

rea tuturor popoarelor” (Ibid./LXXXVII). %n acest tablou – concluzio-neaz@ autorul – „nu vom da de idei consun@toare cu dreptatea }icu spiritul timpului” (Ibid./LXXXVII). Iat@ de ce, ̂ n final, el neag@ pebun@ dreptate caracterul democratic al propagandei liberalemaghiare din preziua revolu]iei: „La unguri n-a fost nicidecum opartid@, ci nici m@car un singur individ de idei adev@rat liberale”. {iiat@ de ce, cuplul antinomic rom$ni – unguri ̂ nseamn@ }i de aceast@dat@, ^n mod chiar mai acut, ura „^ntre ungurii nobili }i rom$niinenobili” (S, XVI). Cu at$t mai mult cu c$t constant@, ^n ceea ce-iprive}te pe rom$ni, o perfect@ concordan]@ ^ntre principiilegeneral-revolu]ionare }i aspira]iile na]ionale rom$ne}ti. „Doar@ lanici un popor nu e at$t de viu, at$t de expresiv sim]@m$ntul na]ionalca la poporul rom$n” (S, I/XCIX), afirm@ el ^n ajunul mi}c@rilorrevolu]ionare. Acest sim]@m$nt, cum era firesc, se identific@ ^ntr-od$rz@ opozi]ie pe care o face tendin]elor de dezna]ionalizare alearistocra]iei. Fundamentele acestei opozi]ii izvor@sc din ideologiademocratic@ european@. Poporul este nominativul ̂ ntregii strategiiideologice, poporul c@ruia Papiu Ilarian ^i aduce elogiul unei caldeaprecieri istorice: „Cine nu se va umple de mirare, cine nu-}i vapleca capul cu respect ^naintea acestui popor demn care, ^ncun-giurat }i subjugat de barbari, asuprit de toat@ lumea [...] el singur,poporul rom$n, protest@ de la ^nceput ^mpotriva tuturor acestoralunec@ri de la matrea comun@, strig$nd cu superbie: «Noi suntemrom$ni!»” (Ibid./C). Poporul a fost sorgintea tuturor determin@riloristorice, de ordin social ca r@scoala lui Horea sau cultural-ideologicde felul {colii Ardelene, care au f@cut posibil@ crearea platformeiputernice de rezisten]@ }i afirmare revolu]ionar@ pe care PapiuIlarian o constat@ la ora marii mi}c@ri a popoarelor. Este adev@rat,bilan]ul include }i pierderi serioase, mai cu seam@ prin dezna]ionali-zarea p@turii nobile a rom$nilor. Dar acestea sunt compensate devigoarea sufleteasc@ a poporului, de instinctul s@u na]ional }i decon}tiin]a unit@]ii rom$ne}ti. Acoperindu-se prin cuvintele luiDesprez, autorul vorbe}te la un moment dat nu de rom$niitransilv@neni, ci de „opt milioane de rom$ni ai Daciei lui Traian”(Ibid./CIII). Papiu Ilarian vede ^n rom$ni o na]iune genetic@, de

165


substan]@ popular@ }i istoric@, pe care n-o altera „adversit@]ile”timpului. T@ria poporului, a na]iunii, rezid@ apoi ^n dreptateaaspira]iilor sale, sociale }i na]ionale, pe care autorul le analizeaz@istoric – dup@ cum am v@zut – }i le subliniaz@ conclusiv acum, ^nultimele alineate dinaintea descrierii revolu]iei. Apoi, mai constant@a maturizare ideologic@, mai cu seam@ ̂ n sens na]ional, gra]ie c$tor-va ac]iuni precedente, c@rora le confer@ un ̂ n]eles prerevolu]ionar.Ac]iunea bl@jean@ de la 1842-1846 (R, II) }i presa na]ional@ au avutrolul de frunte: „Gazeta }i acel proces au dat expresiune instinctelena]ionale, Gazeta }i acel proces au format pe acei rom$ninemuritori, cari au dat direc]iune pozitiv@ rom$nismului. Gazeta aformat oastea, procesul de la Bla} conduc@torii oastei rom$nis-mului” (S, I/CXXXVII).

Evenimentele propriu-zise revolu]ionare, „cari au scuturatEuropa din temeliile sale” (Ibid./3) trebuiau s@ ocupe un spa]iu mare^n proiectata istorie a lui Papiu Ilarian: cinci-}ase volume. Din acestambi]ios proiect s-au ^mplinit abia vreo 300 de pagini, cuprinz$nd„evenimentele rom$nilor la anul 1848, p$n@ la Adunarea din 15/3mai inclusive”, dup@ cum arat@ chiar subtitlul volumului al doilea.Nu este o nara]iune a evenimentelor, a}a cum se putea a}teptade la prima carte despre revolu]ie. Profesiunea sa istoric@: a descriefilosofic faptele, cauzele }i urm@rile faptelor, ca mijloc de ̂ n]elegerea prezentului }i de prospectare a viitorului, func]ioneaz@ aici maiputernic@ dec$t ̂ n paginile anterioare. Am urm@rit ̂ n partea a douaa studiului rolul jucat de Papiu Ilarian ̂ n desf@}urarea revolu]iei dela 1848-1849 ^n Transilvania. S-au desprins cu u}urin]@ dou@aspecte de v$rf ale contribu]iei acestui foarte t$n@r factor der@spundere revolu]ionar@: aportul s@u la conturarea programuluina]ional, mai cu seam@ ^n aspectele sale sociale, }i radicalizareamaselor ^n vederea insurec]iei revolu]ionare. Tribunul de laDuminica Tomii e nu ideolog prin excelen]@. %n practica revolu-]ionar@ chiar, }i-a orientat toate ac]iunile ^n func]ie de logicateoretic@ a ̂ nl@n]uirii ideilor }i evenimentelor. Acum, la rememorareaacestor evenimente tr@ite ̂ n urm@ cu doi-trei ani, logica se str$nge}i mai mult, p$n@ la geometrizare pe formula semnifica]iilor. Nu

166

Ioan Chindri}

trebuie s@ mire pe nimeni, dar }i aceast@ parte, }i mai ales aceasta,e paginat@ pe aceea}i schem@ dicotomic@: rom$nii }i ungurii. %nacest sistem, Papiu Ilarian reu}e}te o adev@rat@ performan]@politico-istoric@, p$n@ acum pu]in b@gat@ ^n seam@ din cauzaaspectului spinos al demersului. Se pare la prima vedere c@ autorulpolemizeaz@ cu revolu]ia maghiar@, c@ o combate, ^i diminueaz@semnifica]iile etc., etc. %n aceast@ eroare au c@zut, la scurt@ vremedup@ apari]ia c@r]ii, chiar contemporanii istoricului. %n 1855, AlecuRusso, pripit }i nepriceput ̂ ntr-ale politicii, vorbea (R, LII/49) despre„spiritul du}m@nos al Istoriei rom$nilor...”, avertiz$nd c@ „de multece ne vom l@uda, de mult ce vom huli celelalte neamuri [s.ns.],rom$nii vor socoti c@ sunt buni }i mari prin n@scare”. Trei deceniimai t$rziu, Titu Maiorescu, ̂ n plin@ campanie ce calomniere cu oricepre] a tot ceea ce a dat mai valoros Transilvania culturii rom$ne}ti– Samson Bodn@rescu }i Matilda Colger Poni mai mari dec$t AndreiMure}anu; Grigore Tocilescu mai mare dec$t {incai }i Petru Maior,care sunt ^n ochii lui ni}te cronicari m@run]i! – socote}te aceea}icarte „o scriere tenden]ioas@ [s.ns.], poate patriotic@, poate }ipolitic@, dar istoric@ nu” (R, LIII/27). Cercet@rii mai noi n-au pulberataceast@ ̂ nvinuire, unii din lipsa spa]iului afectat problemei (R, LIV/173-178), al]ii dintr-o supralicitare a aspectelor sociale, ^n daunacelor politice (R, XLIII/93-114), ^n fine, al]ii din cauza feluluisuperficial, pur verbal, de a-i analiza lui Papiu Ilarian meritul deistoriograf (R, IV).

E cazul ca aceast@ penumbr@ de r@u augur s@ dispar@. PapiuIlarian n-a scris o istorie tenden]ioas@, cu at$t mai pu]in a hulit alteneamuri. Singura lui tendin]@ eset adev@rul despre na]iunea sa, iariubirea fierbinte fa]@ de aceasta nu ̂ nseamn@ deloc dispre] fa]@ dealte na]iuni. Papiu Ilarian e un romantic prin excelen]@, st@p$nit deun stil ce eviden]iaz@ ̂ n toat@ clipa temperamentul scriitorului. Darcine are ^n m$n@ Istoria sa, e bine s@ p@}easc@ spre con]inut,dincolo de luminile derutante ale limbajului, }i va descoperi precizie,consecven]@ }i sistem. Nu este tenden]ios, dar este militant, exist@}i istoriografie „nemilitant@”? Cine o scrie, }i pentru cine? PapiuIlarian a scris despre o na]iune ^n plin efort de afirmare, pe seama

167


unei na]iuni c@reia viitorul urma s@-i rezerve ^nc@ un foarte lungr@stimpuri de eforturi. 1848 a fost, pentru cei din Transilvania, unefort fantastic, prin lungul travaliu militar }i prin jertfele omene}ti }imateriale de propor]iile unui adev@rat r@zboi. Dar Papiu Ilarian eun ideolog prin excelen]@. %nainte de toate, el vede ^n lucrurile }i^nt$mpl@rile rom$nilor de la anul 1848 un mare efort de devenirepolitic@ }i clarificare ideologic@. Scopul }i rezultatul acestui eforteste programul revolu]ionar al na]iunii rom$ne din Transilvania,obiectul, de fapt, al investiga]iei ^ntreprinse de autor. Ceea ce aapucat s@ scrie din istoria revolu]iei nu este altceva dec$t istoriafundament@rii teoretice a acestei revolu]ii, povestea spectaculoas@a ^nfirip@rii acelei construc]ii politice care a f@cut din rom$niitransilv@neni, la 1848-1849, o for]@ moral@ de neclintit: programulna]ional rom$nesc. C@ demersul s@u este corect }i reu}it %ntru totulo dovede}te filia]ia puternic@ ^n posteritate. %n esen]@, ^ntreagaistoriografie ulterioar@ ^i este tributar@, ^n mod manifest sau tacit,acumul@rile factologice nu-i contrazic concluziile de baz@, pe carele identific@m ^n orice lucrare, c$t de ne^nsemnat@, despre anul1848 ̂ n ]@rile rom$ne. Lucru firesc, deoarece Papiu Ilarian reflect@fidel realitatea, iar aceast@ realitate, ^n ceea ce prive}te perioadamartie-iunie 1848, se reduce la urm@toarele: ^n Transilvania,aspectul cardinal al dezvolt@rii evenimentelor a fost contradic]iaireductibil@ dintre dou@ ideologii cu caracter revolu]ionar, dintredou@ programe revolu]ionare na]ionale, programul rom$nesc }iprogramul unguresc. Toate evenimentele ulterioare ^i vor dadreptate. Izvor$t@ din aceast@ contradic]ie, revolu]ia rom$nilor dinTransilvania a fost – ascunderea sau ocolirea realit@]ii istorice nufolose}te nim@nui! – o revolu]ie social@ }i na]ional@ a rom$nilor^mpotriva ungurilor, }i orice tentativ@ de a-i schimba caracterul afost, dup@ c$te se }tie, sortit@ e}ecului.

Din acest fapt s-a n@scut o alt@ consecin]@: o revolu]ie ̂ mpotrivaaltei revolu]ii? Aparent, aceasta este realitatea. Istoricului nostru}tie s@ clarifice, ^ns@, terminologic }i ideologic, aceast@ aparent@anomalie istoric@, stabilind criterii de apreciere }i diferen]iere ̂ ntrutotul valabile }i ast@zi. %n primul r$nd, dup@ cum am v@zut,

168

Ioan Chindri}

determin@ri de ordin istoric au f@cut ca, ̂ n pragul revolu]iei, na]iunearom$n@ s@ se afle ̂ n primejdia unui violent atac na]ional din parteaaristocra]iei maghiare, primejdie ce putea merge p$n@ la pierderealimbii }i na]ionalit@]ii. Ce se ^nt$mpl@ ^n momentul declan}@riirevolu]iei? Toat@ lumea se a}tepta – spune Papiu Ilarian – „c@ungurii ^n urma revolu]iunii din februariu, dac@ nu din sentimentulde drept, dac@ nu ^n urma principiilor de egalitate ce le proclamarevolu]iunea, cel pu]in din insuflarea unei politici s@n@toase [...] sevor l@p@dare de planurile subjug@toare” (S, I/5). Dar, din nefericire,lucrurile se petrec altminteri. Din structurile politicii liberal-na]ionaleungure}ti, st@p$nite de conceptul imuabilit@]ii aristocra]iei, secl@de}te ̂ n martie 1848 un program na]ional caracteristic, reflect$ndrealitatea coali]iei ideologice burghezo-aristocratice existente ^nUngaria, dominat@ de ascendentul politic, social }i economic alaristocra]iei. Istoric de factur@ cu adev@rat revolu]ionar@, PapiuIlarian ia ca moment de culme al acestui program cele 12 puncteemanate spontan la Pesta ̂ n 15 martie 1848, urmate de hot@r$rileulterioare ale Dietei ungare. Aceste hot@r$ri, ca }i celelalte acte }idocumente emanate din direc]ia revolu]iei maghiare le socote}tedrept m@rturii completive, f@r@ valabilitate fundamental@. Cu toatec@, ^n analiza programului maghiar, ]ine cont }i de con]inutul lor,tocmai ^n vederea unei circumscrieri c$t mai complete, mai ade-v@rate, a acestuia. Intr$nd cu ^ndr@zneal@ ^n analiza temeiurilorprogramatice ungure}ti, Papiu Ilarian descoper@ din capul loculuiun viciu de baz@: caracterul lor enun]iativ, metoda deductiv@ dealc@tuire a programului, care p@c@tuie}te prin hot@r$ri arbitrare,ne^ntemeiate pe concluziile cele le punea la ^ndem$n@ realitatea.Cea mai grav@ enun]ie se refer@ la unitatea }i exclusivitatea na]iuniiungare pe teritoriul „Coroanei Sf$ntului {tefan”: „Constitu]iunea[„revolu]ionar@” – n.ns.] dar@, recunoa}te numai una na]ionalitate,cea ungureasc@; toate celelalte na]ionalit@]i sunt }terse }i dup@nume” (Ibid./15). E inutil de amintit c@ ^n Ungaria tr@iau, al@turi deunguri, c$teva milioane de rom$ni, croa]i, ruteni, slovaci, s$rbi, }vabi}.a. Proclamarea unei singure na]iuni, cu des@v$r}ita ignorare acelorlalte, e „curat feudalism” dup@ socotin]a autorului, sub

169


urm@torul ra]ionament: „Din ce or@ p@m$ntul }i ]ara e a ungurilor,celelalte na]iuni, slava }i rom$na, pe l$ng@ toat@ }tergerearaporturilor iob@ge}ti, n-au nici ]ar@ nici p@m$nt” (Ibid./16). Undemai punem faptul c@ punctele de la 15 martie, ̂ n forma lor genuin@,nu prevedeau }tergerea expres@ a iob@giei! Caracterul feudal semen]ine }i prin perpetuarea priorit@]ii politice a aristocra]iei. „Impetul[av$ntul – n.ns.] liberal – spune Papiu Ilarian – nu at$t era scop ^nsine, c$t era mai mult mijloc spre a ajunge scopuri na]ionale”, care,odat@ atinse, Kossuth ̂ }i poate permite la 18 martie s@ eviden]ieze^nc@ o dat@ aristocra]ia, „c@rei singure are de a-}i mul]@mire Ungariaesisten]a }i sus]inerea sa” (Ibid./16). Acela}i politician respingeideea unei reprezenta]iuni dietale bazate pe popor, pe motivul c@gestul „ar afecta” nobilimea. Menajamentele avanseaz@ apoi }i maimult, netezind toate aspectele revolu]ionare ale celor 12 puncte.Punctului 4, despre egalitatea civil@, Dieta ^i contrapune un votcensitiv riguros, dup@ care „capacit@]ile nu se respecteaz@ dup@cuvenin]@, at$t c$t se respecteaz@ averea” (Ibid./18). Fire}te,rom$nii, cei f@r@ avere, se exclud de la sine. Nobilii „se las@ ̂ n uzuldreptului de mai nainte de alegere”, cu alte cuvinte li se subtilizeaz@un privilegiu printr-o... hot@r$re revolu]ionar@. Libertatea tiparuluieste, de asemenea, iluzorie ^n ceea ce-i privea pe rom$ni.Cau]iunea ridicat@ p$n@ la 20.000 de florini, o sum@ cu totulfabuloas@, ^nsemna „oprirea tiparului pentru slavii }i rom$nii ceis@raci }i monopolizarea lui prin aristocra]ii ungure}ti” (Ibid./21).Libertatea cuv$ntului e anihilat@ printr-o dispozi]ie dietal@ careprevede suprimarea cu puterea armelor a oric@rei ^ncerc@ri deafirmare a na]ionalit@]ii „ungurilor de alt@ limb@”.

Din toate aceste atenu@ri rezult@ o direc]ie bine condus@ dearistocra]ie: eludarea total@ a caracterului general democratic alprogramului maghiar }i reducerea lui la o singur@ constant@ care,^n condi]iile de turmentare a spiritelor din acea vreme, d@dea roadenesperate. Era constanta exacerb@rii spiritului na]ional hr@nit cuiluzia suprema]iei ungure}ti. %n dosul acestui val fatal, ce m@tur@apoi el ^nsu}i toate celelalte considerente, aristocra]ia maghiar@^}i preg@te}te un nou viitor. S-a folosit de puterea poporului spre a

170

Ioan Chindri}

smulge %mp@ratului de la Viena recunoa}terea punctelorprogramatice maghiare. A reu}it. %n 31 martie, Ferdinand semneaz@^n bloc toate cererile ungure}ti, dar, dup@ cum am v@zut, nu mai evorba de revendic@ri revolu]ionare, ci na]ionale. Oricum ̂ ns@, p$n@la aceast@ dat@, dup@ legile istoriei, demersul se poate numirevolu]ie, o revolu]ie na]ional@. De la 31 martie 1848, tot ceea ce a^ntreprins guvernul maghiar, alc@tuit cu ^ncuviin]area monarhului,s-a f@cut cu asentimentul }i sub semn@tur@ ^mp@r@teasc@, ceeace nu mai poate fi numit revolu]ie, ci o form@ de dualismaustro-ungar, prima variant@ din istorie, care a durat p$n@ ^noctombrie 1848. Aristocra]ia maghiar@ }i-a jucat, cu deplin@ reu}it@deocamdat@, una din marile mize ale istoriei sale. Era din noust@p$n@, chiar mai puternic@ dec$t ^nainte, printr-o hot@r$re depomin@ ce pune v$rf ^ntregului edificiu politic de la 1848: uniuneafor]at@ a Transilvaniei cu Ungaria, desfiin]area independen]eiconstitu]ionale a acesteia, cu ignorarea complet@ a faptului c@principatul era locuit de o majoritate rom$neasc@ zdrobitoare, caren-a fost consultat@ asupra hot@r$rii.

Al doilea termen al compara]iei lui Papiu Ilarian e programulna]ional al rom$nilor din Transilvania la 1848. %n partea a doua astudiului s-a v@zut dinamica alc@tuirii acestui program, rolul jucatde istoricul nostru }i con]inutul revendic@rilor revolu]ionare alerom$nilor. Dar viziunea ̂ ntreag@ asupra acestui capitol de medita]ieistoric@ se realizeaz@ abia cu ajutorul nara]iunii pe care i-o dedic@t$n@rul cronicar al evenimentelor. Analiza mi}c@rilor rom$ne}tiporne}te de la un fapt „accidental”: imixtiunea nedorit@ a celui deal 12-lea punct „revolu]ionar” de la Pesta. E vorba de uniuneaTransilvaniei cu Ungaria, dar, dup@ cum am v@zut, e vorba mai cuseam@ de periclitatea na]iunii }i limbii rom$ne. Preluarea entuziast@a ideii de c@tre nobilimea transilv@nean@, propaganda lipsit@ deresponsabilitate pe care c$]iva profe]i mincino}i, aservi]iaristocra]iei, au f@cut-o uniunii ^n r$ndul popula]iei maghiare dinprincipat avea caracterul unui clasic import de revolu]ie. Accidentulera cu at$t mai inoportun, cu c$t aici aristocra]ia era }i mai puternic@dec$t ^n Ungaria, burghezia mult mai slab@, iar masele maghiare

171


nepreg@tite din punct de vedere politic. Inoportun era mai cu seam@c@, din toate punctele programatice maghiare, ^n Transilvania aajuns doar unul singur: uniunea cu Ungaria. %n aceast@ rezerva]iefeudal@ care era Transilvania, problema uniunii a degenerat ^ntr-opropagand@ iredentist@, ce nu mai avea nici cele mai mici tangen]ecu revolu]ia. Iat@ de ce, ^n momentul c$nd pornesc ac]iunearevolu]ionar@, ^n prim@vara anului 1848, rom$nii, hot@r$]i s@z@g@zuiasc@ aspectele nocive ale propagandei na]ionale maghiare}i s@ ^mpiedece desfiin]area Transilvaniei, nu mai au ^n fa]@ orevolu]ie, nici de drept, nici de fapt, ci, la scara ̂ ntregii Dacii Supe-rioare, o campanie politic@ de dezna]ionalizare purtat@ de un statmaghiar de tip aristocratic-burghez, cu ^ncuviin]area oficial@,constitu]ional@ a reac]ionarei Cur]i habsburgice, iar la scaraTransilvaniei, un complot al nobilimii subminoritare maghiare^mpotriva rom$nilor, sub pretextul ̂ nf@ptuirii unui deziderat revolu-]ionar-na]ional.

{i iat@ de ce, mi}carea rom$nilor n-a fost nicidecum o revolu]ie^mpotriva altei revolu]ii, ci una ^ndreptat@ ^mpotriva st@rii secularede lucruri din principat – analizat@ de Papiu Ilarian cu temei }i ̂ n]eles– stare ce nu s-a ̂ mbun@t@]it cu nimic ̂ n urma concordatului „revolu-]ionar” ^ntre aristocra]ia maghiar@ }i %mp@ratul austriac ci, dimpo-triv@, s-a agravat p$n@ la limita insuportabilului. A}adar, ca na]iuneangajeaz@ ^ntr-o dinamic@ revolu]ionar@, rom$nii n-au avut ^n fa]@poporul maghiar, ci o ideologie politic@ profund reac]ionar@,rezultat@ din degenerarea unui program liberal. Papiu Ilarian n-aconfundat niciodat@ poporul maghiar din Transilvania sau na]iuneamaghiar@ din Ungaria cu aristocra]ia panmaghiar@. Dovad@ suntexcep]ionalele alineate despre r@scoala lui Doja (S, II/46-50),dovad@ este informa]ia – de mare interes istoric – despre partici-parea ]@ranilor maghiari la marea adunare din 3/15 mai: „Venir@ laadunarea rom$n@ }i ungurii }i sa}ii de prin satele vecine, }i ^nc@ungurii s@teni se ^mbia s@ se fac@ rom$ni. Iar@ tribunii le spuneac@ rom$nii nu s-au adunat ca s@ fac@ rom$ni pe unguri, ci ca s@-iscape pre to]i din }erbitutea cu care au fost ^ngreuia]i p$n@ acum.A}adar@ rom$nii s@ fie rom$ni, ungurii s@ r@m$ie unguri, }i to]i fra]i

172

Ioan Chindri}

^ntre sine. Cari cuvinte auzindu-le ungurii, r@pi]i de bucurie, nu }tiace s@ mai gr@iasc@, dar@ ajunge c@ }i dup@ ce s-a }ters }erbitutea,ungurii ace}tia credea }i zicea c@ adunarea de la Bla} a }ters}erbitutea” (S, I/228). Sfera antinomic@ se restr$nge }i de dataaceasta la „unguri nobili }i rom$ni nenobili” (S, XVI), acoperind dinnou no]iunea luptei de clas@. La 1848, o lupt@ de clas@ ce spore}te^n complexitate prin „^mbog@]irea” doctrinei politice a aristocra]ieicu aspecte de ordin na]ionalist radical. Anul revolu]ionar 1848 ^nTransilvania, insurec]ia revolu]ionar@ din 1848-1849 a fost,^ntr-adev@r, o ridicare a rom$nilor ^mpotriva ungurilor, dar nu apoporului maghiar ca entitate social@, ci ̂ mpotriva aristocra]iei cerbi-coase ce-}i aroga sie}i calitatea de na]iune maghiar@, p$ng@rindp$n@ }i conceptul sf$nt al revolu]iei. Iat@ de ce, ^n fine, nu trebuies@ sperie pe nimeni nici antinomia istoric@ rom$ni – maghiari, pecare se cl@de}te Istoria Rom$nilor din Dacia Superioar@, niciconflictul na]ional rom$no-maghiar de la 1848. „Mi}c@rile transil-vanilor – spune Papiu Ilarian – au un caracter de drept ^nainteatribunalului dreptului, pentru c@ au caracterul libert@]ii na]ionale }i-s^ndreptate ^mpotriva despotismului” (S, I/72). Terminologia estemodern@, eviden]iind o concep]ie politic@ ̂ naintat@. Istoricul nostruvede structurarea programului na]ional rom$nesc tocmai peprincipiile acestui „caracter de drept”. Nu provocarea nobilimiimaghiare cu uniunea Transilvaniei }i dezna]ionalizarea, nici altemotive n-au hot@r$t pasul rom$nilor. „Adev@ratele cauze ale fapteloromului ^n parte }i ale popoarelor ^ntregi sunt totdeauna interne”(Ibid./261). Motiva]ia devine apoi }i mai larg@, ]in$nd de mareamotiva]ie revolu]ionar@: „Rom$nii din Transilvania s-au sculat to]ica unul nu provoca]i de Curte, nu am@gi]i de verice str@in, ei s-ausculat din bun@ voin]a lor, provoca]i de credin]a na]ional@, deamoarea libert@]ii, ajusta]i de spiritul timpului” (Ibid./55). Izvor$tdintr-o baz@ popular@ }i cu limpezime revolu]ionar@, programulrom$nesc se ̂ nfirip@ – ̂ n viziunea lui Papiu Ilarian – ̂ n mod inductiv,prin observarea ̂ ndelung@ a evenimentelor, prin ad@ugarea de noi}i noi concluzii specific rom$ne}ti la principiile general-revolu]ionare,p$n@ la acea grandioas@ oper@ politico-ideologic@ final@ care a fost

173


Proclama]ia de pe C$mpia Libert@]ii din Blaj. F@r@ nara]iuneat$n@rului tribun, drumul acestei deveniri politice probabil c@ nu s-arfi putut reconstitui niciodat@ cu fidelitatea }i bog@]ia de semnifica]iipe care le ^nt$lnim ^n Istoria sa. Cartea ^l define}te ca stil mai cuseam@ prin aceast@ istorie a programului na]ional. Oameni }ievenimente se leag@ }i se intercondi]ioneaz@ sub ochii cititorului,condu}i de legi istorice bine surprinse. Nimic nu se petrece la voia^nt$mpl@rii. Rom$nii, afilia]i unui mare flux de atitudine revolu]io-nar@, procedeaz@ at$t pe linie critic@, c$t }i constructiv@. Nimic nuse decreteaz@, totul se dezbate }i se concluzioneaz@ pe caleainduc]iei. Fiecare dezbatere scoate ^n eviden]@, la sf$r}it, oconcluzie ce devine punct programatic }i un om ce devine na]ional,din care rezultatele ̂ nfloresc cu for]a granitului. Se respect@ primatulgravit@]ii problemelor, Uniunea cu Ungaria, prima luat@ ^n dezba-tere, cap@t@ la 25 martie o str@lucit@ rezolvare, prin Simion B@rnu]iu,autorul unei istorice proclama]ii: „Afurisit s@ fie ̂ n veci oricare rom$nva ^ndr@zni a face vreo unire p$n@ nu va fi proclamat@ na]iarom$n@!” (R, XXI/214). Grava ^ntrebare istoric@ a iob@giei, pestecare tineretul din Pesta, exaltat }i derutat de a]$]@rile malefice alearistocra]iei, a trecut cu u}urin]@, se bucur@ la rom$nii dinTransilvania de o analiz@ profund@ }i ^n]eleapt@. Trei proclama]iide la sf$r}itul lunii martie }i ^nceputul lui aprilie rezolv@ problema^n termeni de un revolu]ionarism r@spicat, radical: a lui Papiu Ilarian(S, I/101/107; S, XV: „Cere]i ^nainte de toate }tergerea iob@giei,cere]i drepturi civile, politice”), a lui B@rnu]iu (S, I/97-101; R, XXI/214: „{tergerea iob@giei na]ii rom$ne, ca na]ionalitatea rom$n@”)}i a lui Aron Pumnul (R, XXI/218-220).

Dar, f@r@ ̂ ndoial@, cheia de bolt@ a ̂ ntregii dezbateri a constituit-oproblema na]ional@ rom$neasc@. Rezolvarea ei ^n sensul de la1848, energic }i ̂ ndrept@]it act al istoriei noastre na]ionale, a izvor$tdin ^ndelungata observare a credin]ei rom$nului fa]@ de neamul }ilimba sa. Aceast@ milenar@ lupt@ „mai mult pentru limb@ dec$tpentru via]@” a inspirat ideologilor no}tri de la 1848 concluzia c@ asosit momentul ca rom$nii s@ sf@r$me cu for]a, odat@ pentrutotdeauna, c@tu}ele constitu]iei feudale, proclam$ndu-se pe sine

174

Ioan Chindri}

de na]iune independent@ }i egal@ ^n drepturi. Formularea luiB@rnu]iu e epocal@: „%nc@ odat@ fra]ilor: f@r@ na]ie }i republica enumai un despotism afurisit!” (Ibid./214). Rezultatele ideologice se^ncheag@ ̂ n ansambluri mai ample, ̂ n suite de concluzii ce trebuiesupuse hot@r$rii factorului genitiv: poporul. A}a vede Papiu Ilariangeneza celor dou@ adun@ri na]ionale de la Blaj: 30 aprilie }i 3/15mai 1848. Sunt dou@ focare asupra c@rora concentreaz@ unmaximum de interes istoric, care ^i solicit@ av$ntul romantic p$n@la redutabile performan]e literare. Cutare descriere a convoc@riipoporului la Duminica Tomii suport@ doar compara]ii din clasicitateabiblic@ sau roman@: „C@l@toria tinerimei dealungul ]@rei te face s@-]Iaduci aminte de c@l@toria apostolilor }i de preconii romani, pentruc@ nic@ieri nu po]i citi ^n istorie o ^nsufle]ire mai mare de cum era^nsufle]irea acestor tineri aprin}i de dorul fericirei na]iunei rom$ne”(S, I/14). Colosal@ e tenacitatea, ^ndr@zneala cu care poporulurmeaz@ calea implacabil@ a revolu]iei. Amintirea vie a lui PapiuIlarian, tribun permanent ̂ n mijlocul poporului, reconstituie un tabloupoate de nereconstituit f@r@ Istoria sa: „Din p@r]ile cele mai dep@rtateale ]@rei, cu merindea ^n spate, cu peptul aprins de dorul liberta]eina]ionale, cu tinerii conduc@tori ^n frunte, ^n frunte cu preo]ii ceimul]i, cari era adev@ra]i p@rin]i }i p@stori ai poporului, cu speran]@^n Dumnezeu }i un viitoriu mai frumos al rom$nilor, ̂ nfr$ng$nd toateamenin]@rile, decretele, am@girile, maltrat@rile inemicilor, a}a alergarom$nii din toate p@r]ile ]@rei, tot gloate, la Bla}, la adunarearom$nilor din toat@ ]ara” (Ibid./201). Autorul nostru, c@ruia-i revineun merit important ^n convocarea celor dou@ adun@ri, recunoa}terolul propagandei ce s-a f@cut printre rom$ni ^n favoareacongresului na]ional. Dar din filele c@r]ii r@zbate cu t@rie instinctulatemporal al poporului rom$n, care-l conduce implacabil c@tre locul}i ceasul izb@virii. Planul politic este aici dep@}it, perceperearealiz$ndu-se cu sentimentul ve}nic al dreptului natural, ̂ n expresiainsolit@ a lui Lamennais: „Zbur@toarele de sub cer, t$r$toarele prep@m$nt, se adun@ spre a facere ^mpreun@ c$t n-ar putea facesingur@ nici una din ele. V@ pute]i voi aduna spre a v@ consultare^mpreun@ asupra binelui vostru, spre a v@ ap@rare drepturile, a v@

175


c$}tigare vreo u}urare a sarcinelor voastre? {i dac@ nu pute]i, cumsunte]i voi liberi?” (Ibid./199). Dimensiunea popular@ a Adun@rii dela 3/15 mai 1848 nu e la Papiu Ilarian o necesitate a stiluluipolitico-romantic, ci o realitate providen]ial@, punctul de maxim@concentrare democratic@ a viziunii sale. Accep]iunea este, credem,unic@ }i timpurie ̂ n ideologia pa}optist@ european@. Poporul nu esteo mas@ de manevr@, nici element de sus]inere – pasiv }i activ – alideologiei revolu]ionare. Este generatorul acestei ideologii, creatoruladev@rat al programului na]ional. T$n@rul nostru istoric e convinsc@ o adunare a intelectualit@]ii numai „ar fi dat de ru}ine pe rom$ni^naintea lumei”, „de nu era ajuns poporul la acel grad de cuno}tin]@a intereselor sale na]ionale }i a ^mpregiur@rilor celor periculoase,^nc$t s@ alege ^nsu}i la adunare cu miile, ca s@ dea consult@reidirep]iunea cea fireasc@” (Ibid./212). Gravitatea }i ^n]elepciuneapoporului la cele dou@ adun@ri e subliniat@ la tot pasul, devenindun adev@rat fond al ^nscrierii evenimentului politico-ideologic,autorul av$nd convingerea c@, deoarece poporul „chiar ^n }coalanevoilor a ajuns la maturitate”, „^ntr-^nsul se afl@ s$mburele cels@n@tos }i nestricat }i toate elementele existen]ei na]ionale” (Ibid./260-261). Poporul, deci, a fost izvorul programului politic na]ional,baza revolu]ionar@ a realiz@rii lui }i elementul de control al rectitudiniiexpresiei acestuia. „De nu era acea mul]ime de popor – spunePapiu Ilarian, }i suntem convin}i c@ are dreptate – rezultatuladun@rei din Bla} ar fi fost cu totul altul” (Ibid./263). Numai a}a, cupreluarea efectiv@ a puterii de c@tre popor, fie }i pentru dou@ zilechiar, s-a putut ajunge la acel cumul programatic de mare densitatedemocrat-revolu]ionar@, ^nm@nunchiat ^n cele 16 puncte de la 3/15 mai 1848, document fundamental pentru politica na]ional@ arom$nilor transilv@neni p$n@ la Unirea de la 1 Decembrie 1918.

Programul acoper@ ^n mod fericit principiile generale alerevolu]iei (R, XXXIII), adaptate situa]iei din Transilvania ^n mare,situa]iei politice a rom$nilor ^n special: 1) independen]@ na]ional@;2) libertate }i independen]@ confesional@; 3) desfiin]area iob@giei;4) libertatea industrial@ }i comercial@; 5) libera dezvoltare ap@storitului; 6) desfiin]area zeciuielii „metalelor create ^n patria

176

Ioan Chindri}

aceasta”, ̂ n vederea dezvolt@rii mineritului rom$nesc; 7) libertateacuv$ntului; 8) imunitate personal@ }i libertatea ^ntrunirilor; 9)reforma justi]iei; 10) gard@ na]ional@; 11) reform@ cadastral@, cuunele aspecte de reform@ agrar@; 12) ^nzestrarea clerului rom$ndin bugetul statului; 13) reform@ }colar@ na]ional@; 14) }tergereaprivilegiilor }i purtarea egal@ a sarcinilor ob}te}ti; 15) reform@constitu]ional@; 16) respingerea uniunii Transilvaniei cu Ungaria,pe baza dreptului na]iunii rom$ne de a-}i hot@r^ singur@ soarta. Din^n}irarea punctelor definitive ale programului se desprinde oarmonioas@ ̂ mbinare a revendic@rilor general-revolu]ionare cu celespecifice na]ionale, preponder$nd ^n mod categoric cele dint$i(punctele 1, 3, 4, 7, 8, 9, 10, 14, 15), at$t ca num@r c$t }i ca accentde exprimare.

Fire}te, programul pa}optist transilv@nean nu se va opri aici,amploarea lui ^mbog@]indu-se cu noi }i importante aspecte:insurec]ia armat@ }i unitatea na]ional@ mai cu seam@. Dar ̂ nceputul,masiv }i pre]ios, aici s-a f@cut, la Blaj ^n armonia unui for unic }iimpun@tor, pe care Papiu Ilarian ̂ l nume}te – ca }i Simion B@rnu]iu– „senatul }i poporul rom$n”. T$n@rul istoric pune ^ntregul demersliterar sub augurii acestei revigor@ri a criteriului nostru psiho-istoricde urma}i ai traianizilor. Adun@rile de la Blaj au un stil, }i acestaizvor@}te din ad$ncul latinit@]ii noastre: Virtus Romana Rediviva.Dac@ poporul are masivitatea compact@ a legiunilor lui Traian, niciconduc@torii s@i nu sunt mai prejos de momentul istoric pe care-ltr@iesc. Impun@toare portrete se ^nfirip@ prin metoda nervoas@ acrochiului romantic ^ncep$nd cu excep]ionalul autoportret de laDuminica Tomii. Elevul teolog Vasile Nobili, cuv$nt$nd ̂ n vestm$ntalb la aceea}i adunare, evoc@ un serafim incendiar, un Saint-Justal duhului carpatic: „Nici nu apucase s@ se dezbrace de vestmintelecele albe, ̂ n cari ministrase la }erbirea cea s$nt@ [liturghie – n.ns.]ci, ie}ind din biseric@, ^ncepu, ^n vestm$ntul cel alb, a ]ine – ^ntreentuziasmul poporului – cuv$nt@ri ̂ nsufle]itoare c@tre popor” (Ibid./141). Apari]ia incognito a lui Constantin Romanu-Vivu la 3/15 maiare efectul unui portret ^n penumbre carbonaro-mazziniene: „Intr@^n mijlocul conferin]ei un rom$n necunoscut, }i abia s-a pus pre

177


scaun }i ̂ ncepu ̂ ndat@ a cuv$ntare cu mare ̂ nsufle]ire. Acest rom$nera fericitul prefect Constantin Romanu, care atunci se ^ntorsesedin Rom$nia” (Ibid./193-194). Iancu }i Buteanu se desprind ^ncontururi mar]iale, din cadrul obligatoriu al cetelor de lupt@tori cus$nge roman }i cu flori de prim@var@ ̂ n p@l@rie: „S$mb@t@, pe c$ndse mesteca ziua cu noaptea, vine Iancul }i Buteanul cu muntenii,^mp@na]i cu frunze }i flori de prim@var@, cu flamuri na]ionale” (Ibid./206). Dar portretul care domin@ ̂ ntreaga compozi]ie, at$t de vizual@,de plastic@, a congresului rom$nesc este Simion B@rnu]iu. %nrealizarea lui, istoricul folose}te sugestiile clasice. „Antelupt@torul”cu ochii verzi, t@io}i, cu aspect sever }i exaltat era cu neputin]@ s@nu inspire apropieri de Roma republican@. Tribunul tribunilor de la1848 evoc@ pregnant imagini celebre din galeria similarilor romani,de la scena purt@rii ^n triumf la Duminica Tomii, p$n@ la aceea adiscursului din 2/14 mai. Clasic este, ̂ n acest portret, }i felul reflexivde a realiza imaginea omului, nu at$t din detalii personale, c$t dinpenetrarea personalit@]ii sale ^n spiritul colectiv: „Cuv$ntul luiB@rnu]iu c$}tig@ pentru principiele libert@]ii na]ionale pe toate inimilecele bune }i dezarm@ toate inimile cele rele. Acest cuv$nt at$tainfluen]@ magic@ exers@ asupra a toat@ adunarea, ^nc$t toatep@rerile, toate ideile }i cuget@rile diferitoarie de mai nainte, ̂ n acestmoment toate se contopir@ ^n cugetarea na]ional@” (Ibid./214).

Portretele acestea, ca }i c$teva memorabile descrieri, din caream citat mai sus, se integreaz@ unei modalit@]i care face din Istorialui Papiu Ilarian o reu}it@ literar@ de excep]ional@ a vremii sale.Contemporanii de peste Carpa]i i-au ignorat aceast@ calitate,obseda]i de propriul fanatism ̂ mpotriva ortografiei [email protected] Russo, ^n acela}i loc (R, LII/49) spune c@ „aceast@ istorienu poate sluji de ^nv@]@tur@, c@ci sistemul limbei ^neac@ cujetul[s.ns.]”. Trec$nd peste am@nuntul c@ sujet e tot at$t de „nefiresc”^n perspectiva timpului ca – s@ zicem – prefeptur@, acest mod de a„critica” o carte ^nseamn@ a comanda con]inutul la patrat –con]inutul efectiv al operei }i con]inutul stilistic – pe motive formalede importan]@ secundar@. Adev@rul este c@, dezbr@cat@ deortografia ciparian@, cartea acestui t$n@r istoric este un eveniment

178

Ioan Chindri}

}i din punct de vedere al realiz@rii literare. E curios cum n-a observatnimeni acest lucru! E linia pe care Papiu Ilarian poate fi al@turatmarilor precursori ai stilului istoriografic modern. Istoria rom$nilordin Dacia Superioar@ e scris@ la 1851-1852. C$te c@r]i de istoriarom$nilor ^n limba rom$n@ avem ^naintea lui? Num@rabile pedegetele unei singure m$ini. Petru Maior e ca un Ianus cu dou@fe]e, ce ̂ nchide pozitivismul arhaic al ilumini}tilor no}tri din secolulal XVIII-lea }i deschidea seria lucr@rilor de reflexie personal@ dinsecolul al XIX-lea. Spiritul r@zvr@titului febrorian anticipeaz@subiectivismul stilistic acut al romanticilor }i liberalilor no}tri. Dar,timp de patru decenii, rom$nii au f@cut progrese neesen]iale ^naceast@ direc]ie. Dionisie Fotino scrie ^n grece}te, Kog@lniceanu,tentat de propaganda interna]ional@ ̂ n limbile german@ }i [email protected] fel Vaillant, De Gerando }i Hippolyte Desprez. Aron Florian, cua lui Idee repede de istoria Prin]ipiatului [@rii Rom$ne}ti – vol. I-III,1835-1838 – era un model excep]ional pentru p@trunderearomantic@, na]ional@, a istorici, dar nicidecum un model de stil,demersul s@u p@str$ndu-se pe coordonatele unei expuneri didac-tice, de-o cumin]enie trenant@. Lista precursorilor se restr$nge }imai mult dac@ elimin@m nenum@ratele creion@ri gazet@re}ti ale luiBari] din foile bra}ovene, ca }i „historiile” biserice}ti greoaie }ipedante, ap@rute mai cu seam@ ^n [ara Rom$neasc@ }iTransilvania. {i iat@ cum, dac@ obliga]ia paternit@]ii este o lege acontinuit@]ii literare, pe Papiu Ilarian trebuie s@-l afiliem singurei }colistilistice posibile, aceea a Magazinului istoric pentru Dacia. Laurianmai pu]in, B@lcescu ^n m@sur@ mai mare sunt modelele stilisticeproxime, care stau ̂ ns@ la baza unei personalit@]i distincte, frapante.Fundamental romantic }i na]ional prin aceast@ filia]ie, t$n@rul istoricevolueaz@ mai apoi ^ntr-o direc]ie net original@, ^n care este unpionier ̂ n istoriografia noastr@. Identific$ndu-i filia]ii mai ̂ ndep@rtate^n istoriografia politic@ a germanului Karl Rotteck, se poate formula}i caracteristica esen]ial@ a acestei originalit@]i: primatul stiluluipolitic, de colorit liberal revolu]ionar. Papiu Ilarian nu vizeaz@ scopurididactice, cu at$t mai pu]in de popularizare, ca Laurian. Ceea ce ̂ ldomin@ e ideea filtr@rii istoriei printr-o viziune politic@ anume, cea

179


liberal-na]ional@, mai apoi acceptarea „unei astfel de descrierefilosofic@ a faptelor }i urm@rilor acelor fapte”, ca adev@r unic }igeneral asupra trecutului. Scopul acesta }i temperamentul autoruluise ̂ nt$lnesc ̂ n paginile operei analizate, care ̂ l define}te ca un reperinteresant ^n istoriografia noastr@. Istoria rom$nilor din DaciaSuperioar@ e o scriere profund militant@, prin toate articula]iile ei,iar stilul se raliaz@ cu u}urin]@ acestui scop, oglindind temperamen-tul omului. Cuv$ntul sluje}te ^n foarte modest@ m@sur@ expresiecon]inutului faptelor, dar ^ntr-o m@sur@ cople}itoare exprimareaideilor autorului. %n aceast@ direc]ie, istoricul nostru e, ̂ n primul r$nd,un concluziv. Ideile sale se fixeaz@ ^n concluzii, care formeaz@celulele structurale ale c@r]ii. %ntreaga organizare e aservit@ acestuiscop, fapt din care rezult@ o form@ insolit@. Papiu Ilarian nu-}i poart@cititorul pe c$mpuri nesf$r}ite de litere, f@r@ repere. Sistemului internriguros, pe temeiul c@ruia au f@cut analiza de mai sus, ̂ i corespundeun sistem extern la fel de consecvent, care urm@re}te lizibilitateac$t mai mare a c@r]ii. Oglinda textului e organizat@ pe capitole }iparagrafe independente, care confer@ c@r]ii o articula]ie vioaie,supl@. Ceva mai mult, autorul scoate din pagin@ enun]urilefactologice }i concluzive ale demersului s@u, a}ez$ndu-le marginal,^n afara textului. Pe filiera acestor subcapitole – concluzii, carteaare virtu]ile unei facilit@]i de lectur@ cum pu]ine c@r]i }tiin]ifice dinsecolul trecut o au. Acestui aparat stilistic obiectiv ^i corespundeun altul, subiectiv, care-l define}te ̂ n al doilea r$nd: Papiu Ilarian eun senten]ios. Aspectul nu d@uneaz@ c@r]ii, c@ci sentin]a esteprecedat@ sistematic de demonstra]ie istoric@. Aici, ^n acestesentin]e pres@rate pe tot parcursul celor dou@ volume, ^nt$lnim ^ncea mai ^nalt@ m@sur@ prezen]a autorului. Nu este vorba doar der@sfr$ngerea romantic@ a autorului istoric ^n opera sa – stadiuprezent }i el, fire}te! – ci o ^ncercare de a rezolva demersul istoriccu instrumentele scriitorului politic. Sentin]ele sale, ca }i concluziile^n}irate pe margine, sunt ^n con]inut }i form@ politice, intervenindnu ^n func]ie de ductul cronologic al c@r]ii, ci din inciden]e de ordinpolitic. A}a se face c@ printre aceste interven]ii aparent accidentale,asistematice, se ^nt$lnesc cele mai valoroase idei ale c@r]ii. Un

180

Ioan Chindri}

repertoriu al lor ar cople}i prin bog@]ie, dar sunt de ajuns }i c$tevaexemple. La capitolul n@v@litorilor, sentin]a cu vizibil aplomb politic:„Un popor probat ca acesta [rom$nii – n.ns.] poart@ ^n s$nul s@us$mburele vie]ii perpetue” (S, II/7); vorbind despre formarea sepa-rat@ a statelor feudale rom$ne}ti, sentin]a interogativ@: „C$nd vor^nv@]a odat@ rom$nii c@ ei numai cu puteri ̂ ntrunite pot s@ ̂ nfr$ng@pre inamicii lor!? (Ibid./14); la capitolul r@scoalelor medievale:„Poporului acela e demn de sclavie, care nu ̂ ncearc@ a scutura unjug v@t@m@toriu de s$n]ietatea libert@]ei personale” (Ibid./23); la unsubsol despre rom$nii Daciei Inferioare, sentin]a: „O istorie general@a toat@ Rom$nia ar fi ast@zi de cea mai mare trebuin]@” (Ibid./26,n*), }i tot cu acest prilej: „Moldo-Rom$nia, din seculi p$n@ ast@zi,fu locul de sc@pare al celorlal]i fra]i ai lor din Dacia Superioar@” (Ibid./31); la persecu]iile biserice}ti din secolul al XVII-lea: „Un popor,chiar liber fiind, supt limb@ str@in@ geme supt o supunere amar@”(Ibid./62); la nereu}ita ac]iunii supliciste din 1791, un adev@rat^ndemn politic: „%nv@]a]i odat@, rom$nilor, a nu v@ mai ^ncredin]acauzele cele mari, de la cari at$rn@ moartea }i via]a na]iunei }ibisericei singur episcopilor }i altor prive}ti, pe cari lesne-i pot ̂ n}ela,corumpe sau }i speria, ci le ̂ ncredin]a]i la oameni proba]i, ale}i dins$nul vostru }i r@spunz@tori vou@!” (Ibid./95); la ̂ n}irarea realiz@rilorculturale din primele decenii ale secolului al XIX-lea: „Cultura,cultura va sc@pa pe rom$ni, }i cultura numai na]ional@ poate fi!”(Ibid./245); ^n preziua Duminicii Tomii: „P$n@ c$nd tot str@inii s@poarte grija rom$nilor?!” (S, I/128); ^n fine, ^n fa]a celei de la 3/15mai: „Caracterul na]ionalit@]ii este limba, garan]ia na]ionalit@]ii suntinstitu]iunile na]ionale, administra]iunea }i legisla]iunea na]ional@”(Ibid./164). Papiu Ilarian e ^n permanent@ pozi]ie de critic@ politic@fa]@ de materia istoric@, ^ntr-un permanent dialog cu cititorul, fa]@de care ia pozi]ia mentorului politic. Viziunea exclusivist@ se r@sfr$n-ge }i asupra stilului, ad$ncindu-i coloritul politic. Om al unei singurepartide politice – partida na]ional@ liberal@ – el vede ̂ ntreaga istoriecu ochii acestei partide. Obiectivismul l$nced nu are ce c@uta ̂ ntr-ocarte ca Istoria lui Papiu Ilrian, deci nici }ov@iala ^n fa]a cumpeneidrept@]ii. Dreptatea e mereu de partea laturii extreme, revolu]ionare,

181


a istoriei, din care descindea genera]ia politic@ a istoricului.Exprimarea e, ca atare, limpede, concis@, dur@, f@r@ echivocuri.Fraza scurt@ }i nervoas@, tensiune interioar@ excep]ional@: „Princi-pele Báthory fu prins }i ucis de secui [dup@ lupta de la {elimb@r –n.ns.]. Capul lui se aduse la Mihai. Dar Mihai pedepsi pe ucig@toricu moarte, iar pe Báthory-l ^nmorm$ntat@ cu pompa ce se cuvineunui principe. Deasupra morm$ntului i-a pus o marmur@ cu inscrip-]iunea: «Aicea zace prin]ul Andrei, pe care l-a ̂ nvins Mihai Vod@»”(S, II/54). Din aceea}i respingere a obiectivismului rezult@ }i o alt@caracteristic@ a stilului c@r]ii: lipsa penumbrelor. Nu exist@ m@sur@de mijloc, linie de mijloc. E, aceasta, o tr@s@tur@ general@ a stiluluiromantic, dar la istoricul nostru abisurile }i ^n@l]imile extreme n-auo func]ionalitate psiho-logic@, ci una politic@ acut@, n@scut@ dinideologia revolu]ionar@. %n istorie nu exist@ dou@ adev@ruri, dou@drept@]i. Stilul urmeaz@ radicalitatea concep]iei: ̂ ntreaga Istorie esteconfruntarea dintre alb }i negru, ^ntr-o manier@ cu preponderen]@vizual@. Martor al evenimentelor descrise – acolo unde este – PapiuIlarian construie}te tablouri dinamice ^n gama extremelor, dirij$ndtotul spre ideea politic@. Romantic ̂ n fond, el nu se ̂ ncadreaz@ totu}iintegral ^n acea comunitate de motive caracteristice familieiromanticilor. Scrisul s@u anticipeaz@ modalitatea deceniuluiurm@tor: stilul politice al epocii liberale.

Izvoare }i destin

Ca reconstituire a evenimentelor de la 1848-1849, Istoriarom$nilor din Dacia Superioar@ trebuia, dup@ cum am v@zut, s@^nm@nuncheze m@rturiile recente }i pline ^nc@ de tumultul vie]ii,despre revolu]ia transilv@nean@. Ar fi rezultat lucrare epocal@ – dup@c$te ne putem da seama din materialul adunat (D, XLV) – din carenu s-a realizat dec$t un preambul istoric ̂ ncheiat cu formularea pro-gramului revolu]ionar. Pe firul acestui excurs istoriografic ni sedezv@luie concep]ia documentar@ a lui Papiu Ilarian, caracterulizvoarelor sale }i atitudinea autorului fa]@ de acestea. Lucru cu at$t

182

Ioan Chindri}

mai interesant dac@ ne g$ndim c@ este vorba de cel mai t$n@r autoral unei istorii a rom$nilor p$n@ la acea dat@. Dar iat@ c@, ^n pofidaacestei tinere]i, g@sim ^n el un erudit de surprinz@toare cuprinderedocumentar@, amintind istoricul pozitivist care urma s@ fie pesteun deceniu. Practic, nimic din ceea ce se putea utiliza la acea dat@pentru dep@narea istoriei rom$nilor de pretutindeni nu-i este [email protected] pe document urmeaz@ o cale modern@, care va fijustificat@ de istoriografia ulterioar@: p@r]ile mai lapidare, maiconcentrate ale textului sunt secondare de subsoluri bogate ^ntrimiteri }i cit@ri. Documenta]ia se rarefiaz@ pe m@sur@ ce autorulintr@ ̂ n analiza am@nun]it@ a fenomenului istoric. P@r]ile critice saupolemice sunt, din considerente u}or de ghicit, mult mai scrupulosconsolidate documentar dec$t cele analitice sau descriptive.Aparatul critic-documentar se rarefiaz@, cum e firesc, }i despreanaliz@ spre sintez@, dinspre concret spre abstract. Cert este c@t$n@rul nostru istoric are o atitudine erudit@ fa]@ de izvoarefundamentale, documente istorice, lucr@ri speciale }i lucr@ri deorientare teoretic@ general@. Sistemul func]ioneaz@ pentru ambelevolume, cu varia]ii de pondere de la o perioad@ analizat@ la alta. %nprimul volum predomin@ izvoarele istorice, dintre care cele maiintens utilizate sunt sursele maghiare r@mase fundamentale p$n@ast@zi: Anonymus, Cronica lui Thuróczi, Bonifinius }i Acta et scriptaSancti Gheraldi episcopi chanadiensis a lui Batthyáni, ̂ n edi]ia din1790. Cu secolul al XVII-lea }i mai ales ̂ n analiza iob@giei, ponderease mut@ pe documente politice }i juridice ale epocii, folosite cuintensitate extrem@: Tripartitum, Approbatae et Compilatae, CorpusJuris Hungarici, Diploma leopoldin@, Supplex Libellus Valachorum}.a. Cunoa}te marile corpusuri documentare despre regii unguri,ca }i principalele sinteze speciale ce interesau Transilvania: Pray,Istvánffy, Eder, Katona. Dintre sursele de peste Carpa]i, utilizeaz@pe Ureche, Costin }i Neculce din edi]ia lui Kog@lniceanu, Istoriadomnilor Terei Rom$ne}ti de Constantin C@pitanul, din Magazinistoric pentru Dacia, poema lui Stavrinos – pe care nu-l citeaz@ cunumele, ci-l nume}te „un poet contimporan” (S, II/54) – sau recentaIdee repede... a lui Aron Florian. Influen]a acestuia din urm@ – de}i

183


nu e citat cu numele – e evident@ mai ales ̂ n capitolul despre MihaiViteazul:

Tot Aron Florian, ^mpreun@ cu B@lcescu, ^l ajut@ s@-}i constru-iasc@ defini]ia istoriei, ̂ n urm@toarea simbioz@: B@lcescu, istoria „nutrebue s@ fie numai ca un }ir de oarecare ^nt$mpl@ri politice saumilitare uscate” (R, LIV/158) ci, Aron Florian: „oglinda cea magic@a veacurilor trecute, icoana cea adev@rat@ a vremii de acum }i cheiacea de pre] cu care se descuie oarecum }i ascunzi}urile viitorului”(Ibid./92), din care rezult@ la Papiu Ilarian: „Istoria na]ional@ n-arede a fi un registru de regi }i r@zbele, o gr@m@ditur@ de nume }i ani[...], ci o astfeli de descriere filosofic@ a faptelor }i a cauzelor acelorfapte memorabile ale na]iunei, care s@ serveasc@ de cheie pentruprezente }i de speclu [oglind@ – n.ns.] citat@ sub absolutismulaustriac instaurat dup@ revolu]ie. Dar nu r@m$ne nici o ^ndoial@ c@acesta i-a influen]at dup@ revolu]ie. Dar nu r@m$ne nici o ^ndoial@c@ acesta i-a influen]at orientarea c@tre analiza istoric@ a problemei]@r@ne}ti. Studiul lui B@lcescu Despre starea so]ial@ a muncitorilorplugari, ap@rut ^n Magazinul istoric pentru Dacia ^nc@ din 1846 }ipurtat pe aripile acestei mult r@sp$ndite foi ^n toat@ Transilvania,era o noutate ̂ n m@sur@ s@ dea prilej de medita]ie }i altora. Influen]atde g$ndirea confratelui de peste C@rpa]i ̂ nc@ din prim@vara anului1848 (S, XV), Papiu Ilarian adopt@ la 1851 ^nsu}i fundametulmotodologic al acestuia: analiza situa]iei ]@ranilor ^n perspectiv@istoric@. Ceea ce realizeaz@ Papiu Ilarian este, f@r@ ^ndoial@, multsuperior scurtei incursiuni b@lcesciene, dar imboldul ^n aceast@direc]ie lui B@lcescu trebuie atribuit. Astfel, de}i necitat@ din motive

„Geniul lui Mihai croia }i ro-m$nii, pun$nd ^n lucrare, f@ceaminuni. Aceasta era vremea ceam@rit@ pentru rom$ni, era epocacare prevestea pentru d$n}iiveacuri de aur. %nc@ pu]in, }i ro-m$nii s-ar fi fericit”

(Aron Florian)

„[Mihai], acel geniu militariu }ipolitic, care era s@ m@reasc@numele, gloria }i puterea rom$-nilor. C$]iva ani mai mult dinvia]a lui Mihai, }i nu numai ro-m$nii, dar tot orientul alt@ fa]@avea ast@zi”

(Papiu Ilarian).

184

Ioan Chindri}

de pruden]@, lucrarea lui B@lcescu este una din sursele de orientaregeneral@ utilizate de istoricul nostru. %n primul volum, un astfel derol, ̂ ntr-o m@sur@ cople}itoare, ̂ l joac@ Petru Maior }i mai cu seam@istoria sa bisericeasc@ (S, XXVIII), de unde istoricul nostru^mprumut@ ^ntreaga argumentare teoretic@ a capitolului despreunirea cu biserica Romei }i dezvoltarea institu]ional@ a bisericiirom$ne}ti din Transilvania. %n m@sur@ mai redus@, face apel }i laideile lui Karl Rotteck, Jean Jacques Rousseau, Herder.

Dac@ izvoarele, documentele }i lucr@rile de sintez@ istoric@ local@^l definesc factologic, ca pe un autor erudit }i cu respect fa]@ dedocument, lucr@rile de inspira]ie general@ arunc@ o semnificativ@tr@s@tur@ chiar asupra personalit@]ii sale ideologice. La PapiuIlarian, aceast@ categorie de surse ne este cerut@ de materiaistoric@, ci de propria sa necesitate spiritual@, de cursul integr@rii^ntr-o familie larg@ de g$ndire. Lucr@rile de acest fel nici nu au, defapt, regimul celorlalte piese de aparat critic. F@r@ a le cita mereu}i mereu la subsol, apeleaz@ la ele ca la ni}te lucruri familiare, ac@ror semnifica]ie cre}te odat@ cu avansarea demersului c@treevenimentele revolu]ionare. Este cazul lui Lamennais, din al doileavolum: de}i citat ^ntr-un singur loc (S, I/199), r@zvr@titul de laChesnaie, recep]ionat de Papiu Ilarian dintr-o surs@ sigur@, Foaiepentru minte... (R, LVI) }i dou@ foarte posibile: %nv@]@torul poporuluide la Blaj (R, LVII) }i traducerea bucure}tean@ a Cuvintelor unuicredincios (R, LVIII/133-134) intervenite toate trei ^n vara anului1848 – este prezent ^ntr-o m@sur@ sim]itoare, mai cu seam@ ^npaginile despre mobilizarea poporului la actul revolu]ionar, care are}i la istoricul nostru semnifica]ia unei profetice scaden]e a istoriei.Dealtminteri, ̂ ntregul volum al doilea e tributar, ̂ ntr-o m@sur@ foartemare, unor lucr@ri teoretice de orientare. Sursa surselor este,fire}te, discursul lui Simion B@rnu]iu de la 2/14 mai 1848, pe care-lpublic@ printre documentele anexe ale volumului, realiz$nd astfelprima edi]ie tip@rit@ a acestei celebre opere oratorice. Papiu Ilariannu-l citeaz@ pe B@rnu]iu niciodat@, dar ^nsu}i gestul public@riiintegrale a discursului este suficient de semnificativ. T$n@rul istoricdatoreaz@ dasc@lului }i mentorului s@u ideologic ̂ ns@}i fundamen-

185


tarea teoretic@ a c@r]ii. Am mai subliniat odat@ dezacordul cu ideeac@ Istoria rom$nilor din Dacia Superioar@ ar fi o simpl@ dezvoltarea motivelor discursului (R, XLIII/94). Nu este, ^ns@, mai pu]inadev@rat c@ acest discurs i-a inspirat autorului nostru linia general@a analizei, care trebuia s@ duc@ la justificarea tezelor programuluirevolu]ionar rom$nesc. Cei doi urmeaz@ dou@ c@i distincte: aceeaa manifestului politic deschiz@tor de revolu]ie, la B@rnu]iu, aceea aad$ncirii istorice pe firul problemei revolu]iei, la Papiu Ilarian.Asem@narea izbitoare a celor dou@ opere izvor@}te din faptul c@am$ndou@ sunt justific@ri teoretice ale programului na]ional, unala modul sintetic }i la timpul prezent, alta ̂ n perspectiva analitic@ atrecutului. B@rnu]iu are meritul de a fi ^nchis o prim@ mare faz@ acercului concluziilor revolu]ionare rom$ne}ti. El este cel care defi-ne}te caracterul fenomenului: acela de revolu]ie rom$neasc@, ele-mentele revolu]iei: na]iunea rom$n@ }i cerin]ele ei sociale }i na]io-nale, precum }i for]ele care se ciocneau la 1848 ^n Transilvania:rom$nii }i aristocra]ia feudal@ maghiar@. Clarviziunea b@rnu]ian@a ferit mi}carea rom$nilor de pericolul de a deveni o anex@ a uneimi}c@ri str@ine, a respins punctele programatice de import }i a f@cutfuziunea ̂ ntre purt@torul revolu]iei, na]iunea rom$n@, }i propriile eirevendic@ri revolu]ionare. %ntemeiat pe preceptele militante aledreptului natural, B@rnu]iu supune no]iunile panrevolu]ionare uneicritici prin prisma na]ional@, condi]ion$nd valabilitatea oric@rei ideide acoperirea ei intern@, na]ional@. Lui B@rnu]iu ̂ i dator@m }i aceaprofund@ cercetare a intereselor na]ionale }i sociale ce animauTransilvania anului 1848, cercetare ce ^l duce la concluzia c@ ro-m$nii se afl@ ^n situa]ia de antinomie revolu]ionar@ fa]@ de progra-mul „na]iona” al aristocra]iei maghiare. Papiu Ilarian preia ^ntregule}afodaj al defini]iilor b@rnu]iene, dup@ cum am v@zut din celeanalizate p$n@ aici, dar mai cu seam@ paginarea antinomic@rom$ni-unguri, c@reia-i g@se}te r@d@cinile istorice }i adev@ratasemnifica]ie: lupta de clas@.

Un loc aparte ocup@ ̂ ntre izvoarele lui Papiu Ilarian cartea fran-cezului Hippolyte Desprez despre popoarele Austriei }i Turciei,tip@rit@ la Paris ^n 1850 (R, LI). Citit@ recent, ^n febra document@rii

186

Ioan Chindri}

}i elabor@rii istoriei sale, cartea lui Desprez a produs o impresiecov$r}itoare asupra lui Papiu Ilarian, printr-o revela]ie pe c$t desimpl@, pe at$t de pre]ioas@: identificarea }i cercetarea idealurilorpolitice maximale ale diferitelor na]iuni pe plan geografic }i istoric}i interpretarea destinului acestor na]iuni ^n func]ie de idealul lormajor. Pe acest fundament metodologic, Desprez construie}te ointeresant@ hart@ a acestor idealuri politice ^n ^ntreaga Europ@r@s@ritean@. Intui]ia fin@, obiectivitatea }i probitatea analizei, darmai cu seam@ faptul c@ vede ^n aceste idealuri politice ni}te nese-cate izvoare de ac]iuni na]ionale }i revolu]ionare, au avut darul dea-l vr@ji pe autorul nostru, care intr@ ^n rela]ii de coresponden]@ cuistoricul francez. „Agerimea }i p@trunderea acestui str@in ̂ n lucrurilenoastre domestice – ^i scrie Papiu Ilarian lui Iacob Mure}anu la 24octombrie 1852 (R, XVII/I: 168) – profunditatea }i impar]ialitatealui ^n judecat@ ne pune ^n mirare }i pe noi, cari s-ar c@dea s@ necunoa}tem mai bine. Pentru noi, rom$nii, cu at$t este mai interesantopul lui Desprez, cu c$t d$nsul scrie despre noi cu mult@ simpatie,pot zice predilec]iune, ca despre o na]iune sor@”. Un mare capitoldin Istoria lui Papiu Ilarian, acela despre mi}c@rile na]ionale ^nEuropa r@s@ritean@ ^n preajma revolu]iei (S, I/IV-CXXXVIII) estealc@tuit prin defalcarea unor p@r]i masive din primul volum al lucr@riilui Desprez, mai cu seam@ din capitolul I: La Croatie et le nouvementillirien }i II: La Hongrie et la nationalité magyare. Pe m@sur@ ce ^}iapropie subiectul }i-l localizeaz@ la nivelul rom$no-maghiar, autorulnostru adaug@ un mare num@r de documente locale, pe care leaduce ^n sprijinul ideilor lui Desprez. Papiu Ilarian se dovede}teun excelent cunosc@tor al scrierilor politice liberale ungure}ti dindeceniile al patrulea }i al cincilea, oper$nd masiv cu ideile luiSzécheyi, Wesselényi, Kossuth, Jókai. Analiza curentuluidezna]ionalizator al ultramaghiarismului, critica bazelor acestuicurent se ̂ ntemeiaz@ pe o impresionant@ documenta]ie maghiar@,dovad@ a seriozit@]ii cu care s-a apropiat de aceast@ problem@. Suntcitate ziare }i publica]ii maghiare de toate categoriile, dup@ cum laanaliza mi}c@rii na]ionale rom$ne}ti va utiliza de asemeneadocumentul jurnalistic. Este cel dint$i dintre istoricii rom$nii care

187


ridic@ m@rturia ziaristic@ la rangul de document istoric de prim@importan]@, direc]ie ^n care viitorul ^i va da deplin@ dreptate. „Amneap@rat@ trebuin]@ – ^l alerteaz@ el pe acela}i Iacob Mure}anu ^n30 septembrie 1850 (R, XVIII/163) – de Gazeta }i Foaia din 1848,precum }i de Organul lumin@rei!”. Pe parcurs apoi, c$nd demersulistoric se apropie de marile adun@ri rom$ne}ti }i ^n descriereaacestora, Papiu Ilarian uzeaz@ tot mai mult de documentul oficialpropriu-zis, un loc de frunte ocup$ndu-l elaboratele Adun@ri Na]io-nale de la 3/15 mai 1848, precum }i rapoartele autorit@]ilor maghiaredespre mi}c@rile rom$ne}ti. %n ultima parte a volumului al doilea,c$nd expune fluxul mi}c@rilor rom$ne}ti, un „document” hot@r$toreste amintirea vie a autorului, care a participat ca factor responsabilla toate ac]iunile revolu]ionare de seam@. %nceputurile din martie,episodul convoc@rii poporului la Blaj, Duminica Tomii mai cu seam@,dar }i Adunarea de la 3/15 mai sunt reconstituite din memorie, faptcare imprim@ nara]iunii acel farmec aparte, de opera memorialistic@f@r@ persoana ^nt$ia singular. Aici ^ncep s@-}i g@seasc@ locul }im@rturiile primite de la al]ii, dar ponderea acestora urma s@ fiecov$r}itoare ̂ n celelalte volume, care nu s-a mai realizat. {i este omare pierdere pentru cultura noastr@ faptul c@ aceast@ istoriecontemporan@ a revolu]iei din Transilvania n-a devenit oper@^mplinit@. Cele dou@ volume tip@rite – mai cu seam@ al doilea! –cum }i conceptul manuscris al volumului III dau certitudinea c@,dac@ Papiu Ilarian ar fi reu}it s@ dea ^ntreaga istorie proiectat@,ne-am fi g@sit ^n fa]a unui grandios monument literar al revolu]ieitransilv@nene, realizat ^n egal@ m@sur@ cu metoda istoricului,memorialistului }i anchetatorului istoric.

Dar, chiar }i la propor]iile existente, lucrarea lui Papiu Ilarian asuscitat un interes deosebit. Realizare notorie a orient@rii istorio-grafiei romantice, Istoria rom$nilor din Dacia Superioar@ nu puteas@ scape aten]iei marilor reprezentan]i ai curentului, care }i-a tr@it^n anii de dup@ revolu]ie un ultim deceniu glorios, alimentat mai cuseam@ din reconstituirea evenimentelor de la 1848. Cu o febrilitaterar ^nt$lnit@, istoricii Europei scriu despre evenimentul cel maicaracteristic al epocii }i sensibilit@]ii lor. Majoritatea sunt ei ^n}i}i

188

Ioan Chindri}

fo}ti participan]i la revolu]ie sau ideologi ai acesteia, fie c@ estevorba de francezi, italieni, unguri sau rom$ni. Aceste istorii, ^nm@sur@ cople}itoare, au aceea}i caracteristic@ fundamental@:refuzul obietivismului ̂ n favoarea interpret@rii ideologice. O familiemare de opere istoriografice care ̂ mprumut@ una de la cealalt@ date}i concluzii, compun$nd tabloul revolu]iei de pe acelea}i pozi]ii pecare s-au situat ^n 1848. Am putea zice, o continuare reflectat@ aluptei ideologice de la 1848. Am putea zice, o continuare reflectat@a luptei ideologice de la 1848. Cartea lui Papiu Ilarian ^}i are loculs@u incontestabil ̂ ntr-o grupare substan]ial@ referitoare la revolu]iadin principatele dun@rene. Ceea ce caracterizeaz@ aceste lucr@ri,fie c@ sunt scrise de autori rom$ni sau str@ini, este modalitateageneral@ a analizei. Declan}ate, fire}te, de incidentul revolu]iei,existen]a lor nu este, pe de alt@ parte, mai pu]in datoare aceluireviriment al interesului pentru problema Dun@rii care a caracterizatopinia public@ a Europei la mijlocul secolului al XIX-lea. Lucr@rileamintite sunt ^n egal@ m@sur@ cercet@ri istorice, economice,etno-sociale, politice }i ideologice. La Hippolyte Desprez, ^n a saLes Peuples de l’Austriche et de la Turquie (R, LI), rena}tereana]ional@ }i revolu]ia rom$nilor e ^nscris@ ^n ansamblul uneimonografii a strategiilor na]ionale din ̂ ntreaga Europ@ r@s@ritean@,Blaze de Bury (R, LIX) ^ncadreaz@ rom$nii – ^n m@sur@ ^n care seocup@ de ace}tia – ̂ n partitura politic@ ungaro-austriac@ de la 1848,saturat@ de aspecte }i consecin]e politice interna]ionale, LaValachie moderne a rom$ncei Aurélie Ghica, tip@rit@ la Paris ̂ n 1850uzeaz@ de am@nuntul politic }i etno-social, ^n timp ce Questionéconomique... a lui B@lcescu traduce cauzele revolu]iei ^n datelestatistice conving@toare. O scriere aparte a lui Heliade R@dulescu,Mémoires sur l’histoire de la régénération roumaine ou sur lesévénements de 1848 accomplis en Valachie, ie}it@ la Paris ̂ n 1851,opereaz@ cu considerente culturale sau filosofice generale, ̂ n timpce cunoscuta culegere documentar@ a lui August Treboniu Laurian(S, XXIX) e o reflactare a revolu]iei transilv@nene ̂ n oglinda sever@a documentului politic oficial. A. Ubicini (R, LX) vede problemaprincipatelor dun@rene legat@ de istoria modern@ a Imperiului

189


turcesc, Ion Ghica ^n fine, ^ntr-o bro}ur@ tip@rit@ la Paris ^n 1853 –Dernière occupation des principautes danubiennes par la Russie– ^n corela]ie cu tendin]ele de expansiune ale ]arismului. O culmea acestor investigatori pline de nervul interesului }i particip@rii estelucrarea lui Elias Regnaul, Histoire politique et sociale desprincipautes danubiennes (R, LXI), cea mai bun@ sintez@ despremi}carea rom$nilor de la 1848 scris@ de un str@in. Cartea luiRegnault este un cumul fericit al tuturor acestor variantemetodologice, supuse rezultantei sale interna]ionale: analizapolitic@. Rezultatul e irepro}abil: chestiunea rom$nilor privit@ ^nansamblul marii politici europene, cu indicarea exact@ acoordonatelor pe care trebuie c@utat destinul politic al principatelordun@rene. Élias Regnault nu neglijeaz@ politica la scar@ redus@,na]ional@ sau provincial@. Dimpotriv@, este un pasionat al detaliului}i am@nuntului. Dar el a}eaz@ aceast@ analiz@ de am@nunt pesteharta politic@ a unei mari zone europene. Cu totul interesant@ estelucrarea pentru rom$ni din dou@ motive mai ales. Autorul trateaz@^n mod unitar istoria mi}c@rii na]ionale a rom$nilor din ̂ ntregul spa]iucarpato-dun@rean, g@sind certe tr@s@turi de unitate }i ̂ n semnifica]iaultim@ a acestei mi}c@ri, revolu]ia. Apoi, analiza bine condus@ a luiRegnault face ca legitimitatea ac]iunilor revolu]ionare rom$ne}ti s@reias@ obiectiv }i firesc din ^ns@}i aceast@ situa]ie la scar@ politic@mare, cu care ^i place s@ opereze. Regnault are }ansa de a fi avutla dispozi]ie toate lucr@rile amintite mai sus, ^ntre care }i Istoriarom$nilor din Dacia Superioar@ a lui Papiu Ilarian. Istoricul nostrui-a servit ca izvor de baz@ pentru capitolul al XII-lea, despre revolu]iadin Transilvania: „Tout les détails de ce chapitre sont empruntés àun ouvrage écrit en roumain par un témoin oculaire, Papiu Ilarian,sous le titre de Istoria rom$nilor din Dacia Superioar@ (Histoire desroumains de la Haute-Dacia), Vienne, 1852”, recunoa}te istoriculfrancez (R, LXI/376) – dar ^l putem identifica }i ^n alte capitole alelucr@rii. Astfel, la abia 2-3 ani dup@ apari]ie, cartea autorului nostruintr@ ^ntr-un circuit prestigios de valori europene, confirm$ndu-}ila aceast@ scar@ propria valoare. Élias Regnault utilizeaz@ masivelementele c@r]ii lui Papiu Ilarian, r@m$n$nd ^n ^ntregime fidel

190

Ioan Chindri}

datelor pe care i le ofer@ acesta. Nu opereaz@ nu rezumat propriual textului rom$nesc, ci alege pasajele ^ntr-o suit@ de valoare dincare s@ rezulte rezumatul. Intervine ^n mersul textului doar acolounde se simte nevoia unei leg@turi care s@ str$ng@ lectura, pentruca apoi s@ lase din nou drum liber autorului rom$n, ^n lungi pasajecopiate ad litteram (S, I/221-222; R, LXI/375-376). Creditul pe care-lacord@ Regnault scrierii rom$ne}ti este totul. Atunci c$nd intervinmodific@ri din partea lui, acestea aduc, ^n majoritatea cazurilor,accentu@ri ale tonului politic, oricum foarte accentuat, al lui PapiuIlarian. Descriind momentul ie}irii poporului ^n C$mpia Libert@]ii,sub flamurile na]ionale }i imperiale, Regnault introduce un pasajinexistent la Papiu Ilarian: „Car les magyars avaient eu l’imprudencede poser pour dileme la Hongrie ou l’Autriche, et les roumainsavaient choisi l’Autriche, pour placer leur nationalité sous le patro-nage de l’empereur” (R, LXI/275-276). %ntr-un alt loc (S, I/245 – R,LXI/279) autorul francez adaug@ o fraz@ care augmenteaz@impresia de for]@ a poporului adunat la Blaj:

Alteori, procedeul lui Regnault este derutant }i plin de mistere,ca ^n urm@torul pasaj (S, I/229 – R, LXI/376) care oblig@ la ideeac@ istoricul francez a cunoscut celebra gravur@ reprezent$nd

„B@rnu]iu provoc@pe oameni ca, p$n@ seva }terge iob@gia pecare legiuit@ s@-}i pli-neasc@ toate d@torielec@tr@ domnii p@m$n-te}ti }i s@ fie ^n a}tep-tare. Iar poporul a zis:«Bine, numai s@ fie c$tmai cur$nd!»”

(Papiu Ilarian)

„Barnutz invita les paysans à satis-faire provisoirement à tout les redevan-ces envers les propriétaires fonciers,jusqu’à ce que l’iobagie fut légalmenteabolie. «Volontiers! s’écrierent lespaysans, mais h$tez la promulgation dela nouvelle lor». Même avec la consci-ence de sa force et de son droit, lepaysan consentait à attendre sa délivran-ce de la sanction législative”.

(Élias Regnaut).

191


Adunarea de la 3/15 mai 1848 sau, mai plauzibil, o reproduceresau o copie a ei.

Istoric de bun@ marc@ revolu]ionar@ – cronicar printre altele, alrevolu]iei din propria ]ar@! – Élias Regnault a }tiut s@ aleag@, dup@cum am ar@tat, o list@ de surse bibliografice mai mult dec$tconving@toare. To]i autorii folosi]i, rom$ni sau str@ini, sunt martorioculari ai evenimentelor din principatele de la Dun@re. Faptulimprim@ ̂ ns@}i c@r]ii lui Regnault o pregnant@ not@ de autenticitate,de mare concentra]ie documentar@, palpabil@, pe care autorulfrancez a }tiut s@ o asimileze ^n spiritul unei pozi]ii ideologicemilitante, str@b@tute de ideea legitimit@]ii revolu]iei rom$ne. Nu semir@, a}adar, faptul c@ aceast@ sintez@ a sitezelor care este Histoirepolitique et sociale de principautes danubiennes a fost remarcat@de Karl Marx }i c@ i-a slujit acestuia ca principal@ surs@ pentru olarg@ suit@ de ^nsemn@ri despre rom$ni }i despre problemana]ional@ }i social@ a rom$nilor (R, LXII). Modalitatea prelu@rii dec@tre Marx a informa]iilor lui Regnault este analizat@ de seminariistudiului introductiv la edi]ia rom$neasc@ (Ibid./9-23) – singura,dealtfel – a ^nsemn@rilor. Marele clasic d@ dovad@ }i aici de ouluitoare putere de sintez@ }i concentrare. Fundamental, Marxadopt@ pozi]ia ideologic@ a istoricului francez, nu f@r@ a o completacu sclipitoare aporturi personale. Ceea ce caracterizeaz@ ^ns@^nsemn@rile este grija de a prelua nealterate pasajele }i ideile de

„Ziua de 15 mai erauna din cele mai str@lu-cite zile, limpede – seni-n@, }i ca un c$mp verde}i ̂ nflorit ̂ n auria prim@-var@ era ^ntin}i prec$mp fiii Rom$niei. Erac@ldur@ fierbinte }i po-porul sta numai ^n c@-me}i albe, ^ncin}i cu}erpare”

(Papiu Ilarian).

„Une magnifique journée de prin-temps donnait à la scène populaire unaspect de jeuneusse et de beauté. Àtravers une atmosphère limpide, le soleilversait ses raysons sur cette pla^ne defleurs et de verdure, animée par lesagitations de la foule empressée. Placéssous la chaude voûte du ciel, lespaysans semblaient de loin tracer sur legazon de grandes lignes éclatantes, oureprésenter de profonds massifs”

(Élias Regnault).

192

Ioan Chindri}

baz@, acele de maxim@ definire a unui eveniment sau moment dindesf@}urarea acestuia, de maxim@ expresie a unei idei. Cum ÉliasRegnault avusese, la r$ndul s@u, aceea}i atitudine fa]@ de surselefolosite, rezult@ o oglindire plin@ de acurate]e }i juste]e aproblematicii revolu]ionare rom$ne}ti, ^n viziunea rezumat@ a luiKarl Marx. Referitor la pozi]ia lui Kossuth fa]@ de aristocra]iamaghiar@, Papiu Ilarian relata c@: „%n }edin]a dietal@ din 18 martiu[1848 – n.ns] ]inu Kossuth nobilimei, «c@rei singure are de a-}imul]@mire Ungaria existen]a }i sus]inerea sa», o panegiric@c@lduroas@ }i ^nsufle]it@” (S, I/16-17). Regnault nu putea s@ scapeaceast@ abatere grav@ de la principiile generale ale revolu]iei }i, ̂ nscrierea sa, preia informa]ia, cu o completare a ^n]elesului: „Dansla séance du 18 mars, Kossuth déclare que la Hongrie ne doit sonexistence qu’à la noblesse, et que c’est à la nobleese à guider lanation” (R, LXI/364). Marx, la r$ndul s@u, adug@ remarca ce rezum@admirabil pozi]ia lui Kossuth: „18 martie 1848. Kossuth declar@ ^nDiet@ c@ Ungaria nu-}i datore}te existen]a dec$t nobilimii. Nobilimeaeste maghiarul. Numai nobilul are s@ conduc@ na]iunea” (R, LXII/147). Filiera este plin@ de revela]ii }i ^n continuare, confirm$ndjuste]ea pozi]iei rom$nilor din Transilvania la 1848, valoareademersului istoric }i ideologic al lui Papiu Ilarian, prin cele mailuminate min]i ale secolului. Tezele fundamentale formulate deistoricul nostru despre programul na]ional rom$nesc sunt preluate}i subliniate de Regnault }i Marx cu interes }i deplin@ aprobare.

„%n 25 a lunei luimar]iu circula ̂ ntre ro-m$nii din Sibiu o pro-clama]iune al c@reicuprins se reducea laurm@toarele: nici unaunire cu ungurii, p$n@vor trata rom$nii cana]iune liber@ cu na-]iune liber@!”

(Papiu Ilarian).

„Le 25 mars, une procla-mation manuscrite futmise en circulation parmiles roumains de Herman-stadt. Elle se terminait parces mots: Pas d’unionavec les Hongrois, avantque nous ayons le droitde traiter avec eux denation libre à nation libre!”

(Élias Regnault).

„La 25 martie 1848, oproclama]ie a fost pus@^n circula]ie printre ro-m$nii din Sibiu. Ea setermina prin cuvintele:Nu vrem unire cu ungu-rii ^nainte de a aveadreptul s@ trat@m cu eide la na]iune liber@ lana]iune liber@!”

(Karl Marx).

193


Iat@ cazul tezei programatice care respinge uniunea Transilvanieicu Ungaria (S, I/97 – R, LXI/367 – R, LXII/147):

Prin Élias Regnault, Marx rezum@ succint }i sugestiv, cadru cucadru, nara]iunea lui Papiu Ilarian despre adun@rile de la Blaj (R,LXII/147-149), respect$nd at$t ^n]elesul fundamental c$t }iierarhizarea valoric@ a autorului nostru. %nsemn@rile lui Marx auchiar un microcapitol B@rnu]iu la tribun@, dovad@ c@ a recep]ionatrolul hot@r$tor al acestuia ^n direc]ionarea ultim@ a programuluirevolu]ionar rom$nesc. {i astfel, cartea cu ad$nc ̂ n]eles militant at$n@rului istoric rom$n ̂ }i des@v$r}e}te mesajul pentru care a fostscris@ cu trud@ }i mari sacrificii. Ea devine un cr$mpei din ideologiarevolu]ionar@ european@ a secolului al XIX-lea, oglinda revolu]ieitransilv@nene ^n lume.

Al treilea volum

%ntr-o not@ de subsol la volumul al doilea din Istoria rom$nilor...,Papiu Ilarian anticipeaz@: „Precum vom vedea }i ̂ n tom. III, ungurii,^ndat@ dup@ adunare [dup@ 3/15 mai – n.ns.], at$t ^n jurnale, c$t }i^n diet@... etc.” (S, I/122). E singura men]iune a autorului desprecontinuarea Istoriei..., despre volumul care n-a mai v@zut luminatiparului }i despre existen]a c@ruia nu s-a }tiut public nimic, timpde aproape un secol. Prin 1903, t$n@rul Vasile P$rvan, ^ntr-o scri-soare c@tre Aurel Mure}anu (R, LXIII/7-8), ̂ i sesizeaz@ redactoruluide la Bra}ov existen]a unei continu@ri a c@r]ii lui Papiu Ilarian, „adic@ce-am numi noi ai treilea tom”, dimpreun@ cu oferta de a publicamanuscrisul ^n foiletonul Gazetei Transilvaniei. Dar inten]ia luiP$rvan nu s-a realizat, informa]ia a r@mas la nivelul coresponden]eiprivate, iar al treilea volum, care exista ^ntr-adev@r, a mai dormittimp de patru decenii ^n filele manuscrisului rom$nesc 1060 de laBiblioteca Academiei Rom$ne. Dup@ care, un alt cercet@tor t$n@ral istoriei na]ionale se apropie, cu mai mult@ ^ndr@zneal@ }itenacitate, de manuscrisul neobi}nuit de obositor al lui Papiu Ilarian.%ntreprindere are de data aceasta un sf$r}it fericit: ^n 1943, {tefan

194

Ioan Chindri}

Pascu tip@re}te la Sibiu manuscrisul lui Papiu Ilarian (S, XX), ̂ ntre-gind astfel Istoria rom$nilor din Dacia Superioar@ la dimensiunilereale ^nf@ptuite de autor. Consecin]ele acestei restituiri suntcople}itoare pentru cercet@torul operei istoricului nostru. Mare partedin revela]iile evenimentului le-a subliniat ^nsu}i ini]iatorul edi]ieipostume, ^ntr-un studiu introductiv (Ibid./III-XVIII) ce constituie otainic@ baz@ de ^n]elegere a implica]iilor cauzate de prelungirea ^nacest fel a scrierii lui Papiu Ilarian. {tefan Pascu porne}te de laconstatarea c@ cel de-al treilea volum este „numai o schi]@ cetrebuia ̂ ntregit@ }i prelucrat@ cu informa]iuni ample” (Ibid./VII), lucrupe care consultarea manuscrisului ^l confirm@ cu prisosin]@.Aplec$ndu-se cu respect asupra acestui valoros l@s@m$nt almarelui ^nainta}, editorul de la 1943 procedeaz@ la ^ntregireamanuscrisului cu un aparat critic, pe care autorul n-a mai avutr@gazul s@-l ^nf@ptuiasc@. Textul ^nsu}i este paginat dup@ modeluledi]iei de la 1851-1852, fapt care-l introduce din nou pe cititor ^natmosfera caracteristic@ celor dou@ volume autume.

Concluziile ce se desprind din consultarea celui de-al treileavolum sunt importante at$t ̂ n ceea ce prive}te destinul uneia dintreremarcabilele opere ale istoriografiei rom$ne}ti din secolul alXIX-lea, c$t }i ^n leg@tura cu continuitatea ideilor autorului. Schi]anoului volum ^nm@nuncheaz@ evenimentele ulterioare Adun@riiNa]ionale de la 3/15 mai 1848, p$n@ la pr@bu}irea revolu]iei, ^ntoamna anului 1849, ba chiar, ^n unele aspecte, p$n@ pe la 1851.Consult$nd proiectul Istoriei lui Papiu Ilarian, expus la ^nceputulvolumului al doilea (S, I/IX-X), constat@m c@ schi]a public@ de {tefanPascu ^mbr@]i}eaz@ aria cronologic@ a ultimelor patru volumeproiectate, ̂ ntr-un crochiu nervos }i succint. E o condensare pripit@,care dovede}te c@ autorul renun]ase la ideea marii opere. Ceeace mai avea de spus e nevoit s@ spun@ ^n prip@, }i atunci recurgela acest fi}ier de date }i idei, care urma s@ capete mai t$rziu perfuzia„descrierii filosofice” dorite de autor. Lucru ce nu s-a mai ̂ nt$mplat,din acelea}i motive pentru care a recurs }i la concetrareamaterialului.

195


Avatarurile c@r]ii au implica]ii ad$nci }i ofer@ noi prilejuri demedita]ie ^n leg@tur@ cu destinul pa}optist al autorului. %n Viena,dup@ cum am mai ar@tat, grupul de studen]i juri}ti seconda ̂ n modeficient activitatea Delega]iei rom$ne (R, XVIII/I-II), pass.;XXXIV-XXXV; XLVIII), ̂ n jurul c@reia se ̂ nm@nunchiau ac]iunile dincadrul programului pa}optist minimal. Continuarea principiuluirevolu]ionar ^n ra]iunea acestui nucleu institu]ional rom$nesc –adev@rat guvern delegat al rom$nilor! – era asigurat@ prin ascen-dentul radicalilor din r$ndurile delega]iei: Simion B@rnu]iu, A.T.Laurian, Ioan Maiorescu, sprijini]i continuu de factorii politici dinTransilvania, Banat, Maramure}. Avram Iancu face dou@ c@l@toriila Viena, pentru ̂ mb@rb@tarea deputa]ilor na]ionali (R, VIII). GeorgeBari], ^ndat@ dup@ reorganizarea publica]iilor rom$ne}ti de laBra}ov, la sf$r}itul anului 1849, transform@ cele dou@ foi ̂ n veritabileorgane ale Delega]iei rom$ne. Faptul, surprins de autorit@]ilehabsburgice, aduce dup@ sine ̂ nl@turarea redactorului, ̂ n februarie1850, }i suprimarea foilor (R, XXIX/II; 367-368). Desfiin]areagazetelor a fost un preludiu al r@fuielii Vienei cu partida revolu]ionar@rom$n@ care, ̂ n virtutea calit@]ii ei de reprezentan]@ politic@ a uneina]iuni ce se sim]ea ̂ nving@toare, persista pe o pozi]ie revendicativ@mult prea radical@ pentru Curtea imperial@ }i noua ei politic@. Soartafoilor lui Bari] o va ^mp@rt@}i ^n cur$nd }i Bucovina, rom$nii dinImperiul austriac r@m$n$nd f@r@ nici o publica]ie ̂ n limba na][email protected]@mas@ f@r@ vreo posibilitate de leg@tur@ cu opinia rom$neasc@,delega]ia recurge la modalitatea publica]iilor proprii. Prezen]adelega]ilor rom$ni ̂ n capitala monarhiei este jalonat@ de numeroaselucr@ri cotangente cu problematica transilv@nean@. Laurian des-chide seria cu Die Romänen der Oesterreichischen Monarchie (S,XXIX) }i cu tomul VII din Magazinul istoric pentru Dacia, a c@ruicontinuare prin str@danie transilv@nean@ este un excep]ional simbolal unit@]ii spirituale rom$ne}ti. Timpurie este }i prezen]a lui PapiuIlarian ̂ n acest sens, ̂ nc@ ̂ n 1850 tip@rindu-}i ̂ n bro}ur@, la Viena,adresa S$nt@ Adunare! (R, XVIII/I: 210-215), sub titlul Carte c@tr@s$nta Adunare a Diecesei rom$ne unite din Transilvania, ce estea se ]inea la Bla} la 18/30 septembre 1850, de la tinerimea

196

Ioan Chindri}

studioas@ ̂ n Viena. E cea dint$i manifestare publicistic@ a lui PapiuIlarian la Viena, bro}ur@ aproape necunoscut@ de cercet@tori, ^npofida semnifica]iei deosebite pe care o sugereaz@. Dup@ cum amv@zut ^n partea a treia a acestui studiu, adresa c@tre Sinodulelectoral greco-catolic din septembrie 1850 pune c$teva problemena]ional-culturale de competen]a Delega]iei rom$ne de la Viena.Analiza lor dezv@luie ascendentul delega]iei, purt@toareamandatului pa}optist, asupra tinerimii rom$ne postrevolu]ionare.Al@turi de alte nenum@rate izvoare (R, XXIX/I: pass.), dezv@luieputernica baz@ na]ional@ a activit@]ii delega]iilor rom$ni. Tot ̂ n anii1849-1850, {aguna ^}i public@ cele dou@ Promemoria despredrepturile bisericii neunite din Transilvania }i Banat (Ibid./I: 177),dintre care prima, Promemoria über das historische Recht dernationalen Kirchen Authonomie der Romänen Kirche se tip@re}tela Viena. %n ordinea acestor publica]ii, mai importante sunt celetip@rite dup@ 31 decembrie 1851, data instaur@rii ordinii absolutistef@]i}e. Discursul lui B@rnu]iu din 2/14 mai 1848 e tip@rit ^n 1852 ^nnu mai pu]in de dou@ edi]ii, la care se adaug@ a treia edi]ie, dinacela}i an, ^n anexa volumului II al Istoriei rom$nilor din DaciaSuperioar@. Proclam@rii absolutismului, rom$nii transilv@neni ^ireplic@ astfel prin reafirmarea ^ntregului program revolu]ionar dela 1848.

Dar, f@r@ ^ndoial@, evenimentul editorial cel mai important ^nacest sens ^l constituie ^ns@}i Istoria lui Papiu Ilarian. Nici o alt@lucrare din seria celor legate, ^ntr-un fel sau altul, de activitateaDelega]iei rom$ne, nici chiar corpusul oficial al acesteia, DieRomänen der Oesterreichischen Monarcchie nu reflect@ cu at$taacurate]e }i fidelitate esen]a problematicii na]ionale, revolu]ionarea rom$nilor. Iat@ un ^ndrept@]it unghi de apreciere a importan]eiscrierii ̂ n epoc@ }i, idem, un posibil unghi de apreciere a maturit@]ii}i ^ndr@znelii politice a lui Papiu Ilarian. Responsabilitatea uneisinteze imediate asupra revolu]iei rom$nilor, scrise }i tip@rite ^ncitadela reac]iunii europene postrevolu]ionare, ^n Viena, eracople}itoare. %n]elegem acest lucru urm@rind soarta celui de-aldoilea volum al Istoriei care, spre deosebire de preambulul istoric

197


din primul volum, nu putea s@ scape aten]iei autorit@]ilor. %ndat@dup@ ie}irea de sub tipar, cartea intr@ ̂ n analiza poli]iei vieneze. %nlunile noiembrie-decembrie 1852, c$nd Papiu Ilarian se afla de peacum la Padova, ca student al Facult@]ii de drept din „anticissimaet celeberrima” universitate italian@ (R, LXIV), î parvine }tirea c@un agent de o apartenen]@ dubioas@ – fire}te, un poli]ist! – ^ntre-prinde traducerea integral@ a celor dou@ volume. Din fericire, printr-omanevr@ abil@ a lui Ioan Maiorescu, cel mai influent dintre radicaliide la Viena, agentul vienez ̂ l prime}te drept colaborator la traducerepe studentul Ioan Ra]iu, coleg }i prieten intim al autorului. „Deintimitatea noastr@ nici nu viseaz@”, î scrie Ra]iu colegului s@u dinItalia (R, XVIII/II: 290). %n c$teva epistole (Ibid./II: 286-294),traduc@torul ̂ l informeaz@ pe Papiu Ilarian despre comportamentulagentului, fa]@ de care are o atitudine de derutare, pe c$t esteposibil, asupra spiritului revolu]ionar, ^n esen]@ antihabsburgic, alc@r]ii: „Eu numa atunci î descop@r energia, spiritul }i constan]arom$nilor, c$nd e vorba de un lucru care l-au f@cut ei, l-au cerutsau ̂ l cer cu to]ii. Iar@ judecata ta }i spiritul ̂ n care scrii numa atuncii le descoper c$nd ^s silit, dar }i atunci cu cuvinte c$t se poate maireci” (Ibid./II: 290). „Azi – scrie Ra]iu cu aceea}i ocazie – ^ncepemtomul II. Vezi }i-mi scrie unde ]i-i a]a mai sub]ire, ca s@ o ^nnod,c@ci, cum sigur zici, tu cuno}ti mai bine spiritul c@r]ei tale. O s@-mipo]i ^nsemna din c$nd ^n c$nd toate c$te cuge]i c@-i vor v@t@maurechile” (Ibid./II: 291). Cei de la Viena, Maiorescu ^n primul r$nd,se iluzioneaz@ ^ns@ cu ideea c@ „poli]ia ar fi tradus de mult cartea}i neam]ul meu [care se recomanda func]ionar la Ministerul Cultelordin Viena – n.ns.] are alt scop, adec@ a vedea progresele rom$nilor,a se convinge despre ideile }i tendin]ele lor” (Ibid./II: 289). Mai lucid,B@rnu]iu nu-}i face iluzii ̂ n leg@tur@ cu bunele inten]ii ale „neam]ului”}i-i scrie lui Papiu Ilarian: „Se vede c@ popii cei mari au mareinfluen]@ la oprirea c@r]ii. %}i tem catolicismul, care acolo nu e atacat”(Ibid./II: 33). {i, ^ntr-adev@r, la scurt@ vreme dup@ schimbul deepistole amintit, cartea lui Papiu Ilarian este „oprit@”, interzis@ ^ntot cuprinsul Imperiului austriac. Simion B@rnu]iu, dup@ cum vedem,pune gestul pe seama greco-catolicilor, a c@ror confesiune – ^n

198

Ioan Chindri}

treac@t fie spus – e puternic atacat@ de autor. Peste o jum@tate deveac, Vasile P$rvan ^i atribuie lui {aguna principalul rol ^n interzi-cerea c@r]ii (R, XLVIII). P$n@ la o clarificare factologic@ a lucrurilor,credem c@ antipatia forurilor biserice}ti transilv@nene a contribuitdoar la declan}area anchetei, Istoria lui Papiu Ilarian fiind interzis@de fapt de c@tre oficialit@]ile guvernamentale vieneze, care nuputeau tolera o apoteoz@ a revolu]iei rom$ne – fie }i sub mascafals@ a „fidelit@]ii” fa]@ de %mp@rat! – acum c$nd la ordinea zilei eraamu]irea tuturor glasurilor na]ionale din monarhie. Oricum, }i ladimensiunile tip@rite, Istoria rom$nilor din Dacia Superioar@^nseamn@ un mare succes na]ional. Cele dou@ volume s-au editatdup@ alungarea deputa]ilor rom$ni din Viena, printr-un ordin alpoli]iei, ^n februarie 1851 (R, VIII/177), dat@ la care activitateapolitic@ rom$neasc@ ̂ n capitala austriac@ intr@ ̂ ntr-o perioad@ grea,infructuoas@, lipsit@ de ini]iative. Pu]ini func]ionari rom$ni: IoanDobran, Aron Florian, Ioan Maiorescu }i al]ii, r@m$n ^ncadra]i ^naparatul birocratic absolutist }i nu mai reprezint@, nici ^n fond, nici^n form@, na]iunea rom$n@. Singurii purt@tori ai f@cliei pa}optistesunt tinerii juri}ti de la universitatea vienez@, ^n frunte cu PapiuIlarian. Singura ac]iune posibil@, publicarea istoriei revolu]ieirom$ne, ac]iune care, ]in$nd cont de puternicile determin@ri ce oleag@ de activitatea Delega]iei rom$ne, poate fi considerat@important@ continuare cultural@ a mandatului na]ional, indirect ^ncazul istoricului nostru. Aceast@ continuare a fost cu putin]@ p$n@^n vara anului 1852, c$nd radicalii rom$ni se „compromit” definitiv^n ochii autorit@]ilor, prin refuzul epocal al lui Avram Iancu de a se^nf@]i}a ̂ naintea suveranului. Papiu Ilarian recep]ioneaz@ uluitoarea}tire abia ̂ n septembrie, printr-o scrisoare primit@ de la Simion Balint(R, XVIII/II: 7-10), din care putea s@ ^ntrez@reasc@ o nou@ etap@de interdic]ie politic@. Este cel dint$i, dup@ cum am v@zut, careintuie}te soarta c@r]ii sale (Ibid./I: 166) }i – trebuie s@ ne ̂ nchipuim!– primul ^n m@sur@ s@-}i dea seama de imposibilitatea continu@riiei, chiar ^naintea interzicerii oficiale. Volumul al treilea trebuia s@aib@ }i are ^n centrul aten]iei tocmai figura impun@toare a lui Iancu}i este centrat@ pe luptele din Mun]ii Apuseni purtate de acesta.

199


Or, dup@ ^nt$mplarea cu %mp@ratul, eroul Mun]ilor devine personanon grata Num@rul 1, dintre rom$ni, ̂ n ochii habsburgilor. R@stimpulredact@rii schi]ei acestui volum l@muritor }i el, ̂ l plas@m ̂ ntre mijlocullunii aprilie 1852, c$nd Papiu Ilarian ^i solicit@ lui Simion Balintrelatarea amintit@ mai sus, f@r@ de care nu poate continua cartea(Ibid./I: 125) }i sf$r}itul lunii septembrie, c$nd este de pe acumpreocupat de plecarea ^n Italia (R, LXIV). Un r@stimp agitat }iobositor, ^n care autorul oscileaz@ ^ntre greoaiele cursuriuniversitare, ]inute ^n limba german@, }i munca adun@rii }isistematiz@rii documentelor, ^ntre febrilitatea }i satisfac]ia tip@ririicelui de al doilea volum }i teama pentru soarta acestuia, ^ntretenta]ia activit@]ii politice na]ionale }i piedicile tot mai mari ce sepuneau ^n calea acestei activit@]i. Pentru condi]iile ^n care a fostelaborat@, schi]a celui de-al treilea volum este un rezultatremarcabil, o scriere demn@ de a fi al@turat@ volumelor tip@rite laViena.

Continuitate }i omogenitate

Schi]a tomului III este rezultatul unei mari condens@ri docu-mentare. Papiu Ilarian n-a apucat s@ nominalizeze sursele utilizate,aceast@ opera]ie rezerv$ndu-}i-o pentru redactarea final@ avolumului. Tip@rind schi]a ̂ n 1943, {tefan Pascu supline}te muncaautorului, realiz$nd aparatul critic }i trimiterile cerute de textul luiPapiu Ilarian. Rezult@ un subsol de referin]e excep]ional de bogat,care dovede}te acest aspect de condensare al schi]ei. La dataredact@rii acesteia, istoricul avea la ^ndem$n@ un num@rimpresionant de m@rturii }i documente despre revolu]ia armat@ arom$nilor, care constituie nominativul tematic al schi]ei. Am ̂ n}iratmai sus c$teva documente mai importante din r$ndul acestora. %ntretimp, Laurian public@ ^n Die Romänen... (S, XXIX/II: 3-68; 69-97;98-147), rapoartele celor trei prefec]i rom$ni: Avram Iancu, SimionBalint }i Axente Sever, surse excep]ionale tocmai pentru aspectulcare-l interesa ̂ n cel mai mare grad pe autor. Condensarea rezult@,

200

Ioan Chindri}

^n al doilea r$nd, din comprimarea cronologic@ a ultimelor patrurezult@, ^n al doilea r$nd, din comprimarea cronologic@ a ultimelorpatru volume inten]ionale ^ntr-unul singur, abia schi]at. Aceast@oper@ de comprimare are darul de a scoate pregnant ^n eviden]@principal@ virtute a c@r]ii. Pe parcursul scurt }i nervos al unui demerscare abia cu mare greutate ^i permite punctarea evenimentelor,autorul evit@ cu pricepere c@derea ^n enun]ul sec, expeditiv.Nara]iunea tr@deaz@ ^nc@ o dat@ personalitatea }i temperamentulautorului, ̂ ntreaga lui modalitate ideologic@ }i literar@, mai evidentepoate tocmai datorit@ caracterului succint al exprim@rii. %n aceast@oper@ de laborator, Papiu Ilarian tr@ie}te cu o vigoare rar@,reflexiunile }i aprecierile personale pres@r$nd la tot pasulnara]iunea. %n acest crochiu provizoriu, propor]ia de interpretareeste tot at$t de mare ca ^n primele dou@ volume, adev@rul istoricnu-l las@ la voia expresiei documentelor – cu adev@rat foarte dense!– ci ̂ l eviden]iaz@ ̂ n formul@ri sintetice corespunz@toare ideologieirevolu]ionare. „Scopul nostru [este] a scrie o istorie mai mult politic@”(S, XX/81) m@rturise}te Papiu Ilarian, apropiindu-se astfel, cuocazia acestui excurs concentrat, de adev@rata accep]iune pe careo d@dea „descrierii filosofice” a istoriei. %ntr-o nou@ prefa]@ (Ibid./1-3) ^}i exprim@ inten]ia de a da „o icoan@ pragmatic@ a istorieina]ionale”, prin care ̂ ns@ nu ̂ n]elege un manual practic de factologieistoric@, ci un ^ndreptar practic pentru ^n]elegerea spiritului istorieina]ionale. „Un popor f@r@ istorie e mort }i un popor care nu-}icunoa}te istoria orbec@ ^n to]i pa}ii lucrurilor sale”. Ce ^n]elege elprin istorie, se eviden]iaz@ aici ^nc@ o dat@, dac@ mai era necesardup@ obiectiv@rile at$t de limpezi din primele volume: pentru rom$niitransilv@neni, ea a ^nsemnat o nesf$r}it@ lupt@ „pentru limb@ }ina]ionalitate, f@r@ care nu este via]@”. Sf$r}itul prefe]ei estememorabil, enun]$nd mai pregnant dec$t tot ceea ce a scris p$n@la aceast@ dat@, influen]a ideilor de drept natural captate dindiscursul lui B@rnu]iu: „Un popor numai pe temeiul na]ionalit@]ii sepoate desvolta, ̂ n@l]a }i ferici. Aceea ce este individualitatea pentruun singuratic, aceea este na]ionalitatea pentru un popor. A]i nimicitindividualitatea unui singuratic, spune]i-mi ce i-a]i mai l@sat? A]i r@pit

201


na]ionalitatea unui popor, spune]i-mi prin ce-l mai pute]idesp@gubi?”. Apoi, formularea ia o turnur@ spectaculoas@: Este olege }i un drept firesc pentru un popor, ca }i pentru un singuratic,a-}i ap@ra individualitatea sa. Este dreptul }i datoria ap@r@rii de sine,asupra oricui care conteaz@ a ataca acest drept personal }i^nn@scut” [s.ns.]. Iat@ , dar, cum conceptele dreptului natural devin,^n utilizarea unui revolu]ionar de voca]ie, instrumente de legitimarea insurec]iei revolu]ionare. Promisiunile dreptului firii circulau, poatede un veac, ^n perimetrul spiritual rom$nesc din Transilvania. Ac-cep]iunea lor, ^ns@ s-a sublimat ^n aparatul teoretic, filosofic alg$ndirii transilv@nene, sporind zestrea iluminist@ cu ideea implic@riipoporului ^n propria sa devenire. Dar nimeni ^naintea lui PapiuIlarian n-a ajuns la consecin]a dreptului la r@zvr@tire ca rezultat alprerogativelor dreptului natural. Sub Horea, rom$nii au aplicat ^nchip spontan acest drept, dar, se }tie, timp de o jum@tate de veacgestul lor nu }i-a putut g@si justificarea ^n compartimentele mariiideologi. Istoricul nostru implic@ acest drept la r@zvr@tire ^nconsecin]ele teoriei revolu]ionare }i ^l invoc@ acum, la ^nceputulvolumului al treilea, ca pivot de sprijinire al dezvolt@rii materieiabordate.

C@ci schi]a volumului III nu este altceva dec$t un repertoriu aldetermin@rilor care au necesitat trecerea la faza insurec]ional@ arevolu]iei. %n virtutea metodei pe care a folosit-o }i la volumul alII-lea, Papiu Ilarian vede aceast@ evolu]ie ̂ n ansamblul marii politicia momentului. Die grosse Politik era obsesia genera]iei istorio-grafice a lui Karl Rotteck, de la a c@rui }coal@ }i-a ^nsu}it t$n@rulistoric primele sugestii ideologii }i metodologice, iar autorii franceziai restaura]iei }i revolu]iei nu dispre]uiesc nici ei aceast@ viziune,ci dimpotriv@. La Papiu Ilarian analiza ]es@turii politice face parteintegrant@ din procesul romantic de recep]ionare a evenimentuluiistoric. %n cazul schi]ei analizate, schema politic@ urm@rit@ o consti-tuie labirintului rela]iilor dubioase dintre autoritatea suprem@ de laViena, guvernul „revolu]ionar” de la Pesta }i aristocra]ia din Transil-vania. Avatarurile insurec]iei rom$ne se contureaz@ chinuitor, dinco}marul acestor rela]ii incerte, ambigue. %ntre ^ncuraj@rile pe

202

Ioan Chindri}

jum@tate ale imperialilor }i amenin]@rile ^ntregi ale autorit@]ilormaghiare, pentru conduc@torii na]iunii se pune problema grea aorient@rii corecte. %n situa]ia dat@, o singur@ atitudine era cu putin]@:aceea politic@, pe m@sura caracteristicii momentului. Schi]a este ofidel@ oglindire a acestei constat@ri . %i reg@sim pe rom$ni ^n fa]aunei experien]e politice reu}ite: Congresul na]ional, evenimentproviden]ial care a evitat o eventual@ izbucnire spontan@ a mi}[email protected] na]ional de la 3/15 mai 1848 a deschis o }coal@ politic@,aceea a marii reprezentan]e na]ionale. Tactica congresului na]ionalse generalizeaz@ cu repeziciune ^n toate zonele rom$ne}ti aleImperiului austriac }i, desigur, aceast@ tactic@ o resim]im }i pesteCarpa]i, ^n [ara Rom$neasc@. Transilv@nenii, con}tien]i devalabilitatea ei, ^}i extrag ^ntregul procedeu practic din concluziilecongresului. %n fa]a str@daniilor autorit@]ilor ungure}ti de a negafunc]ionalitatea na]ional@ a Adun@rii de la 3/15 mai, rom$nii sereg@sesc, p$n@ la toamn@, pe pozi]iile hot@r$te la Blaj, ^nconvingerea ̂ ndrept@]it@ c@ „pe rom$ni numai na]ionalitatea ̂ i poatesc@pa” (Ibid./13). {i, tocmai pentru c@ perseverarea pe aceast@pozi]ie era vital@ pentru rom$ni, Papiu Ilarian distinge la modul critic^ntre diferitele elemente ale mi}c@rii generale rom$ne}ti. Aceast@clarificare, necesar@ pentru amalgamul de impulsuri contradictoriicare au dominat partida na]ional@ dup@ 3/15 mai }i p$n@ laizbucnirea insurec]iei, este un mare merit al istoricului nostru }i afost ^nsu}it@ ^ntocmai de c@tre istoriografia noastr@ na][email protected] eterogene ale adun@rii au fost sesizate de Papiu Ilarian^nc@ ̂ n volumul II, manifest@rile colaterale interesului na]ional majorcriticate ^nc@ acolo – vezi cazul vicarului Constantin Papfalvi, alepiscopului Lemeni, al lui {aguna (S, I/pass.) – ideea purific@riir$ndurilor partidei sugerat@ ^n mod sensibil.

Pre]ios este faptul c@ Papiu Ilarian adopt@ ca etalon general deapreciere }i compara]ie atitudinea politic@ }i revolu]ionar@ apoporului, care era una radical@. Fa]@ de to]i istoricii contemporaniai revolu]iei de la 1848 ^n Transilvania, care laud@ de-a valma peto]i p@rta}ii – cu sau f@r@ voie – ai evenimentelor, autorului nostru^i revine meritul de a fi distins existen]a, ^n s$nul marii partide

203


rom$ne}ti, a unei grup@ri aparte, cu aspect de partid politic }i cu oviziune revolu]ionar@ radical@. Acestei grup@ri ^i atribuie, pe dreptcuv$nt, caracterul intransigent, radical, caracteristic revolu]ionar almi}c@rii rom$ne}ti de la 1848. Dreptatea ei eman@ din dreptateapoporului, sintetizat@ de B@rnu]iu ^n memorabilul ^ndemn: „[ine]icu poporul dac@ nu vre]i s@ v@ r@t@ci]i!”. Nici ^n al doilea volum, }icu at$t mai pu]in ^n schi]a tomului III, atitudinea critic@ a lui PapiuIlarian nu este un act subiectiv, gratuit, ci o necesitate impus@ deaceast@ chemare spre limpezirea politic@, ̂ n lumina etalonului oferitde marele forum al poporului: „Nimeni, f@r@ numai poporul ^}i }tietoate trebuin]ele sale politice, }i care vrea s@ lucre ceva pentrupopor ^}i }tie toate trebuin]ele sale politice, }i care vrea s@ lucreceva pentru popor, pe acesta s@-l ^ntrebe” (Ibid./23). De aiciizvor@}te }i critica pozi]iei pe care s-au situat elementeleconservatoare din r$ndul frunta}ilor rom$ni, grupate mai cu seam@^n jurul episcopului Ioan Lemeni. Eroarea acestora este una derecep]ionare }i de ac]iune ^n acela}i timp. Neput$nd ^n]elegeimperativul revolu]ionar ^n raporturile dintre popor }i conduc@toriis@i, ace}tia recurg la vechea tactic@ a „c@l@uzirii turmei decredincio}i. Or, ]@ranii de la 3/15 mai nu aveau nevoie de „p@stori”,ci de conduc@tori, nu de elemente care s@ dispun@ atitudini ^nnumele lor, ci de oameni de sintez@, care s@ disting@ elementulcentralizator al dorin]elor exprimate ^n congresul na]ional. Iat@ dece, ̂ n viziunea istoricului nostru, interven]iile oficiale „pacificatoare”ale episcopului Lemeni, din vara anului 1848, apar drept ni}te acterupte de fluxul voin]ei na]iunii. Ba, ]in$nd cont de prigoana la careerau supu}i rom$nii tocmai ^n acea perioad@, de c@tre aristocra]iamaghiar@, ni}te veritabile tr@d@ri na]ionale. Critica lui Papiu Ilariane incisiv@ }i p@tima}e, ca ^n cazul proclama]iei lui Lemeni din 9/21mai 1848 a c@rei analiz@ abund@ de interven]ii personale, directe,abia a}ezate ̂ n paranteze. Istoricul dialogheaz@ pur }i simplu, pesteani, cu autorul proclama]iei, d$nd impresia }ocant@ a veridicit@]ii(dealtfel, Papiu Ilarian a r@mas ̂ n istoria revolu]iei, printre altele, ̂ nipostaza de la Duminica Tomii, c$nd a dialogat de adev@ratelea

204

Ioan Chindri}

cu episcopul, spun$ndu-i:„Domnule episcop, ast@zi cine nu ascult@de popor nu ascult@ de Dumnezeu!”):

Episcopul: „[Poporul] s@ a}tepte p$n@ ce se va hot@r^... alt@ legepentru slujba [iob@geasc@], pentru a c@rei u}urare...”

Papiu Ilarian: „...Numai u}urare, domnule episcop!?...”Episcopul: „...ca }i pe ^nvr@jbitul popor...”Papiu Ilarian: „...%nvr@jbitul? Asta nici comisarii guberniali de la

Blaj n-o ziceau!!”Episcopul: „...s@-l putem m$ng$ia, am cerut }i am dob$ndit...”Papiu Ilarian: „...Numai m@ria ta ai cerut }i ai dob$ndit? %]i

mul]ume}te na]iunea!...”Episcopul: „...a se aduna protopopii }i cei mai pricepu]i...”Papiu Ilarian: „...Cine sunt acei mai pricepu]i? Poporul tot prost

}i nepriceput, a}adar!...”Un con]inut }i mai grav are proclama]ia lui Lemeni din 14 iunie

1848, plin@ de insinu@ri defetiste, descurajatoare, de amenin]@ri laadresa propriei na]iuni }i care se ^ncheia cu ideea c@ acum, dup@Dieta de la Cluj, ^n care s-a votat – cu sila }i f@r@ asentimentulrom$nilor! uniunea Transilvaniei cu Ungaria, rom$nii „to]i sunt cet@-]eni ai [@rii Ungure}ti” (!!). La aceast@ aser]iune, ce cu greu puteafi dep@}it@, Papiu Ilarian r@spunde sec }i expeditiv: „Vezi c@ na]iu-nea, m@ria ta, nu vrea s@ ^nceteze a se numi rom$n@!” (Ibid./22).Semnificativ@ o g@se}te autorul, ̂ n aceea}i ordine de idei, purtareaepiscopului bl@jean la Dieta din 29 mai 1848. Aici discut@ problemavital@ pentru acel moment, a reprezentan]ei sau pseudoreprezen-tan]ei na]ionale ^n leg@tur@ cu momentele istorice de seam@. %nzilele sesiunii dietale de la Cluj, c$nd se putea ^n cump@n@ ^ns@}iexisten]a uneia dintre ]@rile rom$ne}ti, soarta Transilvaniei, ora}ulg@zduia nu mai pu]in de 100 de reprezentan]i ai na]iunii, deputa]itrimi}i de Adunarea de la 3/15 mai. {i totu}i, ̂ n Diet@ nu este primitdec$t episcopul Lemeni, care nu reprezenta na]iunea, ci regalitatea,ca deputat numit ^n mod oficial. Purtarea lui Lemeni ^n aceast@calitate a fost, dup@ cum se cunoa}te, jalnic@. Dar episcopul maiavea un mandat – deocamdat@! din partea a dou@ milioane derom$ni, din partea reprezentan]ilor acestora, aduna]i pe C$mpia

205


Libert@]ii. „Episcopul Lemeni – spune Papiu Ilarian – dac@ ar fiap@rat cauza na]ional@, dup@ cum s-a legat prin jur@m$nt, prininstruc]iune [din partea Adun@rii Na]ionale – n.ns.] }i precum i secuvine ca unui rom$n }i pre}edinte al deputa]iunii, putea s@molcomeasc@ mult furia }i fanatismul ungurilor [adic@ a deputa]ilorunguri, ̂ n leg@tur@ cu uniunea Transilvaniei – n.ns.]” (Ibid./20). Daracest lucru nu s-a ̂ nt$mplat ci, dimpotriv@, Lemeni s-a l@sat folositdrept marionet@ de c@tre aristocra]ie, ]in$nd cuv$nt@ri din balconulsediului gubernial, ^n favoarea uniunii Transilvaniei cu Ungaria.%nt$mplarea, considerat@ de Papiu Ilarian de o gravitateexcep]ional@, ^i smulge urm@torul ^ndemn, pe care-l racord@m laideile sale din volumele anterioare, cu privire la conducerea politic@}i reprezentan]a na]ional@: „%nv@]a]i, rom$nilor, din cele trecute, cuiave]i de a v@ ^ncredin]a cauzele na]ionale, de la a c@ror reie}ireat$rn@ viea]a sau moartea voastr@ na]ional@! Aceste cauze totdea-una la ^ncredin]a]i la rom$ni proba]i, dintre toate niciodat@ singuriepiscopilor, nu, episcopilor singuri niciodat@!” (Ibid./22-23).

Critica politicii na]ionale continu@ cu o lucid@ analiz@ a atitudiniifrunta}ilor rom$ni, din „p@r]ile ungurene”: Banat, Biharia, Mara-mure}. Ace}tia au adoptat metoda general@ a congresului, dar aucomis „pa}i politici gre}i]i, a c@ror urm@ri cu durere le simt }i p$n@^n ziua de ast@zi” (Ibid./32). Ei „nu vrur@ s@ asculte de poporulardelean, de fra]ii lor cu care tot aceea}i istorie, tot acelea}i patimi}i tot aceia}i vr@jma}i }i tot acela}i viitor ^l au” (Ibid./32), ci s-aul@sat ademeni]i de glasurile de siren@ ale politicii aristocratice.C@derea acestora ̂ n hibris se datoreaz@ mai cu seam@ ̂ ndep@rt@riide instinctul istoric al poporului: „%n loc de a pov@]ui pe poporul deacolo ^ntr-acolo ^ncotro ^l tr@gea sim]ul na]ional [s.ns.], care nici^ntr-un popor, fie acela oric$t de ap@sat, nu este stins de tot,trimiteau proclama]ii peste proclama]ii la ardeleni, prin gazeteungure}ti, chem$ndu-i la uniunea cu [ara Ungureasc@” (Ibid./33).Regretul s@u c@ nu s-a putut realiza un front unitar se lupt@revolu]ionar@ efectiv@ ^ntre to]i rom$nii din Imperiul austriac, ^nc@de la ̂ nceputul evenimentelor (se va realiza abia la ̂ nceputul anului1849, dar un front de natur@ diplomatico-peti]ionar@!), include din

206

Ioan Chindri}

nou considerentul dacorom$n: „O rom$nime unit@ de trei milioaneputea s@ fac@ atunci a ̂ nceta r@zboiul }i poate multe nu se ̂ nt$mplaupre cum s-au ^nt$mplat. Alta ar fi ast@zi soarta rom$nilor” (Ibid./34). Cercul aser]iunilor critice se ^nchide din nou la ideea congre-sului na]ional, constanta ideologic@ de baz@ a programului politicdinaintea insurec]iei: „Cauza voastr@ s@ n-o trateze unul sau altul,ci na]iunea, ^n adunare na]ional@” (Ibid./23). Aceast@ necesitate astatorniciei pe l$ng@ strategia congresului na]ional izvor@}te, laPapiu Ilarian, din situa]ia politic@ a rom$nilor transilv@neni dup@Adunarea de la 3/15 mai, dar mai cu seam@ dup@ Dieta de la Cluj.Istoricul urm@re}te izolarea tot mai accentuat@ a rom$nilor,restr$ngerea la propriile puteri, ^n condi]iile c$nd Curtea imperial@se str@duie}te s@ satisfac@ toate preten]iile aristocra]iei maghiare.Aspectul de v$rf al acestei colabor@ri dualiste austro- maghiare ^lconstituie sanc]iunea imperial@ a uniunii Transilvaniei cu Ungaria.La r@spunsul %mp@ratului c@, prin uniune, rom$nii au dob$ndit totce au dorit, autorul nostru exclam@: „Aceasta nu e dob$nd@, ci onedreptate strig@toare la cer!” (Ibid./25). E sesizat@ din capul loculuic$rd@}ia – provizorie! – dintre habsburgi }i aristocra]ii unguri,„deosebitele interese private ale aristocra]ilor }i birocra]ilor” (Ibid./35), care are ca rezultat ^nr@ut@]irea situa]iei rom$nilor.

Suferin]ele transilv@nenilor, din mai }i p$n@ ̂ n septembrie 1848sunt descrise ^n termeni duri, cu am@nunte care fac din c$tevapasaje – ca acela unde se nareaz@ cruzimile de la Mihal] }i Lona –adev@rate pagini de literatur@ terifiant@, augmentat@ de stilul lapidar}i nud ce caracterizeaz@ schi]a volumului al treilea. %n Mun]iiApuseni, garda aristocra]iei „face cele mai nespuse excese: a b@tutcu baionetele, la Ro}ia pe un frate rom$n l-au b@tut de moarte,t@indu-l cu sabia ̂ n cap, p$n@ la creeri” }.a.m.d (Ibid./44). Nara]iunide acest fel nu se ̂ ncropesc la istoricul nostru de dragul fabula]iei,ele nu au func]ionalitatea literar@, ci una politico-istoric@. Evocarea^ndelungat@ a suferin]elor na]iunii rom$ne trebuia s@ dovedeasc@juste]ea unui cumul de constat@ri ale sale, explicite sau implicite,ce se pot rezuma ^n urm@toarele: a) autoritatea habsburgic@ i-al@sat pe rom$ni la discre]ia aristocra]iei maghiare; b) aristocra]ia a

207


dezvl@n]uit o mare campanie de prigonire a rom$nilor, ca s@-i^ndep@rteze de linia programului na]ional, cu scopul de a eludadesfiin]area iob@giei – „cu v@rsare de s$nge pecetluit@ }tergereaiob@giei” (Ibid./36) – }i a sugruma tendin]a rom$nilor de afirmarena]ional@; c) metoda revolu]ionar@ a rom$nilor a fost, ̂ ntre ultimeledou@ adun@ri de la Blaj, una politic@, neinsurec]ional@, care n-a^ndrept@]it cu nimic teroarea alb@ a aristocra]iei; d) condi]iile dinprincipat }i de la scara ^ntregului Imperiu i-au convins pe rom$nidespre necesitatea p@str@rii caracterului na]ional, rom$nesc, alrevolu]iei, despre necesitatea unirii for]ate ^n jurul nucleului politicradial. Acest nucleu ^l formau Comitetul Na]ional ales la 3/15 mai1848.

„Comitetul Na]ional era ca un singur reazem al na]iunii ^n ni}te^mprejur@ri at$t de critice” (Ibid./47)., concluzioneaz@ Papiu Ilarianla cap@tul lungului repertoriu de suferin]e ale na]iunii. %n condi]iilerestr$ngerii la o schi]@ concentrat@, autorul n-a putut dedicasublinierii importan]ei Comitetului Na]ional de la 1848 dec$t uncrochiu de c$teva pagini. %n forma definitiv@ a Istoriei, spa]iul acordatacestui nucleu politic ar fi fost, f@r@ ̂ ndoial@, deosebit de substan]ial.C@ci, la istoricul nostru, ̂ n fiin]a Comitetului Na]ional se ̂ ntrupeaz@un lung }ir de constat@ri analitice }i medita]ii personale legate desistematizarea activit@]ii politice a rom$nilor transilv@neni. Am v@zutcum Papiu Ilarian supune analizei critice competen]a }i legitimitateana]ional@ a reprezentan]ei politice ^ntruchipate ^n persoaneleepiscopilor, la 1791, ca }i la 1837 }i 1842. Critica este operat@ depe pozi]iile unei concep]ii politice evoluate, radical-liberale, confor-me unei orient@ri general europene ^n aceast@ direc]ie. Felulsubliniat ̂ n care autorul nostru pagineaz@, ̂ ns@, aceast@ problem@]ine ^n primul r$nd de natura rela]iilor ierarhice ^ntre rom$niitransilv@neni. Demersul s@u ^n istoria modern@ a acestora estepres@rat de c@ut@ri ^n direc]ia identific@rii unei reprezentan]ena]ionale fire}ti, legat@ de organizitatea eforturilor na]iunii ̂ n direc]iadevenirii sale istorice. Un prim popas pe acest drum ^l face ^nmomentul analizei istorice }i politice a Congresului Na]ional, care^ntruchipa la modul grandios orientarea general@ a na]iunii.

208

Ioan Chindri}

Dar Papiu Ilarian e un ideolog mult prea subtil ca s@ confundecongresul revolu]ionar cu reprezentan]a na]ional@. %n mersul revo-lu]iei la transilv@neni, concentrat ^n focarul congresului, identific@o mare partid@ na]ional@, purt@toarea a celor mai generale idealurina]ionale }i alc@tuit@ din indivizi de cele mai diverse orient@ri. Ceimai mul]i dintre contemporanii revolu]iei, ca }i o mare parte aistoricilor acesteia s-au oprit aici cu consecin]ele concentr@rii politicea luptei rom$nilor pentru afirmarea na]ional@. Rezult@ acea apre-ciere global@, general pozitiv@, a oamenilor }i evenimentelor de la1848-1849, ̂ necat@ ̂ n elogiu }i panegiric. Istoria rom$nilor din DaciaSuperioar@ a fost o carte }colar@ – }i mai este ^nc@! – }i prin faptulc@ sf$}ie cu brutalitate acest v@l de nes@n@toas@ euforie. Aderentfanatic al lucidit@]ii politice totale, t$n@rul cronicar al evenimentelordiscerne cu fine]e la acest capitol disting$nd unele orient@ricontradictorii, altele gre}ite, ̂ n fine, unele chiar contrare intereselorna]ionale, ^n marele panoramic politic de la 3/15 mai 1848 }i demai t$rziu. De la nuan]a apolitic@, sentimental-rom$neasc@, aatitudinii unor participan]i ca magnatul Vasile Nopcea (acestuiaPapiu Ilarian i-a strigat ^n auzul poporului, pe C$mpia Libert@]ii:„Vasilic@ Nopcea, jos cu m@nu}a!”; R, LXV/208), trec$nd prin mareagrupare a nehot@r$]ilor dispu}i s@ cedeze presiunii nobilimii }i s@accepte uniunea cu Ungaria – Timotei Cipariu chiar a f@cut partedin r$ndul acestora! – }i p$n@ la adversarii declara]i ai congresului}i revolu]iei, ca episcopul Ioan Lemeni }i deloc neglijabila sa partid@,aspectele imature ale manifest@rii partidei general-na]ionale s-aumanifestat ^ntr-o multitudine de chipuri. %n fa]a acestei situa]ii,atitudinea lui Papiu Ilarian nu este nicidecum contemplativ@, ci unacritic@, selectiv@. Acest lucru se manifest@ ^n asemenea m@sur@,^nc$t la un moment dat transpare o parte a ̂ nc@rc@turii revolu]ionare^n limitele luptei de clas@ din s$nul propriei na]iuni. Vehemen]aautorului ^mpotriva episcopului Lemeni nu vizeaz@ un individ, ci oconcep]ie, una fundamental- conservatoare, cu nimic deosebit@ deaceea a aristocra]iei maghiare. Asimil$nd atitudinea grup@riiclericale a lui Lemeni cu atitudinea aristocra]iei, Papiu Ilarian dimen-sioneaz@ exact cadrele conflictului revolu]ionar, care este ̂ n esen]@

209


na]ional, dar general democratic ^n formele concrete demanifestare. Cadrul na]ional este unul de principiu, de referin]@.Cel general revolu]ionar unul de am@nunt, de concretizare.Rom$nul Lemeni graviteaz@ c@tre aristocra]ie ^n virtutea calit@]iisale de mare feudal. [@ranii unguri din C$mpia Transilvanieigraviteaz@ c@tre revolu]ia rom$n@ ̂ n virtutea situa]iei lor de iobagi.„E de ̂ nsemnat – noteaz@ Papiu Ilarian – c@ at$t la Adunarea Na]io-nal@ de la 15 mai, c$t }i mai cu seam@ la aceasta din septemvrie,fur@ de fa]@ }i mul]i unguri iobagi, care peste tot ^n Transilvania ]incu rom$nii, fiindc@ }i d$n}ii asemenea erau asupri]i de neme}i” (S,XX/60). E un punct de vedere de asemenea evoluat, confirmat desintezele istoriografice moderne (R, XXI/pass.), rezultat tocmai dinaceast@ analiz@ critic@ ^ntreprins@ de autor la nivelul partideina]ionale generale. Care, fire}te, nu putea s@-}i aroge calitatea dereprezentan]@ na]ional@. Unde, atunci, trebuie c@utat@ aceasta?Dezlegarea vine iar@}i din observarea atitudinii poporului la 1848,care, dup@ cum am v@zut, este una revolu]ionar- radical@. %nconsecin]@ Papiu Ilarian identific@ reprezentan]a politic@permanent@ a na]iunii ̂ n acea grupare din preajma Congresului dela 3/15 mai }i din timpul desf@}ur@rii lui, care ̂ ntruchipeaz@ cel maifidel aceast@ atitudine radical@. Autorul ̂ i nume}te pe r$nd „oameniipoporului”, „na]ionali}ti” – ̂ n sensul de iubitori ai na]iunii! – „rom$niadev@ra]i” etc. Grija cu care distinge forma]ia, atitudinea }i ideologiaacestora din marele conglomerat al ideilor general rom$ne}ti,minu]iozitatea cu care puncteaz@ acordul perfect ^ntre vederileacestora }i vederile majore ale poporului, ale na]iunii, tr@deaz@ laPapiu Ilarian o preocupare f@r@ echivoc. La ora reconstituirii istoricea revolu]iei, fostul tribun dep@}e}te no]iunea istoric@ de partid@na]ional@, ajung$nd la aceea de partid politic. F@r@ a folosi acesttermen, autorul ofer@ suficiente repere definitorii care fac dinradicalii transilv@neni de la 1848-1849 un veritabil partid politic.Comitetul Na]ional este organul de conducere al acestui partid }i,deci, emana]ia suprem@ a ^ntregii desf@}ur@ri politice de la 1848.

Aici sunt de c@utat motivele importan]ei pe care Papiu Ilarian oacord@ Comitetului Na]ional, ^n existen]a }i activitatea c@ruia se

210

Ioan Chindri}

^ntruchipeaz@ concluziile majore ale hot@r$rii na]ionale }i a c@ruiactivitate str@bate ca un fir ro}u cea mai acut@ perioad@ a revolu]ieitransilv@nene. Structur@ de concentrare a elementelor politiceradicale, Comitetul avea ca atare, o func]ionabilitate politic@ logic@,organic@. Apoi, ^n condi]iile Transilvaniei, Comitetul cap@t@ }i oinvestitur@ institu]ional@, mai t$rziu cvasiguvernamental@, devenindun adev@rat organ na]ional de conducere. Atribu]iile lui aveau obaz@ na]ional@: revolu]ia rom$nilor transilv@neni, }i unaconstitu]ional@ (^n sensul revolu]ionar): hot@r$rile Adun@rii Na]ionalede la 3/15 mai 1848. Istoricul nostru legitimeaz@, pe aceast@ baz@,competen]a unic@ de conducere a revolu]iei, care ^i apar]inecomitetului }i pe care acesta }tie s@ }i-o exercite p$n@ la ultimalimit@ a posibilit@]ilor . Exemplul clasic este chemarea la ordine aunei frac]iuni din Delega]ia rom$n@ trimis@ %mp@ratului, frac]iunecondus@ de {aguna }i care, ^n lunile Iulie-august 1848, trec$ndpeste hot@r$rile comitetului, s-au a}ezat la tratative cu guvernulungar, nerecunoscut de c@tre na]iunea rom$n@ (R, XXIX/I: 148):„%mpr@}tia]ii m@dulari ai comitetului [aruncat ^n ilegalitate }ipersecutat de c@tre autorit@]ile maghiare – n.ns.] avur@ curajul ase aduna la Sibii }i a ̂ ndrepta o adres@ c@tr@ deputa]ii ce r@maser@la Pesta, la deputa]iunea regnicolar@, ^n care d$n}ii le oprir@acestora [lui {aguna }i celorlal]i – n.ns.] toat@ consf@tuirea cuministeriul maghiar, ̂ n numele na]iunii, }i-i chemar@ acas@” (S, XX/48). Comitetul se sprijin@ permanent pe ]inuta }i ini]iativarevolu]ionar@ a poporului, atitudini ce se manifest@ din plin la mijlocullui august 1848, c$nd Comitetul Na]ional este salvat de la arestareprintr-o energic@ ac]iune a maselor populare din „satele deprinprejurul Sibiiului, care cuprinser@ toate drumurile ]@rii, oprindtoate c@ru]ele ce mergeau pe drum, tem$ndu-se nu cumva s@ duc@ungurii ^ntr-acele pe oamenii lor” (Ibid./51)

Cu acela}i sprijin al poporului, de data aceasta din ^ntreagaTransilvanie, Comitetul Na]ional ^}i ^ndepline}te }i cea mai ^nalt@sarcin@ politic@ din ^ntreaga existen]@: adun@rile „mar]iale” dinseptembrie 1848. Esen]ial@ este, fire}te adunarea de la Blaj din15-25 septembrie, cea mai lung@ consf@tuire politic@ revolu]ionar@

211


din via]a rom$nilor transilv@neni, asupra c@reia Papiu Ilarianproiecteaz@ luminile unui interes cu totul aparte, socotind-o dreptun jalon de periodizare a revolu]iei (S, I/IV), al@turi de data constituiriiComitetului de Pacifica]ie. Ceea ce re]ine autorul cu predilec]ie dinsemnifica]iile „adun@rii mar]iale” este aspectul de ultimatum alnoului congres. Rom$nii se ̂ ntrunesc ̂ n num@r mare – 50.000 – }i^narma]i, hot@r$]i s@ pun@ cap@t dezordinii civile provocate dearistocra]ia maghiar@ din principat. Autorul vede adunarea ca peun act al unei na]iuni puternice }i con}tiente de puterea ei. Rom$niis-au adunat – afirm@ el – ca s@ invalideze toate hot@r$rile de ordinconstitu]ional, ca }i m@surile administrative, opresive, luate^mpotriva lor de la 3/15 mai }i p$n@ la data adun@rii mar]iale. Istoriculnostru – mai pu]in tributar lozincilor formale de fidelitate fa]@ de%mp@ratul, av$nd ^n vedere caracterul de schi]@ a lucr@rii – d@ de^n]eles c@ rom$nii cuno}teau sursa adev@rat@ a nenorocirilor pecare le %ndurau: dualismul politic – nesincer, dar efectiv – dintreHabsburgi }i aristocra]ia ungureasc@, cu avantajul – deocamdat@– al celei din urm@. Renun]$nd la ideea fidelit@]ii necondi]ionate fa]@de monarh ̂ nc@ la 3/15 mai, c$nd iau hot@r$ri contrare jocului political acestuia, rom$nii vin ̂ n septembrie s@ resping@ hot@r$ri legislativesanc]ionate de acesta, cum ar fi legea uniunii Transilvaniei cuUngaria, votat@ de Dieta de la Cluj ^n 30 mai 1848. %ntr-un moddemn de semnalat, Papiu Ilarian direc]ioneaz@ riposta celor 50.000de rom$ni ̂ narma]i, ̂ n egal@ m@sur@ ̂ mpotriva neme}imii maghiare}i a %mp@ratului: „Na]iunea rom$n@ nu vrea s@ }tie de uniunea f@cut@cu Ungaria, c@ acea gloti}oar@ de neme}i care au r@cnit ^n Dietatrecut@, la 30 mai, uniunea, adec@ desfiin]area marelui principat alTransilvaniei [...] trebuie privi]i numai ca v$nz@tori de patrie }iucig@tori de na]iune, c@ nici %mp@ratul n-avea dreptul de a c@lcaSanc]iunea Pragmatic@” (S, XX/59). De}i adunarea este acummilitarizat@, caracterul ei r@m$ne cu acurate]e politic, orice aspectde r@scoal@ fiind inexistent. Dar acum rom$nii p@r@sesc tenta]iasuplicist@, deciziile }i hot@r$rile adun@rii, av$nd doar rolul de ainforma forurile interesate despre inten]iile ultime ale na]iunii. Nuse mai cere consim]@m$ntul nim@nui, ci se decreteaz@, sub form@

212

Ioan Chindri}

de ultimatum adresat autorilor, ^ncetarea tuturor nedrept@]ilor ce-iasaltau pe locuitorii Transilvaniei din direc]ia coali]iei constitu]ionaleaustro-maghiare. Dep@}ind caracterul strict na]ional, adunareamar]ial@ ^}i arog@ calitatea de for reprezentativ al ^ntregului poportransilv@nean, bogat reprezentat la ̂ ntrunirea din septembrie: „Noipoporul transilvan, rom$ni, unguri }i sa}i – se spune ^n declara]iac@tre comisarul Vay Miklós – aduna]i ^n num@r aproape de 50 demii, r@m$n$nd credincio}i jur@m$ntului care l-au depus ^n C$mpiaLibert@]ii, c@ nu vom asupri pe nimeni, dar nici nu vom suferi ca s@ne asupreasc@ cineva, prin aceasta declar@m...” [s.ns.] (Ibid./60-61). Ceea ce declar@ adunarea ^ntrece ^n mod v@dit, princoncizie }i radicalism, tot ce ̂ ntreprinser@ rom$nii p$n@ la acea dat@,^mbog@]ind programul na]ional cu c$teva accep]iuni hot@r$te: serespinge uniunea Transilvaniei cu Ungaria }i nu se recunoa}teministerul de la Pesta; de pretinde deschiderea unei adun@rina]ionale }i ^nt@rirea Comitetului Na]ional ca reprezentan]@na]ional@; se cere o diet@ reprezentat@ propor]ional – cu altecuvinte, ]in$nd cont de propor]ia zdrobitoare a rom$nilor, oadev@rat@ adunare legislativ@ rom$neasc@ – }i un guvern alc@tuitdup@ acela}i principiu.

C@, de data aceasta, poporul nu mai a}tepta nimic din parteainstan]elor guvernamentale o dovede}te trecerea imediat@ laorganizarea g@rzii na]ionale, ajuns@ ̂ n scurt@ vreme la dimensiunile}i atribu]iile unei veritabile armate revolu]ionare. Leg$nd f@urireaacestei armate de concluziile ultime ale Congresului na]ional, PapiuIlarian ^i confer@ organicitate politic@ }i semnifica]ie revolu][email protected] punct de vedere al dezvolt@rii programului na]ional, istoriculnostru vede germenii insurec]iei revolu]ionare a rom$nilor ^n actulAdun@rii Na]ionale de la Blaj din septembrie 1848. Rom$nii,na]iunea rom$n@, „se organizeaz@ ^n gard@ na]ional@, spreap@rarea siguran]ei publice, spre ap@rarea ]@rii }i a sa” (Ibid./66).Dar, dup@ cum se }tie, ]ara, Transilvania, ca }i na]iunea rom$n@,nu existau dup@ legile Dietei din 30 mai, a}a c@ existen]a unei g@rzina]ionale rom$ne}ti ^nsemna implicit declan}area unei situa]iimilitare ^ntre autoritatea suprapus@, dubl@, austro-neme}easc@ }istructura na]ional@ rom$n@, aflat@ pe pozi]iile unui program

213


revolu]ionar. %n septembrie, toate legile impuse de aristocra]ie }isanc]ionate de %mp@rat, inclusiv uniunea cu Ungaria, erau ^nvigoare. Comisarul baron Vay, autorul unor m@suri administrativeexasperante, printre care legea recrut@rii for]ate a feciorilor rom$nipentru armata maghiar@, ^l reprezenta pe %mp@rat }i ac]iona ^nnumele acestuia. Vay avea putere chiar }i asupra comandamentuluimilitar din Sibiu, care se afla ^n subordinea sa. Adopt$nd pozi]iamilitar@ ca mijloc de negare a situa]iei politice, rom$nii se ridicauimplicit }i ^mpotriva %mp@ratului, ^n pofida declara]iilor formale defidelitate fa]@ de acesta. Astfel se explic@ tentativele autorit@]ilormilitare austriece din Transilvania, ale generalilor Puchner }iSchurter de a z@d@rnici organizarea g@rzii na]ionale (Ibid./66). Iat@,a}adar, c@ insurec]ia revolu]ionar@ rom$neasc@ din Transilvaniaare la ^nceput un caracter ^n egal@ m@sur@ antiaristocratic }iantihabsburgic. Dar aceast@ situa]ie complex@, dificil@, s-asolu]ionat ^n scurt@ vreme, odat@ cu ruperea rela]iilor dintre Viena}i guvernul maghiar, astfel c@ ac]iunile armate propriu-zise alerom$nilor vor fi ^ndreptate numai ^mpotriva aristocra]iei maghiare.Nu trebuie sc@pat ̂ ns@ din vedere faptul c@ ̂ nceputurile insurec]ieistau sub semnul dublei direc]ion@ri amintite, fapt care d@ osemnifica]ie ^n plus congresului revolu]ionar din septembrie 1848.Ad@ugat la atitudinea rom$nilor din luna mai }i p$n@ ̂ n septembrie,c$nd s-au opus din r@sputeri opresiuni politice de care se f@ceau^n egal@ m@sur@ vinovate Curtea de la Viena }i aristocra]ia„revolu]ionar@” din Transilvania, faptul e ̂ n m@sur@ s@ ofere bogatesubiecte de medita]ie lucid@ ̂ n leg@tur@ cu netemeinicia prejudec@]ii,mult@ vreme acreditate de unii istoriografi str@ini (R, XXVI/pass.),c@ rom$nii transilv@neni au „f@cut jocul Habsburgilor” ^mpotrivarevolu]iei maghiare. %ntreaga Istorie a lui Papiu Ilarian este oargumentare fin sus]inut@ }i puternic ^ntemeiat@ a adev@rului c@,la 1848-1849, rom$nii: a) s-au situat pe pozi]iile unui programrevolu]ionar organic }i clasic, izvor$t din preceptele generalrevolu]ionare }i din cerin]ele politice interne; b) n-au avut ^n fa]@,politic }i militar, revolu]ia maghiar@, care, dup@ legile interne alerevolu]iilor, privea doar na]iunea ungar@ }i nu avea o imixtiune

214

Ioan Chindri}

organic@ ^n Transilvania, ci aristocra]ia reac]ionar@ a principatului(^mpotriva c@reia s-au ridicat, dup@ cum am v@zut, }i iobagiimaghiari), iar mai t$rziu, ^n 1849, o armat@ str@in@ de ocupa]ie,aservit@ aristocra]iei ungure}ti; c) n-au ac]ionat ^n virtuteaintereselor politice }i militare ale Austriei, ci conform intereselorrevolu]ionare ale propriei na]iuni (colaborarea militar@ cu austrieciiare loc dup@ data de 3 octombrie 1848, c$nd %mp@ratul proclam@egalitatea }i drepturile tuturor na]iunilor din imperiu, lucru pe careguvernul de la Pesta l-a refuzat cu ^nd$rjire).

Rom$nii }i %mp@ratul?

Epopeea r@zboiului revolu]ionar purtat de rom$nii transilv@neni,din octombrie 1848 }i p$n@ ^n august 1849 ^}i g@se}te ^n PapiuIlarian primul cronicar de amploare. Redus@ la criteriile unei na]iuni,abund$nd ̂ n crochiuri succinte }i frapante prim-planuri, desf@}urat@^n limitele unui stil nervos }i rezumativ, istoria luptei armate nu se^ndep@rteaz@, cu toate acestea, de principiul abord@rii politice.Peste tot, Papiu Ilarian eviden]iaz@ documente }i proclama]ii politicecare stau la temelia conflagra]iei, plaseaz@ mereu }i mereu monu-mente militare ^n ansamblul politic al imperiului, al Transilvaniei.Dar, fundamental, aceast@ parte a volumului, al treilea are totu}iaspectul unei cronici de campanie, din care r@sar, ici-colo,monumentale chipuri de eroi }i comandan]i de oaste revolu]ionar@.%nt$iul portret, fugar dar de neuitat, este al lui Avram Iancu, surprinsla adunarea din septembrie: „Iancu, c@lare, ^n fruntea oastei sale,nu se opri p$n@ ̂ n C$mpia Libert@]ii unde, suindu-se pe tribun@ cuun pistol ^n m$n@, zise numai urm@toarele cuvinte ponderoase:«Prete]iunile [s.ns.] sunt sfinte, precum o sf$nt@ dreptate }i noi,rom$nii, vom fi gata a le ap@ra cu orice pre]», sloboade pistolul }ise scoboar@ de pe tribun@” (S, XX/59-60). Cu acest ̂ ndemn ̂ nainteaochilor, 200.000 de rom$ni „cu flori ^n p@l@rie, gata a-}i v@rsas$ngele pentru recuperarea libert@]ii na]ionale” (Ibid./83),dimensioneaz@ apoi la scar@ na]ional@ portretul conduc@torului.

215


C@l@uzi]i de ̂ ndemnul Comitetului Na]ional: „S@ evit@m pustiirile deprisos, c@ doar fiecare dintre noi vrea s@ locuiasc@ }i ^n viitor ]araaceasta” (Ibid./76), ei alunec@ ^n t@r$mul unui r@zboi de-o duritateunanim recunoscut@ de to]i autorii. Tensiunea evoc@rii are la PapiuIlarian o voit@ }i chinuitoare usc@ciune, printr-un adev@rat holocaustde date }i cifre tragice cu care reconstituie dimensiunile [email protected]}iul de plumb al descrierii de campanie ^neac@ ^ncet, ^ncetnara]iunea, rezult$nd un excep]ional tablou al monotoniei ritmatede glasul mor]ii. Peisajul psihic al oamenilor e unicord, obsedat defuria ^ncle}t@rii, iar ^n acest peisaj istoricul se rezum@ la manevraunei creion@ri generalizatoare, ca mi}carea unor fanioane pe ohart@ de campanie. Sentimentul personal al autorului, ca }i descrie-rile ce ar angaja acest sentiment lipsesc aproape cu des@v$r}ire.Ceea ce ̂ l intereseaz@ e sesizarea liniilor de for]@, mereu dinamice,ale r@zboiului. Distrugerea satului copil@riei (legat@ de amintireadureroas@ a uciderii tat@lui }i risipirii ^ntregii familii) de c@tredu}mani, nu-i tulbur@ acest demers cu o desf@}urare seac@, ceevoc@ scenariul de film: „A}a f@cur@, ^ntre altele, tocmai }i ^n satulBudiu, de unde sunt eu, unde au stricat biserica, iar@ casa popeasc@o arser@ p$n@ ^n temei” (Ibid./82). Dar, dincolo de cifre }i manevrestrategice, e marea tragedie a r@zboiului, cu detaliile lui zguduitoare,^n pofida usc@ciunii narative: „Gloatele rom$ne}ti ^}i continuar@calea c@tre Turda }i Cluj. Pe cale, ajung$nd la Vin]ul de Sus, aflar@opt rom$ni omor$]i }i arunca]i ^ntr-o groap@ cu var. %ntre aceia era}i un preot ferecat ^n lan]uri, diformat, ^nc$t oamenii numai c$tghiceau c@ doar@ ar fi fost popa din Michi}. Vin]ul se pref@cu ^ncenu}e” (Ibid./89). At$ta doar, despre unul din episoadele de groaz@ale r@zboiului! Dar, oare, era nevoie de mai mult? Cu totulexcep]ional, condeiul ^l fur@ pe cronicarul campaniilor de la 1849,sc@p$ndu-i descrieri miezoase, ca aceea a b@t@liei femeilor de pemuntele M@ri}elul: „Fiind rom$nii pu]ini la num@r, ̂ nvingerea lor mainumai demonstra]iunii vrednicelor rom$nce din munte se poateatribui, care, ^mbr@c$ndu-se ^n haine b@rb@te}ti, cu p@l@rii ^n cap,sub pova]a Pelaghiei Ro}u, ar@t$ndu-se ^n num@r ^nsemnat^naintea vr@jma}ului, cu strig@tele lor, cu r@sunetele buciumelor,

216

Ioan Chindri}

astfel de tulburare }i fric@ b@gar@ ^n inamicul mult mai numeros,^nc$t b@rba]ii, aiept$ndu-se asupra lui, ^l putur@ goni” (Ibid./101).Peste tot, mi}carea strategic@ masiv@ ^l atrage cu predilec]ie,portretul belic fiind de fiecare dat@ colectiv. Individualit@]ile r@sarfulgurant din imaginea general@ a oastei revolu]ionare, ca ni}tesesiz@ri accidentale, factologice. Uneori, ̂ ns@ aceste individualit@]ic$}tig@, tocmai prin matri]a lor general@, o for]@ sugestiv@cople}itoare. E cazul lui Axente Sever ̂ n martie 1849 c$nd, ̂ ncol]itde du}mani }i refuz$ndu-i-se g@zduirea de c@tre comandantulcet@]ii Alba Iulia, face cu oastea sa cele de pomin@ mar}uri }imanevre for]ate, ^n perimetrul larg dintre T$rnave }i Apuseni,convertind sl@biciunea situa]iei ^ntr-o r@sun@toare victorie. %n altecazuri, prim-planul este subliniat ̂ n treac@t de lapidare detalii fizicesau psihice, niciodat@ ^ntrec$nd rostul unei revela]ii de secund@,ca la prefectul Vl@du], care lupt@ „cu sabia ̂ ntins@ ̂ n dreapta” (Ibid./109) sau la Buteanu care, surprins ^n ipostaza antipodic@ „muri cumare resignare” (Ibid./112). Iancu ^nsu}i apare de mai multe ori,^n aceea}i ipostaz@ fulgurant@, mereu aceea}i, de duh al r@zboiuluicare intervine – ^nsu}i sau prin misive de comandant general – oride c$te ori situa]ia este deosebit de critic@ }i se simte lipsa uneicorec]iuni de principiu a mersului luptei. R@zboinicul preferat al luiPapiu Ilarian nu este ̂ ns@ Avram Iancu, conduc@torul mo]ilor care,de bine de r@u, luptau la ei acas@ }i aveau o situa]ie suportabil@, ciAxente Sever, prefectul de fier, generalul celei mai ̂ ncercate legiunirom$ne de la 1848-1849, Prima Blasiana, alc@tuit@ din oameni depe C$mpie }i din bazinul Mure}ului. Departe de casele }i familiilelor, ace}tia lupt@ ^n condi]ii de nedescris. Legiunea lui Axente ev@zut@ de Papiu Ilarian ca o mare trup@ de comando, nevoit@ s@lupte ̂ n orice ̂ mprejur@ri, oric$nd }i cu orice pierdere. Axente, c@ruia^i dedic@ nu numai un ^ntreg capitol din volumul al treilea (Ibid./112-118), dar }i alte nenum@rate pagini }i pasaje, e v@zut ca unHanibal invincibil datorit@ manevrelor lungi de-o incredibil@dificultate. T$n@rul istoric va fi impresionat de faptul c@ regimentullui Axente a fost singura legiune dinafara Mun]ilor Apuseni care }i-amen]inut existen]a p$n@ la sf$r}itul r@zboiului revolu]ionar, ̂ n pozi]ia

217


dificil@ de p@zitor al mun]ilor c@tre largile intr@ri din sud }i sud-est}i ̂ n acela}i timp, de cheie a tuturor opera]iilor efectuate de rom$ni^n aceste direc]ii. Amintindu-}i de incursiunea din 25 iulie 1848,pentru depresurarea aceleia}i neprimitoare cet@]i a Albei Iulia,autorul scap@ o pagin@ de memorabil@ literatur@ militar@, l@s$n-du-se, o singur@ dat@, dominat de sentimentul descriptiv: „Rom$niise b@teau ca leii. Eroul Axente, cu sabia ^n m$n@, nu lipsea nic@iria insufla curaj vitejilor rom$ni, premerg$nd ̂ nsu}i cu exemplul [...].Un fecior din Buce} avu curajul a trece ^nainte de oaste cu o sut@de pa}i” (Ibid./130). Demersul sec al na]iunii cedeaz@ cu totul „dup@aceast@ victorie eclatant@ }i ultim@”, Papiu Ilarian l@s$ndu-se cutotul cople}it de emo]ie la locul descrierii sf$r}itului r@zboiului,acompaniat de o suspect@ grab@ a autorit@]ilor habsburgice„^nving@toare” de a-i dezarma pe rom$ni: „A}a, ^ntr-o diminea]@,sose}te prefectul [Axente, care-}i l@sase legiunea la Blaj }i plecasela Sibiu ca s@ discute cu comanda superioar@ austriac@ – n.ns.] laBlaj, cu porunc@ de dezarmare. Adun@ pe feciori ^n pia]@, se suiepe locul de unde se publicase libertatea poporului }i adunarea ^ncontra inamicilor }i vrea s@ vorbeasc@, dar nu poate de lacrimi, ci-}idescinse sabia. Tribunii ̂ nc@-}i iau ziua bun@ de la feciorii lor, careto]i pl$ngeau, }i-i m$ng$iau cu aceea c@ romanii ^nc@, ^n ore depace, depuneau armele }i se duceau acas@, la familie, ^n timp depericol apoi iar prindeau armele ̂ n m$n@. Feciorii ̂ }i s@rutau pu}tile}i le depuneau. „Arm@ – ziceau ei, pl$ng$nd ca }i copiii – care te-amc$}tigat cu s$ngele, care ai ap@rat tronul [s.ns.], via]a mea }i ana]iunii, acum sunt silit s@ te p@r@sesc!?” (Ibid./132-133).

Pentru „ap@rarea tronului” habsburgilor, rom$nii au jertfit ^n1848-1849 peste 40.000 de vie]i omene}ti }i vreo 300 de sate arse}i devastate. E o realitate peste care istoricul rom$n nu putea }inu voia s@ treac@. Sf$r}itul schi]ei e dedicat analiz@rii acestei situa]ii,pe care nu pu]ini autori str@ini ai interpretat-o drept risip@ de sacrificiipentru o cauz@ nedemn@. Papiu Ilarian, care b@nuia o astfel deinterpretare viitoare, chibzuie}te el ^nsu}i, ^naintea tuturor, asuprafaptelor, ̂ n pagini de o lucid@ }i matur@ concentrare. Este regretabilpeste orice m@sur@, faptul c@ aceste pagini n-au v@zut lumina

218

Ioan Chindri}

tiparului, c@ci astfel istoriografia rom$neasc@ ar avea, de 125 deani, o explica]ie de necomb@tut a rela]iilor dintre rom$niitransilv@neni }i puterea Habsburgilor ^n luptele de la 1848-1849.Dar, oricum, }i ast@zi, cine vrea s@ afle pentru ce au ]inut rom$niicu %mp@ratul la acest mare ceas de cump@n@ istoric@, citeasc@ mai^nt$i capitolul XX din schi]a lui Papiu Ilarian, intitulat@ ...Pentru ceau ]inut rom$nii cu %mp@ratul? (Ibid./140-143). „Rom$nii f@cur@aceasta nu corup]i de camaril@, nu instiga]i, cu at$t mai pu]in ajuta]ide guvernul central [vienez – n.ns.]”, ci din interes curat na]ional”.Argumentarea acestui interes, a felului cum rom$nii ajung laconcluzia c@ „interesele lor na]ionale sunt str$ns legate de aletronului” istoricului o opereaz@ printr-o eliminare a tuturor conside-rentelor secundare }i adiacente liniei constitu]ionale }i, implicit, deci,pe aceast@ linie major@. Am v@zut cum el urm@re}te sfor]@rilearistocra]iei maghiare de a nega, tocmai pe baze constitu]ionale,existen]a na]iunii rom$ne. Aceste sfor]@ri ̂ }i ̂ nmiesc gravitatea dac@le acumul@m ̂ n focarul a dou@ implica]ii: c@ se pretindeau emana]iiale unei ideologii revolu]ionare – lucru infirmat de autor, caredemonstreaz@ filia]ia aristocratic@ a tendin]elor ultra}ovine,iredentiste maghiare de la 1848! – }i c@ interveneau tocmai la orac$nd rom$nii ajunser@ la concluzia istoric@ a dob$ndirii libert@]ilorsociale }i na]ionale pe calea revolu]iei. Regret$nd a}adar, c@ „nuputem s@ ne unim sub ideea politic@ a dreptului }i a libert@]ii” (Ibid./76), rom$nii iau ca arie de referin]@ situa]ia constitu]ional@ a^ntregului imperiu unde, ̂ n litera formal@ a legilor de baz@ cel pu]in,perspectiva existen]ei na]ionale se arat@ viabil@. P$n@ ̂ n octombrie1848, rom$nii se raporteaz@ la constitu]ia imperial@ din 25 apriliea aceluia}i an, dup@ cum am v@zut, aceea}i constitu]ie perfect@ atuturor na]iunilor. Dar, dup@ cum am v@zut, aceea}i constitu]ieconsfin]e}te totodat@ uniunea Transilvaniei cu Ungaria, proiect$ndna]iunea rom$n@ ̂ n b@taia politicii aristocra]iei maghiare, principalastavil@ ^n calea afirm@rii na]ionale }i a eliber@rii sociale. Tacticarom$nilor, ^n aceast@ situa]ie, elaborat@ pe baza programuluina]ional, a fost aceea de respingere a competen]ei autorit@]ii guver-namentale maghiare }i de „alipire la tron”, adic@ acceptarea

219


autorit@]ii centrale care, prin faptul c@ momentan nu viza un scopconstitu]ional de desfiin]are a orient@rilor na]ionale din imperiu,d@dea speran]a ̂ mplinirii obiectivului de baz@ din programul na]ionalrom$nesc: recunoa}terea legal@ a na]iunii rom$ne. Momentul politicpoten]eaz@, ^ns@, aceast@ recunoa}tere la accep]iunea revolu]io-nar@ de „independen]@ [s.ns.] na]ional@ ^n respectul politic”, lucrupe care constitu]ia austriac@ era departe de a-l formula, cu at$t maipu]in de a-l nominaliza la adresa rom$nilor. Proclamat@ printr-uncongres revolu]ionar, revendicarea independen]ei na]ionale ^ia}eaz@ pe rom$ni, ^n principiu, ^ntr-o egal@ pozi]ie revolu]ionar@fa]@ de Viena, ca }i fa]@ de aristocra]ia transilv@nean@ }i autoritateacentral@ a Ungariei. Dar, fa]@ de cele dou@ din urm@, care urm@reau^n mod manifest sugrumarea impulsurilor na]ionale din raza „Co-roanei Sf$ntului {tefan”, puterea central@ ̂ ncurajeaz@ deocamdat@aceste impulsuri. Fire}te, ^n scopul tactic de a sl@bi for]a de }oc apoliticii separatiste a Ungariei, care impunea Vienei dualismul, ^nsensul reducerii leg@turilor cu Austria la uniunea personal@ cuMonarhul }i a prelu@rii puterii efective la est de Leita. Dar, chiarinteresat@ fiind, aceast@ ̂ ncurajare se realizeaz@ pe baza unor actelegislative efective, la fel de concrete ca emana]iile similare alearistocra]iei maghiare, care anihileaz@ cu brutalitate orient@rilena]ionale. Manifestul ^mp@r@tesc din 3 octombrie 1848 revine lapromiterea „drepturilor egale ale tuturor na]ionalit@]ilor, asiguratepentru vecie” (Ibid./141, n. 1), formulare clarificat@ ̂ n manifestul din20 octombrie: „Programul acesta ̂ l vom urma totdeauna }i nu vomtolera ca o na]ionalitate s@ apese pe alta. Egala ̂ ndrept@]ire: acestaeste scopul nostru, pe care vom c@uta s@-l realiz@m }i ^n ]@rileapar]in@toare Coroanei Ungare, cu toate mijloacele ce ne stau ladispozi]ie }i ^n baza legilor constitu]ionale” [s.ns.] (Ibid./141). Iat@dar, c@ rom$nii ^}i paralelizeaz@ eforturile militare cu guvernulcentral nu datorit@ unor instig@ri ieftine, ci ̂ n virtutea documentelorpolitice fundamentale. Ceva mai mult – observ@ Papiu Ilarian – „cinese mai ^ndoia de garantarea na]ionalit@]ii, c$nd Puchner, ^nc@ subr@zboi, organiza o parte a ]@rii – [Transilvania – n.ns] – pe temeiulna]ional?” (Ibid./141-142), adic@ recunoscuse autoritatea

220

Ioan Chindri}

Comitetului Na]ional }i structura administrativ-militar@ a prefecturilor}i tribunatelor rom$ne (R, LXVI). {i seria interogativelor nu se^ncheie aici: „Cum putea rom$nul, pe l$ng@ at$tea promisiuni^mp@r@te}ti, s@ se mai ^ndoiasc@ de garantarea }i egalizareana]ionalit@]ii sale?” (S, XX/143). „Cu finitul r@zboiului }i cel maiincredul rom$n ]inea ca ̂ n m$n@ drepturile na]ionale }i a}tepta maicu total@ ̂ ncredere ̂ nfiin]area lor” (Ibid./143). {i totu}i, Ce c$}tigar@rom$nii? – titlul urm@torului capitol, al XXI-lea, din schi]a lui PapiuIlarian! – ^n urma eforturilor de la 1848-1849. Noua ^ntrebaredeschide seria unor reflexiuni amare }i ^ndr@zne]e ale autoruluinostru, precipit$nd finalul volumului c@tre concluzia [email protected] e sarcastic, dur la adresa infidelului partener: „Rom$niitocmai aceea pentru ce }i-au v@rsat s$ngele, na]ionalitatea, n-audob$ndit, aceea ce nici alte popoare ale Monarhiei ̂ nc@ nu c@p@tar@,pentru c@ altmintre se v@t@ma egalitatea drepturilor [!!]” (Ibid./144).Pa}optist riguros, istoricul nostru urm@re}te edificiul dezam@girii^n raport cu pr@bu}irea unei alte construc]ii politice: programulna]ional revolu]ionar. Culmea frustr@rii o constituie e}ecul aspectuluide culme al programului maximal, „unirea }i independen]a na]ional@a rom$nilor din Monarhia austriac@” (Ibid./144). Celelalte aspectedezolante izvor@sc logic din aceast@ nereu}it@ de c@petenie, astfel^nc$t „rom$nii de pe acest p@m$nt – [Imperiul Austriac – n.ns.] – ̂ nloc de a mai fi dob$ndit ceva, se degradar@ la starea de supu}i aiveneticilor (Ibid./145). Dar Pentru ce nu dob$ndir@ rom$niina]ionalitatea?, se ̂ ntreab@ Papiu Ilarian ̂ n continuare. E un capitolmai mult dec$t temerar, al c@rui text nu poate s@ apar@ nicidecum^n Austria postrevolu]ionar@, }i autorul era convins, credem, deacest lucru. Ceea ce intereseaz@ este, ^ns@ desf@}urarea ideiloracestui capitol, ele f@c$nd parte din patrimoniul politicii radicalilordin Delega]ia vienez@. La Papiu Ilarian, ele se organizeaz@ pe firulunei critici zdrobitoare la adresa politicii Habsburgilor fa]@ de rom$ni.„Cauza de c@petenie e sistema cea gre}it@ de centralizare” (Ibid./146), afirm@ el, atac$nd principiul fundamental al legii careinstaurase aceast@ sistem@: Constitu]ia octroat@ din martie 1849.

221


„Celelalte cauze ale asuprirei rom$nilor sunt secundare”, rezultanteale centralismului.

Ce ^n]elegea istoricul prin acest centralism, e o inciden]@ideologic@ ce l@mure}te definitiv falsitatea oric@rei ^nvinuiri detenden]iozitate antimaghiar@ care i s-a adus sau i s-ar putea aducelui Papiu Ilarian. Asupra t$n@rului istoric a planat suspiciunea uneiadversit@]i speciale la adresa ungurilor, probabil dedus@ din faptulc@ tat@l s@u a fost sp$nzurat de c@tre gardi}tii maghiari, printr-osentin]@ a Tribunalului de s$nge din Turda, ^n martie 1849. Seriaincrimin@rilor la adresa politicii absolutiste de dup@ revolu]iedovede}te c@ ^ntreaga construc]ie a Istoriei rom$nilor din DaciaSuperioar@, a c@rei ax@ central@ o constituie ^ntr-adev@r criticapoliticii na]ionale a aristocra]iei maghiare, nu are nici o tangen]@cu sentimentele personale nutrite de autor, ci izvor@}te dinorganizitatea unei concep]ii ideologice. Dup@ cum am v@zut, PapiuIlarian repro}eaz@ suprastructurii politice maghiare trei lucruri:despotismul politic, exclusivismul na]ional }i asuprirea social@. Eo rezultant@ ̂ ntreit@ a marii ideologii liberale europene de la mijloculsecolului al XIX-lea, sistematizat@ }i aplicat@ de rom$niitransilv@neni ̂ n func]ie de specificul intern al principatului. %ntregulprogram na]ional se sprijin@ pe imperativele corect@rii acesteitrigeminate tare istorice, at$t de pregnant reprezentate ^n MarelePrincipat al Transilvaniei. Rom$nii „au ]inut” cu %mp@ratul }i l-auacceptat ca p@rta} al rezultatelor insurec]iei lor revolu]ionare, ^nm@sura ^n care politica acestuia, ^nt@rit@ de acte solemne, venea^n ̂ nt$mpinarea dorin]ei lor de a se desc@tu}a din catenele politiceale neme}imii maghiare. Dar manevra Cur]ii vieneze a fostuluitoare, demoralizant@: odat@ conturat@ victoria ̂ mpotriva armateimaghiare ungare, }i mai cu seam@ dup@ capitularea acesteia la{iria, rom$nii sunt asimila]i celorlal]i „rebeli” din imperiu }i trata]i ̂ nconsecin]@. Accep]iunea Vienei nu este lipsit@ de adev@r, rom$niitransilv@neni fiind ^n fond, la 1848-1849, o na]iune ^n revolu]ie,supus@ formal autorit@]ii centrale de la Viena dar, de fapt,desf@}ur$ndu- }i existen]a politic@ numai pe baza hot@r$rilor proprii,sistematizate ^n programul revolu]ionar. Gestul retractil al

222

Ioan Chindri}

imperialilor fa]@ de rom$nii transilv@neni, fa]@ de rom$nii din^ntreaga Austrie, a c@ror existen]@ nici m@car nu este amintit@ ^nConstitu]ia octroat@, cum sunt nominaliza]i, de pild@, croa]ii, s$rbiisau sa}ii (Ibid./144-145) dovede}te c@ Habsburgii au suportat denevoie revolu]ia rom$nilor care, fiind direc]ionat@ ^n principal^mpotriva artistocra]iei maghiare }i abia ̂ n al doilea r$nd ̂ mpotrivaordinii generale din imperiu, era un serios contrafort ^n caleascizioni}tilor de la Pesta, atentatori ^n acela}i timp la existen]aTransilvaniei. De asemenea manier@ s-au ^nl@n]uit intereselerom$nilor cu %mp@ratul la 1848: ^ncredere ^n promisiunilesuveranului, ̂ n ceea ce-i prive}te pe rom$ni – calcul rece }i perfidiemachiavelic@ din partea celui de-al doilea. Odat@ st@p$n pe situa]ie,monarhul fructific@ ^n favoarea sa toate sacrificiile rom$nilor,excluz$ndu-i pe ace}tia, cu o incredibil@ lips@ de ^n]elegere, de lacele mai infime beneficii. Lucru pe care l-am urm@rit odat@ cuanaliza etapei minimale a programului revolu]ionar }i cu retragereatotal@ a lui din aria politicii. %n locul constitu]ionalismului proclamatla 20 octombrie 1848, ^n anii 1849-1851 Imperiul alunec@ ^ncentralism }i absolutism, ^n exclusivism na]ional }i opresiune so-cial@. Lui Papiu Ilarian i se pare c@ a mai cunoscut undeva aceast@politic@. Unde? „Centraliza]iunea e domnirea guvernului centralpeste toate trebile, f@r@ nici o restric]ie, ea este domnireaelementului nem]esc peste na]iunile Monarhiei }i sugrumareatuturor na]ionalit@]ilor }i limbilor, afar@ de cea nem]easc@” (Ibid./146). Concluzia? „Ea – centralizarea birocratic@ – tocmai aceeaeste pentru noi rom$nii ce a fost sistema kossuthian@?”(Ibid./146).

Cercul concluziilor lui Papiu Ilarian, cu prilejul medita]iei istoricedespre revolu]ia rom$nilor de la 1848-1849 se ^nchide, iat@, laconstatarea c@ ^ntre camarila vienez@ }i aristocra]ia maghiar@ nuexist@ nici o deosebire ^n ceea ce prive}te comportamentul lor laadresa rom$nilor. {i, cu aceasta, „prohabsburgul” Papiu Ilarian, ca}i „antimaghiarul” Papiu Ilarian, dispare.

R@m$ne revolu]ionarul }i patriotul sincer, condus de nu singurresort: emanciparea na]iunii sale. Ce trebuie s@ fac@ rom$nii? pemai departe – se ^ntreab@ el ^n ultimul capitol. Ce trebuie s@ fac@

223


rom$nii, ^n condi]iile ^n care la ordinea zilei este „nimicirea a totsim]ul na]ional, sugrumarea tuturor na]ionalit@]ilor, germanizareacu grosul” (Ibid./154), cum fusese ^n deceniul anterior maghiari-zarea? %ndemnul e destul de str@veziu }i arunc@ – at$t de devreme!– o punte posibil@ c@tre zorii altei revolu]ii: „Rom$nii nicidecum s@nu stea cu m$inile ^n s$n. Virtu]ile care }i le-au c$}tigat rom$nii ^nr@zboiul cet@]ean [civil – n.ns.], ^n care-}i m@surar@ puterile, vic-torio}i, cu un du}man puternic, ^n care }i rom$nul cel mai de peurm@ ̂ nv@]@ a-}i v@rsa s$ngele pentru na]iune, ̂ n care rom$nii, dac@n-au c$}tigat na]ionalitatea, c$}tigar@ con}tiin]a drepturilorna]ionale – }i acesta este c$}tigul cel dint$i, cel mai mare pentru ona]iune care se lupt@ pentru libertate! – virtu]ile acestea s@ ledesf@}oare rom$nii }i acum }i totdeauna” (Ibid./155). Aceast@desf@}urare de virtu]i este necesar@ p$n@ la realizarea ]elului final:„Unire politic@ na]ional@, na]ionalitatea, s@ fie scopul ^ntreprinderiifiec@rui rom$n!” (Ibid./157).

Argument

Existen]a c@r]ii lui Alexandru Papiu Ilarian, Istoria rom$nilor dinDacia Superioar@ este o ̂ nt$mplare fericit@ pentru cultura [email protected]@ imediat dup@ revolu]ie, ca o reflectare a acesteia, carteaeste un receptacul fidel al ideologiei pa}optiste transilv@nene, aportvaloros la g$ndirea revolu]ionar@ rom$neasc@ a secolului al XIX-lea.Din multitudinea orient@rilor ce }i-au g@sit confluen]a ̂ n marele fluviual revolu]iei rom$ne de la 1848 ̂ n ]@rile rom$ne, istoria a selec]ionatcu predilec]ie, ca pe un fruct de valoare, atitudinea radical@, ca ceamai apropiat@ de n@zuin]ele }i atitudinea poporului. %n Transilvania,mai mult dec$t ̂ n [ara Rom$neasc@ sau Moldova, mersul revolu]ieia fost controlat de partida radical@, sporit@ }i organizat@ la criteriileunui adev@rat partid politic, }i care a dus revolu]ia p$n@ la conse-cin]ele unei zguduitoare insurec]ii revolu]ionare. Cartea istoriculuinostru oglinde}te la modul cel mai viu, mai proasp@t, ^ntreagaideologie a acestei partide radicale. %nt$rziat@ cu c$teva decenii,

224

Ioan Chindri}

lucrarea s-ar fi resim]it de retu}urile pe care timpul le-a aplicatg$ndirii }i atitudinii pa}optiste, sau s-ar fi ^ngreunat cu accep]iuninoi, inexistente la 1848. Atunci, literatura istoric@ rom$neasc@ n-armai avea la ^ndem$n@ aceast@ vie, frem@t@toare }i – ^n felul ei –incomod@ oglind@ a marii ridic@ri na]ionale a rom$nilor din interiorularcului carpatic, pentru libertate, egalitate, fr@]ietate }i na]ionalitate.Aceast@ prospe]ime o dator@m ̂ n egal@ m@sur@ tinere]ii istoricului,familiarit@]ii subiectului }i apropierii evenimentelor relatate.Incomoditatea c@r]ii const@ tocmai ^n aspectul ei frust, sincer, f@r@r@gaz pentru retu}uri. Istoria rom$nilor din Dacia Superioar@ e omare doamn@ a istoriografiei rom$ne}ti care, neav$nd timp s@ sefardeze, a ap@rut ̂ naintea obiectivului cu fa]a cea adev@rat@, poatepu]in obosit@, poate pu]in crispat@ }i nehot@r$t@, dar plin@ detulbur@toare vraj@ a naturalului, a realit@]ii.

Istoria rom$nilor din Dacia Superioar@ constituie un reperimportant ̂ n cultura noastr@ nu mai pu]in datorit@ virtu]ilor ei literare.La o dat@ c$nd literatura propriu-zis@ nu era ̂ nc@ desprins@ definitivdin matca general@ a culturii, Papiu Ilarian propune un mod deexprimare ce ̂ ngem@neaz@ stilul romantic }i cel politic. Cartea estecea din urm@ – totodat@ cea mai pregnant@! – manifestare a roma-nismului istoriografic, at$t de s@rac reprezentat la rom$nii dinTransilvania. Este cea dint$i manifestare a ideologiei istorice deorientare politic@, variant@ care va ̂ nregistra o adev@rat@ perioad@de glorie la aceia}i rom$ni, ^n deceniile urm@toare.

Opera analizat@ ^}i g@se}te un loc demn ^n ansamblulistoriografiei rom$ne}ti din secolul al XIX-lea }i o prestigioas@confluen]@ ^n marea istoriografie european@ a aceluia}i secol.

225


BIBLIOGRAFIE

D (Documente)

I. Auditores Juris, Philosophiae, et Chirurgiae in Reg. LyceoClaudiopolitano Secundum Examina annuumqueProgressum in Classes Distributi. Anno MDCCXLV.Claudiopoli, Typis Lycei Regii.

II. Scrisoarea episcopului romano catolic Kovács Miklós c@tresubdirectorul Liceului Academic, Begai József, desprecuv$ntarea rom$neasc@ a lui Nicolae Popea, referatultranslatorului guvernial Ioan Bobb }i referatul protopo-pului greco-catolic Teodor Baldi despre aceea}i cuv$n-tare, la Arhivele Statului din Cluj, Fond. Liceul acade-mic piarist din Cluj, act. 127/1846.

III. Dosarul procesului lui Hossu, la Arhivele Statului din Cluj,Fond. cit., nr. 5733/1846; 67/1846; 109/1846 }i 201/1846.

IV. B.A.R., ms. rom. 553.

V. Ibid., f. IX-XVI.

VI. Scrisoarea c@tre George Bari] din 18/30 octombrie 1846, laB.A.R., ms. rom. 998, f. 210r-211v.

VII. B.A.R., ms. rom., 978, f. 15r-21v.

VIII. Scrisoarea lui Nicolae Maniu c@tre Bari] din 27 mai 1842, laB.A.R., ms. rom. 998, f. 44r-46v.

IX. Scrisoarea de mul]umire a lui Iosif Hodo} }i a altor studen]irom$ni de la Cluj c@tre Bari] din 2/14 octombrie 1847,la B.A.R., ms. rom. 1004, f. 177r-178v.

X. Adresa protopopului neunit Grigore Gal c@tre direc]iuneaLiceului academic din Cluj, din 26 februarie 1846, la

226

Arhivele Statului din Cluj, Fond. Liceul academic piarist,dosar. Schol. 1846.

XI. Scrisoarea protopopului greco-catolic de Bistra, GrigoreMihali c@tre Bari], din 18/30 octombrie 1846, la B.A.R.,ms. rom. 998, f. 210r-211v.

XII. Adeverin]a eliberat@ la 23 octombrie 1849 de c@tre SándorJános, cancelarul Tablei Regale din T$rgu-Mure}, luiPapiu Ilarian, la B.A.R., dosar documenteDCCCLXXXIV, nr. 157/a.

XIII. Raportul contelui Tholdalagi Ferenc c@tre guvernatorul TelekiJósef, din 26 martie 1848, la Arhivele Statului dinBudapesta, Fond. Gub. Trans., nr. 592/1848, Praes.

XIV. Raportul lui Szentiváni Dániel, asesor la Tabla Regal@ dinT$rgu- Mure} c@tre guvernatorul Teleki Jósef, din 29martie 1848, la Arhivele Statului din Budapesta, Fond.Gub. Trans., nr. 632/1848, Praes.

XV. Scrisoarea lui Timotei Cipariu c@tre Bari] din 17 aprilie 1848,la B.A.R., ms. rom. 994, f. 200r-201v.

XVI. Adresa episcopului Ioan Lemeni c@tre guvernatoul TelekiJósef, din 18 aprilie 1848, la Arhivele Statului dinBudapesta, Fond. Gub. Trans., nr. 884/1848, Praes.

XVII. Raportul celor doi comisari, Fosztó Menyhárt }i Miksa Jánosc@tre Bánfy Miklós, comitele Albei de Jos, din 1 mai1848, publicat@ la Al. Papiu Ilarian, Istoria rom$nilor dinDacia Superioar@, tom. II, Viena, 1852, p. 279-283.

XVIII. Raportul judec@torilor de instruc]ie Ujvári Károly }i SzatmáriGábor c@tre comitele suprem al Cojocnei, din 1 mai1848, la Arhivele Statului din Budapesta, Fond. Gub.Trans., nr. 1003/1848, Praes.

XIX. Ordonan]a guvernatorului Transilvaniei c@tre judele primardin Abrud }i comitele suprem al Comitatului Turda, din1 mai 1848, la Arhivele Statului din Budapesta, Fond.Gub. Trans., nr. 1003/1848, Praes.

XX. Adresa episcopului Ioan Lemeni c@tre guvernatorul Transil-vaniei, din 2 mai 1848, la Arhivele Statului din Buda-pesta, Fond. Gub. Trans., nr. 1071/1848, Praes.

227


XXI. Ordonan]a guvernatorului Transilvaniei c@tre primarul Sibiu-lui, Daniei Ziegler, contele Béldi Ferencz }i conteleTholdalagi Ferencz, din 7 mai 1848, la Arhivele Statuluidin Budapesta, Fond. Gub. Trans., nr. 1068/1848,Praes.

XXII. Ordonan]a guvernatorului Transilvaniei c@tre comitele su-prem de Turda, din 8 mai 1848, la Arhivele Statului dinBudapesta, Fond. Gub. Trans., nr. 1078/1848, Praes.

XXIII. Raportul vicejudelui regesc din T$rgu-Mure}, SzeredaiBenedek c@tre guvernatorul Transilvaniei, din 9 mai1848, la Arhivele Statului din Budapesta, Fond. Gub.Trans., nr. 1148/1848, Praes.

XXIV. Raportul informativ al episcopului Ioan Lemeni c@tre guver-natorul Transilvaniei, din 10 mai 1848, la ArhiveleStatului din Budapesta, Fond. Gub. Trans., nr. 1154/1848, Praes.

XXV. Raportul contelui Béldi György din Sibiu c@tre guvernatorulTransilvaniei, din 12 mai 1848, la Arhivele Statului dinBudapesta, Fond. Gub. Trans., nr. 1190/1848, Praes.

XXVI. Un «facti species» al anchet@rii tat@lui lui Papiu Ilarian, dup@arestarea din 17 iunie 1848, la Arhivele Statului dinCluj, Fond. Comitat. Turda, nr. 851/1848, Praes.

XXVII. Traducerea maghiar@ a scrisorii lui Alexandru Papiu Ilarianc@tre protopopul George Cri}an din Pog@ceaua, din 9iunie 1848, la Arhivele Statului din Budapesta, Fond.Gub. Trans., nr. 10/939/1848, Praes.

XXVIII. Raportul notarului consistorial din Blaj, {tefan Manfi, c@treGuvernul Transilvaniei, din 14 iulie 1848, la ArhiveleStatului din Budapesta, Fond. Gub. Trans., nr. 8626/1848, Praes.

XXIX. Adresa Guvernului Transilvaniei c@tre comitelui suprem deTurda, din 24 iulie 1848, la Arhivele Statului din Buda-pesta, Fond. Gub. Trans., nr. 8626/1848, Praes.

XXX. Adresa guvernatorului Mikó Imre c@tre comitele suprem deTurda, din 5 septembrie 1848, la Arhivele Statului dinCluj, Fond. Comitat. Turda., nr. 962/1848, Praes.

228

Ioan Chindri}

XXXI. Raportul primarului Sibiului, Daniel Ziegler c@tre guvernatorulTransilvaniei, din 12 mai 1848, la Arhivele Statului dinBudapesta, Fond. Gub. Trans., nr. 1218/1848, Praes.

XXXII. Scrisoarea administratorului de mo}ie Gazda Jósef c@trebaronul Apor, din 14 mai 1848, la Arhivele Statului dinSf$ntu Gheorghe, Fond. familia Apor, fasc. XXI, nr. 4.

XXXIII. Dosarul primei anchete ^mpotriva preotului Ioan Pop, tat@l luiAlexandru Papiu Ilarian, desf@}urat@ ^n 9 august 1848,la Arhivele Statului din Budapesta, Fond. Gub. Trans.,nr. 7677/1848, ^n Politicis.

XXXIV. B.A.R., ms. rom. 4586.

XXXV. Ibid., ms. rom. 4585, f. 57v-58r.

XXXVI. Ibid., ms. rom. 996.

XXXVII. Ibid., ms. rom. 1059.

XXXVIII. Ibid., ms. rom. 1060.

XXXIX. Ibid., ms. rom. 1058.

XL. Ibid., ms. rom. 1061.

XLI. Ibid., Fond. coresp., nr. 24368 (fost ms. rom . 2242).

XLII. Ibid., ms. rom. 4284.

XLIII. Ibid., Fond coresp., nr. 13497.

XLIV. Scrisoarea lui Nicolae Maniu c@tre George Bari], din 25martie 1842, la B.A.R., ms. rom. 998, f. 41v.

XLV. B.A.R., ms. rom. 1059-1061.

XLVI. Catalogul }colar «Institutum litterarium. Informatio de studio-sis infimae classis grammaticae pro anno scholastico1838/9. Conspectus, la Arhivele Statului din T$rgu-Mu-re}, Fond. Gimnaziul romano-catolic, catalog. 3 (Amarosvásárhelyi rom. Kath. Gimnasium névkönyve az1835/6-1846/7 iskolai évekböl)

XLVII. Scrisoarea profesorului Nicolae Marcu c@tre George Bari],din 10 octombrie 1843, la B.A.R., ms. rom. 1004, f.39r-40v.

XLVIII. Scrisoarea lui Papiu Ilarian c@tre Ioan Micu Moldovan din 9noiembrie 1868, la Arhiva istoric@ a Filialei din Cluj aAcademiei, Fond. coresp., necatalogat.

229


XLIX. Propositiones e psihologia, auxiliaribus historiae scientiis, ethistoria universali aevi antiqui, e quibus secunduminstitutiones Aloysii Tegó e S. Piis AA. LL. Et philoso-phiae doctoris, in Reg. Lyceo Claudiopolitani philolo-giae, et historiae universalis professoris P.C. Die 15-aFebruarii 1845. Tentamen publicum subiverunt. TypisLycei Regii, (1845), programa tip@rit@ a examenului.

L. Sinopsis tentaminis publici, quod e praelectionibus LaurentiiKoretz e S.P. in R. Lyceo Claudiopolitano phisicaetheoreticae et experimenalis professoris P.Ord. AA. LL.Et philosophiae doctoris. Die 15-a Februarii anni 1845-isubiverunt. Typis Lycei Regii, (1845), programa tip@rit@a examenului.

LI. Lista integral@ a bursierilor Fondului Ramon]ai p$n@ la 1848,la Arhiva istoric@ a Filialei din Cluj a Academiei, Fond.Blaj, dosar consistorial – burse.

LII. Adresa guvernatorului Teleki Jósef c@tre asesorul de laTabla Regeasc@ din T$rgu-Mure}, Szentiványi Dániel,din 27 martie 1848, la Arhivele Statului din Budapesta,Fond. Gub. Trans., nr. 592/1848, Praes.

LIII. Scrisoarea parohului Alexandru Bari] din Partidul de Mijlocc@tre fratele s@u George Bari], din 11 iunie – stil nou 23iunie – 1848, la Biblioteca Universitar@ din Cluj, Fond.coresp., dosar 313/1, nr. 1.

LIV. Ordonan]a dat@ din Cluj de generalul Puchner la 15 iunie1848, cu nr. 1550, c@tre comitele suprem al Turzii,Thoroczkay Miklós, pentru arestarea lui Papiu Ilarian,la Arhivele Statului din Budapesta, Fond. Gub. Trans.,nr. 1550/1848, Praes.

LV. Scrisoarea lui Al. Papiu Ilarian c@tre Consistoriul din Blaj, dinoctombrie 1849, la Arhivele Statului din Blaj, Fond.Mitropolia greco-catolic@, nr. 109/1849.

LVI. Chitan]@ de 100 florini completat@ de Papiu Ilarian, la Arhivaistoric@ a Filialei din Cluj a Academiei, Fond. T. Cipariu,mapa 5, nr. 2588.

LVII. Scrisoarea lui Dimitrie Rosetti c@tre mama sa EcaterinaRosetti, din 10/22 februarie 1851, la B.A.R., Fond.corespond., nr. 13.497.

230

Ioan Chindri}

LVIII. Contract ^ntre Papiu Ilarian }i Nicolae Opran, pentru desfa-cerea «Istoriei rom$nilor din Dacia Superioar@», laB.A.R., ms. rom. 4586, f. 239.

LX. Raportul vicarului general Constantin Alutan c@tre episcopulAlexandru Sterca {ulu]iu din Blaj, Fond. Mitropoliagreco- catolic@, nr. 120/1850.

LXI. Atestat de studii acordat lui Papiu Ilarian de c@tre Universi-tatea din Viena la 18 septembrie 1852, la ArhiveleStatului din Blaj, Fond. Mitropolia greco-catolic@, nr.396/1852, Prezidiale.

S (Scrieri)– Ale lui Al. Papiu Ilarian sau contemporane lui –

I. Al. Papiu Ilarian, Istoria rom$nilor din Dacia Superioar@, tom.II, Viena, 1852.

II. Idem, Ibid., tom. I, Viena, 1851.

III. George Bari], De la redac]ie, ^n „Gazeta de Transilvania”, I,1838, nr. 1, p. 3-4.

IV. August Treboniui Laurian, Testamen criticum in originem,derivationem et formam linguae romanae in Daciavigentie vulgo valachicae, Viena, 1840.

V. Al. Papiu Ilarian, Gramatica lui {incai }i epistola lui c@treIoane de Lipszki, ^n Instruc]iunea public@, 1860, lunafebruarie, p. 56-60 }i ^n Tesaur de monumente istoricepentru Rom$nia, tom. I, Bucure}ti, 1862, p. 86-107.

VI. Nifor B@l@}escu, O prob@ de limba noastr@, ^n „Foaie pentruminte, inim@ }i literatur@”, IX, 1848, nr. 11, p. 85-88.

VII. Elemente linguae daco-romanae sive valachicae, compositaab Samuil Klein de Szad... locupletata vero et in huncordinem redacta a Georgio Gabriele {inkai, Viena,1780.

VIII. Ortographia romana sive latino-valachica, una cum clavi quapenetralia originationis vocum reserantur, Buda, 1819.

231


IX. Gramatica daco-romana sive valachica, Viena, 1826.

X. Deutsch-wallachische Sprachlehre, Viena, 1788 (ed. II, Sibiu,1810) }i Deutschund wallachisches Wörterbüchlein,Sibiu, 1822.

XI. Wallachische Sprachlahre für Deutsche, Buda, 1821 (ed. II,Buda, 1823); Kleines wallachisch-deutsch und deutsch-wallachisches Wörterbuch, Buda, 1821 (ed. II, Buda,1823; ed. III, Sibiu, 1837).

XII. Aron Pumnul, Literele corespunz@toarie firei limbei rom$ne}ti}i ^nc@ ceva, ^n „Foaie pentru minte...”, 1845, nr. 42, p.337- 339; nr. 43, p. 341-345; nr. 44, p. 353-356; nr. 46,p. 396- 370; nr. 47, p. 378-380; nr. 48, p. 384-386.

XIII. Leonardo Bruni, Histotiarum Florentini populi libri XII.

XIV. Petru Maior, Diserta]ie pentru ^nceputul limbei rom$ne}ti,anex@ la Istoria pentru ^nceputul rom$nilor ^n Dachia,Buda, 1812, p. 302-324.

XV. Al. Papiu Ilarian, Adresele din Mure} O}orhei, ^n „Foaiepentru minte...”, 1848, nr. 13, p. 99-101.

XVI. Idem, Mure} O}orhei, 25 martie, ^n „Organul lumin@rii”, 1848,nr. LXVI, p. 375-376.

XVII. Simion B@rnu]i, O tocmeal@ de ru}ine }i o lege nedreapt@, ^n„Foaie pentru minte...”, 1853, nr. 38, p. 285-288; nr. 39,p. 295-298.

XVIII. Nicolae B@lcescu, Despre starea so]ial@ a muncitorilorplugari ^n principatele rom$ne ^n deosebite timpuri, ^n„Opere”, tom. I, partea I, Scrieri istorice, politice }ieconomice, Bucure}ti, 1940, p. 185-198.

XIX. Al. Papiu Ilarian, Iuniu 27/15 a.c., ^n „Organul Na]iunale”,1848, nr. VII, p. 30; nr. VIII, p. 36-37.

XX. Idem, Istoria rom$nilor din Dacia Superioar@, schi]a tomuluiIII, publicat@ de {tefan Pascu, Sibiu, 1943.

XXI. Von der Union und nebendei ein Wort über eine möglicheDaco- romanische Monarchie unter OesterreicheKrone. Geschriben im Mai 1848. Hermannstadt.

232

Ioan Chindri}

XXII. Peti]iunea rom$nilor din Dieceza Urbei Mari, la A.T. Laurian,Die Romänen der Oesterreichischen Monarchie, III,Viena, 1851, p. 63-72; textul rom$nesc ^n „Magazinistoric pentru Dacia”, VII, 1851, p. 54-61.

XXIII. Al. Papiu Ilarian, De supt C@limani. Sept. 1852. Articlu scurt,^n „Gazeta Transilvaniei”, 1852, nr. 71, p. 272-273; nr.74, p. 285-286; nr. 77, p. 297-298 (cu men]iunea «vaurma», dar n-a mai urmat).

XXIV. George Bari], %ncerc@ri absolutiste, ^n vol. Scrieri social-politice, Bucure}ti, 1962, p. 137-138.

XXV. Simion B@rnu]iu, Reporturile rom$nilor cu ungurii }i principie-le libert@]ii na]iunale, ed. II, Viena, 1852.

XXVI. Al. Papiu Ilarian, Tesaur de monumete istorice pentru Rom$-nia, I, Bucure}ti, 1862; II, Bucure}ti, 1863; III, Bucu-re}ti, 1864.

XXVII. Idem, Via]a, operele }i ideile lui Georgiu {incai din {inca,Bucure}ti, 1868.

XXVIII. Petru Maior, Istoria besericei rom$nilor at$t a cestor dincoa-ce, precum }i a celor dincolo de Dun@re, Buda, 1813.

XXIX. August Treboniu Laurian, Die Romänen der Oesterreichis-chen Monarchie, vol. I-III, Viena, 1849-1851.

R (Referin]e)I. Ion Lupa}, O lege votat@ ^n Dieta transilvan@ din Cluj la

1842, ^n „Studii istorice”, V, Sibiu-Cluj, 1945-1946, p.232-246.

II. George Bari] }i contemporanii s@i, vol. III, Bucure}ti, 1976,studiu introductiv la scrisorile trimise de Nicolae Maniu.

III. D.D. Ro}ca, „Europeanul B@rnu]iu”, ^n Oameni }i climate,Cluj, 1971, p. 73-101.

IV. G. Bogdan-Duic@, Via]a }i ideile lui Simion B@rnu]iu, Bucu-re}ti, 1924.

V. Ideologia genera]iei rom$ne de la 1848 ^n Transilvania,Bucure}ti, 1968.

233


VI. Nicolae Popea, Memorialul arhiepiscopului }i mitropolituluiAndrei baron de {aguna sau luptele na]ionale politiceale rom$nilor, 1846-1873, tom. I, Sibiu, 1889.

VII. Marius Nicolae Sulica, Alexandru Papiu Ilarian ca student laLiceul academic din Cluj, extras din „Anuarul Liceului«Al. Papiu Ilarian» din T$rgu Mure}, 1930-1931”,T$rgu-Mure}, 1932.

VIII. Silviu Dragomir, Avram Iancu, Bucure}ti, 1965.

IX. Vasile Nete, „Primele colec]ii de proverbe rom$ne}ti publi-cate”, ^n vol. Studii de folclor }i literatur@, Bucure}ti,1967, p. 401- 437.

X. Coriolan Suciu, Cr$mpeie din procesul dintre profesorii de laBlaj }i episcopul Lemini (1843-1846), extras din „Cultu-ra cre}tin@”, Blaj, 1938 (sf$r}itul studiului, interzis decenzura metropolitan@ din Blaj, se afl@ la Arhiva istoric@a Filialei Cluj a Academiei, fond. Blaj, arhiva personal@Ioan Lemeni).

XI. Ion Lupa}, Cum a pornit Clujul pe calea na]ionaliz@rii?, ^n„Societatea de m$ine”, I, 1924, nr. 5, p. 105-106; nr. 6,p. 133-134; nr. 8, p. 174-176.

XII. George Bari], P@r]i alese din istoria Transilvaniei, pe dou@sute de ani ^n urm@, vol. I, Sibiu, 1889.

XIII. Nicolae Com}a, Dasc@lii Blajului, ^n „Anuarul Liceului deb@ie]i rom$n unit «Sf. Vasile cel Mare», Blaj, pe anul}colar 1939/40”, Blaj, 1940, p. 3-147.

XIV. „Unirea”, XII, 1902, nr. 44, p. 374.

XV. Francesco de Sanctis, Istoria literaturii italiene, Bucure}ti,1965.

XVI. Maria Protase, Petru Maior, Bucure}ti, 1973.

XVII. „Gazeta de Transilvania”, VII, 184, nr. 65, p. 260.

XVIII. Iosif Pervaini }i Ioan Chindri}, Coresponden]a lui AlexandruPapiu Ilarian, I-II, Cluj, 1972.

XIX. Ioan cavaler de Pu}cariu, Noti]e despre ^nt$mpl@rile contem-porane, Sibiu, 1913.

XX. Nicolae Buta, Avram Iancu }i epoca sa, Cluj, 1925.

234

Ioan Chindri}

XXI. Victor Chereste}iu, Adunarea Na]ional@ de la Blaj, 3-5(15-17) mai 1848, Bucure}ti, 1966.

XXII. Teodor V. P@c@]ian, Cartea de aur sau luptele politice-na]io-nale ale rom$nilor sub coroana ungar@, vol. I, Sibiu,1902.

XXIII. Ion Ranca, Canceli}tii rom$ni din T$rgu-Mure} ^n preajmaRevolu]iei de la 1848, ^n „Steaua Ro}ie”, XX, 1968, nr.97 (3.140).

XXIV. David Prodan, Supplex Libellus Valachorum, Bucure}ti,1967.

XXV. Vasile Moldovan, Memorii din 1848-1849, Bra}ov, 1895.

XXVI. Jakab Elek, Szabadságharczunk történetéhez, Viszaemléke-zések 1848-1849-re, Budapesta, 1880.

XXVII. Ioan Ra]iu, Alexandru Papiu Ilarian }i adun@rile na]ionale dela Blaj, ^n „Transilvania”, LI, 1920, p. 784-796.

XXVIII. Timotei Cipariu, Uniunea, ^n „Organul lumin@rii”, 1848, nr,LXVII, p. 381-382.

XXIX. George Bari] }i contemporanii s@i, vol. I, Bucure}ti, 1973; vol.II, Bucure}ti, 1975.

XXX. Vasile Netea, Timotei Cipariu }i George Bari], c@l@tori prin[ara Rom$neasc@ ^n 1836. Note pe marginea unui textinedit, ^n „Steaua”, XI, 1958, nr. 1, p. 117-126.

XXXI. George Em. Marica, Notele de c@l@torie ale lui George Bari],^n „Anuarul Institutului de istorie din Cluj”, VI, 1963, p.123- 147.

XXXII. Cornelia Bodea, Lupta rom$nilor pentru unitatea na]ional@1834-1849, Bucure}ti, 1967.

XXXIII. Gelu Neam]u, Az 1848 május 3/15-5/17-i balázsfalvi nemze-tigülés forradalmi programjának alapdokumentumai, ^n„1848. Arcok, eszmék, tetek (Tanulmányok)”, Bucu-re}ti, 1974, p. 31-51.

XXXIV. Vasile P$rvan, Anul 1850 }i studen]ii rom$ni ardeleni dinViena, ^n „Luceaf@rul”, II, 1903, nr. 5, p. 89-92.

XXXV. Idem, Din via]a lui Papiu Ilarian, ^n „Convorbiri literare”,XXXVII, 1903, nr. 1, p. 49-57.

235


XXXVI. Austria. Viena, 9 ian., ^n „Gazeta Transilvaniei”. XIV, 1851,nr. 5, p. 19-20.

XXXVII. „Kolozsvári Lap”, 1851, nr. 169 din 28 ianuarie, p. 678.

XXXVIII. Silviu Dragomir, Studii }i documente privitoare la revolu]iarom$nilor din Transilvania ^n anii 1848-1849, V, Cluj,f.a.

XXXIX. Nicolae Albu, Istoria }colilor rom$ne}ti din Transilvania ^ntre1800-1867, Bucure}ti, 1971.

XL. Ioan Micu Moldovan, Acte sinodali ale b@sericei rom$ne deAlba Iulia }i F@g@ra}, Blaj, 1869.

XLI. Berzeviczy Albert, Az abszolutiszmus kora Magyarországon,1849-1865, Budapesta, 1925.

XLII. Nicolae Iorga, Istoria rom$nilor din Ardeal }i Ungaria (De lami}carea lui Horea p$n@ ast@zi), Bucure}ti, 1915.

XLIII. Aurel R@du]iu, Incursiuni ^n istoriografia vie]ii sociale, Cluj,1973.

XLIV. Enea Hodo}, Din coresponden]a lui Simion B@rnu]iu }i acontemporanilor s@i, Sibiu, 1944.

XLV. I.D. Suciu, Revolu]ia de la 1848-1849 ^n Banat, Bucure}ti,1968.

XLVI. „Foaie pentru minte, inim@ }i literatur@”, 1851, nr. 28 din 12iulie, p. 224.

XLVII. „Gazeta Transilvaniei”, XVI, 1853, nr. 4, p. 45.

XLVIII. Vasile P$rvan, Interzicerea Istoriei rom$nilor (de Al. PapiuIlarian) ^n toate statele asutriace, ^n „Luceaf@rul”, II,1903, nr. 9, p. 159-163.

XLIX. {tefan Pascu, Voievodatul Transilvaniei, I, Cluj, 1972.

L. Approbatae Constitutiones Regni Transylvaniae et PartiumHungarie eidem annexarum ex Articulis ab AnnoMillesimo Quingentisimo Quadragesimo, ad praesen-tem Millesimum Sexcentesimum QuinquagesiumTertium conclusis compilatae, Varadini, 1653.

LI. Hippolyte Desprez, Les peuples de l’Austriche et de la Tur-quie. Histoire contemporiane des illyriens, des magyars,des roumains et des polonais, I-II, Paris, 1850.

236

Ioan Chindri}

LII. Alecu Russo, Scrieri alese, Bucure}ti, 1959.

LIII. Titu Maiorescu, Critice. 1866-1907, vol. III, Bucure}ti, 1908.

LIV. Pompiliu Teodor, Evolu]ia g$ndirii istorice rom$ne}ti, Cluj,1970.

LV. Vasile Netea, Alexandru Papiu Ilarian }i locul s@u ^n dezvolt-area istoriografiei rom$ne, ^n „Studii”, tom. 17, 1964, nr.6, p. 1371-1389.

LVI. O carte profetic@ ^n veacul nostru, ^n „Foaie pentru minte...”,1848, nr. 33, p. 257-260; nr. 34, p. 265-269, nr. 35, p.277-280, nr. 36, p. 285-289, nr. 37, p. 293-294, nr. 52,p. 401-404.

LVII. „%nv@]@torul poporului”, I, 1848, nr. 4, 5, 18.

LVIII. Ion Breazu, Studii de literatur@ rom$n@ }i comparat@, II, Cluj,1973.

LIX. Blaze de Bury, Voyage en Austrche, en Hungarie et enAllemagne. Pendant les événements de 1848 et 1849,Paris, 1851.

LX. A. Ubicini, La Turquie actuelle, Paris, 1855.

LXI. Élias Regnault, Histoire politique et sociale des principautesdanubiennes, Paris, 1855.

LXII. Karl Marx, %nsemn@ri despre rom$ni, Bucure}ti, 1964.

LXIII. Vasile P$rvan, Coresponden]@ }i acte, Bucure}ti, 1973.

LXIV. Alexandru Marcu, Simion B@rnu]iu, Al. Papiu Ilarian }i IosifHodo} la studii ^n Italia, Bucure}ti, 1935.

LXV. Francisc Hossu-Longin, Amintiri din via]a mea, Cluj, 1975.

LXVI. Liviu Maior, Aspecte ale organiz@rii administra]iei rom$ne}tidin anii 1848-1849 ^n Transilvania, ^n „Acta MuseiNapocensis”, IV, 1967, p. 563-570.

LXVII. {tefan Manciulea, Leg@turile lui Al. Papiu Ilarian cu Blajul,Sibiu, 1924.

LXVIII. Schematismus venerabilis cleri graeci ritus catholicorumdioceseos Fogarasiensis in Transilvania pro anno aChristo Nato MDCCCXLII (1842)..., Blaj, f.a.

237


LXIX. Coriolan Suciu, Preambule la procesul lemenian. Pretinseleatentate contra lui B@rnu]iu, ^n „Cultura cre}tin@”, XVIII,1938, nr. 12, p. 730-748.

LXX. Nicolae Buta, Avram Iancu }i epoca sa, Cluj, 1924.

LXXI. Jancsó Benedek, A róman nemzetiségi törekvések történeteés jelenlegi álapota, II, Budapesta, 1899.

LXXII. Kövári László, Erdély története 1848-1849-ben, Pesta, 1861.

LXXIII. Vasile Moldovan, Memorii din 1848-1849, ed. II, Bra}ov,1895.

LXXIV. „Organul Na]iunale”, 1848, nr. V, p. 22.

LXXV. Silviu Dragomir, „Din coresponden]a dasc@lilor ardeleni ^nanul 1848”, ^n Omagiu lui I. Bianu, Bucure}ti, 1927.

LXXVI. „Organul Na]iunale”, 1848, nr. XI, p. 53-54.

LXXVII. Istoria Rom$niei, vol. IV, (Bucure}ti), 1964.

LXXVIII. „Gazeta de Transilvania”, XI, 1848, nr. 94, p. 385.

LXXIX. „Foaie pentru minte, inim@ }i literatur@”, 1851, nr. 28, p. 224;nr. 42, p. 325-327.

LXXX. „Gazeta de Transilvania”, XV, 1852, nr. 72, p. 277.

LXXXI. „Foaie pentru minte...”, 1852, nr. 39-40, p. 160.

238

Ioan Chindri}

CuprinsCuv$nt ^nainte ..........................................................................................5Cronologie (Evenimentele vie]ii lui Alexandru Papiu Ilarian

^ntre 1843-1852) ............................................................................................... 9

I. Ideologul revolu]iei1. Limb@ }i na]ionalitate ...................................................................... 27

Zorile .............................................................................................. 31Limba rom$n@ ................................................................................ 33Chemare spre limbile romanice ...................................................... 38Tenta]ia beletristic@ ......................................................................... 43Argument ....................................................................................... 48

2. Trezirea na]ional@ ............................................................................... 49%ncotro? .......................................................................................... 52C@tre programul na]ional ................................................................ 57Duminica Tomii .............................................................................. 61Programul na]ional ......................................................................... 67Insurec]ia na]ional@ ........................................................................ 73Unitatea na]ional@ .......................................................................... 79Argument ....................................................................................... 86

3. Decep]ia. Programul minimal ............................................................. 89“V@lul de triste]e” ........................................................................... 95Subterfugiul cultural ...................................................................... 100Cu puterile na]iunii ....................................................................... 111Argument ..................................................................................... 116

II. Istoriograful revolu]iei4. Istoria rom$nilor ............................................................................... 119

Iob@gia ......................................................................................... 130Devenirea na]ional@ ..................................................................... 140Revolu]ia ...................................................................................... 160Izvoare }i destin ............................................................................ 182Al treilea volum ............................................................................ 194Continuitate }i omogenitate .......................................................... 200Rom$nii }i %mp@ratul? ................................................................... 215Argument ..................................................................................... 224

BIBLIOGRAFIED (Documente) ............................................................................. 226S (Scrieri) ..................................................................................... 231R (Referin]e) ................................................................................. 233

239

ioan chindris -ideologia revolutionara a luipapiu ilarian

Documents