Nota: Notiţele de curs (prezentate sub forma handouts) reprezintă baza pregătirii în vederea promovării examenului final. Lectura textelor relevante pentru examen este obligatorie.

De pregătit pentru examen

Textul 1: Rosenbloom, David. H.; Goldman, Deborah. 1989 (2nd

ed.). Public Administration.

Understanding Management, Politics, and Law in the Public Sector (2ed). New York: Random House, Ch.1 „The practice and discipline of Public Administration”, pp.4-31.

Întrebări posibile :

1. Definiţi administraţia publică, pornind de la textul lui D. Rosenbloom (1989).2. Având în vedere textul lui D. Rosenbloom (1989), prezentaţi pe scurt una dintre

abordările administraţiei publice aşa cum sunt ele prezentate de autorul sus-citat.

Rezolvari:

1) Administrația publica este dificil de definit deoarece implică o mare varietate de activitati si servicii ce variaza de la securitatea nationala a statului, pana la servicii de salubrizare. Persoanele care lucreaza sau activeaza in acest domeniu poarta denumirea de „funtionari publici” .

Administratia publica este definita ca fiind parte a guvernului si actiunea prin care mijloacelor, scopurile i obiectivele de guvernare sunt realizate. ș Procesul de administra ie publică constă in ac iunile implicate în efectuarea ț ținten iei sau dorin ei unui guvern, astfel o putem identifica precum partea activă a ț țacestuia , în cauză avem efectuarea legii , a a cum au fost adoptate de către organele șlegislative ale statului.

O alta definitie a administra iei publice este aceea ca ea reprezinta o țurmare, o parte a procesului politic si are un rol important in formularea de politici publice.

De asemeni administratie mai inseamna si efortul de cooperare intre functionari publici ca fac parte dintr-o anumita ramura pentru furnizarea de servicii cetateanului. Administratia publica este diferita în mod semnificativ de administrare privată dar se afle intr-o asociere cu numeroase grupuri private i persoane fizice.ș

2) Administratia publica implica un numar complex de preocupari si functii, aceasta cuprinzand trei abordari distincte care reies din diferitele perspective ale functiilor sale. Aceste abordari sunt : cea manageriala , politica si juridical .

Abordarea politica a administratiei a fost probabil cel mai bine exprimata de catre Wallace Sayre. Acesta spunea ca administratia publica este in cele din urma o problema in teoria politica . Problema fundamentala intr-un stat democratic este controlul publicului, responsabilitatea si sensibilitatea agentiilor administrative. Birocratiile oficialilor alesi sunt de o importanta majora intr-un guvern bazat din ce in ce mai mult pe exercitiul puterii discretionare a instituiilor din administratie. Aceasta abordare a luat nastere din observatiile unor oameni de stiinta , unul dintre ei fiind Paul

Appleby care spunea ca administaria publica in timpul desfasurarii celui de-al doilea razboi mondial i-au fost infuzate scopuri politice.. Appleby considera ca administratia era un process politic si de atunci multi altii au atras atentia in masura in care functionarii publici participau in cadrul realizarii politicilor publice. Spre deosebire de originea abordarii manageriale, care pune accentual pe ceea ce administratia publica ar trebui sa fie , abordarea politica s-a dezvoltat pe baza observarii modului in carea administratia functioneaza de fapt. Abordarea politica pune accentual pe valorile de reprezentativitate, sensibilitate politica si responsabilitate prin intermediul oficialilor alesi de catre cetateni.

TEXTUL 2: Raadschelders, Jos C.N. 2003. Government. A Public Administration Perspective, New York: M.E. Sharpe Inc., Ch. 10 „Organizational Structure, Culture, Change and Reform”, pp. 208-246

Întrebări posibile:

1. Pornind de la textul lui J. Raadschelders (2003), prezentaţi pe scurt cele opt dimensiuni ale birocraţiei ca organizaţie.

2. Care sunt principalele caracteristici ale reformelor guvernamentale în lume (perioada 1980-1990) în opinia lui J. Raadschelders (2003)?

3. Care sunt principalele tendinţe ale relaţiei centralizare – descentralizare relevante deciziilor publice, aşa cum sunt ele prezentate de J. Raadschelders (2003)?

Rezolvari :

1) Organizatiile sunt caracterizate din punct de vedere al distributiei de autoritate potrivit unei filozofii dominante a societatii. Majoritatea teoriilor organizatiilor din prima parte a secolului XX-lea au fost preocupate sa determine cel mai bun mod de a organiza.dar iar in a doua jumatate a sec XX a devenit tot mai clar faptul că structura organizatorică ar putea foarte bine varia in **functie ** de un anumit set de funcții într-un mediu dat.

Raadschelders precizeaza ca cel mai dominant tip de organizatie in societatea contemporana este birocratia care caracterizeaza nu numai organizatiile mari cat si cele mici. Toate definitiile conceptului de birocratie pot fi reduse numai la doua dintre ele care in viziunea autorului reprezinta două fete ale aceleiași monede. Prima fata se refera la 12 caracteristici ale functionarilor , iar cea de-a doua fata include opt caracteristici a structurii organizationale si functionale, adunate toate aceste 20 de caracteristici alcatuiesc tipul ideal de birocratie. Max webber distinge cele opt caracteristici ale birocratiei si anume:

1. Activitate administrativă continua.2. Reguli şi proceduri formale.3. Functii clar definite si specializate.4. Organizare ierarhică a birourilor.5. Utilizarea de documente scrise.6. Existenţa unui set adecvat de resurse (birouri, papetarie, etc.).7. Lipsa proprietatii asupra biroului (separarea biroului de detinatorul lui).

8. Proceduri pentru disciplina rationala si control.

2) Raadschelders in lucrarea sa precizeaza ca reformele sectorului public au fost raspandite in deceniile postbelice si ca acestea au fortat guvernele sa priveasca dincolo de granitele nationale pentru a gasi idei noi si diferite aplicatii. Acesta a identificat anumite caracteristici importante ale reformelor guvernamentale din intreaga lume in perioada anilor 1980-1990 :

1. Redefinirea sectorului public (sectorul public include nu numai guvernul, ci si institutiile publice, organizatiile si asociatiile care sunt implicate in furnizarea / solutionarea de probleme publice.

2.Cresterea rolului cetateanului in procesul de luare a deciziilor3.Reorganizarea valorilor (pornind de la echilibrul “valori individuale, valori

organizationale”) .4. Parteneriatul public – privat (luarea deciziilor apartine organizatiilor

publice, implementarea lor, organizatiilor private)5. Reforme publice inspirate din managerialism (noul management public)6. Globalizarea

3) Orice organizatie cunoaste tendinte de descentralizare(la varf ) si si tendinte de descentralizare(la baza)Legea unei organizatii care este in continua crestere este cea a controlului imperfect care se refera la faptul ca nici comisiile individuale nici cele colegiale nu pot controla pe deplin comportamentul organizatiilor mari si descresterea coordonarii care presupune ingreunarea coordonarii odata cu marirea organizatiei. Cu cat organziatia se mareste, cu atat mai mult apare necesitatea unei balante delicate intre specializare si gruparea de sarcini si autoritati pe de-o parte si mentinerea unui grad de coordonare pe de cealalta parte.

In contextul teoriei organizaționale, concentrarea si dispersarea autoritatii se referă la echilibrarea centralizarii si descentralizarii. De obicei acest grad al centralizarii este un fapt iar ce descentralizarea este o dorinta. Descentralizarea implica transferul de sarcini si autoritate de la nivelul cel mai inalt la nivelul cel mai de jos al guvernului, pe cand deconcentrarea implica doar transferul de sarcini catre unitatile teritoriale mai mici, raspandite pe intreg teritoriu.

In concluzie principalele tendinte ale relatiei centralizare-descentralizare sunt:1) Agentificarea2) Privatizarea3) Concesionarea4) Debirocratizarea şi dereglementarea

TEXTUL 3: Peters, Guy. 2001. The Politics of Bureaucracy (5ed.), London & New York: Taylor & Francis Routledge, Ch. 3 „The recruitment of public administrators”, pp.85-133.

Întrebări posibile:

1. Definiţi meritocraţia aşa cum rezultă ea din textul lui G. Peters (2001)?2. Ce este birocraţia reprezentativă în opinia lui G. Peters (2001)?3. Care sunt principalele critici cu privire la folosirea birocraţiei reprezentative drept un

punct de reper în formularea deciziilor publice, conform lui G. Peters (2001)?

Rezolvari:

1) MIHAI si ALINA

2) De cand Kingsley a inventat termenul de '' birocrație reprezentativa , '' au existat preocupari in măsura în care birocrația face , sau ar trebui sa faca, reprezentarea caracteristicile populației pe care o administreaza. Astfel , la fel cum unii cercetători au subliniat necesitatea de meritocratiei în recrutarea de administratori publici, alții au specificat importanța de a pregati un set de administratori publici ale căror caracteristici economice și sociale sunt similare cu cele ale persoanelor cu care acestea vor lucra.

Asadar ca prim argument recrutarea restransa din orice strat social va tinde catre programe și politici părtinitoare. Acesta este un factor deosebit de important în programele sociale pentru ca exista o mai mare probabilitate ca acest personal sa fie membrii lucrători / operativi ai comunitatilor minoritare si ar tinde sa impună valori de grup dominante.Studiile asupra profesoriilor, asistențiilor sociali , polițiiei și a altor tipuri de functionari publici indică o tendință de a recompensa acei clientii care corespund valorilor acceptate in cultura dominanta și sa ii pedepseasca pe cei care corespund.Aceasta diferență în structurile de valoare nu numai că poate afecta interacțiunea personală a clientului și a administratorului , dar va tinde , de asemenea prevenirea unui număr de persoane calificate de a primi servicii.

Al doilea argument este cel reprezentat rezultatul pozitiv al capacitatii birocrației de a angaja personal, asta insemnand sa altereze structura economică și socială a societății respective. Astfel , angajarea membriilor comunității minoritare poate servi nu numai pentru diminua prejudecățile din societate, ci si pentru a oferi un mijloc de progres economic pentru membrii respectivei comunității.

Ambele argumente prezinta premisa de bază că birocrații ar trebui să fie reprezentativi, nu doar pentru că este democratic pentru ei sa fie asa, ci pentru faptul că modelul de recrutare va avea un efect fundamental asupra structurii si stratificarii sociale in viitor.

3) Înainte de a merge mai departe cu ideea de birocra ie reprezentativa , țtrebuiesc precizate criticile la aceasta idee.

In primul rând cercetarea birocra iei reprezentative a identificat o supra - țreprezentare a fundalurilor clasei mijlocii în rândul func ionarilor publici. Serviciul ț

public este , în sine, o ocupa ie din clasa de mijloc , ascendentii de mijloc tind să aibăț o probabilitate mult mai mare sa atinga posturi din clasa de mijloc decat fiii ascendentii clasei muncitoare . Tendin ă spre recrutare din clasa de mijloc se țdatorează în parte recrutarii educationale care , chiar i în state dezvoltate tinde sa șsuprareprezinte substan ial clasa de mijloc .ț

O a doua problemă este ca sustinerea birocra iei reprezentative î i asumă ț șfaptul ca aceasta clasa socială de părin i va tinde sa determine comportamentul urmasilor sai.ț Aceasta este o presupunere de bază dar cercetările empirice care încerca sa lege fundalul de comportament care oferă rezultate dezamăgitoare . Desii membrii grupurilor etnice minoritare nu vor fi capabili sa isi schimbe statutul atat de repede, cei care sunt în posturi conducere în birocra ia de stat vor tinde sa sus ina valorile ț țcomunită ii dominante intr-un procent mai mare decât al altor membri ai țgroupurilor minoritare. Indiferent de gradul de reprezentativitate în recrutarea func ionarilor publici va tinde să fie relativa omogenitate a valorilor sociale i ț șpolitice

În ultima critica, trebuie în eles că nu trebuie sa fie un decalaj atat de mare țîntre recrutare pe merite i programe afirmare, asa cum poate părea a fi la prima șvedere . Într-o anumită măsură , detinerea unor criterii relevante poate fi o calificare importantă pentru administrarea eficientă a programelor publice. Diferen ele pe țbaza de limba, rasa, sau clasa pot împiedica/ preveno administrarea corespunzătoare a programelor publice , deoarece clien ii pot percepe aceste țdiferente ca o măsură in care programul raspunde la nevoile lor . Pentru a preveni aceste diferen e de a deveni prea important în administrare , trebuie să se acorde o țanumită aten ie la un echilibru intre personalul etnic .ț

TEXTUL 4: Cortell, Andrew; Davis, James W. 1996. „How do International Institutions Matter? The Domestic Impact of International Rules and Norms”, International Studies Quarterly, no. 40, pp. 451-478

Întrebare posibilă:

1. Organizaţiile internaţionale intervin în procesele decizionale interne. Prezentaţi, pe scurt, condiţiile pentru instituţionalizarea acestora la nivel national, conform autorilor A. Cortell şi J. Davis.

Rezolvari: 1) Condiţiile pentru instituţionalizarea organizatiilor internationale la nivel national :

O prima modalitate este aceea ca oficialii guvernamentali și actorii societății pot invoca o normă internațională pentru a promova propriile interese particulariste în dezbaterile de politică internă. Un actor intern poate folosi existenta unei reguli internaționale pentru a justifica propriile acțiuni sau a pune sub semnul întrebării legitimitatea alteia . Prin această cale normele internaționale pot servi drept resurse

pentru actorii interni pentru a le folosi in spatiul national și asa cum David Dessler scria ca aceastea nu sunt actiuni de constrangere ci doar o modalitate prin care actiunile devin posibile.

O a doua modalitate prin care regulile instituției internaționale poate sa devina instituționalizată în procesul politic intern poate fi facuta prin încorporarea acestora în legislația interne. Dreptul internațional nu poate funcționa fără ajutorul constant , cooperarea și sprijinul sistemelor juridice naționale. Când instituționalizarea în structurile legal constituționale interne are loc, normele internaționale pot fi însușite de către actorii interni în scopuri care nu pot avea ecouri nici sfera intern sau internațional: să pune propriile interese ale actorilor de cele ale altor actori la nivel național , sau pentru a pune în mișcare puterea statului de a promova interesele actorului împotriva cele ale altor actori de stat sau transnaționale.Cele de mai sus arată că normele internaționale pot intra în procesele de politici la nivel național , prin două mijloace : acțiunile și interesele de stat și / sau actori sociali , și introducerea de reguli și norme internationale in legile nationale.

Ambele căi prin care normele internaționale devin interne depind de interesele actorilor statali și sociali . Chiar daca o regulă internațional este instituționalizata într-o lege internă , activarea acesteia este încă in sub ordinea oficialilor guvernamentali.

Textul 5: Kaufmann, D; Kraay, A; Mastruzzi, M, 2011, “The World Wide Governance Indicators: Methodology and Analytical Issues”, Hague Journal on the Rule of Law, vol.3, issue 2, pp.220-246.

Întrebări posibile:

1. Ce înseamnă guvernanţa în opinia Kaufmann et.al, 2011?2. Care sunt cele şase dimensiuni ale guvernanţei şi prin ce se caracterizează ele?

Rezolvare :

1) Pe baza notiunilor deja existente despre, în opinia lui Kaufmann guvernanta este definite fiind nucleul format din traditii si institutii prin statul isi exercitata autoritatea.Aceasta include procesul prin care guvernele sunt selectate, monitorizate și înlocuite;capacitatea guvernului de a formula si punere in aplicare a politicile publice in mod eficient; respectul cetățenilor pentru stat si instituțiile acestuia care furnizeaza servicii cetatenilor.

2) Cele 6 dimensiuni ale guvernantei sunt urmatoarele :

1 . Voce i responsabilitateș - reprezinta de măsura în care cetă enii unui stat au țposibilitatea de a participa la alegerea guvernului , precum i libertatea de șexprimare , libertatea de asociere , i dreptul la mass-media liberă .ș2 . Stabilitatea politică i absen a violen ei / terorismș ț ț - reprezintaprobabilitatea ca guvernul unui stat să fie destabilizat prin mijloace neconstitu ionale sau violen ă motivata politic i terorismul.ț ț ș

3 . Eficacitatea guvernantei – reprezinta calitateaserviciilor publice, serviciilor civile exercitate fata de cetatenii cat i gradul de șindependen ă la presiunile politice dar formularea i implementarea politicilor.ț ș4 . Calitate de reglementare – reprezinta capacitatea guvernuluide a formula i implementa politici publice i reglementări are legii care permit ș șdezvoltarea sectorului privat .5 . Statului de drept – reprezinta increderea in agen ii guvernamentali ț în i să respecte regulile societă ii , i în special calitateaș ț șexecutarea contractului , drepturile de proprietate , poli ia , i instan ele de judecatăț ș ț , precum ișprobabilitatea de crimă i violen ă .ș ț6 . De control de corup ie ( CC )ț – reprezinta situatia in careputerea publică este exercitată pentru câ tig personal , inclusiv ambele forme șmărunte i mari de corup ie , precum i " captare " a statului de către elite i ș ț ș șinterese private .

Textul 6: Graham, John; Amos, Bruce; Plumptre, Tim. 2003. “Principles for Good Governance in the 21

st

Century”, Policy Brief 15, Institute on Governance

Întrebări posibile:

1. Ce este buna guvernanţă şi în ce măsură este ea necesară procesului de formulare a deciziilor publice?

2. Care sunt cele cinci categorii de principii ale bunei guvernanţe în opinia lui J. Graham et al. (2003)?

Rezolvare:

Observaţii:

1. Examenul va conţine un set de patru întrebări formulate similar modelelor de mai sus.2. Textele necesare pregătirii pentru examen sunt disponibile in FILES si la cerere, in

forma tiparita.