de arhietctura 38

7/27/2019 De Arhietctura 38

http://slidepdf.com/reader/full/de-arhietctura-38 1/4



de arhitectura apare trimestrial editată de

Arhitekt Studio A srl

adresa: str. dr. Nicolae Paulescu nr. 1, ap. 20

300005 Timișoara, județul Timiș România

telefon / fax: 0256 491.146

0721 841.831

editor: [email protected]

publicitate: Răzvan Fiat Tomescu 0728 206.378

[email protected]: www.de-arhitectura.ro

blog: blog.de-arhitectura.ro www.facebook.com/dearhitectura

realizatori: Adrian-Florin IonașiuErica Gabriela Trampitsch

Andreea Laura Sima

Carla Mariana Dudașcoperta: Casa 77 | House 77

de | by dIONISO LABfoto | photo Fernando Guerra

tipar: Bistra srl, Timișoaraissn: 1582-179x

preț: 11,98 lei

info

3 / 2013 – ÎN CONTEXT

editorial

ADRIAN-FLORIN IONAȘIU – ÎN CONTEXT 3

"plombe"

AVIGNON-CLOUET – ATELIER C, FRANȚA, 2007 6

DIONISO LAB – CASA 77, PORTUGALIA, 2010 10

DIERENDONCKBLANCKE ARCHITECTEN – CASA GELUKSTRAAT, BELGIA, 2011 14

SCULP(IT) ARCHITECTEN – LIVE / WORK, BELGIA, 2011 18

3 echipe belgiene

GRAUX & BAEYENS ARCHITECTEN – CASA G-S, BELGIA, 2011 22

GRAUX & BAEYENS ARCHITECTEN – CASA V-C, BELGIA, 2011 28

GRAUX & BAEYENS ARCHITECTEN – CASA K, BELGIA, 2010 34

JAN DE VYLDER ARCHITECTEN – LES BALLETS C DE LA B AND LOD, BELGIA, 2008 40

ARCHITECTEN DE VYLDER VINCK TAILLIEU – CASA ROT-ELLEN-BERG, BELGIA, 2011 48

LOW ARCHITECTEN – LITTLE WILLY, BELGIA, 2008 58

LOW ARCHITECTEN – CASĂ PENTRU PATRICK, BELGIA, 2010 64

"rurale"

PROARH – O INTERPRETARE CONTEMPORANĂ, CROAȚIA, 2012 68

STUDIO AUTORII – CASA B, SERBIA, 2010 72

STUDIO AUTORII – CASA A, SERBIA, 2012 78

PARASITE STUDIO – NEGRU PE ALB, ROMÂNIA, 2012 82

38nr.cuprins



text : Adrian-Florin Ionașiufoto : Keith Sirchio

în context

În multe cazuri actuale lucrările prezentate aiurea – la tele-

viziuni, în reviste sau pe bloguri –, lucrări amplu comentatesau recompensate prin varii premii oferite, sunt o dovadăa unui „eu” supradimensionat, lucrări ce nu par a-și dez-

voltat un „mine”1, opere de arhitectură lipsite de necesarareverență făcută locului unde se așează.

Am să plec în argumentarea celor spuse anterior, oarecumparadoxal, de la o lucrare a arhitectului german JürgenMayer H., Metropol Parasol din Sevillia, Spania, nalistăla Premiul Mies van der Rohe 2013. Cu toată publicarea eiintensă și succesul turistic al acestei construcții, cetățeniide acolo au în continuare opinii extrem de împărțite asupraacestui nor / ciuperci / umbrele de soare / vafe2 de 30 demetri înălțime apărute în orașul lor vechi, unii spunând cătrebuia găsit alt loc pentru așa ceva, alții că orașul ar trebuisă se miște spre viitor odată cu vremurile.Ideea proiectului Parasol a fost aceea de a face umbră, omarfă de valoare într-un oraș așa de erbinte precum Sevil-lia, și a crea în acest fel o piață mai locuibilă, folosită pânăatunci mai mult ca loc de parcare.

Nu voi intra în detaliile tehnice ale proiectului, cum au fostrezolvate accesele către promenada suspendată sau celeprivind modul în care lemnul lamelar a fost încleiat de struc-tura metalică și altele, căci nu este subiectul nostru, ci măvoi referi la relația acestui straniu obiect cu contextul istoric.

Jürgen Mayer spunea că formele obiectului său au fostinspirate de cele ale catedralei orașului și că ceea ce aintenționat a fost să facă una fără ziduri, mai democraticăși că, totodată, și-a dorit să aducă într-un fel niște copaci înpiață.Văzută din unele unghiuri, construcția pare un lucru frumos, îndrăzneț și inventiv. Este interesantă și prin modul în careleagă spațiul dintre trecut, prezent și viitor, dintre ruineleromane găsite și puntea de la nivelul cerului. Dar are oproblemă, aceea că această formă frumoasă poate în sine –dar aici am serioase obiecții, justicate pentru cine priveșteși celelalte lucrări realizate ale autorului –, acest obiect arhi-tectural nu este în nici-un fel conectat cu împrejurimile, căeste o arhitectură în sine ca un eu incomplet, închis în sine.Și în fapt, ce nevoie am de această pădure articialăscumpă3 și pretențioasă când mai degrabă aș putea alegesă fac una reală, vie, inuențată de vreme și inuențândpozitiv mediul, asta dacă nu vreau să fac totuși arhitectură,dar una mai adecvată locului, întinzând pur și simplu niștepânze ușoare ca în atâtea sukuri arabe.Și pentru a da un exemplu din același registru cu Parasol,e drept mult mai mic, făcut cu mijloace minimale, inspirat cuadevărat de sistemele naturale, vă invit să vedeți PavilionulCitySol 2007 amplasat temporar în Parcul Stuyvesant Covedin New York, USA și proiectat de Situ Studio, într-o postarede acum patru ani de pe blog4, o imagine a realizării deatunci ilustrând chiar editorialul de acum.

Așadar, numărul de față își propune să aducă în discuțiecontextul ca loc al edicării arhitecturii. Cum este inuențatăarhitectura de setul de circumstanțe geograce, locale,politice, istorice și economice, cum este determinată defaptele care o înconjoară, de un eveniment special sau osituație, sunt numai câteva din întrebările ridicate în acestnumăr – „în context”.

1 G.H. Mead, fondatorul școlii de gândire a interacționis-mului simbolic, și-a construit teoria pornind de la studiuldezvoltării și organizării sinelui.

Mead se gândea la „sine” ca ind faze ce se inuențeazăreciproc, numite „mine și eu”. Mine este faza socială a sine-lui, ordinea socială care include valori, moravuri și norme,ordine ce promovează stabilitatea, previziunea și controlulsocial. Eul lucrând în comun cu „mine” este faza nouă,creatoare, greu previzibilă a sinelui. Sinele este, în esență,un dialog între „eu” și „mine”. „Mine” este un produs social,pe când „eu” are o relație neclară cu experiența socială.Sinele, așadar, este cu adevărat un produs al interacțiuniidintre individul unic și contextul social. Fiecare dintre noipercepe și interpretează diferit contextul social. De aici,realitatea socială a unei persoane nu poate să e aceeașicu realitatea socială a altei persoane.2 Rowan Moore în The Observer , Sunday 27 March 2011

– Metropol Parasol, Seville by Jürgen Mayer H – review 3 între 50 și 100 de milioane de euro, după uneleestimări, pentru circa 10.000 m2

4 vezi http://blog.anualadearhitectura.ro/blog/detalii/76/46

2 / 3



text : Adrian-Florin Ionașiuphotos : Keith Sirchio

in context

In many cases, current works presented elsewhere - ontelevision, in magazines or on blogs – works extensivelyreviewed and rewarded with various prizes, are evidence ofan oversized "I", works that do not seem to have developeda "me "1, architecture lacking the necessary reverencetowards the place where it lies.

I will begin arguing in favor of the aforesaid, somehowparadoxically, with the work of the German architect JürgenMayer H., Metropol Parasol in Seville, Spain, one of theMies van der Rohe 2013 award nalists. Despite its intensepublication and the touristic success of this construction,the citizens from there still have divided opinions on this 30feet tall cloud / mushroom / parasols / vafe2, which appeared

in their old city, some saying that other place should have

been found for it, others saying that the city should move

forward with the time.

The Parasol project's idea was to provide shade, a valuablecommodity in a city as hot as Seville, and thus to create a

more livable square, till then used more as a parking lot.I will not go into the technical details of the project, how theaccess ways to the suspended promenade were resolved or

how the laminated wood was added on the metal structure

and so on, because this is not our subject, but I will refer to

this strange object's relationship with its historical context.Jürgen Mayer said that its object's shapes were inspired bythose of the city's cathedral and that what he intended to wasto build another, more democratic one without walls, and at

the same time, he wanted to bring some trees in the square.

Viewed from certain angles, the building looks like a bold,inventive, beautiful structure. It is also interesting the way it

links past, present and future through the exposed Romanruins and the sky deck. But there's a problem: this shape,allegedly beautiful in itself – the objection being justiedwhen looking at the other works by the same author – thisarchitectural object is in no way connected with the sur -roundings, it is an incomplete, introverted architectural “I”.

And in fact, what need do I have of this expensive3 and preten-tious articial forest, when I would rather choose to makea real, living one inuenced by the weather and positivelyinuencing the environment. That is unless you want to makearchitecture – but an architecture more appropriate to its place,

by simply laying some light canvas, as in so many Arab Suks. And in order to give an example from the same category as

Parasol, but at a smaller scale, made with minimum means,

truely inspired by natural systems, I invite you to look up theCitySol 2007 Pavilion, temporarily located in the StuyvesantCove Park in New York, designed by Situ Studio, in a post onour blog4 four years ago – a picture of it illustrating this editorial.

Therefore, this issue aims to bring into discussion thecontext as a place for building architecture. How architec-

ture is inuenced by the set of geographical, local, political,historical and economic circumstances, how it is determined

by the facts that surround it, by a particular event or situ-ation – are just some of the questions raised in this issue

– "in context".

1 G.H. Mead, founder of the symbolic interactionism

school has built his theory from the study of the develop-

ment and the organization of the self.

Mead thought of "the self" as phases that inuence eachother, called "me” and “I”. “Me” is the social phase of the self,

the social order which includes values, morals and rules,

order that promotes stability, foresight and social control. Theself working together with "me" is the new, creative, hard topredict phase of the self. The self is essentially a dialoguebetween "I" and "me." "Me" is a social product, while "I" has

an unclear relationship with the social experience.Thus, the self is actually a product of the interactionbetween the individual and the social context. Each ofus perceives and interprets differently the social context.

Hence, the social reality of a person can not be the same

social reality of another person.

2 Rowan Moore in The Observer , Sunday 27 March 2011 – Metropol Parasol, Seville by Jürgen Mayer H – review 3 between 50 and 100 million Euros, by some estimates,for about 10,000 m2

4 see http://blog.anualadearhitectura.ro/blog/detalii/76/46

de arhietctura 38

Documents