dacia magazin 2012 nr 82

7/30/2019 Dacia Magazin 2012 Nr 82

http://slidepdf.com/reader/full/dacia-magazin-2012-nr-82 1/40

Nr. 82 (anul IX), octombrie 2012DACIA magazin

1

I. EDITORIAL

Despre romanizare Nicolae Nicolae, istoric

De aproape un secol şi jumătate lumeaaşa-zisă ştiinţifică încearcă din răsputeri săconvingă pe cei mulţi că acest fenomen, numaide ei ştiut, este adevărat.

Cert este faptul că întotdeauna s-au

referit la aspectul limbii, lăsând la o parte alte ele -mente esenţiale, ce ar fi trebuit aduse în discuţie,ca de pildă romanizarea din punct de vedere ge-netic sau/şi juridic.

Vestita Şcoală Ardeleană de la Blaj, cucare încă se laudă „zişii ştiinţifici”, nu este altcevadecât o Şcoală Moscopolitană, ce a luat fiinţă da-torită acelor „cărturari” scăpaţi ca prin minune deprăpădul ce s-a abătut asupra oraşului Mosco-pole din Macedonia. Aceştia au dorit cu tot di-

nadinsul să-şi găsească o identitate, fie ea şi desorginte romană, apelând pe căi „ştiinţifice” labunăvoinţa Vaticanului prin supusa lor Vienă. Dinpunctul de vedere al cercetării, domnii Mo-scopolitani s-au oprit la doi autori antici: Straboşi Diocasio, cu care au bătut apa în piuă şi încăo mai bat. Este posibil ca ei să nu fi auzit sau sănu fi citit din operele unor contemporani ai acelor timpuri, ca Pausania, Arian, Crisostomus dePrusa etc., care, prin câteva pasaje ce au ajunsla noi, lămuresc pe deplin că: dacii au rămas

stăpâni la ei acasă; cancelaria imperiului nu a încercat vreodată crearea unui nou popor (dince?) şi în plină cădere a imperiului, printr-un edictadresat împăratului Caracota la 212 se acceptăcetăţenia de roman celor din imperiu, pentru sim-plul motiv că nu mai erau romani. Ori, a da unastfel de edict pentru tot imperiul şi nu pentru14% din teritoriul Daciei, înseamnă nimic.

Din teamă sau, mai grav, din ne-cunoaştere, aceşti „ştiinţifici” Moscopolitani nu aucatadicsit să ne ofere date privind latinizareapeninsulei italice, în schimb au forţat nota cu teo-

ria romanizării, care nu are nicio logică, adicăte-lea este din nou nimic.

Cum să romanizezi un popor prin limbă,când nu a existat şi nu există limba romană?

Uită aceşti „ştiinţifici” că limba vorbită de

ei era limba latină şi nu romană. Uită aceştia călatinizarea peninsulei se face de către Latinus,nepotul regelui Aiete, acel rege pelasg căruia is-a furat lâna de aur? Şi că acest Latinus înte-meiază cetatea Latiu în peninsulă? Ştiu aceşti„ştiinţifici” că rădăcina cuvântului ital este lati dela Latinus? Urmează tracul Eneea care ajungela neamurile lui în Latiu după războiul Troiei şidupă peripeţiile prin Cartagina, dar atât Homer,cât şi Titus Livius, ba chiar şi Vergilius nu aduc

vreun argument că cei doi sus-menţionaţi auajuns în peninsulă muţi, ci din contră, cu nea-murile lor.

Tot în acest sens, „ştiinţificii” ar fi trebuitsă cunoască faptul că regele pelasg Telef, cel cea venit cu ajutor militar pentru Priam, se mainumea şi Latinul. Înţelegem, aşadar, că latini-tatea pleacă în peninsulă de la Dunărea de Josşi nu de aiurea, că noi suntem exportatori de la-tinism şi nu importatori.

Din punct de vedere genetic, studiile fă-

cute la Hamburg – Germania de prof. dr. AlexRodevald şi cercetătoarea româncă GeorgetaCardoş, demonstrează fără putinţă de tăgadăcum că alelele ADN-ului nostru de acum 20 – 30de ani comparat cu cel din Neolitic este identic,faţă de alte popoare ca francezii ce au ADN pe -netrat ≈ 35% cu elemente străine, germanii careau 28% etc. Studii pluridisciplinare, făcute înS.U.A. şi prezentate de domnul dr. NapoleonSăvescu în România, demonstrează, fără niciundubiu, vechimea multimilenară a neamuluinostru.




2

II. CERCETARE, ANALIZE, SINTEZE

NOI, DACII(IV)

LIMBA ARHAICĂ

A SPAŢIULUI CARPATO-DUNĂREAN (1) Dr. Napoleon Săvescu

Încă de la începutul civilizaţiei, primii oameniau devenit conştienţi că folosesc un limbaj care îi de-osebeşte de toate celelalte fiinţe de pe pământ. Apoi,odată cu trecerea timpului şi cu dezvoltarea creierului,oamenii au observat că vecinii lor mai îndepărtaţifoloseau alte cuvinte, pe care ei nu le înţelegeau saule înţelegeau parţial. Acesta a fost momentul când oa-

menii au început să-şi pună întrebări despre originealimbajului, despre vechimea lui, despre locul în cares-a format şi s-a dezvoltat o anume limbă. Întrebăriinteligente ale oamenilor inteligenţi!

De atunci au trecut milenii, dar discuţiile de-spre originea limbilor, despre prioritatea, în timp, aunui grup de limbi faţă de altul, continuă cu şi maimultă intensitate în vremea noastră.

Istoria limbilor este caracterizată prin pre-supuneri şi probabilităţi.

Limba aparţine, în general, unei singure co-

munităţi lingvistice determinate, pentru că este pro-dusul unor anumite condiţii istorice, care diferă de lao colectivitate umană la alta.

Limba este organul creator al gândirii: ideilenoastre devin, prin exprimare, elemente obiective (dinsubiective, cum sunt înainte de a le comunica altora)şi, ca atare, se întorc iarăşi în creierul nostru, undesunt întrebuinţate la formarea de idei noi. (Wilhelmvon Humboldt)

Dacă gândirea este un act individual, limbaeste un produs colectiv.

Populaţiile istorice sunt definite îndeobşte pe baza limbii lor, cu toate că religia începe să-şi spună

cuvântul.Diferitele aspecte ale limbii sunt: fonetica,

lexicul, formarea cuvintelor, morfologia, sintaxa şistilistica, la care putem adăuga istoria lingvistică şigeografia lingvistică.

Pentru perioada preistorică, lipsind dateleefective privind limbile vorbite, este evident că tot ce

se poate spune relativ la modul în care comunicau oa-menii prin vorbire, decurge din fenomene colateralelimbii.

Limba română însăşi este o arhivă nepreţuităde istorie, de nebănuit.

„Latinitatea” limbii române este mai vechedecât Roma cu mii de ani; sanscrita conţine cuvin-tele originale româneşti, inclusiv cele „slavone”.

Indo-europeana este limba carpato-dunăre-nilor emigraţi în India, din civilizaţia Dunării de Jos.

Lumea vorbea şi în neolitic. Daco/româna

Onomatopeică este mai veche de neolitic, pentru că„România” este un spaţiu de antropogeneză euro- peană şi depozitara întregului fond genetic europeande dinainte de ultima glaciaţiune, de vreme ce splen-dida civilizaţie occidentală din Pirinei plus Grimaldi,din cursul ei, a dispărut fără urme în contemporanei-tate, ne spune dr. Lucian Iosif Cueşdean.

Studiile lui Ryan şi Pittman cu privire la ul-tima glaciaţiune la nivel Euro-Asiatic, urmată de ma-sive deplasări umane, ca, de altfel, şi descoperirilegenetice de ultimă oră pot fi folosite pentru urmărireadinamicii formării limbii.




3

ORIGINEA INDO-EUROPEANĂ:SUD-ESTUL EUROPEI

Un articol (Internet) de Dienekes Pontikos(traducere din limba engleză şi comentariu: prof. Ti-motei Ursu) aduce importante clarificări.

Notă introductivă: Fiind interesat de aspectele lingvistice şi de noile cercetări în domeniu, amavut o plăcută surpriză să citesc un studiu, pe internet,de lingvistică comparată, în limba engleză. Am fostimpresionat şi l-am trimis fostului consilier ştiinţifical Societăţii „Reînvierea Daciei” din New York, pro-fesorul Timotei Ursu, pentru a-l citi şi comenta. Dom-nia sa nu numai că l-a comentat, dar l-a tradus înlimba română. A fost publicat în „Dacia Magazin” şi

postat pe www.dacia.org . Îmi permit să-l public în

această carte, cu speranţa ca cei interesaţi – citindstudiul lui Dienekes Pontikos, care, într-un mod şti-inţific, convingător, folosind concluziile la care auajuns şi savanţii Igor M. Diakonov, Colin Renfrew,Kalewi Wiik, Gray şi Atkinson, consideră regiuneaCarpato-Balcanică drept rădăcină a „trunchiului”acestei mari familii lingvistice Indo-Europene – să-l

poată folosi. Multe dintre ideile din articol coincid cuopiniile noastre.

Excelentul comentariu al profesorului Timotei Ursueste ataşat într-un „adiţional” la finalul articolului.

*

Una dintre marile teorii rivale privind ori- ginile Indo-Europenismului presupune că locul debaştină al vorbitorilor limbilor Proto-Indo-Europene se află în Peninsula Balcanică (Sud-Estul Europei). Această teorie a fost cel mai convingător propusă deeminentul lingvist şi istoric Igor M. Diakonov în publicaţia sa bianuală (1985.”On the Original Homeof the Speakers of Indo-European” , JOURNAL OF

INDO-EUROPEAN STUDIES, vol. 13, pg. 92). Di-akonov pledează destul de convingător împotriva adouă dintre cele mai remarcabile teorii rivale, cea aautoarei de origine lituaniană Marija Gimbutas(1973. “The Biginning of the Bronze Age in Europeand the Indo-Europeans: 3500-2500”, JOURNALOF INDO-EUROPEAN STUDIES, vol. 1, pg. 163) ,care credea că Indo-Europenii sunt originari din ste- pele Rusiei, precum şi în opoziţie cu teorialingviştilor georgieni T.V. Gamkrelidze şi V.V. Ivanov,care propun o „origine” situată în vecinătatea Pla-toului Armeniei (1985.”The Migrations of TribesSpeaking Indo-European Dialects from their Original

Homeland in the Near East to their Historical Habita-tions in Eurasia”, JOURNAL OF INDO-EUROPEANSTUDIES, vol. 13, pg. 49)

Diakonov efectuează o cercetare extensivăasupra evidenţelor arheologice şi lingvistice, con-cluzionând că Proto-Indo-Europenii aveau o

economie bazată pe agricultură şi pe creşterea ani-malelor. El critică teoria Marijei Gimbutas, apreciind că aceasta se bazează pe insuficiente evidenţe arheo-logice şi pe presupuneri întrutotul arbitrare când con-cluzionează că populaţiile preistorice foloseau calul drept armă militară. Este de asemenea critic referitor la ipoteza Gamkrelidze/Ivanov, atât prin folosireaunor argumente lingvistice, cât şi prin faptul căaceasta postulează anumite improbabile direcţii demigrare în aprecierea limbilor Indo-Europene ates-tate istoric.

Diakonov demonstrează că regiuneaCarpato-Balcanică deţine toate caracteristicilecunoscute drept proprii culturii Proto-Indo-Europene. Adiţional, într-un veritabil „tour de force”, el demon- strează că situarea tuturor limbilor Indo-Europenecunoscute poate fi uşor explicată dacă se acceptăaceastă locaţie drept patrie originară, fară prea în-depărtate mişcări ale populaţiilor (cu excepţia Indo- Iranienilor, ale căror idiomuri Indo-Europene au fost „transplantate” ulterior, la sfârşitul mileniului II şiînceputul mileniului I î.H.)

În două hărţi explicative, Diakonov propunegrafic, în prima – „Aria de formare Proto-Indo-Europeană în mileniile V-IV î.H.” - un teritoriucuprinzând la Sud: Balcanii şi, spre Nord: CarpaţiiSudici, înclusiv Sudul Ardealului, axa formând-ocursul mijlociu, („Pannonic”) şi cursul inferior („Moesic”) al Dunării; în cea de a doua, reprezentând„Indo-Europenii în mileniul III î.H.”, el propune dreptdirecţii de migrare, grupele: 1. Indo-Iraniană (din Ves-tul Mării Negre şi, prin Nordul acesteia, spre Est), 2.Balto-Slavică (dinspre Carpaţi spre Nord), 3. Germa-nică (dinspre Carpaţi şi Pannonia spre Nord-Vest), 4.Celtică (înspre Vest), 5. Italică (prin zona Pannonieişi Sudul Alpilor înspre Peninsula Italică), 6. Illyrică(spre ţărmurile Mării Adriatice), 7. Zona Paleo-Bal-canică (considerată „sedentară”), 8 .Zona migrăriivorbitorilor de Proto-Greacă (din Sudul Balcanic spreAnatolia şi arhipelagul Egeean). De asemenea, harta

propune o „desprindere” din zona Paleo-Balcanică, însecolele 12-8 î.H., a unor dialecte identificate dreptProto-Armenian, Phrygian şi… „Dialecte Estice aleThracei”, care vor da naştere unor limbi anatoliene,altele decât cele Proto-Greceşti.




4

Diakonov (în “The Paths of History”, Cam- bridge University Press, 1999) explică, potrivit con-cluziei sale, că Indo-Europenii au ajuns la acest nivel al expansiunii datorită avantajelor sociale pe carele-au dobândit, în comparaţie cu triburi rămase pe un plan inferior, primitiv, în jurul vetrei lor de habitat.

Oricum, mă voi referi încă o dată la opinia MarijeiGimbutas şi a altor autorităţi ştiinţifice din secolele XIX şi XX, dar coroborate cu descoperirile ulterioareale lui C.Renfrew şi J.P.Mallory: cum că cei mai vechi Indo-Europeni, trăind în mileniile V şi IV î.H. – mult înaintea Epocii Fierului – deşi posesori deja aicăruţei trase de cai, n-au fost niciodată nomazi. Mişcările lor de-a lungul şi de-a latul Euro-Asiei(probabil cu epicentrul în Balcani) n-au fost invaziimilitare, ci o răspândire lentă, provocată de o scăderea ratei mortalităţii şi, consecutiv, o semnificativă

creştere a populaţiei. Explicaţia este aceea că popu-laţia care vorbea proto-limba Indo-Europeană şi-amodificat alimentaţia înspre lapte şi carne şi a ajuns să practice – progresiv – o suficient de avansată agri-cultură (cultivând orz, grâu, struguri şi vegetale). Populaţiile înconjurătoare, trăind încă în faza incipient primitivă, erau puţin numeroase; (trecerea de la faza incipient primitivă la Comuna Primitivă prezintătendinţa unei multiplicări a populaţiei de zeci de ori!);„primitivii” au deprins doar treptat noţiunile şi pri-ceperile agricole ale Indo-Europenilor, adoptând în

acelaşi timp şi limba acestora; mai mult chiar, aceleextensii migratoare de populaţie la care ne-am referit au implicat nu numai o parte din originarii Indo-Eu-ropeni, dar şi triburi care au adoptat limba şi obi-ceiurile acestora la nivel de „Comuna Primitivă”(primele comunităţi coerent organizate), nivel de cu-tume la care evoluaseră, mai rapid în timp, înşişi Indo-Europenii.

*Unul dintre cei mai respectaţi arheologi ai

timpurilor noastre, Colin Renfrew (“ Archaeologyand Language: The Puzzle of Indo-European Ori-

gins”, ISBN: 0521386756), a pledat convingător ideea că limba Indo-Europeană a fost răspândită deagricultori care, în căutare de noi pământuri, s-au„extins” din Zonele Fertile (din Sud-Est). A ajuns laaceastă concluzie observând că mai toate marile familii de limbi au fost răspândite de către agricul-tori: să nu fi adus cu ei propria lor limbă agricultoriicare au colonizat Europa?... Agricultorii, în extensietreptată a unor mici grupuri din Zonele Fertile (şi,crede Renfrew, în cazul Indo-Europenilor: din Anato-

lia!) vor modifica profund peisajul lingvistic al

Fig. 1: I.M. Diakonov’s Theory of Indo-European Origins [(1985). “On the

Original Home of the Speakers of Indo-Euro-pean”, Journal of Indo-European Studies,

Volume 13, p. 92]( I.M. Diakonov: Teoria Originilor Indo-Eu-

ropenei (1985) – „Locul de origine al vorbito-rilor de Indo-Europeană”, Jurnal de studii

Indo-europene, Volumul 13, pag. 92)




5

zonelor în care s-au aşezat şi le-au cultivat. Pledoariaatentă a lui Renfrew este valoroasă atât pentru iden-tificarea mecanismului care a condus la extensia Indo-Europenilor originari, cât şi pentru o întegralăanaliză capabilă să detecteze ceea ce este greşit înalte teorii, ori – dacă nu greşit – cel puţin axat pe evi-

denţe mult mai palide decât credeau autorii acestora. Recent, lordul Colin Renfrew şi-a modificat

„puţintel” punctul de vedere anterior. Acum el credecă unitatea Proto-Indo-Europeană este identificabilăîn Balcani , de acord cu opinia lui Diakonov. Proto- Indo-Europenii au fost, oricum, o mlădiţă (urmaşi!)ai Pre-Proto-Indo-Europenilor, iar aceia vorbeaulimba primilor agricultori care au traversat Spaţiul Egeean din Anatolia pentru a se stabili în Tessalia. Acolo şi în viitoarea lor expansiune nordică s-a for-mat comunitatea Proto-Indo-Europeană care, la rân-

dul ei, a dat naştere tuturor limbilor Indo-Europene„istorice”, în vreme ce idiomurile din Anatolia (Hit-tita, Luwiana şi Palaica) sunt o mlădiţă a limbii an-cestrale vorbite de Pre-Proto-Indo-Europenii „careau rămas în urmă” (în Tessalia).

Potrivit lui Renfrew (“The Tarim basin,Tocharian an Indo-European origins: a view from thewest”), in V.Mair (ed.), “The Bronze Age & Early IronAge Peoples of Eastern Central Asia, JOURNAL of INDO-EUROPEAN STUDIES MONOGRAPH #26,vol. 1): „… în concordanţă cu viziunea lui Dolgo-

polsky şi Gamkrelidze/Ivanov, şi conform lui Sturte-vant (1962) , sugerez că diviziunea bazică în limbileIndo-Europene incipiente a avut loc între limbileAnatoliene, pe de-o parte, şi membrii familiei Indo-Europene propriu-zise, pe de altă parte. O astfel deviziune derivă direct din ipoteza „răspândirii agri-cole”, de vreme ce agricultura a venit în Europa dinAnatolia. Ea sugerează că toate celelalte ramuri alelimbilor Indo-Europene (cu posibila excepţie a limbiiArmene) sunt derivate din ramura vestică a diversi-ficării (în limbile Indo-Europene ale Europei, in-cluzând idiomurile stepei şi, de asemenea, ale

platoului Iranian, central-Asiatice şi sud-Asiatice)”(…) „Cel de al doilea centru, cum a arătat Diakonov,este zona Balcanilor – în jurul anilor 5.000 î.H. – şide acolo se poate înţelege o diviziune a grupului ini-ţialelor limbi Proto-Indo-Europene ale centrului şivestului european (limbile „Vechii Europe”, cum ledenumeşte o mai veche terminologie, acestea în modsubliniat nu cele ale lui Gimbutas). Această diviziune,

pe de-o parte; iar pe de alta, cea a pământurilor ste- pelor din nordul Mării Negre (în mileniul IV î.H.)”

Pentru a ilustra schema imaginată, autorul ar-

ticolului reproduce, grafic, „Copacul de diviziune a

limbilor Indo-Europene” (Renfrew). Acest „copac”are o „rădăcină”, numită Pre-Proto-Indo-Europeana,cu originea propusă în platoul ANATOLIAN.

Din aceasta derivă două mari încrengături:Proto-Indo-Europeana BALCANICĂ şi Proto-ANA-TOLIANĂ; din PROTO-ANATOLIANĂ derivă Hit-

tita, Luwiana şi Palaica; grupa BALCANICĂ(Proto-Indoeuropeană) se divide, în timp, în sub-grupa OLD EUROPEAN şi grupa OLD STEPPEINDO-EUROPEAN. Din aceasta din urmă, potrivitipotezei lui Renfrew, se vor naşte PROTO-SCITICA(aproximativ în zona Ucrainei actuale), PROTO -INDO -IRANIANA (în Platoul Iranian) şi PROTO -TOCHARICA (zona Tarim, în Asia), care vor naşte,la rândul lor, Iraniana, Sanskrita Vestică şi Est-Tocha-rică. Din cealaltă mare ramură (cea „Europeană”)sevor naşte idiomurile Celtic, Italic, Germanic, Scitic).

Pentru a înţelege mai bine schema lui Colin Renfrew, reproducem Copacul de diviziune a limbilor Indo-Europene, aşa cum şi l-a imaginat el.

- va urma -

Fig. 2: Colin Renfrew’s tree of Indo-Europeanorigins [“The Tarim basin, Tocharian,

and Indo-European origins: a view from thewest,” in V.Mair (ed.), The Bronze Age & Early

Iron Age Peoples of Eastern Central Asia(Journal of Indo-European Studies

Monograph #26, vol.1)]




6

Scriitorii spanioli antici cunosc poporul getsau dac abia din sec. I î.Hr., adică din vremea cândaceşti oameni din Carpaţi, ajungând să înjghebeze unîntins şi puternic stat, intră în conflicte repetate, dince în ce mai grave, cu Imperiul Roman. Găsim ecouridespre ei în aproape toţi scriitorii spanioli care înflo-

resc în literatura latină, poeţi sau autori de tratate, ceidintâi comentând mai ades evenimente istorice, uneoricontemporane, ceilalţi aducând informaţii despre ţaraşi poporul de la Dunăre. Mă ocup aici de scriitorii careoferă informaţii de interes istoric. Notaţiile lor se gru-

pează toate în jurul a trei momente din istoria dacilor, pe care le vom urmări în succesiunea lor. Vom vedeaşi ideea pe care aceşti scriitori şi-o făceau despreDacia: idee mai mult poetică, redusă la un fel de ima-gine convenţională, nu lipsită însă şi de elemente maivii, care pun câteodată o notă interesantă asupra topi-cului literar. Lipsesc orice impresii în legătură cu cu-cerirea Daciei de către Traian, autorii citaţi fiind toţianteriori acestui eveniment. Mai curios e că nu vomîntâlni astfel de ecouri nici la scriitorii mai târzii, care,într-o neaşteptată consonanţă, par să fi ignorat aceastăfaptă a împăratului. Tradiţia lui Traian se oglindeşte

prea puţin în textele spaniole. Vom avea ocazia să re-venim asupra acestui lucru şi să căutăm o explicaţie,când vom ajunge la scriitorii ulteriori epocii lui Tra-ian.

Cel dintâi moment dacic reflectat de un scri-itor hispanic îl constituie împrejurările de la jumătatea

primului secol înainte de Hristos, în vremea luptelor civile dintre Cezar şi Pompei. Puterea dacilor, sub re-gele lor Burebista, ajunge în acea vreme la un punctculminant, înregistrat de istoricii antici ca o amenin-ţare pentru Roma. „Getul Burebista – spune Strabon,aproape un contemporan – după ce a luat conducerea

poporului său, s-a apucat să-l ridice în urma neînce-tatelor războaie şi, prin pregătire necontenită, prin

cumpătare şi ascultare faţă de porunci, a ajuns în scurt

timp să făurească o mare putere şi să supună geţilor pe aproape toţi vecinii. Ba şi pe romani începu să-ineliniştească, pentru că trecea peste Istru cu cea maimare îndrăzneală, prădând Tracia până în Macedoniaşi Iliria, iar pe celţi, care se amestecaseră cu tracii şiilirii, i-a pustiit cu totul, şi pe boii care ascultau de re-gele Critasiros, precum şi pe taurisci i-a şters de pefaţa pământului”1. Imperiul lui Burebista se întindea

pe atunci, de la ţărmurile Mării Negre şi de la Nistru, până în Boemia, unde locuiau boii distruşi de regeledac, până în Alpii nordici care se arcuiesc deasupraAdriaticii, până în Alpii Dinarici, de-a lungul întregiiIlirii, iar în Sud, până în Balcani, care despărţeauMoesia de Tracia, atingând Marea Neagră.

Burebista profita de discordiile dintre romani

Momente dacice la autori hispanici ai antichităţii:Lucan, Seneca, Marţial

- din volumul „Zamolxis” - Alexandru Busuioceanu




7

şi găsim indicaţii despre lucrul acesta în versurile spa-niolului Lucan, care în vremea lui Nero consacra poe-mul său Pharsalia amintirii destul de recente aluptelor dintre Pompei şi Cezar. În patru locuri dinversurile sale, el arată printre duşmanii republicii pe

„Massagetul de la Istrul scitic”, pe dac şi pe get2

, care pândesc căderea Romei: „Naţii necunoscute – spuneCato în versurile poetului – … vor urma luptele latine,regi aflători sub alte stele şi pe care marea îi despartede noi se vor alătura războaielor romane, iar eu singur voi trăi în tihnă? O, zei, ţineţi departe de mine aceastănebunie! Cum? Căderea Romei să-i mişte pe daci şi

pe geţi, iar eu să stau ferit de griji?”3. Viziunea acestor popoare nesigure din jurul Pontului Euxin revine şi înaltă parte, în cuvinte rostite de Pompei: „Nu-l uita pePharnax, nici popoarele rătăcitoare din cele două Ar-menii, nici sălbaticele neamuri de pe ţărmurile pontice

– Pontique feras per littoral gentes – nici cetele dinMunţii Rhipei, nici cele ţinute pe întinderea-iîngheţată de mlaştina neotidei, care, leneşă, rabdăcarul cel scitic…”4.

Războiul se aprinde în Iliria şi sub steagul luiPompei aleargă naţii din toate părţile: epiroţi, traci dela Haemus, de pe Strymon şi din „Barbara Cone, undeIstrul prin multele-i guri îşi pierde «în mare» sarma-ticele unde, iar cu una scaldă «insula» Peuce (Delta)

rătăcită în larg”5. Lucan ni-i arată şi pe şefii acestor barbari: un Sadala, cu viteazul Cotis şi credinciosulDeiotaros, un Rhascypolis, „stăpân al ţărmuluiîngheţat”6. Nu întâlnim printre aceste nume şi pe acelaal lui Burebista, căci regele dac nici n-a participat cuarmele. Dar dintr-un izvor sigur cunoaştem amestecullui în acest război, al cărui teatru s-a desfăşurat înMacedonia. O inscripţie greacă găsită la Dionysopolis(Balcicul de azi, pe litoralul Mării Negre), înfăţişândun decret dat în 48 î. Hr. în onoarea unui Acornion,

fiu al lui Dionysos, arată printre meritele acestuicetăţean al Dionysopolisului pe acela de a fi îndeplinito misiune diplomatică din partea lui Burebista pelângă Cn. Pompeius: „…Şi fiind trimis de regele Bu-rebista, ca sol, la autocratul roman, Gnaeus Pompeius,fiul lui Gnaeus, şi întâlnindu-se cu acesta în părţileMacedoniei, lângă Heracleea Lyncestis, nu numaişi-a îndeplinit însărcinările date de rege, câştigând bu-năvoinţa romanilor pentru rege, dar a purtat şi celemai frumoase negocieri în folosul patriei sale…”7

Lucan nu se plânge de ameninţările ce puteauveni de la barbari sau de la alţii împotriva Romei.

Dimpotrivă, el ar fi dorit lupta cu ei, pentru a se înlă-tura lupta dintre fraţi. „O, zei – exclamă el – noi nuvă cerem pace. Vârâţi ură în sufletele popoarelor, ri-dicaţi cetăţile cele crâncene, lumea întreagă să punămâna pe arme; bulucurile de mezi să pornească în

goană de la Suza Ahemenizilor; Istrul cel scitic sănu-l mai încătuşeze pe massaget, Elba şi izvoareleneîmblânzitului Rin să reverse din îndepărtata miază-noapte pe suevii cei roşcovani. Învrăjbiţi-ne cu toate

popoarele, nu mai abateţi de la noi războiul civil. Săne ameninţe dintr-o parte tracul, din altă getul; să nă-vălească unul în calea iberilor, să-şi întoarcă celălaltsteagurile către tolbele cu săgeţi ale răsăritului«partic»...”8.

Hinc Dacus premat, inde Getes; occurat Hiberis Alter, ad Eoas hic vertat signa pharetras.Aceste două versuri aveau să capete mai târ-

ziu, sub pana şi interpretarea sfântului Isidor, un înţe-les de vaticiniu, şi pentru Spania însăşi, şi aveau să fieîndelung repetate de cronicarii spanioli medievali.

Cât priveşte ideea pe care şi-o făcea Lucandespre ţara şi poporul dacilor, ea este foarte vagă, re-flectând în acvatice contururi o lume abia întrezărităde pustiuri şi gheţuri, în care rătăcesc temute, sălbatice

popoare. În pasajul citat, Istrul său curge prin Sciţia, punând stavilă massageţilor. În alt loc, fluviul îşi varsă

„sarmaticele unde” în Mare9. Eridanul (Padul) „n-ar fi mai mic decât Istrul, doar că Istrul, în cursul lui prinlume, adună şuvoaiele care-şi caută vărsarea în oriceapă şi se aruncă, nu singur, în undele scitice”10. Tu-multuosul fluviu trece prin „barbara Cone” şi se varsă„prin multe guri”, cuprinzând insula Peuce11. În acestelocuri, dacii şi geţii par a fi popoare deosebite, caresunt pomenite alături de sarmaţi şi de pannoni12. Poe-tul nu cunoaşte despre ei mai mult decât faima „arcu-lui getic”, a cărui coardă – întinsă pe lemn vânos de

Armenia – o pune şi în mâna parţilor 13

. Închipuindu-şimisterioasele ţinuturi unde trăiesc, el găseşte accentesugestive, care amintesc imagini din Vergiliu, pentrua zugrăvi peisajul glacial de pe ţărmul Mării Pontice:„Astfel dorm încremenite valurile scitice ale Bosfo-rului14 când, stăvilit de gheţuri Istrul nu mai vine să leîmpingă şi gerul învăluie nesfârşita mare. Atunci undacuprinde toate corăbiile şi le încleştează: întinderile,

pe care le străbăteau pânzele, nu le sparge «galopul»călăreţului, iar peste valul tăinuit Maeotida răsună,

brăzdată de făgaşul bessului rătăcitor...”15

Un pasaj al lui Seneca din tratatul De brevi-




8

tate vitae, elogiindu-l pe împăratul Octavian August,face aluzie la un alt moment dacic în legătură cu ro-manii. August e prezentat de filozoful spaniol ca unsalvator al imperiului, îndreptând „către războaie îm-

potriva străinilior armatele obosite de masacrul

roman” şi „împingând hotarele dincolo de Rin, de Eu-frat şi de Danubiu”16. Este vorba de aceeaşi acţiunedespre care ne dă ştire mai târziu şi Annaeus Florus,vorbind de războaiele lui August, acţiune care trebuie

plasată prin anul 11 d. Hr.: Daci montibus inhaerent 17 ,spune acest istoric, de a cărui origine hispanică nusuntem siguri. „Sub conducerea regelui lor Cotiso, decâte ori Dunărea îngheţată unea cele două maluri, eiaveau obiceiul să coboare de acolo (din munţii lor) şisă pustiască ţinuturile învecinate. Cezar August a găsit

de cuviinţă să alunge acest popor, la care se ajungeaanevoie. Trimiţând deci pe Lentulus, acesta i-a alungat pe celălalt mal, stabilind dincoace garnizoane. Astfelcă Dacia n-a fost învinsă atunci, ci «războiul» a fostdoar înlăturat şi amânat.”18

Despre Cotiso, unul din succesorii lui Bure- bista, avem diferite informaţii care ni-l prezintă ca peunul dintre regii daci cei mai întreprinzători. Urmând

politica tradiţională a lui Burebista, îl găsim amestecatîn rivalităţile care sfâşiau republica romană. Legătu-rile lui cu Octavian erau strânse; şi de la Suetoniu ştim

chiar – dacă această informaţie merită crezare – că odublă căsătorie trebuia să înrudească pe dac cu roman,Cotiso urmând să devină socrul lui Octavian şi, în ace-laşi timp, ginerele său, prin căsătoria sa cu Iulia, fiicaacestuia19. Dar aceste căsătorii, care se puneau la caleîn vremea inimiciţiei lui Octavian cu Antoniu, aurămas doar nişte proiecte, căci în curând Octavian, de-venit Augustus, îşi trimitea armatele la Dunăre, obţi-nând victorii împotriva regelui dac. O odă a luiHoraţiu către Mecena, în care e vorba şi de cantabri

şi hispani, aminteşte cu bucurie aceste triumfuri aleRomei asupra barbarilor turbulenţi: „Lasă grija pentruRoma şi obşte: /e nimicit bulucul dacului Cotiso...”

Mitte civiles super Urbe curas:occidit Daci Cotisonis agmen...20

Pacea e relativă însă. În vremea când Senecaîşi scria tratatul despre Naturales quaestiones (subdomnia lui Nero), neamurile de la Dunăre erau iarăşiîn mişcare. În două locuri scriitorul semnalează acestemişcări care preocupau pe romani. „Dacul să nu treacă

Istrul – spune el într-un loc - , imperiul nostru să-l ţinăînchis pe trac în Haemus... Danubiul să despartă «stă-

pânirile» sarmaţilor şi ale romanilor”21. Iar în alt loccompletează aceste reflexii cu indicaţii care erau ecoulunor evenimente actuale: „Danubiul şi Rinul curg lamijloc între ţinuturi pacificate şi altele ostile, unuloprind năvălirile sarmaţilor şi hotărnicind Europa şi

Asia, iar celălalt stăvilindu-i pe germani, naţie dornicăde război...”22 Sarmaţii, ca şi dacii, erau într-adevăr înluptă cu romanii în epoca aceasta, când un generalroman, Tiberius Plautus Silvanus Aelianus, guverna-tor al Moesiei, întreprinde cu bune rezultate o expe-diţie pe ţărmul Mării Negre împotriva sarmaţilor,ajungând până la Tyras (Cetatea Albă, în Basarabia)şi Chersones (în Crimeea). O inscripţie în onoarea ge-neralului, găsită la Tibur, enumera rezultatele impor-tante ale acestei întreprinderi. „A strămutat – spune

inscripţia – mai mult de o sută de mii de «transdanu-vieni», cu femeile, copiii, principii şi regii lor din-coace de fluviu (în Moesia), spre a plăti tribut; aînăbuşit o răscoală a sarmaţilor chiar de la începutulei, deşi trimisese o mare parte din armată în expediţiadin Armenia; a adus pe malul Dunării, pe care îl

păzea, regi până atunci necunoscuţi ori duşmani poporului roman, spre a-i pune să se închine steagurilor romane; a trimis înapoi regilor bastarnilor şi rocsola-nilor pe fiii lor, prinşi ori luaţi înapoi de la duşmaniilor, iar regilor dacilor pe fraţii lor; de la unii din ei a

luat în schimb ostatici. A statornicit astfel pacea pro-vinciei (Moesia) şi a lărgit hotarele ei. L-a obligat apoişi pe regele sciţilor să ridice asediul cetăţii Chersones,care e dincolo de Borysthenes (Nipru). Iar ca guver-nator al Moesiei, a fost primul care a uşurat lipsa de

pâine a poporului roman, trimiţând mari cantităţi degrâu din această provincie”23. S-ar părea că, prin stră-mutarea de „transdanuvieni” – care nu puteau fi decâtdaci sau în mare parte daci – pe malul roman al flu-viului şi prin gestul împăciuitor de a restitui regilor

daci pe fraţii lor, pacea era asigurată pe acele melea-guri. Dar ea avea să fie de scurtă durată. Aprehensiu-nile lui Seneca erau întemeiate. La numai câţiva anidupă această „pacificare”, în 69 d.Hr., dacii împreunăcu sarmaţii năvăleau din nou dincolo de Dunăre şi oarmată întreagă de romani era zdrobită, comandantulei, Fonteius Agrippa, căzând ucis în luptă.

Seneca se referea deseori la daci şi geţi şi înalte opere ale sale; iar din cuvintele lui se desprinde oimagine nu lipsită de interes despre ţara plină de pri-

mejdii de la Dunăre. Este – s-ar putea spune – o ima-gine dublă, după caracterul operelor în care apar




9

aluziile. Una mai vagă şi poetică în Tragedii, apro- piată de imaginea curentă despre Dacia în literaturaantică; alta, mai consistentă şi reală, în tratatul Natu-rales quaestiones24 , închegată nu din multe cunoştinţe,dar precise şi exacte.

În tragedii, scriitorul urcă Dacia până la mi-tologie. El îşi aminteşte că prin acele meleaguri Du-nărene a rătăcit pe vremuri Hercule, lăsând şi acoloamintirea isprăvilor sale. Hercule însuşi, într-una dintragedii, evocă faptele lui de altădată, „când era maidur decât geticul Haemus şi nu mai blând decât axa

polului arctic”25. Retoric, cum obişnuieşte a fi Her-cule, mai cu seamă sub condeiul lui Seneca, el îi fă-găduieşte lui Jupiter Cenaeus isprăvi noi, „chiar dacăs-ar schimba faţa lumii, chiar dacă Istrul ar curge prinvăi noi sau Tanais ar primi noi căi”26. Şi furios, cândîi urmăreşte pe Nesos şi Deianeira, el îi ameninţă cănimic nu-l va împiedica să îi doboare, „chiar dacăIstrul s-ar amesteca cu Gangele şi ele ar ajunge săcurgă laolaltă, unindu-şi văile”27.

Dar ţara aceasta, martoră a isprăvilor lui Her-cule, rămâne fără contur în imaginaţia poetului, careo confundă când cu Sciţia, când cu Tracia sau alte ţăritot atât de nebuloase. Istrul, „despărţit în atâtea guri28,îi evocă alte fluvii pierdute în pustiuri scitice, Tanais,Araxes29; Haemusul din Tracia ajunge „getic”, ca şi

fluviul Hebrus, care izvorăşte din Rodope, tot în Tra-cia30. Uneori, cu gândul la Sciţia, poetul apropie ţarageţilor şi de aceea a parţilor, când Thiestes exclamăcă „nici un câmp nu se măsoară pentru mine dincolode geţi şi de parţi”31. Şi, în aceeaşi tragedie, tot de sciţi

pare a fi vorba când Corul spune că s-ar putea ridicaîmpotriva risipitelor triburi de Dahae cei de la ţărmu-rile Mării Roşii, ori „ceilalţi, care îndrăznesc să treacăcu piciorul vadul Dunării”32. Acelaşi Danubiu – Istru

– deschis incursiunii ferocilor alani33 şi străbate ţara

barbară a getului rătăcitor prin câmpii – vagus campisGeta34 , confundat iar cu scitul, rătăcitor şi el nu departe de ţărmul Pontului35.

_______________________

1 Strabon, op. cit., VII, 3, 11.2 Lucan, Pharsalia, II, 50 şi 296; III, 95; VIII, 424.3 Ibid., II, 292 – 297; [Vom spune totuşi că interpretarea„daci” pentru Dahas din text, curentă în destule ediţii şi tra-duceri, este eronată: Dahae erau un neam scitic, trăitor în

ţinuturile Mării Caspice (N. ed.)].

4 Ibid. II, 637 – 641.5 Ibid., III, 200 – 202.6 Ibid., V, 54 – 55.7 V. Pârvan, Getica. O protoistorie a Daciei, Buc. Acad.Rom., 1926, Mem. Secţ. Ist., Seria III, T. III, Mem. 2, p. 79[Ediţia nouă, Ed. Merdiane, Bucureşti, 1982, p. 51 (N.

ed.)].8 Lucan, Pharsalia, II, 47 – 55.9 Ibid., III, 201.10 Ibid., II, 416 – 420.11 Ibid., III, 200 – 202.12 Ibid., III, 94 – 95.13 Ibid., VIII, 220 – 221.14 Bosforul Cimmerian, adică Maeotida = Marea de Azov(N. ed.).15 Ibid., V, 436 – 441: Sic stat iners Scythicas adstringens

Bosphorus undas, /quum glacie retinente, fretum non im- pulit Hister, /immensumque gelu tegitul mare; comprimit

unda, /deprendit quascumque rates, nec pervia velis/ae-quore frangit eques, fluctuque latente sonantem/orbita mi-

grantis scindit Maeotida Bessi.16 Seneca, De brevitate vitae, IV, 5.17 „Dacii trăiesc nedezlipiţi de munţi” (cf. FHD I, 1964, p.525) (N.ed.).18 Annaeus Florus, Epitome, II, 28, 18 [= IV, 12].19 Suetoniu, Augustus, 63, 4: M. Antonius scribit primumeum Antonio, filio suo, despondisse Iuliam, dein Cotisoni,Getarum regi, quo tempore sibi quoque in vicem filiamregis in matrimonium petiisset. [Nu vom uita că afirmaţialui Marcus Antonius are toate şansele să fi fost cu caracter

de propagandă potrivnică lui Octavian (N.ed.)].20 Horaţiu, Ode, III, 8, 17 – 18.21 Seneca, Naturales Quaestiones, Praef., 9.22 Ibid., VI, 7, 1.23 În Corpus Inscriptionum Latinarum (mai jos CIL), XIV,nr. 3608, p. 392; cf. Pârvan, op. cit., p. 102 [ed. 1982, p. 61(N. ed.)].24 „Probleme ale naturii” (N. ed.).25 Seneca, Hercules Oetaeus, 1280 – 1281.26 Ibid., 85 – 86.27 Ibid., 514 – 515 [Într-un pasaj liric al corului, după olungă tiradă a lui Hercule (N. ed.)].28 Seneca, Medeea, 763.29 Seneca, Agamemnon, 679; Phaedra, 58 – 59; HerculesOetaeus, locc. citat.30 Seneca, Hercules Oetaeus, 622 – 630.31 Seneca, Thyestes, 461 – 462.32 Ibid., 369 şi urm. [citate fiind v. 376 – 377. (N. ed.)].33 Ibid., 629 – 630 [litt. „le dă loc pe unde să fugă” cu pradalor (N. ed.)].34 Seneca, Phaedra, 167.35 Seneca, Troades, 12 – 13 [Este vorba de amazoana ...vagos vicina prospiciens Scythas „care cată din vecinătatecătre sciţii cei rătăcitori” (N. ed.)].




10

CEL MAI MARE IMPERIU DACICAL EREI NOASTRE

Dr. Napoleon Săvescu

În momentul de faţă, când toate popoarele mod-erne îşi caută cu străşnicie acte de identitate istorică, ar fio crimă din partea noastră, a dacilor, să fim nepăsători laceea ce ne aparţine, trecutul nostru glorios. Dacă am auzitde Burebista, Deceneu şi Decebal ca despre cei ce au con-tribuit la formarea şi menţinerea Regatului Dac, iar despreTraian ca despre cel care a căutat să distrugă civilizaţiadacă, cucerind doar 14% din teritoriile ei, furându-i tezaurulşi transportându-l la Roma, unde a fost topit (parte din mo-nedele turnate din el fiind date cadou celor ce au luat partela jefuirea Daciei), să vedem ce s-a mai întâmplat cu mareleneam al dacilor, după aşa-zisa cucerire a regatului lor.

În jurul anului 300 după Hristos, marele neam altracilor, având nucleul dacic ca element conducător, ajungedin nou în fruntea tuturor neamurilor europene şi... ale lumii. Împăratul Galerius cel Bătrân, fiul Romulei (femeie dacă dincetatea Recidava), pe numele lui adevărat Văcarul (Armen-tarius), după ce primeşte de la Senatul roman titlul de îm-părat roman, se declară duşmanul numelui de roman

considerându-l impropriu, schimbând numele ImperiuluiRoman în Imperiul Dacic, deoarece majoritatea populaţieiacestui imperiu era formată din daci-traci, ca, de altfel, şiarmata lui. Limba dacică este cunoscută în istorie subnumele de latina vulgară, fiind de fapt limba imperiuluiroman de atunci. Scriitorul roman Lactantius în „RomanosDominarentur” se plânge că dacii nord-dunăreni au ajunsstăpânii romanilor, iar toată suita lui Galerius cel Bătrânprovenea din dacii de la nordul Dunării.

În 325 d.H., Galerius cel Tânăr, fiu al sorei lui Ga-lerius cel Bătrăn, a fost numit, înainte de a ajunge împărat,cu numele dacic cel adevărat, Dara.

Aceşti doi mari conducători ai Imperiului Dacic,ridică la Salonic acest Arc de Triumf în cinstea apogeuluiascensiunii dacice, dar şi în onoarea războiului împotrivaparţilor, unde victoria romanilor s-a datorat ajutorului dat dedaci.

Tot nouă, dacilor, ne datorează creştinii libertateacultului lor. Galerius cel Tânăr, împăratul Daciei, în anul 311d.H., elaborează o lege de toleranţă prin care se acordăcredincioşilor judeo-creştini libertatea cultului lor, cu condiţiasă se roage lui Dumnezeu şi pentru el, cât şi pentru stat.

După preotul D. Bălaşa, în timpul celor doi împăraţiGalerius, statul imperial al Daciei se reorganizează în

provincii conduse de un voievod (voievod fiind un cuvânt

dac cu sens de luptător, războinic , el corespunzând cuvân-tului slav cneaz ). El s-a păstrat de-a lungul secolelor nunumai în istoria noastră, dar şi prin locurile unde am fost şimai suntem... ca de exemplu, ţinutul Voivodinei inclus azi

în Banatul sârbesc, unde românii locali se luptă pentru eli-berarea lor de sub ocupanţi.Tot D. Bălaşa, în lucrarea citată, menţionează că

între daco-români, cel dintâi voievod, necunoscut până înprezent, a fost Vlahernus (nume provenind de la cuvântulVlah, cum, de altfel, încă îi numesc pe macedoneni, greciişi azi cu dispreţ). Ca şi cum doi împărați daci în fruntea im-periului nu ar fi fost deajuns, lui Galerius cel Tânăr îiurmează la conducerea noului Imperiu Dac, un altul, născut în satul dac Niş de la sudul Dunării, Constantin cel Mare,cel ce ridică Arcul de Triumf de la Roma, pe care apar oparte din figurile comandanților daci.

Galer cel Bătrăn era un copil din flori al Romulei,femeie dacă, slujitoare cultului Zalmoxian. El va schimbanumele Imperiului Roman în Dacia Mare, în anul 305 d.H.

Ler Împărat, ca ginere al lui Diocleţian, a avut unnume rău printre creştini, dar a fost un general de geniu,fiind asemuit de către Niels Hannestad, cu Alexandru Mace-don (alt dac sud Dunărean).

Reînfiinţarea Imperiului Daciei Mari i-a făcut pedaci să devină din nou Stăpânii Lumii. Cântecele şi colin-dele noastre îl omagiază şi azi pe El, Galerius, ca Ler Îm-părat.

Scriitorul Eusebiu spune că tot el, Galerius, a dat

armatelor sale, încă de la început, vechiul drapel al dacilor,

Arcul de Triumf al lui Galer




11

şarpele Gnostic (lucrat din aramă, piele sau chiar stofă).El s-a declarat cel mai mare duşman al numelui de

roman (Fontes, II, 6-7) şi a mutat capitala statuluiDacia Mare, acasă, pe teritoriul nostru, la Tesalonic.

Lactanius, un cronicar roman, nota în 325 d.H.că Galer cel Bătrân este o fiară cu totul străină de sângele

de roman (Fontes, II, 7).Rotunda din Salonic, o construcţie solidă, cu pereţi

groşi, a fost construită de Galerius ca un adaos enormuluipalat unde acesta îşi avea locuința. Rotunda era legată depalat printr-un bulevard mărginit de coloane frumoase şicare, în final, trecea pe sub Arcul lui Galerius.

De ce el, Ler Împăratul, a construit această Ro-tundă, nu se ştie. Se presupune că ea ar fi trebuit să-iservească drept Mausoleu. Alţii consideră că trebuia săservească drept sală de recepţii.

În timpul lui Teodosius, ea a fost transformată înbiserică, interiorul fiindu-i vandalizat, apoi decorat cu scenereligioase creştine.

Norocul nu-i surâde nici cu musulmanii, aşa că în1590 a devenit moschee.

Câţiva ani mai târziu, Constantin cel Mare, dacnăscut la câţiva kilometrii la sud de Dunăre, la Niş, va mutaiarăşi capitala imperiului la Constantinopol, iar prinedictul de la Milano, din 313 d.H., va face creştinismul săfie obligatoriu pe teritoriul imperiului.

El va ridica la Roma un arc de triumf, lângă Colis-seum, pe care dacii sunt reprezentaţi prin opt statui, fiecarede peste trei metri înălţime în poziţii de Stăpâni ai Lumii. Totel reconstruieşte podul de piatră de peste Dunăre (construitde străbunul său Burebista şi nu de... Traian), adăugându-i uncastru cu patru turnuri şi un edificiu cu numeroase încăperi.De ce oare cineva ar fi avut interesul să cheltuiască sumemari de bani, atunci în antichitate, ca să reconstruiască unpod acolo, departe, într-un loc părăsit de armatele romaneşi de populaţie, aşteptând-i pe unguri să-l repopuleze?

Citind cartea d-lui profesor Augustin Deac, „Istoria

adevărului istoric”, te vezi purtat de la tăbliţele de la Tărtăriala istoricul român de naţionalitate turcă Ali Ekrem, care vor-beşte de „Oguznam”, cea mai veche cronică turcă, tradusă

în limbile germană, franceză şi rusă, încă din secolul alXVII-lea, dar de care „marii” noştri istorici nu au aflat încă; în ea se menţionează că în anul 839 exista o Ţară aRomânilor... dar unde era ea pe harta Europei? Nu am auzitniciodată vorbindu-se de atlasul german din 1826, carearăta popoarele Europei anului 900, unde Walahii se întin-deau din Panonia până la Nipru, menţionându-se şi cincivoievodate vlahice.

Ce pot spune de descoperirea scrisorii unui con-ducător cazar, referitoare la sec. al VIII-lea în care se vor-beşte de Ţara Ardil cu 100 de ani înainte de sosireaungurilor (deci numele Ardeal nu vine din ungurescul

Erdely). În anul 1937 la cel de-al II-lea Congres Episcopalromano-catolic din Ungaria s-a vorbit despre lucrarea preo-tului şi arheologului romano-catolic Lukacs Karoly, care apăstorit 10 ani în zona lacului Balaton (fostul Hercuniatesde pe vremea dacilor) şi unde a găsit urme arheologice depalate, biserici şi conace wlahice din secolul al X-lea. Încronica împăratului Friederich al II-lea Barbarossa, de prinanul 1189, se atesta existenţa unei ţări Walahia între Dunăreşi munţii Carpaţi, descriindu-se cu lux de amănuntegraniţele.

Ce mai putem spune de lucrarea cărturarului dacdin sec. al IV-lea, Aeticus Dunăreanu, intitulată Cosmos-

graphia, scrisă în limba dacă-dunăreană cu alfabet geto-dac, limbă vorbită de cele 3-5 milioane de locuitori de pevremea lui Burebista. Noi am vorbit aceeaşi limbă dacă înfaţa romanilor, goţilor, gepizilor, hunilor şi slavilor şi conti -nuăm să o vorbim cu schimbările care survin în orice limbă în decursul mileniilor.

În raportul diplomatului bizantin Panites Priscus,aflat în anul 448 la curtea neîmblânzitului Atila, semenţionează câteva cuvinte clare dacice: meiu, mied, co-libă; iar la masa dată de Atila în cinstea diplomaţilor s-a vor-bit şi în limba Ausonică carpato-dunăreană, dacică.

(foto: Daniel Ciorjan)

Arcul de Triumf

al lui Constantin cel Mare - Roma




12

Reflectări ale geto-dacilor în scrierile apocrife

(din volumul ISTORII NEELUCIDATE ) Silviu N. Dragomir

Termenul aprocrif (de la grecescul Apokryphos =apo, ca preverb şi kryptein, verb cu semnificaţia de „a as-cunde”; iar în ebraică: Sepharim genuzim = „cărţi ascunse”)apare în ochii creştinilor ca echivalent pentru: primejdios,dubios, blestemat sau diabolic. În cele ce ne interesează,noi vom face doar un simplu excurs în textele vechi, undese consemnează ipostaze livreşti ale sfintei tradiţii, pe carele vom lua ca documente în speţa propusă. Deci, nu nepreocupă canonicitatea textelor abordate, ci doar referirileinedite în ceea ce ne priveşte ca popor.

Protoevanghelia lui Iacob, capitolul „Viaţa<părinţilor după trup> ai lui Iisus”

În prima şi cea mai veche evanghelie apocrifă, în-suşi Iisus le povesteşte Apostolilor, pe Muntele Măslinilor ,după înviere, cine i-au fost părinţii şi cum a copilărit El. Titluloriginal era, probabil, Cartea lui Iacob, care se citea iniţialca fiind canonică în vechile biserici ortodoxe din Orient, aşadupă cum afirmă Origen. Reţinem din perspectiva aprocrifăcă moartea, drumul spre cerurile nepieritoare unde nu estenici întristare, nici suspin, era pentru Iisus văzută ca pe o

uşurare, întocmai viziunii neamurilor traco-geto-dace, careatrăsese, în fapt acea cunoscută legendă asupra modului în care şi dânsele întâmpinau veşnicia, spre deosebire decelelalte populaţii (inclusiv cea iudaică), care îşi plângeaumorţii cu jale deosebită, turnându-şi ţărână în cap şi smul-gându-şi hainele de pe trup.

Dar, să vedem ce a spus Iisus întregii familii re-unite în momentul în care Iosif, tatăl său de 111 ani, şi-adat duhul: „Mare bucurie îl aşteaptă acolo pe iubitul Meutată Iosif. Din clipa în care sufletul i-a părăsit trupul pentrudânsul s-a isprăvit orice durere. A apucat pe calea îm- părăţiei veşnice lăsând în urmă, odată cu trupul, toate chi -nurile şi îndeletnicirile deşarte ale acestei lumi şi acum se

îndreaptă spre locul de odihnă [...] din cerurile nepieritoare”.Comentariile referitoare la aserţiunile prin care se

afirmă că geto-dacii erau „creştini înaintea creştinismului”ar fi posibil să aducă o notă în înfăţişarea lucrurilor.

Protoevanghelia lui Iacob, idem, capitolul „Doliuîn casa lui Iosif”

În această scriere se mai fac interesante referiri şila concepţiile ascetice ale înmormântării anahoreţilor dinpustiurile Egiptului, precizând-se ca „părinţii pustiei refuzauînmormântarea fastuoasă şi ceremonioasă, ei dorindu-şi omoarte discretă, precum viaţa pe care a trăit-o” .[Iisus, n.n.]către fecioară: „O maică Maria, unde sunt toate lucrurile fă-

cute de el din copilărie şi până acum? S-a isprăvit cu toate,ca şi cum el nici n-ar fi fost pe lumea aceasta”. Deci, ca la

schimnici: Moartea nu e bună, nici rea. Ea îndeplineştedoar porunca Domnului. Omul o face bună sau rea, dupăcum a trăit, pios sau nu, de-a lungul vieţii. Rezultă argu-mente şi similitudinea care se pot adăuga la situaţia ivită într-un capitol viitor: „Taina înmormântării lui Ştefan cel Mare” .

Evanghelia lui Pseudo-Toma, capitolul „Naş-terea şi copilăria lui Iisus”

Această evanghelie, cunoscută şi ca „Povestirilelui Toma, filosoful israelit, despre copilăria Domnului”, ridică în mod acut probleme stranii privind atât pe gnostici, cât şipe esenienii aflaţi în Valea Iordanului, în paralel cu pleistoii aflaţi în zona Carpato-danubiano-pontică, în ceea cepriveşte similitudinile dintre ei, mergând până la asemuirivizibile; iar asta în ciuda marii depărtări spaţiale dintre celedouă grupări. Perioada apogeului (secolele I î.H. şi d.H.),a felului de proprietate (v. Antichităţii iudaice), a traiului ş.a.,fac din ambele „secte” un amalgam ce va trebui analizatseparat.

Evanghelia lui Petru, capitolul IV

Începutul evangheliei s-a pierdut, iar restul a fost împărţit în capitole. Merită să reţinem: „Irod a poruncit să-lia pe Domnul zicându-le: Faceţi totul precum v-am zis...Şiridicând crucea în picioare au scris pe ea: Acesta esteregele Israelului”. Putem observa că procedura crucificăriiera de import la evrei, aceştia obişnuind să-şi lapideze con-damnaţii la moarte. Doar romanii, care ştim că roiseră cuşapte secole în urmă din spaţiul geto-dacic – acolo undelegile firii pretindeau că: Ce ţi-e scris, în frunte ţi-e pus! -,obişnuiau ca după şedinţa tribunalului motivul condamnăriisă fie consemnat, deci scris, pe o tăbliţă, iar condamnatulsă meargă cu tăbliţa atârnată de gât, după care aceastaera prinsă sus pe cruce, în frunte. Era, într-un fel o confir-

mare, o concretizare a acelei cunoscute legi a firii.Excursul întreprins pentru a căuta oglindiri ale

strămoşilor noştri atât în Biblie, cât şi în scrierile apocrife,trebuie considerat ca o simplă sondare a unei vaste plajede informaţii, care abia de acum urmează să fie cercetată în amănunt. Ca să nu punem la socoteală că studierea în-tregului corpus apocrif se află la primii paşi, noi neavândla dispoziţie decât aşa-zisele „evanghelii” (v. CristianBădiţă, Evanghelii apocrife), de restul celorlalte apocrifenedispunând încă, iar asta şi din pricina barierelor de limbă.

Prin cele expuse până aici, în fond semnalăm doar domeniul respectiv, ca şi o multitudine de date care au fost

aproape neglijate până în prezent.




13

STINDARDUL DACIC

ÎN AMERICA PRECOLUMBIANĂ Eugen Costel Popescu

Pare surprinzătoare existenţa stindarduluidacic, capul de lup, simbolul lui Saturn şi corpul deşarpe în America precolumbiană.

Pentru cei care mai sunt şi astăzi darwinişti

este de neconceput chiar dacă dovezile îi contrazic, sănege concepţia lor „că strămoşul omului estemaimuţa”, care încă mai persistă. Darwin a murit, amurit şi teoria lui, iar ceea ce mai rămâne din darwi-nism este adaptarea la mediu.

Cândva, odată, în urmă cu 10-15000 de ani, pe pământ era o mare civilaţie, poate mai avansatădecât civilizaţia mileniului III. Se pare că ea este con-tinuatoarea civilizaţiei uriaşilor (nu a giganţilor), iar dovezi sunt numeroase. Amintesc doar două: a)Americo Vespucci (1454-1512), în cartea „Lumeanouă”, atunci când a ajuns în Antile, scrie: „Am dat

peste o aşezare de 12 case, unde am găsit şapte femeide o statură atât de mare, încât nu exista nici una din-tre ele care să nu-mi fi întrecut înălţimea cu o palmăşi jumătate... au sosit 36 bărbaţi şi au intrat în casa încare ne aflam noi şi erau atât de înalţi cu toţii, încâtmi-ar fi depăşit statura, chiar dacă ar fi stat în ge-nunchi... şi văzându-ne atât de piperniciţi, au începutsă ne vorbească, să ne întrebe cine suntem şi de undevenim” (bib. 36 pag. 94), iar la pag. 95 „Erau paşnici,erau frumoşi, erau bine legaţi, aveau aceleaşi trăsăturirasiale (rasa albă) şi purtau părul negru foarte îngrijit,

lung sau scurt”, apoi continuă cu descrierea femeilor:„Sunt atât de frumoase şi foarte albe, încât par «driadesau nimfe ieşite din fântânile despre care vorbescvechile fabule»”, iar a doua dovadă o enunţă BernalDiaz (bib. 38, vol. II, pag. 14). Citez: „Ei ne-au spus(Mayaşii), tot ce ştiu despre strămoşii lor, că învechime trăiau printre ei bărbaţi şi muieri uriaşi la trupşi ciolănoşi, pizmoşi şi cu apucături mârşave din care

pricină s-au războit cu ei şi i-au ucis, iar cei rămaşis-au prăbuşit şi ei. Ca să ne arăte cât de uriaşi erau, neaduseră un ciolan al unuia din ei, ce era tare gros şilung de-un stat de om, şi era osul de la genunchi şi

până la şold. Ne-am măsurat cu el şi era chiar cât

mine”. Chiar şi aceste dovezi confirmă existenţa uri-aşilor în vremurile de demult, iar dacă luăm în con-sideraţie că un femur avea mărimea unui om, atuncichiar înălţimea lor era considerabilă. În legendele atâtale aztecilor, cât şi ale incaşilor se confirmă nu numaiexistenţa lor, dar şi o civilizaţie a lor anterioară ti-tanilor. Citez (bib. 36 pag. 282): „Şi unii şi alţii(Aztecii şi incaşii) apelează la strania legendă a unor giganţi care ar fi stăpânit pământul inaintea lor”.

Din datele enunţate mai sus rezultă că uriaşii

erau albi (din rasă albă), cu părul negru şi mai esteceva, ei convieţuiau cu oameni de statura noastră.Creşterea şi dezvoltarea unei fiinţe umane la

statutul de uriaşi are două cauze; cauza genetică şicauza hormonală.

Ce a determinat sau a favorizat aceste cauze,nu se cunoaşte. Cert este că dispărând cauza, dispareefortul.

Urmaşa şi poate moştenitoarea civilizaţieiuriaşilor (nu a giganţilor) este civilizaţia Titanilor, ci-vilizaţie ce atunci avea posibilitatea (ca şi noi azi) săcunoască şi să călătorească pe tot globul pământesc.

Să revenim la stindardul dacic în teritoriul




14

maya. Menţionez, din nou, că numele maya atribuitvechii populaţii precolumbiene, nu este cel corect,deoarece Maya era un alt nume dat Herei, bazileea ti-tanilor, dar prezenţa titanilor pe continentul Americanera mult înainte de existenţa pământeană a Herei.

În desen, încadrat în glife, (reproducere din

bib. 38 pag. 260), în partea stângă sunt doi regi, unulcu stindardul dacic, stindard numit de mayaşi şarpelecu pene, numit Quetzalcoatl, sau, după unii autori, şiKukucan (dacă am înlocui litera K cu G, atunci amavea Gugu-can, can=paradis, iar Gugu este vârfulmuntelui Godeanu), sau Kukulkan. Mayaşii au avutşi un zeu creator numit Gugumatz sau Cucumatz (bib.25 pag. 150). Al doilea rege din stânga, cel de dea-supra, are ca simbol crucea, simbol ce a dispărut ulte-rior din teritoriul Americii precolumbiene, posibil săfie Uran sau poate Atlas. În partea dreaptă sunt doi

regi mayaşi, deoarece la mayaşi numai regii aveauvoie să poarte ciorapi.Interesant este, de asemenea, că în vremurile

acelea, au fost două mari războaie, al lui Saturn cuOsiris şi al lui Troian (Atlas) cu Zeus, şi nu se ştiedacă populaţia Maya a participat la aceste războaie şide partea cui a fost. Mayaşii par să confirme existenţaacestor războaie. Există scene de luptă între albi şinegri. „Două vase de ceramică dscoperite la Chimboteşi Trujilio, în Peru, ilustrează o luptă dintre războinici-albi şi negri” (bib. 36 pag. 44). Lupta dintre albi şinegri nu putea fi pe vremea lui Saturn, deoarece elavea ca aliat pe regina populaţiei negre numită Aso,dar când Zeus, nepotul lui Saturn, ocupă teritoriile ti-tanilor, Balcanii şi Asia Mică, atunci este posibil să fitrimis trupe în America de azi, pentru a cuceri zonacontrolată de Atlas. Populaţie negroidă, posibil dinEtiopia şi Sudanul de azi, cunoscută în istorie ca po-

pulaţie Dasa (posibil D-Aso). Acest război între Atlasşi Zeus, pe pământ american este reprezentat şi întemplul războinicilor din ChiChen Itza „O frescă dintemplul războinicilor din ChiChen Itza înfăţişează oluptă între localnici şi potrivnicii lor, veniţi pe mare,

cu pielea albă şi păr blond” (bib. 36. pag. 44). Maimult chiar, cele două statui din templul războinicilor (a celor o mie de războinici), reprezintă un localnic şiun european, iar poziţia personajelor respective esteaceeaşi cu poziţia pe care o are un cosmonaut care stăîntr-o rachetă în timpul lansării.

Există multe dovezi de existenţă a europe-nilor în America, cu mult înainte de venirea spanio-lilor. „Şirul surprizelor continuă: de la nord la sud, cao sfidare, elementul blond”, „O parte din mumiiledezgropate din nisipul ţărmului peruan se înscriu în

aceeaşi categorie, părul lor variind între blond şi şaten

ondulat” (bib. 36 pag. 44) . Încă o dovadă: „Thor Hey-derdahl a cercetat atunci codicele Tonalamatl şi întrecele 275 de personaje desenate aici a numărat peste osută cu păr de culoare deschisă”(bib. 36 pag. 44).

Datorită dovezilor de prezenţă a europenilor în America, putem să înţelegem existenţa stindardului

dacic acolo, emblema lui Saturn, numit de ei „Şarpelecu pene”.

Interesantă, logică şi asemănătoare cu cea eu-ropeană, dar completă este şi definiţia lui Saturn, iar,

prin el, a lui Quetzalcoatl (Şarpele cu pene), „Zeu alvieţii, creator al omului, triumf al spiritului asupra ma-teriei, astru şi rege” (bib. 36 pag. 214). Dacă Saturn afost şi regele lor şi astfel se explică stindardul, multmai târziu dacic şi nu era o reprezentare întâmplă-toare. Faptul că era zeu al vieţii se confirmă că Saturnşi Zamolxe este aceeasi persoană, iar creator al omu-

lui, dovadă ce s-a găsit în Egipt (Imperiul vechi), undeSaturn şi Latona sunt aceleaşi persoane cu Adam şiEva. Mai greu este de explicat noţiunea de astru. Seştie că Titanii locuiau sub Steaua Polară, numită şiStâlpul lumii, sau mai târziu Axa lumii (Axis mundi),locul, singurul loc, unde se făcea legătura între cer şi

pământ, iar egiptenii îi spuneau Get (Djed), dar mayaşii preaslăveau Luceafărul, planeta Venus. Nuîntâmplător romanii îi spuneau lui Latona, Venus, maiales că Latona urmează la domnie după moartea luiSaturn. Mayaşii spuneau că „Venus se naşte la Tula,din cenuşa regelui” (bib. 36 pag. 215). Cercetătorii deastăzi interpretează greşit naşterea Latoniei la Tulamayaşă, când în realitate este vorba de Tula Titanilor.

Este normal ca simbolul şarpelui să aparţinăTitanilor şi el se găseşte şi în Egipt în vechile picturice au rămas din Imperiul vechi, unde stelele suntreprezentate sub forma de şerpi, deoarece stelele serotesc într-o mişcare şerpuitoare (asemenea deplasăriiunui şarpe), în jurul Stelei Polare, locul de origine şiexistenţă a Titanilor, dar de ce cu pene(?). Părerea meaeste că aici este vorba de o confuzie, şi am sădovedesc lucrul acesta, confuzie între noţiunea de

Quetzal, pasăre existentă în zona respectivă, şi adevăr ce este enunţat de o legendă veche existentă în Analeledin Cuauhtitlan, sub forma unui poem, din carespicuim câteva idei (bib. 36 pag. 215), „îşi puse zauade quetzal şi masca de palide turcheze”. Aici găsimadevărul. Quetzal nu era pasărea de care toţi fac vor-

bire şi era „zaua de quetzal”, ce în termeni actuali senumeşte „costumul de cosmonaut”. Şi nu este tot.Legenda continuă: „Toţi priveau cum se înalţă (navacu care călătorea, n.a.)... S-a preschimbat îndată într-un luceafer alb, învăpăiat”. În ziua de astăzi, acest

lucru este sinonim cu lansarea unui satelit, ca după un




15

timp, pe cer apare o zonă luminoasă, iar mai târziu,lumina este asemenea unei stele, dar cu o mişcarerapidă, aici „luceafăr alb”.

Şi nu era prima plecare, dar întotdeauna sprerăsărit, la Regele Răsăritului, „singurul judecător suprem al tuturor împăraţior”, (bib. 36 pag. 248), aşa

cum se spune în Popol Vuh. După o luptă indecisă, laTula, patru eroi pleacă în mod asemănător, „cei patruvor dispărea, pur şi simplu, în vârful muntelui, ca şicând s-ar fi urcat la cer”... „şi pornind şi-au spus: Sămergem spre Răsărit spre locurile de unde au venit

părinţii noştri (deci părinţii lor nu erau la Tula, cea dinAmerica n.a.). Au plecat în mod sigur pe mare, cânds-au dus spre Răsărit pentru a primi învestitura îm-

părăţiei (deci învestitura se făcea de dincolo de maren.a.). Şi acesta este numele Domnului, Regele Răsări-tului (Nacxit), unde au ajuns” (bib. 36 pag. 248).

Sunt mai multe reprezentări grafice în zonă,ce mulţi au crezut că sunt nave extraterestre, când, înrealitate, erau Titanii şi navele lor, lucrul posibil da-torită ştiinţei şi tehnologiei din vremea respectivă.

Să combinăm spusele lui Anale. Pentru în-ceput ofer un citat (bib.36 pag. 214) „Quetzalcoatlavea să părăsească Tula, îndreptându-se spre răsărit,nemulţumit de faptul că supuşii săi nu-i dădeau as-cultare şi nu-i respectau învăţătura”, iar în poem sespune „Spre Tula-ndreptându-şi privirea, el pornise a

plânge cu lacrimi ca ploaia bogată... Şi-ajuns pe ţăr-mul mării nesfârşite (ocean n.a.)”, (pag. 215). Aicieste cheia rezolvării acestei probleme. El pleca dinTula, la regele Răsăritului, ca să ajungă la Tula, laTula de dincolo de ţărmul mării nesfârşite (azi oceanulAtlantic, n.a.), în capitala regală unde se află, „singu-rul judecător suprem al tuturor împăraţilor”, adică un

bazileu, Tula care se găsea la est faţă de continentulamerican. Este logic, nu putea pleca din Tula ca săajungă tot la Tula, era altă localitate, altă reşedinţă cenu putea fi în Europa.

Diego Rival, în cartea sa Civilizaţia Maya,confirmă spusele celorlalţi cercetători, că Quetzalcoatl

a fost învins de duşmanul lui, Tezcalipoca, simbol jaguarul, amator şi adept al sacrificiilor umane, obiceimenţinut până la venirea spaniolilor. Acest război, catoate războaiele de până acum, are ca vopsea compo-nenta religioasă sau socială, pe care amatorii de crimeo enunţă, culmea ironiei, cauză umanitară.

Războiul era religios, deoarece Tezcalipoca făcea sacrificii umane în numele credinţei, lucru deneacceptat de Quezalcoatl, „Şarpele cu pene a plecatdin Tuia, după ce au început sacrificiile omeneşti.Acum este stăpân Jaguarul, simbol al lui Tez-

calipoca”. Interesant este în special faptul că pe

reprezentările grafice ale lui Tezcalipoca, regele apareavând pe umeri pielea de leopard, aşa cum eraureprezentaţi Osiris şi Horus.

Quetzalcoatl înseamnă, ca şi Kukulklan,şarpele cu pene. Quetzal este o pasăre din America,de culoare verde, culoarea costumului regelui din Tula

mayaşă, înainte de a părăsi teritoriul maya (zaua dequetzal, zaua de culoare verde), „Queltzal, acea pasărede un verde strălucitor care se sinucide când cade încaptivitate” (bib. 36 pag. 362), iar coatl înseamnăşarpele, a fost şi este simbolul înţelepciunii. De aiciapare denumirea de „şarpele cu pene”. Şarpele esteacelaşi cu Dragonul ceresc care întotdeauna aveacoada bifurcată, şi era mijlocul de transport al fiinţelor cereşti. Şarpele sau dragonul în cultura mesopotami-ană, şi nu numai, înghiţea apa oprind ploile, iar primă-vara el trebuia ucis sau obligat să elibereze apa şi

astfel să înceapă să plouă. La toate neamurile vechi,în afară de egipteni, simbolul cerului era dragonul, eraşarpele. În religia mayaşă, şarpele era aducător de

ploaie, iar şarpele sau dragonul «Itzamna» era cerul.Tot la mayaşi Ahaucan (Aha=apă, Can=paradis) eraSuveranul şarpe sau Marele preot. Caduceul cu cei doişerpi înseamnă înţelept şi profet, iar caduceul cu patruatingeri (încrucişări) de şerpi înseamnă înţeleptullumii, înţeleptul celor patru puncte cardinale şi puţinisunt oamenii care, pe drept, au purtat acest simbol.

Quetzalcoatl fiind învins a trebuit să plece,citez „Queltzalcoatl a fost învins şi exilat; el a plecatdin golf, de la malul «Mării divine», spre misteriosul«Ţinut negru şi roşu», ţara Aurorei pe care legendeleo localizau dincolo de orizontul oriental; urcat în lun-trea lui fantastică, din şerpi uriaşi, el dispareîntr-acolo”.

Ţara Aurorei este un teritoriu nordic. Şi astăzifolosim termenul de auroră boreală, dar de dataaceasta numai pentru zona polului nord, iar ţinutulroşu şi negru nu este altceva decât Europa de azi,deoarece este aşezată la Nord (negru) şi Apus (roşu),iar, după spusele lui Platon în descrierea Atlantidei,

este la apus şi miază-noapte. Se confirmă că acestmisterios ţinut nu este altceva decât ţara Ramilor, ţaraRam-manilor, sau, dacă vreţi, regatul Titanilor şi nuîntâmplător este o ţară în lume ce se numeşte Ramaniasau România. Mayaşii aveau o stelă sacră, cu patrufeţe acoperită de patru culori, roşu, galben, albastru şiverde, iar aceste culori sunt ale păsării Phoenix, cutoate că scriitorii latini spuneau că pasărea Phoenixare trei culori: roşu, galben şi albastru. Să fie oare în-tâmplător că ţara respectivă are pe drapelul ei acestetrei culori, sau ele sunt tradiţie şi moştenire de la

străbuni? Nu cred în coincidenţe, fiind vorba de ace-




16

laşi teritoriu locuit vreme de 15 milenii de acelaşineam. Titanii erau împotriva sacrificiilor umane, cutoate că urmaşii lor, Daco-Geţii, la 25 de ani, maiaruncau un om în suliţe (în tratate găsiţi la cinci ani,atunci când, la cinci cicluri de patru ani se adăuga ozi, iar a şasea zi se adăuga după cinci ani), deci la o

generaţie, numit şi „Anul Zamolxe”, obicei ce, atunciera în toată lumea, la Roma în fiecare an, suedezii la9 ani (unde avem date). Să nu credeţi că luau unul laîntâmplare, luau pe cel mai frumos sau cel mai cura-

jos. Iată cum se petreceau lucrurile la Roma. Citez(bib. 39 pag. 124): „Dintre toate sacrificiile, unul aveao valoare simbolică deosebită, fiind un fel de rege alSaturnaliilor romane. Un prizonier era învăţat de 8

preoţi timp de un an arta de a trăi ca un rege. I se ofer-eau 4 soţii şi de la cei 8 preoţi”. Acum înţelegem dece, după scriitorii antici, Geto-Dacii erau nemulţumiţi

sau supăraţi, că cel ales sau care s-a oferit, nu a datdovadă de curaj. Diego Rival, şi nu numai, oferădovada că titanii refuzau sacrificiile umane; citez:„Quetzalcoatl, a cincelea dinast din Tula, a trebuit săcedeze locul noilor invadatori, deoarece neprihănit,

binevoitor, el s-a opus, cum am mai arătat, sacrificiilor umane, propunând, în schimb, ca ofrande de flori şi

plăcinte de porumb sau, la nevoie, sacrificii de păsărisau fluturi”.

Quetzalcoatl este învins şi obligat să plece, posibil după domnia lui Sarmis (Hermes, Tarmus),deoarece la venirea spaniolilor strigau Maya, numelelui Hera (Ana, Elena, Ile-ana sau Diana/Dea-Ana – Anu se confunda cu Diana, sora lui Apollo, din gemeniinăscuţi de Latona), crezând că sunt urmaşii ei, numece a rămas până astăzi, ca mayaşi la populaţiaAmericii precolumbiene.

Toţi sunt de acord, conform credinţei şi le-gendelor că primul titan Quetzalcoatl i-a învăţat pelocuitori să cultive şi să folosească porumbul ca hrană,dar, dacă este adevărat, atunci înseamnă că titanii cul-tivau porumbul şi cunoşteau foloasele consumului de

porumb.

Întrebarea se pune, de ce şarpele cu pene?Şarpele era simbolul titanilor, fiind locuitori substeaua Polară (mersul sinusoidal al stelelor în jurulStelei Polare, asemănător mersului unui şarpe), iar ex-

presia „cu pene”, unde avem rezolvarea în scrierea hi-eroglifică din Imperiul Vechi (vezi fig. 2, 10, 12, 17,18). Pana sau penele erau apanajul regilor titani. Înconcluzie: Şarpele cu pene nu este altceva decât regeal titanilor, rege ce a domnit în vremurile acelea în ac-tualul continent american.

Odată cu plecarea lui Quetzalcoatl, avem şi

ceva din religia titanilor, religie monoteistă, explicată

de titanul Sarmis (Hermes Trismegistul), iar maitârziu grecii spuneau că „Zeul Daco-Geţilor nu arenume”; citez (bib. 31, pag. 54, pct. 34): „Şi din această

pricină nu are Nume, căci el este Tatăl Unul; şi deaceea el nu are nici un Nume, căci el e Tatăl tuturor”.Aceeaşi Dvinitate se numeşte, astăzi, Dumnezeu.

Mi-am pus întrebarea: când egiptenii au re-nunţat la religia monoteistă a Titanilor, deoarece sespune că Egiptul a fost ultimul dintre teritoriilecucerite de Titani şi Atlanţi, de unde au fost obligaţisă plece. Explicaţia am găsit-o la Herodot în ale sale Istorii; citez din Secretele oracolelor antice de PhilippVandenberg, pag. 54: „Faraonul Cheops, care dupăHerodot, a oprit poporul să meargă la slujbe reli-gioase”. Atunci s-a trecut la credinţa în zei, cu toatecă zeii lor, mai târziu au fost regii Titanilor şi Atlan-ţilor, şi tot atunci preoţii l-au transformat pe faraon în

zeu pământean, crezând că este egalul lor, sau poatechiar mai mult. În acest context al schimbărilor reli-gioase, începând cu regele sau faraonul Cheops(Khufu), Dinastia IV, 2613-2590 î.H., piramidele întrepte, simbol al muntelui sacru, simbol religios, aufost transformate în mastabe (locuri de înmor-mântare), prin acoperirea treptelor cu blocuri de piatrăşi crearea de acoperiş. Mai mult chiar, a modificatsimbolul Latonei, numit astăzi Sfinx, a mutilat faţa eişi a făcut-o să semene cu a lui Keops. Este drept că,mult mai târziu, Akenaton, pentru 17 ani, a căutat sărevină la vechea religie monoteistă, în forma ei mo-dificată.

În Egipt este o stelă, apărută mai târziu, ceaminteşte de vremurile de demult când Djoser sauAha, care nu este altcineva decât Atlas sau Troian,spune că din cauza secetei prelungite, regele a trebuitsă împroprietărească supuşii, atunci când regele eraobligat să asigure hrana supuşilor săi, împroprietărirece nu-şi avea rostul. După părerea mea, fiind secetă

prelungită şi, posibil, începutul deşertificării de astăzi,Atlas a creat Nilul în teritoriul egiptean, iar donareade pământuri trebuie să fi fost către locuitorii din

Etiopia sau Sudanul de astăzi, care au fost văduviţi deexistenţa apei, şi deci a culturilor în zona respectivă,lucrul uşor de dovedit prin existenţa în adâncime amâlului adus de Nil în Sudan sau Etiopia, azi zonădeşertică. Această faptă, a aducerii Nilului în Egipt,nu este ceva deosebit, deoarece Troia (Atlas) a tăiat şimuntele de la Cazane la Porţile de Fier, creând maitârziu actualul curs al Dunării.

Pentru a dovedi faptele mârşave ale lui Keopsşi a urmaşilor săi, mai ales că prin Diodor am doveditcă templele din Karnak şi Teba au fost construite de

Sarmis (Hermes), putem face în piramida înclinată o




17

nişă, până la piramida originală, până la blocurile de piatră, şi nu ar fi exclus să avem surprize să găsimreprezentări grafice din viaţa, religia sau civilizaţia Ti-tanilor sau Atlanţilor.

Titanii, în credinţa lor, foloseau semnul crucii,lucru ce reiese şi din citatul următor, cu toate că Atlas

era întotdeauna reprezentat având lângă el crucea, şiastfel se dovedeşte că semnul crucii ca simbol religiosa apărut prima dată la Titani, simbol pe care alte nea-muri l-au interpretat ca fiind cele patru puncte cardi-nale: „Dar, înainte de plecare, anunţă că va reveni

pentru a începe o nouă eră. Şi cum în cursul rătăcirilor sale epice, înainte de dispariţia în marea orientală, ela lăsat pe trunchiurile copacilor un semn gravat înformă de cruce, simbolizând punctele cardinale. Cândmarile cruci desemnate pe pânzele navelor lui Cortezau apărut la orizont, aztecii din anul 1519 au fost con-

vinşi că regele Quetzalcoatl revenise. Şi tocmai din-spre est de unde dispăruse”, mai mult decât atât, „Certeste faptul că precolumbienii au aşteptat întoarcereazeului lor şi s-au format în cultul acestei reîntoarceri.Credinţa lor atât de mare, în acest sens, încât, atuncicând spaniolii au sosit la ţărmurile Mexicului, au fostluaţi drept soli ai lui Quetzalcoatl” (bib. 36 pag. 216).

Până acum am analizat numai America denord. Să vedem dacă există dovezi despre Saturn şistindardul dacic în America de sud. Sunt mai multedovezi de importanţă mai mică sau neînţelese astăzi,dar vă ofer o singură dovadă, unde aceste simboluriapar sub denumirea de Dragon. Citez (bib. 36 pag.317): „Dragonul îşi are reşedinţa în spaţiile infiniteale Oceanului, Cerului şi Pământului... manifestându-şi puterea ca Tunet, Fulger, Cutremur şi Ploaie”.

În afară de epitetul de cutremur , toate cele-lalte sunt atribuţiile lui Saturn în toată lumea de atuncişi chiar mai târziu, până la creştinism. Prin acest citatse confirmă existenţa stăpânirii titanilor asupra celor două Americi. Şi mai este ceva. „Marele Demon(demon în înţelesul chiar şi vechilor greci, demon=fi-inţă divină, n.a.) şi patru zei care sunt creatorii şi

stăpânitorii forţelor şi fenomenelor lumii indiene. De-monul este reprezentat de un dragon cu forme mon-struoase”(bib. 36 pag. 316). Acest citat explică

beneficiile în timpul spăpânirii Titanilor, iar mai târziuegiptenii demonizează faptele lor bune cu atacul în

principal asupra lui Saturn. Atunci, ca şi astăzi şi în-totdeauna, şarpele a fost simbolul înţelepciunii; citez(bib. 36, pag. 92): „Să mai amintim că şarpele înţelep-ciunii, unul din simbolurile de bază ale religieiegiptene, există, cu aceeaşi funcţie, atât în lumeamaya, cât şi în cea a incaşilor”.

Voi mai folosi încă un citat care va crea dis-cuţii: „Stând în faţa marelui sanctuar al lui Pachaca-

mac, am avut de multe ori senzaţia că paşii mei calcăsuprafaţa de legendă a drumului sacru, umblat cu miide ani în urmă de sufletul Wallaşilor. Drumul veşniciei

preincaşe, acel Wakoto, are zeci de ramificaţii, dar celadevărat se află sus, la trei mii de metri altitudine, înmunţii Viuda, unde se mai pot vedea şi urmele mega-

litice ale aşezărilor şi sancuarelor wallaşilor”(bib. 36 pag. 313). Parcă seamănă wallaşi cu valah. Să fie osimplă coincidenţă? Oare! Eu nu cred în prea multecoincidenţe. Şi ca să nu fie o simplă coincidenţă, oofer şi pe a doua. Populaţia Inka avea semnul crucii,simbol atât de vechi încât au şi uitat semnificaţia ei,ceea ce înseamnă că a fost adus, probabil de Titani,cei care au folosit pentru prima dată semnul crucii şii-au înţeles semnificaţia, care este aceeaşi ca şi astăzi.Citez (bib. 34 pag. 121) câteva indicii cu privire launiversalitatea simbolului crucii, oferite de relatarea

lui Garcilaso de la Vega, urmaş al lui Inka, unde sespune: „Regii Inka aveau la Cusco o cruce din mar-mură roşie cu alb numită «japs cristalin»; nu se poatespune de când o aveau. Crucea era pătrată, egală atâtîn lăţime, cât şi în înălţime; putea măsura trei sferturide cot, mai de grabă mai puţin decât mai mult, fiecare

braţ fiind lat de trei degete şi tot atât de adânc. Eracioplită cu măiestrie, dintr-o singură bucată, colţurileerau îngrijit prelucrate, iar piatra era fin şlefuită şi lus-truită. O păstrau într-unul din palatele lor regale nu-mite huanca, ceea ce înseamnă «locul binecuvântat».

Nu se închinau la ea, dar o venerau, probabil datorităformei sale frumoase sau dintr-un motiv, pe care nu-l

puteau defini”.Aşa cum am spus, crucea este simbol titanic

religios şi laic şi ca dovadă este că ea se găseşte înAmerica precolumbiană, teritoriul unde se certificăexistenţa Titanilor şi din toate nemurile vechi, numaial Titanilor şi Atlanţilor, cu toate că ea exista la toateneamurile vechi, iar dovada o oferă citatul (bib. 25

pag. 149): „Semn emblematic sau magic în cultearhaice, solare şi ignice, prezente în mitograme, in-scripţii şi imagini cu caracter mitologic în Egipt,

China, India, Creta, Africa şi Australia”, iar astăziavem dovada că şi în America precolumbiană. So-cotesc neam vechi, neamurile ce se găsesc în„războiul neamurilor”, războiul din Troia, din 1280î.Hr. La neamurile noi nu se găseşte în istoria lor sim-

bolul crucii, sunt prea tinere ca să-l înţeleagă.Tot prin Dragon, prezenţa lui Saturn se

găseşte şi în Asia. În Japonia, „Dragonul întruchipeazăzeul ploii” (bib. 34 pag. 135). Acelaşi atribut îl are şiîn China. Mai mult, chiar în Asia, în special „în estulAsiei, dragonul este considerat cel mai adesea un sim-

bol al norocului capabil să producă elixirul nemuririi”(bib. 34 pag. 134). Dragonul este reprezentat de şarpe,




18

şarpe care este simbolul înţelepciunii, al victoriei spi-ritului asupra materiei, iar în varianta Uroboru sauUruburu, reprezintă succesiunea ciclurilor a morţii şiînvierii la infinit, atât a omului, cât şi a naturii.

În legătură cu atribuţiile lui Saturn de victorie(triumf) al spiritului asupra materiei, în Asia, prin Yin

şi Yang nu este altceva decât căutarea echilibruluiîntre spirit, în varianta de energie, şi materie. ReligiaBrahmană o enunţă doar teoretic şi singura religie cea căutat să pună în practică această idee, dar fărărezultate, a fost religia budistă.

Ca să fie triumf al spiritului asupra materiei

trebuie ca omul să fie conştient de faptele sale, să vadăîn totalitate efectele lor, să vadă dincolo de orizont,dar până atunci mai trebuie să treacă secole, ca săajungem, după opinia mea, la civilizaţia titanilor, laomul conştient, la fapta conştientă şi totul în folosuloamenilor şi al colectiviţăţii, şi numai atunci putem

spune că suntem urmaşii titanilor. Pentru Titani şi ci-vilizaţia lor, noi astăzi suntem nişte primitivi, răul voitsau fără voie domină binele, iar ignoranţa doreşte pu-terea sau banul. Chinezii au o maximă „înţeleptul pemal, nebunul întotdeauna pe val”.

TRADUCEREA TEXTULUI

DE PE PLACA DE PLUMB NR. 118 Mioara Căluşiţă-Alecu

Un text scris într-o limbă necunoscută, tradus pe baza asemănării cuvintelor cu unele din limbi vechicunoscute, poate fi interpretat în mai multe feluri. Plă-cile de plumb şi inscripţiile lor au fost studiate de DanRomalo, care a publicat şi o traducere aproximativă a

textelor [3]. Am studiat lucrarea sa şi m-am străduitsă realizez o traducere mai precisă.

În acest articol, voi prezenta placa nr. 118 şivoi arăta patru traduceri realizate de diferiţi cercetă-tori.




19

Traducerea posibilă, făcută de mine, a textului scris pe placa nr. 118:

Pentru cine nu vrea să lase inima cetăţii gete fără conducere, recâştigă pământul pus pe râu. Aşavrea să-i cuibărească acolo pe ai săi deoarece Boeribisto după ani, ar domni, din nou peste cetatea

getă, dacă acesta se ridică în urma lui. Aşa Boery-bisto a repus Cenio care stătea fără utilizare. Nobilul Boeribisto astfel puse în Capono, la poarta protejatăcu apă pe Timotip. Pe Cenio repus, îl lasă nobileicetăţi mare preot.

Traducerea cuvânt cu cuvânt.1| Nu pentru cine vrea să lase inima cetăţii2| gete fără conducere recâştigă pământul pe râu pus3| aşa vrea să facă a lor săi cuib acolo întru-4| cât boeribisto ar reuni după ani5| din nou peste cetatea getă dacă aceasta ri-

6| dică în urma lui boerybis-7| to aşa a repus cenio care stătea8| fără utilizare nobilul (puternicul nostru) boeribs-9| to astfel puse pe capon-

10| o la poarta protejată cu apă (sar mon gato) pe timo-11| tipo cenio reaşezat îl lasă12| nobilei (puternicii noastre) cetăţi kotopol [1, 2].

Traducerea posibilă, făcută de Dan Romalo,a textului scris pe placa nr. 118:

Oricine vrea să lase inima getului orăştean curemuşcări, recâştigă Jiul (pe care) romanul (sau geto-dacii filoromani) al său vrea să-l facă (pentru ca pe) ai săi în el să-i cuibărească, întrucât (deoarece) Boere-bista ar domni de anul nou peste getul orăştean dacăacela se ridică în urma lui. El însuşi Boerebista s-a (în semn de a fost) repus Ceniu ce stătuse fără între-buinţare (până când) nobilul Boerebista s-a supus, îna Căpâlnei poartă, protejată cu apă, lui Timotip.Cieniu realizat îl lasă nobilei lui orăştioara [3, p. 152].

Traducerea posibilă, făcută de prof. dr. ing.Ungureanu Viorel a textului scris pe placa nr. 118:

Oricine vrea să înţeleagă (sau să citească)

inima cetăţii geţilor, cu remuşcări va câştiga a ceruluibunăvonţă (iertare) văzând faptele care povestesc despre cum Boerovisto l-a întâlnit pe Antoniu la cetatea Pesta a geţilor. Dacă ai lui sfetnici au fost la Boero-visto cu refuzul ca (De)Ceneu să stea aşezat în scaun,înălţimea sa, Boerovisto cu soare (adică cubunăvoinţă) a mers la templul din Sar Mon Gato(adică la templul de la Moleo Dava) pe supăratul şi furiosul (De)Ceneu să-l pună la loc. Aceasta spun mai marii cetăţii… [4].

Traducerea posibilă, făcută de ConstantinOlariu Arimin a textului scris pe placa nr. 118.

După o analiză a diverselor cuvinte şi expresii,

prezintă următoarea interpretare liberă, a textului: Mulţimea rea şi aprigă împotriva mea s-a

adunat pe laze. Eu m-am dus în cetate batjocorit şicertat de nobilii noştri români. Am dat de aceste facţioase murdare care s-au unit şi s-au însoţit în in-triga lor împotriva lui boieri Bisto. Aceşti răi au fost

chemaţi unde, s-a dus la această pleavă de cânepă şi Antonei care a spus să meargă împreună în grupurimici pentru a-l lua şi tăia pe boeri Bisto. Într-un loccu soare puţini boeri Bisto împreună cu nobilii săi stăteau la masă. Regina sa a stat la masă cu ceiadunaţi dar nu a băut. Acest om încăpăţânat şi ascunsa sărit pe tine. Fetele tinere şi femeile îmbrăcate de sărbătoare strigau că acest om slab le-a lovit (rănit). A fi îmbrăcat cu haine de nobil nu dă de grijă(bănuială) [5, p. 521-522].

Concluzii Inscripţiile de pe plăcile de plumb au fost stu-diate de cercetători care-şi respectă strămoşii şi sestrăduiesc să cunoască adevăratul lor trecut, deşi,mulţi dintre ei nu se dedicaseră studiului istoriei saulimbii vechi. Unii nu au încă pregătirea necesară casă realizeze o traducere corectă a textelor scriseîntr-o limbă pe care nu o cunosc. În cazul unor texte,

poate nici nu este posibil de efectuat o traducerecorectă, numai pe baza asemănării cuvintelor din textcu cele din limbi actuale.

Mare parte dintre istoricii şi lingviştii specia-lişti refuză să studieze plăcile, declarând că sunt fal-suri. Ca să argumenteze, admit că dacii au fostînapoiaţi cultural, că nu aveau o limbă formată şi nuscriau, deşi vestigiile istorice contrazic acestea.

Noi vorbim o singură limbă pe tot teritoriul populat de daci, nu numai în zona ocupată de romani.Limba română nu are dialecte diferite ca limba italiană.

Vestigiile rămase de la daci dovedesc un nivelridicat de civilizaţie, care implică utilizarea unei limbicorespunzătoare.

Nu s-a putut dovedi existenţa unor falsifica-

tori, care să fi creat plăcile de plumb.Probabil că Dacii, reprezentaţi în monumen-talele statui păstrate la Vatican, ne privesc de sus, cu

bunăvoinţă şi regret însă, că nu-i înţelegem şi respectăm.

Bibliografie1. Burnouf E., Leopold L., Dictionnaire classique sanscrit- français, Ed. Maisonneuve, Paris, 1866.2. Căluşiţă-Alecu Mioara, Învăţături hinduse despre om şiunivers, din cartea Problemă, Ed. Orfeu, 2000, Bucureşti, 2005.3. Romalo Dan, Cronică apocrifă pe plăci de plumb? Ed. Alcor,Bucureşti, 2005.4. Ungureanu Viorel, Moleo Dava cetatea care a dat numele Moldovei, Internet.

5. Constantin Olariu Arimin, Adevăruri ascunse, vol. 2, 2012.




20

IMPUNEREA INTERDICŢIEI ASUPRADENUMIRILOR DE DAC ŞI DE DACIA ÎN

ANUL 3621

Daniel-Dumitru Darie

Structura ecleziastică de la Roma, refuzată dedaci, înţelege să-i pedepsească pe aceştia, interzicândcu stricteţe până şi pronunţarea numelui de dac şi de Dacia, începând din vremea împăratului Iulian Apos-tatul (361 – 363). Chiar şi Traian este pus la index de

biserică, ca persecutor al creştinilor.Iulian Apostatul nu-i agreează pe daci. Iulian

Apostatul a fost primul care a înlocuit denumirea et-nică de geţi cu cea falsificată de goţi, pe baza

prezenţei vremelnice, de moment, dar reale, a goţilor în zonă. Împăratul Iulian Apostatul, deşi de acord cu

interdicţia de utilizare a denumirilor de dac şi deDacia, şi-a câştigat titulatura datorită stării de conflictcu biserica, deoarece încercând să renunţe la creşti-nism, ia o serie de măsuri anticreştine (a redeschistemplele păgâne şi a dat un edict de toleranţă pentru

păgâni, donatişti şi evrei), fapt care i-a adus cog-nomenul de „Apostata”. Măsurile au fost revocate lamoartea sa (363).

Istoricii antici sunt interzişi pentru pasajele încare se referă la daci şi la Dacia.

Interdicţia de utilizare a denumirilor de dac

şi de Dacia a presupus şi a condus şi la scoaterea dincirculaţie a scrierilor anterioare, cu referire la daci,

situaţie care a făcut să dispară din operele din antichi-tate a peste 200 de referiri a numeroşi autori greci şiromani, dintre care cei mai importanţi au fost:Ablaviu, Claudius, Aelianus, Lucius Ampelinus,Apianus, Caniniu, Arian, Aristotel, Cassiodorus, DioCassius Coceianus, Cezar, Dio Crisostomos, Cicero,Clemens din Alexandria, Criton, Demostene, Dexipp,Dio din Prusia, Dionisiu din Alexandria, Diodor dinSicilia, Eusebius din Cesareea, Iosephus Flavius,Frontinus, Galen, Hellanicos, Herodot, Hesychios dinAlexandria, Hieronimus, Horaţiu, Iordanes, Iulian

Apostatul, Lactantius, Titus Livius, Lucan, Luciandin Samosata, Ammianus Marcellinus, Meandru, Tro-gus Pompeius, Pomponius Mela, Ovidiu, Platon,Pliniu cel Bătrân, Plutarh, Prophyrios, Prosper, Ptole-meu, Rufinus, Sofocle, Solimus, Strabon, Suetoniu,Tacitus, Traian, Tucidide, Valerius Maximus,Vergilius, Xenophon.

Ruptura dacilor cu Roma este motivatăreligios.

Perioada de dominaţie romană în Dacia de lanord de Dunăre şi ultimele persecuţii religioase de

după anul 303, la care au fost supuşi locuitorii din Do- brogea, din Scytia Minor, i-a îndepărtat pe daci de




21

Roma şi i-a făcut să se apropie mai mult de noilestructuri religioase de la Constantinopol.

Se constată o ostilitate în plan religios.În plan religios, una din acuzele grave pe care

Roma creştină ecleziastică le aduce celor de la Con-stantinopol este că aceştia, pe baza curentului „ori-

genist”, ar fi adoptat câte ceva din elementele dedogmă proprii religiei geto-dacilor . Ca exemplu, Sil-viu N. Dragomir îl citează pe teologul alexandrin Ori-gene, apologet creştin (185 – 254 e.n.) care,apărându-şi opţiunile „împotriva lui Celsus”, consem-nează: „Apoi, fiindcă noi creştinii cinstim pe cel prinsşi mort, el crede că noi am făcut la fel ca geţii, care îlcinstesc pe Zamolxe”. Rezultă că ostilitatea faţă de totce era de sorginte dacică, chiar şi cu privire la practicareligioasă, dăinuia mai de mult, de dinainte de ofi-cializarea religiei creştine din 325.

PARALELE DACO-CREŞTINE Cu privire la paralela între religia zalmoxi-

ană şi religia creştină, Mircea Eliade remarcă conclu-dent că: „Nemurirea getică devine nemurirecreştină…”

Simion Mehedinţi precizează că strămoşiinoştri autohtoni geto-daci au fost „pe jumătate creştiniînainte de a se fi ivit Hristos pe pământ”.

ROMA ECLEZIASTICĂ CA PUTERE POLITICĂ

Nemaiavând acces la forţa armată, care acumera dirijată din noua capitală a imperiului, structuraecleziastică de la Roma, de după anul 325, îşi con-solidează mai mult poziţia politică, înţelegând săstăpânească prin religie, ceea ce până atunci re-zolvaseră cu forţa armelor. S-a încercat o apropiere şicu dacii de pe ambele maluri ale Dunării, dar daciicare adoptaseră creştinismul direct de la sursă, datorităşi poziţiei geografice mai apropiate de Constan-tinopol, au refuzat să colaboreze cu trimişii Romei, încare au recunoscut atât pe reprezentanţii militarilor pe

care-i alungaseră cu cca o jumătate de veac în urmă,cât şi pe continuatorii clericilor, care dirijaseră mă-surile de represiune a fraţilor lor din dreapta Dunării,din Scytia Minor. Refuzul dacilor de a colabora cuRoma însemna şi refuzul cooperării economice, căciaici, în Dacia, era principalul izvor de resurse ali-mentare şi de subzistenţă. Astfel, Roma este împinsăspre măsuri extreme.

Iată că şi romanii considerau SFÂNT pământulDACIEI NOASTRE STRĂBUNE.

Poetul roman Marţial a dedicat prietenuluisău Marcellinus, ce însoţea armatele lui Domiţian în

anul 86 plecate spre Istru să poarte război împotriva

geţilor, această scrisoare (după cum ştim armatele ro-mane AU FOST ZDROBITE de Marele Nostru Regece a primit atunci supranumele de „DECEBALUS”):

,,Marcelline, ostaşule, tu pleci acum, ca să iei pe umerii tăi cerul de nord al hyperboreilor şi as-trele polului getic care de abia se mişcă.

Iată şi stâncile lui Prometeu. Iată şi muntele acela faimos în legende. În curând tu vei vedea toate acestea din

apropiere cu ochii tăi proprii.Când tu vei contempla aceste stânci în care ră-

sună durerile imense ale bătrânului, vei zice: Da, el a fost încă mai tare decât aceste pietre tari, şi laaceste cuvinte tu vei putea să mai adaugi că: acelacare a fost în stare să sufere astfel de chinuri a putut într-adevăr să făurească şi neamul omenesc.”

Câţi dintre noi au auzit vreodată ceva despre

această MĂRTURIE cutremurătoare a poetuluiMarţial?Este una din cele mai vechi şi mai minunate de-

scrieri a Patriei Noastre-DACIA HIPERBOREANĂ!Oare DE CE nu ni s-a spus niciodată nimic?De ce nu ni s-a spus că asemeni buneilor noştri

daci şi GRECII, şi ROMANII antici şti-au Carpaţii drept munţii unde PROMETEU a fost

pironit şi încătuşat de către zei?Pe atunci străinii veneau ca la Ierusalim, în

pelerinaj şi rugăciune, la PANAGHIA (StâncaSFÂNTĂ) din Ceahlău, la Sfinxul din Bucegi.

Nici azi nu ni se spune de ce avem atâtea vâr-furi numite „OMU”.

Cine e acel „OM”, acel străbun a cărui amintirea fost astfel înveşnicită?

Din vechime până în Evul Mediu cronicarii nenumeau ţara DACIA PEONILOR.

De ce?Grecii numeau „peon” sau “pion” adică

STÂLP, COLOANĂ muntelui Ceahlău.Şi Gheorghe Asachi numea CEAHLĂUL în

poeziile sale Muntele PION.

Aici, de stânca numită şi astăzi „SFÂNTA”(Panaghia), ce chiar arată ca o uriaşă coloană se parecă a fost înlănţuit TITANUL PROMETEU.

Şi cine a urcat în Ceahlău, până la Panaghia şiToaca, a auzit legendele cu uriaşii (titanii) ce s-au lup-tat cu zeii sus în vârf.

Acum înţelegem şi de ce Traian a fost singurulîmpărat roman care a ales simbolul coloanei pentrua ilustra războaiele cu buneii noştri daci. Războaielecu DACIA PEONILOR.

Şi Constantin Brâncuşi, marele sculptor, a alesacest simbol al coloanei infinite ce urcă până la cer

pentru a evoca jertfele buneilor noştri din Primul




22

Război Mondial, care ne-a adus reîntregirea neamu-lui nostru românesc.

Simbolurile au fost dintotdeauna limba în careşi-au vorbit iniţiaţii.

Azi cheia descifrării lor poate fi în mâna noastră.Avem curaj să o folosim?

„- Mioriţă, mioară,Oiţă din poieniţă,Cu flori roşii la guriţă,tu mi-eşti surioară ,Spre cer priveştiŞi nimic nu doreşti – Of, ciobănel mic, Mic şi mai harnic, Doi ciobani din răsărit Mi s-au sfătuit Că, la apus de Soare,

Să mi te omoare.”„Pe Argeş în jos, Pe un mal frumos,Un fluier s-auzea,Cu jale cânta,Şi cine-l auzea? Zâna Ileana. Ileana Sânziana, sora soarelui Floarea Plaiului, Din neguri ieşind Şi aşa vorbind:

– Mioara mea, bace , Dă-ţi oile-ncoace,Să nu se rătăcească,Să nu se risipească,Că stăpânul are jale,O să ni-l omoare, La apus de soare.”Cum de nimeni până acum nu a vrut să ob-

serve cât de asemănătoare este asumarea sacrificiu-lui de către Păstorul ZALMOXIS cu asumareasacrificiului de către Păstorul Iisus?

Dacă la baza credinţei creştine stă tocmai sa-crificiul asumat al lui Iisus, cum de nimeni nu a vrutsă înţeleagă că în „Mioriţa” este vorba de sacrificiulasumat al Păstorului Zalmoxis?

Ca să nu mai spun de cele 3 fluiere, simbol alcelor 3 suliţe ale sacrificiului şi al transmiterii mesaju-lui către zei.

Cine a citit ştie ce spun cronicile vechilor greci.Herodot, în „Istorii”, explică acest sacrificiu:

„La fiecare al cincilea an ei aruncă sorţii şi totdeaunaîl trimit cu solie la Zamolxis pe acela din ei pe carecade sorţul, încredinţându-i de fiecare dată toate tre-

buinţele lor. Trimiterea solului se face în acest chip:

unii din ei, stând în şir, ţin trei suliţi cu vârfurile însus, pe când alţii îl apucă de mâini şi de picioare pecel trimis la Zamolxis, îl leagană de mai multe ori şidupă aceea îi fac vânt aruncându-l deasupra vârfurilor de suliţi.”

Când se va preda în şcoli adevărul despre

„Mioriţa”?M-am săturat ca noi, românii, să tot fim

scuipaţi de duşmanii noştri cu „sunteţi un popor mioritic”, adică slabi şi fatalişti.

Adevărul nu mai poate aştepta.„Mioriţa” este evanghelia buneilor noştri geto-

daci!„Mioriţa” este povestea sacrificării Păstorului

Zalmoxis.Cine a studiat ştie că au existat peste 1500 de

variante ale baladei „Mioriţa”.

Deci, pentru strămoşii noştri era esenţială păs-trarea acestei străvechi mărturii a vechii credinţe înZalmoxis.

Şi în cele mai vechi variante apare adevărul – „Mioriţa” era sora păstorului!

Mioara din „AL-MYRIS”, care însemna „ceaalbă, cea pură”, eraArtemis-Roşioara, sora geamănăa lui Apollon Zalmoxis-ALBUL.

Deci „poporul mioritic” nu este un popor de oi,ci un popor pur, alb.

De aceea, în centrul Daciei se afla oraşulApoulon, care purta numele lui Apoulon Zalmoxis.

Adică Oraşul alb. Adică Alba Iulia de astăzi.Capitala încoronării regilor Marii Uniri de la 1918.Iar acea regiune se numea Dacia Apulensis – Daciacelor care îl venerau pe Apoulon Zalmoxis-albul.

De aceea, insula pe care era ridicat templul luiZalmoxis – Apollo Hiperboreeanul, era numită„Leuke”, adică insula albă.

Astăzi, Insula Şerpilor sub ocupaţie ha-holească. Haholii au furat până şi o parte din ruineletemplului…le-au dus la Kiev…

Iar de la supranumele de „pajura” (vulturul)

pe care buneii geţi i l-au dat lui Apolon Zalmoxis,după ce l-au văzut zburând, se trage şi numele Dinas-tiei Basarabilor.

Pentru că supranumele lui Apollon Zalmoxisera „Bassareus”.

Şi aşa a ajuns pajura cu cruce în plisc simbolulde pe sigiliile şi steagul Ţării Româneşti.

Şi cu siguranţă nu ştiaţi.Simbolul celor doi gemeni zalmoxis era

dublul zet, pus în cruce. Adică ceea ce azi numimzvastică. De aceea, la Marea Unire de la 1918 ReginaMaria a comandat o coroană cu nu mai puţin de 7

zvastici stilizate. Şi ţineţi cont că asta se întâmpla pe




23

vremea când încă nu exista nazism sau fascism. Hitler şi Stalin încă nu puseseră gheara pe simbolul geme-nilor Zalmoxis. Zvasticile atârnau pe nişte pandan-tive spre umeri şi a 7-a era chiar în vârful coroaneiregale.

Este ceva ce nu se spune despre complexul de

Peşteri de la Ţâpova, de la Nistru.Cu mii de ani în urmă, se pare că şi aici ,în

aceste peşteri, a locuit profetul buneilor noştri geţi – Orfeu.

Şi ghidul ţi-o va spune dacă vede că meriţi efortul.Şi de aici încep misterele străvechii noastre istorii.De la Nicolae Densuşianu – „Dacia Preis-

torică”– până la „Dacia Secretă” apar noi şi noi de-scoperiri, iar nouă, poate, ne va reveni cinstea sădescoperim şi să dezvăluim adevărul generaţiilor vi-itoare. Aceasta încă nu se poate spune oficial. Nu sunt

încă toate datele sau... nu e voie a se spune.Orfeu, cel ce cânta din liră, a prevestit naştereagemenilor divini Apollon şi Artemis (Bendis) Zal-moxis în ceea ce astăzi este Bărăganul – CâmpiaRomână – râul Ialomiţa. Orfeu a profeţit naştereazeilor Daciei. Apoi Orfeu a fost decapitat de preote-sele unui templu, supărate, că prin profeţia sa li secontesta autoritatea.

În memoria sacrificiului Profetului Orfeu, dupănaşterea gemenilor Zalmoxis şi ridicarea lor la ceruri,

buneii noştri daci au cioplit stânca din vârful MunteluiSfânt (astăzi munţii Bucegi), i-au dat chip de rege

dac, cu „pileus” pe cap (însemnul nobililor daci) şii-au spus kog-a-ion.

Aşa a apărut „Sfinxul” din Bucegi. Kogaionînseamnă „Capul Magnificului”, „Capul lui Ion”(Orfeu era numit „Ion” de către buneii noştri=Mag-nificul, Cel Mare).

De acolo se trage şi acel „Io”, care preceda nu-mele marilor voievozi români. Şi nu însemna „eu”.Aşa se explică scrierile ciudate de tipul: „aici odih-neşte IO Ştefan Voievod” sau „această biserică a fostridicată de IO Radu Voievod”.

Credinţa, în definitiv

Nu vă grăbiţisă credeţi c-am să mor,

Chiar dacă,într-un fel,

m-aţi pus la zid.Am fost

şi am să fiuînvingător

şi orice poartă

pot să o deschid.

Vă vreţi voi bineşi m-aţi dat tribut,

Chiar aşteptaţi o zi,să ştiţi că plec,

Dar moartea am pierdut-o

la barbut,Perdant, aşa,

prin faţa voastrătrec.

Mă rog la Dumnezeu,mă rog la cer,

Să poatăsă vă ierte-acest

păcat,Şi chiar când voi loviţi

eu încă sper,Să-l regăsiţi pe Cel adevărat.

Eu n-am să fiuacel ce va plăti

La ceasul judecăţii de apoi,

Când îngeriila voi nu vor veni

Şi nimenin-o să fie lângă voi.

Nu vă urăsc, ba chiar sunt doritor

să fiu cu voi,să pot să vă ajut,

Când toatese întorc

în matca lor Prin jocul

revenirii în trecut.Loviţi-mă de vreţi!

Orice va fi

Eu am putereade a vă iubi.

DANIEL-DUMITRU DARIE

__________

1. Nota redacţiei: Precizăm că înainte de anul 362,împăratul Carcala în anul 212, printr-un edict, a in-terzis folosirea numelui de „dac”, „get”, „Dacia”,„Geţia” pentru faptul că şi-a asasinat fratele (ce tre-

buia să fie împărat), acesta numindu-se Geta.




24

DACII ŞI VĂZDUHUL(I)

Andrei Claudiu Roibu,elev, cls. a XI-a, Piatra Neamţ

Într-un pasaj din Getica, Iordanes prezintă câtevainformaţii foarte interesante în legătură cu strămoşii noştri,geto-dacii, şi relaţia lor cu marele preot Deceneu, desprecare spune că „Observând dispoziţia lor( dacii ) de a-l asculta

în toate şi că ei sunt din fire inteligenţi, i-a instruit în toate

ramurile filozofiei căci el era în aceasta un maestru priceput.

El i-a înv ăţat morala, dezbărându-i de moravurile lor cele

barbare; i-a instruit în ştiinţele fizicii, făcându-i să trăiască potrivit legilor naturii ...; şi-a înv ăţat logica făcându-i cu

mintea superiori celorlalte popoare, i-a îndemnat să pe-

treacă în fapte bune; demonstrându-le teoria celor

douăsprezece semne ale zodiacului, le-a arătat mersul

planetelor şi toate secretele astronomice şi cum creşte şi

scade orbita lunii şi cum globul de foc al soarelui întrece

măsura globului pământesc şi le-a expus sub ce nume şi

sub ce semne, cele trei sute patruzeci şi şase de stele trec

în drumul lor cel mai repede de la răsărit şi până la apus

spre a se îndepărta sau a se apropia de polul ceresc. Vezi

ce mare plăcere că nişte oameni prea viteji să se îndelet-nicească cu doctrinele filozofiei când mai aveau puţin răgaz

de războaie. Puteai să-l vezi pe unul cercetând poziţia ceru-

lui, pe altul proprietăţile ierburilor şi ale arbuştilor, pe acesta

studiind creşterea şi scăderea lunii, pe celălalt observând

eclipsele soarelui şi cum prin rotaţia cerului, soarele vrând

să atingă regiunea orientală este dus înainte spre regiunea

occidentală...”

Prin afirmaţia acestui istoric al epocii medievaletimpurii, înţelegem foarte clar că în societatea geto-dacăexista o mândră tradiţie pentru preocupările ştiinţifice. Mulţi

istorici, însă, sunt de părere că, afirmaţiile lui Iordanes suntexagerate, considerând natura preponderent războinică apopulaţiei geto-dace, iar că aceste ocupaţii aparţineau înspecial păturii aristocratice din societatea geto-dacă, a uneipărţi din preoţime, care ar fi avut posibilitatea de a studiasub Deceneu sau sub unii dintre discipolii acestuia. Cu toateacestea, este mai mult decât evident, atât din izvoarelescrise, cât şi din descoperirile arheologice, că în societateageto-dacă, încă din timpul lui Burebista, existau preocupăripentru studiile umaniste, cum ar fi filozofia, etica, morala,logica, dar şi pentru studiile exacte, cum ar fi fizica, bota-nica, şi, ceea ce ne interesează pe noi, astronomia, la care

este posibil să se fi adăugat şi literatura, care implica în sineşi scrierea (la care vom reveni într-un alt articol). Pe lângăinformaţiile despre Deceneu, care ne parvin de la Iordanes,ne mai vin şi informaţii de la istoricul grec Strabon, care nespune despre acesta că „a călătorit multă vreme prin Egipt, învăţând acolo unele semne de proorocie, mulţumită cărorasusţine că tălmăceşte voinţa zeilor.

Tot de la Strabon aflăm cum Zamolxis a transmisdin cunoştinţele lui populaţiei geto-dace, pe care a îndru-mat-o cu elemente de civilizaţie elenă. Zamolxis ar fi căpătataceste cunoştinţe după ce a petrecut un timp în companialui Pitagora. În aceasta privinţă, opiniile istoricilor sunt îm-părţite, unii considerând că Zamolxis ar fi fost un discipol almarelui învăţat, pe când alţii consideră că Zamolxis ar fi fostun sclav al acestuia, care, mai apoi, a fost adoptat ca dis-cipol din cauza dorinţei şi capacităţii sale de cunoaştere.Astfel, Strabon ne zice că Zamolxis „a deprins de la acesta

( Pitagora ) unele cunoştinţe astronomice, iar o altă parte ar

fi deprins de la egipteni...întemeiat pe semnele cereşti, el făcând previziuni”. Aceste afirmaţii se bazează şi pedovezile solide descoperite la noi în ţară, mai precis truselemedicale, care sunt foarte asemănătoare cu cele des-coperite în Egiptul antic, ceea ce înseamnă că nu se excludcontacte între geto-daci şi egiptenii vechi, ceea ce susţineipoteza unei posibile călătorii a lui Zamolxis sau a luiDeceneu în Egipt, pentru a studia.

Un alt izvor istoric ne spune cum că preoţii geto-daci ar fi fost în legătură cu druizii celţilor, de la care ar fipreluat anumite cunoştinţe de ordin medical şi ştiinţific. De

la Pliniu aflăm că aceşti druizi erau la rândul lor foarte bunimagicieni şi medici.

Revenind la studiile legate de astronomie, putempresupune ca punct de plecare al acestora epoca dinaintealui Burebista, fondatorul acesteia fiind considerat marele în-văţat şi, mai târziu, zeu subpământean, Zamolxis. Fiindfoarte apreciat pentru cunoştinţele sale, potrivit lui Strabon,Zamolxis „mai întâi s-ar fi făcut preot al zeului cel mai slăvit

de ei ( geto-daci ), iar după aceea a primit şi numele de zeu”.

Din aceasta putem înţelege că, mai mult ca sigur, primii în-văţaţi în disciplina astronomiei au fost o parte din preoţiigeto-daci, care au preluat aceste cunoştinţe de la Zamolxis




25

însuşi, la care este posibil să se fi adăugat şi un număr depersoane din aristocraţia geto-dacă.

Un lucru comun tuturor comunităţilor antice careposedau cunoştinţe de astronomie, începând cu celţii, galii,geto-dacii, unele dintre triburile germane, ilirii, latinii, tracii,grecii etc. îl reprezintă atribuţiile clasei ce poseda acestecunoştinţe, mai precis, fixarea calendarului. Această tehnicăse baza pe calcule astronomice fundate pe observaţiile fă-cute asupra mişcărilor corpurilor cereşti, fiind, în special,atribuită clasei preoţilor, care se bucurau de un mare pres-tigiu pentru deţinerea acestor cunoştinţe, vitale pentru bunulmers al activităţilor, începând cu cele de zi cu zi ale oame-nilor de rând, cum ar fi semănatul, culesul, aratul etc., şimergând până la deciziile cu implicaţii politice majore, cumar fi stabilirea datei unei invazii sau a unui asediu, tacticaunei campanii, alegerea locului pentru înfiinţarea unei

colonii ş.a.m.d. Dovezile unor astfel de practici la popoarelemediteraneene sunt într-un număr foarte mare. În zona po-pulaţiilor celtice, în schimb, ele sunt destul de puţine, rareşi împrăştiate, lucru care are de-a face cu politica de dis-trugere culturală şi impunere a valorilor ştiinţifice proprii pro-movată de Imperiul Roman cuceritor. Cu toate acestea,câteva artefacte au reuşit să fie salvate, între care poatecele mai importante sunt calendarele gravate în bronz dela Coligny şi Moizanus, care au şocat, literalmente, lumeaştiinţifică. Aceste calendare combat ideea preconcepută aImperiului Roman civilizator al populaţiilor barbare de la

nord, idee impusă de-a lungul timpului de învăţaţii romanişi de continuatorii acestora, învăţaţii bisericii catolice, ideicare au dominat Europa de vest şi, mai apoi, întreaga istorieuniversală timp de 1600 de ani, până recent în zilele noas-tre. Aceste calendare au atestat existenţa unor popoare cuun grad ridicat de civilizaţie şi cultură, cu scriere şi limbăproprie şi cunoştinţe matematice suficient de avansate, încât au realizat un calendar care, cu mici discrepanţe şicorecţii ale unor abateri, ar putea fi folosit şi în ziua deastăzi, distrugând astfel teoria barbarilor necivilizaţi, brutalişi inculţi, civilizaţi însă de Imperiul Roman.

În ţara noastră, s-a crezut, pentru o vreme, că şiunele dintre monumentele de la Grădiştea de Munte, maiprecis Sanctuarul VI, ar reprezenta o formă de calendar au-tohton. S-ar putea zice că, odată cu descoperirea acestuisanctuar, eroarea ar fi pornit de la o eroare numerologică.Astfel, la dezvelirea iniţială, mai întâi le-au atras atențiacercetătorilor cele 6+1 grupări de stâlpi de andezit (o rocămagmatică, rezultată din erupţii vulcanice, de culoare brun-violetă până la cenuşiu), număr care s-a asociat cu cifra 7,cifră mistică asociată cu adepţii lui Pitagora, la care s-auadăugat şi anumite speculaţii numerologice legate de al-

ternarea unor astfel de elemente de 28 de ori, număr care

ar fi făcut legătura cu mişcarea de revoluție a lunii.Revenind însă la cele 6+1 grupări de stâlpi de an-

dezit, s-a crezut, în legătura cu acestea, că ar reprezentaun templu cu destinaţie specială pentru domeniul cercetăriimatematice şi astronomice. S-a formulat chiar şi o ipotezălegată de alcătuirea probabilă a calendarului geto-dac. Ast-fel, s-a plecat de la ipoteza cum că cele 30 de grupuri decâte 6 ar reprezenta 180 de zile ale unui calendar proba-bilistic de 360 de zile, împărțit în 12 luni de 30 de zile, cuperioade de 6 zile. Aceste calcule au mers mult mai departe,propunându-se că cei 68 de stâlpi ar reprezenta un an de360 zile, iar restul dintre aceşti stâlpi ar reprezenta un ande 360 zile. De la acesta, altă speculație: s-ar fi constatatcă anul solar dacic ar fi avut 365,29 zile, la o diferenţă de0,05 zile de calculele actuale, ajungându-se la un ciclucorectiv odată la 34 ani, care ar fi demonstrat genialitatea

lor. Această ipoteză este însă foarte mult disputată, în spe-cial datorită lipsei de dovezi materiale palpabile. În urma săpăturilor din ultimii câţiva zeci de ani,

ideea de sanctuar specializat pe calcule astronomice a fostabandonată treptat, urmând ca în 1980 să fie complet de-montată, prin descoperirea faptului că numărul stâlpilor diferă de cel propus, fiind de 84 în loc de 68.

O ipoteză acceptată parţial este cea legată de fap-tul că anumite litere singulare dăltuite în blocurile de piatrăale zidului de la Grădiştea de Munte ar reprezenta calculematematice legate de astronomie sau de cifre complexe,

asemănătoare cu cele greceşti. Dat fiind locul unde au fostdescoperite aceste cifre, s-a presupus că preoţii geto-daci,care se ocupau cu studiul astrelor, efectuau calcule com-plexe, utilizând sistemul de numeraţie şi calcul grecesc, fiindştiut faptul că, în vremea lui Burebista, schimburile cupopoarele elene au făcut ca şi cunoştinţele tehnice şi cul-turale ale geto-dacilor să se apropie de cele elene. Însă, nueste de exclus ca cifrele să aibă şi altă provenienţă decâtelenă.

Pentru a concluziona, este foarte posibil, bazându-neatât pe izvoarele istorice (Strabon, Iordanes), cât şi pe mo-

destele descoperiri astronomice, să fi existat un studiu alastrelor în Dacia, care, s-ar fi materializat într-un calendar sub o anumită formă, care este posibil să urmeze a fi des-coperit. Nu trebuie să uităm că ceasul solar de laSarmisegetuza Regia este de o precizie foarte mare, lanivelul celor din Grecia antică.

Foarte puţine lucruri se ştiu despre celelaltecercetări dacice cu privire la astronomie şi ştiinţele adia-cente, în principal din cauza politicii romane de distrugeresau absorbire culturală a populaţiilor cucerite, care a fostaplicată în spaţiul carpatic, după modelul din Europa de

vest. Se cunoaşte că geto-dacii au preluat un număr foarte




26

mare din cunoştinţele şi credinţele legate de galaxii şi sis-teme planetare de la vechii greci, în special prin contactelecu aceştia la Pontul Euxin (Marea Neagră) şi pe Nistru(Dunăre), şi prin intermediul Moesilor şi altor triburi tracicesud-dunărene. Se cunoaşte, însă, prin intermediul unor do-cumente romane, că dacii aveau anumite noţiuni extinse deastronomie, în aşa măsură încât şi-au realizat propriul sis-tem de clasificare şi de denumire a constelaţiilor, plecând

de la propria mitologie şi de la cunoştinţele greceşti. Însă,din păcate, aceste lucruri s-au pierdut.Din fericire, un număr însemnat de cunoştinţe s-a

păstrat în special prin intermediul culturii populare şi în spe-cial în cultura vânătorească şi mioritică. Foarte multe astfelde noţiuni s-au transmis verbal, pe linie paternă, în cadrulfamiliilor de vânători şi păstori, aceste lucruri fiind vitale pen-tru orientare în teren, identificarea perioadelor propice pen-tru vânătoarea anumitor specii de animale, perioadelenaturii şi ale evenimentelor legate de păstorit, cum ar fi ur-carea şi coborârea turmelor şi chiar pentru ghicirea eveni-

mentelor viitoare prin legarea lor de diferite evenimentecosmice.Primul pas în orice observaţie astronomică oricât

de rudimentară consta în orientarea în teren, pentru a şticum să te raportezi la elementele celeste. Se cunoaşte că încă din antichitate, oamenii aveau anumite noţiuni legatede punctele cardinale, noţiuni folosite în special în navigaţie,şi care porneau tot de la corpurile cosmice.

În zonele nordice sau bogat împădurite, oameniifoloseau în general muşchiul de pe copacii bătrâni pentrua se orienta. În zonele maritime, alte elemente din văzduh

se foloseau, cum ar fi vânturile permanente sau chiar stele

strălucitoare, cum ar steaua nordului. În ţara noastră, pro-babil, se folosea o metodă asemănătoare; în ţara noastră,punctele cardinale se pot afla folosind muşchiul copacilor,după care se face legătura cu corpurile cereşti. Astfel, dacăo persoană se aşează cu faţa strâns pe partea cu muşchi,avea în faţa sudul, spre dreapta apusul sau vestul şi sprestânga răsăritul sau estul. Pe timpul nopţii, în special cândcerul este senin, toate civilizaţiile istorice din emisfera

nordică, foloseau ca punct de reper Steaua Nordului.Aceasta se găseşte uşor, folosindu-se constelaţia numită şi„Carul Mare”, care ne indică Steaua Nordului sau Polară,aparent fixată totdeauna deasupra polului nord al pămân-tului. Dacă prelungim osia dinapoi a Carului Mare şi îi întin-dem lungimea cam de cinci ori, linia de prelungire ajungela o stea, nu prea luminoasă, totuşi mai evidentă decât celedin jur. Aceasta este Steaua Polară. Carul Mare are o rotaţie în jurul Stelei Polare, mergând „de-a-ndărătulea”, adică cu„roţile” dinapoi înainte. Dar în orice poziţie s-ar găsi aceastăconstelaţie, prelungirea de vreo cinci ori a osiei dinapoi duce

totdeauna la Steaua Polară. O perpendiculară trasă de laaceastă stea spre pământ arată şi aici punctul nordului.Cele mai multe informaţii legate de cultura noastră

astronomică tradiţională ne parvin astăzi de la ciobanii dinvârful munţilor, sub formă de legende şi snoave, balade şizicători. O simplă discuţie cu aceştia, într-o noapte senină,poate fi foarte interesantă sau iluminată, în legătură cuaceste cunoştinţe transmise prin intermediul tradiţiilor popu-lare, constatându-se cu stupoare o legătură foarte strânsă între cunoştinţele şi interpretările actuale şi cele alestrăbunilor noştri.




27

DE LA CONCEPTELE VEDICE DE PATRIE, PATRIOT, PATRIOTISM LA CONCEPTELE

ACTUALE Eugeniu Lăzărescu

În conceptul general european actual, patriaeste definită ca fiind „ţara de origine şi natală”, cafiind conceptul de loc (geografic, cultural) al unuigrup etnic, cu o istorie şi o asociere culturală pro-fundă, cu anumită identitate naţională.

Cultura europeană consideră că conceptele de„patrie”, „patriot” şi „patriotism” şi-ar avea origineaîn lumea antică.

În acceptul actual de „ţară”, acesta ar avea lanivel popular al popoarelor europene autohtone douăviziuni, ambele cu caracter paternal:

-cel de „Ţară-Mamă” (9)-cel de „Ţară-Tată” (9).Din punct de vedere geografic, se constată că

conceptul de „Ţară-Mamă” se referă la teritoriile careau aparţinut vechiului cult practicat din perioada7500-7000 î.H (6), ulterior extins către partea sudică

a Europei, în urma roirilor triburilor din arealulcarpatic, ţărilor vorbitoare a limbii latine-prisca.

Conceptul de „Ţară-Mamă”, probabil, este oemanare din conceptul cultic vedico-aryan de după re-forma religioasă monoteistă a lui Krişna (3200 î.H.)(11), concept sub forma „Mamei-Pământ”. Ipotezaeste justificată de faptul că imperiul aryan se întindeadin teritoriul actual al Irlandei, jumătăţiile sudice aleEuropei şi Asiei, până în Noua Zelandă.

Conform epopeii Mahabharata, imperiularyan era compus din 54 de regate, plus altele li -

mitrofe aservite (17). Problema unor delimitări teri-toriale în această etapă istorică era puţin probabilă, cuatât mai mult cu cât elementul de coeziune era fac-torul religios. Tot din punct de vedere geografic, priv-itor la conceptul de „Ţară-Tată” sau apropiat de acestconcept, a fost adoptat de către jumătatea nordică a

popoarelor Europei şi de popoarele vorbitoare în prezent de limbi slave (Anexa III).

Este de remarcat corespondenţa care există,la nivel popular, în folosirea conceptului de „Ţara-Mamă” în arealul carpato-dunărean, arealul sudic

ucranian şi arealul lituanian (6). Între aceste areale,

s-a interpus înfluenţa seminţiilor numite slave undeconceptul iniţial de „Ţară-Mamă” (Anexa III) a fostsubstituit cu cel de „Ţară-Tată” (Anexa III). Ambeleforme conservă caracterul iniţial ancestral paternal-

protectiv.Privitor la aspectele legate de apartenenţă la

un anumit teritoriu şi de aspectul emoţional, în Eu-ropa, începând din perioada republicii romane, se con-turează conceptele de „patrie”, apoi de „patriot” şi„patriotism”, termeni goliţi de conţinutul substratuluicultic iniţial ancestral. Privind domeniul de referinţăal termenilor, cel puţin în prima lor perioadă aadopţiei, aceştia au căpătat în cadrul societăţii valoridiferenţiate sub aspect formal, legislativ şi declarativ.Însă, la nivel popular, vechiile sintagme de „Ţară-Mamă” şi „Ţară-Tată”, imprimate în Memoria Colec-tivă, în subliminalul individual, în ţările cotropite de

către romani, ele, de-a lungul timpului istoric, au mersîn paralel.

Substratul emoţional de referinţă al sintag-mei, indiferent dacă ea se referă la termenul de „Ţară-Mamă” sau „Ţară-Tată”, prin caracterul său protectiv,individual sau colectiv social, conduce la provenienţasa iniţială cultică.

Anexa III




28

Persistenţa sintagmei de „Mama-Pământ” înarealul sud-est european, atestată de către artefacteledescoperite în acest areal, existente încă din 7500-7000 î.H. (6), face trimitere la o formă derivată, dupăaceastă dată, cea de „patrie”.

Ultimele cercetări pe baze de programe infor-

matice P.C., efectuate în 2007 de către cercetătorul paleo-astronom indian Gurudev (11), atestă existenţacivilizaţiei aryene în spaţiul european, cel mai târziudin mil. V î. H. El a luat drept referinţă anul de naşterea personajului mitico-religios Rama, 5114 Î. H., iniţi-atorul şi conducătorul migraţiei aryene dinspre Europaspre Asia.

Epopeea Mahābhārata menţionează că tatăllui Rāma, Dhāsarata, a fost cel de-al 63-lea monarhdin dinastia solară Surya Vanşi, iar Rama a fost celde-al 21 rege din această dinastie, care a purtat acest

nume. Epopeea menţionează, de asemenea, că dinas-tiile solare au domnit alternativ cu dinastiile lunare,Chandra Vanşi (16 ).

Aceste date confirmă că începuturile exis-tenţei civilizaţiei aryene a fost în Europa, cu cel puţin8000 de ani î.H., ultima glaciaţiune încheindu-seacum 18000-14000de ani. Ajungerea roirii aryene înIndia s-a efectuat în perioada 2000-1800 î.H. (8).

Conceptul de patrie. OrigineIn concepţia actuală, o patrie este conceptul

de loc geografic şi cultural în care un grup etnic are oistorie, o asociere culturală profundă şi o identitatenaţională (9).

In culturile europene, la nivel popular, pelatura lor emoţională, arealului de locuire şi comu-niune socială i se atribuie şi o denumire cu caracter

paternal, caracter care să sugereze ideea originei co-mune a locuitorilor ei.

La popoarelor de obârşie ancestrală euro- peană, în special, se disting două categorii de apela-tive:

1. cel legat de termenul MAMĂ (Ex. Româ-nia- Mamă, Patria– Mamă, Pământul- Mamă, Mama-Pământ

Un caz aparte, care aparţine culturii aryene înAsia, în India, denumirea corespondentă este BhatatMata, tradus „Ţinutul–Mamă” sau „Mama Susţină-toare”. La români, în tradiţia populară, în folclor, elsemnifică „împărăţie”.

2. cel legat de termenul de TATĂ. Este expri-mat printr-o construcţie gramaticală care face tri-mitere la acest termen (de ex. la ruşi otecistvo, cuînţelesul de „al Tatălui”.

La unele seminţii migratoare venite în Eu-

ropa, diferitele denumiri acordate acestui gen de re-laţie socială face referiri indirecte la apelativelefolosite în ţinuturile de origine (etniile ungro-finice),dar şi denumiri adoptate de la etniile autohtone saude la cele din ţinuturile înconjurătoare.

Prezenţa acestei civilizaţii aryene în arealul

european, corelarea paternalistă (folosirea apelativelor de „tată” sau „mamă”) cu cea a spaţiului etnic, factrimitere la concepţia cultică vedică.

Termenul de „patrie”Dicţionarele limbii sanskrite, limba vorbită

de aryeni, conţin termeni de corespondenţă care factrimitere la denumirile de „patrie” şi „patriot”, termenimenţionaţi de textele vedice cele mai timpurii (RigVeda) (5). Termenii existenţi în dicţionare, plecând dela rădăcinile de cuvânt (morfemul-stem), conţin o va-rietate de cuvinte derivate. Rădăcinii de cuvânt

„*patr-” îi corespund 50 de termeni derivaţi cu sem-nificaţii diferite, unii legaţi de activităţile diferite alevieţii sociale (2-patr). Din cele 50 de cuvinte derivate,s-au selecţionat variantele menţionate de cătredicţionar cu numerele 1,2 3, 49, 50. Dicţionarul San-skrit-Englez în alcătuirea indiană, hindi nu face nicio referire privitoare la termenul „patr”. In urma roiriiaryene în spaţiul indian, termenii şi-au pierdut sem-nificaţiile iniţiale (1).

Făcând o sinteză a semnificaţiilor privitoarela semanticele derivate din:

a. rădăcina de cuvânt „*patr”, în toate variantele devocale legate de termeni (pÀtR, pAtR), acestea ar defini un personaj autoritar (Rig Veda), apărator, pro-tector (Rig Veda) (2- poz.1,2).

b. rădăcina de cuvânt „*pAtra”, în toate variantele devocale legate de către termen, acestea ar defini per-sonaje respectabile, venerabile, adepte ale unui cult (Mahābhārata) (2–poz.3).

Privitor la denumirea de „patrie”, dicţionarul(2) menţionează:a. termenul „pAtrya, s-ar referi la persoane venera-bile, respectabile, participante la acţiuni comune, persoane legate de comuniuni (mese comune) (2-poz.49).Sufixul„-ya” indică o emfazare , exercitarea de acţiuni ce ur-măresc scopuri precise, adoptarea unor stări de me-ditaţie de către subiecţi.

b. termenul „pAtrīya”, acesta semnifică „vas de sa-crificiu”, element cultic. (2-poz.50).Ca o reflexie peste timp, este corelarea între conceptulde Patrie, sacrificiul pentru Patrie, bolul cu FlacăraVeşnică aprinsă din cultul eroilor, reminiscenţă a cul-tului vedic al lui Agni.

Notă. Conform dicţionarelor Sanskrit-Engleze on-line




29

(www.spoken sanskrit.de/), vocalele cu pronunţiispeciale şi marcate în transliteraţia latină cu diacritice,sunt trecute în texte cu majuscule.

Privitor la denumirea de „patrie”, un altdicţionar (Monier-Williams) (13) menţionează ter-menul „patrya”, tradus prin atribuţiile de „artist”,

„artizan”, „olar”, „a merge agale”.Privitor la rădăcina de cuvânt „*potr-”,

plecând de la aceeaşi rădăcină de cuvânt „*potr”,dicţionarul îl traduce prin „apărător”, „protector” (RigVeda) (5), precum şi ca „o persoană care bea”. Tra-ducerea face trimitere la cuvântul din limba românădin uzul cultic, „potir”.

Probabil, la vedici, în mod similar, expresia„de a bea” se referea la un înalt act cultic. Acest actcultic este practicat şi în prezent în ashram-urile hin-duse în cadrul ritualului Puja, în scop de purificare şi

protecţie, de venerare a Puterii Divine în formaipostazică Adi-Şakti (Bhūmi-Devi), aceea de Mama-Pământ.

La români, la mesele de parastas, din paharulde vin, înainte de a se bea din el, se lasă să cadă câteva

picături de vin pe pământ, ca o solicitare de protecţiea sufletului mortului de către Mama-Pământ.

In concluzie, termenul de „patrie”, în vi-ziunea vedică, are o semnificaţie cultică, sacră, cureferiri la o comuniune de persoane cu un anumestatut social (respectabile, venerabile), comuniune în

scopul executării unor acţiuni comune, de interescomun.Termenul, de asemenea, face referiri la per-

soane cu atribute şi calităţi artistice, cu un accent peocupaţia de olar. La vedici, oala (Matka) (10) are oimportanţă deosebită şi o valoare simbolică ritualicăcultică. Pentru acest motiv, olarul avea un statut socialdeosebit, ca făuritor de obiecte cultice, fapt confirmatde imensa încărcătură simbolistică cu imagini arheti-

pale ale oalelor artefacte, care s-au descoperit în urmasăpăturilor arheologice din ţara noastră, situri încă deacum 10.000 de ani, forma dintre cele mai întâlnitefiind ulciorul. Vasul în forma de ulcior sau cel de ace-laşi gen (Matka), care permite să fie închis la gură,este folosit şi astăzi în India, în ritualurile cultice hin-duse.

În tradiţia populară la români, ulciorul sim- bolizează omul, corpul material care „reţine” în el su-fletul omului şi care, la moarte, spărgându-se, sufletuleste eliberat. In sintagma la români „venirea lamatcă”, termenul de „matcă” are înţelesul de obârşiecomună a românilor.

In Memoria Colectivă a poporului român,

conceptul ancestral de „Patrie” este legat în primul

rând de caracterul său sacru.

Conceptul de „patriot”. OrigineDiversele studii prezintă o serie de conside-

rente de ordin istoric. Astfel:*Termenul de „patriot” a apărut în perioada republicei

romane (12).*Termenul mai vechi de „patriot” se referea

la aspectele conceptuale ale patriotismului (12).*Termenul de „patriotism” figurează în Eu-

ropa şi America de Nord în politică şi poezie de-a lun-gul sec. XIX şi începuturile sec. XX. (12).

*Până în 1990, termenul a fost considerat cafiind perimat (teoria liberală şi marxistă) (12).

*În ultimul deceniu, în cadrul teoriei politiceşi al disciplinelor anexe, mai ales după 1980, el a fostreînnoit în naţionalism, multiculturalism, cetăţenism.

Patriotismul a persistat în vocabularul politic al sec.XX (12).

*Rădăcinile adânci ale cuvântului „patriot”sunt legate de Roma Antică, cum ar fi sintagma „Pa-tria et patreus”, care îndică patria (ţara), oraşul, na-tivul, locul familial. (12). De asemenea, termenul arelegătură cu cel de „tată patern” (Pater, Père, Vater,Padre) sau implicat în „rolul de tată” (12). Ca „Patriaet patreus”, el are legătură indirectă şi subtilă cu pro-

prietatea, autoritatea, status-ul.Termenul de „patriot” are corespondent în

limba sanskrită. El se regăseşte în termenul ”pattray-ati”, tradus de către dicţionar în cuvântul englez „pa-triot”(15). Acelaşi termen este tradus prin expresia „afi convertit”, „a fi lăsat la latitudinea de a alege dintrediverse alternative” (converted into leaves) (lendwings to sombody), „a da imbold cuiva” (7-pag.235).

In concluzie, termenul de „patriot” în accepţiavedică s-ar interpreta, într-o viziune actuală, ca „o per-soană care impulsionează alte persoane pentru a faceceva”, „o persoană convertită la o ideologie”, la „o

persoană care este pusă în situaţia de a alege dintremai multe alternative”.

Versiunea vedică se apropie de versiunea eu-ropeană actuală. Având în vedere semantica rădăciniide cuvânt originară, viziunea vedică se referă la am-

prenta cultică a acţiunilor ce trebuie îndeplinite con-form convingerilor proprii alese prin discernământ,ca o datorie sacră, dusă până la sacrificiu. Această vi-ziune, coborâtă din Memoria Colectivă, ca un salt

peste milenii, a constituit baza conservării fiinţeinaţionale. Versiunea romană a constituit o abatere a

principiilor vedice, ea căpătând un caracter mercantil,discriminatoriu în cadrul propriei societăţi, adoptat de

către capitalism şi comunism şi exacerbat de




30

monopolul mondialist actual.

Conceptul de „patriotism”.OrigineDiversele studii prezintă o serie de conside-

rente de ordin istoric. Astfel:*Termenul de „patriotism” a apărut ca neo-

logism în sec. XVIII (12).*Patriotismul este o evoluţie de la acea di-

mensiune în lumea vechiului patricianat roman, legatăde termenii de „patron” şi „patronaj” (12). In perioadaromană republicană, Cicero l-a văzut ca „Patria res

publica” (aspectele domeniului public).Mai târziu, Dreptul Public Roman, „Digestia

et institutiones”, legat de conceptul de patriotism,acesta se referea la două patrii:-patria locală propriu-zisă – „Patria Siea”;-patria poporului – „Communis Patria”, într-o formă

mult mai abstractizată în imperiul roman de maitârziu.

*In epoca monarhiilor absolute, această „ adoua patrie” a devenit tot mai abstractă şi mai „le-gislativă” (12).

*In perioada colonială şi legate de conceptulde libertate, setul de valori a devenit altul. Republi-canii dezidenţi au adoptat conceptul şi termenul de pa-triotism cu drepturile cetăţeneşti şi libertatea

personală.*In sec. XX şi XXI, în faţa opresiunilor ex-

terne exercitate de către formele de imperialism maimult sau mai puţin mascate, conceptul de patriotismîn mod inerent a evoluat în naţionalism.

In concluzie, conceptul de „patriotism”, înEuropa, de-a lungul timpului istoric, ca emanaţie dinconceptul cultic vedic iniţial, capătă din ce în ce maimult forme seculare.

Concluzii1. Denumirile de „patrie” şi „patriot” au o obârşievedică, provenind din limba sanskrită, limba arye-nilor, poporul primordial al Europei.2. Semantica acestor termeni în limba sanskrită are unconţinut cultic, cu referiri la întreaga societate vedică,într-un spirit comun de spiritualitate.3. Aproape toate popoarele europene de obârşie auto-htonă, moştenitoare ale fostului imperiu aryan, au înlexicul lor termeni care au la bază aceeaşi rădăcină decuvânt sanskrită din care acestea au emanat.4. Majoritatea popoarelor europene, ca o emanare afondului cultic vedic şi indiferent de limbă, acestea,

pe lângă denumirea propriu-zisă a ţării, au adoptat uneponim de gen paternalist, eponim legat de calitatea

de protecţie a unei „mame” sau „tată”. Eponimul au-

toatribuit are pentru naţiunea respectivă un caracter sacru, adânc înrădăcinat în Memoria Colectivă, însubliminalul fiecărui individ.5. Conceptele de „patrie” şi „patriot” la vedici nu eraulegate de un anume teritoriu sau spaţiu geografic.Acest fapt s-ar datora concepţiei cultice holistice a

vedicilor, conturată după reforma religioasă de 3200î.H., concepţie în care factorii spaţiu şi timp, caaparţinând lumii materiale, erau consideraţi nereali şiaparenţi.6. Termenul de „patrie” la vedici era legat de spiritulde comuniune a categoriei sociale creatoare de valorimateriale estetice şi cu conţinut cultic, categorie căreiai se atribuise un statut înalt social. Societatea vedicăera teocratică.7. Conceptul de „patrie”, substratul său cultic, sacru,s-au înregistrat în Memoria Colectivă a popoarelor au-

tohtone, moştenitoare ale imperiului aryan, vedic, ca-racterul său sacralizat rămânând până astăzi în tradiţia

populară a românilor.8. Termenul de „patriot” era conferit de către vedici

persoanelor cu înaltă ţinută moral-comportamentală,cu spirit de agregare socială în jurul unor principii cul-tice cu împact asupra societăţii vedice.9. Conceptul iniţial cultic vedic de „patriot” a fost al-terat de societatea romană, el căpătând, de-a lungulistoriei, forme din ce în ce mai laice. Noile inter-

pretări au dus la divizarea societăţii.

10. In societatea actuală, conceptul de „patriot”, cel puţin teoretic, este legat de calităţile psiho-moralevedice, la români cu nuanţe cultice, dar legat şi deconservarea spaţiului etnic, ultimul impus de agresiu-nile externe.11. Conceptul de „patriotism”, apărut mai târziu, deasemenea golit de conţinutul moral al provenienţeisale, a departajat societatea, el căpătând forme autori-tariste. Agresivitatea factorilor externi asupra

popoarelor a transformat conceptul iniţial, limitat laacţiunile în cadrul spaţiului etnic, la acţiuni de au-toapărare, fapt care a condus inerent la ceea ce estenumit naţionalism.

Conceptele de „patrie”, „patriot” şi „patrio-tism” constituie, pentru toate popoarele europene deobârşie autohtonă, puntea de legătură al adevăratuluispirit al comunităţii europene.

BIBLIOGRAFIE 1. *** Apte Sanskrit Dictionary-On line (from The Practi-cal Sanskrit–English Dictionary-Vaman Savaran Apte),Delhi, India2. ***Cologne Digital Sanskrit Lexicon-On line/ patr

3.*** Dicţionar Rus-Român, Acad. R.S.R., Ed. Ştiinţifică,




31

Buc., 19644. *** Mahābhārata, (trad. Sergiu Al-George), Ed. Paralela45, Buc.5. *** Rig Veda (Le Veda), Paris, 19676. Gimbutas Marija, Civilizaţia Marei Zeiţe şi sosirea ca-valerilor războinici, Ed Lucreţius, 1997

7. Nicolaescu A., Iulian Popovici, Ioana Preda, Dicţionar frazeologic Englez- Român, Ed. Ştiinţifică, Buc., 1967, pag.2258. Okada Amina & Therry Zephir, India Clasică, Ed. De-couvertes & Univers, Buc., 20089. http://en.wikipedia.org/wiki/Homeland10. http://en.wikipedie.org/wiki/Matka11. http://hitxp.wordpress.com/2007/08/16/birthday-date-of-rama/ „Birth Date Of Rama”- Art Of Cerebrating LifeGy Gurudev-2005-2008.12. http://science.jrank.pages/10603/Patriotism-Origines.h tml13. http://spokensanskrit.de/Monier Williams

14. http://spokensanskrit.de/patrya15. http://spokensanskrit.de/pattriyati16. http://translategooglecontent.com/Ayodhya17.http://www.bvashram.org/articoles/105/1/Mahab-harata/The-Great-War-and-World-A History

ANEXA IUnele popoare se referă la un apelativ popu-

lar de Ţara-Mamă. (http /Homeland). Astfel :

-francezii, la „Mère la Patrie” ; armenii, la „Mama-Armenia ; georgenii, la „Mama-Georgia” ; spaniolii,la „Mama-Spania” („Madre Espaňia”, după JoseRizal)

In India, indienii inspiraţi din textele vedice,apelând la textele vedice, s-au referit la Bharat-Mata

(poemul vedic compus de către Bankin Chatterji – se pronunţă Catargi, n.n., poem numit Vede Mataram)

De asemenea, există şi denumirea sanskrităMātru Bhāmi, cu înţelesul de „Mama-Pământ”.

ANEXA IIUnele etnii fac referiri la Ţara-Tată (9). Ast-

fel: germanii, Vaterland; danezii, Fedreland; olandezii,Vederland; frizienii, Heitelând; norvegienii, Fe-dreland; suedezii, Fädemeslandt (fosterland let);

Popoarele de limbă slavă au adoptat alţi ter-

meni pentru a defini noţiunea de „patrie”, legată decaracterul paternalist. Astfel, limba bosniacă,Otadžbina; bulgară, Otecestva; cehă, Otčina; sârbă,Otadžbina; polonă, Ojczyna (Macierz); rusă, Oteces-tvo (Rodina)Termenii vin de la rădăcina de cuvânt „Oteţ” cu înţe-lesul de „tată” (3-pag. 377)

Dacul cel mare al poeziei româneşti1

– Mihai Eminescu(IV)

Profesor Gheorghe Bucur

III. Creaţia antumă

1. În operele poetice publicate de Eminescu în timpulvieţii, aspectele dacice sunt multmai puţine, situaţie justificată de

problematica textelor.O lucrare antumă cu

temă istorică dacică nu avem.Doar „Scrisoarea III” cuprindeo evocare a unui moment de glo-rie din vremea lui Mircea celBătrân, dar şi aici acest fapt nuconstituie obiectivul central altextului, ci este doar un elemental antitezei romantice trecut/

prezent, prin care poetul vrea să

evidenţieze adevăratul patriotismîn opoziţie cu demagogia politi-cienilor nepatrioţi ai vremii sale.Găsim, însă, în cuvintele domni-torului român adresate orgoliosu-lui conducător al armateiotomane, Baiazid, o evocare atrecutului de luptă al neamuluinostru de pe vremea dacilor,când se aminteşte de numeroşiicotropitori, între care şi Darius,ale căror invazii s-au încheiattragic pentru toţi aceştia:

„După vremuri mulţi

veniră începând cu acel oaspe,




32

Ce din vechi se pomeneşte, cu Dariu al lui Is-taspe;

Mulţi durară, după vremuri, peste Dunărevreun pod,

De-au trecut cu spaima lumii şi mulţime denorod;” (I, p. 147) Finalul secvenţei aminteşte în cu-

vinte asemănătoare evocarea trecutului glorios, făcutăde cântăreţul de la nunta lui Brigbelu, citată anterior:

„Împăraţi pe care lumea nu putea să-i maiîncapă

Au venit şi-n ţara noastră de-au cerut pământşi apă –

Şi nu voi ca să mă laud, nici că voi săte-nspăimânt,

Cum veniră se făcură toţi o apă şi-un pământ.” (I, p. 147)

Texte literare antume, precum Glossă – 1882

şi Odă (în metru antic) – 1883, conţin doar sugestii privind spiritualitatea dacică. Împotriva comporta-mentului obişnuit, etnic specific, în Glossă, pentru ase elimina suferinţa şi nefericirea, sunt propuse şi lău-date, ca soluţii (cam cu jumătate de gură, am spune),

potrivit unor filosofii străine, echilibrul în viaţă şineimplicarea: „Tu aşează-te deoparte / Regăsindu-te

pe tine” sau „Şi de plânge, de se ceartă, / Tu în colţ petreci în tine / Şi-nţelegi din a lor artă / Ce e rău şice e bine.” (I, p. 571) ori „Ca să nu-ndrăgeşti nimică,/ Tu rămâi la toate rece.” (I, p. 572) Este evident,

însă, că sfaturile date altora nu au fost respectate şiaplicate mai întâi de însuşi autorul lor, care îşi dăseama că într-o societate meschină, ca aceea în caretrăieşte, un astfel de comportament ar fi potrivit şinecesar pentru omul cinstit şi cu suflet nobil.

Odă (în metru antic), deşi se referă la iubire,exprimă stări sufleteşti şi psihologii caracteristice da-cului, a cărui filosofie esenţială era credinţa în ne-murire. Situaţia este dramatică şi fără ieşire. Întocmaica dacul, care nu se speria de moarte, crezând în viaţade dincolo, cea de la Zalmoxe, după ce a fost înfrântde romanii cotropitori şi au fost distruse formele luide vieţuire, cunoaşte, învins, nu numai moartea fi-zică, ci, mai grav, moartea sufletească, atât de radicalăfiind această pierdere. La fel, suferinţa adusă de iubireeste atât de mare pentru poet, încât a pierdut aceastăfundamentală filosofie optimistă specifică; deşi secrezuse intangibil, ca un nemuritor, acum, întâlninddragostea devastatoare, îşi pierde sinele, identitatea.Această situaţie este surprinsă perfect de autor şi esteenunţată într-o celebră formulă concentrată în ex-cepţionalul prim-vers al poemei: „Nu credeam să-nvăţa muri vreodată” (I, p. 573). Trăirea complexă, totală,

până la cele mai adânci fibre ale fiinţei, tranşant şi

neechivoc, a evenimentului întâmplat este specificspiritualităţii dace. De aceea, finalul, echivalând iu-

birea cu viaţa, accentuează ideea unei adevăratedrame, care nu-şi poate găsi decât o singură soluţie:„Ca să pot muri liniştit, pe mine / Mie redă-mă.” (I,

p. 573)

O enunţare directă a ideii de identitate custarea, condiţia şi trăirea dacică o găsim în „Rug ă-ciunea unui dac”. Semnificativă este atitudinea şicondiţia dacică asumate de poet, numite chiar prin for-mularea din titlu. Sugestiv este faptul că poetul nuspune „rugăciune ca a unui dac”, ci „a unui dac”. Emi-nescu, aici, se identifică, se contopeşte cu străbunuldac. Adică, nu este vorba doar de o asemănare cuacesta, ci de o identificare completă, totală cu daculstrăbun. Starea poetului este de adâncă nemulţumireşi nefericire. Mai mult, şi-a pierdut speranţa şi, mai

ales, credinţa. Atât de mare îi este drama, încât îşidoreşte desfiinţarea propriei existenţe, distrugerea to-tală a propriei fiinţe, dispariţia sa în neant şi, ca ur-mare, cere Părintelui ceresc „intrarea în veciniculrepaos.” Imaginile create sunt de mare forţă expresivă.Codul existenţial fundamental este distrus iar reperelevalorice negate. Ca atare, roagă Divinitatea să-l per-secute pe cel ce va avea chiar milă de el şi să fortifice

braţul răuvoitor şi ucigaş:„Să blesteme pe-orcine de mine-o ave milă,Să binecuvânteze pe cel ce mă împilă,

S-asculte orice gură, ce-ar vrea ca să mă râdăPuteri să puie-n braţul ce-ar sta să mă ucidă,Şi-acela dintre oameni devină cel dintâiCe mi-ar răpi chiar piatra ce-oi pune-o

căpătâi.” (I, p. 475)Pentru a putea muri împăcat trebuie să se

stingă imensa-i durere, dar aceasta ar însemna pierderea atributelor morale iar principiile, după caresă se conducă, să fie inversate:

„Gonit de toată lumea prin anii mei să trec,Pân’ ce-oi simţi că ochiul de lacrime e sec,Că-n orice om din lume un duşman mi se naşte,C-ajung pe mine însumi a nu mă mai cunoaşte,Că chinul şi durerea simţirea-mi a-mpietrit-o,Că pot să-mi blăstăm mama pe care am iubit-o– Când ura cea mai crudă mi s-a părea amor…Poate-oi uita durerea şi voi putea să mor.”

(I, p. 475) Nefericirea şi dorinţa de dispariţie îi sunt atât

de puternice încât cere, pierzându-şi legea şi viaţa,să-i fie batjocorit chiar cadavrul:

„Strein şi făr’ de lege de voi muri – atunce Nevrednicu-mi cadavru în uliţă l-arunce,

Ş-aceluia, Părinte, să-i dai coroană scumpă,




33

Ce-o să asmuţe cânii, ca inima-mi s-o rumpă,Iar celui ce cu pietre mă va izbi în faţă,Îndură-te, stăpâne, şi dă-i pe veci viaţă!” (I, p.

475) Nefericirea îl duce până la revolta împotriva Di-vinităţii, sperând să obţină, astfel, definitiva dispariţie:

„Să cer a tale daruri, genunchi şi frunte nu plec,

Spre ură şi blăstemuri aş vre să te înduplec,Să simt că de suflarea-ţi suflarea mea se curmăŞi-n stingera eternă dispar fără de urmă!” (I, p. 476)

Se poate observa că toate textele antume dis-cutate sunt rezultatul unei stări sufleteşti de adâncăsuferinţă, nemulţumire şi nefericire, stări similaretrăirilor sufleteşti ale dacului, când, învins şi ţaracotropită de romani, n-a mai văzut nicio posibilitatede luptă şi de vieţuire. Aşadar, stările psihice aleomului Eminescu se identifică, în mod total, trăir-ilor sufleteşti ale dacului.

2. Gândirea „poetului polemic” o găsim înactivitatea publicistică mai ales, unde societatea este

prezentată într-o viziune critică2, similar Scrisorilor ori Glossei. Poetul dovedea o profundă cunoaştere arealităţilor naţionale şi dezvăluia o atitudine moral-civică şi patriotică exemplară, de înaltă responsabili-tate, într-un autentic spirit dacic. Imaginea„prezentului mişelit”, confruntată cu aceea de glorie,mândrie şi demnitate de pe vremea lui Mircea celBătrân şi, mai ales, a lui Decebal, îl va nemulţumi pro-fund şi va considera că întreaga noastră societate tre-

buie reformată. Reformarea se impunea a fi făcutădintr-o perspectivă valorică. Şi această perspectivăvalorică era cea dacică. Aşa se face că, în 1881, vaenunţa clar: „În România totul trebuie dacizat oare-cum de acum înainte.”

IV. Activitatea civicăPoetul cetăţean Eminescu este un patriot au-

tentic, care înţelege că „refacerea unităţii spaţiuluistrăvechii Dacii este pentru români o problemă de re-naştere naţională.”3 Implicându-se direct în organi-

zarea şi realizarea aniversării a 400 de ani de laîntemeierea mânăstirii Putna, poetul recită Doina populară, prima variantă a celebrei Doina. Scriitorulface parte din Societatea „Carpaţii”, înfiinţată la 24ianuarie 1882 la Bucureşti, al cărei scop principal erarefacerea Daciei Mari. Eminescu este sufletul Proiec-tului etno-politico-statal „Dacia Mare”. În birourileserviciilor secrete străine, ţarist şi austro-ungar, ianaştere planul înlăturării fizice a lui Eminescu dinviaţa publică, care va fi materializat cu ajutorul luiMaiorescu. „Poetul nepereche” este internat laAşezământul Spitalicesc al doctorului Şuţu pe 28iunie 1883 şi supus unui tratament distrugător. Emi-

nescu devine, aşa cum arăta doctorul Aurel David,„prima jertfă politică pe altarul Daciei Mari.”4

Adoptarea de către Eminescu, în ataricondiţii, a unei perspective valorice etice funda-mental dacice, în scrisul şi manifestările lui civice,nu numai că nu ne miră, dar ni se pare o consecinţă

directă, necesară şi firească, a formaţiei lui patrioticeşi a realităţilor social-economice, politice şi cultural-artistice, în degradare, din vremea sa. Modelul dacicdevenea, astfel, unica soluţie a ieşirii ţării dinstarea de decădere la care fusese adusă.

V. Dacismul lui Eminescu nu este uncapriciu, o modă sau expresia unei dorinţe exprese deoriginalitate pentru a atrage atenţia asupra sa, cireprezintă o viziune, o concepţie, o credinţă adâncăşi temeinică, clar conturate încă din anii adolescenţei,

având ca scop binele ţării şi al neamului său. Putem presupune că Eminescu, în anii adolescenţei, aacţionat din perspectivă dacică, mai ales în mod in-tuitiv, datorită „dotărilor sale spirituale ancestrale”(G.D. Iscru)5; mai târziu însă, odată cu îmbogăţireainformaţiilor şi formarea unor certitudini, ele nunumai că au fost perpetuate în timp, ci au fost întărite,accentuate, augmentate, poetul devenind conştient devechimea, superioritatea şi valoarea excepţională acivilizaţiei şi spiritualităţii străbune dacice.

El transfigurează poetic totul. Puterea de su-

gestie a limbajului este, la Eminescu, nemărginită.Această capacitate vine din adâncurile trecutului nea-mului său. Puterea zămislitoare de frumos provine dinfibra neamului său dacic. Admiraţia lui pentru Dece-

bal, Dochia, pentru geto-daci, pentru eroii neamuluinu este întâmplătoare. Există o filiaţie nevăzută cuaceştia, pe care poetul a intuit-o şi a trăit-o. Mărtu-risirea lui din 1880, „Eu simt în mine dacul”, nu estedeloc întâmplătoare. Ea reflectă o realitate psihologicănu atât a conştientului, cât, mai ales, a subconştientu-lui său, esenţialmente dacic.

Ne miră şi ne intrigă, în acelaşi timp, obtuzi-tatea şi totala lipsă de intuire a adevărului privind pre-ocupările pentru indianistică şi sanscrită ale luiEminescu din ultimii săi ani de viaţă, dovedite de G.Călinescu, cunoscut istoric literar, care le considera

pure fantasmagorii, datorate bolii poetului. Cu toateacestea, în finalul monografiei6 dedicată „soarelui

poeziei româneşti”7, criticul, în capitolul „Masca luiEminescu”, face observaţii de fizionomie etnică de ovaloare excepţională, compensând, parcă, eroareaenunţată anterior. Privind chipul poetului din fo-tografiile de la 16 ani, 18 ani şi 30 de ani şi apoi„masca nietzscheeană” din ultimii ani, i se pare că




34

„omul cel adevărat răsuflă aievea”8. Şi apoi trage oconcluzie neaşteptată privind tipul uman pe care îlreprezintă: „Eminescu era un român de tipcarpatin, dintre aceia care, trăind în preajmamunţilor, mai cu seamă în Ardeal şi în Modova-de-Sus (s. n.), sub greaua coroană habsburgică, cresc mai

vânjoşi şi mai aprigi şi arată pentru încercările desmulgere a lor din pământul străbun lungi rădăcinifioroase, asemeni acelora ce apele curgătoare desco-

peră în malurile cu copaci bătrâni.”9 În continuare îiface un succint, dar sugestiv portret moral, subliniindaltruismul său, adânca lui dragoste de ţară, enunţându-se statutul de exponent al neamului său: „El avea caatare un suflet etic, simţitor la toate ideile şi senti-mentele, care, alcătuind tradiţia unei societăţi, sunt cagrinzile afumate ce susţin acoperişul unei case, nefi-ind lipsit totdeodată de viziunea unui viitor mai drept.

Nu nutrea nicio aspiraţie pentru sine, ci pentru poporul din care făcea parte, fiind prin aceasta maimult un exponent decât un individ.”10 Ne atrageatenţia în mod deosebit formularea subliniată de noi.Cine pot fi „românii de tip carpatin, dintre aceiacare, trăind în preajma munţilor …” dacă nudacii? Se ştie din documente istorice că geţii trăiau înzona de câmpie, iar dacii în zona montană carpatică.Aici, G. Călinescu, fie conştient, fie intuitiv a emis oobservaţie fundamentală. Aşadar, fizionomic, Emi-nescu este „un român carpatin”, adică un dac auten-

tic. Trăsăturile lui de caracter, legătura cu gliastrăbună, generozitatea, nobleţea şi bogăţia lui su-fletească trimit la aceeaşi origine dacică străveche.

VI. Concluzii 1. Observând că scriitorul însuşi se socotea şi

se simţea dac (afirma în 1880: „Eu simt în minedacul”), că un istoric literar ca G. Călinescu, preocu-

pat în a descifra fizionomii, îl numeşte „româncarpatin”, adică dac, că structura lui psihologică estede sorginte dacică, că şi creaţia lui scriitoricească,

publicistica şi activitatea lui civică şi patriotică, maiales în cadrul Societăţii „Carpaţii”, sunt realizate, aşacum a reieşit din analiza întreprinsă de noi, dintr-operspectivă dacică, putem conchide, fără nicio ezi-tare, că M. Eminescu este un exponent autentic, îna doua jumătate a secolului al XIX- lea (trăind între

1850 – 1889), al stirpei noastre străbune, dacice.2. Aşadar, mesajul testamentar al lui Eminescu, al po-etului Eminescu, de fapt, trebuie să spunem, al dacu-lui Eminescu este generos, nobil, demn şi înălţător.Prin autodefinirea sa ca dac, prin problematica dacicădin opera lui, prin modelul existenţial dacic adoptat,

prin arta sa de o inegalabilă forţă de sugestie, Emi-nescu, patriot autentic şi scriitor genial, glorie întruveşnicie, ca şi sculptorul Constantin Brâncuşi, a nea-mului său dacic, se impune în creaţia artistică naţio-nală drept DACUL CEL MARE AL POEZIEI

ROMÂNEŞTI. _____________________

1Această formulă am folosit-o prima dată în articolul Mitul dacical soarelui în poemul postum eminescian „Memento Mori”, publicat în România Mare, nr. 985 din 12 iunie 2009, p.11, apoi în Motivul soarelui în poemul eminescian postum „Memento Mori”, publicat în revista Societăţii de Ştiinţe Filologice din România, Limbă şi literatură, Anul LIII, vol. I–II, 2011, p. 118–136.2 Vezi Tereza Danciu, Societatea românească în viziunea pu-blicistică eminesciană, în Dacia Mgazin, nr. 73, ianuarie 2012 şiurm3 Aurel V. David, Eminescu, prima jerfă politică pe altarul Daciei

Mari, în Dacia Magazin, nr. 73, ianuarie 2012, p.104 Art. cit.5 Vezi şi Ioan Câmpan, Eminescu, magul călător , Editura Sigma,20076 Gheorghe Bucur, Mihai Eminescu – soarele poeziei româneşti,în vol. Sub teiul lui Eminescu, editat deAsociaţia Cultural-Ştiinţifică „Vasile Pogor”, Ed. D&T, Iaşi, 2010, p. 61 – 66 şi în Dacia Magazin, nr. 73,ianuarie 2012, p. 31 – 357 Viaţa lui Mihai Eminescu, Bucureşti, EPL, 1966, 340 p.

8 Op. cit ., p. 3189 Idem10 Idem

ABONAMENTE «DACIA MAGAZIN»

Începând cu data de 1.01.2012,

preţul unui abonament la revista noastră

este:

semestrial: 31 lei şi anual: 62 lei




35

Vechimea şi continuitatea populaţiei

din estul Serbiei. Teritoriul cuprins între râurileTimoc şi Morava este o arie de veche şi continuăpopulare, diferite populaţii succedându-se până în timpurile moderne. Urme ale prezenţei şi ac-tivităţii omului s-au păstrat încă din paleoliticulsuperior (arheologii identificând, mai ales în peş-teri, unelte de os şi corn, unele obiecte de artă,respectiv reprezentări antropomorfe sculptate înpiatră).

Însă cele mai numeroase şi mai bine con-servate urme se păstreză din perioada mezolitică(unelte, ceramică şi chiar locuinţe), o caracteris-tică generală fiind faptul că în zona Porţilor deFier ale Dunării şi în apropiere, de o parte şi dealta a fluviului, au existat adesea realităţi istoriceidentice sau foarte asemănătoare.

Cea mai veche cultură identificată încadrul regiunii cultura Lepenski Vir 1- SchelaCladovei (în România), ajunge la apogeu între5300 î.Hr. şi 4800 î.Hr., dar dovezile sugereazăprezenţa primului om în localitate, în 7000 î.Hr..Numeroasele sculpturi şi arhitectura specificesunt mărturia unei bogate vieţi sociale şi reli-

gioase conduse de locuitori cu nivel ridicat decultură. Se presupune că oamenii din culturaLepenski Vir erau descendenţi ai populaţiei eu-ropene de la sfârşitul ultimei ere glaciare.

După cultura neolitică, cunoscută sub nu-mele de Starcevo-Criş, precum şi cea numităTurdaş-Vinca, perioada de trecere de la neoliticla epoca bronzului , este reprezentată cel maibine de cultura Kostolac 2 (2500 - 1900 B.C.).Urme de locuire apar prima dată lângă Porţile deFier (Cladovo) şi regiunea Timocului (Velijkov,

Štubik, peşterile din zona Zlotului) şi apoi mai de-

parte de-a lungul Dunării şi Timocului.Pentru epoca fierului reprezentantă este

cultura Basarabi (sec. VIII – VII), cele mai impor-tante situri3 din răsăritul Serbiei fiind cele de laPecine lângă Kostolac, Moara Haiducilor lângăPrahovo, Mala Vrbica şi Vajuga-Pesak la Porţilede Fier, peştera Zlot lângă Bor.

În antichitate, pe teritoriul studiat s-ausuccedat mai multe culturi şi civilizaţii, primiilocuitori ai zonei despre care există informaţiifiind tribalii , urmaţi în secolul al III-lea, descordiscii mici , care pun stăpânire temporară

III. PREZENTĂRI, REPORTAJE, INTERVIURI

Comunitatea românească dinestul Serbiei* I

- elemente geodemografice -

Ionelia Toarcă




36

peste această regiune. În secolul II (168 î. Hr.), regiunea este

cucerită de romani şi i se dă denumirea de Moe-sia. Epoca romană este cunoscută ca o epocăde intensă colonizare şi un spor mare de popu-laţie. Se construiesc cetăţi şi castele: Viminacium

(lângă Costolaţ), Cuppae (Golubăţ), Municipium(Calişte), Idimis (Medvegea), Horreum Margi (Či-uprija), Pontes (Costol), Gamizgrad, Caput Fos-sae (Techia), Taliata, Zantes (lângă Cladova);drumuri pietruite; se exploatează minele dearamă de la Maidanpek; se înmulţesc spălătoriilede aur de la Podgorţ4. Limesul roman a fostmenţinut la Dunăre până la moartea lui Valens, în 378 d. Hr.

În secolele V-VI, în spaţiul moravo-timo-cean, datorită atacurilor frecvente ale hunilor,

gepizilor şi ostrogoţilor, viaţa urbană decade,aşezările rurale mutându-se deseori în locuri maisigure şi mai puţin accesibile, în zonele demunte.

La începutul secolului al VII-lea, domi- naţia romano-bizantină cedează sub presiuneaslavilor, avarilor şi apoi a bulgarilor. Sârbii apar tot în această perioadă, ei aşezându-se înapusul actualei regiuni.

Documentele istorice ale secolelor IX-XVI, atestă deja existenţa de aşezări umane

acoperind întreaga regiune, ce cuprind nucleeale celei mai mari părţi din localităţile actuale,majoritatea locuitorilor formând-o populaţia tracăromanizată, ce a dat populaţia românească dela sud de Dunăre sau vlasii , cum sunt numiţi desârbi.

În sec. XIV, urmele românilor/vlahilor se întâlnesc în mai multe acte oficiale ale ţărilor sârbe. Balcanistul Sanfeld arată că între sârbi şibulgari s-au interpus vlahii din zona Moravei,pomenind şi de Vlaşka Planina (Munţii

Româneşti)

5

.Este incontestabil faptul că în apropiereaDunării, la răsărit de Morava s-au menţinut au-tohtoni români, urmaşi ai celor care trăiseră mai înainte în Dacia Aureliană6. Peste prima alcătuireetnică s-au adăugat apoi elemente macedo-române din Pind şi din Balcani, precum şi ele-mente bulgăreşti, otomane, austriece şi sârbeşti.

Hărţile secolelor XVII-XIX, confirmă exis-tenţa satelor cu precădere româneşti şi evidenţi-ază preferinţa acestora pentru văi sau zone împădurite, montane, ceea ce subliniază vecheafuncţie a pădurii şi muntelui, de adăpost al

aşezărilor, culturilor şi drumurilor. Tot în aceastăperioadă, în spaţiul estic al Serbiei, se adaugăcelor existente, noi elemente româneşti din Olte-nia şi Banat. Prezenţa numeroaselor toponimeromâneşti, răspândite în întreaga regiune, atestăexistenţa unei populaţii româneşti, aflate şi înprezent în curs de asimilare.

Începutul secolului XX se caracterizeazăprintr-un proces intens de înmulţire a populaţieişi aşezărilor, mai ales în zonele joase, decâmpie.

Numărul populaţiei. Populaţia Serbiei,conform recensământului din 2002, este de7.498.001 locuitori, fără teritoriul Kosovo, popu-laţia medie estimată din Serbia, în 2009ridicându-se la 7.320.807. Pentru Serbia Cen-trală s-a înregistrat un număr de 5.466.009 de

locuitori, dintre care arealul vizat având un număr de 712.050 locuitori.

Începând cu anii 1990, în Serbia Cen-trală, la fel ca în toată Serbia, incluzând şiregiunea studiată, se înregistrează tendinţe dedepopulare (prin rata de creştere a populaţiei şispor natural negative), procesul de depopularefiind în continuă dezvoltare, estimându-se pentruanul 2009 o populaţie totală de 7.320.807locuitori.

Rata de creştere a populaţiei, în raport cu

anul 2008, a fost negativă şi s-a ridicat la – 4.0la 1.000 locuitori. Conform statisticilor, rata decreştere naturală a fost de - 4.6 la 1.000 delocuitori (rata de născuţi vii 9,6 şi rata mortalităţii14,2). Din 2002 până în 2009 populaţia a scăzutcu 179 de mii, rata medie de creştere anuală afost – 3.5 la 1.000 de locuitori.

Tot în perioada 2002 – 2009, rata de năs-cuţi vii a descrescut 10.4 – 9.6 născuţi-vii (la1.000 de locuitori). Ponderea femeilor în pe-rioada fertilă din populaţia totală de asemenea,

a descrescut de la 24,1% la 23,1%.Rata mortalităţii a crescut de la 13.7 la14.2 decese la 1.000 locuitori. Principalele cauzede deces sunt încă bolile circulatorii şi neoplasmla bărbaţi, cât şi la femei. Rata populaţiei mas-culine a fost redusă în comparaţie cu 1991(958.7 – 946.5), ceea ce înseamnă că pondereapopulaţiei feminine în totalul populaţiei este încreştere. Mortalitatea infantilă în schimb, a fostsemnificativ redusă de la 10,1 decese infantile la7,0 la 1.000 copii născuţi vii7.

Evoluţia numerică a populaţiei. Recen-sămintele în Serbia încep cu anul 1834, când se




37

efectuează primul recensământ în sensul mo -dern al termenului, populaţia totală fiind redusă,de numai 678.192 locuitori. Începând cu aceastădată, populaţia cunoaşte o creştere continuă şirelativ echilibrată a numărului de locuitori, dată însă şi de extinderea teritorială pe care Serbia orealizează în timp. Ca urmare a răscoalelor popoarelor creştine din Balcani din 1875 – 1877,după Congresul de Pace de la Berlin (1878),Serbia îşi extinde teritoriul cu 30% prin alipirearegiunii Niş, crescând astfel şi numărul populaţiei(tabel nr. 1). După Războaiele Balcanice din anii1912-1913, Serbia alipeşte şi vechea vatră sâr-bească Kosovo şi Raşka, precum şi o mare partea Macedoniei8, între anii 1895 – 1921 populaţiastatului sârb aproape dublându-se.

Astfel, la recensăminte se înregistrează

o evoluţie numerică a populaţiei Serbiei:1834 678.192 locuitori1841 828.895 locuitori1843 859.545 locuitori1846 915.080 locuitori1850 956.893 locuitori1854 998.919 locuitori1859 1.078.281 locuitori1863 1.108.668 locuitori1866 1.216.2199 locuitori1878 1.669.33710 locuitori

1895 2.493.770 locuitori1921 4.133.478 locuitori1948 6.527.966 locuitori1953 6.979.154 locuitori1961 7.642.227 locuitori1971 8.446.591 locuitori1981 9.313.677 locuitori

1991 (fără Kosovo) 7.822.795 locuitori2002 (fără Kosovo) 7.498.001 locuitori

Densitatea medie a populaţiei pentru

Serbia Centrală este de 97,7 locuitori/kmp. Însă în partea răsăriteană densitatea este mult maimică, 51 loc./kmp densitatea medie şi doar 20 –25 locuitori/kmp în zona înaltă, de munte, exis -tând unele diferenţieri de la judeţ la judeţ, deter-minate de gradul de favorabilitate al condiţiilor naturale. Densitatea mică se datorează zoneipreponderent montane (cu excepţia depresiu-nilor şi văilor mai largi), existând însă şi cauze deordin istoric şi economic. Astfel, valori pestemedia pe ţară întâlnim doar în oraşe.

Structura populaţiei. Serbia este consti-tuită în trei teritorii: provincia Kosovo, provincia

Voivodina şi Serbia Centrală, acestea având omare diversitate etnică, ca urmare a ocupaţieiotomane în sud şi a imperiului austro-ungar înnord, fiind populate în majoritate de sârbi. Alăturide sârbi, trăiesc mai multe minorităţi naţionale,mai semnificative, conform recensămintelor fiindalbanezii (care sunt majoritari în Kosovo), un-gurii, bosniacii, ţiganii, croaţii, slovacii, bulgarii,românii etc. De-a lungul timpului, în recen-sămintele oficiale, numărul şi minorităţile celemai importante au variat sensibil.

Structura etnică, la nivelul Serbiei,potrivit recensămintelor oficiale. Astfel, potrivitCodului lui Duşan, Codul de legi al împăratuluisârbilor şi grecilor Duşan cel Puternic, locuitoriidin Imperiul sârb au fost între anii 1349-1354,după naţionalitate: sârbi, greci, arbanasi (al-

banezi), vlahi , saxoni (germani – cei mai mulţi înaşezările de mineri).

Istoricul Jiricek afirmă că la 1365, Serbiaavea 200.000 de locuitori, populaţia fiind formatădin sârbi şi vlahi 11 .

La 1389, turcii desfiinţează Serbia castat, teritoriul acesteia fiind divizat vreme de maibine de 400 de ani. Arealul moravo-timocean vafi în această perioadă împărţit, partea estică in-trând în componenţa sangeacului Vidinului şipartea vestică în componenţa sangeacului de

Branicevo. Turcii întocmesc statistici despreromânii din sangeacul Vidinului în anii 1530,1586, 1723, 136, 1740 şi 1783. În arhivele din Ankara şi Istanbul, cercetătoarea Desanka Bo- janic Lucakc găseşte tabelele cu recensămintele populaţiei valahe chiar de la 1466, 1478, 1491.

După cronicile turceşti, în anul 1545, aiciexistau 457 sate valahe sau româneşti, 35 ma-halale şi 90 de cătune12, ca în datele din anul1560, când s-a recunoscut provincia autonomăMargina, de către turci, să apară în Serbia de

răsărit, 498 de sate, 50 de cătune, 18 moşiiturceşti şi 26 de mănăstiri înălţate de domnitoriiromâni13.

În 1866 situaţia apare alta la nivel de re-censământ, pe naţionalităţi. Din totalul de1.216.219: sârbi = 1.058.189 (87.01%), români (vlahi) = 127.545 (10,49%), ţigani = 24.607(2.02%), germani = 2.589 (0.21%), alţii = 3.256(0.27%).

În 1895 din totalul de 2.493.770, sârbierau circa 2 milioane (cca. 90%), români (vlahi)= 159.000 (6,43%), ţigani = 46.000 (1,84%).

La recensământul din 1921 (fără Voivo -




38

Fundaţia DACIA REVIVAL, Filiala Geţia Minor - Tulcea,

A N U N Ţ Ă: începând cu data de 20 octombrie 2012,

primeşte comenzi pentru livrarea celor două cărţi:

NOI NU SUNTEM URMAŞII ROMEI, vol. I

şi

NOI, DACII, vol. II,autor dr. NAPOLEON SĂVESCU.

Informaţii:

dl. Nicolae Nicolae,telefon: 0729011003, 0752104184,

0372707308Str. Florilor Nr. 37, Tulcea, Cod 820035, Jud. Tulcea

e-mail: [email protected]

dina, dar incluzând Kosovo şi Macedonia) se în-registrau din totalul de 4.133.478, sârbi şi croaţi= 3.339.369 (80,87%), albanezi = 420.473(10,17%), vlahi = 159.549 (3,86%), slovaci =2.801, unguri = 2.532, francezi = 717, italieni =503, polonezi = 286, englezi = 231, ruteni = 35,alţii (cei mai mulţi ţigani) = 44.002.

În 1948, din totalul de 6.527.966 majori-tatea o formau sârbii = 4.823.730 (73,89%), ur-maţi de albanezi = 532.011 (8,15%), unguri =433.701 (6,64%), croaţi = 169.864 (2,60%),muntenegreni = 74.860 (1,15%), ţigani = 52.181,sloveni = 20.998, macedoneni = 17.917, musul-mani = 17.315.

Începând din acest moment, românii sau vlahii dispar din statisticile oficiale, ca ur-mare a tensionării relaţiilor jugoslavo-române,

datorită proiectului „Federaţia Balcanică” , de-marat de Iosip Broz Tito. Acest proiect al liderului jugoslav de a crea o federaţie balcanică în caresă fie incluse Albania şi Bulgaria, dar sub con-ducerea Jugoslaviei, a dus la o ruptură întreStalin şi Tito.

*) Volum publicat la Editura Semne, Bucureşti,2012, 281p _________________ 1 John Chapman, op. cit., p. 194-203.2 Cristian Ioan Popa, op. cit., p. 13.3 N. Tasic, op. cit., p. 17.4 M. Stanojevic, Crna Reka, p. 61; cf. Godisnjk, XIX,1905, p. 264. În satul Bor s-a exploatat arama încădin epoca bronzului.5 Kristian Sanfeld, (1926), En oversigt over dens re-sultater og problemer, Copenhaga.6 Gheorghe Zbuchea, Cezar Dobre, op. cit., p. 14.7 Statistical Office of the Republic of Serbia, (2010),Statistical Yearbook of Serbia, Belgrade, 9. 58-62.8 Dobrescu I.F., Dobrescu N.L., op. cit., p. 82-83.9 Geographisches Handbuch zu Andrees Handatlas,1882 – Serbia.10 Ibidem.11

Cristea Sandu Timoc, (1996), Tragediaromânilorde peste hotare (9 – 13 milioane), ed. a II-a revăzută, editura Astra Română, Timişoara, p. 16.12 Ibidem.13 Cristea Sandu Timoc, (2009), LXXI. Câteva relaţii medievale cu sârbii, în revista Dacia Aureliană,Timişoara, p. 5.




39

Adresele distribuitorilor revistei «Dacia Magazin» în ţară şi în străinătateDACIA REVIVAL INTERNATIONAL SOCIETYDr. Napoleon Săvescu21-26 Broadway, New York 11106 USATel. 7189321700, 0318106172 Fax. 7187287635e-mail: [email protected]. Ilie Enciu, director DRISstr. Arbustului nr. 2BBucureşti, sector 2Telefon: 021 240 1218; 07450339603. Asociaţia Dacologică Barboşi – Galaţi,Prof. Aurel ManoleStr. Serei Nr. 4, bl. A 14, Sc. B, et. 4, ap. 36, Galaţi ,

Jud. GalaţiTel. 07540226164. Clinica de Medicină Integrată,Dr. Corneliu Băbuţ Comuna Maşloc, Jud. Timiş5. Ing. Eugen CiobanuB-dul Nicolae Bălcescu, bl. 2, sc. D, et. 3, ap. 65Buzău, cod 210246, Tel. 07601766496. Asociaţia Culturală Craidava,Prof. Dr. Danciu Elena Tereza

Str. Sergent Constantin Popescu Nr.15,Bl.42A, Sc.A, Et. 3, Ap.8Craiova, Jud. DoljTel. 07652118807. Rodica Floreastr. Aleea Saturn, bl. 24, sc. 1, ap. 5Deva, jud. Hunedoara8. Gheorghe Mihăilescustr. Pescarilor nr. 26, bl. MZ 11, ap. 12,

cod. 900538Constanţa, jud. Constanţa9. Domniţa Raţiustr. Freziei nr. 12, bl. 10, sc. A, ap. 5Braşov, jud. Braşov10. prof. Alexandru Stan,Asociatia «Dacia-Helvetia» Case postale 78,CH-1800 Vevey 1.Tel. 004021 944 93 36;E-mail: [email protected]

Site: http://www.facebook.com/#!/DaciaHelvetia

11. Eugenia SemenciucSpania - MadridTelefon: 00346 440 65 37212. Societatea Culturală Română „Dacia”Plushckis Nicolae - preşedinteRepublica Kazahstan100017, Or. Caraganda, str. Tulepova, 17-14Telefon: 7212/42-14-85, 476848Mobil: +77012189472, +77776931280Telefon: +40743939727E-mail: [email protected]. Uniunea Scriitorilor din Moldova

Mihai Cimpoi - academician, preşedinteStr. Alecu Russo, nr. 18, bl. I, ap. 13Chişinău, MD - 2004Telefon: 00373 22 333 007Mobil: 00373 69 14 78 00E-mail: [email protected]. Comunitatea Românilor din Serbia(Zajednica Rumuna U Srbiji)Ion Cizmaş - preşedintestr. Vasco Popa, nr. 16, cod. 26300

Oraş: Vrsac, SerbiaTelefon: +381 13 837 336Mobil: +381 63 38 22 23E-mail: [email protected]. Ion Gâju - preşedinte MarisdavaStr. Ion Buteanu nr. 14, Ap. 17Târgu Mureş, jud. MureşTel: 0721 59 48 7916. Vladimir Brilinsky -preşedinte Filiala Transilvania,Str. Carpaţi nr. 12, Bl. F, Ap. 11Deva, jud.. HunedoaraTelefon: 0254 223 853e-mail: malus_dacus @yahoo.com17. Filiala Getia Minor – Tulcea,Preşedinte Nicolae NicolaeStr. Florilor Nr. 37, Tulcea, Cod 820035, Jud. TulceaTel. 0729011003, 0752104184, 0372707308

e-mail: [email protected]




I. EDITORIAL: Nicolae Nicolae: Despre romanizare

II. CERCETARE, ANALIZE, SINTEZE1. Dr. Napoleon Săvescu: Noi, Dacii (IV).

Limba arhaică a spaţiului carpato-dunărean (1)2. Alexandru Busuioceanu: Momente da-cice la autori hispanici ai antichităţii:

Lucan, Seneca, Marţial 3. Napoleon Săvescu: Cel mai mare im-

periu dacic al erei noastre4. Silviu N. Dragomir: Reflectări ale geto-dacilor în scrierile apocrife5. Eugen Costel Popescu: Stindardul dacicîn America precolumbiană6. Mioara Alecu-Căluşiţa: Traducerea

7. Daniel Dumitru Darie: Impunerea inter-dicţiei asupra denumirii de dac şi Dacia8. Andrei Claudiu Roibu: Dacii şivăzduhul (1)9. Eugeniu Lăzărescu: De la conceptele

vedice de patrie, patriot, patriotism laconceptele actuale10. Gheorghe Bucur: Dacul cel mare al

poeziei româneşti – M. Eminescu (IV)

III. PREZENTĂRI, REPORTAJE,INTERVIURI1. Ionelia Toarcă: Comunitatea româ-nească din estul Serbiei

IV. ADRESELE DISTRIBUITORILOR

1

2

6

10

12

13

18

20

24

27

31

35

39

NORME DE REDACTARE A TEXTELOR PENTRU PUBLICARE

l Textele trimise la redacţie pentru publicare vor fi redactate cu mijloace moderne: fişier word, pe o singură coloană, text cu diacritice, Times New Roman, mărime 12 pct;

l Fiecare text va avea la sfârşit numele autorului, localitatea şi telefonul fix sau mobil de con-

tact;

l Trimiterile vor fi scrise la sfârşitul materialului, evitându-se generarea lor automată ca

notă de subsol, fiind numerotate normal în text şi la final, încadrate în paranteze pătrate;

lArticolele vor fi însoţite de 1 - 3 imagini sugestive;

lMaterialele mai lungi de 4-5 pagini vor fi fragmentate de autori, trimiţându-ni-le succesiv sau

toate în acelaşi grupaj;

l Pentru fondul de imagini al revistei se vor trimite fotografii, filme, precizându-se locul,

data, evenimentul, participanţii şi realizatorul imaginii;

lMaterialele trimise prin mail vor avea la rubrica SUBIECT numele autorului şi titlul pe scurt;

l Corespondenţa se primeşte pe adresa: GETIA MINOR, str. Florilor, nr. 37, Tulcea,

cod poştal: 820035, jud. Tulcea, România.

lMaterialele se vor trimite la următoarele adrese de mail:

[email protected]; [email protected]

dacia magazin 2012 nr 82

Documents