CURS 1 BAZELE PSIHODIAGNOSTICULUI

Psihodiagnosticul e legat de cunoastere. Cunoasterea este o categorie conceptuala care trateaza doua aspecte:

- relatia generica subiect-obiect (relatia psihologiei).- Modelele generale ale asimilarii si reconstructiei imformational a lumii de catre

subiect.Din punct de vedere psihologic cunoastere-cognitie-…Cunoasterea este de doua feluri:

a) stiintifica- capacitatea la care a ajuns cunoasterea in anumit domeniu: se include in epistomologie.

b) - empirica: este studiata de geogiologie Diagnosticul este actiunea de identificare a unor manifestari psihice pornind de la unele detalii caracteristice lor. Manifestarile psihice sunt procese psihice, fenomene si configuratii de tipul trasaturi, insusiri sau factori de personalitate in: psihodiagnostic aceste manifestari sunt incluse in doua dimensiuni importante: manifestarea de tip stare si manifestari de tip trasatura. Fenomenele psihice sunt dependente de cadrul lor de desfasurare, predominant constient. Aceasta cunoastere este o unire a sezonului cu logical si al teoreticului cu empirical. Psihodiagnosticul este actul cognitive, sintetic rezultat prin analiza unor manifestari psihologice si reconstruire logica a structurii personalitatii care le-a generat. Personalitatea poate fi armonie dar si dizarminiea. Rezultatul acestei sinteze este exprimat intr-un cod. Acesta expresie codata conceptual poate fi:

1. profilul personalitatii (configuratii de trasaturi, de insusiri sau factori).2. file descriptive de pshodiagnostic.3. fese de testare: se sintetizeaza in 3 aspecte:- buletinul de analize psihologice- referatul psihologic- raportul psihologicultimele 2 tin de tipul de prestatie al psihologului.

Prestatiile psihologului sunt: -consultati de psihologie - investgatii de psihologie - expertise psihologice…tate cele 3 au valoare pragmatica.

Acestea converg catre realizarea unui plan pragmatic si prognostic:- de ordin instructive-educativ- de ordin meliorativ- de ordin therapeutic.

Psihodiagnosticul este o disciplina procedurala care merge catre o tehnica, o tehnologie, dar si o formula de interventie in derulerile de faze specifice unui process psihologic. Todeauna psihodiagnosticul este rezultatul direct al psihodiagnozei. Gnoza este o activitate camplexa de investigatii, ce presupune identificarea unor particularitati specifice ale personalitatii prin intermediul a doua modalitati de imbinare a unor imformatii furnizate de:

- metoda observatiei

1

- altor informatii furnizate de tehnicile psihologice ( anamneza, chestionarul, ancheta, experimental).

Psihodiagnostticul este un act pragmatic cu rol socio-uman util; e implicat in stabilirea mijloacelor cele mai adecvate legate de aspectul educativ therapeutic; psihologia non-statistica se numeste psihologie clinica iar diagnoza cere nu e verificata prin statistica se numeste dianoza clinica. Fenomene teoretice.

B F

P D PSH

BIO

CG

B- behaviorismF- fenomenologiePHS- psihanalizaBIO- modelul stiintelor naturale:entologie(stiinta cre se ocupa cu studiul comportamentelor de baza)CG- cogniticism.

Dianosticul clinic stabileste abateri ale parametrilor psihici in functie de spacificul echilibrului psihic uman. Echilibrul este elemental de start de unde se pornestre adaptarea. Adptarea presupune restabilirea pe plan superior al unui echilibru modificat anterior echivaland cu e reechilibrare superioara. Avem mai multe forme de psihodiagnostic:

1. psihodiagnosticul instructive-educativ presupune depistarea caracteristicilor personalitatii la un moment dat, fiind destinat instruirii si educarii optime.

2. psihodiagnosticul de orientare si consiliere scolara realizeaza balanta potentialelor psihologice reale si a celor virtual posibile in vederea valorificarii optime din punct de vedere sociouman.

3. psihodiagnosticul diferential se ocupa de diferentele psihice ( insusiri sau grupe de insusiri psihocomportamentale dupa care se deosebesc indivizii, cuplurile, microgrupurile, categoriile si marile colectivitati; deosebirile sunt calitative si cantitative: ele prevad: graduatii, nivele, configurati …fiind stabilte in raport cu un model de referinta al personalitatii.Aceste diferente stau la baza psihodiagnosticului diferentiat,rezultatul compararii datelor obtinute cu cele ale

2

unei modele de referinte care in cadrul psihodiagnosticului se numeste barem sau date tip si sunt implicate in elaborarea sistemului de psihodiagnoza.

Nici un psihodiagnostic nu este valabil daca nu este etiologic. Etiologia reprezinta o conditie dintre pause si devenire. Psihodiagnosticul etiologic indica factorii cauzali si de decizie: este singurul care conduce la un prognostic si la un plan corectiv reconstructive. Obiectul real al psihodiagnosticului este ….concret.

O.C.

PSIHOLOGIA CONDUITEI

VI COMPORT PSH B

Asociatiile reprezinta doua treimi din modul de functionare a psihicului: restul il reprezinta operatiile ; asociatiile pot fi : in timp/spatiu, asemanare/contrast, configuratie/cauzalitate. Operatiile compun o actiune mentala ; pot fi : identitate, negare, reciprocitate, complementaritate ; sunt reversibile au un segment orientativ si unul executiv . Comportamentul reprezinta suma manifestarilor externe . Conduita reprezinta viata mentala launtrica . Procese psihice – manifestatii ale conduitelor specializate ( receptare , prelucrare informationala si modul de realizare finala ) au ca mod de realizare subiectiva o traire si un produs = imaginatie. Stil - ansamblu de scheme de permanenta in baza caruia individul rationeaza in directie adaptiva. Reflectarea reprezinta capacitatea de a avea imagini. Orientarea – priveste SPP ; itinerariul , o tinta ; trasaturile pot fi : cardinale, centrale, facultative. Rezonanta subiectiva reprezinta raportul dintre constient si incostient acesta este dat de specificul uitari subiective.

DENUMIRE NIVELE

PLAN PSIHOLOGIC

ENERGIA RAPORTULUI CONSTIENT-INCONSTIENT

ORIENTARE RAPORTUL IN PLAN TEMPORAL

DESCRIEREA REALIZARII MODELELOR DE PERONALITATE

VIZAREA CENTRICA PRIN INDENTIFICAREA CONDUITEI PROIECTIVE

PER EGO -perceptia de sine-imeginea de sine-constiinta de sine/lume

Present actual -trasaturi-configuratie-profile

-relatii existentiale-identificarea prin predictia “a fi”(asta sunt/este)

3

SOA PROPRIUM -stima de sine-constiinta imperativa-constiinta optativa

Actualul proiectat in viitor

-insusiri-atribute(status, rol)

-Relatii patrimoniale-identificarea proiectiva prin predictitia de “a servi”.

NA STIL -reglaj defensive prin:-scheme functinale de permanenta-optiuni fundamentale-atitudini- spontaneitate euristica.

Actualul ingloband proiectiv trecutul, prezentul si viitorul.

-factori-superfactori-constructi personale si cadente …-tematice.-maniere …optinale si de aparare-manifestari creative

-relatia de prezentare-reprezentare-identificarea proiectiva prin predictia “a face”.

CURS 2

Activitatea psihica nu se poate investiga direct. Ea este abordabila indirect prin manifestarile sale. Manifestarea este o expresie concreta a unor elaborari la nivel intern. Expresiile manifestarilor sunt variabile psihologice, iar acestea intereseaza psihodiagnosticul. Scopul unui studio este evaluarea psihologica. Evaluarea reprezinta ceea ce echilibreaza o cerere si o oferta: rezolva o problema de ordin adaptive. Expresia este o manifestare centrifuga de ordin instrumental a psihodinamicii persoanei; pot fi: simulate, retinute; pot fi folosite strategic sau conventional in functie de situatie. Comportamentul reprezinta segmental extern,efector, ce intra in executie; nu are corelatie inverse. In psihologie totul este comportament, inclusive cel verbal. Psihodiagnosticul a pornit de la analiza unor activitati productive ce reprezinta o sursa fertile de informare. Elementl diferential reprezinta un grad, nivel, categorie comparative, tip de posihologie. Se studiaza de asemenea redundanta semnificativa, comentarii facute de subiect, interpretari personale- aceste reprezinta o valabilitate de aspect a instrumentelor psihodiagnostice. Nu exista nici o productie umana care san u poata servi ca material pentru psihodiagnostic. Psihodiagnoza este veriga de legatura intre teorie si practica. Scopul acesteia este ameliorarea si optimizarea manifestarilor psihologice. Exista 5 directii teoretice importante: behaviorismul, cognitivismul, paihanaliza, fenomenologie si cercetarile biologice. Multe instrumente psihodiagnostice sunt considerate ateoretice. Toate aceste 5 directii au in vedere omul concret. OMUL CONCRET

CONDUITA

PSIHAN BEHAV

4

Campul teoretic al psihologiei reprezinta o arie atat de vasta incat nu exista doar o singura teorie unificatoare. In psihodiagnostic variabilele se impart in:

1. variabile stari(transformari) -pt ca aspectele de ordin theoretic sunt grupate2. variabile trasaturi(factori) pe 2 directii de abordare a omului:

a) directia nomoteticab) directia idiografica.

Directii de abordare a omuluiI. Stiintele nomotetice se refera la posibilitatea de a formula legitati prin stadiul unui

numerar foarte mare de cazuri, bazandu-se pe analize statistice (orientarea behaviorista)II. Stiintele ideologice (in limba greaca, idios-principiu specific, iar idios=idee) se bazeaza

pe analiza de cazuri unice si poate fi apta de a realize inferente doar asupra unor fenomene dintr-o categorie limitata din care face parte respectivul caz. Exista in aceste legitati posibilitatea de a descoperi principi cauzuale (psihologia este o stiinta cauzala, dar si interpretativa).

Specific pentru psihologia nomotetica ar fi:1. explicatii cauzale prezentate intr-o m aniera analitica.2. e urmarita cuantificarea manifestarilor interne si comportamentale3. pe baza acestor imformatii se pot realize generalizari si asupra unei

populatii neinvestigate.4. foloseste cu precadere experimental de laborator.5. pt aspectele de ordin calitativ recurge la exemplificari a unor cazuri:

legitatile descoperite au o baza stastica si sunt de doua feluri:educative (univoce, liniare) si probabilistice, intre cele 2 apare o circularitate cauzuala(adica o cauza genereaza tot o cauza).

Psihologia idiografica se refera la:1. studii longitudinale pe o perioada indelungata2. exploreaza nuantele, detaliile, adica specificatii individulae; fiecare individ

e presupus a fi unic, iar diferentele intre indivizi se numesc determinanti primary ai comportamentului.

3. favorizeaza metodele deschise nestructurate, adica metodele proiective interpretative – fac parte din metodologia descrierii curentului idoneism.

Concluzii:

Trebuiesc admise unele limite la studiul personalitatii. Psihodiagnosticul se va raporta pe scopul concret al investigatiilor. A aparut astfel si psihologia idiotetica. Din domeniul nomotetic are in vedere standardele de referinta; implica identificarea dimensiunilor personalitatii: stabilirea celor definitorii pt o anumita perioada de timp: aspectele de ordin calitativ trebuie descries stiintific; evaluarea dezvoltari personalitatii trebuie construita pe un fundal nomotetic; acesta poate fi metodologic inregistrarii frecventei unor comportamente. Din punc de vedere psihodiagnostic o stare psihica este ceea ce este present din punct de vedere psihodinamic la un anumit moment dat. Specific pt starile din psihodiagnostic e

5

faptul ca pot fi trecatoare, dar in special provocate de stimuli potriviti: aceste stari ar fi unele expresii ale personalitatii. Trasatura reprezinta o tentative relative stabile a unui individ exprimabila in componenta prntr-un mod de a reactiona. Uneori manifestarile trasaturii au o anumita regularitate predictibila cand e vorba de situatii similare. Abordarea monotetica:1. pune in vedere ansamblul de trasaturi2. presupune dezvoltarea insrumentelor pt evaluarea lor deductive3. stabileste adecvarea acestor instrumente pe baza modului in care reactioneaza indivizii.

Abordarea idiografica:1. este mai mult folosita pt un comportament specific2. dezvolta procedee pt evaluarea inductive3. stabileste adecvarea acestor procedee tinand cont de modul in care variaza manifestarile la nivelul aceluias individ.

Teoriile starilor si toeria trasaturilor atesta ca orice manifestare psihologica poate fi evaluate si analizata din cel putin 2 perspective:1. al diferentelor interindividuale-nomotetic2. al diferentelor interindividuale (schimbarile care au loc in fiecare individ). Atunci cand evaluam asemenea aspecte avem in vedere:1. caracteristici ale individului2. caracteristici ale situatiei3. factori de hazard. Scopul acestor teorii ale starilor si trasaturilor este: 1. sa determine daca raspunsurile date de un individ intr-o situatie de investigatii evalueaza trasaturile sale de personalitate si in ce masura se produc efecte de situatie;2. daca exista efecte determinate de situatie trebuie sa se stabileasca ce relatie este intre performanta si aspectul psihologic investigat.

Relatia dintre stari si trasaturi: H.Ev afirma ca personalitatea e expresia cristalizarii unor trasaturi pe fondul unei stari de constientizare.

CriteriuPerspective

Manifestari interne-psihan.

Manifestari externe-behav.

Manifestari exteriorizabile=conduite

Omul concret

Debut Wundt-1879Freud-1904

Watson-1915 P.Janet-1912 -1932

Rogers-1915Maslow

Obiect Stari constiintaM. inconstiente

Relatia S-RComportament(V.M.IM.)

Conduite simple si complexe

Sinele optiuneAuto-actualizare

Matodologii IntrospectieAsociatii libere

ObservatiaExperimentalHolism metodologic

ObservatieExperimentMet.clinica psihanalitica si

InterpretativeIndivizualizarea metodelogica proiectiva

6

microsociologicaFinalitati Descriptive

ExplicativeTerapeutica

DeterminareLegi cauzaleDirijarea/ameliorarea comportamentului

DescriptivaExplicativeInterpretativeMeliorativ-terapeutica

Dezvoltarea si maturizarea personalitatii.Cultura R.I.P. schimbarea

Dezvoltare ulterioara

IntrospectieExperimentala(Binet) neoxa

Neobehaviorism (Tolman)

Psihologie actionala(Piaget. Vagotski)

Psihologia transpersonala(Vaughan)

Cursul 3:

FUNDAMENTE TEORETICE:

Legile psihologiei ca stinta sunt legi probalistice-mai rar sunt legi univoce,.cauzale(C-H). Psihologia este stiinta care are cele mai multe legi fiind preluate din contributiile mai multor stiinte,care sunt considerate ca fiind de 2 categorii:stiinta fizico-matematica si stiinta naturii. Psihodiagnoza trebuie sa puna in evidenta manifestariile psihice care corespund unor legitati specifice naturii fenomenelor psiho-umane.Ea nu se ocupa de studierea unor fenomene colaterale si nu emite concluzii decat asupra acelor care pot fi baza unor legitati psihologice. Sunt 10 legitati ale psihologiei(dupa Ed.Claperde): -legea trebuintei -legea extensiunii vietii mentale -legea constientizarii -legea anticiparii -legea interesului -legea interesului ...:(nu inteleg) -legea repetitiei similarului -legea talonarii -legea compensatiei -legea autonomiei functionale -legea celui mai mic efort -legea subsistutiei Aceste legitati se refera la manifestari psihice subiective si comportamentale.Actiunea lor ii identificabila ca fiind actiunea unor legi probabilistice (un eveniment cauza conduce la un eveniment ...(nu inteleg)nu in mod automat,ci cu o anumita probabilitate) Din punct de vedere al fundamentelor psihodiagnozei nule exista principii de baza care sunt fundamentul cunoasterii psihologice : 1.ceea ce investigheaza (psihicul uman)reprezinta o modalitate superioara a vietii de relatie .

7

2.aceste manifestari privesc organisme vi si se afla nemijlocit legate de functionarea unui sistem neuro-umoral. 3.fie au un continut informational si presupun stari energetice reglatorii,pt.ca aceste manifestari dispun de o limita in functionarea lor. 4.aceste manifesteri rezulta progresiv din manifestari stadiale, complexe 5.aceste manifestari abordate psihodiagnostic se supun unor conditionari complexe bio-psiho-sociale. 6.ele implica o convergenta de factori determineli (factori favorizanti si factori de risc ) in baza carora psihologia are legi specifice,aceste legi sunt ireductibile la legitatile care tin de alte laturi ale existentei.

FUNDAMENTE METODOLOGICE METODA=sistem organizat de concepte,modele,ipotezesi tehnici de lucru ;metoda defineste traiectoria si structura de ordin realizata in conformitate cu un program in functie de care se planifica si regleaza actiunile utile in vederea atingerii unui scop gnostic. Metodele pot fi : 1.de informare,de actiune sau de interventie,de interpretare 2.dupa specificul relatiilor investigate :metode cantitative si calitative 3.dupa caracterul lor pot fi :metode obiective si subiective 4.dupa scopul lor : metode de recoltare a datelor si de prelucrare a lor

Fiecare orientare psihologica are din perspectiva psihodiagnozei propria sa metodologie.Metodologiile pot fi obiective sau interpretative.Metodele obiective privesc in special behaviorismul si vizeaza : 1.modelul stintelor naturii care e implicat in psihologie 2.sunt numite metode obiective pt.ca sunt postulate ca fiind relatii cauzale intre stimuli si reactii,studiind ceea de este cuantificabil si masurabil au ca dificultate statularea ipotezelor care trebuie sa fie relevante-si-fertile-interpretarea rezultatelor se refera la manifestari repetabile care trebuie sa fie verificabile studiul acestor fenomene are scopul nu numai de a le identifica si explica ci si scopul de a le dirija sau chiar manipula prezinta defectul ca nu surprind integral bogatia vietii psihice behaviorismul numindu-se de aceea o psihologie fara constiinta,personalitate,vointa fara manifestari exterioare,subiective,finalmente o psihologie fara subiect global.

METODELE INTERPRETATIVE  vizeaza 5 aspecte : 1.descrierea universului uman in primul rand,iar in al doilea rand si problema pertinentei unei eventuale standardizari ,tipizari de aceea datele psihologice furnizate de acest tip de abordare cuantificare se refera la reprezentativitatea unor afirmatii. 2.intai identifica datele si le interpreteaza conform rationamentelor,in special ipotetic. 3.pe baza acestor interpretari se spera sa se ajunga la generalizari sistematice prin rationamente psihodiagnostice logice si analogice

8

4.totdeauna isi modifica demersurile printr-un anumit grad de participare a psihologiilor.Ele sunt metode cu specialisti psihologi spre deosebire de metodologiile care nu sunt aplicate de psihologi,ci de medici,economisti,profesori 5.intotdeauna presupun modificarea relatiilor dintre subiect si obiect practic intre psihologi si persoana investigata.

OBSERVATIE : Metoda de baza este metoda observatiei.Este cea mai veche metoda de psihodiagnoza.Consta in urmarirea intentionata si inregistrarea exacta sistematica a manifestarilor comportamentale ale unui individ. Exista 2 modele ale observatiei stintifice :modelul preluat din stiintele fizice si cel din stintele naturii ce le diferentiaza este cantitatea studiata numita ,, fapt psihic’’ ,,eveniment psihic’’, ,,.situatie psihologica’’. Observatia ca metoda de psihidiagnoza este o conduita specializata ce presupune analiza psihologica a manifestarilor interindividuale. Psihologia ca specialist este intotdeauna o prezenta,o persoana care ,,se implica fara a se implica’’(asa numita implicare controlata). Muchiclli noteaza ca in observatie sunt valabile urmatoarele 3 puncte de reper : 1.psihologul sa fie atent la manifestarile ce le are in vedere si sa invete sa le noteze si descrie intocmai (in conformitate cu sensul lor direct si imediat ,sensul lor real de multe ori aparent).si imediat in protocolul .foaia sau grila de observatie. 2.psihologul trebuie sa sesizeze contextul situational al comportamentelor observate si de aceea unele sesizari psihologice in functie de context ,pt a fi notate rapid pot fi facute chiar si literar. 3.mijlocul cel mai sigur care faciliteaza recoltarea si estimarea rapida a datelor il reprezinta utilizarea adecvata a grilelor de observatie utilizate sistematic. Din punc de vedere al enuntului se inregistreza (nu inteleg)(indici psihologici stabili care sunt relativ constanti si daca sunt si relevanti se definesc ca fiind simptomatic si pot fi :trasaturi fizionomice,parametrii psihologici legati de unii invarianti)si psihologii stabili (definesc variabile psihologice relevante observate,conduite flexibile,variabile ,mobile) CLASIFICARE :Sunt mai multe forme de observatie :Destingem in primul rand observatia actuala in raport cu o alta observatie anterioara,ceea ce permite o analiza comparativa sau constativa : 1.AUTOOBSERVATIA-ea este dependenta de surprinderea particularitatiilor propriului comportament 2.OBSERVATIA DIRECTA-observatorul prezent iar subiectii sunt constienti ca sunt observati 3.OBS. INDIRECTA-observatorul este ascuns pt.ca subiectii sa nu fie constienti k sunt observati ,se lucreaza in psihodiagnoza cu un observator ascuns,cu un observator uitat ,cu observator ignorat

9

4.OBS.PASIVA CENTRALA/OBS.PARTICIPARII 5.OBS.CONTINUA/DISCONTINUA 6.OBS.SELECTIVA/INTEGRALA CALITATEA OBS :depinde de o serie de factori personali cat si de unele aspecte legate de obiectul si contextul celor observate.Obs este necesara in orice fel de psihodiagnoza. Obs nu este doar percepere :perceptie+atentie+obs In psihologie sunt mentionate 4 categorii de posibilitatea de acunoaste o alta persoana prin intermediul observatiei : 1.teoria lui Ribot-teoria indiferentei analogice 2.teoria lui Blondel-teoria empatiei 3.teoria lui Baldwin-atesta ca observatia este pragmatica,specifica o expresie a manifestarilor generice subiectiv umane,ca este anterioara cunoasterii consistente 4.teoria interactiunilor interpersonale (...) e de origine fenomenologica,considera ca Ego si Alter-Ego se pot cunoaste intrucat sunt fiinte superioare,similare si complementare. I.OBS.DIRECTA-se constata si consemneaza fenomenele ce (nu inteleg)cu ajutorul unor mijloace de ivestigatie directa sau cu ajutorul unor aparate care amplifica aceste capacitati in acest context caracteristicile psihologice fundamentale ale observatieinu sunt modificate ci doar amplificate II.OBS.INDIRECTA-vizeaza caracteristici si trasaturi psihice care pot fi analizate prin exprimarile lor directe in conduita sau in comportamentul direct ;de exemplu stilurile personale.Nu mai pot fi observate direct indici de psihologie diferentiala gradele de dezvoltare psihica,gradele comparative de complexitate ale conduitelor si comportamentelor aspiratii,motivatii, care sunt ascunse in oscilatiile de performanta,nivele de dezvoltare,nivele de disponibilitate psihoindividuale. Atat in cazul observatiei directe,cat si indirecte se studiaza atat continutul psihologic cat si forma de manifestare a starilor,proceselor si trasaturilor de personalitate care se exprima prin manifestari de conduita sau comportament care rezulta pe baza : a)analiza de continut b)analiza formala care decaleaza : ansamblul conditiilor de mediu si anturajul subiectului ivestigat ; elementele criterice si aspectele particulare prioritare conduita de comunicare si relationare a subiectului efectele exprimarii psihocomportamentale-anterioare modificari psihofiziologice care de asemenea pot aparea in comportament si produsele activitatii subiectului.

Exista 2 modalitati de a utiliza direct observatia :- in functie de obiectiv- in functie de tehnicile de care se dispune

IN FUNCTIE DE TEHNICILE UTILIZATE OBS.POATE FI : studiu cazuistic element monografic

10

studiu facut pe un grup restrans in vederea evaluarii comparative pe grupuri care au conditii de evolutie diferite obs.in esntionare :obs pe esantion de scurta durata si constant ;obs.la intamplare ;obs conforma unui anumit algoritm ce poate fi integrata in observatia integrala in observatia fractionala Obs.se poate realiza intr-un mediu deschis,intr-un mediu experimental inchis,intr-un mediu restrans Caracterul fundamental al observatiei consta in faptul ca cel care o efectueaza nu intervine in decursul derularii actului comporamental observat. CONDITILE UNEI BUNE OBSERVATII IN PSIHODIAGNOZA : clarificarea si precizarea exacta aobiectivului urmarit selectarea formelor observatiei si instrumentele utilizate elaborarea unui plan riguros al activitatii de observatie consemnarea imediata a datelor de observatie efectuarea unui nr optim de observari desfasurarea obs.cu subiectul plasat in conditii variate de mediu obs.sa fie discreta

UNII FACTORI CARE INFLUENTEAZA NEGATIV OBSERVATIA :1) implicarea personala inadecvata in situatiea psihologului in functie de

dispozitia sa2) subiectivitatea

personala,opiniile,credintele,ideile,prejudecatiile,sentimentele psihologului,tendinta de a acorda semnificatiii personale unor anumite manifestari observate

3) deformarea profesionala :aceasta deformare depinde de obisnuinte,habitusuri care extrag din realitatea observata stereotipuri proprii.

4) Mentalitatea celui care observa 5) Aspecte legate de orientarea atentiei :orientarea atentiei presupune un

efort de a sesiza situatia si relatia cu subiectul ca un efort selectiv de a surprinde ceea ce este relevant d.p.d.v. psihologic

Dificultati ale observatiei la nivelul prestatiilor activitatii specifice ale psihologului ar fi : 1)dificultati legate de inadecvarea dispozitiei,manifestarilor atitudinale a trairilor imediate fata de interlocutori 2)dificultati determinate de diverse stereotipuri psihosociale ce sunt legate de apartenenta la anumite grupuri sau situatii psihosociale 3)dificultati legate de modelul intelectual(inchis/deschis,flexibil si rigid)de care e legata competenta specifica a psihodiagnosticianului. 4)dificultatile observatiei depind mai ales de niste conditii ce tin de neutralizarea starilor proprii sau de perceperea unor semnificatii proprii,personale UNELE LIMITE ALE OBSERVATIEI : depinde de complexitatea observatiei

11

depinde de obilitatea relationala psihosociala a psihologului deoarecee el si cel observat sunt 2 constinte ce se manifesta direct si reciproc intervin aspecte de ordin psihosocial ce limiteaza din perspectiva psihosociala observatia ca act psihodiagnostic direct. intervine imprecizia legata de o anumita baza perceptiv-senzoriala de durata derularii unui fenomen de observatie de fluctuatiile atentiei generate de interese divergente de efecte psihosociale inerente in R.I.P.-uri efecte de :a)centrare-fixatie in raport cu care se fac estimari exagerate ;b)eroare de contrast ;c)eroare de fixaj perseveratii ;d)efectele halo TIPURI DE OBS. 1.descriptivi 2.evaluativi –tendinta de a judeca,de a evalua 3.eruditii-furnizeaza informatii suplimentare 4.transformativi-imaginativi-neglijeaza datele,da frau liber imaginatiei IN OBS.AU IMPORTANTA : 1)atitudinile persoanei,sistemul caracterial de aici se desprinde o tendinta nivelanta sau dimpotriva accentuata a semnificatiilor crlor observate 2)capacitatea de aconfigura campul perceptiv specific interactiunii intre Ego si Alter-Ego:unii indivizi remarca fapte si alti efecte ,altii nu observa fenomene mai subtile decat propriille posibilitati. 3)rezistenta la perturbari :unele pot veni din mediu sau din insasi complexitatea si profunzimea psihologului ca persoana :proiectia si interpretarea exclusiv personala,patimasa sau complexuala. CE SE OBSERVA DE REGULA ? a)caracteristici de baza ale persoanei b)aspecte ce tin de manifestari generale ale persoanei c)aspecte ce tin de anliza comportamentului celui observat Cand analizam psihologic comportamentele avem in vedere : 1.structura comportamentului :componente diferentiale: - sisteme de disponibilitate -sisteme identitare (identitatea e de feluri :identitatea de gen si identitate de generatie. -sisteme de performanta :acest comportament depinde de o situatie a activitatilor specifice . Trebuie precizat k aceste aspecte au un caracter pragnant situational si depind psihologic de stilul adaptativ al persoanei . Situatia=factor complex ce desemneaza o modalitate comportamentala-stil(latura modala a manifestarilor persoanei)componente referitoare la semnificatia adaptativa a comportamentului,co,portamente legate de expetante si estimari implicite ;comportamente temporale-referirea la timp cu diverse conotatii durata,succesiune,condensari,dilatari ale timpului ;componenta spatiala-priveste locul psihologic ,directii,vecinatati in anumite situatii acestea se pot decala prin intocmirea de

12

sociomatriei ,componenta spatiala se refera la conceptul psihologic de distanta intersubiectiva implicandu-se in componenta alteritatii. 2.variabilele comportamentului (sunt multiple fiind operationalizabiledin pct de vedere psihodiagnostic in functie de obiectivele si metodologia investigatiilor ) 3. factual observatia se realizeaza in : - situatie biotik (autentica de viata ) -situatie evasibiotica (evocata artificial) R.E.BALES sustine ca exista o observatie ocazionala si o observatie sistematica.Cea mai importanta este observatia standarizata –presupune o grila de observatie. R.E.BALES adistins urmatoarele 12 categorii de de obs.pozitive si negative ;se iau in considerare cand se valideaza criteriul de standarizare a faptului de observatie : daca insul manifesta solidaritate daca el contribuie la o atmosfera destinsa daca isi da acordul sau consimtamantul daca face unele propuneri sau conditionari daca isi exprima opinii daca orinteaza pe sine sau pe altii in vederea observarii daca cere sa fie orientat el daca doreste unele opinii suplimentare daca solicita propuneri dak nu este de acord daca manifesta antagosnime fata de situatie sau fata de persoana psihologului daca manifesta o tensiune intrapsihica nespecifica greu reductibila

R.E.B.mentioneaza ca diferentele comparative in aceste situatii se fac prin referire la nivelul emotional la specificul sarcinilor de indeplinit si la particularitatile istorico-identitare.D.p.d.v al incadrarii specifice in sistemele psihodiagnozei : Observatia standarizata se considera a fi observatie sistematica pt.ca cea ocazionala nu se face dupa un plan de observatie stabilit in prealabil nu are legatura cu expetantele observatorului si ale celui observat ;observatorul nu are instrumente sau o grila in care sa-si consemneze faptele observate dar orice observatie sistematica pleaca intotdeauna de la o observatie ocazionala/.

OBS. SISTEMATICA INDEPLINESTE 7 PCTE CONDITIONALE : -este dirijata cu scopul de a fixa si inregistre fenomenul observat - observatorul monotorizeaza comportamentul studiat -se pune obligatoriu problema controlului factorilor care pot influenta fenomenul studiat -se mentin constanti toti factorii care ar putea influenta conduita intr-un anumit fel :(oare ?)aceste aspecte se pun comparativ cu experimentul psihic ca metoda psihodiagnostica

13

Reamintim caracteristicile psihodiagnosticului : -experimentatorul e pregatit sa inregistreze sa faca masuratori modificari si sa urmareasca unele modificari prin tehnici adevarate - experimentul poate fi repetat deoarece verificarea te obliga in repetarea experimentului -permite altor experimentatori sa repete respectivul experiment si sa verifice datele in mod independent @ Anumite fenomene si manifestari psihice nu sunt accesibile unor metode non-experimentale in care observatia este metode de electie.Metodele experimentale se bazeaza pe o anumita experienta anterioara in care cunoasterea probabila devine o ipoteza ce se cere verificata.Pt acuratetea inregistrarii datelor despre fenomenul studiat se elimina unele influente sau se introduc unele influente de ordin psihologic.Se provoaca unele fenomene in legatura cu aspectele psihologice care tin de verificarea ipotezelor . Rezultatele trebuie sa aiba o anumita valoare ce se exprima fie intr-un cod conceptual fie intr-un cod numeric spre a putea fi prelucrate metodologic fie clinic,fie statistic.

CURSUL 4

EXPERIMENTUL

METODA EXPERIMENTALA este considerata o metoda mai exacta decat metoda observatiei dar nu este mai precisa sau mai justa.Experimentul depinde direct de valoarea psihologului asa cum asa cum metoda observatiei depinde de psihologie.Spre deosebire de observator experimentatorul nu asteapta ca un aeveniment fenomen,comportament sa se produca atunci cand se vor ivi conditiile.Eperimentatorul : a)intervine activ in producerea fenomenului b)impune conditiile timpul si locul c)etapele de desfasurare ale unui experiment sunt 4 : -o observatie initiala -stabilirea ipotezei -desfasurarea experimentului -prelucrea statica Reusita unui experiment tine de : -valoarea ipotezei -ingeniozitatea menajului -calitatea observatiilor finale Exista mai multe tipuri de experiment -experiment de laborator -experiment natural Factorii care sunt implicati in experiment ar fi :

14

1.situatia de presupunere si de asteptare :ea depinde de durata si tensiunea psihica 2. reactia comportamentala inregistrata de fiecare subiect in parte reactiile individuale reprezinta o functie de situatie : S-R=f(S)=f(S-P) S-R1 S-R2 Factorul pe care il manipuleaza psihologul se numeste (nu inteleg)de subiect .Raspunsurile subiectului sau efectele acestor stimulari se numesc variabile dependente VD. Psihologului ii revine sarcina sa stabileasca o legitate intre VI si VD. Exista si variabile de hazard VH si de eroare VE ce sunt considerate variabile straine.

VI se mai numeste si variabila stimul. Aceasta conditioneaza raspunsul organismului. VI sunt de regula factori din mediu, factori legati de subiect si de factura relatiilor lor cu unele aspecte.

VD se mai numeste si variabila raspuns. Aceasta reprezinta raspunsul la VI a subiectului. VD este o anticipatie despre care se precizeaza ca se va modifica intr-un anume fel atunci cand apare VI (orice factor atribuit sau orice caracteristica ce se poate schimba in functionarea unui individ).

Variabilele cantitative sunt de regula aspecte de psihologie diferentiala (grad de nivele). Variabilele (nu inteleg) sunt datate despre identitate, anumite calitati, sex. Variabilele calitative se pot exprima printr-o eticheta verbala. VI e fixata de experimentator dupa planul stabilit, VD depinde de conditiile de stimulare se inregistreaza si masoara cantitativ : nu e manipulata de experimentator ; se modifica in functie de VI. Se recomanda a se utiliza o singura VD in acelasi experiment dar cu scopul de a verifica recomanda a se utiliza o singura variabila dependenta in acelasi experiment odar cu scopul de a verifica ipoteza. Experimentatorul e cel care alege variabilele si cauta sa stabileasca relatia intre ele. Variabilele straine pot crea confuzie (nu inteleg) ale rezultatelor catre subiect (sarcina subiectului, materialul, instructajul, aptitudinea subiectului).

DUPA ALEGEREA VARIABILELOR SE FACE UN PLAN DE MODIFICARE A VARIABILEI INDEPENDENTE SI SE PROCEDEAZA IN DOUA MODURI :

1. se modifica intentionat un anumit factor spre a observa efectul : se aleg doua valori, se aleg subiectii, se calculeaza mediile; se aplica un test de comparare a acestor medii.

2. metoda cvasi-experimentala – VI devine criteriul, acest criteriu devine o modalitate de alegere a subiectilor.

CONDITII DE DESFASURARE A UNUI EXPERIMENT :1. sa ai o atitudine egala cu toti 2. sa dai instructaje identice 3. trebuie ca experimentatorii sa vina in aceeasi zi, acelasi loc si ora4. subiectii care au fost experimentati sa nu discute intre ei.PENTRU MONTAREA UNUI EXPERIMENT ESTE NECESAR UN

PREDESIGN. EXPERIMENTUL ARE 12 PASI : etichetarea experimentului metaanaliza stabilirea problemei

15

stabilirea ipotezelor instrumente folosite controlul variabilelor alegerea unui plan experimental selectia subiectilor se alege procedura experimentala propriu-zisa tratarea statistica referatul final generalizarea rezultatelor obtinutePLANUL EXPERIMENTAL POATE FI :a) plan factorial b) plan multifactorial c) plan cu variabile uniced) plan cu mai multe variabileACEST PLAN SE ALEGE IN FUNCTIE DE TIPUL DE EXPERIMENT.

EXPERIMENTELE POT FI : simple fundamentale (in scop de confirmare) pilot (inaintea generalizarii – incercare de variante pentru a o gasi pe cea optima

presupune un numar mic de subiecti : e un experiment preliminar in vederea verificarii unor proceduri pentru a se preveni erorile)

invocat – VI e non-experimentala, nu e modificata este criteriul de alegere al subictilor.

incrucisat – pentru testarea simulancitatii doua ipoteze contrare sau cand ipoteza se prezinta sub forme alternativa si e obligatoriu cand rezultatele sustin o teorie dar infirma o alta teorie care are acelasi esafodaj fundamental (de exemplu experimentele privind atentia)

de laborator naturalUna dintre valorile experimentului este aceea ca psihologul intervine activ atat

pentru a provoca cat si a controla valoarea raspunsurilor subiectilor supusi experimentului.

A controla = a introduce anumiti factori, a ii mentine constanti sau a-i elimina. (nu inteleg) (care vorbeste despre disonanta cognitiva – cel mai neconvenabil raport

intre decizie si postdecizie) considera ca experimentul reprezinta masurare efectelor unor manipulari de VI asupra VD intr-o situatie in care actiunea celorlalti factori (paraziti de eroare) e redusa la minimum.

Kisli afirma ca aceste variabile in totalitatea lor pot fi de doua categorii :1. exploratorii sunt investigate 2. controlabile in acest context VD fac obiectul observatiei VD ARE DE INDEPLINIT UNELE CONDITII : sa fie sensibile la VI sa fie bine conturata si definita sa fie usor de masurat sa fie fiabila (sa produca efecte constante si nu episodice)

16

In acest context variabila independenta spune Festinger vor fi starile subiectului modalitatile care nu depind de alta variabila ci depind de decizia si posibilitatile de interventie ale experimentatorului

3. a treia categorie de variabile sunt variabilele care depind de contextul psiho-social in care are loc experimentul si influenteaza modalitatile de desfasurare ale unui experiment. Cateodata aceste influente pot fi controlate alteori nu pot fi controlate, dar ele exista sub aspectul unor factori paraziti (dintre acestia mentionam atributele psiho-sociale ale personalitatii subiectilor). Din aceasta perspectiva exista mai multe tipuri de experimente:

- natural-artificial (situatie creata de experimentator)- activ (provocat)/pasiv (invocat)- proiectul - post-(nu inteleg) - stimulativ (rezulta din compararea unui grup experimental cu un grup de control

intr-o sectiune transverala)- succesiv (se compara grupul experimental cu el insusi intr-o sectiune

longitudinala)GRENIVOD OBTINE TIPURI DE EXPERIMENTE :

1) experiment proiector simultan2) experiment proiectat succesiv3) experiment post-factum de tip cauza-efect 4) experiment post-factum de tip efect-cauza

In functie de specificul ipotezei avem:1. experiment explorator2. experiment de confirmare care tinde spre verificarea ipotezelor explicit

formulate Pentru experimentele anticipatorii – exista experimente prealabile si pilot.

Experimentele de tip cauza-efect sau efect cauza:1. experiment functinal (pentru a surprinde relatia dintre VI si modificarile aparute

in conditia subiectilor)2. experimentul factorial (in care se verifica variatia VD ca urmare a modificarii

unui singur factor)3. experimentul incrucisat (cand e vorba de ipoteze contrare)Ideal ar fi ca toate experimentele sa fie naturale pentru ca acestea depasesc

avantajele experimente de laborator. Avantajele experimentelor de laborator ar fi :a) stabilirea si surprinderea mai eficienta a unor relatii cauzale b) ofera date cantitative dintre care unele permit desprinderea unor aspecte

calitative si dispune de un grad mai mare de precizie si rigurozitateEfectele negative ale experimentelor de laborator sunt :

- efecte latrogene – provocate de boli- efecte didascogene

In domeniul scolar si patologic experimentul e mai dificil de realizat si din acest motiv nu se recomanda. Experimentul psihopedagogic in scoala e de doua feluri:

1. constatativ – se rezuma la consemnarea situatiei la un moment dat2. formativ – care inseamna a introduce in grupul investigat care inseamna a

introduce in grupul investigat anumiti factori de progres in vederea schimbarii

17

comportamentelor, ulterior se procedeaza la o comparare a situatiei initiale cu ce s-a obtinut in urma experimentului – in vederea realizarii unor motivatii extinse ale invatarii.

Orientarea exclusiv catre performanta duce la competitie ceea ce (nu inteleg) automat cresterea nivelului de agresivitate in activitatea scolara adica un grad de contropie crescut care se (nu inteleg) negativ asupra tuturor si care in final iroseste performanta.

AUTOEXPERIMENTUL

In esenta, autoexperimentul consta in solicitari adresate subiectului de a sti proiecta si definitiva singur experimentul in raport cu alti parteneri de interactiune. Autoexperimentul se aplica in domeniul psiho-social efectele autoexperimentului :

1. creste gradul de participare2. cresc starile de siguranta atasament si deschidere a subiectului fata de

investigatie 3. ofera subiectului posibilitatea de a-si stabili singur variabilele experimentului

adaptate la structura proprie a personalitatii sale.CRITERII DE CLASIFICARE A SCHEMELOR EXPERIMENTALE :1. specificarile asupra masuratorilor facute in functie de numarul de subiecti

supusi experimentului :a) utilizarea a doua grupuri (experimental si de control) si masurarea

psihologica a efectelor dupa introducerea unor factori experimentali.b) utilizarea a doua grupuri cu masurarea VI si inainte de experiment si

dupa experiment c) experiment cu un singur grup fie cu masurarea inainte si dupa

introducerea VI, fie cu masurabila efectului final2. numarul de variabile manipulate de psiholog

a) experiment cu o singura variabila manipulata b) experimente numite multivariate cu mai multe variabile independente

3. criterii de modele experimentale ce tin de modul de prezentare a stimulilor si corelarea acestora cu raspunsurile – acestea tin numai de invocarea principiilor teoretice.

Meta-analiza :Pentru ca un experiment sa ofere date evaluate meta-analiza trebuie sa tina cont de

urmatoarele aspecte : 1. experimentul sa fie repetabil decat mai multe ori 2. prin repetare sa se puna in evidenta factorii dominanti, semnificativi3. procesele psihice nu se pot separa spre a le supune experimentului4. senzatiile (sfera in care s-au facut cele mai multe experimente) si perceptiile

sufera mici influente cu fiecare situatie noua in experiment 5. atentia dirijata de catre subiectul supus experimentului poate realiza o disociere

in modul general de reactie al subiectului : trebuie tinut cont de reflectiile subiectului, atitudinile, motivatiile, intentiile sale au rol hotarator in modul de reactie al subiectului

18

a. experimente in care are loc o descriere a activitatii si proceselor psihice – se pot decala legitatile ce le guverneaza ; in al doilea rand prin experiment doar se urmaresc unele aspecte ale vietii psihice care sunt particularitati pentru fiecare individ si depind de (nu stiu) situationale in ceea ce priveste reactivitatea la stimuli, aceste aspecte sunt absolut necesare in elaborarea ipotezelor.

Ipoteza = a) anticiparea unui anumit tip de raspuns la o intrebare (= in demersul uman , apare isterul si asa dar, conduita interogatorie)

b) enuntarea unei posibilitati de relatie intre VI si VD intre o conditie stimulativa si o conduita de raspuns : ipoteza ca atare isi are izvorul fie in observarea faptelor fie in deductia plauzibila a unei anumite relatii cunoscute anterior fie din deductia logica dintr-un principiu, dintr-o teorie psihologica.

c) poate fi dedusa si din efectul generalizarii unor relatii deja descoperite insa in conditii (nu inteleg) Pentru elaborarea ipotezei psihologul trebuie :

1. sa treaca in revista un numar mare de fapte si cunostiinte si sa le organizeze in functie de un numar de criterii de similaritate.

2. (nu scrie)3. dupa formularea ipotezei urmeaza obligatoriu verificarea ei prin experimente si

metodologii valabile Cerintele ipotezei : sa fie verificabile sa fie verosimile sa fie fructuoase sa vizeze o arie mare de consecinte sa fie cuantificabile Criterii aduse experimentului :

- orice experiment are caracter artificial pentru subiect si de aceea raspunsurile sale in cadrul unui laborator pot fi foarte diferite

- modelele experimentale sunt doar aspecte aproximative ale vietii reale - pentru verificare se aleg doar putine VI de subiecti- prin definitie, orice variabila isi pierde caracterul de realism, se modifica - experimentul e o situatie psiho-sociala care implica un experimentator si un subiect - psihologul doar cu prezenta sa poate modifica unele stari de constiinta ale

subiectului vizat si in felul acesta sa nu inregistreze date veridice despre respectivul

- in unele cazuri unele rezultate pot fi in acelasi timp corecte si sa ramana departe de predictie si elementele principal umane

- aceste critici ar putea fi reduse si cu ocazia unei prudente legate de generalizarea solutiilor experimentului

CURSUL 5

19

METODA BIOGRAFICA

Metoda biografica se bazeaza pe importanta analizei psihodiagnozei a unor evenimente parcurse, traite de individ in existenta sa. Unele dintre acestea lasa urmari deosebite o perioada indelungata sau mai scurta de timp. Mai ales, acestea pot sa dea unele explicatii despre relatiile actuale ale subiectilor datorita semnificatiei lor deosebite. Tehnic, din punct de vedere psihodiagnostic istoria personala a fiecarui individ este necesara pentru:

- obtinerea unor informatii psihologice in vederea stabilirii profilului personalitatii sale;

- a explicarii comportamentului actual al individului;- stabilirea unor dimensiunipsihologice ale conduitei sale in legatura cu

situatii, eveniment corelabil cu faptele semnificative din existenta sa.

Probleme de ordin psihodiagnostic:- metoda independenta de sine-statatoare poate fi valorificata singura?

R:luata exclusive, nu;- indicatiile biografice pot fi convertite(trecute printr-un cod) in date care

pot fi operatianabile di punct de vedere psihodiagnostic; principalele surse sunt: observatia (utilizarea de grille), convorbirea si interviul (si ele au grille de observare psihodiagnostica).

Foarte multe aspecte psihologice sunt legate de analiza si interpretarea datelor biogrfice. Principalele categorii de procedee pentru analiza datelor biografice:

- selective - cantitative- integral – calitative

Unii autori precum Thomas, propun analiza cursului intregii vieti priin studii longitudinale sau studii multiplicate. Altii propun psihodiagnostica in unitati sau micriunitati relevante de evenimente de viata. Microunitatile cuprind o fisa ce contine 29 de rubrici sau categorii ce se impart in 4 grupe:

1 – Categorii formale privind starile perturbare – armonie, schimbare, uniformitate;

2 – Categorii cognitive: de tipul inchis-deschis; ceea ce se poate deduce din carecterul prietenos/desmanos; teoria cognitive se imparte in doua:

- terapie cognitiv-comportamentala;- terapie rational-emotiva.3 – Categorii esentiale: compuse din teme.Teme= formula psihodiagnostica individual subiectiva, structurata pe semnificatii,

a campului de constiinta (in fapt, tema = comportament dominant responsabil de comanda si control); aceste teme trebuie sa aiba unele caracteristici necesare; unele teme sunt reglatorii, altele creative.

4 – Categorii reactive – se refera la mecanismele de aparare ale Eului; altele se refera la standardul adaptativ, iar altele la stilul reglatoriu propriu individului.

Exista unele variante ale metodei biografice care se valorifica sub denumirea inferentei cauzo-metrice. Documentul se numeste cauzograma. Modelul acesta a fost

20

folosit Kronik. Acesta se bazeaza pe un inventar de 15 tipuri de evenimente de viata tipizate care intra in biografia oricui. Aceste evenimente se analizeaza in perechi conceptuale de doua feluri:

- cauza – efect; acesta se numeste analiza de cauzalitate;- analiza scop – mijloc; aceasta se numeste analiza de finalitate.Documentul se alcatuieste prin:- intabelarea grupelor – intabelarea se numeste cauzo-metrice;- trasarea sagetilor in reprezentarea grafica – se numeste cauzograma sau

sinoptic psihoindividual.

Metode particulare ale analizei biografice cuprind:1 – metoda analizei evenimentului – perzentarea acelor situatii pe care subiectul le

consideraeveniment;2 – metoda analizei impresiei – inseamna reamintire, descrierea cu datarea exacta

a unui episod ce a provocat trairi emotionale puternice, chiar daca aceste episoade nu au devenit evenimente de fata;

3 – metoda analizei depozitiei martorilorSe aperciaza ca recunoasterea trecutului semnificativ din punct de vedere

psihologic este importanta pentru explicarea unor comportamente si aptitudini din prezent.

Avantajele metodei biografice: sunt prezente date psihologice marcate de naturalete, autenticitate. Metoda biografica are atat limite , cat si indicatii. Ea trebuie sa fie maximal retrospectin-analogica. Ea nu poate fi reprodusa in laborator. Reconstituirea poate sa fie libera, cat mai completa, analogica, dar si deformata.

ANAMNEZA

Anamneza presupune niste categorii de rubrici:1 – date personale:

- nume, prenume, varsta- ocupatie, studii, alte calificari anterioare, specializari paralele ad-hoc

2 – constelatia mediului familial:- tata: varsta, ocupatie, profesie-pregatire- mama: varsta, ocupatie, profesie-pregatire- membri ai familiei: frati/surori: varsta, ocupatie, pregatire

3 – traiectoria prezentei sale pentru investigatiile psihologice:- cerinte- motivatiile subiectului- recomandari- necesitati

4 – conditii de viata- locuinta- deplasari-mijloace- posibilitati-alternative- configurarea actuala – casatorii(sotie, copii, persoane in

ingrijire)/necasatorit

21

5 – conditii apreciative de ordin psihologic:- bonitati(aprecieri cu privire la caracter si aptitudini)- orientari dominante(parametri caracterului, interese, pasiuni)- conduita de baza – se releva prin comportamente(reactive, trategice)- observatii psihologice particulare(stimularea si disimularea)

Metoda anmnezei presupune simt clinic. Simtul clinic reprezinta o aptitudine, talent pentru ca nu exerseaza topica obisnuita de ordin comunicational(in psihologia clinica trebuie sa obtii raspunsuri fara sa pui vreo intrebare). Nu exista o comunicare pura ci un raport optimal intre comunicare si tecere, emisie si ascultare.

Anamneza este o investigatie preliminara acestor investigatii psihologice. Ea contine date referitoare la perspectivele investigarii si mai ales date despre debitul si evolutia unor situatii specifice legate de obiectivele investigatiei respective. Practic o nevoie de informatii destre trecutul persoanei pana in momentul actualei investigatii. De regula, aceasta se face prin interviu, facandu-se apel la memoria persoanei, practic la ....stituirea din memorie a datelor semnificative din acest trecut. Anamneza in limba greaca inseamna trezire, reintoarcere in memorie. Prin modalitati sistematice se vor obtine date despre:

1 – antecedente: ce presupun investigarea eventualei probleme a subiectului prin corelare la cei din mediul cel mai apropiat;

2 – la dezvoltarea sa bio-psiho-sociala in primii ani(bolile copilariei), dezvoltarea bio-psiho-sociala pana la adolescenta, ca ritm, ca unele particularitati, ca evenimente importante (suportul acesta conteaza mai mult atunci cand apare criza in adolescenta), modalitati de depasire a unor modalitati critice;

3 – date despre contextul socio-scolar si profesional, contextul familial actual, contextul informal al persoanei(prieteni, cunostinte care ofera centrari, ancorari ce atesta un repaus strategic): de aici rezulta date despre ambianta psihologica a persoanei; datele semnificative pornesc din copilarie; ambianta e cadrul formativ al trasaturilor esentiale de caracter ; intr-o prima situatie decelam: daca persoana a trait intr-o familie nucleara(ambii parinti) sau familie nonnucleara(unul sau ambii parinti nu exista sau sunt inlocuiti de parinti vitregi sau terti – nu furnizeaza suportul afectiv autentic, parintesc).

In cazul familiei nucleare trebuie reconstituita:1 – atitudinea constanta a parintilor fata de subiect2 – atitudinile individuale ale fiecarui parinte fata de subiect si invers – sunt

situatii in care si fetele si baietii au ca model pe mama3 – relatia copilului cu alti membri ai familieiIn cadrul familiilor nucleare un rol important il au atitudinile particulare – unele

sunt exagerate, nerealist-complete. Atitudinile de baza sunt:a) – atitudini de captare – parintii incearca sa-l lege pe copil de orbita familiala; se

verifica prietenii, dar mai ales conditionarea prin care copilul e gratificat pentru prezenta in mediul familial si sanctionat pentru evenimentele absente

b) – atitudini de dezinteres sau de rejectie fata de copilc) – atitudine delegativa: valorifica din psihanaliza asa-numitul delegat psihic

(reprezentant psihic); indirect, familia doreste sa realizeze prin copil sperante, idealuri neatinse

22

d) – atitudini de descarcare necontrolata asupra copilului – cuprinde doua aspecte:– hantisse (sentimentul de a avea „capul pus in joc”, de a fi vanat)– bucmiser (de a fi „tap ispasitor”); cand se descarca tensiuni,

nemultumiri asupra copilului; pentru copil faptul de a avea un parinte este simbolizat prin verbul „a fi”; pentru parinte faptul de a avea un copil e simbolizat prin verbul „a avea”.

Exista doua tipuride ambiante in perioada copilariei:- mame hiperprotectoare – induc copilului comportamente de tip

B.A.G.;- mame hipersevere – induc copilului comportamente binare.

CURS 6

METODA CONVORBIRII

Definitia pozitiva(ceea ce este o convorbire):- convorbirea este o situatie ce se desfasoara in maniera unei scheme comunicationale

(E – R) intre doua persoane (psiholog – client) cu scopul recoltarii de informatii relevante, realizate intr-un cadru specificat prin rolurile si expectantele interlocutorului

- ca R.I.P.(relatie interpersonala) aceasta din punct de vedere psihologicnu e nici egala si nici simetrica

- convorbirea e marcata de o responsabilitate circumscrisa unei concluzii evaluative in care se defineste o problema care necesita prefigurarea unei solutionari

- comunicarea e de fapt conditionare psihosociala de specificul T.L.(teleglement, intalnire)

- situatia trebuie sa fie naturala si devine mijlocul de psihodiagnoza prin formarea unei impresii asupra personalitatii subiectului , problemelor si posibilitatilor sale; suplimentar mai e punctul de start in conceperea unor ipoteze si prevederea unor noi proceduri de cercetare si evaluare psihodiagnostica

- metoda convorbirii este cea mai veche importanta si dificila metoda de psihodiagnoza- in acelasi timp este o formula conventionala in miniatura a unei situatii, a unei

tatonari, a unui experiment natural schitat, si a unor testari; subiectul furnizeaza indici ai unor segmente comportamentale, indici de comportament non-verbal si o cale de acces catre elemente de investigatii dificile sau imposibil de realizat in mod concret; este utilizata in orice domeniu al psihologiei, neexistand nicio modalitate investigatorie psihodiagnostica in afara convorbirii clinice

Definitie negativa (ceea ce nu este o convorbire)- convorbirea nu este interogatoriu; prin scop, inca de la inceput si prin

reguli care impun subiectului daca trebuie sa raspunda sau nu trebuie sa raspunda

- nu este dezbatere(dezbatere de idei)- nu este bavardaj ce contine monolog, conversatie, flecareala

Metoda convorbirii poate fi clasificata in functie de mai multe criterii:

23

a).dupa metoda utilizata: - convorbire libera – se centreaza pe o tema liber aleasa: are dezavantajul ca este greu cuantificabila, dar are are avantajul ca permite sondaje subtile si complexe- convorbire clinica – porneste de la convorbirea libera si se centreaza pe o directie dorita de un psiholog: intereseaza formele de comunicare si asa numitele aspecte denotative si conotative – aceste aspecte sunt legate de utilizarea conceptului; din aceasta perspectiva sunt mai multe tipuri de convorbiri:

1 – convorbiri normative – predominant de denotare2 – convorbiri cu elemente interogative – interogatiile sunt de doua feluri: pentru

a se obtine sensul exlicit si strategie, pentru a se asigura o dominanta intersubiectiva3 – convorbiri hotaratoare – apar in momente de regresie cand din principii se

recurge la anumite reguli; acest tip de convorbire creaza asimetrie psihosociala4 – convorbiri imperative(ordine, comenzi, restrictii)In fiecare tip de convorbiri apar dificultati care tin de modificari de nominalizare.

Piaget descrie o tipologie probabila care intervine in convorbiri:1 – prima categorie vizeaza faptul ca numele intotdeauna a fost o parte

componente a lucrurilor, prin urmare si lucrurile stiu de numele lor2 – numele nu face parte din lucruri- lucrurile nu stiu de numele lor3 – numele a fost dat de oameni lucrurilor – are la baza o asertiune psihologica in

sensul ca doar daca te uiti la lucruri este suficient sa le stii numele pentru ca acesta nu se poate schimba

4 – nu e suficient sa te uiti la lucruri pentru a sti numele lor; numele se invata si cel mai adesea se inventeaza; prin urmare, ele se pot schimba numai daca toti sunt de acord cu aceasta schimbare; in aspectul denotativ intervin particularitati individuale.

Orice convorbire are la baza un mesaj – are doua abordari:- paradigmatica- sintagmatica

Convorbirea libera – presupune diverse grade de conceptualizare. Din aceasta situatie libera se ajunge la convorbirea dirijata (ghidata, centrata) in care psihologul isi propune in prealabil sa atinga abiecte precise.

Exista o convorbire dinamica (asociativa, de inspiratie psihanalitica) in care psihologul prezinta o tema sub forma de problema si il lasa pe subiect sa vorbeasca liber, fara a-l intrerupe. Rolul acesta il are pentru ca da relatii despre comunicarile interpersonale, cand au loc fie proiectii, fie elemente psihosociale din domeniul relatiilor interpersonale in care cunoastem cei doi D: dezvaluirea interpersonala si descoperirea obiectului in situatia de absenta a sa. Acesta genereaza insight-ul (clarificare) si prabusirea defenselor narcisice ca imitare specifica. Nu exista relatii interpersonale construite direct, nemijlocite, constiente atata timp cat mai exista elemente de narcisism. Narcisismul este cea mai mare sursa de rezistenta psihologica.

Convorbirea reflexie sau oglinda presupune solicitarea subiectului sa formuleze cu voce tare tot ce gandeste cand rezolva o problema. Ea evidentiaza aspecte psihologice

24

legate de indiferenta, neglijenta. Frustrarea apare din neglijenta, nu din privatiune, schimbarile de viata majore (evenimente de viata personala) pot fi de mai multe feluri:

- stari de tensiune intrapsihica – conflictualitate intrapsihica sau manifestari conplexuale

- modificari de viata care plaseaza subiectul intr-un context diferit – midifica asa-numitul continuum ce poate fi de trei feluri: rational, emotional, obiectal – legat de satisfacerea trebuintelor

Schimbarile de viata pot fi obisnuite sau neobisnuite. Cele neobisnuite se numesc psihotraume si sunt recunoscute printr-un exces emotional, devenind o presiune prin context de viata si prin schimbari de viata. Un tip de psihotrauma deosebita este cea care deriva dintr-un eveniment de viata independent si neprevazut in raport cu sensul vietii. Aceasta genereaza stari reactive acute, pierderi neprevazute si semnificative (ele nefiind dependente de vointa omului), jignirile. Fiecare eveniment traumatic dispune de o perioada de incubatie. Un alt tip de psihotrauma este psihotrauma corelata anularii unui proiect existential activ. Aceasta duce la prabusiri de idealuri. Esecul unui proiect existential schimba registrul functional al persoanei, acesta devine o drama. Frustratia deriva dintr-o deprivare voluntara nemeritata si ilegitima. Orice frustratie genereaza triaclu: presiune (in primul moment), ............(in doilea moment) si depresia (al treilea moment). Orice conflict este in esenta absurd (cel mai absurd dintre dintre conflicte este conflictul cu tine insasi). Un conflict nu are debut, ci un conflict de nastere preexistent relatiilor interpersonale actuale.

In cazul anamnezelor pentru recrutare, selectie si promovare de personal se cunosc mai multe strategii:

- de investigare anamnestica structurala: cuprinde convorbiri si registrul psihologic de baza – presupune cerinte explicite anterior formulate;

- anamneza deschisa – psihologii nu au o imagine foarte clara despre calitatile subiectului; selectia psihologica se bazeaza pe comparatii psihodiagnostice si niciodata nu se bazeaza pe criterii;

- investigatii de verificare in care subiectul implicit sau explicit esteplasat intr-o situatie care evidentiaza anumite caracteristici comportamentale – asa se face deosibirea intre dezadaptatii caracteriali(nu se pot abtine sa nu faca o infractiune atunci cand situatia o permite) si delicventii (creaza ei o situatie propice); acestea sunt investigatii test anamnestice in situatii de bonitate sau recrutari profesionale; acestea presupun diferite faze:

- primirea cientului- obtinerea de informatii- evaluarea- adjudecare - directa

- prin corespondenta sau echivalenta- prin negociere

Alte tipuri de convorbiri – dupa adresativitate (vector – element caracterizat prin directie, sens si marime; acesta priveste formularea intrebarilor, categoria de raspunsuri, contextul si spopul) exista 3 tipuri de convorbire:

25

1 – convorbire directiva – elementul de directivitate se refera la directia vectoriala care este data de tema psihologica si acele elemente care nu indica teme complexuale. Directivitatea e in functie de succesiunea intrebarilor si conventiile privind tipurile de raspuns

2 – convorbirea non-directiva – porneste de la client; acesta isi elaboreaza tema discutiei, continutul discutiei, impune daca accepta sau nu sa fie intrerupt; psihologului ii revine sarcina ascultarii si respectarii temelor clientului

3 – convorbirea semi-directiva – o trecere intre cele doua feluri de convorbiri ce se bazeaza pe supletea acestei treceri care se fondeaza pe o lista de intrebare.

Elemente care favoriveaza o convorbire:- comportamentul non-verbal aprobativ al psihologului:timbrul vocal si atitudinile

congruente cu sensul non-verbal- proximitatea (vecinatatea psihologica): depinde de contactul vizual, postura,

plasamentul; proximitatea este influentata de sexul participantilor, ambianta convorbirii si statutul; din acest punct de vedere convorbirea nu este niciodata negociere, dupa cum nu este nici confesiune, spovedanie

- rezonanta intersubiectiva: da asa-numita armonie si sincronizare interindividuala; apare aici N.P.L. (neuroprogramare lingvistica)

- convorbirea mai este influentata de stapanirea tacerii (sunt anumite formule de a masura si controla tensiunea)

- convorbirea mai este influentata de:a) – imaginea corporala ce depinde de tinuta (o tinuta de

prezentare)b) – este conditionata de factorul intalnire interpersonala in

urma caruia rezulta atractia sau respingerea in functie de temele dominante, elemente subconstiente sau bilantul pulsional inconstient

c) – genul interlocutorilor (F,M): influenteaza convorbirea la nivelul contactului vizual

Dificultatile metodei convoebirii:- transpunerile dezirabile social- pauzele omisive sau comisive – depind de toleranta de baza a

personalitatii psihologului care se simte prin rezonanta intersubiectiva- ragaz pentru evaluari recurente – tentatia minciunii- tendinta anxioasa (intunericul si tacerea sunt cele mai anxiogene situatii)- dificultati de a formula rugaminti- intoxicarea prin vorbarie monopolizeaza convorbirea- comportamentele artificiale – e un comportament de confuzie in privinta

expectantelor; toate expectantele tin de rolul persoanelor si de confuzia ca psihologul da impresia ca joaca un rol strain

- reactiile strategice si care sunt legate de cerinte si dorinta subiectului de a ne convinge de ceva anterior presupus si montat de subiect (fenomenul simularii si disimularii in situatii aproximativ similare)

26

Robert Meili considera ca metoda convorbirii este cea mai grea, complicata si greu de invatat din urmatoarele motive:

- in cadrul ei exista o informatie psihologica bilaterala- presupune recoltarea unor marturii despre care niciodata nu se stie daca

sunt complete, deformate voluntar sau involuntar de subiect- implica o selectie a acestor marturii- permite sondarea directa a interiorului unei persoane si clasificarea

sensului unor trairi ale respectivei persoane

Convorbirea poate fi:- o convorbire standardizata, dirijata si structurata – presupune

formularea acelorasi intrebari, in aceeasi forma si aceeasi ordine tuturor subiectilor, indiferent de particularitatile psihoindividuale

- convorbire semi-standardizata si semi-dirijata – presupune reformularea unor intrebari in functie de client, schimbarea seccesiunii unor intrebari si posibilitatea unor intrebari suplimentare in functie de client

- convorbirea libera, asociativa si spontana – se bazeaza pe particularitatile situatiei, particularitati psihoindividuale si pe momentul in care se intervine; in cadrul aceste convorbiri se situeaza metoda psihoanalitica; in aceasta convorbire psihologul creaza conditii care faciliteaza destainuirea spontana; aceasta depinde de structurarea grilei de comunicare asupra formei si ordinii intrebarii; este necesar ca psihologii sa culeaga informatii adecvate, sa anticipeze raspunsul si sa-l motiveze comunicational.

C. Rogers recomanda sa fie aratata o consideratie pozitiva in mod neconditionat fata de subiect pentru ca acesta sa se implice dezinvolt, iar psihologul sa aiba aprecieri pozitive, chiar daca acestea sunt in contradictie cu modul de a fi al clientului.

Avantajul convorbirii consta in faptul ca permite dezvoltarea unor informatii numeroase, pretioase si variate, fara a recurge la materiale speciale sau aparaturi.

Dezavantajul provine din lipsa de receptivitatea subiectului, de configuratii improprii de ordin situational,ale subiectivitatii sale, precum si de elemente de context. Toate informatiile din metoda convorbirii se cer verificate si completate prin alte metode psihologice.

Cursul 7Metoda analizelor produselor activitatii

Activitatile psihice sunt de mai multe feluri:activitati ludice,de invatare,de munca,activitati creatoare.Specificul activitatilor este acela ca ele se obiectiveaza intr-un produs mai mult sau mai putin concret,stabil.Insusirile,capacitatile subiectului,potentialul si fortele sale apar in produsele activitatii,uneori cunoscandu-se si aspectele verbale si non-verbale in legatura cu realizarea aceasta.

Analiza psihologica a acestor produse furnizeaza informatii despre dinamica,nivelul de dezvoltare a unei capacitati si personalitatea subiectului.Acest produs

27

al activitatii este defapt o oglinda a creatorului sau iar elementele psihologice pot fi desprinse si altfel,metoda analizei produselor activitatii ofera o posibilitate de caracterizare,de deschidere si chiar cunoasterea personalitatii celui ce le-a generat,chiar si atunci cand acesta nu mai este in viata.

Metoda anchetei psihologice

Ancheta psihologica difera de ancheta ziaristica si ancheta judiciara pntru ca ea presupune recoltarea sistematica a unei informatii despre manifestarile psihice a unui individ,grup psiho-social,precum si interpretarea acestor date in vederea desprinderii semnificatiei psiho-comportamentale.Ca metoda psihologica ea are doua caracteristici esentiale: 1.Are caracter metodic deoarece trebuie sa permita recoltarea unor informatii cuantificabile si sa satisfaca unele rigori metodologice; 2.Are caracter particular in privinta realizarii investigate,in sensul ca obtine date despre viata personala a celui cercetat,obtine date psihologice despre altii,despre institutii,despre atmosfera supra-individuala,colectiva,care influenteaza latent sau activ individual,constient sau inconstient.Ca modalitate ancheta utilizeaza doua forme: 1.Ancheta pe baza de chestionar; 2.Ancheta pe baza de interviu.Interviul presupune raporturi verbale,o centrare pe o tema de investigatie si o directie unilaterala de desfasurare a interviului in sensul ca fiecare participant la interviu isi pastreaza rolul de emitator sau receptor.Exista din aceasta perspective interviuri individuale si interviuri de grup.Mai exista si interviuri focalizate(centrate pe o tema de investigatie) si interviuri clinice(centrate pe o persoana si nu pe o tema). Ancheta nu opereaza pe cazuri si studiu al comportamentului,ci pe avizul si marturia unui numar mare de subiecti.Aceasta este o metoda descriptive,necesara in imprejurarile care cer luarea unor decizii in scoli sau in unitati sociale. C.A.Moser,ca si alti autori,considera ca ancheta poate furniza informatii,descrie si studiaza o situatie,dar poate si explica sau testa o anumita ipoteza.In acest din urma caz,ancheta are functii de verificare a ipotezei. Exista mai multe feluri de anchete: 1.Simpla-pentru a afla parerea unei colectivitati. 2.Ancheta unica ponderata,cand anumite cerinte de populatie si criteriu permit extragerea unei concluzii cu mai multa operabilitate.Asa de pilda se intampla cand loturile studiate contin de doua ori mai multi subiecti foarte buni si buni decat mediocri. 3.Ancheta dubla se denumeste ancheta ce se da inainte si dupa o actiune sau un eveniment oarecare. 4.Ancheta dubla cu esantion semi-constant.In acest caz este vorba despre o tehnica in care se lucreaza cu trei grupe sau loturi.Se face inaintea de producerea unui fenomen,ancheta pe lotul A si B,iar dupa producerea fenomenului pe lotul A si C,fapt ce va permite sa se stabileasca o serie de aspecte interesante privind toate trei loturile studiate.

28

Metoda repetata pe acelasi esantion pune in evidenta,efectele evenimentelor, dar si efectele factorului timp.Ancheta repetata cu grup de control este,deasemenea,mult utilizata.

Metoda modelarii

In metoda modelarii realitatea desemnata nu e investigata direct,ci imaginea ei (modelul analogic) e investigata din perspectiva psihodiagnostica. Modelarea se realizeaza in doua planuri: 1.In plan obiectual; 2.In plan paradigmatic-operational. In plan obiectual avem: 1-modele de tip izomorfic a diferitelor componente apartinand sistemului psihic:modele analogice in care componentele psihice sunt comparate cu modele tehnice,fzice,cu sisteme vii,etc. 2-modelele de tip scheme bloc (scheme functionale) –redau sub forma unor figuri,sageti diferite secvente,inlantuiri de operatii care intervin in procesarea unor informatii. 3-modelarea machete-sunt transpuneri miniaturizate,concrete ale unor realitati existente;dispozitivele machetei sunt realizate in vederea depistarii unor legitati sau regularitati psihologice;modelele macheta sunt utilizate mai ales in psihologia ergonomica(ergonomia = stiinta aplicativa a psihologiei muncii;ergonomia este de conceptie si de corectie). Pe plan paradigmatic operational - apel al nivelul teoretic pentru stabilirea principiilor,regulilor si criterilor comparative intre categorile structurilor cognitive,pe de o parte si categoriile modalitatilor experimentale de abordare pe viu sau categoria logica si statistico-matematica a abordarii.Exista diverse modele experimentale:experiment simplu,complex si dinamic formativ.Intotdeauna aceste modele paradigmatice impun rigori exigente si restrictii care daca nu ar fi respectate,rezultatele ar fi viciate.Cele mai multe vicieri ale rezultatului sunt legate de asa numita critica a ateorismului in modele si probele de investigare psihodiagnostica.Critica elementelor ateorice se axeaza pe respingerea oricaror formule de psihodiagnoza care nu au la baza cerintele unui diagnostic explicit.Criterile diagnozei explicite au trei conduiute fundamrntale pe care trebuie sa le indeplineasca subiectii investigati.Acestia nu trebuie: 1.sa aiba alternanta dimensiunea calitativa a interactiunii sociale (sa aibe o incapacitate de a stabili o relatie cu alti oameni); 2.alterare calitativa a comunicarii (utilizarea indiosincrazica a cuvintelor,frazelor sau utilizarea repetativa,steriotipa); 3.persoame care au alterata personalitatea in sensul ingustarii sferei intereselor,activitatilor,comportamentului,cu tendinte spre stereotipi si monomanifesatari;adica preocupari persistente pentru parti ale unui obiect.

Diagnosticele cateodata nu concorda pentru ca procesul de diagnostic difera de la psiholog la psiholog.Procesul de psihodiagnostic cel mai dificil este in legatura cu discriminarea unicitatii unei personae.Intotdeauna rezultatul care e in legatura cu

29

unicitatea unei personae va contine ceva de ordin psihologic si care tine nu numai de starea specialistului investigator,ci si de specificul competentei sale.Exista indivizi care sunt axati pe dimensiunea nomoleptica(elic) si alti care sunt axati pe dimensiunea idiografica(emic).Dimensiunea elica privilegeaza asanumitii invarianti psihologici si universalitatea unor indici psihodiagnostici.Dimensiunea emica sublineaza doar ceea ce este specific individului in cauza.Aceste specificuri optionale modifica fidelitatea diagnosticului.Intre variabilitatea diagnosticului si fidelitatea diagnosticului trebuie sa existe un raport bine delimitat de criterii de specificul metodei si de invocarea principiilor teoretice.Trebuie sa existe un anumit acord in spihodiagnosticele aupra unei persone realizate de doi sau mai multi evaluatori.Acordul intre concluzile diagnosticelor se poate calcula prin asa numitul indice Kappa.Acesta este o scalare de la 0 la 1,1 fiind acordul perfect.Psihologii trebuie sa cunoasca cate ceva si despre mediul subiectilor investigati si din acest punct de vedere exista: 1.psihologi cu un Kappa de naivi (nefamiliarizati cu mediul subiectului); 2.psihologi cu un Kappa de experimentatiMai exista un Kappa ce se refera la acordul dintre psihodiagnosticul unui specialist si psihodiagnosticul empiric,popular,traditional sau local. In legatura cu faptul ca principiile teoretice utile se modifica si ele in timp si acest fapt in permanenta ridica o serie de intrebari : a. modificare unor teorii sau modificare modului nostru de a diagnostica? b. e vorba de interventia unor factori suplimentari care in mod cumulativ se modifica si ei in timp,de exemplu:nivelul si specificul educatiei,rolul unor influente psihologice cu continuturi spirituale,relogioase? c. e vorba de modificari ale rolului psihodiagnozei in misiunea psihologiei care astazi e mai putin orientata catre fundamente in controlul societatii si mai mult orientate spre aspecte pragmatice, meliorative, reparatorii, recuperatorii? d. cauza pentru care anumite situatii psihologice pentru care nu exista mijloacele cele mai eficace de interventie este oare actualmente diangnosticata mai frecvent? Pentru a se evita asemenea variabilitati este nevoie de echivalenta unor elemete de baza in evaluarea diagnostica.Acesta se refera in primul rand la instrumentul psihodiagnistic.Pentru instrumentul de tip invertori(Minessota C.P.I.) se impune ca solutie,o validare si o adaptare pertinenta pentru utilizarea lor.Acesta presupune verificarea echivalentei a 5 dimensiuni majore: -1.echivalenta de continut – pentru fiecare item al instrumentului si pentru si pentru ansamblu global al respectivului test;pentru aceasta echivalenta se apeleaza la experti in domeniul antropologiei,sociologiei,psihologiei,etc;de multe ori se adopta decizia de a elimina anumiti itemi dintr-un anumit instrument;cand se adopta aceasta decizie este necesar sa se verifice consistenta interna si fidelitatea instrumentului astfel modificat;cu ocazia eliminarii unui intem,de regula,este necesara cautarea sau crearea unui alt instrument. -2.echivalenta semantica-se refera la faptul ca semnificatia fiecarui item ca sarcina de test,ramane aceasi si dupa traducerea instrumentlui intr-o alta alimba;cel mai dificil este traducerea adjectivului si cuvintelor calificative pentru starile emotionale;cel mai greu este de realizat traduceri in dialecte.

30

-3.echivalenta metodologica sau tehnica–se refera la faptul ca daca rezultatele obtinute nu sunt nu sunt influentate direct de aspecte legate de tehnica sau modalitatea de evaloare utilizata:instrumente creion-hartie utilizate prin metode care nu tin cont de context;daca testele sunt aplicate individual sau in grup,pot sa existe situatii in care modalitatea poate fi perceputa ca fiind coercitiva (de exemplu chestionarele binare,adica intrebari de tipul da/nu);intotdeauna se utilizeaza experti care trebuie sa stabileasca metoda de baza culegerii datelor pentru care un instrument si partile componenete ale acestuia sunt valide. -4.echivalenta de criterii-se refera la faptul ca interpretarea valorilor unor variabile psihologice masurate cu un instrument pe un anumit esantion pentru care acesta a fost etalonat va ramane acelasi pentru indivizi dintr-un alt esantion studiat. -5.echivalenta concentuala – inseamna ca instrumental utilizat trebuie sa masoare acelasi construct teoretic de catre doi investigatori.

Psihodiagnoza o fac psihologii care sunt oameni si ca atare nu sunt perfecti.Acestia depun o activitate mentala euristica.Intotdeauna in orice situatie problematica euristica intervine problema poate determina secvential sau total vicierea rezultatului.

- Bias = opinie sau sentiment care inclina puternic intr-o directie in ceea ce o disputa sau inspre un item dintr- o grupa sau serie;

- Biasi= predispozitie;prejudecata,partialitate,partinire;- Biais (fr) piezis,oblic,directie oblica,(fig)ocolis;- Biaise (fr)indepartat de realitate.

Biasarea testelor(test Bias) este una dintre cele mai frecvente acuzatii sau indoieli ce sunt indreptate asupra testelor psihologice,in special asupra celor de inteligenta.Este reclamat adesea biasarea testelor in ce priveste grupurile de minoritati.

Semnificatia biasarii testelor

Jensen(1980)a aratat ca exista anumite argumente,credinte false ,gresite (,,fallacies”) in ceea ce priveste definirea biasarii testului: -1.argumentul fals egalitaris (,, the egalitarian fallacy”)- se presupune ca daca apar diferente intre grupuri (orice diferenta) la aplicarea unui test,insemna ca testul este ,,de facto”bisat. -2.argumentul fals al diferentelor culturale(the culture beriad fallacy)-deseori se presupune ca diferente intre grupuri la un test sunt datorate diferentelor culturale in ceea ce priveste natura itemilor.De exemplu in cazul unui test de inteligenta,un item poate sa cuprinda un anume aspect al cunoasterii,care este un domeniu comun intr-un grup,insa foarte rar,in alt grup situatie generatoare de biasare.Evidente aceste diferente culturale sunt surse de biasare a probelor.Insa este necesar sa se determine (prin investigare empirica) itemii care sunt biasati,dupa criterii psihometrice si statice,in asa fel incat sa se elimine tendinta de absolutizare catre etichetarea tuturor itemilor ca fiind biasati cultural.Odata identificati acesti itemi,pot fi modificati corect. -3.argumentul fals al standardizarii(the standardization fallacy) –deseori se presupune ca daca un test este standardizat pe o anumita populatie,este cu necesitate biasat cand este utilizat pe o alta populatie.Acesta nu este neaparat necesar.Este nevoie de alte probe pentru a decide in ce masura este un test biasat in populatii diferite. In orice grup exista totusi indicatori sau date care constituie biasuri ale textului:

31

1.biasul predictiv(predictive test bias)-Jensen(1980)afirma ca cel mai important indicator de biasare este ecuatia de regresie dintre test si criterile sale.Daca pentru orice grup exista o diferenta semnificativa in ce priveste pantele(slopes),interceptiile(intercepis) sau erorile standard ale estimarilor linilor de regresie(regression lines),atunci testul este biasat.Aceasta este definitia statica a biasarii testului.Este evident ca daca nu este cazul,un membru al grupului nu poate face exceptie in ceea ce priveste puterea predictive a testului.Aceasta definitie presupune o mare fidelitate (reability),care niciodata nu are loc si constituie o o definitie ideala. 2.Probii interni biasarii testului(internal evidence of test bias) este posibila examinarea caracteristicilor testelor pentru a investiga biasarea: a.validitatea de construct a testului trebuie sa fie aceasi pentru ambele grupuri.Validitatea de constructie,definite prin pattern-urile de corelatii ale testului cu alte variabile,nu trebuie sa difere intre grupuri.Daca aceste corelatii cu alte variabile sunt diferite,este greu sa sustinem ca este vorba de aceasi variabila in ambele grupuri,ca atare se poate spune ca testul este biasat. b.fidelitatea test-retest trebuie sa fie aceasi pentru toate grupurile intr-un test nebiasat c.fidelitatea de consistenta interna-trebuie sa fie aceasi pentru toate grupurile.Daca nu este aceasi poate sa se datoreze diferentelor in ce priveste dificultatea itemului.Daca,dupa ce aceasta a fost admisa pentru corelatia medie intre itemi,exista diferente intre doua grupuri ,acest lucru este o proba a biasarii itemilor –itemii trebuie sa masoare variabile diferite. d.daca realizeaza o analiza de varianta a scorurilor itemilor,ar trebui sa existe o dovada a biasarii itemilor,iar itemii relevanti in acest sens pot fi modificati sau schimbati.A se retine ca pot exista intre grupuri fara asemenea interactiuni.Astfel de teste nebiasante pot releva diferente intre grupuri. e.in analizele standard ale itemilor,corelatile dintre itemi si scorul total trebuie sa fie acelasi pentru doua grupuri,astfel valorile p pot sa fie variabile .Oricum diferentele mari in ce priveste valorile p trebuie investigate.Natura fiecarui item trebuie examinata cu grija. f.in analizele factoriale ale itemilor,incarcaturile factoriale ale itemilor trebuie sa fie aceleasi pentru ambele grupuri,intre anumite limite ale valorilor standard,itemii bifati vor fi diferiti. g.curbele(graficele)caracteristice ale itemilor vor fi aceleasi pentru cele doua grupuri.

Detalii despre detectarea biasurilor prin aceste metode pot fi gasite in Mellenbergh-1983. Modificarea itemilor biafati este mai lejera in cazul testelor computerizate,deoarece calculatorul permite producerea de forme echivalente cu mare usurinta.Un exemplu ar fi varianta formativa a testului Raven,care cuprinde in faza de re-test(post-test) itemi echivalenti cu itemi traditionali ai testului Raven.Evaloarea efectelor Bias poate fi realizata programatic in dependenta de: A.Organizarea strategiei de recoltare a datelor psihodiagnoza-schema 1.

32

B.Orientarea spre o forma de psihodiagnoza diferentiala –schema 2. C.Orientarea programatica a psihodiagnozei realiazate spre o psihodiagnoza sistematica –schema 3.

CURSUL 8

BAZA INSTRUMENTALA A PSIHODIAGNOSTICULUI

1. CHESTIONARUL:

Chestionarele au fost utilizate pentru prima oara de francezi. Dara lor de aparitie este anul 1903. Kelly considera ca acest chestionar este instrumental “ cel mai sarac care a fost introduce in domeniul respectabil al stiintei”. Dar conchide ca ramane un auxiliary indispensabil psihologiei .

Chestionarul este o metoda instrumentala ce consta in administrarea unei serii de intrebari successive:

a) conform unei logici interne a demersului de cercetare (metodologie)b) cu scop de a dezvalui opinii, trasaturi de personalitate, gusturi (gustul

inseamna atitudine) Dezvaluirea= conduita spontana care intervine in cunoasterea interpresonala Exista o cunoastere -directa = dezvaluirea

- cand observatorul este absent= descoperirea Dezvaluirea= fenomen de intercunoastere care are cadre psihosociale bine precizate

Raspunsurile vor fi interpretate:1.conform: a)unui cod (cantitativ sau calitativ)

b)intentiei urmarite prin demersul cercetarii sau investigatiei

2.raspunsurile vor fi interpretate pentru a se valida , fiind necesare pentru:a)indicatorii urmariti privesc manifestarile concrete care depind de obiectivele cercetariib) acesti indicatori sa fie codati in intrebaric) operationalizarea in concepte a indicatorilor urmariti din care rezultad)indicatorii stabiliti si in care se invoca elemente de psihologie generala si socialae) intrebarile trebuie sa permita raspunsuri adecvate, adica corelabile cu punctual a) si punctual b)

Functia intrebarii:

33

Intrebarea este o incitare la raspus ; e vorba de caracterul imperative al intrebarii. Cand acest character este prea slab, subiectul nu vede problema; cand e prea puternic spunem ca suntem prea presati; cand e la medii nu e posibil de dat un raspuns sugerat.

1. in aceasta situatie intrebarile pot cu usurinta sa degenereze intr-o suita de intrebari si o succesiune stereotipa , dar cu o eficienta psihodiagnostica slaba.

2. o intrebare abila faciliteaza intotdeauna raspunsul; de aceea intrebarile trebuie sa fie clare si usor de inteles , sprijinite la un algoritm comprehensiv simplu

3. foarte multi oameni chestionati decide greu intre raspunsurile echiprobabile , deci trebuie o mare claritate in spcificarea felului de raspuns; intrebarea “Esti dumneata o persoana sincera?” nu are niciodata un raspuns adecvat

4. raspunsurile depind de inteligenta persoanei interrogate si de dispozitia sa. De aceea intrebarile dintr-un chestionar trebuie sa mearga spre asa-numita egalizare a sanselor de a raspunde autentic si in ceea ce priveste toti subiectii ; pentru aceasta se aplica un set de intrebari de antrenare, se pun false intrebari, apoi intrebari de amortizare a efectelor de halo si a obosirii; actiunea de a pune intrebari corepunde unui proces dinamic, modelat social

5. intrebarile trebuiesc formulate intr-o maniera neutra, pentru a nu provoca expectante si circumscrieri socialmente dezirabile

6. obiectivul chestionarului trebuie sa ramana opac pentru cel investigat in scopul de a se evita distorsiunile provocate de asteptarea psihosociala

Elaborarea intrebarilor este o chestiune extrem de complexa. Intrebarile trebuie sa se refere la un domeniu compatibil cu cel investigat, presupunand un anumit standard de competenta al raspunsului. Toate intrebarile se rezuma doar la fapte (care sunt simple descrieri), sau la opinii care sunt optiuni selective. Exista si intrebari care incearca sa realizezeze graduatii pe o anumita scala de caracteristici. Una dintre caracteristici este intensitatea. Forma intrebarii poate solicita raspunsuri in maniera binara(raspunsuri da/nu), poate sa corespunda unei alegeri multiple, poate fi intrebare deschisa sau poate fi eseu. Orice tema interogativa dpdv psihodiagnostic se poate aborda in mod direct sau indirect. In intrebare trebuie sa se tina cont de o conditionare temporala. Combinarea mai multor intrebari permite realizarea unui chestionar pentru atingerea unui obiectiv fix in psihodiagnostic.

1. un chestionar nu se poate construi dpdv logic, ci dpdv psihologic, in care obiectivul principal este de a avea raspuns la intrebare.De aici rezulta clasificarea tematica a continutului intrebarilor

2. aproape permanent se incepe cu o intrebare mai usoara, destinata sa sparga gheata, adica sa combata inhibitiile

3. pentru a fi construit psihologic, chestionarul trebuie sa se apropie de dramaturgie, cu care subiectul sa joace un rol. Se incepe cu intrebari globale, iar apoi intrebari de detaliu. Se pun apoi intrebari suplimentare, care coincid ca forma, dar permit raspunsuri diferite. Totodata se folosesc false intrebari pentru incurajare. Cele mai importante intrebari sunt intrebarile de control, care repeta intr-o alta forma intrebarile precedente pentru a permite o verificare si a trage concluzii in legatura cu credibilitatea raspunsurilor subiectului.

Tipuri de chestionare:

34

1. chestionar cu raspunsuri inchise –intrebari fortate(da/nu)2. chestionar cu raspunsuri deschise –libere3. chestionar cu raspunsuri la alegere din cateva posibilitati

Raspunsurile inchise ajuta subiectul sa se concentreze. Acesta se preteaza la codaj numeric bun. Elaborarea unor asemenea intrebari face apel la introspectie. Chestionarul trebuie considerat ca un fragment de conduita verbala pe care o putem corela cu alte comportamente psihologice ale conduitei. Chestionarul permite surprinderea unor aspecte brute . In realizarea intrebarilor cu raspuns inchis psihologul trebuie sa construiasca in prealabil o schema a raspunsurilor posibile. Se are in vedere surprinderea unor parametrii privind intensitatea sau frecventa, unele ponderi si ulterior se surprind unele structuri psihice organizate.

Dpdv a schemelor strategic incluse in sistemul de intrebari, acestea sunt de doua feluri:1. intrebari de baza- numarul acestor intrebari confera chestionarului extensiunea

posibila.2. intrebari analitice- care surprind aspecte de detaliu din intrebarile de baza. Confera

chestionarului finete si subtilitate in masura in care toate intrebarile se refera direct sau indirect la sondarea aceloras aspecte de baza. Aceasta determina unitatea chestionarului in directionare. Este absolut necesar sa se puna intrebari de control, valoarea functionala a chestionarului fiind data de intrebarile de control.

Chestionarul are un anumit numar de intrebari denimite in literatura psihodiagnostica algoritmica itemi . Acestia sunt de doua feluri:

1. itemi cu raspuns inchis(unul dintr-o lista)-itemi dihotomici(da, nu)-itemi cu raspuns la alegere(cu alegere multipla)-itemi asociativi

Itemi dihotomici raspunsurile date de subiect in chestionarul de personalitate prezinta inconveninetul ca nu reflecta trasatura de personalitate investigata ci dezirabilitatea sociala ; se folosesc itemi cu alegere fortata, in care amandoi itemii au acelasi grad de mediocritate

Itemi cu raspuns la alegere contin o intrebare si mai multe raspunsuri propuse, pe care subiectul trebuie sa le selecteze dupa cum considera. Acesti itemi apar in chestionarele de cunostiinte ; probele creion-hartie. Dezavantajul este ca solicita mult timp pentru elaborarea intrebarilor pentru ca raspunsurile propuse sa fie la fel de atractive

Itemi de asociere (de imperechere) apar in chestionare de tip definitie, in care se prezinta o regula de raspuns prin asociere, iar raspunsurile le foloseste dintr-o alta lista. Dezavantajul este ca fiecare element al listei poate face parte dintr-o singura pereche existenta in lista de raspuns, prin urmare formarea unei perechi gresite se va evita prin formarea mai multor perechi de raspunsuri posibile de pe alta lista

2. itemi cu raspuns deschis-itemi cu formulari lacunare

35

-itemi cu formulare scurta-itemi eseu

Itemi cu formulari lacunare (chestionar de completare) presupune ca formularea intrebarii sa fie precisa , sa se prevada toate posibilitatiile de a se raspunde corect (e vorba de sinonimele raspunsului asteptat). Dezavantajul este ca nu poti fi sigur ca nu sunt formulate raspunsuri diferite de cele asteptate si spre a fi cotate de evaluator.

Itemi cu formulare scurta pe o anumita tema subiectul formuleaza un raspuns clar ; sunt utilizate in teste de cunostiinte, teste de analiza si sinteza mentala, in creativitate. Avantajul este ca presupun o apreciere corecta a creativitatii . Dezavantajul este reprezentat de dificultatea de cotare si de evitare a raspunsurilor marcate de oboseala, efectul halo, calitatea redactarii

Itemi eseu teme ce pretind un raspuns intr-un format deschis, cu o lungime mare; permit a se diagnostica capacitatea oamenilor de a se organiza, de a formula raspunsuri originale, si de a se orienta strategic atunci cand nu pot ghici raspunsul; sunt usor de construit dar necesita timp pentru a fi cotati obiectiv.

3. itemi cu alegere fortata – subiectul alege ce-i place; ce-i este mai descriptiv(mai putin descriptiv referitor la regimul lui de viata); sunt de regula folositi la “Ce-ti place?”; corespund situatiilor cotidiene, in care elementele nu sunt la fel de atractive in acelasi timp.

4. itemi redactati in scala Likert – sunt itemi de frecventa(totdeauna, adesea, uneori,foarte rar, niciodata); se folosesc in psihologia sociala si in psihologia clinica; aceasta maniera de a raspunde se comporta ca un item

5. itemi in scale de autoevaluare cu ancore comportamentaleAncora comportamentala este un construct masurat in chestionar. Fiecare ancora descrie un comportament; Ancora este graduala. subiectul trebuie sa marcheze pe scala indicele de graduatie care i se potriveste. Scala de graduatie este cuprinsa intre 4 si 8. De exemplu, chestionarul T.E.Q. (chestionar de utilizare a timpului). Acesta se refera la organizarea in timp a activitatii lui cu elemente elaborative cat si cu elemente executive. Si aceasta ancora se comporta ca un item.

Recomadari pentru elaborarea intrebarilor:- formularea adecvata nivelului de maturitate si gradului de pregatire a subiectului-intrebari exprimate clar, cu sens precis, pentru ca efectul comprehensiv sa fie sigur-intrebarile sa se bazeze pe aspecte esentiale; altfel apar confuzii-intrebarea sa contina toate datele necesare pentru ca pe baza rationamentului logic sa permita alegerea raspunsului adecvat-intrebarea sa nu sugereze raspunsuri-structura intrebarii sa fie simpla: a) se elaboreaza intrebarea

b)se elaboreaza raspunsuri posibilec)se dau explicatii utile

-se evita in intrebare: a)negatii

36

b)........(daca nu se pot evita, atunci se scriu cu alte caractere)-itemiii dihotomizati(adevarat/fals) sa fie in acelasi numar, de aceeasi factura si enunt ca si itemii cu raspuns corect/incorect-itemii cu raspuns la alegere: a)numarul de raspunsuri propuse e de la 3 la 5

b)raspunsurile propuse sa fie in ordine logicac)raspunsurile sa nu se includa unul pe altuld)raspunsurile incerte nu trebuie sa devina erori pentru urmatoarea suita de intrebari care urmeaza in chestionare)astfel baza acestor idei trebuie sa fie aceeasi pentru a furniza informatii necesare spre a raspunde corect la toti itemii.f) acorduri gramaticaleg) se evita negatiile

-itemi asociativi: e necesar ca elementele sa apartina aceleiasi categorii. In formularea intrebarilor se stabileste regula de potrivire a itemilor intrebare si itemilor raspuns; cel putin o lista va contine elemente care nu vor putea realiza nici o pereche. Utlizarea in teste a intrebarilor deschise presupune:a)formularea intrebarilorb)interpretarea lorc)cotarea acestora

Specificul realizarii chestionarului(Septimiu Chelcea)

Specificul realizarii chestionarului vizeaza:1.Stabilirea continutului intrebarilora) exista intrebari factuale si intrebari de identificareb) dupa sens exista intrebari de cunostiinte , intrebari de opinii, atitudini si intrebari

de motivatie.2.Stabilirea tipului de intrebari-intrebari cu raspunsuri dihotomizate, cu raspunsuri inchise, sau cu raspunsuri libere.3. Stabilirea formei intrenarilor -modalitatea de raportare asupra a ceea ce se sondeaza prin chestionare, raportarea poate fi: perceptiva prezumtiv-proiectiva; apreciativ-evaluativa, explicativ-instinctiva; cand exista o diferenta intre planul real si cel al aspiratiilor, gradul de constientizare al subiectului scade.4. evitarea unor greseli in formularea intrebarilor:Intrebarile pot fi: a)prea generale

b)prea specialec)ambigue/vagi( de ex: de regula, cam asa, probabil)d) cu dublu inteles conform rationamentului ipotetic(atrag raspunsul de la sine, de regula afirmativ)

5.Stabilirea structurii chestionarului; ordinea intrebarilor este:a)intrebari introductive(de contact)

37

b)intrebari de trecere(puncte, tampon)c)intrebari filtrud)intrebari bifurcatee)intrebari de motivatiee)intrebari de controlf)intrebari de identificare

In genere, orice chestionar are o schema ce poate fi reprezentata grafic prin zone de intersectare, acoperire totala si independenta relativa a intrebarilor ce le contine. Aplicarea unui chestionar pune de la inceput problema pregatirii celui asupra caruia se aplica. In genere, exista o oarecare rezistenta si un anumit grad de nonsinceritate in raspunsurile unor subiecti la chestionare. De aceea, chestionarele folosite in psihodiagnostic utilizeaza scari de sinceritate. In orice caz este necesar ca subiectii asupra carora se aplica un chestionar oarecare sa fie atentionati prin instructajul prealabil asupra cerintelor ce se manifesta fata de el, pentru a fi atentionat si cointeresat in participarea responsabila la activitatea de psihodiagnoza. In fine, este necesar ca orice chestionar sa raspunda printr-un sistem tehnic unitar desi este posibil sa se alcatuiasca si chestionare cu o structura mai eterogena. Unii autori considera recensamantul ca fiind o specie de chestionar.

Conditii limitative ale chestionarelor:a)orice chestioanr trebuie pre-testat inainte de a fi aplicat pe scara largab)este bine ca orice chetsionar sa fie scurt si sa nu ceara informatii la care se poate ajunge si pe alte cai(dosare, registre de populatie, cataloage scolare, jurnalul clasei, etc)c)este necesar ca intrebarile din chestionar sa fie clared)este bine sa se dea garantii de discretie cu privire la cele formulate in chestionare) este bine ca intrebarile sa grupeze itemi in ordinea logica subiectului, care nu coincide intotdeauna cu cea a experimentatorului psiholog.f)este necesar ca orice chestionar sa respecte limba si nivelul de informatie a subiectuluig)cel care alcatuieste chestionarul trebuie sa stie ca se raspunde greu la intrebari ce implica raspunsuri prin care acesta s-ar putea deprecia.(ex. : daca ai copiat vreodata la un examen?)h)trebuie sa evitati termenii ambigui/vagi. Daca se intreaba: “Ocupatia?”-subiectul nu stie daca trebuie sa raspunda ce face sau pentru ce s-a pregatit.. Daca se intreaba: “Varsta?” –apar sutilitati in ceea ce priveste ziua, luna, etc. Este de preferat sa se ceara data nasterii.i) se evita raspunsuri vagi, de genu: mijlociu, superior,rar, putin. Mai bine precis:” de cate ori pe luna te duci la cinema?”j)se evita negatia dubla. De exemplu daca se spune: Raspunde prin “da” sau “nu” la urmatoarea intrebare: “Nu vei sta de vorba cu copiii care nu stiu pastra secrete”. Cel care trebuie sa raspunda poate sa faca dificil fata unei astfel de situatii.k)trebuie de asemenea evitate raspunsurile fara sens. Nu intrebamun copil ce emisiune radio prefera , inainte de a-l intreba daca are acasa aparat de radiol)intrebarea sa contina un singur aspect;” crezi ca elevii care nu au aptitudini matematice trebuie grupati si sa se faca lectii individuale cu ei?”. Formulata astfel, intrebarea contine doua intrebari. Subiectii vor fi pusi in situatii dificile. In astfel de cazuri exista riscul ca subiectii sa raspunda la o singura intrebare din cele doua.

38

Controlul exactitatii raspunsurilor in despuierea chestionarelor: Prima verificare trebuie sa fie de exactitate a raspunsurilor si se face prin confruntarea datelor emise (cele ale elevului cu cele ale parintelui, sau profesorului –privind situatia scolara, materiala, sociala,culturala, etc). Unele contradictii apar din neglijenta, din neintelegere a sensului celor ce intreaba, sau din diferenta de logica a celui ce a alcatuit chestionarul si cel care il completeaza. Pentru controlul chestionarului se compara rezultatele obtinute cu acelea de la un grup de subiecti foarte bine cunoscuti si cu rezultatele obtinute si prin alte metode.

Curs 9

METODOLOGIA TESTELOR

Testele sunt legate de dorinta umana de a aprofunda cunoasterea altora, adica de a gasi instrumente pentru a satisface aceasta dorinta. Cuvantul “test” provine din frantuzescul “tete”, ce inseamna cap, capitol. In franceza cuvantul tete(cap) se refera la inceputul cunoasterii. Prima data cuvantul tete a fost utilizat de alpinisti. Ulterior acesta a fost transferat in psihologie pentru prima oara de Galton, Cattrell, Binet, si altii. Cand se realizeaza un test, trebuie sa existe raspunsuri la trei categorii de intrebari:

1. care sunt axiomele sau postulatele teoretice pe care se fondeaza utilizarea testelor?

2. care e siguranta sau formulele de intrepretare prin care se realizeaza controlul calitatiilor unui test asupra fenomenului investigat?

3. care sunt elementele metrologice(de masurare indispensabila) in baza carora un test poate fi utilizat la modul public?

Axioma testului: exista trei aspecte:

In domeniul reazultatelor obtinute, unele nu au corespondenta intre ele. Acestea sunt erori ale formularii itemilor , operationalizarea datelor de observatie in itemi. Cu cat aveam mai multe valori corespondente, cu atat avem o masura a valorii testului mai

39

valabila. Validitatea testului sau lipsa de valoare a testului este atunci cand x1 intra; si corespondenta xn-1, xn-2… Valorile observate “x”, nu masoara valorile de test x, decat in medie. De aceea, aceasta medie se numeste raportul dintre corespondenta si medie de eroare. Pentru ca aceasta corespondenta intre datele realitatii, datele problematizate in itemi de test si datele observate sa fie puse intr-o formula, este necesar sa se inscrie pe coordonata xy cateva elemente: nivelul de dificultate a testului si competenta (capacitatea individului de a raspunde la sarcina de test)

Intre datele realitatii, datele operationalizate in test si datele obtinute, problema se pune in conformitate cu o teorie cauzala: modelul Rasch care vizeaza capacitatea de competenta a subiectului de a realiza grade de complexitate diferite in sarcina de test. Conform modelului Rasch toate sarcinile de test, numite itemi, poseda un nivel de diferenta “d” pentru care subiectul are un anumit nivel de competenta. Unitatea care gradueaza nivelul de dificultate si nivelul de competenta util in depasirea ei specificata pentru a determina etalonarea testelor. Acest model determinist este util atunci cand avem un control foarte bun asupra realitatii domeniului investigat, dar uneori realitatea nu e accesibila in mod direct si atunci capacitatile de a reazolva unele sarcini de un subiect, trebuie raportate la un anumit criteriu. Intr-un test,stabilitatea itemilor are urmatoarea traiectorie:

1. se depisteaza un item sau o problema si aceasta este raportata la judecatile expertilor

2. ulterior, acest item, prin intermediul judecatilor expertilor, este raportat la un criteriu exterior (criteriu = un element prognozat; de ex.: reusita scolara, succesul, etc)

3. acest ansamblu de itemi se intoarce in asa-numita constructie a testului, care este o suma de itemi

4. in raport cu criteriul extern se realizeaza analiza factoriala.

40

Rezultatele respective trebuie verificate si se aplica astfel teste suplimentare, care trebuiesc sa realizeze constructul numit baterie de teste.

Din analiza acestor situatii a rezultata necesitatea unei analize sistematice care cere o conceptie noua despre teste, o innoire a testelor pe categorii. De aceea vorbim dsepre: o clasificare a testelor (teste care vizeaza sfera cognitiva, conativa,teste factoriale); problema de codificare si problematica a masurarii in psihologie, in cadrul careia exista trei conditii minime, pentru ca un fapt psihic sa fie masurat ; nivelele masurarii si realitati de realizare ala masurarii:scale nominale,ordinale,de intrevale,scale de raportare,scale absolute(teoretice). Vorbim apoi de calitatile metrologice care definesc calitatea masurarii in psihologie. In primul rand se masoara fidelitatea testului, adica fiabilitatea, precizia sau constanta. Se masoara fidelitatea ca o masura de varianta a datelor obtinute, prin utilizarea testelor. Exista trei modelitati de a stabili fidelitatea uni test:1. situatia test-retest: ori de cate ori se aplica testul respectiv,el trebuie sa dea

aceleasi rezultate. Aceasta situiatie se refera astfel, la constanta rezultatelor obtinute

2. prin utilizarea testelor paralele: tehnica testelor paralele3. tehnica partitiei rezultatelor la acelasi test: metoda split-half

Se măsoară (....) sau gradul de concordanţă al rezultatelor obţinute cu realitatea existentă. Ea se mai numeşte grad de concordanţă sau grad de semnificativitate. Există validări de conţinut. Ele rezultă în urma judecăţii experţilor. Problema validării de conţinut se întâlneşte deseori atunci când trebuie apreciate variaţiile memoriei în funcţie de atenţie. Erorile vin din cauza faptului că nu sunt analizaţi din punct de vedere factorial itemii unui test . validitatea de conţinut este obţinută prin judecata experţilor cu privire la specificul itemilor. Există o validare prin criterii externe. Aceasta reprezintă concordanţa dintre datele de test şi realitatea exterioară (de exemplu notele şcolare). Există şi o validitate de construct. Aceasta utilizează analiza factorială pentru a compara componentele unui test cu o baterie de teste. Există validitate încrucişată numită şi validitate adiţională. Numărul de teste este imposibil de precizat.

1. definirea constructului presupune cunoaşterea precisă a domeniului vizat.2. planificarea concepţiei despre problema studiată, aici se invocă principii

teoretice3. alegerea itemilor; se stabilesc sarcinile de test; se aplică unele probe şi se reţin

sarcinile utile. 4. analiza acestor itemi.5. etalonarea testului, se starbilesc baremele, limitele, intervalele de variaţie ale

rezultatelor.6. standardizarea- e o generalizare pornind de la un anumit eşantion,pe care s-a

facut etalonarea, la intreaga populaţie studiată, generalizarea este utilă pt comparaţii.

7. instructaje practice.8. fiecare test terbuie verificat printr-o proba de control, utilă pt, eventuala

revizie a sarcinilor de test.9. manualul testului care urmează a fi publicat.

41

Construirea testului.NU SE POT RELEVA REGULI STRICTE PT CĂ NATURA TESTELOR ESTE VARIATĂ.

1. Aegerea sarcinilor test- a viitorilor posibili itemi. Definirea scopului şi a domeniului de aplicare (necesitatea analizei de itemi)

2. Stăpânirea unor tehnici de analiză factorială : există o tendinţă de acumulare a informaţiei care poate fi selectată numai prin metode adecavate şi analiză de variante.

3. unele probe nu sunt valide – este prevăzut atât un număr de itemi mai crescut, cât şi un eşantion mai mare (100 subiecţi )

4. se pot selecta itemii valizi: - se pot selecta subiecţii care intră în sfera de cercetare.

Riscul păstrări unui număr de itemi este cel al neomogenităţii. Înmod normal se elimină cei care nu se referă la scopul propus; itemii rezultaţi sunt uşor de controlat şi vor influenţat forma definitivă a testului.

O altă metodă etse acea prin care itemii se testează succesiv. Pentru fiecare sarcină testată trebuie să existe 20 de încercări preliminare.1. mediul în care se face testarea să fie acelaşi şi să nu fie deranjat (fidelitatea). Grupele de sarcină care se referă la acelaşi aspect se corelează între ele şi se elimină cele care nu corespund cerinţelor. 2. se trece la validarea statistică – preliminară, după care se reconsideră nivelul de dificultate. Se găsesc repartiţiile corecte după diferite posibilităţi ale subiecţilor.3. Se depistează valoarea discriminativă a itemilor şi se verifică cu un criteriu exterior ( întotdeauna ideea de la care s-a plecat) Se face etalonul, după eliminarea celor care nu se referă la scopul ales, după care urmează testări ulterioare controlul fidelităţii.

Condiţii ale investigării psihologice:1. Ambianţa – camere, săli, spaţii adecavate în care să fie observaţi toţi factorii car

epot declanşa disturbarea, oboseala, starea de anxietate inerentă unor astfel de cazuri; mai ales când se aşteaptă o decizie existenţială sau efecte terapeutice.

2. Capacitatea de cooperare a subiecţilor – condiţie estenşială pentru că rezultatele la teste pot fi foarte uşor alterate, comportamentul poate fi frânat sau „incitat” în obiectivarea eficienţei – confirmarea validităţii testării în raport cu subiectul. Strategia de investigare trebuie să respecte condiţii:

a. grijă mare cu copiii – trăsătura principală care apare în această situaţie la copii este curiozitatea. Toţi copiii sunt surioşi, dar trebuie să ne adaptăm comportamentului lor – de aceea testele pentru copii au instrucateje adecvate.

b. Tinerii şi adulţii sunt de obicei temători şi inhibaţi din cauza scopului şi investigaţiei , definirea statutului de psiholog în conştiinţa publică. Adulţii şi tinerii se tem de nereuşită şi de pierderea statutului. Testul oferă percepţiei lucruri noi prin formă şi prin sarcină. Este foarte gra intuirea a ceea ce stă în spatele testului (înainte de începerea investigaţiei este necesară transparenţa în legătură cu scopul ei ). De aceea se practică acomodarea minutelor de adaptare la sistem.

42

De multe ori se comit greşeli: se ascunde scopul testării sau nu se justifică testarea. Când se justifică testarea avem o şansă de a sensibiliza amorul propriu al subiectului.

Trebuie aplicată grilă în aplicarea testelor de inteligenţă: condiţii, modul de aplicare. Aici, spre deosebire de testele de atenţie, unde subiectul nu are nevoie de prea multă lămurire, dacă se depistează o stare de anormalitate(oboseală, alcool) se amână testul.

c. Adultul se supune mai greu condiţiilor de a fi testat. Specializarea lui profesională crează o orientare în care urmele acestei specializări intervine şi pot modifica rezultatele la teste – acest lucru trebuie eliminat prin discuţia de la început. Adultul este mai rigid decât copilul sau tânărul.

Testele de capacitate intelectuale aplicate peste 40 de ani, nu sunteficiente, pentru că structurile cognitive sunt mai rigide, capacitatea de adaptare este mai mică. Cerinţe privind atitudinea psihologului.

1. Nu se subliniză în investigaţie de tip examen. Când se dau rezultatele, dacă e nevoie să dăm rezultatele la un grup în care sunt persoane cu eşecuri notabile, e mai bine ca acestea să nu le menţionăm, ci sp rezolve problema faţă în faţă cu subiectul.

2. este bine a nu fi prea demonstrativi, să ne stăpânim (să nu ne dăm în spectacol); accent, ridicarea tonului, ţinerea unor conferinţe. Trebuie acceptată formula interactivă.

3. la orice test aplicat, proba, în situaţia în acre psihologul este lângă subiect, pe lângă formula de comunicare verbală şi nonverbală, apar reacţii secundare, care devin nesemnificative dacă frecvenţa lor creşte. Psihologul trebuie să fie foarte atent „cu ochii in patru”. Pot apărea deprinderi de scris, tonalităţi, chestii afective(o păpuşă sau mascota cu care vine la examinare, la testare).

4. oboseala ne dă cel mai mult de furcă în toate tipurile de probe ( şi pentru psiholog şi pentru subiect).

5. la testele de inteligenţă, dacă apar frecvent răspunsuri eronate, fără să aibă o traiectorie normală, ne întâlnim cu oboseala sau demotivarea. Oboseala ca stare – vina este a psihologului care nu a făcut discuţia pregătitoare penrtu investigaţie.

6. Oboseala ca boală – lucrurile se schimbă şi ca investigare, abordarea trebuie făcută şi clinic şi psihic.

7. Pot exista performanţe la doi subiecţi cu aceaşi strusturare a erorilor, dar semnificaţia să fie diferită, la unul oboseala, la celălalt incapacitatea de concentrare a atenţiei( în condiţii normale de testare) – acest fenomen al acestui subiect apare în toate probele. Există tipi superficiali care , în anumite condiţii, pot să se concentreze, dar în altele sunt superficiali. Există indivizi timizi, care încep greu, dar pot termina sarcinile bine. Există indivizi precipitaţi – termină sarcina repede, dau performantă, dar treptat rezultatele lor sunt sinusolidale.

8. trebuie urmărită dinamica eseului şi cauzele sale. În funcţie de eşec apare o conduită foarte complexă şi diferită de la un subiect la altul; la copii atitudinea de negativism acuzând complexitatea probei, etc.

9. această condiţie de eşec este efectul unei dezorganizări cognitive nesusţinută afectiv – blocaje.

43

10. Copiii doresc în testare, confirmarea reacţiilor lor. Aprecierea negativă a rezultatelor obţinute este nesalutară. Încurajarea falsă la fel. Atitudinea de neutralitate binevoitoare este absolut necesară. Încurajarea falsă, chiar dacă nu, determină un eşec la testare, va determina eşecul la următoarea testare.

11. problem atitudinii de încurajare este simulatoare atâta timp cât nu influenţează direcţia de gândire sau obţiune a subiectului. Atitudinea psihologului nu este aceaşi cu atitudinea pedagogului. Subiecul percepe, receptează relaţiile involuntare ale psihologului sau orice mesaj emis de acesta în timpul testării şi care pentru psiholog nu are legătură cu testarea.

12. Este bine să nu se accepte terţe persoane în afară de cel de-al doilea psiholog din cabinet – influenţarea rezultatelor şi performanţei subiectului. Influenţează şi capacitatea de distribuire a atenţiei subiectului ( a percepţiei lui) este percepuă orice mişcare, şoapta generează o decodificare a informaţiilor, care se face eronat în majoritatea cazurilor.

13. În cercetare şi investigare, rezultatele pot fi uşor modificate, dacă ne permite să avansăm păreri necontrolate în legătură cu modalităţile de de aplicare a probei sau a rezultatelor obţinute.

14. Examinarea oarbă „fă-mi şi mie proba asta”, nu se recomandă – sacrificăm prezenţa noastră în cercetare; respectarea unui anumit program; apar eşecurile; apar profile dubioase; care pot fi reale, dar greu de explicat.

15. în situaţie de investigare standard(la probele care aplică pe timp limitat şi instrucaj foarte clar), uneori testul nu este rezolvat pt că nu s-a înţeles instructajul sau din cauza neacordării subiecţilor, şansa exerciţiului. (la Raven, primii 5 itemi se rezolvă cu subiectul) după aceşti 5 se aleg itemii de la mijocul testului, care se discută fără a fi trecuţi ca rezultate.

16. Testele nu ne dau imaginea psihicului subiectului, această imagine nu se reduce la o sumă de cote, oricât de multe şi variate ar fi acestea, de aceea momentul esenţial şi cel mai dificil este acela al interpretării cotelor brute obţinute.

17. capacitate de a face interpretarea corectă cu scop practic de specialitate a abilităţii de aplicare a respectivului test, de sistemul conceptual – psihologic.

18. strategia de apropiere metodologică de subiect nu este dată numai de validitate, fidelitate, sensul unor probe, ci şi de experienţa psihologică a practicianului.

Un specialist este pregătit pentru diagnostic când dispune de:a. experienţa profesională câştigată direct; inteligenţă; spirit de observaţie.b. Cultură profesională, dispoziţii naturale (capacitate de comunicare uşoară)c. Deprinderi de aplicare a testelor, de strategie de experimentared. Dispoziţii naturale – manifestare liberă a subiectului – această capacitate

are ca rezultat, manifestarea liberă a subiectului.e. Inteligenţa, spirit de observaţie, sănătate psihică – informaţia pe care o

primeşte psihologul trebuie să fie receptată, prelucrată – putere de detaşare de aceste informaţii – memorie depozitară de zgură informaţională, de sentimente, afectivitate.

f. Trebuie să existe capacitatea de a face un catharsis (un hobby : mişcare, are curat)

g. Nu se comunică la fel cu orice persoană (prieteni, subiect, prieten al subiectului) – depinde de statutul ei.

44

h. Meseria de psiholog presupune multe filtre: cu cine, ce trebuie, cum trebuie să comunici

i. Există multe deprinderi practice: - a şti ce să notezi şi când- a şti să asculţi- a şti să stăpâneşti mesajul verbal- a şti să aştepţi să se termine discuţia

j. testele standardizate se rezolvă în timp scurt şi sunt concepute pentru ca factorul timp să fie câştigat. Nu sunt cronofage (nu sunt de durată)

- problema abuzului de teste – a nu se avea prea mare încredere în teste

- toată gama de teste de personalitate, inventare, teste proiective- simplitatea materialelor şi operarea curentă cu anumite noţiuni- pe măsură ce se sărăcesc anumite domenii, noţiunile sărăcesc

(medicina, fizica, chimia)- în folosul testelor, se observă toate gradele agerimii şi cele ale

neghiobiei – spune Ballon Harry.-

DOMENII DE UTILIZARE A TESTELORNespecialiştii afirmă că testele ar putea rezolva totul – eroare. Testul este o etapă

a cunoaşterii, necesară dar nu atotputernică. Se cunosc teste de aptitudini, cunoştinţe specifice (vizează cu toate alte aspecte decât psihicul) – şi unele şi altele suportă aceleaşi rigori pentru a fi predictive, diagnosticabile.

Testele de cunoştinţă.Pe de o parte, testele de cunoştinţă vizează capacitatea de a acumula şi reda cunoştinţe, cele de aptitudini vizează potenţialul.

Dacă testul facilitează o mare parte din lume, cercetătorii practicieni din domeniu, recomandă prudenţă în utilizarea testului(unde şi nu oricum). Orice test psihologic este bun dacă îndeplineşte criteriile amintite.

D. Levine a publicat în 1968-1975 – „când şi de ce aplicăm testul?” – „ unu număr mare de specialişti (medici, psihologi, judecători) tind să acorde testului o încredere foarte mare, chiar mai mare decât specialiştii. Deşi selecţionat indirect pt.o anumită activitate, acesta nu se va exprima doar pe sine, ci şi pe grupul din care face parte. Una din influenţele grupului asupra rezultatelor: grupul poate optimiza persoana umană.- adolescentul care are o dramă sentimentală, se desprinde de grupul de apartenenţă al prietenei.

Testele de aptitudini.Aptitudinea – structura aptitudinilor generale şi specifice: inteligenţa generală şi specifică, spaţială, matematica reprezintă un potenţial care poate fi descoperit cu ajutorul testului. Inteligenţa şi aptitudinile pot apărea în etapele de dezvoltare, pot asigura eficienţă şi stabilitate numai dacă sistemul personalităţii umane le poate optimiza, dacă structurile perene ale personalităţii sunt armonioase. În sistem abilităţile pot optimiza adaptarea umană.

Amintind de social, există şi o categorie de teste – teste situaţionale – complexitatea în abordarea personalităţii aflate într-o anume situaţie de viaţă (ex.harta

45

unui oraş – punct de plecare şi de sosire cu mai multe variante şi puncte de reper ; labirint – decizia, acţiunea, personalitatea în ansamblu)

Relaţia dintre grup şi sensuk optimizării sau handicapării este prezentă şi evidentă mai ales la copii (nu şi-au definitivat statusul şi rolul social). Elevii veniţi în clase mari din şcoala ajutătoare au deja unele deprinderi: scris-citit, sub presiunea şcolii normale. Copiii care au fost descoperiţi târziu se află în 3 etape :

- progres- stabilitate- regres faţă de media clasei

Ideea că nu este bine să separăm copiii cu dificultăţi de zona normalităţii,este o sabie cu două tăişuri, dar în anumite situaţii are efect optimizat.

În clinicile psihiatrice, bolnavii „sunt daţi afară”, situaţia de vindecare seface prin efortul de reintegrare socială a bolnavilor psihici.

În cunoaşterea deficientului mental – psihologii care se vor orienta inTestarea acestora vor avea surprize deosebite, găsind o corespondenţă între test şi nivelul de achiziţie – baterii de test pt utilizare. Începutul a plecat de la realitate(Binet – Simon) şcoli ajutătoare.

Oricâte teste de dezvoltare mentală s-ar aplica, criteriul vârstei mentale este insuficient. Vârsta mentală este diferenţiatoare, nu numai pt subiecţii aflaţi în poziţia extremă, dacă ne referim la curba lui Gauss. Elevii cu vârstă mentală sub 5 ani nu şi-au însuşit foarte multe noţiuni proprii vârstelor lor. Supuşi unui proces educaţional – lotul s-ar diferenţia : 62-36

Sub aspectul cunoştinţelor calitative, se pot identifica mai ales extremele. Subiecţii car etreceau de la noncunoştinţe- cunoştinţe, erau condiţionaţi de prezenţa, mai ales, a unei deficienţe mentale – simptomatologia – epileptoidă sau carenţe – afective: autism. La vârste mici, departajarea este grosieră, dată de eşantionul care înconjoară nivelul de performanţe medii, acolo orice test de dezvoltare mentală nu mai poate să fie aşa de discriminant.

Învăţământul special trebuie să aibă o suficientă varietate, flexibilitate, evoluţia handicapaţilor este inegala, psihologii trebuie să surprindă această inegalitate, cauzele acesteia. În psihopatologiem utilizarea testelor este diferenţiată. Medicii au o orientare spre testele de personalitate proiective sau de tip inventar. Neurologii preferă testele de aptitudini. Orice suferinţă de ordin traumatic poate fi studiată cu ajutorul testelor de aptitudini.

3. CALITATILE MASURARII

A ne asigura ca proprietatiile retinute ale nr.raspundpt.criterii satisfacatoare pe plan psihologic,nu este suficient pt. A se garanta fiabilitatea.Se abordeaza aici problema modului de functionare a uneltei de masurare.Cum aceasta a fost deja subliniata este difil sa intrzarim calitatile unui instrument d. p.d.v.intrinsec.De fapt aceste calitati sunt legate de populatia la care testul este aplicabil . Dar acestea find admise se poate spune ca, calitatile metrologice permit garantia bunii functionari a testului. Pe scurt este vorba despre a fi sigur ca masurarile efectuate : permit diferentierea intre subiecte diferite nu furnizeaza indiktii aleatorii sau neregulate

46

prezinta o indiktie pertinenta cu privire la situatii pe care le studiemAceste conditii generale definesc calitatiile masurarii :sensibilitatea,fidelitatea,validitarea ar trebui sa fie intotdeauna satisfacute in psihologie dar ele au fost operationalizate mai ales in domeniul testelor.

I.VALIDITATEA-este calitatea primordiala ceruta unei probe psihologice care doreste a fi test.De validitatea testului depinde valoarea diagnostica .Valoarea exprimata in coeficient de validitate ne arata daca proba masoara si explica ceea ce si-a propus autorul si kt de bine o poate face. Orice demers de cunoastere psihologica,in orice forma s-ar prezenta,in majoritatea cazurilor vizeaza un tip de decizie a psihologului-responsabilitatea. Cele trei ale aplicatiilor psihologiei :-sanatate -invatamant -medii performante Cand se intreprinde un demers psihologic aceasta duce la o decizie de tipul 1.orintarea scolara sau profesionala 2.selectie profesionala 3.asistenta psihologica periodica 4.expertiza psihologica

Nu este suficient sa dispui de o unealta suficient de sensibila si stabila. Trebui ca rezultatele pe care ne permitem sa le obtinem sa operationalizeze concluzii ceea ce au incetat sa reflecteze. Aceasta calitate a masurarii desenata sub termenul de validitate imbraca in mod clasic 3 aspecte :o validitate predictiva,o validitate de continut si o validitate de constructie sau validitate ipotetico-deductiva.

a) VALIDITATEA PREDICTIVA-este stabila prin corelare care exista intre masurare si ceea ce permite sa se prognosticheze.Problema esentiala care se pune privind ecest criteriu este cea a fiabilitatii indicate utilizate pt. a evalua pe teren,de-a lungul unei perioade de timp scurse, nivelul de reusita afectiva. De ex,evaluarile profesionale efectuate prin ierarhie sunt ele insale repetabile si discriminate ?plecand de la problemele metodologice, valoarea predictiva a unui test ne trimite la o chestiune teoretica este oare rezonabil sa vrei sa prezici in materie de comportament uman ?actualmente,se pare ca ne orintam spre o metoda mez-analitica (J.ROCH,1995),vizand sa stabileasca legaturi foarte generale, care au ca valoare de consolidare ceea ce se stie deja de exemplu,cu cat esti mai inteligent cu atat ai mai multe sanse de reusita profesionala si scolara. b)VALIDITATEA CONTINUTULUI-corespunde faptului ca continutul unei probe (de ex,ansamblul de intrebari gramaticale ce le contine)reprezinta campul de cunostinte care este evaluat (de ex,programul unui an scolar). Ar fi eronat sa se aprecieze nivelul in franceza a unui student in timpul liceentei,avand ca baza rezultatele testelor de cunostinta elaborate pt elevii de anul 3 de colegiu. Pt. a face aceasta, trebuie sa fi definit cea ce se intelege prin ,,nivel francez’’,u=adik un esantion de situatii de utilizare in franceza. Ar fi tot atat de abuziv sa pretinzi ca ai o idee a nivelului intelectual al unei,plecand de la un test de aptitudine numerica. Ar trebui de asemenea, sa fi definit deja

47

complet, capacitatile intelectuale pe care doresti sa ti le insusesti. Validitatea continutului releva ,deci,analiza situatiilor pe care rezultatele obtinute vor fi proiectate.

c) VALIDITATEA DE CONSTRUCTIE SAU VALIDITATEA IPOTETICO-DEDUCTIVA-ea rezida din elaborarea teoretica a uneltei de masurare, permitandu-se astfel sa se emite ipoteze despre modul de functionare si despre elaborarea raspunsurilor sale de catre subiect(M.REUCHLIN,1992).F.LONGEOT(1969)a elaborat o scala de inteligenta bazata pe teoriile lui Piaget :Thematic Aperception Test,care deriva dintr-o aproximatie proiectiva,este fondat pe o teoretizare psihanalitica aproceselor de elaborare a raspunsurilor(V.SHENTOUB,1990) Diagnosticul in psihologie presupune evaloarea caracteristiciilor umane. Acest demers face apel in mod necesar la manifestare, care dak este imperfecta, ea permite totul sa se defineasca in cadrul descriptiv autorizand un mai bun control si o mai mare fiabilitate aevaluarii. Acest cadru discriptiv situeaza evaluarea la diferite nivele. Se pot diferentia categorii (nivel nominal)se pot ordona nivele de intensitate (nivel ordinal),sau se pot masura sferturi dintr-o norma(scale de interval).alegerea nivelului masurarii trimite la o problema de plauzibilitate psihologica adica la cunostinte teoretice care suporta operationalizarea acestora A ajusta utilizarea numerelor care ne permit sa ni le insusim nu este intotdeauna suficienta pt a ne asigura ca ele sunt masurabile .Masurarea unor dimensiuni psihologice necesita sa fie garantate sensibilitatea, fidelitatea si validitatea instrumentului utilizat. In functie de calitatea acestor criterii, practicianul va acorda mai multa sau mai putina incredere in unele produse pe piata. Evaluarea necesita,deci, un mare efort teoretic si metodologic. Acesta este unul din avantajele psihometriei, pe care la definit metodologia masurarii in domeniul festelor. Ar fi indispensabil ca cei care se dadeau aceste metode sa se inspire din aceasta, cel putin la nivelul principilor cantitative :complexitatea (relativa)experimentului sau a unei anchete, prestigiul practicilor de formare si al interventiilor ergonomice n-ar trebui sa fie dispensate de aceste exigente metodologice. Validitatea presupune ca instrumentul in cauza sa masoare ceea ce pretinde (sau intentioneaza)sa masoare si sa poata fi utilizat in luarea unor decizii corecte. Estimarea validitatii se face in mai multe feluri. Exista 4 categorii esentiale de definire propuse APA(Asociatia psihologiilor americani )in 1974.

1. Validitate de continut-apreciaza daca un test cuprinde aspecte din intreg domeniul care trebuie sa fie masurat. Ea arata ca itemii care compun un test, prin continutul lor prin sarcinile, condiitiile si circumstantele unei examinari,vizeaza sau nu domeniul pe care il presupunem condensat in instrumentul respectiv.

2. Validitate conceptuala sau ipotetico-deductiva-arata in ce masura anumite concepte explicative sau anumite ipoteze permit evaluatorului sa analizeze, sa inteleaga si sa interpreteze rezultatele obtinute. Determinarea ei se realizeaza prin corelarea datelor unui test cu cele ale unor teste similere deja verificate.

3. Validitatea predictiva-este data de indicii corelationari dintre un test si un criteriu specific si justifica predictiile pe care le face evaluatorul in legatura cu domeniul investigat

48

4. Validitatea concurenta-apreciaza daca rezultatele a2 probe care sunt comparate sun valabile simultan.

Validitatea concurenta si validitatea predictiva sun specii ale validitatii criteriale-care presupune ca o masurare duce la aceleasi rezultate ca un alt instrument acarui validitate a fost deja stabilita (acesta di urma fiind numit masuratoare criteriu).THOMICROFT si BEBBING TON(1996)adauga o serie de estimari subiectiv calitative: 1.validitatea frontala-se refera la judecata subiectiva acelui care se foloseste de un instrument privind masura in care itemii individuali acopera campul de probleme relevante la masuratoare ca intreg. Este vorba defapt de o impresie initiala a gradului in care scala include in mod corect itemi relevanti 2.validitatea consensuala-se refra la opinia expertilor in domeniu si la acordul acestora. Exista 2 indici de validitate care sunt folositi in mod curent : sensibilitatea-probabilitatea de a produce un rezultat pozitiv la testare daca stimulul este prezent. specificitatea-probabilitatea de a produce un rezultat negativ daca stimulul este absent.

I . VALIDITATEA DE CONSTRUCT-este unul din cele mai importante aspecte ale evaluarii interventiilor de readaptare, bazate in mare masura pe tehnici cognitiv comportamentale, pe care preferam s-o tratam separat. Validitatea de construct este extrem de utila in acele interventii cognitiv-comportamentale care se centreaza pe antrenamentul unor sarcini specifice si punctuale.

Pt. a intelege acest concept, trebuie sa diferentiem termenul de construct si cel de indicator (LOEHLIN,1987). In studiul deficitelor cognitive suntem interesati de gradul de functionare a unor constructe (variabile latente),care nu pot fi direct observate in comportament. Ceea ce putem intradevar sa observam este un indicator despre care vom emite ipoteza ca reflecta un anumit construct.O posibila solutie este aceea de a evalua validitatea de construct prin utilizarea mai multor indicatori ai acestuia Distinctia intre construct si indicator creaza o serie de probleme in cazul interventiilor de readaptare remediere-antrenamentul. Intr-o anumita sarcinea cognitiva-si vom folosi aici ca exemplu sarcina performantei continue,o sarcina din domeniul atentional a adus la o serie de rezultate contravictorii. Performanta imbunatatita la sarcina,care reprezinta prin rezultatele ei o masuratoare a unui indicator nu garanteaza o ameliorare a performantelor si la un alt indicator al aceluiasi construct. Aceasta se poate explica prin fie faptul ca antrenamentul la sarcina respectiva adus la o ameliarare a constructului subsecvent,iar cel de-al doilea test nu reprezinta un indicator adecvat al constructului fie prin faptul ca antrenamentul adus la imbunatatiri la nivelul indicatorului si nu la nivelul constructului,al carui nivel de evaluare este corect evaluat de cea dea doua proba

49

II. VALIDITATEA PREDICTIVA-este o problema de practica psihologica in demersul psihodiagnostic. In ce masura informatia test, recoltat cu testul, poate servi la formularea unui prognostic referitor la situatiile viitoare ? in mod practic si din prudenta profesionala se recomanda predictia pe termen scurt mai ales in zona normaritatii. Intre testre si evaluare practica intervine un timp de acumulare(experienta)sau administrarea unui tratament care schimba modul de evidentiere a suferintei prin teste.testul vizeaza prognosticul dupa acelasi interval de timp. Criteriul este cules dupa acest interval si aptitudinile statistico- matematice.Indicele de validare este rezultatul al unei corelatii intre rezultatele testului si rezultatele criteriului. Exemplu :in orientarea scolara-notele ;testul de inteligenta-criteriul asupra dezvoltarii scolare la mate.fizica este corelat cu rezultatele obtinute de aceeasi elevi le test ;daca rezulatatele converg cu realitatea scolara testul este valid. Exista o forma particulara a validitatii predictive-validitatea concurenta. Indicele de validalitate este corelat printr-un indice de corelatie care poate lua valori teoretic intre -1 si +1. se exprima printr-o cifra 0,70 sau 70(a nu se confunda cu procentele),indicele de corelatie este rezultatul ciorelatiei matematice intre rezultatul testului,scopurile acestuia si rezultatele criteriu-informatiile nontest,obtinute cu ajutorul observatiei,aprecierilor expertilor si poate sa exprimeme performantele scolare ,profesionale,codificate in timpi,note, aprecieri, in operatii facute in unitatea de timp. Este important sa se regaseasca predominant procese psihice posibil de a fi evaluate cu ajutorul testului. Pt a evalua gradul de eficienta intr-o activitate fara ajutorul testului, inseamna ca trebuie sa urmarim persoanele un timp indelungat. Daca aceste rezultate coreleaza cu testul,atunci putem da un diagnostic si-un prognostic eficient.Daca in aceste activitati sunt implicate structuri aptitudinale,temperamentale acestea pot fi evaluate glosier,se fac dihotomii.testul in schimb daca coreleaza cu o anumita valoare a criteriului are o capacitate mai mare de diferentiere.daca valoriile criteriului sunt de tip dihotomic,pt calcularea indicilor de corelatie se foloseste modelul biserial.cand capaciatea de diferentiere acriteriului este mai mare,de obicei in 3 grupe atunci se aplica,pt.obtinerea indicelui de validare modelul triserial. Pt. ca indicele de corelatie sa fie semnificativ trebuie sa respcte pragul de semnificatie statistica, care exista sub forme de grila in manuale de statistica.ele se calculeaza in functie de marimea esantionului si la riscul cel mai mic pe care-l poate avea in vedere. Indicele de validitate raportat la acea grila exprima intensitatea corelatiei intre rezultatele test si rezu ltatele criteriu-cu cat este mai mare cu atat se apropie de valoarea 1. verificarea unui coeficien de validitate obtinut se face prin procesul contravaliditatii-repetarea pe un esantion al procedeului de validare.se urmarste stabilirea si forma corelatiei.la contravaliditate,indicele de validitate,trebuie sa fie identic sau apropiat cu cel obtinut pe primul esantion.ca sa vaem incredere se respecta acest procedeu intr-o alta scoala,respectand nivelul de varsta.O alta forma,mai apropiata de realitate, este ecuatia de regresie care poate exprima validitatea unui test. Ecuatia de regresie in acest caz este exprimarea matematica a cel putin 3 indici de corelatie.daca se controleaza cu ajutorul testelor ,flexibilitatea intelectuala,capaciatea de rationament abilitatile artistice la studenti, arhitecti s-a obtinut urmatoarea ecuatie de regresie :Y(productivitatea)=1,65(factorul intelectual+0,32 capacitatea de rationament)+0,17(abilitatile specifice )-Ycare este exprimat printr-un coeficient de corelatie mediu.

50

Alti indici ai validitatii :diferentele intre medii si proportii.acestea ne arata cum testul separa semnificativ grupele criteriu in grupe constante.in functie de zona medie (media aritmetica),avem grupele extreme (bolnav,sanatos).grupele extreme se compara,rezultatele sunt folositoare pt a discrimina ce este zona medie.Aceste diferente intre medie si proportii nu se utilizeaza frecvent, ci doar cand ne intereseaza grupe extreme sau in faze incipiente de studiu.este preferat indicele sau coeficientul de corelatie pt.ca trebuie sa avem in vedere toti indivizii grupului.in coeficientul de valiiditate sunt reprezentati toti indivizii care compun esantionul-cei din activitatea si din situatile de test. Dupa ce validitatea este stabilita se poate face selectie. Cea mai dificila este alegerea si definirea informatiei nontest care poate sa valideze capacitatea diagnostica si prognostica a testului. Orice criteriu trebuie sa aiba o structura particulara care este data de predominanta prezentei in activitate aunui aspect psihologic la care se refera testul pe care dorim sa-l validan.In selectia profesionala sau scolara, criteriile se constituie din mai multi indici nontest edspre succesul profesional sau scolar. O variabila criteriu este formata din mai mukte subvariabile performanta profesionala, cota de absenteism, gradul de satisfacrie profesionala, aprecierile colegilor si sefilor. La fiecare subvariabila se face o evaluare care se cuantifica si ne da o nota globala pentru fiecare persoana printr-o medie a notelor obtinute la fiecare varialiba-criteriu global. Se face indicele de corelatie si daca acesta este semnificativ, reflecta ierarhia in realitate. Testul nu are valoare in sine atat timp cat nu este raportat la o realitate psihologica observabila.Exista mai multe modalitati de abordare a criteriului:

1. putem folosi criteriul global care nu intotdeauna este eficient, alteori se prefera criteriul compozit.

2. criteriul compozit este preferat pentru ca se incearca evitarea amestecurilor ambigue de informatii mai putin corelate cu ceea ce urmarim noi prin evaluarile test. Nu intotdeauna vindecarea este totala si calitatea se poate exprima prin cantitate, dar cand se fac validari de teste apar ambiguitati de acest fel.Acestea se pot evita prin definiri ale variabilelor-criteriu.

Reusita scolara este diferentiata odata cu aparitia intereselor copiilor si nu a parintilor care sunt responsabili, majoritatea cazurilor de optiune scolara a copiilor. Se va observa o paleta larga de interese la copii, care trebuie diferentiata cu ajutorul testelor, pentru a surprinde potentialitatea cea mai probabila ce poate aparea in viitorul scolar sau profesional al copilului.Variabilitatea criteriu trebuie sa satisfaca celeasi exigente ca si testele, trebuie sa fie valida si fidela, trebuie sa fie omogena. Studiul statistic se face cu ajutorul matricei de intercorelatie de unde se retine coeficientul de corelatie de celasi ordin. Atat la teste, cat si la criterii, exista si procedura analizei factoriala. Ideal ar fi sa se identifice un singur factor general, care sa fie responsabil de toate corelatiile facute. In caz de eterogenitate, dispare aspectul psihologic predominant in toate probele, se selecteaza variabilele critediu distinct. Daca aceste varialie distincte reusesc sa diferentieze subiectii vizati atunci pot fi retinute pentru procedee de intercorelare si exista sansa ca acestea sa fie si fidele. Pentru fidelitate si controlul ei exista procedura analizei de varianta-principiul ; cu cat diferentele interindividuale sunt mai mari, iar diferentele intrainterviduale sunt mai reduse cu atat fidelitatea, masura evaluarii este mai mare.

51

In mod normal Fr trebuie sa fie de 0,70. Normele test sunt valabile si pentru criteriu. Nu exista o validitate globala. Orice test si criteriu este valid in raport cu un obiectiv specific pentru evaluarea determinarii mentale post traumatice, tendinte schizoide, dar poate fi si un rest de performanta raportat la nivelul dezvoltarii capacitatii mentale (poate fi utilizat ca un test de concentrare a atentiei). Problema validitatii testului sau a criteriului este una deschisa si subordonata scopului plural al utilizarii testului.

1. Validitatea oricarei probe psihologice trebuie indicata concret in manual ; pentru fiecare utilizare prevazuta, coeficientul de validitate este comentat pentru tipul de diagnoza cerut (cazuistica populatiei de elev, problemele performante , etc) pentru tipul de decizie cerut (ce trebuie facut concret cu subiectul dupa diagnoza). Sunt mai multi indici de validitate, existand diferite structuri de criterii.

2. Datele criteriu descrise sunt in general destul de analitice. Uneori se mentioneaza limitele criteriului, sursele de eroare ale criteriului, care ne atrage atentia ca, atunci cand facem o revalidare sa te atenuam. Gradul de acord intre evaluatori in cazul in care am constituit testul pe baza unor evaluatori, trebuie controlat matematic înainte de a utilize informaţia. Cei acre evaluează după anumite criterii, formează lotul de experţi (evaluatori). Putem avea încredere în aprecierile lord acă există concordanţă între aceşti evaluatori.

3. cotarea criteriului se menţionează, separat de rezultat. Există rezultate la criteriu şi rezultate la test. Când se face o validare, persoanele care lucrează cu testul nu sunt identice cu specialiştii care construiesc criteriul testului (ei formează o echipă) – acest lucru se face pt. Evitarea efectului de halo.

4. în cazul unor astfel de demersuri, se indică intervalul de timp între testare şi timpul în care am cules criteriul. Se recomandă ca acest timp să fie cât mai redus. Când trece o perioadă de timp (din motive obiective), se menţionează ce s-a întâmplat cu eşantionul în acest interval. Cu cât vârsta subiecţilor este mai mică , cu atât intervalul trebuie să fie mai scurt : copiii evoluează foarte repede.

5. în manualele care însoţesc testul, se preferă să se dea date pe o testare locală, fără efecte de generalizare la toată populaţia. Acest lucru se întâmplă mai ales cu testele preluate sau în curs de validare. Dacă eşantionul de testare nu este semnificativ pt. Populaţia generală, pt criteriul de constituire al lui, nu putem sa ne permitem generalizări. Dacă eşantionul este reprzentativ, atunci efectul poate devenii general.

6. dacă preluăm teste, orice modificare în structura testului este menţionată- design, conţinut, limbaj, instrument de aplicare. După aceste modificări, testul trebuie revalidat.

7. eşantionul de validare trebuie descris cu indici statistici, indispensabili oricărui început de validare : media , mediana, abaterea standard (cand aud de ele mi-e greata.. asta sa nu invatati, fetele.. va iube :* ) . e util de ştiut că populaţia este aceaşi cu eşantionul de validare sau diferită. Mai sunt menţionate şi variabilele moderatoare: vârstă, sex, statut socio-economic, antecedente personale semnificative.

8. în cazul în care cazul este adaptat pe populaţia românească, se pot extrapola indici de la un eşantion la altul, dar în anumite limite admisibile (nivel şcolar,

52

profesional, vârstă, etc.) când în eşantion sunt subgrupe de subiecţi cu indici de validitate diferiţi, se menţionează acest lucru.

Constituirea unor baterii de teste predictive se face prin tatonare, până când se identifică combinaţia de teste, optimă. Matematic, combinaţia optimă este exprimată de valoarea indicelui de corelaţie multiplu (R) sau o corelaţie simplă (r). Există şi formula bateriei reduse. Atunci când avem mai mult de 3,4 variabile predictive, această baterie trebuie să aibă un indicator de validitate aproape de indicatorul de validitate al bateriei mama. Deci, Vr aproape de VR. Matematic se verifică semnificaţii diferiteîntre r şi R.

Relaţiile între test şi criteriu sau baterie şi criteriu nu este liniară.Ex. – relaţia intre intelect si creativitate merge liniar si apoi devine neliniară- un creativ trebuie sa aiba o inteligenta peste medie, după aceea, creativitatea are alta linie.

- relaţia dintre vârstă şi aptitudini, până în jurul vârstei de 30-40 ani este liniară, apoi lucrurile nu mai merg mana in mana si intervin alţi factori de personalitate care anihileazăinsuficientele aptitudini.

Factorii care intervin in nelinialitate suntvariabilele moderatoare (factori de personalitate compensatori sau decompensatori). În principal, când apar variabile moderatoare, care influenţează rezultatele la teste, validitatea se verifica prin contravalidare(utilizarea unui eşantion neutru). Modificările sistemului de notare sau de selectie a itemilor va fi validat pe un eşantion distinct!

Există o altă modalitate de contravalidare – se lărgeşte eşantionul.Pentru orice ipoteza lansată,trebuie menţionată şi indicarea posibilităţii de a fi

verificate(verificarea se face pe un eşantion diferit).Cea mai pretictivă baterie de teste rezultă din:1.triajul de teste pentru un eşantion2.se caută combinaţia de teste care optimizează pe R3. se validează pe un eşantion distinct (contravalidare)În contextul validării predictive trebuie să ne referim distinct şi la criteriu.Demersul culegerii datelor criteriu este,de fapt,o diagnosticare nontest a cel puţin 3

traiectorii existenţiale:- în domeniul învăţământului – reuşita şcolară;- în domeniul sănătăţii – structura simptomatologică şi a diagnosticelor;- în domeniul profesional – reuşita şi nereuşita profesională;Criteriul este observaţia majoritară a oricărei investigaţii psihologice, pt că pe el se

bazează încrederea pe care o avem în teste. Scopul este optimizarea eficienţei existenţiale a factorului uman. Trebuie să diagnosticăm fără teste realităţiile umane,prin ceea ce se numeşte criteriu. Validarea este eficienţa psihodiagnosticului cu ajutorul testelor sau altor metode standard.

Orice validare presupune existenţa criteriului. Funcţia de criteriu este o metodă de comparare. Cu cât eficienţa comparaţiei ne satisface mai mult, cu atât câştigul în încrederea în teste şi în calitatea lor este mai mare.

53

Criteriul este măsura sau rezultatul evaluării competenţei profesionale,nivelului de performanţă, reuşitei şcolare, stării de sănătate sau boală. Devine un etalon cu care încercăm să dialogîm aceste aspecte anterior testării. Din punct de vedere experimental, criteriul este variabila dependentă (o rezultantă), este ceea ce urmează să fie prezis plecând de la anumite date test sau nontest. Fixarea delimitării variabilei criteriu este cea mai amplă problemă referitoare la validare. Clasificarea criteriilor ,validarea se face în termeni diferiţi .Psihologul R.L.Thorndike oferă un model de criteriu de 3 tipuri:

- imediate (C.I)- intermediare(C. Int) C.I...........C.Int................C.F- finale (C.F)

Apare ca esenţial criteriul temporal,care dă calitatea acestor criterii.Timpul presupune existenţă şi activitate, dezvoltare şi destructurare, presupune

evoluţie şi involuţie. Se modifică performanţa şcolară ,profesională, starea de sănătate şi boala. Criteriul suferă modificări în timp şi trebuie evaluat.

Criteriul imediat se structurează în momentul testării(în zilele din jurul testării).Se face o evaluare la criteriul intermediar, apoi la criteriul final. Rezultatele la

prima evaluare se corelează cu rezultatele test,se obţine un indicator de validare, în acest timp se corelează rezultatele la criteriul imediat cu cele de la criteriul intermediar şi la sfârşit cu cele de la criteriul final. Astfel, putem avea sau nu încredere în rezultatele testului.

Când testarea se face concomitent cu evaluarea performanţei ,validarea se numeşte concurentă. Atunci când se corelează rezultatele test în curs de validare cu rezultatele la testele deja validate şi recunoscute de psiholog tot validitate concurentă.

Când intervin mai multe criterii de evaluare nontest, de obicei se face o ierarhizare a acestora şi se rămâne la criteriile semnificative.

Criteriul final se referă la nivelul de competenţă atins în viaţa profesională sau o sinteză a acestuia.

Există o strategie de studiu a criteriului care poate suporta modificările (este flexibilă).

Validitatea criteriului este dată de corelaţia criteriului prezent cu cel real. Această validare a criteriului se determină în termeni aproximativi. Are la bază o strategie de interpretare şi o analiză statistică :

-validitate,- fidelitate,- capacitate discriminativă , 3 criterii care fac bun un test.Tendinţa generală a celor care lucrează şi validează teste este de a surprinde

criteriul ideal. În realitate,nu se poate surprinde fenomenul psihic care ne interesează. Orice criteriu,chiar total,are lacune. Criteriul conţine arii, potenţiale neacoperite şi atunci când folosim criteriul prezent şi cel real, aceste lacune ne dau de furcă. În psihologie nu se cunoaşte un test total.

Criteriul prezent are caracteristica multidimensionalităţii. Gradul de eficienţă este dat de indicii de corelaţie ,care reprezintă raportarea la criteriul final a criteriilor imediate parţiale.

54

În cazul criteriului lacunar, lacunele lui ţin de proasta analiză, a realităţii făcute de specialişti (lipsă de experienţă,strategia inadecvată). La criteriul lacunar ,trebuie să admitem şi problema distorsionării lui.

Criteriul prezent nu corelează cu cel final, pt că cel prezent este supus unei variante inerente de tip situaţional

Există posibilitatea de a comite erori. Aceste erori pot fi, pot apărea datorită întâmplării. Când este determinată eroarea ,atunci totul este fals de la început la sfârşit.

Dacă psihologul cunoaşte testul ,dacă face cunoscut evaluatorilor criteriul şi nuanţele testului, informaţiile criteriu vor fi afectate de aceste precedente cunoaşteri. Când se face strategia de culegere a criteriului,trebuie respectate definiţiile aflate la baza fenomenului psihic căutat.

Testul se discută în amănunt , în echipă, abia după ce s-au colectat rezultatele ,se alaborează o strategie comună ,dar activitatea trebuie desfăşurată independent ,atunci informaţia test se constituie într-un tablou independent ,ca şi informaţia nontest,care se constituie şi ea ca şi criteriu,abia apoi se coordonează în funcţie de aparatul statistic.

Studiul criteriului nu este o investigaţie psihologică ,este o investigaţie asupra realităţii,din care ne interesează anumite aspecte ce evoluează de la sine în această realitate. Dacă avem o strategie de studiu a criteriului, aceasta este înregistrarea acestei informaţii.

Cerinţe (de îndeplinit de către criteriu):-fidelitate- realism- reprezentativitate- acceptabilitate pentru cel care face studiul de analiză -acceptabil şi pt cei care le solicită decizia să vă lase să studiaţi criteriul- stabilitate în situaţii diferite- conexiuni cu alte criterii elaborate- necostisitor- cât mai puţin distorsionat- uşor de înţeles(concepte decodificate)- să ofere o strategie de evaluare de măsurare- să fie discriminativ

Aceste calităţi nu pot apărea făcând doar un studiu, ci având o strategie adecvată.Etape de elaborare – se aseamănă cu etapele de construire a unui test sau a unei baterii de teste.Este necesară studierea unei documentaţii(monografii, psihograme, structurarea patologiilor, programa şcolară,catalog,opţiunile profesorilor şi diriginţilor. Etc)Nagle afirma că sunt necesare 4 etape:

- 1. definirea activităţii - 2. analiza acestor activităţi (obiective,tipuri de comportament vizate,normele

care stau la baza activităţii, importanţa diverselor comportamente mai mult sau mai putin deviante)

- 3 . definirea eşantionului – presupune pe lângă găsirea elementelor esenţiale ale activităţii , şi ponderea elementelor care favorizează sau defavorizează activitatea.

55

- 4. elaborarea subcriteriilor – cuantificarea fiecărei dimensiuni a definirii etapa3 (validarea fiecarui subcriteriu cu criteriul general,fidelitatea fiecarui subcriteriu,combinarea subcriteriului în structura criteriului global).

Se întâlnesc 2 tipuri de criterii:- cele compuse(globale)- dau cote mici şi se elaborează foarte greu- cele multiple- fiecare dimensiune beneficiază de o cotă criteriuCriteriile compozite au sistem de cuantificare rapid ,mai uşor de prelucrat statistic

(avantaj), dar este necesară găsirea unei modalităţi optime de construire, pt a nu i se afecta structuralitatea(dezavantaj). Criteriul compozit posedă un sistem de pondere în care se regăseşte ponderea fiecărui subcriteriu ,procedeul de ponderare. Criteriul multiplu elaborat de Ghiselli – fiecare subcriteriu este utilizat ca o dimensiune unică în evaluarea realităţii psihologice studiate. Este de 3 tipuri:

- cu dimensiuni statice (transversal) –criteriul actual sau prezent- cu dimensiuni dinamice- cu dimensiuni individualeCel mai utilizat este cel cu dimensiuni statice.Criteriile dinamice sunt cele mai solide din toate punctele de vedere şi cele mai puţin

contestate, procesul existând independent de intervenţia noastră. Ghiselli pledează pt multidimensionarea criteriilor.

Criteriul individual este o raportare la nivelul personal – se axează pe principiul psihologiei diferenţiale. Variabilele criteriu colectate trebuie să definească activitatea pe care dorim să o studiem(să o testăm).

Criteriul multiplu are valoare fiindcă evită efectele asociative sau de intersecţie multiplă pe care le găsim la criteriul compozit.

Criteriul general ar avea caracterul de completitudine(complexitate, relevanţă , obiectivitate,flexibilitate) – considerau Campbell, Dunnette, Lewler.

Descrierea criteriului general pt manageri (pt selecţia lor)Aria de ansamblu (cei4) a acestiu criteriu este climatul organizaţional, structura

internă este complexă pt că urmăreşte să definească diferenţele individuale, sarcinile solicitate eşantionului. Strucutra recompenselor şi pedepselor , criteriul de formare –dezvoltare a experienţei profesionale, comportamentul în activitate, performanţa în activitate, consecinţele acestui comportament pt organizaţie ,definirea persoanei etalon pt postul de manager.

În legătură cu diferenţele individuale se referă la aptitudinile ,deprinderile,interesele,atitudinile,motivaţiile,factorii de personalitate primari şi secundari. Acest model de criteriu are tendinţa de a surprinde procesul sistemului ,climatul fiind un produs al stilului managerial. Criteriul are potenţa să studieze natura proceselor din sistem ,deci corelarea trebuie făcută în timp. Performanţele manageriale sunt în funcţie de aptitudini ,motivaţii ,capacităţi organizaţionale. Interacţiunea complexă între factori (de personalitate şi obiectivi din realitatea lui profesională) face posibilă evaluarea eficienţei.

Însuşirile individuale se referă mai ales la activităţiile normale şi la situaţiile critice, în această eficienţă apar informaţii organizaţionale (factori externi)- cursuri de perfecţionare, presiuni greviste.

Validare de conţinut

56

Orice test este un decupaj din activitatea subiecţilor ,este o măsură obiectivă şi standardizată a unui eşantion de comportament reprezentativ. Reprezentativitatea este dată de aria acoperită de itemii testului prin conţinutul lor. Ansamblul itemilor relevă un ansamblu de sarcini ,de condiţii,de fenomene,procese mentale şi totul reflectă o condensare a acestor realităţi. Această reprezentativitate este dată de eşantionarea de conţinut. Conţinutul – cunoaşterea profundă, experienţa profundă, competenţa, comportamentul social, inventare, colecţii de itemi care investighează diferiţi factori de personalitate.

Validitate de conţinut relevă în ce măsură itemii testului acoperă ansamblul de studiu.

Ca principiu,este necesar ca între itemi şi comportamentul explorat să fie o corespondenţă dovedită experimental. Aceasta se face printr-o analiză logică de conţinut– strategia lotului de experţi şi prin date empirice care dau structura datelor experimentului.

Cerinţe- să cuprindă ansamblurile de comportament vizate de test,de situaţia sau

procesele psihice;este exprimarea valorii în care apare eşantionarea adecvată a acestora. Imaginaţia nu este solicitată unui subiect,,astfel că din 3-4 litere să faci un cuvânt ,dacă se simplifică problema,lucrurile nu se mai definesc în măsura unei valori test

- în situaţia în care se consultă loturi de experţi care vor evalua itemii,dacă lotul nu e reprezentativ ca lot mai bine nu ne apucăm , dar dacă lotul este reprezentativ trebuie să i se dea componenţa ,se dă şi coeficientul ,modul prin care este exprimat gradul de concordanţă în evaluările lui. Orice selecţie a itemilor se face pe o grilă de clasificare, pe linie-conţinutul materialuli de verificat, pe coloane- obiectivele.

- Analiza de itemi se face pt a stabili cauza discrimitativă a testului- Analiza de itemi este utilă şi pt întocmirea trestelor paralele cu aceeaşi

pondere discriminativă.

Validarea conceptuală(ipotetico- deductivă)Răspunsul la întrebarea : în ce măsură anumite concepte explicative sau ipoteze

permit înţelegerea sau interpretarea rezultatelor obţinute la un test? Teste de inteligenţă,inventivitate,etc. nu au fost elaborate o teorie psihologică. Sunt necesare două demersuri:- logic -empiric

Un test verifică verifică şi teoria la rândul lui.Utilizarea unui test în diferite domenii presupune consultarea de surse variate. Trebuie luate în considerare toate rezultatele experienţei,care se referă la contextul teoretic al conceptului( prima sursă sunt dicţionarele). Accepţiile psihologiei,achiziţiile ei trebuie studiate şi avute în vedere. Testele măsoară ceea ce este definit într-un concept orice instrument de diagnostic realizează de fapt o definire operaţională asupra fenomenului psihic. Aceasta nu este un clişeu ci o rezultantă a cercetărilor ştiinţifice anterioare.

Reuşita practică în utilizarea testului este dovada utilizării testului ca diagnoză.Concluzie: cele trei tipuri de validitate sunt complementare. Există şi alte două tipuri mai puţin utilizate:- analiza concurentă

- analiza operantă(este foarte important pt eşantionul unde se aplică testul)

57

FidelitateaA diferanţia subiectele într-o manieră suficientă, ar fi totuşi inutil dacă rezultatele

lucrării ar fi puse la prea multe variaţii aleatorii. Ne aşteptăm de la acest test să ne furnizeze o măsură stabilă ,adică, să nu fie perturbat de eventuali factori paraziţi(erori de măsură). Ne aflăm în cadrul conceptual următor: creşterea pe care o măsurăm este presupusă stabilă şi variaţiile pe care le putem înregistra de la o măsurare la alta sunt imputate efectelor externe(aspect fizic al examinatorului, temperatura camerei, griji trecătoare care perturbă concentrarea,etc.). o dată ce am stabilit fidelitatea instrumentului ,o variaţie a măsurii ar putea fi interpretată în termeni ai schimbării.

Există mai multe proceduri care permit să se cuatifice această stabilitate ,mai mult conplementare decât redundate ,bazate pe calculul corelării. În general, se consideră că un coeficient superior mai mare de 70% este suficiet,dar acesta trebuie să fie modelat în funcţie de talia eşantioanelor. Vom relua 3 metode care sunt cele mai clasice:INDICELE DE CONSTANTĂSe aplică aceeasi metoda la acelasi grup de subiecti in doua perioade diferite si ne vom plasa pe ipoteza ca clasamentele detinute vor fi relativ asemanatoare.Daca acest indice este cel mai apropiat de notiunea de reproductibilitate,poate sa fie afectat de numeroase elemente legate de modificari diverse ale subiectilor intre cele doua momente ale aplicarii,insiruirea informatiilor,cunoasterea rezultatelor,variatia motivatiilor.

INDICELE DE ECHIVALENŢĂSe aplică doua probe paralele la acelasi grup de subiecti.Se incearca prin aceasta sa se verifice ca felul in care problemele sunt prezentate nu este perturbator.Daca corelatia este mica, putem atunci sa consideram ca cele doua forme nu masoara intodeauna acelasi lucru sau ca ele sunt prea specifice din punct de vedere al prezentari lor.Cateodata este dificil sa gasesti sau sa construiesti probe echivalente,pt ca aceasta procedura ia foarte mult timp si pt ca ea necesita mult timp.INDICELE DE OMOGENITATE sau split halfSe încearcă stabilitatea masuratorii la diferitelor elemente care permit primirea de raspunsuri.Se imparte proba in doua parti echivalente,astfel,de exemplu,se va calcula corelatia intre rezultatele itemilor pari si a itemilor impari a unui test.Se verifica prin aceasta daca testul se comporta intr-o maniera omogena. Dacă nu toate probele se dedau acestor împărţiri (patajări),în particular, când numărul de itemi este redus, această procedură prezintă avantajul de a fi mai puţin scumpă şi permite suprimarea cauzelor variaţiilor externe ale testului.

În încercarea de a pune accentul pe semnificaţia psihologică a obiectivelor, această noţiune de omogenitate pare în mod particular importantă. Ea permite să se verifice că itemii care compun proba primesc acelaşi tip de dificultate,astfel încât măsoară aceeaşi trăsătură psihologică. Procedurile specifice au fost construite pt a verifica omogenitatea testului.Iată 2 exemple:

- metoda item –scor se bazează pe ideea că un test este cu atât mai omogen cu cât legătura rezultatelor fiecărui item faţă de rezultatele de ansamblu ale testului este puternică. Evaluarea acestei legături se poate face cu ajutorul diferitelor teste statistice alese în funcţie de nivelul măsurării.

58

- Consistenţa internă a testului :se estimează legăturile dintre item printr-o evaluare a raportului între variaţia fiecărui item şi variaţia în totalitate a probei. Coeficientul a lui Cronbach este un test statistic conceput esenţialmente pt a evalua acest tip de omogenitate.

Fidelitatea se referă la consecinţa scorurilor obţinute de către subiect în condiţii diferite. Există mai multe metode de apreciere a fidelităţii.

1. fidelitatea test – retest – evaluează gradul în care scorurile observate la o probă sunt constante de la o admitere la alta.

2. metoda utilizării testelor paralele- e o soluţie conceptuală ideeală de estimare a fidelităţii. Datorită dificultăţilor de proiectare a probelor, această metodă are o aplicabilitate limitată. O variantă a acestei metode este metoda înjumătăţirii- care presupune : a)administrarea testului unui grup de persoane; b)împărţirea testului în jumătate; c)calcularea coeficientului de corelaţie între scorurile observate la cel 2jumătăţi.

3. metoda analizei consistenţei interne- coeficientul de fidelitate se calculează în acest caz pe baza analizei consistenţei interne a testului administrat. Din acestă categorie fac parte coeficienţii de consistenţă internă(coeficienţii de omogenitate) a lui Cronbach şi a lui Guttman ;coeficienţii lui Kuder-Richardson. Ei indică măsura în care itemii testului sunt intercorelaţi.

4. fidelitatea inter............- măsura în care aplicarea probei de către 2 sau mai mulţi evaluatori independenţi duce la rezultate asemănătoare.

Termenul de fidelitate are semnificaţii diferite pt scalele de auto-evaluare şi de cele hetero-evaluare. În cazul scalelor de auto-evaluare fidelitatea implică existenţa unei corelaţii interne adecvate între itemii instrumentului. Aceasta se măsoară în cazul în care scala are minimum 6 itemi. Cea mai utilizată măsurătoare este indicele a lui Cronbach ,care indică gradul de corelare pozitivă a itemilor. Indicele a pentru a desemna o consistenţă internă crescută trebuie să fie mai mare de 0,7. pt scalele de auto-evaluare corelaţiile test-retest sau metoda înjumătăţirii sunt mai rar folosite ca măsurători ale fidelităţii.

În cazul scalelor de hetero-evaluare este necesară atât măsurarea fidelităţii intra-cotator şi inter-cotator. Fidelitatea intra –cotator se referă la stabilitatea evaluării unui fenomen dat, pt acelaşi cotator la momente de timp diferite. Fidelitatea inta-cotator este dificil de evaluat în psihiatrie datorită faptului că fenomele observate au o mare variaţie temporală. Fidelitatea inter- cotator reprezintă gradul de consens obţinut de mai mulţi cotatori care observă acelaşi fenomen clinic. Cea mai frecventă măsurătoare a fidelităţii inter-cotator e coeficientul KAPPA. Valorile acestuia sunt cuprinse între 0-1. aceasta exprimă sub formă numerică consesul demonstrat între 2 cotatori , după ce în prealabil s-a realizat o pondere a consensului prin hazard. O valoare mai mare de 0,40 este considerată ca limită inferioară a unei fidelităţi acceptabile. O fidelitate bună neceită valori mai mari de 0,60 iar una foarte bună,valori mai mari de 0,80.

Chiar în cazul unor intervievatoriexperimentaţi ,folosirea coeficientului KAPPA poate să pună o serie de probleme în evaluarea unor itemi a căror prevalenţă este scăzută sau foarte crescută în simptomatologie. În cazul unei prevalenţe scăzute (mai puţin de 10%) sau a unei prevalenţe crescute(90%) se indică folosirea unor procentaje de

59

concordanţă între evaluatori. În cazul în care intervievatorul a evaluat un nr diferit de pacienţi se va folosi coeficientul de corelaţie inter-clasă, corespunzător coeficientului KAPPA pt situaţia dată.

Fidelitatea reprezintă aşadar stabilitatea aşteptată a măsurii, evaluării multiple(analoge). Calcularea fidelităţii(coeficientul între0-1) este o corelaţie între cel puţin o colecţie de date care reprezintă măsurătoarea din definiţie. Acestea sunt: a)forme paralele ale testelor(o formă diferită),o altă posibilitate de evaluare a fidelităţii unui test. b)repetarea testului după un anumit timp ,dar nu sub o lună;se exclud testele de dezvoltare a copilului mic. c)colecţiile de date obţinute printr-o singură aplicare a testului;pe baza datelor obţinute printr-o singură aplicare a testului se face corelarea parţială între răspunsurile la anumiţi itemi ce presupune o consistenţă item-item(ex. Orice chestionar se face pe numere pare şi impare).

Dacă se pune problema unui coeficint de fidelitate scăzut, prin această metodă(se întâmplă când vrem să construim noi un test) înseamnă că există probleme cu discriminarea itemilor(unii foarte facili,alţii foarte greu de înţeles).

În pricipiu un test de fidelitate ,cotă adevărată a unui subiect, teoretic, trebuie să fie constantă(sunt grade de toleranţă acceptate care sunt specificate în test).

Există o oarecare variaţie, există riscul unei fluctuaţii a scorurilor între cele 2 testări diferenţiate în timp. Dacă e acceptă aceste limite, ele nu pot fi implicate în decizia de diagnostic. În manualul testului există surse de variaţie. Măsura în care rezultatele testului se datorează surselor sistemului variaţia (psihologul ,metoda, subiectul, personalitatea lui, ambianţa), aceasta influenţează cea de-a doua testare(ex. Test vocabular-lista cu 30 cuvinte),se cere explicarea fiecărui item, se notează,se ajunge la o cotă globală; după 10 zile se retestează, normal, rezultatele identifică coeficientul de fidelitate ,dar apar variaţii: efectele învăţării, nivelul de motivare, starea de stres specifică examinărilor, condiţiile de ambianţă ale testării, gradul de standardizare a testului, claritatea testului, instructajul, îmbunătăţirea vocabularului. În funcţie de metodele de studiu există şi diferite tipuri de fidelitate:

1. stabilitatea în timp (test-retest)2. eşantionarea corectă a itemilor, a sarcinilor test( formule paralele care sunt

perfect comparabile)3. omogenitatea sau claritatea itemilor(să acopere unul şi acelaşi domeniu cu

referire la acea caracteristică psihologică implicată în testare)4. diferenţierea corectă a subiecţilor eşantionului(testarea trebuie să-şi păstreze

caracteristicile)Coeficientul de corelaţie se notează cu „ r”. Uneori se mai poate proceda astfel: testul se înjumătăţeşte(par- impar) sau se înjumătăţeşte pur şi simplu.Vorbind de consistenţa internă, de omogenitatea itemilor,pentru studiul ei se aplică formula 20KUDER RICHARDSON, care e o versiune a metodei ANOVA- analiza de variaţie. Metoda 20KUDER RICHARDSON şi metoda ANOVA se bazează pe congruenţa răspunsurilor la o singură administrare a testului. Metoda 20 KUDER RICHARDSON se aplică şi la teste cu itemi la care se răspunde dihotomic. Aici se ia în considerare cota subiectului , reprezentată prin număr de itemi rezolvaţi corect. Se obţine de obicei un procent cu valoare subunitară. Întotdeauna problema congruenţei interne a itemilor a omogenităţii lor se pune în funcţie de gradul de omogenitate al criteriului.

60

În testele de personalitate aceste consistente sunt vizate pe scări, conţin itemi pt aspecte diferite atât ale personalităţii dar uneori şi ale fenomenului studiat.

Bateriile de teste pt evaluarea inteligenţei au itemi diferiţi(de inteligenţă verbală,capacitate de raţionament,inteligenţă tehnică), de aceea se alcătuiec în subterste, care trebuie să aibă omogenitate pe problema vizată. Dacă vizăm omogenitatea bateriei, metodele 20KUDER RICHARDSON şi ANOVA sunt mai puţin eficiente şi se face apel la analiza factorială care relevă gradul de saturaţie în factori generali pt fiecare test.

Cerinţe pt fidelitateDe obicei manualul testului conţine date asupra fidelităţii şi asupra

eşantionului pe care sa studiat fidelitatea. Se indică coeficientul de fidelitate cu prognosticul de semnificaţie(cu cât un coeficient de fidelitate se apropie de prognosticul de semnificaţie mai mic de 0,1 , cu atât riscurile sunt mai mici.

În cercetare pot apărea 2-3 subiecţi aberanţi(întotdeauna răspund aiurea), aceştia nu se iau în considerare, de aceia se iau câţiva subiecţi de rezervă(5-6 în plus).

În cazul măsurărilor individuale se indică şi eroarea standard a acestor măsurători. Eroarea standard exprimă fluctuaţii şi contradicţii în răspunsurile subiecţilor, uneori tendinţa de eterogenitate a subiecţilor , variaţii în administrarea testului şi uneori deosebiri între cei care au făcut corecţia(adică se lucrează în echipă).

Fidelitatea este vizată şi prin coeficienţi ai indecilor parţiali sau fidelitatea oricărei combinaţii de rezultate pe care proba ,autorul le admit. Eşantionul de studiu e fidel. Se menţionează pe langă caracteristicile clasice şi factorii selectivi concentraţi la variabila măsurată (modelul cum sau selectat categoriile de subiecţi) şi modul în care este regrupat eşantionul după aplicarea probei, ceea ce exprimă forţa de discriminare pe subgrupe.

Cât se lucrează cu eşantioane mixte( barbaţi şi femei) fidelitatea nu probează soliditatea, deşi rezultatele care nu satisfac exigenţele fidelităţii nu pot fi valide.

La probele paralele (când se utilizează calculul fidelităţii prin probe paralele), pt aceeaşi populaţie se admite o oarecare echivalenţă, luând în considerare următorii indici statistici: medie,frecvenţă, abatare standard, valoare coeficientului de corelaţie şi intervalul de timp dintre trăsături. Când proba vizează o trăsătură a personalităţii omogenă, trebuie verificată consistenţa internă a probei. Metoda recomandată este ori înjumătăţirea ori forma 20KUDER RICHARDSON. Când în test elementele ,cuvintele unor întrebări,sarcini sunt legate prin succesiuni logice, ele pot forma un item. Comprarea rezultatelor în timp ,în mod normal,ne oferă stabilitatea acestora. Intervalul de timp între trăsături are semnificaţie în funcţie de natura testului şi de exigenţele de interpretare. Întotdeauna o probă psihologică care dă rezultate diferite de la o zi la alta poate fi aruncată la coş. Sibgurele situaţii în care se admite prezenţa unor rezultate diferite sunt probele de deyvoltare la copii mici. Efectele

61

medicaţiei ,efectele psihoterapeutice – rezultatele trebuie să varieze de la o zi la alta şi atunci se lucrează cu forme paralele.

Cerinţe privind administrarea şi etalonarea 1. se pleacă de la instrucţiunile primite prin manual sau de la cei care ne-au

predat testul. Acestea trebuie respectate fidel. Orice modificare în administrare dă rezultate schimbate, deci o nouă structură a etalonului.

2. instructajele trebuie înţelese de subiecţi şi respectate3. la toate probele de personalitate- recomandare generală: trebuie dat primul

răspuns care îţi vine în minte după citirea atentă.4. probele cu mai mulţi itemi beneficiază de o structurare şi prezentare

adecvată.5. mesajul probei e prezentat în structuri speciale pt a contracara apariţia

frecventă a răspunsurilor pe ghicite6. testele de cunoştiinţă suportă aceleaşi rigori ca şi cele psihologice7. etaloanele se prezintă în cote brute, ar destul de rar şi nu e standard TZ sau

HULL.Etalonul poate fi prezentat şi în decile, quantile şi cote normalizate.De obicei, în testele de performanţă(care se referă la apariţia unei trăsături) , etaloanele se prezintă în minimum 7-9 . cu cât numărul de grupă creşte cu atât fineţea interpretării creşte.

În practică sunt foarte importante etalonările locale. Un etalon poate fi pus în discuţie dacă depăşeşte N=30.

În legătură cu compoziţia se menţionează(şi în cercetări trebuie specificat) vârsta, sexul, formare şcolară,profesională şi dacă aceste variabile moderatoare ,care ţin de personalitatea subiectului influenţează rezultatele.

Condiţiile etalonării sunt de obicei specificate: modul de testare, unde s-a făcut ,nivelul de motivare e foarte important pt veridicitatea testului, atitudinile subiecţiilor.

Concluzii Orice program de testare , în orice scop trebuie să aibă la bază o formaţie

tehnologică cât se poate de avansată(cunoştiinţte de construcţie a testelor,de aplicare ,de erori, de interpretare, cunoaşterea domeniului pt care se face testul). Sunt multe feluri de activităţi umane care răspund la aceleaşi exigenţe psihologice.

În clinică, răspunsurile la o anumită medicaţie diferă de la individ la individ( aceeaşi doză de medicaţie,acelaşi test ,indivizi diferiţi= rezultate diferite- de ce personalitatea reacţionează diferit la aceeaşi doză?)

Testele sunt pe cât de valoroase pe atât de periculoase prin limitele lor.

Caracterul clinic al testelorFiecare test are aspecte nomotehnice şi ideografice. În analiza de caz

prezintă însă fineţea observaţiei psihologului. Un psiholog şcolar va încerca să elaboreze

62

un diagnostic formativ care nu presupune o singură testare ci o orientare longitudinală a testărilor( fişe de observaţie, şedinţe de instruire a cadrelor didactice în legătură cu utilizarea acestor fişe, testări la timp şi pe strategii bine limitate- dorind să sondeze capacităţiile latente care se pot activa sau nu în mediul şcolar).

Ieşirea dintr-un cadrul standardizat şi prelungirea testării într-un act de învăţare se face cu scopul descoperirii mecanismelor interne ale activităţii psihice de achiziţionare a cunoştiinţelor, sondarea dezvoltării proxime are valoare prognostică mai mare decât testarea transversală clasică.

SensibilitateaEa rezidă în capacitatea unui instrument de măsură de a diferenţia 2 obiecte cu

fineţea primită de obiectivul urmărit de psiholog. Această putere discriminativă a uneltei de măsură poate fi obţinută multiplicând nr de itemi dintr-un chestionar sau dintr-un test şi jonglând cu variabilele de trecere, de exemplu, timpul acordat pt a răspunde la un test. Trebuie cu atât mai mult să ne întrebăm despre semnificaţia psihologică a acestei manipulări a variabilelor, fiindcă acestea nu conduc neaparat la o mai mare sensibilitate a măsurării: un psiholog ar fi putut distinge 8 clase în scala sa ,dar dacă una dintre ele regrupează 80%din subiecţi , vom înţelege că sensibilitatea scalei este slabă. Dacă vom relua exemplul scaleleo de agresivitate şi de autoritate evocate mai sus, vom înţrlege că puterea discriminativă cercetată este mai întâi în funcţie de obiectivele urmărite: ipoteza unei relaţii care se va stabiliza între aceste 2 variabile ar necesita clasei rihotomice(agresiv sau nu, autoritar sau nu) sau gradaţii mai fine pe mai multe nivele? Se va admite,deasemenea, că multiplicarea observaţiilor comportamentale la copii şi părinţi nu se bazează prea tare pe o distingerea a mai multor categorii de agresivitate şi autoritate. Vom converti în final ca o scală care face să apară că 80% din copii sunt agresivi, ar fi puţin interesantă.

În domeniul testelor probleme sunt de aceeaşi natură.

Analiza de itemiAnaliza de itemi e utilă şi necesară în elaborarea, verificarea validităţii,

fidelităţii testului.Se face o analiză de conţinut a testului şi a proprietăţilor lui. Analiza de

conţinut vizează conceptele psihologice pe care proba le acoperă. Într-un test de inteligenţă un item trebuie să acopere definirea inteligenţei dată sau acceptată de autor. În mod obişnuit, se acceptă definiţii operaţionale. Analiza de conţinut se realizează în majoritatea cazurilor cu ajutorul lotului de experţi( componenta lotului trebuie să fie neapărat impară) care clasează itemii testului în funcţie de conceptele psihologice definite sau în funcţie de criterii bine stabilite între cei care cercetează cu ajutorul probei şi experţilor. Există deci 2 cadre de referinţă: ale psihologului şi ale lotului de experţi şi trebuie să se pune de acord (să se înţeleagă ce se doreşte de ambele grupuri). Este important să existe un grad de acord între experţi în evaluare şi în triere. Gradul de acord se calculează cu ajutorul coeficientului KENDALL .

Există şi analiză prin criteriul exterior ,practic sau lista de componente ,rezultate pe care o probă psihologică le anticipează. Acest tip de analiză , „gândire cu voce tare” poate fi utilizată numai în cazul testelor individuale(colaborarea între psiholog şi subiect). Psihologul îşi dă seama de răspunsurile provocate de itemi

63

făcând mai multe testări apar mai multe erori tipice şi itemii cu astfel de răspunsuri se exclud.

Al tip de analiză prin gradul şi nivelul de dificultate a itemilor.Se face o corelare intre valoarea itemilor ca sarcină specifică cu valoarea testului în ansamblu. Această corelaţie e utilă pentru stabilirea valorii discriminative a testului. Nivelul de dificultate se bazează pe procentul subiecţilor care reuşesc să rezolve un anumit item sau indicele de popularitate al întrebărilor din chestionare tot prin procente. În general se analizează şi erorile dacă sunt tipice sau de altă natură. În ceea ce priveşte coorelarea item – test avem 2 forme:

1. pentru repartizarea rezultatului fiecărui item în raport cu cotele globale ale testului se utilizează coeficientul de corelaţie biserial. Se acceptă itemi care au coeficientul de corelaţie egal cu cata globală a testului.

2. raportarea fiecărui item la grupele extreme ale rezultatelor globale. După orice testare avem 2 grupe extreme(27% o grupă,27 % alta). Se ignoră rezultatele medii în analiza itemilor şi atunci vom găsi :- itemi prea uşori - itemi prea grei Aceştia sunt itemi nediscriminativi. Discriminativii sunt cei cu dificultate medie.

Puterea discriminativă a itemilor e maximă la 50% subiecţi( au rezolvat aceşti itemi), deci zona discriminativă a oricărui test este între 27- 75% rezolvări. De obicei itemii prea uşori sau prea grei corelează prost cu cota globală a testului. Valoarea discriminativă se judecă în 2 contexte:

- relaţia item –test- relaţia item-criteriu

Validitatea probelor de personalitateExistă 2 feluri de psihologi care utilizează probe de personalitate:a) Practicieni – cele utilizează strict în scopu diagnostic; sunt convinşi de

utilitatea acestor probe şi de valoarea lor.b) Cercetători - supun şi probleme de personalitate la cercetări ştiinţifice

riguroase, însă obţin rezultate diferite.Practicienii sunt mulţumiţi pt că le rezolvă cazul, neuitând că fiecare persoană

este o individualitate.Cercetătorii, încercând să facă demersuri ştiinţifice rezultatele nu sunt grozave şi

foarte greu emit judecăţi de valoare.Ambele puncte de vedere sunt valide şi normale. Practicianul are obligaţia să

rezolve cazul în sine din 2 puncte de vedere: să- l explice şi clientul să fie satisfăcut de nivelul explicativ şi de orientarea terapeutică.

Practicianul are nevoie de o imagine precisă în legătură cu o persoană(omul), personalitatea acestuia.

Cercetătorul este cel care critică,care abordează strict ştiinţific, nu face rabat de la criticile ştiinţifice, probele de personal având o orientare interactivă prin rezultatele pe care le dau, depăşesc aceste rigori.

Cele două concepţii sunt adevărate pt că nu exclud nici posibilitatea controlului statistic asupra metodelor şi a controlului conceptual(orientarea ideografică, clinică). Impresia practicianului , că a cunoscut cu adevărat subiectul, poate veni din faptul că

64

subiectul e foarte mulţumit de răspunsul pe care i la-i dat ,acordul persoanei nu are valoarea pt valoarea psihodiagnozei.

Bauer a ajuns la cocluzia că prima mare difernţă în astfel de situaţii în lucrul cu subiecţii e diferită de sex. Evaluând 21 de carcteristici, pe o scară de 5 puncte pe o populaţie de 136 de subiecţi, aceste proprietăţi se constituie în portrete a căror validitate se relevă sau şi după o abordare cu metodele anamnezice de studiu.

El a încercat şi o expertiză grafologică. Cei care au evaluat, au ajuns la o concordanţă perfectă în 27,3% din cazuri, în 40% evaluarea a fost corectă. O evaluare corectă dar pe ansamblu 27% şi discordantă 4,4%.

G.S. Chambers a încercat să studieze modul în care poate fi clasificat pe sindroame un bolnav mental după o invertigare cu testul Rochard. Au ieşit 5 grupe: depresii, nevroze, schizofrenie paranoidă, traumatisme craniene şi debilitate mantală.

Utilizarea unei singure probe nu poate să satisfacă demersul de cunoaştere. Testul permite obţinerea informaţiilor asupra bolilor mentale, dar nu satisface nevoia informaţiei suplimentare şi mai ales în cazul schizofreniei paranoide problema de diagnostic, difernţele sunt cele mai dificile , tabloul este foarte complex( depresie, paranoia, incapacitatea de a judeca).

Foarte important este, in cazul testelor de personaliate , invaliditatea de conţinut şi validitatea conceptuală , teoria care stă la baza testului. Tipologia lui Rochard şi a lui Jung sunt compatibile cu toate că au puncte de plecare diferite ca formă şi cercetare.

Întotdeauna va exista un dezacord între caracteristicile sistematice şi diagnoza praticianului. Se utilizează probe valide. În general, la probele de personalitate interpretarea rezultatelor va fi întotdeauna afectată de o doză de incertitudine şi multe din metodele de validitate nu utilizează tehnici adecvate.

După Meilli : „ o cercetare de validitate a unui test complet de personaliate nu poate niciodată să demonstreze existenţa valorii testului sau absenţa acestuia. Trebuie să precizăm condiţiile în care interpretarea este posibilă şi să verificăm ipotezele pe care se bazează”.

Utilitatea constă în a preciza condiţiile în care interpretările sunt posibile şi de a verifica ipotezele pe care se bazează. Sunt recunoscute 3 metode de validare a testelor de personalitate:

1. metoda diagnosticului orb(blind)- psihologii fac interpretări de protocoale a unor teste fără a avea nici o informaţie nontest. Se compară această interpretare a psihologilor cu diagnosticul psihiatric de normalitate sau anormalitate sau cu o descrie a personalităţii făcute de un specialist. Ceea ce este necesar e ca psihologul să studieze manualul testului să vadă dacă autorul spune ceva despre următoarele calităţi ale testului: vârstă, sex, mediu social.

2. metoda perechilor – există pt subiect şi pt tot eşantionul de subiecţi studiaţi 2 surse de informaţii test. aceste surse trebuie rezolvate în timpi diferiţi , metoda este compararea rezultatelor celor doua surse de informaţii test cu condiţia ca una dintre ele să aibă la bază o metodă validă.

3. metoda validării pe baza ansamblului de semne şi sindroame – întotdeauna într-un astfel de demers se pune problema studierii imaginii testului utilizat. Aceste imagini vizează o formă structurată ,

65

urmând ca discriminarea subiectului testat să dea conţinutul din care e constituită informaţia pe baza unor semne şi sindroame pe care le relevă subiectul. Dacă forma dă indici precişi conţinutul trebuie descoperit şi cu ajutorul altor metode deja validate. Un semn sau un grup de semne la o categorie fizică sau profesionale nu e suficient să testezi subiecţi din categoria vizată. În cazul utilizării probelor de personalitate , aceeaşi frecvenţă a semnelor şi sindroamelor poate apărea în fiecare categorie. Pt fiecare e necesară construirea unor grupe de control reprezentative. O cercetare cu ajutorul chestionalui M.N.O a arătat că poate să deceleze de restul populaţiei, nevroticii şi psihoticii, însă între rezultatele chestionarului, diferenţele sunt semnificative (anamneza).

Pe lângă cele trei metode există şi o metodă de verificare a validităţii – contravalidarea. Se face prin extragerea empirică a semnelor şi sindroamelor care diferenţiază 2 grupe clinice distincte.

Orice test de personalitate trebuie să acorde şanse egale de manifestare a tendinţelor. Orice test tematic – inventar de personalitate- poate da distorsiuni prin frecvenţe variabile – necesitatea tratării statistice.

Singurul test de personalitate (test proiectiv) unde în conformitate cu răspunsurile subiecţilor există modalităţi de încadrare la o valoare simptomatică – cifra prelucrată statistic, este Holtzman – seamănă cu Rochard; diferenţa faţă de acestea e că pe baza unoe protocoale speciale se notează zona din imagine pe care încearcă subiectul să o definească prin proiecţia ce poate fi convertită într+o valoare simptomatică pe baza unui cod. Aceste valori cifrice se pot trata statistico-matematic. Există 2 părţi paralele A şi B pentru contravalidare.

Fidelitatea e capitală în probele de personalitate.1. trebuie să vizeze atât exteriorul cât şi conţinutul ,pt că în timp omul se

transformă;2. controlarea obiectivă a semnelor se face în timp distinct şi făcând apel la

lotul de experţi- forţa corelaţiei interpretării( de ansamblu);3. întotdeauna experţii vor viza ansamblul problemei – instructaje – abea

apoi se calculează fidelitatea care , referindu-se şi la concordanţa interpretării, se referă şi la subiecţi.

Trebuie avută grijă să se ţină seamă de tratamentul şi procedeele psihoterapeutice între cele 2 faze ale testării.

66