UNIVERSITATEA TRANSILVANIA BRASOVFACULTATEA DE ALIMENŢATIE ŞI TURISM

- CURS SI LUCRARI SEMINAR -

LEGISLAŢIE SANITARĂ VETERINARĂ

Anul II - Specializarea - CEPA - IPA

Dr. ŞERBAN DANDoctor in ştiinţe medicale- domeniul medicină veterinară

2013

CUPRINS

Pag.INTRODUCERE 2PARTEA I – NOTIUNI GENERALE DE DREPT 3PARTEA A II-A – LEGISLATIE SANITARA VETERINARĂ 8 - LEGEA nr. 150 - privind siguranta alimentelor 9

- REGULAMENTUL (CE) NR. 852 / 2004 - privind igiena produselor alimentare

19

- REGULAMENTUL (CE) NR. 853 / 2004 - de stabilire a unor norme specifice de igienă care se aplică alimentelor de origine animală - REGULAMENTUL (CE) NR. 854 / 2004 de stabilire a normelor specifice de organizare a controalelor oficiale privind produsele de origine animală destinate consumului uman

26

47

- REGULAMENTUL (CE) NR. 882 / 2004 privind controalele oficiale efectuate pentru a asigura verificarea conformităţii cu legislaţia privind hrana pentru animale şi produsele alimentare

59

- REGULAMENTUL (CE) NR. 2073 / 2005 privind criteriile microbiologice pentru produsele alimentare

73

PARTEA A III-A - GHID PRIVIND IMPLEMENTAREA HACCP - aplicatii practice ghid haccp

8499

PARTEA A IV- A - DICŢIONAR DE TERMENI ŞI DEFINIŢII 110PARTEA A V- A - LUCRĂRI SEMINAR

- Noţiuni generale de legislaţie- Introducere in legea generala a alimentelor- Organisme internaţionale cu atribuţii in siguranţa alimentară- Noul „ Pachet de igienă ”- Analiza riscului – principii generale- Ghid implementare HACCP

120120130136144157171

BIBLIOGRAFIE 182

1

INTRODUCERE

Acest curs se adresează studenţilor care au ales specializarile - Controlul si Expertiza Produselor Alimentare (CEPA) şi Ingineria Produselor Alimentare (IPA) din cadrul Facultatii de Alimentatie şi Turism a Universităţii Transilvania din Braşov.

Cursul are drept scop familiarizarea studenţilor cu noţiunile de bază ale legislaţiei specifice din viitorul lor domeniul de activitate.

Cursul este stucturat în cinci părti:

Partea I – notiuni generale de dreptEste necesar să prezentăm cateva notiuni generale privind legea şi norma

juridică pentru o mai usoară abordare a notiunilor cuprinse in acest curs.Se face o trecere succintă în revistă a notiunilor enumerate mai sus, notiuni

care vor ajuta studentul să poată interpreta o lege sau o norma de aplicare a acesteia atunci cand este nevoit să lucreze cu aceste instrumente in practica de zi cu zi.Partea a II-a – legislaţie sanitară veterinară

În acest capitol se va studia legislaţia specifică care reglementează activitatea in toate etapele lanţului alimentar, de la productia primară până la consumator.

La baza acestei legislatii stau pricipiile trasabilitaţii şi ale evaluarii riscului.Partea a III-a – ghid implementare HACCPPartea a IV-a – dicţionar de termeniPartea a V-a – lucrari seminar

Pentru o mai uşoara inţelegere a notiunilor, la sfârşitul cursului se afla un dictionar de termeni care ajută studentul sa se familiarizeze cu notiunile specifice acestui domeniu.

2

PARTEA I

1. NOŢIUNI GENERALE DE DREPT

1.1. NORMA JURIDICĂNorma juridică reprezintă o regulă de conduită generală şi impersonală,

instituită de puterea publică sau recunoscută de aceasta, a cărei respectare obligatorie este asigurată, la nevoie, de forţa coercitivă a statului.

Scopul normei juridice este de a asigura convieţuirea socială şi reglementarea activitatilor prin orientarea comportamentului uman, în direcţia promovării şi consolidării relaţiilor sociale, portivit idealurilor şi valorilor care guvernează respectiva societate.Normele juridice au următoarele caracteristici:• sunt prescriptive – stabilesc anumite obiective şi impun o anumită conduită, careconstă într-o acţiune sau inacţiune umană, destinată îndeplinirii obiectivuluistabilit;exemplu: acţiune – toate produsele alimentare trebuie sa fie etichetate corespunzator conform prevederilor legislative; inacţiune - este interzis sa se comercializeze produse alimentare cu termen de valabilitate depaşit.• au o expresie valorică – optează în numele unor interese, aspiraţii, idealuri, pentru o variantă care să instituie un model care reflectă exigenţele societăţii la un anumit moment istoric;exemplu: o unitate de procesare care doreşte să facă comerţ intracomunitar trebuie să respecte prevederile privind cerinţele structurale şi igienice cuprinse in Legislaţia comunitară specific.• au caracter volitiv – exprimă şi oficializează voinţa socială într-un anumit stat;exemplu: protecţia consumatorului reprezintă o voinţă legiferată a statului.

• implică un raport intersubiectiv – exprimă trăsătura generală a dreptului de a aveasemnificaţie pentru viaţa socială, relaţiile dintre oameni, acţiunile externe alepersoanelor;exemplu: interelaţia dintre producător, procesator, consumator este stabilita prin lege.• regula instituită prin norma juridică are un caracter general şi impersonal – se referă la elemente comune tuturor situaţiilor dintr-o anumită categorie şi se aplică tuturor cazurilor şi persoanelor;exemplu: legislaţia privind protectia consumatorului este generala cu referire la tot ceea ce ar putea creea disconfort sau prejudicii consumatorului fără a face distincţie intre categoriile de produse sau servicii.• sunt tipice – se referă la ceea ce este caracteristic unei anumite situaţii, fără apreciza diferenţele individuale;

3

exemplu: legislaţia privind alimentul este valabilă numai pentru cei care produc, proceseaza sau comercializeaza alimente, fară a avea aplicabilitate pentru ate tipuri de produse nonalimentare.• sunt obligatorii .

Observaţie:Norma juridică se distinge de actul juridic individual sau concret. Spre

deosebire de norma juridică, actul juridic concret se referă la conduita într-o situaţie dată, a unei persoane fizice sau juridice identificată şi nominalizată Exemplu: un act juridic este hotărârea judecătorească dată pentru soluţionarea unei cauze.

Actele juridice individuale sau concrete sunt date în baza şi pentru executarea actelor normative.

Actele juridice constituie modalităţi de aplicare a actelor normative.

1.2 ACTE JURIDICE NORMATIVE1.2.1. Conceptul de act juridic normativ

Conceptul de act juridic normativ defineşte toate formele sub care apar normele juridice edictate de organele statului.

Fiecare stat îşi stabileşte denumirea actelor juridice normative şi competenţa organelor care le emit.

Cea mai generală clasificare a actelor normative este cea care le subâmparte în:• legi şi• acte normative subordonate legii.

Legea – este un act normativ cu valoare juridică superioară, adoptat deParlament, organul suprem al puterii de stat. Legile se clasifică în:A- legi constituţionale sau fundamentale . Constituţia – ca lege fundamentală a unui stat, are ca obiect:- reglementarea principiilor fundamentale ale organizării sociale şi de stat;- sistemul organelor şi separaţiei puterilor în stat;- drepturile, libertăţile şi îndatoririle fundamentale ale cetăţenilor.

Constituţia are poziţia principală (primară) în ierarhia legilor şi a celorlalte acte juridice normative, deoarece dispune de forţă juridică superioară faţă de toate acestea. Conţinutul actelor juridice normative trebuie să fie conform cu prevedrileConstituţiei.- Codul – ca lege în care reglementările îmbracă o anumită formă de sistematizare.B - legi organice – adoptate, în baza importanţei lor, printr-o procedură maipretenţioasă, care necesită obţinerea unei majorităţi calificate în Parlament.Exemplu: Legea invăţământului, Legea fucţionarului public...C - legi ordinare – celelalte legi.Exemplu: Legea privind regimul contravenţiilor, Legea privind protectia unor animale salbatice....

4

Observaţii:- Acte normative cu putere de lege sunt şi actele guvernului, date în temeiul unorsituaţii special prevăzute în Constituţie şi având un caracter provizoriu.- Tratatele, convenţiile şi acordurile internaţionale, ratificate de Parlament au totpoziţia de legi.

Actele juridice normative subordonate legii.

Acestea au denumiri şi forme diferite în cadrul sistemului de drept al fiecărui stat. În România, din categoria actelor normative subordonate legii fac parte:• Hotărârile de Guvern;• Ordonanţele Guvernului;• Ordinele miniştrilor;• Hotărârile cu caracter nomativ, ale organelor administraţiei locale.Hotărârile se emit pentru organizarea executării legilor:

CONSTITUŢIE, Titlul III, Cap III, Guvernul, Art 107 (Actele guvernului)1. Guvernul adoptă hotărîri şi ordonanţe.2. Hotărîrile se emit pentru organizarea executării legilor.3. Ordonanţele se emit în temeiul unei legi speciale de abilitare, în limitele şi în condiţiile prevăzute de aceasta.

Ordonanţele se emit în temeiul unei legi temporare de abilitare, în condiţiile delegării legislative, în domenii ce ţin de legile ordinare. Ordonanţele sunt supuse aprobării ulterioare prin lege:

CONSTITUŢIE, Titlul III, Cap III, Guvernul, Art 114 (Delegarea legislativă)1. Parlamentul poate adopta o lege specială de abilitare a Guvernului pentru a emite ordonanţe în domenii care nu fac obiectul legilor organice.2. Legea de abilitare va stabili, în mod obligatoriu, domeniul şi data până la care se pot emite ordonanţe.3. Dacă legea de abilitare o cere, ordonanţele se supun aprobării Parlamentului, potrivit procedurii legislative, pînă la împlinirea termenului de abilitare. Nerespectarea termenului atrage încetarea efectelor ordonanţei.4. În cazuri exceptionale, Guvernul poate adopta ordonanţe de urgenţă. Acestea intră în vigoare numai după depunerea lor spre aprobare la Parlament5. Aprobarea sau respingerea ordonanţelor se face printr-o lege în care vor fi cuprinse şi ordonanţele ale căror efecte au încetat potrivit alineatului (3).

1.2.2. Componentele şi structura actelor juridice normativeÎn tehnica legislativă s-au instituit anumite părţi constitutive ale actelor normative.Modelul de act normativ nu este general, ci el se adaptează în funcţie de:• caracterul actului normativ;• întinderea actului normativ;• obiectul pe care îl reglementează.Legile au în general următoarele elemente constitutive:

5

• titlul actului normativ – constituie elementul de identificare al acestuia. Titlul trebuie:- să fie conscis şi- să exprime clar obiectul respectivei reglementări;• preambulul şi formula introductivă:- preambulul – constă într-o introducere succintă, care prezintă considerentele denatură socială, economică, politică, juridică avute în vedere la elaborarea actuluinormativ. Preambulul nu este obligatoriu, fiind întocmit de regulă în cazul anumitoracte normative importante. Preambulul nu conţine norme juridice;- formula introductivă – partea actului normativ care invocă temeiul legal,constituţional, în baza căruia este dată reglementarea;• dispoziţiile sau principiile generale – stabilesc dispoziţiile sau principiile generalvalabile pentru actul normativ în totalitatea sa;• dispoziţiile de fond – concretizate în articole. În funcţie de problematica şi întinderea actului normativ, dispoziţiile de fond pot fi grupate pe subdiviziuni (titluri, capitole, secţiuni, paragrafe);• dipoziţiile finale şi tranzitorii:

- dispoziţiile finale propriu-zise – stabilesc data intrării în vigoare a actuluinormativ, atunci când se doreşte o menţiune expresă în acest sens;- dispoziţiile tranzitorii – sunt necesare în cazurile care implică tranziţia de la un act normativ vechi la unul nou.

Observaţii:1. Un act normativ poate fi modificat numai printr-un alt act normativ de aceeaşi valoare şi cu aceeaşi forţă juridică (o lege nu poate fi modificată decât tot printr-o lege).2. În principiu, un act normativ de valoare superioară poate să modifice un act normativ de valoare inferioară.

1.3 RAPORTUL JURIDIC1.3.1. Conceptul raportului juridicRaportul juridic constă într-o relaţie socială reglementată de norma juridică.Stabilirea raportului juridic este determinată de:• existenţa normei juridice;• subiectele de drept şi• faptele juridice.Raportul juridic este:• un raport social – se stabileşte de fiecare dată între oameni;• un raport de voinţă – manifestat prin voinţa statală exprimată prin norme juridice şivoinţa subiecţilor participanţi la raportul juridic;• un raport istoric – caracteristicile raporului juridic sunt influenţate de istoria societăţii (subiecţii de drept, drepturile şi obligaţiile acestora) şi de faptele cărora li se acordă semnificaţie juridică (variate de la o etapă istorică la alta şi de la o ţară la alta).

Ca urmare, raportul juridic este un raport social, concret istoric, voliţional,reglementat prin norma juridică, care stabileşte drepturile şi obligaţiile părţilor

6

implicate în acest raport, a căror exercitare urmăreşte realizarea conţinutului şiscopului normei juridice.

1.3.2. Subiectele raportului juridicSubiectele raportului juridic sunt:• indivizii – pesoane fizice• subiectele colective de drept – diferite organizaţii.

1.3.3. Conţinutul raportului juridicConţinutul raportului juridic este format din:• drepturile şi• obligaţiilesubiecţilor între care se desfăşoară o relaţie socială. Drepturile şi obligaţiile suntprevezute de norma juridică.În cadrul raportului juridic se disting:• dreptul obiectiv – anasamblul de norme.• dreptul subiectiv – posibilitate oferită de norma juridică titularului dreptului(persoană fizică sau colectivă) de a pretinde subiectului pasiv să facă sau să nu facăceva, realizarea acestei posibilităţi fiind garantată de forţa de cosntrângere statală, lacare poate recurge titularul dreptului, dacă acest lucru se impune.

1.3.4. Obiectul raportului juridicObiectul raportului juridic este constituit din conduita umană rezultată ca urmarea exercitării drepturilor şi a îndeplinirii obligaţiilor prevăzute de norma juridică, decătre subiecţii raportului juridic.

7

PARTEA A II-A

LEGISLAŢIE SANITARĂ VETERINARĂ

Pe parcursul acestui curs vom sudia urmatoarele legi:- Legea nr. 150 privind siguranta alimentelor - Regulamentul 852 privind igiena produselor alimentare- Regulamentul 853 de stabilire a unor norme specifice de igienă care se aplică

alimentelor de origine animală- Regulamentul 854 de stabilire a normelor specifice de organizare a

controalelor oficiale privind produsele de origine animală destinate consumului uman

- Regulament 882 privind controalele oficiale efectuate pentru a asigura verificarea conformităţii cu legislaţia privind hrana pentru animale şi produsele alimentare şi cu normele de sănătate animală şi de bunăstare a animalelor

- Regulamentul 2073 privind criteriile microbiologice pentru produsele alimentareTrebuie să facem precizarea că acest pachet legislativ este valabil în toată

Comunitatea europeană, toate ţările membre fiind obligate să implementeze şi să respecte prevederile acestor legi sau Regulamente.

8

Legea nr. 150 PRIVIND SIGURANTA ALIMENTELOR ( Reg 178 / 2004 ) EUEMITENT: PARLAMENTUL ROMÂNIEIPUBLICAT ÎN: MONITORUL OFICIAL nr. 462 din 24 mai 2004

Legea 150 reprezintă baza pentru asigurarea unui nivel înalt de protecţie a sănătăţii oamenilor şi a intereselor consumatorilor în ceea ce priveşte alimentele, ţinând cont de diversitatea ofertei alimentare, incluzând şi produsele traditionale, precum şi funcţionarea eficienta a pieţei interne. Legea stabileşte principii şi responsabilităţi comune, mijloacele de a asigura o baza ştiinţifică solida, cerinţe şi proceduri organizatorice eficiente pentru a susţine luarea celor mai potrivite decizii în domeniul siguranţei alimentelor şi al hranei pentru animale.

Stabileşte proceduri cu privire la problemele care au un impact direct sau indirect asupra siguranţei alimentelor şi a hranei pentru animale.

Prevederile prezentei legi se aplica la toate etapele producţiei, prelucrării, distribuţiei şi comercializării alimentelor şi hranei pentru animale, cu excepţia producţiei primare pentru uz particular casnic ori preparării, manipulării sau depozitarii alimentelor destinate consumului casnic.

Prin aliment ori produs alimentar se înţelege orice produs sau substanta, indiferent dacă este procesat integral, parţial sau neprocesat, destinat consumului uman ori preconizat a fi destinat consumului uman. Alimentele includ şi băuturile, guma de mestecat şi orice alta substanta, inclusiv apa incorporata intentionat în alimente în timpul producerii, pregătirii sau tratarii acestora.

PRINCIPII GENERALE 1.- protecţiei vieţii şi sănătăţii umane, a intereselor consumatorilor, folosirea de practici corecte în comerţul cu alimente. 2.- realizarea liberei circulatii a alimentelor şi a hranei pentru animale fabricate, precum şi comercializarea în conformitate cu principiile şi cerinţele generale stabilite de lege.

EVALUAREA RISCURILOR 1.- În vederea realizării obiectivului general care vizează asigurarea unui nivel înalt de protecţie a sănătăţii şi vieţii oamenilor, legislaţia în domeniul alimentelor se bazează pe analiza riscurilor. 2.- Evaluarea riscurilor este bazată pe informaţiile ştiinţifice disponibile şi este realizată în mod independent, obiectiv şi transparent. 3.- Managementul riscurilor ia în considerare rezultatele evaluării riscurilor şi opiniile Agenţiei Veterinare şi pentru Siguranta Alimentelor, alţi factori relevanti pentru managementul riscurilor şi principiul precautiei.

9

În cazurile specifice când, în urma evaluării informaţiilor existente, este identificata posibilitatea efectelor dăunătoare asupra sănătăţii, dar subzistă o incertitudine ştiinţifică, pot fi adoptate măsuri provizorii de management al riscului, necesare pentru asigurarea unui nivel înalt de protecţie a sănătăţii, pana la colectarea altor informaţii ştiinţifice în vederea unei evaluări mai complete a riscului. Măsurile adoptate vor fi proporţionale cu posibilele efecte ale riscului şi nu vor restrictiona comerţul cu alimente mai mult decât este necesar pentru asigurarea unui nivel înalt de protecţie a sănătăţii, cu luarea în calcul a posibilităţilor tehnice şi economice şi a altor factori relevanti.

Măsurile adoptate sunt reexaminate în cadrul unei perioade rezonabile, care depinde de natura riscului identificat pentru viata sau sănătate, precum şi de tipul informaţiilor ştiinţifice necesare pentru clarificarea incertitudinii ştiinţifice şi pentru realizarea unei evaluări mai complete a riscului.

Legislaţia în domeniul alimentelor urmăreşte sa protejeze interesele consumatorilor şi sa le furnizeze informaţiile necesare, pentru a alege în cunostinta de cauza alimentele pe care le consuma, şi vizează prevenirea: a) practicilor frauduloase sau inselatoare; b) falsificării alimentelor; c) oricăror practici care pot sa induca în eroare consumatorul.

PRINCIPII DE REALIZARE A TRANSPARENŢEI

Elaborarea, evaluarea şi modificarea legislaţiei în domeniul alimentelor trebuie sa se realizeze în cadrul unui proces deschis şi transparent de consultare a publicului, direct sau prin intermediul organizaţiilor reprezentative, cu excepţia cazurilor în care urgenta soluţionării nu permite realizarea acestei acţiuni. În cazurile în care exista motive de suspiciune cu privire la existenta unui risc pentru sănătatea umană sau animala, determinat de un aliment ori hrana pentru animale, în funcţie de natura, gravitatea şi aria de cuprindere a acestui risc, autorităţile publice competente în domeniu iau măsurile necesare în vederea informării populaţiei cu privire la natura riscului, prin identificarea cat mai exactă a alimentului sau hranei pentru animalele respective ori tipului de aliment sau hrana pentru animale, a riscului pe care îl poate prezenta şi a măsurilor care se vor lua în vederea prevenirii, reducerii sau eliminării acelui risc.

OBLIGAŢII GENERALE PRIVIND COMERŢUL CU ALIMENTE

Alimentele şi hrana importate pentru animale trebuie sa fie în conformitate cu cerinţele legislaţiei în domeniul alimentelor sau cu cele prevăzute în acordurile încheiate între România şi ţara exportatoare. Alimentele şi hrana pentru animale, care se exporta sau se reexporta, trebuie sa fie în conformitate cu cerinţele legislaţiei în domeniul alimentelor, în afară cazurilor în care se dispune altfel de către autorităţile competente din ţara importatoare sau de legislaţia în vigoare din ţara importatoare.

10

În alte situaţii, în afară cazurilor în care alimentele sunt dăunătoare pentru sănătate sau hrana pentru animale nu este sigura, acestea pot fi exportate sau reexportate numai în cazul în care autorităţile competente din ţara de destinaţie au fost de acord în mod expres, după ce au beneficiat de toate informaţiile privitoare la motivele şi situaţiile pentru care alimentele sau hrana pentru animale nu pot fi puse pe piata. În cazul în care se aplica prevederile unui acord bilaterial încheiat între România şi alt stat, alimentele şi hrana pentru animale, exportate din România, trebuie sa fie în conformitate cu prevederile acestuia. CERINŢE GENERALE

Pentru asigurarea siguranţei alimentelor se vor respecta următoarele cerinţe: a) alimentele nu trebuie puse pe piata dacă nu sunt sigure; b) alimentele sunt considerate nesigure, dacă sunt dăunătoare pentru sănătate sau inadecvate consumului uman; c) pentru a determina dacă un aliment nu este sigur, se va tine seama de condiţiile normale de utilizare a alimentelor de către consumator la fiecare etapa a producţiei, procesarii şi distribuţiei, precum şi de informaţiile furnizate consumatorului, inclusiv informaţiile de pe eticheta sau alte informaţii generale puse la dispoziţie consumatorului, privind evitarea efectelor dăunătoare sănătăţii personale, determinate de un anumit aliment sau categorie de alimente; d) pentru a stabili dacă un aliment este daunator sănătăţii, trebuie avute în vedere efectele probabile imediate şi/sau pe termen scurt şi/sau pe termen lung ale acelui aliment asupra sănătăţii persoanei care îl consuma, precum şi efectele asupra generaţiilor viitoare, posibilele efecte toxice cumulate, precum şi sensibilitatea din punctul de vedere al sănătăţii a unei anumite categorii de consumatori; e) pentru a determina dacă un aliment este sau nu este inadecvat pentru consumul uman, trebuie sa se analizeze dacă alimentul este inacceptabil pentru consumul uman în conformitate cu destinaţia sa, din punctul de vedere al contaminarii determinate de factori externi sau nu, de alterare, deteriorare ori degradare; f) în cazul în care un aliment nesigur face parte dintr-un lot, sarja sau transport de alimente din aceeaşi clasa ori cu aceeaşi descriere, se va presupune ca toate alimentele din respectivul lot, sarja sau transport sunt nesigure, în afară cazului în care în urma unei evaluări detaliate nu se descoperă nici o dovada care sa indice ca şi restul lotului/sarjei sau transportului este nesigur; g) conformitatea unui aliment cu prevederile specifice aplicabile acelui aliment nu va impiedica autorităţile competente sa ia măsurile necesare în vederea impunerii de restrictii la punerea pe piata sau în vederea retragerii acestuia de pe piata, în cazul în care exista motive care arata ca alimentele nu sunt sigure, deşi aparent acestea sunt conforme. Etichetarea, publicitatea şi prezentarea alimentelor şi hranei pentru animale, inclusiv forma, aspectul sau ambalajul, materialele utilizate pentru ambalaj, modul de prezentare şi cadrul în care sunt dispuse, precum şi informaţiile difuzate prin orice mijloc nu trebuie sa induca în eroare consumatorul.

11

Operatorii din industria alimentara şi din industria hranei pentru animale, în toate etapele producţiei, procesarii şi distribuţiei realizate în cadrul activităţii proprii, trebuie sa ia măsurile necesare ca alimentele şi hrana pentru animale sa îndeplinească cerinţele legislaţiei în domeniul alimentelor şi sa verifice dacă aceste cerinţe sunt realizate. Autorităţile competente trebuie sa asigure aplicarea legislaţiei în domeniul alimentelor. Acestea controlează şi verifica respectarea legislaţiei în domeniul alimentelor de către operatorii din industria alimentara şi din industria hranei pentru animale în toate etapele producţiei, procesarii şi distribuţiei. În acest scop, autorităţile competente trebuie sa menţină un sistem de control oficial şi alte activităţi necesare în funcţie de situaţie, inclusiv activităţi de comunicare publica cu privire la siguranta şi riscurile alimentelor şi hranei pentru animale, de supraveghere a siguranţei alimentelor şi alte activităţi de control care sa acopere toate etapele producţiei, procesarii şi distribuţiei.

Trasabilitatea alimentelor, a hranei pentru animale, a animalelor destinate producţiei de alimente şi a oricăror altor substanţe destinate ori preconizate a fi destinate incorporarii în alimente sau în hrana pentru animale trebuie sa fie stabilită în toate etapele producţiei, procesarii şi distribuţiei.

Agenţii şi operatorii din industria alimentara şi din industria hranei pentru animale trebuie sa fie capabili sa identifice originea şi sursa care a furnizat un aliment ori o hrana pentru animale, un animal destinat pentru producţia de alimente sau orice substanta destinată ori preconizata a fi incorporata într-un aliment sau în hrana pentru animale. În acest scop agenţii şi operatorii trebuie sa dispună de sisteme şi de proceduri care sa le permită ca, la solicitarea autorităţilor competente, sa pună la dispoziţie aceste informaţii.

Agenţii şi operatorii din industria alimentara şi din industria hranei pentru animale trebuie sa dispună de sisteme şi de proceduri pentru identificarea altor activităţi cărora le sunt destinate produsele lor. Aceste informaţii vor fi puse la dispoziţie autorităţilor competente, la cererea acestora.

Alimentele sau hrana pentru animale, care sunt puse pe piata sau care sunt preconizate a fi puse pe piata, trebuie sa fie etichetate ori identificate într-un mod adecvat pentru a facilita trasabilitatea, prin intermediul documentaţiei sau informaţiilor, în conformitate cu cerinţele şi cu prevederile specifice.

În cazul în care un agent din industria alimentara considera sau are motive sa creadă ca un aliment pe care l-a importat, produs, procesat, fabricat sau distribuit nu este în conformitate cu cerinţele privind siguranta alimentelor, va retrage imediat alimentul respectiv de pe piata dacă acesta nu se mai găseşte sub controlul direct al primului agent din industria alimentara şi va informa autorităţile competente. În cazul în care produsul a ajuns la consumator, acesta trebuie sa fie informat în mod eficient şi exact de către agent privind motivele retragerii alimentului de pe piata şi, dacă este necesar, va prelua de la acesta alimentele deja furnizate, atunci când alte măsuri nu sunt suficiente în vederea asigurării unui nivel înalt de protecţie a sănătăţii.

Orice agent din industria alimentara care desfăşoară activităţi de comerţ cu amănuntul sau de distribuţie care nu afectează ambalarea, etichetarea, siguranta ori

12

integritatea alimentelor va retrage imediat de pe piata produsele care nu sunt în conformitate cu cerinţele siguranţei alimentului, în limitele activităţii proprii, şi va furniza informaţii în vederea asigurării trasabilitatii acestora, participând la acţiunile producătorilor, procesatorilor şi/sau autorităţilor competente.

Orice agent din industria alimentara va informa imediat autorităţile competente în cazul în care considera sau are motive sa considere ca un aliment pe care l-a pus pe piata poate fi daunator pentru sănătatea oamenilor. Agentul trebuie sa informeze autorităţile competente cu privire la măsurile luate în vederea prevenirii riscului pentru consumatorul final şi nu va impiedica ori descuraja nici o persoana sa coopereze cu autorităţile, conform legislaţiei şi practicilor juridice naţionale, în cazurile în care aceasta acţiune poate determina prevenirea, reducerea sau eliminarea unui risc provocat de un aliment.

Agenţii din industria alimentara trebuie sa colaboreze cu autorităţile competente în ceea ce priveşte acţiunile întreprinse pentru evitarea sau reducerea riscurilor determinate de alimentele pe care le furnizează. Răspunderea privind siguranta alimentelor şi hranei pentru animale revine agenţilor şi operatorilor din industria alimentara şi din industria hranei pentru animale.

13

REGULAMENTUL (CE) NR. 852 / 2004PRIVIND IGIENA PRODUSELOR ALIMENTARE

Al Parlamentului European si al Consiliului Europei din 29 aprilie 2004

Domeniu de aplicabilitate(1) Prezentul regulament stabileşte norme generale pentru operatorii din sectorul alimentar privind igiena produselor alimentare, ţinând seama, în special, de următoarele principii:(a) responsabilitatea principală pentru siguranţa alimentară revine operatorului din sectorul alimentar;(b) este necesar ca siguranţa alimentară să fie asigurată de-a lungul întregului lanţ alimentar, începând cu producţia primară;(c) este important să se menţină lanţul criogenic, în special pentru alimentele care nu pot fi depozitate la temperatura ambiantă în condiţii de siguranţă alimentară, mai alesalimentele congelate; (d) aplicarea generală a procedurilor bazate pe principiile HACCP, împreună cu utilizarea unor bune practici de igienă trebuie să întărească responsabilitatea operatorului din sectorul alimentar;(e) ghidurile de bună practică reprezintă un instrument preţios care ajută operatorii din sectorul alimentar, în toate etapele lanţului alimentar, să respecte normele de igienă alimentară şi să aplice principiile HACCP;(f) este necesară stabilirea criteriilor microbiologice şi a cerinţelor de control al temperaturii pe baza evaluării ştiinţifice a riscurilor;(g) este necesar să se verifice dacă produsele alimentare importate respectă cel puţin aceleaşi norme sanitare ca cele produse în Comunitate, sau norme echivalente.Prezentul regulament se aplică tuturor etapelor de producţie, prelucrare şi distribuire a alimentelor şi exporturilor, fără a aduce atingere unor cerinţe mai specifice privind igiena alimentară.(2) Prezentul regulament nu se aplică la:(a) producţia primară pentru consum privat;(b) pregătirea, manipularea sau depozitarea alimentelor pentru consum privat;(c) livrările directe, de către producător, a unor cantităţi mici de produse primare laconsumatorii finali sau unităţile locale de desfacere cu amănuntul care le desfac direct la consumatorii finali;(d) centrele de colectare şi tăbăcăriile care intră în categoria întreprinderilor din sectorul alimentar numai datorită faptului că utilizează materii brute pentru producţia de gelatină sau colagen.

14

OBLIGAŢIILE OPERATORULUI DIN SECTORUL ALIMENTAR

Obligaţii generaleOperatorii din sectorul alimentar se vor asigura că toate etapele producţiei, prelucrării şi distribuţiei produselor alimentare care se află sub controlul lor corespund cerinţelor sanitare aplicabile stabilite de prezentul regulament. Cerinţe sanitare generale şi specifice3. Operatorii din sectorul alimentar vor adopta, după caz, următoarele măsuri sanitare specifice:(a) respectarea criteriilor microbiologice aplicabile produselor alimentare;(b) procedurile necesare pentru atingerea obiectivelor prezentului regulament pentru ca acesta să-şi atingă scopul;(c) respectarea cerinţelor de control al temperaturii aplicabile produselor alimentare;(d) respectarea lanţului criogenic;(e) prelevare de probe şi analiză.Analiza riscurilor şi a punctelor critice de control1. Operatorii din sectorul alimentar vor elabora, aplica şi utiliza în permanenţă o procedură sau mai multe proceduri bazate pe principiile HACCP.2. Principiile HACCP menţionate în alineatul (1) constau din următoarele:(a) identificarea oricăror riscuri care trebuie prevenite, eliminate sau reduse la un nivel acceptabil;(b) identificarea punctelor critice de control în etapa sau etapele în care controlul esteesenţial pentru a preveni riscul sau pentru a-l reduce la un nivel acceptabil;(c) stabilirea unor limite critice la punctele critice de control capabile să separe domeniul acceptabil de cel inacceptabil din punctul de vedere al prevenirii, eliminării sau reducerii riscurilor identificate;(d) stabilirea şi punerea in aplicare a unor proceduri eficace de monitorizare în punctele critice de control;(e) stabilirea unor măsuri corective pentru cazurile în care un punct critic de control nu este controlat;(f) stabilirea unor proceduri care se aplică cu periodic pentru a se verifica funcţionarea efectivă a măsurilor menţionate la literele (a) - (e); şi(g) definirea unor documente şi evidenţe în funcţie de natura şi dimensiunea întreprinderii din sectorul alimentar pentru a demonstra aplicarea efectivă a măsurilor

I- GHIDURI DE BUNĂ PRACTICĂ

Ghiduri naţionaleAtunci când se întocmesc astfel de ghiduri de bună practică, ele se realizează

şi se distribuie de către sectorul alimentar:(a) prin consultare cu reprezentanţii părţilor ale căror interese pot fi serios afectate, cum ar fi autorităţile competente şi asociaţiile consumatorilor;(b) cu respectarea codurilor de practică aplicabile ale Codex Alimentarius; şi

15

(2) Ghidurile naţionale pot fi întocmite sub egida institutului naţional de standardizare(3) Statele membre evaluează ghidurile naţionale pentru a se asigura că:(a) au fost întocmite conform(b) conţinutul ghidurilor poate fi pus în practică în sectoarele la care se referă; Ghiduri comunitare1. Înainte de întocmirea ghidurilor comunitare de bună practică de igienă sau de aplicare a principiilor HACCP, Comisia vizează analiza necesităţii acestor ghiduri, domeniul de aplicare şi tema.2. La întocmirea ghidurilor comunitare, Comisia se va asigura că acestea sunt elaborate şi distribuite:(a) de către sau prin consultare cu reprezentanţii de resort ai sectoarelor alimentare din comunitate, inclusiv ai IMM-urilor şi ai altor părţi interesate, precum asociaţiile de consumatori;(b) în colaborare cu părţile ale căror interese pot fi serios afectate, inclusiv autorităţile competente;(c) ţinând seama de codurile de practică aplicabile din Codex Alimentarius;

II- PRODUCŢIA PRIMARĂ

dispoziţii generale privind producţia primară şi activităţile conexeI. domeniu de aplicare

Prezentele reglementări se aplică la producţia primară şi la următoarele activităţi conexe:(a) transportul, depozitarea şi manipularea produselor primare la locul de producţie, cucondiţia ca aceste operaţiuni să nu aibă ca rezultat modificarea substanţială anaturii lor;(b) transportul de animale vii, în cazul în care acest lucru este necesar în vedereaatingerii obiectivelor prezentului regulament; şi(c) în cazul produselor de origine vegetală, a produselor pescăreşti şi a vânatuluisălbatic, activitatea de transport pentru livrarea produselor primare a căror naturănu a fost modificată în mod substanţial, de la locul de producţie la o unitate.II. dispoziţii privind igiena

Operatorii din sectorul alimentar trebuie să se asigure, în măsura în care este posibil, că produsele sunt protejate împotriva oricărei contaminări, având în vedere toate prelucrările pe care respectivele produse primare le pot suferi ulterior.

Operatorii din sectorul alimentar trebuie să respecte dispoziţiile aplicabile ale legislaţiei comunitare şi naţionale privind combaterea riscurilor în producţia primară şi activităţile conexe, inclusiv:

(a) măsurile privind controlul contaminării din aer, sol, apă, furaje, îngrăşăminte, medicamente de uz veterinar, produse fitosanitare şi biocide, precum şi din depozitarea, manipularea şi eliminarea deşeurilor;

(b) măsurile privind sănătatea şi bunăstarea animalelor şi sănătatea plantelor care au consecinţe asupra sănătăţii umane, inclusiv programe de monitorizare şi combatere a zoonozelor şi agenţilor zoonotici.

16

Operatorii din sectorul alimentar care cresc, sacrifică sau vânează animale sau produc produse primare de origine animală trebuie să ia măsuri adecvate pentru ca, după caz:

(a) să cureţe toate instalaţiile utilizate în cadrul producţiei primare şi a activităţilor conexe, inclusiv instalaţiile utilizate la depozitarea şi manipularea furajelor, şi, dacă este cazul, să le dezinfecteze după curăţare, folosind metoda adecvată;

(b) să cureţe echipamentele, recipientele, lăzile, vehiculele şi navele, şi, dacă este cazul, să le dezinfecteze după curăţare, folosind metoda adecvată;

(c) să asigure, pe cât posibil, igiena animalelor care urmează să fie sacrificate şi, dacă este cazul, a animalelor de reproducţie;

(d) să folosească apă potabilă, sau apă curată ori de câte ori este nevoie pentru a preveni contaminarea;

(e) să vegheze la sănătatea personalului care manipulează furajele şi la instruirea acestuia cu privire la riscurile sanitare;

(f) să împiedice, în măsura posibilului, contaminarea produsă de animalele şi paraziţi;

(g) să depoziteze şi să manipuleze deşeurile şi substanţele periculoase în aşa fel încât să prevină contaminarea;

(h) să prevină introducerea şi răspândirea bolilor contagioase transmisibile la om prin alimente, inclusiv prin măsuri de precauţie la introducerea unor noi animale şi semnalarea suspiciunilor de focare de boli la autoritatea competentă;

(i) să ţină seama de rezultatele tuturor analizelor aplicabile efectuate pe probeprelevate de la animale sau alte probe care sunt importante pentru sănătatea umană;

(j) să utilizeze corect aditivii furajeri şi medicamentele de uz veterinar, în conformitate cu legislaţia aplicabilă.

Operatorii din sectorul alimentar care produc sau recoltează produse vegetale trebuie să ia măsuri adecvate pentru ca, după caz:

(a) să cureţe instalaţiile, echipamentele, recipientele, lăzile, vehiculele şi navele, şi, dacă este cazul, să le dezinfecteze după curăţare folosind metoda adecvată;

(b) să asigure, după caz, condiţii igienice de producţie, transport şi depozitare cât şi curăţenia produselor vegetale;

(c) să folosească apă potabilă, sau apă curată ori de câte ori este nevoie pentru a preveni contaminarea;

(d) să vegheze la sănătatea personalului care manipulează furajele şi la instruirea acestuia cu privire la riscurile sanitare;

(e) să împiedice, pe cât posibil, contaminarea produsă de animale şi dăunători;(f) să depoziteze şi să manipuleze deşeurile şi substanţele periculoase în aşa fel încâtsă prevină contaminarea;(g) să ţină seama de rezultatele tuturor analizelor aplicabile efectuate pe probeprelevate de la plante sau alte probe care sunt importante pentru sănătatea umană; (h) să utilizeze corect produsele fitofarmaceutice şi biocidele, în conformitate culegislaţia aplicabilă.

17

Operatorii din sectorul alimentar trebuie să ia măsuri adecvate de remediere a situaţiei atunci când sunt informaţi că au fost identificate probleme în timpul controalelor oficiale.

III. EVIDENŢE

Operatorii din sectorul alimentar trebuie să întocmească şi să ţină evidenţa măsurilor luate pentru a controla riscurile, în mod corespunzător şi pe o perioadă de timp adecvată, proporţional cu caracterul şi dimensiunea întreprinderii respective dinsectorul alimentar. Operatorii din sectorul alimentar trebuie să pună informaţiilepertinente din aceste registre la dispoziţia autorităţii competente şi a operatorilor dinsectorul alimentar, la cererea acestora.

CERINŢE SANITARE APLICABILE INCINTELOR UTILIZATE PENTRU PRODUSELE ALIMENTARE

1. Incintele utilizate pentru produsele alimentare trebuie să fie curate şi întreţinute în bună stare.2. Structura, concepţia, construcţia, amplasarea şi dimensiunea incintelor utilizate pentru produsele alimentare trebuie:(a) să permită întreţinerea, curăţarea şi/sau dezinfectarea corespunzătoare, să evite sau să reducă la minim contaminarea pe calea aerului şi să asigure un spaţiu de lucrusuficient şi adecvat efectuării în condiţii igienice a tuturor operaţiunilor;(b) să fie de aşa natură încât să prevină acumularea murdăriei, contactul cu substanţele toxice, deversarea particulelor în alimente şi formarea condensului sau amucegaiurilor nedorite pe suprafeţe;(c) să permită aplicarea bunelor practici de igienă, inclusiv prevenirea contaminării şi, în special, combaterea dăunătorilor; (d) dacă este cazul, să asigure condiţii adecvate de manipulare şi depozitare, cu reglarea temperaturii şi capacitate suficientă pentru a păstra produsele alimentare latemperaturi adecvate care să poată fi monitorizate şi, dacă este nevoie, înregistrate.3. Trebuie să existe un număr suficient de toalete cu jet de apă, racordate la un sistem de scurgere eficace. Toaletele nu trebuie să comunice direct cu încăperile în care semanipulează alimentele.4. Trebuie să existe un număr suficient de chiuvete, amplasate în mod corespunzător şi destinate spălatului pe mâini. Aceste chiuvete trebuie să dispună de apă curentă rece şi caldă, cât şi de materiale pentru spălatul şi uscatul igienic al mâinilor. Când este cazul, dispozitivele de spălat pentru produsele alimentare trebuie să fie separate de cele destinate spălatului pe mâini.5. Trebuie să existe mijloace adecvate şi suficiente de ventilare naturală sau mecanică. Trebuie să se evite circulaţia curenţilor de aer dinspre o zonă contaminată spre una curată. Sistemele de ventilaţie trebuie construite în aşa fel încât să permită accesul la filtre şi alte piese care necesită curăţarea sau înlocuirea.

18

6. Instalaţiile sanitare trebuie să dispună de ventilaţie naturală sau mecanică adecvată.7. Incintele pentru produse alimentare trebuie să dispună de un sistem de iluminat natural şi/sau artificial adecvat.8. Instalaţiile de scurgere trebuie să corespundă destinaţiei. Acestea trebuie concepute şi construite astfel încât să evite riscul de contaminare. În cazul în care canalele de scurgere sunt descoperite, în totalitate sau în parte, ele trebuie concepute astfel încât să împiedice deversarea apelor reziduale dintr-o zonă contaminată în zonele curate, în special în cele în care se manipulează produse alimentare susceptibile de a prezenta un grad mare de risc pentru consumatorul final.9. Dacă este necesar se prevăd vestiare adecvate pentru personal.10. Produsele de salubrizare şi substanţele dezinfectante nu trebuie depozitate în zonele în care se manipulează produse alimentare.

CERINŢE SANITARE PENTRU ÎNCĂPERILE ÎN CARE SE PREPARĂ, SE TRATEAZĂ SAU SE PRELUCREAZĂ PRODUSE ALIMENTARE

1. În încăperile în care se prepară, se tratează sau se prelucrează produse alimentare (cuexcepţia sălilor de mese şi a incintelor, dar inclusiv spaţiile din mijloacele de transport), concepţia şi structura trebuie să permită aplicarea bunelor practicide igienă alimentară, inclusiv prevenirea contaminării între operaţiuni şi în timpul lor. Îndeosebi:(a) podeaua trebuie să fie în bună stare şi uşor de curăţat şi, dacă este cazul, de dezinfectat. Acest lucru necesită utilizarea materialelor etanşe, neabsorbante, lavabile şi netoxice, cu excepţia cazului în care operatorii din sectorul alimentar pot dovedi autorităţii competente că alte materiale utilizate sunt corespunzătoare. Dacă este cazul, podeaua trebuie să permită scurgerea adecvată a suprafeţelor;(b) suprafeţele murale trebuie să fie în bună stare şi uşor de curăţat şi, dacă este cazul, de dezinfectat. Acest lucru va impune utilizarea materialelor etanşe, neabsorbante, lavabile şi netoxice cât şi o suprafaţă netedă până la o înălţime corespunzătoare, cu excepţia cazului în care operatorii din sectorul alimentar pot dovedi autorităţii competente că alte materiale utilizate sunt corespunzătoare;(c) plafoanele (sau, dacă nu există plafon, suprafaţa interioară a acoperişului) şi celelalte elemente suspendate trebuie să fie construite şi finisate în aşa fel încât să prevină acumularea murdăriei şi să diminueze condensul, apariţia mucegaiurilor nedorite şi deversarea particulelor;(d) ferestrele şi celelalte deschideri trebuie construite în aşa fel încât să împiediceacumularea murdăriei. Cele care pot fi deschise înspre mediul exterior trebuie să fiedotate, dacă este cazul, cu ecrane de protecţie împotriva insectelor, uşor de demontatpentru a fi curăţate. În cazul în care deschiderea ferestrelor ar avea ca rezultatcontaminarea, ferestrele trebuie să rămână închise şi fixe în timpul producţiei;(e) uşile trebuie să fie uşor de spălat, şi dacă este cazul, de dezinfectat. Aceasta va impune utilizarea unor suprafeţe netede şi neabsorbante, cu excepţia cazului în care

19

operatorii din sectorul alimentar pot dovedi autorităţii competente că alte materiale utilizate sunt corespunzătoare; (f) suprafeţele (inclusiv suprafeţele echipamentelor) din zonele în care se manipulează produsele alimentare şi, în special, cele aflate în contact cu aceste produse trebuie să fie păstrate în bună stare şi uşor de curăţat şi, dacă este cazul, de dezinfectat. Aceasta va impune utilizarea unor materiale netede, lavabile, rezistente la coroziune şi netoxice, cu excepţia cazului în care operatorii din sectorul alimentar pot dovedi autorităţii competente că alte materiale utilizate sunt corespunzătoare.2. Se prevăd, dacă este cazul, spaţii adecvate pentru curăţarea, dezinfectarea şi depozitarea instrumentelor şi echipamentelor de lucru. Aceste spaţii trebuie să fie construite din materiale rezistente la coroziune, să fie uşor de curăţat şi să dispună de alimentare adecvată cu apă caldă şi rece.3. Se prevăd, dacă este cazul, facilităţile necesare pentru spălatul alimentelor. Fiecarechiuvetă sau dotare similară destinată spălatului alimentelor trebuie să dispună dealimentare adecvată cu apă potabilă caldă şi/sau rece în conformitate cu cerinţelemenţionate la capitolul VII, să fie păstrate curate şi, dacă este cazul, dezinfectate.

CERINŢE PENTRU INCINTELE MOBILE ŞI / SAU TEMPORARE (STANDURILE COMERCIALE, PUNCTELE DE VÂNZARE PE VEHICULE), PENSIUNI ŞI AUTOMATE CARE DISTRIBUIE PRODUSE ALIMENTARE

1. Incintele şi automatele care distribuie produse alimentare trebuie să fie, în măsura în care este posibil, amplasate, concepute, construite, curăţate şi menţinute în bună stare pentru a se evita riscul de contaminare, în special de către animale şi dăunători.2. În special, dacă este cazul:(a) trebuie să existe instalaţii capabile să asigure un nivel adecvat de igienă personală(inclusiv instalaţii de spălare şi uscare a mâinilor în condiţii de igienă, instalaţiisanitare igienice şi vestiare);(b) suprafeţele aflate în contact cu produsele alimentare trebuie să fie în bună stare, uşor de curăţat şi, dacă este cazul, de dezinfectat. Acest lucru va impune utilizarea materialelor netede, lavabile, rezistente la coroziune şi netoxice, cu excepţia cazului în care operatorii din sectorul alimentar pot dovedi autorităţii competente că alte materiale utilizate sunt corespunzătoare;(c) trebuie să se prevadă mijloace adecvate pentru curăţarea, şi, dacă este cazul,dezinfectarea instrumentelor şi a echipamentelor de lucru;(d) în cazul în care produsele alimentare sunt curăţate în cadrul activităţilor întreprinderii din sectorul alimentar, trebuie să se prevadă mijloacele ca această operaţiune să se desfăşoare în condiţii igienice;(e) trebuie să existe apă potabilă caldă şi/sau rece în cantitate suficientă;(f) trebuie să se prevadă mijloace şi/sau spaţii adecvate pentru depozitarea şi eliminarea, în bune condiţii de igienă, a substanţelor şi deşeurilor periculoase şi/sau necomestibile (lichide sau solide);(g) trebuie să se prevadă mijloace şi/sau spaţii adecvate pentru păstrarea şi monitorizarea condiţiilor de temperatură adecvată a produselor alimentare;(h) produsele alimentare trebuie amplasate în locuri şi în condiţii care să permită, în

20

măsura în care este posibil, evitarea riscului de contaminare. TRANSPORT

1. Mijloacele de transport şi/sau containerele utilizate la transportul produselor alimentare trebuie să fie curate şi în bună stare pentru a proteja produsele alimentare de contaminare şi trebuie, după caz, să fie concepute şi construite în aşa fel încât să permită curăţarea şi/sau dezinfectarea adecvată.2. Recipientele din vehicule şi/sau containere trebuie rezervate transportului produselor alimentare ori de câte ori există un risc de contaminare în cazul utilizării lor la transportul altor încărcături.3. În cazul în care mijloacele de transport şi/sau containerele sunt utilizate, de asemenea, pentru transportul altor încărcături decât produsele alimentare sau pentru transportul mai multor produse alimentare în acelaşi timp, produsele respective trebuie să fie separate în mod efectiv.4. Produsele alimentare în vrac sub formă lichidă, de granule sau pudră se transportă în recipiente şi/sau containere/cisterne rezervate transportului produselor alimentare. Aceste containere trebuie să aibă o menţiune clară, vizibilă şi indelebilă, în una sau mai multe limbi ale Comunităţii, privind utilizarea lor pentru transportul produselor alimentare sau menţiunea „numai pentru produse alimentare”.5. În cazul în care mijloacele de transport şi/sau containerele au fost utilizate pentru transportul altor încărcături decât produsele alimentare sau pentru transportul unor produse alimentare diferite, ele trebuie bine curăţate între încărcături pentru a se evita riscul de contaminare.6. În mijloacele de transport şi/sau containere, produsele alimentare se amplasează şi se protejează în aşa fel încât să se reducă la minimum riscul de contaminare.7. Dacă este cazul, mijloacele de transport şi/sau containerele utilizate la transportul produselor alimentare trebuie să asigure păstrarea produselor alimentare la temperaturi adecvate şi să permită controlarea acestor temperaturi. CERINŢE APLICABILE ECHIPAMENTELOR

1. Toate articolele, instalaţiile şi echipamentele cu care produsele alimentare intră în contact trebuie:(a) să fie bine curăţate şi, dacă este cazul, să fie dezinfectate. Curăţarea şi dezinfecţia trebuie să aibă loc cu o frecvenţă suficient de mare pentru a se evita orice risc de contaminare;(b) construcţia, materialele şi întreţinerea să fie de aşa natură încât să reducă la minimum orice risc de contaminare;(c) cu excepţia containerelor şi ambalajelor nereturnabile, construcţia, materialele şi întreţinerea să fie de aşa natură încât să poată fi curăţate şi, dacă este cazul, dezinfectate; (d) să fie instalate în aşa fel încât să permită curăţarea adecvată a echipamentelor şi zonei adiacente.

21

2. Dacă este cazul, echipamentele se prevăd cu un dispozitiv de control adecvat pentru a asigura atingerea obiectivelor prezentului regulament.3. În cazul în care este necesară folosirea aditivilor chimici pentru a preveni corodarea echipamentelor şi a containerelor, aceştia se utilizează în conformitate cu bunele practici.

DEŞEURI ALIMENTARE

1. Deşeurile alimentare, subprodusele alimentare necomestibile şi alte resturi se elimină cât mai rapid posibil din încăperile în care se află produsele alimentare, pentru a se evita acumularea lor.2. Deşeurile alimentare, subprodusele alimentare necomestibile şi alte resturi trebuie depozitate în recipiente care se pot închide, cu excepţia cazului în care operatorii din sectorul alimentar pot dovedi autorităţii competente că alte tipuri de recipiente sau sisteme de evacuare utilizate sunt corespunzătoare. Aceste recipiente trebuie să fie construite în mod corespunzător, menţinute în bună stare, uşor de curăţat şi, dacă este cazul, de dezinfectat.3. Se prevăd mijloace adecvate de depozitare şi eliminare a deşeurilor alimentare, asubproduselor alimentare necomestibile şi altor resturi. Spaţiile de depozitare a deşeurilor se proiectează şi se gestionează în aşa fel încât să poată fi păstrate curate şi, dacă este cazul, fără animale şi dăunători.4. Toate deşeurile se elimină într-un mod igienic şi ecologic în conformitate cu legislaţia comunitară aplicabilă şi fără să constituie o sursă de contaminare directă sau indirectă. ALIMENTAREA CU APĂ

1. Se prevede alimentarea adecvată cu apă potabilă, care trebuie utilizată ori de câte ori este necesar pentru a se evita contaminarea produselor alimentare.. Apa curată poate fi folosită pentru produsele pescăreşti integrale. Apa de mare curată poate fi folosită pentru moluştele bivalve vii, echinoderme, tunicate şi gastropode marine; apa curată mai poate fi folosită pentru spălarea exteriorului. în cazul în care se utilizează această apă, se prevăd instalaţii adecvate de alimentare.2. În cazul în care se utilizează apă nepotabilă, de exemplu pentru stingerea incendiilor, producţia de abur, refrigerare şi în alte scopuri similare, aceasta trebuie să circule într-un sistem separat şi identificat în mod corespunzător. Apa nepotabilă nu trebuie să fie racordată la sistemul de apă potabilă, sau să fie deversată în acest sistem.3. Apa reciclată utilizată în prelucrare sau ca ingredient nu trebuie să prezinte riscuri de contaminare. Această apă trebuie să corespundă normelor stabilite pentru apa potabilă, cu excepţia cazului în care autoritatea competentă stabileşte că, sub aspect calitativ, apa nu poate compromite salubritatea produselor alimentare în forma lor finală.4. Gheaţa care intră în contact cu alimentele sau care poate contamina alimentele trebuie să fie făcută din apă potabilă, sau, în cazul în care este utilizată la refrigerarea

22

produselor pescăreşti întregi, din apă curată. Gheaţa trebuie produsă, manipulată şi depozitată în condiţii capabile să prevină contaminarea.5. Aburul utilizat direct în contact cu produsele alimentare nu trebuie să conţină nici o substanţă care prezintă pericol pentru sănătate sau care este susceptibilă să contamineze produsele alimentare.6. În cazul în care produsele alimentare sunt tratate termic în recipiente închise ermetic, trebuie avut grijă ca apa utilizată pentru răcirea recipientelor după tratamentul termic să nu fie o sursă de contaminare a produselor alimentare. IGIENA PERSONALĂ

1. Fiecare persoană care lucrează într-o zonă în care se manipulează produse alimentare trebuie să respecte un nivel ridicat de igienă personală şi să poarte îmbrăcăminte adecvată şi curată şi, dacă este cazul, îmbrăcăminte de protecţie.2. Nu trebuie să se permită nici unei persoane care suferă de o boală sau este purtătoare a unei boli care poate fi transmisă prin alimente sau care prezintă, de exemplu, plăgi infectate, infecţii sau leziuni cutanate sau diaree să manipuleze produse alimentare sau să pătrundă într-o zonă în care se manipulează produse alimentare indiferent de situaţie, dacă există vreo posibilitate de contaminare directă sau indirectă. Toate persoanele angajate într-o întreprindere din sectorul alimentar care suferă de aceste afecţiuni şi care sunt susceptibile de a veni în contact cu alimentele trebuie să comunice imediat responsabilului de activitate afecţiunea respectivă sau simptomele ei şi, dacă este posibil, cauzele acesteia.

DISPOZIŢII APLICABILE PRODUSELOR ALIMENTARE

1. Operatorul din sectorul alimentar nu trebuie să accepte alte materii prime sau ingrediente în afara animalelor vii sau oricare alt material utilizat la prelucrarea produselor despre care se ştie sau este întemeiat să se presupună că sunt contaminate cu paraziţi, micro-organisme patogene sau substanţe toxice, descompuse sau străine în aşa măsură încât, chiar după ce operatorul efectuează sortarea şi/sau procedurile de pregătire sau prelucrare normale în condiţii sanitare, produsul final nu este adecvat pentru consumul uman.2. Materiile prime şi toate ingredientele depozitate într-o întreprindere din sectorul alimentar trebuie păstrate în condiţii adecvate menite să prevină degradarea şi să evite contaminarea.3. În toate etapele de producţie, prelucrare şi distribuţie, alimentele trebuie protejate împotriva oricărei contaminări susceptibile de a le face improprii pentru consumul uman, dăunătoare pentru sănătate sau contaminate în asemenea măsură încât este întemeiat să se considere că nu pot fi consumate în starea respectivă.4. Trebuie puse în practică proceduri adecvate de combatere a dăunătorilor. Trebuie aplicate, de asemenea, proceduri adecvate care să împiedice accesul animalelor domestice în zonele de preparare, manipulare sau depozitare a produselor alimentare (sau, în cazul în care autoritatea competentă o permite, să împiedice ca accesul să aibă drept rezultat contaminarea).

23

5. Materiile prime, ingredientele, produsele intermediare şi produsele finite susceptibile de a favoriza înmulţirea micro-organismelor patogene sau formarea toxinelor nu trebuie păstrate la o temperatură care poate cauza un risc pentru sănătate. Lanţul criogenic nu trebuie întrerupt. Cu toate acestea, ele pot fi retrase din spaţiile cu temperatură controlată pe perioade scurte de timp în scopuri practice legate de manipulare în timpul pregătirii, transportului, depozitării, etalării şi servitului alimentelor, cu condiţia ca acest lucru să nu conducă la apariţia unui risc pentru sănătate. Întreprinderile din sectorul alimentar care fabrică, manipulează şi ambalează produse alimentare prelucrate trebuie să dispună de spaţii adecvate şi suficient de mari pentru a asigura depozitarea separată a materiilor prime de materialele prelucrate, precum şi spaţii frigorifice de depozitare suficiente.6. În cazul în care produsele alimentare trebuie ţinute la frig sau servite reci, ele trebuie răcite, pe cât este posibil, imediat după etapa de tratament termic sau, în lipsa acestui tratament, după etapa de pregătire finală, la temperaturi care să nu reprezinte un risc pentru sănătate.7. Decongelarea produselor alimentare trebuie să se facă în aşa fel încât să se reducă la minimum riscul de înmulţire a micro-organismelor patogene sau de formare a toxinelor în alimente. În timpul decongelării, alimentele trebuie supuse unor temperaturi care să nu aibă drept rezultat apariţia unor riscuri pentru sănătate. În cazul în care lichidul care se scurge în urma decongelării poate reprezenta un risc pentru sănătate, acesta trebuie evacuat corespunzător. După decongelare, alimentele se manevrează în aşa fel încât să se reducă la minimum riscul de înmulţire a micro-organismelor patogene sau de formare a toxinelor.8. Substanţele periculoase şi/sau necomestibile, inclusiv furajele animale, trebuie să fie etichetate în mod corespunzător şi depozitate în containere separate şi sigure.

DISPOZIŢII PRIVIND ÎMPACHETAREA ŞI AMBALAREA PRODUSELORALIMENTARE

1. Materialele utilizate pentru împachetare şi ambalare nu trebuie să fie surse de contaminare.2. Materialele utilizate pentru împachetare trebuie depozitate în aşa fel încât să nu fie expuse riscului de contaminare.3. Operaţiile de împachetare şi ambalare trebuie efectuate în aşa fel încât să se evitecontaminarea produselor. Dacă este cazul şi mai ales dacă se folosesc cutii metalice şi borcane de sticlă, ele trebuie să fie întregi şi curate.4. Materialele pentru împachetare şi ambalajele reutilizabile pentru produsele alimentare trebuie să fie uşor de curăţat şi, dacă este cazul, de dezinfectat.

TRATAMENT TERMIC

Următoarele cerinţe se aplică numai produselor alimentare introduse pe piaţă în recipiente închise ermetic:1. orice proces de tratament termic utilizat pentru a prelucra un produs neprelucrat sau pentru a prelucra în continuare un produs prelucrat trebuie:

24

(a) să aducă fiecare parte a produsului tratat la o temperatură dată, pe o perioadă dată de timp; (b) să împiedice contaminarea produsului în timpul procesării;2. pentru a asigura că prin procesul tehnologic utilizat se ating obiectivele dorite, operatorii din sectorul alimentar trebuie să verifice cu regularitate principalii parametri relevanţi (în special temperatura, presiunea, etanşeitatea şi factorii microbiologici), inclusiv cu ajutorul unor dispozitive automate;3. procesul utilizat trebuie să respecte o normă recunoscută pe plan internaţional (de exemplu pasteurizarea, temperatura ultra-înaltă sau sterilizarea). FORMARE PROFESIONALĂ

Operatorii din sectorul alimentar trebuie să se asigure că:1. persoanele care manipulează produsele alimentare sunt supravegheate şi instruite şi/sau au primit o formare profesională în materie de igienă alimentară adaptată activităţii lor;2. persoanele care răspund de întocmirea şi actualizarea procedurilor specifice au beneficiat de o formare profesională adecvată privind aplicarea principiilor HACCP; 3. sunt respectate toate cerinţele legislaţiei naţionale privind programele de formare pentru persoanele care lucrează în anumite sectoare alimentare.

25

REGULAMENTUL (CE) nr. 853 / 2004DE STABILIRE A UNOR NORME SPECIFICE DE IGIENĂ CARE SE APLICĂ ALIMENTELOR DE ORIGINE ANIMALĂ

Al Parlamentului european şi al Consiliului europei din 29 aprilie 2004

DISPOZIŢII GENERALE

Domeniul de aplicare(1) Prezentul regulament stabileşte, pentru operatorii din sectorul alimentar, norme specifice care se aplică produselor alimentare de origine animală. Aceste norme le completează pe cele stabilite de Regulamentul (CE) nr. 852/2004. Acestea se aplică produselor de origine animală prelucrate sau neprelucrate.(2) Cu excepţia cazului în care există o indicaţie expres contrară, prezentul regulament nu se aplică produselor alimentare care conţin atât produse de origine vegetală, cât şi produse de origine animală prelucrate. Cu toate acestea, produsele de origine animală prelucrate utilizate pentru prepararea acestor produse alimentare sunt obţinute şi manipulate în conformitate cu cerinţele prezentului regulament.(3) Prezentul regulament nu se aplică:(a) producţiei primare destinate unei utilizări în gospodăria privată;(b) preparării, manipulării şi depozitării produselor alimentare în scopul consumului în gospodăria privată;(c) aprovizionării directe de către producător a consumatorului final sau a comercianţilor cu amănuntul locali care furnizează produsele direct consumatorului final, cu cantităţi mici de produse primare;(d) aprovizionării directe de către producător, cu cantităţi mici de carne de pasăre şi de lagomorfe sacrificate în exploataţie, a consumatorului final sau a comercianţilor cu amănuntul locali care furnizează direct această carne consumatorului final sub formă de carne proaspătă;(e) vânătorilor care aprovizionează direct, cu cantităţi mici de vânat sălbatic sau de carne devânat sălbatic, comercianţii cu amănuntul locali care furnizează direct consumatorului final.(4) Statele membre stabilesc, în cadrul legislaţiei naţionale, dispoziţii care să reglementeze activităţile şi persoanele prevăzute la alineatul (3) literele (c), (d) şi (e). Aceste norme naţionale concură la realizarea obiectivelor prezentului regulament.(5) (a) Cu excepţia cazului în care există o indicaţie expres contrară, prezentul regulament nu se aplică în comerţul cu amănuntul.(b) Cu toate acestea, prezentul regulament se aplică în comerţul cu amănuntul în cazul operaţiunilor efectuate în vederea furnizării produselor alimentare de origine animală unei alte unităţi, cu excepţia cazului în care:(i) operaţiunile se limitează la depozitare sau transport,

26

(ii) furnizarea produselor alimentare de origine animală care provin de la unitatea de vânzare cu amănuntul este destinată numai altor unităţi de vânzare cu amănuntul şi în cazul în care, în conformitate cu legislaţia naţională, este vorba despre o activitate marginală, localizată şi restrânsă;(c) Statele membre pot adopta măsuri la nivel naţional pentru aplicarea cerinţelorprezentului regulament unităţilor de vânzare cu amănuntul situate pe teritoriul acestora, cărora nu li s-ar aplica regulamentul în temeiul literelor (a) sau (b).(6) Prezentul regulament se aplică fără a aduce atingere:(a) normelor corespunzătoare de sănătate animală şi de sănătate publică, inclusiv normele cele mai stricte adoptate pentru prevenirea, controlul şi eradicarea anumitor encefalopatii spongiforme transmisibile;(b) cerinţelor în domeniul bunăstării animalelor;(c) cerinţelor privind identificarea animalelor şi trasabilitatea produselor de origine animală.

CERINŢE PRIVIND MAI MULTE PRODUSE DE ORIGINE ANIMALĂMARCA DE IDENTIFICARE

Operatorii din sectorul alimentar trebuie să se asigure că a fost aplicată o marcă de identificare pe produsele de origine animală în conformitate cu următoarele dispoziţii:

A. APLICAREA MĂRCII DE IDENTIFICARE

Marca de identificare trebuie să fie aplicată înainte ca produsul să iasă din unitate.

Cu toate acestea, este necesară aplicarea unei noi mărci pe un produs numai dacă se îndepărtează ambalajul sau învelişul acestuia sau dacă este supus unei prelucrări ulterioare într-o altă unitate, caz în care noua marcă trebuie să indice numărul de înregistrare sau al autorizaţiei unităţii unde au avut loc aceste operaţiuni.

Marca de identificare nu este necesară pentru ouăle pentru care sunt stabilite cerinţe privind etichetarea şi marcajul în Regulamentul (CE) nr. 1907/9023.

B. PREZENTAREA MĂRCII DE IDENTIFICARE

Marca trebuie să fie lizibilă şi de neşters, iar caracterele utilizate trebuie să poată fi descifrate uşor. Aceasta trebuie să fie uşor vizibilă pentru autorităţile competente.

Marca trebuie să indice numele ţării unde se află unitatea; acesta poate apărea în întregime sau sub forma unui cod de două litere în conformitate cu standardul ISOcorespunzător. Cu toate acestea, în cazul statelor membre, aceste coduri sunt următoarele: AT, BE, DE, DK, ES, FI, FR, GR, IE, IT, LU, NL, PT, SE şi UK.

Marca trebuie să indice numărul autorizaţiei unităţii. În cazul în care o unitate produce în acelaşi timp şi produse alimentare cărora li se aplică prezentul regulament

27

şi produse alimentare cărora acesta nu li se aplică, operatorul din sectorul alimentar poate aplica aceeaşi marcă de identificare celor două tipuri de produse alimentare.

Atunci când marca este aplicată într-o unitate situată în Comunitate, aceasta trebuie să fie de formă ovală şi să includă abrevierea CE, EC, EF, EG, EK sau EY.

B. MODALITĂŢI DE MARCARE

Marca poate fi aplicată, în funcţie de modul de prezentare a diferitelor produse de origine animală, direct pe produs, pe materialul în care este acesta împachetat sau pe ambalaj sau poate fi imprimată pe o etichetă aplicată pe produs, pe materialul în care este acesta împachetat sau pe ambalaj. De asemenea, marca poate fi o placă fixă realizată dintr-un material rezistent.

Atunci când ambalajul conţine carne tranşată sau organe comestibile, marca trebuie să fie aplicată pe o etichetă fixată sau imprimată pe ambalaj, astfel încât să fie distrusă la deschidere. Cu toate acestea, această măsură nu este necesară în cazul în care la deschidere ambalajul este distrus. Atunci când împachetarea oferă aceeaşi protecţie ca şi ambalajul, marca poate fi aplicată pe materialul de împachetat.

În ceea ce priveşte produsele de origine animală plasate în containere pentru transport sau în ambalaje mari şi destinate unei manipulări, unei prelucrări, unei împachetări sau unei ambalări ulterioare într-o altă unitate, marca poate fi aplicată pe suprafaţa exterioară a containerului sau ambalajului.

În ceea ce priveşte produsele de origine animală prezentate sub formă lichidă, de granule sau de praf transportate vrac sau produsele pescăreşti transportate vrac, nu este necesar să se procedeze la o marcare de identificare în cazul în care documentele de însoţire conţin informaţiile necesare

Atunci când produsele de origine animală sunt introduse într-un ambalaj în vederea aprovizionării directe a consumatorului final, este suficient să se aplice marca pe suprafaţa exterioară a acestui ambalaj.

Atunci când marca este aplicată direct pe produsele de origine animală, culorile utilizate trebuie să facă obiectul unei autorizaţii, în conformitate cu dispoziţiile comunitare care reglementează utilizarea coloranţilor pentru produsele alimentare.

OBIECTIVELE PROCEDURILOR BAZATE PE ANALIZA RISCURILOR ŞI PUNCTE DE CONTROL DECISIV

1. Este necesar ca operatorii din sectorul alimentar care administrează abatoare să se asigure că procedurile pe care le pun în aplicare în conformitate cu cerinţele generale prevăzute la articolul 5 din Regulamentul (CE) nr. 852/2004 respectă cerinţele a căror necesitate este pusă în evidenţă de analiza riscului şi cerinţele specifice menţionate la alineatul (2).2. Procedurile trebuie să garanteze că fiecare animal sau, după caz, fiecare lot de animale care este acceptat în abator:a) este identificat corect;b) este însoţit de informaţiile pertinente despre exploataţia de origine menţionată de

28

secţiunea III;c) nu provine dintr-o exploataţie sau dintr-o zonă unde este interzisă circulaţia animalelor sau unde acestea fac obiectul altor restricţii din motive privind sănătatea animală sau publică, cu excepţia cazului în care acest lucru este permis de autoritatea competentă;d) este curat;e) este sănătos, atât cât îşi poate da seama operatorul;f) este într-o stare satisfăcătoare în ceea ce priveşte bunăstarea animală în momentul în care au ajuns la abator.3. În cazul în care una din cerinţele prevăzute la alineatul (2) nu este respectată, este necesar ca operatorul din sectorul alimentar să înştiinţeze medicul veterinar oficial despre aceasta şi să ia măsurile corespunzătoare.

INFORMAŢII PRIVIND LANŢUL ALIMENTAR

Este necesar ca operatorii din sectorul alimentar care administrează abatoare să solicite, să primească şi să verifice, după caz, informaţiile despre lanţul alimentar şi să intervină în conformitate cu prezenta secţiune pentru toate animalele, cu excepţia vânatului sălbatic, care sunt trimise sau destinate trimiterii la abator.1. Operatorii abatoarelor nu trebuie să accepte animale în instalaţiile abatorului fără să fi solicitat şi obţinut informaţiile pertinente privind siguranţa alimentelor care suntprevăzute de registrele ţinute în exploataţia de origine în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 852/2004.2. operatorii abatoarelor trebuie să obţină informaţiile cu cel puţin 24 de ore înaintea sosirii animalelor la abator, cu excepţia circumstanţelor prevăzute la punctul (7).3. Informaţiile pertinente privind siguranţa alimentelor menţionate la punctul (1) trebuie să vizeze în special:a) statutul exploataţiei de origine sau statutul regional privind sănătatea animală;b) starea sănătăţii animalelor;c) medicamentele de uz veterinar sau celelalte tratamente administrate animalelor în cursul unei perioade determinate şi a căror perioadă de aşteptare este mai mare de zero, precum şi datele când au fost administrate aceste tratamente şi perioadele de aşteptare;d) apariţia unor boli care pot influenţa siguranţa cărnii;e) rezultatele, în cazul în care acestea sunt importante pentru protecţia sănătăţii publice, oricărei analize de eşantioane prelevate de la animale sau alte eşantioane prelevate pentru diagnosticarea bolilor care pot influenţa siguranţa cărnii, inclusiv eşantioanele prelevate în cadrul supravegherii şi controlului zoonozelor şi reziduurilor;f) raporturile pertinente privind rezultatele anterioare ale unor inspecţii veterinare antemortem şi post-mortem efectuate în cazul unor animale care provin din aceeaşiexploataţie, inclusiv, în special, rapoartele medicului veterinar oficial;g) datele privind producţia, atunci când acestea ar putea indica prezenţa unei boli; şih) numele şi adresa medicului veterinar particular care îngrijeşte în mod curent animalele din exploataţia de origine;

29

4) a) Cu toate acestea, nu este necesar ca exploatantului abatorului să i se furnizeze:i) informaţiile prevăzute la punctul (3) literele (a), (b), (f) şi (h), în cazul în careacesta deţine deja aceste informaţii (de exemplu, prin intermediul unui dispozitivpermanent sau printr-un sistem de asigurare a calităţii) sauii) informaţiile prevăzute la punctul (3) literele (a), (b), (f) şi (g), în cazul în careproducătorul declară că nu există nici o informaţie pertinentă de semnalat.b) Informaţiile nu trebuie să fie furnizate sub forma unui extras, cuvânt cu cuvânt, din registrele exploataţiei de origine. Acestea pot fi comunicate printr-un transfer electronic de date sau sub forma unei declaraţii standardizate semnate de producător.5) Operatorii din sectorul alimentar care iau hotărârea de a accepta animale în instalaţiile abatoarelor după ce au evaluat informaţiile pertinente privind lanţul alimentar trebuie să le pună, fără întârziere, la dispoziţia medicului veterinar oficial şi, cu excepţia circumstanţelor prevăzute la punctul (7), cu cel puţin 24 de ore înaintea sosirii animalului sau lotului de animale. Operatorul din sectorul alimentar trebuie să notifice medicului veterinar oficial informaţiile care pot genera preocupări privind sănătatea animală înainte de inspecţia veterinară ante-mortem a animalului în cauză.6) În cazul în care un animal ajunge la abator fără să fie însoţit de informaţii privind lanţul alimentar, operatorul trebuie să înştiinţeze de îndată medicul veterinar oficial despre aceasta. Sacrificarea animalului nu poate avea loc atât timp cât medicul veterinar oficial nu autorizează acest lucru.7) În cazul în care autoritatea competentă este de acord cu aceasta, informaţiile privind lanţul alimentar pot însoţi animalele la care se referă în momentul sosirii acestora la abator, în loc de cel puţin 24 de ore înainte de sosire, în cazul:a) animalelor din specia porcină, păsărilor de curte sau vânatului de crescătorie care au fost supuse unei inspecţii veterinare ante-mortem în exploataţia de origine, în cazul în care acestea sunt însoţite de un certificat semnat de medicul veterinar, prin care acesta arată că a examinat animalele la exploataţie şi că le consideră sănătoase;b) solipedelor domestice;c) animalelor care au fost sacrificate de urgenţă, în cazul în care acestea sunt însoţite de o declaraţie semnată de medicul veterinar care atestă concluziile favorabile ale inspecţiei veterinare ante-mortem; şid) animalelor care nu sunt furnizate abatorului direct de către exploataţia de origine.Este necesar ca operatorii abatoarelor să evalueze informaţiile pertinente. În cazul în care acceptă animalele pentru sacrificare, aceştia trebuie să comunice documentele menţionate la literele (a) şi (c) medicului veterinar oficial. Sacrificarea sau pregătirea pentru tranşare a animalelor nu poate avea loc înainte ca medicul veterinar oficial să autorizeze acest lucru.8) Este necesar ca operatorii din sectorul alimentar să verifice paşapoartele care însoţesc solipedele domestice pentru a se asigura că animalul este destinat sacrificării în vederea consumului uman. În cazul în care acceptă animalul pentru sacrificare, aceştia trebuie să dea paşaportul medicului veterinar oficial.

30

CERINŢE SPECIFICE

NOTA Întrucat absolenţii acestei facultaţi nu vor lucra în abatoare vom analiza din prezentul regulament numai aspecte legate de procesare, depozitare si comercializare

DEPOZITAREA ŞI TRANSPORTUL

Operatorii din sectorul alimentar trebuie să se asigure că depozitarea şi transportul cărnii de ungulate domestice sunt efectuate în conformitate cu următoarele cerinţe:(1) (a) Cu excepţia cazului în care există dispoziţii contrare, este necesar ca inspecţiaveterinară post-mortem să fie imediat urmată de o refrigerare în abator pentru a seasigura, în toate părţile cărnii, o temperatură care să nu fie mai mare de 3oC pentruorganele comestibile şi 7oC pentru celelalte tipuri de carne, după o curbă care săasigure o scădere continuă a temperaturii. Cu toate acestea, carnea poate fi tranşatăşi dezosată în timpul refrigerării (b) În timpul procesului de refrigerare trebuie să fie asigurată o ventilare corespunzătoare pentru a evita orice condens la suprafaţa cărnii.(2) Carnea trebuie să ajungă la temperatura prevăzută la punctul (1) şi să şi-o menţină înainte de depozitare şi în timpul acesteia.(3) Carnea trebuie să ajungă la temperatura prevăzută la punctul (1) şi să şi-o menţină înainte de transport şi în timpul acestuia. Cu toate acestea, transportul poate avea loc, de asemenea, cu autorizarea autorităţii competente, pentru a permite producţia de produse specifice, cu condiţia ca:(a) acest transport să se efectueze în conformitate cu cerinţele prevăzute de autoritatea competentă pentru transportul de la o unitate dată la alta; şi(b) carnea să părăsească de îndată abatorul sau o sală de tranşare care se află înaceeaşi clădire cu abatorul şi ca transportul să nu dureze mai mult de două ore.(4) Carnea destinată congelării trebuie să fie congelată fără întârzieri nejustificate, luând în considerare perioada de stabilizare, necesară eventual înainte de congelare.(5) În timpul depozitării şi transportului, carnea expusă trebuie separată de carnea ambalată, cu excepţia cazului în care aceasta este depozitată sau transportată în momente diferite sau astfel încât ambalajul şi modul de depozitare sau de transport să nu poată constitui o sursă de contaminare pentru carne.

MANIPULAREA VÂNATULUI SĂLBATIC MARE

(1) Este necesar ca după uciderea vânatului sălbatic mare, stomacurile şi intestinele să fie îndepărtate cât mai repede posibil şi, în cazul în care este necesar, să fie sângerate.(2) Persoana formată trebuie să efectueze o examinare a corpului şi viscerelor, îndepărtate eventual, pentru a identifica orice caracteristică care să indice un risc

31

privind sănătatea animală prezentat de carne. Este necesar ca această examinare să aibă loc de îndată ce este posibil după ucidere.(3) Carnea vânatului sălbatic mare este introdusă pe piaţă numai în cazul în care corpul este transportat până la o unitate de prelucrare a vânatului de îndată ce este posibil după examinarea prevăzută la punctul (2). Aşa cum precizează punctul (4), este necesar ca viscerele să însoţească animalul. Este necesar ca acestea să poată fi identificate ca aparţinând unui animal dat.(4) (a) În cazul în care, cu ocazia examinării prevăzute la punctul (2), nu este identificată nici o caracteristică anormală, în cazul în care nu a fost observat nici uncomportament anormal înainte de ucidere şi nu există suspiciunea nici unei contaminări a mediului înconjurător, persoana formată trebuie să ataşeze corpului animalului o declaraţie numerotată care atestă această situaţie. De asemenea, declaraţia trebuie să indice data, ora şi locul uciderii. În acest caz, capul şi viscerele nu trebuie să însoţească corpul animalului, cu excepţia speciilor care pot fi purtătoare de trichinoză (porcine, solipede şi altele), al căror cap (cu excepţia colţilor) şi diafragma trebuie să însoţească corpul animalului. Cu toate acestea, este necesar ca vânătorii să respecte orice cerinţă suplimentară impusă de statul membru în care are loc vânătoarea, în special pentru a permite monitorizarea anumitor reziduuri şi substanţe în conformitate cu Directiva 96/23/CE.(b) În alte circumstanţe, capul (cu excepţia colţilor şi coarnelor) şi toate viscerele, cuexcepţia stomacului şi intestinelor, trebuie să însoţească corpul animalului.Persoana formată care a efectuat examinarea trebuie să informeze autoritatea competentă cu privire la caracteristicile anormale, comportamentul anormal sau suspiciunea de contaminare a mediului înconjurător care au împiedicat-o să întocmească o declaraţie în conformitate cu punctul (a).(c) În cazul în care nu este disponibilă nici o persoană formată pentru efectuareaexaminării prevăzute la alineatul (2) într-un caz special, capul (cu excepţia colţilor şi coarnelor) şi toate viscerele, cu excepţia stomacului şi intestinelor, trebuie să însoţească corpul animalului.(5) Refrigerarea trebuie să înceapă într-un interval de timp rezonabil după ucidereaanimalului şi carnea să aibă în întregime o temperatură care să nu fie mai mare de 7oC. În cazul în care condiţiile de climă o permit, nu este necesară o refrigerare activă.(6) Este interzisă orice îngrămădire a animalelor în timpul transportului spre unitatea de prelucrare.(7) Este necesar ca vânatul sălbatic mare livrat unei unităţi de prelucrare a vânatului să fie prezentat autorităţii competente pentru inspecţia veterinară.(8) În plus, vânatul sălbatic mare poate fi jupuit şi introdus pe piaţă numai dacă:(a) înainte de jupuire, este depozitat şi manipulat separat de celelalte produse alimentare şi nu este congelat; şi(b) după jupuire, face obiectul unei inspecţii veterinare finale în conformitate cuRegulamentul (CE) nr. 854/2004.(9) Normele prevăzute de secţiunea I capitolul V se aplică tranşării şi dezosării vânatului sălbatic mare.

32

MANIPULAREA VÂNATULUI SĂLBATIC MIC

(1) Persoana formată trebuie să efectueze o examinare care să permită identificarea oricărei caracteristici care indică un risc privind sănătatea animală prezentat de carne. Este necesar ca această examinare să aibă loc de îndată ce este posibil după ucidere.(2) În cazul în care, cu ocazia acestei examinări, sunt constatate caracteristici anormale, se observă un comportament anormal înainte de ucidere sau există suspiciunea unei contaminări a mediului înconjurător, este necesar ca persoana formată să informeze autoritatea competentă despre aceasta.(3) Carnea vânatului sălbatic mic poate fi introdusă pe piaţă numai dacă animalul este transportat până la o unitate de prelucrare a vânatului de îndată ce este posibil după examinarea prevăzută la punctul (1).(4) Refrigerarea trebuie să înceapă într-un interval de timp rezonabil după ucidereaanimalului şi să cuprindă carnea în întregime la o temperatură care să nu fie mai mare de 4oC. În cazul în care condiţiile de climă o permit, nu este necesară o refrigerare activă.(5) Este necesar ca eviscerarea să fie efectuată sau încheiată fără întârziere la sosirea în unitatea de prelucrare a vânatului, cu excepţia cazului în care autoritatea competentă autorizează practici diferite.(6) Este necesar ca vânatul sălbatic mic încredinţat unei unităţi de prelucrare a vânatului să fie prezentat autorităţii competente pentru inspecţia veterinară.

CARNE TOCATĂ, PREPARATE DIN CARNE ŞI CARNE SEPARATĂMECANIC (CSM)

CERINŢE CARE SE APLICĂ UNITĂŢILOR DE PRODUCŢIE

Este necesar ca operatorii din sectorul alimentar care operează în unităţi pentru producţia de carne tocată, de preparate din carne şi de carne separată mecanic (CSM) să se asigure că aceste unităţi:(1) sunt construite astfel încât să se evite contaminarea cărnii şi a produselor, în special:(a) prin faptul că permit desfăşurarea continuă a operaţiunilor sau(b) prin faptul că se asigură prelucrarea în mod separat a loturilor de producţie diferite;(2) dispun de spaţii care permit depozitarea cărnii şi a produselor ambalate separat de carnea şi produsele neambalate, cu excepţia situaţiei în care acestea sunt depozitate în momente diferite sau astfel încât ambalajele şi modul de depozitare nu pot constitui o sursă de contaminare pentru carne sau produse;

33

(3) sunt dotate cu spaţii echipate astfel încât să se asigure respectarea cerinţelor privind temperatura;(4) dispun, pentru personalul care manipulează carnea şi produsele neambalate, de un echipament pentru spălarea mâinilor dotat cu robinete proiectate pentru prevenirea răspândirii contaminărilor;(5) dispun de instalaţii pentru dezinfectarea instrumentelor cu apă caldă la o temperatură de cel puţin 82oC sau de un alt sistem care are un efect echivalent.

CERINŢE CARE SE APLICĂ MATERIILOR PRIME

Este necesar ca operatorii din sectorul alimentar care produc carne tocată, preparate din carne şi carne separată mecanic (CSM) să se asigure că materiile prime utilizate respectă următoarele cerinţe:(1) Materiile prime utilizate pentru prepararea cărnii tocate trebuie să respecte următoarele cerinţe:(a) Este necesar ca acestea să respecte cerinţele care se aplică în cazul cărniiproaspete.(b) Este necesar ca acestea să fi fost preparate din muşchi scheletici, inclusiv dinţesuturile grase aferente acestora.(c) Acestea nu pot fi obţinute din:(i) resturi de la tranşare sau fasonare (altele decât resturile de muşchi întregi);(ii) carne separată mecanic (CSM);(iii) carne care conţine fragmente de oase sau de piele; sau(iv) carne care provine de la cap, cu excepţia maseterilor, porţiunea care nu estemusculară de linea alba, regiunea carpiană şi tarsiană, resturi de carne curăţată depe oase şi muşchi ai diafragmei (cu excepţia cazului în care a fost eliminatămembrana seroasă).(2) Următoarele materii prime pot fi utilizate pentru preparatele din carne:(a) carnea proaspătă;(b) carnea care respectă cerinţele de la punctul (1); şi(c) atunci când este evident că aceste preparate din carne nu sunt destinate consumului înainte de a fi fost supuse unui tratament termic;(i) carnea care rezultă din tocarea sau fragmentarea cărnii în conformitate cu cerinţelemenţionate la punctul (1), cu excepţia celor prevăzute la punctul 1 litera (c) punctul (i); (3) Materiile prime utilizate pentru producerea cărnii separate mecanic (CSM) trebuie să respecte următoarele cerinţe:(a) Este necesar ca acestea să respecte cerinţele care se aplică în cazul cărniiproaspete.(b) Nu este autorizată utilizarea următoarelor părţi pentru producerea cărnii separatemecanic (CSM):(i) pentru păsările de curte: ghearele, pielea gâtului şi capul;(ii) pentru celelalte animale: oasele capului, labele, coada, femurul, tibia, peroneul,humerusul, radiusul şi cubitusul.

34

IGIENA ÎN TIMPUL PRODUCŢIEI ŞI DUPĂ PRODUCŢIE

Este necesar ca operatorii din sectorul alimentar care produc carne tocată, preparate din carne şi carne separată mecanic să asigure respectarea următoarelor cerinţe:(1) Este necesar ca operaţiunile efectuate în cazul cărnii să fie organizate astfel încât să se evite sau să se reducă pe cât posibil orice contaminare. În acest scop, este necesar ca operatorii din sectorul alimentar să asigure că, în special, carnea utilizată:(a) este menţinută la o temperatură care să nu fie mai mare de 4oC pentru păsările de curte, 3oC pentru organe comestibile şi 7oC pentru alte tipuri de carne; şi(b) este introdusă progresiv şi în funcţie de nevoi în spaţiile de preparare;(2) Următoarele cerinţe se aplică producţiei de carne tocată şi de preparate din carne:(a) Cu excepţia cazului în care autoritatea competentă autorizează dezosarea cărniiimediat înainte de tocare, carnea congelată sau congelată rapid utilizată pentruprepararea cărnii tocate sau a preparatelor din carne trebuie să fie dezosată înaintede congelare. Aceasta poate fi depozitată numai pentru o perioadă limitată.(b) Atunci când a fost preparată din carne refrigerată, carnea tocată trebuie să fiepreparată:(i) fie, pentru păsările de curte, în termen de cel mult trei zile după sacrificareaanimalelor;(ii) fie, pentru alte animale, în termen de cel mult 6 zile după sacrificarea acestora;(iii) fie în termen de cel mult 15 zile după sacrificarea animalelor pentru carnea de vită dezosată şi ambalată în vid.(c) Imediat după producţie, carnea tocată şi preparatele din carne trebuie să fieîmpachetate şi/sau ambalate şi(i) răcite la o temperatură internă care să nu fie mai mare de 2oC pentru carnea tocatăşi 4oC pentru preparatele din carne; sau(ii) congelate la o temperatură internă care să nu fie mai mare de − 18oC.Aceste condiţii de temperatură trebuie să fie menţinute în timpul depozitării şi transportului.(3) Următoarele cerinţe se aplică producţiei şi utilizării cărnii separate mecanic (CSM) produse cu ajutorul unor tehnici care nu alterează structura oaselor utilizate în producţia de carne separată mecanic (CSM) şi al căror conţinut de calciu nu este mult mai mare decât cel al cărnii tocate.(a) Materiile prime de dezosat care provin dintr-un abator aflat la faţa locului nu pot fi mai vechi de 7 zile. În celelalte cazuri, acestea nu pot fi mai vechi de 15 zile. Cu toate acestea, carcasele de păsări de curte nu pot fi mai vechi de 3 zile.(b) Separarea mecanică trebuie efectuată imediat după dezosare.(c) În cazul în care nu este utilizată imediat după ce a fost obţinută, carnea separatămecanic (CSM) trebuie să fie împachetată şi ambalată, iar apoi refrigerată la o temperatură care să nu fie mai mare de 2oC sau congelată la o temperatură internă care să nu fie mai mare de −18oC. Aceste temperaturi trebuie menţinute în timpul depozitării şi transportului.(d) În cazul în care operatorul din sectorul alimentar a efectuat analize care demonstrează că toată carnea separată mecanic (CSM) respectă criteriile microbiologice care reglementează carnea tocată adoptate în conformitate cu

35

Regulamentul (CE) nr. 852/2004, aceasta poate fi utilizată în preparatele pe bază de carne despre care se ştie sigur că nu sunt destinate consumului înainte de a fi fost supuse unui tratament termic şi în produsele din carne.(e) Carnea separată mecanic (CSM) despre care se poate dovedi că nu respectă criteriile stabilite la punctul (d) poate fi utilizată numai pentru fabricarea produselor din carne tratate termic în unităţi autorizate în conformitate cu prezentul regulament.(4) Următoarele cerinţe se aplică producţiei şi utilizării cărnii separate mecanic (CSM) produse cu alte tehnici decât cele menţionate la punctul (3).(a) Atunci când provin dintr-un abator aflat la faţa locului, materiile prime pentru dezosat nu pot fi mai vechi de 7 zile. În celelalte cazuri, acestea nu pot fi mai vechi de 5 zile. Cu toate acestea, carcasele de păsări de curte nu pot fi mai vechi de 3 zile.(b) În cazul în care separarea mecanică nu intervine imediat după dezosare, oasele cucarne trebuie să fie depozitate şi transportate la o temperatură care să nu fie mai mare de 2oC sau, în cazul în care sunt congelate, la o temperatură care să nu fie mai mare de −18oC.(c) Oasele cu carne care provin din carcase congelate nu pot fi recongelate.(d) În cazul în care nu este utilizată în ora următoare obţinerii, carnea separatămecanic (CSM) trebuie să fie imediat refrigerată la o temperatură care să nu fiemai mare de 20C.(e) În cazul în care, după refrigerare, carnea separată mecanic (CSM) nu esteprelucrată într-un interval de 24 de ore, este necesar ca aceasta să fie congelată încele 12 ore ale producţiei şi să ajungă, în şase ore, la o temperatură internă care sănu fie mai mare de −18oC.(f) Carnea separată mecanic congelată trebuie să fie împachetată sau ambalată înainte de a fi depozitată sau transportată, dar nu trebuie să fie depozitată mai mult de trei luni şi trebuie menţinută la o temperatură care să nu fie mai mare de −180C întimpul depozitării sau transportului.(g) Carnea separată mecanic (CSM) poate fi utilizată numai pentru fabricarea produselor pe bază de carne care fac obiectul unui tratament termic în unităţile autorizate în conformitate cu prezentul regulament.(5) Carnea tocată, preparatele de carne şi carnea separată mecanic nu pot fi recongelate după decongelare.

ETICHETAREA

(1) Pe lângă cerinţele prevăzute de Directiva 2000/13/CE24,operatorii din sectorul alimentar trebuie să asigure conformitatea cu cerinţa de la punctul (2) dacă şi în măsura în care o cer normele naţionale ale statului membru pe teritoriul căruia este introdus pe piaţă produsul.(2) Este necesar ca ambalajele destinate livrării la consumatorul final şi care conţin carne tocată provenind de la păsări de curte sau solipede sau preparate din carne care conţin carne separată mecanic să conţină o inscriptie prin care se atrage atenţia că aceste produse trebuie să fie fierte înainte de a fi consumate.

36

PRODUSE DIN CARNE

1. Este necesar ca operatorii din sectorul alimentar să se asigure că următoarele elemente nu sunt utilizate în scopul preparării produselor din carne: (a) organele aparatului genital al femelelor şi masculilor, cu excepţia testiculelor;(b) organele aparatului urinar, cu excepţia rinichilor şi vezicii;(c) cartilagiul laringelui, al traheei şi al bronhiilor extralobulare;(d) ochii şi pleoapele;(e) canalul auditiv extern;(f) ţesuturile corneene; şi(g) la păsările de curte, capul, cu excepţia crestei şi urechilor, a carunculei şi bărbii,esofagul, guşa, intestinele şi organele aparatului genital.(2) Toate tipurile de carne, inclusiv carnea tocată şi preparatele din carne, utilizate pentruprodusele din carne trebuie să respecte cerinţele privind carnea proaspătă. Cu toateacestea, carnea tocată şi preparatele din carne utilizate pentru produsele din carne nusunt supuse celorlalte cerinţe specifice din secţiunea V.

MOLUŞTELE BIVALVE VII

(1) Moluştele bivalve vii pot fi introduse pe piaţă în vederea vânzării cu amănuntul numai de către un centru de expediere în care trebuie să fie aplicată o marcă de identificare (2) Operatorii din sectorul alimentar pot accepta loturi de moluşte bivalve vii numai în cazul în care sunt respectate cerinţele prevăzute la alineatele (3)−(7) privinddocumentaţia.(3) Atunci când un operator din sectorul alimentar transferă un lot de moluşte bivalve vii între unităţi, lotul trebuie să fie însoţit până la sosirea în centrul de expediere sau în unitatea de prelucrare de un document de înregistrare.(4) Este necesar ca acest document de înregistrare să fie întocmit în cel puţin una dinlimbile oficiale ale statului membru în care se află unitatea de primire şi să conţină cel puţin informaţiile indicate în continuare:(a) În cazul loturilor de moluşte bivalve vii expediate din regiunea de producţie, documentul de înregistrare trebuie să conţină cel puţin următoarele informaţii:(i) identitatea şi adresa producătorului;(ii) data recoltării;(iii) localizarea zonei de producţie, descrisă cât de detaliat posibil, sau cu ajutorul unui număr de cod;(iv) starea de sănătate a zonei de producţie;(v) specia de scoici şi cantitatea acestora; şi(vi) destinaţia lotului.(b) În cazul loturilor de moluşte bivalve vii expediate dintr-o zonă de relocare,documentul de înregistrare trebuie să cuprindă cel puţin informaţiile menţionate lapunctul (a), precum şi următoarele informaţii:(i) locul unde se află zona de relocare;

37

(ii) durata relocării;(c) În cazul loturilor de moluşte bivalve vii expediate dintr-un centru de purificare,documentul de înregistrare trebuie să cuprindă cel puţin informaţiile menţionate lapunctul (a), precum şi următoarele informaţii:(i) adresa centrului de purificare;(ii) data purificării;(iii) data intrării şi data ieşirii din centrul de relocare.(5) Este necesar ca operatorii din sectorul alimentar care expediază loturi de moluştebivalve vii să completeze în mod lizibil şi de neşters secţiunile pertinente dindocumentul de înregistrare. Operatorii din sectorul alimentar care primesc loturi trebuie să aplice pe document o ştampilă care indică data de primire a lotului sau să înregistreze data de primire în alt fel.(6) Operatorii din sectorul alimentar trebuie să păstreze un exemplar din documentul de înregistrare privind fiecare lot expediat şi primit, timp de cel puţin douăsprezece luni după expediere sau primire (sau timp de o perioadă eventual mai lungă, stabilită de către autoritatea competentă.(7) Cu toate acestea,(a) în cazul în care personalul care recoltează moluştele bivalve vii operează şi lacentrul de expediere, la centrul de purificare, la zona de relocare sau la unitatea deprelucrare care primeşte moluştele bivalve vii şi(b) în cazul în care o autoritate competentă unică exercită o supraveghere asupratuturor unităţilor în cauză,documentele de înregistrare nu sunt necesare, în cazul în care autoritatea competentămenţionată este de acord.

PRODUSE PESCĂREŞTI

(1) În cazul în care produsele refrigerate neîmpachetate nu sunt distribuite, expediate, preparate sau prelucrate de îndată, după sosirea acestora într-o unitate la sol, este necesar ca acestea să fie depozitate la gheaţă şi într-un loc corespunzător. Este necesar să fie efectuată o reîngheţare ori de câte ori este necesar. Produsele pescăreşti proaspete împachetate trebuie să fie refrigerate la o temperatură apropiată de cea a gheţii care se topeşte.(2) Este necesar ca operaţiuni cum sunt decapitarea şi eviscerarea să fie efectuate în condiţii de igienă. Atunci când este posibil, din punct de vedere tehnic şi comercial, să se procedeze la eviscerare, este necesar ca aceasta să fie efectuată cât mai repede posibil după capturarea sau debarcarea produselor pescăreşti. Produsele trebuie spălate abundent cu apă potabilă sau, la bordul vasului, cu apă curată de îndată după aceste operaţiuni.(3) Este necesar ca operaţiuni cum sunt tranşarea fileului din peşte şi tranşarea să fierealizate astfel încât să se evite contaminarea sau murdărirea fileurilor şi a bucăţilor de carne. Fileurile şi bucăţile de peşte nu trebuie să stea pe mesele de lucru mai mult timp decât este necesar pentru prepararea lor. Este necesar ca fileurile şi bucăţile de peşte să fie împachetate şi, dacă este oportun, ambalate şi refrigerate cât mai repede posibil după preparare.

38

(4) Containerele utilizate pentru expedierea sau depozitarea produselor pescăreşti proaspete preparate şi neambalate şi păstrate la gheaţă trebuie să permită apei provenite din topirea gheţii să nu rămână în contact cu produsele.(5) Produsele pescăreşti proaspete întregi şi golite pot fi transportate şi conservate în apa refrigerată la bordul navelor. Acestea pot fi, de asemenea, transportate în continuare în apă refrigerată şi după debarcare şi pot fi transportate de la instalaţii de acvacultură până la sosirea în prima unitate la sol care exercită orice activitate, alta decât transport sau sortare.

D. CERINŢE PRIVIND PARAZIŢII

(1) Este necesar ca următoarele produse pescăreşti să fie congelate la o temperatură care să nu fie mai mare de −20oC în toate punctele produsului timp de cel puţin 24 de ore ; este necesar ca acest tratament să fie aplicat produsului crud sau produsului finit:(a) produsele pescăreşti care trebuie consumate crude sau aproape crude;(b) produsele pescăreşti care provin din următoarele specii dacă trebuie să fie supuse unui proces de afumare la rece în timpul căruia temperatura internă a produsului pescăresc nu este mai mare de 60oC:(i) heringul,(ii) macroul,(iii) sprotul,(iv) somonul (sălbatic) din Atlantic sau Pacific şi(v) produsele pescăreşti marinate şi/sau sărate, în cazul în care procedeul este insuficient pentru distrugerea larvelor de nematode.(2) Operatorii din sectorul alimentar nu sunt obligaţi să opteze pentru tratamentul menţionat la punctul (1):(a) în cazul în care există date epidemiologice care să indice că locurile de pescuit deorigine nu prezintă pericole privind sănătatea publică în ceea ce priveşte prezenţa paraziţilor şi(b) în cazul în care autoritatea competentă autorizează acest lucru.(3) Este necesar ca, la introducerea pe piaţă a produselor pescăreşti menţionate la punctul(1), cu excepţia cazului în care sunt furnizate consumatorului final, să fie însoţite de un document al fabricantului care să indice tipul de tratare la care au fost supuse.

ÎMPACHETAREA ŞI AMBALAREA PRODUSELOR PESCĂREŞTI

(1) Este necesar ca recipientele în care sunt conservate produsele pescăreşti proaspete la gheaţă să fie rezistente la apă şi să permită apei provenite din topirea gheţii să nu rămână în contact cu produsele.(2) Este necesar ca blocurile congelate, preparate la bordul navelor să fie bine împachetate corespunzător înainte de debarcare.

39

(3) Atunci când produsele pescăreşti sunt împachetate la bordul navei de pescuit, este necesar ca operatorii din sectorul alimentar să se asigure că materialul utilizat pentru împachetare:(a) nu constituie o sursă de contaminare;(b) este depozitat astfel încât să nu fie expus unor riscuri de contaminare; şi(c) atunci când se intenţionează a fi reutilizat, să fie uşor de curăţat şi, după caz, dedezinfectat.

DEPOZITAREA PRODUSELOR PESCĂREŞTI

Este necesar ca operatorii din sectorul alimentar care depozitează produse pescăreşti să asigure respectarea următoarelor cerinţe:(1) Este necesar ca produsele pescăreşti proaspete, produsele pescăreşti neprelucratedecongelate precum şi produsele din crustacee şi din moluşte fierte şi refrigerate să fie ţinute la o temperatură apropiată de cea a gheţii topite.(2) Este necesar ca produsele pescăreşti congelate să fie ţinute la o temperatură care să nu fie mai mare de −18oC în toate punctele; cu toate acestea, peştii întregi congelaţi în saramură şi destinaţi industriei conservelor pot fi ţinuţi la o temperatură care să nu fie mai mare de −9oC.(3) Este necesar ca produsele pescăreşti conservate vii să fie ţinute la o temperatură şi în condiţii care să nu le afecteze caracteristicile din punctul de vedere al siguranţeialimentelor şi al viabilităţii.

TRANSPORTUL PRODUSELOR PESCĂREŞTI

Este necesar ca operatorii din sectorul alimentar care transportă produse pescăreşti să asigure respectarea următoarelor cerinţe:(1) Este necesar ca, în timpul transportului, produsele pescăreşti să fie ţinute latemperaturile stabilite. În special:(a) produsele pescăreşti proaspete, produsele pescăreşti neprelucrate decongelate precum şi produsele din crustacee şi din moluşte fierte şi refrigerate trebuie să fie ţinute la o temperatură apropiată de cea a gheţii topite;(b) produsele pescăreşti congelate, cu excepţia peştilor congelaţi în saramură şi destinaţi industriei conservelor, trebuie să fie ţinute în timpul transportului la o temperatură omogenă în toată masa produsului care să nu fie mai mare de −18oC, fiind tolerate scurte fluctuaţii înspre limita superioară de cel mult 3oC .(2) Operatorii din sectorul alimentar nu sunt obligaţi să se conformeze dispoziţiilor de la punctul (1) litera (b) atunci când sunt transportate produse pescăreşti congelate de la un depozit frigorific până la o unitate autorizată pentru a fi decongelate de îndată după sosire, în vederea unei preparări şi/sau prelucrări atunci când distanţa parcursă este scurtă şi autoritatea competentă autorizează acest lucru.(3) În cazul în care produsele pescăreşti sunt conservate la gheaţă, apa provenită din topirea gheţii nu trebuie să rămână în contact cu produsele.

40

(4) Este necesar ca produsele pescăreşti destinate introducerii pe piaţă vii să fie transportate în condiţii care să nu le afecteze caracteristicile din punctul de vedere al siguranţei alimentelor şi al viabilităţii.

LAPTE CRUD ŞI PRODUSE LACTATE

CRITERII CARE SE APLICĂ LAPTELUI CRUD

(1) Până la stabilirea unor standarde în cadrul unei legislaţii mai specifice privind calitatea laptelui şi a produselor lactate, se aplică următoarele criterii în cazul laptelui crud.(2) Controlul trebuie să fie efectuat pe un număr reprezentativ de eşantioane de lapte crud colectat de la exploataţii de producţie a laptelui şi prelevate prin eşantionare aleatoare, în conformitate cu alineatele (3) şi (4). Controalele pot fi efectuate:(a) de către operatorul din sectorul alimentar care produce laptele,(b) de către operatorul din sectorul alimentar care colectează sau prelucrează laptele,(c) de către un grup de operatori din sectorul alimentar sau(d) în cadrul unui program de control naţional sau regional .(3) (a) Este necesar ca operatorii din sectorul alimentar să pună în aplicare proceduripentru ca laptele crud să întrunească următoarele criterii:(i) pentru laptele crud de vacă:Conţinutul de germeni la 30oC (pe ml) ≤ 100 000 (*)Conţinutul de celule somatice (pe ml) ≤ 400 000 (**)(ii) pentru laptele crud de la alte speciiConţinutul de germeni la 30oC (pe ml) ≤ 1 500 000 (*)(b) Cu toate acestea, în cazul în care laptele crud care provine de la alte specii decât vacile este destinat fabricării de produse fabricate cu lapte crud printr-un procedeu care nu implică nici un tratament termic, este necesar ca operatorii din sectorul alimentar să facă tot ce este necesar pentru ca laptele crud să întrunească următoarele criterii:Conţinutul de germeni la 30oC (pe ml) ≤ 500 000 (*)(*) Media geometrică variabilă constatată pe o perioadă de două luni, cu cel puţin două prelevări pe lună .(**) Media geometrică variabilă constatată pe o perioadă de trei luni, cu cel puţin o prelevare pe lună , cu excepţia cazului în care autoritatea competentă defineşte o altă metodologie pentru a lua în considerare variaţiile sezoniere ale nivelurilor de producţie.(4) Fără a aduce atingere Directivei 96/23/CE, este necesar ca operatorii din sectorulalimentar să pună în aplicare proceduri pentru evitarea introducerii pe piaţă a lapteluicrud:(a) al cărui conţinut de reziduuri de antibiotice depăşeşte nivelul autorizat pentru una din substanţele prevăzute de anexele I şi III la Regulamentul (CEE) nr. 2377/9027 ; sau(b) în cazul în care totalul combinat de reziduuri ale tuturor substanţelor antibiotice

41

depăşeşte o valoare maximă autorizată. 27 Regulamentul (CEE) nr. 2377/90 al Consiliului din 26 iunie 1990 de instituire a unei proceduri comunitare pentru stabilirea limitelor maxime ale reziduurilor de produse medicinale veterinare în alimentele de origine animală (5) În cazul în care laptele crud nu respectă dispoziţiile din alineatele (3) sau (4), estenecesar ca operatorii din sectorul alimentar să informeze autoritatea competentă şi să ia măsuri pentru remedierea situaţiei.

CERINŢE PRIVIND PRODUSELE LACTATE

I. CERINŢE PRIVIND TEMPERATURA

(1) Este necesar ca operatorii din sectorul alimentar să asigure că laptele, la sosirea în unitatea de prelucrare, este răcit rapid la o temperatură care nu este mai mare de 6oC şi este menţinut la această temperatură până la prelucrare.(2) Cu toate acestea, operatorii din sectorul alimentar pot păstra laptele la o temperatură mai mare:(a) în cazul în care prelucrarea începe de îndată după muls sau în patru ore după sosirea laptelui în unitatea de prelucrare; sau(b) în cazul în care autoritatea competentă autorizează o temperatură mai mare din motive tehnologice legate de producerea anumitor produse lactate.

II. CERINŢE PRIVIND TRATAMENTUL TERMIC

(1) Atunci când laptele crud sau produsele lactate sunt supuse unui tratament termic, este necesar ca operatorii din sectorul alimentar să asigure respectarea cerinţelor menţionate de Regulamentul (CE) nr. 852/2004, anexa II capitolul XI.(2) În cazul în care urmează să supună laptele crud unui tratament termic, este necesar ca operatorii din sectorul alimentar:(a) să ia în considerare procedurile puse la punct în conformitate cu principiile HACCP în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 854/2004 şi(b) să respecte cerinţele pe care le-ar putea formula autoritatea competentă în aceastăprivinţă atunci când autorizează unităţi sau efectuează controale în conformitate cuRegulamentul (CE) nr. 854/2004 privind organizarea controalelor oficiale.

III. CRITERII CARE SE APLICĂ LAPTELUI DE VACĂ CRUD

(1) Este necesar ca operatorii din sectorul alimentar care produc produse lactate să pună în aplicare proceduri pentru a asigura că, imediat înainte de prelucrare:(a) laptele de vacă crud utilizat pentru prepararea produselor lactate are conţinutul degermeni mai mic de 300 000 pe ml la o temperatură de 30oC; şi(b) laptele de vacă prelucrat folosit pentru prepararea produselor lactate are conţinutul de germeni mai mic de 100 000 pe ml la o temperatură de 30oC.

42

(2) În cazul în care laptele crud nu întruneşte criteriile stabilite la punctul (1), este necesar ca operatorii din sectorul alimentar să informeze autoritatea competentă şi să ia măsuri pentru a remedia situaţia.

ÎMPACHETARE ŞI AMBALARE

Este necesar ca închiderea ambalajelor destinate consumatorului să fie efectuată în unitatea unde a avut loc ultimul tratament termic al produselor lactate care se prezintă în formă lichidă, de îndată după umplere, cu ajutorul unor dispozitive de închidere care previne contaminarea.Sistemul de închidere trebuie să fie proiectat astfel încât după deschidere să rămână vizibil şi uşor de controlat faptul că ambalajul a fost deschis.

ETICHETAREA

(1) Pe lângă cerinţele prevăzute de Directiva 2000/13/CE, cu excepţia cazurilor menţionatela articolul 13, alineatele (4) şi (5) din această directivă, etichetarea trebuie să indice în mod clar:(a) în cazul laptelui crud destinat consumului uman ca atare, termenii „lapte crud”;(b) în cazul produselor din lapte crud, la care procesul de producţie nu comportă nicitratament termic nici tratament fizic sau chimic, termenii „cu lapte crud”.(2) Cerinţele de la punctul (1) se aplică produselor destinate comerţului cu amănuntul. Termenul „etichetaj” include orice ambalaj, document, plăcuţă, etichetă, inel sau banderolă care însoţesc sau se referă la aceste produse.

OUĂ ŞI PRODUSE DIN OUĂ

OUĂ

(1) În spaţiile producătorului şi până la vânzarea către cumpărător, este necesar ca ouăle să fie ţinute curate, uscate, ferite de mirosuri străine, protejate eficient contra loviturilor şi ferite de acţiunea directă a soarelui.(2) Este necesar ca ouăle să fie depozitate şi transportate la o temperatură, de preferinţă constantă, care este cea mai potrivită pentru a asigura o conservare optimă a calităţilor acestora cu privire la igienă.(3) Este necesar ca ouăle să fie livrate consumatorului în termen de cel mult 21 de zile după ouat.

PRODUSE DIN OUĂ

I. CERINŢE CARE SE APLICĂ UNITĂŢILOR

Este necesar ca operatorii din sectorul alimentar să se asigure că unităţile care fabrică produse din ouă sunt construite, proiectate şi echipate astfel încât să asigure efectuarea următoarelor operaţiuni în mod separat:

43

(1) spălarea, uscarea şi dezinfectarea ouălor murdare, după caz;(2) spargerea ouălor, colectarea conţinutului acestora şi îndepărtarea fragmentelor de coajă şi de membrană; şi(3) alte operaţiuni decât cele menţionate la punctele (1) şi (2).

II. MATERII PRIME UTILIZATE PENTRU FABRICAREA PRODUSELOR DIN OUĂ

Este necesar ca operatorii din sectorul alimentar să se asigure că materiile prime utilizate pentru fabricarea produselor din ouă respectă următoarele cerinţe:(1) Cojile ouălor utilizate la fabricarea produselor din ouă trebuie să fie total dezvoltate şi să nu prezinte crăpături. Cu toate acestea, ouăle crăpate pot fi utilizate pentru fabricarea produselor din ouă în cazul în care unitatea de producţie sau un centru de ambalare le livrează direct unei unităţi de prelucrare unde este necesar ca acestea să fie sparte cât mai repede posibil.(2) Ouăle lichide obţinute într-o unitate autorizată în acest sens pot fi utilizate ca materii prime.

III. CERINŢE SPECIFICE CU PRIVIRE LA IGIENĂ CARE SE APLICĂ FABRICĂRII PRODUSELOR DIN OUĂ

Este necesar ca operatorii din sectorul alimentar să se asigure că toate operaţiunile sunt efectuate astfel încât să se evite orice contaminare în timpul producţiei, al manipulării şi al depozitării produselor din ouă, în special, asigurând respectarea următoarelor cerinţe:(1) Ouăle pot fi sparte numai dacă sunt curate şi uscate.(2) Ouăle trebuie sparte astfel încât să fie redusă la minim contaminarea, având grijă în special ca această operaţiune să fie efectuată în mod corespunzător separat de celelalte. Este necesar ca ouăle crăpate să fie prelucrate de îndată ce este posibil.(3) Ouăle care nu sunt ouă de găină, de curcă şi de bibilică trebuie să fie manipulate şi prelucrate separat. Este necesar ca toate echipamentele să fie curăţate şi dezinfectate înaintea reluării prelucrării ouălor de găină, de curcă şi de bibilică.(4) Conţinutul ouălor nu trebuie să fie extras prin centrifugare sau zdrobire; de asemenea, este interzisă utilizarea centrifugării cojilor goale pentru a extrage din acestea reziduuri de albuş destinate consumului uman.(5) După spargere, este necesar ca produsul din ouă să fie supus integral, cât mai repede posibil, unei prelucrări care să elimine riscurile microbiologice sau să le aducă la un nivel acceptabil. Un lot a cărui prelucrare a fost insuficientă poate fi supus fără întârziere unei noi prelucrări în aceeaşi unitate, cu condiţia ca această prelucrare să îl facă propriu pentru consumul uman. În cazul în care se constată că lotul este impropriu pentru consumul uman, este necesar ca acesta să fie distrus pentru a asigura că nu va mai fi utilizat pentru consumul uman.(6) Nu este cerută nici o prelucrare pentru albuşul destinat fabricării de albumină uscată sau cristalizată care urmează să fie supus unui tratament termic.

44

(7) În cazul în care prelucrarea nu este efectuată de îndată după spargere, este necesar ca ouăle lichide să fie depozitate fie congelate, fie la o temperatură care să nu fie mai mare de 4oC. Această perioadă de depozitare înaintea prelucrării la 4ºC nu trebuie să fie mai mare de 48 de ore. Cu toate acestea, aceste cerinţe nu se aplică produselor care trebuie să facă obiectul unei eliminări a zaharurilor, în cazul în care acest proces este realizat cât mai repede posibil.(8) Este necesar ca produsele nestabilizate pentru a fi păstrate la o temperatură ambientă să fie aduse la o temperatură care să nu fie mai mare de 4oC. Pentru produsele care urmează să fie congelate, congelarea trebuie efectuată de îndată după prelucrare.

PULPE DE PUI DE BALTĂ ŞI MELCI DE MARE

Este necesar ca operatorii din sectorul alimentar care prepară pulpe de pui de baltă sau melci de mare pentru consumul uman să asigure respectarea următoarelor cerinţe:(1) Este necesar ca puii de baltă şi melcii de mare să fie sacrificaţi într-o unitate construită, amenajată şi echipată în acest sens.(2) Este necesar ca unităţile în care sunt preparate pulpele de pui de baltă să dispună de un spaţiu rezervat depozitării şi spălării puilor de baltă vii, sacrificării şi sângerării acestora. Este necesar ca acest spaţiu să fie separat fizic de sala de preparare.(3) Puii de baltă şi melcii de mare care mor altfel decât prin sacrificarea în unitate nutrebuie preparaţi pentru consumul uman.(4) Este necesar ca puii de baltă şi melcii de mare să facă obiectul unei examinăriorganoleptice efectuate prin sondaj. În cazul în care în urma acestei examinări seconsideră că puii de baltă şi melcii de mare pot prezenta un pericol, aceştia nu maitrebuie utilizaţi pentru consumul uman.(5) De îndată după preparare, este necesar ca pulpele de pui de baltă să fie spălate din abundenţă cu apă potabilă curentă apoi refrigerate fără întâziere la o temperaturăapropiată de cea a gheţii care se topeşte, congelate sau prelucrate.(6) Este necesar ca, după sacrificare, hepatopancreasul melcilor de mare, în cazul în care poate prezenta un pericol, să fie îndepărtat şi nu trebuie să fie utilizat pentru consumul uman.

GRĂSIMI ANIMALE TOPITE ŞI JUMĂRI

Este necesar ca operatorii din sectorul alimentar să se asigure că unităţile de colectare sau de prelucrare a materiilor prime destinate producţiei de grăsimi animale topite şi de jumări respectă următoarele cerinţe:(1) centrele care răspund de colectarea materiilor prime şi ulterior de transportul acestora la unităţile de prelucrare trebuie să fie dotate cu instalaţii pentru depozitarea materiilor prime la o temperatură care să nu fie mai mare de 7oC.(2) Este necesar ca fiecare unitate de prelucrare să dispună de:(a) instalaţii de refrigerare;

45

(b) un spaţiu de expediere, cu excepţia cazului în care unitatea expediază grăsimi animale topite numai în cisterne; şi(c) în cazul în care este necesar, echipamente corespunzătoare pentru prepararea produselor din grăsimi animale topite amestecate cu alte produse alimentare şi/sau condimente.(3) Cu toate acestea, instalaţiile de refrigerare prevăzute la punctele (1) şi (2) a) nu sunt necesare în cazul în care dispozitivul de aprovizionare cu materii prime oferă garanţii că acestea nu sunt niciodată depozitate sau transportate fără refrigerare activă altfel decât în condiţiile descrise în capitolul II punctul (1) d).

GELATINA

(1) Este necesar ca operatorii din sectorul alimentar care fabrică gelatină să asigurerespectarea cerinţelor prevăzute de prezenta secţiune. (2) Următoarele materii prime pot fi utilizate pentru producţia de gelatină care urmează să fie utilizată în produse alimentare:oasele:,pielea de rumegătoare de crescătorie;pielea de porc;pielea de păsări de curte; tendoanele şi nervii;pielea de vânat sălbatic şi pielea şi oasele de peşte.(2) Este interzisă utilizarea pieilor în cazul în care acestea au făcut obiectul unei operaţiuni de tanare sau această operaţiune a fost încheiată sau nu.(3) Este necesar ca materiile prime enumerate la punctele (2) a) − (2) e) să provină de la animale care au fost sacrificate într-un abator şi despre care s-a constatat, după efectuarea inspecţiei veterinare ante-mortem şi post-mortem, că au carcase proprii pentru consumul uman sau, în cazul pieilor de vânat sălbatic, de la vânat sălbatic considerat propriu pentru consumul uman.

COLAGENUL

(1) Este necesar ca operatorii din sectorul alimentar care fabrică colagen să asigurerespectarea cerinţelor prevăzute de prezenta secţiune. (2) Următoarele materii prime pot fi utilizate pentru producţia de colagen care urmează să fie utilizat în produse alimentare:(a) pielea de rumegătoare de crescătorie;(b) pielea şi oasele de porc;(c) pielea şi oasele de păsări de curte;(d) tendoanele;(e) pielea de vânat sălbatic; şi(f) pielea şi oasele de peşte.(2) Este interzisă utilizarea pieilor în cazul în care acestea au făcut obiectul unei operaţiuni de tanare fie că această operaţiune a fost încheiată sau nu.(3) Este necesar ca materiile prime enumerate la punctele (2) a) − (2) d) să provină de la animale care au fost sacrificate într-un abator şi despre care s-a constatat, dupăefectuarea inspecţiei veterinare ante-mortem şi post-mortem, că au carcase proprii pentru consumul uman sau, în cazul pieilor de vânat sălbatic, de la vânat sălbatic considerat propriu pentru consumul uman.

46

REGULAMENTUL (CE) nr. 854 / 2004DE STABILIRE A NORMELOR SPECIFICE DE ORGANIZARE A CONTROALELOR OFICIALE PRIVIND PRODUSELE DE ORIGINE ANIMALĂ DESTINATE CONSUMULUI UMAN

al Parlamentului european şi al Consiliului europei din 29 aprilie 2004

NOTA Întrucat absolenţii acestei facultaţi nu vor lucra în abatoare vom analiza din prezentul regulament numai aspecte legate de procesare, depozitare si comercializare

DOMENIUL DE APLICARE

(1) Prezentul regulament stabileste norme specifice de organizare a controalelor oficiale privind produsele de origine animală.(2) Prezentul regulament se aplică numai activitătilor si persoanelor care tin de domeniul de aplicare al Regulamentului (CE) nr. 853/2004.(3) Realizarea controalelor oficiale în temeiul prezentului regulament nu aduce atingere răspunderii juridice primare a operatorilor din sectorul alimentar, care constă în asigurarea sigurantei alimentelor în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 178/2002 al Parlamentului European si al Consiliului din 28 ianuarie 2002 de stabilire a principiilor generale si a cerintelor generale ale legislatiei comunitare, de instituire a Autoritătii Europene pentru Siguranta Alimentelor si de stabilire a procedurilor privind siguranta alimentelor [7], si răspunderii civile sau penale care decurge din nerespectarea obligatiilor acestora.

CONTROALE OFICIALE PRIVIND UNITĂŢI COMUNITAREAUTORIZAREA UNITĂŢILOR(1) (a) În cazul în care legislatia comunitară cere ca unitătile să fie autorizate, autoritatea competentă procedează la o vizită la fata locului. Aceasta acordă autorizatie unei unităti pentru activitătile în cauză numai în cazul în care operatorul din sectorul alimentar a demonstrat că unitatea respectivă respectă cerintele relevante din Regulamentele (CE) nr. 852/2004 si (CE) nr. 853/2004, precum si alte cerinte relevante din legislatia alimentară.(b) Autoritatea competentă poate acorda o autorizatie conditionată în cazul în care vizita la fata locului permite să se tragă concluzia că unitatea respectă toate cerintele privind infrastructura si echipamentul. Aceasta acordă autorizatia definitivă numai în cazul în care o nouă vizită pe teren, efectuată în trei luni după acordarea autorizatiei conditionate, dovedeste că unitatea respectă celelalte

47

cerinte prevăzute la litera (a). În cazul în care au fost realizate progrese evidente, dar unitatea nu respectă în continuare toate aceste cerinte, autoritatea competentă poate prelungi autorizatia conditionată. Cu toate acestea, durata unei autorizatii conditionate nu poate fi mai mare de sase luni în total.(2) În ceea ce priveste navele fabrică si navele frigorifice sub pavilionul unui stat membru, se pot prelungi, după caz, perioadele maxime de trei si sase luni privind autorizarea conditionată a altor unităti. Cu toate acestea, durata unei autorizatii conditionate nu poate fi mai mare de douăsprezece luni în total. Inspectiile acestor nave se efectuează în conformitate cu anexa III.(3) Autoritatea competentă dă tuturor unitătilor desemnate, inclusiv celor care au obtinut o autorizatie conditionată, un număr de autorizatie, căruia i se pot adăuga coduri pentru a indica tipurile de produse de origine animală fabricate. În ceea ce priveste pietele cu ridicata, la numărul de autorizatie se pot adăuga numere secundare care să indice unitătile sau grupurile de unităti de vânzare sau de fabricare a produselor de origine animală.(4) (a) Autoritatea competentă examinează autorizarea unitătilor în momentul în care efectuează controalele oficiale în conformitate cu articolele 4–8.(b) În cazul în care autoritatea competentă constată nereguli grave sau în cazul în care este constrânsă să ceară încetarea productiei de mai multe ori într-o unitate şi în cazul în care operatorul din sectorul alimentar nu este în măsură să furnizeze garantii corespunzătoare în ceea ce priveste productia viitoare, aceasta demarează procedurile de retragere a autorizatiei unitătii. Cu toate acestea, autoritatea competentă poate suspenda autorizatia eliberată unei unităti în cazul în care operatorul din sectorul alimentar poate garanta că va remedia neregulile într-un termen rezonabil.(c) Pentru pietele cu ridicata, autoritatea competentă poate retrage sau suspenda autorizatia pentru anumite unităti sau grupuri de unităti.(5) Alineatele (1), (2) si (3) se aplică de asemenea:(a) unitătilor care au început introducerea pe piată a produselor de origine animală la data aplicării prezentului regulament sau după această dată (b) unitătilor care introduc deja pe piată produse de origine animală, dar care nu erau supuse unei obligatii precedente de autorizare. În acest caz, vizita la fata locului a autoritătii competente necesară în temeiul alineatului (1) se efectuează imediat ce este posibil.Alineatul (4) se aplică, de asemenea, unitătilor desemnate care au introdus pe piată produse de origine animală în conformitate cu legislatia comunitară imediat înainte de aplicarea prezentului regulament.(6) Statele membre actualizează listele unitătilor desemnate si, de asemenea, înscriu fiecare număr de autorizatie si alte informatii relevante si le fac accesibile celorlalte state membre si publicului într-un mod care poate fi precizat în conformitate cu procedura mentionată la articolul 19 alineatul (2).

48

Principii generale în domeniul controalelor oficiale privind toate produsele de origine animală care intră în domeniul de aplicare a prezentului regulament(1) Statele membre se asigură că operatorii din sectorul alimentar oferă toată asistenta necesară pentru a garanta punerea în aplicare în mod eficient a controalelor oficiale de către autoritatea competentă.Acestea asigură, în special:- accesul la toate clădirile, spatiile, instalatiile sau alte infrastructuri;- prezentarea oricărui document sau registru cerut în temeiul prezentului regulament sau pe care autoritatea competentă îl consideră necesar pentru a evalua situatia.(2) Autoritatea competentă efectuează controale oficiale pentru a se asigura că operatorii din sectorul alimentar respectă cerintele prevăzute în:(a) Regulamentul (CE) nr. 852/2004;(b) Regulamentul (CE) nr. 853/2004 (c) Regulamentul (CE) nr. 1774/2002.(3) Controalele oficiale mentionate la alineatul (1) cuprind:(a) audituri privind buna practică de igienă si procedurile bazate pe analiza riscurilor si puncte critice de control (HACCP);(b) controalele oficiale definite în articolele 5–8(c) orice sarcină specială de audit stabilită în anexe.(4) Auditurile privind buna practică de igienă verifică dacă operatorii din sectorul alimentar aplică în mod curent si corect procedurile privind cel putin următoarele puncte:(a) controalele informatiilor privind lantul alimentar;(b) proiectarea si întretinerea spatiilor si echipamentelor;(c) igiena preoperatională, operatională si postoperatională;(d) igiena personalului;(e) pregătirea în domeniul igienei si al procedurilor de lucru;(f) lupta împotriva dăunătorilor;(g) calitatea apei;(h) controlul temperaturii(i) controalele mărfurilor alimentare, care intră si ies din unitate, si ale documentelor care le însotesc.(5) Auditurile privind procedurile bazate pe sistemul HACCP verifică dacă operatorii din sectorul alimentar aplică aceste proceduri în mod permanent si corect, având în mod special grijă ca procedurile să ofere garantiile definite în sectiunea II din anexa II la Regulamentul (CE) nr. 853/2004. Acestea stabilesc, în special, dacă procedurile oferă garantii, în măsura posibilului, că produsele de origine animală:

49

(a) sunt în conformitate cu criteriile microbiologice stabilite în cadrul legislatiei comunitare;(b) sunt în conformitate cu legislatia comunitară privind reziduurile, contaminantii si substantele interzise(c) nu prezintă riscuri fizice cum ar fi corpurile străine.În cazul în care, în conformitate cu articolul 5 din Regulamentul (CE) nr. 852/2004, un operator din sectorul alimentar recurge la procedeele indicate în ghidurile pentru aplicarea principiilor sistemului HACCP în loc să-si stabilească propriile proceduri specifice, controlul trebuie să verifice dacă aceste ghiduri sunt utilizate corect.(6) Verificarea respectării cerintelor Regulamentului (CE) nr. 853/2004 privind aplicarea mărcilor de identificare se efectuează în toate unitătile desemnate în conformitate cu regulamentul mentionat, pe lângă controlul respectării altor cerinte din domeniul trasabilitătii.(7) În ceea ce priveste abatoarele, unitătile de manipulare a vânatului si sectiile de transare care comercializează carne proaspătă, sarcinile de audit prevăzute la alineatele (3) si (4) sunt puse în aplicare de către un medic veterinar oficial.(8) La punerea în aplicare a sarcinilor de audit, autoritatea competentă urmăreste, în mod special:(a) să se asigure că, în toate etapele procesului de productie, personalul si activitătile acestuia în unitate respectă cerintele relevante ale regulamentelor mentionate la alineatul (1) literele (a) si (b). Pentru a-si completa controlul, autoritatea competentă poate efectua controale de aptitudine pentru a se asigura că, din punctul de vedere al competentelor, personalul respectă parametrii specificati;(b) să verifice toate înregistrările relevante ale operatorilor din sectorul alimentar;(c) să preleve esantioane pentru analizele de laborator, în cazul în care este necesar(d) să justifice elementele luate în considerare si rezultatele auditului.(9) Natura si intensitatea sarcinilor de audit privind fiecare unitate sunt în functie de riscul estimat. În acest sens, autoritatea competentă evaluează periodic:(a) riscurile pentru sănătatea publică si, după caz, pentru sănătatea animală;(b) în cazul abatoarelor, aspectele legate de bunăstarea animalelor;(c) tipul de prelucrare efectuat si rezultatele acesteia(d) înregistrările anterioare ale operatorului din sectorul alimentar în ceea ce priveste respectarea legislatiei privind alimentele.

50

CARNE PROASPĂTĂ

1. Medicul veterinar oficial realizează sarcinile de inspectie în abatoarele, unitătile de prelucrare a vânatului si sectiile de transare care comercializează carne proaspătă, în conformitate cu cerintele generale prevăzute la anexa I capitolul II sectiunea I si cu cerintele specifice din sectiunea IV, în special în ceea ce priveste:(a) informatiile privind lantul alimentar;(b) inspectia ante-mortem;(c) bunăstarea animalelor;(d) inspectia post-mortem;(e) materialele cu riscuri specificate si alte subproduse de origine animală(f) testele de laborator.2. Marcarea privind sănătatea pentru carcasele de ungulate domestice, de vânat de crescătorie, mamifere altele decât lagomorfele, de vânat mare sălbatic precum si semicarcasele, sferturile si bucătile rezultate din portionarea semicarcaselor în trei bucăti mari se efectuează în abator si în unitătile de prelucrare a vânatului în conformitate cu anexa I capitolul III sectiunea I. Mărcile de sănătate sunt aplicate de către medicul veterinar oficial sau cu responsabilitatea acestuia imediat după controalele oficiale în cazul în care acestea nu au constatat nici una dintre neregulile care pot transforma carnea în carne improprie pentru consumul uman.3. După ce a efectuat controalele prevăzute la punctele 1 şi 2, medicul veterinar oficial ia măsurile corespunzătoare enuntate în anexa I sectiunea II, în special în ceea ce priveste:(a) comunicarea rezultatelor inspectiei;(b) deciziile privind informatiile referitoare la lantul alimentar,(c) deciziile privind animalele vii;(d) deciziile privind bunăstarea animalelor(e) deciziile privind carnea.4. Personalul auxiliar oficial poate asista medicul veterinar oficial la efectuarea controalelor derulate în conformitate cu anexa I sectiunile I si II, asa cum este specificat în sectiunea III capitolul I. În acest caz, acestia functionează în cadrul unei echipe independente.5. (a) Statele membre se asigură că dispun de un număr suficient de agenti oficiali pentru efectuarea controalelor oficiale a căror necesitate este mentionată în cadrul anexei I cu frecventa prevăzută în sectiunea III capitolul II.(b) Se monitorizează un demers bazat pe riscuri pentru evaluarea numărului de agenti oficiali a căror prezentă este necesară pe linia de sacrificare a unui anumit

51

abator. Acest număr este stabilit de către autoritatea competentă si este suficient pentru a permite respectarea tuturor cerintelor prezentului regulament.6. (a) Statele membre pot autoriza personalul din abatoare să participe la controalele oficiale, autorizându-l să realizeze, sub îndrumarea medicului veterinar oficial, anumite sarcini specifice legate de productia de carne de pasăre si de lagomorfe, în conformitate cu anexa I sectiunea III capitolul III partea A. În acest caz, acestea asigură că personalul care efectuează aceste sarcini:(i) este calificat si urmează o formare profesională în conformitate cu aceste dispozitii;(ii) lucrează independent de personalul de productie (iii) notifică orice deficientă medicului veterinar oficial.(b) Statele membre pot, de asemenea, autoriza personalul din abatoare să procedeze la o esantionare specifică si la testări în conformitate cu anexa I sectiunea III capitolul III partea B.7. Statele membre se asigură ca medicii veterinari oficiali si personalul auxiliar oficial să fie calificati si să urmeze o formare profesională.

CONTROALE OFICIALE PRIVIND MOLUȘTELE BIVALVE VII

(1) Este necesar ca autoritatea competentă să stabilească amplasarea si limitele zonelor de productie si de relocare pe care le clasifică. În cazul în care este necesar, aceasta poate îndeplini această cerintă în cooperare cu operatorul din sectorul alimentar.(2) Este necesar ca autoritatea competentă să clasifice zonele de productie în care autorizează recoltarea molustelor bivalve vii în trei clase diferite, în functie de nivelul de contaminare fecală. În cazul în care este necesar, aceasta poate îndeplini această cerintă în cooperare cu operatorul din sectorul alimentar.(3) Autoritatea competentă poate clasifica în Zone din clasa A zonele în care pot fi recoltate molustele bivalve vii pentru consumul uman direct. Molustele bivalve vii care provin din aceste zone trebuie să respecte standardele de sănătate animală care se aplică molustelor bivalve vii (4) Autoritatea competentă poate clasifica în Zone din clasa B zonele în care pot fi recoltate molustele bivalve vii, dar pot fi introduse pe piată pentru consumul uman numai după ce au fost supuse unui tratament într-un centru de purificare sau după relocare în vederea respectării standardelor de sănătate animală prevăzute la punctul (3). Molustele bivalve vii care provin din aceste zone nu pot depăsi limita, bazată pe o testare a numărului cel mai probabil (NCP) a cinci tuburi în trei dilutii, de 4600E. coli la 100 g de carne si de lichid intravalvar.(5) Autoritatea competentă poate clasifica în Zone din clasa C zonele în care pot fi recoltate molustele bivalve vii, dar pot fi introduse pe piată pentru consumul uman numai după o relocare de lungă durată în vederea respectării standardelor

52

de sănătate animală prevăzute la punctul (3). Molustele bivalve vii care provin din aceste zone nu pot depăsi limita, bazată pe o testare a numărului cel mai probabil (NCP) a cinci tuburi în trei dilutii, de 46000E. coli la 100 g de carne si de lichid intravalvar.(6) În cazul în care autoritatea competentă decide, în principiu, să clasifice o zonă de productie sau de relocare, aceasta trebuie:(a) să întocmească un inventar al surselor de poluare de origine umană sau animală care pot constitui o sursă de contaminare a zonei de productie;(b) să examineze cantitătile de poluanti organici emise în cursul diferitelor perioade ale anului, în functie de variatiile pe anotimpuri ale populatiei umane si ale populatiei animale în bazinul hidrografic, în functie de precipitatii, de tratarea apelor reziduale etc.;(c) să determine caracteristicile circulatiei poluantilor pe baza modelelor cunoscute ale curentologiei (stiintă care studiază curentii marini), ale batimetriei si ale ciclului mareelor în zona de productie (d) să elaboreze un program de esantionare a molustelor bivalve vii în zona de productie, bazat pe examinarea datelor stabilite, cu un număr de esantioane, o repartizare geografică a punctelor de esantionare si o frecventă de esantionare care trebuie să asigure că rezultatele analizelor sunt cele mai reprezentative posibil pentru zona luată în considerare.

CONTROLUL ZONELOR DE PRODUCȚIE ȘI DE RELOCARE

(1) Zonele de productie si de relocare clasificate trebuie să fie controlate la intervale regulate pentru a verifica:(a) că nu există fraude privind originea, provenienta si destinatia molustelor bivalve vii;(b) calitatea microbiologică a molustelor bivalve vii în functie de zonele de productie si de relocare;(c) posibilitatea prezentei planctonului toxic în apele de productie si de relocare precum si a biotoxinelor în molustele bivalve vii (d) eventualitatea prezentei contaminantilor chimici în molustele bivalve vii.(2) În scopul aplicării punctului 1 literele (b), (c) si (d), este necesar să se stabilească planuri de esantionare care prevăd că aceste controale trebuie să fie efectuate la intervale regulate sau de la caz la caz dacă recoltarea are loc la perioade neregulate. Repartizarea geografică a punctelor de esantionare si frecventa esantionării trebuie să asigure că rezultatele analizelor sunt cele mai reprezentative posibil pentru zona luată în considerare.(3) Planurile de esantionare care vizează controlul calitătii microbiologice a molustelor bivalve vii trebuie să ia în special în considerare:(a) variatiile probabile ale contaminării fecale

53

(b) parametrii indicati la partea A punctul (6).(4) Planurile de esantionare pentru identificarea posibilitătii prezentei planctonului toxic în apele de productie si de relocare precum si a biotoxinelor în molustele bivalve vii trebuie să ia în special în considerare eventualele variatii ale prezentei planctonului care contine biotoxine marine. Esantionarea trebuie să cuprindă:(a) o eşantionare periodică pentru detectarea unor schimbări în compozitia planctonului care contine toxine si repartizarea geografică a acestora. Orice rezultat care duce la suspiciunea unei acumulări de toxine în carnea molustelor trebuie să fie urmat de o eşantionare intensivă;(b) testări periodice ale toxicitătii pe molustele din zona afectată care sunt cele mai sensibile la contaminare.(5) Frecventa eşantionarii în vederea analizei toxinelor prezente în moluste trebuie, ca o regulă generală, să fie săptămânală în cursul perioadelor în care este autorizată recoltarea. Această frecventă poate fi redusă pentru zonele specifice sau pentru tipuri specifice de moluste, în cazul în care în urma unei evaluări a riscurilor privind prezenta toxinelor sau a fitoplanctonului există indicatia unui risc foarte scăzut de episod toxic. Este necesar ca această frecventă să fie mai mare în cazul în care această evaluare arată că o esantionare săptămânală nu este suficientă. Evaluarea riscurilor trebuie să facă obiectul unei reexaminări periodice în vederea evaluării riscului de aparitie a toxinelor în molustele bivalve vii din aceste zone.(6) În cazul în care ponderea de acumulare a toxinelor este cunoscută pentru un grup de specii crescute în aceeasi zonă, specia care prezintă ponderea cea mai mare poate fi considerată specie de referintă. Aceasta va permite exploatarea tuturor speciilor din grup în cazul în care continuturile de toxine ale speciei de referintă sunt mai mici decât limitele regulamentare. În cazul în care continuturile de toxine ale speciei de referintă sunt mai mari decât aceste limite, recoltarea altor specii este autorizată numai în cazul în care analizele suplimentare practicate asupra acestor specii pun în evidentă continuturi de toxine mai mici decât aceste limite.(7) În ceea ce priveste supravegherea planctonului, esantioanele trebuie să fie reprezentative pentru coloana de apă si să furnizeze informatii asupra prezentei speciilor toxice si asupra evolutiei populatiei. În cazul unei evolutii a populatiei toxice care poate duce la o acumulare de toxine, frecventa esantionării molustelor va trebui să crească sau vor fi aplicate măsuri de închidere preventivă a zonelor respective până la obtinerea rezultatelor analizelor toxinelor.(8) Planurile de eşantionare pentru controlul prezentei contaminantilor chimici trebuie să permită detectarea oricărei depăsiri

54

PRODUSE PESCĂREȘTI

(1) Controalele oficiale ale productiei si introducerii pe piată a produselor pescăresti trebuie să cuprindă în special:(a) un control periodic al conditiilor de igienă la debarcare si la prima vânzare;(b) inspectii periodice ale navelor si unitătilor terestre, inclusiv halele de vânzare prin licitatie si pietele de comert cu ridicata, pentru a verifica, în special:(i) după caz, dacă sunt încă respectate conditiile autorizării;(ii) dacă produsele pescăresti sunt manipulate corect;(iii) respectarea cerintelor în ceea ce priveste igiena si temperatura (iv) starea de igienă a unitătilor, inclusiv navele, si a instalatiilor si echipamentelor acestora si igiena personalului (c) controale ale conditiilor de depozitare si transport.(2) Cu toate acestea, sub rezerva punctului (3), controalele navelor:(a) pot fi efectuate în cazul în care navele fac o escală într-un port dintr-un stat membru;(b) vizează toate navele care debarcă produse pescăresti în porturile Comunitătii, indiferent de pavilionul sub care navighează (c) pot, în cazul în care este necesar, în cazul în care autoritatea competentă a statului membru al cărui pavilion îl arborează nava efectuează controlul oficial, fi efectuate când nava este pe mare sau când se află într-un port din alt stat membru sau dintr-o tară tertă.(3) (a) Pentru inspectarea unei nave fabrică sau a unei nave frigorifice care navighează sub pavilionul unui stat membru efectuată în scopul acordării unei autorizări pentru această navă, autoritatea competentă a acestui stat membru este obligată să realizeze inspectii în conformitate cu cerintele din articolul 3, în special în ceea ce priveste duratele prevăzute la articolul 3 alineatul (2). În cazul în care este necesar, autoritatea competentă respectivă poate inspecta nava când aceasta se află pe mare sau când se află într-un port din alt stat membru sau dintr-o tară tertă.(b) În cazul în care autoritatea competentă a statului membru al cărui pavilion îl arborează nava a acordat pentru această navă o autorizare conditionată în conformitate cu articolul 3, autoritatea competentă respectivă poate autoriza autoritatea competentă:(i) din alt stat membru (ii) dintr-o tară tertă care este mentionată într-o listă a tărilor terte din care este autorizat importul de produse pescăresti stabilită în conformitate cu articolul 11, să realizeze o inspectie de monitorizare în vederea acordării unei autorizatii definitive sau să proroge o autorizatie conditionată în conformitate cu articolul 3 alineatul (1) litera (b) sau să mentină autorizatia în faza de examinare în conformitate cu articolul 3 alineatul (4). În cazul în care este necesar, autoritatea

55

competentă respectivă poate inspecta nava când aceasta se află pe mare sau când se află într-un port din alt stat membru sau dintr-o tară tertă.(4) În cazul în care autoritatea competentă dintr-un stat membru autorizează autoritatea competentă din alt stat membru sau dintr-o tară tertă să realizeze inspectii în numele acesteia în conformitate cu punctul (3), cele două autorităti competente stabilesc împreună modalitătile de realizare a acestei inspectii. Este necesar ca aceste modalităti să ofere, în special, garantia că autoritatea competentă din statul membru sub al cărui pavilion navighează vasul primeste imediat un raport privind rezultatele inspectiilor si orice suspiciune de neconformitate care să-i permită să ia măsurile necesare.

EVALUĂRILE ORGANOLEPTICE

Este necesar să fie efectuate controale organoleptice aleatorii în toate etapele productiei, prelucrării si distributiei. Aceste controale au drept scop, în special, verificarea respectării criteriilor de prospetime stabilite în conformitate cu legislatia comunitară. Aceasta înseamnă, în special, să se verifice, în toate etapele productiei, prelucrării si distributiei, dacă produsele pescăresti depăsesc liniile de bază cel putin ale criteriilor de prospetime stabilite în conformitate cu legislatia comunitară.

INDICATORII DE PROSPEȚIME

În cazul în care examinarea organoleptică pune sub semnul întrebării prospetimea produselor pescăresti, pot fi prelevate probe care să fie supuse unor testări în laborator pentru determinarea continuturilor de azot bazic volatil total (TVB-N) si de azot-trimetilamină (TMA-N).Autoritatea competentă trebuie să utilizeze criteriile stabilite de legislatia comunitară.În cazul în care evaluarea organoleptică pune sub semnul întrebării si alti parametri care pot afecta sănătatea umană, este necesar să fie prelevate probe corespunzătoare în scopul verificării.HISTAMINAEste necesar să fie efectuate teste aleatorii de control al histaminei în scopul verificării respectării continuturilor stabilite de legislatia comunitară.

REZIDUURILE ŞI CONTAMINANŢIIEste necesar să fie adoptate dispozitii pentru a controla nivelurile de reziduuri si de contaminanti în conformitate cu legislatia comunitară.CONTROALELE MICROBIOLOGICE

56

Este necesar să fie efectuate controale microbiologice, în cazul în care acest lucru este necesar în conformitate cu normele si criteriile stabilite în această privintă de legislatia comunitară.PARAZIȚIIEste necesar să fie efectuate teste aleatorii în scopul verificării respectării legislatiei comunitare privind parazitii.PRODUSELE PESCĂREȘTI TOXICEEste necesar să fie efectuate controale pentru a asigura că următoarele produse pescăresti nu sunt introduse pe piată:1. pestii toxici din următoarele familii: Tetraodontidae, Molidae, Diodontidae si Canthigasteridae2. produsele pescăresti care contin biotoxine cum sunt Ciguatera sau alte toxine periculoase. Cu toate acestea, produsele pescăresti derivate din moluste bivalve, echinoderme, tunicieri si gasteropode marine pot fi introduse pe piată cu conditia să fi fost produse în conformitate cu sectiunea VII din anexa III la Regulamentul (CE) nr. 853/2004 si să respecte standardele prevăzute la capitolul V punctul (2) din prezenta sectiune.

LAPTE CRUD ȘI PRODUSE LACTATE (1) Animalele din exploatatiile de productie a laptelui trebuie să fie supuse unor controale oficiale în vederea verificării respectării conditiilor de sănătate animală privind productia de lapte crud si în special starea de sănătate a animalelor si utilizarea medicamentelor de uz veterinar.Aceste controale se pot desfăsura cu ocazia controalelor veterinare realizate în cadrul dispozitiilor comunitare privind sănătatea animală sau publică sau bunăstarea animalelor si pot fi efectuate de un medic veterinar desemnat.(2) În cazul în care există motive de a îndoială că sunt respectate conditiile de sănătate animală, starea de sănătate generală a animalelor trebuie să facă obiectul unui control.(3) Este necesar ca exploatatiile de productie a laptelui să fie supuse unor controale oficiale în scopul verificării respectării cerintelor în ceea ce priveste igiena. Aceste controale oficiale pot comporta inspectii si/sau o monitorizare a controalelor efectuate de către organizatiile profesionale. În cazul în care se constată că igiena este necorespunzătoare, este necesar ca autoritatea competentă să verifice dacă au fost luate măsurile corespunzătoare pentru remedierea situatiei

CONTROLUL LAPTELUI CRUD ÎN MOMENTUL COLECTĂRII(1) Autoritatea competentă trebuie să supervizeze controalele efectuate în conformitate cu partea III capitolul I sectiunea IX din anexa III la Regulamentul (CE) nr. 853/2004.

57

(2) În cazul în care operatorul din sectorul alimentar nu a remediat situatia în termen de trei luni după prima notificare a nerespectării criteriilor privind continutul de germeni si continutul de celule somatice, este necesar ca livrarea laptelui crud care provine de la exploatatia de productie în cauză să fie suspendată sau, în conformitate cu o autorizatie specifică sau cu instructiuni generale din partea autoritătii competente, să fie supusă unor cerinte, în ceea ce priveste prelucrarea si utilizarea, necesare protectiei sănătătii publice. Va trebui ca această suspendare sau aceste cerinte să rămână în vigoare până când operatorul din sectorul alimentar dovedeste că laptele crud respectă din nou criteriile necesare.

MĂSURI ÎN CAZ DE NERESPECTARE A PREVEDERILOR LEGISLATIVE(1) În cazul în care autoritatea competentă constată nerespectarea regulamentelor mentionate la articolul 4 alineatul (2) literele (a) si (b), aceasta ia măsurile corespunzătoare pentru ca operatorul din sectorul alimentar să remedieze situatia. Pentru a decide care sunt măsurile care trebuie adoptate, autoritatea competentă ia în considerare natura nerespectării şi antecedentele operatorului din sectorul alimentar în ceea ce priveşte nerespectarea legislatiei.(2) Aceste măsuri cuprind, după caz, următoarele dispozitii:(a) impunerea unor proceduri sanitare sau a oricărei alte măsuri corective considerată necesară pentru garantarea sigurantei produselor de origine animală sau a respectării dispozitiilor legislative relevante;(b) restrictia sau interdictia de introducere pe piată, de import sau de export pentru produsele de origine animală;(c) supravegherea sau, în cazul în care este necesar, organizarea returnării, a retragerii si/sau a distrugerii produselor de origine animală;(d) autorizarea de utilizare a produselor de origine animală în alte scopuri decât cele cărora le erau destinate initial;(e) suspendarea activitătilor sau închiderea unei părti sau a întregii întreprinderi din sectorul alimentar în cauză pentru o perioadă corespunzătoare;(f) suspendarea sau retragerea autorizatiei unitătii;(g) pentru loturile care provin din tări terte, sechestrul urmat de distrugere sau reexpediere;(h) orice altă măsură considerată pertinentă de către autoritatea competentă.(3) Autoritatea competentă furnizează operatorului respectiv din sectorul alimentar sau unui reprezentant al acestui operator:(a) o notificare scrisă privind decizia referitoare la măsurile care trebuie luate în conformitate cu alineatul (1), însotită de motivele acestei decizii (b) informatii privind căile de atac împotriva unor astfel de decizii precum si procedurile si termenele care se aplică.

58

REGULAMENTUL (CE) NR. 882/2004PRIVIND CONTROALELE OFICIALE EFECTUATE PENTRU A ASIGURA VERIFICAREA CONFORMITĂŢII CU LEGISLAŢIA PRIVIND HRANA PENTRU ANIMALE ŞI PRODUSELE ALIMENTARE ŞI CU NORMELE DE SĂNĂTATE ANIMALĂ ŞI DE BUNĂSTARE A ANIMALELOR

al Parlamentului european şi al Consiliului europei din 29 aprilie 2004

Autorităţile competente pentru efectuarea de controale oficiale trebuie să îndeplinească o serie de criterii operaţionale care să asigure imparţialitatea şi eficacitatea acestora. Acestea ar trebui să dispună de un personal suficient ca număr, cu calificări şi experienţă corespunzătoare şi să deţină instalaţii şi echipamente adecvate pentru îndeplinirea în modul corespunzător a îndatoririlor ce le revin.

Controalele oficiale trebuie efectuate prin tehnici corespunzătoare, concepute în acest scop, inclusiv controale de rutină şi controale cu un caracter mai intensiv, cum ar fi inspecţii, verificări, audituri, prelevări de probe şi controale de eşantioane.

Aplicarea corectă a acestor tehnici necesită formarea corespunzătoare a personalului care efectuează controale oficiale. Această formare este de asemenea necesară în vederea garantării faptului că autorităţile competente iau decizii într-o manieră uniformă, în special cu privire la punerea în aplicare a principiilor HACCP (analiza riscurilor şi punctele de control critice).

Frecvenţa controalelor oficiale trebuie să fie regulată şi proporţională cu riscul, luând în considerare rezultatele verificărilor efectuate de operatorii din sectorul hranei pentru animale şi din sectorul alimentar în cadrul programelor de control bazate pe tehnica HACCP sau al programelor de asigurare a calităţii, în situaţiile în care aceste programe sunt concepute astfel încât să îndeplinească cerinţele legislaţiei privind hrana pentru animale şi produsele alimentare, dispoziţiile privind sănătatea animală şi bunăstarea animalelor. În cazul suspiciunilor cu privire la existenţa neconformităţii, ar trebui efectuate controale ad hoc. În plus, ar putea fi efectuate controale ad hoc în orice moment, chiar în cazul în care nu există suspiciuni cu privire la existenţa neconformităţii.

Controalele oficiale trebuie să aibă loc pe baza unor proceduri documentate care să asigure uniformitatea efectuării acestor controale şi calitatea ridicată constantă a acestora.

Pentru organizarea controalelor oficiale ar trebui să existe resurse financiarecorespunzătoare. În consecinţă, autorităţile competente ale statelor membre ar trebui să poată să perceapă onorarii sau taxe care să acopere costurile pe care le presupun controalele oficiale. Astfel, autorităţile competente ale statelor membre vor avea libertatea de a stabili onorarii şi taxe sub forma de sume forfetare pe baza acestor costuri şi luând în considerare situaţia specifică fiecărei unităţi. În cazul în care taxele se percep operatorilor, ar trebui să se aplice principii comune. Prin urmare, ar trebui adoptate criteriile pentru stabilirea nivelului taxelor de inspecţie. În ceea ce priveşte taxele aplicabile controalelor la import, este necesar să se stabilească direct tarifele pentru principalele articole de importat, în vederea asigurării aplicării uniforme a acestora şi a evitării denaturărilor comerciale.

59

Normele cuprinse în prezentul regulament stau la baza abordării integrate şi orizontale necesare pentru punerea în aplicare a unei politici coerente de control cu privire la siguranţa hranei pentru animale şi a produselor alimentare, sănătăţii şi bunăstării animalelor. Cu toate acestea, ar trebui să fie posibil să se elaboreze norme de control specifice, în cazurile în care acestea sunt necesare, de exemplu, cu privire la stabilirea nivelurilor maxime ale reziduurilor pentru anumiţi contaminanţi la nivel comunitar. De asemenea, ar trebui să se aplice în continuare normele cu un caracter specific mai accentuat existente în domeniul controalelor hranei pentru animale şi alimentelor şi al controalelor cu privire la sănătatea animală şi bunăstarea animalelor.

OBIECT ŞI DOMENIU DE APLICARE

1. Prezentul regulament stabileşte normele generale pentru desfăşurarea controaleloroficiale în vederea verificării respectării normelor care vizează în special:(a) prevenirea, eliminarea sau reducerea la niveluri acceptabile a riscurilor care ar putea apărea pentru oameni şi animale, fie direct, fie prin mediu; şi(b) garantarea practicilor loiale în comerţul cu hrană pentru animale şi produse alimentare şi protejarea intereselor consumatorilor, inclusiv etichetarea hranei pentru animale şi a produselor alimentare şi orice alte forme de informaţii pentru consumator.2. Prezentul regulament nu se aplică controalelor oficiale pentru verificarea respectării normelor privind organizarea comună a pieţei produselor agricole.3. Prezentul regulament nu aduce atingere dispoziţiilor comunitare specifice privindcontroalele oficiale.4. Efectuarea controalelor oficiale în temeiul prezentului regulament nu aduce atingere responsabilităţii legale primare pe care o au operatorii din sectorul hranei pentru animale şi din sectorul alimentar de a asigura siguranţa hranei pentru animale şi a produselor alimentare, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 178/2002, şi nici unei răspunderi civile sau penale care apare din nerespectarea obligaţiilor acestora.

CONTROALE OFICIALE EFECTUATE DE CĂTRE STATELE MEMBREOBLIGAŢII GENERALE CU PRIVIRE LA ORGANIZAREA DE CONTROALE OFICIALE

1. Statele membre se asigură că efectuarea controalelor oficiale are loc cu regularitate, în funcţie de riscuri şi cu frecvenţa corespunzătoare, astfel încât să atingă obiectivele prezentului regulament, luând în considerare:(a) riscurile identificate asociate cu animalele, hrana pentru animale sau produsele alimentare, întreprinderile din sectorul hranei pentru animale sau din sectorul produselor alimentare, utilizarea hranei pentru animale sau alimentelor sau orice proces, material, substanţă, activitate sau operaţiune care ar putea influenţa siguranţa

60

hranei pentru animale sau produselor alimentare, sănătatea animală sau bunăstarea animalelor;(b) antecedentele operatorilor din sectorul hranei pentru animale sau din sectorulalimentelor cu privire la respectarea legislaţiei referitoare la hrana pentru animale sau produse alimentare sau a dispoziţiilor privind sănătatea animală sau bunăstareaanimalelor;(c) fiabilitatea oricăruia din propriile controale care au fost deja efectuate; şi(d) orice informaţii care ar putea indica neconformitatea.2. Controalele oficiale se efectuează fără avertisment prealabil, cu excepţia situaţiilorprecum auditurile, care necesită notificarea prealabilă a operatorilor din sectorul hranei pentru animale sau alimentelor. De asemenea, controalele oficiale se pot desfăşura şi ad hoc.3. Controalele oficiale se desfăşoară în oricare dintre etapele de producţie, prelucrare şi distribuire a hranei pentru animale sau alimentelor şi a animalelor şi produselor animale. Acestea includ controale cu privire la întreprinderile din sectorul hranei pentru animale sau alimentar, la utilizarea şi depozitarea hranei pentru animale sau a produselor alimentare, la orice proces, material sau substanţă, activitate sau operaţiune, inclusiv transport, aplicat hranei pentru animale sau produselor alimentare şi animalelor vii, necesare pentru atingerea obiectivelor prezentului regulament.4. Controalele oficiale se aplică, cu aceeaşi prudenţă, exporturilor în afara Comunităţii, introducerii pe piaţă în interiorul Comunităţii şi introducerii din ţări terţe în teritoriile5. Statele membre iau toate măsurile necesare pentru a se asigura că produsele destinate expedierii într-un alt stat membru sunt controlate cu aceeaşi prudenţă ca acelea destinate introducerii pe piaţa de pe propriul teritoriu.6. Autoritatea competentă a statului membru de destinaţie poate verifica conformitatea hranei pentru animale şi a produselor alimentare cu legislaţia privind hrana pentru animale şi produsele alimentare prin intermediul unor verificări nediscriminatorii. În măsura strict necesară pentru organizarea controalelor oficiale, statele membre pot solicita operatorilor cărora li se furnizează bunuri dintr-un alt strat membru să raporteze sosirea acestor bunuri.7. Dacă, pe parcursul unui control desfăşurat la locul de destinaţie sau pe parcursuldepozitării sau transportului, un stat membru constată lipsa de conformitate, acesta ia măsurile necesare, care pot include reexpedierea în statul membru de origine.

AUTORITĂŢILE COMPETENTEDESEMNAREA AUTORITĂŢILOR COMPETENTE ŞI CRITERIILE OPERAŢIONALE

1. Statele membre desemnează autorităţile competente cărora le revine responsabilitatea obiectivelor şi controalelor oficiale prevăzute de prezentul regulament.2. Autorităţile competente asigură:

61

(a) eficacitatea şi oportunitatea controalelor oficiale privind animalele vii, hrana pentru animale şi produsele alimentare în toate etapele de producţie, prelucrare şi distribuire a alimentelor şi ale utilizării hranei pentru animale;(b) absenţa oricărui conflict de interese în rândul personalului care efectuează controalele oficiale;(c) faptul că dispun sau au acces la laboratoare pentru teste cu o capacitate adecvată şi cu un număr suficient de personal cu calificările şi experienţa corespunzătoare care să permită realizarea eficace şi efectivă a controalelor oficiale şi a îndatoririlor oficiale;(d) faptul că dispun de instalaţii şi echipamente corespunzătoare şi întreţinute într-un mod adecvat care să asigure efectuarea de către personal a controalelor oficiale şi aîndatoririlor oficiale în mod efectiv şi eficace;(e) faptul că dispun de competenţele legale pentru a desfăşura controale oficiale şi a lua măsurile prevăzute de prezentul regulament;(f) faptul că dispun de planuri de intervenţie şi sunt pregătite să aplice astfel de planuri în caz de urgenţă;(g) faptul că operatorii din sectorul hranei pentru animale şi din sectorul alimentar sunt obligaţi să se supună oricărei inspecţii efectuate în conformitate cu prezentulregulament şi să ofere asistenţă personalului autorităţii competente la îndeplinireamisiunilor sale.3. Când un stat membru conferă competenţa de a desfăşura controale oficiale uneiautorităţi sau unor autorităţi, altele decât o autoritate competentă centrală, în special celor de la nivel regional sau local, se asigură coordonarea efectivă şi eficace între toate autorităţile competente implicate, inclusiv în domeniul protecţiei mediului şi al protecţiei sanitare, după caz.4. Autorităţile competente asigură imparţialitatea, calitatea şi coerenţa controaleloroficiale la toate nivelurile. Criteriile enumerate la alineatul (2) trebuie respectate integral de către fiecare autoritate căreia i se conferă competenţa de a efectua controale oficiale.5. Atunci când, în cadrul unei autorităţi competente, mai multe unităţi dispun decompetenţa de a desfăşura controale oficiale, se asigură coordonarea şi cooperarea efectivă şi eficace între diferitele unităţi.6. Autorităţile competente realizează audituri interne sau pot solicita realizarea deaudituri externe şi adoptă măsurile necesare având în vedere rezultatele acestora pentru a asigura atingerea obiectivelor prezentului regulament. Aceste audituri fac obiectul unei analize independente şi se desfăşoară într-un mod transparent.7. Normele detaliate pentru punerea în aplicare a prezentului articol pot fi adoptate înconformitate cu procedura menţionată la articolul 62 alineatul (3).

DELEGAREA ATRIBUŢIILOR SPECIFICE REFERITOARE LA CONTROALELE OFICIALE

1. Autoritatea competentă poate delega atribuţii specifice legate de controalele oficiale unuia sau mai multor organe de control în conformitate cu alineatele (2) –

62

(4). Lista atribuţiilor care pot sau nu pot fi delegate se poate stabili în conformitate cu procedura menţionată la articolul 62 alineatul (3). Cu toate acestea, activităţile menţionate la articolul 54 nu pot face obiectul unei astfel de delegaţii.2. Autoritatea competentă poate delega atribuţii specifice unui anumit organ de control numai dacă:(a) există o descriere exactă a atribuţiilor pe care organul de control le poate desfăşura şi a condiţiilor în care le poate desfăşura;(b) există dovezi că organul de control:(i) dispune de expertiza, echipamentul şi infrastructura necesare desfăşurării atribuţiilor care i se deleagă,(ii) dispune de un personal suficient ca număr şi cu calificările şi experienţa corespunzătoare şi(iii) este imparţial şi în cadrul său nu există nici un conflict de interese cu privire laexercitarea atribuţiilor care îi sunt delegate;(c) organul de control funcţionează şi este acreditat în conformitate cu standardul european EN 45004 „Criterii generale pentru funcţionarea diferitor tipuri de organe care desfăşoară inspecţii” şi/sau un alt standard, în cazul în care acesta este mai pertinent pentru atribuţiile delegate în cauză;(d) laboratoarele funcţionează în conformitate cu standardele aprobate(e) organul de control comunică autorităţii competente rezultatele controalelor efectuate cu regularitate şi orice de câte ori autoritatea competentă solicită acest lucru. În cazul în care rezultatele controalelor indică neconformitatea sau probabilitatea acesteia, organul de control informează de îndată autoritatea competentă;(f) există o coordonare efectivă şi eficace între autoritatea competentă care deleagă şiorganul de control.3. Autorităţile competente care deleagă atribuţii specifice organelor de controlorganizează, în cazul în care este necesar, audituri sau inspecţii ale organelor de control. În cazul în care, ca urmare a unui audit sau a unei inspecţii, rezultă că organele în cauză nu îşi îndeplinesc în mod corect atribuţiile care le-au fost delegate, autoritatea competentă care deleagă îşi poate retrage delegarea. Delegaţia se retrage fără întârziere în cazul în care organul de control nu ia, în timp util, măsuri de remediere adecvate.4. Orice stat membru care doreşte să delege o atribuţie specifică de control unui organ de control notifică Comisiei acest lucru. Notificarea respectivă furnizează o descriere detaliată a următoarelor elemente:(a) autoritatea competentă care ar delega atribuţia;(b) atribuţia pe care ar delega-o; şi(c) organul de control căruia i-ar delega atribuţia.

PERSONALUL CARE EFECTUEAZĂ CONTROALE OFICIALE

Autoritatea competentă se asigură că toţi membrii personalului care efectuează controale oficiale:

63

(a) primesc, pentru domeniul lor de competenţă, formarea adecvată care să le permită să-şi îndeplinească atribuţiile cu competenţă şi să efectueze controale oficiale într-un mod coerent. (b) sunt informaţi permanent cu privire la domeniul lor de competenţă şi beneficiazăperiodic de formarea suplimentară necesară; şi(c) dispun de aptitudini pentru cooperare multidisciplinară.

TRANSPARENŢĂ ŞI CONFIDENŢIALITATE

1. Autorităţile competente asigură desfăşurarea activităţilor la un nivel al transparenţei ridicat. În acest scop, informaţiile pe care le deţin sunt făcute publice în cel mai scurt termen posibil.În general, publicul are acces la:(a) informaţii privind activităţile de control ale autorităţilor competente şi ale eficacităţii acestora şi(b) informaţiile în temeiul articolului 10 din Regulamentul (CE) nr. 178/2002.2. Autoritatea competentă adoptă măsurile necesare pentru a se asigura că membriipersonalului său au obligaţia să nu divulge informaţiile obţinute pe parcursul desfăşurării atribuţiilor de control oficial care, prin natura lor, constituie un secret profesional în cazuri justificate în mod corespunzător. Protecţia secretului profesional nu împiedică difuzarea de către autorităţile competente a informaţiilor menţionate la alineatul (1) litera (b). 3. Informaţiile care constituie un secret profesional includ în special:- confidenţialitatea procedurilor de cercetare preliminare sau a procedurilor judiciarecurente;- datele cu caracter personal;- documentele care fac obiectul uneia dintre excepţiile din Regulamentul (CE) nr.1049/2001 al Parlamentului European şi al Consiliului din 30 mai 2001 privind accesul public la documentele Parlamentului European, ale Consiliului - informaţiile protejate de legislaţia naţională şi comunitară privind în special secretul profesional, confidenţialitatea deliberărilor, relaţiile internaţionale şi apărarea naţională.

PROCEDURI DE CONTROL ŞI VERIFICARE

1. Autorităţile competente efectuează controale oficiale conform unor proceduridocumentate. Aceste proceduri conţin informaţii şi instrucţiuni pentru personalul care efectuează controalele oficiale, în special în domeniile menţionate la anexa II, capitolul II.2. Statele membre se asigură că dispun de procedurile legale pentru a garanta căpersonalul autorităţilor competente are acces în incintele şi la documentele păstrate de operatorii din sectorul hranei pentru animale şi din sectorul alimentar, astfel încât să îşi poată îndeplini atribuţiile în mod corespunzător.3. Autorităţile competente dispun de proceduri:(a) pentru a verifica eficacitatea controalelor oficiale pe care le desfăşoară; şi

64

(b) pentru a garanta că se iau măsuri corective, în cazul în care sunt necesare, şi căinformaţiile menţionate la alineatul (1) sunt actualizate, după caz.4. Comisia poate stabili orientări pentru controalele oficiale în conformitate cu procedurile aprobate menţionată Orientările pot, în special, să conţină recomandări pentru controalele oficiale cu privire la:(a) punerea în aplicare a principiilor HACCP;(b) sistemele de gestionare pe care le aplică operatorii din sectorul hranei pentru animale şi din sectorul alimentar în vederea respectării cerinţelor legislaţiei privind hrana pentru animale şi produsele alimentare;(c) siguranţa microbiologică, fizică şi chimică a hranei pentru animale sau a produselor alimentare.

RAPOARTE

1. Autoritatea competentă elaborează rapoarte cu privire la controalele oficiale pe care lea efectuat.2. Aceste rapoarte includ o descriere a scopului controalelor oficiale, metodele de control aplicate, rezultatele controalelor oficiale şi, după caz, măsurile pe care trebuie să le ia operatorii în cauză.3. Autoritatea competentă furnizează operatorului o copie a raportului prevăzut laalineatul (2), cel puţin în situaţiile de neconformitate cu legislaţia.

ACTIVITĂŢI, METODE ŞI TEHNICI DE CONTROL

1. Atribuţiile referitoare la controalele oficiale se îndeplinesc în general prin utilizarea de metode şi tehnici de control adecvate, cum ar fi monitorizarea, supravegherea, verificarea, auditul, inspecţia, prelevarea de probe şi analiza.2. Controalele oficiale privind hrana pentru animale şi produsele alimentare includ, între altele, următoarele activităţi:(a) examinarea oricărui sistem de control aplicat de operatorii din sectorul hranei pentru animale şi din sectorul alimentar şi rezultatele obţinute;(b) inspecţia:(i) instalaţiilor producătorilor primari, întreprinderile din sectorul hranei pentru animale şi din sectorul alimentar, inclusiv împrejurimile, locaţiile, birourile, echipamentul, instalaţiile şi utilajele, transportul, precum şi hrana pentru animale şiprodusele alimentare;(ii) materiilor prime, ingredientele, auxiliarelor tehnologice şi oricăror altor produseutilizate pentru pregătirea şi producţia de hrană pentru animale şi alimente;(iii) produselor semifinite;(iv) materialelor şi articolelor destinate să intre în contact cu alimentele;(v) produselor şi procedurilor de curăţare şi întreţinere, precum şi pesticidelor;(vi) etichetării, prezentării şi publicităţii;(c) verificări cu privire la condiţiile de igienă din întreprinderile din sectorul hranei pentru animale şi din sectorul alimentar;

65

(d) evaluarea procedurilor privind bunele practici de fabricaţie (BPF), bunele practici de igienă (BPI), bunele practici agricole şi HACCP, luând în considerare utilizareaghidurilor elaborate în conformitate cu legislaţia comunitară;(e) examinarea materialelor scrise şi a altor date care ar putea fi relevante pentru evaluarea conformităţii cu legislaţia privind hrana pentru animale sau produsele alimentare;(f) interviuri cu operatorii din sectorul hranei pentru animale şi din sectorul alimentar şi cu personalul acestora;(g) interpretarea valorilor înregistrate de instrumentele de cuantificare a întreprinderilor din sectorul hranei pentru animale sau din sectorul alimentar;(h) controale efectuate cu instrumentele proprii autorităţii competente pentru a verifica măsurătorile efectuate de operatorii din sectorul hranei pentru animale şi din sectorul alimentar;(i) orice altă activitate necesară pentru a asigura respectarea obiectivelor prezentuluiregulament.

PRELEVAREA DE PROBE ŞI ANALIZA

METODE DE PRELEVARE DE PROBE ŞI ANALIZĂ

1. Metodele de prelevare de probe şi analiză utilizate în contextul controalelor oficiale sunt conforme cu normele comunitare sau:(a) în cazul în care nu există asemenea norme, cu norme sau protocoale recunoscute pe plan internaţional, ca de exemplu cele acceptate de Comitetul European pentru Standardizare (CEN) sau cele convenite de legislaţia naţională; sau,(b) în absenţa celor de mai sus, cu alte metode corespunzătoare pentru scopul destinat sau elaborate în conformitate cu protocoalele ştiinţifice.2. În cazurile în care nu se aplică alineatul (1), validarea metodelor de analiză se poate face în cazul unui singur laborator conform unui protocol acceptat pe plan internaţional.3. În măsura posibilului, metodele de analiză se caracterizează prin criteriilecorespunzătoare stabilite la anexa III.4. Următoarele măsuri de aplicare se pot lua în conformitate cu procedura aprobată:(a) metode de prelevare de probe şi analiză, inclusiv metode de confirmare sau de referinţă care se utilizează în eventualitatea unei dispute;(b) criterii de performanţă, parametrii de analiză, incertitudinea măsurătorilor şi proceduri pentru validarea metodelor menţionate la litera (a); şi(c) norme privind interpretarea rezultatelor.5. Autorităţile competente stabilesc proceduri adecvate pentru a garanta dreptuloperatorilor din sectorul hranei pentru animale sau din sectorul alimentar ale căror produse fac obiectul prelevării de probe şi analizei de a solicita un raport de expertiză suplimentar, fără a aduce atingere obligaţiei autorităţilor competente de a lua măsuri prompte în caz de urgenţă.6. În special, acestea se asigură că operatorii din sectorul hranei pentru animale şi din

66

sectorul alimentar pot obţine un număr suficient de probe pentru un raport de expertiză suplimentar , exceptând cazurile în care acest lucru este imposibil, ca de exemplu în cazul produselor extrem de perisabile sau în cazul în care există numai o cantitate foarte redusă de substrat.7. Probele trebuie manipulate şi etichetate în aşa fel încât să se garanteze atâtvalabilitatea lor legală, cât şi cea analitică.

LABORATOARE OFICIALE

1. Autoritatea competentă desemnează laboratoarele care pot efectua analiza probelor prelevate pe parcursul controalelor oficiale.2. Cu toate acestea, autoritatea competentă poate desemna numai laboratoare carefuncţionează şi sunt evaluate şi acreditate în conformitate cu următoarele standarde europene:(a) EN ISO/IEC 17025 privind „Cerinţele generale privind competenţa laboratoarelor de testare şi calibrare”;(b) EN ISO/IEC 45002 privind „Criteriile generale privind evaluarea laboratoarelor de testare”;(c) EN 45003 privind „Sistemul de acreditare a laboratoarelor de calibrare şi testare-Cerinţe generale pentru funcţionare şi recunoaştere”, luând în considerare criteriile pentru diferitele metode de testare stabilite de legislaţia comunitară privind hrana pentru animale şi produsele alimentare.3. Acreditarea şi evaluarea laboratoarelor de testare menţionate la alineatul (2) pot avea în vedere teste individuale sau grupuri de teste.4. Autoritatea competentă poate revoca desemnarea prevăzută la alineatul (1) cândcondiţiile menţionate la alineatul (2) nu mai sunt îndeplinite.

GESTIONAREA CRIZELOR

PLANURI DE INTERVENŢIE ÎN SECTORUL HRANEI PENTRU ANIMALE ŞI PRODUSELOR ALIMENTARE

1. Pentru punerea în aplicare a planului general pentru gestionarea crizei prevăzut laarticolul 55 din Regulamentul (CE) nr. 178/2002, statele membre elaborează planuri de intervenţie operaţionale stabilind măsurile care urmează să se pună în aplicare fără întârziere în cazul în care se constată că hrana pentru animale sau produsele alimentare prezintă un risc grav pentru oameni sau animale fie direct, fie prin intermediul mediului.2. Aceste planuri de intervenţie specifică:(a) autorităţile administrative care urmează să fie implicate;(b) puterile şi responsabilităţile acestora; şi(c) căile şi procedurile pentru schimbul de informaţii dintre părţile relevante.

67

3. Statele membre revizuiesc aceste planuri de intervenţie după caz, în special având în vedere modificările din organizarea autorităţii competente şi a experienţei, inclusiv experienţa dobândită din exerciţiile de simulare.4. În cazul în care este necesar, se pot adopta măsuri de aplicare în conformitate cuprocedura menţionată la articolul 62 alineatul (3). Aceste măsuri stabilesc norme armonizate pentru planurile de intervenţie în măsura necesară pentru a garanta că aceste planuri sunt compatibile cu planul general de gestionare a crizelor menţionat la articolul 55 din Regulamentul (CE) nr. 178/2002. De asemenea, acestea indică rolul părţilor interesate în stabilirea şi funcţionarea planurilor de intervenţie.

CONTROALE OFICIALE PRIVIND HRANA PENTRU ANIMALE ŞI PRODUSELE ALIMENTARE DE ORIGINE NONANIMALĂ

1. Autoritatea competentă efectuează cu regularitate controale oficiale ale hranei pentru animale şi produselor alimentare de origine neanimală care nu fac parte din domeniul de aplicare al Directivei 97/78/CE, importate pe teritoriile menţionate la anexa I. Ea organizează aceste controale pe baza planului de control naţional multianual elaborat în conformitate cu articolele 41 – 43 şi având în vedere potenţialele riscuri. Aceste controale includ toate aspectele legislaţiei privind hrana pentru animale şi produsele alimentare.2. Aceste controale se efectuează într-un loc corespunzător, inclusiv la punctul de intrare a mărfurilor pe unul din teritoriile menţionate la anexa I, la punctul de punere în liberă circulaţie, depozite, în locaţiile importatorului din sectorul hranei pentru animale şi produse alimentare sau alte puncte ale lanţului alimentar uman şi animal.

TIPURI DE VERIFICĂRI PRIVIND HRANA PENTRU ANIMALE ŞI PRODUSELE ALIMENTARE DE ORIGINE NONANIMALĂ

1. Controalele oficiale menţionate la articolul 15 alineatul (1) includ cel puţin un control sistematic al documentelor, o verificare a identităţii aleatorie şi, după caz, o verificare fizică.2. Controalele fizice se desfăşoară cu o frecvenţă care depinde de:(a) riscurile asociate cu diferite tipuri de hrană pentru animale şi produse alimentare;(b) antecedentele cu privire la respectarea cerinţelor pentru produsul în cauză de către ţara terţă respectivă şi unitatea de origine, precum şi de operatorii din sectorul hranei pentru animale sau din sectorul alimentar care importă şi exportă produsul;(c) controalele pe care le-a efectuat operatorul din sectorul hranei pentru animale şi din sectorul alimentar care importă produsul;(d) garanţiile pe care le-a oferit autoritatea competentă din ţara terţă de origine.3. Statele membre garantează că controalele fizice se efectuează în condiţii adecvate şi într-un loc care are acces la instalaţii de control corespunzătoare care permit desfăşurarea întrun mod corespunzător a investigaţiilor, prelevarea unui număr de probe adaptat la gestionarea riscurilor şi manipularea în condiţii igienice a hranei pentru animale şi produselor alimentare.

68

Probele trebuie manipulate în aşa fel încât să se garanteze atât valabilitatea lor legală, cât şi cea analitică. Statele membre se asigură că echipamentele şi metodologiile sunt adecvate pentru măsurarea limitelor stabilite de legislaţia comunitară sau naţională.

ÎNREGISTRAREA / AUTORIZAREA UNITĂŢILOR DIN SECTORUL HRANEI PENTRU ANIMALE ŞI DIN SECTORUL ALIMENTAR

1. (a) Autorităţile competente stabilesc procedurile care trebuie respectate de operatorii din sectorul hranei pentru animale şi din sectorul alimentar la depunerea cererilor de înregistrare a unităţilor acestora în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 852/2004;(b) Acestea elaborează şi actualizează în permanenţă o listă a operatorilor din sectorul hranei pentru animale şi din sectorul alimentar care au fost înregistrate. În cazul în care există o astfel de listă în alte scopuri, aceasta se poate utiliza în scopul aplicării prezentului regulament.2. (a) Autorităţile competente definesc procedurile care trebuie respectate de operatorii din sectorul hranei pentru animale şi din sectorul alimentar la depunerea cererilor de autorizare a unităţilor acestora în conformitate cu Regulamentul (CE) nr.852/2004, Regulamentul (CE) nr. 854/2004,;(b) La primirea unei cereri de autorizare din partea unui operator din sectorul hraneipentru animale sau din sectorul alimentar, autoritatea competentă efectuează ovizită la faţa locului;(c) Autoritatea competentă autorizează o unitate pentru activităţile în cauză numaidacă operatorul din sectorul hranei pentru animale sau din cel alimentar ademonstrat conformitatea cu cerinţele relevante din legislaţia privind hrana pentruanimale sau produsele alimentare;(d) Autoritatea competentă poate acorda o autorizare condiţionată în cazul în care este evident că unitatea îndeplineşte toate cerinţele referitoare la infrastructură şi echipamente. Aceasta acordă o aprobare definitivă numai în cazul în care în urma unui nou control oficial efectuat în termen de trei luni de la acordarea autorizării condiţionate rezultă că unitatea îndeplineşte celelalte cerinţe relevante din legislaţia privind hrana pentru animale şi produsele alimentare. În cazul în care s-a înregistrat un progres evident, dar unitatea nu îndeplineşte încă toate cerinţele relevante, autoritatea competentă poate prelungi autorizarea condiţionată. Cu toate acestea, aprobarea condiţionată nu depăşeşte un total de şase luni;(e) Autoritatea competentă analizează autorizarea unităţilor când desfăşoară controale oficiale. În cazul în care autoritatea competentă identifică nereguli grave sau trebuie să oprească repetat producţia dintr-o unitate, iar operatorul din sectorul hranei pentru animale sau din cel alimentar nu este în măsură să furnizeze garanţii adecvate cu privire la producţia viitoare, autoritatea competentă declanşează procedurile de retragere a autorizării unităţii. Cu toate acestea, autoritatea competentă poate suspenda autorizarea unei unităţi în cazul în care operatorul din

69

sectorul hranei pentru animale sau din cel alimentar poate garanta că va rezolva deficienţele într-un termen rezonabil;(f) Autorităţile competente păstrează o listă actualizată a unităţilor autorizate, pe careo pun la dispoziţia altor state membre şi publicului într-un mod ce poate fi specificat în conformitate cu procedura aprobată

FORMAREA PERSONALULUI DE CONTROL

1. Comisia poate organiza cursuri de formare a personalului autorităţilor competente din statele membre responsabil pentru controalele oficiale menţionate în prezentul regulament. Aceste cursuri de instruire servesc la dezvoltarea unei abordări armonizate a controalelor oficiale în statele membre. Ele pot cuprinde în special formare în domeniile:(a) legislaţie comunitară privind hrana pentru animale şi produsele alimentare şi dispoziţii privind sănătatea animală şi bunăstarea animalelor;(b) metode şi tehnici de control, precum auditarea sistemelor proiectate de operatori pentru a fi în conformitate cu legislaţia privind hrana pentru animale şi produsele alimentare şi la normele de sănătate animală şi bunăstare animalelor;(c) controale de efectuat în cazul bunurilor importate în Comunitate;(d) metode şi tehnici de producţie, prelucrare şi comercializare a hranei pentru animale şi alimentelor.2. Accesul la cursurile de instruire menţionate la alineatul (1) poate fi permisparticipanţilor din ţări terţe, în special ţări în curs de dezvoltare.3. Modalităţile de organizare a cursurilor de formare se pot stabili în conformitate cuprocedura aprobată

ACŢIUNI ÎNTREPRINSE ÎN CAZ DE NECONFORMARE

1. În cazul în care autoritatea competentă identifică o neconformare, ia măsuri pentru ca operatorul să remedieze situaţia. Atunci când decide asupra acţiunilor pe care să leîntreprindă, autoritatea competentă ţine seama de natura neconformării şi de antecedentele acelui operator în materie de neconformări.2. Astfel de acţiuni cuprind, după caz, următoarele măsuri:(a) impunerea de proceduri sanitare sau orice alte măsuri considerate necesare pentru a asigura siguranţa hranei pentru animale şi alimentelor sau conformarea cu legislaţiaprivind hrana pentru animale şi alimentelor şi cu normele de sănătate animală şi bunăstarea animalelor ;(b) restricţionarea sau interzicerea introducerii pe piaţă, a importului sau exportului de hrană pentru animale, produse alimentare sau animale;(c) supravegherea şi, după caz, dispunerea recuperării, retragerii şi/sau distrugerii hranei pentru animale sau alimentelor;(d) autorizarea folosirii hranei pentru animale sau alimentelor în alte scopuri decât cele cărora le-au fost destinate iniţial;

70

(e) suspendarea activităţii sau închiderea totală sau parţială a întreprinderii în cauză,pentru o perioadă adecvată.(f) suspendarea sau retragerea aprobării unităţii;(g) orice alte măsuri pe care autoritatea competentă le consideră adecvate.3. Autoritatea competentă transmite operatorului respectiv sau reprezentantului său:(a) notificarea scrisă a deciziei sale privind acţiunea care urmează să fie întreprinsă în conformitate cu alineatul (1), împreună cu motivaţia deciziei; şi(b) informarea asupra drepturilor de recurs împotriva deciziei şi asupra proceduriiaplicabile şi a termenelor.4. După caz, autoritatea competentă notifică decizia sa şi autorităţii competente a statului membru de expediere.5. Toate cheltuielile efectuate în aplicarea prezentului articol sunt suportate de cătreoperatorul din sectorul hranei pentru animale şi produselor alimentare în cauză.

SANCŢIUNI

1. Statele membre stabilesc normele de sancţionare aplicabile la încălcarea legislaţieiprivind hrana pentru animale şi produsele alimentare şi a altor dispoziţii comunitare legate de sănătatea animală şi bunăstarea animalelor şi iau toate măsurile necesare pentru a asigura punerea lor în aplicare. Sancţiunile prevăzute trebuie să fie eficiente, proporţionale şi disuasive.

TEMATICA FORMĂRII PERSONALULUI CARE EFECTUEAZĂ CONTROALE OFICIALE

1. Diferite tehnici de control, cum ar fi auditarea, prelevarea de probe şi inspecţia.2. Proceduri de control.3. Legislaţia privind hrana pentru animale şi produsele alimentare.4. Diferite etape ale producţiei, prelucrării şi distribuirii şi posibilele riscuri care pot rezulta din acestea pentru sănătatea umană, precum şi, după caz, pentru sănătatea animală şi a plantelor şi pentru mediu.5. Evaluarea neconformităţii cu legislaţia privind hrana pentru animale şi produselealimentare.6. Riscurile inerente creşterii de animale şi producţiei hranei pentru animale şi produselor alimentare.7. Evaluarea aplicării procedurilor HACCP.8. Sisteme de gestionare cum ar fi programele de asigurare a calităţii puse în aplicare de întreprinderile din sectorul hranei pentru animale şi al produselor alimentare şi evaluarea acestora, în măsura în care acestea sunt relevante pentru cerinţele din legislaţia privind hrana pentru animale sau produsele alimentare.9. Sisteme de certificare oficiale.10. Planuri de intervenţie în caz de urgenţă, inclusiv comunicarea dintre statele membre şi Comisie.11. Proceduri legale şi implicaţiile controalelor oficiale.12. Examinarea documentelor scrise şi a altor date, inclusiv cele legate de testarea

71

aptitudinii, acreditare şi evaluarea riscurilor, care ar putea fi relevante pentru evaluarea conformităţii cu legislaţia referitoare la hrana pentru animale sau produse alimentare; aceasta ar putea include aspecte financiare şi comerciale.13. Orice alt domeniu, inclusiv sănătatea animală şi bunăstarea animalelor, necesar pentru a asigura efectuarea controalelor oficiale în conformitate cu prezentul regulament.

ASPECTE PRIVIND PROCEDURILE DE CONTROL

1. Organizarea autorităţii competente şi relaţia dintre autorităţile competente centrale şi autorităţile cărora le-au delegat atribuţia de a efectua controale oficiale.2. Relaţiile dintre autorităţile competente şi organele de control cărora le-au delegatatribuţii legate de controalele oficiale.3. Descrierea obiectivelor care urmează să fie atinse.4. Atribuţii, responsabilităţi şi îndatoriri ale personalului.5. Proceduri de prelevare de probe, metode şi tehnici de control, interpretarea rezultatelor şi decizii ulterioare.6. Programe de control şi supraveghere.7. Asistenţă reciprocă în eventualitatea în care controalele oficiale necesită intervenţia mai multor state membre.8. Măsurile care urmează să se ia în urma controalelor oficiale.9. Cooperarea cu alte servicii sau departamente care pot avea responsabilităţi relevante.10. Verificarea adecvării metodelor de prelevare de probe, a metodelor de analiză şi a testelor de detectare.

CARACTERIZAREA METODELOR DE ANALIZĂ

1. Metodele de analiză ar trebui să se caracterizeze prin următoarele criterii:(a) exactitudine;(b) aplicabilitate (matrice şi gama concentraţiei);(c) limita de detectare;(d) limita de determinare;(e) precizie;(f) repetabilitate;(g) reproductibilitate;(h) recuperare;(i) selectivitate;(j) sensibilitate;(k) linearitate;(l) marja de eroare;(m) alte criterii care pot fi selectate după caz:.........

72

3. Metodele de analiză care se aplică uniform diferitor grupuri de mărfuri ar trebui să fie preferate metodelor care se aplică numai unor produse specifice.4. În situaţiile în care metodele de analiză se pot valida numai în cadrul unui singurlaborator, acestea se validează, de exemplu, în conformitate cu orientările armonizateIUPAC sau, în cazul în care s-au stabilit criterii de performanţă pentru metodele deanaliză, se bazează pe teste de respectare a criteriilor.5. Metodele de analiză adoptate în temeiul prezentului regulament ar trebui editate înformatul standard pentru metodele de analiză recomandate de ISO.

REGULAMENTUL (CE) NR. 2073/2005 PRIVIND CRITERIILE MICROBIOLOGICE PENTRU PRODUSELE ALIMENTARE

Al Comisiei din 15 noiembrie 2005

Un nivel ridicat de protecţie a sănătăţii publice este unul dintre obiectivele fundamentale ale legislaţiei în domeniul alimentar, astfel cum se prevede în Regulamentul (CE) nr. 178/2002 al Parlamentului European şi al Consiliului din 28 ianuarie 2002 de stabilire a principiilor şi a cerinţelor generale ale legislaţiei în domeniul alimentelor, de înfiinţare a Autorităţii Europene pentru Siguranţa Alimentară şi de stabilire a procedurilor în domeniul siguranţei alimentelor2. Riscurile microbiologice legate de produsele alimentare reprezintă o sursă majoră a bolilor provocate de produse alimentare la om.

Produsele alimentare nu trebuie să conţină microorganisme sau toxine sau metaboliţi ale acestora în cantităţi care prezintă un risc inacceptabil pentru sănătatea umană.

Criteriile microbiologice oferă, de asemenea, o orientare privind caracterul acceptabil al produselor alimentare şi al proceselor de fabricaţie, manipulare şi distribuţie a acestora. Utilizarea criteriilor microbiologice ar trebui să facă parte integrantă din punerea în aplicare a procedurilor bazate pe principiile HACCP şi a altor măsuri de control al igienei.

Siguranţa produselor alimentare este asigurată în principal printr-o abordare preventivă, cum ar fi punerea în aplicare a unei bune practici de igienă şi aplicarea procedurilor bazate pe principiile de analiză a riscurilor şi puncte de control decisiv

73

(HACCP). Criteriile microbiologice pot fi utilizate pentru validarea şi verificarea procedurilor HACCP şi a altor măsuri de control al igienei. În consecinţă, se impune stabilirea unor criterii microbiologice care definesc caracterul acceptabil al proceselor, precum şi a unor criterii de siguranţă microbiologică a produselor alimentare care să stabilească o limită peste care un produs alimentar trebuie considerat ca fiind contaminat în mod inacceptabil cu microorganismele pentru care se stabilesc respectivele criterii.

În conformitate cu articolul 4 al Regulamentului (CE) nr. 852/2004, comercianţii din sectorul alimentar trebuie să respecte criteriile microbiologice.

Acest lucru ar trebui să includă testarea valorilor stabilite pentru respectivele criterii prin prelevarea de probe, efectuarea de analize şi aplicarea de acţiuni corective, în conformitate cu legislaţia în domeniul alimentar şi cu instrucţiunile date de autorităţile competente. În consecinţă, trebuie prevăzute măsuri de aplicare privind metodele analitice inclusiv, după caz, incertitudinea măsurătorii, planul de prelevare a probelor, limitele microbiologice, numărul de unităţi analitice care trebuie să respecte aceste limite.

În afară de aceasta, trebuie prevăzute măsuri de aplicare privind produsele alimentare cărora li se aplică criteriul, punctele lanţului alimentar cărora li se aplică criteriul, precum şi acţiunile care trebuie întreprinse în cazul nerespectării criteriului. Măsurile pe care trebuie întreprinse de către comercianţii din sectorul alimentar pentru a asigura respectarea criteriilor care definesc caracterul acceptabil al unui proces pot include, printre altele, controlul materiilor prime, igiena, temperatura şi durata de conservare a produsului. (7) Regulamentul (CE) nr. 882/2004 al Parlamentului European şi al Consiliului din 29 aprilie 2004 privind controalele oficiale efectuate pentru a asigura verificarea conformităţii cu legislaţia privind hrana pentru animale şi produsele alimentare şi cu normele de sănătate animală şi de bunăstare a animalelor1 prevede ca statele membre să se asigure de efectuarea cu regularitate a controalelor oficiale, în funcţie de riscuri şi cu o frecvenţă adecvată.

Aceste controale ar trebui să se desfăşoare în etapele adecvate ale producţiei, prelucrării şi distribuţiei produselor alimentare, pentru a se asigura că toţi comercianţii din sectorul alimentar respectă criteriile prevăzute de prezentul regulament.

Comunicarea Comisiei cu privire la strategia comunitară de stabilire a criteriilor microbiologice pentru produsele alimentare2 descrie strategia de stabilire şi revizuire a criteriilor în legislaţia comunitară, precum şi principiile de dezvoltare şi aplicare a criteriilor. Această strategie trebuie aplicată atunci când se stabilesc criteriile microbiologice.

Prelevarea de probe din mediul de producţie şi prelucrare poate constitui un instrument util pentru identificarea şi prevenirea prezenţei microorganismelor patogene în produsele alimentare.

Comercianţii din sectorul alimentar trebuie să decidă ei înşişi frecvenţele pentru prelevările de probe şi controalele necesare în cadrul procedurilor lor bazate pe principiile HACCP şi pe alte proceduri de control al igienei. Cu toate acestea, poate fi necesar ca, în anumite cazuri, să se stabilească frecvenţe de prelevare a

74

probelor armonizate la nivel comunitar, în special pentru a garanta că acelaşi nivel de control se exercită pe întreg teritoriul Comunităţii.

Rezultatele testelor depind de metoda analitică folosită astfel încât o metodă de referinţă dată ar trebui asociată cu fiecare criteriu microbiologic. Cu toate acestea, comercianţii din sectorul alimentar trebuie să aibă posibilitatea de a folosi şi alte metode analitice în afara metodelor de referinţă, în special metode mai rapide, atâta timp cât folosirea acestor metode alternative oferă rezultate echivalente. În afară de aceasta, trebuie stabilit un plan de prelevare de probe pentru fiecare criteriu în parte, în scopul garantării punerii în aplicare armonizate. Cu toate acestea, este necesar să se permită folosirea altor sisteme de prelevare de probe şi de testare, inclusiv recurgerea la organisme indicatoare alternative, cu condiţia ca aceste sisteme să ofere garanţii echivalente în ceea ce priveşte siguranţa produselor alimentare.

OBIECT ŞI DOMENIU DE APLICARE

Prezentul regulament stabileşte criteriile microbiologice pentru anumite microorganisme şi normele de aplicare pe care comercianţii din sectorul alimentar trebuie să le respecte atunci când pun în aplicare măsurile de igienă generale şi specifice prevăzute la articolul 4 din Regulamentul (CE) nr. 852/2004. Autoritatea competentă verifică respectarea normelor şi a criteriilor stabilite de prezentul regulament în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 882/2004, fără a aduce atingere dreptului acesteia de a realiza şi alte prelevări de probe şi analize în vederea detectării şi măsurării altor microorganisme, a toxinelor sau metaboliţilor acestora, fie în cadrul unei verificări a proceselor, pentru produsele alimentare suspectate că ar fi periculoase, fie în cadrul unei analize a riscului.

CERINŢE GENERALE

(1) Comercianţii din sectorul alimentar se asigură că produsele alimentare respectă criteriile microbiologice relevante stabilite în anexa I. În acest scop, în toate etapele producţiei, prelucrării şi distribuţiei produselor alimentare, inclusiv comercializarea cu amănuntul, comercianţii din sectorul alimentar iau măsuri, ca parte a procedurilor bazate pe principiile HACCP şi pe aplicarea unei bunei practici de igienă, pentru a se asigura că:(a) livrarea, manipularea şi prelucrarea materiilor prime şi a produselor alimentare aflate sub controlul lor se desfăşoară astfel încât criteriile de igienă ale procesului să fie respectate;(b) criteriile de siguranţă a produselor alimentare aplicabile pe întreaga perioadă de conservare a produselor pot fi respectate în condiţii de distribuţie, depozitare şi utilizare care pot fi prevăzute în mod rezonabil.

(2) După caz, comercianţii din sectorul alimentar responsabili cu fabricarea produsului efectuează studii în conformitate cu anexa II pentru a cerceta respectarea criteriilor pe întreaga durată de conservare. Această dispoziţie se aplică în special produselor alimentare gata pentru consum care permit dezvoltarea de Listeria

75

monocytogenes şi care pot prezenta un risc pentru sănătatea publică legat de Listeria monocytogenes.

Întreprinderile din sectorul alimentar pot colabora la efectuarea respectivelor studii.Orientările pentru efectuarea respectivelor studii pot fi incluse în ghidurile de bună practică menţionate la articolul 7 al Regulamentului (CE) nr. 852/2004.

TESTAREA PE BAZA CRITERIILOR

(1) Comercianţii din sectorul alimentar efectuează teste, după caz, pe baza criteriilormicrobiologice stabilite în anexa I, atunci când validează sau verifică funcţionarea corectă a procedurilor lor bazate pe principiile HACCP şi pe buna practică de igienă.

(2) Comercianţii din sectorul alimentar stabilesc frecvenţele adecvate de prelevare, cu excepţia cazului în care anexa I prevede frecvenţe specifice de prelevare, caz în care frecvenţa prelevării de probe va fi cel puţin cea prevăzută în anexa I.

Comercianţii din sectorul alimentar iau această decizie în contextul procedurilor bazate pe principiile HACCP şi pe buna practică de igienă şi ţinând seama de instrucţiunile privind utilizarea produselor alimentare.Frecvenţa prelevării de probe se poate adapta în funcţie de natura şi mărimea întreprinderilor din sectorul alimentar, cu condiţia ca siguranţa produselor alimentare să nu fie pusă în pericol.

NORME SPECIFICE PRIVIND TESTELE ŞI PRELEVAREA DE PROBE

(1) Metodele analitice, precum şi planurile şi metodele de prelevare de probe definite în anexa I sunt aplicate ca metode de referinţă.

(2) Probele se prelevează din zonele de prelucrare şi din echipamentul utilizat la producţia produselor alimentare, în cazul în care astfel de prelevări de probe sunt necesare pentru asigurarea respectării criteriilor. Pentru aceste prelevări de probe, standardul ISO 18593 se foloseşte ca metodă de referinţă.Comercianţii din sectorul alimentar care fabrică produse alimentare gata pentru consum care pot prezenta un risc de Listeria monocytogenes pentru sănătatea publică prelevează probe din zonele de prelucrare şi din echipamentul folosit în vederea detectării prezenţei Listeria monocytogenes ca parte a sistemului lor de prelevare de probe.

Comercianţii din sectorul alimentar care fabrică formule de început deshidratate sau produse alimentare deshidratate pentru scopuri medicale speciale destinate sugarilor sub şase luni, prezentând un risc de Enterobacter sakazakii,

76

monitorizează zonele de prelucrare şi echipamentul utilizat pentru a depista prezenţa enterobacteriilor ca parte a sistemului lor de prelevare de probe.

(3) Numărul de unităţi care trebuie prelevate în conformitate cu planurile de prelevare de probe stabilite în anexa I poate fi redus în cazul în care comerciantul din sectorul alimentar poate demonstra, pe baza unei documentaţii istorice, că dispune de proceduri eficiente bazate pe HACCP.

(4) În cazul în care testele au ca scop exact evaluarea gradului de acceptabilitate al unui anumit lot de produse alimentare sau a unui proces, trebuie respectate cel puţin planurile de prelevare de probe stabilite în anexa I.

(5) Comercianţii din sectorul alimentar pot utiliza alte proceduri de prelevare de probe şi de testare, în cazul în care pot demonstra, spre satisfacţia autorităţii competente, că respectivele proceduri oferă cel puţin garanţii echivalente. Aceste proceduri pot include folosirea unor puncte de prelevarea de probe alternative şi analiza evoluţiei.

Testele pe baza unor microorganisme şi limite microbiologice conexe alternative, precum şi testarea altor analiţi decât cei microbiologici sunt permise numai pentru criteriile de igienă a procesului.

Utilizarea unor metode analitice alternative este acceptată atunci când metodele se validează pe baza metodei de referinţă din anexa I şi, în cazul în care se foloseşte o metodă brevetată, certificată de o parte terţă în conformitate cu protocolul stabilit în standardul EN/ISO 16140 sau cu alte protocoale similare recunoscute la nivel internaţional.

În cazul în care comerciantul din sectorul alimentar doreşte să utilizeze alte metode analitice decât cele validate şi certificate în conformitate cu descrierea de la alineatul (3), respectivele metode trebuie validate în conformitate cu protocoale recunoscute la nivel internaţional, iar utilizarea acestora trebuie autorizată de autoritatea competentă

CERINŢE DE ETICHETARE

În cazul în care cerinţele privind prezenţa Salmonellei în carnea tocată, preparatele din carne şi produsele din carne destinate să fie consumate preparate din toate speciile indicate în anexa I sunt îndeplinite, producătorul loturilor de produse în cauză introduse pe piaţă trebuie să le eticheteze în mod clar, pentru a informa consumatorul cu privire la necesitatea unei preparări complete înaintea consumării.

De la 1 ianuarie 2010, etichetarea prevăzută la alineatul (1) pentru carnea tocată, preparatele din carne şi produsele din carne de pasăre nu va mai fi necesară.

ANALIZA EVOLUŢIEI

Comercianţii din sectorul alimentar analizează evoluţia rezultatelor testelor. În cazul în care se constată o evoluţie spre rezultate nesatisfăcătoare, comercianţii din sectorul alimentar iau măsuri adecvate, fără întârzieri nejustificate, pentru a remedia situaţia în vederea prevenirii apariţiei riscurilor microbiologice.

77

Criterii microbiologice pentru produsele alimentare

Se aplica pentru urmatoarele tipuri de produse- Carne şi produse din carne- Lapte şi produse lactate- Produse din ouă- Produse pescăreşti- Legume, fructe şi produse din legume şi fructe

Testele regulate pe baza criteriului nu sunt utile în condiţii normale pentru următoarele produse alimentare gata pentru consum:- produsele alimentare care au fost supuse unui tratament termic sau unei alte transformări eficiente pentru a elimina L. monocytogenes, în cazul în carerecontaminarea nu este posibilă după acest tratament (de exemplu produsele tratate termic în ambalajul final),- fructe şi legume proaspete, netăiate şi neprelucrate, cu excepţia seminţelor germinate,- pâine, biscuiţi şi produse similare,- apă, băuturi nealcoolice, bere, cidru, vin, băuturi alcoolice îmbuteliate sau ambalate şi produse similare,- zahăr, miere şi produse zaharoase, inclusiv produse pe bază de cacao şi ciocolată,- moluşte bivalve vii.

INTERPRETAREA REZULTATELOR TESTELOR

Limitele date se referă la fiecare unitate de probă testată, cu excepţia moluştelor bivalve vii şi a echinodermelor, a tunicierilor şi a gasteropodelor vii pentru care, în ceea ce priveşte testarea pentru E. coli, limita se referă la o probă grupată.

Rezultatele testelor demonstrează calitatea microbiologică a lotului testat.L. monocytogenes în produsele alimentare gata pentru consum destinate sugarilor şi unor scopuri medicale speciale:− satisfăcătoare, în cazul în care toate valorile observate indică absenţa bacteriei,− nesatisfăcătoare, în cazul în care prezenţa bacteriei este detectată în oricare dintre unităţile de probă.

Rezultatele testelor se pot utiliza şi pentru a demonstra eficienţa aplicării HACCP sau a bunei practici de igienă a procesului.L. monocytogenus în produsele alimentare gata pentru consum care permit dezvoltarea de L. monocytoenes înainte ca produsul alimentar să fi părăsitcontrolul imediat al comerciantului din sectorul alimentar care l-a produs, în cazul în care acesta nu este în măsură să demonstreze că produsul nu vadepăşi limita de 100 ufc/g în timpul perioadei de conservare:− satisfăcătoare, în cazul în care toate valorile observate indică absenţa bacteriei,

78

− nesatisfăcătoare, în cazul în care prezenţa bacteriei este detectată în oricare dintre unităţile de probă.L. monocytogenes în alte produse alimentare gata pentru consum şi E. coli în moluştele bivalve vii:− satisfăcătoare, în cazul în care toate valorile observate sunt ≤ cu limita,− nesatisfăcătoare, în cazul în care oricare dintre valori este > decât limita.Salmonella în diferite categorii de produse alimentare:− satisfăcătoare, în cazul în care toate valorile observate indică absenţa bacteriei,− nesatisfăcătoare, în cazul în care prezenţa bacteriei este detectată în oricare dintre unităţile de probă.Enterotoxinele stafilococice în produsele lactate:− satisfăcătoare, în cazul în care enterotoxinele nu sunt detectate în nici una dintre unităţile de probă,− nesatisfăcătoare, în cazul în care enterotoxinele sunt detectate în oricare dintre unităţile de probă.Enterobacter sakazakii în formule de început deshidratate şi produsele alimentare dietetice pentru scopuri medicale speciale destinate sugarilor subşase luni:− satisfăcătoare, în cazul în care toate valorile observate indică absenţa bacteriei,− nesatisfăcătoare, în cazul în care prezenţa bacteriei este detectată în oricare dintre unităţile de probă.Histamina în produsele pescăreşti din specii de peşti asociate cu cantităţi mari de histidină:− satisfăcătoare, în cazul în care sunt îndeplinite următoarele cerinţe:1. valoarea medie observată este ≤ m2. un maximum al valorilor c/n observate se situează între m şiM3. nici una dintre valorile observat nu depăşeşte limita lui M,− nesatisfăcătoare, în cazul în care valoarea medie observată depăşeşte m, sau mai multe valori c/n se situează între m şi M sau una sau mai multedintre valorile observate sunt >M.

CRITERIILE DE IGIENĂ A PROCESULUI

Numărul de probe în care este detectată prezenţa salmonellei. Valoarea c face obiectul unei revizuiri pentru a se ţine seama de progresul realizat cuprivire la reducerea prevalenţei salmonellei. Statele membre sau regiunile în care preponderenţa salmonellei este scăzută pot folosi valori c mai scăzutechiar şi înainte de revizuire.

Acest criteriu nu se aplică pentru carnea tocată produsă la nivel comerţului cu amănuntul în cazul în care perioada de conservare a produsului estemai mică de 24 de ore.

E. coli este folosit aici ca indicator al contaminării fecale.Aceste criterii se aplică pentru carnea separată mecanic (CSM) produsă prin

tehnicile menţionate la secţiunea V capitolul III alineatul (3) din anexa

79

III la Regulamentul (CE) nr. 853/2004 al Parlamentului European şi al Consiliului din 29 aprilie 2004 de stabilirea a unor norme specifice de igienăcare se aplică alimentelor de origine animală.

Interpretarea rezultatelor testelor

Limitele date se referă la fiecare unitate de probă testată, cu excepţia carcaselor pentru care limitele se referă la probele grupate.

Rezultatele testelor demonstrează calitatea microbiologică a procesului testat.Enterobacteriaceae şi numărul de colonii aerobe în carcasele de bovine, de

ovine, de caprine, de cabaline şi de porcine:− satisfăcătoare, în cazul în care media logaritmică zilnică este < m,− acceptabile, în cazul în care media logaritmică zilnică se situează între m şi M,− nesatisfăcătoare, în cazul în care media logaritmică zilnică este > M.Salmonella în carcase:− satisfăcătoare, în cazul în care prezenţa Salmonellei se depistează într-un număr de probe de maximum c/n,− nesatisfăcătoare, în cazul în care prezenţa Salmonellei se depistează într-un număr de probe mai mare de c/n.După fiecare sesiune de prelevare de probe, se evaluează rezultatele ultimelor zece sesiuni de prelevare de probe pentru a obţine numărul de probe n.E. coli şi numărul de colonii aerobe în carnea tocată, preparatele din carne şi carnea separată mecanic (CMS):− satisfăcătoare, în cazul în care toate valorile observate sunt < m,− acceptabile, în cazul în care un maximum al valorilor c/n se situează între m şi M, iar restul valorilor observate sunt < m,− nesatisfăcătoare, în cazul în care una sau mai multe dintre valorile observate sunt > M sau mai mult de c/n valori se situează între m şi M.

LAPTE ŞI PRODUSE LACTATE

Acest criteriu nu se aplică produselor destinate unei prelucrări ulterioare în sectorul alimentar.

E. coli este folosit aici ca indicator al nivelului de igienă.Pentru brânzeturile care nu permit dezvoltarea de E. coli, numărul de E. coli

este în general cel mai ridicat la începutul perioadei de maturare, iarpentru brânzeturile care permit dezvoltarea de E. coli, acesta este de obicei cel mai ridicat la sfârşitul perioadei de maturare.

Cu excepţia brânzeturilor pentru care producătorul poate demonstra, spre satisfacţia autorităţilor competente, că produsul nu prezintă nici un risc decontaminare cu enterotoxine stafilococice.8 Numai îngheţatele care conţin ingrediente pe bază de lapte.

Interpretarea rezultatelor testelor

80

Limitele date se referă la fiecare unitate de probă testată.Rezultatele testelor demonstrează calitatea microbiologică a procesului testat.Enterobacteriaceae în formule de început deshidratate şi produse alimentare

dietetice pentru scopuri medicale speciale destinate sugarilor sub şase luni:− satisfăcătoare, în cazul în care toate valorile observate indică absenţa bacteriei,− nesatisfăcătoare, în cazul în care prezenţa bacteriei este detectată în oricare dintre unităţile de probă.

E. coli, enterobacteriaceae (alte categorii de produse alimentare) şi stafilococi coagulazo-pozitivi:− satisfăcătoare, în cazul în care toate valorile observate sunt < m,− acceptabile, în cazul în care un maximum al valorilor c/n se situează între m şi M, iar restul valorilor observate sunt < m,− nesatisfăcătoare, în cazul în care una sau mai multe dintre valorile observate sunt > M sau mai mult de c/n valori se situează între m şi M.

PRODUSE DIN OUĂ

Interpretarea rezultatelor testelor

Limitele date se referă la fiecare unitate de probă testată.Rezultatele testelor demonstrează calitatea microbiologică a procesului testat.Enterobacteriaceae în produsele din ouă:

− satisfăcătoare, în cazul în care toate valorile observate sunt < m,− acceptabile, în cazul în care un maximum al valorilor c/n se situează între m şi M, iar restul valorilor observate sunt ≤ m,− nesatisfăcătoare, în cazul în care una sau mai multe dintre valorile observate sunt > M sau mai mult de c/n valori se situează între m şi M.

PRODUSE PESCĂREŞTI

Interpretarea rezultatelor testelor

Limitele date se referă la fiecare unitate de probă testată.Rezultatele testelor demonstrează calitatea microbiologică a procesului testat.

E. coli în legumele şi fructele tăiate anterior (gata pentru consum) şi în sucurile de fructe şi legume nepasteurizate (gata pentru consum):− satisfăcătoare, în cazul în care toate valorile observate sunt ≤ m,− acceptabile, în cazul în care un maximum al valorilor c/n se situează între m şi M, iar restul valorilor observate sunt ≤ m,− nesatisfăcătoare, în cazul în care una sau mai multe dintre valorile observate sunt > M sau mai mult de c/n valori se situează între m şi M.

NORME PENTRU PRELEVAREA DE PROBE ŞI PREGĂTIREA PROBELOR PENTRU TESTE

81

Norme generale pentru prelevarea de probe şi pregătirea probelor pentru teste

În absenţa unor norme mai specifice privind prelevarea de probe şi pregătirea probelor pentru teste, se folosesc ca metode de referinţă standardele relevante ale ISO (Organizaţia Internaţională de Standardizare) şi orientările din Codex Alimentarius.

Prelevarea de probe bacteriologice în abatoarele şi unităţile de producţie a cărnii tocate şi a preparatelor din carne

Norme de prelevare a probelor pentru carcasele de bovine, de porcine, de ovine, de caprine şi de cabaline

Metodele destructive şi nedestructive de prelevare de probe, selectarea zonelor pentru prelevarea de probe şi normele pentru depozitarea şi transportul probelor sunt descrise în standardul ISO 17604.

La fiecare sesiune de prelevare de probe, acestea se prelevează aleatoriu din cinci carcase.

Zonele pentru prelevarea de probe se selectează ţinându-se seama de tehnologia deabatorizare utilizată în fiecare unitate.

Prelevarea de probe pentru analizele referitoare la enterobacterii şi numărul de colonii aerobe se efectuează din patru zone ale fiecărei carcase. Patru probe de ţesut reprezentând o suprafaţă totală de 20 cm2 se prelevează prin metoda destructivă. În cazul în care se foloseşte metoda nedestructivă în acest scop, suprafaţa de prelevare este de minimum 100 cm2 (50 cm2 pentru carcasele de rumegătoare mici) pentru fiecare zonă de prelevare.

Prelevarea de probe pentru analizele referitoare la salmonella se efectuează cu ajutorul metodei buretelui abraziv. Suprafaţa de prelevare este de minimum 100 cm2 pentru fiecare zonă de prelevare selectată.

În cazul în care probele sunt prelevate din diferitele zone de prelevare ale carcasei, acestea sunt grupate înaintea examinării.

Norme de prelevare a probelor pentru carcasele de păsări

Pentru analizele referitoare la salmonella se prelevează, în mod aleatoriu, probe de laminimum 15 carcase pentru fiecare sesiune de prelevare de probe, după refrigerare.

O bucată de piele de pe gât de aproximativ 10 g se prelevează de la fiecare carcasă. De fiecare dată, probele de piele de pe gât de la trei carcase se grupează înaintea examinării pentru a forma cinci probe finale de 25 g.

Frecvenţele prelevării de probe pentru carcase, carne tocată, preparate din carne şi carne separată mecanic

82

Cu toate acestea, în cazul în care acest lucru se justifică în urma unei analize a riscului şi este autorizat în consecinţă de către autoritatea competentă, abatoarele şi unităţile mici care produc carne tocată şi preparate din carne în cantităţi mici pot fi scutite de obligaţia de a respecta aceste frecvenţe de prelevare de probe.

În cazul prelevării de probe din carnea tocată, preparatele din carne şi carcase pentru analizele referitoare la Salmonella, frecvenţa poate fi redusă la o dată la două săptămâni, în cazul în care se obţin rezultate satisfăcătoare timp de 30 de săptămâni consecutive. Frecvenţa prelevării de probe pentru salmonella poate fi redusă şi în cazul în care există un program naţional sau regional de control al salmonellei, iar respectivul program cuprinde teste care înlocuiesc prelevarea de probe descrisă anterior. Această frecvenţă poate fi redusă şi mai mult în cazul în care programul naţional sau regional de control al salmonellei demonstrează că prevalenţa salmonellei este scăzută la animalele cumpărate de abator.

Pentru prelevarea de probe din carnea tocată şi preparatele din carne pentru analizele referitoare la E. coli şi numărul de colonii aerobe, precum şi pentru prelevarea de probe din carcase pentru analizele referitoare la enterobacterii şi numărul de colonii aerobe, frecvenţa poate fi redusă la o dată la două săptămâni în cazul în care se obţin rezultate satisfăcătoare timp de şase săptămâni consecutive.

Comercianţii din sectorul alimentar al abatoarelor sau unităţilor care produc carne tocată, preparate din carne sau carne separată mecanic prelevează probe pentru analizele microbiologice cel puţin o dată pe săptămână. Data prelevării de probe se modifică în fiecare săptămână, astfel încât să se preleveze probe în fiecare zi a săptămânii.

83

GHID PRIVIND IMPLEMENTAREA HACCP

DEFINITII

HACCP: Un sistem care identifica, evalueaza si controleaza pericolele semnificative pentru siguranta alimentelor.Actiune corectiva: Orice actiune care este luata atunci-când monitorizarea unui punct critic de control (PCC) indica o pierdere a controlului.Control (substantiv): Verificarea corectitudinii procedurilor si a îndeplinirii criteriilor.A controla (verb): Actiunile necesare pentru a asigura si mentine criteriile stabile în acord cu planul HACCP.Controlul masurilor: Orice actiune sau activitate care poate fi utilizata pentru prevenirea sau eliminarea pericolelor sau pentru reducerea lor pâna la un nivel acceptabil;Punct critic de control (PCC): O etapa la care controlul poate fi aplicata si în care este esential sa fie prevenit sau eliminat un pericol sau sa fie redus la un nivel acceptabil.Limita critica: Un criteriu care separa acceptabilitatea de neacceptabilitate.Deviatie: Abaterea de la limitele critice.Diagrama proceselor: O reprezentare sistematica a etapelor sau operatiilor utilizate în realizarea unui produs.Planul HACCP: Un document, realizat în acord cu principiile HACCP, care asigura controlul pericolelor semnificative pentru siguranta produsului în segmentul lantului alimentar luat în considerare.Risc : Un agent biologic, chimic sau fizic care este sau poate fi o cauza potentiala de producere a îmbolnavirilor.Analiza riscurilor: Procesul de colectare si evaluare a informatiilor privind pericolele care pot genera riscuri si conditiile de îndepartare a lor, care este esential pentru siguranta produsului alimentar si, prin urmare trebuie de inclus în planul HACCP.

84

Monitorizare: Actiunea planificata de observare a masuratorilor parametrilor de control pentru a verifica daca un punct critic de control (CCP) este sub controlEtapa : Un punct, proces sau operatie din lantul alimentar, inclusiv materia prima, de la productia primara la consumatorul final.Validare: Obtinerea confirmarii ca un punct din planul HACCP este efectiv.Verificare: Aplicarea metodelor, procedurilor, încercarilor sau a altor evaluari, suplimentar la monitorizare, care sa ateste conformitatea cu planul HACCP.Contaminant: Orice agent biologic sau chimic, materie straina sau alta substanta care nu este introdusa în mod intentionat în alimente, care poate compromite siguranta sau acceptabilitatea sa.Contaminare: Introducerea sau patrunderea întâmplatoare a unui contaminant în alimente sau în mediul înconjurator al lor.Dezinfectie: Reducerea, prin metode chimice sau fizice, a numarului de microorganisme, la locul de producere, depozitare sau transport al produselor alimentare, la un nivel care sa nu compromita siguranta si acceptabilitatea lor.Igiena alimentelor: Toate conditiile si masurile necesare pentru asigurarea sigurantei si acceptabilitatii produselor alimentare, prevazute pentru toate etapele lantului alimentar.Operator: Orice persoana care manipuleaza direct sau indirect produsele alimentare ambalate sau neambalate, echipamentul de prelucrare sau ustensile, sau suprafetele de contact a alimentelor, care trebuie sa respecte cerintele privind igiena alimentelor.Siguranta alimentului: Asigurarea conditiilor prin care alimentele, atunci când sunt preparate sau consumate conform scopului sau indicatiilor, sa nu provoace carente sanatatii consumatorilor.Aceptabilitatea alimentului: Asigurarea ca alimentele sunt apte pentru consumul uman, conform scopului pentru care au fost produse.Productia primara: aceasta etapa în lantul alimentar trebuie sa includa, spre exemplu, producerea si recoltarea produselor agroalimentare, sacrificarea animalelor, colectarea laptelui, pescuitul, etc. – considerate mteriii prime

Analiza Riscurilor. Punctele Critice de Control (HACCP)

Analiza riscurilor si punctele critice de control (HACCP) este un sistem stiintific si sistematic utilizat pentru identificarea:

- Riscurilor asociate unui produs alimentar privind siguranta alimentului;- Monitorizarea riscurilor pentru asigurarea inocuitatii alimentului.

Principiile HACCP sunt folosite ca instrument de evaluare a riscurilor si pentru stabilirea unui sistem de control care are scopul de a preveni producerea produselor alimentare nesigure si decât testarea produsului final. Sistemul poate fi aplicat în cadrul întregului lant alimentar, începând de la producerea primara si pâna la consumatorul final, iar implementarea trebuie sa se bazeze pe rezultate stiintifice cu privire la riscurile pentru sanatatea omului.Pe lânga sporirea sigurantei produselor alimentare, implementarea HACCP poate oferi si alte beneficii semnificative, cum ar fi:

85

- promovarea comertului international prin marirea încrederii privind siguranta alimentara;

- sustinerea inspectiilor de catre autoritatile de reglementare.Aplicarea cu succes a sistemului HACCP necesita angajamentul si implicarea totala a managementului de la orice nivel si a tot personalul din cadrul organizatiei. Aceasta mai necesita o abordarea multidisciplinara. Abordarea multidisciplinara trebuie sa includa (atunci când este relevant) experti veterinari, tehnologi, microbiologi, medicii,chimisti, ingineri de utilaje.Scopul HACCP este de a concentra controlul la punctele critice de control (PCC).

HACCP trebuie sa fie: aplicat în mod separat pentru fiecare proces de productie; flexibil unde este cazul; luat în consideratie domeniul de activitate si marimea companiei /organizatiei; capabil sa se ajusteze la schimbari, cum ar fi proiectarea echipamentelor,

procedurile de prelucrare si dezvoltarile tehnologice; revizuit si modificat atunci când sau facut modificari în produs, proces sau

orice alta etapa.În timpul identificarii si evaluarii riscurilor, si în timpul operatiunilor ulteriore

în proiectarea si aplicarea HACCP, trebuie sa se tina cont de impactul materiilor prime, ingredientelor, bunelor practici de fabricare a produselor alimentare, rolul proceselor de fabricatie în controlul riscurilor, utilizarea posibila a produsului final, categoriile de consumatori tinta, probele epidemiologice ce tin de siguranta alimentara.

Sistemele HACCP trebuie sa fie elaborate pe o baza ferma în conformitate cu Bunele Practici de Productie (GMP), Procedurile Sanitare Standard Operationale (SSOPs) acceptabile, cât si practicile industriale corespunzatoare. GMP reprezinta cerintele minime sanitare si de prelucrare necesare pentru a asigura producerea produselor alimentare sigure.

Spatiile alimentare examinate prin intermediul GMP sunt bunelor practici de igiena, igiena personala, cladirile si facilitatile, echipamentul si ustensilelor, precum si controalele proceselor de producere si prelucrare.SSOPs (Procedurile Sanitare Standard Operationale) face parte din GMPsdocumentate privind igiena si conditiile sanitare necesare pentru a satisface cerintele reglementate pentru controlul produselor alimentare. SSOPs elaborate trebuie sa relateze problemele de sanitarie, controalele, procedurile interne si cerintele de monitorizare. SSOPs trebuie, de asemenea sa specifice cum trebuie sa monitorizeze aceste conditii si practici, cum sa aplice actiuni corective la timpul potrivit privind conditiile si practicile neigienice, si sa pastreze înregistrarile privind controlul. SSOPs trebuie sa examineze cel putin urmatoarele conditii si practici: siguranta apei si a ghetii, starea si curatenia suprafetelor de contact cu produselor alimentare,

86

prevenirea contaminarii reciproce a alimentelor de la instrumente neigienice, mentenanta facilitatilor pentru igiena personala, protectia produselor alimentare si a suprafetelor lor de contact împotriva adulterarii, etichetarea adecvata, depozitarea si utilizarea componentelor toxici cu precautie, controlul starii sanatatii a angajatilor si eliminarea daunatorilor.

Un sistem eficient HACCP nu poate fi implementat fara aplicarea principiilor GMPs si SSOPs.

Principiile Sistemului HACCP

Sistemul HACCP are ca scop identificarea si controlul pericolelor asociate produselor alimentare de la receptia materiilor prime în cadrul organizatiei, proceselor de prelucrare, distributie si pâna la consumator.

Principiul 1: Analiza pericolelorPrincipiul 2: Determinarea punctelor critice de controlPrincipiul 3: Stabilirea limitelor criticePrincipiul 4: Elaborarea procedurilor de monitorizarePrincipiul 5: Elaborarea actiunilor corectivePrincipiul 6: Elaborarea procedurilor de verificarePrincipiul 7: Elaborarea documentatiei si pastrarea înregistrarilor

Elaborarea unui Plan HACCP

În scopul elaborarii unui sistem HACCP si aplicarea a celor sapte principii HACCP trebuie respectate urmatoarele 12 etape:

Etapa 1: Desemnarea echipei HACCPEtapa 2: Descrierea produsului, metoda de procesare si distributieEtapa 3: Descrierea utilizarii intentionateEtapa 4: Elaborarea diagramelor proceselor de producereEtapa 5: Verificarea diagramelor proceselor de producere pe terenEtapa 6: Analiza pericolelor. (P 1)Etapa 7: Determinarea punctelor critice de control. (P 2)Etapa 8: Stabilirea limitelor critice. (P 3)Etapa 9: Elaborarea procedurilor de monitorizare. (P 4)Etapa 10: Elaborarea actiunilor corective. (P 5)Etapa 11 Elaborarea procedurilor de verificare. (P 6)Etapa 12: Elaborarea documentatiei si pastrarea înregistrarilor. (P 7)

87

Etapa 1 – Desemnarea Echipei HACCPO companie care doreste sa implementeze un sistem HACCP trebuie sa fie

sigura prin faptul ca experienta si cunostintele despre un anumit produs sunt adecvate si disponibile pentru elaborarea unui plan HACCP eficient. Compania trebuie sa fie constienta de faptul ca implementarea unui sistem HACCP necesita implicarea întregului personal al companii având o abordarea de echipa.

O singura persoana nu va putea sa implementeze acest sistem. Echipa HACCP trebuie sa fie multidisciplinara si sa includa un membru motivat din managementul executiv, capabil sa asigure finantarea necesara si motivatia generala a companiei pentru a asigura implementarea cu succes a sistemului HACCP.

Echipa HACCP va avea nevoie, de asemenea, de un sef de echipa. În cadrul unei organizatii poate sa existe o persoana bine instruita, care sa aiba acces la literatura despre HACCP si linii directoare privind HACCP (inclusiv Ghidurile HACCP specifice fiecarui sector) care va conduce echipa de implementare a sistemului HACCP. Totusi, în lipsa unei persoane informate si capabile în cadrul unei companiei, trebuie sa fie angajat un consultant privind implementarea sistemului HACCP, scopul caruia va fi:

sa instruiasca seful echipei HACCP; să instruiasca echipa HACCP; să conduca elaborarea si implementarea sistemului HACCP.Echipa trebuie sa fie constituita din specialisti/experti care detin cunostinte

adecvate privind produsul luat în consideratie, producerea / fabricarea acestuia, depozitarea, distribuirea, consumatorii si riscurile potentiale asociate acestuia.

Echipa trebuie sa contina specialisti multidisciplinari: care înteleg pericole biologice, chimice si fizice asociate unui anumit grup de

produse; care sunt responsabili sau sunt implicati în procesul de producere / fabricare a

produsului luat în consideratie; care au experienta si cunostinte practice despre igiena si procesele de

prelucrare si functionare a echipamentului din cadru organizatiei; alti specialisti cu cunostinte adecvate în microbiologie, igiena si tehnologia de

producere a alimentelor.O persoana poate îndeplini câteva din aceste functii, în cazul în care toata

informatia relevanta si necesara este pusa la dispozitia echipei si este utilizata pentru a asigura faptul ca sistemul elaborat este adecvat.

În mod optim, o echipa multidisciplinara va fi constituita în cadrul organizatiei. Totusi, acolo unde experienta necesara nu este disponibila în cadrul organizatiei, echipa trebuie sa fie asistata de catre specialistii calificati/experti care îi va ajuta sa solutioneze dificultatile, inclusiv analiza riscurilor, controlul si determinarea punctelor critice de control.

Specialisti/experti pot fi din cadru: asociatiilor comerciale si industriale, experti independenti si autoritati de reglementare.

88

Domeniul Planului HACCP trebuie sa fie identificat. Domeniul trebuie sa descrie care segment din cadrul lantului alimentar este implicat în cadrul organizatiei si analiza grupurile generale de pericole (biologice, chimice si fizice).

Etapa 2 – Descrierea Produsului, Metode de Procesare si Distributie

Trebuie sa se elaboreze o descriere completa a produsului, inclusiv informatia de siguranta relevanta, cum ar fi:

compozitia (de exemplu, materii prime, ingredientele, aditivi, etc.), compozitia fizico -chimica relucrarea (de exemplu, tratarea termica, congelare, uscare, etc. conform

cerintelor); orice criterii microbiologice sau chimice aplicabile, inclusiv prelucrarea cu microbi / statica (racire, congelare, prelucrarea cu sare, tratarea la temperaturi

înalte, etc.); ambalare (de exemplu, în cutii de carton, cutii ermetice pentru conserve, în

vacuum, sau atmosfera modificata); conditiile de pastrare si livrare, metode de distributie; termenul de valabilitate necesar („a se consuma pâna la data de.....”, sau „a se

consuma de preferinta înainte de data de.....”); instructiune de utilizare.

În cadrul organizatiei cu produse multiple, este mai eficient de a grupa produsele cu caracteristici sau etape de prelucrare similare, în scopul elaborarii planului HACCP.

Înregistrarile recomandate includ descrierea produsului si determina utilizarea intentionata (de exemplu, Înregistrarea 2/01). Aceste înregistrari pot fi utilizate si adaptate individual pentru fiecare companie.

Etapa 3 – Descrierea Utilizarii Intentionate

Echipa HACCP trebuie sa determine utilizarea normala sau intentionata a produsului de catre client sau consumatorii tinta carora le este destinat produsul. În anumite cazuri, produsului corespunzator este destinat pentru anumite grupuri de consumatori, cum ar fi furnizorii de alimente pentru restaurante, calatori, etc., cât si pentru grupurile vulnerabile ale populatiei, inclusiv copiii, trebuie sa fie luate în consideratie.

Înregistrarile recomandate includ descrierea produsului si consumatorii finali, aceaste înregistrari pot fi utilizata si adaptata individual pentru fiecare companie.

Etapa 4 – Elaborarea Diagramelor Proceselor de ProducereDiagrama procesului de producere a unui produs trebuie sa fie elaborata de

catre echipa HACCP. Diagrama procesului de producere trebuie sa cuprinda toate etapele de producere a unui anumit produs.

89

Aceeasi diagrama a unui proces de producere poate fi folosita pentru un numar de produse care utilizeaza etape similare de prelucrare. Atunci când HACCP este aplicat unei proces, trebuie sa se ia în consideratie etapele initiale si cele care urmeaza la procesul concert.

Indiferent de formatul selectat, toate etapele implicate în proces, trebuie sa fie analizate succesiv si prezentate într-o diagrama detaliata a procesului de producere împreuna cu informatia tehnica relevanta. Etapele procesului pot include receptia materiilor prime, pregatirea, prelucrarea, ambalarea, depozitarea si distribuirea, livrarea si plasarea produsului final pe piata; stoparile în timpul sau dupa fiecare etapa trebuie sa fie, de asemenea, înregistrate.Tipurile de informatie tehnica pot include dar nu se limiteaza la:

planul spatiilor sau a cladirilor auxiliare; cacteristicile echipamentului si amplasarea lui; succesiunea tuturor etapelor procesului (inclusiv incorporarea materiilor

prime, a ingredientelor, sau a aditivilor; întârzierile în timpul sau dupa fiecare etapa);

parametrii tehnici ai operatiilor (în special durata si temperatura, inclusiv întârzierile);

fluxul de produse (inclusiv contaminare potentiala reciproca); separarea zonelor sanitare si a celor murdare (sau zone cu risc înalt/redus )Urmatoarele cerinte ale GMP/SSOP sunt obligatorii numite programe de conditii

esentiale si pot fi integrate în sistemul HACCP: procedurile de curatare si dezinfectie; igiena mediul privind amplasarea organizatiei; instruirea personalului si bunele practici igienice; conditiile de depozitare si livrare a produselor.

Etapa 5 – Verificarea Diagramei Proceselor de Producere Diagrama proceselor de producere trebuie sa fie verificata pe teren pe

parcursul tuturor etapelor pentru a confirma ca toate etapele sunt incluse în diagrama, cât si durata de procesare, si pentru a modifica diagrama daca este necesar. Confirmarea diagramei proceselor de producere trebuie sa fie efectuata de catre o persoana sau persoane care poseda cunostinte suficiente privind operatiunile de prelucrare, sau / si de catre echipa multidisciplinara (HACCP) în dependenta de caz.

Orice abatere constatata trebuie sa fie urmata de modificarea diagramei proceselor de producere pentru a fi mai exacta.

Etapa 6 – Analiza Riscurilor (HACCP Principiul 1)Primul principiu HACCP consta în efectuarea analizei riscurilor. Înainte de începerea procesului, echipa HACCP trebuie sa revada

definitiile privind siguranta produselor alimentare.Pericolele sunt clasificate în trei categorii: biologice, chimice si fizice. O abordare utila privind analiza riscurilor consta în divizarea analizei

în doua activitati – identificarea riscurilor si analiza riscurilor.

90

a. Identificarea PericolelorPrima etapa în identificarea pericolelor, care pot fi asociate cu procesul de

productie poate fi considerata o sedinta de „Brainstorming”.Echipa HACCP trebuie sa utilizeze diagrama proceselor de producere si

descrierea produsului, care au fost elaborate la etapele precedente, si saanalizeze în mod sistematic, ce ar putea sa se întâmple în timpul fiecarei etape a procesului.

În rezultatul identificarii pericolelor trebuie sa rezulte o lista de pericolele potentiale posibile la fiecare etapa a procesului (utilizarea diagramei proceselor de producere din planul HACCP), de la primirea materiei prime pâna la livrarea produsului final.

În timpul procesului de identificare a pericolelor, echipa nu trebuie sa se limiteze doar la probabilitatea de aparitie a riscului sau potentialul acestuia de a cauza maladii. Toate riscurile potential semnificative trebuie sa fie examinate. Pentru a efectua aceasta, urmatoarea lista de pericole ar putea servi drept ajutor.

Pericole Biologice Pericolele biologice sunt reprezentate de microorganisme vii care pot face

produsele alimentare nesigure pentru consum.Pericolele biologice pot fi: bacteriene, virale si parazitologice. Identificarea pericolelor biologice la procesele de producere care sunt

luate în consideratie este o sarcina dificila si importanta, care necesita toata experienta pe care o poate oferi echipa HACCP. Întradevar, experienta din exterior poate fi recomandata pentru aceasta activitate. În prezent se pune un accent major privind riscurile cauzate de microorganisme asociate cu alimentele. Unii dintrecei mai importanti agenti patogeni asociati cu alimentele sunt bacteriile patogene care includ: Salmonella, Shigella,· Escherichia coli (patogena),Campylobacter,· Yersinia enterocolitica,· Listeria Monocytogenes,· Staphylococcus aureus, Clostridium, Bacillus cereus,· Vibrio.

Un numar mare de bacterii patogene au provocat intoxicatii alimentare asociate cu consumul de fructe si legume proaspete.

Pericole ChimicePericolele chimice pot fi rezultatul unui fenomen care are loc în mod natural în

produsele alimentare sau care poate sa apara în timpul prelucrarii produselor.Substantele chimice daunatoare sunt asociate cu unele boli cauzate de produsele

alimentare sau alte boli cronice.Riscurile chimice adaugate sunt acele substante chimice care sunt adaugate în

mod intentionat, iar uneori neintentionat, în produsele alimentare in anumite etape de producţie. Acest grup de pericolele chimice este foarte larg si poate include componentele din hrana animalelor sau apa potabila, produse de uz fitosanitar, ingredientele produselor alimentare, sau substantele chimice utilizate în procesul de prelucrare, cum ar fi lubrifianti, substantelede curatat, vopsele si emailuri.

Pericole FiziceUn pericol fizic reprezinta un component fizic al unui produs alimentar care este

neprevazut si care poate cauza boli sau rani persoanele ce consuma produsul dat.

91

Obiecte straine cum ar fi cioburile de sticla, aschiile de metal, sau plasticul reprezinta pericole fizice obisnuite, cauza fiind un proces sau o piesa a unui echipament tehnologic, care nu a fost întretinut adecvat în timpul producerii produsului alimentar.

Exista un numar de situatii care pot contamina produsele alimentele cu pericolele fizice:

materiile prime; echipamentul si spatiile alimentare proiectate sau întretinute inadecvat; materialele de ambalare; atitudine inadecvata fata de personalul cu responsabilitati majore.b. Analiza RiscurilorA doua etapa în realizarea analizei riscurilor consta în identificarea masurilor

preventive care ar putea fi utilizate pentru monitorizarea fiecarui risc în parte.Masuri preventive pot fi metode fizice, chimice sau de alta natura, care pot fi utilizate pentru a monitoriza pericolele asociate produselor alimentare. Înregistrarile pot fi utilizate pentru a parcurge sistematic procesul, identificând riscurile care pot aparea la fiecare etapa a acestui proces si actiunile preventive care pot fi utilizate pentru a preveni, elimina sau pentru a reduce fiecare risc la un nivel acceptabil. Analizati si descrieti ce masuri de control exisa, daca sunt mai multe, specificati care poate fi aplicata pentru fiecare risc. Masurile de control sunt acele actiuni si activitati care pot fi utilizate pentru prevenirea riscurilor, eliminarea sau reducerea impactului sau frecventei lor la un nivel acceptabil.

Pentru a controla/monitoriza un anumit risc poate fi nevoie de aplicarea câtorva masuri de control. totodata câteva riscuri pot fi controlate cu ajutorul unei singure masuri de control, spre exemplu, pasteurizarea sau tratarea termica pot servi drept garantie pentru reducerea atât a nivelului Salmonelei cât si a Listeriei.

Masurile de control trebuie sa fie suportate de anumite proceduri si specificatii detailate pentru a asigura o implementare cât mai eficienta.

Exemplele de proceduri / specificatiipot include: planul de tratare sanitara, parametrii cu privire la tratarea termica, concentratiile maxime de conservanti etc. Acestea trebuie sa respecte normele de igiena în vigoare sau cu cerintele standardelor.Echipa HACCP trebuie sa documenteze analiza riscurilor si deciziile luate. O modalitate eficienta pentru documentarea deciziilor în timpul analizei riscurilor este utilizarea unei fise de analiza a riscurilor. Exista câteva formate pentru astfel de fise privind analiza riscurilor. Esential este ca toate aceste formate includ obligatoriu etapele procesului/ingredientele, identificarea riscurilor potentiale, evaluarea riscurilor potentiale, justificarea deciziei, masurile de control ce trebuie întreprinse.

Etapa 7 – Determinarea Punctelor Critice de Control (HACCP Principiul 2)Al doilea principiu HACCP consta în identificarea punctelor critice de control

(PCC) ale procesului. PCC este o etapa la care controlul poate fi aplicat si în care este esential sa fie prevenit sau eliminat un pericol sau sa fie redus la un nivel acceptabil. Pe parcursul elaborarii planului HACCP, echipa HACCP trebuie sa aiba deja identificate care sunt riscurile biologice, chimice si fizice atât în materia prima

92

cât si în ingredientele utilizate la toate etapele de procesare. Pentru fiecare risc privind siguranta produselor alimentare care poate aparea, trebuie identificate actiuni preventive.

Urmatorul pas consta în stabilirea unui sau a câtorva etape în cadrul procesului, la care ar putea fi aplicate aceste actiuni preventive.

Identificarea unui punct critic pentru controlul unui risc necesita o abordare logica. O astfel de abordare poate fi efectuata prin utilizarea unui arbore decizional (echipa poate utiliza si alte metode, bazate pe cunostintele si experienta în domeniu).

Arborele Decizional Privind Identificarea PCC

Î-1 Exista modalitati de prevenire a pericolelor identificate

DA NU necesita modificarea etapei sau produsului este necesar controlul DA in aceasta etapa

NU NU sete PCC STOP

Î-2 Este etapa respectiva prevazuta pentru eliminarea riscului sau reducerea DA acestuia pana la un nivel acceptabil

NU

Î-3 Este posibil sa se produca o contaminare excesiva care sa depaseasca nivelul acceptat

DA NU NU sete PCC STOP

Î-4 Exista o etapa ulterioara care sa elimune riscul sau sa il

93

reduca la limite acceptabile DA NU PCC

NU este PCC STOP

Pentru aplicarea arborelui decizional, fiecare etapa a procesului, determinata în diagrama proceselor de producere, trebuie sa fie analizata individual. La fiecare etapa, arborele decizional trebuie utilizat pentru fiecare risc potential si pentru determinarea masurilor de control. Aplicarea arborelui decizional trebuie sa fie flexibila, luând în consideratie procesul tehnologic integru, pentru a evita, acolo unde este posibil, punctele critice nenecesare.

Etapa 8 – Determinarea Limitelor Critice (HACCP Principiul 3)Fiecare masura de control cu referire la un punct critic de control trebuie sa fie

însotita de o specificatie a limitelor critice. Limitele critice: corespund valorilor acceptabile referitoare la siguranta produsului; separa acceptabilitatea de neacceptabilitate; stabilesc valorile pentru parametrii vizualii sau cei masurabili, care pot

demonstra faptul ca punctul critic se afla sub control; trebuie sa se bazeze pe dovezi documentate, ca valorile selectate vor avea ca

rezultat controlul procesului.Exemple de parametri includ temperatura, durata de tratare, pH-ul,

umiditatea, continutul de aditivi alimentari, conservanti uz alimentar, parametri senzoriali cum ar fi aspectul exterior sau textura, etc. În unele cazuri, pentru a reduce depasirea limite critice ale unui riscul din cauza variatiilor procesului, poate fi necesar stabilirea câtorva niveluri riguroase (adica niveluri tinta) pentru a asigura respectarea limitelor critice. Limitele critice pot fi acceptate din mai multe surse. Atunci când limitele critice nu sunt luate din standarde normative sau din ghidurile de bune practici de igiena, echipa trebuie sa stabileasca validitatea lor vizavi de controlul pericolelor identificate la PCC.

Etapa 9 – Elaborarea Procedurilor de Monitorizare (HACCP Principiul 4)O parte importanta a sistemului HACCP este elaborarea procedurilor de

monitorizare si masurilor planificate pentru fiecare punct critic, în scopul asigurarii respectarii limitelor critice stabilite. Monitorizarea si masurarile trebuie sa poata detecta pierderea controlului asupra punctelor critice si furniza la timp informatie pentru a întreprinde actiuni corective. În masura posibilitatii, procesul trebuie sa fie ajustat atunci când rezultatele supravegherii indica tendinta de pierdere a controlului asupra controlului unui

94

PCC. Ajustarile trebuie realizate pâna la aparitia devierilor. Datele rezultate din

monitorizare trebuie evaluate de catre o persoana desemnata din timp, cu cunostinte adecvate si autoritate necesara pentru a întreprinde actiuni corective, atunci când este indicat. Monitorizarea sau masurarile pot fi realizate continuu sau intermitent. Daca observatiile sau masurarile nu sunt continue, este necesar de stabilit frecventa monitorizarilor sau a masurarilor, care ofera informatii relevante.

În concluzie, pentru toate PCC, procedurile de monitorizare trebuie sa : descrie metodele de monitorizare; stabileasca frecventa monitorizarii si a masurarilor; stabileasca procedura de înregistrare; desemneze persoana care va monitoriza si verifica; documenteze data efectuarii monitorizarii si verificarii; stabileasca modalitatea de efectuare a supravegherii si a verificarii; stabileasca parametrii pericolelor; stabilească actiunile corective în cazul tendintelor de pierdere a controlului.Înregistrarile referitoare la monitorizarea PCC trebuie semnate de catre o

persoana care a efectuat monitorizarea, apoi înregistrarile sunt verificate de responsabilul din cadrul companiei desemnat pentru revizuire.

Etapa 10 – Elaborarea Actiunilor Corective (HACCP Principiul 5)Pentru fiecare PCC echipa HACCP trebuie sa stabileasca din timp actiuni

corective astfel încât acestea sa fie întreprinse fara ezitari în momentul în care monitorizarea indica o deviatie de la limita critica.

Astfel de actiuni corective trebuie sa includa: identificarea exacta a persoanei (persoanelor) responsabile pentru implementarea actiunilor corective; escrierea modalitatilor si actiunilor necesare pentru a corecta devierea aparuta; întreprinderea actiunilor vizavi de produsele care au fost fabricate în timpul

perioadei în care procesul a iesit de sub control; înregistrari documentate privind masurarile realizate, cu indicarea tuturor

informatiilor relevante (spre exemplu: data, durata, tipul actiunii, operatorul si responsabilul privind verificarea ulterioara).

Monitorizarea (echipamentul de verificare, verificarea persoanei care manipuleaza produsele alimentare, verificarea eficientei masurilor corective precedente întreprinse etc.) poate indica necesitatea de aplicare a masurilor preventive, în cazul în care actiunile corective pentru aceiasi procedura trebuie implementate în mod repetat.

Etapa 11 – Elaborarea Procedurilor de Verificare (HACCP Principiul 6)Echipa HACCP trebuie sa specifice metodele si procedurile care vor fi

utilizate pentru a determina daca activitatea sistemului HACCP este eficienta. Metodele privind verificarea pot cuprinde probe si analize aleatorii, însotite de

95

analiza sau verificarea punctelor critice selectate, analiza produselor semifabricate sau finale, studii privind conditiilor de depozitare a produsului, distribuirii si vânzarii, si a utilizarii efective a produsului.

Frecventa verificarii trebuie sa fie suficienta pentru a confirma faptul ca sistemul HACCP functioneaza efectiv.

Frecventa verificarii depinde de activitatea întreprinderii (produsul finit, numarul angajatilor, operatiunile de manipulare), frecventa monitorizarii, acuratetea angajatilor, numarul devierilor depistate pe parcursul activitatilor si de riscurile asociate.

Procedurile de verificare includ: auditurile HACCP si înregistrarile acestuia; inspectarea operatiunilor; confirmarea faptului ca PCC sunt mentinute sub control; validarea limitelor critice; revizuirea devierilor si a conditiilor produselor; actiuni corective întreprinse vizavi de produsul respectiv.

Întreprindeti actiuni potrivite privind importanta problemeiEtape documentate pentru actiunile corective: Etape documentate pentru actiunile preventive: Identificati neconformitatile/produsele nesigure Identificati si înregistrati cauzele problemei Evaluati necesitatile pentru a se asigura ca neconformitatile nu vor aparea Determinati si implementati actiuni corective Înregistrati rezultatelor Monitorizarea pentru a se asigura ca actiunile corective sunt eficiente Determinati actiunile preventive necesare si potrivite privind impactul asupra

problemelor Implementati actiuni preventive Înregistrarea rezultatelor Revizuirea si monitorizarea pentru a se asigura ca actiunile sunt eficiente

Frecventa verificarii va influenta considerabil numarul verificarilor repetitive sau a rechemarilor necesare, în cazul în care va fi detectata o deviere ce va depasi limitele critice.

Verificarea va cuprinde urmatoarele elemente, dar nu este necesar toate concomitent:

verificarea corectitudinii înregistrarilor si analiza devierilor; verificarea persoanei care monitorizeaza activitatile de procesare, depozitare

si/sau transportare; verificarea fizica a procesului monitorizat; calibrarea instrumentelor utilizate pentru monitorizare.Verificarea trebuie efectuata de catre o alta persoana decât cea responsabila de

realizarea monitorizarii si a actiunilor corective. În cazul în care actiunile de

96

verificare nu pot fi întreprinse de catre specialisti interni, verificarea trebuie efectuata de catre expertii externi sau parti terte calificate.

Daca este posibil, activitatile de validare trebuie sa cuprinda actiuni de confirmare a eficacitatii tuturor elementelor planului HACCP. În cazul anumitor modificari este necesara revizuirea sistemului, pentru a se asigura de faptul ca sistemul este valabil.Exemple de modificari includ:

modificari privind materia prima sau de produs, de conditiile de producere (locul de amplasare si mediul fabricii, echipamentul de procesare, planul de curatenie si dezinfectie);

schimbari privind cerintele de ambalare, depozitare sau distributie, schimbari privind cerintele consumatorilor; înregistrari privind noile informatii si riscuri asociate cu produsul respectiv.Unde este necesar, o astfel de revizuire trebuie sa fie ca rezultat a modificarii

procedurilor documentate. Modificarile trebuie implementate în sistemul de documentare si de evidenta, pentru a asigura disponibilitatea informatiei exacte si actualizate.

Echipa HACCP trebuie sa decida asupra procedurilor implementate de întreprindere pentru a verifica daca sistemul HACCP este eficient si cât de frecvent vor fi întreprinse aceste actiuni. Verificarea se efectueaza prin metode, proceduri sau încercari suplimentare celor utilizate în cadrul monitorizarii, pentru a vedea daca sistemul HACCP este în conformitate cuplanul HACCP sau planul HACCP necesita modificari. Exista trei tipuri de verificari.

Validarea este etapa initiala în cadrul careia se testeaza si se revizuieste planul.Activitatile selectate în timpul lucrului de la etapele preliminare si principiile

HACCP, trebuie verificate în mod repetat si prezentate pentru a preveni sau controla riscurile identificate „real în companie”. La aceasta etapa, pot fi efectuate în mod eficient încercarile microbiologice sau a reziduurile pentru a verifica daca procesul se afla sub control si daca produsele realizate sunt acceptabile. Astfel de încercari ofera dovezi evidente privind eficienta tehnicilor si metodelor adoptate de catre companie pentru a controla riscurile si sunt nu numai teoretic efective dar si practic pot fi utilizate în cadrul companiei.

Verificarea continua asigura faptul ca planul HACCP functioneaza în mod eficient zi de zi. Acest tip de verificare include astfel de activitati cum ar fi calibrarea instrumentelor de monitorizare, supravegherea activitatilor de monitorizare si a actiunilor corective, si revizuirea înregistrarilor HACCP pentru a fi sigur ca sunt efectuate si mentinute conform planului.

Reevaluarea este o revizuire integrala a planului, care trebuie sa fie efectuata cel putin o data pe an, sau oricând intervin schimbari ce ar putea afecta analiza riscurilor sau ar putea impune necesitatea de introducere a modificarilor în planul HACCP. Reevaluarea este similara validarii, în care se examineaza planul pentru a aprecia daca este adecvat, focalizându-se mai putin asupra operatiunilor din agenda zilei. De asemenea reevaluarea este similara validarii deoarece trebuie sa fie efectuata de catre o persoana instruita în domeniul HACCP.

97

Etapa 12 – Elaborarea Documentatiei si Pastrarea Înregistrarilor (HACCP Principiul 7)

Pastrarea eficienta si corecta a înregistrarilor este importanta pentru implementarea unui sistem HACCP. Procedurile HACCP trebuie sa fie documentate.

Procedurile documentate si înregistrarile trebuie sa corespunda activitatii si marimii operatiunilor si sa fie suficiente pentru a asigura întreprinderea privind verificarea daca controalele HACCP sunt efectuate si mentinute în mod adecvat. Documentele si înregistrarile trebuie pastrate pentru o perioada de timp suficienta pentru a permite organizatiilor competente de audit sa verifice sistemul HACCP. Documentele trebuie sa fie semnate de catre un responsabil desemnat din cadrul companiei. Materialeleelaborate de expertii în sistemul HACCP (spre exemplu, Ghidurile HACCP pentru sectoare specifice) pot fi utilizate ca parte a documentatiei, cu conditia ca aceste materiale reflecta specificul operatiunilor de prelucrare a produselor în domeniul dat.

Exemple de documente : Analiza riscurilor; Determinarea PCC; Determinarea limitei critice.

Exemple de înregistrari: Activitatile de monitorizare a PCC; Devierile si actiunile corective întreprinse; Activitatile de verificare; Modificarile sistemul HACCP.

98

APLICATII PRACTICE GHID HACCP

1. Desemnarea Echipei HACCP Privind Implementarea SistemuluiSigurantei Alimentului

99

2. Exemlu schiţă unitate procesare lapte

100

3. Exemplu diagramă flux

101

4. Descrierea si Destinatia Produsului

102

5. Verificarea Diagramei Proceselor de Producţie

Scopul: Verificarea diagramelor proceselor de producţieEchipa HACCP a verificat Diagramele Procesului de Producere, cu scopul

determinarii corectitudinii si controlului includerii a tuturor proceselor tehnologice de producere a produselor din domeniul de certificare.

Rezultatul activitatiiÎn rezultatul activitatilor de verificare Echipa HACCP a decis de aprobat

Diagramele de producţie.

103

6. Identificarea Pericolelor si Actiunilor Preventive

104

7. Lista de Întrebari Privind Analiza Riscurilor

Analiza riscurilor consta în punerea o serie de întrebari pentru fiecare etapa a procesului de producere conform diagramei procesului de productie.

Analiza riscurilor contine întrebari din diferite arii sau domenii care ar putea influenta siguranta alimentului.1. IngredienteProdusele alimentare si/sau ingredientele din care sun produse pot contin pericole biologice (de exemplu, Salmonella, Escherichia coli, Listeria monocytogenes, Staphylococcus aureus), pericole chimice (de exemplu, aflatoxin sau reziduuri de dezinfectante) sau pericole fizice (pietricele, cioburi de sticla, sau aschii de metal)?2. Parametrii intrinseci a produsului alimentar• Caracteristicile fizico-chimice si compozitia produsului alimentar (de exemplu, pH, tipul acizilor organici prezenti, activitatea apei, conservanti) pe parcursul procesarii si dupa proces pot cauza sau preveni pericolului?• Care sunt parametrii intrinseci a produsului alimentar care trebuie controlati în scopul asigurarii inofensivitatii alimentului?• Produsul alimentar permite supravietuirea sau multiplicarea microorganismelor patogene sau/ori formarea toxinelor înainte sau în procesul de producere?• Produsul alimentar va permite supravietuirea sau multiplicarea microorganismelor patogene sau/ori formarea toxinelor la etape urmatoare de producere, depozitare, sau la consumatori?3. Procedurile utilizate pentru preparare/ procesare produsele• Procedurile de preparare ori procesare includ etape de control care elimina sau reduc microorganismele patogene sau toxinele lor la un nivel acceptabil? • Produsul poate fi recontaminat la etapele de producere (de exemplu., tratare termica) si ambalare?4. Continutul de microorganisme în produsele alimentare• Produsele alimentare sunt comercializate sterile, (de exemplu, aciditate scazuta în alimente)?• Este probabilitatea ca în produs sa contina spori viabili ori microorganisme patogene sporogene?• Care este limita maxima admisibila de microorganisme în produsul alimentar?• Continutul de microorganisme se schimba în perioada de pastrare a produsele alimentare înainte de consum?• Se va schimba continutul de microorganisme dupa tratarea termina a produsului alimentar?5. Infrastructura• Organizatia asigura cu facilitati adecvate, adica prevad spatii separate pentru pastrarea materiilor prime si produsele gata pentru consum?• Este benefic de pastrat produsele ambalate sub presiune în depozitele de pastrare?• Este necesar aceasta pentru a pastra siguranta produsului?• Sunt stabilite caile pentru angajati si echipamentul mobil pentru a preveni

105

contaminarea, ca o sura potentiala de contaminarea?6. Designul echipamentului• Echipamentul va asigura controlul temperaturii/ durata, unde este necesar de masurat pentru a respecta limitele critice?• Echipamentul este ajustat conform marimii sau volumului care va fi prelucrat?• Echipamentul poate fi controlat, deci variatia în performanta va fi în limitele tolerantei specificate pentru a produce un produs sigur de consum?• Echipamentul este în stare buna sau predispus la stopari frecvente?• Echipamentul este proiectat adecvat, poate fi usor spalat si tratat sanitar?• Produsul poate fi contaminat cu substante periculoase, cioburi de sticla,probabilitatea de aparitie este mare?• Ce fel de echipamente de control si masura sunt utilizate pentru a asigurasecuritatea produsului?7. Ambalajul• Metoda de ambalare va influenta la multiplicarea microorganismelor sau/ formarea de toxine?• Materialele de ambalare sunt rezistente la distrugere, deci previn contaminarea microbiologica?• Ambalajul este etichetat adecvat “Pastrati în stare refrigerata” pentru siguranta alimentului?• Ambalajul contine o instructiune pentru consumator privind manipularea sigura si prepararea produsului?• Ambalajul contine atribute specifice, care ne confirma ca produsul ambalat poate fi utilizat cu siguranta ?• Fiecare ambalaj este codificat adecvat, indica lotul de fabricatie? Fiecare ambalaj este etichetat?8. Igiena• Practicile de igiena, angajatii au un impact asupra securitatii alimentului în tipul producerii?• Încaperile sunt spalate, curatate si tratate sanitar pentru a permite manipularea produselor alimentare în siguranta?• Este posibil de a asigura conditii adecvate si întru-un mod consistent pentru a asigura siguranta produselor alimentare?

9. Starea de sanatate a angajatilor, igiena si instruirile• Starea sanatatii a angajatilor sau practicile de igiena personala pot avea un impact asupra siguranta alimentului în procesul de producere?• Angajatii organizatiei înteleg procesele de producere si parametrii care trebuie verificati si monitorizati pentru a asigura inofensivitatea produsului alimentar?• Angajatii aduc la cunostinta managementului problemele care poate avea un impact asupra sigurantei alimentului?10. Conditiile de pastrare dupa ambalare si la consumator• Care este probabilitatea ca produsele vor fi depozitate în conditii si la temperaturi necorespunzatoare?• Stocarea la temperaturi necorespunzatoare vor contribui la contaminarea

106

produsului?11. Utilizarea intentionata• Produsul trebuie încalzit de consumator înainte de consum?• Produsul ramas poate fi consumat?12. Consumatorii• Acest produs alimentar este destinat pentru consum în masa, de exemplu, populatia nu va fi expusa riscului de îmbolnavire?• Acest produs alimentar este destinat pentru populatie predispusa la îmbolnaviri (de exemplu, copii, persoane în vârsta, invalizi sau cu deficiente imunitare).

8. Analiza Riscurilor

107

9. Determinarea Punctelor Critice de Control

108

10. Monitorizarea Punctelor Critice de Control, Actiuni Corective, Verificarea, Înregistrari

109

PARTEA A IV- ADICŢIONAR DE TERMENI ŞI DEFINIŢII

AAbator: unitate utilizată pentru sacrificarea şi eviscerarea animalelor a căror

carne este destinată consumului uman;Activitate în domeniul alimentar - orice activitate corelata cu una dintre

etapele de producţie, procesare şi distribuţie a alimentelor;Activitate din domeniul hranei pentru animale - orice activitate de

producţie, procesare, depozitare, transport sau distribuţie a hranei pentru animale, inclusiv activitatea oricărui producător agricol care produce, proceseaza sau depoziteaza hrana pentru animale destinată animalelor din exploatatia proprie;

Agent cu activitate în domeniul alimentar - persoana fizica sau persoana juridică abilitata sa răspundă de îndeplinirea cerinţelor legislaţiei în domeniul alimentelor în întreprinderea proprie;

Agent cu activitate în domeniul hranei pentru animale - persoana fizica sau persoana juridică abilitata sa răspundă de îndeplinirea cerinţelor legislaţiei în domeniul hranei pentru animale în întreprinderea proprie;

Ambalare - înseamnă introducerea unuia sau mai multor produse alimentare împachetate într-un al doilea recipient, precum şi recipientul în sine;

Analiza riscului - procesul care cuprinde 3 componente intercorelate: evaluarea riscurilor, managementul riscurilor şi comunicarea riscurilor;

Apă potabilă - seamnă apă care este conformă cu cerinţele minime prevăzute deDirectiva 98/83/CE a Consiliului din 3 noiembrie 1998 privind calitatea apei destinate csumului uman1;

Apă de mare curată înseamnă apă de mare naturală, artificială sau purificată ori apă sărată care nu conţine microorganisme, substanţe dăunătoare sau plancton marin toxic în cantităţi capabile să afecteze în mod direct sau indirect calitatea sanitară a produselor alimentare;

Apă curată - înseamnă apă de mare curată şi apă dulce de calitate similară;Audit - se înţelege o examinare metodică şi independentă destinată să

stabilească dacă activităţile şi rezultatele aferente respectă dispoziţiile stabilite anterior şi dacă aceste dispoziţii sunt puse în aplicare cu eficienţă şi permit atingerea obiectivelor;

Autoritate competentă - înseamnă autoritatea centrală a unui stat membru care are competenţa de a asigura respectarea cerinţelor din regulament sau oricare altă autoritate căreia autoritatea centrală i-a delegat această competenţă; această definiţie include, dacă este cazul, autoritatea corespunzătoare a unei ţări terţe;

B

110

Biotoxine marine - substanţe toxice acumulate de moluştele bivalve, în special atunci când se hrănesc cu plancton care conţine toxine;

CCarne - părţile comestibile din animalele , inclusiv sângele;Carcasă - corpul unui animal crescut pentru carne după sacrificare şi

eviscerare;Carne proaspătă - carne care nu a fost supusă nici unui tratament în vederea

conservării, cu excepţia refrigerării, congelării, congelării rapide, inclusiv carnea ambalată prin vacuumare sau în atmosferă controlată;

Carne tocată - carnea dezosată care a fost supusă unei operaţiuni de tocare şi care conţine mai puţin de 1% sare;

Carne separată mecanic sau (CSM) - produsul obţinut prin îndepărtarea cărnii de pe oasele acoperite de carne după dezosare sau de pe carcasele de păsări, prin mijloace mecanice care determină distrugerea sau modificarea structurii fibroase a muşchilor;

Centru de ambalare ouă - o unitate unde sunt clasificate ouăle în funcţie de calitatea şi de greutatea acestora.

Certificare oficială - orice procedură prin care autoritatea competentă sau organele de control, autorizate să acţioneze în această calitate, atestă conformitatea în scris, prin mijloace electronice sau mijloace echivalente ;

Comerţ cu amănuntul - manipularea şi/sau procesarea alimentelor şi depozitarea acestora în punctele de vânzare ori de livrare către consumatorul final, inclusiv terminalele de distribuţie, operaţiunile de catering, cantinele fabricilor, restaurantele şi alte operaţiuni similare în domeniul serviciilor alimentare, magazine, centre de distribuţie tip supermarket, pieţe de vânzare angro;

Comunicarea riscului - schimbul interactiv de informaţii şi opinii, pe parcursul derulării analizei riscului, cu privire la pericole şi riscuri, la factorii corelati riscurilor şi la perceptia riscului, dintre evaluatorii riscului, managerii riscului, consumatori, operatorii din industria alimentara şi din domeniul hranei pentru animale, mediile universitare şi alte părţi interesate, incluzând explicarea rezultatelor evaluării riscului şi a bazei deciziilor de management al riscului;

Consumatorul final - persoana fizica sau un grup de persoane fizice care consuma în mod independent un aliment definit în sensul legii.

Contaminare - înseamnă prezenţa sau introducerea unui pericol;Condiţionare - depozitarea moluştelor bivalve vii care provin din zone de

producţie din clasa A, din centre de purificare sau din centre de expediere în bazine sau în orice altă instalaţie care conţine apă de mare curată sau în situri naturale pentru a se înlătura nisipul, mâlul sau mucusul, pentru a menţine sau îmbunătăţi calităţile lor organoleptice şi a asigura, înainte de împachetare şi ambalare, o stare de vitalitate bună;

Colagen - produs pe bază de proteine derivat din oase, piei şi tendoane de animale, fabricat în conformitate cu exigenţele pertinente din prezentul regulament;

111

Control oficial - orice formă de control efectuat de autoritatea competentă sau de Comunitate în vederea verificării conformităţii cu legislaţia privind hrana pentru animale şi produsele alimentare, precum şi dispoziţiile privind sănătatea animală şi bunăstarea animalelor;

Controlul documentelor - examinarea documentelor comerciale şi, după caz, a documentelor necesare în temeiul legislaţiei privind hrana pentru animale şi produsele alimentare care însoţesc lotul;

Controlul identităţii - examinarea vizuală pentru a asigura corespondenţa dintre certificatele sau alte documente care însoţesc lotul şi etichetarea şi conţinutul lotului;

Control fizic - verificarea hranei pentru animale sau a produselor alimentare propriu-zise, care poate include verificarea mijloacelor de transport, a ambalajelor, a etichetării şi a temperaturii, prelevarea de probe pentru analize şiexaminarea în laborator sau orice alte controale necesare în vederea verificării conformităţii cu legislaţia referitoare la hrana pentru animale sau produse alimentare;

Criteriu microbiologic - un criteriu care defineşte gradul de acceptabilitate al unui produs, al unui lot de produse alimentare sau al unui proces, pe baza absenţei, prezenţei sau numărului de microorganisme, şi/sau a cantităţii toxinelor/metaboliţilor acestora, pe unitate(unităţi) de masă, volum, suprafaţă sau lot;

Criteriul siguranţei alimentare - un criteriu care defineşte gradul de acceptabilitate al unui produs sau a unui lot de produse alimentare, aplicabil produselor introduse pe piaţă;

Criteriul igienei procesului - un criteriu care indică gradul de acceptabilitate al funcţionării procesului de producţie. Un astfel de criteriu nu se aplică produselor introduse pe piaţă. Acesta stabileşte o valoare de referinţă a contaminării, la depăşirea căreia se impun măsuri corective destinate să menţină igiena procesului în conformitate cu legislaţia în domeniul alimentar;

DDeclaraţie de conformitate – documentul scris prin care se atesta calitatea

produsului de catre producător pe răspunderea acestuiaDocumente – totalitatea inscrisurilor sau evidentelor prin care se atesta

conformitatea activitatii din punct de vedere tehnic sau financiar

E Evaluarea riscului - procesul ştiinţific format din 4 etape, şi anume:

identificarea pericolului (hazardului), caracterizarea pericolului, evaluarea expunerii şi comunicarea riscului;

Etapele producţiei, procesarii şi distribuţiei - oricare etapa, începând cu producţia primara, inclusiv importul unui aliment, pana la, inclusiv, depozitarea, transportul, vânzarea sau furnizarea către consumatorul final şi, unde este cazul, importul, producţia, prelucrarea, depozitarea, transportul, distribuţia, vânzarea şi livrarea hranei pentru animale;

112

Echivalenţă - capacitatea diferitor sisteme sau măsuri de a îndeplini obiective identice şi prin „echivalent” se înţelege, referitor la diferite sisteme sau măsuri, capabil să îndeplinească obiective identice;

Exploataţie de producţie a laptelui - o unitate unde sunt deţinute unul sau mai multe animale de crescătorie pentru producţia de lapte destinat comercializării ca aliment.

FFezandare – proces de maturare a carnii, in special a carnii de vanat prin

folosirea diferitelor tipuri de ingrediente, pe responsabilitatea consumatorului.

GGelatină - proteina naturală şi solubilă, gelatinizată sau nu, obţinută prin

hidroliza parţială a colagenului produs din oase, piei, tendoane şi nervi de animale;Ghiduri de bune practici – un ansamblu de reglementări pe diferite domenii

de activtate prin care se stabilesc norme obligatorii privind procesul de productie specific. În prezent în România sunt în vigoare urmatoarelel ghiduri:

- Ghid de bune practici pentru procesarea carnii- Ghid de bune practici pentru abatorizare carne roşie ( bovine, ovine, porc,

cabaline)- Ghid de bune practici pentru abatorizare carne albă( galinacee, palmipede,

curcani)- Ghid de bune practici pentru procesare lapte- Ghid de bune practici pentru procesare peşte- Ghid de bune practici pentru panificaţie- Ghid de bune practici pentru patiserie, cofetărie- Ghid de bune practici pentru fabricarea berii- Ghid de bune practici pentru activitatea de laboratorGhiaţă alimentară – ghiaţă ce se obţine prin congelarea apei potabile şi care

se foloseşte ca atare în alimentaţia publica sau ca adjuvant de racire la procesarea cărnii

Grăsimi topite de origine animală - grăsimile rezultate din topirea cărnii, inclusiv a oaselor, destinate consumului uman;

H Hrana pentru animale - orice substanta sau produs, inclusiv aditivii, procesat integral, parţial sau neprocesat, destinat alimentaţiei animalelor pe cale orala;

HACCP ( Hazard Analisis of Critical Control Points) - – Un sistem care identifica, evalueaza si controleaza pericolele semnificative pentru siguranta alimentelor

I

113

Import - punerea în liberă circulaţie a hranei pentru animale sau a produselor alimentare in alte tari decât cele de origine;

Inspecţie - examinarea oricărui aspect legat de hrana pentru animale, produse alimentare, sănătatea animală şi bunăstarea animalelor pentru a verifica dacăacest(e) aspect(e) respectă cerinţele din legislaţia privind hrana pentru animale,produsele alimentare,

Igiena produselor alimentare - înseamnă măsurile şi condiţiile necesare pentru a combate riscurile şi a asigura adecvarea pentru consumul uman a unui produs alimentar ţinând seama de utilizarea prevăzută;

Împachetare - introducerea unui produs alimentar într-un pachet sau recipient aflat în contact direct cu produsul alimentar respectiv, cât şi pachetul sau recipientul însuşi;

Întreprindere sau unitate cu profil alimentar - orice unitate, indiferent dacă are sau nu are drept scop obţinerea de profit şi indiferent dacă este publica sau privată, care desfăşoară oricare dintre activităţile legate de una dintre etapele de producere, prelucrare şi distribuţie a alimentelor;

Întreprindere sau unitate având ca profil hrana pentru animale - orice unitate, indiferent dacă are sau nu are drept scop obţinerea de profit şi indiferent dacă este publica sau privată, care desfăşoară oricare dintre activităţile legate de una dintre etapele de producere, prelucrare, depozitare, transport şi distribuţie a hranei pentru animale;

JJumări - reziduurile proteinice ale topirii, după separarea parţială a grăsimilor

de apă;

LLapte crud - laptele produs de secreţia glandei mamare a unor animale de

crescătorie şi care nu a fost încălzit la o temperatură mai mare de 40oC sau supus unui tratament cu efect echivalent;

Lagomorfe - iepuri de casă şi iepuri de crescătorie şi rozătoareLegislaţie în domeniul alimentelor - actele normative care reglementează

alimentele, în general, şi siguranta alimentelor, în special, şi se aplica în toate etapele producţiei, procesarii şi distribuţiei alimentelor, precum şi hranei pentru animale, produsă sau utilizata pentru animalele destinate producţiei de alimente;

Lot - un grup sau o serie de produse identificabile obţinute în urma unui anumit proces în condiţii practic identice şi produse într-un anumit loc în cadrul unei perioade de producţie determinate;

MManagementul riscului - procesul, distinct de evaluarea riscului, constând în

aprecierea diferitelor politici posibile, în consultare cu părţile interesate, ţinând cont de evaluarea riscului şi de alţi factori posibili şi, dacă se impune, de selectarea măsurilor adecvate de preventie şi control;

114

Microorganisme - bacterii, virusuri, drojdii, mucegai, alge, protozoare parazite, viermi intestinali paraziţi microscopici, precum şi toxinele şi metaboliţii acestora;

Melci -gasteropode terestre din speciile Helix pomatia Linné, Helix aspersa Muller, Helix lucorum şi din speciile din familia Achatinidae.

Monitorizare - efectuarea unei serii planificate de observaţii şi măsurători concepute pentru verificarea nivelului de conformitate cu legislaţia privind hrana pentru animale şi produsele alimentare şi cu dispoziţiile privind sănătateaanimală şi bunăstare animalelor ;

Moluşte bivalve - moluştele lamelibranhiate cu hrănire prin filtrare;

NNavă frigorifică -orice navă, de pescuit sau nu, la bordul căreia sunt congelate

produsele pescăreşti, dacă este cazul după primele etape de preparare (sângerare, decapitare, eviscerare, înlăturarea aripioarelor şi, în cazul în care este necesar, împachetare şi/sau ambalare);

Neconformitate cu legislaţia – abatere de la prevederile legislative privind hrana pentru animale şi produsele alimentare şi cu dispoziţiile de protecţie a sănătăţii şi bunăstării animalelor;

OOperator din industria alimentara - persoana fizica obligată sa aplice, în

cadrul activităţii pe care o realizează în întreprinderea sau în unitatea în care lucrează, conformitatea cu prevederile legislaţiei în domeniul alimentelor;

Operator din domeniul hranei pentru animale - persoana fizica obligată sa aplice, în cadrul activităţii pe care o realizează în întreprinderea sau în unitatea în care lucrează, conformitatea cu prevederile legislaţiei în domeniul hranei pentru animale;

Organ de control - o parte terţă independentă căreia autoritatea competentă i-a delegat anumite atribuţii de control;

Organe comestibile -carnea proaspătă alta decât carcasa, inclusiv viscerele şi sângele;

Ouă - ouăle în coajă care sunt produse de către păsări de crescătorie şi sunt proprii pentru consumul uman direct sau preparării produselor din ouă;

Ou lichid -conţinutul neprelucrat al oului după îndepărtarea cojii;Ouă crăpate - ouă a căror coajă este spartă şi ale căror membrane sunt intacte;

PPăsări de curte - păsări de crescătorie, inclusiv păsările care nu sunt

considerate domestice, dar care sunt crescute ca nişte animale domestice, cu excepţia acarinatelor;

Perioadă de conservare - perioada corespunzătoare celei care precedă data limită de consum, sau data de valabilitate minimă.

115

Pericol - un agent biologic chimic sau fizic ori o stare a acestuia, prezent în alimente sau în hrana pentru animale, cu potenţial de a cauza un efect nociv pentru sănătate;

Piaţă cu ridicata -întreprindere din sectorul alimentar care cuprinde mai multe unităţi separate care au în comun instalaţii şi secţiuni unde sunt vândute produsele alimentare unor operatori din sectorul alimentar.

Producţia primara - creşterea animalelor sau cultivarea plantelor, inclusiv recoltarea producţiei de la acestea, mulsul şi producţia rezultată de la animale înainte de abatorizare. Producţia primara include, de asemenea, activităţi de vanatoare şi pescuit, precum şi culegerea fructelor de padure; Produse primare - produse rezultate din producţia primară, inclusiv produse ale solului, creşterii animalelor, vânătorii şi pescuitului; Pelucrare - orice acţiune care modifică în mod semnificativ produsul iniţial, inclusiv prin încălzire, afumare, sărare, coacere, uscare, marinare, extragere, extrudare sau o combinaţie a acestor procedee;

Produse neprelucrate - produsele alimentare care nu au fost prelucrate şiinclude produsele care au fost divizate, separate, tranşate, decupate, dezosate, tocate, jupuite, măcinate, tăiate, curăţate, decorticate, măcinate, răcite, îngheţate, congelate sau decongelate;

Produse prelucrate - produsele alimentare care rezultă prin prelucrareaproduselor neprelucrate. Aceste produse pot să conţină ingrediente necesare fabricării lor sau care le conferă caracteristici specifice.

Preparate din carne - carnea proaspătă, inclusiv carnea care a fost secţionată în fragmente, căreia i se adaugă produse alimentare, condimente sau aditivi sau care a fost supusă unei prelucrări insuficiente pentru a modifica în esenţă structura fibroasă a muşchilor şi a determina astfel dispariţia caracteristicilor cărnii proaspete;

Producător - orice persoană fizică sau juridică care colectează moluşte bivalve vii prin orice mijloace într-o zonă de recoltare, în vederea manipulării şi introducerii pe piaţă;

Produse pescăreşti - toate animalele marine sau de apă dulce (cu excepţia moluştelor bivalve, echinodermelor vii, tunicatelor vii şi gasteropodelor marine vii şi a tuturor mamiferelor marine, reptile şi broaşte), sălbatice sau de crescătorie, inclusiv toate formele şi părţile comestibile ale acestor animale;

Produs pescăresc separat mecanic - orice produs obţinut prin îndepărtarea cărnii produselor pescăreşti prin mijloace mecanice care duc la distrugerea sau modificarea structurii cărnii;

Produs pescăresc proaspăt - orice produs pescăresc neprelucrat, întreg sau preparat, inclusiv produsele ambalate prin vacuumare sau în atmosferă modificată, care nu a fost supus nici unui alt tratament în afară de refrigerare în vederea conservării;

Produs pescăresc preparat - orice produs pescăresc neprelucrat care a fost supus unei operaţiuni care îi modifică integritatea anatomică, de exemplu eviscerarea, decapitarea, tranşarea, filetarea şi tocarea.

116

Produse din carne - produsele prelucrate care rezultă din prelucrarea cărnii sau din prelucrarea produselor astfel prelucrate, astfel încât suprafaţa de tranşare permite constatarea dispariţiei caracteristicilor de carne proaspătă;

Produse lactate -produsele prelucrate care rezultă din prelucrarea laptelui crud sau dintro tratare ulterioară a acestor produse prelucrate;

Produse din ouă - produsele prelucrate care rezultă din prelucrarea ouălor sau a diferitelor componente sau amestecuri ale acestora sau dintr-o nouă prelucrare a acestor produse prelucrate;

Produs pescăresc prelucrat - produsele prelucrate care rezultă din prelucrarea produselor pescăreşti sau dintr-o nouă prelucrare a acestor produse prelucrate;

Produse de origine animală− produsele alimentare de origine animală, inclusiv mierea şi sângele;− moluştele bivalve, echinodermele, tunicatele şi gasteropodele marine vii destinate consumului uman − celelalte animale destinate preparării pentru a fi furnizate vii consumatorului final.

Prelevarea de probe în vederea analizei - prelevarea de hrană pentruanimale sau produse alimentare sau orice altă substanţă (inclusiv din mediu) relevantă pentru producţia, prelucrarea sau distribuirea de hrană pentru animale sau produse alimentare, pentru a verifica, prin intermediul analizelor, respectarea legislaţiei referitoare la hrană pentru animale sau produse alimentare;

Produse alimentare gata pentru consum -produse alimentare pe care producătorul sau fabricantul le atribuie consumului uman direct, care nu necesită preparare sau o altă transformare necesară pentru a elimina sau a reduce la un nivel acceptabil microorganismele periculoase;

Produse alimentare destinate sugarilor - produse alimentare anume destinate sugarilor,

Produse alimentare destinate unor scopuri medicale speciale”: produse alimentare dietetice destinate unor scopuri medicale speciale

Probă - un set compus din una sau mai multe unităţi sau dintr-o porţiune a unei materii, selectate prin diferite mijloace dintr-o populaţie sau dintr-o cantitate importantă de materie şi având ca scop furnizarea de informaţii cu privire la o anume caracteristică a populaţiei sau a materiei studiate şi oferirea unei baze pentru o decizie cu privire la populaţia în cauză sau la materia în cauză sau cu privire la procesul din care a rezultat;

Probă reprezentativă - o probă în care se păstrează caracteristicile lotului din care a fost prelevată. Acesta este cazul în special atunci când oricare dintre articolele sau prelevările elementare din lot este caracterizat de acelaşi grad de probabilitate de a face parte din probă; Punere pe piata - deţinerea de alimente sau hrana pentru animale în vederea vânzării, inclusiv oferirea spre vânzare sau orice alte forme de transfer, gratuit ori nu, precum şi vânzarea, distribuţia şi alte forme de transfer propriu-zise;

Pulpe de pui de baltă - partea posterioară a corpului speciilor Rana (familia ranidelor), secţionat transversal în spatele membrelor anterioare, eviscerat şi curăţat de piele;

117

R Risc - probabilitatea apariţiei unui efect nociv pentru sănătate, precum şi severitatea acestui efect, ca urmare a expunerii la un pericol;

Respectarea criteriilor microbiologice - obţinerea rezultatelor satisfăcătoare sau acceptabile prevăzute în anexa I atunci când se testează valorile stabilite pentru aceste criterii prin prelevarea de probe, efectuarea de analizele şi aplicarea de măsuri corective, în conformitate cu legislaţia în domeniul alimentar şi cu instrucţiunile date de către autorităţile competente.

Recipient închis ermetic - un recipient proiectat şi realizat pentru a fi etanş la orice acţiuni vătămătoare sau contaminare (conserve);

Reţinere oficială - procedura prin care autoritatea competentă se asigură că hrana pentru animale sau produsele alimentare nu sunt deplasate sau alterate până la luarea unei decizii cu privire la destinaţia lor; această procedură include antrepozitarea de către operatorii din sectorul hranei pentru animale şi din sectorul alimentar în conformitate cu instrucţiunilor autorităţii competente;

SSecţie de tranşare - unitate de dezosare şi/sau tranşare a cărnii;Supraveghere - observarea cu atenţie a unuia sau mai multor întreprinderi din

sectorul hranei pentru animale şi din sectorul alimentar, animală unuia sau mai multor operatori din acest sector sau a activităţilor acestora;

TTrasabilitate - posibilitatea identificarii şi urmăririi, pe parcursul tuturor

etapelor de producţie, procesare şi distribuţie, a unui aliment, a hranei pentru animale, a unui animal destinat pentru producţia de alimente sau a unei substanţe care urmează ori care poate fi incorporata într-un aliment sau în hrana pentru animale;

UUnitate - oricare unitate a unei întreprinderi din sectorul alimentar;Unitate de prelucrare a vânatului - orice unitate în care sunt preparate, în

vederea introducerii pe piaţă, vânatul şi carnea de vânat obţinute după vânătoare.Ungulate domestice - animalele domestice din speciile bovină (inclusiv

Bubalus şi Bison), porcină, ovină şi caprină, precum şi solipedele domestice;

VVas fabrică - orice navă la bordul căreia produsele pescăreşti trec printr-una

sau mai multe din următoarele operaţiunile înainte de a fi împachetate sau ambalate şi, în cazul în care este necesar, sunt refrigerate sau congelate: filetarea, tăierea, jupuirea, decojirea, îndepărtarea cochiliilor, tocarea sau prelucrarea;

Vânat sălbatic − ungulatele sălbatice şi lagomorfele, precum şi celelalte mamifere terestre care sunt vânate în vederea consumului uman şi sunt considerate

118

vânat în conformitate cu legislaţia aplicabilă în statul membru respectiv, inclusiv mamiferele care trăiesc în spaţii împrejmuite în condiţii de libertate asemănătoare cu cele ale vânatului sălbatic şi - păsările sălbatice vânate în vederea consumului uman.

Vânat de crescătorie - acarinatele de crescătorie şi mamiferele terestre de crescătorie, altele decât cele menţionate mai sus

Vânat mic sălbatic - vânatul sălbatic cu pene şi lagomorfele care trăiesc în libertate;

Vânat mare sălbatic - mamiferele terestre sălbatice care trăiesc în libertate şi nu se încadrează în definiţia vânatului sălbatic mic;

Verificare - se înţelege verificarea, prin examinare şi prin analizarea dovezilor obiective, a respectării cerinţelor specificate;

Viscere - organele din cavitatea toracică, abdominală şi pelviană, precum şi traheea şi esofagul, iar în cazul păsărilor guşa;

ZZonă de producţie moluşte - orice zonă maritimă, a estuarelor sau lagunară

care conţine bancuri naturale de moluşte bivalve sau situri utilizate pentru cultura moluştelor bivalve, în care sunt recoltate moluşte bivalve vii;

Zonă de relocare - zonă maritimă, din estuare sau lagune, bine delimitată şi semnalizată cu geamanduri, piloni sau orice alt dispozitiv fix şi utilizat, în exclusivitate, pentru purificarea naturală a moluştelor bivalve vii;

119

LUCRARI SEMINAR

Slide 1

Slide 2

120

Slide 3

Slide 4

Slide 5

121

Slide 6

Slide 7

Slide 8

122

Slide 9

Slide 10

Slide 11

123

Slide 12

Slide 13

Slide 14

124

Slide 15

Slide 16

Slide 17

125

Slide 18

Slide 19

Slide 20

126

Slide 21

Slide 22

Slide 23

127

Slide 24

Slide 25

Slide 26

128

Slide 27

Slide 28

Slide 29

129

Slide 30

INTRODUCERE ÎN LEGEA GENERALĂ A ALIMENTELOR – REGULAMENTUL U.E. nr. 178/2002

“FARM TO FORK” – Conceptul UE privind siguranţa alimentelor Parlamentul European şi Consiliul Uniunii Europene Având în vedere Tratatul de înfiinţare al Comunităţii Europene şi în particular Articolele 37, 95, 193 şi Articolul 152(4)(b)1. Propunerea din partea Comisiei2. Opiniei Comitetului Economic şi Social3. Opiniei Comitetului Regiunilor4. Acţionând în acord cu procedura stabilită în Articolul 251 din Tratat.============================================================FARM TO FORK-TRASABILITATE

Operatorii din domeniul procesarii, pe tot cuprinsul lanţului alimentar, au principala responsabilitate de a asigura că alimentele puse pe piaţă satisfac cerinţele standardelor siguranţei alimentelor.

============================================================SCOP ŞI DEFINIŢII S fera de acţiune ▫ Acest Regulament confera bazele asigurării unui înalt nivel al sănătăţii umane şi intereselor consumatorilor în relaţie cu alimentele.

130

▫ stabileşte principiile generale ce guvernează alimentele şi hrana pentru animale în general şi siguranţa alimentelor şi hranei pentru animale în particular, la nivel comunitar şi naţional.

Parlamentul European şi Consiliul Uniunii Europene Înfiinţează Autoritatea Europeană pentru Siguranţa Alimentelor. Stabileşte procedurile pentru probleme cu impact direct sau indirect privind siguranţa alimentelor şi a hranei pentru animale.▫ Acest regulament se aplică tuturor etapelor producţiei, procesării şi distribuţiei alimentelor şi hranei pentru animale. ▫ Nu se aplică producţiei primare pentru utilizarea casnică personală sau pentru prelucrare casnică, manipularea sau depozitarea alimentelor pentru consum casnic si personal.

============================================================Definiţia “alimentului” “Aliment” reprezinta orice substanţă sau produs procesat, partial procesat sau neprocesat, care intenţionează a fi adecvat consumului uman. “Aliment” include si băuturi, gumă de mestecat şi orice alta substanţă, inclusiv apa, intenţionat încorporată în timpul prelucrării, preparării sau tratării.

============================================================PRINCIPII GENERALE ALE LEGII ALIMENTELORObiective generale

▫ Un înalt nivel al protecţiei sănătăţii şi vieţii umane▫ Protecţia sănătăţii şi bunăstării animale, sănătăţii plantelor şi a mediului▫ Circulaţia liberă a alimentelor sigure şi sănătoase▫ Uniformitate în cerinţele siguranţei alimentelor şi hranei pentru animale (standarde internaţionale)

============================================================ANALIZA RISCURILOR Analiza riscului (analiza riscului, managementul riscului şi comunicarea riscului)

▫ esenţial pentru a realiza obiectivele generale ale unui înalt nivel de protecţie al vieţii şi sănătăţii umane▫ analiza riscului va fi bazată pe dovezi ştiinţifice valabile şi concepute într-o manieră independentă, obiectivă şi transparentă▫ managementul riscului va ţine cont de rezultatele analizei riscului

131

ANALIZA RISCURILORPRINCIPIU PREVENTIV

▫ Se aplică atunci când posibilitatea efectelor periculoase privind sănătatea şi incertitudinile şiinţifice coexistă.▫ Măsurile adoptate vor fi proporţionale, fără restricţii ale comerţului mai mult decât este necesar şi vor fi revizuite într-o perioadă rezonabilă de timp.▫ Dirijarea către o analiză a riscului mai vastăProtecţia intereselor consumatoruluiLegea alimentului preantampina: ▫ practicile înşelătoare sau frauduloase▫ falsificarea alimentelor▫ orice alte practici care pot induce în eroare consumatorul

============================================================PRINCIPII DE TRANSPARENŢĂ▫ Consultare publică deschisă▫ Direct sau prin intermediul organelor reprezentative▫ În timpul pregătirii, evaluării şi revizuirii legii alimentelor▫ Excepţie: acolo unde urgenţa unei probleme nu permite

============================================================PRINCIPII DE TRANSPARENŢĂInformare publică

▫ Motive rezonabile pentru a suspecta riscul pentru sănătatea umană sau animală provenind din alimente sau hrana pentru animale. ▫ Autorităţile publice vor trebui să informeze consumatorii despre natura riscului asupra sănătăţii (depinzând de natura, gravitatea şi extinderea acestui risc) şi măsurile care trebuie luate pentru a preveni, reduce sau elimina acest risc.

STANDARDE ALIMENTARE

Comunitatea si Statele Membre trebuie sa: contribuie la dezvoltarea standardelor tehnice internationale privind alimentele si hrana pentru animale, si a standardelor sanitare si fitosanitare sa promoveze coordonarea muncii aferente standardelor privind alimentele si hranei pentru animale depusa de catre institutii guvernamentale si organizatii non-guvernamentale contribuie la dezvoltarea acordurilor privind recunoasterea echivalentei masurilor specifice referitoare la alimente si hrana pentru animale

132

============================================================STANDARDE ALIMENTARE acorda atentie mai ales dezvoltarii speciale, nevoilor financiare si comerciale ale tarilor in curs de dezvoltare, asigurandu-se ca standardele internationale nu creaza obstacole inutile in ceea ce priveste exportul din tarile in curs de dezvoltare promoveaza consecventa intre standardele tehnice internationale si legislatia privind alimentele asigurandu-se ca nivelul inalt de protectie adoptat de Comunitate nu este redus

============================================================CERINTE GENERALE ALE LEGISLATIEI PRIVIND ALIMENTELE Cerinte privind siguranta alimentelor Cerinte privind siguranta hranei pentru animale Trasabilitate Responsabilitati privind alimentele: operatorii economici din domeniul alimentelor Responsabilitati privind hrana pentru animale : operatorii economici din domeniul hranei pentru animale Obligatii

============================================================

AUTORITATEA EUROPEANA PENTRU SIGURANTA ALIMENTELOR - E.F.S.A.Misiune si sarcini: Informare stiintifica si asistenta tehnica Contribuie la asigurarea unui nivel ridicat de protectie a vietii si sanatatii oamenilor Punct de referinta privind: independenta calitatea stiintifica si tehnica transparenta procedurilor si metodelor indeplinirea sarcinilor cu promptitudine Promovarea metodelor uniforme de evaluare a riscului

============================================================ORGANISMELE E F S A Consiliul de Administratie Directorul Executiv Adunarea Consultativa Comitetul Stiintific si Grupurile Stiintifice

=============================================================================================

133

Consiliul de Administratie 14 membri numiti de catre Consiliu Mandat de 4 ani, reinnoit o singura data Adopta regulamentele financiare si stabilesc bugetul Numeste Directorul Executiv Numeste membrii Comitetului Stiintific si Grupurilor Stiintifice

============================================================Directorul Executiv Reprezentantul legal al Autoritatii Mandat de 5 ani Responsabil cu: administrarea implementarea programelor de lucru ale Consiliului Director bugetul anual

Adunarea Consultativa Membrii Adunarii Consultative nu pot fi membri in Consiliul de Administratie Mecanism pentru schimbul de informatii privind potentialele riscuri si schimbul de cunostinte Asigura stransa cooperare intre Autoritate si organismele competente ale Statelor Membre Pezidata de catre Directorul Executiv============================================================Comitetul Stiintific si Grupurile Stiintifice Comitetul Stiintific trebuie sa fie compus din presedintii Grupurilor Stiintifice si sase experti stiintifici independenti care nu apartin unui alt Grup Stiintific. Grupurile Stiintifice trebuie sa fie compuse din experti stiintifici independenti============================================================Grupurile Stiintifice: Aditivi alimentari, aromatizanti, adjuvanti tehnologici si materiale care intra in contact cu alimentele Aditivi si produse sau substante folosite in hrana animalelor Sanatatea plantelor, produse pentru protectia plantelor si reziduurile lor Organisme modificate genetic Produse dietetice, nutritie si alergii Pericole biologice Contaminanti in lantul alimentar Sanatate si bunastare animala ============================================================

134

Autonomia Organismele Autorităţii trebuie să acţioneze independent în interesul consumatorului şi fără influenţe externe Declaraţiile vor fi făcute anual şi în scris.===========================================================TRANSPARENŢA Autoritatea va asigura că îşi continuă activităţile cu un înalt nivel de transparenţă Va face public fără întârziere:▫ Agenda şi procesele verbale ale Comitetelor Ştiinţifice şi Grupurilor Ştiinţifice ▫ Opiniile Comitetelor Ştiinţifice şi Grupurilor Ştiinţifice ▫ Rezultatele studiilor ştiinţifice şi raportul anual de activităţi============================================================

CONFIDENŢIALITATE Autoritatea nu va divulga unei a treia părţi informaţia confidenţială, exceptând faptul în care e în măsură să protejeze sănătatea publică Membrilor tuturor Organismelor Autorităţii li se va impune cerinţele confidenţialităţii în conformitate cu Articolul287 al Tratatului (chiar şi după încetarea activităţii)============================================================Comunicate din partea Autorităţii Autoritatea se va asigura că publicului consumator şi oricărei părţi interesate li se vor acorda cu rapiditate informaţii obiective, sigure şi foarte accesibile. Autoritatea va dezvolta şi disemina material informativ pentru publicul larg.

============================================================Prevederi FinanciareAdoptarea bugetului Autorităţii Veniturile vor consta în contribuţii din partea Comunităţii şi Statelor Membre Cheltuiala va include conducerea, administrativul şi costurile operaţionale şi de infrastructură. Veniturile şi cheltuielile vor fi echilibrate============================================================Prevederi GeneralePersonalitate Legal ă şi privilegii Autoritatea va avea personalitate legală Toate Statele Membre se vor bucura de puteri depline garantate de lege pentru persoanele legale Protocolul privind privilegiile şi imunităţile Comunităţii Europene se vor aplica Autorităţii===========================================================Comitetul

135

Comisia va fi asistată de către Comitetul Permanent privind Lanţul Alimentar şi Sănătatea Animală, la care se face referire mai jos ca fiind “Comitetul”, compus din reprezentanţi ai Statelor Membre şi prezidat de reprezentantul Comisiei. Comitetul va fi organizat pe secţiuni care să se ocupe cu toate problemele relevante. Recenzia clauzei Înainte de 1 Ianuarie 2005 şi la fiecare 6 ani ulterior, Autoritatea, în colaborare cu Comisia, va împuternici o evaluare externă independentă a realizărilor proprii pe bazele termenilor de referinţă stabiliţi de către Consiliul de conducere în acord cu Comisia.

Slide 1

Slide 2

136

Slide 3

Slide 4

Slide 5

137

Slide 6

Slide 7

Slide 8

138

Slide 9

Slide 10

Slide 11

139

Slide 12

Slide 13

Slide 14

140

Slide 15

Slide 16

Slide 17

141

Slide 18

Slide 19

Slide 20

142

Slide 21

Slide 22

Slide 23

143

Slide 1

Slide 2

Slide 3

144

Slide 4

Slide 5

Slide 6

145

Slide 7

Slide 8

Slide 9

146

Slide 10

Slide 11

Slide 12

147

Slide 13

Slide 14

Slide 15

148

Slide 16

Slide 17

Slide 18

149

Slide 19

Slide 20

Slide 21

150

Slide 22

Slide 23

Slide 24

151

Slide 25

Slide 26

Slide 27

152

Slide 28

Slide 29

Slide 30

153

Slide 31

Slide 32

Slide 33

154

Slide 34

Slide 35

Slide 36

155

Slide 37

156

Slide 1

Slide 2

Slide 3

157

Slide 4

Slide 5

Slide 6

158

Slide 7

Slide 8

Slide 9

159

Slide 10

Slide 11

Slide 12

160

Slide 13

Slide 14

Slide 15

161

Slide 16

Slide 17

Slide 18

162

Slide 19

Slide 20

Slide 21

163

Slide 22

Slide 23

Slide 24

164

Slide 25

Slide 26

Slide 27

165

Slide 28

Slide 29

Slide 30

166

Slide 31

Slide 32

Slide 33

167

Slide 34

Slide 35

Slide 36

168

Slide 37

Slide 38

Slide 39

169

Slide 40

Slide 41

Slide 42

170

Slide 43

Slide 44

171

Slide 1

Slide 2

Slide 3

172

Slide 4

Slide 5

Slide 6

173

Slide 7

Slide 8

Slide 9

174

Slide 10

Slide 11

Slide 12

175

Slide 13

Slide 14

Slide 15

176

Slide 16

Slide 17

Slide 18

177

Slide 19

Slide 20

Slide 21

178

Slide 22

Slide 23

Slide 24

179

Slide 25

Slide 26

Slide 27

180

Slide 28

Slide 29

181

BIBLIOGRAFIE

1.- A. Cumpanici – HACCP- USAID program – Chişinău, 20062. - L. Rusu – Organisme internaţionale – Bucureşti, ANSVSA, 20073.- Legea nr. 150 a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind siguranta alimentelor 4. - P. Pişcoi – Analiza riscurilor – Bucureşti, ANSVSA, 20075. - D. Şerban, C. Canja – Siguranta alimentelor garantia protectiei consumatorului – Editura Universitatii Transilvania -Brasov, 20106.- Regulamentul 852 al Parlamentului european şi al Consiliului din 29 aprilie 2004 - privind igiena produselor alimentare7.- Regulamentul 853 al Parlamentului european şi al Consiliului din 29 aprilie 2004 - de stabilire a unor norme specifice de igienă care se aplică alimentelor de origine animală8. - Regulamentul 854 al Parlamentului european şi al Consiliului din 29 aprilie 2004 - de stabilire a normelor specifice de organizare a controalelor oficiale privind produsele de origine animală destinate consumului uman9. - Regulament 882 al Parlamentului european şi al Consiliului din 29 aprilie 2004 - privind controalele oficiale efectuate pentru a asigura verificarea conformităţii cu legislaţia privind hrana pentru animale şi produsele alimentare şi cu normele de sănătate animală şi de bunăstare a animalelor10. - Regulamentul 2073 al Parlamentului european şi al Consiliului din 29 aprilie 2004 - privind criteriile microbiologice pentru produsele alimentare

182