curs1_2014
DESCRIPTION
sdasdasdTRANSCRIPT
PROGRAMARE INTERNET
CURS 1
JavaScript
BIBLIOGRAFIEhttp://www.w3schools.com/js/default.asp
1. IntroducereExemplu de script<HTML><HEAD><TITLE> PRIMUL SCRIPT </TITLE>
<SCRIPT language="JavaScript">document.write("Primul script");
</SCRIPT></HEAD></title><BODY></BODY></HTML>
Figura 1:
1
2. VocabularulCa orice limbaj de programare, în JavaScript sunt manipulate diferite obiecte: valori numerice sau şiruri de caractere, de exemplu. Aceasta înseamnă că trebuie cunoscut modul în care pot fi utilizate acestea.Pentru recitirea mai uşoară a programului, în general, instrucţiunile se scriu câte una pe o linie. Se pot scrie mai multe instrucţiuni pe o linie, acestea trebuind să fie separate de simbolul ;.
Vocabularul Pentru scrierea instrucţiunilor în JavaScript, se foloseşte setul de caractere ASCII clasic (la 128 de caractere). Nu se pot utiliza caractere accentuate decât în interiorul şirurilor de caractere. Spaţiile, tab-urile şi liniile libere sunt ignorate (în afara şirurilor de caractere).
Declararea unui Script Toate scripturile JavaScript încep cu următoarea comandă HTML
<SCRIPT language="JavaScript">şi se încheie cu
</SCRIPT>
Comentariile În JavaScript există două categorii de comentarii:// comentarii pe o linie
/* comentariipe mai multe linii */
Constante şi variabileConstantele Tipul constantelor este fixat prin modul în care acestea sunt scrise. Constantele zecimale sunt formate din cifre cuprinse între 0 şi 9, precedate sau nu de semnul minus. Cifra cea mai din stânga nu este 0.Constantele octale sunt formate din cifre cuprinse între 0 şi 7, fără semn. Cifra cea mai din stânga este 0.
2
Constantele hexazecimale sunt formate din cifre cuprinse între 0 şi F. Cifra cea mai din stânga trebuie să fie un 0 urmat de simbolul x.Constantele flotante se scriu cu un punct pentru a marca separarea dintre partea întreagă şi partea fracţionară. Exponentul este facultativ, dacă el există, atunci el este precedat de litera ”e” (sau ”E”) şi valoarea lui poate fi pozitivă sau negativă.
Constantele şir de caractere sunt constituite dintr-un şir de caractere oarecare, încadrat de ghilimele sau de apostrofuri. Dacă şirul de caractere conţine ghilimele (apostrofuri), se vor utiliza apostrofuri (ghilimele). În cazul în care un şir de caractere conţine ambele simboluri, se va realiza o concatenare. Dacă şirul de caractere este prea lung, se poate scrie pe mai multe rânduri, utilizându-se simbolul \ la sfârşitul fiecărei linii.
Constante logice sunt true (adevărat) şi false (fals).
Variabile În JavaScript, contrar celor mai multor limbaje de programare, o variabilă îşi poate schimba tipul de date în cursul execuţiei programului.O variabilă poate fi declarată explicit cu cuvântul cheie var,
var nume_variabilă;var nume_variabilă1, ..., nume_variabilă1;
sau implicit, prin apariţia sa la stânga semnului egal (folosit pentru atribuire)a=123;b=”123”;
Această distincţie este totuşi importantă în ceea ce priveşte vizibilitatea variabilei (posibilitatea ca variabila să fie partajată în mai multe funcţii ale aceluiaşi script).
O variabilă poate fi iniţializată chiar în momentul declarării sale, ca în exemplele următoare:
var a = ”text”;var b = 2.3;var c = true;
Pentru numele unei variabile se utilizează litere (din cele 52 de minuscule şi majuscule – neaccentuate), cifre zecimale (între 0 şi 9) şi spaţiul subliniat ”_”. Poate fi utilizat şi caracterul ”$”, iniţiala nu poate fi un număr. Există un anumit număr de cuvinte, numite rezervate, care nu pot fi utilizate ca nume de variabile. Majusculele sunt distincte de minuscule (JavaScript este un limbaj case sensitive). Mai multe variabile pot fi declarate după acelaşi cuvânt cheie var, enumerate una după alta şi separate prin virgulă.
O variabilă declarată cu var şi neiniţializată, conţine şirul de caractere “undefined”. În exemplul var a;b=”exemplu” + a;se va obţine şirul de caractere exempluundefined.Dacă o variabilă declarată cu var, nu este iniţializată, dar este utilizată într-o expresie aritmetică, ca în exemplul:var a;b=10 + a;în cazul afişării, va rezulta NaN .
3
Dacă în cele două exemple, variabila a nu este declarată cu var, vor fi afişate mesaje de eroare.
Declararea tipurilorLa declararea unei variabile se poate specifica şi tipul de date, utilizând operatorul new, astfel:
- variabilă de tip şir de caractere:a = new String(“variabila sir de caractere”);- variabilă numerică:b = new Number(5);- variabilă logică:c = new Boolean(false);
OperatoriOperatori aritmeticiOperatori aritmetici binari+ adunare- scădere* înmulţire/ împărţire% restul modulo= atribuire
Operatori aritmetici unari- negaţia++ incrementarea (cu o unitate)-- decrementarea (cu o unitate)operatorii de incrementare şi decrementare se împart în două grupe:(++i) preincrementarea şi postincrementarea (i++)(--i) predecrementarea şi postdecrementarea (i--)În cazul în care operatorul ++ sau – este plasat înaintea variabilei, operaţie de incrementare sau decrementare are loc înaintea utilizării variabilei, aşa cum este prezentat în exemplul următor:
4
Figura 2
<HTML><HEAD><TITLE> Exemplu tablou </TITLE></HEAD></title><BODY><SCRIPT language="JavaScript">a=5;b=a--+2;document.write("postdecrementare" +"<BR>");document.write("a "+a+"<BR>");document.write("b "+b+"<BR>");b=--a+2;document.write("predecrementare" +"<BR>");document.write("a "+a+"<BR>");document.write("b "+b+"<BR>");</SCRIPT></BODY></HTML>
Operatorul de concatenarePentru concatenarea a două şiruri de caractere se utilizează semnul +.Exempled="d";e="e";f=2;g=true;document.write(d+e+"<BR>"); //se va afişa şirul de caractere dedocument.write(d+f+"<BR>"); //se va afişa şirul de caractere d2document.write(d+g+"<BR>"); //se va afişa şirul de caractere dtrue
5
Operatorii relaţionali< mai mic<= mai mic sau egal= = egal>= mai mare sau egal> mai mare!= diferit= = = strict egal!= = strict diferit
Rezultatul unei operaţii de comparare este o valoare logică, true sau false.Pentru şirurile de caractere, prioritatea este dată de valoarea lor ASCII. Astfel, cifrele sunt inferioare majusculelor, iar majusculele sunt inferioare minusculelor. Diferenţa dintre operatorii = = şi = = = se poate observa şi din exemplul următor:t = 5= ="5";document.write("t " +t+"<BR>"); //se va afişa truev = 5= = ="5";document.write("v "+v+"<BR>"); //se va afişa false
Din acest exemplu, se poate observa că, pot fi comparaţi operanzi de tipuri diferite de date. Rezultatul comparării este determinat de tipul operanzilor.
Operatorii logiciOperanzii sunt expresii a căror rezultat este o valoare logică, iar rezultatul obţinut este, de asemenea, o valoare logică.
&& conjuncţia (AND) operator binar returnează true dacă ambii operanzi sunt true, altfel fasle|| disjuncţia (OR) operator binar returnează true dacă cel puţin un operand este true, altfel fasle! negaţia (NOT) operator unar returnează true dacă operandul este false true, altfel fasle Operatorii de atribuire compuşiOperatorul de atribuire “=” este utilizat pentru a atribui o valoare unei variabile.Operatorul de atribuire poate fi combinat cu operatori aritmetici (sau bit la bit logici...), astfel:instrucţiunilej -=1;a +=2;sunt echivalente cuj =j - 1;a =a+2;Operatorul de atribuire poate fi asociat cu o operaţie de incrementare sau decrementare, astfel:a= new Array(3);a[1]=2;i=1;a[i++] +=10;document.write("a[1] "+a[1]+"<BR>"); // se va afişa 12document.write("i "+i+"<BR>"); // se va afişa 2
6
Operatorul condiţional ternarexpresie_logică ? expresia1 : expresia2Se evaluează expresia_logică, dacă este adevărată, se va executa expresia1, altfel se va executa expresia2.Exemple:l=5;m=3;n=l<m ? m:l;document.write("n "+n+"<BR>"); // se va afişa 5alert(l<m ? "m" : "l"); // se va afişa ll=5;m=9;n=l<m ? m:l;document.write("n "+n+"<BR>"); // se va afişa 9
3. Structurile de control
Funcţii de intrare/ieşireFuncţia prompt permite introducerea de la tastatură a unor informaţii prin intermediul unei ferestre de dialog standard şi are următoarea sintaxă:membru_stâng=prompt(mesaj,valoare_implicită)
unde membru_stâng este de tip şir de caractere.În cazul în care membru_stâng este de tip numeric, se va folosi funcţia eval, care converteşte un şir de caractere în valoare numerică, astfel:membru_stâng=eval(prompt(mesaj,valoare_implicită))
Procedura alert permite afişarea unui text într-o fereastră standard de dialog. Sintaxă:alert(text)
Instrucţiunea BreakInstrucţiunea Break permite părăsirea unei bucle.
Instrucţiunea ContinueAceastă instrucţiune opreşte instrucţiunea în curs şi trece la iteraţia următoare a unei bucle.
3.1. Structura de decizieInstrucţiune if..else are următoarea sintaxă:if (condiţie)
{secvenţă1_instrucţiuni}[else
{ secvenţă1_instrucţiuni}]Se evaluează condiţia. Dacă aceasta este adevărată, atunci se va executa secvenţa de instrucţiuni secvenţă_instrucţiuni1, iar în caz contrar, se va executa secvenţa de instrucţiuni secvenţă_instrucţiuni2.
7
Structura de decizie cu o alternativă. În acest caz se foloseşte instrucţiunea if cu următoarea sintaxă:if (condiţie)
{secvenţă_instrucţiuni}Se evaluează condiţia. Dacă aceasta este adevărată, atunci se va executa secvenţa de instrucţiuni secvenţă_instrucţiuni, iar în caz contrar, controlul programului trece după instrucţiunea if.
3.2. Structura de selecţieInstrucţiunea switch are următoarea sintaxă:switch (expresie){
case expresie_case_1: secvenţă_1_instruciuni;…case expresie_case_n: secvenţă_n_instruciuni;[default : secvenţă_n+1_instruciuni;]
}Expresia este evaluată o singură dată la începutul execuţiei instrucţiunii. Rezultatul expresiei (care poate fi de orice tip de date) este comparat cu diferite valori constante posibile. Dacă acest rezultat este egal cu una din aceste valori (corespunzătoare unei clauze case), va fi executat blocul de instrucţiuni corespunzător.Fiecare clauză case se referă la o unică valoare (constantă, valoarea unei variabile sau rezultatul unei expresii).Clauze case de tipul ”inferior “,”superior “,”diferit “ nu sunt autorizate în interiorul unei structuri switch. Pentru astfel de situaţii, se utilizează instrucţiunea if.Fiecare bloc de instrucţiuni corespunzător unei clauze case, trebuie să se termine cu instrucţiunea break, altfel se va executa blocul de instrucţiuni corespunzător clauzei următoare.Dacă nici o clauză case nu este satisfăcută, va fi executat blocul de instrucţiuni corespunzător clauzei defualt, în cazul în care aceasta există. Dacă această clauză este absentă, nu se va executa nici o instrucţiune şi controlul programului va trece după instrucţiune switch.
3.3. Structuri repetitiveAtunci când soluţionarea unor probleme necesită repetarea unei secvenţe de instrucţiuni de un număr de ori sau până este îndeplinită o anumită condiţie, se utilizează structurile iterative.
3.3.1. Instrucţiunea forInstrucţiunea for este folosită atunci când se cunoaşte exact numărul de repetări (bucle) care se vor executa. Pentru ca să se ţină evidenţa buclelor efectuate şi pentru ca să se ştie când trebuie abandonată bucla, această instrucţiune foloseşte o variabilă numită contor. Ea este iniţializată la începutul primei bucle şi apoi, este incrementată sau decrementată la fiecare repetare a buclei. În momentul în care contorul a depăşit limita impusă, bucla este abandonată. Sintaxa instrucţiunii este următoarea: for (expresia_iniţială; condiţia_de_repetare; expresia_de_incrementare){
secvenţă_de_instrucţiuni}Exemplu (decrementarea contorului):<HTML><HEAD>
8
<TITLE> Exemplu </TITLE></HEAD></title><BODY><SCRIPT language="JavaScript">c=0;for (i=5; i>=1 ; i--)
document.write("i "+i +"<BR>");</SCRIPT></BODY></HTML>
Figura 3: Exemplu (decrementarea contorului):HTML><HEAD><TITLE> Exemplu </TITLE></HEAD></title><BODY><SCRIPT language="JavaScript">c=0;for (i=1; i<=5 ; i++)
document.write("i "+i +"<BR>");</SCRIPT></BODY></HTML>
În cele trei argumente(expresia_iniţială; condiţia_de_repetare; expresia_de_incrementare)ale buclei for, pot fi utilizate mai multe instrucţiuni, separate prin virgulă. În fiecare situaţie simbolul “;” este utilizat numai pentru a separa cele trei argumente ale instrucţiunii.
9
Este posibil de a părăsi bucla for, înainte de terminarea sa logică, dacă se utilizează instrucţiunea break. În acest caz, sintaxa instrucţiunii for este următoarea:for (expresia_iniţială; condiţia_de_repetare; expresia_de_incrementare)
{secvenţă_de_instrucţiuni1[break]secvenţă_de_instrucţiuni2
}
Exemplu<HTML><HEAD><TITLE> Exemplu </TITLE></HEAD></title><BODY><SCRIPT language="JavaScript">a=eval(prompt("valoare initiala",0));for (i=1, b=a; i<=5 ; i++){
b +=i;if (b>25){
alert(i);break;
}}document.write("b "+b +"<BR>");</SCRIPT></BODY></HTML>
În exemplul următor se va prezenta utilizarea instrucţiunii continue în interiorul buclei for:<HTML><HEAD><TITLE> Exemplu </TITLE></HEAD></title><BODY><SCRIPT language="JavaScript">a=eval(prompt("valoare initiala",0));for (i=1, b=a; i<=10 ; i++){
if (i % 3 ==0) { continue;}b +=i;
}document.write("b "+b +"<BR>");</SCRIPT></BODY></HTML>
3.3.2. Structura de iteraţie condiţionată anteriorInstrucţiunea while are următoarea sintaxă:
10
while (condiţie){secvenţă_de_instrucţiuni
}Se evaluează condiţia. Dacă aceasta este true, se execută instrucţiunile din buclă, în caz contrar, aceasta este abandonată. În interiorul buclei while se pot utiliza instrucţiunile break şi continue.
3.3.3. Structura de iteraţie condiţionată posteriorInstrucţiunea do..while are următoarea sintaxă:do{
secvenţă_de_instrucţiuni} while (condiţie)Această instrucţiune joacă acelaşi rol ca instrucţiunea while, cu singura diferenţă că testul se efectuează după executarea blocului de instrucţiuni.
4. Funcţii definite de utilizatorDeclararea unei funcţii se face în felul următor:function nume_funcţie(listă_parametri_formali){
instrucţiuni;return expresie;
}
rezultatul funcţiei este returnat cu ajutorul instrucţiunii return şi al expresiei care o urmează. Lista parametrilor formali poate fi vidă, dar este obligatorie prezenţa parantezelor.Exemplu:function medie(a,b,c){
m= a + b + c;return m/3;
}Apelarea unei funcţii se face astfel:nume_funcţie(listă_parametri_actuali)
O funcţie este destinată efectuării de operaţii identice asupra unor valori diferite. La începutul executării funcţiei, lista parametrilor formali este înlocuită de lista parametrilor actuali. Fiecare parametru este clasificat ca o valoare de intrare – aceşti parametri pot fi modificaţi în corpul funcţiei, dar valorile noi nu se transmit în exteriorul funcţiei.Exemplu
11
Figura 4:<HTML><HEAD><TITLE> Exemplu </TITLE></HEAD></title><BODY><SCRIPT language="JavaScript">function ex(x){
x = x+1;return x*x;
}y=eval(prompt("introduceti o valoare", "3" ));document.write("valoarea introdusa " +y + "<BR>");document.write("rezultat " +ex(y) + "<BR>");</SCRIPT></BODY></HTML>
Funcţii cu număr variabil de parametriÎn unele situaţii nu se cunoaşte cu exactitate numărul de parametri ai funcţiei. Există o metodă care utilizează tabloul argumentelor arguments[] care conţine toţi parametri (argumentele) funcţiei. În astfel de cazuri, se utilizează proprietatea arguments.length, care se referă la lungimea (numărul de elemente) al tabloului.Exemplu
Figura 5:
12
<HTML><HEAD><TITLE> Exemplu </TITLE></HEAD></title><BODY><SCRIPT language="JavaScript">function suma(){
var s=0, i=0;for (i=0; i<arguments.length; i++)
s +=arguments[i];
return s;}document.write("suma numerelor 1 2 3 este " +suma(1,2,3) + "<BR>");document.write("suma numerelor 1 2 3 4 este " +suma(1,2,3,4) + "<BR>");</SCRIPT></BODY></HTML>
Instrucţiunea return este facultativă. În absenţa acestei instrucţiuni, funcţia se termină după executarea ultimei sale instrucţiuni.Exemplu <SCRIPT language="JavaScript">function afisare(){
document.write("afisare mesaj " + "<BR>");}afisare();</SCRIPT>
Vizibilitatea variabilelorVariabilele declarate în exteriorul funcţiilor sunt vizibile peste tot în script, inclusiv în corpul funcţiilor, indiferent dacă sunt sau nu declarate cu var.În interiorul unei funcţii, se utilizează cuvântului cheie var pentru a limita vizibilitatea variabilelor numai la interiorul funcţiei în care au fost declarate.Variabilele care sunt declarate în interiorul unei funcţii, fără să fi fost precedate de cuvântul cheie var, sunt vizibile peste tot în script (dacă funcţia a fost executată, altfel, ele nu sunt vizibile).Exemplu<HTML><HEAD><TITLE> Exemplu </TITLE></HEAD></title><BODY><SCRIPT language="JavaScript">var a="a";b="b";function functia1(){
var a1="a1";b1="b1"; return a1+b1
}function functia2(){
document.write("functia1 "+functia1() +"<BR>");
13
document.write("a: "+a +"<BR>");document.write("b: "+b +"<BR>");document.write("b1: "+b1 +"<BR>");a +=b;return a+b;
}document.write("functia2 "+functia2() +"<BR>");b1 +=b1;document.write("b1: "+b1 +"<BR>");document.write("a: "+a +"<BR>");document.write("functia2 "+functia2() +"<BR>");</SCRIPT></BODY></HTML>
Figura 6:Redefinirea locală a unei variabile externeSe poate utiliza o variabilă locală unei funcţii, cu acelaşi nume cu o variabilă externă, fără a modifica valoarea variabilei externe.Exemplu:<HTML><HEAD><TITLE> Exemplu </TITLE></HEAD></title><BODY><SCRIPT language="JavaScript">var a="a";function functia1(){
var a="valoare noua"
14
document.write("a: "+a +"<BR>");return a;
}document.write("functia1 "+functia1() +"<BR>");document.write("a: "+a +"<BR>");</SCRIPT></BODY></HTML>
Figura 7:
Funcţii imbricateExemplu<HTML><HEAD><TITLE> Exemplu </TITLE></HEAD></title><BODY><SCRIPT language="JavaScript">x=eval(prompt("Introduceti valoare",""));y=eval(prompt("Introduceti valoare",""));function functia1(a,b){
function functia2(c){return c*c
}return functia2(a)+functia2(b)
}document.write("functia1 "+functia1(x,y) +"<BR>");</SCRIPT></BODY></HTML>
5. TablouriÎn JavaScript există două tipuri de tablouri: tablouri predefinite şi tablouri create de utilizator.În JavaScript, tablourile sunt limitate la o singură dimensiune. Totuşi, pot fi create tablouri ale căror elemente sunt tablouri.
Declararea tablourilor
15
Un tablou poate conţine elemente de tipuri diferite. Există diferite moduri de a crea tablouri:1) definirea unui nou obiect utilizând cuvântul cheie new asociat numelui obiectului Array, de exemplu:
tablou = new Array(4);astfel, cu InternetExplorer, se creează un tablou, pentru care proprietatea length (care se referă la numărul de elemente ale unui tablou) are valoarea 4 şi nici un element nu a fost iniţializat.
2) Începând cu JavaScript1.2, se poate utiliza următoarea notaţie prescurtată:tablou =[];
3) Se poate declara şi iniţializa un tablou utilizând o singură instrucţiune, astfel:tablou=["a",true,"b",5];
Elementele unui tablou sunt elemente indexate, în general, de la 0 la n-1 unde n este numărul de elemente al tabloului.Referirea unui element al unui tablou se face utilizând numele tabloului urmat de indicele elementului scris între paranteze drepte. Indicele poate fi orice expresie aritmetică, al cărei rezultat este un număr întreg pozitiv sau nul.
Exemple de referire a elementelor unui tablou:a[3];a[i];a[5*i+3];a[(i+j)/2];a[t[i]];
Iniţial, elementele unui tablou sunt “vide” (ele conţin undefined). Pentru iniţializarea unui tablou, se poate scrie:tablou = new Array(4);tablou[0]= "a";tablou[1]= true;tablou[2]= "b";tablou[3]= 5;Dacă un tablou este declarat şi iniţializat ca în exemplul următor:
tablou=["a",true,,"b",5];elementul cu indicele 2 are valoare undefined, valoare ce va fi afişată, utilizând, de exemplu, instrucţiunea:alert(tablou[2]);Acest element va putea fi iniţializat, de exemplu, astfel:
tablou[2]=3;De asemenea, următorul tablou
tablou=["a",true,"b",5,];este un tablou cu 5 elemente.
Dacă un tablou este declarat cu 4 elemente, indicii nu trebuie să fie 0,1,2 şi 3.În exemplu următor
<HTML>
16
<HEAD><TITLE> Exemplu tablou </TITLE></HEAD></title><BODY><SCRIPT language="JavaScript">tablou=new Array(4);tablou[0]=0;tablou[1]=1;tablou[2]=2;tablou[7]=7;alert(tablou[7]);</SCRIPT></BODY></HTML>
indicii utilizaţi sunt 0,1, 2 şi 7, iar în exemplul următor:tablou=new Array(4);tablou[10]=0;tablou[11]=1;tablou[24]=2;tablou[70]=7;alert(tablou[10]);alert(tablou[11]);alert(tablou[24]);alert(tablou[70]);indicii utilizaţi sunt 10,11, 24 şi 70.
Tablouri multidimensionaleChiar dacă nu se poate crea direct un tablou multidimensional, se pot crea şi utiliza tablouri multidimensionale, astfel:
tablou=new Array(2);tablou[0]=new Array(2);tablou[1]=new Array(2);
unde elementele unui tablou sunt tablouri.
Se pot crea şi tablouri în care elementele sunt tablouri cu lungimi diferite, ca în exemplul următor:<HTML><HEAD><TITLE> Exemplu tablou </TITLE></HEAD></title><BODY><SCRIPT language="JavaScript">tablou=new Array();tablou[0]=new Array(2);tablou[1]=new Array(3);tablou[0][0]=1;tablou[0][1]=2;tablou[1][0]=3;
17
tablou[1][1]=4;tablou[1][2]=5;document.write("elementul [0][0] " +tablou[0][0] + "<BR>");document.write("elementul [0][1] " +tablou[0][1]+ "<BR>");document.write("elementul [1][0] " +tablou[1][0]+ "<BR>");document.write("elementul [1][1] " +tablou[1][1]+ "<BR>");document.write("elementul [1][2] " +tablou[1][2]+ "<BR>");</SCRIPT></BODY></HTML>
S-a utilizat "<BR>" pentru afişarea valorilor pe linie nouă.
Metode ale obiectului arrayMetoda concat()Această metodă permite concatenarea mai multor tablouri. Forma generală a acestei metode este următoare:tablou_destinaţie=tablou1.concat(tablou2, tablou3,…);Exemplu:<HTML><HEAD><TITLE> Exemplu </TITLE></HEAD></title><BODY><SCRIPT language="JavaScript">tablou1=new Array(1,2,3);tablou2=new Array(4,5,6);tablou3=new Array(7,8,9);tablou_final=tablou1.concat(tablou2,tablou3);document.write("tabloul final este urmatorul: " +"<BR>");for(i=0;i<tablou_final.length;i++)
document.write("elementul "+ i +" este " +tablou_final[i]+ "<BR>");
</SCRIPT></BODY></HTML>
18
Figura 8:Metoda join()Această metodă se utilizează pentru a uni elemente unui tablou într-un singur şir de caractere, între elemente existând un separator, specificat în argumentul funcţiei. Forma generală a acestei metode arată astfel:tablou.join(separator);
Metoda reverse()Această metodă inversează ordinea elementelor unui tablou. Forma generală a acestei metode este următoarea:tablou.reverse()Această metodă nu acceptă nici un argument, parantezele sunt totuşi obligatorii, ele ţinând de sintaxă.Exemplu<HTML><HEAD><TITLE> Exemplu </TITLE></HEAD></title><BODY><SCRIPT language="JavaScript">tablou=new Array(1,2,3,4,5,6);document.write("elementele tabloului sunt urmatoarele: "+tablou.join("; ") +"<BR>");u=tablou.reverse();document.write("elementele tabloului, in ordine inversa, sunt urmatoarele: "+u.join("; ") +"<BR>");</SCRIPT></BODY></HTML>
19
Figura 9:
20