EXPERIMENTUL SOCIOLOGIC

Experimentul este folosit cu prioritate în ştiinţele exacte (fizică, mecanică, biologie) dar poate fi folosit ca tehnică de cercetare şi în ştiinţele sociale.

Particularităţile metodologice

Faţă de tehnica observaţiei care presupune doar observarea şi descrierea individuală sau în grup a fenomenelor studiate, fără nici o schimbare sau intervenţie din partea noastră, experimentul presupune dimpotrivă, o schimbare a condiţiilor de desfăşurare a proceselor sociale studiate prin:

introducerea din afară a unor variabile sau factori noi;

crearea unor condiţii artificiale (de laborator) de desfăşurare a fenomenului.

Comparativ cu observaţia, experimentul prezintă un mare avantaj. Experimentul spre deosebire de observaţie, poate fi repetat ori de câte ori este nevoie, în condiţii identice, care pot duce la verificarea unor ipoteze.

Experimentul este de fapt o observaţie dirijată care parcurge mai multe etape:

crearea condiţiilor de observaţie a fenomenului;

introducerea variabilelor;

stabilirea consecinţelor acestora;

controlul şi dirijarea variabilelor urmărite.

Scopul oricărui experiment îl constituie verificarea ipotezelor reieşite din observaţii anterioare.

Tehnica experimentului a fost folosită mult mai târziu în ştiinţele sociale, comparativ cu ştiinţele naturii, ca urmare a unor cauze obiective şi subiective.

Printre cauzele obiective amintim:

1) natura extrem de complexă a vieţii sociale şi a relaţiilor umane;

2) prezenţa factorului conştient;

3) prezenţa unor dificultăţi de natură tehnică şi metodologică;

4) considerente de natură etică care implic realizarea unor experimente sociale.

Omul nu poate fi tratat ca un obiect şi deci experimentul este mai dificil de realizat.

În măsura în care experimentul sociologic nu influenţează negativ demnitatea subiecţilor aflaţi în cercetare, el este admisibil şi necesar.

Rezultatele obţinute pe baza experimentală sunt comparate cu rezultatele obţinute prin folosirea altor tehnici şi cu datele aceluiaşi fenomen sau proces social, desfăşurat în absenţa oricărei intervenţii.

Prin experiment se urmăreşte, de cele mi multe ori, măsurarea influenţei factorilor variabili introduşi în cercetare.

Tipurile de experiment sociologic

Experimentele sociologice pot avea loc, fie în teren, în mediul social studiat, fie în laborator, în condiţii artificiale.

Experimentul de teren este de două feluri:

activ

pasiv.

La rândul lor, aceste două forme de experiment au diverse forme de materializare.

Astfel, putem întâlni:

experiment activ direct;

experiment activ indirect.

Experimentul activ direct este atunci când în experiment introducem un anumit factor ce modifică situaţia, natura fenomenului şi în felul acesta putem studia ceea ce ne interesează şi nu ceea ce ni se oferă şi deci putem determina influenţa noii variabile, în timp ce prin experimentul indirect nu putem determina influenţa factorului întâmplător.

Experimentul activ constituie un mijloc deosebit de însemnat în investigarea şi ameliorarea vieţii sociale.

Măsurile luate de stat privind perfecţionarea vieţii economice şi sociale (privatizare, economie de piaţă, acordarea de pământ ţăranilor, descentralizarea economiei) sunt, în fond, experimente sociale iniţiate de stat.

Orice schimbare revoluţionară în structurile politice, economice, sunt, în fond, experimente sociale, ale căror rezultate sunt analizate şi materializate în noi măsuri de politică economică şi socială.