Curs I, 6 martie 12

Relatii lui Carol cel Mare cu BizantulDonatia lui Constantin.

Incepand cu recuceirearea Italiei, este adus sub constantinopol scaunul pontifical. Pentru cc 2 doua secole imparatii de la Constantinopol imparatii se imp-lica in alegerea pontifilor. Majoritatea papilor pana catre anul 730 sunt de origine orientala, in special siriana. Edictul lui Leon al IIII-lea ofera papalitatii pretextul pentru a iesi de sub tutelea papalitatii. Papalitatea se orienteaza catre regatul franc in care spera sa gaseasca un aliat si un sprijin impotriva Constantinopolului. In acea perioada regatul Franc creste prestigiul majodomilor palaltului, datorita cucerirlor facute de Carol Martel la Poatie. Papa Stefan al II-lea se orienteaza catre o alianta cu Pepin cel Scund. Aceasta alianta a fost materializata pe deoparte in dubla interventia a lui Pepin in Italia, 754-756. In urma careia Pepin cel scund cucereste teritoriile fostului exarhat al Ravennei, invingandu-i pe longobarzi. Teritoriile nu sunt cedate imparatului de la Constontinopol, deoarece bizantinii le considerau de drept ale imparatului. Pepin le va ceda papei. Evenimentul a stat la baza crearii statului papal, care isi va duce existenta pana in 1870(unficarea Italiei). Replica imparatului Constnatin al V-lea, a fost aceea de a scaote teritoriile din sudul Italiei si Ilyricum, dioceze din S-Italiei de Sub autoriatatea papei, trecandu-le sub autoritatea patriathului de Constnatinopol. Alianta s-a mai materializat si prin incoronarea lui Pepin ca rege al francilor, acelasi papa Stefan al II-lea incoronandu-l in 754. Alianta s-a mentinut si dupa moartea lui Pepin: Carol si Carolman(moare in 771). Regelui Franc i se cere sprijinul de catre papa Adrian, trimisul merge in regatul franc, cerand ajutorul impotriva longobarzilor. Carol intervine in 773-773 in Italia, in 774 il infranga decisiv pe Desideriu, ia tilul de rege al francilor si al longobarzilor. Se indreapta catre Roma, unde este intampinat de catre poporul roman, iar in fata basilicii sfantul Petru chiar de papa Adrian I. Dupa urmeaza o serie de succes de catre Carol cel Mare: conflictul cu saxonii din 772. In cazul saxonilor se va face crestinarea fortata a acestora. In E Carol ajunge pana in Panonia si distruge centrul puterii avare din Panonia. Astfel incat stapanirea regelui Franc ajungea catre Dunarea mijlocie. O alta directie de actiune a lui Carol a fost catre peninsula iberica, unde declanseaza rrazboiul asupra musulmanilor si reuseste sa cucereasca teritorii pana in zona Barcelona(devine centrul marcii Spaniei, org de Carol cel Mare). De la un regat de dimensiuni medii, regatul franc creste prin Saxonia, Italia, N-Pen Iberica, astfel incat puteea lui Carol, in viziunea lui Eghinhard ajunsese demn de un imperiu. Pana la anul 800 imperiul roman era unic si indivizibil. In practica insa, in jurual anului 800, lumea bizantina si cea Occ, romano-germanica erau prin limba, componenta etnica, respectiv interese sprituale, reprezentau doua lumi diferite, amandoua pornite din Imperiul Roman, dar cu evolutie distincta. Astfel ideea imperiului Unic era subrezita. In Momentul apareitiei celui de-al doilea Imperiu, este precipitat de evenimentele de la Roma din 799. Papa Leon al III-lea, desemnat pontif in 795. cu o puternica opozitie. In primavara anului 799, Leon al III-lea este inalturat in urma unei revolte a populatiei din Roma, a fost inchis, dar reuseste sa scape cu ajutorul a doi supusi a regelui franc. Si se refugiraza in regatul lui Carol cel Mare. Carol era in campania impotriva saxonilor, iar in iunie 799 primeste o scriosare din partea lui Alcuin(important ca sfetnic, critica actiunea venita din partea celei de-a doua romă- detronarea din partrea Irinei a lui Constantin al VI-lea, pune in evidenta puterea regala ca fiind sursa de echilibru si restabilire a ordinii). Regalitatea franca este unica speranta a lumii crestine, care a fost ruinata prin detronarea lui Constantin al VI-lea.In tomana anului 799, Leon al III-=lea este reinstalat pe tronul pontifical, iar in anul urmator. Carol cel Mare merge le Roma. Este primit cu fast de catre papa Leon al III-lea. La 25

decembrie 800 este incoronat de catre papa, in basila sf Petru, dupa care a fost aclamat de poporul roman. Reactia bizantului fata de Occ, Constnatin al V- retrage o serie de dioceze. In conditiile in care Carol intervine in Italia, bizantul reactioneaza abia in anul 788. Irina trimite o armata in Italia pentru a incerca recuperarea teritoriului fostului exharhat al Ravenei. Insa era o armata multe prea slaba si a fost invinsa de soldatii lui Carol cel Mare. Practic este singura actiune de interventie concreta militara. Exista in schimb tratative in privinta logodnei unei dintre fiicele lui Carol cu Constantin al VI-lea. Spre sfarsit sec IX, se intensifica negocierile cu bizantul. Carol a fost nemultumit de modalitatea de incornare: punera coroanei de catre papa, si aclamarea ulterioara incoronare. Conflict 803 intre Roma si Carol cel Mare. Carol cauta sa obtina din partea Constantinopolului recunoasterea titlului sau imperial. Au exista in prima faza negocieri cu Irina. Teophanes Confesorul mentioneaza un proeict de casatorie: Carol cu Irina. In 802 urmatoarea solie franca il gaseste pe tron pe Nichefor I. Acesta este constietnt de implicatiile unui nou imperiu in Occ, nu va da curs pretentiilor imperiale ale lui Carol. Si mentine aceasta pozitie pana la final in 811. Chiar in conditiile in care Carol face presiuni asupra teritoriilor din Dalmatia si asupra Venetiei, care continuau sa fie posesiuni imperiale. Fiul sau Pepin este trimis in fruntea unei armate in Venetia. Mihail I, din bizant, trimite in anul 813 la Achen o solie prin care i se recunoaste titlui de basileu al francilor lui Carol cel Mare, datorita conflictului si presiunii facute de bulgari. Titlul de basileu al francilor implica si un aspect de limitare. Din acest moement se modifica titulatura la Constantinopol pentru basileu al romeilor(singurul imparat universal- legitima puterea principilor crestini). In aceasta perioada este elaborata si o noua doctrina, doctrina lui Eusebius din Cezarea se modifica, deoarece aparusera noi state crestine, doctrina familiei de principi. Imparatul din Occident in raportu cu Constantinopolul era de frate. Dupa anul 800 este o reliatate existenta a doua imperii rivale. Chiar daca in viziunea celor 3 factori implicati in aceste evenimente, lucrurile nu stateau astfel. Pentru papalitate noul imperiu nu putea fi decat unul roman si implicit unic si in felul aceta era contestat statutul de imperiu si calificativul de roman al statului basileilor de la Constantinopol. Mai mult prin actul incoronarii papalitatea incearca sa acrediteze ideea ca ea este singura in masura sa legitimeze puterea imparatului roman. In viziunea lui Carol cel Mare, ideea de imperiu are trei componente: romana(mai degraba secundara) predomina insa componenta franca. In viziunea lui Carol notiunea de imperiu si asumarea titlului imperial erau justificate de stapanirea exercitata asupra mai multor regate si popoare. Pana la sfarsitul domniei sale Carol pastreaza titlul de rege al francilor si al longobarzilor. Tot traditiei france i se datoreaza practica de a considera imperiul ca un patrimonia care trebuia impartit intre fii sai, abia Ludovic cel Pios, singurul fiu va aplica acest principiu. Carol cel Mare este cel care il incoroneaza pe Ludovic cel Pios Achen in 814/13. a treia componenta este componenta crestina. Este esentiala din perspectiva lui Carol cel Mare. Carol apara teza ca sursa imperiului este dumnezeu si conducatorul acestui imperiu exercita o protectie autoritara asupra bisercii crestine si a episcopului roman. Chiar din titulul imperial al lui Carol reiese aceasta atributie de a conduce poporul crestin. Ludovic cel Pios abandoneaza coneptia tatalui sau, acesta este din nou incoronat de papa, ia titlul de imparat al Romanilor. Leaga ideea imperiala din Occident de traditia romana si provoaca opozitia bazileilor de la Constnatinopol/. In viziunea Constnatinopolului, evenimentele din Occident nu sunt altceva decat o revolta impotriva autoritatii de drept a imparatului de Constantinopol. Imparatul de la Constnatinopol este singurul imparat roman, continuator al imparatilor romani din antichitate. Conflictul reizbucneste in timpul lui Ludovic cel Pios si atinge apogeul in vremea lui Vasile al II-lea Macedoneanul, respectiv Ludovuic al II-lea 855-875. Acest conflict intre cei doi imparati este data si de rivalitatea intre cei doi imparat pentru S- Italiei. La un moment dat

Vasile al II-lea Macedoneanul ii ofera lui Ludovic un tratat de alianta impotriva arabilor, care controlau cea mai mare parte a Siciliei. Aceasta alianta in viziunea imperiului bizantin urma sa fie intarita printr-o casatorie intre copii celor doi. Acest tratat de alianta nu s-a materializat, deoarece propunerea a fost refuzata de Ludovic al II_lea. Aceasta din urma isi manifesta intentia de a se instala in S Italiei dupa ce cucereste orasul Balli din mainile arabilor. In acelasi an proresteaza si Vasile al II-lea. Acesta isi arata nemultumirea fata de faptul ca Ludovic se intituleaza imperator romanorum si nu imperatum francorum. Conflictul a continuat sa mocneasca pana in anul 888, cand se deestram imperiul carolingian. Titlul imperia fiind preluat chiar de o serie de duci longobarzi, devalorinzandu-se dupa anul 881. avea sa renasca imperiul in Occ, odata cu ascensiunea lui Otto cel Mare. Cand se constintuie imperiul Romano-German.

Donatia lui Constantin.

Sunt doau varianta ale acestui document. Una scurta la mijlocul secolului al VIII-lea pentru a legitima teritoriile incredintate de catre Pepin cel Scund acordate cate papalitate. Cel de-al doilea act in secolul al IX, cand deja se conturase in Occ conflictul dintre papaliatate si Carol cel Mare. Documentul a criculat in perioada urmatoare, abia din secolul al XV, din anul 1440, Lorenzo Valla. Care traia la curtea din Neapole, a lui Alfons de Aragon. Acesta analizeaza donatia lui Constantin, rezulta lucrarea: falsa donatie a lui Constantin, publicata abia dupa moartea lui Lorenzo.