Analiză economică şi financiară – Curs 5

Analiza potenţialului intern al întreprinderii

Realizarea obiectivelor întreprinderii este conditionaţă de modul de asigurare şi de gestionare a potenţialului intern.

Potenţialul intern este format din: potenţial uman; potenţial material (stocuri şi mijloace fixe); potenţial financiar.

Analiza potenţialului uman (resurse umane)

Factorul uman este factorul dinamizator al oricărui tip de societate.

Principalele probleme ale analizei resurselor umane sunt:1. analiza asigurării întreprinderii cu personal pe total şi pe categorii;2. analiza comportamentului resurselor umane;3. analiza eficienţei resurselor umane.

1. Sursele de date necesare analizei: planurile de afaceri ale firmei; bugetele; dările de seamă statistice privind rezervele întreprinderii; dările de seamă statistice privind resursele umane; documentele financiare de sinteză (bilanţ, contul de profit şi pierdere, note aplicative).

În ţările dezvoltate problematica asigurării şi utilizării personalului este sintetizată în bilanţul social. Acesta cuprinde informaţii privind:

salarizarea personalului; asigurarea condiţiilor de igienă şi securitate; asigurarea altor condiţii de muncă şi de viaţă; aspecte privind pregătirea şi formarea continuă a personalului; aspecte privind organizarea sindicatelor; legătura dintre acestea şi personalul de conducere.

! De căutat despre bilanţul social.

1

Din punct de vedere al analizei asigurării întreprinderii cu personal se face pe baza indicatorilor:

efectivul scriptic de salariaţi ( numărul de salariaţi există în situaţiile întreprinderii), pe baza unui contract de muncă sau a unui alt act generator de drepturi şi obligaţii;

efectivul mediu scriptic, care ţine cont de durata muncii în întreprindere; efectivul scriptic prezent la muncă; efectivul maxim de salariaţi, reprezintă numărul de salariaţi maxim admisibil în funcţie de

volumul de activitate şi de productivitatea muncii; efectivul fiscal, reprezintă numărul de salariaţi care au primit o anumită remunerare pe

parcursul exerciţiului şi pentru care s-au plătit împozite şi taxe.Toţi aceşti indicatori se urmăresc pe total şi pe categorii de personal.

Principalele categorii (structuri) utile procesului de analiză şi decizie:1. structura personalului în funcţie de rolul lui în organizarea şi desfăşurarea activităţii.

Personal:operativ; de administraţie şi conducere

∆ =

Nop – personal operativ

2. structura personalului în funcţie de natura contractelor de muncă. Personal: angajat pe perioadă nedeterminată; angajat pe perioadă determinată.

3. structura pe grupe de profesiuni ;

4. structura pe sexe;

5. structura pe categorii de vârstă. Prezintă interes pentru analiza performantelor salariaţilor şi pentru gestiunea previzională a asigurării posturilor respective cu personal.

6. structura pe naţionalităţi.

Observaţie.Fiecare din criteriile prezentate oferă anumite informaţii necesare politicii de personal. Analiza

după oricare din criteriile de mai sus se face pe baza mărimilor: absolute sau relative.

2. Analiza comportamentului resurselor umane.a. Analiza modului de utilizare a timpului de muncă;b. Analiza fluctuaţiei şi circulaţiei personalului;c. Analiza conflictualităţii.

a. Analiza modului de utilizare a timpului de muncă; Se face pe baza balantei timpului de muncă ce cuprinde următorii indicatori:

fond de timp calendaristic (365 sau 366 de zile); fond de timp maxim disponibil = fond de timp calendaristic – weekend-urile – sărbători

legale – concedii de odihnă Tmax; fond de timp efectiv lucrat (utilizat) T1; fond de timp neutilizat T2.

2

T1 + T2 = T maxim disponibil

T2 poate fi împărţit astfel: neutilizat din motive justificate (concedii medicale, învoiri); neutilizat nejustificat.

Se calculează următorii indicatori: gradul de utilizare a timpului efectiv lucrat

Gu =

Gnu =

Gnuj = şi Gnunj =

Utilizarea timpului de lucru are un impact direct asupra volumului de activitate şi asupra performanţelor globale ale întreprinderii.

Consecinţele economico-financiare ale modificării timpului d elucru (exprimat prin număr de zile lucrate) asupra principalilor indicatori:

= z x z – zile

- productivitatea medie zilnicǎ

influenţa timpului de lucru, exprimat prin număr de zile lucrate, asupra productivităţii anuale; Dz = (z1 – z0) x Scăderea timpului de muncă determină scăderea productivităţii medii

influenţa modificării timpului de muncă asupra volumului de activitate exprimat prin cifra de afaceri sau producţia exerciţiului;

Qex/CA Dz = Ns1 x (z1 – z0) x

= Qex/CA = Ns x = Ns x z x

influenţa timpului de muncă asupra sumei cheltuielilor variabile;

∆z = Ns1 x (z1 – z0) x x x

= = Ns x z x x x

- rata medie a cheltuielilor variabile

z Qex, chv cht = chv + chf

3

influenţa timpului de muncă asupra sumei cheltuielilor totale;

∆z = Ns1 x (z1 – z0) x x x

influenţa timpului de muncă asupra sumei cheltuielilor cu salariile;

∆z = Ns1 x (z1 – z0) x x x

influenţa timpului de muncă asupra ratei cheltuielilor fixe;

∆z = ( - ) x 1000

z Qex Rchf ( aspect negativ)

influenţa timpului de muncă asupra ratei rentabilităţii comerciale

∆z = - ( - x 100

z Qex Rchf ( mǎrime relativǎ)

influenţa timpului de muncă, exprimat prin număr de zile, asupra rezultatului exploatării; RE

∆z = Ns1 x (z1 – z0) x x x

RE = Ns x z x x x

influenţa timpului de muncă asupra stocurilor;

∆z = Ns x (z1 – z0) x x x

- durata medie

influenţa timpului de muncă asupra duratei medii de rotaţie

4

∆z =

z Qex (aspect negativ)

! De scris consecinţele modificării timpului de muncă, exprimat prin Ns, în principalii indicatori economico-financiari. Qex Ns = (Ns1 – Ns0) x z0 x

b. Analiza fluctuaţiei şi circulaţiei personalului;Circulaţia reprezintă mişcarea normală, justificată, generată de transfer în interes de serviciu,

boală, pensionare şi deces.

Se analizează cu ajutorul următorilor indicatori: coeficientul intrărilor

coeficientul coeficientul intrǎrilor ieşirilor

coeficientul coeficientul fluctuaţiei mişcǎrilor totale

Gs = 1 - coeficient de stabilitate

Fluctuaţia reprezintă mişcarea nejustificată generată de desfăşurarea contractelor de muncă sau de abandonare a locului de muncă.

Este generată de cauze economice ( salarii mai mari oferite de alte firme), de cauze sociale (condiţii necorespunzătoare de muncă) şi de cauze personale legate de necesitatea continuării studiilor de viaţă, de familie.

c. Analiza conflictualităţii.

5

Într-o economie de piaţă este un fenomen normal care se evaluează cu ajutorul următorilor indicatori:

numărul de greve pe an; numărul de zile grevă pe an;

coeficientul de intensitate a grevei =

coeficientul de localizare a grevei =

6