curs 5

C 5Obţinerea legumelor ecologice de calitate în fermele şi gospodăriile agroturistice

În agroecosistemul legumicol, principalii producători primari sunt plantele legumicole (varză, ceapă, tomate, vinete, rădăcinoase, etc.). Cadrul natural cu cele mai favorabile condiţii pentru dezvoltarea acestui tip de ecosistem îl reprezintă luncile râurilor. În ceea ce priveşte structura agroecosistemelor legumicole din România, cele mai întinse suprafeţe sunt ocupate de tomate (14-15% din suprafaţa cu legume).Urmează varza şi pepenii (11-13%), rădăcinoasele (5-6%), ardeii (6%), fasolea (5-6%), mazărea (5-6%), usturoiul (4%) şi castraveţii (2-3%) (www.madr.ro).

Valoarea alimentarăLegumele au o importanţă deosebită în alimentaţia omului. O alimentaţie raţională este de neconceput fără

folosirea zilnică a legumelor într-un sortiment variat. Ele au un conţinut ridicat în vitamine. Legumele şi fructele asigură 90-95% din necesarul de vitamina C, 60-80% din vitamina A, 20-30% din grupul de vitamine B, 90-100% din grupul de vitamine P şi o bună parte din vitaminele K si E (Gonţea, 1971). Conţinutul în vitamine este influenţat de specie, de soi, de climă şi tehnologia aplicată.

Prin consumul zilnic a 250-300g de legume din specii diferite se asigură necesarul de vitamine pentru o persoană activă.

Vitamina A (carotenul) are un rol important în menţinerea vederii şi se găseşte în cantităţi apreciabile în morcov, frunzele de pătrunjel, spanac, ardei, tomate. Vitaminele din complexul B au un rol important în funcţionarea normală a sistemului nervos. Legumele bogate în complexul de vitamine B sunt: mazărea, sfecla roşie, sparanghelul, conopida, pătrunjelul de frunze, spanacul.

Vitamina C este prezentă în toate legumele sub forma acidului ascorbic, în cantităţi variabile. Se evidenţiază printr-un conţinut mare: ardeii, frunzele de pătrunjel, spanacul, conopida, varza, tomatele, gulia. Sinteza acidului ascorbic este puternic influenţată de intensitatea luminii, astfel că legumele, ca şi organele acestora, bine expuse la soare, sunt mai bogate în acid ascorbic decât cele umbrite.

În cursul păstrării de lungă durată ( 4-6 luni), legumele pierd 30-70% din vitamina C. De aceea se recomandă ca legumele să se consume în cea mai mare măsură proaspete. În mediul acid, creşte rezistenţa la oxidare a acidului ascorbic, de aceea la legumele murate se menţine în cea mai mare parte conţinutul în vitamina C.

Legumele conţin săruri de Ca, P, Fe, K, Mg, S, Cl, Zn, Cu, ş.a., care intră în constituţia scheletului, a diferitelor ţesuturi, echilibrează reacţia sucului gastric. Varza, conopida, salata, ceapa ş.a., prin conţinutul lor ridicat în Ca şi P, neutralizează aciditatea provocată de consumul altor alimente ( carne, peşte, făină).

Unele legume au un rol antianemic (spanacul, pătrunjelul de frunze, salata ş.a.), conţinând cantităţi ridicate de Fe.

Importanţa economică a culturii legumelorÎn afară de valoarea alimentară pentru consumul în stare proaspătă, legumele prezintă o deosebită importanţă

din punct de vedere economic, constituind materie primă pentru industria alimentară. Această importanţă creşte pe măsura dezvoltării culturilor protejate şi a celor forţate, care contribuie la o eşalonare mai bună a aprovizionării pieţei cu legume proaspete pe tot timpul anului şi pe măsura creşterii suprafeţelor pe care se practică culturi succesive şi asociate de legume.

Legumicultura a devenit factor determinant pentru crearea şi dezvoltarea unor direcţii şi unităţi de producţie economică şi industrială specializate: producerea elementelor constructive pentru sere şi adăposturi din mase plastice, fabricarea maşinilor agricole şi tractoarelor specifice pentru cultura legumelor protejate şi în câmp, prelucrarea industrială a produselor legumicole, etc.

Se apreciază că 1 ha de legume cultivate în câmp echivalează cu 1012 ha de grâu, 1 ha de legume cultivate în solarii echivalează cu 150 ha de grâu, iar 1 ha de legume cultivate în sere echivalează cu 200 ha de grâu (M. Buiuc, 2002).

1

http://www.madr.ro/

Prin cultura legumelor se obţin producţii foarte ridicate la unitatea de suprafaţă. La cultura legumelor în câmp se pot obţine frecvent producţii de peste 30 t/ha, la cultura în solarii 50-70 t/ha, iar la cultura în sere, 80-120 t/ha. La unele specii şi în sisteme intensive de cultură (hidroponică) se pot obţine producţii de peste 300 t/ha.

Un alt aspect de importanţă economică se referă la faptul că prin cultura legumelor se asigură o mai bună valorificare a terenurilor decât prin multe alte culturi, datorită posibilităţilor de efectuare, pe scară largă, a succesiunilor, atât la cultura în câmp liber, dar mai cu seamă la cea protejată.

Legumele constituie o importantă sursă de materii prime pentru industria conservelor. Aceasta a dat posibilitatea de a se dezvolta întreprinderi mari, integrate, de producere şi industrializare a legumelor şi fructelor. Prin faptul că în cultura legumelor se realizează un flux continuu de producţie, pe întregul an calendaristic, se creează posibilitatea repartizării armonioase a forţei de muncă, micşorându-se caracterul sezonier al lucrărilor. În plus, prin valorificarea eşalonată a producţiei pe tot parcursul anului se creează un echilibru dinamic între venituri şi cheltuieli.

Caracteristici distincte ale legumiculturii ecologice practicată în fermele agroturisticeØ produsele legumicole sunt obţinute, de regulă, în ferme mici şi mijlocii de cultură în câmp sau protejată (sere

acoperite cu sticlă, sere acoperite cu materiale plastice, etc.);Ø unităţile legumicole ecologice se încadrează cerinţelor privind calitatea şi protecţia mediului, atât ca locaţie,

cât şi ca proces tehnologic;Ø conversia de la legumicultura convenţională la cea ecologică se face treptat, pas cu pas şi cu răbdare, astfel

încât să nu se resimtă din punct de vedere economic efectele scăderii productivităţii. Pe măsura realizării standardelor legumiculturii ecologice în cadrul fermei, se admite certificarea sectorială, cu condiţia, ca cele două sisteme să aibă, atât activitatea productivă, cât şi documentaţia, complet separate;

Ø în cadrul tehnologiilor legumicole ecologice sunt armonizate metodele tradiţionale de cultivare împreună cu mijloacele moderne de înaltă tehnicitate cum sunt sistemele culturale automatizate;

Ø materialul biologic, respectiv sămânţa şi răsadurile de legume sunt certificate ecologic, fiind produse fie în ferma proprie, fie în ferme şi societăţi ecologice specializate;

Ø ca urmare a folosirii permanente a măsurilor preventive şi a celor curative, lipsite de toxicitate, ca şi a stimulării competiţiei interspecifice, pierderile din sistemul legumicol ecologic cauzate de buruieni, boli şi dăunători sunt, în general, mai reduse;

Ø prin practicarea tehnologiile legumicole ecologice se obţin efecte pozitive multiple, atât imediate, dar mai ales pe termen lung, manifestându-se în timp, prin creşterea numărului şi activităţii microorganismelor din sol, îmbunătăţirea însuşirilor agrochimice ale solului, reducerea organismelor dăunătoare, etc.;

Ø sub aspect economic, în cadrul legumiculturii ecologice profitul este asigurat, chiar în cazul în care recolta înregistrează pierderi. Compensarea se datorează creşterii calităţii produselor, consemnându-se sporuri ale preţurilor de valorificare a legumelor ecologice situate între limitele de 10% până la 300-400%, faţă de legumele obţinute în culturile convenţionale.

Legumicultura ecologică are ca obiectiv major eliminarea totală, din cadrul tratamentelor fitosanitare, a produselor chimice de sinteză. În acest context, obţinerea şi cultivarea de soiuri şi hibrizi cu toleranţă sau rezistenţă genetică la atacul agenţilor patogeni şi dăunători reprezintă o modalitate deosebit de eficientă pentru eliminarea fenomenului de poluare a legumelor.

Bazele tehnologiilor ecologice la legume în ferma agroturistică- asolamentul şi rotaţia culturilor- lucrările solului şi pregătirea terenului- fertilizarea- sămânţa şi semănatul sau plantatul- controlul buruienilor- managementul bolilor şi dăunătorilor- irigarea- recoltarea.

2

Asolamentul şi rotaţia culturilorPrin asolament se înţelege împărţirea terenului în sole (parcele) şi repartizarea după criterii ştiinţifice a

speciilor ce urmează a fi cultivate pe aceste sole, pe parcursul unui an de zile, iar prin rotaţie, modul cum se succed speciile legumicole pe aceeaşi solă, pe mai mulţi ani.

Rotaţia influenţează toţi parametrii funcţionali ai agroecosistemelor:• fertilitatea solului (fixează azotul atmosferic, precum leguminoasele; • folosirea de îngrăşăminte verzi, se reduc pierderile din sol prin eroziune, creşte conţinutul în materie

organică, etc.

EXEMPLU DE ASOLAMENT/ROTAŢIE dintr-o fermă agroturistică ecologicăSolă/An 1 2 3 4 5

I Solanaceae (tomate, ardei, vinete, cartof)

Fabaceae (fasole verde, mazăre de grădină)

Apiaceae (morcov, ţelină pătrunjel, păstârnac)

Brassicaceae (ridichi, varză albă, gulii, conopidă)

Liliaceae (ceapă, praz, usturoi)

II Liliaceae (ceapă, praz, usturoi)

Solanaceae (tomate, ardei, vinete, cartof)




III Brassicaceae (ridichi, varză albă, gulii, conopidă)





IV Apiaceae (morcov, ţelină pătrunjel, păstârnac))





V Fabaceae (fasole verde, mazăre de grădină)





Asocieri favorabile ale speciilor:- busuioc cu tomate;- cartof cu fasole, gălbenele, gulie, mazăre, ridichi; ceapă cu morcov, sfeclă roşie, tomate, varză;- castravete cu ceapă, mazăre, porumb zaharat, ridichi;- dovleac cu porumb zaharat;- fasole cu porumb zaharat, cartof, castravete, conopidă, morcov, sfeclă roşie, ţelină;- morcov, ceapă, salată, mazăre, praz, ridichi;- praz cu ceapă, morcov, tomate, salată, ţelină; - sfeclă roşie cu ceapă, fasole, gulii, salată;- spanac cu căpşun, fasole, salată, sfeclă roşie;

3

- sparanghel cu fasole, pătrunjel, tomate;- ţelină cu conopidă, praz, tomate;- usturoi cu cartof, căpşun, salată, morcov, sfeclă roşie, tomate;- varză cu cartof, ceapă, crăiţe, salvie, sfeclă roşie, tomate;- vinete cu fasole verde.Lucrările solului şi pregătirea terenului Executarea corectă a lucrărilor solului prezintă influenţe pozitive asupra:

• procesului de infiltrare a apei în sol (apa provenită din irigaţii sau precipitaţii);• capacităţii de reţinere a apei în sol;• proceselor tehnologice de semănat sau plantat;• răsăririi şi pornirii în vegetaţie a plantelor;• combaterii buruienilor, bolilor şi dăunătorilor;• acumulării materiei organice în sol.

Fertilizarea de bază se realizează prin administrarea de îngrăşăminte şi amelioratori ecologici ai solului, produse recomandate prin normele metodologice ale agriculturii ecologice.

PRODUSE ORGANICE NATURALE

PRODUSE MINERALE NATURALE

Gunoi de grajd, urină, must de gunoi

Amendamente cu calciu şi magneziu (marnă şi dolomit)

Ape menajere necontaminate Alge marine încrustate cu calcar (lithothamne)

Guano Clorură de sodiuResturi vegetale secundare

(frunze, tulpini, pleavă), turte de ricin şi bumbac

Argile şi minerale argiloase: bentonită, perlit, vermiculite, zeoliţi

Deşeuri din industria de prelucrare a lemnului netratat chimic (coji, aşchii, rumeguş, cărbuni de lemn)

Piatră de var măcinată, spumă de defecaţie, fosfogips, clorură de calciu

Subproduse biodegradabile de origine microbiană, vegetală şi animală obţinute în industria alimentară, textilă şi de confecţii

Minerale cu potasiu: cenuşă, sulfat de potasiu, kainit, camalit, polihalit

Făinuri din resturi organice animale: sânge, copite, unghii şi coarne, carne, oase, fulgi, peşte, lână, blană, păr ş.a.

Roci şi minerale silicioase măcinate: bazalt, granit, gnais, ortoclas, cuarţ, feldspat

Îngrăşăminte verzi SulfAlge şi ierburi de mare şi

produsele lorRoci cu magneziu: kiserit şi sulfat

de magneziuTurbă Fosfaţi naturaliCompost din resturi vegetale,

gunoaie gospodăreşti şi urbane, necontaminate fizic şi chimic

Cretă fosfatică

Sursa: L.S. Muntean, 2005.

Arătura - lucrarea de bază toamna

4

Se efectuează la 20-30 cm adâncime sau la 40 cm o dată la 4-5 ani, fără întoarcerea brazdei. Arăturile din timpul verii, dinaintea culturilor succesive, pot fi înlocuite printr-o mobilizare a solului cu cultivatorul, pe adâncimea de 18-20 cm, sau mobilizarea cu plugul fără cormană.

Lucrări în PRIMĂVARĂ- afânarea şi mărunţirea solului pe adâncimea de semănat sau plantat, cu una din următoarele maşini: freză pentru mărunţirea solului, grapa cu dinţi reglabili, combinatorul, tăvălugul inelar, etc.);- tăvălugitul – este o lucrare folosită destul de des în legumicultură. Dacă pământul nu este prea afânat înainte de semănat se face o tasare a solului cu tăvălugul. De asemenea, se aplică tăvălugitul şi în cazul semănării seminţelor mici pentru a se stabilii un contact între acestea şi solul umed.- modelarea terenului cuprinde lucrările ce realizează un profil al solului în straturi înălţate, cu scopul de a permite circulaţia apei de irigaţii şi intrarea utilajelor pentru executarea lucrărilor de îngrijire. Modelarea se poate realiza mecanizat, pe suprafeţe mari şi manual, pe suprafeţe mici.Sămânţa şi semănatulConform standardelor internaţionale UE, sămânţa şi materialul de semănat se produc în gospodării, ferme,

asociaţii şi societăţii agricole ecologice. Aceste unităţi agricole trebuie să respecte şi să aplice atât legislaţia seminţelor şi materialului săditor, cât şi tehnologiile ecologice de cultivare a terenurilor, de recoltare şi depozitare a recoltelor şi de pregătire a seminţelor şi materialelor de plantat/semănat.

Dezinfecţia seminţelorSămânţa şi materialele de plantat sunt o sursă importantă de infestare a solului cu bacterii şi ciuperci

dăunătoare. Pentru a dezinfecta sămânţa se recomandă tratarea cu soluţii obţinute din preparate biologice, lichide sau solide, de Pseudomonas florescens (TC 10, PS 97, PS 41), Pseudomonas chlororaphis (MA 342) sau Pseudomonas putida, bacterii care se găsesc frecvent în sol, în zona rădăcinilor. Aceste tratamente se aplică la toate seminţele speciilor de legume cu excepţia celor de leguminoase (fasole, mazăre), care se tratează cu preparate specifice tip Nitragin.

Stimularea seminţelor are drept scop scoaterea seminţelor din repaus, pentru a grăbi germinaţia şi de a activa unele procese metabolice din plante care determină precocitatea şi îmbunătăţirea unor indici cantitativi şi calitativi ai producţiei de legume.

Granularea şi drajarea se practică la seminţele mici pentru semănatul cu maşinile de precizie, pe de o parte, iar pe de altă parte, pentru asigurarea unui mediu nutritiv şi de umiditate mai bun, în perioada încolţirii seminţelor

Combaterea buruienilorMăsurile preventive:acarantina fitosanitară, respectându-se cu stricteţe legislaţia în vigoare, în care sunt prevăzute BURUIENILE

DE CARANTINĂ (Acroptilor picris, Cuscuta sp., Orobanche sp., Solanum rostratum, etc.), respectiv prin evitarea transportării şi diseminării seminţelor de buruieni şi a înmulţirii speciilor perene;

acondiţionarea seminţelor înainte de semănat pentru eliminarea impurităţilor, în principal a seminţelor de buruieni;

adistrugerea buruienilor din zonele aflate în afara perimetrelor cultivate, marginile drumurilor, a solelor şi parcelelor, taluzurile digurilor şi canalelor de irigare, suprafeţe de teren necultivate, etc., lucrare care este cu atât mai eficientă când se execută înainte de fructificarea sau diseminarea seminţelor de buruieni;

arotaţia corespunzătoare a culturilor în cadrul asolamentului (după culturi care lasă terenul mai îmburuienat – rădăcinoase, bulboase – se vor amplasa specii legumicole prăşitoare – tomate, ardei, vinete, varză ş.a.);

autilizarea îngrăşămintelor organice compostate, în condiţii de umiditate şi anaerobioză, când, prin realizarea unor temperaturi de 55-60 0 C, germinaţia seminţelor de buruieni este compromisă;

afolosirea la irigat a apei libere de seminţe de buruieni;Măsuri curative de combatere a buruienilorMetode fizico-mecanice: - combaterea manuală prin plivit, prăşit cu sapa, cosit, etc.;- combaterea mecanică (plivit mecanic, prăşit mecanic, lucrări adânci, discuiri repetate);- combatere termică (ardere cu flacără);

5

- combatere hidrică (inundarea culturilor rezistente la băltire iar buruienile sunt mici şi pot fi acoperite cu apă în întregime mai multe zile).Metode biotehnice:- mulcirea,- pregătirea terenului pe întuneric sau cu utilaje acoperite,- forţarea germinaţiei seminţelor.Metode biologice:- combaterea alelopatică, entomofagă, fungică.Metode biodinamice:- reducerea noilor buruieni este inhibată de introducerea în sol a cenuşii obţinută prin arderea propriilor seminţe.Combaterea termică- arderea buruienelor - cu flacăra produsă de un agregat purtat manual sau aşezat pe un tractor şi care este

format din arzătoare prevăzute cu apărătoare pentru protecţia rândurilor de plante;- solarizarea - constă în creşterea temperaturii solului până la 40-60 0C ca urmare a saturării cu apă şi

acoperirii cu folie de polietilenă transparentă ;- prin vapori - procedeu termic folosit cu precădere la dezinfectarea solului din spaţiile protejate (sere,

solarii, etc.).Mulcirea solului :

• - împiedică formarea crustei, dezvoltarea buruienilor şi pierderile de apă din sol;• - micşorează oscilaţiile de temperatură din sol;• - limitează pierderile de azot nitric;.• - intensifică activitatea microorganismelor din stratul arabil;• - îmbunătăţeşte însuşirile fizico-chimice ale solului;• - se evită deprecierea calităţii produselor legumicole, în special la cele care se formează pe sol

(castraveţi, tomate pitice, etc.);Materialele folosite drept mulci sunt produse de natură organică (paie, mraniţă, gunoi de grajd semifermentat,

turbă, rumeguş, coajă de copac, coji de arahide;Aplicarea mulciului - înainte de înfiinţarea culturii, când se foloseşte folie de polietilenă perforată, nouă sau

uzată, în grosime de 0,02-0,03 mm sau hârtie, urmând ca apoi să se semene sau să se planteze în orificiile respective;

Aşezarea mulciului - concomitent cu însămânţarea sau plantarea răsadului.Combaterea entomofagă a buruienilorConstă în folosirea de prădători biofagi, cunoscându-se până în prezent cca. 85 specii de insecte folosite în

Europa pentru distrugerea selectivă a unor buruieni cu rată de înmulţire foarte mare: Amaranthus sp., Convolvulus arvensis, Chenopodium album, Senecio vulgaris, Orobanche sp. ş.a.

În cazul paraziţilor animali – insecte – se impune o selectivitate foarte strictă, pentru a evita riscul ca prădătorul să prefere ca plantă gazdă speciile cultivate, folosindu-se mai mult insectele care consumă frunze şi tulpini, deoarece sunt mai selective, comparativ cu cele care atacă rădăcinile sau fructele şi seminţele.

Combaterea fungică a buruienilorSe realizează cu ajutorul patogenilor, fiind utilizate preparate din microorganisme parazite, numite

bioerbicide, pentru combaterea unor buruieni endemice precum pălămida (cu ajutorul ruginei-Puccinia punctiformis), costreiul, volbura, etc.

Pentru folosirea paraziţilor vegetali – ciuperci, bacterii, virusuri – trebuie asigurată o selectivitate totală, deoarece aceştia acţionează prin distrugerea sistemului enzimatic, producerea de toxine şi degradarea proceselor metabolice ale plantelor.

Combaterea alelopatică a buruienilor

6

Este o metodă puţin studiată până în prezent, dar de perspectivă, care se bazează pe particularitatea unor plante de a secreta substanţe chimice numite coline, ce provoacă distrugerea unor buruieni. În acest sens, în cadrul sistemului de cultură asociativ, între plantele legumicole se intercalează, pe rând sau printre rândurile de specii legumicole, plante cu efect inhibitor de nutriţie pentru buruieni (busuioc, cimbru, crăiţe, etc.).

Fertilizarea fazială sau suplimentară Fertilizarea suplimentară se realizează cu îngrăşăminte sub formă de soluţie. Soluţia de îngrăşăminte se poate

obţine din îngrăşăminte organice (urină sau must de gunoi de grajd diluate cu 3-5 părţi de apă sau din gunoi de păsări, diluat cu 15-20 părţi de apă).

Fertilizarea foliară suplimentară oferă posibilitatea de a interveni rapid şi eficient pentru diminuarea eventualelor pagube provocate de lipsa unor factori trofici. Pentru fertilizarea foliară se utilizează produse precum F-141, F-231, F-411, F-011, Cropmax, Bionat, în concentraţii de 0,2-1,0%, care se pulverizează mecanizat, cu maşinile de stropit, MSPU-900, MPSP-3-300, sau manual, cu aparate tip Vermorel. Îngrăşămintele foliare pot să fie aplicate concomitent cu tratamentele fitosanitare.

Combaterea bolilor şi dăunătorilor Combaterea PREVENTIVĂ :

• - obţinerea unui material semincer sănătos, liber de boli şi dăunători;• - introducerea în sortimentul varietal a unor genotipuri cu rezistenţă genetică la atacul agenţilor

patogeni şi dăunători;• - tratamente de dezinfecţie aplicate la seminţe, sol, amestecuri de pământ, răsaduri, etc;• - rotaţia corespunzătoare a culturilor;• - mobilizarea adâncă a solului, pentru introducerea agenţilor patogeni în straturile profunde ale

solului, de unde reuşesc mai greu să prolifereze;• - evacuarea de pe câmp a resturilor vegetale infestate;• - distrugerea buruienilor purtătoare de agenţi patogeni sau dăunători;• - efectuarea la timp a tuturor lucrărilor de întreţinere pentru obţinerea de plante viguroase, cu

rezistenţă sporită la atacul bolilor şi dăunătorilor;• - cunoaşterea şi dirijarea corectă a factorilor de vegetaţie care să împiedice apariţia şi proliferarea

agenţilor patogeni şi dăunători.Combaterea CURATIVĂ

• Metode fizico-mecanice (scoaterea din cultură a organelor atacate sau a plantelor întregi şi opărirea sau arderea acestora; tratarea cu aburi fierbinţi a seminţelor şi a amestecurilor de sol folosite.

• Metode biotehnice (înmulţirea plantelor libere de virusuri şi de alţi agenţi patogeni prin culturi de meristeme (ţesuturi).

• Metode biologice se referă la tratamentul seminţei cu preparate bacteriologice – Pseudomonas fluorescens. Se folosesc pentru 1 ha 1 flacon de 250 ml, cu câteva ore înainte de semănat.

• Metode biochimice se realizează cu ajutorul unor preparate fitofarmaceutice de natură vegetală şi minerală.

Exemple de biopreparate:• Trichodermin pentru combaterea patogenilor Fusarium, Rhizoctonia, Pythium debaryanum,

Helminthosporium;• Fitobacteromicina extrasă din Actinomyces lavandulae, cu efect complex asupra bolilor la fasole;• Imanin, obţinut din sunătoare, foarte eficace în combaterea mozaicului, stolburului şi pătării brune a

tomatelor.Fungicide VEGETALE :- Decoctul de coada - calului (Equisetum arvense) - mod de preparare : 1 kg de plantă proaspătă/10 l de apă,

se pune la macerat timp de 24 de ore, omogenizând din când în când, apoi se fierbe timp de 15-20 de minute, se strecoară şi se lasă la răcit.

Utilizare: împotriva bolilor criptogamice (mana - Phytophthora) din sol şi din plante. Tratamentele la sol se fac tot timpul anului pentru însănătoşirea populaţiei de microorganisme utile şi combaterea celor patogene;

7

- Purinul de urzică (Urtica dioica) - mod de preparare: 1 kg de plantă proaspătă sau 200 g plantă uscată/10 l de apă, se lasă la macerat la soare, timp de 12-14 zile după care se filtrează. Utilizare: purinul de urzică vie se foloseşte pentru stimularea creşterii răsadurilor şi preventiv împotriva manei (Phytophthora). Se foloseşte o soluţie de purin diluat de 20 ori cu apă (de ploaie sau de fântână);

- Infuzia de muşeţel (Matricaria chamomilla) - mod de preparare: se prepară din 250 g flori crude sau 25 g uscate la 1 litru de apă de ploaie. Utilizare: tratamente la sămânţă, infuzia se foloseşte nediluată pentru stimularea germinaţiei şi distrugerea unor boli la fasole, mazăre. Seminţele se pun într-un săculeţ în prealabil şi se scufundă în soluţie timp de 10-15 minute după care se zvântă şi se seamănă în aceeaşi zi sau în ziua următoare;

- Purin de ceapă (Allium cepa) - mod de preparare: 500 g frunze proaspete sau 200 g coji la 10 litri de apă, se macerează timp de 8-10 zile, în funcţie de temperatura mediului. Utilizare: împotriva unor boli bacteriene - cancerul bacterian al tomatelor (Corynebacterium michiganense), antracnoza fasolei (Colletotrichum lindemutianum);

- Infuzie şi macerat de usturoi (Allium sativum) - mod de preparare: infuzie din 75 g de bulbili tocaţi / 10 l de apă sau macerat în apă timp de 1 oră din 100 g bulbili tocaţi la 10 litri de apă; Utilizare: se folosesc nediluate la tratarea seminţelor, iar în caz de atac puternic direct la plante împotriva unor boli bacteriene - cancerul bacterian al tomatelor (Corynebacterium michiganense), pătarea frunzelor (Xanthomonas spp), etc.

Fungicide MINERALE:- permanganat de potasiu se foloseşte pentru tratarea seminţelor şi a răsadurilor în concentraţie de 0,03 % şi

de 0,15 % împotriva făinării;- produse pe bază de cupru: zeamă bordeleză 0,5-1% (500-1000g piatră vânătă, 250g var nestins sau 500g

pastă de var la 100 l de zeamă); Turdacupral, 0,4-0,6%, se folosesc pentru prevenirea şi stoparea atacului de mană la cartof, tomate, cucurbitacee, împotriva arsurilor la fasole, etc.

Combaterea bolilor şi dăunătorilor prin metode BIOLOGICECuprinde un ansamblu complex de măsuri care se aplică în scopul distrugerii dăunătorilor animali ai plantelor

cultivate, prin utilizarea raţională a duşmanilor naturali (organisme zoofage) şi insecticide biologice. Metodele biologice implică o modificare a echilibrului biocenotic în favoarea duşmanilor naturali: microorganisme (virusuri, bacterii, ciuperci) şi macroorganisme (insecte şi alte artropode, precum şi vertebrate). Combaterea biologică reprezintă un procedeu de tip ,,viu contra viu”.

Prădătorii naturali includ fauna utilă formată din broaşte, guşteri, şerpi, păsări insectivore şi răpitoare (piţigoi, ciocănitoare, graur, cucuvea) şi mamifere insectivore (lilieci, arici,). Crearea unor condiţii optime de adăpost şi de hrană, inclusiv creşterea artificială a acestor prădători naturali au efecte benefice pentru producători agricoli.

Prădători entomofagi (insecte contra insecte): principalele specii de insecte şi nematozi folosite în combaterea ecologică a dăunătorilor.

Insecticide biologiceSunt preparate pe cale industrială, la baza lor stând microorganismele patogene, virusuri, bacterii, ciuperci.

După natura principiului activ:• insecticide virotice: VIRIN-ENS – combate buha verzei.• insecticide fungice: MUSCARDIN M 45, BEAUVERIA SPORES, BOVERIN, MITECIDIN – cu

acţiune împotriva gândacului din Colorado şi altor insecte;• insecticide bacteriene: AGRITOL, DIPEL, THURICIDE, THURINGINE, ENTOBAKTERIN,

THIBACTUR, BAKFUKOL, THURINTOX, EKOTECH, FORAYN (BIOBIT XL) – cu acţiune împotriva omizilor.

Insecticide VEGETALE:• urzica vie (Urtica dioica) sub formă de purin în fermentare în amestec cu decoct de coada calului;• crăiţele (Tagetes patula, T. erecta, T. minuta) se folosesc pentru obţinerea de extracte apoase sau

etanolice din rădăcini şi frunze, având efecte repelente, nematocide şi insecticide de contact asupra unui număr mare de specii de insecte şi nematozi;

8

• pelinul (Artemisia absinthium) - mod de folosire: purinele se folosesc nediluate prin aplicarea directă pe plante, primăvara sau ori de câte ori este nevoie, în funcţie de evoluţia dăunătorilor, împotriva puricilor, omizilor, păduchilor. Extractul la rece se diluează de 2 ori şi se tratează solanaceele împotriva larvelor gândacului din Colorado.

• vetricea (Tanacetum vulgare) - mod de folosire: infuzia de vertice se foloseşte nediluată împotriva furnicilor, afidelor, puricilor şi altor insecte; decoctul se foloseşte nediluat în perioada de zbor a muştei verzei.

• usturoiul (Allium sativum) - mod de întrebuinţare: preparatele pe bază de usturoi se aplică la sămânţă şi în caz de atac direct, pe plante, iar usturoiul ca atare, eventual cultivat în benzi are efect nematocid şi alungă şobolanii din câmp.

• rotenona (Derris spp.) - acţiunea ei este foarte puternică şi se adresează unui număr mare de afide, acarieni, nematozi, muşte şi insecte, cu atât mai vulnerabile cu cât capacitatea lor de ingestie este mai mare.

• feriga (Dryopteres filix–mas) - mod de folosire: purinul de frunze şi decoctul, nediluate se folosesc împotriva melcilor fără cochilie.

• neem (Azadirachta indica) sau bioneem (denumirea comercială) se obţine din seminţe (cele mai bogate în substanţe active) sub formă de decoct sau tinctură şi din frunze; îndepărtează sau distrug ouăle, larvele şi adulţii la peste 200 de specii de dăunători din cele mai diverse clase: nematozi, furnici, ploşniţe, lăcuste.

• piretrina este principiul activ ce se găseşte în planta numită piretru, care este o crizantemă sălbatică (Pyrethrum cinerariaefolium; Chrysanthemum cinerariaefolium) de la care se foloseşte inflorescenţa. Piretrina are efect paralizant şi spectru larg de acţiune, împotriva afidelor, tripşilor, gândacului din Colorado, musculiţei albe de seră, având avantajul că se descompune rapid (48 de ore) în compuşi inofensivi.

SPECII DE INSECTE FOLOSITOARE DĂUNĂTORII COMBĂTUŢI

DENUMIREA POPULARĂ

DENUMIREA ŞTIINŢIFICĂ

Păianjenul prădător Ambliseius cucumeris Tripsul plantelor de seră

Viespea parazită Apantels spp. Albiliţa verzei

Ţânţarul Aphidoletes aphidimyza

Păduchii de frunze

Buburuza Coccinella 7 punctata Păduchi de frunze

Ochi de aur Crysopa carnea Păduchii de frunze, trips

Viespea parazită Dacnusa siberica Musca minieră

Viespea parazită Encarsia formosa Musculiţa albă de seră

Păianjenul prădător Phytoseiulus persimilis

Păianjenul roşu comun

Insecticide MINERALE : • ALAUN (piatra acră), pudră cristalină, fără miros, asemănătoare zahărului, ce se extrage din şisturi

naturale. Preparatul se foloseşte sub formă de soluţie în concentraţie de 0,4%, cu eficacitate bună împotriva păduchilor şi omizilor, iar prin stropirea solului se previne atacul melcilor fără cochilie.

9

Soluţia de stropit se prepară prin dizolvarea a 40 g alaun în puţină apă fierbinte, care apoi se completează cu apă rece până la 10 litri.

• Deoarece alaunul se spală mai greu de pe organele vegetative ale plantelor tratate, nu este indicată folosirea la legumele frunzoase şi vărzoase, iar la celelalte culturi, ultimul tratament să se efectueze cu minim 3 săptămâni înainte de recoltare;

• FĂINĂ DE BAZALT - mod de folosire: principala metodă de administrare este prăfuirea, dar se poate aplica şi sub formă de soluţie (suspensie fină) în concentraţie de 1-3 %. Preparatul este eficace împotriva dăunătorilor care atacă exteriorul organelor aeriene. Acţiunea de prevenire şi combatere a dăunătorilor manifestată de făina de bazalt se explică prin schimbarea pH-ului de la suprafaţa organelor vegetative aeriene, de la slab acid la slab alcalin şi acţiunea directă mecanică a cristalelor de cuarţ asupra corpului, ochilor şi traheilor insectelor;

• făina de dolomită şi făina de cenuşă foarte fin cernute au proprietăţi asemănătoare cu făina de bazalt, dar nu sunt la fel de eficiente;

• săpun de potasiu - mod de folosire: împotriva omizilor, păianjenului roşu şi larvelor gândacului de Colorado: 100-300 g săpun de potasiu + 0,5 litri alcool alimentar + o lingură de var şi una de sare de bucătărie la 10 litri de apă.

IRIGAREA LEGUMELOR ECOLOGICE DIN FERMA AGROTURISTICĂPlantele legumicole sunt mari consumatoare de apă şi negăsind în sol întreaga cantitate, necesită completarea

deficitului prin irigare. Aceasta trebuie:• să asigure o distribuire uniformă a apei şi o umectare corespunzătoare a solului până la adâncimea

de pătrundere a sistemului radicular şi să nu influenţeze negativ structura solului;• să nu determine o spălare a solului;• să permită efectuarea lucrărilor de îngrijire.

Metode de udare:- Irigarea prin picurare este o metodă modernă şi de mare perspectivă, care se practică în ultimul timp pe

suprafeţe mari în toate ţările dezvoltate, dar mai ales în ţări din zone aride şi semiaride de pe glob, unde apa este deficitară ;

- Irigarea prin aspersiune; - Irigarea pe brazde.Avantaje ale udării prin picurare:- utilizează eficient apa de udare, datorită suprafeţelor mici umezite şi evitării pierderilor de apă prin evaporaţie sau infiltraţie;- permite aplicarea unor norme de udare de 4 ori mai mici comparativ cu udare prin brazde lungi, ducând la o economie mare de apă (până la 50%);- nu influenţează umiditatea relativă a aerului (nu se formează condens) şi reduce astfel pericolul bolilor criptogamice;- pesticidele aplicate pe frunze nu sunt spălate, prelungindu-se timpul de acţiune al acestora, ceea ce determină reducerea numărului de tratamente;- se reduce gradul de îmburuienare ca urmare a udărilor limitate a suprafeţelor;- îmbunătăţeşte deplasarea sărurilor minerale prin transportarea excesului sub zona stratului radicular;- se poate folosi la administrarea soluţiilor nutritive;- se pot efectua în mod permanent lucrările de întreţinere şi recoltare;- necesită un consum redus de energie comparativ cu celelalte metode de irigare;- poate fi programată automatizat.

10

curs 5

Documents