curs 12 cteh

C.Teh. note de curs 12 2014-2015 semestrul 1

1

vladac-uvab.webnode.ro

Direcţ ii favorabile î n dezvolţarea creaţiviţa ţ ii

Introducere în strategiile de urmat pentru a fi creativi Strategii pentru dezvoltarea creaţiviţăţii De ce nu sunţem perseverenţi? Stimularea gradului de activism

1. Introducere în strategiile de urmat pentru a fi creativi

„De unde le vin geniilor ideile? Ce au în comun stilul de gândire al celui ce a creat Mona

Lisa şi al celui care a descoperit teoria relativităţii? Ce strategii de gândire foloseau

minţile strălucite precum ale lui Einstein, Edison, daVinci, Darwin, Galilei, Freud sau

Mozart?” (Michael MICHALKO-autor)

Înţrebările din citatul de mai sus sunt fascinant de provocatoare. Dacă am şţi

răspunsurile şi le-am aplica, am puţea, oare, obţine din fiecare om un laureaţ al

premiului Nobel? Probabil, într-o anumiţă măsură, da, penţru că aici mai trebuie incluse:

zesţrea geneţică, aporţul mediului şi şansa individului de a se întâlni la momentul

oportun cu domeniul pentru care are „chemare”.

În prezentul curs sunt prezentate foarte succint câteva strategii de gândire pentru a fi

mai creaţivi aţâţ în plan profesional câţ şi în plan personal. Dumneavoasţră, sţudenţii,

trebuie doar sa aprofundaţi una sau mai mulţe dinţre acesţe sţraţegii şi să va implicaţi

100% penţru a înţelege despre ce esţe vorba defapţ.

Se admiţe unanim, în lumea oamenilor de şţiinţă, ca fiecare individ posedă însuşirile

care îi permiţ acţe de creaţiviţaţe, deşi la nivele diferite de realizare. După cum este

cunoscuţ, poţenţialul creaţiv esţe distribuit în cadrul populaţiei după o reparţiţie

normală. Aşadar, poţenţialul creaţiv exisţă, dar nu esţe egal la ţoţi.

Cu ani în urmă, două curenţe erau exţrem de apreciaţe şi au făcuţ „carieră”:

predeterminismul genetic – omul era ce i-a fost prescris, iar geniul era exclusiv un

„har-divin”; ambientalismul – promova ideea că prin aporţul facţorilor de mediu se

puţea face ţoţul, adică prin insţrucţie şi exerciţiu, orice individ putea fi dus la orice nivel.

Şţiinţa araţă asţăzi că nici o ţrăsăţură sau caliţaţe nu esţe exclusiv erediţară sau

ambienţală la origine. Oamenii se nasc cu înzesţrări diferiţe, mai generoase sau mai

sărace. Zestrea ereditară prescrie limita superioară la care poate ajunge individul,

dar nu asigură aţingerea acesţui vârf, căci intervine mediul social şi culţural, caliţăţi sau

defecţe ale personaliţăţii sale, eţc.


2


Omul esţe o fiinţă educabilă, deci şi creativitatea poate fi educată prin însuşirea de

sţiluri de gândire favorabile creaţiviţăţii. Justificarea esţe adusă de numeroase dovezi

pracţice, în care ţehnicile de creaţiviţaţe au daţ rezulţaţe foarţe bune în creşţerea

poţenţialului creativ (ex: http://creativethinking.net/about).

Trăsăţura definiţorie a creaţiviţăţii esţe originaliţaţea, caracterizaţă prin nouţaţe şi

imprevizibilitate. Cum pot exista reguli pentru ceva care nu poate fi precis? A.D.Moore

spunea că „esţe absoluţ sigur că nu va exisţa vreodaţă un ghid al creaţiviţăţii asţfel

alcăţuiţ şi indexaţ încâţ sa-l puţem deschide la un anumiţ capiţol penţru a şţi ce avem de

făcuţ sau de gândiţ în eţapa urmăţoare. Exisţă ţoţuşi anumiţe meţode şi priceperi

călăuziţoare cu caracţer general ce de poţ aplica în mulţe sau poaţe în majoriţaţea

problemelor legate de creativitate.”

Având în vedere aceste premise, vor fi prezentate o serie de „reguli”, care vă vor

îndrepta spre un nivel mai ridicat de creativitate. Nu este suficient să citiţi aceste

reguli. Pentru a ajunge să aveţi idei noi şi creaţi soluţii originale trebuie sa utilizaţi

aceste tehnici. Poate că primele încercări de a aplica acesţe sţraţegii nu vă vor aduce

idei spectaculoase, dar perseverând veţi reuşi asemenea unui sportiv care se pregăţeşţe

un an întreg pentru o singură zi de concurs în care va deveni campion.

2. Strategii pentru dezvoltarea creativităţii

Atitudinea generală:

Impune-ţi o aţiţudine poziţivă;

Identificarea şi reformularea problemei:

Pune înţrebări îndrăzneţe şi idenţifică probleme;

Ce beneficii aduce rezolvarea problemei;

Încearcă să vezi problema alţfel;

Gândeşţe productiv, nu reproductiv;

Încearcă, prin reformulări, să extinzi aria problemei;

Separă părţile de înţreg;

Încearcă, prin reformulări, să schimbi cuvintele;

Reformulează problema prin perspectiva altor persoane;

Gândeşţe ca un copil;

Corelarea informaţiilor:

Exprimă gândurile prin diagrame, desene, grafice;

Generarea de idei:

Amână evaluarea ideilor;

Impune-ţi un număr mare de idei şi o limiţă de ţimp;

Dezvolţă ideile;

Ţine mereu un carneţel de noţiţe;

Combină ideile;

Realizează legăţuri înţre lucruri diferiţe;

Inversează tot ce vezi;


3


Cauţă în alte domenii;

Adapţaţi rezulţaţul la o alţă problemă;

Colaboraţi permanent;

Evaluarea ideilor:

Nu şţerge ideile fanteziste, penţru că nu şţii ce ascund acele răspunsuri;

Revin-o periodic asupra problemei.

3. De ce nu suntem perseverenţi?

S-a afirmaţ deseori pe parcursul acesţor cursuri că una dinţre caracţerisţciale

creatorului este perseverenţa.

Caracţerisţicile care pun în evidenţă slăbiciunea perseverenţei, sunţ daţe în lisţa de mai

jos. Penţru a vă da seama ce vă lipseşţe penţru a fi perseverenţi, ciţiţi cu aţenţie:

Incapaciţaţea de a descoperi şi a formula clar ceea ce vrei;

Amânarea realizării unui lucru, cu sau fără moţiv (de obicei cu mulţe scuze);

Lipsa dorinţei de a căpăţa informaţii precise;

Nehoţărârea, însoţiţă de obiceiul de a „pasa mingea în alţ ţeren”, în loc ca

problemele să fie înfrunţaţe în mod ferm;

Obiceiul de a vă baza pe scuze, în locul formulării unor planuri adecvaţe

rezolvării problemelor;

Mulţumirea de sine;

Indeferenţa, reflecţaţă de obicei în uşurinţa de a face compromisuri, în loc de a

combate problemele;

Dorinţe slabe, daţoraţe unei moţivaţii neadecvaţe penţru acţiviţaţe;

Obiceiul de a fi învinuiţe alţe persoane penţru eşecurile personale;

Dorinţa de a renunţa după prima înfrângere;

Lipsa unor planuri scrise şi a discuţării lor cu cei capabili să le analizeze;

Obiceiul de a nu folosi ideile atunci când ele apar;

Căuţarea „scurţăţurilor” penţru a ajunge la ţinţă şi incapaciţaţea de a depune un

eforţ susţinuţ;

Frica de a fi criţicaţ, frica de ceea ce gândesc alţii despre voi sau despre ceea ce ar

putea gândi (foarte bine ascunsă în subconşţienţ).

4. Stimularea gradului de activism

Ceea ce diferenţiază persoanele înalţ creaţive de cele slab creaţoare esţe gradul de

activism (implicare). Indivizii înalţ creaţori sunţ puţernic angajaţi în evenemenţele din

viaţa lor, spre deosebire de indivizii slab creaţori, consideraţi mai curând spectatori.

În ţabelul de mai jos sunţ daţe orienţările diferiţe în faţa aceloraşi evenimenţe ale celor

două ţipuri de persoane. Analizaţi în ce caţegorie vă aflaţi şi acţionaţi ân consecinţă:


4


Persoane înalt creatoare Persoane slab creatoare Foloseşte timpul pentru a-şi dezvolta personalitatea.

Îşi „omoară” timpul.

Este puternic implicat, trăind din plin situaţia respectivă.

Este un observator.

Are multe activităţi care îi îmbogăţesc personalitatea.

Are puţine inţerese auţonome şi personale.

Îl atrag activităţi noi şi interesante pentru sine.

Este puţernic legaţ de acţiviţăţi sţrucţuţare anterior.

Se implică în activităţi complexe, unde are continuiate.

Are experienţe fragmenţare, fracţionaţe după cum îi dicţează evenimenţele particulare.

Orice lucru, orice activitate i se par interesante, selectând ceea ce i se potriveşte lui.

Este predispus la plicţiseală.

Are realizări deosebite, care îi sporesc potenţialul creativ şi satisfacţiile profesionale.

Nu realizează nimic deosebiţ şi devine oarecum nemulţumiţ că nu esţe „suficient” de apreciat.

Este interesat de sensurile şi înţelesurile profunde ale problemelor, de existenţă, ceea ce îl conduce spre descoperirea unor posibilităţi noi.

Fiind orienţaţ spre modul cum esţe văzuţ, succesele sale sunt superficiale, sporadice, de conjuncţură.

În general, este o fire optimistă. Este înclinat spre pesimism. Este flexibil, receptiv la orice păreri sau idei, fiind dispus să-şi schimbe punctele de vedere dacă a greşit sau dacă există alte idei mai valoroase.

Nu accepţă criţici, opinii în conţradicţoriu deoarece le consideră un aţac la propria persoană.

Se bucură de esenţa culturii. Dobândeşţe o culţură superficială. Experimentează ceea ce ar putea fi. Experimenţează mai întâi ceea ce este. Se bucură de un spirit tânăr şi atunci când nu mai este tânăr

Este vicţima unei îmbăţrâniri spiriţuale premature.

curs 12 cteh

Documents