LIBERALISMUL CLASIC: Adam SmithCURS 12

Economisirea Principiul economisirii formulat de Smith devine regula fundamentala a societatii capitaliste pana la J.M.KeynesCauza imediat a sporirii capitalurilor nu este activitatea economica, ci economisirea; dei activitatea economic furnizeaz substana pe care o absorb economiile, totui capitalul n-ar fi niciodat mai mare dac economisirea n-ar pune deoparte i n-ar aduna.Economisirea are efecte extraordinare asupra dezvoltrii economice de ansamblu a unei ri:Situatiile care pun in pericol economisirea: risipa, conducerea gresita a afacerilor, erorile/reaua comportare a guvernariisporete numrul celor care adaug valoare, crete valoarea de schimb a produciei anuale a pmntului i muncii unei ri, pune n micare o cantitate suplimentar de activitate care crete valoarea produciei totale.

Risipa Adam Smith construiete un arhetip omul chibzuit i omul risipitor dominant n gndirea economic clasic. Omul chibzuit este pilonul dezvoltrii prezente i viitoare, el este cel care d de lucru mai multor oameni. Comportamentul omului chibzuit rezult din proprietatea privat care ii garanteaza interesul direct. Omul risipitor cheltuie mai mult dect venitul su si va consuma in acest fel, i din capital; n mod clar, el denatureaz economisirea. Comportamentul risipitorului constituie un pericol nu numai pentru proprietatea sa, ci i un atentat la avuia locuitorilor ntregii ri.Economisirea omului chibzuit compenseaza atat efectele actiunilor nechibzuite ale risipitorilor, cat si ale risipei publice a statului. Daca risipa unora n-ar fi compensata de cumpatarea altora, orice risipitor ar tinde prin comportarea sa nu numai sa se saraceasca pe sine, ci sa saraceasca si tara

Conducerea greit a afacerilor Cu toate c, n ansamblul unei economii, numrul ntreprinderilor chibzuite i prospere este mult mai mare dect al celor deficitare, frecvena falimentelor arat c unele afaceri sunt conduse imprudent, greit i nechibzuit. Falimentul, potrivit concepiei lui Smith, antreneaz pierderi materiale, dar i morale:de aceea majoritatea oamenilor iau toate precauiunile pentru a-l evita. Unii, ntr-adevr, nu-l evit; dup cum sunt i alii, care nu evit spnzurtoarea

Erorile guvernrii Smith ataca durtendinta guvernelor de crestere a cheltuielilor publice, sinonima cu risipaGuvernanii sunt totdeauna i fr excepie cei mai mari risipitori ai societii pentru c:ncurajeaz creterea numrului indivizilor neproductivi;i proiecteaz cheltuieli care cer contribuii excesive; ntrein rzboaie inutile i costisitoare;se amestec n economia particularilor prin legi care s le restrng cheltuielile i prin prohibirea importurilor mrfurilor de lux.

n concluzie, economisirea este virtutea dominant n Marea Societate, fiind susinut de cumptarea i de comportarea neleapt a particularilor i de buna ghidare a aciunii publice. Aprarea principiului economisirii devenea o ndatorire esenial, pentru c, n ultim instan oricum am concepe avuia i venitul real al unei ri fie c ele ar consta, dup cum pare a spune simpla raiune, din valoarea produciei anuale a solului i a muncii, fie cum presupune prejudecata comun, din cantitatea de metale preioase care circul n ar din oricare din aceste dou puncte de vedere, orice risipitor pare a fi un duman public, iar orice om chibzuit, un binefctor al societii

Capitalul Un excedent peste consum, din intreaga rezerva a individului, adica partea de la care asteapta un venit, un castig sau un profitSingurul mijloc care il determina pe posesor sa-si utilizeze capitalul, fie in agricultura, fie in manufactura, fie intr-o anumita ramura de comert cu ridicata sau cu amanuntul, este profitul propriuCapitalul - unicul mijloc, n aparen nelimitat, de care dispune o naiune pentru a-i mri bogia. O prima teorie generala a capitalului:Sursele capitalului: acumularea anticipat i economisirea Natura i structura capitalului: Capitalul tehnic, capitalul bnesc i capitalul educaional constituie ntregul numit capital naional .

Capitalul tehnic, dup rolul deosebit pe care l are n activitatea economic se mparte n capital fix i capital circulant, indiferent de natura activitii economice. Sursa capitalului fix este capitalul circulant, iar proporia dintre cele dou componente depinde de genul activitii economice. Capitalul bnesc, n concepia lui Adam Smith, cuprinde att banii, ct i toate celelalte instrumente de schimb. Capitalul bnesc face parte din capitalul circulant, iar n aceast calitate este o surs de ntreinere a capitalului fix i un mijloc de economisire. Capitalul educaional, definit drept capacitile dobndite i folositoare ale tuturor locuitorilor sau membrilor societii, provine dintr-o investiie anterioar care are comportamentul capitalului fix.Capitalul

ntrebuinrile capitaluluiUtilizat in 4 scopuri diferite, dar puternic interdependentepentru ameliorarea sau exploatarea pmntului, minelor i pescriilor; pentru dezvoltarea activitilor industriale; pentru comerul cu ridicata;pentru comerul cu amnuntul. Orientarea capitalurilor spre una sau alta din cele patru modaliti este determinat de concuren, de libertatea schimburilor i de mobilitatea capitalurilor, dar singurul motiv care l determin pe posesor s-i utilizeze capitalul, fie n agricultur, fie n manufactur, fie ntr-o anumit ramur de comer cu ridicata i cu amnuntul, este profitul su propriu

Capitalul modific raportul dintre munc i capital n favoarea capitalului, deoarece are capacitatea de a multiplica de mult mai multe ori bogia iniial dect o face munca. A creste capitalul insemna a dezvolta industriile si a spori bunastareaMarea Societate este nu numai o comunitate a economisirii, ci i a capitalului, unde chiar cei care au nevoie de un capital pot s-l procure prin mprumutul cu dobnd. Spre deosebire de predecesorii si, care manifestau reinere fa de creditul cu dobnd, Adam Smith dezvolt argumente care pun n eviden firescul unei asemenea situaii ntr-o societate liber.

mprumutul cu dobnd este un contract implicit ntre mprumuttor, care se ateapt ca suma mprumutat, la timpul convenit, s-i fie napoiat i ca, ntre timp, mprumutatul s-i plteasc un fel de rent anual pentru pentru folosina eiDebitorul poate utiliza suma fie drept capital, fie pentru consum imediat; in primul caz, el isi finanteaza actiunile economice, care-i reconstituie valoarea initiala cu un profit, din care plateste dobanda; in cel de-al doilea caz, imprumutatul are comportament de risipitor, ceea ce ii pune in pericol intreaga avere

Capitalul mprumutatVolumul capitalurilor mprumutate i a dobnzii depind de creterea produciei anuale; pe msura creterii produciei anuale, crete capitalul naional i crete i cantitatea capitalului cu dobnd, n timp ce dobnda scade ca efect al concurenei ntre diverse tipuri de capitaluri, dar rata dobnzii poate rmne neschimbat. Adam Smith pledeaz pentru libertatea mprumutului cu dobnd, dezvluind efectele perverse ale interzicerii ncurajarea cmtriei sau ale practicrii de ctre stat a dobnzilor prefereniale pentru cmtari fixarea de ctre stat a unei rate a dobnzii mai mici dect cea a pieei. Procentul de 5%, practicat n acea vreme de Marea Britanie i se prea lui Smith cel mai potrivit, fr s se gndeasc ns la perenitatea lui.

In mod firesc, capitalul de care dispune o tara e utilizat in interiorul acelui stat; atunci cand insa capitalul dintr-o tara a ajuns la un asemenea grad de dezvoltare, incat nu poate fi utilizat in intregime pentru consumul interior si intretinerea muncii productive a acelei tari, prinosul acestui capital se revarsa, fireste, in comertul de transport si este utilizat ca sa aduca aceleasi servicii altor tari; acest lucru presupunea libertatea circulatiei capitalului

Pretul, cererea si oferta, concurenta si piataEconomiile moderne erau economii concurentiale dominate de ordinea pietei si unde productia era destinata schimbului pe piata; pentru a descifra notiunile ce intregeau ordinea pietei Smith se foloseste in primul rand de teoria duala a valoriiPretul in viziunea lui Smith este abordat in 3 ipostaze: 1. Pretul e cercetat din perspectiva schimbului, iar munca este sursa acestuiaAtunci cand schimbul e direct, munca este masura reala a marfurilor, iar pretul format este pretul realConceptia duala asupra valorii: valoarea este data fie de cantitatea de munca incorporata intr-un bun, fie de cantitatea de munca ce poate fi cumparata pe acel bun

Pretul real al oricarui lucru, ceea ce il costa in realitate pe acela care doreste sa obtina acest lucru, este truda si osteneala depuse pentru dobandirea lui. Cat valoreaza un bun in realitate, pentru omul care l-a obtinut si care doreste sa dispuna de el sau sa-l schimbe cu alt obiect, este truda si osteneala de care el se poate cruta si pe care le poate impune altor oameniValoarea oricarei marfi, pentru persoana care o poseda si care intelege sa nu o intrebuinteze sau sa nu o consume personal, ci sa o schimbe cu alte marfuri, este egala cu cantitatea de munca ce-i da posibilitatea sa le cumpere sau sa dispuna de ele. Munca prin urmare, este masura reala a valorii de schimb a tuturor lucrurilorMunca a fost primul pret, prima moneda de cumparare cu care erau platite toate lucrurile

2. Cea de-a doua ipoteza introduce teoria pretului de piataPentru a intelege schimbul si formarea pretului de piata, Smith introduce premise noi conditiile medii de productie si marimile medii ale salariului, profitului si rentei. Astfel, pretul natural este acela care e suficient pentru a plati renta pamantului, salariile muncii si profiturile capitalului potrivit nivelurilor lor naturale altfel spus, pretul natural este de fapt costul de productiePretul de piata este pretul efectiv la care se vinde o marfa in mod curent; el rezulta din confruntarea cererii cu oferta si poate fi mai mare, mai mic sau egal cu pretul naturalIn principiu, pretul de piata oscileaza in jurul pretului natural

3. Cea de-a treia ipoteza coreleaza pretul cu elementele in care se descompune si cu veniturilePentru aceasta, Smith evidentiaza diferentele intre stadiile de evolutie a schimbului:In stadiul primitiv al societatii, cand nu exista acumularea de capital si nici proprietatea asupra pamantului, schimbul se facea dupa proportia intre cantitatile de munca incorporate in diferitele bunuri; in acest stadiu, intregul produs al muncii apartine individuluiOdata cu acumularea capitalului si aparitia proprietatii, produsul muncii lucratorului trebuie sa se imparta cu proprietarii capitalului si pamantului: pretul sau valoarea de schimb a oricarei marfi luate separat se descompune in una, doua sau in toate cele trei parti salariul, profitul si renta

Mna invizibilInteresul personal = oamenii caut maximum de satisfacie cu minimum de efort Interesul personal Mna invizibil Coincidena interesului personal cu interesul general rezult din raionamentul economic al individului, care-i orienteaz n mod spontan aciunea. Economiile moderne sunt economii concureniale unde producia este destinat schimbului pe pia. Smith este adept al laissez-faire-ului!Piaa se autoregleaz!

Mna invizibil - ExempluCine trece primul?Daca nu-i fac loc nu pot trece, deci nu-mi mai ating scopul

Rolul statuluin liberalism este preferat un stat minimal.Nonintervenia statului n aciunile proprietarilor individuali, deoarece: proprietatea este sacr i inviolabil; guvernele sunt totdeauna, fr excepie cei mai mari risipitori ai societii; guvernele folosesc banii ctigai de alii, iar cu banii altora eti totdeauna mai risipitor; guvernele sunt prea ndeprtate de ntreprinderile particulare pentru a le da atenie;statul este ru administrator pentru c agenii si sunt neglijeni i cheltuitori, nefiind direct interesai in administrare, ci pltii din fonduri publice;

Funciile statuluiS administreze n mod independent justiia S asigure aprarea societii de invazia i violena altor societi independenteS nfiineze i s ntrein lucrri publice i instituii publice S fie garantul proprietii privateS suprime privilegiile economiceS asigure libertatea comerului

Despre impoziteSursele principale ale veniturilor statului pentru punerea n micare a instituiilor i asigurarea ndeplinirii funciilor lor o constituiau impozitele, concepute, astfel nct, s ating ntr-o msur rezonabil statul i individul. De regul, statul nu-i poate asigura venituri proprii suficiente: capitalurile publice, ca i domeniile publice, cele dou izvoare de venit, care pot aparine ca proprietate privat suveranului sau statului, formnd, ambele, mijloace improprii i insuficiente pentru a acoperi cheltuielile ordinare ale unui stat mare i civilizat, de unde rezult c aceste cheltuieli trebuie neaprat acoperite n cea mai mare parte din impozite de un fel sau de altul, prin care populaia, cu o parte din veniturile sale, contribuie s alctuiasc, pentru suveran sau stat, ceea ce se numete venitul public. Adam Smith coreleaz filosofia impozitrii n care toate aceste cheltuieli ale statului, care privesc pe cetenii unei mari naiuni, sunt asemenea cheltuielilor de regie fcute de deintorii unei mari moii, la care toi sunt obligai s contribuie n raport cu partea pe care o posed ei din acea moie, att cu impozitul, care, ntre altele, este un semn de libertate, pentru c numai un om liber poate ctiga venituri, ct i cu principiile generale ale impozitrii.

Principiile impozitriiPrincipiile, care, ntr-o form sau alta, ghideaz i astzi sistemele fiscale, ilustreaz ntr-o manier cartesian justeea i utilitatea sistemului de impozitare, dar i o pruden n raport cu impopularitatea impozitului. Echitatea impozitrii, ceea ce nseamn c supuii fiecrui stat s contribuie, pe ct posibil, la susinerea statului, n raport cu posibilitile lor respective, adic n raport cu venitul de care, sub protecia acelui stat, ei se pot bucura. n principiu, impozitarea asupra unuia dintre venituri devine inechitabil fie atunci cnd le atinge pe celelalte dou, fie atunci cnd plaseaz mai multe impozite asupra aceluiai venit; Certitudinea i claritatea impozitrii, adic stabilirea precis i clar a impozitului suma de plat, modalitatea de plat, data plii. Reducerea incertitudinii i eliminarea arbitrariului n stabilirea i ncasarea impozitelor au scopul atenuarea discreionariului i a corupiei funcionarilor;

Oportunitatea sau, cum spune Smith, orice impozit trebuie s fie perceput la timpul i n modul care reiese a fi cel mai convenabil pentru contribuabil ca s-l plteasc. Corelarea temporal a plii impozitului cu disponibilitatea de plat a contribuabilului constituie acordul tacit ntre pri care relaxeaz posibilele atitudini ostile impozitului;

Suportabilitatea presupune dimensionarea mrimii impozitului cu capacitatea de plat a contribuabilului, adic orice impozit trebuie astfel conceput nct s scoat i s nstrineze din buzunarele populaiei ct mai puin posibil, peste att ct poate aduce n tezaurul public al statului. Aplicarea acestui principiu ar reduce sensibil posibilitatea creterii necontrolate a numrului funcionarilor fiscului, ar diminua efectele distructive ale tendinelor de supradimensionare a impozitului, ar micora tentativele evazioniste i ar estompa imaginea odioas a funcionarului de la fisc. n acest mod, se creeaz o nou percepia public asupra fiscului i se elimin situaiile cnd impozitele sunt mult mai pgubitoare pentru populaie dect profitabile pentru suveran.

Stabilind sursele i principiile impozitrii, Adam Smith i propunea s detecteze i care sunt diferitele metode dup care ntreaga societate poate fi pus s contribuie la plata cheltuielilor, impuse ca o datorie ntregii societi, i care sunt principalele avantaje i neajunsuri ale fiecreia din aceste metode.

Metodele impozitrii directe pe veniturile celor trei factori pmnt, munc i capital i indirecte fiscale i nefiscale.

Datoria public

Adam Smith dezvluie motivele sau cauzele care au fcut ca mai toate guvernele moderne s greveze o parte din acest venit sau s contracteze datorii; i care au fost efectele acestor datorii asupra avuiei reale, adic asupra produciei anuale a pmntului i a muncii societii. Cum creterea veniturilor prin creterea presiunii fiscale era practic imposibil, singura soluie degajat de Adam Smith, de altfel liberal, o constituia reducerea cheltuielilor, concomitent cu mbuntirea modului de ncasare i a modului de cheltuire a veniturilor publice.

Astzi, lumea economitilor copleit de complexitatea crescnd a economiei se ntreab, pe bun dreptate, ce valoarea mai are opera lui Adam Smith?

Un posibil rspuns l-au dat, acum aproape o sut de ani Charles Gide i Charles Rist, atunci cnd afirmau: i azi nc, i cu toate c Avuia naiunilor nu mai este n ochii notri un adevrat tratat tiinific de economie politic, anumite din ideile sale fundamentale rmn necontestate: teoria monedei, importana diviziunii muncii, rolul primordial al fenomenelor economice spontane, aciunea constant a interesului personal n viaa economic, libertatea ca baz a unei politici raionale, ne apar ca achiziii definitive.

Datoria public

Cu certitudine, triumful ideilor lui Adam Smith a fost favorizat de cartea sa, dar o serie de mprejurri istorice au confirmat principiile fundamentale, crescnd n acest fel credibilitatea tiinific a Avuiei naiunilor. Dac peste secole, economiti cu o cot mare de popularitate n comunitatea tiinific, laureai sau nu ai Premiului Nobel pentru Economie, se revendic de la programul de cercetare al lui Adam Smith, nseamn deja foarte mult. Adam Smith a murit, dar ideile sale sunt ct se poate de vii.

*