curs 12-13 diplomatia

DIPLOMATIA

CURS 12-13

DEFINIRE

Notiunea de diplomatie deriva din vechiul cuvantgrecesc diplo in traducere dublez.

Acesta a insemnat actiunea de redactare a diplomelor sau actelor oficiale in 2 exemplaredintre care unul era dat ca scrisoare de imputernicire trimisilor, iar celalalt se pastra la arhiva.Purtatorul unui astfel de dublet se numeadiplomat, iar activitatea desfasurata de el diplomatie.

In Dictionarul Oxford se considera cadiplomatia reprezinta conducerea relatiilorinternationale prin negocieri ; metodele princare aceste relatii se reglementeaza ; serealizeaza prin ambasadori si trimisi.

Philippe Cahier definete diplomaia dreptmaniera de a conduce afacerile externe aleunui subiect de drept internaional folosindmijloacele panice, ndeosebi negocierea.

DIPLOMA E

1. Activitate desf urat de un stat prin reprezentan ii si diplomatici, n scopul realiz rii politicii externe preconizate. Comportare abil , subtil , ireat . 2. Carier , profesiune de diplomat. 3. Totalitatea reprezentan ilor diplomatici constitui i n corp. Din fr. diplomatie. (Sursa: DEX 1998).

DIPLOMA E

1) Totalitate a mijloacelor, metodelor i formelor de activitate a reprezentan ilor unui stat n alt stat. 2) Totalitate a diploma ilor unei ri; corp diplomatic. 3) Func ie de diplomat. 4) depr. Ansamblu de manevre la care recurge cineva pentru a -i atinge scopul. (Sursa: NODEX).

DIPLOMATIA

a) activitate, respectiv conducerea raporturilor unui stat dat cu un alt stat sau grupuri de state prin mijloace sau cai oficiale. Sub acestaspect, diplomatia se refera la activitatile agentilor diplomatici, ale ministerelor afacerilor externe, sefilor de stat si guvern, altorpersoane care actioneaza in domeniul relatiilor internationale;

b) forma de relatii, adica forma distincta a raporturilor bilaterale simultilaterale dintre state. Relatiile diplomatice au identitateproprie, deosebita de celelalte forme ale relatiilor internationale;

c) arta, respectiv abilitatea de a folosi procedeele si metodeleadecvate pentru a concilia interesele popoarelor si a dezvoltacolaborarea dintre ele;

d) profesie, adica o specializare official recunoscuta al carei obiectde sine statator este diplomatia.

Functii1) reprezentarea unui stat in raporturile cu alt state sau altisubiecti de

drept international;

2) instrument de infaptuire a politicii externe a statului;

3) sistem de aparare si promovare a intereselor statului si cetatenilor sai;

4) negocierea; printre functiile misiunii diplomatice, Conventia de la Viena ( 1961)o prevede pe aceea de ,,a duce tratative cu guvernul statului acreditar

5) observarea si informarea (,,a se informa prin toate mijioacele licite despre conditiile si evolutia evenimentelor din statul acreditar si a raporta cu privire la aceasta guvernului statului acreditant)

6) protejarea si promovarea relatiilor dintre state

Diplomatia politica

prin care se urmareste promovarea intereselorpolitice ale unui stat sau grup de state in

scopul garantarii securitatii lor, apararii

drepturilor fundamentale ale cetatenilor, in

acest scop apelandu-se la dezvoltarea unor

bune relatii cu alte state sau grupari de state,

la cele mai diverse niveluri, convenirea de

actiuni comune, desfasurarea de negocieri

pentru mentinerea pacii sii stabilitatii in

diferite zone si in lume etc.

Diplomatia economica

se refera la reprezentarea intereselor economiceale statului si agentilor economici in strainatate, negocieri pe teme economice, incheierea de tratate bilaterale si multilaterale in materie.

In ultimul tamp, se observa ca diplomatiaeconomica imbraca si formele: "diplomatieidezvoltarii", "diplomatiei resurselor", "diplomatiei integrarii economice", diplomatieimediului", s.a.

diplomatia culturala, prin care se urmarete pe cale bi sau multilaterala, dezvoltarea cooperarii internationalein domeniul culturii, ocrotirii si imbogatiriipatrimoniului cultural al omenirii.

diplomatia stiintifica, prin care se urmareste intarirealegaturilor si cooperarii intre comunitatile oamenilor de stiinta si institutiilor de cercetare din diferite zone, ca si din intreaga lume;

diplomatia militara, care reflecta ansamblul actiunilorsi mijloacelor utilizate pentru realizarea anumito-scopuri in domeniul militar sau al prevenirii razboiului

Diplomatia parlamentara

semnifica fie faptul ca anumiti parlamentaricare isi pastreaza aceasta calitate si joaca

rolul diplomatilor, fie ca adunarile

parlamentare intervin in mod activ in

formularea sau criticarea actiunilor de politica

externa.

Diplomaia informal

Diploma ia informal este folosit de mai multe secole pentru a facilita comunicarea dintre puteri. Cei mai mul i diploma i recruteaz figuri nalte din alte na iuni pentru a avea acces neoficial la conducerea rii. Acest lucru se ntampl n situa ia n care guvernele doresc sa-i exprime inten ia de a rezolva o situa ie diplomatic , dar nu doresc s o exprime n mod oficial. Diploma ia informal const n ntlnirea unor academicieni, oficiali militari sau civili, activi ti sociali sau figuri publice i angajarea lor ntr-un dialog, unicul el fiind cel de a solu iona un conflict.

nc de la nceputurile sale diplomaia s-a manifestat ca o combinaie a dou laturi distincte: oficial (deschis , public ) i diploma ia secret . Grania dintre diplomaia oficial i cea secret se gsete de fapt n zona elementului de confidenialitate al diplomaiei, recunoscut att n timpurile moderne de cercettorii n domeniu i de oamenii politici, dar i de-a lungul istoriei, de ctre actorii diplomaiei prin uzanele vremii.

Diplomaia ad-hoc i diplomaia prin

misiunile speciale

Diploma ia ad-hoc se folosete: a)prin delegaii la conferinele internaionale; b)prin delegaii itinerante, adic delegaiile guvernelor pentru a ndeplini misiuni n mai multe state; c)prin alte misiuni speciale privind alte situaii.

Misiunile speciale : o misiune temporar, avnd un caracter reprezentativ de stat, trimis de un stat ntr-un alt stat cu consimtmntul acestuia din urm pentru a trata cu el chestiuni determinate sau pentru a ndeplini n acest stat o sarcin determinabil( Conventia 1969).

MODALITI DE SOLUIONARE PANIC A CONFLICTELOR

Stimularea (inducerea) : oferirea de avantaje pentru adoptarea unei poziii convenabile ofertantului

Persuasiunea: ncercarea de a convinge partea opus c este n interesul ei s adopte o poziie convenabil primei pri

Activarea obligaiilor: argumentarea corectitudinii soluiei urmrite, pentru simplu fapt c n caz contrar i atrage dezaprobarea sau consecinele negative din partea celor care susin anumite standarde asumate de preopinent; ex. referirea la Carta ONU

Toate mijloacele panice de soluionare a conflictelor sunt indispensabil legate de negocieri, fa de care nu sunt dect preambuluri (bunele oficii, ancheta), forme de asistare (medierea)

Negocierea

cea mai nsemnat cale de rezolvare i prevenire a conflictelor

se bazeaz pe raionalitatea si talentul negociatorilor

caracterul neformalizat: la Curtea de la Haga, a fost discutat posibilitatea codificrii regulilor negocierilor (dezavantaj: lipsa de flexibilitate)

vulnerabilitate la influenele de context i conjunctur

Negocierile diplomatice

Mijloc principal de rezolvare pe cale pasnica a diferendelor internationale, constand in discutarea directa, de catre partile in cauza, a problemelor litigioase.

Folosirea negocierilor diplomatice constituie o obligatie principala a statelor, consacrata in Carta O.N.U.

Negocierile diplomatice directe ntre statele aflate ntr-un diferend sunt purtate de catre ministerele afacerilor externe ale statelor, de catre sefii guvernelor sau, n unele cazuri, chiar de catre sefii statelor. n cazul organizatiilor internationale, negocierile se poarta de catre cei mai nalti functionari ai acestora (secretari generali, directori sau presedinti).

Ancheta

Aciune preliminar rezolvrii unui conflict Const n ncercarea de a stabili n mod

obiectiv faptele (independent de afirmaiile prilor n cauz) i de a oferi un tablou veridic al situaiei conflictuale

A funcionat mai ales n litigii legale i comerciale.

Extensiunea ei se produce n momentul n care statele ncep s semneze tratate de conciliere unde ancheta este menionat expres

Ancheta joaca un rol esenial n rezolvarea conflictelor; ea introduce o faz de degajare, dezamorsare sau depolitizare, o faz de moratoriu, care oprete continuarea sau izbucnirea violenei.

CONCILIEREA INTERNAIONAL

Este o extensie a anchetei ; att ancheta, ct iconcilierea sunt fiind prima form deinstituionalizare a formelor panice elaborate laHaga (1899, 1907)

Const n activitatea unei comisii (de cinci sau maimuli membri), reprezentani ai unor state,desemnai s rezolve un litigiu care a rezistatncercrilor de soluionare prin negocieri directe.

Conceptul de conciliere mai este utilizat i pentrua desemna procesul de nchidere a unei lungiperioade de tensiuni, nencredere i crize (ex.concilierea postbelic franco-german)

Bunele oficii

Demersul ntreprins pe lnga statele-parti la un litigiu, de catre un tert stat sau organizatie internationala din proprie initiativa sau la cererea partilor, cu scopulde a convinge statele litigante sa l rezolve pe caleanegocierilor diplomatice.

Obiectul bunelor oficii l constituie prevenireaaparitiei unui diferend dintre state sau solutionareaunui diferend produs deja.

n cazul bunelor oficii, rolul tertului nceteaza nmomentul nceperii negocierilor directe ntre partileaflate n diferend.

Tertul nu participa la negocieri si nici nu face propuneri referitoare la modul de solutionare a diferendului, ci doar faciliteaza nceperea tratativelor.

Bunele oficii

Au un rol introductiv mai ales la nceperea negocierilor sau n intervenia medierii

Se rezum la asigurarea de linii de comunicare, la stabilirea de contacte, la explorare i informare sau gzduire.

Iniiativa oferirii bunelor oficii revine, n celemai multe cazuri, unor ri tere

Dac prile sunt mulumite de prestaiaterului n bunele sale oficii, ele pot fiinteresate n a-i mri atribuiile

Medierea

Asistarea i ndrumarea unei negocieri de ctre un ter

Mediatorul este implicat n procesul negocierilor i promoveaz cu struin ajungerea la un acord

Mediatiunea/ Medierea

interventia unui tert, care poate fi un stat, o organizatie internationala sau o persoana fizica.

Tertul, de aceasta data, participa la negocieri si face propuneri referitoare la felul n care se poate solutiona conflictul.

Propunerile tertului nu sunt nsa obligatorii pentru partile aflate n diferend.

arbitrajul

Presupune intervenia terilor, cu aceeaicerin de obiectivitate, echidistan ineutralitate ca i medierea, dar sub formaunei autoriti exterioare, care elaboreazo soluie obligatorie.

Are toate atributele unei metodejurisdicionale

arbitrajul

Preferina statelor pentru arbitraj estejustificat de caracterul tehnic al unorlitigii i apoi de faptul c n arbitraj prilei pot alege singure judectorii.

Numeroase tratate ntre state prevdclauze compromisorii, care prevd c ncaz de diferend, de interpretare sauaplicare, prile vor recurge la arbitraj.

Curtea Internaional de Justiie de la Haga (CIJ)

instituit prin Carta Naiunilor Unite, semnat n iunie 1945: organul judiciar principal al ONU i este format din 15 judectori din ri diferite.

n principal, n competena sa intr: interpretarea unui tratat, orice problem de drept internaional, nclcarea unei obligaii internaionale, precum i natura sau ntinderea reparaiei datorate pentru nclcarea unei astfel de obligaii.

Curtea judec numai litigii ntre state, iar hotrrile ei sunt definitive.

Tratatele internaionale

Tratatul internaional- definire-

Tratatul reprezinta actul juridic care exprima acordul de vointa ntre doua sau mai multe state, sau alte subiecte de drept international n scopul de a creea, modifica sau stinge drepturi si obligatii n raporturile dintre ele ..

Regimul juridic al tratatelor

reglementat n doua documente internationale de referin

Conventia privind dreptul tratatelor ncheiate de catre state (Viena, 1969)

- Conventia privind dreptul tratatelor ncheiate de catre state si organizatii internationale (Viena, 1986).

Elementele esentiale ale tratatului

subiectele sau partile tratatului, respectiv statele sau alte subiecte de drept international;

vointa partilor, liber exprimata; obiectul tratatului.

Etapele ncheierii unui tratat

negocierea textului; semnarea tratatului; exprimarea consimtamntului partilor de a se

obliga prin tratat.

Aceste etape sunt urmate de intrarea n vigoare a tratatutului.

1. Negocierea

etapa, n cursul careia se elaboreaza textultratatului.

Negocierile se desfasoara ntre reprezentantiistatelor cu atributii speciale n acest domeniu. mputernicirea unui reprezentant al statuluitrebuie sa rezulte din documente care emanade la autoritatile competente ale fiecarui stat, n conformitate cu dispozitiile constitutionalesau ale altor legi interne.

Pe lnga persoanele special mputernicite prindeplinele puteri exista si o categorie de persoane, care, n baza functiei pe care o ndeplinesc n stat nu au nevoie sa prezinte deplinele puteri n vedereanegocierii si ncheierii tratatului:

seful statului, seful guvernului si ministrul de externe; sefii misiunilor diplomatice, dar numai pentru

adoptarea tratatelor bilaterale, ntre statul acreditant(care l trimite) si statul acreditar (statul gazda);

reprezentantii statelor participanti la o conferinta sau la lucrarile unei organizatii internationale, n vedereaelaborarii unui tratat.

2. Semnarea tratatului

act care poate sa aiba o dubla semnificatie:

de autentificare (provizorie sau definitiva) a textului tratatului,

de exprimare a consimtamntului statului de a se obliga prin tratat.

Autentificarea tratatului

semnarea echivaleaza cu atestarea solemna, de catre statele care au participat la negocieria faptului ca negocierile s-au ncheiat iar textulsemnat are o forma defintiva, fara sa mai poata fi modificat unilateral de catre vreunuldintre statele participante.

Pentru a crea efecte juridice, semnarea va fi urmata de ratificarea tratatului.

Exista situatii n care, dupa ncheierea negocierilor, se procedeaza doarla semnarea ad-referendum sau la parafarea tratatlui

Semnarea cu mentiunea ad-referendum semnifica autentificarea tratatului, dar numai cucarcater provizoriu.

Parafarea, care consta n nscrierea initialelornumelui negociatorului mputernicit al fiecaruistat pe textul negociat, are de asemenea, efectprovizoriu.

Ambele proceduri prezentate trebuie sa fie urmate de semnarea definitiva a tratatului, conditie obligatorie pentru declansareaprocedurilor etapei urmatoare.

3. Exprimarea consimtamntului

Legislatia interna a statelor prevede mijloacele juridice prin care statulsi exprima vointa de fi legat prin tratat.

Ratificarea: angajarea defintiva presupune interventia unui actintern, prin intermediul caruia organele special abilitate ale statului de obicei parlamentele nationale analizeaza dispozitiiletratatatului si decid asupra angajarii statului. Acest act constituieratificarea tratatului.Termenul de ratificare depinde n mare masura de natura tratatuluisi este prevazut n clauzele finale ale acestuia. Ratificarea nu poatefi partiala sau conditionata, ci numai acordata sau refuzata, iar dacaun stat ncearca sa modifice un tratat n timpul ratificarii, acest actechivaleaza cu un refuz al ratificarii, nsotit de o noua oferta care poate sa fie, sau nu acceptata. La tratatele multilaterale statele pot sa formuleze, o data curatificarea si n anumite limite, rezerve.

Aprobarea sau acceptarea: alternativa mai simpla la ratificarea tratatelor

se realizeaza o examinare rapida a dispozitiilor unor tratate si se evita procedura mai lunga si complicata a ratificarii de catre parlamentele nationale.

Aderarea la tratate: modalitate de exprimarea consimtamntului statelor, aplicabila numaitratatelor multilaterale, care poate sa intervina n cazul n care un stat nu a participatla negocierea si semnarea tratatului, dar decide ulterior sa devina parte la acesta.

Un stat poate sa adere la un tratat doar dacaaceasta modalitate este prevazuta n modexpres n textul acestuia.

4. Intrarea n vigoare a tratatului

Data intrarii n vigoare a unui tratat este prevazuta expres n textulacestuia.

Daca tratatul nu o prevede, momentul intrarii n vigoare este convenitulterior de catre parti.

n cazul tratatelor bilaterale, data intrarii n vigoare o reprezinta momentulschimbarii instrumentelor de ratificare sau al notificarii actului de aprobare sau acceptare. Documentele prin care statele si comunicandeplinirea procedurilor interne de exprimare a consimtamntului suntdenumite instrumente de ratificare sau de aderare.

n ceea ce priveste tratatele multilaterale, instrumentele de ratificare se depun pe lnga unul dintre guvernele statelor participante la negocierea si semnarea tratatutului si caruia i-a fost ncredintata functia de depozitar, sau pe lnga o organizatie internationala investita cu aceeasi functie. Data intrarii n vigoare a tratatelor se stabileste n functie de acumularea unuinumar minim, prestabilit prin dispozitiile tratatului, de instrumente de ratificare.


- clasificare dup numrul de participani -

tratate bilaterale: ncheiate ntre dou state sau alte subiecte de drept internaional;

tratate colective : particip mai mult de dou subiecte. tratate multilaterale, cnd fiecare stat reprezint o

parte

tratate plurilaterale, cnd subiectele, indiferent de numrul lor, formeaz dou pri (de exemplu Acordul european instituind o asociere ntre Romnia, pe de o parte, i Comunitile europene i statele membre, pe de alt parte).


- clasificare dup termenul de validitate-

tratate cu termen, a cror aplicare este limitat de o anumit dat (de exemplu, Tratatul de la Paris instituind Comunitatea European a Crbunelui i Oelului, tratat ncheiat pe o perioad de 50 de ani din momentul intrrii sale n vigoare (1952)

tratate fr termen sau venice , a cror expirare nu este legat de o anumit dat calendaristic (de exemplu, cele dou tratate de la Roma, din 1957, intrate n vigoare la 1 ianuarie 1958, instituind Comunitatea Economic European (CEE) i Comunitatea European a Energiei Atomice )


- clasificare dup posibilitii de aderare

tratate deschise, la care pot adera, prin act unilateral, n mod liber, orice state (de exemplu, Tratatul de la Moscova din 1963 pentru interzicerea experienelor cu arma nuclear n cele trei medii);

tratate nchise, la care statele nu pot adera dect cu consimmntul statelor participante (de exemplu, Pactul Tratatului Atlanticului de Nord);

Clasificate dupe tipul de intelegere, negocierile pot fi:

negocieri pentru prelungirea acordurilor existente. Se urmarestecontinuarea angajamentelor prevazute intr-un acord anterior. Negocierilede acest fel sunt de obicei usoare si de scurta durata. Uneori nici nu maieste nevoie de negocieri, lipsa de actiune a partilor conduce la prelungireaacordurilor;

negocieri pentru extensiunea intelegerilor. Ele urmaresc se largeascasfera de aplicare a unor prevederi anterioare din acordurile existente. Se intalnesc mai frecvent in relatiile multilaterale;

gocieri de normalizare a relatiilor. Acestea urmaresc sa puna capat uneistari anonnale sau sa dea expresie juridica unei normalizari care s-a produs. In domeniul economic, astfel de negocieri se duc pentruinlaturarea sanctiunilor econornice, pentru reluarea raporturilor intr-un domeniu sau, pe ansamblul relatiilor economice, intr-o arnimita situatieconjuncturala, reluarea politicii de credite sau reluarea platii datorieiexterne, cand acestea au fost intrerupte etc.:

negocieri pentru pieta, sfere de influenta economica; negocieri pentru "acorduri de inovatie", respectiv cele care abordeaza

tame noi. Prin astfel de negocieri se iau angajamente reciproce noi, se creeaza institutii noi, se inaugureaza activitati in domenii neexplorate.


- clasificare dup coninut-

tratate politice, economice, culturale, tratate pe probleme juridice etc.

PERSONALITATEA DIPLOMATULUI.

Scoli de diplomatie.

De Callires: De la manire de ngocier avec

les Princes(1716 )

Calitati ale diplomatului: o minte nclinat spre observaie, judecat sntoas, care nu rtcete n rafinamente fr sens sau n subtiliti. El trebuie s aib o oarecare cunoatere a literaturii, tiinei, matematicii i dreptului Darul aprofundrii. Calm, plin de resurse i bun asculttor.

Sir Henry Wotton

O definiie incriminant ambasadorului un om trimis s mint peste grani pentru binele rii sale.

Sir Harold Nielson n cartea sa Diplomacy (1939)

caliti care se cer unui diplomat ideal, valabil i pentru un negociator: adevr, acuratee, calm, rbdare, stpnire de sine i loialitate. La obiecia cititorului care spune c a omis inteligena, discernmntul, prudena, ospitalitatea, farmecul, munca, hrnicia, curajul i chiar tactul, el rspunde: Nu le-am uitat. Le-am luat drept nelese de la sine.

Decalogul lui W.ZartmanIra William Zartman is Professor Emeritus at the Paul H. Nitze School of Advanced International Studie s

(SAIS) of Johns Hopkins University.[.

Caut s te alturi celeilalte pri n atacarea

problemei, ncepnd cu identificarea ei comun,

mai degrab dect a ntreprinde un atac

confruntaional la adresa celeilalte pri. Fii atent la

momentul potrivit pentru a trece de la cereri dure

la cooperare mai flexibil i asigur-te c exist

decizii politice sau decideni disponibili s

autorizeze aceast schimbare.

Investete n pregtiri serioase, att a aspectelor tehnice ale problemei, ct i

a nelegerii intereselor proprii i ale

celuilalt. Folosete prilejul pentru a

studia mpreun i a face exerciii de

rezolvare de probleme, n vederea

crerii bazei unei abordri comune.

Caut o formul de acord care satisface cererile celeilalte pri

ca i pe cele proprii.

Caut subiecte ce pot fi tranzacionate, att n detaliile

poziiilor ambelor pri, ct i n

elementele de baz. Construiete

coaliii ntre prile ambelor tabere

avnd interese comune.

Utilizeaz sau propune termene realiste pentru elemente neutre ca:

date de expirare, evenimente

externe sau alte oportuniti de a

realiza acelai scop.

Creeaz nelegeri ce sunt pariale, incrementale i flexibile cnd este

posibil i cnd o schimbare total nu

este la ndemn.

Construiete un acord ntre toate prile ce l vor cnd unanimitatea

nu este posibil.

Recurge la mediatori fie prin organizaii ce pot oferi servicii, fie

prin identificarea de reprezentani

naionali ce pot juca acest rol.

Folosete reprezentani, grupuri de redactare i Comitete executive i

acord-le ncredere, informaii i

responsabilitate.

Caut momentele mature n evoluia problemei i a relaiilor

ntre prile n cauz i folosete-le

ca baz a negocierilor.

curs 12-13 diplomatia

Documents