CUPRINS Superior Teologic

Penticostal din RomCmia

Golectivui redactional

John F. Tigei: Redactor-gef Emil MegtereagH: Redactor-gef adjunct Teodor Pandrea: Secretar general de redacgie

Ciprian F. Terinte Romulus Ganea

Tehnoredactot Emanuel Confac

Colegiu Consultativ

Prof. Dr. John Christopher Thomas (COG Theological Seminary, Cleveland, TN, SUA)

Prof. Dr. Steve J. Land (COG Theological Seminary, Cleveland, TN, SUA)

Prof. Dr. Hubert Jungersen (European Bible Seminary, Rudersberg, Germania)

Prof. Dr. David Petts (Mattersey Hall AG College, Mattersey, Anglia)

Prof. Dr. William Atkinson (Regent Theological College, Nantsvich, Anglia)

Prof. Dr. Donald Bowdle (Lee University, Cleveland; TN, SUA)

Fag.

Stclian TofanH

Coordonate g i imperative ale misiunii Bisericii in lurnina .......................................... episodului ,,Vitezdan (In 5, 1-1 5) .7

A):inuf Jemna

ixciwan$a cultural2 a misiulvl cre~tinc. Aplicafie la ............................ comunitatea evanghelic2 din RomZa.. .29

l( 1;inuf Miiniistlreanu

P-troclamarea Cuviintului lui Dumnezeu, fundament a1 misiunii de reconchere a Bisericii in contextul

............................................................... postcomunisrnului.. .59

l lic Melniciuc-FuicZi

Lccturile biblice din cadrul Sf. Liturghii In ccregtinismul ..................................................................................... oriental 87

I ;icob Coman

Biserica, valoare dogmatic2 $i liturgic2 a Sfintelor ................................................................................. Scripturi 113

Puterea g i dria noastri se afli in Sfgnta ScripturZ. Dei ..................................................... V e r b m in viata Bisericii .I35

' I 'raian Aldea

................... Antiohia, centrul misionarismului apostolic ,161

1 1 ;\ns Klein

Evanghelia - puterea lui Dumnezeu 8i confinutul ............................................................................................. ei 171

5 8 D5nui Jemna

13. Karkkainen, V.M. (2005). ,,Spirit, Reconciliation and Healing in the Community: Missiological Insights from Pentecostals", International Review ofMission, 94372, pp. 43-50

14. Louth, A. (1999). ,,The Church's Mission: Patristic Presuppositions", The Greek OTthodox Theological Review, 44.1-4, pp. 649-656

15. Niebuhr, R. (1951). Chrirl and Culture, Harper & Row, New York

16. Pelikan, J. (2000). Isu~ de-a hngd secolelor, Humanitas, Bucure~ti 17. Pannenberg, W. (1991). ,,The Present and Future Church",

First Things, November 1991, pp. 47-5 1 18. Schreiter, R.J. (2005). ,,Reconciliation and Healing as 21

Paradigm for Mission", International Review of Misszon, 94: 372. pp. 74-83

19. Thomas, M.M. (1984). ,,Mission and Modern Culture", 7%. Emmenical Review, 36:3, pp. 31 6-322

20. Volf, M. (1 996). Ex~.lusion and Embrace, Abingdon Press. Nashville

21. Volf, M. (1996). ,,Fishing in the Neighbor's Pond. Mission ancl Proselytism as a Challenge to Theology and Church". International Bulletin ofMi~sionay Research, 20: 1, pp. 26-3 1

22. Zizioulas, I. (1999). Crea!ia ca euhaistie, Ektura Bizantin;). Bucuregti

1 [Plirima and X nr. 1 (2008) 59-86]

I PROCLAMAREA C W ~ ~ ~ U L U I LUI DUMNEZEU, FUNDAMENT AL MISIUNII DE RECONCILIERE

I A BISRRICII i~ CONTEXTUL

POSTCOMUNISMULUI

CaCan', &cZ este cineva Ij2 C7istos, este o PpturZ noud Cek vechi s-au dm: iata' ca' toate luctztrile s-a81Qnrt noi. Toate lumrik acestea sunt de

I h Dumnexeu, care ne-a impZcat nr El prin Isus Cri~tos) ji ne-a zizmdin!at sltrjba impZcZrii; cca' adicZ, Dumneyeu era in Cn'stos, lnpZcdnd lumea nt Sine, neiindndu-le in socoteakipa'catele lor, ~i ne-a fizmdinpt noxZ pmpova'duirea acestei inpdcca'n'. Noi dar, suntem trimiji lmputernici,ti ai lKi Cristos; ji, ca ji nrm Dumnexeu ar indemna

I prin noi, va' mgZm jerbinte, in Numele lui Cristos: Impa'caii-va nr

I Dumneyeu! Pe Cel ce n-a nrnosntt nicinn picat) E l L a Q m t pa'cat penhzt noi, ca noi sa'jnz nepriha'nirea l!i ~ u m n e ~ e u in El. (2 Cor: 5: 1 7-2 I )

1. Reconcilierea - component5 esen~ialii a 3vangheliei lui Isus Cristos

fn textul de mai sus, sfintul apostol Pavel prezintiX lucrarea lui Cristos, yi in egal5 m2sur5 lucrarea Bisericii, ca &nd, in termenii traducerii Cornilescu, o lucrare de ,,hp5care cu Dumnezeu", adic5, in termeni moderni, o lucrare de reconciliere. Durnnezeu Tatill, spune apostolul Pavel, este cel care a %cut

Autorul este Director pentru Credin? $i Dezvoltare pentru Regiunea Europei de est ~i a Orientului Apropiat a1 organiza6ei World Vision International. El predi, de asemenea in&-un program de rnasterat a1 Eastern University, din St. Davids, Penn., SUA pi in alte programe de masterat la douii universita$ d m Romiinia.

posibilz, prin Cristos, reconcilierea oamenilor cu sine. Responsabilitatea Bisericii, in acest proces, este ,,propov5duirean, adic5 proclamarea acestei imp5cZri. Desigur, accentul in acest text cade pe knpficarea oarnenilor cu Dumnezeu, ca g i pe proclamarea Cuvintului lui Dumnezeu, ca mijloc de comunicarea a vegtii bune cu privire la posibihtatea acestei reconciheri, ficuti posibil5 prin jertfa mhtuitoare a lui Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu, pe crucea Golgotei.

Cu toate acestea, chiar gi o lectur5 superficial5 a Noullii Testament ne va conduce la conduzia c5 ~vanghelia lui Cristos nu cuprinde doar dimensiunea vertical5, aceea a reconcilierii omului cu Dumnezeu, pentru ' revenirea acestuia in comuniune cu Creatod. Sfiinta Scriptur5 ne vorbegte h egal5 m2surH desprc! necesitatea unei reconcilieri intre oameni. Ba rnai mult, ea face &11

impscarea noastr5 cu Dumnezeu fundamentul necesar a1

reconcilierii h t re oameni. Astfel, acelagi apostol Pavel 3 indeamn5 pe cregtinii din

Efes: ,,fi$ buni unii cu alp, rmloai, si ierta$-v5 unul pe altul, cum v-a ienat ~i Dumnezeu pe voi in Cristos" (J3fes. 4:32). Acest tesl lea@ implicit conceptul de reconciliere de cel de iertare. Este ulr

aspect extrem de important al problemei, la care vom reveni pv parcursul acestei lucrZri.

Reconcilierea ht re oameni, care a devenit posibil5 in mot l plenar prin jerthea lui Cristos pe Golgota este un ideal valabil rill numai pentru societatea uman5 in general, ci, rnai ales pentru cccS;l ce Tohn Stott numegte ,,noua societate a lui Dumnezeul'-' Idealurile comunitare prezentate de Cristos in predrca de 1". munte sunt reluate gi transpuse de c5tre apostolul Pavel in terrnc.~~~ relevan6 pentru lumea elenistic5 in care igi desfggura el misiunc:~

2 J. R. W. Stott, The Message ofEphesians: God3 New Son'eo, Downers Grtwl

IVP, 1984.

Proclamarea Cuvhtului lui Durnnezeu 61

Cele rnai multe dintre epistolele lui Pavel cuprind, alfituri de o solid5 tratare dogrnatic2, gi o secgune aplicativ5, a1 c5rei obiectiv este ca, in esenJZ, sZ detalieze ce hsearnn5 p e n m node comunitH$ cregtine s5 trHiasc5 ca nigte comunitsfi ale reconcilierii, h t re iudei gi psghni, h t re sclavi ~i oameni liberi, intre bZrba$ ~i femei, intre boga9 gi sgraci, intre cei educa$ g i cei &i carte. Acestora, sfktul apostol Pavel le pune inainte idealul unui nou tip de comunitate, ?n care ,,nu rnai este nici iudeu, nici grec; nu mai este nici rob, nici

-

slobod; nu mai este nici parte birb5teasc5, nici pane femeiasc5, hindci tog sunte$ una in Cristos Isus" (Gal. 3:28). .

Acest nou statut al comunit5pii cregtine irnpune un nou tip de abordare a rela$i.lor gi a conflictelor h t re membrii comunit5@. in 1 Corinteni 6 Pavel discuti problema neTnfelegerilor dintre nembrii comuniti$i gi ii mustrH pe corinteni pentru faptul c5 nu unt in stare si-gi rezolve conflictele in cadrul comunitii@ gi c5

apeleaz5 la tribunale p e n m rezolvarea unor conficte care ar fi putut fi rezolvate in mod sirnplu inl5untrul bisericii, prin rnijlocirea celor inlelep$ dm comunitatea eclesiali. Argumentul lui Pavel cap5t5 aici dimensiuni cosrnice gi escatologice:

Nu $tip c6 sfm@ vor judeca lumea? $i dacii lumea va f i judecatii de voi, sunte$ voi nevrednici sii judeca$ lucruri de foarte rnicH insemiitate? Nu $ti$ cii noi vom judeca pe inge~i? Cu cit mai mult lucrurile viep acesteia? Deci, cBnd ave$ neiqelegeri pentru luuurile vie+ acesteia, voi punec judeciitolci pe aceia pe cari Biserica nu-i bag5 in seamg? Spre ruginea voastrP zic lucrul acesta. Astfel, nu este intre voi nici m6car un singur om inielept, care sP fie in stare sH judece intre frate gi frate? Dar un frate se duce la judecata cu alt frate, ~i inc6 inaintea necredmcio~ilor! Chiar faptul c6 avefi judecP$ intre voi, este un cusur pe care-1 ave$. Pentru ce nu suferi$ mai bine sP fi$ nedreptii$$? De ce nu rPbda$ rnai bine paguba? Dar voi singuri sunte$ aceia care nedreptH~# gi p;igubi$, g i inc; pe frat! Nu $ti$ c6 cei nedrep$ nu vor mogteni impPr6$a lui Dumnezeu? (1 Cor. 6:2-9)

64 D5nug Mhistireanu

prep1 ascunderii irnplicite a eroismului altora l n t r e evanghelici, care au rezistat asaltului ideologic lansat ^mpotriva bisericilor noastre de regimul comunist. Se pare ins5 c5 nimeni nu a fost deranjat de un asemenea pref.

Biserica, de-a lungul istoriei ei, a incercat s5 pistreze vie, spre motivarea, incurajarea gi inviif5tura generapilor viitoare memoria eroismului mararilor cregtini (dar gi ruginea tr5d5rii altora). Actele martirce, intocrnite in primele trei secole de prigoan5 impotriva Bisericii, sau Oglnda martirilor, dedicat5 acelora dmtrc anabaptigti care au fost persecuta$ pentru convingerile lor in perioada Reformei, stau miirturie in acest sens. in mod straniu, degi secolul a1 douikecilea a dat mai mulfi martiri Bisericii decdt toate celelalte nouiisprezece laolaltii gi mulfi dmtre acegtia au fost martirizafi de diversele regimuri comuniste, totugi, in afar2 de China, care se afl5 inci sub comunism, nu cunoagtem in niciuna dmtre fostele ~ i r i comuniste un efort sistematic de adunare a m5rturiilor despre cei care au suferit pentru Cristos sub teroarea comunist2. Cu cbt trece timpul, martorii evenirnentelor dlspar, i a ~ dovezile crimelor regimului comunist se pierd in mod dehnitiv. Poate c5 totugi nu este incii prea tkziu pentru a incepe un efort dc recuperare a istoriei persecu$ei comuniste in Rominia secolulul trecut. intocmirea, de exemplu, a unei arhve de istorie oral5 ;I

suferinfei evanghelicilor romdni (in format audio gi video), at

putea p5stra vie, pentru generafle viitoare, lec$a istoric5 ;I

perioadei comuniste. Am observat cu uimire, in cZl5toriile mele, c5 metodele ?I

strategde in baza c5rora autorit5ple comuniste au incerc;~~ subordonarea Bisericii la obiectivele aga-numitelor ,,democra\~~ populare" au fost absolut s d a r e in toate fostele sau actualele i51 I comuniste. Lucrez de peste cinci ani la o perspectiv5 cregtin:~ asupra comunismului gi a postcomunismului. Am prezentat acc:,c

Proclamarea Cuvbntului lui Durnnezeu 6 5

material, sub form2 de seminar, in peste dou2sprezece f5ri foste, actuale gi (Doarnne feregte!) viitoare f2ri comuniste de pe patru continente. Mirturia comung a cregtmlor din aceste giri este c5 scenariul controlului Bisericii de citre statul comunist este esen9alrnente acelagi, diferengele de abordare hind pur gi simplu tactice, avdnd ca obiectiv doar contextualizarea culturalg.

Pentru oricine cunoagte cbt de cit ideologia comunist5, este evident cii mandsmul nu este altceva decit o erezie cregtin5 - tocmai de aceea, spunea Eliade, cregtinismul gi marxismul exercitii o atracpe atdt de larg5 h lumea in care tr5im.3 Natura cvasireligioasl a ideologiei comuniste explic2 violenfa cu care regmurile comuniste s-au raportat la religie in general ~i la cregtinism in particular. Fiind vorba de ideologu holistice, care incearc5 s5 dea sens intregu realit5fi a existengei, cregtinismul gi tnarxismul pretind, fiecare in parte, s5 ocupe intreg spa+l ideatic aflat la &spozi$e. De aceea conflictul ideologic dmtre ele este unul definitiv gi ireductibil. Dac5 regimunle comuniste au pirut uneori a relaxa persecuCia impotriva Bisericii, aceasta a fost intotdeauna o simp15 migcare tactic5 de molficare a prioritiplor, obiectivul final, acela a1 anM2rii religiei, privit5 ca ,,opium a1 popoarelor",4 r:Hminbnd intotdeauna neschimbat.

Tocmai de aceea, ideea conviepirii pagnice dintre comunism gi cregtinism, promovat5 de unii dmtre disidenF dm rostele 5r i comuniste, inclusiv Romdnia (vezi exemplul lui Iosif '/'on, in lucrarea lui intitulat5 ,,Locul cregtinului in socialism"5 este, s5-mi fie iertat, de o naivitate vecin5 cu ignoranga (dad nu cumva

\ M. Eliade, Images and Symboh. Sttldies in Rehgiotls Jymklism, Sheed and Ward, Ncw York, 1969,lO. I I<. Mam, A Contribution to the Cn'tique @Hegets Philosophy @Lzw, 1844. '' I . Ton, Confmta'ri, Cartea cregtinl, Oradea.

este vorba de o simplii tactic5 politic5, ?n acest caz ea devenind, in opinia noastr5, hdoielnicii din perspectivg eticii).

Securitatea comunistii din Rominia, h mod nemijlocit, sau prin intermedm1 servidului sPu speciahat, Departamentului Cultelor, a acordat dintotdeauna o aten$e specialii cultelor: evanghelice, numite cel mai adesea de ciitre comunipti pi colaboratorii acestora ,,secte neoprotestante". Astfe1,dintr-o cartc apiirut5 recent afliim cii unul dintre pehi Departamentului cultelor. D. Dogaru, afirma la un moment dat urmiitoarele:

,,Cregterea numeric5 a cultelor neoprotestante trebuie s5 ne ingrijoreze, deoarece in timp ce cultele istorice In general nu reugesc decit in micH mHsur5, degi diferit5, s5 capteze preocup5lile credinciopilor lor pentru problemele religioase, cultele neoprotestante capteaz5 aproape total preocup5de credinciogilor lor pe l d a problemelor religioase in dauna preocupkdor cetlfenegd, economice, sociale, culturale gi politice."

Autoarea ciirpi rnai sus menponate enumera ht re m%surilr luate de autoritiiti contra confesiurulor neoprotestantc, urmiitoarele:

controlarea resurselor financiare ale acestora; inlocuirea unor ,,elemente necorespunz5toare" dm conducere (la adventijti gi cregtini dup5 Evanghelie); interzicerea catehizgrii organizate ,

a copiilor; alc6tuirea unui material documentar bogat, pe baza ci3ruia avea si3 se procedeze la preschimbarea autorizayor de functionare a comunit5$lor gi a legitimafiilor deservenFor de culte; introducerea sistemului arondhlor, ceea ce avea s5 insemne reducerea n u m m u i de comunitiiti qi de !&I, fapt care implica Si mic~orarea numiirului de deserventi; din 1958 se interzisese acestor culte s5 mai aducii noi serii de elevi in seminarde lor; reducerea fiecventei adunhlor pastorale; controlarea cumpGr5rii de imobile in vederea deschides unor noi lgcaguri de cult; impiedicarea implici3rii in acdvit5iti pastorale a persoanelor nerecunoscute

l'roclamarea Cuvintului lui Dumnezeu 67

oficial; folosirea fanfarelor pe str6zi; instruirea ,,organelor locale" de a se implica in respectarea ,,regimului legal a1 cultelor" .yi a semnala imputernicifilor abaterile; oprirea aduniirilor prea dese in biserici in cursul siiptgrnhii. 6

Apa cum putem observa mai sus, polifia secret5 comunist5 s-a folosit de strategi multiple pentru a-pi subordona biserica. Astfel, atunci cind nu reugea sg recruteze ca agenfi sau informatorii pe deserveng de cult sau pe sirnplii membri ai bisericilor, Securitatea recurgea la inhltrarea unor oficeri sub acoperire in rindul credmciogilor. Acolo unde specularea unor slgbiciuni ore gregeli personale nu diidea rezultate in obgnerea colaboriirii, poli+a secret5 nu se diidea hapoi de la gantaj g i ameninlare. Dacii potenfialii colaboratori nu erau suficient de ,,pattiogY ca sii-pi triideze fra@ pe gratis, ,,organelem nu se sfiiau sHpi pliiteascii slugde n%mite, fie cu foloase matenale, fie cu pride@, de la excursii in strhiitate, ping la pozifii de autoritate h s t ruc tde eclesiale. De cele mai multe ori, colaboratorii erau recrutag cu angajament pi semniitur5, dar, atunci cine era vorba de foarte persoane importante pi de kcredere, acestea nu erau neapkat solicitate.

in toata acestea regula de aur a Securit5@ era om& - legea tiicerii. Apa cum bine gtim, diavolului ?i place sii lucreze h secret pi la htuneric, pin5 acolo incit, aga cum spunea C. S. Lewis, cea rnai mare pmecherie a lui este sii-i facii pe oameni sii creadii c5 el de fapt nu exist%. in acelapi fel, Securitatea era cu ad t rnai eficientii in manipularea colaboratodor ei, cu cit reupea mai bine s&i infricogeze pe acegtia, fraciindu-i ca, sub amenintarea pedepselor celor mai grave, sii pgstreze secretul colabor5rii lor. fn cazui extreme, aceptia erau gantajag cu expunerea public5 a colaboriirii

X. Ch~vu-DutZ, Cdele din RomBnia intn prigonh ~i colaborm, Polirom, Iagi, 2007,18-19.

lor. Se pare cP prea pufini dintre cei abordafi de Securitate pentru a fi recrutati au avut intuipa de a se proteja fiicind imediat publicii incercarea organelor de a-i atrage la colaborare.

Delafiunile acestor colaboratori au awt de multe ori consecinie grave pentru cei aflafi in vizorul Securitiifii: de la formele cele rnai grave - uciderea, condamnarea la ani grei de inchisoare, supunerea la tratamente psihiatrice dezumanizante, pierderea serviciului gi aruncarea f a d e i in nesiguranp financiarl; pin2 la forme rnai ,,blinden, cum ar fi exmatricularea din ?coal5 sau facult%@, cu efecte grave asupra formiirii profesionale a celor persecutafi, limitarea promovM in cariers, imposibilitatea ob$nerii unui pagapod sau alungarea dm tarii. Aceste rezultate concrete ale colaboriirii cu regimul comunist a liderilor pi a membrilor &verselor biserici au produs efecte catastrofale la nivelul rela@or gi al increderii in cadtul comunitiiplor eclesiale. Acestea se sirnt gi astiizi, la fel de puternic. degi au trecut aproape douzzeci de ani de la ciiderea comunismului, gi uneori rnai multe decenii de la siivirgirea acestor fapte odoase. Asemenea trauma nu aveau cum sii nu afecteze viafa Bisericii.

Unul dmtre modelele biblice prin care putem intelege &namica spiritualii care hnc$oneazi la nivelul comunitiplor eclesiale in perioada postcomunistii ar putea fi exemplul lui Cain gi Abel. Atunci cind Cain $-a ucis fratele, Dumnezeu 3 spunc acestuia: ,,Glasul singelui fratelui t5u strig5 din piimint la Mine" (Gen. 4:lO). Poate cii in acelagi fel., si astiizi, s6ngele nevinovat, viirsat, la propriu sau figurat, de colaborafioniytii regimului comunist strigii la Dumnezeu gi agteaptz sii de facii isplgire. Poatc c l tocmai egecul nostru in a face dreptate celor persecutap, in spiritul iubirii lui Cristos, ne lipsegte de binecuvintarea plenara :I

lui Dumnezeu, atBt la nivelul comunitiiplor eclesiale, ciit gi ill

ansamblul societl$ii romHnegti.

Proclamarea Cuvdntului lui Dumnezeu 6 9

Privind inapoi, este legitim s5 ne intrebiim ce anume i-a Gcut pe unii dintre coreligionarii nogtri sii accepte ,,pactul cu diavolul". Mai inti%, este evident cii prea pu$ni dintre ei au privit colaborarea cu Securitatea in acegti termeni. Altfel, credinciogi fiind, ar fi fugit, cum se zice in popor, ,,ca dracul de tiimiie" de o asemenea asociere gi de implicawe acesteia.

Din miirturiile unora intre cei care au colaborat gtim cii, pentru unii dintre lideri cel pu$n, aceasta a fost o incercare de a se ,,sacrifica pentru binele comunitiipi.'. Astfel, cunoaytem cel pu$n dou5 mZrturii, a unui lider baptist gi a unui pastor penticostal, in recrutarea ciirora a jucat un rol esengal un rationament de genul urmiitor, sugerat de fapt de ofiterul ,,binevoitorY' care i-a recrutat: ,,dacii n-o faci tu, o va face altul, rnai prost ca tine; tu cel pugn gtii ce sii spui; dacii-1 lagi pe altul, acela ar putea sii facii mult mai mult riiu". Natura habolicii a acestui gen de rationament este evident2 de la o pogtii. Si totuyi, un numiir de oameni credinciogi yi seriogi, care au fost condi$ona$ in mod adecvat de ,,organe7', au mugcat rnomeala gi au fost plciili$ de ea. fncercarea lor de autoapiirare, cum cii ar fi incercat sii salveze Biserica lui Cristos este una absolut aberant5. Nu a promis oare Mintuitorul cii va oferi protec$a absoluti Bisericii atunci cBnd a spus, ,, eu... voi zidi Biserica Mea, yi por$e Locuintei morplor nu o vor birui"? Sau nu era cunoscut incidentul &n Vechiul Testament (2 Sam. 6:6-7) cind Uza a fost pedepsit cu moartea pentnx cii a incercat sii salveze chivotul Domnului? $i totugi acest argument, slab gi autocondamnator, continuii sZ facii carierg intre colabora$onigtii impeniten$ din bisericile noastre.

Niciuna dintre scuzele celor care au triidat interesele Bisericii in fap r e p u l u i comunist nu este ins2 atBt de aberantii gi de enorml in obrimicia ei sfruntat5 ca aceea a unui preot al bisericii majoritare care a sugerat cii in loc de oprobriul public,

- . - i, .*

% . *

a

4

6 0

:: g .a

'd P

: !j

? '$ 3

Y)

'9 hl +

'$

p 5 L-, .g R

$ <g 2

I 23

, $ 0 hl =o

+ 3

2 -2

d * 5-3 .*

0

Pi

+

k2

9 Ei

'El.. 0

5 u o

.s g 3 -0

m

9

?6

I'roclamarea Cuvintului lui Dumnezeu 73

religiogi, liderii baptigti romini au realizat cii problema nu mai poate fi escamotatii la i n h i t gi cii va trebui Gcut ceva. De aceea au solicitat ca to$ pastorii sii dea declarag pe propria riispundere cii ,,nu au colaborat cu Securitatea ca pol$e politicii". Incoerenta acestei sintagme a fost indelung mscutatii, mai ales dupii episodul politic Mona Muscii. Avem motive serioase sii credem cii unii &nee pastorii baptigti care au semnat aceste declarag (ciici unii, pufini, au rehzat s-o facii), au Gcut-o degi au colaborat cu Securitatea, ciici, la fel ca Mona Muscii, au considerat (in mod sincer sau Gfarnic, asta numai Dumnezeu poate s-o gtie) c5 ei au protejat biserica prin acfiunile lor, gi acest lucru nu poate fi interpretat ca fiind ,,colaborare cu Securitatea ca polifie politicii". Cu alte cuvinte, au apelat la un silogism iefrin Si fals, pentm a-gi justifica triidarea.

Nu putem crede cii liderii Uniunii baptiste, cei mai mulfi dmtre ei oameni inteligenfi gi educa$, n-au fost congtien$ de aceastii mic'b ,,~mecherie pastoraliiy', Fapt este insii cii ei s-au liisat pk'blie, in mod deliberat, gi apoi au predat gestiunea ciitre noua conducere au Uniunii, pe care o acuz'b acum, nu Grii o oarecare justificare de altfel, de inacfiune in chestiunea deconspiririi. N-ar fi totugi corect ca ace~tia s5 aibii la dispozifie un limp cel pu$n comparabil cu cel al celor dinaintea lor, inainte de a li se face reprogud? Nu suntem siguri cii prelunpea la i n h t a acestui timp de grace ti va indemna la acfiuni concrete, dar avem motive s5 credem cP cel pu$n unii dmtre actualii lideri ai comunit'b* baptistc sunt conptienP de nevoia unei acpuni coerente si articulate teologic cu privire la aceastii chestiune controversat5.

Dat'b &nd inacfiunea oficial'b a fostei gi a actualei conduceri a Uniunii baptiste, inqativa &scu@or despre deconspirare a fos~ luatii fie de tineri istorici resentimentari, probabil bine intenfiona!i (degi asta numai Dumnezeu gtie cu sigurantii), dar lipsifi adesea dr

mice competentii profesionalii in domeniul lucrului h arhve, fie de divergi bloggeri, care discutii pasional gi justigar despre o problcmii a ciirei complexitate, de cele mai multe ori, le depiigegte in mod evident competengele. Se pare cii, din piicate, acestea ne sunt lirnitele.

liecent, un prieten din alt5 confesiune mii intreba uimit de cc noi, evanghelicii, ne spzliim rufele in public. De ce, intreba el, n-am creat la nivelul confesiunilor noastre instan!e competente care sii abordeke aceast5 problem5 spinoasii. M-am scuzat spunindu-i c5 suntem o tra&$e recentZ 8i cii rnai avem incii multe dc invZ;at din rigoarea altora. Tocmai aceasta vom incerca sZ facem aici, analizind esemplul modului in care a abordat Biserica llomano-Catolicii din Polonia problema deconspiriirii colaboratorilor poli$ei secrete comuniste.

3. Lecpi istorice - modelul catolic polonez Conslliul episcopilor catolici polonezi a publicat la 25

xugust 2006 un Memorandum cu privire la colaborarea unor inembri ai clerului cu organele de secu~itate intre anii 1944-1989.8

Dintru hceput trebuie s5 remarciim faptul cii nici Biserica din Polonia nu s-a gr'bbit sii abordeze in mod public problema colaboriirii cu regimul comunist, sperind probabil, in mod naiv, c'b documentele care dovedesc triidarea unora dintre membrii clerului catolic polonez nu vor iegi prea curind la ivealii. Aceastii sperantZ s-a dovedit ins5 a fi degart5 gi, foqat2 de noua stare de lucruri,

'I'extul a fost publicat in h b a englezii pe site-ul Biroului de presii a1 (:onferin;ei Episcopale Catolice din Polonia, la adresa w~v\-v.episkopat.pl/?a=doku1nen~I(EP&doc2OOG825 0 - traducerea 1.o1nSneascii a textului poate f i giisitii la adresa de internet In~~~~:llw~w.catholica.ro/documente/index3.as~?id=644.

74 Dgnuy M2niis tireanu

Biserica a fost obligatii sii acfioneze. Ceea ce a g i Gcut, spre cinstea ei. Ar fi fost ins5 mult rnai in;elept d a d ar f i ficut-o hainte de izbucnirea scandalului care a condus in cele din urmii la dernisia Arhiepiscopului Vargoviei. Documentul trece de asemenea sub tiicere c i faptul colabora@onismului clericilor era o realitate arhicunoscutii g i nu o surprizg a perioadei postcomuniste.

Introducerea acestui document este dominatii, in opinia noastr:ii, de o incercare - destul de inabilii de altfel - de a salva onoarea Bisericii poloneze piitatii de colaborarea cu regimul comunist a unora dintre membrii clerului ei.

Dincolo de aceasta, gsirn ins2 in introducere citeva afirma$i de o importan~ii capitali pentru problema aflatii aici in discufie. Astfel, textul analizat afirmii cP ,,episcopii se hpotrivesc pe bun5 dreptate lustra$ei lipsite de principii clare, aceasta putind prejudicia grav pe mulg membri onegti ai clerului, persoanc consacrate gi credinciogi laic?'. Epi'scopii vorbesc chiar despre o ,,lustra@e siilbaticii" ce doming discursul unora dintre cei carc discutii problema in societatea polonezg. Dupii cum putem vedea, excesele in tratarea acestei probleme nu sunt o specialitatc romineascii, ci ele @n mai degrabi de natura urnan5 decZzut5.

Memorandumul subliniazg apoi, pe bung dreptate, c;i documentele din arhiva polipei secrete nu con* htregul adevir. Pentru cunoagterea adecvatii a acestuia este nevoie de coroborare:~ multor altor surse. Episcopii adaugi apoi cii acele documentc. con* rnai degrabii dovezile triidiirii celor care au colaborat c u

r e p u l , dar nu in egalii miisurii gi dovezile eroismului celor caw au rezistat la presiunile regitnului. ,,De cele rnai multe ori, astfel dc atitudini, adesea eroice, nu au niciun fel de documentare scrisii", spune documentul. Ne perrnitem sii fim de acord doar parpal C I I

I'roclamarea Cuvdntuluilui Dumnezeu 75

;iccasd aser$une. Expenenfa noastrii cu documentele Securitii@, oricdt de limitatii este ea, ne face sii credem cii dovezile eroismului cxisti, in mod implicit, in documentele poli$ei secrete, pentru cei care au ochi sii le vadii.

Textul memorandumului subliniazg apoi o nedreptate crasii care se face in &scup.de despre deconspirare, cliestiune care a fost discutatii gi h Rominia. Astfel, in vreme ce liderii partidului gi slujbagii organelor de represiune - cei rnai man vinovag pentru grozgvde petrecute sub regmu1 comunist, sunt scogi complet din discu$e g i se bucurii de pensii substan$ale, cei afla$ in centrul discuplor sunt colaboratorii lor, care, h ordinea drepti$i absolute, ar trebui considerafi a fi primele victime ale acestora. Desigur, nu este vorba de nigte victime inocente, ci de nigte victirne care au devenit apoi ei ingigi, la rhndul lor, cd2.

Dacii dorim sii abordgm chestiunea in mod corect, atunci vinovZ$a responsabililor comunigti in chestiunea colabora$onismului ar trebui pus5 dm nou pe tapet, cu toat5 seriozitatea. Din piicate, contextul ideologic g i politic contemporan, dominat de stingismul cu o r i p sau simpatii neomarxiste, nu este propice unui asemenea act de dreptate. Astizi putem demoniza firii probleme gi pe bung dreptate nazismul, dar a pune semnul egal intre acesta g i comunism echivaleazii pentru europeanul de rind cu solidarizarea noastrii cu imperiahsmul gi antisemitismul. Aga hind, ne indoim cii discu9a despre vinoviiga responsabililor comunigti va reveni curhd pe Ggagul normalit8fii. De aceea va trebui sii co redm ceea ce putem, in propria ogradl, lHsBnd ca istoria sii corecteze ceea ce acum nu putem atinge. Ovicum ar fi hsii, putem fi siguri c i aceste vinoviiji~ nu vor fi trecute cu vederea la marea judecatii.

0 alti afirmape important5 a memorandumului este aceea c5 ,,Biserica se hpotrivegte dului intr-un mod evanghelic, care nu dlstruge demnitatea altuia". Aceasta insearnni c i pentru rezolvarea problemelor trecutului, Biserica nu se poate folosi de ,,rHzbunare, de revangi, ori de injosirea omului, chiar dac5 este vorba de un om p5c5tosn, adici de un colaboraponist. Acesta este un adevir pe care justi$arii deconspiririi din Rominia il uit5 cu foarte mare yi vinovati ugurinfi. in acelagi timp, solupa sugerat5 de c5tre episcopii catolici polonezi la problema trecutului este uila intreit5: mirturisire, ispigire, ~i restitupc. Daci nu am rimdne decdt la aceste trei sugestii Qi tot am avea in modul cel mai serios de lucru la problem5 deconspir5rii.

Finalul introducerii la accst tcxt a h m 5 c5 evaluarea faptelor de colaborare nu echivaleazi cu o sentinfii, respectiv cu punerea unui verdict final pentru o anume persoang. Evaluarea, absolut necesar5 pentru rezolvarea problemelor complexe ale colaboriirii, ar trebui s i fie mai degrabii o chemare la pochf5 . Ne- am permite s5 sugedm h acest punct cii reaharea acestui deziderat este posibili numai daci cel evaluat este tratat cu demnitatea pe care o merit2 orice hinfi umani. Altfel, recursul la sentince devine inevitabil, oricit am pretinde noi c5 facem altceva.

Prima secpune principal5 din corpul textului analizeaz5 cu seriozitate contextul istoric concret in care au avut loc faptele, precum yi acela in care sunt ele evaluate, ambele jucdnd un rol important in acest proces. Episcopii afirm5 c i acesta a fost esenpalmente un timp de persecugie pentru Biserici, in care ,,fiecare membru a1 clerului, in misur5 mai mare sau mai rnici, era $nut sub observa$e de autoritip sau chiar impins spre colaborare"

clamarea Cuvdntului lui Dumnezeu 77

:i acest fapt nu trebuie uitat de nicio analiz5 corecti a ... ..~bora$ionismului.

Memorandumul soliciti, pe buns dreptate, societ5$i c i d e Cil, alituri de tridarea colabora$onigtdor, s5 fie recunoscut gi c:roismul celor care au rezistat, uneori cu prep1 vie@ lor, la l)resiunile ~i persecuye regunului comunist. 0 chemare sirnilari I:k responsabilitate este adresat5 rnai thrziu in text de episcopi citre cci din media. Se poate obse~va ins5 din textul analizat c5 episcopii nu-gi fac multe iluzii in privinfa unui tratament corect din partea 1.1t2ei societiip cu incha@ seculariste gi anticlericale. De aceea ei se intoxc spre Biserica inssyi, incercdnd s-o mobilizeze pentru pilstrarea memoriei rezistentei la comunism. Astfel, spune textul Memorandumului,

amintirca eroilor acelor tirnpuri gi prepirea compoaHrii lor

cste nccesara pentru cintjrirea intregii situa$i, aga cum exista

ea atunci. Este o indatoilre stringent5, care revine fiecgrei

cparli. Fiecare igi are eroii s&, gi documentele pHstrate

furnizeazH mult material necesar pentru a se arata pe deplin

eroismul lor. Crcdinciogii agteaptii ca Biserica sH, aducii la

lu-Zi viafa acestor eroi. Este sarcina Bisericii pi una dintre

cele mai importante dirnensiuni ale vestirii de catre ea a

^unplr5$ei lui Dumnezeu pe plmint.

Aceast5 analiz5 a contextului se incheie cu afirmapa c5 nici ~ioi, gi nici m5car cei vinova$, ci numai Dumnezeu, poate evalua 711 mod absolut corect *mprejudrile g i motivafle celor care au (:olaborat cu regimul comunist. Cu alte cuvinte, avem aici o :~l.cn$onare solemn; cu privire la lirnitele oricirei judeci9 urnane, oricdt de obiectivii ar incerca aceasta s i fie. Judecata suprem5 gi

I 'roclamarea Cuvintului lui Dumnezeu 7 9

cump5na dreapt5 se afl5 doar h mina lui Dumnezeu gi el, slav5 Domnului, n-o dii in mha niciunuia dintre noi.

Sec$unea central5 a Memorandumului discutii problema evaluiirii morale gi religioase a colabora~onismului. Iat5 principiile generale sugerate de episcopii polonezi in tratarea acestei probleme:

Principiul fundamental in evaluarea acestui fenomen este acela c5 ,,colaborarea congtient5 gi voluntar5 cu dugmanii Bisericii gi ai religiei este un p5caty', acesta hind intotdeauna una p5cat public, pentru sirnplul motiv cii el era cunoscut lucr5torilor serviuilor de Securitate.

Episcopii polonezi sugereaz5 urmgtoarele papte criterii de evaluate a colabora~ionismul~~; care sunt demne de aten$a noastr5 gi pe care le vom prezenta f55 comentarii din partea noastr5, deoarece socotim c5 sunt extrem de relevante ca atare pentru situaGa dm Rominia:

gradul de responsabilitate pentru colaborare

Acesta implic5, h primul rind obiectul acgunii, adic5 ce anume se urmgregte prin acea acGune. In dela+une, ace1 obiect este htotdeauna riiu! Din acest motiv dela+unea nu poate fi justificatii niciodad. Niciodat5 nu este permis s i se urmHreasc5 un bine prin comiterea r5ului, pentru c5 scopul bun nu sfinfegte rnijloacele.

angajamentul

Exist5 colaboratori care au semnat yi colaboratori care n-au semnat un asemenea act; ,,simpla semnare a angajamentului de colaborare, afirmii episcopii polonezi, indrferent de cauze gi motive, este p5cat.

importan fa delatiunii ~i numa'rul informafiilor transmise I

ma'rimea ra'ului cauzat de aceasta' colaborare

Degi orice colaborare cu dugmanii Bisericii este rea, totugi 11u orice ac$une a colaboratorului trebuie s5 f i fost rea h efectele ci; uneori aceasta a putut fi folosit5 spre binele altora. Unii colaboratori au rezolvat in mod pozitiv problemele altora pentru ci au avut aceasti posibilitate, iar aceasta trebuie de asemenea s5 se reflecte in evaluarea activitifii lor. Totugi binele de acest fel nu poate niciodat5 s5 indreptiiteasc5 pe deplin pe acela care s-a hot5r;t s5 colaboreae ... Un halt grad de infarnie 1-a avut t.ispinduea de materiale hpotriva Bisericii, furnizate de serviciul Je securitate, degi, cu siguranf5, astfel de fapte au privit un grup pu$n numeros de persoane.

9 motivul ~i scopul care au determinat pe cineva s5 semneze angajament de colaborare

Unii au s5vkgit-o din dorinfa de a face caned sau de a cdgtiga bani. Alpi, sub influeqa gantajului, adic5 de team5. Motivul nu justifick dar are influenla lui in evaluarea moral5 global; a faptei. Sunt oameni slabi, care nu au fost in stare s5 se impotriveascii, mai ales atunci cind sl5biciunile lor erau cunoscute lucr5torilor serviciilor de securitate. Acest tip de colaboratori merit5 o compasiune suplirnentar5, pentru c5 ei au tr%t neincetat in atrnosfera fricii.

durata colaborririi

Pntr-un fel trebuie evaluat acela care a colaborat timp de critew bni, gi altfel acela care a colaborat timp de mule ani. fntr-m fel acela care s-a retras singur, lucru care a fost consemnat chiar de c5tre servicii sau a fost semnat de el cu propria min5; gi altfel acela care pin5 ast5zi se ap5r5 in continuare cu rninciuna cii nu a colaborat. Si iarggi, in alt fel trebuie evalua$ aceia care au trecut la

ispi~irea pncatelor lor, gi altfel aceia care s-au miindrit cu relaplle pe care le aveau.

frecvenfa contactelor ciit 8i gradul de familiaritate a1 colaboratorilor cu functionarii Securita'$i

Se gde c2 pentru serviciile de Securitate, contactele cu. membrii clerului, rnai ales contactele prietenegd, constituiau o ocazie de a cundagte rnai indeaproape nu numai persoana respectivului cleric, ci g i de a ob$ne prin intermediul lui informapi despre alpi, creind g i posibilitatea supunerii clericului la o manipulare ptitii.

fn aceastH sec$une a textului se rnai face o evaluare extrem de important2 pentru infelegerea nahlrii dabolice a colabornrii cu rcgimul comunist. Astfel, spun autorii Memorandumului:

Organele de Securitate, h ciuda aparen~elor, nu erau

interesate numai de in£orma$.de care le erau transmise, ci dc

a lega conptiing celui care a semnat colaborarea cu ei. El nu

trebuia s% transmit: nicio informage; era. suficient c%-gi ducea

viap cu constiinp tr%d%rii pe care o siivivhrgise semnHnd

,,contractul de colaborare" cu autorit%@e care distrugeau

valode rekoase pi morale.

Ultima parte a textului Memorandumului este dedcatl prezentiirii procesului extrem de important a1 recupernni gi indreptirii celui vinovat, care este scopul insu~i a1 procesului de deconspirare: Pagii sugera$ de episcopi pentru acest proces sunt urmiitorii:

cel vinovat trebuie sa' recunoasca' de buna'voie pa'catul L Lip lm' Dumnezeu ngi a conngtiinfei proprii. Trebuie de asemcnea sa' o faca' f a 9 de cei c;iiora le-a ficut rtiu

I 't.oclamarea Cuvintului lui Dumnezeu 8 1

colaboratorul trebuie sa' le ceara' iertare celor caora le- a ficut ra'u, acest lucru se poate realiza ?n mod individual, dar daca r2ul a fost &cut in cadrul unui anurnit grup, atunci aceasta miirturisire trebuie sli o f ad in public, in faia acelui

P P cel vinovat de colaborare este obLigat sa' repare ra'ul Gcut, at2t fn dmensiunea lui materiala', daca' din cauza lui a.$tii au suferit pierderi, c2t mai ales fi drinensiunea l z z i spiritualg aceasta privegte inclusiv repara$a rlului clevetirii Si a1 calomniei

(Am trecut cu vederea aici celelalte elemente ale procesului (lc recuperare care nu sunt compatibile cu tradi$a evanghelici.)

Memorandumul se incheie subhiind c i chestiunea colabora$onismului este o problem5 a Bisericii, ca organism cclesial unitar, in ansamblul ei. Astfel, conchid autorii textului,

Chestiunea membrilor clerului care au colaborat cu

autoritiiple ostile Bisericii g i religiei nu este numai o chestiune

individual%, nici doar o chestiune a cHtorva clerici care au

acceptat diferite forme de colaborxre, ci privegte intreaga

Bisericg Catolicl dm Polonia, atit clend, cit pi laicii. Aceasta

are o dimensiune public% gi, prin efectele sale, ne privegte

htr-o oarecare m%sur% pe fiecare dintre noi. Ea dezviiluie

unul dintre p%catele care au ranit adHnc Biserica. Pgcatul

trebuie condamnat, dar p%c%togii trebuie primi$ in spiritul

dragostei iert%toare. Dumnezeu nu vrea moartea p%ciitosului,

ci ca el s% se intoarc5 ~i sii fie viu (cf. Ezec. 18:23). Biserica

nu vrea moartea p%c%tosului, pentru c% tog cei care f o r m h

Biserica aici pe p%mBnt, c%dem gi avem nevoie ,de mdostivire.

82 DPnug MPniistireanu

in acest text complex gi oarecum inegal, avem totugi un exemplu de angajare serioasii in problema colaborafionismului cu regimul comunist a unei biserid care funcponeazii in contextul postcomunist. Desigur, modelul nu este perfect, dar el este la o distan~ii colosal5, ca rigoare $ consistengP, in raport cu incerciirile, cel rnai adesea morale gi lipsite de competenf5, iniaate de evanghelicii romdni, in abordarea acestei complicate probleme, care a devenit o piatrii grea de incercare pentru bisericile noastre ?n Gerioada de dup5 1989.

lati, in rezumat, cdteva dmae lecfiile pe care le putem inviip dtn modelul polonez:

ascunderea adeviirdui nupoate dura la infinit - cu cdt problema colaborayionismului cu regmul comunist este tratatii rnai devreme, cu at2it rnai corect5 gi rnai profundii va fi rezolvarea eS trecerea dmpului nu rezolvti niciodat; lucrurile, ci doar le complicii rezolvarea

colaborapbnismul solicit2 asurnarea vinovZ$iei at& la nivel individual - a celor care au colaborat ?n mod explicity c$t 9i la nivel institufional- ca un egec moral a1 Bisericii in ansamblul ei - acesta este un lucru pe care il uitP cu uguringii cei care vorbesc cu atdta uguriitate astiial despre deconspirare

pentru fnfelegerea pi evaluarea corectii a faptului colabor2rii este necesar2 .cunoapterea ciir mil;

complet2 a faptelor - aceasta implic5 m5rturiile tuturo~ p5rfilor implicate gi ale unor martori la evenimentc. documentele emise de instituple de stat, dar ~i de bisericii. cunoagterea p r o b d i i a contextului etc.

Proclamarea Cuv8n tului lui Dumnezeu 83

abordarea adecvat2 a problemei colabor2riipresupune o solida' fundamentare bibIic2, teoIogic2 g i istoflflc2 a acestui fenomen complex - bunele inten+ sunt necesare gi de apreciat, dar ele uebuie dublate de competent2 gi rigoare profesionalii, pentt-u c2 riscul de a caca in picioare con;;tiin$e gi de a crea nedreptgti chiar mai mari decit colabora$onismul insugi sunt enorme

Biseria are chemarea profetr'ca' de a oferi societvi seculare un exemplu de reconciliere g i recuperare a celor vinova,ti de coolaborafionism

Bisedca este chemata' s2 ac,tioneze cu smerenie gi compsiune ill abordaea acestei probleme grave pentru w'afa comutuUtUt~tii creptine - ea trebuie $5 fie congtientg cP numai Dumnezeu este calificat s5 emit5 sentinfele finale cu privire la motiva@e gi gravitates vinoviX$ei celor care au colaborat cu autoriti$le comuniste

conform eticii fmpPrii$ei, nu etichetarea pi pedepsirea celor pa'ca'top4 ci recuperarea _Sl' reconcilierea &nee victime pi colaboraton' reprezintii scopul suprem al procesului de deconspirare.9

'' Pentru a fi corecg trebuie sii spunem c5 gradd de colaborare cu r e g d comunist a Bisericii Catolice din Polonia este infinit rnai rnic decit acela a1 1)apdytiIor polonezi, care au luat foarte devreme la Inceputul r e p u l u i comunist decizia - absolut iresponsabila y i comparabl;i doar cu c~olabora$onismul bisericii luterane din Germania cu regirnul nazist - de a volabora intens cu r e p u l comunist impotriva ,,du~manului comun", c*atolicismul. Cu ru~ine trebuie s5 spunem cii nu cunoaTtem ca bisericile llapdste din Polonia sa: fi inmt incii htr-un proces de pocjjn;ii colectiva: 1)[-11m acest act de trzdare care a adus atita blam cauzei lui Cristos in Polonia.

84 D % n u ~ Miiniisiireanu

4. Proclamarea public5 a Cuviintului ca instrument de reconciliere eclesial5

Deosebinle intre modul in care catolicii yi evanghelicii concep Biserica, atit En plan local, cdt $ h plan universal sunt, desigur, majore. De aceea, o transpunere automat5 a soluplor deconspiriirii dm spapul catolic c5tre cel evanghelic nu este nici posibil ~i nici de dorit.

Aceasta nu inseamnii c5 nu avem de invi~at o mul$me de lucruri de la catolici in aceast5 chestiune. De fapt, putem spune c i multele dintre principde propuse de textul analizat mai pot aplicate ~i in medul evanghelic, cu o necesarii adaptare contextual%.

fn cele ce urmeaz;, vrem s5 ne a p l e c b asupra unei solu$i care poate fi aplicatii, credem noi cu foarte mult folos, aliituri de altele, ?n abordarea problemelor create in comunitatea eclesialii local5 de colaborarea unora dmtre-membrii comuniti$i cu regunul comunis t.

Una dintre caractenstice identitare ale evanghelicilor este centralitatea Cuvintului lui Dumnezeu, mai ales a Cuvdntului predicat, pentru vista Bisericii. Dati fiind importanfa proclam5rii publice a Cuvintului lui Durnnezeu in bisericile evanghelice, consider5m c i un program de predicare a Cuvintului care s5 abordeze in mod biblic, sistematic, Pnridiicinat istoric ~i pastoral problematica colabora$onismului ar putea constitui temelia unui proces de reconciliere h u e victime ~i cei vinovap de persecutarea lor, h cadrul comunitiiplor eclesiale locale. Aceast; centrare a reconcdierii pe contextul biserioi locale este cu atlt mai relevant5 in condple in care modelul congegafional de guvernare a bisericii este cel care dominii mediul evanghelic rominesc.

Proclamarea Cuvintului lui Durnnezeu 85

Desigur, inigativele lansate la nivelul uniunilor centrale ale acestor confesiuni pot fi folositoare. Atita vreme ins5 ciit soluwe propuse nu sunt adoptate cu convingere Qi nu sunt aplicate in mod consecvent la nivelul bisericilor locale - prin deconspirarea colaboratorilor Securit;i@, c&np de rigoare ~i restaurarea necesad a acestora in comunitatea localH, nu vom putea e-xperimenta reconcilierca pe care o a~tept5m in cornuniti?$le noastre.

Poate c5 soluea propus5 de noi aici pare simplistii in raport cu complexitatea problemei, despre care am dscutat deja dm atitea perspective. $i totupi, dacii suntem cu adeviirat evanghelici, nu putem decit s;i credem cu tiide in puterea yi autoritatea Cuvintului lui Dumnezeu, despre care profetul Isaia spune cii ,,nu se va intoarce inapoi Gr5 rod".

Reconcilierea adevgrat5 intre victime ~i c5lii.i nu se poate realina decit atunci cind Duhul Domnului creeazii convingere in cei care au piiciituit Qi, In egali miisud, dii h a d iert5rii in cei ciirora li s-a greyit.

Cuv2ntul este ,,sabia Duhului", un ,,leu care se poate apiira singur" cum spunea Spurgeon. Sal eliberiim deci acest leu pe clmpia reconcilierii ~i vom vedea minude pe care nic.iun fel de abordare omeneasci nu le poate realiza.

5. Concluzii Iatii, pe scurt, citeva dintre concluziile care se irnpun la

cap5tul acestui demers: Biserica este chematii s5 fie o cornunitate a reconcilierii, cu Dumnezeu yi intre oameni

Responsabilitatea gi chemarea nobil5 a Bisericii este dc ;I

proclama reconcilierea care a devenit posibili prin jertfa lui Cristos la Golgota

Traumele care dornina contextul postcomunist reclarn;~ necesitatea reconcilierii in bisericile noastre

Biserica are datoria de a se implica in lucrarea dc reconcdiere, pe m5sura harului dat ei de Dumnezeu

Proclamarea, prin puterea Duhului, a Cuvhntul 1111

Dumnezeu ca rispuns la problematica colabora$onismul~ I I

poate fi un puternic agent de reconchere in comunitl!ilc. eclesiale evanghelice

Acest lucru se poate realiza ins5 numai dac5 credem C I I

adevirat in puterea de convingere, de regenerare gi dc, transformatoare a viegor noastre, prin Cuvintul 1111 Dumnezeu

I I 'l,*tr)??za anul X nr. 1 (2008) 87-1 121

LECTURILE BIBLICE DIN CADRUL SF. LITURGHII f N CRE!$TINISMUL ORIENTAL

4

Lector univ. dr. Ilie Melniciuc-Puic5

Biblia e un element esen$al al vie* duhovnicegti ortodoxe fiindamentul pe care s-a edificat htt-eaga tradqie Liturgic5.

I .c-c.tura ei igi g5segte in chip cu totul firesc locul in slujbele I I~~~n~~ezeiegti, nu numai pentru ci? odinioari? constituia singurul lor I olllinut, dar gi pentru d , fie public5 sau privatg, lectura Bibliei e I I lc.r.cu eclezial5, deci liturgici. Aga cum scrie Paul Evdokimov: , , I I I I rcaga Biseric5 citegte Scriptura prin mine, impreun5 cu mine"'.

Potrivit Sfintului Ioan Hrisostom, lectura Bibliei este ,,o I 1111vorbire cu Dumnezeu"' gi prin acest fapt ea oferg tuturor I 1 9 1 1 cc o practici o mhngiiere duhovniceasc5 @araklesis). ' 1 4 lil)tura, afirmi el, e un adevirat rai a1 desfit$rilor, superior $i - 111c.li1-abil celui dm&, c5ci Dumnezeu nu 1-a sgdit pe acesta pe ~ ' ~ ~ l ~ ~ i n t , ci in sufletele credinciogilor. fntr-o alt5 ornilie, Sfintul I J 1.111 I I~isostom declal-2:

,,Citirea Scripturii risipegte intristarea gi insuflefegte I ~ . ~ , ( ~ l i ; i ... E un leac duhovnicesc, un farmec negriiit gi durnnezeiesc,

~ . i ~ o r a1 patimilor. Cici ea smulge spinii picatelor, cur2g2 (11, r3spbndegte s5minfa evlaviei gi face s5 se coac5 rodul"3.

Tirnitele cercetirii de faj5 sunt cauzate pe de o parte de 111 cregtin (deoarece vom face referire mai ales la cre.pinismu1

a,vtlokiinov, Prbzcz)es de IJhemeneutigt/e orthodoxe, Contacts 138 (1987), p. I \ ' I

* I 1 1 ):In I-Irisostom, Om& .h FapteLe Apostohhr 2, PG 51,90, trad. proprie. 1 1 1 1 - I I I , Onlilia 2 fa Psalmul48, PG 55, 513, apud Makarios Simonopetritul,

1 ~ . ~ l ~ / ~ i l o ~ p l i c a t , Ed. Deisis, Sibiu, 2000, p. 145.