cunoastereapsihopedagocicaacopilului

7/24/2019 cunoastereapsihopedagocicaacopilului

http://slidepdf.com/reader/full/cunoastereapsihopedagocicaacopilului 1/3

Cunoaşterea personalităţii elevului

Fiecare profesor sau învăţător trebuie să se orienteze în activitatea de cunoaştere aelevilor săi după:1. Cum poate dobândi cunoştinţele necesare şi relevante referitoare la capacităţileelevilor săi?2. Care sunt cunoştinţele de care are nevoie?. !acă dispune de aceste cunoştinţe" ce fel de decizii poate lua în procesul deînvăţământ?

# $ames %&e'" 1()*+

A. Cum poate dobândi cadrul didactic cunoştinţele necesare şirelevante referitoare la capacităţile elevilor săi?

Înainte de intrarea copilului în clasa I învăţătorul are un prim contact cu acesta, fie că areloc în şcoală, atunci când preşcolarii vin în vizită împreună cu părinţii sau educatoarea, fie îngrădiniţele pe care aceştia le frecventează. Desigur că prima impresie conduce la distorsiuni dar se stabileşte o bază pentru viitoarele interacţiuni. Pentru micuţii şi părinţii acestora, de multe ori

prima impresie este otărâtoare. !i vor îndrăgi sau nu, vor accepta mai uşor viitoarele provocărisau îşi vor înfrânge temerile datorită modului cum s"a prezentat #învăţătoarea$ la acest #e%amen$.Pentru omul obişnuit funcţionează din plin psihologia simţului comun.

&adrul didactic, ca şi profesionist, nu are voie însă să facă asemenea greşeli. !%istă omultitudine de metode de cunoaştere psiopedagogică a persoanei. &eea ce ni se cere fiecăruiadintre noi este'

" cunoaşterea acestora, a modalităţilor ştiinţifice de aplicare, avanta(ele şi limitelefiecăreia)

" factori ce pot distorsiona rezultatele obţinute în urma aplicării unei metode decunoaştere)

" limitarea dacă nu se poate aniilarea influenţei lor)" verificarea fiecărei informaţii despre personalitatea elevilor prin mai multe metode de

cunoaştere)" conştientizarea necesităţii practice, vitale pot spune, a cunoaşterii psiopedagogice a

copilului.*etodele ce ne stau la dispoziţie sunt diverse'" observaţia ce permite un contact direct, neimplicarea cadrului didactic, înregistrarea

faptică a unor comportamente, datele culese fiind calitative)" convorbirea, ancheta prin chestionar sau interviu sunt metode care presupun contactul

direct, interogarea pe baza unui scenariu şi care conduc, de cele mai multe ori, la obţinerea unor date cantitative)

" anamneza sau metoda biografică, oferă datele factuale, concrete' vârstă, gen,componenţa familiei, profesiunea părinţilor, condiţii oferite de mediul familial, starea de sănătate,dezvoltare fizică, rezultate la învăţătură.

" prin analiza produselor elevilor realizăm de fapt o analiză de conţinut, descoperiminformaţii relevante referitoare la capacităţile elevilor, datele obţinute fiind tot calitative.

+neori realizăm unele experimente psihopedagogice, dar numai sub îndrumarea unui

specialist, e%perimentele realizate de cadrele didactice urmărind în cea mai mare parte, aspecteale didacticii aplicate. lte metode, cum ar fi cele psihometrice şi sociometrice, sunt utilizate despecialişii în domeniu.



B. Care sunt cunoştinţele de care are nevoie cadrul didactic? Dacădispune de aceste cunoştinţe, ce fel de decizii poate lua în procesul de învăţământ?

Programa de specialitate prevede trei mari grupe de date, informaţii ce ne interesează.cestea sunt'

" date generale despre elev' biografice, mediu, starea sănătăţii, parametrii dezvoltării

fizice)" aspecte privind activitatea şi conduita elevului ' nivelul aciziţiilor -informaţii,

capacităţi, stilul de muncă intelectuală, atitudinea faţă de învăţare, comportamente relaţionare încolectiv)

" trăsături de personalitate' particularităţi ale proceselor cognitive, interese, aptitudini,trăsături de temperament şi caracter.Dacă analizăm cu atenţie clasificarea de mai sus observăm că de fapt urmărim identificareafactorilor ce pot influenţa dezvoltarea multidimensională a copilului. /pecialiştii nu au pututstabili cu certitudine care dintre aceşti factori -ereditate, mediu, educaţie are o ponderesemnificativ mai mare, cert este că niciunul nu trebuie negli(at.

&onform teoriei handicapului sociocultural , inegalităţile ce ţin de tipul de familie,climatul afectiv, stilul educaţional şi nivelul cultural familial, situaţie economică, statutul

profesional al părinţilor reprezintă cauza ma(oră a diferenţierii traiectoriei şcolare. Învăţătorulidentifică foarte bine aceste aspecte şi se străduieşte să compenseze lipsurile în numele ideiimăreţe, aceea de egalitate a şanselor. De cele mai multe ori reuşeşte atrăgându"şi dragosteanecondiţionată a celui mic şi recunoştinţa ce"o va purta în suflet toată viaţa. Nimeni nu-şi uităniciodată învăţătorul .

0ivelul aciziţiilor copilului, atât în plan intelectual cât şi atitudinal" comportamental,realizate până la un moment dat are pentru orice cadru didactic valoare de diagnoză şi predicţie.1rice proiectare va porni de la date cunoscute în prealabil.

/pre e%emplu, nivelul dezvoltării inteligenţei -conform teoriei lui Piaget determinăgradul şi calitatea învăţării. /tructura intelectuală trasează limite pentru posibilele interacţiunidintre copil şi mediu, aceste limite afectând ritmul învăţării şi implicit al dezvoltării copilului. 2ace ne a(ută să cunoaştem aceste date3 Pentru adaptarea conţinuturilor învăţării la particularităţilespecifice vârstei şi cele individuale, alegerea strategiilor didactice, realizarea diferenţiată ainstruirii, pentru a propune şi derula cu micuţii fie programe de ameliorare, fie de dezvoltare.

avid !usubel consideră că randamentul elevului în activitatea de învăţare, capacitatea sade a face faţă cerinţelor instructiv" educative sunt strâns legate de o anumită stare de pregătire.ceastă stare este dependentă de maturitatea cognitivă generală a individului cât şi deinstruirea anterioară. vând aceste informaţii fiecare învăţător îşi articulează la ele conţinuturi,strategii, standarde, decide tipul de &D4 utilizat -aprofundat, e%tins.

Dimpotrivă, după "îgots#i , capacităţile de învăţare ale unui copil, nu trebuie confundatecu nivelul cognitiv pe care l"a atins la un moment dat. Întotdeauna va e%ista #un spaţiu potenţialde progres$, zonă a proximei dezvoltări . &onştientizare de către educator a zonei de dezvoltare

pro%imală constituie o premisă a zonei de potenţial progres.&opilul nu este totuşi o mică maşinărie, introdusă într"un sistem programat, ce acţionează

impecabil sub bageta unui diri(or. !l este o personalitate în devenire, reprezintă un materialmaleabil sub influenţa factorilor de mediu şi educaţionali care, ca orice fiinţă umană, are nevoi şitrebuinţe de deficienţă şi de creştere sau dezvoltare. *odelul ieraric al trebuinţelor umanerealizat de $aslo% are implicaţii deosebite pentru actul educaţional. !ducatorii trebuie săcunoască faptul că nu pot fi activate trebuinţele de ordin superior ale elevilor, precum trebuinţade a cunoaşte şi înţelege, trebuinţa de performanţă, realizare, dacă nu sunt satisfăcute trebuinţelede deficienţă. Pentru a învăţa bine, elevii trebuie, mai înţâi, să se simtă fizic confortabil -bine



alimentaţi şi odiniţi, să se simtă în siguranţă, rela%aţi, îndrăgiţi, apreciaţi şi să aibă o stimă desine ridicată. &rebuinţa de afiliere este mai pronunţată în perioada micii şcolarităţi, când elevii sestrăduiesc să obţină rezultate bune la învăţătură pentru a"şi mulţumi părinţii şi educatorii şi pentrua nu pierde aprobarea lor. În perioada pubertăţii şi adolescenţei, această trebuinţă scade înintensitate, reorientându"se în acelaşi timp de la părinţi spre colegii de aceeaşi vârstă. &rebuinţaafirmării puternice a eului este componenta dominantă a motivaţiei activităţii şcolare înadolescenţă, menţinându"se pe tot parcursul activităţii profesionale.

5răsăturile de personalitate ale copilului pot fi deduse cu a(utorul comportamentelor observabile ale acestuia. De un real folos îi este cadrului didactic cunoaşterea atribuirilor pe carele face copilul pentru a e%plica legătura de cauzalitate a propriilor comportamente. '. (eider şi

). *einer au cercetat aceste atribuiri a(ungând la următoarele concluzii'" atribuirile pot fi interne sau e%terne, având cauze stabile sau instabile)" nivelul stimei de sine determină tipul de atribuiri şi influenţează ma(or motivaţia

intrinsecă pentru învăţare.Prin convorbiri, aplicarea unor cestionare de autoevaluare putem identifica ce atribuiri

fac elevii pentru succesul sau eşecul şcolar şi în funcţie de acestea aplicăm strategiile specifice ce

conduc la creşterea stimei de sine şi motivarea elevilor pentru activitatea şcolară.&omportamentele copiilor pot avea mai multe semnificaţii. +nele pot fi dezvoltate pentrua semnala pur şi simplu prezenţa copilului. !ste un strigăt de a(utor. ltele izvorăsc, aşa cum ammai arătat, dintr"o trebuinţă, o deficienţă. !le ne oferă un permanent feed"bac6 atât de vital pentrudiri(area şi evaluarea învăţării.

Datele pe care le obţinem despre fiecare elev în parte reprezintă adevărate repere privindconduita viitoare a cadrului didactic. cesta trebuie să fie însă e%trem de atent ca informaţiile sănu determine anumite e%pectanţe nedorite, dezvoltarea unor comportamente în care să seregăsească clişee, tipare nedorite, stereotipuri. &e poate fi mai rău, ignorarea sau ironia,sarcasmul, indiferenţa sau eticetarea negativă3 7esponsabilitatea cadrului didactic este enormă.

În plin proces de formare a personalităţii, de identificare a /inelui, de interiorizarevalorilor culturale elevul ar putea fi sedus de unele modele #âde$ puse la dispoziţie de societate,implicit de cadrul didactic.

În concluzie, la întrebarea +ste bine sau nu ca profesorul să deţină ct mai multeinformaţii despre elevii săi răspunsul apare în mod firesc' +epinde ce face el cu acestea.

Bibliorafie!

8. llport " ,., -tructura şi dezvoltarea personalităţii, !.D.P., 9ucureşti, 8::8;. usubel, D., 7obinson, <., nvăţarea în şcoală. % întroducere în psi/olo0ia peda0o0ică,!.D.P., 9ucureşti, 8:=8

>. *uccielli, ., !icţionar al metodelor calitative în ştiinţele umane şi sociale, !d. Polirom,Iaşi, ;??;

@. 0icola, I., ratat de peda0o0ie şcolară, !d. ramis, 9ucureşti, ;???A. /ălăvăstru, D., si/olo0ia educaţiei, !d. Polirom, Iaşi, ;??@

cunoastereapsihopedagocicaacopilului

Documents