CODUL PENAL FRANCEZ

Traducere din limba francezãCARTEA I

Dispoziţii generaleTITLUL I

Despre legea penalãCAPITOLUL I: Principii generale

Articolul 111-1   Infracţiunile penale sunt clasificate, în funcţie de gravitatea lor, în crime, delicte şi contravenţii.

Articolul 111-2   Legea stabileşte crimele şi delictele şi fixeazã pedepsele aplicabile autorilor lor.   Regulamentul determinã contravenţiile şi fixeazã, în limitele şi dupã distincţiile stabilite prin lege, pedepsele aplicabile contravenienţilor.

Articolul 111-3   Nimeni nu poate fi pedepsit pentru o infracţiune sau pentru un delict ale cãrui elemente nu sunt definite prin lege, sau pentru o contravenţie ale cãrei elemente nu sunt definite prin regulament.   Nimeni nu poate fi pedepsit pentru o pedeapsã care nu este prevãzutã prin lege, dacã infracţiunea este o crimã sau un delict, sau prin regulament, dacã infracţiunea este o contravenţie.

Articolul 111-4   Legea penalã este de interpretare strictã.

Articolul 111-5   Instanţele penale sunt competente sã interpreteze actele administrative, de reglementare sau individuale şi sã aprecieze legalitatea lor atunci când de aceastã examinare depinde soluţionarea procesului penal care este supus atenţiei lor.

CAPITOLUL II : Despre aplicarea legii penale în timpArticolul 112-1

   Se pedepsesc numai faptele constitutive ale unei infracţiuni la data la care au fost comise.   Pot fi pronunţate numai pedepsele aplicabile din punct de vedere legal la aceeaşi datã.   Totuşi, dispoziţiile noi se aplicã la infracţiunile comise înainte de intrarea lor în vigoare şi fãrã sã fi avut loc o condamnare definitivã atunci când sunt mai puţin severe decât vechile dispoziţii.

Articolul 112-2(Legea nr. 2004-204 din 9 martie 2004 art. 72 III Monitorul Oficial din 10 martie 2004)

   Sunt aplicabile imediat la pedepsirea infracţiunilor comise înainte de intrarea lor în vigoare:   1. Legile ce ţin de competenţa şi organizarea judiciarã, dacã o sentinţã în fond nu a fost pronunţatã în primã instanţã;   2. Legile care stabilesc modalitãţile urmãrilor şi formelor procedurii;   3. Legile referitoare la regimul de executate şi de aplicare a pedepselor; totuşi, aceste legi, atunci când ar avea drept rezultat sã facã mai severe pedepsele pronunţate de hotãrârea de condamnare, nu sunt aplicabile decât condamnãrilor pronunţate pentru fapte comise dupã intrarea lor în vigoare;   4. Atunci când prescripţiile nu sunt admise, legile referitoare la prescripţia acţiunii publice şi la prescripţia pedepselor.

Articolul 112-3   Legile referitoare la natura şi la cazurile de deschidere a cãilor de recurs precum şi la termenele în care trebuie exercitate şi la calitatea persoanelor cãrora li se permite acest lucru, sunt aplicabile la recursurile depuse împotriva hotãrârilor pronunţate dupã intrarea lor în vigoare. Recursurile sunt supuse regulilor de formã în vigoare în ziua în care sunt exercitate.

Articolul 112-4   Aplicarea imediatã a legii noi este fãrã efect asupra valabilitãţii actelor îndeplinite conform legii vechi.

1

   Totuşi, pedeapsa înceteazã sã fie executatã când a fost pronunţatã pentru o faptã care, în temeiul unei legi posterioare judecãţii, nu mai are caracterul unei infracţiuni penale.

CAPITOLUL III : Despre aplicarea legii penale în spaţiuArticolul 113-1

   Pentru aplicarea prezentului capitol, teritoriul republicii include spaţiile maritim şi aerian care sunt legate de el.Secţiunea 1 : Despre infracţiunile comise sau considerate comise pe teritoriul republicii

Articolul 113-2   Legea penalã francezã este aplicabilã la infracţiunile comise pe teritoriul republicii.   Infracţiunea este consideratã comisã pe teritoriul republicii imediat ce una din faptele sale constitutive a avut loc pe acest teritoriu.

Articolul 113-3   Legea penalã francezã este aplicabilã la infracţiunile comise la bordul navelor sub pavilion francez, sau împotriva acestor nave, indiferent unde se gãsesc. Ea este singura aplicabilã la infracţiunile comise la bordul navelor marinei naţionale, sau împotriva acestor nave, indiferent unde se gãsesc.

Articolul 113-4   Legea penalã francezã este aplicabilã la infracţiunile comise la bordul aeronavelor înmatriculate în Franţa, sau împotriva acestor aeronave, indiferent unde se gãsesc. Ea este singura aplicabilã la infracţiunile comise la bordul aeronavelor militare franceze, sau împotriva acestor aeronave, indiferent unde se gãsesc.

Articolul 113-5   Legea penalã francezã este aplicabilã oricui s-a dovedit a fi vinovat pe teritoriul republicii, ca complice, de o crimã sau de un delict comis în strãinãtate dacã crima sau delictul este pedepsit în acelaşi timp de legea francezã şi de legea strãinã şi dacã a fost constatat printr-o sentinţã definitivã a instanţei strãine.

Capitolul 2 : Despre infracţiunile comise în afara teritoriului republiciiArticolul 113-6

   Legea penalã francezã este aplicabilã oricãrei crime comise de un francez în afara teritoriului republicii.   Ea este aplicabilã la delictele comise de francezi în afara teritoriului republicii dacã faptele sunt pedepsite de legislaţia ţãrii unde au fost comise.   Se aplicã prezentul articol chiar şi atunci când infractorul a obţinut naţionalitatea francezã dupã fapta ce îi este atribuitã.

Articolul 113-7   Legea penalã francezã este aplicabilã la orice crimã, precum şi la orice delict pedepsit cu închisoarea, comis de un francez sau de un strãin în afara teritoriului republicii atunci când victima este de naţionalitate francezã în momentul infracţiunii.

Articolul 113-8   În cazurile prevãzute de articolele 113-6 şi 113-7, urmãrirea delictelor nu poate fi efectuatã decât la cererea ministerului public. Ea trebuie sã fie precedatã de o plângere a victimei sau a celor îndreptãţiţi sau de o denunţare oficialã a autoritãţii ţãrii unde fapta a fost comisã.

Articolul 113-8-1(inclus de Legea nr. 2004-204 din 9 martie 2004 art. 19 Monitorul Oficial din 10 martie 2004)

   Sub rezerva aplicãrii articolelor de la 113-6 la 113-8, legea penalã francezã este de asemenea aplicabilã oricãrei crime sau oricãrui delict pedepsit cu cel puţin cinci ani de închisoare comis în afara teritoriului republicii de un strãin a cãrui extrãdate a fost refuzatã statului solicitant de autoritãţile franceze pe motiv cã fie fapta din cauza cãreia extrãdarea a fost cerutã este pedepsitã printr-o pedeapsã sau o mãsurã de siguranţã contrarã ordinii publice franceze, fie persoana cerutã ar fi fost judecatã în acel stat de un tribunal fãrã sã se asigure garanţiile fundamentale de procedurã şi de protecţie a drepturilor la apãrare, fie fapta reţinutã îmbracã forma infracţiunii politice.  Urmãrirea infracţiunilor menţionate la alineatul întâi nu poate fi efectuatã decât la cererea ministerului public. Ea trebuie sã fie precedatã de o denunţare oficialã transmisã de ministrul justiţiei al autoritãţii ţãrii unde fapta a fost comisã şi care a primit extrãdarea.

Articolul 113-9    În cazurile prevãzute de articolele 113-6 şi 113-7, nici-o urmãrire nu poate fi efectuatã împotriva unei persoane care justificã faptul cã a fost judecatã definitiv în strãinãtate pentru aceleaşi fapte şi, în caz de condamnare, cã pedeapsa a fost ispãşitã sau prescrisã.

Articolul 113-10(Legea nr. 2001-1168 din 11 decembrie 2001 art. 17 Monitorul Oficial din 12 decembrie 2001)

   Legea penalã francezã se aplicã la crimele şi delictele agravate de atingere a intereselor fundamentale ale naţiunii şi pedepsite de titlu I al cãrţii IV, la falsificarea şi la contrafacerea sigiliului de stat, a monezilor, a biletelor de bancã sau a titlurilor publice pedepsite de articolele 442-1, 442-2, 442-5, 442-15, 443-1 şi 444-1 şi la orice crimã sau delict împotriva agenţilor sau sediilor diplomatice sau consulare franceze, comis în afara teritoriului republicii.

2

Articolul 113-11(inclus de Legea nr. 92-1336 din 16 decembrie 1992 art. 340 Monitorul Oficial din 23 decembrie 1992 în

vigoare de la 1 martie 1994)   Sub rezerva dispoziţiilor articolului 113-9, legea penalã francezã este aplicabilã la crimele şi delictele comise la bordul sau împotriva aeronavelor neînmatriculate în Franţa:   1. Atunci când autorul sau victima este de naţionalitate francezã;   2. Atunci când aparatul aterizeazã în Franţa dupã crimã sau delict;   3. Atunci când aeronava a fost închiriatã fãrã echipaj unei persoane care are sediul principal al afacerii sale sau, în lipsã, reşedinţa sa permanentã pe teritoriul republicii.   În cazul prevãzut de punctul 1, naţionalitatea autorului sau a victimei infracţiunii este apreciatã conform articolelor 113-6, ultimul alineat, şi 113-7.

Articolul 113-12(inclus de Legea nr. 96-151 din 26 februarie 1996 art. 9 Monitorul Oficial din 27 februarie 1996)

   Legea penalã francezã este aplicabilã la infracţiunile comise dincolo de marea teritorialã, din momentul în care convenţiile internaţionale şi legea o prevãd.

CAPITOLUL I : Dispoziţii generaleArticolul 121-1

   Nimeni nu este responsabil penal decât pentru propria faptã.Articolul 121-2

(Legei nr. 2000-647 din 10 iulie 2000 art. 8 Monitorul Oficial din 11 iulie 2000)(Legea nr. 2004-204 din 9 martie 2004 art. 54 Monitorul Oficial din 10 martie 2004)

   Persoanele juridice, cu excepţia statului, sunt responsabile din punct de vedere penal, conform distincţiilor articolelor de la 121-4 la 121-7 şi în cazurile prevãzute de lege sau regulament, pentru infracţiunile comise, în profitul lor, prin organele sau reprezentanţii lor.   Totuşi, colectivitãţile teritoriale şi grupãrile lor nu sunt responsabile penal decât pentru infracţiunile comise în exercitarea activitãţilor susceptibile sã facã obiectul convenţiilor de delegare a serviciului public.   Rãspunderea penalã a persoanelor juridice nu o exclude pe cea a persoanelor fizice autori sau complici ale aceloraşi fapte, sub rezerva dispoziţiilor celui de-al patrulea alineat al articolului  121-3.   NOTĂ : Legea 2004-204 din 9 martie 2004 art. 207 IV : Termenii "şi în cazurile prevãzute de lege sau regulament" sunt eliminate începând din 31 decembrie 2005.

Articolul 121-3(Legea nr. 96-393 din 13 mai 1996 art. 1 Monitorul Oficial din 14 mai 1996)

(Legea nr. 2000-647 din 10 iulie 2000 art. 1 Monitorul Oficial din 11 iulie 2000)   Nu existã crimã sau delict fãrã intenţia de a-l comite.   Toruşi, atunci când legea prevede, existã un delict în caz de punere în pericol deliberatã a unei alte persoane.   Existã de asemenea un delict, atunci când legea o prevede, în cazul unei greşeli de imprudenţã, de neglijenţã sau de nerespectare a unei obligaţii de prudenţã sau de securitate prevãzutã de la lege sau de regulament, dacã se stabileşte cã autorul faptelor nu a fãcut demersurile normale ţinând cont, la nevoie, de natura misiunilor sau funcţiilor sale, de competenţele sale precum şi de puterea şi mijloacele de care dispunea.   În cazul prevãzut de alineatul precedent, persoanele fizice care nu au provocat direct paguba, dar care au creat sau au contribuit la crearea situaţiei care a permis realizarea pagubei sau care nu au luat mãsurile care permit sã o evite, sunt responsabili penal dacã s-a stabilit cã fie au încãlcat în mod clar deliberat o obligaţie specialã de prudenţã sau de securitate prevãzutã de lege sau regulament, fie au comis o greşealã caracteristicã şi care au expus pe altcineva la un risc de o gravitate deosebitã pe care nu-l puteau ignora.   Nu existã contravenţie în caz de forţã majorã.

Articolul 121-4   Este autor al infracţiunii persoana care:   1. Comite faptele incriminate;   2. Încearcã sã comitã o crimã sau, în cazurile prevãzute de lege, un delict.

Articolul 121-5   Tentativa este constituitã din momentul în care, manifestatã de un început al executãrii, nu a fost suspendadã sau nu şi-a pierdut efectul decît datoritã circumstanţelor independente de voinţa autorului sãu.

Articolul 121-6   Va fi pedepsit drept autor complicele infracţiunii, în sensul articolului 121-7.

Articolul 121-7   Este complice al unei crime sau al unui delict persoana care în mod conştient, prin ajutor sau asistenţã, a facilitat pregãtirea sau consumarea sa.   Este de asemenea complice persoana care prin cadou, promisiune, ameninţare, ordin, abuz de autoritate sau de putere a provocat o infracţiune sau a dat instrucţiuni pentru a o comite.

CAPITOLUL II : Destre cauzele de iresponsabilitate sau de atenuare a responsabilitãţii

3

Articolul 122-1   Nu este responsabilã penal persoana care suferea, în momentul faptelor, de o tulburare fizicã sau neuropsihicã ce i-au afectat discernãmântul sau controlul asupra acţiunilor sale.   Persoana care suferea, în momentul faptelor, de o tulburare fizicã sau neuropsihicã ce i-au afectat discernãmântul sau controlul asupra acţiunilor rãmâne pedepsibilã; totuşi, jurisdicţia ţine cont de aceastã circumstanţã atunci când stabileşte pedeapsa şi fixeazã regimul ei.

Articolul 122-2   Nu este responsabilã penal persoana care a acţionat sub imperiul unei forţe sau unei constrângeri cãreia nu i-a putut rezista.

Articolul 122-3   Nu este responsabilã penal persoana care demonstreazã cã a crezut, dintr-o eroare asupra dreptului pe care nu era în mãsurã sã-l evite, cã poate comite acţiunea în mod legitim.

Articolul 122-4   Nu este responsabilã penal persoana care a îndeplint o acţiune ordonatã sau autorizatã de dispoziţiile legislative sau regulamentare.   Nu este responsabilã penal persoana care îndeplineşte o acţiune comandatã de autoritatea legitimã, exceptând cazul în care aceastã acţiune este clar ilegalã.

Articolul 122-5   Nu este responsabilã penal persoana care, în faţa unei lovituri nejustificate împotriva ei sau altcuiva, îndeplineşte, în acelaşi timp, o acţiune ordonatã de nevoia de legitimã apãrare a ei sau a altcuiva, exceptând disproporţia dintre mijloacele de apãrare folosite şi gravitatea loviturii.    Nu este responsabilã penal persoana care, pentru a întrerupe executarea unei crime sau a unui delict împotriva unui bun, îndeplineşte o acţiune de apãrare, alta decât o omucidere voluntarã, atunci când aceastã acţiune este strict necesarã în scopul urmãrit din moment ce mijloacele folosite sunt proporţionale cu gravitatea infracţiunii.

Articolul 122-6   Se considerã cã a acţionat în legitimã apãrare cel care a îndeplinit acţiunea:   1. Pentru a respinge, pe timp de noapte, intrarea prin efracţie, violenţã sau şiretenie într-un loc locuit;   2. Pentru a se apãra împotriva autorilor furturilor sau jafurilor executate cu violenţã.

Articolul 122-7   Nu este responsabilã penal persoana care, în faţa unui pericol actual sau iminent care o ameninţã pe ea însãşi, pe altcineva sau un bun, îndeplineşte o acţiune necesarã salvãrii persoanei sau bunului, cu excepţia disproporţiei existente între mijloacele folosite şi gravitatea ameninţãrii.

Articolul 122-8(Legea nr. 2002-1138 din 9 septembrie 2002 art. 11 Monitorul Oficial din 10 septembrie 2002)

   Minorii capabili de discernãmânt sunt responsabili penal pentru crimele, delictele sau contravenţiile de care au fost recunoscuţi vinovaţi, în condiţii stabilite de o lege deosebitã care prevede mãsurile de protecţie, de asistenţã, de supraveghere şi de educaţie al cãror obiect îl pot constitui.   Aceastã lege stabileşte de asemenea sancţiunile educative care pot fi pronunţate împotriva minorilor de la 10 la 18 ani precum şi pedepsele la care pot fi condamnaţi minorii de la 13 la 18 ani, ţinând cont de atenuarea rãspunderii de care beneficiazã din cauza vârstei lor.

Subcapitolul 1: Despre pedepsele penaleArticolul 131-1

   Pedepsele penale de care sunt pasibile persoanele fizice sunt:   1. Închisoare penalã sau detenţie penalã pe viaţã;   2. Închisoare penalã sau detenţie penalã de maxim 30 de ani;   3. Închisoare penalã sau detenţie penalã de maxim 20 de ani;   4. Închisoare penalã sau detenţie penalã de maxim 15 ani.   Durata închisorii penale sau a detenţiei penale pe timp limitat este de minim 10 ani.

Articolul 131-2   Pedepsele cu închisoarea penalã sau cu detenţia penalã nu sunt exclusive faţã de o pedeapsã cu amenda şi una sau mai multe din pedepsele complementare prevãzute de articolul 131-10.

Subcapitolul 2 : Despre pedepsele corecţionaleArticolul 131-3

(Legea nr. 2004-204 din 9 martie 2004 art. 44 I Monitorul Oficial din 10 martie 2004 în vigoare de la 1 octombrie 2004)

Pedepsele corecţionale de care sunt pasibile persoanele fizice sunt :   1. Închisoarea;   2. Amenda;   3. Ziua-amendã;   4. Stagiul de civism;

4

   5. Munca în folosul comunitãţii;   6. Pedepsele privative sau restrictive ale drepturilor prevãzute de articolul 131-6 ;   7. Pedepsele complementare prevãzute de articolul 131-10.

Articolul 131-4(Legea nr. 2003-239 din 18 martie 2003 art. 48 Monitorul Oficial din 19 martie 2003)

Seria pedepselor cu închisoarea este urmãtoarea:   1. Maxim 10 ani;   2. Maxim şapte ani;   3. Maxim cinci ani;   4. Maxim trei ani;   5. Maxim doi ani;   6. Maxim un an;   7. Maxim şase luni;   8. Maxim douã luni.

Articolul 131-5(Ordonanţa nr. 2000-916 din 19 septembrie 2000 art. 3 Monitorul Oficial din 22 septembrie 2000 în vigoare de

la 1 ianuarie 2002)(Legea nr. 2004-204 din 9 martie 2004 art. 173 1 Monitorul Oficial din 10 martie 2004 în vigoare de la

1 ianuarie 2005)   Atunci când un delict este pedepsit cu o pedeapsã cu închisoarea, instanţa poate pronunţa o pedeapsã de zile-amendã constând pentru condamnat în plata la trezorerie a unei sume a cãrei cifre globale rezultã din stabilirea de cãtre judecãtor a unei contribuţii zilnice timp de un anumit numãr de zile. Suma fiecãrei zile-amendã este stabilitã ţinând cont de resursele şi de sarcinile infractorului; nu poate depãşi 1  000 euro. Numãrul de zile-amendã este stabilit ţinând cont de împrejurãrile infracţiunii; nu poate depãşi 360.

Articolul 131-5-1(inclus de Legea nr. 2004-204 din 9 martie 2004 art. 44 II Monitorul Oficial din 10 martie 2004 în vigoare de la

1 octombrie 2004)   Atunci când un delict este pedepsit cu o pedeapsã cu închisoarea, instanţa poate, în locul închisorii, sã dispunã ca condamnatul sã îndeplineascã un stagiu de civism, ale cãrei modalitãţi, duratã şi conţinut sunt stabilite prin decret în Consiliul de stat, şi care are drept obiect sã-i aminteascã valorile republicane de toleranţã şi de respect a demnitãţii umane pe care se bazeazã societatea. Instanţa precizeazã dacã acest stagiu, al cãrui cost nu-l poate depãşi pe acela al amenzilor contravenţionale din clasa a treia, trebuie sã fie fãcut pe cheltuiala condamnatului.  Aceastã pedeapsã nu poate fi pronunţatã împotriva infractorului care o refuzã sau nu este prezent la audiere.

Articolul 131-6(Legea nr. 92-1336 din 16 decembrie 1992 art. 341 şi 373 Monitorul Oficial din 23 decembrie 1992 în vigoare

de la 1 martie 1994)(Legea nr. 2003-495 din 12 iunie 2003 art. 5 I Monitorul Oficial din 13 iunie 2003)

(Legea nr. 2004-204 din 9 martie 2004 art. 44 V Monitorul Oficial din 10 martie 2004 în vigoare de la 1 octombrie 2004)

   Atunci când un delict este pedepsit cu o pedeapsã cu închisoarea, instanţa poate pronunţa, în locul încarcerãrii, una sau mai multe pedepse privative sau restrictive de libertate urmãtoare:   1. Suspendarea, pe o duratã de maxim cinci ani, permisului de conducere, aceastã suspendare putând fi limitatã, conform modalitãţilor stabilite prin decret în consiliul de stat, la conducerea în afara activitãţii profesionale; aceastã restricţie nu este totuşi posibilã în caz de delict pentru care suspendarea permisului de conducere, de care este pasibil cu titlu de pedeapsã complementarã, nu poate fi limitatã la conducerea în afara activitãţii profesionale;   2. Interdicţia de a conduce anumite vehicule timp de maxim cinci ani;   3. Anularea permisului de conducere cu interdicţia de a solicita eliberarea unui nou permis timp de maxim cinci ani;   4. Confiscarea unuia sau mai multor vehicule aparţinând condamnatului;   5. Blocarea, timp de maxim un an, a unuia sau mai multor vehicule aparţinând condamnatului, conform modalitãţilor stabilite prin decret în Consiliul de stat;   6. Interdicţia de a deţine sau de a purta, pe o duratã de maxim cinci ani, o armã supusã autorizãrii;   7. Confiscarea uneia sau mai multor arme al cãror proprietar este condamnatul sau de care dispune liber;   8. Retragerea permisului de vânãtoare cu interdicţia de a solicita eliberarea unui nou permis timp de maxim cinci ani;   9. Interdicţia timp de maxim cinci ani de a emite alte cecuri decât cele care permit retragerea de fonduri de cãtre trãgãtor la tras sau cele care sunt confirmate şi de a folosi cardurile de platã;   10. Confiscarea bunului care a servit sau a fost destinat sã comitã infracţiunea sau bunului care este produsul sãu. Totuşi, aceastã confiscare nu poate fi pronunţatã în materie de delict de presã;

5

   11. Interdicţia timp de maxim cinci ani de a practica o activitate profesionalã sau socialã imediat ce facilitãţile pe care le obţine aceastã activitate au fost folosite în mod conştient pentru a pregãti sau a comite infracţiunea. Aceastã interdicţie nu este totuşi aplicabilã exercitãrii unui mandat electiv sau a rãspunderilor sindicale. Ea nu este aplicabilã nici în materie de delict de presã;   12. Interdicţia, timp de maxim trei ani, de a compãrea în anumite locuri sau categorii de locuri stabilite de instanţã şi în care infracţiunea a fost comisã;   13. Interdicţia, timp de maxim trei ani, de a vizita anumiţi condamnaţi desemnaţi special de instanţã, în special autorii sau complicii infracţiunii;   14. Interdicţia, timp de maxim trei ani, de a intra în legãturã cu anumite persoane desemnate special de instanţã, în special victima infracţiunii.

Articolul 131-7(Legea nr. 2004-204 din 9 martie 2004 art. 44 VI Monitorul Oficial din 10 martie 2004 în vigoare de la 1

octombrie 2004)Pedepsele privative sau restrictive a drepturilor enumerate la articolul 131-6 pot de asemenea sã fie pronunţate, în locul amenzii, pentru delictele care sunt pedepsite numai cu o pedeapsã cu amenda.

Articolul 131-8(Legea nr. 2004-204 din 9 martie 2004 art. 44 VII, art. 174 1 Monitorul Oficial din 10 martie 2004 în vigoare

de la 1 ianuarie 2005)   Atunci când un delict este pedepsit cu o pedeapsã cu închisoarea, instanţa poate dispune, în locul încarcerãrii, cã condamnatul va îndeplini, pe o duratã de de la 40 la 210 (1) ore, o muncã în folosul comunitãţii neplãtitã în avantajul unei persoane juridice de drept public sau al unei asociaţii abilitate sã punã în practicã lucrãri de interes general.   Pedeapsa cu munca în folosul comunitãţii nu poate fi pronunţatã împotriva infractorului care refuzã sau care nu este prezent la şedinţã. Preşedintele tribunalului, înainte de pronunţarea sentinţei, informeazã infractorul asupra dreptului sãu de a refuza îndeplinirea unei munci în folosul comunitãţii şi primeşte rãspunsul sãu.   NOTĂ : Legea 2004-204 2004-03-09 art. 207 II: Modificãrile aduse de articolul 174 al legii 2004-204, "210" în loc de "240", vor intra în vigoare la 1 ianuarie 2005.

Articolul 131-9(Legea nr. 2004-204 din 9 martie 2004 art. 44 VIII Monitorul Oficial din 10 martie 2004 în vigoare de la 1

octombrie 2004)   Încarcerarea nu poate fi pronunţatã cumulativ cu una din pedepsele privative sau restrictive ale drepturilor prevãzute de articolul 131-6 nici cu pedeapsa muncii în folosul comunitãţii.   Atunci când pronunţã una sau mai multe din pedepsele prevãzute de articolele 131-5-1, 131-6 sau 131-8, instanţa poate fixa durata maximã a încarcerãrii sau suma maximã a amenzii a cãrei punere în aplicare în întregime sau parţial va putea fi ordonatã de judecãtorul desemnat cu aplicarea pedepselor, în condiţiile prevãzute de articolul 712-6 al codului de procedurã penalã, dacã condamnatul nu respectã obligaţiile sau interdicţiile rezultate din pedeapsa sau pedepsele pronunţate. Preşedintele instanţei avertizeazã condamnatul asupra acestui lucru dupã pronunţarea hotãrârii. Pedeapsa cu închisoarea sau amenda pe care o fixeazã instanţa nu pot depãşi pedepsele de care este pasibil pentru delictul pentru care condamnarea este pronunţatã, nici pe cele prevãzute de articolul 434-41 al prezentului cod. Atunci când se face aplicarea dispoziţiilor prezentului alineat, dispoziţiile articolului 434-41 nu mai sunt atunci aplicabile.   Pedeapsa de zile-amendã nu poate fi pronunţatã cumulativ cu pedeapsa amenzii.   NOTĂ : Legea 2004-204 2004-03-09 art. 207 I: referirile la articolul L. 712-6 al codului de procedurã penalã figurând în prezentul articol sunt, pânã la 1 ianuarie 2005, înlocuite de o referire la articolul 722 al codului de procedurã penalã.

Subcapitolul 3: Despre pedepsele complementare aplicate pentru anumite crime sau delicteArticolul 131-10

(Legea nr. 98-468 din 17 iunie 1998 art. 5 Monitorul Oficial din 18 iunie 1998)(Legea nr. 2004-575 din 21 iunie 2004 art. 2 III Monitorul Oficial din 22 iunie 2004)

   Atunci când legea prevede, o crimã sau un delict poate fi sancţionat cu una sau mai multe pedepse complementare care, afectând persoanele fizice, implicã interdicţia, decãderea, incapacitatea sau retragerea unui drept, ordinul de supraveghere sau obligaţia de a face, imobilizarea sau confiscarea unui obiect, închiderea unei afaceri sau afişarea hotãrârii pronunţate sau difuzarea acesteia fie prin presa scrisã, fie prin orice mijloc de comunicare cu publicul pe calea electronicã.

Articolul 131-11(Legea nr. 2004-204 din 9 martie 2004 art. 44 XI Monitorul Oficial din 10 martie 2004 în vigoare de la 1

octombrie 2004)   Atunci când un delict este pedepsit cu una sau mai multe din pedepsele complementare menţionate la articolul 131-10, instanţa poate sã nu pronunţe decât pedeapsa complementarã sau una sau mai multe din pedepsele complementare aplicate cu titlu de pedeapsã principalã.

6

   Instanţa poate fixa atunci durata maximã de încarcerare sau suma maximã a amenzii a cãrei punere în aplicare în întregime sau parţial va putea fi ordonatã de judecãtorul desemnat cu aplicarea pedepselor, în condiţiile prevãzute de articolul 712-6 al codului de procedurã penalã, în caz de încãlcare de cãtre condamnat a obligaţiilor sau interdicţiilor rezultate din pedepsele pronunţate cu aplicarea dispoziţiilor prezentului articol. Preşedintele instanţei avertizeazã condamnatul asupra acestui lucru dupã pronunţarea hotãrârii. Pedeapsa cu închisoarea sau amenda pe care o fixeazã instanţa nu pot depãşi pedepsele aplicate pentru delictul pentru care condamnarea este pronunţatã, nici pe cele prevãzute de articolul 434-41 al prezentului cod. Atunci când se face aplicarea dispoziţiilor prezentului alineat, dispoziţiile articolului 434-41 nu mai sunt atunci aplicabile.   NOTĂ : Legea 2004-204 2004-03-09 art. 207 I: referirile la articolul L. 712-6 al codului de procedurã penalã figurând în prezentul articol sunt, pânã la 1 ianuarie 2005, înlocuite de o referire la articolul 722 al codului de procedurã penalã.

Subcapitolul 4: Despre pedepsele contravenţionaleArticolul 131-12

   Pedepsele contravenţionale de care sunt pasibile persoanele fizice sunt:   1. Amenda;   2. Pedepsele privative sau restrictive ale drepturilor prevãzute de articolul 131-14.   Aceste pedepse nu sunt exclusive uneia sau mai multor pedepse complementare prevãzute de articolele 131-16 şi 131-17.

Articolul 131-13(Ordonanţa nr. 2000-916 din 19 septembrie 2000 art. 3 Monitorul Oficial din 22 septembrie 2000 în vigoare de

la 1 ianuarie 2002)(Legea nr. 2003-495 din 12 iunie 2003 art. 4 I Monitorul Oficial din 13 iunie 2003)

   Suma amenzii este urmãtoarea:   1. maxim 38 euro pentru contravenţiile de la prima clasã;   2. maxim 150 euro pentru contravenţiile de la cea de-a 2-a clasã ;   3. maxim 450 euro pentru contravenţiile de la cea de-a 3-a clasã ;   4. maxim 750 euro pentru contravenţiile de la cea de-a 4-a clasã ;   5. maxim 1500 euro pentru contravenţiile de la cea de-a 5-a clasã, sumã care poate ajunge la 3000 euro în caz de recidivã atunci când regulamentul o prevede, în afara cazurilor în care legea prevede cã recidiva contravenţiei constituie un delict.

Articolul 131-13(Ordonanţa nr. 2000-916 din 19 septembrie 2000 art. 3 Monitorul Oficial din 22 septembrie 2000 în vigoare de

la 1 ianuarie 2002)(Legea nr. 2003-495 din 12 iunie 2003 art. 4 I Monitorul Oficial din 13 iunie 2003)

(Legea nr. 2005-47 din 26 ianuarie 2005 art. 9 II Monitorul Oficial din 27 ianuarie 2005 în vigoare de la 1 aprilie 2005)

   Constituie contravenţii infracţiunile pe care legea le pedepseşte cu o amendã care nu depãşeşte 3 000 euro.   Suma amenzii este urmãtoarea:   1. maxim 38 euro pentru contravenţiile de la prima clasã;   2. maxim 150 euro pentru contravenţiile de la cea de-a 2-a clasã;   3. maxim 450 euro pentru contravenţiile de la cea de-a 3-a clasã;   4. maxim 750 euro pentru contravenţiile de la cea de-a 4-ae clasã;   5. maxim 1 500 euro pentru contravenţiile de la cea de-a 5-a clasã, sumã care poate ajunge la 3000 euro în caz de recidivã atunci când regulamentul o prevede, în afara cazurilor în care legea prevede cã recidiva contravenţiei constituie un delict.   NOTĂ: Legea nr. 2005-47, articolul 11: Aceste dispoziţii intrã în vigoare în prima zi a celei de-a treia luni dupã publicarea sa. Totuşi, cauzele asupra cãrora tribunalul sau instanţa din apropiere sunt cu regularitate sesizate la aceastã datã rãmân în competenţa acestor instanţe.

Articolul 131-14(Legea nr. 2003-495 din 12 iunie 2003 art. 5 II Monitorul Oficial din 13 iunie 2003)

   Pentru toate contravenţiile celei de-a 5-a clase, una sau mai multe din pedepsele privative sau restrictive ale drepturilor urmãtoare pot fi pronunţate:   1. Suspendarea, pe o duratã de maxim un an, a permisului de conducere, aceastã suspendare putând fi limitatã la conducerea în afara activitãţii profesionale; aceastã limitare nu este totuşi posibilã în caz de contravenţie pentru care suspendarea permisului de conducere, aplicatã cu titlu de pedeapsã complementarã, nu poate fi limitatã la conducerea în afara activitãţii profesionale;   2. Blocarea, timp de maxim un an, a unuia sau mai multor vehicule aparţinând condamnatului;   3. Confiscarea uneia sau mai multor arme al cãror proprietar este condamnatul sau de care dispune liber;   4. Retragerea permisului de vânãtoare cu interdicţia de a solicita eliberarea unui nou permis timp de maxim cinci ani;

7

   5. Interdicţia timp de maxim cinci ani de a emite alte cecuri decât cele care permit retragerea de fonduri de cãtre trãgãtor la tras sau cele care sunt confirmate şi de a folosi cardurile de platã;   6. Confiscarea bunului care a servit sau a fost destinat sã comitã infracţiunea sau bunului care este produsul sãu. Totuşi, aceastã confiscare nu poate fi pronunţatã în materie de delict de presã;

Articolul 131-15   Pedeapsa cu amenda nu poate fi pronunţatã cumulativ cu una din pedepsele privative sau restrictive ale drepturilor enumerate la articolul 131-14.   Pedepsele privative sau restrictive ale drepturilor enumerate la acest articol pot fi pronunţate cumulativ.

Articolul 131-16(Legea nr. 2003-495 din 12 iunie 2003 art. 5 III, art. 6 I Monitorul Oficial din 13 iunie 2003)

(Legea nr. 2004-204 din 9 martie 2004 art. 44 III Monitorul Oficial din 10 martie 2004 în vigoare de la 1 octombrie 2004)

   Regulamentul care pedepseşte o contravenţie poate prevedea, atunci când vinovatul este o persoanã fizicã, una sau mai multe din pedepsele complementare urmãtoare:   1. Suspendarea, pe o duratã de maxim trei ani, a permisului de conducere, aceastã suspendare putând fi limitatã la conducerea în afara activitãţii profesionale cu excepţia cazului când regulamentul exclude în mod expres aceastã restricţie;   2. Interdicţia de a deţine sau de a purta, pe o duratã de maxim trei ani, o armã supusã autorizãrii;   3. Confiscarea uneia sau mai multor arme al cãror proprietar este condamnatul sau de care dispune liber;   4. Retragerea permisului de vânãtoare cu interdicţia de a solicita eliberarea unui nou permis timp de maxim trei ani;   5. Confiscarea bunului care a servit sau a fost destinat sã comitã infracţiunea sau bunului care este produsul sãu.    6. Interdicţia de a conduce anumite vehicule terestre cu motor, inclusiv cele pentru conducerea cãrora permisul de conducere nu este cerut, pe o duratã de maxim trei ani;   7. Obligaţia de a îndeplini, pe cheltuiala sa, un stagiu de înţelegere a siguranţei rutiere;   8. Obligaţia de a îndeplini, la nevoie pe cheltuiala sa, un stagiu de civism.

Articolul 131-17   Regulamentul care pedepseşte o contravenţie de clasa a 5-a poate între altele sã prevadã pedeapsa complementarã de interdicţie, pe o duratã de maximum trei ani, sã emitã alte cecuri decât cele care permit retragerea de fonduri de cãtre trãgãtor la tras sau cele care sunt confirmate.  Regulamentul care pedepseşte o contravenţie de clasa a 5-a poate de asemenea sã prevadã, cu titlu de pedeapsã complementarã, pedeapsa muncii în folosul comunitãţii pe o duratã de la 20 la 120 ore.

Articolul 131-18   Atunci când o contravenţie este pedepsitã cu una sau mai multe din pedepsele complementare menţionate la articolele 131-16 şi 131-17, instanţa poate sã nu pronunţe decât pedeapsa complementarã sau una sau mai multe din pedepsele complementare aplicate.

Subcapitolul 5: Despre conţinutul şi modalitãţile de aplicare a anumitor pedepseArticolul 131-19

   Interdicţia de a emite cecuri implicã pentru condamnat obligaţia de a restitui bancarului care i le-a eliberat actele aflate în posesia sa şi a împuterniciţilor sãi.   Atunci când aceastã interdicţie este aplicatã cu titlu de pedeapsã complementarã pentru o crimã sau un delict, ea nu poate depãşi o duratã de cinci ani.

Articolul 131-20   Interdicţia de a folosi de cardurile de platã implicã pentru condamnat obligaţia de a restitui bancarului care i le-a eliberat actele aflate în posesia sa şi a împuterniciţilor sãi.   Atunci când aceastã interdicţie este aplicatã cu titlu de pedeapsã complimentarã pentru o crimã sau un delict, nu poate depãşi o duratã de cinci ani.

Articolul 131-21(Legea nr. 92-1336 din 16 decembrie 1992 art. 342, 343 şi 373 Monitorul Oficial din 23 decembrie 1992 în

vigoare de la 1 martie 1994)(Legea nr. 2003-495 din 12 iunie 2003 art. 6 II Monitorul Oficial din 13 iunie 2003)

(Legea nr. 2004-204 din 9 martie 2004 art. 60 II, art. 198 V Monitorul Oficial din 10 martie 2004)   Pedeapsa confiscãrii este obligatorie pentru obiectele calificate, de lege sau regulament, drept periculoase sau dãunãtoare.   Confiscarea are loc asupra bunului care a servit sau era destinat sã se comitã infracţiunea sau asupra bunului care este produsul rezultat din ea, cu excepţia obiectelor ce pot fi înapoiate. Între altele, ea poate avea loc asupra oricãrui obiect mobiliar definit de legea sau regulamentul care pedepseşte infracţiunea.   Bunul care face obiectul infracţiunii este asimilat lucrului care a servit la comiterea infracţiunii sau care este produsul ei în sensul celui de-al doilea alineat.

8

   Atunci când lucrul confiscat nu a fost sechestrat sau nu poate fi reprezentat, confiscarea este ordonatã asupra valorii. Pentru acoperirea sumei reprezentative a valorii lucrului confiscat, dispoziţiile referitoare la constrângerea judiciarã sunt aplicabile.   Lucrul confiscat este, cu excepţia unei dispoziţii speciale care sã prevadã distrugerea sau atribuirea sa, datorat statului, dar rãmâne grevat, pânã la concurenţa valorii sale, de drepturile reale constituite în mod licit în avantajul terţilor.   Atunci când lucrul confiscat este un vehicul care nu a fost sechestrat sau depozitat în cursul procedurii, condamnatul trebuie, la ordinul care îi este dat de procuror, sã predea acest vehicul serviciului sau organismului însãrcinat cu distrugerea sa ori cu înstrãinarea sa.

Articolul 131-22(Legea nr. 92-1336 din 16 decembrie 1992 art. 344 şi 373 Monitorul Oficial din 23 decembrie 1992 în vigoare

de la 1 martie 1994)(Legea nr. 2003-495 din 12 iunie 2003 art. 5 IV Monitorul Oficial din 13 iunie 2003)

   Instanţa care pronunţã pedeapsa cu muncã în folosul comunitãţii fixeazã termenul în timpul cãruia munca de interes general trebuie sã fie îndeplinitã în limita celor 18 luni. Termenul se încheie odatã cu îndeplinirea în întregime a muncii în folosul comunitãţii; poate fi suspendat provizoriu dintr-un motiv grav de ordin medical, familial, profesional sau social. Acest termen este suspendat în perioada în care condamnatul este închis sau în perioada în care îndeplineşte obligaţiile serviciului naţional.   Modalitãţile de executare a obligaţiei de a îndeplini o muncã în folosul comunitãţii şi suspendarea termenului prevãzut de alineatul precedent sunt decise de judecãtorul delegat cu aplicarea pedepselor competent pe teritoriul unde condamnatul îşi are reşedinţa obişnuitã sau, dacã nu are în Franţa reşedinţa sa obişnuitã, de judecãtorul delegat cu aplicarea pedepselor al tribunalului care a hotãrât în primã instanţã.   Atunci când persoana a fost condamnatã pentru un delict prevãzut de codul rutier sau pe baza articolelor 221-6-1, 222-19-1, 222-20-1 şi 434-10, ea executã de preferinţã pedeapsa de muncã în folosul comunitãţii în una din instituţiile specializate în primirea rãniţilor din accidente rutiere.   În cursul termenului prevãzut de prezentul articol, condamnatul trebuie sã respecte mãsurile de control stabilite de articolul 132-55.

Articolul 131-22(Legea nr. 92-1336 din 16 decembrie 1992 art. 344 şi 373 Monitorul Oficial din 23 decembrie 1992 în vigoare

de la 1 martie 1994)(Legea nr. 2003-495 din 12 iunie 2003 art. 5 IV Monitorul Oficial din 13 iunie 2003)

(Legea nr. 2004-204 din 9 martie 2004 art. 174 2 Monitorul Oficial din 10 martie 2004 în vigoare de la 31 decembrie 2006)

   Sentinţa care pronunţã pedeapsa de muncã în folosul comunitãţii fixeazã termenul în timpul cãruia munca în folosul comunitãţii trebuie sã fie îndeplinitã în limita a 12 luni. Ea poate fixa de asemenea pedeapsa cu închisoarea şi amenda de care este pasibil condamnatul în caz de neexecutare a pedepsei. Termenul se încheie odatã cu îndeplinirea întregii munci în folosul comunitãţii; poate fi suspendat provizoriu dintr-un motiv grav de ordin medical, familial, profesional sau social. Acest termen este suspendat în perioada în care condamnatul este închis sau în perioada în care îndeplineşte obligaţiile militare.      Modalitãţile de executare a obligaţiei de a îndeplini o muncã în folosul comunitãţii şi suspendarea termenului prevãzut de alineatul precedent sunt decise de judecãtorul delegat cu aplicarea pedepselor competent pe teritoriul unde condamnatul îşi are reşedinţa obişnuitã sau, dacã nu are în Franţa reşedinţa sa obişnuitã, de judecãtorul delegat cu aplicarea pedepselor al tribunalului care a hotãrât în primã instanţã.   Atunci când persoana a fost condamnatã pentru un delict prevãzut de codul rutier sau pe baza articolelor 221-6-1, 222-19-1, 222-20-1 şi 434-10, ea executã de preferinţã pedeapsa de muncã în folosul comunitãţii în una din instituţiile specializate în primirea rãniţilor din accidentele rutiere.   În cursul termenului prevãzut de prezentul articol, condamnatul trebuie sã respecte mãsurile de control stabilite de articolul 132-55.

Articolul 131-23   Munca în folosul comunitãţii este supusã prevederilor legislative şi regulamentare referitoare la munca pe timp de noapte, la igienã, la securitate precum şi la munca femeilor şi a tinerilor lucrãtori. Munca în folosul comunitãţii se poate cumula cu practicarea activitãţii profesionale.

Articolul 131-24   Statul rãspunde de dauna sau de partea de daunã care a fost provocatã altuia de un condamnat şi care reiese direct din aplicarea unei hotãrâri privind obligaţia de a îndeplini o muncã în folosul comunitãţii.   Statul se substituie de drept drepturilor victimei.   Acţiunea asupra rãspunderii şi acţiunea în recurs sunt aduse în faţa tribunalelor de ordin judiciar.

Articolul 131-25(Legea nr. 2004-204 din 9 martie 2004 art. 173 2 Monitorul Oficial din 10 martie 2004 în vigoare de la

1 ianuarie 2005)

9

   În caz de condamnare la o pedeapsã de zile-amendã, suma totalã este exigibilã la expirarea termenului corespunzãtor numãrului de zile-amendã pronunţate.   Lipsa totalã sau parţialã a plãţii acestei sume duce la întemniţarea condamnatului pe o duratã corespunzãtoare numãrului de zile-amendã neplãtite. Se procedeazã ca în materie de constrângere judiciarã. Detenţia suferitã astfel este supusã la regimul pedepselor cu închisoarea.

Articolul 131-26   Interdicţia drepturilor civice, civile şi ale familiei are efect asupra:   1. Dreptului la vot;   2. Eligibilitãţii;   3. Dreptului de a ocupa o funcţie jurisdicţionalã sau de a fi expert la o instanţã, de a reprezenta sau de a asista o parte în faţa justiţiei;   4. Dreptul de a depune mãrturie în justiţie altfel decât pentru a da simple declaraţii;   5. Dreptul de a fi tutore sau curator; aceastã interdicţie nu exclude dreptul, dupã avizul conform al judecãtorului delegat cu tutela, dupã consultarea consiliului de familie, de a fi tutore sau curator al propriilor copii.   Interdicţia drepturilor civice, civile şi ale familiei nu poate depãşi o duratã de zece ani în caz de condamnare pentru crimã şi o duratã de cinci ani în caz de condamnare pentru delict.   Instanţa poate pronunţa interdicţia tuturor sau unei pãrţi a acestor drepturi.   Interdicţia dreptului la vot sau neeligibilitate pronunţate cu aplicarea prezentului articol implicã interdicţia sau incapacitatea de a deţine o funcţie publicã.

Articolul 131-27   Atunci când este aplicatã cu titlu de pedeapsã complementarã pentru o crimã sau un delict, interdicţia de a deţine o funcţie publicã sau de a practica o activitate profesionalã sau socialã este fie definitivã, fie temporarã; în acest din urmã caz, nu poate depãşi o duratã de cinci ani.   Aceastã interdicţie nu este aplicabilã la exercitarea unui mandat electiv sau a responsabilitãţilor sindicale. Ea nu este de asemenea aplicabilã în materie de delict de presã.

Articolul 131-28   Interdicţia de a practica o activitate profesionalã sau socialã se poate referi fie asupra activitãţii profesionale sau sociale în exercitarea cãreia sau cu ocazia cãreia infracţiunea a fost comisã, fie asupra unei alte activitãţi profesionale sau sociale definitã de legea care pedepseşte infracţiunea.

Articolul 131-29   Atunci când interdicţia de a exercita în întregime sau parţial drepturile enumerate la articolul 131-26, sau interdicţia de a îndeplini o funcţie publicã sau o activitate profesionalã sau socialã, însoţeşte o pedeapsã privativã de libertate fãrã suspendare, ea se aplicã imediat de la începutul acestei pedepse şi executarea continuã, pe durata fixatã prin hotãrârea de condamnare, începând din ziua în care privarea de libertate a luat sfârşit.

Articolul 131-30(Legea nr. 93-1027 din 24 august 1993 art. 33 Monitorul Oficial din 29 august 1993)(Legea nr. 97-396 din 24 aprilie 1997 art. 16 Monitorul Oficial din 25 aprilie 1997)

(Legea nr. 98-349 din 11 mai 1998 art. 37 Monitorul Oficial din 12 mai 1998)(Legea nr. 2003-1119 din 26 noiembrie 2003 art. 78 I Monitorul Oficial din 27 noiembrie 2003)

   Atunci când este prevãzutã de lege, pedeapsa interdicţiei de a rãmâne pe teritoriul francez poate fi pronunţatã, cu titlu definitiv sau pe o duratã de maxim zece ani, împotriva oricãrui strãin vinovat de o crimã sau de un delict.   Interdicţia de a rãmâne pe teritoriu antreneazã de drept reconducerea condamnatului la frontierã, la nevoie, la terminarea pedepsei cu încarcerarea sau cu detenţia.   Atunci când interdicţia de a rãmâne pe teritoriu însoţeşte o pedeapsã privativã de libertate fãrã suspendare, aplicarea sa este suspendatã în timpul termenului de executare a pedepsei. Ea se reia, pe durata fixatã prin hotãrârea de condamnare, începând din ziua în care privarea de libertate a luat sfârşit. Interdicţia de a rãmâne pe teritoriul francez pronunţatã în acelaşi timp cu pedeapsa cu închisoarea nu împiedicã aceastã pedeapsã sã facã obiectul, în scopul pregãtirii unei cereri de reabilitare, mãsurilor de semi-libertate, de plasare în afara instituţiei, de plasare sub supraveghere electronicã sau de permisiune de a ieşi.

Articolul 131-30-1(inclus de Legea nr. 2003-1119 din 26 noiembrie 2003 art. 78 II Monitorul Oficial din 27 noiembrie 2003)

   În materie corecţionalã, tribunalul nu poate pronunţa interdicţia de a rãmâne pe teritoriul francez decât printr-o hotãrâre special motivatã în privinţa gravitãţii infracţiunii şi situaţiei personale şi familiale a strãinului atunci când este vorba despre:   1. Un strãin, netrãind în stare de poligamie, care este tatãl sau mama unui copil francez minor rezident în Franţa, cu condiţia sã stabileascã contribuţia efectivã la întreţinerea şi educarea copilului în condiţiile prevãzute de articolul 371-2 al codului civil de la naşterea acestuia sau de cel puţin un an;

10

   2. Un strãin cãsãtorit de cel puţin doi ani cu un soţ de naţionalitate francezã, cu condiţia ca aceastã cãsãtorie sã fie anterioarã faptelor ce au dus la condamnarea sa, ca convieţuirea sã nu fi încetat şi ca soţul sã-şi fi pãstrat naţionalitatea francezã;   3. Un strãin care justificã prin orice mijloace cã are reşedinţa obişnutã în Franţa de peste 15 ani, exceptând cazul când a fost, în timpul acestei perioade, titular al unui permis de şedere temporarã având menţiunea "student";   4. Un strãin care are reşedinţa legalã în Franţa de peste 10 ani, exceptând cazul când a fost, în timpul acestei perioade, titular al unui permis de şedere temporarã având menţiunea "student";   5. Un strãin titular al unui venit pentru accident de muncã ou boalã profesionalã oferit de un organism francez şi al cãrui procent de incapacitate permanentã este egal sau mai mare de 20 %.

Articolul 131-30-2(inclus prin Legea nr. 2003-1119 din 26 noiembrie 2003 art. 78 II Monitorul Oficial din 27 noiembrie 2003)

   Pedeapsa de interdicţie de a rãmâne pe teritoriul francez nu poate fi pronunţatã atunci când este vorba despre:   1. Un strãin care justificã prin toate mijloacele cã are reşedinţa obişnuitã în Franţa de când a împlinit vârsta maximã de 13 ani;   2. Un strãin care are reşedinţa legalã în Franţa de peste 20 de ani;   3. Un strãin care are reşedinţa legalã în Franţa de peste 10 ani şi care, netrãind în stare de poligamie, este cãsãtorit de cel puţin trei ani cu un cetãţean francez care şi-a pãstrat naţionalitatea francezã, cu condiţia ca aceastã cãsãtorie sã fie anterioarã faptelor care au condus la condamnarea sa şi convieţuirea sã nu fi încetat sau, în aceleaşi condiţii, cu un cetãţean strãin prevãzut la punctul 1;   4. Un strãin care are reşedinţa legalã în Franţa de peste 10 ani şi care, netrãind în stare de poligamie, este tatãl sau mama unui copil francez minor rezident în Franţa, cu condiţia sã contribuie efectiv la întreţinerea şi educarea copilului în condiţiile prevãzute de articolul 371-2 al codului civil de la naşterea acestuia sau de cel puţin un an;   5. Un strãin care are reşedinţa în Franţa sub acoperirea titlului de şedere prevãzut de punctul 11 al articolului 12 bis al ordonanţei nr. 45-2658 din 2 noiembrie 1945 referitoare la condiţiile de intrare şi de şedere a strãinilor în Franţa.   Dispoziţiile prevãzute de punctele 3 şi 4 nu sunt totuşi aplicabile atunci când faptele aflate la originea condamnãrii au fost comise împotriva soţului sau copiilor strãinului.   Dispoziţiile prezentului articol nu sunt aplicabile la atingerea intereselor fundamentale ale naţiunii prevãzute de capitolele I, II şi IV ale titlului I al cãrţii IV şi de articolele de la 413-1 la 413-4, 413-10 şi 413-11, nici la actele de terorism prevãzute de titlul II al cãrţii IV, nici la infracţiunile în materie de grupãri de luptã şi de mişcãri suprimate prevãzute de articolele de la 431-14 la 431-17, nici la infracţiunile în materie de falsificare de monezi prevãzute de articolele de la 442-1 la 442-4.

Articolul 131-31   Pedeapsa de interdicţie de şedere implicã interdicţia de a apãrea în anumite locuri stabilite de instanţã. Ea implicã, între altele, mãsuri de supraveghere şi de asistenţã. Lista locurilor interzise precum şi mãsurile de supraveghere şi de asistenţã pot fi modificate de judecãtorul delegat cu aplicarea pedepselor, în condiţiile stabilite de codul de procedurã penalã.   Interdicţia de şedere nu poate depãşi o duratã de zece ani în caz de condamnare pentru crimã şi o duratã de cinci ani în caz de condamnare pentru delict.

Articolul 131-32   Atunci când interdicţia de şedere însoţeşte o pedeapsã privativã de libertate fãrã suspendare, ea se aplicã de la începutul acestei pedepse şi executarea sa continuã, pe perioada fixatã prin hotãrârea de condamnare, începând din ziua în care privarea de libertate a luat sfârşit.   Orice detenţie intervenitã în cursul interdicţiei de şedere este calculatã la durata acesteia.   Sub rezerva aplicãrii articolului 763 al codului de procedurã penalã, interdicţia de şedere înceteazã de drept atunci când condamnatul împlineşte vârsta de 65 de ani.

Articolul 131-33   Pedeapsa de închidere a unei afaceri implicã interdicţia de a exercita activitatea cu ocazia cãreia infracţiunea a fost comisã.

Articolul 131-34   Pedeapsa de excludere din contractele de antreprizã implicã interdicţia de a participa, direct sau indirect, la orice contract încheiat de stat şi de instituţiile sale publice, colectivitãţile teritoriale, grupãrile lor şi instituţiile lor publice, precum şi de întreprinderile concesionate sau controlate de stat sau de colectivitãţile teritoriale sau grupãrile lor.

Articolul 131-35(Legea nr. 2004-575 din 21 iunie 2004 art. 2 III Monitorul Oficial din 22 iunie 2004)

   Pedeapsa de afişare a hotãrârii pronunţate sau de difuzare a acesteia îi revine condamnatului. Cheltuielile de afişare sau de difuzare percepute împotriva acestuia din urmã, nu pot totuşi sã depãşeascã maximum amenzii de care este pasibil.

11

   Instanţa poate ordona afişarea sau difuzarea în întregime sau a unei pãrţi din hotãrâre, sau a unui comunicat care informeazã publicul asupra motivelor şi dispozitivului acesteia. Ea stabileşte, la nevoie, extrasele din hotãrâre şi termenele comunicatului care vor trebui sã fie afişate sau difuzate.   Afişarea sau difuzarea hotãrârii sau comunicatului nu poate conţine identitatea victimei decât cu acordul sãu sau al reprezentantului sãu legal sau al celor îndreptãţiţi.   Pedeapsa de afişare este executatã în locurile şi pe perioada indicate de instanţã; cu excepţia dispoziţiei contrare a legii care pedepseşte infracţiunea, afişarea nu poate depãşi douã luni. În caz de distrugere, ascundere sau rupere a afişelor aplicate, se procedeazã din nou la afişare pe cheltuiala persoanei recunoscute vinovatã pentru aceste fapte.   Difuzarea hotãrârii este fãcutã de Monitorul Oficial al Republicii franceze, prin una sau mai multe publicaţii de presã, sau prin unul sau mai multe servicii de comunicare cãtre public pe calea electronicã. Publicaţiile sau serviciile de comunicare publicului pe calea electronicã însãrcinate cu aceastã difuzare sunt desemnate de instanţã. Nu se pot opune acestei difuzãri.

Articolul 131-35-1(inclus prin Legea nr. 2003-495 din 12 iunie 2003 art. 6 III Monitorul Oficial din 13 iunie 2003)

   Atunci când este aplicatã cu titlu de pedeapsã complementarã, obligaţia de a îndeplini un stagiu de înţelegere a siguranţei rutiere este executatã pe cheltuiala condamnatului, în termen de şase luni începând de la data la care condamnarea este definitivã.   Îndeplinirea stagiului permite predarea cãtre condamnat a unui atestat pe care acesta îl adreseazã procurorului republicii.

Articolul 131-36   Un decret în Consiliul de stat stabileşte modalitãţile de aplicare a dispoziţiilor prezentului subcapitol.   Acest decret stabileşte de asemenea condiţiile în care se va executa activitatea condamnaţilor la pedeapsa cu munca în folosul comunitãţii precum şi felul muncilor propuse.   El stabileşte între altele condiţiile în care:   1. Judecãtorul delegat cu aplicarea pedepselor stabileşte, dupã obţinerea avizului procurorului şi consultarea oricãrui organism public competent în materie de prevenire a delincvenţei, lista lucrãrilor în folosul comunitãţii ce pot fi îndeplinite în zona sa de competenţã;   2. Munca în folosul comunitãţii poate, pentru condamnaţii salariaţi, sã se cumuleze cu durata legalã a muncii;   3. Sunt abilitate asociaţiile menţionate la alineatul unu al articolului 131-8.

Subcapitolul 6: Despre controlul socio-judiciarArticolul 131-36-1

(Legea nr. 98-468 din 17 iunie 1998 art. 1 Monitorul Oficial din 18 iunie 1998)(Legea nr. 2004-204 din 9 martie 2004 art. 46 Monitorul Oficial din 10 martie 2004)

   În cazurile prevãzute de lege, instanţa de judecatã poate ordona un control socio-judiciar.   Controlul socio-judiciar implicã, pentru condamnat, obligaţia de a se supune, sub controlul judecãtorului delegat cu aplicarea pedepselor şi pe o duratã stabilitã de instanţa de judecatã, la mãsuri de supraveghere şi de asistenţã destinate prevenirii recidivei. Durata controlului socio-judiciar nu poate depãşi 10 ani în caz de condamnare pentru un delict ou 20 de ani în caz de condamnare pentru crimã. Totuşi, în materie corecţionalã, aceastã perioadã poate ajunge la 20 de ani prin hotãrâre special justificatã a instanţei de judecatã; atunci când este vorba despre o crimã pedepsitã cu 30 de ani de închisoare, aceastã duratã este de 30 de ani; atunci când este vorba despre o crimã pedepsitã cu închisoare pe viaţã, curtea cu juri poate decide cã controlul socio-judiciar se va aplica fãrã limitã de timp, sub rezerva posibilitãţii pentru tribunal de aplicare a pedepselor de a pune capãt mãsurii la sfârşitul unui termen de 30 de ani, conform modalitãţilor prevãzute de articolul 712-7 al codului de procedurã penalã.   Hotãrârea de condamnare stabileşte de asemenea durata maximã a încarcerãrii aplicatã condamnatului în caz de nerespectare a obligaţiilor ce îi sunt impuse. Aceastã încarcerare nu poate depãşi trei ani în caz de condamnare pentru delict şi şapte ani în caz de condamnare pentru crimã. Condiţiile în care judecãtorul delegat cu aplicarea pedepselor poate ordona, în întregime sau parţial, executarea încarcerãrii sunt stabilite de codul de procedurã penalã.   Preşedintele instanţei, dupã pronunţarea hotãrârii, avertizeazã condamnatul asupra obligaţiilor care decurg din ea şi asupra consecinţelor pe care le implicã nerespectarea lor.

Articolul 131-36-2(inclus prin Legea nr. 98-468 din 17 iunie 1998 art. 1 Monitorul Oficial din 18 iunie 1998)

   Mãsurile de supraveghere aplicabile persoanei condamnate la un control socio-judiciar sunt cele prevãzute de articolul 132-44.   Condamnatul poate de asemenea fi supus prin hotãrârea de condamnare sau de judecãtorul delegat cu aplicarea pedepselor la obligaţiile prevãzute de articolul 132-45. El poate de asemenea sã fie supus uneia sau mai multora din obligaţiile urmãtoare:

12

   1. Sã evite sã aparã în orice loc sau orice categorie de locuri special desemnate, şi în special locurile care primesc de obicei minori;   2. Sã evite sã frecventeze sau sã intre în raport cu anumite persoane sau anumite categorii de persoane, şi în special minori, cu excepţia, la nevoie, celor desemnaţi de instanţã;   3. Sã nu practice o activitate profesionalã sau benevolã care implicã un contact obişnuit cu minori.

Articolul 131-36-3(inclus prin Legea nr. 98-468 din 17 iunie 1998 art. 1 Monitorul Oficial din 18 iunie 1998)

   Mãsurile de asistenţã la care este supusã persoana condamnatã la un control socio-judiciar au drept obiect asistarea eforturilor sale în vederea reintegrãrii sale sociale.

Articolul 131-36-4(inclus de Legea nr. 98-468 din 17 iunie 1998 art. 1 Monitorul Oficial din 18 iunie 1998)

   Controlul socio-judiciar poate cuprinde un ordin de acordare a îngrijirilor.   Acest ordin poate fi pronunţat de instanţa de judecatã dacã s-a stabilit dupã o expertizã medicalã, comandatã în condiţiile prevãzute de codul de procedurã penalã, cã persoana urmãritã ar putea face obiectul unui tratament. Aceastã expertizã este realizatã de doi experţi în cazul urmãrilor pentru omor sau asasinat al unui minor precedat sau însoţit de un viol, de torturi sau acte de barbarie. Preşedintele avertizeazã atunci condamnatul cã nici-un tratament nu va putea fi fãcut fãrã consimţãmântul sãu, dar cã, dacã refuzã îngrijirile ce îi vor fi propuse, pedeapsa cu închisoarea pronunţatã în aplicarea celui de-al treilea alineat al articolului  131-36-1 va putea fi pusã în aplicare.   Atunci când instanţa de judecatã pronunţã un ordin de acordare a îngrijirilor şi persoana a fost de asemenea condamnatã la o pedeapsã privativã de libertate neînsoţitã de suspendare, preşedintele informeazã condamnatul cã va avea posibilitatea sã înceapã un tratament în timpul executãrii acestei pedepse.

Articolul 131-36-5(inclus de Legea nr. 98-468 din 17 iunie 1998 art. 1 Monitorul Oficial din 18 iunie 1998)

   Atunci când controlul socio-judiciar însoţeşte o pedeapsã privativã de libertate fãrã suspendare, se aplicã, pe durata fixatã prin sentinţa de condamnare, începând din ziua în care privarea de libertate a luat sfârşit.   Controlul socio-judiciar este suspendat pe toatã durata detenţiei intervenite în cursul executãrii sale.   Încarcerarea ordonatã din cauza nerespectãrii obligaţiilor rezultate din controlul socio-judiciar se cumuleazã, fãrã posibilitatea de confuziune, cu pedepsele privative de libertate pronunţate pentru infracţiuni comise în timpul executãrii mãsurii.

Articolul 131-36-6(inclus de Legea nr. 98-468 din 17 iunie 1998 art. 1 Monitorul Oficial din 18 iunie 1998)

   Controlul socio-judiciar nu poate fi ordonat în acelaşi timp cu o pedeapsã cu închisoarea, însoţit, în întregime sau în parte, de suspendare cu supunerea la probã.

Articolul 131-36-7(inclus de Legea nr. 98-468 din 17 iunie 1998 art. 1 Monitorul Oficial din 18 iunie 1998)

   În materie corecţionalã, controlul socio-judiciar poate fi ordonat ca pedeapsã principalã.Articolul 131-36-8

(inclus de Legea nr. 98-468 din 17 iunie 1998 art. 1 Monitorul Oficial din 18 iunie 1998)   Modalitãţile de executare a controlului socio-judiciar sunt fixate de titlul VII bis al cãrţii V a codului de procedurã penalã.

Subcapitolul 1: Despre pedepsele penale şi corecţionaleArticolul 131-37

   Pedepsele penale sau corecţionale suferite de persoanele judiciare sunt:   1. Amenda;   2. În cazurile prevãzute de lege, pedepsele enumerate la articolul 131-39.

Articolul 131-38(Legea nr. 2004-204 din 9 martie 2004 art. 55 I Monitorul Oficial din 10 martie 2004)

   Procentul maxim al amenzii aplicabile persoanelor juridice este egal cu de cinci ori cel prevãzut pentru persoanele fizice de legea carepedepseşte infracţiunea.   Atunci când este vorba despre o crimã pentru care nu este prevãzutã nici-o pedeapsã cu amenda împotriva persoanelor fizice, amenda suportatã de persoanele juridice este de 1 000 000 Euro.

Articolul 131-39(Legea nr. 2001-504 din 12 iunie 2001 art. 14 Monitorul Oficial din 13 iunie 2001)

(Legea nr. 2004-575 din 21 iunie 2004 art. 2 III Monitorul Oficial din 22 iunie 2004)   Atunci când legea o prevede împotriva unei persoane juridice, o crimã sau un delict poate fi sancţionat cu una sau mai multe din pedepsele urmãtoare:   1. Dizolvarea, atunci când persoana juridicã a fost constituitã sau, atunci când este vorba despre o crimã sau un delict pedepsit în ceea ce priveşte persoanele fizice cu o pedeapsã cu închisoarea mai mare sau egalã cu trei ani, deviatã de la obiectul ei pentru a comite faptele incriminate;

13

   2. Interdicţia, cu titlu definitiv sau pe o duratã de maxim cinci ani, de a exercita direct sau indirect una sau mai multe activitãţi profesionale sau sociale;   3. Plasarea, pe o duratã de maxim cinci ani, sub supraveghere judiciarã;   4. Închiderea definitivã sau pe o perioadã de maxim cinci ani a stabilimentului sau a unuia sau mai multor stabilimente ale întreprinderii care a servit la comiterea faptelor incriminate;   5. Excluderea din contractele de antreprizã cu titlu definitiv sau pe o perioadã de maxim cinci ani;   6. Interdicţia, cu titlu definitiv sau pe o perioadã de maxim cinci ani, de a se folosi de banul public;   7. Interdicţia, pe o perioadã de maxim cinci ani, de a emite alte cecuri decât cele care permit retragerea fondurilor de cãtre trãgãtor la tras sau cele care sunt confirmate sau de a folosi carduri de platã;   8. Confiscarea bunului care a servit sau era destinat sã comitã infracţiunea sau a bunului care este produsul sãu;   9. Afişarea hotãrârii pronunţate sau difuzarea acesteia fie de cãtre presa scrisã fie prin orice mijloc de comunicare publicului pe calea electronicã.   Pedepsele definite la punctele 1 şi 3 de mai sus nu sunt aplicabile persoanelor juridice de drept public a cãror responsabilitate penalã este susceptibilã sã fie angajatã. Ele nu mai sunt aplicabile la partide sau grupãri politice nici la sindicatele profesionale. Pedeapsa definitã la punctul 1 nu este aplicabilã la instituţiile reprezentative ale personalului.

Subcapitolul 2: Despre pedepsele contravenţionaleArticolul 131-40

   Pedepsele contravenţionale aplicate persoanelor juridice sunt :   1. Amenda;   2. Pedepsele privative sau restrictive ale drepturilor prevãzute de articolul 131-42.   Aceste pedepse nu exclud una sau mai multe din pedepsele complementare prevãzute de articolul 131-43.

Articolul 131-41      Procentul maxim al amenzii aplicabile persoanelor juridice este egal cu de cinci ori cel prevãzut pentru persoanele fizice de legea care pedepseşte infracţiunea.

Articolul 131-42   Pentru toate contravenţiile clasei a cincea, pedeapsa cu amenda poate fi înlocuitã de una sau mai multe pedepse privative sau restrictive ale drepturilor urmãtoare:   1. Interdicţia, pe o perioadã de maxim un an, de a emite alte cecuri decât cele care permit retragerea fondurilor de cãtre trãgãtor la tras sau cele care sunt confirmate sau de a folosi carduri de platã;   2. Confiscarea bunului care a servit sau era destinat sã comitã infracţiunea sau a bunului care este produsul sãu.

Articolul 131-43   Regulamentul care pedepseşte o contravenţie poate prevedea, atunci când vinovatul este o persoanã juridicã, pedeapsa complementarã menţionatã la punctul 5 al articolului 131-16. Pentru contravenţiile de la clasa a 5-a, regulamentul poate, între altele, sã prevadã pedeapsa complementarã menţionatã la primul alineat al articolului 131-17.

Articolul 131-44   Atunci când o contravenţie este pedepsitã cu una sau mai multe din pedepsele complementare prevãzute de articolul 131-43, instanţa poate sã nu pronunţe decât pedeapsa complementarã sau una sau mai multe din pedepsele complementare aplicate.

Subcapitolul 3: Despre conţinutul şi modalitãţile de aplicare a anumitor pedepseArticolul 131-45

   Hotãrârea care pronunţã dizolvarea persoanei juridice implicã trimirea acesteia în faţa tribunalului competent pentru a proceda la lichidare.

Articolul 131-46(Legea nr. 92-1336 din 16 decembrie 1992 art. 345, 346 şi 373 Monitorul Oficial din 23 decembrie 1992 în

vigoare de la 1 martie 1994)   Decizia de plasare sub supraveghere judiciarã a persoanei juridice implicã desemnarea unui împuternicit a cãrui jurisdicţie îi precizeazã misiunea. Aceastã misiune nu se poatereferi decât la activitatea în exercitarea sau cu ocazia exercitãrii cãreia infracţiunea a fost comisã. Din şase în şase luni, cel puţin, împuternicitul informeazã judecãtorul delegat cu aplicarea pedepselor asupra îndeplinirii misiunii sale.   Dupã vederea acestei dãri de seamã, judecãtorul delegat cu aplicarea pedepselor poate sesiza instanţa care a pronunţat plasarea sub supravegherea judiciarã. Acesta poate atunci fie sã pronunţe o nouã pedeapsã, fie sã scuteascã persoana juridicã de mãsura de plasare.

Articolul 131-47   Interdicţia de a se folosi de banul public implicã interdicţia, pentru plasarea de titluri indiferent de care ar fi, de a recurge atât la instituţiile de credit, la instituţiile financiare sau societãţile de bursã cât şi la orice fel de procedee de publicitate.

Articolul 131-48

14

   Pedeapsa de interdicţie de a exercita una sau mai multe activitãţi profesionale sau sociale implicã consecinţele prevãzute la articolul 131-28.   Pedeapsa de închidere a unuia sau mai multor stabilimente implicã consecinţele prevãzute la articolul 131-33.   Pedeapsa de excludere din contractele de antreprizã implicã consecinţele prevãzute la articolul 131-34.   Pedeapsa de interdicţie de a emite cecuri implicã consecinţele prevãzute la alineatul unu al articolului 131-19.   Pedeapsa confiscãrii bunului este pronunţatã în condiţiile prevãzute de articolul 131-21.   Pedeapsa afişãrii hotãrârii sau difuzãrii acesteia este pronunţatã în condiţiile prevãzute de articolul 131-35.

Articolul 131-49   Un decret în Consiliul de stat stabileşte modalitãţile de aplicare a dispoziţiilor articolelor de la 131-45 la 131-47 şi stabileşte condiţiile în care reprezentanţii personalului sunt avizaţi asupra datei şedinţei.

CAPITOLUL II : Despre regimul pedepselorArticolul 132-1

   Atunci când legea sau regulamentul pedepseşte o infracţiune, regimul pedepselor care pot fi pronunţate respectã, cu excepţia dispoziţiilor legislative contrare, regulile prezentului capitol.

Subcapitolul: Despre pedepsele aplicabile în caz de concurs de infracţiuniArticolul 132-2

   Existã concurs de infracţiuni atunci când o infracţiune este comisã de o persoanã înainte ca aceasta sã fi fost condamnatã definitiv pentru o altã infracţiune.

Articolul 132-3   Atunci când, cu ocazia aceleaşi proceduri, persoana urmãritã este recunoscutã vinovatã de mai multe infracţiuni în concurs, fiecare din pedepsele aplicate poate fi pronunţatã. Totuşi, atunci când mai multe pedepse de acelaşi fel sunt aplicate, nu se poate pronunţa decât o singurã pedeapsã de acest gen în limita maximului legal cel mai ridicat.   Fiecare pedeapsã pronunţatã este consideratã comunã infracţiunilor în concurs în limita maximului legal aplicabil fiecãreia din ele.

Articolul 132-4   Atunci când, cu ocazia procedurilor separate, persoana urmãritã a fost recunoscutã vinovatã de mai multe infracţiuni în concurs, pedepsele pronunţate se executã cumulativ în limita maximului legal cel mai ridicat. Totuşi, la cumularea totalã sau parţialã a pedepselor de acelaşi gen poate fi ordonatã fie de ultima instanţã chematã sã decidã, fie în condiţiile prevãzute de codul de procedurã penalã.

Articolul 132-5(Legea nr. 92-1336 din 16 decembrie 1992 art. 347 şi 373 Monitorul Oficial din 23 decembrie 1992 în vigoare

de la 1 martie 1994)   Pentru aplicarea articolelor 132-3 şi 132-4, pedepsele privative de libertate sunt de acelaşi gen şi orice pedeapsã privativã de libertate este cumulatã cu o pedeapsã pe viaţã.   Se ţine cont, la nevoie, de starea de recidivã.   Atunci când închisoarea pe viaţã, aplicatã pentru una sau mai multe din infracţiunile în concurs, nu a fost pronunţatã, maximul legal este fixat la 30 de ani de închisoare.   Maximul legal al cifrei şi duratei pedepsei de zile-amendã şi al celui al pedepsei cu munca în folosul comuniãţii sunt fixate de articolele 131-5 şi respectiv 131-8.   Beneficiul amânãrii în întregime sau parţiale a uneia din pedepsele pronunţate pentru infracţiunile în concurs nu împiedicã executarea pedepselor de acelaşi gen neînsoţite de suspendare.

Articolul 132-6(Legea nr. 92-1336 din 16 decembrie 1992 art. 348 şi 373 Monitorul Oficial din 23 decembrie 1992 în vigoare

de la 1 martie 1994)   Atunci când o pedeapsã a fãcut obiectul unei graţieri sau al unei reabilitãri, se ţine cont, pentru aplicarea de la cumulãrii, de pedeapsa rezultatã din mãsurã sau decizie.   Reabilitarea apãrutã dupã cumulare se aplicã la pedeapsa rezultatã din cumulare.   Durata reducerii pedepsei se aplicã asupra celei a pedepsei de suferit, la nevoie, dupã cumulare.

Articolul 132-7   Prin derogare de la dispoziţiile anterioare, pedepsele cu amenda pentru contravenţii se cumuleazã între ele şi cu cele aplicate sau pronunţate pentru crime sau delicte în concurs.

Subcapitolul: Despre pedepsele aplicabile în caz de recidivãArticolul 132-8

   Atunci când o persoanã fizicã, condamnatã deja definitiv pentru o crimã sau pentru un delict pedepsit cu zece ani de închisoare de lege, comite o crimã, maximul pedepsei cu închisoarea sau cu detenţia este pe viaţã dacã maximul stabilit de lege pentru aceastã crimã este de 20 sau 30 de ani. Maximul pedepsei ajunge la 30 de ani de închisoare sau de detenţie dacã închisoarea penalã sau detenţia penalã dacã crima este pedepsitã cu 15 ani.

Articolul 132-9

15

   Atunci când o persoanã fizicã, condamnatã deja definitiv pentru o crimã sau pentru un delict pedepsit cu 10 ani de închisoare de lege, comite, în termen de 10 ani începând de la expirarea sau de la prescrierea pedepsei precedente, un delict pedepsit cu aceeaşi pedeapsã, maximul pedepselor cu închisoarea şi amenda aplicate este dublat.   Atunci când o persoanã fizicã, condamnatã deja definitiv pentru o crimã sau pentru un delict pedepsit cu 10 ani de închisoare de lege, comite, în termen de 5 ani începând de la expirarea sau de la prescrierea pedepsei precedente, un delict pedepsit cu o pedeapsã cu închisoarea cu o duratã mai mare de un an şi mai micã de 10 ani, maximul pedepselor cu închisoarea şi amenda aplicate este dublat.

Articolul 132-10   Atunci când o persoanã fizicã, condamnatã deja definitiv pentru un delict comite, în termen de 5 ani începând de la expirarea sau de la prescrierea pedepsei precedente, sau acelaşi delict care este asimilat acestuia în privinţa regulilor recidivei, maximul pedepselor cu închisoarea şi amenda aplicate este dublat.

Articolul 132-11(Ordonanţa nr. 2000-916 din 19 septembrie 2000 art. 3 Monitorul Oficial du 22 septembrie 2000 în vigoare de

la 1 ianuarie 2002)(Legea nr. 2003-495 din 12 iunie 2003 art. 4 II Monitorul Oficial din 13 iunie 2003)

   În cazurile în care regulamentul o prevede, atunci când o persoanã fizicã, condamnatã deja definitiv pentru o contravenţie de la a 5-a clasã, comite, în termen de un an începând de la expirarea sau de la prescrierea pedepsei precedente, aceeaşi contravenţie, maximul pedepsei cu amenda aplicatã ajunge la 3000 euro.   În cazul în care legea prevede cã recidiva unei contravenţii din clasa a 5-a constituie un delict, recidiva este constituitã dacã faptele sunt comise în termen de trei ani începând de la expirarea sau prescrierea pedepsei precedente.

Articolul 132-12(Ordonanţa nr. 2000-916 din 19 septembrie 2000 art. 3 Monitorul Oficial din 22 septembrie 2000 în vigoare de

la 1 ianuarie 2002)   Atunci când o persoanã juridicã, condamnatã deja definitiv pentru o crimã sau pentru un delict pedepsit de lege în ceea ce priveşte persoanele fizice cu 100000 euro amendã, angajeazã rãspunderea sa penalã printr-o crimã, procentul maxim al amenzii aplicabile este egal cu de zece ori cel care este prevãzut de legea care pedepseşte aceastã crimã. În acest caz, persoana juridicã este pasibilã, între altele, de pedepsele menţionate la articolul 131-39, sub rezerva dispoziţiilor ultimului alineat al acestui articol.

Articolul 132-13(Legea nr. 2001-504 din 13 iunie 2001 art. 15 Monitorul Oficial din 13 iunie 2001)

(Ordonanţa nr. 2000-916 din 19 septembrie 2000 art. 3 Monitorul Oficial din 22 septembrie 2000 în vigoare de la 1 ianuarie 2002)

   Atunci când o persoanã juridicã, condamnatã deja definitiv pentru o crimã sau pentru un delict pedepsit de lege în ceea ce priveşte persoanele fizice cu 100000 euro amendã, angajeazã rãspunderea sa penalã, în termen de zece ani începând de la expirarea sau prescrierea pedepsei precedente, printr-un delict pedepsit cu aceeaşi pedeapsã, procentul maxim al amenzii aplicabile este egal cu de zece ori cel care este prevãzut de legea care pedepseşte acest delict.   Atunci când o persoanã juridicã, condamnatã deja definitiv pentru o crimã sau pentru un delict pedepsit de lege în ceea ce priveşte persoanele fizice cu 100000 euro amendã, angajeazã rãspunderea sa penalã, în termen de cinci ani începând de la expirarea sau prescrierea pedepsei precedente, printr-un delict pedepsit de lege în ceea ce priveşte persoanele fizice, cu o amendã mai mare de 15000 euro, procentul maxim al amenzii aplicabile este egal cu de zece ori cel care este prevãzut de legea care pedepseşte acest delict.   În cazurile prevãzute de cele douã alineate precedente, persoana juridicã este pasibilã, între altele, de pedepsele menţionate la articolul 131-39, sub rezerva dispoziţiilor ultimului alineat al acestui articol.

Articolul 132-14   Atunci când o persoanã juridicã, condamnatã deja definitiv pentru un delict, angajeazã rãspunderea sa penalã, în termen de 5 ani începând de la expirarea sau prescrierea pedepsei precedente, fie prin acelaşi delict, fie printr-un delict care îi este asimilat acestuia în privinţa regulilor recidivei, procentul maxim al amenzii aplicabile este egal cu de zece ori cel care este prevãzut de legea care pedepseşte acest delict în ceea ce priveşte persoanele fizice.

Articolul 132-15   În cazurile în care regulamentul o prevede, atunci când persoana juridicã, condamnatã deja definitiv pentru o contravenţie de la cea de-a 5-a clasã, angajeazã rãspunderea sa penalã, în termen de un an începând de la expirarea sau prescrierea pedepsei precedente, prin aceeaşi contravenţie, procentul maxim al amenzii aplicabile este egal cu de zece ori cel care este prevãzut de regulamentul care pedepseşte aceastã contravenţie în ceea ce priveşte persoanele fizice.

Articolul 132-16

16

   Furtul, extorcarea, şantajul, escrocheria şi abuzul de încredere sunt considerate, în privinţa recidivei, drept aceeaşi infracţiune.

Articolul 132-16-1(inclus de Legea nr. 98-468 din 17 iunie 1998 art. 10 Monitorul Oficial din 18 iunie 1998)

   Delictele de agresiuni sexuale şi de abuzuri sexuale sunt considerate, în privinţa recidivei, drept aceeaşi infracţiune.

Articolul 132-16-2(inclus de Legea nr. 2003-495 din 12 iunie 2003 art. 4 III Monitorul Oficial din 13 iunie 2003)

   Delictele de omucidere involuntarã sau de atingere involuntarã a integritãţii persoanei comis cu ocazia conducerii unui vehicul terestru cu motor prevãzute de articoolele 221-6-1, 222-19-1 şi 222-20-1 sunt considerate, în privinţa recidivei, drept aceeaşi infracţiune.   Delictele prevãzute de articolele L. 221-2, L. 234-1, L. 235-1 şi L. 413-1 ale codului rutier sunt considerate, în privinţa recidivei, drept aceeaşi infracţiune. Sunt de asemenea asimilate delictelor menţionate la alineatul precedent atunci când constituie al doilea termen al recidivei.

Subcapitolul: Despre pronunţarea pedepselorArticolul 132-17

   Nici-o pedeapsã nu poate fi aplicatã dacã instanţa nu a pronunţat-o în mod expres.   Instanţa poate sã nu pronunţe decât una din pedepsele aplicate pentru infracţiunea asupra cãreia este sesizatã.

Articolul 132-18   Atunci când o infracţiune este pedepsitã cu închisoare sau detenţie pe viaţã, instanţa poate pronunţa o pedeapsã cu închisoare sau detenţie penalã pe timp limitat, sau o pedeapsã cu închisoarea care nu poate fi mai micã de 2 ani.   Atunci când o infracţiune este pedepsitã cu închisoare sau detenţie penalã pe timp limitat, instanţa poate pronunţa o pedeapsã cu închisoarea sau cu detenţia penalã pentru o perioadã mai micã decât cea care este aplicatã, sau o pedeapsã cu închisoarea care nu poate fi mai micã de un an.

Articolul 132-19   Atunci când o infracţiune este pedepsitã cu o pedeapsã cu închisoarea, instanţa poate pronunţa o pedeapsã cu închisoarea pentru o perioadã mai micã decât cea care este aplicatã.   În materie corecţionalã, instanţa nu poate pronunţa o pedeapsã cu închisoarea fãrã suspendare decât dupã ce a motivat special alegerea acestei pedepse.

Articolul 132-20   Atunci când o infracţiune este pedepsitã cu o pedeapsã cu amendã, instanţa poate pronunţa o amendã cu o sumã mai micã decât cea care este aplicatã.

Articolul 132-21   Interdicţia tuturor sau unei pãrţi din drepturile civice, civile şi ale familiei menţionate la articolul 131-26 nu poate, în ciuda oricãrei dispoziţii contrare, sã reiasã de drept dintr-o condamnare penalã.   Orice persoanã lovitã de o interdicţie, decãdere sau incapacitate oarecare care reiese de drept, cu aplicarea dispoziţiilor speciale, dintr-o condamnare penalã, poate, prin sentinţa de condamnare sau prin sentinţa ulterioarã, sã fie relevatã în întregime sau parţial, inclusiv în ceea ce priveşte durata acestei interdicţii, decãderi sau incapacitãţi, în condiţiile stabilite de codul de procedurã penalã.

Articolul 132-22   Procurorul republicii, judecãtorul de instrucţie sau tribunalul sesizat pot obţine de la pãrţi, de la orice administraţie, de la orice instituţie financiarã, sau de la orice persoanã care deţine fonduri ale infractorului, comunicarea informaţiilor utile de naturã financiarã sau fiscalã, fãrã a putea fi invocatã obligaţia de pãstrare a secretului.

Subcapitolul 4: Despre perioada de siguranţãArticolul 132-23

   În caz de condamnare la o pedeapsã privativã de libertate, neînsoţitã de suspendare, a cãrei duratã este egalã sau mai mare de 10 ani, pronunţatã pentru infracţiunile special prevãzute de lege, condamnatul nu poate beneficia, în timpul unei perioade de siguranţã, de dispoziţiile privind suspendarea sau fracţionarea pedepsei, plasarea în afarã, permisiunile de a ieşi, semi-libertatea şi eliberarea condiţionatã.   Durata perioadei de siguranţã este de jumãtate din pedeapsã sau, dacã este vorba despre o condamnare la închisoare pe viaţã, de 18 ani. Curtea cu juri sau tribunalul poate totuşi, prin hotãrâre specialã, fie sã ducã aceste durate pânã la douã treimi din pedeapsã sau, dacã este vorba despre o condamnare la închisoare pe viaţã, pânã la 22 de ani, fie sã decidã sã reducã aceste durate.   În celelalte cazuri, atunci când pronunţã o pedeapsã privativã de libertate cu o duratã mai mare de cinci ani, neînsoţitã de suspendare neînsoţitã de suspendare, instanţa poate fixa o perioadã de siguranţã în timpul cãreia condamnatul nu poate beneficia de nici-una din modalitãţile de execuţie a pedepsei menţionate la primul alineat. Durata acestei perioade de siguranţã nu poate depãşi cele douã treimi ale pedepsei pronunţate sau 22 de ani în caz de condamnare la închisoare pe viaţã.

17

   Reducerile pedepselor acordate în timpul perioadei de siguranţã nu vor fi aplicate decât asupra pãrţii din pedeapsã care depãşeşte aceastã duratã.

Capitolul 2: Despre modurile de personalizare a pedepselorArticolul 132-24

   În limitele fixate de lege, instanţa pronunţã pedepsele şi fixeazã regimul lor în funcţie de circumstanţele infracţiunii şi de personalitatea autorului sãu. Atunci când instanţa pronunţã o pedeapsã cu amenda, ea stabileşte suma ţinând cont de asemenea de resursele şi sarcinile autorului infracţiunii.

Subcapitolul 1: Despre semi-libertate, despre plasarea în exterior şi despre plasarea sub supraveghere electronicã

Articolul 132-25(Legea nr. 2004-204 din 9 martie 2004 art. 185 II, III, IV Monitorul Oficial din 10 martie 2004 în vigoare de la

1 ianuarie 2005)   Atunci când instanţa de judecatã pronunţã o pedeapsã egalã sau mai micã de un an de închisoare, ea poate decide în privinţa condamnatului care justificã, fie practicarea unei activitãţi profesionale, fie înscrierea la o formã de învãţãmânt sau o pregãtire profesionalã sau un stagiu sau o muncã temporarã în vederea integrãrii sale sociale, fie participarea sa esenţialã la viaţa familiei sale, fie necesitatea de a suferi un tratament medical, cã pedeapsa cu închisoarea va fi executatã sub regimul de semi-libertate.   În cazurile prevãzute de alineatul precedent, instanţa poate decide de asemenea cã pedeapsa cu închisoarea va fi executatã sub regimul plasãrii în exterior.   Atunci când a fost ordonatã plasarea sau menţinerea în detenţie a condamnatului cu aplicarea articolului 397-4 din codul de procedurã penalã, instanţa care face aplicarea prezentului articol poate ordona executarea provizorie a semi-liberteţii sau a plasamentului în exterior.

Articolul 132-26(Legea nr. 2004-204 din 9 martie 2004 art. 185 II, III, V Monitorul Oficial din 10 martie 2004 în vigoare de la

1 ianuarie 2005)   Condamnatul care beneficiazã de semi-libertate este constrâns sã se întoarcã în clãdirea penitenciarului conform modalitãţilor stabilite de judecãtorul delegat cu aplicarea pedepselor în funcţie de timpul necesar activitãţii, învãţãrii, pregãtirii profesionale, stagiului, participãrii la viaţa de familie sau la tratament în vederea cãruia i s-a permis regimul de semi-libertate. Este obligat sã rãmânã în clãdire în zilele în care, indiferent din ce motiv, obligaţiile sale exterioare sunt întrerupte.   Condamnatul care beneficiazã de plasarea în exterior este angajat în afara unei clãdiri a penitenciarului la lucrãri controlate de administraţie.   Instanţa de judecatã poate de asemenea sã supunã condamnatul care beneficiazã de semi-libertate sau de plasare în exterior la mãsurile prevãzute de articolele de la 132-43 la 132-46.

Articolul 132-26-1(inclus de Legea nr. 2004-204 din 9 martie 2004 art. 185 VI Monitorul Oficial din 10 martie 2004 în vigoare de

la 1 ianuarie 2005)   Atunci când instanţa de judecatã pronunţã o pedeapsã egalã sau mai micã de un an de închisoare, ea poate decide în privinţa condamnatului care justificã fie practicarea unei activitãţi profesionale, fie înscrierea la o formã de învãţãmânt sau o pregãtire profesionalã sau un stagiu sau o muncã temporarã în vederea integrãrii sale sociale, fie participarea sa esenţialã la viaţa familiei sale, fie necesitatea de a suferi un tratament medical, cã pedeapsa cu închisoarea va fi executatã sub regimul plasãrii sub supraveghere electronicã.   Decizia de plasare sub supraveghere electronicã nu poate fi luatã decât cu acordul infractorului informat în prealabil cã poate cere sã fie asistat de avocatul sãu, la nevoie desemnat din oficiu de avocat la cererea sa, înainte de a-şi da acordul. Dacã este vorba despre un minor neeliberat, aceastã decizie nu poate fi luatã decât cu acordul titularilor exercitãrii autoritãţii pãrinteşti. Atunci când a fost ordonatã plasarea sau menţinerea în detenţie a condamnatului cu aplicarea articolului 397-4 al codului de procedurã penalã, instanţa de judecatã care face aplicarea alineatului precedent poate ordona executarea provizorie a plasãrii sub supraveghere electronicã.

Articolul 132-26-2(inclus de Legea nr. 2004-204 din 9 martie 2004 art. 185 VI Monitorul Oficial din 10 martie 2004 în vigoare de

la 1 ianuarie 2005)   Plasarea sub supraveghere electronicã implicã, pentru condamnat, interdicţia de a lipsi de la domiciliul sãu sau din orice alt loc desemnat de judecãtorul delegat cu aplicarea pedepselor în afara perioadelor fixate de acesta. Perioadele şi locurile sunt fixate ţinând cont: de practicarea unei activitãţi profesionale de cãtre condamnat; de faptul cã urmeazã o formã de învãţãmânt sau o pregãtire, efectueazã un stagiu sau ocupã un serviciu temporar în vederea integrãrii sale sociale; de participarea sa la viaţa de familie; de prescrierea unui tratament medical. Plasarea sub supraveghere electronicã implicã de asemenea pentru condamnat obligaţia de a rãspunde convocãrilor oricãrei autoritãţi publice desemnate de judecãtorul delegat cu aplicarea pedepselor.

Articolul 132-26-3

18

(inclus de Legea nr. 2004-204 din 9 martie 2004 art. 185 VI Monitorul Oficial din 10 martie 2004 în vigoare de la 1 ianuarie 2005)

   Instanţa de judecatã poate de asemenea supune condamnatul care beneficiazã de plasare sub supraveghere electronicã la mãsurile prevãzute de articolele de la 132-43 la 132-46.

Subcapitolul 2: Despre fracţionarea pedepselorArticolul 132-27

   În materie corecţionalã, instanţa poate, dintr-un motiv grav de ordin medical, familial, profesional sau social, sã decidã cã încarcerarea pronunţatã pe o duratã de maxim un an, în timpul unei perioade care nu depãşeşte trei ani, va fi executatã pe fracţiuni, nici-una din ele neputând fi mai micã de douã zile.

Articolul 132-28(Legea nr. 2003-495 din 12 iunie 2003 art. 5 V Monitorul Oficial din 13 iunie 2003)

   În materie corecţionalã sau contravenţionalã, instanţa poate, dintr-un motiv grav de ordin medical, familial, profesional sau social, sã decidã cã pedeapsa cu amenda, în timpul unei perioade care sã nu depãşeascã trei ani, va fi executatã pe fracţiuni. La fel se procedeazã pentru persoanele fizice condamnate la pedeapsa de zile-amendã sau la pedeapsa de suspendare a permisului de conducere; fracţionarea pedepsei de suspendare a permisului de conducere nu este totuşi posibilã în caz de delicte sau de contravenţii pentru care legea sau regulamentul prevede cã aceastã pedeapsã nu poate fi limitatã la conducerea în afara activitãţii profesionale.

Subcapitolul 3: Despre suspendarea simplãArticolul 132-29

   Instanţa care pronunţã o pedeapsã poate, în cazurile şi conform condiţiilor prevãzute mai jos, sã ordone suspendarea executãrii sale.   Preşedintele instanţei, dupã pronunţarea pedepsei însoţite de suspendarea simplã, avertizeazã condamnatul, atunci când este prezent, asupra consecinţelor pe care le-ar implica o condamnare pentru o nouã infracţiune care va fi comisã în termenele prevãzute de articolele 132-35 şi 132-37.

Articolul 132-30(Ordonanţa nr. 2000-916 din 19 septembrie 2000 art. 3 Monitorul Oficial din 22 septembrie 2000 în vigoare de

la 1 ianuarie 2002)   În materie penalã sau corecţionalã, suspendarea simplã nu poate fi ordonatã în privinţa unei persoane fizice decât atunci când infractorul nu a fost condamnat, în cursul celor cinci ani care precedã faptele, pentru o crimã sau un delict de drept comun, la o pedeapsã cu închisoarea sau cu detenţia.   Suspendarea nu poate fi ordonatã în privinţa unei persoane juridice decât atunci când aceasta nu a fost condamnatã, în acelaşi termen, pentru o crimã sau un delict de drept comun, la o amendã de o cifrã mai mare de 60000 euro.

Articolul 132-31   Suspendarea simplã este aplicabilã, în ceea ce priveşte persoanele fizice, la condamnãrile cu închisoare pronunţate pentru o duratã de maxim cinci ani, la amenda sau pedeapsa cu zile-amendã, la pedepsele privative sau restrictive ale drepturilor menţionate la articolul 131-6, cu excepţia confiscãrii, şi la pedepsele complementare menţionate la articolul 131-10, cu excepţia confiscãrii, închiderii afacerii şi afişãrii.   Suspendarea simplã nu poate fi ordonatã decât pentru încarcerare atunci când infractorul a fost condamnat în termenul prevãzut la articolul 132-30 la o altã pedeapsã decât închisoarea sau detenţia.   Instanţa poate decide cã suspendarea nu se va aplica la executarea închisorii decât pentru o parte a cãrei duratã o stabileşte în limita a cinci ani.

Articolul 132-32(Legea nr. 92-1336 din 16 decembrie 1992 art. 349 şi 373 Monitorul Oficial din 23 decembrie 1992 în vigoare

de la 1 martie 1994)   Suspendarea simplã este aplicabilã, în ceea ce priveşte persoanele juridice, la condamnãrile la amendã şi la pedepsele menţionate la punctele 2, 5, 6 şi 7 ale articolului 131-39.

Articolul 132-33(Ordonanţa nr. 2000-916 din 19 septembrie 2000 art. 3 Monitorul Oficial din 22 septembrie 2000 în vigoare de

la 1 ianuarie 2002)   În materie contravenţionalã, suspendarea simplã nu poate fi ordonatã în privinţa unei persoane fizice decât atunci când infractorul nu a fost condamnat, în cursul celor cinci ani ce precedã faptele, pentru crimã sau delict de drept comun, la o pedeapsã cu detenţia sau închisoarea.   Suspendarea simplã nu poate fi ordonatã în privinţa unei persoane juridice decât atunci când aceasta nu a fost condamnatã, în acelaşi termen, pentru crimã sau delict de drept comun, la o amendã cu o cifrã mai mare de 15000 euro.

Articolul 132-34   Suspendarea simplã este aplicabilã, în ceea ce priveşte persoanele fizice, la condamnãrile la pedepse privative sau restrictive a drepturilor menţionate la articolul 131-14, cu excepţia confiscãrii, la pedepsele complementare prevãzute de punctele 1, 2 şi 4 ale articolului 131-16 precum şi la pedeapsa complementarã prevãzutã de primul

19

alineat al articolului 131-17. Este de asemenea aplicabilã la amenda pronunţatã pentru contravenţiile de la cea de-a 5-a clasã.   În ceea ce priveşte persoanele juridice, suspendarea simplã este aplicabilã la pedeapsa interdicţiei de a emite cecuri sau de a folosi carduri de platã prevãzute de articolele 131-42 şi 131-43. Este de asemenea aplicabilã la amenda pronunţatã pentru contravenţiile de la cea de-a 5-a clasã.

Articolul 132-35   Condamnarea pentru crimã sau delict însoţitã de suspendarea simplã este consideratã cã nu s-a produs dacã condamnatul care beneficiazã de ea nu a comis, în termen de cinci ani începând de la aceasta, o crimã sau un delict de drept comun urmat de o nouã condamnare fãrã suspendare care implicã revocarea.

Articolul 132-36   Orice nouã condamnare la o pedeapsã cu detenţia sau închisoarea revocã suspendarea acordatã anterior, indiferent care ar fi pedeapsa pe care o însoţeşte.   Orice nouã condamnare a unei persoane fizice sau juridice la o altã pedeapsã decât detenţia sau închisoarea revocã suspendarea acordatã anterior care însoţeşte o pedeapsã oarecare, alta decât detenţia sau închisoarea.

Articolul 132-37   Condamnarea pentru contravenţie însoţitã de suspendarea simplã este consideratã cã nu a avut loc dacã condamnatul care beneficiazã de ea nu a comis, în termen de doi ani începând de la aceasta o crimã sau un delict de drept comun sau o contravenţie de la cea de-a 5-a clasã urmatã de o nouã condamnare fãrã suspendare implicând revocarea în condiţiile definite de articolul 132-36.

Articolul 132-38   În caz de revocare a suspendãrii simple, prima pedeapsã este executatã fãrã a se putea cumula cu a doua.   Totuşi instanţa poate, prin hotãrâre specialã şi motivatã, sã spunã cã condamnarea pe care o pronunţã nu antreneazã revocarea suspendãrii acordatã anterior sau nu antreneazã decât o revocare parţialã, pentru o perioadã pe care o stabileşte, a suspendãrii acordatã anterior. Ea poate de asemenea sã limiteze efectele scutirii de revocare la una sau mai multe din suspendãrile acordate anterior.

Articolul 132-39   Atunci când beneficiul suspendãrii simple nu a fost acordat decât pentru o parte din pedeapsã, condamnarea este consideratã cã nu a avut loc în toate elementele sale dacã revocarea suspendãrii nu a fost acordatã, pedeapsa cu zile-amendã sau amenda sau partea din amendã neînsoţitã de suspendarea care este datoratã.

Subcapitolul 4: Despre suspendarea cu supunerea la probãArticolul 132-40

(Legea nr. 2003-1119 din 26 novembre 2003 art. 79 I Monitorul Oficial din 27 novembre 2003)(Legea nr. 2004-204 din 9 martie 2004 art. 175 I Monitorul Oficial din 10 martie 2004 în vigoare de la

1 ianuarie 2005)   Instanţa care pronunţã o pedeapsã cu închisoarea poate, în condiţiile prevãzute mai jos, sã ordone sã fie suspendatã executarea sa, persoana fizicã condamnatã fiind plasatã sub regimul supunerii la probã.   Dupã pronunţarea pedepsei cu închisoarea însoţitã de suspendare cu supunerea la probã, preşedintele instanţei comunicã condamnatului, atunci când este prezent, obligaţiile de respectat în timpul suspendãrii cu supunere la probã şi îl avertizeazã asupra consecinţelor pe care le-ar implica o condamnare pentru o nouã infracţiune comisã în cursul termenului de probã sau o absenţã la mãsurile de control şi neîndeplinire a obligaţiilor deosebite ce îi sunt impuse. El îl informeazã asupra posibilitãţii pe care o va avea de a se declara condamnarea nulã dacã observã o conduitã satisfãcãtoare.   Atunci când instanţa pronunţã, cu titlu de pedeapsã complementarã, pedeapsa de interdicţie de a rãmâne pe teritoriul francez pe o perioadã de maxim zece ani, este suspendatã executarea sa în timpul supunerii la probã prevãzutã de alineatul întâi.

Articolul 132-41   Suspendarea cu supunerea la probã este aplicabilã la condamnãrile la închisoare pronunţate pe o duratã de maxim cinci ani, din cauza unei crime sau unui delict de drept comun.   De fiecare datã când instanţa nu a pronunţat executarea provizorie, supunerea la probã nu este aplicabilã decât începând din ziua în care condamnarea devine executorie conform dispoziţiilor celui de-al doilea alineat al articolului 708 al codului de procedurã penalã.

Articolul 132-42   Instanţa penalã fixeazã termenul de probã care nu poate fi mai mic de 18 luni nici mai mare de 3 ani.   Ea poate decide cã suspendarea nu se va aplica executãrii pedepsei cu închisoarea decât pentru o parte a cãrei duratã o stabileşte.

Articolul 132-42(Legea nr. 2004-204 din 9 martie 2004 art. 175 II Monitorul Oficial din 10 martie 2004 în vigoare de la 31

decembrie 2006)   Instanţa penalã fixeazã termenul de probã care nu poate fi mai mic de 12 luni nici mai mare de 3 ani.

20

      Ea poate decide cã suspendarea nu se va aplica executãrii pedepsei cu închisoarea decât pentru o parte a cãrei duratã o stabileşte.

Articolul 132-43   În cursul termenului de probã, condamnatul trebuie sã respecte mãsurile de control care sunt prevãzute de articolul 132-44 şi obligaţiile deosebite prevãzute de articolul132-45 care îi sunt impuse special. Între altele, condamnatul poate beneficia de mãsurile de ajutor destinate favorizãrii reintegrãrii sale sociale.   Aceste mãsuri şi obligaţii deosebite înceteazã sã se aplice şi termenul de probã este suspendat în perioada în care condamnatul este închis. Termenul de probã este de asemenea suspendat în timpul perioadei în care condamnatul îşi îndeplineşte obligaţiile serviciului militar.

Articolul 132-44(Legea nr. 2000-516 din 15 iunie 2000 art. 124 Monitorul Oficial din 16 iunie 2000)

   Mãsurile de control la care condamnatul trebuie sã se supunã sunt urmãtoarele:   1. Sã rãspundã convocãrilor judecãtorului delegat cu aplicarea pedepselor sau ale asistentului social desemnat;   2. Sã primeascã vizitele asistentului social şi sã-i comunice informaţiile sau documentele de naturã sã permitã controlul mijloacelor sale de existenţã şi al executãrii obligaţiilor sale;   3. Sã previnã asistentul social asupra schimbãrilor locurilor sale de muncã;   4. Sã previnã asistentul social asupra schimbãrilor sale de reşedinţã sau oricãrei deplasãri a cãrei duratã ar depãşi 15 zile şi sã informeze asupra întoarcerii sale;   5. Sã obţinã autorizaţia prealabilã a judecãtorului delegat cu aplicarea pedepselor pentru orice deplasare în strãinãtate şi, atunci când este de naturã sã împiedice executarea obligaţiilor sale, pentru orice schimbare a locului de muncã sau a reşedinţei.

Articolul 132-45(Legea nr. 2003-495 din 12 iunie 2003 art. 6 IV Monitorul Oficial din 13 iunie 2003)

(Legea nr. 2004-204 din 9 martie 2004 art. 44 IV, art. 176 Monitorul Oficial din 10 martie 2004 în vigoare de la 1 octombrie 2004)

   Instanţa de condamnare sau judecãtorul delegat cu aplicarea pedepselor poate impune special condamnatului respectarea uneia sau mai multora din obligaţiile urmãtoare:    1. Sã practice o activitate profesionalã sau sã urmeze o formã de învãţãmânt sau de pregãtire profesionalã;    2. Sã-şi stabileascã reşedinţa într-un anumit loc;    3. Sã se supunã mãsurilor de examinare medicalã, de tratament sau îngrijire, chiar sub regim de spitalizare;    4. Sã justifice cã contribuie la cheltuielile familiale sau plãteşte cu regularitate pensiile alimentare al cãror debitor este;    5. Sã repare în întregime sau parţial, în funcţie de posibilitãţile sale de a contribui, daunele provocate prin infracţiune, chiar şi în lipsa unei decizii asupra acţiunii civile;    6. Sã justifice cã achitã în funcţie de posibilitãţile sale de a contribui, sumele datorate Trezoreriei publice în urma condamnãrii;    7. Sã se abţinã sã conducã anumite vehicule stabilite prin categoriile permisului prevãzute de codul rutier;    8. Sã nu practice activitatea profesionalã în exercitarea cãreia sau cu ocazia cãreia a fost comisã infracţiunea;    9. Sã se abţinã sã aparã în orice loc special desemnat;   10. Sã nu facã pariuri, în special în organismele de pariuri mutuale;   11. Sã nu frecventeze barurile;   12. Sã nu viziteze anumiţi condamnaţi, în special autorii sau complicii infracţiunii;   13. Sã evite sã intre în contact cu anumite persoane, în special victima infracţiunii;   14. Sã nu deţinã sau sã poarte o armã;   15. În caz de infracţiune comisã cu ocazia conducerii unui vehicul terestru cu motor, sã efectueze, pe cheltuiala sa, un stagiu de înţelegere a siguranţei rutiere;   16. Sã evite sã difuzeze orice lucrare sau operã audio-vizualã al cãrei autor sau coautor ar fi şi care s-ar referi, în întregime sau parţial, la infracţiunea comisã şi sã evite orice intervenţie publicã referitoare la aceastã infracţiune; dispoziţiile prezentului alineat nu sunt aplicabile decât în caz de condamnare pentru crime sau delicte de atacuri voluntare asupra vieţii, de agresiuni sexuale sau de abuzuri sexuale; (1)   17. Sã-şi predea copiii în mâinile celor cãrora le-au fost încredinţaţi pentru întreţinere prin hotãrâre a justiţiei; (1)   18. Sã îndeplineascã un stagiu de civism.   NOTĂ: (1) : Legea 2004-204 2004-03-09 art. 207 II: punctele 16 şi 17 intrã în vigoare de la 1 ianuarie 2005.

Articolul 132-46   Mãsurile de ajutor au drept obiect sprijinirea eforturilor condamnatului în vederea reintegrãrii sale sociale.   Aceste mãsuri, care se exercitã sub forma unui ajutor cu caracter social şi, la nevoie, a unui ajutor material, sunt aplicate de serviciul de suspendare condiţionatã cu participarea, la nevoie, a tuturor organismelor publice şi private.

Articolul 132-47

21

(Legea nr. 92-1336 din 16 decembrie 1992 art. 350 şi 373 Monitorul Oficial din 23 decembrie 1992 în vigoare de la 1 martie 1994)

(Legea nr. 2004-204 din 9 martie 2004 art. 182, art. 183 I Monitorul Oficial din 10 martie 2004 în vigoare de la 1 ianuarie 2005)

   Suspendarea cu supunerea la probã poate fi revocatã de instanţa de judecatã în condiţiile prevãzute de articolul 132-48.   Se poate face de asemenea revocarea de cãtre judecãtorul delegat cu aplicarea pedepselor, conform modalitãţilor prevãzute de codul de procedurã penalã, atunci când condamnatul nu a respectat mãsurile de control şi obligaţiile speciale ce i-au fost impuse. Orice nerespectare a acestor mãsuri şi obligaţii comisã dupã ce supunerea la probe a devenit executorie poate justifica revocarea suspendãrii. Totuşi, revocarea nu poate fi ordonatã mai înainte ca condamnarea sã fi cãpãtat caracter definitiv. Dacã aceastã revocare este ordonatã atunci când condamnarea încã nu a cãpãtat caracter definitiv, ea devine caducã în cazul în care aceastã condamnare ar fi ulterior infirmatã sau anulatã.

Articolul 132-48(Legea nr. 92-1336 din 16 decembrie 1992 art. 351 şi 373 Monitorul Oficial din 23 decembrie 1992 în vigoare

de la 1 martie 1994)(Legea nr. 2003-1119 din 26 novembre 2003 art. 79 II Monitorul Oficial din 27 novembre 2003)

   Dacã condamnatul comite, în cursul termenului de probã, o crimã sau un delict de drept comun urmat de o condamnare la o pedeapsã privativã de libertate fãrã suspendare, instanţa de judecatã poate, dupã obţinerea avizului judecãtorului delegat cu aplicarea pedepselor, sã ordone revocarea în întregime sau parţial a suspendãrii sau suspendãrilor acordate anterior. Aceastã revocare nu poate fi ordonatã pentru infracţiunile comise înainte ca condamnarea însoţitã de suspendare sã fi cãpãtat caracter definitiv.   Mãsura interdicţiei de a rãmâne pe teritoriul francez este executorie de drept în caz de revocare totalã a suspendãrii cu supunerea la probã în condiţiile prevãzute de prezentul articol.

Articolul 132-49   Revocarea parţialã a suspendãrii nu poate fi ordonatã decât o datã.   Decizia care ordonã revocarea parţialã a suspendãrii nu pune capãt regimului supunerii la probã şi nu adaugã la condamnare efectele unei condamnãri fãrã suspendare.

Articolul 132-50   Dacã instanţa ordonã executarea ântregii pedepse cu închisoarea şi dacã suspendarea cu supunerea la probã a fost acordatã dupã o primã condamnare deja pronunţatã sub acelaşi beneficiu, prima pedeapsã este mai întâi executatã exceptând cazul în care, prin decizie specialã şi justificatã, nu scuteşte condamnatul de toatã sau o parte din executarea ei.

Articolul 132-51   Atunci când instanţa ordonã revocarea suspendãrii în întregime sau parţial, ea poate, prin decizie specialã şi motivatã, executorie prin suspendare condiţionatã, sã închidã condamnatul.

Articolul 132-52   Condamnarea însoţitã de suspendare cu supunerea la probã este consideratã nulã atunci când condamnatul nu a fãcut obiectul unei decizii care ordonã executarea întregii pedepse cu închisoarea.   Atunci când beneficiul suspendãrii cu supunerea la probã nu a fost acordat decât pentru o parte din pedeapsa cu închisoarea, condamnarea este consideratã nulã în toate elementele sale dacã revocarea suspendãrii nu a fost pronunţatã în condiţiile prevãzute de alineatul precedent.

Articolul 132-53(Legea nr 2004-204 din 9 martie 2004 art. 183 X Monitorul Oficial din 10 martie 2004 în vigoare de la

1 ianuarie 2005)   Dacã suspendarea cu supunerea la probã a fost acordatã dupã o primã condamnare deja pronunţatã sub acelaşi beneficiu, aceastã primã condamnare este consideratã nulã dacã a doua este declaratã sau consideratã nulã în condiţiile şi termenele prevãzute de primul alineat al articolului 132-52 de mai sus sau de articolul 744 al codului de procedurã penalã.

Subcapitolul 5: Despre suspendarea însoţitã de obligaţia de a munci în folosul comunitãţii

Articolul 132-54(Legea nr. 2004-204 din 9 martie 2004 art. 177 I, art. 178 Monitorul Oficial din 10 martie 2004 în vigoare de la

1 ianuarie 2005)   Instanţa poate, în condiţiile şi conform modalitãţilor prevãzute de articolele 132-40 şi 132-41, prevedea cã condamnatul va îndeplini, pe o perioadã de la 40 la 210 ore, o muncã în folosul unei persoane juridice de drept public sau al unei asociaţii abilitate sã punã în practicã lucrãri de interes general.   Instanţa poate decide cã obligaţiile impuse condamnatului vor continua dincolo de îndeplinirea muncii în folosul comunitãţii, într-un termen ce nu poate depãşi 12 luni (1).

22

   Suspendarea însoţitã de obligaţia de a efectua o muncã în folosul comunitãţii nu poate fi ordonatã atunci când infractorul refuzã sau nu este prezent la şedinţã.   Modalitãţile de aplicare a obligaţiei de a executa o muncã în folosul comunitãţii sunt reglementate de dispoziţiile articolelor de la 131-22 la 131-24. Dupã îndeplinirea întregii munci în folosul counitãţii, condamnarea este consideratã drept nulã doar dacã nu s-a fãcut aplicarea dispoziţiilor prevãzute de ultimul alineat al articolului 132-55.   NOTĂ: (1) : Legea 2004-204 2004-03-09 art. 207 VI: prezentul alineat va intra în vigoare la 31 decembrie 2006.

Articolul 132-55(Legea nr. 2000-516 din 15 iunie 2000 art. 124 Monitorul Oficial din 16 iunie 2000)

(Legea nr. 2004-204 din 9 martie 2004 art. 177 II Monitorul Oficial din 10 martie 2004 în vigoare de la 1 ianuarie 2005)

   În cursul termenului fixat de instanţã pentru a îndeplini o muncã în folosul comunitãţii, condamnatul trebuie, în afara obligaţiei de a îndeplini munca impusã, sã respecte mãsurile de control urmãtoare:   1. Sã rãspundã convocãrilor judecãtorului delegat cu aplicarea pedepselor sau asistentului social desemnat;   2. Sã se supunã examenului medical prealabil executãrii pedepsei care are drept scop descoperirea dacã a fost atins de o afecţiune periculoasã pentru ceilalţi lucrãtori şi sã se asigure cã este apt din punct de vedere medical pentru munca pe care trebuie sã o execute;   3. Sã justifice motivele schimbãrilor locului sãu de muncã sau de reşedinţã care împiedicã executarea muncii în folosul comunitãţii conform modalitãţilor stabilite;   4. Sã obţinã autorizaţia prealabilã a judecãtorului delegat cu aplicarea pedepselor pentru orice deplasare care ar împiedica executarea muncii în folosul comunitãţii conform modalitãţilor stabilite;   5. Sã primeascã vizitele asistentului social şi sã-i comunice toate documentele sau informaţiile referitoare la executarea pedepsei.   El trebuie de asemenea sã respecte acele obligaţii deosebite prevãzute de articolul 132-45 pe care instanţa i le-a impus special şi a cãror duratã a fost precizatã de aceasta ca nedepãşind 12 luni.

Articolul 132-56   Suspendarea însoţitã de obligaţia de a efectua o muncã în folosul comunitãţii urmeazã aceleaşi reguli ca cele care sunt prevãzute pentru suspendarea cu supunerea la probã, cu excepţia celor care sunt conţinute la al doilea alineat al articolului 132-42 şi la al doilea alineat al articolului 132-52; obligaţia de a executa o muncã în folosul comunitãţii este asimilatã unei obligaţii deosebite de suspendare cu supunere la probã şi termenul prevãzut de articolul 131-22 este asimilat termenului de probã.

Articolul 132-57(Legea nr. 92-1336 din 16 decembrie 1992 art. 352 şi 373 Monitorul Oficial din 23 decembrie 1992 în vigoare

de la 1 martie 1994)(Legea nr. 95-125 din 8 februarie 1995 art. 45 Monitorul Oficial din 9 februarie 1995)

(Legea nr. 2004-204 din 9 martie 2004 art. 179 I Monitorul Oficial du 10 martie 2004 în vigoare de la 1 ianuarie 2005)

   Atunci când o condamnare pentru un delict de drept comun ce implicã o pedeapsã fermã cu închisoarea de maxim şase luni a fost pronunţatã, judecãtorul delegat cu aplicarea pedepselor poate, atunci când aceastã condamnare nu mai este susceptibilã sã facã obiectul unei cãi de recurs din partea condamnatului, sã ordone sã fie suspendat de la executarea acestei pedepse şi condamnatul sã îndeplineascã, în folosul unei colectivitãţi publice, al unei instituţii publice sau al unei asociaţii, o muncã de interes general neretribuitã cu o duratã care nu va putea fi mai icã de 40 de ore nici mai mare de 210 ore. Executarea obligaţiei de a presta o muncã în folosul comunitãţii este supusã prevederilor celui de-al treilea alineat al articolului 132-54 şi ale articolelor 132-55 şi 132-56. Judecãtorul delegat cu aplicarea pedepselor poate de asemenea decide ca condamnatul sã ispãşeascã o pedeapsã de zile-amendã, conform dispoziţiilor articolelor 131-5 şi 131-25.

Subcapitolul 6: Despre scutirea de pedeapsã şi despre amânareArticolul 132-58

   În materie corecţionalã sau, exceptând cazurile prevãzute de articolele de la 132-63 la 132-65, în materie contravenţionalã, instanţa poate, dupã ce a declarat infractorul vinovat şi a hotãrât, eventual, asupra confiscãrii obiectelor periculoase sau dãunãtoare, fie sã scuteascã infractorul de orice altã pedeapsã, fie sã amâne pronunţarea acesteia în cazurile şi condiţiile prevãzute de articolele de mai jos.   În acelaşi timp când se pronunţã asupra vinovãţiei infractorului, instanţa hotãrãşte, eventual, asupra acţiunii civile.

Articolul 132-59   Scutirea de pedeapsã poate fi acordatã atunci când rezultã cã reintegrarea vinovatului este admisã, cã paguba provocatã este reparatã şi cã tulburarea rezultatã în urma infracţiunii a încetat.   Instanţa care pronunţã o scutire de pedeapsã poate decide ca hotãrârea sa sã nu fie menţionatã în cazierul judiciar.

23

   Scutirea de pedeapsã nu se extinde la plata cheltuielilor procesuale.Articolul 132-60

   Instanţa poate amâna pronunţarea pedepsei atunci când reiese cã reintegrarea vinovatului este în curs sã fie admisã, cã paguba produsã este pe cale sã fie reparatã şi cã tulburarea rezultatã în urma infracţiunii va înceta.   În acest caz, ea fixeazã în decizia sa data la care se va decide asupra pedepsei.   Amânarea nu poate fi dispusã decât dacã persoana fizicã acuzatã sau reprezentantul persoanei juridice acuzate este prezent la şedinţã.

Articolul 132-61   La şedinţa de amânare, instanţa poate fie sã scuteascã infractorul de pedeapsã, fie sã pronunţe pedeapsa prevãzutã de lege, fie sã amâne încã o datã pronunţarea pedepsei în condiţiile şi dupã modalitãţile prevãzute de articolul 132-60.

Articolul 132-62   Decizia asupra pedepsei se ia cel târziu la un an dupã prima decizie de amânare.

Articolul 132-63   Atunci când infractorul, persoanã fizicã, este prezent la şedinţã, instanţa poate amâna pronunţrea pedepsei în condiţiile şi dupã modalitãţile definite la articolul 132-60 punând interesatul sub regimul supunerii la probã pe o duratã care nu poate depãşi un an.   Decizia sa este executorie în mod provizoriu.

Articolul 132-64   Regimul supunerii la probã, aşa cum rezultã din articolele de la 132-43 la 132-46, este aplicabilã la amânarea cu supunere la probã.

Articolul 132-65(Legea nr. 2004-204 din 9 martie 2004 art. 180 Monitorul Oficial din 10 martie 2004 în vigoare de la 1 ianuarie

2005)  La şedinţa de amânare, instanţa poate, ţinând cont de conduita vinovatului în cursul perioadei de probã, fie sã-l scuteascã de pedeapsã, fie sã pronunţe pedeapsa prevãzutã de lege, fie sã amâne încã o datã pronunţarea pedepsei în condiţiile şi dupã modalitãţile prevãzute de articolul 132-63. Cu acordul procurorului Republicii, judecãtorul delegat cu aplicarea pedepselor poate, cu 30 de zile înainte de şedinţa de amânare, sã pronunţe el însuşi scutirea de pedeapsã, la sfârşitul unei dezbateri contradictorii ţinute conform dispoziţiilor articolului 712-6 al codului de procedurã penalã.      Decizia asupra pedepsei se ia cel târziu la un an dupã prima decizie de amânare.

Articolul 132-66   În cazurile prevãzute de legile sau regulamentele care pedepsesc nerespectarea obligaţiilor stabilite, instanţa care amânã pronunţarea pedepsei poate ordona persoanei fizice sau persoanei juridice declarate vinovatã sã se conformeze uneia sau multora din dispoziţiile prevãzute de aceste legi sau regulamente.   Instanţa acordã un termen pentru executarea acestor dispoziţii.

Articolul 132-67   Instanţa poate însoţi ordinul cu o amendã atunci când aceasta este prevãzutã de lege sau de regulament; în acest caz, ea fixeazã, în limitele prevãzute de lege sau de regulament, procentul amenzii şi durata maximã în timpul cãreia aceasta va fi aplicabilã.   Amenda înceteazã sã curgã din ziua în care dispoziţiile enumerate de ordin au fost executate.

Articolul 132-68   Amânarea prin ordin nu se poate face decât o datã; se poate ordona chiar dacã persoana fizicã acuzatã sau reprezentantul persoanei juridice nu este prezent.   În toate cazurile hotãrârea poate fi însoţitã de executarea provizorie.

Articolul 132-69   La şedinţa de amânare, atunci când dispoziţiile enumerate de ordin au fost executate ân termenul stabilit, instanţa poate, fie sã scuteascã vinovatul de pedeapsã, fie sã pronunţe pedepsele prevãzute de lege sau regulament.   Atunci când dispoziţiile au fost executate cu întârziere, instanţa lihideazã eventual amenda şi pronunţã pedepsele prevãzute de lege sau regulament.   Atunci când nu se executã dispoziţiile, instanţa lichideazã eventual amenda, pronunţã pedepsele şi poate între altele, în cazurile şi conform condiţiilor prevãzute de lege sau regulament, sã ordone ca executarea acestor dispoziţii sã fie continuatã din oficiu pe cheltuiala condamnatului.   Cu excepţia dispoziţiilor contraire, decizia asupra pedepsei se ia cel târziu la un an dupã decizis de amânare.

Articolul 132-70(Legea nr. 2004-204 din 10 martie 2004 art. 198 V Monitorul Oficial din 10 martie 2004)

   Procentul amenzii, aşa cum a fost fixat prin decizia de amânare, nu poate fi modificat.   Pentru lichidarea amenzii, instanţa apreciazã neexecutarea sau întârzierea în executarea dispoziţiilor ţinând cont, eventual, de survenirea de evenimente care nu sunt imputabile vinovatului.

24

   Amenda nu dã curs constrângerii judiciare.Capitolul 3: Despre definirea anumitor circumstanţe care antreneazã agravarea, diminuarea sau scutirea

pedepselorArticolul 132-71

(Legea nr. 2004-204 din 9 martie 2004 art. 12 I Monitorul Oficial din 10 martie 2004)   Constituie o bandã organizatã în sensul legii orice grupare formatã sau orice înţelegere stabilitã în vederea pregãtirii, caracterizatã prin unul sau mai multe fapte materiale, prin una sau mai multe infracţiuni.

Articolul 132-72(Legea nr. 2004-204 din 9 martie 2004 art. 12 Monitorul Oficial din 10 martie 2004)

   Premeditarea este planul fãcut înainte acţiunii de a comite o anumitã crimã sau un anumit delict.Articolul 132-73

(Legea nr. 2004-204 din 9 martie 2004 art. 12 I Monitorul Oficial din 10 martie 2004)   Efracţia constã în forţarea, degradarea sau distrugerea oricãrui dispozitiv de închidere sau a oricãrei gen de îngrãdire. Este asimilatã efracţiei folosirea de chei false, de chei obţinute pe nedrept sau a oricãrui instrument care ar putea fi folosit fraudulos pentru a acţiona un dispozitiv de închidere fãrã a-l forţa sau a-l degrada.

Articolul 132-74(Legea nr. 2004-204 din 9 martie 2004 art. 12 I Monitorul Oficial din 10 martie 2004)

   Furtul prin escaladare este fapta de a pãtrunde într-un loc oarecare, fie pe deasupra unui element de închidere, fie prin orice deschizãturã care nu este destinatã sã serveascã drept intrare.

Articolul 132-75(Legea nr. 96-647 din 22 juillet 1996 art. 19 Monitorul Oficial din 23 juillet 1996)

(Legea nr. 2004-204 din 9 martie 2004 art. 12 I Monitorul Oficial din 10 martie 2004)   Armã este orice obiect conceput pentru a omorî sau a rãni.   Orice alt obiect ce poate reprezenta un pericol pentru persoane este asimilat unei arme de îndatã ce este folosit pentru a ucide, a rãni sau a ameninţa sau care este destinat, de cel care îl poartã, sã ucidã, sã rãneascã sau sã ameninţe.   Este asimilat unei arme orice obiect care, prezentând cu arma definitã la primul alineat o asemãnare menitã sã creeze confuzie, este folosit pentru a ameninţa cu uciderea sau rãnirea sau este destinat, de cel care-l poartã , sã ameninţe cu uciderea sau rãnirea  Folosirea unui animal pentru a omorî, a rãni sau a ameninţa este asimilatã folosirii unei arme. În caz de condamnare a proprietarului animalului sau dacã proprietarul este necunoscut, tribunalul poate decide sã predea animalul pentru o acţiune de protecţie a animalelor recunoscutã a fi de utilitate publicã sau declaratã, care va putea dispune liber de el.

Articolul 132-76(Legea nr. 2003-88 din 3 février 2003 art. 1 Monitorul Oficial din 4 février 2003)

(Legea nr. 2004-204 din 9 martie 2004 art. 12 I, art. 38 Monitorul Oficial din 10 martie 2004)   În cazurile prevãzute de lege, pedepsele aplicate pentru o crimã sau un delict sunt agravate atunci când infracţiunea este comisã din cauza apartenenţei sau neapartenenţei, reale sau presupuse, a victimei la o anumitã etnie, naţiune, rasã sau religie.   Circumstanţa agravantã definitã la primul alineat este constituitã atunci când infracţiunea este precedatã, însoţitã sau urmatã de discuţii, înscrisuri, imagini, obiecte sau acte de orice naturã ce aduc atingere onoarei sau respectului victimei sau unui grup de persoane din care face parte victima din cauza apartenenţei sau neapartenenţei lor, reale sau presupuse, a victimei la o anumitã etnie, naţiune, rasã sau religie.

Articolul 132-77(Legea nr. 2003-239 din 18 martie 2003 art. 47 I Monitorul Oficial din19 martie 2003)(Legea nr. 2004-204 din 9 martie 2004 art. 12 I Monitorul Oficial din 10 martie 2004)

   În cazurile prevãzute de lege, pedepsele aplicate pentru o crimã sau un delict sunt agravate atunci când infracţiunea este comisã din cauza orientãrii sexuale a victimei.   Circumstanţa agravantã definitã la primul alineat este constituitã atunci când infracţiunea este precedatã, însoţitã sau urmatã de discuţii, înscrisuri, folosiri de imagini sau obiecte sau acte de orice naturã ce aduc atingere onoarei sau respectului victimei sau unui grup de persoane din care face parte victima din cauza orientãrii sexuale reale sau presupuse.

Articolul 132-78(inclus prin Legea nr. 2004-204 din 9 martie 2004 art. 12 II Monitorul Oficial din 10 martie 2004)

   Persoana care a încercat sã comitã o crimã sau un delict este, în cazurile prevãzute de lege, scutit de pedeapsã dacã, dupã ce a avertizat autoritatea administrativã sau judiciarã, a permis sã se evite realizarea infracţiunii şi, la nevoie, sã identifice ceilalţi autori sau complici.   În cazurile prevãzute de lege, durata pedepsei privative de libertate de care este pasibilã o persoanã care a comis o crimã sau un delict este redusã dacã, dupã ce a avertizat autoritatea administrativã sau judiciarã, a

25

permis încetarea infracţiunii, evitarea ca infracţiunea sã provoace o pagubã sau identificarea altor autori sau complici.   Dispoziţiile de la alineatul precedent sunt de asemenea aplicabile atunci când persoana a permis fie sã se evite realizarea unei infracţiuni conexe de acelaşi gen ca crima sau delictul pentru care era urmãritã, fie sã facã sã înceteze o asemenea infracţiune, sã evite ca aceasta sã provoace o pagubã sau sã se identifice autorii sau complicii lor.   Nici-o condamnare nu poate fi pronunţatã numai pe baza declaraţiilor fãcute de persoane care au fãcut obiectul dispoziţiilor prezentului articol.

Articolul 132-79(inclus der Legea nr. 2004-575 din 21 iunie 2004 art. 37 Monitorul Oficial din 22 iunie 2004)

   Atunci când un mijloc de criptologie în sensul articolului 29 al legii nr. 2004-575 din 21 iunie 2004 pentru încrederea în economia numericã a fost folosit pentru a pregãti sau a comite o crimã sau un delict, sau pentru a facilita pregãtirea sau comiterea ei, maximul pedepsei privative de libertate aplicat este ridicat dupã cum urmeazã:   1. Ajunge la închisoare penalã pe viaţã atunci când infracţiunea este pedepsitã cu 30 de ani de închisoare;   2. Ajunge la 30 de ani de închisoare penalã atunci când infracţiunea este pedepsitã cu 20 de ani de închisoare;   3. Ajunge la 20 de ani de închisoare penalã atunci când infracţiunea este pedepsitã cu 15 de ani de închisoare;   4. Ajunge la 15 ani de închisoare penalã atunci când infracţiunea este pedepsitã cu 10 ani de închisoare;   5. Ajunge la 10 ani de închisoare penalã atunci când infracţiunea este pedepsitã cu 7 ani de închisoare;   6. Ajunge la 7 ani de închisoare penalã atunci când infracţiunea este pedepsitã cu 5 ani de închisoare;   7. Este dublatã atunci când infracţiunea este pedepsitã cu maxim 3 ani de închisoare.   Dispoziţiile prezentului articol nu sunt totuşi aplicabile autorului sau complicelui infracţiunii care, la cererea autoritãţilor judiciaire sau administrative, le-a predat versiunea explicitã a mesajelor cifrate precum şi codurile secrete necesare descifrãrii.

CAPITOLUL III : Despre încetarea pedepselor şi despre anularea condamnãrilorArticolul 133-1

(Legea nr. 92-1336 din 16 decembrie 1992 art. 353 şi 373 Monitorul Oficial din 23 decembrie 1992 în vigoare de la 1 martie 1994)

   Decesul condamnatului sau dizolvarea persoanei juridice, cu excepţia cazurilor în care dizolvarea este pronunţatã de instanţa penalã, graţia şi amnistia, împiedicã sau opresc executarea pedepsei. Totuşi, se poate poate proceda la plata amenzii şi a cheltuielilor de judecatã precum şi la executarea confiscãrii dupã decesul condamnatului sau dupã dizolvarea persoanei juridice pânã la încheierea operaţiunilor de lichidare.   Prescripţia pedepsei împiedicã executarea acesteia.   Reabilitarea anuleazã condamnarea.

Capitolul: Despre prescripţieArticolul 133-2

   Sub rezerva dispoziţiilor articolului 213-5, pedepsele pronunţate pentru o crimã se prescriu la împlinirea a 20 de ani începând de la data la care hotãrârea de condamnare a devenit definitivã.

Articolul 133-3   Pedepsele pronunţate pentru un delict se prescriu la împlinirea a 5 ani începând de la data la care hotãrârea de condamnare a devenit definitivã.

Articolul 133-4(Legea nr. 2002-1576 din 30 decembrie 2002 art. 81 Monitorul Oficial din 31 decembrie 2002)

   Pedepsele pronunèate pentru o contravenţie se prescriu la împlinirea a 3 ani începând de la data la care hotãrârea de condamnare a devenit definitivã.   NOTĂ: (Art. 81 II al legii nr. 2002-1576 din 31 decembrie 2002: Aceste dispoziţii se aplicã la condamnãrile pronunţate începând de la 1 ianuarie 2003).

Articolul 133-5   Condamnaţilor în contumacie sau prin neprezentare a cãror pedeapsã este prescrisã nu li se permite anularea contumaciei sau prezentarea contestaţiei.

Articolul 133-6   Obligaţiile de naturã civilã rezultate dintr-o hotãrâre penalã devenitã definitivã se prescriu conform regulilor codului civil.

Capitolul 2: Despre graţiereArticolul 133-7

   Graţia implicã numai scutirea de a executa pedeapsa.Articolul 133-8

   Graţia nu împiedicã dreptul victimei de a obţine despãgubirea prejudiciului provocat de infracţiune.Capitolul 3: Despre amnistie

Articolul 133-9

26

   Amnistia anuleazã condamnãrile pronunţate. Ea implicã, fãrã a sã permitã restabilirea, absolvirea tuturor pedepselor. Ea rastabileşte autorul sau complicele infracţiunii în beneficiul suspendãrii care ar fi putut fi acordatã cu prilejul unei condamnãri anterioare.

Articolul 133-10   Amnistia nu prejudiciazã terţii.

Articolul 133-11   Este interzis oricãrei persoane care, în exercitarea funcţiilor sale, are cunoştinţã despre condamnãrile penale, despre sancţiunile disciplinare sau profesionale sau despre interdicţii, decãderi şi incapacitãţi anulate prin amnistie, sã aminteascã existenţa lor sub orice formã sau sã lasã sã rãmânã o menţiune asupra lor într-un document oarecare. Totuşi, minutele hotãrârilor, sentinţelor, şi deciziilor nu se supun acestei interdicţii. Între altele amnistia nu împiedicã executarea publicãrii ordonate cu titlu de despãgubire.

Capitolul 4: Despre reabilitareArticolul 133-12

   Orice persoanã afectatã de o pedeapsã penalã, corecţionalã sau contravenţionalã poate beneficia, fie de o reabilitare de drept în condiţiile prevãzute în prezentul capitol, fie de o reabilitare judiciarã acordatã în condiţiile prevãzute de codul de procedurã penalã.

Articolul 133-13(Legea nr. 2004-204 din 10 martie 2004 art. 198 V Monitorul Oficial din 10 martie 2004)

   Reabilitarea este permisã de drept persoanei fizice condamnate care, în termenele mai jos stabilite, nu a suferit nici-o condamnare nouã la o pedeapsã penalã sau corecţionalã:   1. Pentru condamnarea la amendã sau la pedeapsa cu zile-amendã dupã un termen de trei ani începând din ziua plãţii amenzii sau sumei totale a zilelor-amendã, de la expirarea amendei judiciaire sau de la termenul de încarcerare prevãzut de articolul 131-25 sau de la îndeplinirea prescripţiei;   2. Pentru condamnarea unicã fie la pedeapsa cu închisoarea care nu depãşeşte un an, fie la o altã pedeapsã decât închisoarea, detenţia penalã, încarcerarea, amenda sau ziua-amendã, dupã un termen de cinci ani începând fie de la executarea pedepsei, fie de la îndeplinirea prescripţiei;   3. Pentru condamnarea unicã la o pedeapsã cu închisoarea care nu depãşeşte zece ani sau pentru condamnãrile multiple la pedeapsa cu închisoarea, al cãror total nu depãşeşte cinci ani, dupã un termen de zece ani începând fie de la expirarea pedepsei suferite, fie de la îndeplinirea prescripţiei.

Articolul 133-14   Reabilitarea este permisã de drept persoanei juridice condamnate care, în termenele mai jos stabilite, nu a suferit nici-o condamnare nouã la o pedeapsã penalã sau corecţionalã:   1. Pentru condamnarea la amendã, dupã un termen de cinci ani începând din ziua plãţii amenzii sau îndeplinirii prescripţiei;   2. Pentru condamnarea la o altã pedeapsã decât amenda sau dizolvarea, dupã un termen de cinci ani începând fie de la executarea pedepsei, fie de la îndeplinirea prescripţiei.

Articolul 133-15   Pedepsele a cãror cumulare a fost acordatã sunt considerate cã constituie o pedeapsã unicã pentru aplicarea dispoziţiilor articolelor 133-13 şi 133-14.

Articolul 133-16(Legea nr. 98-468 din 17 iunie 1998 art. 41 Monitorul Oficial din 18 iunie 1998)

   Reabilitarea produce aceleaşi efecte ca cele care sunt prevãzute de articolele 133-10 şi 133-11. Ea anuleazã toate incapacitãţile şi decãderile care reies din condamnare.   Totuşi, atunci când persoana a fost condamnatã la urmãrirea socio-judiciaire prevãzutã de articolul 131-36-1 sau la pedeapsa interdicţiei de a practica o activitate profesionalã sau benevolã ce implicã un contact obişnuit cu minorii, reabilitarea nu-şi produce efectele decât la sfârşitul mãsurii.

Articolul 133-17   Pentru aplicarea regulilor asupra reabilitãrii, reducerea prin graţiere a unei pedepse echivaleazã cu executarea ei.

CODUL PENAL (Partea Legislativă)CARTEA I ; Dispoziţii generaleTITLUL I ; Despre legea penalăCAPITOLUL I ; Principii generale CAPITOLUL II ; Aplicarea legii penale în timp CAPITOLUL III ; Aplicarea legii penale în spaţiu Secţiunea 1 ; Infracţiuni Comise Sau Reputate Comise Pe Teritoriul Republicii Secţiunea 2 ; Infracţiuni comise în afara teritoriului republiciiTITLUL II ; Despre responsabilitatea penală

27

CAPITOLUL I ; Dispoziţii generale CAPITOLUL II ; Cauze de iresponsabilitate sau de diminuare a responsabilităţii TITLUL III ; PedepseCAPITOLUL I ; Despre natura pedepselor Secţiunea 1 ; Pedepse aplicabile persoanelor fizice Sub-secţiunea 1 ; Pedepse criminaleSub-secţiunea 2 ; Pedepse corecţionaleSub-secţiunea 3 ; Pedepse complementare date pentru anumite crime sau delicte Sub-secţiunea 4 ; Pedepse contravenţionale Sub-secţiunea 5 ; Despre conţinutul şi modalităţile de aplicare a anumitor pedepse Sub-secţiunea 6 ; Despre consecinţa socio-judiciară Secţiunea 2 ; Pedepse aplicabile persoanelor juridice Sub-secţiunea 1 ; Pedepse criminale şi corecţionale Sub-secţiunea 2 ; Pedepse contravenţionaleSub-secţiunea 3 ; Despre conţinutul şi modalităţile de aplicare pedepseCAPITOLUL II ; Despre regimul pedepselor Secţiunea 1 ; Dispoziţii generaleSub-secţiunea 1 ; Pedepse aplicabile în caz de concurs de infracţiuniSub-secţiunea 2 ; Pedepse aplicabile în caz de recidivă Sub-secţiunea 3 ; Despre pronunţarea pedepselor Sub-secţiunea 4 ; Despre perioada de cauţiuneSecţiunea 2 ; Moduri de personalizare a pedepselor Sub-secţiunea 1 ; Despre semi-libertate Sub-secţiunea 2 ; Despre fracţionarea pedepselor Sub-secţiunea 3 ; Despre simpla amânare Sub-secţiunea 4 ; Despre amânarea cu punerea la încercareSub-secţiunea 5 ; Despre amânarea armonizată cu obligaţia de îndeplinire a unei munci de interes general Sub-secţiunea 6 ; Despre scutirea pedepsei şi amânare Secţiunea 3 ; Despre definirea anumitor circumstanţe ce duc la agravarea pedepselor CAPITOLUL III ; Despre stingerea pedepselor şi despre ştergerea condamnărilor Secţiunea 1 ; Despre prescripţieSecţiunea 2 ; Despre graţiereSecţiunea 3 ; Despre amnistie Secţiunea 4 ; Despre reabilitare CARTEA II ; Crime şi delicte contra persoanelorTITLUL I ; Crime contra umanităţiiCAPITOLUL I ; Despre genocid CAPITOLUL II ; Alte crime contra umanităţii CAPITOLUL III ; Dispoziţii comune TITLUL II ; Atingeri aduse persoanei umaneCAPITOLUL I ;Atingeri aduse vieţii unei persoaneiSecţiunea 1 ; Atingeri voluntare aduse vieţii Secţiunea 2 ; Atingeri involuntare aduse vieţii Secţiunea 3 ; Pedepse complementare aplicabile persoanelor fizice CAPITOLUL II ; Atingeri aduse integrităţii fizice sau psihice ale unei persoaneSecţiunea 1 ; Atingeri voluntare aduse integrităţii unei persoaneParagraful 1 ; Torturi şi acte de barbarie Paragraful 2 ; ViolenţeParagraful 3 ; Ameninţări Secţiunea 2 ; Atingeri involuntare aduse integrităţii unei persoane Secţiunea 3 ; Agresiuni sexualeParagraful 1 ; Despre viol Paragraful 2 ; Despre alte agresiuni sexuale Paragraful 3 ; Despre hărţuirea sexuală Secţiunea 4 ; Despre traficul de stupefiante Secţiunea 5 ; Pedepse complementare aplicabile persoanelor fizice Secţiunea 6 ; Dispoziţii comune persoanelor fizice şi persoanelor juridice CAPITOLUL III ; Despre punerea în pericol a persoaneiSecţiunea 1 ; Despre riscurile cauzate aproapelui Secţiunea 2 ; Despre delăsarea unei persoane în afara stării de apărare

28

Secţiunea 3 ; Despre împiedicarea măsurilor de asistenţă şi a omiterii de a sări în ajutor Secţiunea 4 ; Despre experimentarea pe persoana umană Secţiunea 5 ; Despre întreruperea ilegală a sarcinii Secţiunea 6 ; Despre provocarea sinuciderii Secţiunea 7 ; Pedepse complementare aplicabile persoanelor fizice CAPITOLUL IV ; Atingeri aduse libertăţilor persoaneiSecţiunea 1 ; Despre ridicarea sechestrului Secţiunea 2 ; Despre deturnarea de aeronave, vase sau a oricărui mijloc de transport Secţiunea 3 ; Pedepse complementare aplicabile persoanelor fizice CAPITOLUL V ; Atingeri aduse demnităţii unei persoaneSecţiunea 1 ; DiscriminăriSecţiunea 2 ; Despre proxenetism şi infracţiuni asimilate Secţiunea 3 ; Condiţii de muncă şi de găzduire contrare demnităţii unei persoane Secţiunea 3 bis ; Despre farsele făcute noilor veniţi Secţiunea 4 ; Atingeri aduse respectului datorat celor decedaţi Secţiunea 5 ; Pedepse complementare aplicabile persoanelor fizice Secţiunea 6 ; Dispoziţii comune persoanelor fizice şi persoanelor juridiceCAPITOLUL VI ; Atingeri aduse personalităţiiSecţiunea 1 ; Despre atingerea adusă vieţii private Secţiunea 2 ; Despre atingerea adusă reprezentării unei persoane Secţiunea 3 ; Despre denunţarea calomnioasă Secţiunea 4 ; Despre atingerea adusă secret ului Paragraful 1 ; Despre atingerea adusă secretului profesional Paragraful 2 ; Despre atingerea adusă secretului corespondenţelor Secţiunea 5 ; Atingeri aduse drepturilor unei persoane rezultate din fişiere sau prelucrări informatice Secţiunea 6 ; Atingeri aduse unei persoane rezultate din studiul genetic al caracteristicelor sale sau din identificarea cu ajutorul amprentelor sale genetice Secţiunea 7 ; Pedepse complementare aplicabile persoanelor fizice CAPITOLUL VII ; Atingeri aduse minorilor şi familieiSecţiunea 1 ; Despre abandonul minoruluiSecţiunea 2 ; Despre abandonul familieiSecţiunea 3 ; Atingeri aduse exercitării autorităţii părinteşti Secţiunea 4 ; Atingeri aduse filiaţiei Secţiunea 5 ; Despre punerea în pericol a minorilor Secţiunea 6 ; Pedepse complementare aplicabile persoanelor fizice CARTEA III ; Crime şi delicte contra bunurilorTITLUL I ; Atribuiri frauduloaseCAPITOLUL I ; Despre furt Secţiunea 1 ; Despre furtul simplu şi furturile agravate Secţiunea 2 ; Dispoziţii generale Secţiunea 3 ; Pedepse complementare aplicabile persoanelor fizice şi responsabilitatea persoanelor juridice CAPITOLUL II ; Despre extorcare Secţiunea 1 ; Despre extorcare Secţiunea 2 ; Despre şantaj Secţiunea 3 ; Pedepse complementare aplicabile persoanelor fizice şi responsabilitatea persoanelor juridice CAPITOLUL III ; Despre escrocherie şi infracţiuni înrudite Secţiunea 1 ; Despre escrocherieSecţiunea 2 ; Despre infracţiunile înrudite cu escrocheriaSecţiunea 3 ; Pedepse complementare aplicabile persoanelor fizice şi responsabilitatea persoanelor juridice CAPITOLUL IV ; Despre deturnări Secţiunea 1 ; Despre abuzul de încredere Secţiunea 2 ; Despre deturnarea de gaj sau obiect sechestratSecţiunea 3 ; Despre organizarea frauduloasă a insolvabilităţii Secţiunea 4 ; Pedepse complementare aplicabile persoanelor fizice şi responsabilitatea persoanelor juridice TITLUL II ; Despre alte atingeri aduse bunurilorCAPITOLUL I ; Despre dosire şi despre infracţiuni asimilate sau înrudite Secţiunea 1 ; Despre dosire Secţiunea 2 ; Despre infracţiuni asimilate cu dosirea sau înrudite cu aceasta Secţiunea 3 ; Pedepse complementare aplicabile persoanelor fizice şi responsabilitatea persoanelor juridice CAPITOLUL II ; Despre distrugeri, degradări şi deteriorări

29

Secţiunea 1 ; Despre distrugerile, degradările şi deteriorările ce nu prezintă pericol pentru persoane Secţiunea 2 ; Despre distrugerile, degradările şi deteriorările periculoase pentru persoane Secţiunea 3 ; Despre ameninţări cu distrugere, degradare sau deteriorare şi false alerte Secţiunea 4 ; Pedepse complementare aplicabile persoanelor fizice şi responsabilitatea persoanelor juridice CAPITOLUL III ; Despre atingeri aduse sistemelor de prelucrare automată a datelor CAPITOLUL IV ; Despre spălarea banilor Secţiunea 1 ; Despre spălarea simplă şi spălarea agravată a banilor Secţiunea 2 ; Pedepse complementare aplicabile persoanelor fizice şi responsabilitatea penală a persoanelor juridice CARTEA IV ; Crime şi delicte contra naţiunii, Statului şi ordinii publice TITLUL I ; Atingeri aduse intereselor fundamentale ale naţiunii CAPITOLUL I ; Despre trădare şi despre spionajSecţiunea 1 ; Despre predarea întregului teritoriu naţional sau numai a unei părţi din acesta, a forţelor armate sau material unei puteri străine Secţiunea 2 ; Des aptitudinile cu o putere străină Secţiunea 3 ; Despre furnizarea de informaţii unei puteri străine Secţiunea 4 ; Despre sabotaj Secţiunea 5 ; Despre furnizarea de informaţii false Secţiunea 6 ; Despre provocarea la crimele prevăzute în acest capitolCAPITOLUL II ; Despre alte atingeri aduse instituţiilor Republicii sau integrităţii teritoriului naţionalSecţiunea 1 ; Despre atentat şi despre complot Secţiunea 2 ; Despre insurecţie Secţiunea 3 ; Despre încălcarea ordinului, despre ridicarea forţelor armate şi despre provocarea la înarmare ilegală CAPITOLUL III ; Despre alte atingeri aduse apărării naţionaleSecţiunea 1 ; Atingeri aduse securităţii forţelor armate şi zonelor protejate privind apărarea naţională Secţiunea 2 ; Atingeri aduse secretului apărării naţionale CAPITOLUL IV ; Dispoziţii particulare TITLUL II ; Despre terorismCAPITOLUL I ; Acte de terorismCAPITOLUL II ; Dispoziţii speciale TITLUL III ; Atingeri aduse autorităţii Statului CAPITOLUL I ; Atingeri aduse ordinii publiceSecţiunea 1 ; Piedici pentru exercitarea libertăţilor de exprimare, muncii, asocierii, reuniunii sau manifestării Secţiunea 2 ; Despre participarea delicventă la o îmbulzeală de oameni Secţiunea 3 ; Manifestări ilicite şi participarea delicventă la o manifestaţie sau la o reuniune publică Secţiunea 4 ; Grupuri de luptă şi mişcări desfiinţate CAPITOLUL II ; Atingeri aduse administraţiei publice comise de persoane ce exercită o funcţie publicăSecţiunea 1 ; Abuzurile de autoritate îndreptate contra administraţiei Secţiunea 2 ; Abuzurile de autoritatea comise contra particularilorParagraful 1 ; Atingeri aduse libertăţii individuale Paragraful 2 ; Discriminări Paragraful 3 ; Atingeri aduse inviolabilităţii domiciliului Paragraful 4 ; Atingeri aduse secretului corespondenţelor Secţiunea 3 ; Încălcările datoriei de probitateParagraful 1 ; Despre delapidare Paragraful 2 ; Despre corupţia pasivă şi despre traficul de influenţă comis de persoane ce exercită o funcţie publică Paragraful 3 ; Despre luarea ilegală de foloaseParagraful 4 ; Atingeri aduse libertăţii de acces şi egalităţii candidaţilor pe pieţele publice şi delegaţiile de serviciu public Paragraful 5 ; Despre sustragerea şi deturnarea de bunuri Secţiunea 4 ; Pedepse complementare CAPITOLUL III ; Atingeri aduse administraţiei publice comise de particulariSecţiunea 1 ; Despre corupţia activă şi traficul de influenţă comise de particulari Secţiunea 2 ; Ameninţări şi acte de intimidare comise contra persoanelor ce exercită o funcţie publicăSecţiunea 3 ; Despre sustragerea şi deturnarea de bunuri dintr-un depozit public Secţiunea 4 ; Despre insultă Secţiunea 5 ; Despre rebeliune Secţiunea 6 ; Despre opunerea la executarea de munci publice

30

Secţiunea 7 ; Despre uzurparea funcţiilor Secţiunea 8 ; Despre uzurparea semnelor rezervate autorităţii publice Secţiunea 9 ; Despre uzurparea titlurilor Secţiunea 10 ; Despre utilizarea neregulată a calităţii Secţiunea 11 ; Atingeri aduse stării civile a persoanelor Secţiunea 12 ; Pedepse complementare şi responsabilitatea persoanelor juridiceCAPITOLUL IV ; Atingeri aduse acţiunii în justiţieSecţiunea 1 ; Despre piedicile puse sesizării justiţiei Secţiunea 2 ; Despre piedicile puse exercitării justiţiei Secţiunea 3 ; Atingeri aduse autorităţii justiţieiParagraful 1 ; Atingeri aduse respectului datorat justiţiei Paragraful 2 ; Despre evadareParagraful 3 ; Alte atingeri aduse autorităţii justiţiei penale Secţiunea 4 ; Pedepse complementare şi responsabilitatea persoanelor juridice CAPITOLUL V ; Atingeri aduse administraţiei publice a Comunităţilor europene, Statelor membre ale Uniunii europene, altor State străine şi organizaţiilor internaţionale publiceSecţiunea 1 ; Despre corupţia pasivă Secţiunea 2 ; Despre corupţia activăSub-secţiunea 1 ; Despre corupţia activă a funcţionarilor Comunităţilor europene, a funcţionarilor Statelor membre ale Uniunii europene, a membrilor instituţiilor Comunităţilor europene Sub-secţiunea 2 ; Despre corupţia activă a persoanelor aparţinând Statelor străine altele decât Statele membre ale Uniunii europene şi ale organizaţiilor internaţionale publice altele decât instituţiile Comunităţilor europene Secţiunea 3 ; Pedepse complementare şi responsabilitatea persoanelor morale TITLUL IV ; Atingeri aduse încrederii publiceCAPITOLUL I ; Despre falsuri CAPITOLUL II ; Despre moneda falsă CAPITOLUL III ; Despre falsificarea titlurilor sau altor valori fiduciare emise de autoritatea publicăCAPITOLUL IV ; Despre falsificarea mărcilor autorităţii TITLUL V ; Despre participarea la o asociere de răufăcători CARTEA V ; Despre celelalte crime şi delicte TITLUL I ; Infracţiuni în materie de sănătate publicăCAPITOLUL Ier ; Infracţiuni în materie de etică biomedicalăSecţiunea 1 ; Despre protecţia speciei umane Secţiunea 2 ; Despre protecţia corpului uman Secţiunea 3 ; Despre protecţia embrionului uman Secţiunea 4 ; Alte dispoziţii şi pedepse complementare aplicabile persoanelor fizice şi responsabilitatea persoanelor juridice TITLUL II ; Alte dispoziţiiCAPITOLUL unic ; Acte de violenţă sau acte de cruzime faţă de animale CARTEA VII ; Dispoziţii aplicabile în teritoriile de peste mare şi în colectivitatea teritorială MayotteTITLUL I ; Dispoziţii aplicabile în teritoriile de peste mareCapitolul I ; Dispoziţii generale Capitolul II ; Adaptarea cărţii I Capitolul III ; Adaptarea cărţii II Capitolul IV ; Adaptarea cărţii III Capitolul V ; Adaptarea cărţii IV Capitolul VI ; Adaptarea cărţii V Capitolul VII ; Dispoziţii diverse TITLUL II ; Dispoziţii aplicabile în colectivitatea teritorială MayotteCapitolul I ; Dispoziţii generale Capitolul II ; Adaptarea cărţii I Capitolul III ; Adaptarea cărţii II Capitolul IV ; Adaptarea cărţii III Capitolul V ; Adaptarea cărţii IV Capitolul VI ; Adaptarea cărţii V Capitolul VII ; Dispoziţii diverse

31

CAPITOLUL I : Despre genocid

Articolul 211-1(Legea nr. 2004-800 din 6 august 2004 art. 28 I Monitorul Oficial din 7 august 2004)

   Constituie un genocid faptul, în execuţia unui plan pus la cale ce are drept scop distrugerea totală sau parţială a unui grup naţional, etnic, rasial sau religios, sau a unui grup determinat plecând de la orice alt criteriu arbitrar, de a comite sau de a cere să se comită, împotriva membrilor acestui grup, unul din următoarele acte:

- atingerea voluntară adusă vieţii;- atingerea gravă a integrităţii fizice sau psihice;- supunerea la condiţii de existenţă capabile să ducă la distrugerea totală sau parţială a grupului;- măsuri vizând să împiedice naşterile;- transfer forţat de copii.

   Genocidul este pedepsit cu închisoare penală pe viaţă.   Primele două aliniate ale articolului 132-23 cu privire la perioada de cauţiune se aplică crimei prevăzute de acest articol.

CAPITOLUL II : Alte crime contra umanităţiiArticolul 212-1

(Legea nr. 2004-800 din 6 august 2004 art. 28 I Monitorul Oficial din 7 august 2004)

   Deportarea, reducerea la sclavie sau practica masivă şi sistematică de executări rapide, de răpiri de persoane urmate de dispariţia lor, de tortură sau de acte inumane, inspirate din motive politice, filozofice, rasiale sau religioase şi organizate în execuţia unui plan pus la cale împotriva unui grup de populaţie civilă se pedepsesc cu închisoare penală pe viaţă.   Primele două aliniate ale articolului 132-23 privind perioada de cauţiune se aplică crimelor prevăzute de acest articol.

Articolul 212-2(Legea nr. 2004-800 din 6 august 2004 art. 28 I Monitorul Oficial din 7 august 2004)

32

   Având în vedere că sunt comise pe timp de război în executarea unui plan pus la cale împotriva celor care combat sistemul ideologic în numele căruia se comit crime contra umanităţii, actele vizate la articolul 212-1 se pedepsesc cu închisoare penală pe viaţă.   Primele două aliniate ale articolului 132-23 cu privire la perioada de cauţiune se aplică crimelor prevăzute de acest articol.

Articolul 212-3(Legea nr. 2004-800 din 6 august 2004 art. 28 I Monitorul Oficial din 7 august 2004)

   Participarea la o grupare formată sau la o înţelegere stabilită în vederea pregătirii, caracterizată de unul sau mai multe fapte materiale, uneia din crimele definite de articolele 211-1, 212-1 şi 212-2 se pedepseşte cu închisoare penală pe viaţă.   Primele două aliniate ale articolului 132-23 cu privire la perioada de cauţiune se aplică crimei prevăzute în acest articol.

CAPITOLUL III : Dispoziţii comuneArticolul 213-1

(Legea nr. 2004-800 din 6 august 2004 art. 28 I Monitorul Oficial din 7 august 2004)

   Persoanele fizice vinovate de infracţiunile prevăzute în acest sub-titlu primesc de asemenea următoarele pedepse:   1º Interdicţia drepturilor civice, civile şi de familie, în funcţie de modalităţile prevăzute de articolul 131-26 ;   2º Interdicţia de a exercita o funcţie publică, în funcţie de modalităţile prevăzute de articolul 131-27  ;   3º Interdicţia sejurului, în funcţie de modalităţile prevăzute de articolul 131-31 ;   4º Confiscarea tuturor bunurilor sau numai a unei părţi din acestea.

Articolul 213-2(Legea nr. 93-1027 din 24 august 1993 art. 33 Monitorul Oficial din 29 august 1993)

(Legea nr. 98-349 din 11 mai 1998 art. 37 Monitorul Oficial din 12 mai 1998)

(Legea nr. 2003-1119 din 26 novembre 2003 art. 78 III Monitorul Oficial din 27 noiembrie 2003)

(Legea nr. 2004-800 din 6 august 2004 art. 28 I Monitorul Oficial din 7 august 2004)

   Interdicţia teritoriului francez poate fi pronunţată în condiţiile prevăzute de articolul 131-30, fie cu titlu definitiv, fie pentru o durata de cel mult zece ani, împotriva oricărui străin vinovat de una din infracţiunile definite în acest titlu.

Articolul 213-3(Legea nr. 2004-800 din 6 august 2004 art. 28 I Monitorul Oficial din 7 august 2004)

   Persoanele juridice pot fi declarate responsabile penal de crime contra umanităţii în condiţiile prevăzute de articolul 121-2.   Pedepsele primite de persoanele juridice sunt:   1º Pedepsele menţionate la articolul 131-39 ;   2º Confiscarea tuturor bunurilor lor sau numai a unei părţi din acestea.

Articolul 213-4(Legea nr. 2004-800 din 6 august 2004 art. 28 I Monitorul Oficial din 7 august 2004)

   Autorul sau complicele unei crime vizat de acest sub-titlu nu poate fi exonerat de responsabilitatea sa a singurului fapt că a îndeplinit un act prescris sau autorizat de dispoziţiile legislative sau reglementare sau un act comandat de autoritatea legitimă. Totuşi, jurisdicţia ţine cont de această circumstanţă când stabileşte pedeapsa şi suma totală.

Articolul 213-5(Legea nr. 2004-800 din 6 august 2004 art. 28 I Monitorul Oficial din 7 august 2004)

   Acţiunea publică privind crimele prevăzute de acest sub-titlu, şi de asemenea pedepsele pronunţate, sunt imprescriptibile.

CAPITOLUL I : Crimele de eugenie şi clonaj reproductiv

33

Articolul 214-1(introdus de Legea nr. 2004-800 din 6 august 2004 art. 28 I Monitorul Oficial din 7 august 2004)

   Punerea în operă a unei practici eugenice tinzând la organizarea selectării persoanelor se pedepseşte cu treizeci ani închisoare penală şi cu amenda de 7 500 000 Euro.

Articolul 214-2(introdus de Legea nr. 2004-800 din 6 august 2004 art. 28 I Monitorul Oficial din 7 august 2004)

   Începerea unei intervenţii care are scopul naşterea unui copil genetic identic cu o persoană în viaţă sau decedată se pedepseşte cu treizeci ani închisoare penală şi cu amenda de 7 500 000 Euro.

Articolul 214-3(introdus de Legea nr. 2004-800 din 6 august 2004 art. 28 I Monitorul Oficial din 7 august 2004)

   Infracţiunile prevăzute de articolele 214-1 şi 214-2 se pedepsesc cu închisoare penală pe viaţă şi cu amenda de 7 500 000 Euro când sunt comise în bandă organizată.   Primele două aliniate din articolul 132-23 cu privire la perioada de cauţiune se aplică infracţiunilor prevăzute de acest articol.

Articolul 214-4(introdus de Legea nr. 2004-800 din 6 august 2004 art. 28 I Monitorul Oficial din 7 august 2004)

   Participarea la o grupare formată sau la o înţelegere stabilită în vederea pregătirii, caracterizată de unul sau mai multe fapte materiale, uneia din crimele definite de articolele 214-1 şi 214-2 se pedepseşte cu închisoare penală pe viaţă şi cu amenda de 7 500 000 Euro.   Primele două aliniate din articolul 132-23 cu privire la perioada de cauţiune se aplică infracţiunilor prevăzute de acest articol.

CAPITOLUL II : Dispoziţii comuneArticolul 215-1

(introdus de Legea nr. 2004-800 din 6 august 2004 art. 28 I Monitorul Oficial din 7 august 2004)

   Persoanele fizice vinovate de infracţiunile prevăzute de acest sub-titlu primesc de asemenea următoarele pedepse:   1º Interdicţia drepturilor civice, civile şi de familie, în funcţie de modalităţile prevăzute în articolul 131-26 ;   2º Interdicţia exercitării unei funcţii publice, în funcţie de modalităţile prevăzute de articolul 131-27 ;   3º Interdicţia sejurului, în funcţie de modalităţile prevăzute de articolul 131-31 ;   4º Confiscarea tuturor bunurilor lor sau numai o parte din acestea, mobile sau imobile, divizate sau nu;   5º Confiscarea materialului care a servit la comiterea infracţiunii.

Articolul 215-2(introdus de Legea nr. 2004-800 din 6 august 2004 art. 28 I Monitorul Oficial din 7 august 2004)

   Interdicţia teritoriului francez poate fi pronunţată, în condiţiile prevăzute de articolul 131-30, fie cu titlu definitiv, fie pentru o durată de cel mult zece ani, împotriva oricărui străin vinovat de una din infracţiunile prevăzute în acest sub-titlu.   Dispoziţiile ultimelor şapte aliniate din articolul 131-30 nu se aplică.

Articolul 215-3(introdus de Legea nr. 2004-800 din 6 august 2004 art. 28 I Monitorul Oficial din 7 august 2004)

   Persoanele juridice pot fi declarate responsabile penal pentru infracţiunile definite în acest sub-titlu, în condiţiile prevăzute de articolul 121-2.   Pedepsele primite de persoanele juridice sunt:   1º Amenda, în funcţie de modalităţile prevăzute de articolul 131-38 ;   2º Pedepsele menţionate în articolul 131-39 ;   3º Confiscarea tuturor bunurilor lor sau a unei părţi din acestea, mobile sau imobile, divizate sau nu.

Articolul 215-4(introduse de Legea nr. 2004-800 din 6 august 2004 art. 28 I Monitorul Oficial din 7 august 2004)

   Acţiunea publică privind crimele prevăzute de acest sub-titlu şi de asemenea pedepsele pronunţate se prescriu prin treizeci de ani.

34

   În plus, pentru crima clonajului reproductiv prevăzut de articolul 214-2, întârzierea prescrierii acţiunii publice nu începe să se scurgă, din vreme de clonajul a condus la naşterea unui copil, decât de la majoratul acestui copil.

Secţiunea 1 : Atingeri voluntare aduse vieţii Articolul 221-1

   Omorul voluntar al aproapelui constituie o crimă. Se pedepseşte cu treizeci de ani închisoare penală.

Articolul 221-2   Omorul care prevede, însoţeşte sau urmează unei alte crime se pedepseşte cu închisoare penală pe viaţă.   Omorul care are ca obiect fie pregătirea sau facilitarea unui delict, fie favorizarea fugii sau asigurarea impunităţii autorului sau complicelui unui delict se pedepseşte cu închisoare penală pe viaţă.   Primele două aliniate ale articolului 132-23 cu privire la perioada de cauţiune se aplică infracţiunilor prevăzute de acest articol.

Articolul 221-3(Legea nr. 94-89 din 1 februarie 1994 art. 6 Monitorul Oficial din 2 februarie1994 în vigoare la 1 martie 1994)

   Omorul comis cu premeditare constituie un asasinat. Se pedepseşte cu închisoare penală pe viaţă.   Primele două aliniate ale articolului 132-23 privind perioada de cauţiune se aplică infracţiunii prevăzute de acest articol. Totuşi, din vreme ce victima este un minor de cincisprezece ani şi asasinatul este precedat sau însoţit de un viol, de torturi sau de acte de barbarie, curtea cu juri poate, prin decizie specială, fie să prelungească perioada de cauţiune până la treizeci de ani, fie, dacă pronunţă închisoarea penală pe viaţă, să decidă că nici o măsură din cele enumerate la articolul 132-23 nu va putea să fie luată în privinţa condamnatului  ; în caz de comutare a pedepsei, şi fără dacă decizia de graţiere dispune altceva, perioada de cauţiune este atunci egală cu durata pedepsei ce rezultă din măsura de graţiere.

Articolul 221-4(Legea nr. 94-89 din 1 februarie 1994 art. 6 Monitorul Oficial din 2 februarie 1994 în vigoare la 1 martie 1994)

(Legea nr. 96-647 din 22 iulie 1996 art. 13 Monitorul Oficial din 23 iulie 1996)

(Legea nr. 99-505 din 18 iunie 1999 art. 14 Monitorul Oficial din 19 iunie 1999)

(Legea nr. 2003-88 din 3 februarie 2003 art. 2 Monitorul Oficial din 4 februarie 2003)

(Legea nr. 2003-239 din 18 martie 2003 art. 47 II, art. 60 I, II Monitorul Oficial din 19 martie 2003 Rectificativ MORF din 5 iunie 2003)

(Legea nr. 2004-204 din 9 martie 2004 art. 6 I Monitorul Oficial din 10 martie 2004)

   Omorul se pedepseşte cu închisoare penală pe viaţă când este comis:   1º Asupra unui minor de cincisprezece ani;   2º Asupra unui ascendent legitim sau natural sau asupra taţilor sau mamelor adoptive;   3º Asupra unei persoane a cărei vulnerabilitate specială, datorită vârstei, datorită unei boli, infirmităţi, deficienţe fizice sau psihice sau datorită unei sarcini, este evidentă sau cunoscută de autor;   4º Asupra unui magistrat, jurat, avocat, funcţionar public sau ministerial, un militar al jandarmeriei naţionale, un funcţionar al poliţiei naţionale, de la vamă, din administraţia penitenciară sau orice altă persoană depozitară a autorităţii publice, un săpător-pompier profesionist sau voluntar, un gardian al unor imobile sau grupuri de imobile sau un agent ce este angajatul unei persoane care dă cu chirie în funcţiile de pază sau supraveghere a imobilelor cu destinaţie de locuinţe în aplicarea articolului L. 127-1 din codul construcţiilor şi locuinţelor, în exercitarea funcţiilor sale, în vreme ce calitatea victimei este evidentă sau cunoscută de autor;   4º bis Asupra soţului/soţiei, ascendenţilor şi descendenţilor în linie directă a persoanelor menţionate la 4º sau asupra oricărei alte persoane ce locuieşte de obicei la domiciliul lor, având în vedere funcţiile exercitate de aceste persoane;   4º ter Asupra unui agent al unui exploatator al reţelei de transport public de călători sau al oricărei alte persoane însărcinată cu o misiunea din serviciul public şi de asemenea asupra unui profesionist din domeniul sănătăţii, în exercitarea funcţiilor, în vreme calitatea victimei este evidentă sau cunoscută de autor;   5º Asupra unui martor, unei victime sau unei părţi civile, fie pentru a-i împiedica să denunţe faptele, să facă plângeri sau să facă depoziţii, fie în vederea denunţării sale, plângerii sale sau depoziţiei sale;   6º Din cauza apartenenţei sau neapartenenţei, adevărată sau bănuită, a victimei la o etnie, o naţiune, o rasă sau o religie determinată;   7º Din cauza orientării sexuale a victimei ;   8º de către mai multe persoane ce acţionează în bandă organizată.

35

   Primele două aliniate ale articolului 132-23 cu privire la perioada de cauţiune se aplică infracţiunilor prevăzute de acest articol. Totuşi, dacă victima este un minor de cincisprezece ani şi dacă omorul este precedat sau însoţit de un viol, de torturi sau de acte de barbarie, curtea cu juri poate, prin decizie specială, fie să prelungească perioada de cauţiune până la treizeci de ani, fie, dacă pronunţă închisoarea penală pe viaţă, să decidă că nici una din măsurile enumerate la articolul 132-23 nu va putea să fie luată în privinţa condamnatului ; în caz de comutare a pedepsei, şi fără dacă decizia de graţiere dispune altceva, perioada de cauţiune este atunci egală cu durata pedepsei ce rezultă din măsura de graţiere.

Articolul 221-5   Atentarea la viaţa aproapelui prin utilizarea sau administrarea de substanţe capabile să ducă la moarte constituie o otrăvire.   Otrăvirea se pedepseşte cu treizeci ani închisoare penală.   Se pedepseşte cu închisoare penală pe viaţă când este comisă într-una din circumstanţele prevăzute la articolele 221-2, 221-3 şi 221-4.   Primele două alinate din articolul 132-23 cu privire la perioada de cauţiune se aplică infracţiunii prevăzute de acest articol.

Articolul 221-5-1(Legea nr. 2001-504 din 12 iunie 2001 art. 4 Monitorul Oficial din 13 iunie 2001)

(Legea nr. 2004-204 din 9 martie 2004 art. 6 II Monitorul Oficial din 10 martie 2004)

(Legea nr. 2004-204 din 9 martie 2004 art. 6 II Monitorul Oficial din 10 martie 2004)

   Facerea de oferte sau promisiuni unei persoane sau propunerea de daruri, cadouri sau tot felul de avantaje pentru a comite un asasinat sau o otrăvire se pedepseşte, dacă această crimă nu a fost comisă nici încercată, cu zece ani închisoare şi cu o amendă de 150 000 Euro.

Articolul 221-5-2(introdus de Legea nr. 2004-204 din 9 martie 2004 art. 6 II Monitorul Oficial din 10 martie 2004)

   Persoanele juridice pot fi declarate penal responsabile în condiţiile prevăzute de articolul 121-2 de infracţiunile definite în această secţiune.   Pedepsele primite de persoanele juridice sunt:   1º Amenda, conform modalităţilor prevăzute de articolul 131-38 ;   2º Pedepsele menţionate la articolul 131-39.   Interdicţia menţionată la 2º la articolul 131-39 priveşte activitatea în exercitarea sau cu ocazia exercitării căreia a fost comisă infracţiunea.

Articolul 221-5-3(introdus de Legea nr. 2004-204 din 9 martie 2004 art. 12 IV Monitorul Oficial din 10 martie 2004)

   Orice persoană care a încercat să comită crimele de asasinat sau otrăvire este scutită de pedeapsă dacă, avertizând autoritatea administrativă sau judiciară, a permis evitarea morţii victimei şi identificarea, dacă este cazul, a celorlalţi autori sau complici.   Pedeapsa privativă de libertate primită de autorul sau complicele unei otrăviri se raportează la douăzeci de ani de închisoare penală dacă, avertizând autoritatea administrativă sau judiciară, a permis evitarea morţii victimei şi identificarea, dacă este cazul, a celorlalţi autori sau complici.

Secţiunea 2 : Atingeri involuntare aduse vieţii

Articolul 221-6(Legea nr. 2000-647 din 10 iulie 2000 art. 4 Monitorul Oficial din 11 iulie 2000)

(Ordonanţa nr. 2000-916 din 19 septembrie 2000 art. 3 Monitorul Oficial din 22 septembrie 2000 în vigoare la 1 ianuarie 2002)

   Cauzarea, în condiţiile şi în funcţie de distincţiile prevăzute la articolul 121-3, prin stângăcie, imprudenţă, neatenţie, neglijenţă sau încălcarea unei obligaţii de securitate sau de prudenţă impusă de lege sau regulament, morţii aproapelui constituie un omor involuntar pedepsit cu trei ani închisoare şi cu amenda de 45000 euro.

36

   În caz de încălcare deliberată a unei obligaţii speciale de securitate sau de prudenţă impusă de lege sau regulament, pedepsele date sunt până la cinci ani închisoare şi o amendă de 75000 euro.

Articolul 221-6-1(introdus de Legea nr. 2003-495 din 12 iunie 2003 art. 1 Monitorul Oficial din 13 iunie 2003)

   Când stângăcia, imprudenţa, neatenţia, neglijenţa sau încălcarea unei obligaţii legislative sau reglementare de securitate sau de prudenţă prevăzute de articolul 221-6 este comisă de conducătorul unui automobil terestru cu motor, omorul involuntar se pedepseşte cu cinci ani închisoare şi cu o amendă de 75 000 Euro.   Pedepsele sunt până la şapte ani închisoare şi amenda de 100 000 Euro dacă:   1º Conducătorul a comis o încălcare voită a unei obligaţii speciale de securitate sau de prudenţă prevăzută de lege sau de regulament alta decât cele menţionate mai jos;   2º Conducătorul se afla în stare de ebrietate clară sau era în stare alcoolică caracterizată de o concentraţie de alcool în sânge sau în aerul expirat egal sau mai mare cu procentele stabilite de către dispoziţiile legislative sau reglementare din codul traficului rutier, sau a refuzat să se supună verificărilor prevăzute de acest cod şi destinate pentru determinarea existenţei unei stări alcoolice;   3º Rezultă din analiza sanguină că conducătorul folosise substanţe sau plante clasate drept stupefiante, sau a refuzat să se supună verificărilor prevăzute de codul traficului rutier menite să stabilească dacă acesta conducea după ce a utilizat stupefiante;   4º Conducătorul nu avea permis de conducere cerut de lege sau regulament sau permisul i-a fost anulat, declarat nul, suspendat sau reţinut;   5º Conducătorul a comis o depăşire a vitezei maxime autorizată egală sau mai mare de 50 km/h ;   6º Conducătorul, ştiind că tocmai a făcut sau provocat un accident, nu a oprit şi a încercat astfel să scape de responsabilitatea penală sau civilă pe care o poate avea.   Pedepsele sunt de zece ani închisoare şi o amendă de 150 000 Euro dacă omorul involuntar a fost comis cu două sau mai multe circumstanţe menţionate la 1º şi următoarele din acest articol.

Articolul 221-7   Persoanele juridice pot fi declarate responsabile penal, în condiţiile prevăzute de articolul 121-2, de infracţiunea definită la articolul 221-6.   Pedepsele date persoanelor juridice sunt:   1º Amenda, în funcţie de modalităţile prevăzute de articolul 131-38 ;   2º Pedepsele menţionate la 2º, 3º, 8º şi 9º la articolul 131-39.   Interdicţia menţionată la 2º la articolul 131-39 priveşte activitatea în exercitarea sau cu ocazia exercitării căreia a fost comisă infracţiunea.   În cazurile vizate la cel de-al doilea aliniat al articolului 221-6, este dată în plus pedeapsa menţionată la 4º la articolul 131-39.

Secţiunea 3 : Pedepse complementare aplicabile persoanelor fizice

Articolul 221-8(Legea nr. 2003-495 din 12 iunie 2003 art. 5 VI, art. 6 V Monitorul Oficial din 13 iunie 2003)

   Persoanele fizice vinovate de infracţiunile prevăzute în acest capitol primesc de asemenea următoarele pedepse complementare:   1º Interdicţia, în funcţie de modalităţile prevăzute de articolul 131-27, de e exercita activitatea profesională sau socială în exercitarea sau cu ocazia exercitării căreia a fost comisă infracţiunea;   2º Interdicţia de a deţine sau să poarte, timp de cinci ani sau mai mult, o armă autorizată;   3º Suspendarea, pentru o durată de cinci ani sau mai mult, a permisului de conducere, această suspendare putând fi limitată la conducerea în afara activităţii profesionale; în cazurile prevăzute de articolul 221-6-1, suspendarea nu poate fi asimilată cu amânarea, chiar şi parţial, şi nu poate fi limitată la conducerea în afara activităţii profesionale; în cazurile prevăzute de 1º până la 6º şi ultimul aliniat din articolul 221-6-1, durata acestei suspendări este de cel mult zece ani;   4º Anularea permisului de conducere cu interdicţia de a solicita eliberarea unui nou permis timp de cel mult cinci ani;   5º Confiscarea uneia sau mai multor arme al căror proprietar este condamnatul sau pe care este liber să se folosească;   6º Retragerea permisului de vânătoare cu interdicţia de a solicita eliberarea unui nou permis timp de cel mult cinci ani;

37

   7º În cazurile prevăzute de articolul 221-6-1, interdicţia de a conduce anumite automobile terestre cu motor, inclusiv cele pentru conducerea cărora permisul de conducere nu este necesar, pentru u durată de cel mult cinci ani;   8º În cazurile prevăzute de articolul 221-6-1, obligaţia de atingere, pe cheltuiala sa, a unui stagiu de sensibilizare a securităţii rutiere;   9º În cazurile prevăzute de articolul 221-6-1, imobilizarea, timp de cel mult un an de zile, a automobilului de care s-a servit condamnatul pentru comiterea infracţiunii, dacă el este proprietarul;   10º În cazurile prevăzute de articolul 221-6-1, confiscarea automobilului de care s-a servit condamnatul pentru comiterea infracţiunii, dacă el este proprietarul.   Orice condamnare pentru delictele prevăzute la 1º până la 6º şi ultimul aliniat din articolul 221-6-1 face loc de drept anulării permisului de conducere cu interdicţia de a solicita un nou permis pentru cel mult zece ani. În caz de recidivă, durata interdicţiei este până la zece ani şi tribunalul, prin decizie special motivată, poate să prevadă că această interdicţie este definitivă.

Articolul 221-9   Persoanele fizice vinovate de infracţiunile prevăzute de secţiunea 1 din acest capitol primesc de asemenea următoarele pedepse complementare:   1º Interdicţia drepturilor civice, civile şi de familie, în funcţie de modalităţile prevăzute la articolul 131-26 ;   2º Interdicţia de a exercita o funcţie publică, în funcţie de modalităţile prevăzute de articolul 131-27  ;   3º Confiscarea prevăzută de articolul 131-21 ;   4º Interdicţia sejurului, conform modalităţilor prevăzute de articolul 131-31.

Articolul 221-9-1(introdus de Legea nr. 98-468 din 17 iunie 1998 art. 2 Monitorul Oficial din 18 iunie 1998)

   Persoanele fizice vinovate de un omor sau de un asasinat precedat sau însoţit de un viol, de torturi sau de acte de barbarie suportă şi consecinţa socio-judiciară în funcţie de modalităţile prevăzute de articolele 131-36-1 până la 131-36-8.

Articolul 221-10   Persoanele fizice vinovate de infracţiunile prevăzute de secţiunea 2 din acest capitol primesc şi pedeapsa complementară de afişare sau difuzare a deciziei prevăzute de articolul 131-35.

Articolul 221-11   Interdicţia teritoriului francez poate fi pronunţată în condiţiile prevăzute de articolul 131-30, fie cu titlu definitiv, fie pentru o durată de cel mult zece ani, împotriva oricărui străin vinovat de una din infracţiunile definite la secţiunea I din acest capitol.

Paragraful 1 : Torturi şi acte de barbarie

Articolul 222-1   Supunerea unei persoane la torturi sau la acte de barbarie se pedepseşte cu cincisprezece ani de închisoare penală.   Primele două aliniate din articolul 132-23 cu privire la perioada de cauţiune se aplică infracţiunii prevăzute de acest articol.

Articolul 222-2   Infracţiunea definită la articolul 222-1 se pedepseşte cu închisoare penală pe viaţă dacă precede, însoţeşte sau urmează unei crime alta decât omorul sau violul.   Primele două aliniate din articolul 132-23 cu privire la perioada de cauţiune se aplică infracţiunii prevăzute de acest articol.

Articolul 222-3(Legea nr. 96-647 din 22 iulie 1996 art. 13 Monitorul Oficial din 23 iulie 1996)

(Legea nr. 99-505 din 18 iunie 1999 art. 14 Monitorul Oficial din 19 iunie 1999)

(Legea nr. 2003-88 din 3 februarie 2003 art. 3 Monitorul Oficial din 4 februarie 2003)

(Legea nr. 2003-239 din 18 martie 2003 art. 47 III, art. 60 I, II Monitorul Oficial din 19 martie 2003)

38

   Infracţiunea definită la articolul 222-1 se pedepseşte cu douăzeci de ani închisoare penală dacă este comisă:   1º Asupra unui minor de cincisprezece ani;   2º Asupra unei persoane a cărei vulnerabilitate specială, datorată vârstei, unei boli, infirmităţi, deficienţe fizice sau psihice sau unei sarcini, est evidentă sau cunoscută de autor;   3º Asupra unui ascendent legitim sau natural sau asupra tatălui sau mamei adoptive;   4º Asupra unui magistrat, jurat, avocat, funcţionar public sau ministerial, un militar al jandarmeriei naţionale, un funcţionar al poliţiei naţionale, din vamă, din administraţia penitenciară sau orice altă persoană depozitară a autorităţii publice, un săpător-pompier profesionist sau voluntar, un gardian al imobilelor sau grupuri de imobile sau un agent ce este angajatul unui proprietar care dă cu chirie în funcţiile de pază sau supraveghere a imobilelor cu destinaţia de locuinţe în aplicare articolului L. 127-1 din codul construcţiilor şi locuinţelor, în exercitarea sau în funcţiile sale, dacă calitatea victimei este evidentă sau cunoscută de autor;soţului/soţiei, ascendenţilor şi descendenţilor în linie directă a persoanelor menţionate la 4º sau asupra oricărei alte persoane ce locuieşte de obicei la domiciliul lor, având în vedere funcţiile exercitate de aceste persoane;   4º ter Asupra unui agent al unui exploatator al reţelei de transport public de călători sau al oricărei alte persoane însărcinată cu o misiunea din serviciul public şi de asemenea asupra unui profesionist din domeniul sănătăţii, în exercitarea funcţiilor, în vreme calitatea victimei este evidentă sau cunoscută de autor;   5º Asupra unui martor, unei victime sau unei părţi civile, fie pentru a-i împiedica să denunţe faptele, să facă plângeri sau să facă depoziţii, fie în vederea denunţării sale, plângerii sale sau depoziţiei sale;   6º Din cauza apartenenţei sau neapartenenţei, adevărată sau bănuită, a victimei la o etnie, o naţiune, o rasă sau o religie determinată;   7º Din cauza orientării sexuale a victimei ;   8º de către mai multe persoane ce acţionează în bandă organizată.   Primele două aliniate ale articolului 132-23 cu privire la perioada de cauţiune se aplică infracţiunilor prevăzute de acest articol. Totuşi, dacă victima este un minor de cincisprezece ani şi dacă omorul este precedat sau însoţit de un viol, de torturi sau de acte de barbarie, curtea cu juri poate, prin decizie specială, fie să prelungească perioada de cauţiune până la treizeci de ani, fie, dacă pronunţă închisoarea penală pe viaţă, să decidă că nici una din măsurile enumerate la articolul 132-23 nu va putea să fie luată în privinţa condamnatului ; în caz de comutare a pedepsei, şi fără dacă decizia de graţiere dispune altceva, perioada de cauţiune este atunci egală cu durata pedepsei ce rezultă din măsura de graţiere.   4º bis Asupra soţului/soţiei, ascendenţilor şi descendenţilor în linie directe a persoanelor menţionate la 4º sau asupra oricărei alte persoane de locuieşte de obicei la domiciliul lor, în având în vedere funcţiile exercitate de aceste persoane ;   4º ter Asupra unui agent a unui exploatator al reţelei de transport public de călători sau asupra oricărei alte persoane însărcinată cu o misiune din cadrul serviciului public şi de asemenea asupra unui profesionist din domeniul sănătăţii, în exercitarea funcţiilor sale, dacă calitatea victimei este evidentă sau cunoscută de autor;   5º Asupra unui martor, victimă sau parte civilă, fie pentru a o împiedica să denunţe faptele, să facă plângere sau să facă depoziţii, fie în vederea denunţării, plângerii sau depoziţiei sale;   5º bis Din cauza apartenenţei sau neapartenenţei, adevărate sau bănuite, a victimei la o etnie, naţiune, rasă sau religie determinată;   5º ter Din cauza orientării sexuale a victimei ;   6º De către soţul/soţia sau concubinul/concubina victimei ;   7º De către o persoană depozitară a autorităţii publice sau însărcinată cu o misiune din serviciul public în exercitarea sau cu ocazia exercitării funcţiilor sale sau a misiunii sale;   8º De către mai multe persoane ce acţionează în calitate de autor sau de complice ;

   9º Cu premeditare;   10º Cu utilizarea sau ameninţarea unei arme.   Infracţiunea definită la articolul 222-1 se pedepseşte şi ea cu douăzeci de ani de închisoare penală dacă este însoţită de agresiuni sexuale altele decât violul.   Pedeapsa dată este de treizeci ani de închisoare penală dacă infracţiunea definită la articolul 222-1 este comisă asupra unui minor de cincisprezece ani de către un ascendent legitim, natural sau adoptiv sau de către orice altă persoană ce are autoritate asupra minorului.   Primele două aliniate din articolul 132-23 cu privire la perioada de cauţiune se aplică infracţiunilor prevăzut de acest articol.

Articolul 222-4(Legea nr. 2004-204 din 9 martie 2004 art. 6 III Monitorul Oficial din 10 martie 2004)

   Infracţiunea definită în articolul 222-1 se pedepseşte cu treizeci de ani închisoare penală dacă este comisă în

39

bandă organizată sau în mod obişnuit asupra unui minor de cincisprezece ani sau asupra unei persoane a cărei vulnerabilitate specială, datorită vârstei, unei boli, infirmităţi, unei deficienţe fizice sau psihice sau unei sarcini, este evidentă sau cunoscută de autor.   Primele două aliniate din articolul 132-23 cu privire la perioada de cauţiune se aplică infracţiunii prevăzute de acest articol.

Articolul 222-5   Infracţiunea definită în articolul 222-1 se pedepseşte cu treizeci de ani închisoare penală dacă a dus la mutilare sau la o infirmitate permanentă.   Primele două aliniate din articolul 132-23 cu privire la perioada de cauţiune se aplică infracţiunii prevăzute de acest articol.

Articolul 222-6   Infracţiunea definită în articolul 222-1 se pedepseşte cu închisoare penală pe viaţă dacă a dus la moartea victimei fără intenţie.   Primele două aliniate din articolul 132-23 cu privire la perioada de cauţiune se aplică infracţiunii prevăzute de acest articol.

Articolul 222-6-1(introdus de Legea nr. 2001-504 din 12 iunie 2001 art. 5 Monitorul Oficial din 13 iunie 2001)

   Persoanele juridice pot fi declarate penal responsabile în condiţiile prevăzute de articolul 121-2 pentru infracţiunile definite în acest paragraf.   Pedepsele date persoanelor juridice sunt:   1º Amenda, în funcţie de modalităţile prevăzute de articolul 131-38 ;   2º Pedepsele menţionate la articolul 131-39.   Interdicţia menţionată la 2º la articolul 131-39 priveşte activitatea în exercitarea sau cu ocazia exercitării căreia a fost comisă infracţiunea.

Articolul 222-6-2(introdus de Legea nr. 2004-204 din 9 martie 2004 art. 12 V Monitorul Oficial din 10 martie 2004)

   Orice persoană care a încercat să comită crimele prevăzute de acest paragraf este scutit de pedeapsă si, avertizând autoritatea administrativă sau judiciară, a permis evitarea realizării infracţiunii şi identificarea, dacă este cazul, a celorlalţi autori sau complici.   Pedeapsa privativă de libertate dată autorului sau complicelui uneia din crimele prevăzute în acest paragraf este redusă pe jumătate dacă, avertizând autoritatea administrativă sau judiciară, a permis încetarea infracţiunii sau evitarea faptului ca infracţiunea să ducă la moarte unui individ sau la o infirmitate permanentă şi identificarea, dacă este cazul, a celorlalţi autori sau complici. Dacă pedeapsa dată este închisoarea penală e viaţă, aceasta este de douăzeci de ani închisoare penală.

Paragraful 2 : Despre violenţe

Articolul 222-7   Violenţele ce au provocat moartea fără intenţie se pedepsesc cu cincisprezece ani de închisoare penală.

Articolul 222-8(Legea nr. 96-647 din 22 iulie 1996 art. 13 Monitorul Oficial din 23 iulie 1996)

(Legea nr. 99-505 din 18 iunie 1999 art. 14 Monitorul Oficial din 19 iunie 1999)

(Legea nr. 2003-88 din 3 februarie 2003 art. 4 Monitorul Oficial din 4 februarie 2003)

(Legea nr. 2003-239 din 18 martie 2003 art. 47 IV, art. 60 I, II Monitorul Oficial din 19 martie 2003)

   Infracţiunea definită la articolul 222-7 se pedepseşte cu douăzeci de ani închisoare penală dacă este comisă:   1º Asupra unui minor de cincisprezece ani;   2º Asupra unei persoane a cărei vulnerabilitate specială, datorită vârstei, unei boli, infirmităţi, deficienţe fizice sau psihice sau unei sarcini, este evidentă sau cunoscută de autor;   3º Asupra unui ascendent legitim sau natural sau asupra tatălui sau mamei adoptive;

40

   4º Asupra unui magistrat, jurat, avocat, funcţionar public sau ministerial, un militar al jandarmeriei naţionale, un funcţionar al poliţiei naţionale, de la vamă, din administraţia penitenciară sau orice altă persoană depozitară a autorităţii publice, un săpător-pompier profesionist sau voluntar, un gardian al unor imobile sau grupuri de imobile sau un agent ce este angajatul unei persoane care dă cu chirie în funcţiile de pază sau supraveghere a imobilelor cu destinaţie de locuinţe în aplicarea articolului L. 127-1 din codul construcţiilor şi locuinţelor, în exercitarea funcţiilor sale, în vreme ce calitatea victimei este evidentă sau cunoscută de autor;   4º bis Asupra soţului/soţiei, ascendenţilor şi descendenţilor în linie directe a persoanelor menţionate la 4º sau asupra oricărei alte persoane de locuieşte de obicei la domiciliul lor, în având în vedere funcţiile exercitate de aceste persoane ;   4º ter Asupra unui agent a unui exploatator al reţelei de transport public de călători sau asupra oricărei alte persoane însărcinată cu o misiune din cadrul serviciului public şi de asemenea asupra unui profesionist din domeniul sănătăţii, în exercitarea funcţiilor sale, dacă calitatea victimei este evidentă sau cunoscută de autor;   5º Asupra unui martor, victimă sau parte civilă, fie pentru a o împiedica să denunţe faptele, să facă plângere sau să facă depoziţii, fie în vederea denunţării, plângerii sau depoziţiei sale;   5º bis Din cauza apartenenţei sau neapartenenţei, adevărate sau bănuite, a victimei la o etnie, naţiune, rasă sau religie determinată;   5º ter Din cauza orientării sexuale a victimei ;   6º De către soţul/soţia sau concubinul/concubina victimei ;   7º De către o persoană depozitară a autorităţii publice sau însărcinată cu o misiune din serviciul public în exercitarea sau cu ocazia exercitării funcţiilor sale sau a misiunii sale;   8º De către mai multe persoane ce acţionează în calitate de autor sau de complice ;

   9º Cu premeditare;   10º Cu utilizarea sau ameninţarea unei arme.   Pedeapsa dată este de treizeci de ani închisoare penală dacă infracţiunea definită la articolul 222-7 este comisă asupra unui minor de cincisprezece ani de către un ascendent legitim, natural sau adoptiv sau de către orice persoană cu autoritate asupra minorului.   Primele două aliniate ale articolului 132-23 cu privire la perioada de cauţiune se aplică infracţiunilor prevăzute de acest articol.

Articolul 222-9(Ordonanţa nr. 2000-916 din 19 septembrie 2000 art. 3 Monitorul Oficial din 22 septembrie 2000 în vigoare la

1 ianuarie 2002)

   Violenţele ce duc la o mutilare sau o infirmitate permanentă se pedepsesc cu zece ani de închisoare şi cu amenda de 150000 euro.

Articolul 222-10(Legea nr. 96-647 din 22 iulie 1996 art. 13 Monitorul Oficial din 23 iulie 1996)

(Legea nr. 99-505 din 18 iunie 1999 art. 14 Monitorul Oficial din 19 iunie 1999)

(Legea nr. 2003-88 din 3 februarie 2003 art. 5 Monitorul Oficial din 4 februarie 2003)

(Legea nr. 2003-239 din 18 martie 2003 art. 47 V, art. 60 I, II Monitorul Oficial din 19 martie 2003)

   Infracţiunea definită la articolul 222-9 se pedepseşte cu cincisprezece ani de închisoare penală dacă este comisă:   1º Asupra unui minor de cincisprezece ani;   2º Asupra unei persoane a cărei vulnerabilitate specială, datorită vârstei, unei boli, infirmităţi, deficienţe fizice sau psihice sau unei sarcini, este evidentă sau cunoscută de autor;   3º Asupra unui ascendent legitim sau natural sau asupra tatălui sau mamei adoptive;   4º Asupra unui magistrat, jurat, avocat, funcţionar public sau ministerial, un militar al jandarmeriei naţionale, un funcţionar al poliţiei naţionale, de la vamă, din administraţia penitenciară sau orice altă persoană depozitară a autorităţii publice, un săpător-pompier profesionist sau voluntar, un gardian al unor imobile sau grupuri de imobile sau un agent ce este angajatul unei persoane care dă cu chirie în funcţiile de pază sau supraveghere a imobilelor cu destinaţie de locuinţe în aplicarea articolului L. 127-1 din codul construcţiilor şi locuinţelor, în exercitarea funcţiilor sale, în vreme ce calitatea victimei este evidentă sau cunoscută de autor;

41

   4º bis Asupra soţului/soţiei, ascendenţilor şi descendenţilor în linie directe a persoanelor menţionate la 4º sau asupra oricărei alte persoane de locuieşte de obicei la domiciliul lor, în având în vedere funcţiile exercitate de aceste persoane ;   4º ter Asupra unui agent a unui exploatator al reţelei de transport public de călători sau asupra oricărei alte persoane însărcinată cu o misiune din cadrul serviciului public şi de asemenea asupra unui profesionist din domeniul sănătăţii, în exercitarea funcţiilor sale, dacă calitatea victimei este evidentă sau cunoscută de autor;   5º Asupra unui martor, victimă sau parte civilă, fie pentru a o împiedica să denunţe faptele, să facă plângere sau să facă depoziţii, fie în vederea denunţării, plângerii sau depoziţiei sale;   5º bis Din cauza apartenenţei sau neapartenenţei, adevărate sau bănuite, a victimei la o etnie, naţiune, rasă sau religie determinată;   5º ter Din cauza orientării sexuale a victimei ;   6º De către soţul/soţia sau concubinul/concubina victimei ;   7º De către o persoană depozitară a autorităţii publice sau însărcinată cu o misiune din serviciul public în exercitarea sau cu ocazia exercitării funcţiilor sale sau a misiunii sale;   8º De către mai multe persoane ce acţionează în calitate de autor sau de complice ;

   9º Cu premeditare;   10º Cu utilizarea sau ameninţarea unei arme.   Pedeapsa dată este de douăzeci de ani închisoare penală dacă infracţiunea definită la articolul 222-9 este comisă asupra unui minor de cincisprezece ani de către un ascendent legitim, natural sau adoptiv sau de către orice persoană cu autoritate asupra minorului.   Primele două aliniate ale articolului 132-23 cu privire la perioada de cauţiune se aplică infracţiunilor prevăzute de acest articol.

Articolul 222-11(Ordonanţa nr. 2000-916 din 19 septembrie 2000 art. 3 Monitorul Oficial din 22 septembrie 2000 în vigoare la

1 ianuarie 2002)

   Violenţele ducând la o incapacitate totală de muncă mai mult de opt zile se pedepsesc cu trei ani închisoare şi cu amenda de 45000 euro.

Articolul 222-12(Legea nr. 96-647 din 22 iulie 1996 art. 13, art. 14 Monitorul Oficial din 23 iulie 1996)

(Legea nr. 98-468 din 17 iunie 1998 art. 16 Monitorul Oficial din 18 iunie 1998)

(Legea nr. 99-505 din 18 iunie 1999 art. 14 Monitorul Oficial din 19 iunie 1999)

(Ordonanţa nr. 2000-916 din 19 septembrie 2000 art. 3 Monitorul Oficial din 22 septembrie 2000 în vigoare la 1 ianuarie 2002)

(Legea nr. 2002-1138 din 9 septembrie 2002 art. 25 Monitorul Oficial din 10 septembrie 2002)

(Legea nr. 2003-88 din 3 februarie 2003 art. 6 Monitorul Oficial din 4 februarie 2003)

(Legea nr. 2003-239 din 18 martie 2003 art. 47 VI, art. 60 I, II, art. 78 I, II Monitorul Oficial din 19 martie 2003)

   Infracţiunea definită la articolul 222-11 se pedepseşte cu cinci ani închisoare şi cu amenda de 75000 euro dacă este comisă:   1º Asupra unui minor de cincisprezece ani;   2º Asupra unei persoane a cărei vulnerabilitate specială, datorită vârstei, unei boli, infirmităţi, deficienţe fizice sau psihice sau unei sarcini, este evidentă sau cunoscută de autor;   3º Asupra unui ascendent legitim sau natural sau asupra tatălui sau mamei adoptive;   4º Asupra unui magistrat, jurat, avocat, funcţionar public sau ministerial, un militar al jandarmeriei naţionale, un funcţionar al poliţiei naţionale, de la vamă, din administraţia penitenciară sau orice altă persoană depozitară a autorităţii publice, un săpător-pompier profesionist sau voluntar, un gardian al unor imobile sau grupuri de imobile sau un agent ce este angajatul unei persoane care dă cu chirie în funcţiile de pază sau supraveghere a imobilelor cu destinaţie de locuinţe în aplicarea articolului L. 127-1 din codul construcţiilor şi locuinţelor, în exercitarea funcţiilor sale, în vreme ce calitatea victimei este evidentă sau cunoscută de autor;

42

   4º bis Asupra soţului/soţiei, ascendenţilor şi descendenţilor în linie directe a persoanelor menţionate la 4º sau asupra oricărei alte persoane de locuieşte de obicei la domiciliul lor, în având în vedere funcţiile exercitate de aceste persoane ;   4º ter Asupra unui agent a unui exploatator al reţelei de transport public de călători sau asupra oricărei alte persoane însărcinată cu o misiune din cadrul serviciului public şi de asemenea asupra unui profesionist din domeniul sănătăţii, în exercitarea funcţiilor sale, dacă calitatea victimei este evidentă sau cunoscută de autor;   5º Asupra unui martor, victimă sau parte civilă, fie pentru a o împiedica să denunţe faptele, să facă plângere sau să facă depoziţii, fie în vederea denunţării, plângerii sau depoziţiei sale;   5º bis Din cauza apartenenţei sau neapartenenţei, adevărate sau bănuite, a victimei la o etnie, naţiune, rasă sau religie determinată;   5º ter Din cauza orientării sexuale a victimei ;   6º De către soţul/soţia sau concubinul/concubina victimei ;   7º De către o persoană depozitară a autorităţii publice sau însărcinată cu o misiune din serviciul public în exercitarea sau cu ocazia exercitării funcţiilor sale sau a misiunii sale;   8º De către mai multe persoane ce acţionează în calitate de autor sau de complice ;

   9º Cu premeditare;   10º Cu utilizarea sau ameninţarea unei arme;   11º Dacă faptele sunt comise în interiorul unei unităţi şcolare sau educative, sau, cu ocazia venirilor şi ieşirilor elevilor din şcoală, în vecinătatea unei asemenea unităţi;   12º De către o persoană majoră ce acţionează cu ajutorul sau asistenţa unui minor;   13º Într-un mijloc de transport în comun de călători sau într-un loc destinat accesului unui mijloc de transport în comun de călători.   Pedepsele date sunt de zece ani închisoare şi amenda de 150000 euro dacă infracţiunea definită la articolul 222-11 este comisă asupra unui minor de cincisprezece ani de către un ascendent legitim, natural sau adoptiv sau de către orice altă persoană ce are autoritate asupra minorului. Pedepsele sunt de şapte ani închisoare şi amendate de 100000 euro dacă această infracţiune este comisă în două din circumstanţele prevăzute la 1º şi următoarele din acest articol. Pedepsele sunt de zece ani închisoare şi amenda de 150000 euro dacă este comisă în trei din aceste circumstanţe.   Primele două aliniate din articolul 132-23 cu privire la perioada de cauţiune se aplică infracţiunilor prevăzute de aliniatul precedent.

Articolul 222-13(Legea nr. 96-647 din 22 iulie 1996 art. 13, art. 15 Monitorul Oficial din 23 iulie 1996)

(Legea nr. 98-468 din 17 iunie 1998 art. 16 Monitorul Oficial din 18 iunie 1998)

(Legea nr. 99-505 din 18 iunie 1999 art. 14 Monitorul Oficial din 19 iunie 1999)

(Ordonanţa nr. 2000-916 din 19 septembrie 2000 art. 3 Monitorul Oficial din 22 septembrie 2000 în vigoare la 1 ianuarie 2002)

(Legea nr. 2002-1138 din 9 septembrie 2002 art. 25 Monitorul Oficial din 10 septembrie 2002)

(Legea nr. 2003-88 din 3 februarie 2003 art. 7 Monitorul Oficial din 4 februarie 2003)

(Legea nr. 2003-239 din 18 martie 2003 art. 47 VII, art. 60 I, II, art. 78 I, II Monitorul Oficial din 19 martie 2003)

   Violenţele ducând ca o incapacitate de muncă egală cu opt zile sau neducând la nici o incapacitate de muncă se pedepsesc cu trei ani închisoare şi amenda de 45000 euro dacă sunt comise:   1º Asupra unui minor de cincisprezece ani;   2º Asupra unei persoane a cărei vulnerabilitate specială, datorită vârstei, unei boli, infirmităţi, deficienţe fizice sau psihice sau unei sarcini, este evidentă sau cunoscută de autor;   3º Asupra unui ascendent legitim sau natural sau asupra tatălui sau mamei adoptive;   4º Asupra unui magistrat, jurat, avocat, funcţionar public sau ministerial, un militar al jandarmeriei naţionale, un funcţionar al poliţiei naţionale, de la vamă, din administraţia penitenciară sau orice altă persoană depozitară a autorităţii publice, un săpător-pompier profesionist sau voluntar, un gardian al unor imobile sau grupuri de imobile sau un agent ce este angajatul unei persoane care dă cu chirie în funcţiile de pază sau supraveghere a

43

imobilelor cu destinaţie de locuinţe în aplicarea articolului L. 127-1 din codul construcţiilor şi locuinţelor, în exercitarea funcţiilor sale, în vreme ce calitatea victimei este evidentă sau cunoscută de autor;   4º bis Asupra soţului/soţiei, ascendenţilor şi descendenţilor în linie directe a persoanelor menţionate la 4º sau asupra oricărei alte persoane de locuieşte de obicei la domiciliul lor, în având în vedere funcţiile exercitate de aceste persoane ;   4º ter Asupra unui agent a unui exploatator al reţelei de transport public de călători sau asupra oricărei alte persoane însărcinată cu o misiune din cadrul serviciului public şi de asemenea asupra unui profesionist din domeniul sănătăţii, în exercitarea funcţiilor sale, dacă calitatea victimei este evidentă sau cunoscută de autor;   5º Asupra unui martor, victimă sau parte civilă, fie pentru a o împiedica să denunţe faptele, să facă plângere sau să facă depoziţii, fie în vederea denunţării, plângerii sau depoziţiei sale;   5º bis Din cauza apartenenţei sau neapartenenţei, adevărate sau bănuite, a victimei la o etnie, naţiune, rasă sau religie determinată;   5º ter Din cauza orientării sexuale a victimei ;   6º De către soţul/soţia sau concubinul/concubina victimei ;   7º De către o persoană depozitară a autorităţii publice sau însărcinată cu o misiune din serviciul public în exercitarea sau cu ocazia exercitării funcţiilor sale sau a misiunii sale;   8º De către mai multe persoane ce acţionează în calitate de autor sau de complice ;

   9º Cu premeditare;   10º Cu utilizarea sau ameninţarea unei arme;   11º Dacă faptele sunt comise în interiorul unei unităţi şcolare sau educative, sau, cu ocazia venirilor şi ieşirilor elevilor din şcoală, în vecinătatea unei asemenea unităţi;   12º De către o persoană majoră ce acţionează cu ajutorul sau asistenţa unui minor;   13º Într-un mijloc de transport în comun de călători sau într-un loc destinat accesului unui mijloc de transport în comun de călători.   Pedepsele date sunt de cinci ani închisoare şi amenda de 75000 euro dacă infracţiunea definită în primul aliniat este comisă asupra unui minor de cincisprezece ani de către un ascendent legitim, natural sau adoptiv sau de către orice altă persoană ce are autoritate asupra minorului. Pedepsele sunt de cinci ani închisoare şi amenda de 75000 euro dacă această infracţiune, ducând la o incapacitate totală de muncă mai mică sau egală cu opt zile , este comisă în două din circumstanţele prevăzute la 1º şi următoarele din acest articol. Pedepsele sunt de şapte ani închisoare şi amenda de 100000 euro dacă este comisă în trei din aceste circumstanţe.

Articolul 222-14(Ordonanţa nr. 2000-916 din 19 septembrie 2000 art. 3 Monitorul Oficial din 22 septembrie 2000 în vigoare la

1 ianuarie 2002)

   Violenţele obişnuite asupra unui minor de cincisprezece ani sau asupra unei persoane a cărei vulnerabilitate specială, datorită vârstei sale, unei boli, infirmităţi, unei deficienţe fizice sau psihice sau unei sarcini, este evidentă sau cunoscută de autor se pedepsesc:   1º Cu treizeci de ani închisoare penală dacă au provocat moartea victimei  ;   2º Cu douăzeci de ani închisoare penală dacă au provocat o mutilare sau infirmitate permanentă  ;   3º Cu zece ani închisoare şi amenda de 150000 euro dacă au provocat o incapacitate totală de muncă mai mult de opt zile;   4º Cu cinci ani închisoare şi amenda de 75000 euro dacă nu au provocat o incapacitate totală de muncă mai mult de opt zile.   Primele două aliniate din articolul 132-23 cu privire la perioada de cauţiune se aplică cazurilor prevăzute la 1º şi 2º din acest articol.

Articolul 222-15   Administrarea de substanţe nocive ce au adus atingere integrităţii fizice sau psihice aproapelui se pedepseşte cu pedepsele menţionate la articolele 222-7 până la  222-14 ce urmează distincţiilor prevăzute de aceste articole.   Primele două aliniate din articolul 132-23 cu privire la perioada de cauţiune se aplică acestei infracţiuni în aceleaşi cazuri ca cele prevăzute de aceste articole.

Articolul 222-16(Ordonanţa nr. 2000-916 din 19 septembrie 2000 art. 3 Monitorul Oficial din 22 septembrie 2000 în vigoare la

1 ianuarie 2002)

(Legea nr. 2003-239 din 18 martie 2003 art. 49 Monitorul Oficial din 19 martie 2003)

44

   Apelurile telefonice răuvoitoare reiterate sau agresiunile sonore pentru tulburarea liniştii aproapelui, se pedepsesc cu un an închisoare şi cu amenda de 15000 euro.

Articolul 222-16-1(introdus de Legea nr. 2001-504 din 12 iunie 2001 art. 6 Monitorul Oficial din 13 iunie 2001)

   Persoanele juridice pot fi declarate penal responsabile în condiţiile prevăzute de articolul 121-2 de infracţiunile definite în acest paragraf.   Pedepsele date persoanelor juridice sunt:   1º Amenda, în funcţie de modalităţile prevăzute la articolul 131-38 ;   2º Pedepsele menţionate la articolul 131-39.   Interdicţia menţionată la 2º la articolul 131-39 priveşte activitatea în exercitarea sau cu ocazia exercitării căreia a fost comisă infracţiunea.

Paragraful 3 : Despre ameninţări

Articolul 222-17(Ordonanţa nr. 2000-916 din 19 septembrie 2000 art. 3 Monitorul Oficial din 22 septembrie 2000 în vigoare la

1 ianuarie 2002)

   Ameninţarea cu comiterea unei crime sau a unui delict împotriva persoanelor a căror tentativă se pedepseşte primeşte o pedeapsă de şase luni închisoare şi amenda de 7500 euro dacă este, fie reiterată, fie materializată în scris, o imagine sau orice alt obiect.   Pedeapsa este de trei ani închisoare şi amenda de 45000 euro dacă este vorba de o ameninţare cu moartea.

Articolul 222-18(Ordonanţa nr. 2000-916 din 19 septembrie 2000 art. 3 Monitorul Oficial din 22 septembrie 2000 în vigoare la

1 ianuarie 2002)

   Ameninţarea, prin orice fel de mijloc, cu comiterea unei crime sau a unui delict împotriva persoanelor, se pedepseşte cui trei ani închisoare şi amenda de 45000 euro, dacă este făcută cu ordinul de a îndeplini o condiţie.   Pedeapsa este de cinci ani închisoare şi amenda de 75000 euro dacă este vorba de o ameninţare cu moartea.

Articolul 222-18-1(Legea nr. 2001-504 din 12 iunie 2001 art. 7 Monitorul Oficial din 13 iunie 2001)

(Legea nr. 2004-204 din 9 martie 2004 art. 39 I Monitorul Oficial din 10 martie 2004)

(Legea nr. 2004-204 din 9 martie 2004 art. 39 II Monitorul Oficial din 10 martie 2004)

   Dacă sunt comise din cauza apartenenţei sau neapartenenţei, adevărată sau bănită, a victimei la o etnie, naţiune, rasă sau religie determinată, ameninţările prevăzute în primul alinat al articolului 222-17 se pedepsesc cu doi ani închisoare şi cu amenda de 30 000 Euro, cele prevăzute în cel de-al doilea aliniat şi în primul aliniat al articolului 222-18 se pedepsesc cu cinci ani închisoare şi cu amenda de 75 000 Euro, iar cele prevăzute în cel de-al doilea aliniat al articolului 222-18 se pedepsesc cu şapte ani închisoare şi cu amenda de 100 000 Euro. Aceleaşi pedepse sunt dacă aceste ameninţări sunt proferate din cauza orientării sexuale adevărată sau bănuită a victimei.

Articolul 222-18-2(introdus de Legea nr. 2004-204 din 9 martie 2004 art. 39 I Monitorul Oficial din 10 martie 2004)

   Persoanele juridice pot fi declarate penal responsabile în condiţiile prevăzute de articolul 121-2 de infracţiunile definite în acest paragraf.   Pedepsele date persoanelor juridice sunt:   1º Amenda, în funcţie de modalităţile prevăzute de articolul 131-38 ;   2º Pedepsele menţionate la 2º până la 9º în articolul 131-39 ;   3º Pedeapsa menţionată la 1º la articolul 131-39 pentru infracţiunile definite de articolele 222-17 (al doilea aliniat), 222-18 şi 222-18-1.   Interdicţia menţionată la 2º din articolul 131-39 priveşte activitatea în exercitarea sau cu ocazia exercitării căreia a fost comisă infracţiunea.

45

Secţiunea 2 : Atingeri involuntare aduse integrităţii persoanei

Articolul 222-19(Legea nr. 2000-647 din 10 iulie 2000 art. 5 Monitorul Oficial din 11 iulie 2000)

(Ordonanţa nr. 2000-916 din 19 septembrie 2000 art. 3 Monitorul Oficial din 22 septembrie 2000 în vigoare la 1 ianuarie 2002)

Cauzarea, în condiţiile şi în funcţie de distincţiile prevăzute la articolul 121-3, prin stângăcie, imprudenţă, neatenţie, neglijenţă sau încălcarea unei obligaţii de securitate sau de prudenţă impusă de lege sau regulament, o incapacitate totală de muncă timp de trei luni se pedepseşte cu doi ani închisoare şi cu amenda de 30000 euro.   În caz de încălcare deliberată a unei obligaţii speciale de securitate sau de prudenţă impusă de lege sau regulament, pedepsele date sunt până de trei ani închisoare şi o amendă de 45000 euro.

Articolul 222-19-1(introdus de Legea nr. 2003-495 din 12 iunie 2003 art. 2 I Monitorul Oficial din 13 iunie 2003)

   Dacă stângăcia, imprudenţa, neatenţia, neglijenţa sau încălcarea unei obligaţii legislative sau reglementară de cauţiune sau de prudenţă prevăzută de articolul 222-19 este comisă de conducătorul unui automobil terestru cu motor, atingerea involuntară adusă integrităţii persoanei ce a dus la o incapacitate totală de muncă mai mult de trei luni se pedepseşte cu trei ani închisoare şi cu amenda de 45 000 Euro.   Pedepsele sunt de cinci ani închisoare şi amenda de 75 000 Euro dacă: 1º Conducătorul a comis o încălcare voită a unei obligaţii speciale de securitate sau de prudenţă prevăzută de lege sau de regulament alta decât cele menţionate mai jos;   2º Conducătorul se afla în stare de ebrietate clară sau era în stare alcoolică caracterizată de o concentraţie de alcool în sânge sau în aerul expirat egal sau mai mare cu procentele stabilite de către dispoziţiile legislative sau reglementare din codul traficului rutier, sau a refuzat să se supună verificărilor prevăzute de acest cod şi destinate pentru determinarea existenţei unei stări alcoolice;   3º Rezultă din analiza sanguină că conducătorul folosise substanţe sau plante clasate drept stupefiante, sau a refuzat să se supună verificărilor prevăzute de codul traficului rutier menite să stabilească dacă acesta conducea după ce a utilizat stupefiante;   4º Conducătorul nu avea permis de conducere cerut de lege sau regulament sau permisul i-a fost anulat, declarat nul, suspendat sau reţinut;   5º Conducătorul a comis o depăşire a vitezei maxime autorizată egală sau mai mare de 50 km/h ;   6º Conducătorul, ştiind că tocmai a făcut sau provocat un accident, nu a oprit şi a încercat astfel să scape de responsabilitatea penală sau civilă pe care o poate avea.   Pedepsele sunt de şapte ani închisoare şi o amendă de 100 000 Euro dacă omorul involuntar a fost comis cu două sau mai multe circumstanţe menţionate la 1º şi următoarele din acest articol.

Articolul 222-20(Legea nr. 2000-647 din 10 iulie 2000 art. 6 Monitorul Oficial din 11 iulie 2000)

(Ordonanţa nr. 2000-916 din 19 septembrie 2000 art. 3 Monitorul Oficial din 22 septembrie 2000 în vigoare la 1 ianuarie 2002)

Cauzarea aproapelui, prin încălcarea deliberată a unei obligaţii speciale de securitate sau de prudenţă impusă de lege sau regulament, o incapacitate totală de muncă mai puţin sau chiar trei luni de zile se pedepseşte cu un an închisoare şi cu amenda de 15000 euro.   

Articolul 222-20-1(introdus de Legea nr. 2003-495 din 12 iunie 2003 art. 2 II Monitorul Oficial din 13 iunie 2003)

   Dacă stângăcia, imprudenţa, neatenţia, neglijenţa sau încălcarea unei obligaţii legislative sau reglementare de securitate sau de prudenţă prevăzută de articolul 222-19 este comisă de conducătorul unui automobil terestru cu motor, atingerea involuntară adusă integrităţii persoanei provocând o incapacitate totală de muncă de o durată mai mică sau egală cu trei luni se pedepseşte cu doi ani închisoare şi cu amenda de 30 000 Euro.   Pedepsele sunt de trei ani închisoare şi amenda de 45 000 Euro dacă:   1º Conducătorul a comis încălcare voită a unei obligaţii speciale de prudenţă sau de securitate prevăzută de lege sau regulament alta decât cele menţionate mai jos;

46

   2º Conducătorul se afla în stare de ebrietate clară sau era în stare alcoolică caracterizată de o concentraţie de alcool în sânge sau în aerul expirat egal sau mai mare cu procentele stabilite de către dispoziţiile legislative sau reglementare din codul traficului rutier, sau a refuzat să se supună verificărilor prevăzute de acest cod şi destinate pentru determinarea existenţei unei stări alcoolice;   3º Rezultă din analiza sanguină că conducătorul folosise substanţe sau plante clasate drept stupefiante, sau a refuzat să se supună verificărilor prevăzute de codul traficului rutier menite să stabilească dacă acesta conducea după ce a utilizat stupefiante;   4º Conducătorul nu avea permis de conducere cerut de lege sau regulament sau permisul i-a fost anulat, declarat nul, suspendat sau reţinut;   5º Conducătorul a comis o depăşire a vitezei maxime autorizată egală sau mai mare de 50 km/h ;   6º Conducătorul, ştiind că tocmai a făcut sau provocat un accident, nu a oprit şi a încercat astfel să scape de responsabilitatea penală sau civilă pe care o poate avea.   Pedepsele sunt de cinci ani închisoare şi o amendă de 75000 Euro dacă atingerea involuntară adusă integrităţii persoanei a fost comisă cu două sau mai multe circumstanţe menţionate la 1º şi următoarele din acest articol.

Articolul 222-21 Persoanele juridice pot fi declarate responsabile penal în condiţiile prevăzute de articolul 121-2 de infracţiunile definite în acest în articolele 222-19 şi 222-20.   Pedepsele date persoanelor juridice sunt:   1º Amenda, în funcţie de modalităţile prevăzute de articolul 131-38 ;   2º Pedepsele menţionate la 2º până la 9º în articolul 131-39 ;   Interdicţia menţionată la 2º din articolul 131-39 priveşte activitatea în exercitarea sau cu ocazia exercitării căreia a fost comisă infracţiunea. În cazurile vizate în cel de-al doilea liniat din articolul 222-19 se dă pedeapsa menţionată la 4º din articolul 131-39.   

Secţiunea 3 : Agresiunile sexuale

Articolul 222-22(Legea nr. 98-468 din 17 iunie 1998 art. 19 Monitorul Oficial din 18 iunie 1998)

   Constituie agresiune sexuală orice atingere sexuală comisă cu violenţă, constrângere, ameninţare sau surprindere.   Dacă agresiunile sexuale sunt comise în străinătate împotriva unui minor de către francez sau de către o persoană cu domiciliul obişnuit pe teritoriul francez, legea franceză se aplică prin derogare de la cel de-al doilea aliniat din articolul 113-6 şi dispoziţiile celei de-a doua frază din articolul 113-8 nu se aplică.

Paragraful 1 : Despre viol

Articolul 222-23   Orice act de penetrare sexuală, de orice natură ar fi, comis asupra persoanei aproapelui prin violenţă, constrângere, ameninţare sau surprindere constituie un viol.   Violul se pedepseşte cu cincisprezece ani închisoare penală.

Articolul 222-24(Legea nr. 98-468 din 17 iunie 1998 art. 13 Monitorul Oficial din 18 iunie 1998)

(Legea nr. 2003-239 din 18 martie 2003 art. 47 VIII Monitorul Oficial din 19 martie 2003)

   Violul se pedepseşte cu douăzeci ani închisoare penală:   1º Dacă a provocat o mutilare sau infirmitate permanentă ;   2º Dacă este comis asupra unui minor de cincisprezece ani ;   3º Dacă este comis asupra unei persoane a cărei vulnerabilitate specială, datorită vârstei, unei boli, infirmităţi, unei deficienţe fizice sau psihice sau unei sarcini, este evidentă sau cunoscută de autor;   4º Dacă este comis de către un ascendent legitim, natural sau adoptiv, sau de orice altă persoană ce are autoritate asupra victimei ;   5º Dacă este comis de o persoană care abuzează de autoritatea pe care i-o conferă funcţiile sale;   6º Dacă este comis de mai multe persoane ce acţionează în capacitate de autor sau complice ;   7º Dacă este comis cu utilizarea sau ameninţarea unei arme ;

47

   8º Dacă victima a fost pusă în legătură cu autorul faptelor datorită utilizării, pentru difuzarea mesajelor cu destinaţia unui public nedeterminat, a unei reţele de telecomunicaţii;   9º Dacă a fost comis din cauza orientării sexuale a victimei.

Articolul 222-25   Violul se pedepseşte cu treizeci de ani închisoare penală dacă a provocat moartea victimei.   Primele două aliniate din articolul 132-23 cu privire la perioada de cauţiune se aplică infracţiunii prevăzute de acest articol.

Articolul 222-26   Violul se pedepseşte cu închisoare penală pe viaţă dacă este precedat, însoţit sau urmat de torturi sau de acte de barbarie.   Primele două aliniate din articolul 132-23 cu privire la perioada de cauţiune se aplică infracţiunii prevăzute de acest articol.

Paragraful 2 : Alte agresiuni sexuale

Articolul 222-27(Ordonanţa nr. 2000-916 din 19 septembrie 2000 art. 3 Monitorul Oficial din 22 septembrie 2000 în vigoare la

1 ianuarie 2002)

   Agresiunile sexuale altele decât violul se pedepsesc cu cinci ani închisoare şi cu amenda de 75000 euro.

Articolul 222-28(Legea nr. 98-468 din 17 iunie 1998 art. 13 Monitorul Oficial din 18 iunie 1998)

(Ordonanţa nr. 2000-916 din 19 septembrie 2000 art. 3 Monitorul Oficial din 22 septembrie 2000 în vigoare la 1 ianuarie 2002)

   Infracţiunea definită la articolul 222-27 se pedepseşte cu şapte ani închisoare şi cu amenda de 100000 euro:   1º Dacă a provocat vreo vătămare sau leziune;   2º Dacă este comisă de un ascendent legitim, natural sau adoptiv, sau de orice altă persoană ce are autoritate asupra victimei ;   3º Dacă este comisă de către o persoană care abuzează de autoritatea pe care i le conferă funcţiile sale;   4º Dacă este comisă de mai multe persoane ce acţionează în capacitate de autor sau complice ;   5º Dacă este comisă cu utilizarea sau ameninţarea unei arme ;   6º Dacă victima a fost pusă în legătură cu autorul faptelor datorită utilizării, pentru difuzarea mesajelor cu destinaţia unui public nedeterminat, a unei reţele de telecomunicaţii.

Articolul 222-29(Ordonanţa nr. 2000-916 din 19 septembrie 2000 art. 3 Monitorul Oficial din 22 septembrie 2000 în vigoare la

1 ianuarie 2002)

   Agresiunile sexuale altele decât violul se pedepsesc cu şapte ani închisoare şi cu amenda de 100000 euro dacă sunt impuse:   1º Unui minor de cincisprezece ani;   2º Unei persoane a cărei vulnerabilitate specială, datorită vârstei, datorită unei boli, infirmităţi, deficienţe fizice sau psihice sau datorită unei sarcini, este evidentă sau cunoscută de autor;

Articolul 222-30(Ordonanţa nr. 2000-916 din 19 septembrie 2000 art. 3 Monitorul Oficial din 22 septembrie 2000 în vigoare la

1 ianuarie 2002)

(Legea nr. 2003-239 din 18 martie 2003 art. 47 IX Monitorul Oficial din 19 martie 2003)

   Infracţiunea definită la articolul 222-29 se pedepseşte cu zece ani închisoare şi cu amenda de 150000 euro: 1º Dacă a provocat vreo vătămare sau leziune;   2º Dacă este comisă de un ascendent legitim, natural sau adoptiv, sau de orice altă persoană ce are autoritate asupra victimei ;   3º Dacă este comisă de către o persoană care abuzează de autoritatea pe care i le conferă funcţiile sale;

48

   4º Dacă este comisă de mai multe persoane ce acţionează în capacitate de autor sau complice ;   5º Dacă este comisă cu utilizarea sau ameninţarea unei arme ;   6º Dacă a fost comisă din cauza orientării sexuale a victimei

Articolul 222-31   Tentativa delictelor prevăzute de articolele 222-27 până la 222-30 se pedepseşte cu aceleaşi pedepse.

Articolul 222-32(Ordonanţa nr. 2000-916 din 19 septembrie 2000 art. 3 Monitorul Oficial din 22 septembrie 2000 în vigoare la

1 ianuarie 2002)

   Expunerea sexuală impusă la vederea aproapelui într-un loc accesibil privirilor publicului se pedepseşte cu un an închisoare şi cu amenda de 15000 euro.

Paragraful 3 : Despre hărţuirea sexuală

Articolul 222-33(Legea nr. 98-468 din 17 iunie 1998 art. 11 Monitorul Oficial din 18 iunie 1998 rectificativ MORF 2 iulie 1998)

(Ordonanţa nr. 2000-916 din 19 septembrie 2000 art. 3 Monitorul Oficial din 22 septembrie 2000 în vigoare la 1 ianuarie 2002)

(Legea nr. 2002-73 din 17 ianuarie 2002 art. 179 Monitorul Oficial din 18 ianuarie 2002)

   Hărţuirea aproapelui în scopul obţinerii de favoruri de natură sexuală se pedepseşte cu un an închisoare şi cu amenda de 15000 euro.

Articolul 222-33-1(introdus de Legea nr. 2001-504 din 12 iunie 2001 art. 8 Monitorul Oficial din 13 iunie 2001)

   Persoanele juridice pot fi declarate responsabile penal în condiţiile prevăzute de articolul 121-2 de infracţiunile definite la articolele 222-22 până la 222-31.   Pedepsele date persoanelor juridice sunt: 1º Amenda, în funcţie de modalităţile prevăzute de articolul 131-38 ;   2º Pedepsele menţionate în articolul 131-39 ;   Interdicţia menţionată la 2º în articolul 131-39 priveşte activitatea în exercitarea sau cu ocazia exercitării căreia a fost comisă infracţiunea.

Secţiunea 3 bis : Despre hărţuirea morală

Articolul 222-33-2(introdus de Legea nr. 2002-73 din 17 ianuarie 2002 art. 170 Monitorul Oficial din 18 ianuarie 2002)

   Hărţuirea aproapelui prin uneltiri repetate având ca obiect sau efect o degradare a condiţiilor de muncă susceptibile că ar aduce atingeri drepturilor şi demnităţii sale, să-i altereze sănătatea fizică sau mintală sau să-i compromită viitorul profesional, se pedepseşte cu un an închisoare şi cu amenda de 15000 euro.

Secţiunea 4 : Despre traficul de stupefiante

Articolul 222-34(Legea nr. 92-1336 din 16 decembrie 1992 art. 354 şi 373 Monitorul Oficial din 23 decembrie 1992 în vigoare

la 1 martie 1994)

(Ordonanţa nr. 2000-916 din 19 septembrie 2000 art. 3 Monitorul Oficial din 22 septembrie 2000 în vigoare la 1 ianuarie 2002)

  Conducerea sau organizarea unei grupări având ca scop producerea, fabricarea, importarea, exportarea, transportul, deţinerea, oferirea, cesiunea, achiziţia sau folosirea de stupefiante ilicite se pedepseşte cu închisoare penală pe viaţă şi cu amenda de 7500000 euro.

49

   Primele două aliniate din articolul 132-23 cu privire la perioada de cauţiune se aplică infracţiunii prevăzute de acest articol.

Articolul 222-35(Legea nr. 92-1336 din 16 decembrie 1992 art. 354 şi 373 Monitorul Oficial din 23 decembrie 1992 în vigoare

la 1 martie 1994)

(Ordonanţa nr. 2000-916 din 19 septembrie 2000 art. 3 Monitorul Oficial din 22 septembrie 2000 în vigoare la 1 ianuarie 2002)

   Producerea sau fabricarea de stupefiante ilicite se pedepsesc cu douăzeci de ani închisoare penală şi cu amenda de 7500000 euro.   Aceste fapte se pedepsesc cu treizeci ani închisoare penală şi cu amenda de 7500000 euro dacă sunt comise în bandă organizată.   Primele două aliniate din articolul 132-23 cu privire la perioada de cauţiune se aplică infracţiunilor prevăzute de acest articol.

Articolul 222-36(Legea nr. 92-1336 din 16 decembrie 1992 art. 354 şi 373 Monitorul Oficial din 23 decembrie 1992 în vigoare

la 1 martie 1994)

(Ordonanţa nr. 2000-916 din 19 septembrie 2000 art. 3 Monitorul Oficial din 22 septembrie 2000 în vigoare la 1 ianuarie 2002)

   Importarea sau exportarea ilicită de stupefiante se pedepsesc cu zece ani închisoare şi cu amenda de 7500000 euro.   Aceste fapte se pedepsesc cu treizeci ani închisoare penală şi cu amenda de 7500000 euro dacă sunt comise în bandă organizată.   Primele două aliniate din articolul 132-23 cu privire la perioada de cauţiune se aplică infracţiunilor prevăzute de acest articol.

Articolul 222-37(Legea nr. 92-1336 din 16 decembrie 1992 art. 354 şi 373 Monitorul Oficial din 23 decembrie 1992 în vigoare

la 1 martie 1994)

(Ordonanţa nr. 2000-916 din 19 septembrie 2000 art. 3 Monitorul Oficial din 22 septembrie 2000 în vigoare la 1 ianuarie 2002)

   Transportul, deţinerea, oferirea, cesiunea, achiziţia sau utilizarea de stupefiante se pedepsesc ci zece ani închisoare şi cu amenda de 7500000 euro.   Se pedepseşte de asemenea facilitarea, prin orice mijloc, utilizarea ilicită de stupefiante, eliberarea de stupefiante prin ordonanţe fictive sau de complezenţă, sau eliberarea de stupefiante la prezentarea acestor ordonanţe cunoscându-le caracterul fictiv sau complezent.   Primele două aliniate din articolul 132-23 cu privire la perioada de cauţiune se aplică infracţiunilor prevăzute de acest articol.

Articolul 222-38(Legea nr. 92-1336 din 16 decembrie 1992 art. 355 şi 373 Monitorul Oficial din 23 decembrie 1992 în vigoare

la 1 martie 1994)

(Legea nr. 96-392 din 13 mai 1996 art. 2 Monitorul Oficial din 14 mai 1996)

(Ordonanţa nr. 2000-916 din 19 septembrie 2000 art. 3 Monitorul Oficial din 22 septembrie 2000 în vigoare la 1 ianuarie 2002)

   Se pedepseşte cu zece ani închisoare şi cu amenda de 750000 euro facilitarea, prin orice mijloc, a justificării mincinoase a originii bunurilor sau veniturilor autorului uneia din infracţiunile menţionate în articolele 222-34 până la 222-37 sau sprijinirea unei operaţii de plasare, disimulare sau conversie a produsului uneia din aceste infracţiuni. Pedeapsa cu amenda poate fi ridicată până la jumătate din valoarea bunurilor sau fondurilor ce au privit operaţiile de spălare a banilor.

50

   Dacă infracţiunea a privit bunurile sau fondurile provenite din una din crimele menţionate la articolele 222-34, 222-35 şi 222-36, al doilea aliniat, autorul său este pedepsit cu pedepsele prevăzute pentru crimele de care a avut cunoştinţă.   Primele două aliniate din articolul 132-23 cu privire la perioada de cauţiune se aplică infracţiunilor prevăzute de acest articol.

Articolul 222-39(Legea nr. 92-1336 din 16 decembrie 1992 art. 354 şi 373 Monitorul Oficial din 23 decembrie 1992 în vigoare

la 1 martie 1994)

(Ordonanţa nr. 2000-916 din 19 septembrie 2000 art. 3 Monitorul Oficial din 22 septembrie 2000 în vigoare la 1 ianuarie 2002)

   Cesiunea sau oferirea ilicit[ de stupefiante unei persoane în vederea consumării personale se pedepsesc cu cinci ani închisoare şi cu amenda de 75000 euro.   Pedeapsa cu închisoarea este de zece ani dacă stupefiantele sunt oferite cedaţilor, în condiţiile definite în aliniatul precedent, minorilor sau în centre de învăţământ sau educaţie sau în locurile administraţiei.   Primele două aliniate din articolul 132-23 cu privire la perioada de cauţiune se aplică infracţiunii prevăzute de aliniatul anterior.

Articolul 222-39-1(Legea nr. 96-392 din 13 mai 1996 art. 17 Monitorul Oficial din 14 mai 1996)

(Ordonanţa nr. 2000-916 din 19 septembrie 2000 art. 3 Monitorul Oficial din 22 septembrie 2000 în vigoarea la 1 ianuarie 2002)

   Neputinţa de a justifica resursele ce corespund modului său de viaţă, fiind în relaţii obişnuite cu una sau mai multe persoane ce se consacră uneia din activităţile reprimate de această secţiune, sau cu mai multe persoane ce se consacră utilizării de stupefiante, se pedepseşte cu cinci ani închisoare şi cu amenda de 75000 euro.   Pedeapsa cu închisoarea este de zece ani dacă una sau mai multe persoane vizate în alinatul precedent sunt minore.   Primele două aliniate din articolul 132-23 privind perioada de cauţiune se aplică infracţiunii prevăzute în aliniatul anterior.

Articolul 222-40   Tentativa delictelor prevăzute de articolele 222-36 (primul aliniat) până la 222-39 se pedepseşte cu aceleaşi pedepse.

Articolul 222-41   Constituie stupefiante în sensul dispoziţiilor acestei secţiuni substanţele sau plantele clasate ca stupefiante în aplicarea articolului L. 5132-7 din codul sănătăţii publice.

Articolul 222-42   Persoanele juridice pot fi declarate responsabile penal, în condiţiile prevăzute de articolul 121-2, de infracţiunile definite la articolele 222-34 până la  222-39.   Pedepsele date persoanelor juridice sunt :   1º Amenda, conform modalităţilor prevăzute de articolul 131-38 ;   2º Pedepsele menţionate la articolul 131-39.   Interdicţia menţionată la 2º la articolul 131-39 priveşte activitatea în exercitarea sau cu ocazia exercitării cărei a fost comisă infracţiunea.

Articolul 222-43(Legea nr. 2004-204 din 9 martie 2004 art. 12 VI Monitorul Oficial din 10 martie 2004)

   Pedeapsa privativă de libertate dată autorului sau complicelui infracţiunilor prevăzute de articolele 222-35 până la 222-39 se reduce cu jumătate dacă, avertizând autorităţile administrative sau judiciare, a permis încetarea uneltirilor incriminate şi identificarea, dacă este cazul, a celorlalţi vinovaţi. În cazul prevăzut la articolul 222-34, pedeapsa cu închisoarea penală pe viaţă este de douăzeci de ani închisoare penală.

Articolul 222-43-1

51

(introdus de Legea nr. 2004-204 din 9 martie 2004 art. 12 VII Monitorul Oficial din 10 martie 2004)

   Orice persoană care a încercat să comită infracţiunile prevăzute de această secţiune este scutită exempte de pedeapsă dacă, avertizând autoritatea administrativă sau judiciară, a permis evitarea realizării infracţiunii şi identificarea, dacă este cazul, a celorlalţi autori sau complici.

Secţiunea 5 : Pedepse complementare aplicabile persoanelor fizice

Articolul 222-44(Legea nr. 2003-495 din 12 iunie 2003 art. 5 VII, art. 6 VI Monitorul Oficial din 13 iunie 2003)

   Persoanele fizice vinovate de infracţiunile prevăzute în acest capitol primesc de asemenea şi următoarele pedepse complementare: 1º Interdicţia, în funcţie de modalităţile prevăzute de articolul 131-27, de e exercita activitatea profesională sau socială în exercitarea sau cu ocazia exercitării căreia a fost comisă infracţiunea;   2º Interdicţia de a deţine sau să poarte, timp de cinci ani sau mai mult, o armă autorizată;   3º Suspendarea, pentru o durată de cinci ani sau mai mult, a permisului de conducere, această suspendare putând fi limitată la conducerea în afara activităţii profesionale; în cazurile prevăzute de articolul 221-6-1, suspendarea nu poate fi asimilată cu amânarea, chiar şi parţial, şi nu poate fi limitată la conducerea în afara activităţii profesionale; în cazurile prevăzute de 1º până la 6º şi ultimul aliniat din articolul 221-6-1, durata acestei suspendări este de cel mult zece ani;   4º Anularea permisului de conducere cu interdicţia de a solicita eliberarea unui nou permis timp de cel mult cinci ani;   5º Confiscarea uneia sau mai multor automobile ce aparţin condamnatului;   6º Confiscarea uneia sau mai multor arme al căror proprietar este condamnatul sau pe care este liber să se folosească;   7º Confiscarea lucrului care a servit sau era destinată pentru comiterea infracţiunii sau lucrului al cărei produs este: 8º În cazurile prevăzute de articolul 222-19-1 şi 222-20-1, interdicţia de a conduce anumite automobile terestre cu motor, inclusiv cele pentru conducerea cărora permisul de conducere nu este necesar, pentru o durată de cel mult cinci ani;   9º În cazurile prevăzute de articolul 222-19-1 şi 222-20-1, obligaţia de atingere, pe cheltuiala sa, a unui stagiu de sensibilizare a securităţii rutiere;   10º În cazurile prevăzute de articolul 222-19-1 şi 222-20-1, imobilizarea, timp de cel mult un an de zile, a automobilului de care s-a servit condamnatul pentru comiterea infracţiunii, dacă el este proprietarul;    Orice condamnare pentru delictele prevăzute la 1º până la 6º şi ultimul aliniat din articolul 222-19-1 face loc de drept anulării permisului de conducere cu interdicţia de a solicita un nou permis pentru cel mult zece ani.

Articolul 222-45(Legea nr. 92-1336 din 16 decembrie 1992 art. 356 şi 373 Monitorul Oficial din 23 decembrie 1992 în vigoare

la 1 martie 1994)

(Legea nr. 98-468 din 17 iunie 1998 art. 12 Monitorul Oficial din 18 iunie 1998)

(Legea nr. 2004-204 din 9 martie 2004 art. 44 X Monitorul Oficial din 10 martie 2004 în vigoarea la 1 octombrie 2004)

   Persoanele fizice vinovate de infracţiunile prevăzute de secţiunile 1, 3 şi 4 primesc şi următoarele pedepse: 1º Interdicţia drepturilor civice, civile şi de familie, în funcţie de modalităţile prevăzute de articolul 131-26 ;   2º Interdicţia de a exercita o funcţie publică, în funcţie de modalităţile prevăzute de articolul 131-27  ;   3º Interdicţia de a exercita,fie pentru o durată de cel mult zece ani, o activitate profesională sau benevolă implicând un contact obişnuit cu minorii;   4º Obligaţia de a îndeplini un stagiu de cetăţenie, în funcţie de modalităţile prevăzute de articolul 131-5-1.

Articolul 222-46   Persoanele fizice vinovate de infracţiunile prevăzute de secţiunea 2 din acest capitol primesc şi pedeapsa complementară de afişare sau difuzare a deciziei prevăzute de articolul 131-35.

Articolul 222-47

52

   În cazurile prevăzute de articolele 222-1 până la 222-15, 222-23 până la 222-30 şi 222-34 până la 222-40, poate fi pronunţată cu titlu de pedeapsă complementară interdicţia sejurului, în funcţie de modalităţile prevăzute de articolul 131-31.  În cazurile prevăzute de articolele 222-34 până la 222-40, poate fi pronunţată şi interdicţia, pentru o durată de cel mult cinci ani plus, de a părăsi teritoriul Republicii.

Articolul 222-48(Legea nr. 93-1027 din 24 august 1993 art. 33 Monitorul Oficial din 29 august 1993)

(Legea nr. 98-349 din 11 mai 1998 art. 37 Monitorul Oficial din 12 mai 1998)

(Legea nr. 2003-1119 din 26 noiembrie 2003 art. 78 III Monitorul Oficial din 27 noiembrie 2003)

   Interdicţia teritoriului francez poate fi pronunţată în condiţiile prevăzute de articolul 131-30, fie cu titlu definitiv, fie pentru o durată de cel mult zece ani, împotriva oricărui străin vinovat de una din infracţiunile definite la articolele 222-1 până la 222-8 şi 222-10, la 1º şi 2º din articolul 222-14, la articolele 222-23 până la 222-26, 222-30, 222-34 până la 222-39 şi de asemenea la articolul 222-15 în cazurile vizate la cel de-al doilea alinat din acest articol.

Articolul 222-48-1(introdus de Legea nr. 98-468 din 17 iunie 1998 art. 3 Monitorul Oficial din 18 iunie 1998)

   Persoanele vinovate de infracţiunile definite la articolele 222-23 până la 222-32 pot fi de asemenea condamnate la o consecinţă socio-judiciară în funcţie de modalităţile prevăzute de articolele 131-36-1 până la 131-36-8.

Secţiunea 6 : Dispoziţii comune pentru persoanele fizice şi persoanele juridice

Articolul 222-49(Legea nr. 92-1336 din 16 decembrie 1992 art. 357 şi 373 Monitorul Oficial din 23 decembrie 1992 în vigoare

la 1 martie 1994)

(Legea nr. 2004-204 din 9 martie 2004 art. 6 IV Monitorul Oficial din 10 martie 2004)

   În cazurile prevăzute de articolele 222-34 până la 222-40, trebuie pronunţată confiscarea instalaţiilor, materialelor şi a oricărui bun ce a servit, direct sau indirect, la comiterea infracţiunii, şi de asemenea orice produs ce provine din aceasta, oricărei persoane ar aparţine şi în orice loc s-ar afla, ca urmare proprietarul lor nu putea să le ignore originea sau utilizarea frauduloasă.   În cazurile prevăzute de articolele 222-34, 222-35, 222-36, 222-38 şi 222-39-1, poate fi pronunţată şi confiscarea tuturor bunurilor sau a unei părţi din bunurile condamnatului, de orice natură ar fi ele, mobile sau imobile, divizate sau nu.

Articolul 222-50(Legea nr. 92-1336 din 16 decembrie 1992 art. 358 şi 373 Monitorul Oficial din 23 decembrie 1992 în vigoare

la 1 martie 1994)

   Persoanele fizice sau juridice vinovate de una din infracţiunile prevăzute de articolele 222-34 până la 222-40 primesc şi următoarele pedepse complementare:   1º Retragerea definitivă a licenţei vânzare a băuturilor sau a licenţei restaurantului ;   2º Închiderea, cu titlu definitiv sau pentru o durată de cel mult cinci ani, a oricărei unităţi deschisă publicului sau utilizată de public în care au fost comise, de către exploatator sau cu complicitatea acestuia, infracţiunile definite de aceste articole.

Articolul 222-51   Închiderea temporară prevăzută de articolul 222-50 duce la suspendarea licenţei de vânzare de băuturi sau a licenţei restaurantului pentru aceeaşi durată. Termenul de preempţiune ala cesteia este suspendat în timpul închiderii.   Închiderea definitivă prevăzută de articolul 222-50 duce la retragerea definitivă a licenţei de vânzare a băuturilor sau a licenţei restaurantului.

Secţiunea 1 : Riscuri cauzate aproapelui

53

Articolul 223-1(Ordonanţa nr. 2000-916 din 19 septembrie 2000 art. 3 Monitorul Oficial din 22 septembrie 2000 în vigoare la

1 ianuarie 2002)

   Expunerea directă a aproapelui la un risc imediat de moarte sau de vătămări capabile să provoace o mutilare sau infirmitate permanentă prin încălcarea voită a unei obligaţii speciale de securitate sau de prudenţă impusă de lege sau de regulament se pedepseşte cu un an închisoare şi cu amenda de 15000 euro.

Articolul 223-2   Persoanele juridice pot fi declarate responsabile penal, în condiţiile prevăzute de articolul 121-2, de infracţiunea definită la articolul 223-1. Pedepsele date persoanelor juridice sunt:   1º Amenda, în funcţie de modalităţile prevăzute de articolul 131-38 ;   2º Pedepsele menţionate la 2º, 3º, 8º şi 9º din articolul 131-39.   Interdicţia menţionată la 2º la articolul 131-39 priveşte activitatea în exercitarea sau cu ocazia exercitării căreia a fost comisă infracţiunea.

Secţiunea 2 : Despre delăsarea unei persoane în afara stării de apărare

Articolul 223-3(Ordonanţa nr. 2000-916 din 19 septembrie 2000 art. 3 Monitorul Oficial din 22 septembrie 2000 în vigoare la

1 ianuarie 2002)

   Delăsare, în oricare loc, a unei persoane care nu este în măsură să se apere din cauza vârstei sau a stării sale fizice sau psihice se pedepseşte cu cinci ani închisoare şi cu amendă de 75000 euro.

Articolul 223-4   Delăsarea ca a provocat o mutilare sau o infirmitate permanentă se pedepseşte cu cincisprezece ani închisoare penală.   Delăsarea care a provocat moartea se pedepseşte cu douăzeci ani închisoare penală.

Secţiunea 3 : Despre împiedicarea măsurilor de asistenţă şi a omiterii de a sări în ajutor

Articolul 223-5(Ordonanţa nr. 2000-916 din 19 septembrie 2000 art. 3 Monitorul Oficial din 22 septembrie 2000 în vigoare la

1 ianuarie 2002)

   Împiedicarea voluntară a sosirii ajutorului destinat pentru a scăpa o persoană dintr-un pericol iminent sau pentru a combate o nenorocire ce prezintă un pericol pentru siguranţa persoanelor se pedepseşte cu şapte ani închisoare şi cu amenda de 100000 euro.

Articolul 223-6(Ordonanţa nr. 2000-916 din 19 septembrie 2000 art. 3 Monitorul Oficial din 22 septembrie 2000 în vigoare la

1 ianuarie 2002)

   Orice persoană care, putând să împiedice prin acţiunea sa imediată, fără vreun risc pentru sine sau pentru terţe persoane, o crimă, sau un delict împotriva integrităţii corporale a persoanei, se abţine voluntar de la asta este pedepsită cu cinci ani închisoare şi cu amenda de 75000 euro.   Va fi pedepsită cu aceleaşi pedepse orice persoană care se abţine voluntar să aducă unei persoane aflate în pericol asistenţa pe care, fără vreun risc pentru sine sau pentru terţe persoane, putea s-o acorde fie prin acţiunea sa personală, fie acordând ajutor.

Articolul 223-7(Ordonanţa nr. 2000-916 din 19 septembrie 2000 art. 3 Monitorul Oficial din 22 septembrie 2000 în vigoare la

1 ianuarie 2002)

   Orice persoană care se abţine voluntar să ia sau să provoace măsurile care permit, fără vreun risc pentru sine sau pentru terţi, combaterea unei nenorociri capabilă să creeze un pericol pentru securitatea persoanelor se pedepseşte cu doi ani închisoare şi cu amenda de 30000 euro.

Articolul 223-7-1

54

(introdus de Legea nr. 2001-504 din 12 iunie 2001 art. 9 Monitorul Oficial din 13 iunie 2001)

   Persoanele juridice pot fi declarate penal responsabile în condiţiile prevăzute de articolul 121-2 de infracţiunile definite în această secţiune.   Pedepsele date persoanelor juridice sunt:   1º Amenda, în funcţie de modalităţile prevăzute de articolul 131-38 ;   2º Pedepsele menţionate la 2º până la 9º din articolul 131-39 ;   3º Pedeapsa menţionată la 1º din articolul 131-39 pentru infracţiunile prevăzute la articolele 223-5 şi 223-6.   Interdicţia menţionată la 2º în articolul 131-39 priveşte activitatea în exercitarea sau cu ocazia exercitării căreia a fost comisă infracţiunea.

Secţiunea 4 : Despre experimentarea asupra persoanei umane

Articolul 223-8(Ordonanţa nr. 2000-916 din 19 septembrie 2000 art. 3 Monitorul Oficial din 22 septembrie 2000 în vigoare la

1 ianuarie 2002)

(Legea nr. 2004-800 din 6 august 2004 art. 5 IV Monitorul Oficial din 7 august 2004)

(Legea nr. 2004-806 din 9 august 2004 art. 94 Monitorul Oficial din 11 august 2004)

   Practicarea sau punerea unei persoane să practice asupra unei alte persoane o cercetare biomedicală fără să fi primit consimţământul liber, clar şi expres al celui interesat, al titularilor autorităţii părinteşti sau al tutorelui sau al altor persoane, autorităţi sau organe desemnate pentru consimţirea cercetării sau pentru autorizarea sa, în cazurile prevăzute de dispoziţiile din codul sănătăţii publice se pedepseşte cu trei ani închisoare şi cu amenda de 45000 euro.   Aceleaşi pedepse se aplică dacă cercetarea biomedicală este practică când consimţământul a fost retras.  Dispoziţiile acestui articol nu se aplică la examinarea caracteristicilor genetice ale unei persoane sau la identificarea sa cu amprentele genetice efectuate în scopul cercetării ştiinţifice.

Articolul 223-9   Persoanele juridice pot fi declarate responsabile penal, în condiţiile prevăzute de articolul 121-2, de infracţiunea definită la articolul 223-8.   Pedepsele date persoanelor juridice sunt:   1º Amenda, în funcţie de modalităţile prevăzute de articolul 131-38 ;   2º Pedepsele menţionate l articolul 131-39.   Interdicţia menţionată la 2º în articolul 131-39 priveşte activitatea în exercitarea sau cu ocazia exercitării căreia a fost comisă infracţiunea.

Secţiunea 5 : Despre întreruperea ilegală a sarcinii

Articolul 223-10(Ordonanţa nr. 2000-916 din 19 septembrie 2000 art. 3 Monitorul Oficial din 22 septembrie 2000 în vigoare la

1 ianuarie 2002)

   Întreruperea sarcinii fără consimţământul celui interesat se pedepseşte cu cinci ani închisoare şi cu amendă de 75000 euro.

Secţiunea 6 : Despre provocarea sinuciderii

Articolul 223-13(Ordonanţa nr. 2000-916 din 19 septembrie 2000 art. 3 Monitorul Oficial din 22 septembrie 2000 în vigoare la

1 ianuarie 2002)

   Provocarea sinuciderii aproapelui se pedepseşte cu trei ani închisoare şi cu amenda de 45000 euro dacă provocarea a fost urmată de sinucidere sau de o tentativă de sinucidere.   Pedepsele sunt de cinci ani închisoare şi amenda de 75000 euro dacă victima infracţiunii definită în alinatul precedent este un minor de cincisprezece ani.

Articolul 223-14

55

(Ordonanţa nr. 2000-916 din 19 septembrie 2000 art. 3 Monitorul Oficial din 22 septembrie 2000 în vigoare la 1 ianuarie 2002)

   Propaganda sau publicitatea, oricare ar fi modul, în favoarea produselor, obiectelor sau metodelor preconizate ca mijloace de sinucidere se pedepseşte cu trei ani închisoare şi cu amenda de 45000 euro.

Articolul 223-15   Dacă delictele prevăzute de articolele 223-13 şi 223-14 sunt comise prin presa scrisă sau audiovizuală, dispoziţiile speciale ale legilor care determină aceste materii se aplică în privinţa determinării persoanelor responsabile.

Articolul 223-15-1(introdus de Legea nr. 2001-504 din 12 iunie 2001 art. 10 Monitorul Oficial din 13 iunie 2001)

   Persoanele juridice pot fi declarate responsabile penal, în condiţiile prevăzute de articolul 121-2, de infracţiunile definite în această secţiune.   Pedepsele date persoanelor juridice sunt:   1º Amenda, în funcţie de modalităţile prevăzute de articolul 131-38 ;   2º Pedepsele menţionate la 2º şi 9º din articolul 131-39.   Interdicţia menţionată la 2º în articolul 131-39 priveşte activitatea în exercitarea sau cu ocazia exercitării căreia a fost comisă infracţiunea.

Secţiunea 6 bis : Despre abuzul fraudulos al stării de ignoranţă sau de slăbiciune

Articolul 223-15-2(Legea nr. 2001-504 din 12 iunie 2001 art. 20 Monitorul Oficial din 13 iunie 2001)

(Ordonanţa nr. 2000-916 din 19 septembrie 2000 art. 3 Monitorul Oficial din 22 septembrie 2000 în vigoare la 1 ianuarie 2002)

   Se pedepseşte cu trei ani închisoare şi cu amenda de 375000 euro abuzul fraudulos al stării de ignoranţă sau al situaţiei de slăbiciune fie a unui minor, fie a unei persoane al cărei vulnerabilitate specială, datorită vârstei, unei boli, infirmităţi, unei deficienţe fizice sau psihice sau unei sarcini, este evidentă şi cunoscută de autor, fie a unei persoane în stare de supunere psihologică sau fizică ce rezultă din exercitarea de presiuni grave sau reiterate sau de tehnici pentru alterarea judecăţii sale, pentru a conduce acest minor sau această persoană la un act sau o abţinere care îi aduc grave prejudicii.   Dacă infracţiunea este comisă de conducătorul de fapt sau de drept al unui grup care realizează activităţi ce au ca scop sau ca efect crearea, menţinerea sau exploatarea supunerii psihologice sau fizice a persoanelor care participă la aceste activităţi, pedepsele sunt de cinci ani închisoare şi amenda de 750000 euro.

Articolul 223-15-3(introdus de Legea nr. 2001-504 din 12 iunie 2001 art. 20 Monitorul Oficial din 13 iunie 2001)

   Persoanele fizice vinovate de delictul prevăzut în această secţiune primesc şi următoarele pedepse complementare:   1º Interdicţia drepturilor civice, civile şi de familie, în funcţie de modalităţile prevăzute de articolul 131-26 ;   2º Interdicţia, în funcţie de modalităţile prevăzute de articolul 131-27, de a exercita o funcţie publică sau de a exercita activitatea profesională sau socială în exercitarea sau ocazia exercitării căreia infracţiunea a fost comisă, pentru o durată de cel mult cinci ani;   3º Închiderea, pentru o durată de cel mult cinci ani, a unităţilor sau a uneia sau mai multe unităţi ale întreprinderii ce a servit la comiterea faptelor incriminate;   4º Confiscarea obiectului care a servit sau era destinat pentru comiterea infracţiunii sau a obiectului care este produsul acesteia, cu excepţia obiectelor susceptibile de restituire;   5º Interdicţia sejurului, în funcţie de modalităţile prevăzute de articolul 131-31 ;   6º Interdicţia, pentru o durată de cel mult cinci ani, de a emite cecuri altele decât cele care permit retragerea fondurilor de către cei ce sunt autorizaţi;   7º Afişarea sau difuzarea deciziei pronunţate, în condiţiile prevăzute de articolul 131-35.

Articolul 223-15-4(introdus de Legea nr. 2001-504 din 12 iunie 2001 art. 20 Monitorul Oficial din 13 iunie 2001)

56

   Persoanele juridice pot fi declarate responsabile penal, în condiţiile prevăzute de articolul 121-2, de infracţiunea definită în această secţiune.    Pedepsele date persoanelor juridice sunt:   1º Amenda, în funcţie de modalităţile prevăzute de articolul 131-38 ;   2º Pedepsele menţionate la articolul 131-39.   Interdicţia menţionată la 2º în articolul 131-39 priveşte activitatea în exercitarea sau cu ocazia exercitării căreia a fost comisă infracţiunea.

   Secţiunea 7 : Pedepse complementare aplicabile persoanelor fizice

Articolul 223-16   Persoanele fizice vinovate de una din infracţiunile prevăzute de articolele 223-3 până la 223-8, 223-10 până la 223-14 primesc şi interdicţia drepturilor civice, civile şi de familie, în funcţie de modalităţile prevăzute de articolul 131-26.

Articolul 223-17   Persoanele fizice vinovate de una din infracţiunile prevăzute la articolele 223-3, 223-4, 223-8, 223-10 până la 223-14 primesc şi următoarele pedepse:   1º Interdicţia, în funcţie de modalităţile prevăzute la articolul 131-27 pentru o durată de cel mult cinci ani, de a exercita o activitate profesională sau socială în exercitarea sau cu ocazia exercitării căreia a fost comisă infracţiunea;   2º Confiscarea definită la articolul 131-21 ; în cazurile prevăzute la articolele 223-13 şi 223-14, pot fi luate sau confiscate documentele scrise, vizuale sau sonore ce au servit la realizarea infracţiunii; jurisdicţia poate să ordone în plus distrugerea, totală sau parţială, a acestor documente ;   3º Închiderea definitivă sau pentru o durată de cel mult cinci ani a uneia, a mai multor sau a ansamblului de unităţi ai întreprinderii ce a servit la comiterea infracţiunea.   În cazurile prevăzute de articolul 223-8, poate fi pronunţată şi excluderea pieţelor publice cu titlu definitiv sau pentru o durată de cel mult cinci ani.

Articolul 223-18(Legea nr. 2003-495 din 12 iunie 2003 art. 5 VIII, art. 6 VII Monitorul Oficial din 13 iunie 2003)

   Persoanele fizice vinovate de infracţiunea prevăzută la articolul 223-1 primesc şi următoarele pedepse:   1º Interdicţia, în funcţie de modalităţile prevăzute de articolul 131-27, de e exercita activitatea profesională sau socială în exercitarea sau cu ocazia exercitării căreia a fost comisă infracţiunea;   2º Interdicţia, pentru o durată de cel mult cinci ani, de a deţine sau de a purta o armă autorizată;   3º Suspendarea, pentru o durată de cel mult cinci ani, a permisului de conducere, această suspendare putând fi limitată la conducerea în afara activităţii profesionale; dacă delictul a fost comis cu ocazia conducerii unui automobil terestru cu motor, suspendarea nu poate fi asimilată cu amânarea, nici chiar parţial, şi poate fi limitată la conducerea în afara activităţii profesionale;   4º Anularea permisului de conducere cu interdicţia de a solicita eliberarea unui nou permis timp de cel mult cinci ani;   5º Dacă infracţiunea a fost comisă cu ocazia conducerii unui automobil terestru cu motor, interdicţia de a conduce anumite automobile terestre cu motor, inclusiv cele pentru conducerea cărora permisul de conducere nu este necesar, pentru o durată de cel mult cinci ani;   6º Dacă infracţiunea a fost comisă cu ocazia conducerii unui automobil terestru cu motor, obligaţia de atingere, pe cheltuiala lor, a unui stagiu de sensibilizare a securităţii rutiere;   7º Dacă infracţiunea a fost comisă cu ocazia conducerii unui automobil terestru cu motor, imobilizarea, pentru o durată de cel mult un an, a automobilului de care s-a servit condamnatul pentru comiterea infracţiunii, dacă el este proprietarul;   8º Dacă infracţiunea a fost comisă cu ocazia conducerii unui automobil terestru cu motor, confiscarea automobilului de care s-a servit condamnatul pentru comiterea infracţiunii, dacă el este proprietarul.

Articolul 223-19   Persoanele fizice vinovate de una din infracţiunile prevăzute de articolele 223-10 şi 223-11 primesc, în afară de pedepsele menţionate de aceste articole, interdicţia, pentru o durată de cel mult cinci ani, de a exercita o activitate de matură medicală sau paramedicală.

Articolul 223-20

57

   Persoanele fizice vinovate de una din infracţiunile prevăzute de articolele 223-1 şi 223-8 primesc şi pedeapsa complementară de afişare sau difuzare a deciziei prevăzute de articolul 131-35.

Secţiunea 1 : Despre răpire şi sechestrare

Articolul 224-1(Ordonanţa nr. 2000-916 din 19 septembrie 2000 art. 3 Monitorul Oficial din 22 septembrie 2000 în vigoare la

1 ianuarie 2002)

   Arestarea, fără ordin de la autorităţile constituite şi în afara cazurilor prevăzute de lege, luarea, deţinerea sau sechestrarea unei persoane, se pedepseşte cu douăzeci de ani închisoare penală.   Primele două aliniate din articolul 132-23 cu privire la perioada de cauţiune se aplică acestei infracţiuni.   Totuşi, dacă persoana deţinută sau sechestrată este eliberată voluntar înainte de a şaptea zi după ziua perceperii sale, pedeapsa este de cinci ani închisoare şi amenda de 75000 euro, cu excepţia cazurilor prevăzute de articolul 224-2.

Articolul 224-2   Infracţiunea prevăzută la articolul 224-1 se pedepseşte cu treizeci de ani închisoare penală dacă victima a suferit o mutilare sau o infirmitate permanentă provocată voluntar sau rezultând fie din condiţiile de detenţie, fie dintr-o privare de alimente sau de îngrijiri.   Ea se pedepseşte cu închisoare penală pe viaţă dacă este precedată sau însoţită de torturi sau acte de barbarie sau dacă este urmată de moartea victimei.   Primele două aliniate din articolul 132-23 cu privire la perioada de cauţiune se aplică infracţiunilor prevăzute de acest articol.

Articolul 224-3(Legea nr. 2004-204 din 9 martie 2004 art. 6 V Monitorul Oficial din 10 martie 2004)

   Infracţiunea prevăzută de articolul 224-1 se pedepseşte cu treizeci de ani închisoare penală dacă este comisă în ceea ce priveşte mai multe persoane.   Primele două aliniate din articolul 132-23 cu privire la perioada de cauţiune se aplică acestei infracţiuni.   Totuşi, dacă persoana deţinută sau sechestrată sau toate persoanele deţinute sau sechestrate sunt eliberate voluntar în termenul prevăzut de cel de-al treilea aliniat din articolul 224-1, pedeapsa este de zece ani închisoare, cu excepţia cazului dacă victima sau una don victime a suferit una din atingerile aduse integrităţii sale fizice menţionate în articolul 224-2.

Articolul 224-4   Dacă persoana arestată, luată, deţinută sau sechestrată a fost ostatic fie pentru pregătirea sau facilitarea comiterii unei crime sau a unui delict, fie pentru favorizarea fugii sau pentru asigurarea impunităţii autorului sau complicelui unei crime sau unui delict, fie pentru a obţine execuţia unui ordin sau a unei condiţii, în special plata unei răscumpărări, infracţiunea prevăzută de articolul 224-1 se pedepseşte cu treizeci de ani închisoare penală.   Primele două aliniate din articolul 132-23 cu privire la perioada de cauţiune se aplică acestei infracţiuni.   Cu excepţia cazurilor prevăzute în articolul 224-2, pedeapsa este de zece ani închisoare dacă persoana prinsă ca ostatic în condiţiile definite în primul aliniat este eliberată voluntar înainte de a şaptea zi după cea a perceperii sale, fără ca ordinul sau condiţia să fi fost executat.

Articolul 224-5   Dacă victima unei crime din cele prevăzute în articolele 224-1 până la  224-4 este un minor de cincisprezece ani, pedeapsa este de închisoare penală pe viaţă dacă infracţiunea se pedepseşte cu treizeci de ani închisoare penală şi cu treizeci de ani închisoare penală dacă infracţiunea se pedepseşte cu douăzeci de ani închisoare penală.   Primele două aliniate din articolul 132-23 cu privire la perioada de cauţiune se aplică în cazurile prevăzute de acest articol.

Articolul 224-5-1(introdus de Legea nr. 2004-204 din 9 martie 2004 art. 12 VIII Monitorul Oficial din 10 martie 2004)

   Orice persoană care a încercat să comită crimele prevăzute de această secţiune este scutită de pedeapsă dacă, avertizând autoritatea administrativă sau judiciară, a permis evitarea morţii victimei şi identificarea, dacă este cazul, a celorlalţi autori sau complici.

58

   Pedeapsa privativă de libertate primită de autorul sau complicele unei otrăviri se raportează la douăzeci de ani de închisoare penală dacă, avertizând autoritatea administrativă sau judiciară, a permis evitarea morţii victimei şi identificarea, dacă este cazul, a celorlalţi autori sau complici. Dacă pedeapsa dată este închisoare penală pe viaţă, aceasta este de douăzeci de ani închisoare penală.

Articolul 224-5-2(introdus de Legea nr. 2004-204 din 9 martie 2004 art. 6 VI Monitorul Oficial din 10 martie 2004)

   Dacă infracţiunile prevăzute de primul aliniat al articolului 224-1 şi de articolele 224-2 până la 224-5 sunt comise în bandă organizată, pedepsele sunt amenda de 1 000 000 Euro şi:   1º Treizeci ani închisoare penală dacă infracţiunea se pedepseşte cu douăzeci ani închisoare penală;   2º Închisoare penală pe viaţă dacă infracţiunea se pedepseşte cu treizeci ani închisoare penală.   Primele două aliniate din articolul 132-23 cu privire la perioada de cauţiune se aplică în cazurile prevăzute la 1º şi 2º.

Secţiunea 2 : Despre deturnarea de aeronave, vase sau a oricărui mijloc de transport

Articolul 224-6   Luarea în stăpânire sau control prin violenţă sau ameninţare a unei aeronave, a unui vas sau orice mijloc de transport la bordul cărora persoanele au luat loc, şi a unei platforme fixe situate pe platoul continental, se pedepseşte cu douăzeci de ani închisoare penală.   Primele două aliniate din articolul 132-23 cu privire la perioada de cauţiune se aplică acestei infracţiuni.

Articolul 224-7   Infracţiunea definită la articolul 224-6 se pedepseşte cu închisoare penală pe viaţă dacă este însoţită de torturi sau de acte de barbarie dacă duce la moartea uneia sau mai multor persoane.   Primele două aliniate din articolul 132-23 se aplică acestei infracţiuni.

Articolul 224-8(Legea nr. 92-1336 din 16 decembrie 1992 art. 359 şi 373 Monitorul Oficial din 23 decembrie 1992 în vigoare

la 1 martie 1994)

(Ordonanţa nr. 2000-916 din 19 septembrie 2000 art. 3 Monitorul Oficial din 22 septembrie 2000 în vigoare la 1 ianuarie 2002)

   Fapta oricărei persoane de a comunica o informaţie falsă, de a compromite cu bună ştiinţă securitatea unei aeronave în zbor sau a unui vas se pedepseşte cu cinci ani închisoare şi cu amenda de 75000 euro.   Tentativa infracţiunii prevăzute în acest articol se pedepseşte cu aceleaşi pedepse.

Articolul 224-8-1(introdus de Legea nr. 2004-204 din 9 martie 2004 art. 12 IX Monitorul Oficial din 10 martie 2004)

   Orice persoană care a încercat să comită crimele prevăzute de această secţiune este scutită de pedeapsă dacă, avertizând autoritatea administrativă sau judiciară, a permis evitarea morţii victimei şi identificarea, dacă este cazul, a celorlalţi autori sau complici.   Pedeapsa privativă de libertate primită de autorul sau complicele unei crime din cele prevăzute în această secţiune este redusă la jumătate dacă, avertizând autoritatea administrativă sau judiciară, a permis încetarea infracţiunii sau evitarea ca infracţiunea să provoace moartea unui om sau infirmitate permanentă şi identificarea, dacă este cazul, a celorlalţi autori sau complici. Dacă pedeapsa dată este închisoare penală pe viaţă, aceasta este de douăzeci de ani închisoare penală.

Secţiunea 3 : Pedepse complementare aplicabile persoanelor fizice

Articolul 224-9   Persoanele fizice vinovate de infracţiunile prevăzute în acest capitol primesc următoarele pedepse complementare:   1º Interdicţia, în funcţie de modalităţile prevăzute de articolul 131-26, a drepturilor civice, civile şi de familie ;   2º Interdicţia, în funcţie de modalităţile prevăzute de articolul 131-27, de a exercita o funcţie publică sau de a exercita activitatea profesională sau socială în exercitarea sau cu ocazia exercitării căreia a fost comisă infracţiunea;

59

   3º Interdicţia, pentru o durată de cel mult cinci ani, de a deţine sau a purta o armă autorizată.

Secţiunea 1 : Discriminări

Articolul 225-1(Legea nr. 2001-1066 din 16 noiembrie 2001 art. 1 Monitorul Oficial din 17 noiembrie 2001)

(Legea nr. 2002-303 din 4 martie 2002 art. 4 Monitorul Oficial din 5 martie 2002)

   Constituie o discriminare orice distincţie făcută între persoanele fizice din cauza originii lor, sexului, situaţiei familiale, aspectului lor fizic, numelui de familie, sănătăţii, handicapului, caracteristicilor genetice, moravurilor, orientării lor sexuale, vârstei, opiniilor lor politice, activităţilor lor sindicale, apartenenţei sau neapartenenţei lor, reală sau bănuită, la o etnie, naţiune, rasă sau religie determinată.   Constituie de asemenea o discriminare orice distincţie făcută între persoanele juridice din cauza originii, sexului, situaţiei familiale, aspectului fizic, numelui de familie, sănătăţii de, handicapului, caracteristicilor genetice, moravurilor, orientării sexuale, vârstei, opiniilor politice, activităţilor sindicale, apartenenţei sau neapartenenţei, reală sau bănuită, la o etnie, naţiune, rasă sau religie determinată a membrilor sau a anumitor membri ai acestor persoane juridice.

Articolul 225-2(Legea nr. 2001-1066 din 16 noiembrie 2001 art. 1 Monitorul Oficial din 17 noiembrie 2001)

(Ordonanţa nr. 2000-916 din 19 septembrie 2000 art. 3 Monitorul Oficial din 22 septembrie 2000 în vigoare la 1 ianuarie 2002)

(Legea nr. 2004-204 din 9 martie 2004 art. 41 I Monitorul Oficial din 10 martie 2004)

   Discriminarea definită la articolul 225-1, comisă cu privire la o persoană fizică sau juridică, se pedepseşte cu trei ani închisoare şi cu amenda de 45 000 Euro dacă înseamnă:   1º Refuzarea furnizării unui bun sau unui serviciu ;   2º Împiedicarea exercitării normale a unei activităţi economice;   3º Refuzarea angajării, sancţionării sau licenţierii unei persoane ;   4º Subordonarea furnizării unui bun sau serviciu la o condiţie temeinică asupra unui din elementele vizate la articolul 225-1 ;   5º Subordonarea unei oferte de angajare, unei cereri de stagiu sau a unei perioade de formare la o condiţie temeinică asupra unuia din elementele vizate la articolul 225-1 ;   6º Refuzarea acceptării unei persoane într-unul din stagiile vizate la 2º din articolul L.  412-8 din codul securităţii sociale.   Dacă refuzul discriminatoriu prevăzut la 1º este comis într-un loc public primitor sau în scopul de a interzice accesul, pedepsele sunt de cinci ani închisoare şi amenda de 75 000 Euro.

Articolul 225-3(Legea nr. 2002-303 din 4 martie 2002 art. 4 Monitorul Oficial din 5 martie 2002)

   Dispoziţiile articolului anterior nu se aplică:   1º Discriminărilor bazate pe starea sănătăţii, dacă constau din operaţii ce au ca obiect prevenirea şi acoperirea riscului deces, riscurilor ce aduc atingere integrităţii fizice a persoanei sau riscurilor de incapacitate de muncă sau invaliditatea. Totuşi, aceste discriminări nu se pedepsesc cu pedepsele prevăzute în articolul anterior dacă se bazează se luarea în consideraţie a testelor genetice predictive ce au ca obiect o boală care nu est încă declarată sau o predispoziţie genetică la o boală;   2º Discriminărilor bazate pe starea sănătăţii sau pe handicap, dacă constau dintr-un refuz de angajare sau o concediere bazată pe inaptitudinea constatată medical fie în cadrul titlului IV din cartea II din codul muncii, fie în cadrul legilor ce au dispoziţii statutare cu privire la funcţia publică ;   3º Discriminărilor bazate, în domeniul angajării, pe sex dacă apartenenţa sau neapartenenţa la unul din sexe constituie, conform dispoziţiilor din codul muncii sau legilor cu dispoziţii statutare privind funcţia publică, condiţia determinantă a exercitării unei slujbe sau a unei activităţi profesionale.

Articolul 225-4   Persoanele juridice pot fi declarate responsabile penal, în condiţiile prevăzute de articolul 121-2, de infracţiunile definite la articolul 225-2. Pedepsele date persoanelor juridice sunt:

60

   1º Amenda, conform modalităţilor prevăzute de articolul 131-38 ;   2º Pedepsele menţionate la 2º, 3º, 4º, 5º, 8º şi 9º din articolul 131-39.   Interdicţia menţionată la 2º la articolul 131-39 priveşte activitatea în exercitarea sau cu ocazia exercitării căreia a fost comisă infracţiunea.

Secţiunea 1 bis : Despre traficul cu fiinţe umane

Articolul 225-4-1(introdus de Legea nr. 2003-239 din 18 martie 2003 art. 32 Monitorul Oficial din 19 martie 2003)

   Traficul cu fiinţe umane este, în schimbul unei remuneraţii sau a oricărui alt fel de avantaj sau promisiunea unei remuneraţii sau avantaj, recrutarea unei persoane, transportarea, transferarea, cazarea sau primirea, pentru a o pune la dispoziţia unui terţ, chiar şi neidentificat, fie pentru a permite comiterea împotriva acestei persoane infracţiuni de proxenetism, agresiune sau atingeri sexuale, de exploatare a cerşetoriei, condiţii de muncă sau de cazare contrare demnităţii sale, fie pentru a constrânge această persoană să comită orice crimă sau delict.   Traficul de fiinţe umane se pedepseşte cu şapte ani închisoare şi cu amenda de 150 000 Euro.

Articolul 225-4-2(introdus de Legea nr. 2003-239 din 18 martie 2003 art. 32 Monitorul Oficial din 19 martie 2003)

   Infracţiunea prevăzută în articolul 225-4-1 se pedepseşte cu zece ani închisoare şi cu amenda de 1 500 000 Euro dacă este comisă :   1º În privinţa unui minor;   2º În privinţa unei persoane a cărei vulnerabilitate specială, datorită vârstei, unei boli, infirmităţi, deficienţe fizice sau psihice sau unei sarcini, este evidentă sau cunoscută de autor;   3º În privinţa mai multor persoane;   4º În privinţa unei persoane care se afla pe teritoriul Republicii sau la sosirea pe teritoriul Republicii;   5º Dacă persoana a fost pusă în legătură cu autorul faptelor graţie utilizării, pentru difuzarea mesajelor cu destinaţia unui public nedeterminat, a unei reţele de telecomunicaţii;   6º În circumstanţele care expun direct persoana în privinţa căreia infracţiunea este comisă la un risc imediat de moarte sau vătămare care poate să provoace o mutilare sau o infirmitate permanentă ;   7º Prin folosirea de ameninţări, constrângeri, violenţe sau manevre ce vizează pe cel interesat, familia sa sau persoană fiind în legătură obişnuită cu acesta;

   8º De către un ascendent legitim, natural sau adoptiv al persoanei victimei infracţiunii prevăzute la articolul 225-4-1 sau de către o persoană care are autoritate asupra ei sau abuzează de autoritatea pe care funcţiile sale io conferă;   9º De către o persoană numită să participe, prin funcţiile sale, la lupta contra traficului sau menţinerii ordinii publice.

Articolul 225-4-3(introdus de Legea nr. 2003-239 din 18 martie 2003 art. 32 Monitorul Oficial din 19 martie 2003)

   Infracţiunea prevăzută la articolul 225-4-1 se pedepseşte cu douăzeci de ani închisoare penală şi cu amenda de 3 000 000 Euro dacă este comisă în bandă organizată.

Articolul 225-4-4(introdus de Legea nr. 2003-239 din 18 martie 2003 art. 32 Monitorul Oficial din 19 martie 2003)

   Infracţiunea prevăzută la articolul 225-4-1 comisă recurgând la torturi sau la acte de barbarie se pedepseşte cu închisoare penală pe viaţă şi cu amenda de 4 500 000 Euro.

Articolul 225-4-5(introdus de Legea nr. 2003-239 din 18 martie 2003 art. 32 Monitorul Oficial din 19 martie 2003)

   Dacă crima sau delictul care a fost comis sau care trebuia să fie comis împotriva persoanei victimei infracţiunii de trafic de fiinţe umane se pedepseşte cu o pedeapsă privativă de libertate de o durată mai mare decât cea a închisorii dată în aplicarea articolelor 225-4-1 până la 225-4-3, infracţiunea de trafic de fiinţe umane se pedepseşte cu pedepse ataşate la crimele sau delictele de care autorul a luat cunoştinţă şi, dacă această crimă sau delict este însoţită de circumstanţe agravante, de pedepse ataşate singurelor circumstanţe agravante de care a luat

61

cunoştinţă.

Articolul 225-4-6(introdu de Legea nr. 2003-239 din 18 martie 2003 art. 32 Monitorul Oficial din 19 martie 2003)

   Persoanele juridice pot fi declarate responsabile penal, în condiţiile prevăzute de articolul 121-2, de infracţiunile prevăzute în această secţiune. Pedepsele date persoanelor juridice sunt:   1º Amenda, în funcţie de modalităţile prevăzute de articolul 131-38 ;   2º Pedepsele menţionate în articolul 131-39.

Articolul 225-4-7(introdus de Legea nr. 2003-239 din 18 martie 2003 art. 32 Monitorul Oficial din 19 martie 2003)

   Tentativa delictelor prevăzute în această secţiune se pedepseşte cu aceleaşi pedepse.

Articolul 225-4-8(introdus de Legea nr. 2003-239 din 18 martie 2003 art. 32 Monitorul Oficial din 19 martie 2003)

   Neputinţa justificării resurselor corespunzând modului său de viaţă, fiind în relaţii obişnuite cu una sau mai multe persoane victime sau autori ai infracţiunilor prevăzute la articolele 225-4-1 până la 225-4-6, se pedepseşte cu şapte ani închisoare şi cu amenda ed 750 000 Euro.

Articolul 225-4-9(introdu de Legea nr. 2004-204 din 9 martie 2004 art. 12 X Monitorul Oficial din 10 martie 2004)

   Orice persoană ca a încercat să comită infracţiunile prevăzute de această secţiune este scutită de pedeapsă dacă, avertizând autoritatea administrativă sau judiciară, a permis evitarea realizării infracţiunii şi identificarea, dacă este cazul, a celorlalţi autori sau complici.   Pedeapsa privativă de libertate primită de autorul sau complicele unei otrăviri se raportează la douăzeci de ani de închisoare penală dacă, avertizând autoritatea administrativă sau judiciară, a permis evitarea morţii victimei şi identificarea, dacă este cazul, a celorlalţi autori sau complici. Dacă pedeapsa dată este închisoarea penală pe viaţă, aceasta este de douăzeci de ani.

Secţiunea 2 : Despre proxenetism şi infracţiunile rezultante

Articolul 225-5(Legea nr. 2001-1062 din 15 noiembrie 2001 art. 60 Monitorul Oficial din 16 noiembrie 2001)

(Ordonanţa nr. 2000-916 din 19 septembrie 2000 art. 3 Monitorul Oficial din 22 septembrie 2000 în vigoare la 1 ianuarie 2002)

(Legea nr. 2003-239 din 18 martie 2003 art. 50 1º Monitorul Oficial din 19 martie 2003)

   Proxenetismul este una din următoarele fapte realizate de orice persoană în orice mod:   1º Ajutarea, asistarea sau apărarea prostituţiei aproapelui;   2º Obţinerea de profit din prostituţia aproapelui, împărţirea produselor sau primirea subvenţiilor unei persoane care obişnuieşte să practice prostituţia;   3º Angajarea, antrenarea sau deturnarea unei persoane în vederea prostituţiei sau exercitarea asupra acesteia a unei presiuni pentru a se prostitua sau a continua să se prostitueze.   Proxenetismul se pedepseşte cu şapte ani închisoare şi cu amenda de 150000 euro.

Articolul 225-6(Legea nr. 2003-239 din 18 martie 2003 art. 50 1º Monitorul Oficial din 19 martie 2003)

   Este asimilată cu proxenetismul şi pedepsită cu pedepsele prevăzute de articolul 225-5 oricare din faptele de mai jos realizate de orice persoană în orice mod:   1º Intermedierea între două persoane din care una practică prostituţia şi cealaltă exploatează sau recompensează prostituţia aproapelui;   2º Facilitatea pentru un proxenet a justificării resurselor fictive ;

62

   3º Neputinţa justificării a resurselor ce corespund modului său de viaţă trăind cu o persoană care practică de obicei prostituţia sau fiind în relaţii obişnuite cu una sau mai multe persoane ce practică prostituţia;   4º Împiedicarea acţiunii de prevenire, control, asistenţă sau reeducare realizată de organismele calificate în privinţa persoanelor aflate în pericol de prostituţie sau care practică prostituţia.

Articolul 225-7(Legea nr. 98-468 din 17 iunie 1998 art. 13 Monitorul Oficial din 18 iunie 1998)

(Ordonanţa nr. 2000-916 din 19 septembrie 2000 art. 3 Monitorul Oficial din 22 septembrie 2000 în vigoare la 1 ianuarie 2002)

(Legea nr. 2003-239 din 18 martie 2003 art. 50 1º Monitorul Oficial din 19 martie 2003)

   Proxenetismul se pedepseşte cu zece ani închisoare şi cu amenda de 1500000 euro dacă este comis :   1º În privinţa unui minor ;   2º În privinţa unei persoane a cărei vulnerabilitate specială, datorită vârstei, unei boli, infirmităţi, unei deficienţe fizice sau psihice sau unei sarcini, este evidentă sau cunoscută de autor ;   3º În privinţa mai multor persoane ;   4º În privinţa unei persoane care a fost incitată să practice prostituţia fie în afara teritoriului Republicii, fie la sosirea pe teritoriul Republicii;   5º De către un ascendent legitim, natural sau adoptiv al persoanei care se prostituează sau de către o persoană care are autoritate asuprea acesteia sau abuzează de autoritatea pe care funcţiile sale i-o conferă;   6º De către o persoană chemată să participe, prin funcţiile sale, la lupta contra prostituţiei, la protecţia sănătăţii sau la păstrarea ordinei publice;   7º De către o persoană care poartă o armă asupra sa;   8º Prin utilizarea constrângerii, violenţelor sau manevrelor;   9º De către mai multe persoane ce acţionează în calitate de autor sau de complice, fără să constituie o bandă organizată;   10º Graţie utilizării, pentru difuzarea mesajelor cu destinaţia unui public nedeterminat, a unei reţele de telecomunicaţii.   Primele două aliniate din articolul 132-23 cu privire la perioada de cauţiune se aplică infracţiunilor prevăzute de acest articol.

Articolul 225-7-1(Legea nr. 2002-305 din 4 martie 2002 art. 13 Monitorul Oficial din 5 martie 2002)

(Legea nr. 2003-239 din 18 martie 2003 art. 50 1º Monitorul Oficial din 19 martie 2003)

   Proxenetismul se pedepseşte cu cincisprezece ani închisoare penală şi cu amenda de 3000000 euro dacă este comis în privinţa unui minor de cincisprezece ani.

Articolul 225-8(Ordonanţa nr. 2000-916 din 19 septembrie 2000 art. 3 Monitorul Oficial din 22 septembrie 2000 în vigoare la

1 ianuarie 2002)

(Legea nr. 2003-239 din 18 martie 2003 art. 50 1º Monitorul Oficial din 19 martie 2003)

   Proxenetismul prevăzute în articolul 225-7 se pedepseşte cu douăzeci de ani închisoare penală şi cu amenda de 3000000 euro dacă este comis în bandă organizată.   Primele două aliniate din articolul 132-23 cu privire la perioada de cauţiune se aplică infracţiunii prevăzute de acest articol.

Articolul 225-9(Ordonanţa nr. 2000-916 din 19 septembrie 2000 art. 3 Monitorul Oficial din 22 septembrie 2000 în vigoare la

1 ianuarie 2002)

(Legea nr. 2003-239 din 18 martie 2003 art. 50 1º Monitorul Oficial din 19 martie 2003)

   Proxenetismul comis recurgând la torturi sau acte de barbarie se pedepseşte cu închisoare penală pe viaţă şi cu amenda de 4500000 euro.

63

   Primele două aliniate din articolul 132-23 cu privire la perioada de cauţiune se aplică infracţiunii prevăzute în acest articol.

Articolul 225-10(Ordonanţa nr. 2000-916 din 19 septembrie 2000 art. 3 Monitorul Oficial din 22 septembrie 2000 în vigoare la

1 ianuarie 2002)

(Legea nr. 2003-239 din 18 martie 2003 art. 50 1º, art. 51 Monitorul Oficial din 19 martie 2003)

   Se pedepseşte cu zece ani închisoare şi cu amenda de 750000 euro una din următoarele fapte, realizate de orice persoană, acţionând direct sau de o persoană interpusă:   1º Deţinerea, administrarea, exploatarea, dirijarea, punerea în funcţiune, finanţarea sau contribuirea la finanţarea unei unităţi de prostituţie ;   2º Deţinerea, administrarea, exploatarea, dirijarea, punerea în funcţiune, finanţarea sau contribuirea la finanţarea unei unităţi deschisă publicului sau utilizată de public, acceptarea sau tolerarea în mod obişnuit a faptului ca una sau mai multe persoane practică prostituţia în interiorul unităţii sau a anexelor sale sau căutând clienţi în vederea prostituţiei;   3º Vinderea sau punerea la dispoziţia uneia sau mai multor persoane a locurilor sau plasamentelor neutilizate de public, ştiind că acestea vor practica prostituţia ;   4º Vinderea, închirierea sau punerea la dispoziţia uneia sau mai multor persoane, în orice fel, a unor automobile de orice natură ştiind că acestea vor practica prostituţia.   Primele două aliniate din articolul 132-23 cu privire la perioada de cauţiune se aplică infracţiunilor prevăzute la 1º şi 2º din acest articol.

Articolul 225-10-1(introdus de Legea nr. 2003-239 din 18 martie 2003 art. 50 2º Monitorul Oficial din 19 martie 2003)

   Acţiunea, prin orice fel de mijloc, inclusiv printr-o atitudine chiar pasivă, de a racola public aproapele în vederea incitării relaţiilor sexuale în schimbul unei remuneraţii sau a unei promisiuni de remuneraţie se pedepseşte cu două luni închisoare şi cu amenda de 3 750 Euro.

Articolul 225-11(Legea nr. 2003-239 din 18 martie 2003 art. 50 1º Monitorul Oficial din 19 martie 2003)

   Tentativa delictelor prevăzute de această secţiune se pedepseşte cu aceleaşi pedepse.

Articolul 225-11-1(introdus de Legea nr. 2004-204 din 9 martie 2004 art. 12 XI Monitorul Oficial din 10 martie 2004)

   Orice persoană care a încercat să comită infracţiunile prevăzute de această secţiune este scutită de pedeapsă dacă, avertizând autoritatea administrativă sau judiciară, a permis evitarea morţii victimei şi identificarea, dacă este cazul, a celorlalţi autori sau complici.   Pedeapsa privativă de libertate primită de autorul sau complicele unei otrăviri se raportează la douăzeci de ani de închisoare penală dacă, avertizând autoritatea administrativă sau judiciară, a permis evitarea morţii victimei şi identificarea, dacă este cazul, a celorlalţi autori sau complici. Dacă pedeapsa dată este închisoare penală pe viaţă, aceasta este de douăzeci ani.

Articolul 225-12(Legea nr. 2003-239 din 18 martie 2003 art. 50 1º Monitorul Oficial din 19 martie 2003)

   Persoanele juridice pot fi declarate responsabile penal, în condiţiile prevăzute de articolul 121-2, de infracţiunile definite la articolele 225-5 până la 225-10.   Pedepsele date persoanelor juridice sunt:   1º Amenda, în funcţie de modalităţile prevăzute la articolul 131-38 ;   2º Pedepsele menţionate la articolul 131-39.

Secţiunea 2 bis : Despre recurgerea la prostituţie a minorilor sau persoanelor foarte vulnerabile

Articolul 225-12-1(Legea nr. 2002-305 din 4 martie 2002 art. 13 Monitorul Oficial din 5 martie 2002)

64

(Legea nr. 2003-239 din 18 martie 2003 art. 50 3º, 4º Monitorul Oficial din 19 martie 2003)

   Solicitarea, acceptarea sau obţinerea, în schimbul unei remuneraţii sau a unei promisiuni de remuneraţie, a relaţiilor de natură sexuală din partea unui minor care practică prostituţia, inclusiv în mod ocazional, se pedepseşte cu trei ani închisoare şi cu amenda de 45000 euro.   Se pedepseşte cu aceleaşi pedepse solicitarea, acceptarea sau obţinerea, în schimbul unei remuneraţii sau a unei promisiuni de remuneraţie, a relaţiilor sexuale din partea unei persoane care practică prostituţia, inclusiv în mod ocazional, dacă această persoane prezintă o vulnerabilitate specială, evidentă sau cunoscută de autor, datorită unei boli, infirmităţi, unei deficienţe fizice sau psihice sau unei sarcini.

Articolul 225-12-2(Legea nr. 2002-305 din 4 martie 2002 art. 13 Monitorul Oficial din 5 martie 2002)

(Legea nr. 2003-239 din 18 martie 2003 art. 50 3º, 5º Monitorul Oficial din 19 martie 2003)

   Pedepsele sunt de cinci ani închisoare şi amenda de 75000 euro:   1º Dacă infracţiunea este comisă în mod obişnuit sau în privinţa mai multor persoane ;   2º Dacă persoane a fost pusă în legătură cu autorul faptelor graţie utilizării, pentru difuzarea mesajelor cu destinaţia unui public nedeterminat, a unei reţele de comunicaţie;   3º Dacă faptele sunt comise de către o persoană care abuzează de autoritatea pe care funcţiile sale i-o conferă.   Pedepsele sunt de şapte ani închisoare şi amenda de 100000 euro dacă este vorba de un minor de cincisprezece ani.

Articolul 225-12-3(Legea nr. 2002-305 din 4 martie 2002 art. 13 Monitorul Oficial din 5 martie 2002)

(Legea nr. 2003-239 din 18 martie 2003 art. 50 3º Monitorul Oficial din 19 martie 2003)

   În cazul în care delictele prevăzute de articolele 225-12-1 şi 225-12-2 sunt comise în străinătate de către un francez sau de către o persoană ce îşi are domiciliu, obişnuit pe teritoriul francez, legea franceză se aplică prin derogare de la cel de-al doilea aliniat din articolul 113-6 şi dispoziţiile din a doua frază a articolului 113-8 nu se aplică.

Articolul 225-12-4(Legea nr. 2002-305 din 4 martie 2002 art. 13 Monitorul Oficial din 5 martie 2002)

(Legea nr. 2003-239 din 18 martie 2003 art. 50 3º Monitorul Oficial din 19 martie 2003)

   Persoanele juridice pot fi declarate responsabile penal, în condiţiile prevăzute de articolul 121-2, de infracţiunile definite în această secţiune. Pedepsele date persoanelor juridice sunt:   1º Amenda, conform modalităţilor prevăzute de articolul 131-38 ;   2º Pedepsele menţionate la 2º, 3º, 4º, 5º, 8º şi 9º din articolul 131-39.   Interdicţia menţionată la 2º la articolul 131-39 priveşte activitatea în exercitarea sau cu ocazia exercitării căreia a fost comisă infracţiunea.

Secţiunea 2 ter : Despre exploatarea cerşetoriei

Articolul 225-12-5(introdus de Legea nr. 2003-239 din 18 martie 2003 art. 64 I 1º Monitorul Oficial din 19 martie 2003)

   Exploatarea cerşetoriei este una din următoarele fapte realizate de orice persoană în orice mod:   1º Organizarea cerşetoriei aproapelui în vederea câştigării de profit ;   2º Câştigarea de profit din cerşetoria aproapelui, împărţirea beneficiilor sau primirea câştigurilor unei persoane care practică de obicei cerşetoria;   3º Angajarea, antrenarea sau deturnarea unei persoane în vederea practicării cerşetoriei, sau exercitarea asupra ei a unei presiuni pentru ca ea să cerşească sau să continue cerşetoria;   4º Angajarea, antrenarea sau deturnarea în scopul îmbogăţirii personale a unei persoane în vederea practicării unui serviciu printr-un dar pe vale publică.

65

   Este asimilată cu exploatarea cerşetoriei fapta de a nu putea justifica resursele corespunzătoare modului său de viaţă exercitând o influenţă, permanentă sau nu, asupra uneia sau mai multor persoane ce practică cerşetoria sau fiind în relaţie obişnuită ci aceasta sau cu acestea din urmă.   Exploatarea cerşetoriei se pedepseşte cu trei ani închisoare şi au amenda de 45 000 Euro.

Articolul 225-12-6(introdus de Legea nr. 2003-239 din 18 martie 2003 art. 64 I 1º Monitorul Oficial din 19 martie 2003)

   Exploatarea cerşetoriei se pedepseşte cu cinci ani închisoare şi cu amenda de 75 000 Euro dacă este comisă :   1º În privinţa unui minor;   2º În privinţa unei persoane a cărei vulnerabilitate specială, datorită vârstei, unei boli, infirmităţi, deficienţe fizice sau psihice sau unei sarcini, este evidentă sau cunoscută de autor;   3º În privinţa mai multor persoane;   4º În privinţa unei persoane care a fost incitată să practice cerşetoria fie în afara teritoriului Republicii, fie la sosirea pe teritoriul Republicii;   5º De către un ascendent legitim, natural sau adoptiv al persoanei care cerşeşte sau de către o persoană care are autoritatea asupra ei sau abuzează de autoritatea pe care funcţiile sale i-o conferă;   6º Cu utilizarea constrângerii, violenţelor sau manevrelor asupra persoanei care practică cerşetoria, asupra familiei sale sau asupra unei persoane care este de obicei în relaţie cu aceasta;   7º De către mai multe persoane ce acţionează în calitate de autori sau de complici, fără ca acestea să constituie o bandă organizată.

Articolul 225-12-7(introdus de Legea nr. 2003-239 din 18 martie 2003 art. 64 I 1º Monitorul Oficial din 19 martie 2003)

   Exploatarea cerşetoriei aproapelui se pedepseşte cu zece ani închisoare şi cu amenda de 1  500 000 Euro dacă este comisă în bandă organizată.

Secţiunea 3 : Despre condiţiile de muncă şi cazare contrare demnităţii persoanei

Articolul 225-13(Ordonanţa nr. 2000-916 din 19 septembrie 2000 art. 3 Monitorul Oficial din 22 septembrie 2000 în vigoare la

1 ianuarie 2002)

(Legea nr. 2003-239 din 18 martie 2003 art. 33 Monitorul Oficial din 19 martie 2003)

   Obţinerea de la o persoană, a cărei vulnerabilitate sau stare de dependinţă sunt evidente sau cunoscute de autor, furnizarea de servicii neretribuite sau în schimbul unei retribuţii fără legătură cu importanţa muncii realizate se pedepseşte cu cinci ani închisoare şi cu amenda de 150 000 Euro.

Articolul 225-14(Ordonanţa nr. 2000-916 din 19 septembrie 2000 art. 3 Monitorul Oficial din 22 septembrie 2000 în vigoare la

1 ianuarie 2002)

(Legea nr. 2003-239 din 18 martie 2003 art. 34 Monitorul Oficial din 19 martie 2003)

   Supunerea unei persoane, a cărei vulnerabilitate sau stare de dependenţă sunt evidente sau cunoscute de autor, la condiţii de muncă sau cazare incompatibile cu demnitate umană se pedepseşte cu cinci ani închisoare şi cu amenda de 150 000 Euro.

Articolul 225-15(Ordonanţa nr. 2000-916 din 19 septembrie 2000 art. 3 Monitorul Oficial din 22 septembrie 2000 în vigoare la

1 ianuarie 2002)

(Legea nr. 2003-239 din 18 martie 2003 art. 35 Monitorul Oficial din 19 martie 2003)

   Infracţiunile definite la articolele 225-13 şi 225-14 se pedepsesc cu şapte ani închisoare şi cu amenda de 200000 euro dacă sunt comise în privinţa mai multor persoane.   Dacă sunt comise în privinţa unui minor, se pedepsesc cu şapte ani închisoare şi cu amenda de 200 000 Euro.

66

   Dacă sunt comise în privinţa mai multor persoane printre care figurează unul sau mai mulţi minori, se pedepsesc cu zece ani închisoare şi cu amenda de 300 000 Euro.

Articolul 225-15-1(introdus de Legea nr. 2003-239 din 18 martie 2003 art. 36 Monitorul Oficial din 19 martie 2003)

   Pentru aplicarea articolelor 225-13 şi 225-14, minorii sau persoanele care au fost victime ale faptelor descrise de aceste articole la sosirea lor pe teritoriul francez sunt considerate ca persoane vulnerabile sau în situaţia de dependinţă.

Articolul 225-16(Legea nr. 98-657 din 29 iulie 1998 art. 124 Monitorul Oficial din 31 iulie 1998)

   Persoanele juridice pot fi declarate responsabile penal de infracţiunile definite în acest sub-titlu, în condiţiile prevăzute de articolul 121-2, de infracţiunile definite la articolele 225-13 până la 225-15. Pedepsele primite de persoanele juridice sunt:   1º Amenda, în funcţie de modalităţile prevăzute de articolul 131-38 ;   2º Pedepsele menţionate în articolul 131-39 ;   3º Confiscarea fondurilor de comerţ destinat cazării persoanelor şi servind comiterii infracţiunii prevăzute la articolul 225-14.

Secţiunea 3 bis : Despre farsele făcute noilor veniţi

Articolul 225-16-1(Legea nr. 98-468 din 17 iunie 1998 art. 14 Monitorul Oficial din 18 iunie 1998)

(Ordonanţa nr. 2000-916 din 19 septembrie 2000 art. 3 Monitorul Oficial din 22 septembrie 2000 în vigoare la 1 ianuarie 2002)

   În afară de cazurile de violenţe, ameninţări sau atingeri sexuale, punerea de către o persoană a aproapelui, împotriva voinţei sale sau nu, să suporte sau să comită acte umilitoare sau degradante la manifestaţiile sau reuniunile restrânse în mediul şcolar şi socio-educativ se pedepseşte puni cu şase luni închisoare şi cu amenda de 7500 euro.

Articolul 225-16-2(Legea nr. 98-468 din 17 iunie 1998 art. 14 Monitorul Oficial din 18 iunie 1998)

(Ordonanţa nr. 2000-916 din 19 septembrie 2000 art. 3 Monitorul Oficial din 22 septembrie 2000 în vigoare la 1 ianuarie 2002)

   Infracţiunea definită la articolul 225-16-1 se pedepseşte cu un an închisoare şi cu amenda de 15000 euro dacă este comisă asupra unei persoane a cărei vulnerabilitate specială, datorită vârstei, unei boli, infirmităţi, unei deficienţe fizice sau psihice sau unei sarcini, este evidentă sau cunoscută de autor.

Articolul 225-16-3(introdus de Legea nr. 98-468 din 17 iunie 1998 art. 14 Monitorul Oficial din 18 iunie 1998)

   Persoanele juridice pot fi declarate responsabile penal, în condiţiile prevăzute de articolul 121-2, de infracţiunile comise la manifestaţiile sau reuniunile restrânse în mediul şcolar şi socio-educativ prevăzute de articolele 225-16-1 şi 225-16-2.   Pedepsele primite de persoanele juridice sunt:   1º Amenda, în funcţie de modalităţile prevăzute de articolul 131-38 ;   2º Pedepsele menţionate în articolul 131-39 ;

Secţiunea 4 : Atingeri aduse respectului datorat celor decedaţi

Articolul 225-17(Ordonanţa nr. 2000-916 din 19 septembrie 2000 art. 3 Monitorul Oficial din 22 septembrie 2000 în vigoare la

1 ianuarie 2002)

67

   Orice atingere adusă integrităţii cadavrului, prin orice fel de mijloc, se pedepseşte cu un an închisoare şi cu amenda de 15000 euro.   Violarea sau profanarea, prin orice fel de mijloc, a cavourilor, mormintelor sau monumentelor ridicate în memoria celor decedaţi se pedepseşte cu un an închisoare şi cu amenda de 15000 euro.   Pedeapsa este de doi ani închisoare şi amenda de până la 30000 euro dacă infracţiunile definite în aliniatul precedent au fost însoţite de atingerea adusă integrităţii cadavrului.

Articolul 225-18(Ordonanţa nr. 2000-916 din 19 septembrie 2000 art. 3 Monitorul Oficial din 22 septembrie 2000 în vigoare la

1 ianuarie 2002)

   Dacă infracţiunile definite în articolul precedent au fost comise din cauza apartenenţei sau neapartenenţei, reale sau bănuite, a persoanelor decedate la o etnie, naţiune, rasă sau religie determinată, pedepsele sunt de trei ani închisoare şi amenda de 45000 euro pentru infracţiunile definite în primele două aliniate din articolul 225-17 şi de cinci ani închisoare şi amenda până la 75000 euro pentru cea definită în ultimul aliniat din acest articol.

Articolul 225-18-1(introdus de Legea nr. 2001-504 din 12 iunie 2001 art. 11 Monitorul Oficial din 13 iunie 2001)

   Persoanele juridice pot fi declarate penal responsabile în condiţiile prevăzute de articolul 121-2 de infracţiunile definite în articolele 225-17 şi 225-18.   Pedepsele primite de persoanele juridice sunt:   1º Amenda, conform modalităţilor prevăzute de articolul 131-38 ;   2º Pedepsele menţionate la 1º până la 9º din articolul 131-39. 3º Pedeapsa menţionată la 1º la articolul 131-39 pentru infracţiunile definite de articolul 225-18.   Interdicţia menţionată la 2º la articolul 131-39 priveşte activitatea în exercitarea sau cu ocazia exercitării căreia a fost comisă infracţiunea.

 Secţiunea 5 : Pedepse complementare aplicabile persoanelor fizice

Articolul 225-19(Legea nr. 98-657 din 29 iulie 1998 art. 124 Monitorul Oficial din 31 iulie 1998)

(Legea nr. 2004-204 din 9 martie 2004 art. 44 XI Monitorul Oficial din 10 martie 2004 în vigoare la 1 octombrie 2004)

   Persoanele fizice vinovate de infracţiunile prevăzute de secţiunile 1 şi 3 din acest capitol primesc şi următoarele pedepse complementare:   1º Interdicţia drepturilor prevăzute la 2º şi 3º din articolul 131-26 pentru o durată de cel mult cinci ani;   2º Afişarea sau difuzarea deciziei pronunţate, în condiţiile prevăzute de articolul 131-35 ;   3º Închiderea, pentru o durată de cel mult cinci ani sau cu titlu definitiv, a unuia sau mai multor sau a unui ansamblu de unităţi aparţinând persoanei condamnate;   4º Excluderea de pe pieţele publice cu titlu definitiv sau pentru o durată de cel mult cinci ani;   5º Confiscarea fondurilor de comerţ destinate cazării persoanelor şi servind la comiterea infracţiunii prevăzute de articolul 225-14 ;   6º Obligaţia de atingere a unui stagiu de cetăţenie, în funcţie de modalităţile prevăzute de articolul 131-5-1.

Articolul 225-20(Legea nr. 2002-305 din 4 martie 2002 art. 13 Monitorul Oficial din 5 martie 2002)

(Legea nr. 2003-239 din 18 martie 2003 art. 64 I, 2º Monitorul Oficial din 19 martie 2003)

   Persoanele fizice vinovate de infracţiunile prevăzute de secţiunile 1 bis, 2, 2 bis şi 2 ter din acest capitol primesc şi următoarele pedepse complementare:   1º Interdicţia drepturilor civice, civile şi de familie, în funcţie de modalităţile prevăzute de articolul 131-26 ;   2º Interdicţia de a exercita activitatea profesională sau socială în exercitarea sau cu ocazia exercitării căreia a fost comisă infracţiunea, în funcţie de modalităţile prevăzute de articolul 131-27 ;   3º Interdicţia sejurului;

68

   4º Interdicţia de a exploata, direct sau indirect, unităţile deschise publicului sau utilizate de public enumerate în decizia de condamnare, de a fi angajat cu orice fel de titlu şi de a lua sau păstra o oarecare contribuţie financiară;   5º Interdicţia, pentru o durată de cel mult cinci ani, de a deţine sau de a purta o armă autorizată;   6º Interdicţia, pentru o durată de cel mult cinci ani, de a părăsii teritoriul Republicii.

Articolul 225-21(Legea nr. 2003-239 din 18 martie 2003 art. 64 I, 3º Monitorul Oficial din 19 martie 2003)

   Interdicţia teritoriului francez poate fi pronunţată în condiţiile prevăzute de articolul 131-30, fie cu titlu definitiv, fie pentru o durată de cel mult zece ani, împotriva oricărui străin vinovat de una din infracţiunile definite la secţiunile 1 bis, 2 şi 2 ter din acest capitol.

Secţiunea 6 : Dispoziţii comune persoanelor fizice şi persoanelor juridice

Articolul 225-22   Persoanele fizice sau juridice vinovate de una din infracţiunile prevăzute de articolul 225-10 primesc şi următoarele pedepse complementare:   1º Retragerea definitivă a licenţei pentru vânzarea de băuturi sau pentru restaurant ;   2º Închiderea, cu titlu definitiv sau pentru o durată de cel mult cinci ani, a întregii unităţi sau a unor părţi din unitate utilizate în vederea prostituţiei ;   3º Confiscarea fondului de comerţ.

Articolul 225-23   Închiderea temporară prevăzută de al treilea aliniat (2º) din articolul 225-22 duce la suspendarea licenţei pentru vânzarea de băuturi sau pentru restaurant pentru aceeaşi durată. Termenul de preempţiune al acesteia este suspendat în timpul închiderii.   Închiderea definitivă prevăzută la articolul 225-22 duce la retragerea definitivă a licenţei pentru vânzarea de băuturi sau pentru restaurant.

Articolul 225-24   Persoanele fizice sau juridice vinovate de una din infracţiunile prevăzute de articolele 225-5 până la 225-10 primesc şi următoarele:   1º Confiscarea bunurilor mobiliare ce au servit direct sau indirect la comiterea infracţiunii cât şi produsele infracţiunii deţinute de o persoană alta decât persoana ce practică prostituţia;   2º Rambursarea cheltuielilor de repatriere a victimei sau victimelor.

Articolul 225-25(Legea nr. 2003-239 din 18 martie 2003 art. 37 Monitorul Oficial din 19 martie 2003)

(Legea nr. 2004-204 din 9 martie 2004 art. 35 Monitorul Oficial din 10 martie 2004)

   Persoanele fizice şi juridice recunoscute vinovate de infracţiunile prevăzute la secţiunile 1 bis şi 2 din acest capitol, cu excepţia aceleia prevăzută de articolul 225-10-1, primesc de asemenea pedeapsa complementară de confiscare a tuturor bunurilor lor sau numai a unei părţi din acestea, de orice natură ar fi ele, mobile sau imobile, divizate sau nu.

Secţiunea 1 : Despre atingerea adusă vieţii private

Articolul 226-1(Ordonanţa nr. 2000-916 din 19 septembrie 2000 art. 3 Monitorul Oficial din 22 septembrie 2000 în vigoare la

1 ianuarie 2002)

   Se pedepseşte cu un an închisoare şi cu amenda de 45000 euro atingerea voluntară, prin orice fel de procedeu, adusă intimităţii vieţii private aproapelui:   1º Captarea, înregistrarea sau transmiterea, fără consimţământul autorului lor, a cuvintelor pronunţate cu titlu privat sau confidenţial;   2º Realizarea, înregistrarea sau transmiterea, fără consimţământul acesteia, a imaginii unei persoane care se află într-un loc privat.   Dacă actele menţionate în acest articol au fost îndeplinite la vedere şi cu ştiinţa celor interesaţi fără ca aceştia să se opună, când erau în măsură să o facă, consimţământul acestora este presupus.

69

Articolul 226-2   Se pedepseşte cu aceleaşi pedepse păstrarea, aducerea sau încuviinţarea aducerii la cunoştinţa publicului sau a unui terţ sau utilizarea în orice mod a vreunei înregistrări sau document obţinut cu ajutorul unuia din actele prevăzute de articolul 226-1.   Dacă delictul prevăzut de aliniatul precedent este comis prin presa scrisă sau audiovizuală, dispoziţiile speciale ale legilor ce guvernează aceste probleme se aplică în ceea ce priveşte determinarea persoanelor responsabile.

Articolul 226-3   Se pedepseşte cu aceleaşi pedepse fabricarea, importarea, deţinerea, expoziţia, oferta, localizarea sau vânzarea, în absenţa autorizaţiei ministeriale ale căror condiţii de concesiune sunt stabilite prin decretul Consiliului de State, de aparate concepute pentru realizarea operaţiilor ce pot constitui infracţiunea prevăzută de cel de-al doilea aliniat din articolul 226-15 sau care, concepute pentru detectarea de la distanţă a conversaţiilor, permit realizarea infracţiunii prevăzute la articolul 226-1 şi care figurează pe listă întocmită în condiţiile stabilite de acelaşi decret.   Se pedepseşte cu aceleaşi pedepse realizarea unei publicităţi în favoarea unui aparat capabil să permită comiterea infracţiunilor prevăzute în articolul 226-1 şi în al doilea aliniat din articolul 226-15 dacă această publicitate constituie o incitare la comiterea acestei infracţiuni.

Articolul 226-4(Ordonanţa nr. 2000-916 din 19 septembrie 2000 art. 3 Monitorul Oficial din 22 septembrie 2000 în vigoare la

1 ianuarie 2002)

   Introducerea sau deţinerea în domiciliul aproapelui cu ajutorul unor manevre, ameninţări, constrângere, în afara cazurilor în care legea o permite, se pedepseşte cu un an închisoare şi cu amenda de 15000 euro.

Articolul 226-5   Tentativa infracţiunilor prevăzute de această secţiune se pedepseşte cu aceleaşi pedepse.

Articolul 226-6   În cazurile prevăzute de articolele 226-1 şi 226-2, acţiunea publică nu poate fi exercitată decât la plângerea victimei, sau a reprezentantului său.

Articolul 226-7   Persoanele juridice pot fi declarate responsabile penal, în condiţiile prevăzute de articolul 121-2, de infracţiunile definite în această secţiune.   Pedepsele date persoanelor juridice sunt:   1º Amenda, în funcţie de modalităţile prevăzute de articolul 131-38 ;   2º Interdicţia, cu titlu definitiv sau pentru o durată de cel mult cinci ani, de a exercita direct sau indirect activitatea profesională sau socială în exercitarea sau ocazia exercitării căreia a fost comisă infracţiunea;   3º Afişarea sau difuzarea deciziei pronunţate, în condiţiile prevăzute de articolul 131-35.

Secţiunea 2 : Despre atingerea adusă reprezentării persoanei

Articolul 226-8(Ordonanţa nr. 2000-916 din 19 septembrie 2000 art. 3 Monitorul Oficial din 22 septembrie 2000 în vigoare la

1 ianuarie 2002)

   Se pedepseşte cu un an închisoare şi cu amenda de 15000 euro publicarea, prin orice mod, montajul realizat cu cuvintele sau imaginea unei persoane fără consimţământul său, dacă nu este evident că este vorba de un montaj sau dacă nu sunt menţionate acestea în mod expres.   Dacă delictul prevăzute de aliniatul precedent este comis prin presa scrisă sau audiovizuală, dispoziţiile speciale ale legilor ce guvernează aceste probleme se aplică în ceea ce priveşte determinarea persoanelor responsabile.

Articolul 226-9  Articolele 226-5 şi 226-7 se aplică acestei secţiuni.

Secţiunea 3 : Despre denunţarea calomnioasă

Articolul 226-10

70

(Ordonanţa nr. 2000-916 din 19 septembrie 2000 art. 3 Monitorul Oficial din 22 septembrie 2000 în vigoare la 1 ianuarie 2002)

   Denunţarea, efectuată prin orice mijloc şi îndreptată contra unei persoane determinate, a unei fapte care poate să ducă la sancţiuni judiciare, administrative sau disciplinare şi pe care o ştim inexactă în totalitate sau parţial, dacă este adresată fie unui funcţionar din justiţie sau din poliţia administrativă sau judiciară, fie unei autorităţi ce are autoritatea să-i de urmare sau să anunţe autoritatea competentă, fie superiorilor ierarhici sau angajatorului persoanei denunţate, se pedepseşte cu cinci ani închisoare şi cu amenda de 45000 euro.   Falsitatea faptei denunţate rezultă în mod necesar din decizia, devenită definitivă, a achitare, sau de punere în libertate, care declară că realitatea faptei nu este stabilită sau că aceasta nu este imputabilă persoanei denunţate.   În orice alt caz, tribunalul anunţat de urmăririle contra denunţătorului apreciază pertinenţa acuzaţiilor aduse de acesta.

Articolul 226-11   Dacă fapta denunţată a făcut loc la urmăriri penale, nu se poate lua o hotărâre în privinţa urmăririlor exercitate împotriva autorului denunţării decât după decizia ce pune capăt definitiv procedurii cu privire la fapta denunţată.

Articolul 226-12   Persoanele juridice pot fi declarate responsabile penal, în condiţiile prevăzute de articolul 121-2, de infracţiunile definite în articolul 226-10.   Pedepsele date persoanelor juridice sunt:   1º Amenda, în funcţie de modalităţile prevăzute de articolul 131-38 ;   2º Interdicţia, cu titlu definitiv sau pentru o durată de cel mult cinci ani, de a exercita direct sau indirect activitatea profesională sau socială în exercitarea sau ocazia exercitării căreia a fost comisă infracţiunea;   3º Afişarea sau difuzarea deciziei pronunţate, în condiţiile prevăzute de articolul 131-35.

Paragraful 1 : Despre atingerea adusă secretului profesional

Articolul 226-13(Ordonanţa nr. 2000-916 din 19 septembrie 2000 art. 3 Monitorul Oficial din 22 septembrie 2000 în vigoare la

1 ianuarie 2002)

   Destăinuirea unei informaţii cu caracter secret de către o persoană care este depozitara sa fie prin starea socială sau profesie, fie din cauza unei funcţii sau a unei misiuni temporare, se pedepseşte cu un an închisoare şi cu amenda de 15000 euro.

Articolul 226-14(Legea nr. 98-468 din 17 iunie 1998 art. 15 Monitorul Oficial din 18 iunie 1998)

(Legea nr. 2002-73 din 17 ianuarie 2002 art. 89 Monitorul Oficial din 18 ianuarie 2002)

(Legea nr. 2003-239 din 18 martie 2003 art. 85 Monitorul Oficial din 19 martie 2003)

(Legea nr. 2004-1 din 2 ianuarie 2004 art. 11 Monitorul Oficial din 3 ianuarie 2004)

   Articolul 226-13 nu se aplică în cazurile în care legea impune sau autorizează destăinuirea secretului. În plus, nu se aplică:   1º Celui care informează autorităţile judiciare, medicale sau administrative despre privaţiuni sau maltratări, inclusiv dacă este vorba de atingeri sexuale, de care a avut cunoştinţă şi care au fost aplicate unui minor sau unei persoane care nu este în măsură să se apere din cauza vârstei sau incapacităţii sale fizice sau psihice;   2º Medicului care, cu acordul victimei, aduce la cunoştinţa procurorului Republicii maltratările sau privaţiunile pe care le-a constatat, pe plan fizic sau psihic, în exercitarea profesiunii sale şi care îi permit să bănuiască că au fost comise unele violenţe fizice, sexuale sau psihice de orice natură. Dacă victima este minoră, acordul său nu este necesar;   3º Profesioniştilor din domeniul sănătăţii sau din acţiunea socială care informează prefectul şi, la Paris, prefectul poliţiei despre caracterul periculos pentru ei sau pentru aproapele persoanelor care le consultă şi de care ştiu că deţin o armă sau că şi-au manifestat intenţia de a deţine una.   Semnalarea autorităţilor competente efectuată în condiţiile prevăzute în acest articol nu poate face obiectul nici unei sancţiuni disciplinare.

71

   NOTĂ : Legea 2004-1 din 3 ianuarie 2004 art. 16: Dispoziţiile articolului L. 226-14 din codul penal se aplică în Noua Caledonie, în Polynesia franceză şi în insulele Wallis şi Futuna.

Paragraful 2 : Despre atingerea adusă secretul corespondenţelor

Articolul 226-15(Ordonanţa nr. 2000-916 din 19 septembrie 2000 art. 3 Monitorul Oficial din 22 septembrie 2000 în vigoare la

1 ianuarie 2002)

   Deschiderea, suprimarea, întârzierea sau deturnarea, comisă cu rea voinţă, a corespondenţelor sosite sau nu la destinaţie şi adresate terţilor, sau luarea frauduloasă la cunoştinţă despre ele, se pedepseşte cu un an închisoare şi cu amenda de 45000 euro.   Se pedepseşte cu aceleaşi pedepse interceptarea, deturnarea, utilizarea sau divulgarea, comisă cu rea voinţă, a corespondenţelor emise, transmise sau primite prin telecomunicaţii sau instalarea aparatelor concepute pentru realizarea acestor interceptări.

Secţiunea 5 : Atingeri aduse drepturilor unei persoane rezultate din fişiere sau prelucrări informatice

Articolul 226-16(Legea nr. 92-1336 din 16 decembrie 1992 art. 360 şi 373 Monitorul Oficial din 23 decembrie 1992 în vigoare

la 1 martie 1994)

(Ordonanţa nr. 2000-916 din 19 septembrie 2000 art. 3 Monitorul Oficial din 22 septembrie 2000 în vigoare la 1 ianuarie 2002)

(Legea nr. 2004-801 din 6 august 2004 art. 14 Monitorul Oficial din 7 august 2004)

   Realizarea, chiar prin neglijenţă, a prelucrărilor de date cu caracter personal fără să fie respectate formalităţile prealabile punerii lor în operă prevăzute de lege se pedepseşte cu cinci ani închisoare şi cu amenda de 300 000 Euro.   Se pedepseşte cu aceleaşi pedepse realizarea, chiar şi prin neglijenţă, a unei prelucrări care a făcut obiectul uneia din măsurile prevăzute la 2º din I din articolul 45 din legea nr. 78-17 din 6 ianuarie 1978 cu privire la informatică, la fişiere şi libertăţi.

Articolul 226-16-1-A(introdus de Legea nr. 2004-801 din 6 august 2004 art. 14 Monitorul Oficial din 7 august 2004)

   Dacă a realizat sau a pus să se realizeze o prelucrare de date cu caracter personal în condiţiile prevăzute de I sau II din articolul 24 din legea nr. 78-17 din 6 ianuarie 1978 citată mai sus, nerespectarea, inclusiv din neglijenţă, a normelor simplificate sau de exonerare stabilite în acest scop de Comisia naţională a informaticii şi libertăţilor se pedepseşte cu cinci ani închisoare şi cu amenda de 300 000 Euro.

Articolul 226-16-1(introdus de Legea nr. 2004-801 din 6 august 2004 art. 14 Monitorul Oficial din 7 august 2004)

   Realizarea sau punerea să se realizeze, în afară de cazurile în care prelucrarea a fost autorizată în condiţiile prevăzute de legea nr. 78-17 din 6 ianuarie 1978 citată mai sus, a unei prelucrări de date cu caracter personal incluzând printre datele pe care poartă numărul de înscriere a persoanelor în repertoriul naţional de identificare a persoanelor fizice, se pedepseşte cu cinci ani închisoare şi cu amenda de 300 000 Euro.

Articolul 226-17(Ordonanţa nr. 2000-916 din 19 septembrie 2000 art. 3 Monitorul Oficial din 22 septembrie 2000 în vigoare la

1 ianuarie 2002)

(Legea nr. 2004-801 din 6 august 2004 art. 14 Monitorul Oficial din 7 august 2004)

   Realizarea sau punerea să se realizeze a unei prelucrări de date cu caracter personal fără punerea în operă a măsurilor prescrise la articolul 34 din legea nr. 78-17 din 6 ianuarie 1978 citată mai sus se pedepseşte cu cinci ani închisoare şi cu amenda de 300 000 Euro.

72

Articolul 226-18(Legea nr. 94-548 din 1 iulie 1994 art. 4 Monitorul Oficial din 2 iulie 1994)

(Ordonanţa nr. 2000-916 din 19 septembrie 2000 art. 3 Monitorul Oficial din 22 septembrie 2000 în vigoare la 1 ianuarie 2002)

(Legea nr. 2004-801 din 6 august 2004 art. 14 Monitorul Oficial din 7 august 2004)

   Colectarea de date cu caracter personal printr-un mijloc fraudulos, neloial sau ilicit se pedepseşte cu cinci ani închisoare şi cu amenda de 300 000 Euro amendă.

Articolul 226-18-1(introdus de Legea nr. 2004-801 din 6 august 2004 art. 14 Monitorul Oficial din 7 august 2004)

   Realizarea unei prelucrări de date cu caracter personal cu privire la o persoană fizică în ciuda opunerii acestei persoane, dacă această prelucrare răspunde în scopul prospecţiunii, în special comercială, sau dacă această opunere se bazează pe motive legitime, se pedepseşte cu cinci ani închisoare şi cu amenda de 300 000 Euro.

Articolul 226-19(Ordonanţa nr. 2000-916 din 19 septembrie 2000 art. 3 Monitorul Oficial din 22 septembrie 2000 în vigoare la

1 ianuarie 2002)

(Legea nr. 2004-801 din 6 august 2004 art. 14 Monitorul Oficial din 7 august 2004)

   În afara cazurilor prevăzute de lege, punerea sau stocarea în memorie informatică, fără consimţământul expres al celui interesat, a datelor cu caracter personal care, direct sau indirect, fac să apară originile rasiale sau etnice, opiniile politice, filozofice sau religioase, sau apartenenţele sindicale ale persoanelor, sau care sunt legate de sănătatea sau orientarea sexuală a acestora, se pedepseşte cu cinci ani închisoare şi cu amenda de 300 000 Euro.   Se pedepseşte cu aceleaşi pedepse, în afara cazurilor prevăzute de lege, punerea sau stocarea în memorie informatică a datelor cu caracter personal cu privire la infracţiuni, condamnări sau măsuri de cauţiune.

Articolul 226-19-1(introdus de Legea nr. 2004-801 din 6 august 2004 art. 14 Monitorul Oficial din 7 august 2004)

   În caz de prelucrare de date cu caracter personal având ca scop cercetarea în domeniul sănătăţii, se pedepseşte cu cinci ani închisoare şi cu amenda de 300 000 Euro realizarea unei prelucrări:   1º Fără să fi informat individual în prealabil persoanele în contul cărora datele cu caracter personal sunt culese sau transmise despre dreptul lor de acces, rectificare şi opunere, de natura datelor transmise şi a destinatarilor acestora;   2º În ciuda opunerii persoanei respective sau, dacă legea o prevede, în absenţa consimţământului clar şi expres al persoanei, sau dacă este vorba de o persoană decedată, în ciuda refuzului exprimat de aceasta în timpul vieţii.

Articolul 226-20(Legea nr. 2000-321 din 12 aprilie 2000 art. 5 Monitorul Oficial din 13 aprilie 2000)

(Ordonanţa nr. 2000-916 din 19 septembrie 2000 art. 3 Monitorul Oficial din 22 septembrie 2000 în vigoare la 1 ianuarie 2002)

(Legea nr. 2004-801 din 6 august 2004 art. 14 Monitorul Oficial din 7 august 2004)

   Stocarea datelor cu caracter personal dincolo de durata prevăzută de lege sau regulament, de cererea de autorizare sau avizare, sau de declaraţia prealabilă adresată Comisie naţionale a informaticii şi libertăţilor, se pedepseşte cu cinci ani închisoare şi cu amenda de 300 000 Euro, numai dacă această stocare se efectuează în scopuri istorice, statistice sau ştiinţifice în condiţiile prevăzute de lege.   Se pedepseşte cu aceleaşi pedepse, în afară de cazurile prevăzute de lege, prelucrarea în alte scopuri decât istorice, statistice sau ştiinţifice a datelor cu caracter personal stocate dincolo de durata menţionată în primul aliniat.

Articolul 226-21

73

(Legea nr. 95-116 din 4 februarie 1995 art. 34 Monitorul Oficial din 5 februarie 1995)

(Ordonanţa nr. 2000-916 din 19 septembrie 2000 art. 3 Monitorul Oficial din 22 septembrie 2000 în vigoare la 1 ianuarie 2002)

(Legea nr. 2004-801 din 6 august 2004 art. 14 Monitorul Oficial din 7 august 2004)

   Fapta, realizată de orice persoană ce deţine date cu caracter personal cu ocazia înregistrării, clasării, transmisiei lor sau a oricărei forme de prelucrare, de deturnare a acestor informaţii din finalitatea aşa cum este definită de dispoziţia legislativă, actul reglementar sau decizia Comisie naţionale a informaticii şi libertăţilor ce autorizează prelucrarea automată sau prin declaraţii prealabile punerii în operă a acestei prelucrări, se pedepseşte cu cinci ani închisoare şi cu amenda de 300 000 Euro.

Articolul 226-22(Ordonanţa nr. 2000-916 din 19 septembrie 2000 art. 3 Monitorul Oficial din 22 septembrie 2000 în vigoare la

1 ianuarie 2002)

(Legea nr. 2004-801 din 6 august 2004 art. 14 Monitorul Oficial din 7 august 2004)

   Fapta, realizată de orice persoană care a adunat, cu ocazia înregistrării, clasării, transmisiunii lor sau a unei alte forme de prelucrare, a datelor cu caracter personal a cărei divulgare ar avea ca efect atingerea adusă consideraţiei celui interesat sau intimităţii vieţii sale, de a aduce aceste date, fără autorizaţia celui interesat, la cunoştinţa unui terţ care nu a re capacitatea de a le primi se pedepseşte cu cinci ani închisoare şi cu amenda de 300 000 Euro.   Divulgarea prevăzută în aliniatul precedent se pedepseşte cu trei ani închisoare şi cu amenda de 100 000 Euro dacă a fost comisă din imprudenţă sau neglijenţă.   În cazurile prevăzute în cele două aliniate precedente, urmărirea nu poate fi exercitată decât la plângerea victimei, sau a reprezentantului său legal.

Articolul 226-22-1(introdus de Legea nr. 2004-801 din 6 august 2004 art. 14 Monitorul Oficial din 7 august 2004)

   Fapta, în afara cazurilor prevăzute de lege, de a transfera sau a pune să se transfere date cu caractere personal ce fac obiectul sau sunt destinate să facă obiectul unei prelucrări către un Stat ce nu aparţine Comunităţii europene în încălcarea măsurilor luate de Comisia Comunităţilor europene sau de Comisia naţională a informaticii şi libertăţilor menţionate la articolul 70 din legea nr. 78-17 din 6 ianuarie 1978 citată mai sus se pedepseşte cu cinci ani închisoare şi cu amenda de 300 000 Euro.

Articolul 226-22-2(introdus de Legea nr. 2004-801 din 6 august 2004 art. 14 Monitorul Oficial din 7 august 2004)

   În cazurile prevăzute de articolele 226-16 până la 226-22-1, ştergerea tuturor datelor cu caracter personal sau a unei părţi din acestea ce fac obiectul prelucrării dând locul infracţiunii poate fi ordonată. Membrii şi agenţii Comisiei naţionale a informaticii şi libertăţilor sunt abilitaţi să constate ştergerea acestor date.

Articolul 226-23(Legea nr. 2004-801 din 6 august 2004 art. 14 Monitorul Oficial din 7 august 2004)

   Dispoziţiile articolului 226-19 se aplică prelucrărilor neautomate de date cu caracter personal a căror punere în operă nu se limitează la exercitarea activităţilor exclusiv personale.

Articolul 226-24(Legea nr. 2004-801 din 6 august 2004 art. 14 II Monitorul Oficial din 7 august 2004)

   Persoanele juridice pot fi declarate penal responsabile în condiţiile prevăzute de articolul 121-2 de infracţiunile definite în această secţiune.   Pedepsele primite de persoanele juridice sunt:   1º Amenda, conform modalităţilor prevăzute de articolul 131-38 ;   2º Pedepsele menţionate la 2º, 3º, 4º, 5º, 7º, 8º şi 9º din articolul 131-39.   Interdicţia menţionată la 2º la articolul 131-39 priveşte activitatea în exercitarea sau cu ocazia exercitării căreia a fost comisă infracţiunea.

74

Secţiunea 6 : Atingeri aduse persoanei ce rezultă din examinarea caracteristicilor sale genetice sau din identificarea prin amprentele sale genetice

Articolul 226-25(Legea nr. 92-1336 din 16 decembrie 1992 art. 361 şi 373 Monitorul Oficial din 23 decembrie 1992 în vigoare

la 1 martie 1994)

(Legea nr. 94-653 din 29 iulie 1994 art. 8 Monitorul Oficial din 30 iulie 1994)

(Ordonanţa nr. 2000-916 din 19 septembrie 2000 art. 3 Monitorul Oficial din 22 septembrie 2000 în vigoare la 1 ianuarie 2002)

(Legea nr. 2004-800 din 6 august 2004 art. 4 III Monitorul Oficial din 7 august 2004)

   Examinarea caracteristicelor genetice ale unei persoane în alte scopuri decât cele medicale sau de cercetare ştiinţifică, sau în scopuri medicale sau de cercetare ştiinţifică, fără să-i fi cerut în prealabil consimţământul în condiţiile prevăzute de articolul 16-10 din codul civil, se pedepseşte cu un an închisoare şi cu amenda de 15 000 Euro;

Articolul 226-26(Legea nr. 94-653 din 29 iulie 1994 art. 8 Monitorul Oficial din 30 iulie 1994)

(Ordonanţa nr. 2000-916 din 19 septembrie 2000 art. 3 Monitorul Oficial din 22 septembrie 2000 în vigoare la 1 ianuarie 2002)

(Legea nr. 2004-800 din 6 august 2004 art. 4 III Monitorul Oficial din 7 august 2004)

   Deturnarea din finalităţile lor medicale sau din cercetarea ştiinţifică a informaţiilor culese cu privire la o persoană prin examinarea caracteristicilor sale genetice se pedepseşte cu un an închisoare şi cu amenda de 15000 euro.

Articolul 226-27(Legea nr. 94-653 din 29 iulie 1994 art. 8 Monitorul Oficial din 30 iulie 1994)

(Ordonanţa nr. 2000-916 din 19 septembrie 2000 art. 3 Monitorul Oficial din 22 septembrie 2000 în vigoare la 1 ianuarie 2002)

(Legea nr. 2004-800 din 6 august 2004 art. 4 III, art. 5 V Monitorul Oficial din 7 august 2004)

   Identificarea unei persoane prin amprentele sale genetice în scopuri medicale sau de cercetare ştiinţifică fără să-i fi obţinut consimţământul în condiţiile prevăzute de articolul 16-11 din codul civil se pedepseşte cu un an închisoare şi cu amenda de 15 000 Euro.

Articolul 226-28(Legea nr. 94-653 din 29 iulie 1994 art. 8 Monitorul Oficial din 30 iulie 1994)

(Ordonanţa nr. 2000-916 din 19 septembrie 2000 art. 3 Monitorul Oficial din 22 septembrie 2000 în vigoare la 1 ianuarie 2002)

(Legea nr. 2004-800 din 6 august 2004 art. 4 III Monitorul Oficial din 7 august 2004)

   Cercetarea identificării unei persoane cu ajutorul amprentelor sale genetice în scopuri care nu ar fi nici medicale nici ştiinţifice sau în afara unei măsuri de anchetă sau de instrucţie luată printr-o procedură judiciară se pedepseşte cu un an închisoare şi cu amenda de 15000 .   Se pedepseşte cu aceleaşi pedepse divulgarea informaţiilor cu privire la identificarea unei persoane cu ajutorul amprentelor sale genetice sau identificarea unei persoane cu ajutorul amprentelor sale genetice fără să fie titularul agrementului prevăzut la articolul L. 145-16 din codul sănătăţii publice.

75

Cercetarea identificări cu ajutorul amprentelor genetice ale unei persoane, dacă nu este vorba de un militar decedat cu ocazia unei operaţiuni condusă de forţele armate sau formaţiunile corelate, în scopuri

care nu ar fi nici medicale nici ştiinţifice sau în afara unei măsuri de anchetă sau de instrucţie luată printr-o procedură judiciară se pedepseşte cu un an închisoare

Articolul 226-28(Legea nr. 94-653 din 29 iulie 1994 art. 8 Monitorul Oficial din 30 iulie 1994)

(Ordonanţa nr. 2000-916 din 19 septembrie 2000 art. 3 Monitorul Oficial din 22 septembrie 2000 în vigoare la 1 ianuarie 2002)

(Legea nr. 2004-800 din 6 august 2004 art. 4 III Monitorul Oficial din 7 august 2004)

(Legea nr. 2005-270 din 24 martie 2005 art. 93 II Monitorul Oficial din 26 martie 2005 în vigoare la 1 iulie 2005)

Articolul 226-29(Legea nr. 94-653 din 29 iulie 1994 art. 8 Monitorul Oficial din 30 iulie 1994)

(Legea nr. 2004-800 din 6 august 2004 art. 4 III Monitorul Oficial din 7 august 2004)

   Tentativa infracţiunilor la articolele 226-25, 226-26, 226-27 şi 226-28 se pedepseşte c aceleaşi pedepse.

Articolul 226-30(Legea nr. 94-653 din 29 iulie 1994 art. 8 Monitorul Oficial din 30 iulie 1994)

(Legea nr. 2004-800 din 6 august 2004 art. 4 III Monitorul Oficial din 7 august 2004)

   Persoanele juridice pot fi declarate responsabile penal, în condiţiile prevăzute de articolul 121-2, de infracţiunile definite în această secţiune.   Pedepsele date persoanelor juridice sunt:   1º Amenda, în funcţie modalităţile prevăzute de articolul 131-38 ;   2º Pedepseşte menţionate la 2º, 3º, 4º, 5º, 7º, 8º şi 9º din articolul 131-39.   Interdicţia menţionată la 2º din articolul 131-39 priveşte activitatea în exercitarea sau cu ocazia exercitării căreia a fost comisă infracţiunea.

Secţiunea 7 : Pedepse complementare aplicabile persoanelor fizice

Articolul 226-31(introdus de Legea nr. 94-653 din 29 iulie 1994 art. 8 Monitorul Oficial din 30 iulie 1994)

   Persoanele fizice vinovate de una din infracţiunile prevăzute de acest capitol primesc şi următoarele pedepse complementare:   1º Interdicţia drepturilor civice, civile şi de familie, în funcţie de modalităţile prevăzute de articolul 131-26 ;   2º Interdicţia de a exercita activitatea profesională sau socială în exercitarea sau cu ocazia exercitării căreia a fost comisă infracţiunea, în funcţie de modalităţile prevăzute de articolul 131-27 ;   3º Interdicţia, pentru o durată de cel mult cinci ani, de a deţine sau purta o armă autorizată;   4º Afişarea sau difuzarea deciziei pronunţate, în condiţiile prevăzute de articolul 131-35.   5º În cazul prevăzut de articolele 226-1 până la 226-3, 226-8, 226-15 şi 226-28, confiscarea obiectului care a servit sau era destinat comiterii infracţiunii sau obiectului care este produsul acesteia. Confiscarea aparatelor vizate de articolul 226-3 este obligatorie.

Articolul 226-32(introdus de Legea nr. 94-653 din 29 iulie 1994 art. 8 Monitorul Oficial din 30 iulie 1994)

   Persoanele fizice vinovate de infracţiunile prevăzute la articolul 226-28 şi de tentativa acestor infracţiuni ce au calitatea de expert judiciar sunt de asemenea şterse de pe lista pe care sunt înscrise.

Secţiunea 1 : Despre abandonul minorului

76

Articolul 227-1(Ordonanţa nr. 2000-916 din 19 septembrie 2000 art. 3 Monitorul Oficial din 22 septembrie 2000 în vigoare la

1 ianuarie 2002)

   Abandonul unui minor de cincisprezece ani într-un loc oarecare se pedepseşte cu şapte ani închisoare şi cu amenda de 100000 euro, cu condiţia ca circumstanţele abandonului să fi permis asigurarea sănătăţii şi securităţii acestuia.

Articolul 227-2   Abandonul unui minor de cincisprezece ani care a dus la o mutilare sau o infirmitate permanentă a acestuia se pedepseşte cu douăzeci de ani închisoare penală.   Abandonul unui minor de cincisprezece ani urmat de moartea acestuia se pedepseşte cu treizeci ani închisoare penală.

Secţiunea 2 : Despre abandonul familiei

Articolul 227-3(Ordonanţa nr. 2000-916 din 19 septembrie 2000 art. 3 Monitorul Oficial din 22 septembrie 2000 în vigoare la

1 ianuarie 2002)

   Neexecutarea, de către o persoană, a unei decizii judiciare sau a unei convenţii judiciar omologată ce îi impune să plătească în favoarea unui copil minor, legitim, natural sau adoptiv, al unui descendent, al unui ascendent sau al soţului/soţiei o pensie, o contribuţie, subvenţii sau prestaţii de orice natură datorate din cauza uneia din obligaţiile familiale prevăzute de titlurile V, VI, VII şi VIII din cartea I din codul civil, rămânând mai mult de două luni fără să se achite integral de această obligaţie, se pedepseşte cu doi ani închisoare şi cu amenda de 15000 euro.   Infracţiunile prevăzute de primul aliniat din acest articol sunt asimilate cu abandonurile familiei pentru aplicarea lui 3º din articolul 373 din codul civil.

Articolul 227-4(Ordonanţa nr. 2000-916 din 19 septembrie 2000 art. 3 Monitorul Oficial din 22 septembrie 2000 în vigoare la

1 ianuarie 2002)

   Fapta prin care o persoană care, în condiţiile prevăzute la articolul 227-3, este obligată să plătească o pensie, o contribuţie, subvenţii sau prestaţii de orice natură, nu îşi anunţă creditorul de schimbarea domiciliului într-un termen de o lună de la această schimbare, se pedepseşte cu şase luni închisoare şi cu amenda de 7500 euro.

Articolul 227-4-1(introdus de Legea nr. 2001-504 din 12 iunie 2001 art. 12 Monitorul Oficial din 13 iunie 2001)

   Persoanele juridice pot fi declarate penal responsabile în condiţiile prevăzute de articolul 121-2 de infracţiunile definite în această secţiune.   Pedepsele date persoanelor juridice sunt:   1º Amenda, în funcţie modalităţile prevăzute de articolul 131-38 ;   2º Pedepseşte menţionate la 2º până la 9º din articolul 131-39.   Interdicţia menţionată la 2º din articolul 131-39 priveşte activitatea în exercitarea sau cu ocazia exercitării căreia a fost comisă infracţiunea.

 Secţiunea 3 : Despre atingerile aduse exercitării autorităţii părinteşti

Articolul 227-5(Ordonanţa nr. 2000-916 din 19 septembrie 2000 art. 3 Monitorul Oficial din 22 septembrie 2000 în vigoare la

1 ianuarie 2002)

   Refuzul pe nedrept de a arăta un copil minor unei persoane care are dreptul să-l reclame se pedepseşte cu un an închisoare şi cu amenda de 15000 euro.

Articolul 227-6

77

(Legea nr. 96-604 din 5 iulie 1996 art. 27 Monitorul Oficial din 6 iulie 1996)

(Ordonanţa nr. 2000-916 din 19 septembrie 2000 art. 3 Monitorul Oficial din 22 septembrie 2000 în vigoare la 1 ianuarie 2002)

   Fapta prin care o persoană care îşi schimbă domiciliul în altă parte, copiii săi locuind împreună cu aceasta, nu îşi anunţă schimbarea domiciliului, într-un termen de o lună de la această schimbare, celor care pot exercita în privinţa copiilor un drept de vizită sau de găzduire în virtutea unei sentinţe sau a unei convenţii judiciar omologată, se pedepseşte cu zece luni închisoare şi cu amenda de 7500 euro.

Articolul 227-7(Ordonanţa nr. 2000-916 din 19 septembrie 2000 art. 3 Monitorul Oficial din 22 septembrie 2000 în vigoare la

1 ianuarie 2002)

   Fapta prin care orice ascendent legitim, natural sau adoptiv, sustrage un copil minor din mâinile celor care îşi exercită autoritatea părintească sau cărora acesta a fost încredinţat sau la care acesta îşi are domiciliul obişnuit, se pedepseşte cu un an închisoare şi cu amenda de 15000 euro.

Articolul 227-8(Ordonanţa nr. 2000-916 din 19 septembrie 2000 art. 3 Monitorul Oficial din 22 septembrie 2000 în vigoare la

1 ianuarie 2002)

   Fapta prin care o persoană alta decât cele menţionate la articolul 227-7 de a sustrage, fără fraudă sau violenţă, un copil minor din mâinile celor care îşi exercită autoritatea părintească sau cărora acesta a fost încredinţat sau la care acesta îşi are domiciliul obişnuit, se pedepseşte cu cinci ani închisoare şi cu amenda de 75000 euro.

Articolul 227-9(Ordonanţa nr. 2000-916 din 19 septembrie 2000 art. 3 Monitorul Oficial din 22 septembrie 2000 în vigoare la

1 ianuarie 2002)

(Legea nr. 2002-305 din 4 martie 2002 art. 16 Monitorul Oficial din 5 martie 2002)

   Faptele definite de articolele 227-5 şi 227-7 se pedepsesc cu trei ani închisoare şi cu amenda de 45000 euro:   1º Dacă copilul minor este reţinut mai mult de cinci zile fără cei care au drept să reclame că le-a fost arătat să ştie unde se află;   2º Dacă copilul minor este reţinut pe nedrept în afara teritoriului Republicii.

Articolul 227-10(Ordonanţa nr. 2000-916 din 19 septembrie 2000 art. 3 Monitorul Oficial din 22 septembrie 2000 în vigoare la

1 ianuarie 2002)

   Dacă persoana vinovată de faptele definite de articolele 227-5 şi 227-7 a fost decăzută din autoritatea părintească, aceste fapte se pedepsesc cu trei ani închisoare şi cu amenda de 45000 euro.

Articolul 227-11   Tentativa infracţiunilor prevăzute la articolele 227-7 şi 227-8 se pedepseşte cu aceleaşi pedepse.

Secţiunea 4 : Atingeri aduse filiaţiei

Articolul 227-12(Legea nr. 94-653 din 29 iulie 1994 art. 4 Monitorul Oficial din 30 iulie 1994)

(Ordonanţa nr. 2000-916 din 19 septembrie 2000 art. 3 Monitorul Oficial din 22 septembrie 2000 în vigoare la 1 ianuarie 2002)

   Provocarea fie în scop lucrativ, fie prin dar, promisiune, ameninţare sau abuz de autoritate, a părinţilor sau a unui dintre ei ca să abandoneze un copil născut sau care urmează să se nască se pedepseşte cu şase luni închisoare şi cu amenda de 7500 euro.   Intervenirea, într-un scop lucrativ, între o persoană care doreşte să adopte un copil şi un părinte care doreşte să-şi abandoneze copilul născut sau care urmează să se nască se pedepseşte cu un an închisoare şi cu amenda de 15000 euro.

78

   Se pedepseşte cu pedepsele prevăzute la al doilea aliniat intervenirea între o persoană sau un cuplu ce doreşte să primească un copil sau o femeie care acceptă să poarte sarcina acestui copil în vederea abandonării. Dacă aceste fapte au fost comise cu titlu obişnuit sau într-un scop lucrativ, pedepsele sunt dublate.   Tentativa infracţiunilor prevăzute de al doilea şi al treilea aliniat din acest articol se pedepseşte cu aceleaşi pedepse.

Articolul 227-13(Ordonanţa nr. 2000-916 din 19 septembrie 2000 art. 3 Monitorul Oficial din 22 septembrie 2000 în vigoare la

1 ianuarie 2002)

   Înlocuirea voluntară, simularea sau disimularea care a dus la o atingere a stării civile unui copil se pedepseşte cu trei ani închisoare şi cu amenda de 45000 euro.   Tentativa se pedepseşte cu aceleaşi pedepse.

Articolul 227-14   Persoanele juridice pot fi declarate responsabile penal, în condiţiile prevăzute de articolul 121-2, de infracţiunile definite în această secţiune.   Pedepsele date persoanelor juridice sunt:   1º Amenda, în funcţie modalităţile prevăzute de articolul 131-38 ;   2º Pedepseşte menţionate la 2º, 3º, 4º, 5º, 7º, 8º şi 9º din articolul 131-39.   

Secţiunea 5 : Despre punerea în pericol a minorilor

Articolul 227-15(Ordonanţa nr. 2000-916 din 19 septembrie 2000 art. 3 Monitorul Oficial din 22 septembrie 2000 în vigoare la

1 ianuarie 2002)

(Legea nr. 2003-239 din 18 martie 2003 art. 44 Monitorul Oficial din 19 martie 2003)

   Fapta prin care un ascendent legitim, natural sau adoptiv sau orice altă persoană ce îşi exercită în privinţa acestuia autoritatea părintească sau care are autoritate asupra unui minor de cincisprezece ani, îl privează pe acesta de alimente sau de îngrijiri până la compromiterea sănătăţii sale se pedepseşte cu şapte ani închisoare şi cu amenda de 100000 euro.   Constituie în special o privare de îngrijiri ţinerea unui copil mai mic de şase ani pe drumul public sau într-un spaţiu afectat transportului colectiv de călători, în scopul solicitării generozităţii trecătorilor.

Articolul 227-16   Infracţiunea definită la articolul precedent se pedepseşte cu treizeci de ani închisoare penală dacă a dus la moartea victimei.

Articolul 227-17(Ordonanţa nr. 2000-916 din 19 septembrie 2000 art. 3 Monitorul Oficial din 22 septembrie 2000 în vigoare la

1 ianuarie 2002)

(Legea nr. 2002-1138 din 9 septembrie 2002 art. 27 Monitorul Oficial din 10 septembrie 2002)

   Fapta prin care tatăl sau mama legitimă, naturală sau adoptivă, se sustrage, fără motiv legitim, de la obligaţiile sale legale până la compromiterea sănătăţii, securităţii, moralităţii sau educaţiei copilului său minor se pedepseşte cu doi ani închisoare şi cu amenda de 30000 euro.   Infracţiunea prevăzută de acest articol este asimilată unui abandon de familie pentru aplicarea lui 3º din articolul 373 din codul civil.

Articolul 227-17-1(Legea nr. 98-1165 din 18 decembrie 1998 art. 5 Monitorul Oficial din 22 decembrie 1998)

(Ordonanţa nr. 2000-916 din 19 septembrie 2000 art. 3 Monitorul Oficial din 22 septembrie 2000 în vigoare la 1 ianuarie 2002)

79

   Fapta prin care părinţii unui copil sau orice persoană care îşi exercită autoritatea părintească în privinţa acestuia sau o autoritate de fapt în mod continuu, nu îl înscrie într-o unitate de învăţământ, fără o scuză valabilă, în ciuda unei primi a inspectorului academiei, se pedepseşte cu şase luni închisoare şi cu amenda de 7500 euro.   Fapta prin care directorul unei unităţi de învăţământ private fără contrat, în ciuda primirii de către inspectorul academiei nu a luat dispoziţiile necesare pentru ca educaţia din acea unitate să fie conformă cu obiectul instrucţiei obligatorii, cum ar fi cel care este definit de articolul L. 131-10 din codul educaţiei, şi nu a închis aceste clase se pedepseşte cu şase luni închisoare şi cu amenda de 7500 euro. În plus, tribunalul poate dispune împotriva acestuia interdicţia de a conduce sau a preda şi de asemenea închiderea unităţii.

Articolul 227-17-2(Legea nr. 98-1165 din 18 decembrie 1998 art. 5 Monitorul Oficial din 22 decembrie 1998)

(Legea nr. 2001-504 din 12 iunie 2001 art. 13 Monitorul Oficial din 13 iunie 2001)

   Persoanele juridice pot fi declarate responsabile penal, în condiţiile prevăzute de articolul 121-2, de infracţiunile definite în articolele 227-15 până la 227-17-1.   Pedepsele date persoanelor juridice sunt:   1º Amenda, în funcţie modalităţile prevăzute de articolul 131-38 ;   2º Pedepseşte menţionate la articolul 131-39.

   Articolul 227-18

(Legea nr. 98-468 din 17 iunie 1998 art. 16 Monitorul Oficial din 18 iunie 1998)

(Ordonanţa nr. 2000-916 din 19 septembrie 2000 art. 3 Monitorul Oficial din 22 septembrie 2000 în vigoare la 1 ianuarie 2002)

   Provocarea directă a unui minor de a folosi ilicit stupefiante se pedepseşte cu cinci ani închisoare şi cu amenda de 100000 euro.   Dacă este vorba de un minor de cincisprezece ani sau dacă faptele sunt comise în interiorul unei unităţi şcolare sau educative sau, cu ocazia intrării sau ieşirilor elevilor, în vecinătatea unei asemenea unităţi, infracţiunea definită de acest articol se pedepseşte cu şapte ani închisoare şi cu amenda de 150000 euro.

Articolul 227-18-1(Legea nr. 96-392 din 13 mai 1996 art. 18 Monitorul Oficial din 14 mai 1996)

(Legea nr. 98-468 din 17 iunie 1998 art. 16 Monitorul Oficial din 18 iunie 1998)

(Ordonanţa nr. 2000-916 din 19 septembrie 2000 art. 3 Monitorul Oficial din 22 septembrie 2000 în vigoare la 1 ianuarie 2002)

   Provocarea directă a unui minor de a transporta, deţine, oferi sau ceda stupefiante se pedepseşte cu şapte ani închisoare şi cu amenda de 150000 euro.   Dacă este vorba de un minor de cincisprezece ani sau dacă faptele sunt comise în interiorul unei unităţi şcolare sau educative sau, cu ocazia intrărilor sau ieşirilor elevilor, în vecinătatea unei asemenea unităţi, infracţiunea definită de acest articol se pedepseşte cu zece ani închisoare şi cu amenda de 300000 euro.

Articolul 227-19(Legea nr. 98-468 din 17 iunie 1998 art. 16 Monitorul Oficial din 18 iunie 1998)

(Ordonanţa nr. 2000-916 din 19 septembrie 2000 art. 3 Monitorul Oficial din 22 septembrie 2000 în vigoare la 1 ianuarie 2002)

   Provocarea directă a unui minor pentru a consuma de obicei şi în exces băuturi alcoolice se pedepseşte cu doi ani închisoare şi cu amenda de 45000 euro.   Dacă este vorba de un minor de cincisprezece ani sau dacă faptele sunt comise în interiorul unei unităţi şcolare sau educative sau, cu ocazia intrărilor sau ieşirilor elevilor, în vecinătatea unei asemenea unităţi, infracţiunea definită de acest articol se pedepseşte cu trei ani închisoare şi cu amenda de 75000 euro.

80

Articolul 227-21(Legea nr. 98-468 din 17 iunie 1998 art. 16 Monitorul Oficial din 18 iunie 1998)

(Ordonanţa nr. 2000-916 din 19 septembrie 2000 art. 3 Monitorul Oficial din 22 septembrie 2000 în vigoare la 1 ianuarie 2002)

(Legea nr. 2002-1138 din 9 septembrie 2002 art. 28 Monitorul Oficial din 10 septembrie 2002)

   Provocarea directă a unui minor pentru a comite o crimă sau un delict se pedepseşte cu cinci ani închisoare şi cu amenda de 150000 euro.   Dacă este vorba de un minor de cincisprezece ani, dacă minorul este provocat să comită de obicei crime sau delicte sau dacă faptele sunt comise în interiorul unei unităţi şcolare sau educative sau, cu ocazia intrărilor sau ieşirilor elevilor, în vecinătatea unei asemenea unităţi, infracţiunea definită de acest articol se pedepseşte cu şapte ani închisoare şi cu amenda de 150000 euro.

Articolul 227-22(Legea nr. 98-468 din 17 iunie 1998 art. 13, art. 16 Monitorul Oficial din 18 iunie 1998)

(Ordonanţa nr. 2000-916 din 19 septembrie 2000 art. 3 Monitorul Oficial din 22 septembrie 2000 în vigoare la 1 ianuarie 2002)

(Legea nr. 2004-204 din 9 martie 2004 art. 6 VII Monitorul Oficial din 10 martie 2004)

   Favorizarea sau încercarea de a favoriza corupţia unui minor se pedepseşte cu cinci ani închisoare şi cu amenda de 75000 euro. Aceste pedepse sunt de şapte ani închisoare şi amenda de 100000 euro dacă minorul este mai mic de cincisprezece ani sau dacă minorul a fost pus în contact cu autorul faptelor datorită utilizării, pentru difuzarea mesajelor cu destinaţia unui public nedeterminat, a unei reţele de telecomunicaţii sau dacă faptele sunt comise în interiorul unei unităţi şcolare sau educative sau, cu ocazia intrărilor sau ieşirilor elevilor, în vecinătatea unei asemenea unităţi.   Aceleaşi pedepse se aplică în special faptei, comisă de o persoană majoră, de a organiza reuniuni cu expuneri sau relaţii sexuale la care asistă sau participă un minor.   Pedepsele sunt de zece ani închisoare şi amenda de 1 000 000 Euro dacă faptele au fost comise în bandă organizată.

Articolul 227-23(Legea nr. 98-468 din 17 iunie 1998 art. 17 Monitorul Oficial din 18 iunie 1998)

(Ordonanţa nr. 2000-916 din 19 septembrie 2000 art. 3 Monitorul Oficial din 22 septembrie 2000 în vigoare la 1 ianuarie 2002)

(Legea nr. 2002-305 din 4 martie 2002 art. 14 Monitorul Oficial din 5 martie 2002)

(Legea nr. 2004-204 din 9 martie 2004 art. 6 VIII Monitorul Oficial din 10 martie 2004)

(Legea nr. 2004-575 din 21 iunie 2004 art. 44 Monitorul Oficial din 22 iunie 2004)

   Fapta prin care, în vederea difuzării, se realizează, se înregistrează sau se transmite imaginea sau reprezentarea unui minor dacă această imagine sau această reprezentare are un caracter pornografic se pedepseşte cu trei ani închisoare şi cu amenda de 45000 euro. Tentativa se pedepseşte cu aceleaşi pedepse.   Oferirea sau difuzarea unei asemenea imagini sau reprezentări, prin orice fel de mijloc, importarea sau exportarea ei, cererea importării sau exportării ei, se pedepseşte cu aceleaşi pedepse.   Pedepsele sunt de cinci ani închisoare şi amenda de până la 75000 euro dacă a fost utilizată, pentru difuzarea imaginii sau reprezentării minorului cu destinaţia unui public nedeterminat, o reţea de telecomunicaţii.   Deţinerea unei asemenea imagini sau reprezentări se pedepseşte cu doi ani închisoare şi cu amenda de 30000 euro.   Infracţiunile prevăzute la al doilea, al treilea şi al patrulea aliniat se pedepsesc cu zece ani închisoare şi cu amenda de 500 000 Euro dacă sunt comise în bandă organizată.   Dispoziţiile acestui articol se aplică şi ele imaginilor pornografice ale unei persoane al cărei aspect fizic cel al unui minor, fără să se fi stabilit dacă această persoană avea optsprezece ani în ziua realizării sau înregistrării imaginii.

81

Articolul 227-24(Ordonanţa nr. 2000-916 din 19 septembrie 2000 art. 3 Monitorul Oficial din 22 septembrie 2000 în vigoare la

1 ianuarie 2002)

   Fabricarea, transportarea, difuzarea prin orice mijloc şi pe orice fel de suport a unui mesaj cu caracter violent sau pornografic sau în stare să aducă atingere demnităţii umane, sau comercializarea unui asemenea mesaj, se pedepseşte cu trei ani închisoare şi cu amenda de 75000 euro dacă acest mesaj este susceptibil de a fi văzut sau descoperit de un minor.   Dacă infracţiunile prevăzute de acest articol sunt prezentate în presa scrisă sau audiovizuală, dispoziţiile speciale ale legilor care guvernează aceste probleme se aplică în ceea ce priveşte determinarea persoanelor responsabile.

Articolul 227-25(Legea nr. 98-468 din 17 iunie 1998 art. 18 Monitorul Oficial din 18 iunie 1998)

(Ordonanţa nr. 2000-916 din 19 septembrie 2000 art. 3 Monitorul Oficial din 22 septembrie 2000 în vigoare la 1 ianuarie 2002)

   Fapta prin care o persoană majoră exercită fără violenţă, constrângere, ameninţare sau surpriză o atingere sexuală asupra persoanei unui minor de cincisprezece ani se pedepseşte cu cinci ani închisoare şi cu amenda de 75000 euro.

Articolul 227-26(Legea nr. 94-89 din 1 februarie 1994 art. 15 Monitorul Oficial din 2 februarie 1994 în vigoare la 1 martie

1994)

(Legea nr. 95-116 din 4 februarie 1995 art. 121 Monitorul Oficial din 5 februarie 1995)

(Legea nr. 98-468 din 17 iunie 1998 art. 13, art. 19 Monitorul Oficial din 18 iunie 1998)

(Ordonanţa nr. 2000-916 din 19 septembrie 2000 art. 3 Monitorul Oficial din 22 septembrie 2000 în vigoare la 1 ianuarie 2002)

(Legea nr. 2002-305 din 4 martie 2002 art. 13 Monitorul Oficial din 5 martie 2002)

   Infracţiunea definită la articolul 227-25 se pedepseşte cu zece ani închisoare şi cu amenda de 150000 euro:   1º Dacă este comisă de către un ascendent legitim, natural sau adoptiv sau de către orice altă persoane cu autoritate asupra victimei ;   2º Dacă este comisă de către o persoană care abuzează de autoritatea conferită de funcţiile sale;   3º Dacă este comisă de mai multe persoane ce acţionează în calitate de autor sau de complice ;   4º Dacă minorul a fost pus în contact cu autorul faptelor graţie utilizării, pentru difuzarea mesajelor cu destinaţia unui public nedeterminat, a unei reţele de telecomunicaţii.

Articolul 227-27(Ordonanţa nr. 2000-916 din 19 septembrie 2000 art. 3 Monitorul Oficial din 22 septembrie 2000 în vigoare la

1 ianuarie 2002)

   Atingerile sexuale fără violenţă, constrângere, ameninţare sau surpriză asupra unui minor mai mare de cincisprezece ani şi neemancipat prin căsătorie se pedepsesc cu doi ani închisoare şi cu amenda de 30000 euro:   1º Dacă sunt comise de către un ascendent legitim, natural sau adoptiv sau de către orice altă persoane cu autoritate asupra victimei ;   2º Dacă sunt comise de către o persoană care abuzează de autoritatea conferită de funcţiile sale;

Articolul 227-27-1(introdus de Legea nr. 98-468 din 17 iunie 1998 art. 19 Monitorul Oficial din 18 iunie 1998)

   În cazul în care infracţiunile prevăzute de articolele 227-22, 227-23 sau 227-25 până la 227-27 sunt comise în străinătate de către un francez sau de către o persoană ce îşi are domiciliul obişnuit pe teritoriul francez, legea

82

franceză se aplică prin derogarea de la cel de-al doilea aliniat din articolul 113-6 şi dispoziţiile din cea de-a doua frază a articolului 113-8 nu se aplică.

Articolul 227-28   Dacă delictele prevăzute de articolele 227-18 până la 227-21 şi 227-23 sunt comise prin presa scrisă sau audiovizuală, dispoziţiile speciale ale legilor ce guvernează aceste probleme se aplică în ceea ce priveşte determinarea persoanelor responsabile.

Articolul 227-28-1(Legea nr. 98-468 din 17 iunie 1998 art. 20 Monitorul Oficial din 18 iunie 1998)

(Legea nr. 2002-305 din 4 martie 2002 art. 13 Monitorul Oficial din 5 martie 2002)

   Persoanele juridice pot fi declarate responsabile penal, în condiţiile prevăzute de articolul 121-2, de infracţiunile definite în articolele 227-18 până la 227-26.   Pedepsele date persoanelor juridice sunt:   1º Amenda, în funcţie modalităţile prevăzute de articolul 131-38 ;   2º Pedepseşte menţionate la 2º, 3º, 4º, 5º, 7º, 8º şi 9º din articolul 131-39.   Interdicţia menţionată la 2º din articolul 131-39 priveşte activitatea în exercitarea sau cu ocazia exercitării căreia a fost comisă infracţiunea.

   Secţiunea 6 : Pedepse complementare aplicabile persoanelor fizice

Articolul 227-29(Legea nr. 98-468 din 17 iunie 1998 art. 21 Monitorul Oficial din 18 iunie 1998)

   Persoanele fizice vinovate de infracţiunile prevăzute în articolul acest capitol primesc şi următoarele pedepse complementare:   1º Interdicţia drepturilor civice, civile şi de familie, în funcţie de modalităţile prevăzute de articolul 131-26 ;   2º Suspendarea, pentru o durată de cel mult cinci ani, a permisului de conducere, această suspendare putând fi limitată conducerii în afara activităţii profesionale;   3º Anularea permisului de conducere cu interdicţia de a solicita emiterea unui nou permis timp de cel mult cinci ani;   4º Interdicţia, pentru o durată de cel mult cinci ani, de a părăsi teritoriul Republicii;   5º Confiscarea obiectului care a servit sau era destinat pentru comiterea infracţiunii sau a obiectului care este produsul acesteia, cu excepţia obiectelor susceptibile de restituire;   6º Interdicţia, fie cu titlu definitiv, fie pentru o durată de zece ani sau mai mult, de a exercita o activitate profesională sau benevolă implicând un contact obişnuit cu minorii.

Articolul 227-30   Persoanele fizice vinovate de infracţiunile prevăzute de secţiunea 4 din acest capitol primesc şi pedeapsa complementară de afişare sau de difuzare a deciziei prevăzute de articolul 131-35.

Articolul 227-31(Legea nr. 98-468 din 17 iunie 1998 art. 4 Monitorul Oficial din 18 iunie 1998)

   Persoanele vinovate de infracţiunile definite la articolele 227-22 până la 227-27 pot fi de asemenea condamnate la o consecinţă socio-judiciar în funcţie de modalităţile prevăzute de articolele 131-36-1 până la 131-36-8.

Secţiunea 1 : Despre furtul simplu şi furturile agravate

Articolul 311-1   Furtul este sustragerea frauduloasă a bunului aproapelui.

Articolul 311-2   Sustragerea frauduloasă de energie în prejudiciul aproapelui este asimilată cu furtul.

Articolul 311-3

83

(Ordonanţa nr. 2000-916 din 19 septembrie 2000 art. 3 Monitorul Oficial din 22 septembrie 2000 în vigoare la 1 ianuarie 2002)

   Furtul se pedepseşte cu trei ani închisoare şi cu amenda de 45000 euro.

Articolul 311-4(Ordonanţa nr. 2000-916 din 19 septembrie 2000 art. 3 Monitorul Oficial din 22 septembrie 2000 în vigoare la

1 ianuarie 2002)

(Legea nr. 2004-204 din 9 martie 2004 art. 40 I Monitorul Oficial din 10 martie 2004)

   Furtul se pedepseşte cu cinci ani închisoare şi cu amenda de 75000 euro:   1º Dacă este comis de mai multe persoane ce acţionează în calitate de autor sau de complice, fără ca acestea să constituie o bandă organizată;   2º Dacă este comis de o persoană depozitară a autorităţii publice sau însărcinată cu o misiune din serviciul public, în exercitarea sau cu ocazia exercitării funcţiilor sau misiunii sale;   3º Dacă este comis de o persoană care îşi iau pe nedrept calitatea unei persoane depozitare a autorităţii publice sau însărcinată cu o misiune din serviciul public ;   4º Dacă este precedat, însoţit sau urmat de violenţe asupra aproapelui fără să ducă la o incapacitate totală de muncă;   5º Dacă este facilitat de starea unei persoane a cărei vulnerabilitate specială, datorită vârstei sale, unei boli, infirmităţi, unei deficienţe fizice sau psihice sau unei sarcini, este evidentă sau cunoscută de autor;   6º Dacă este comis într-o locuinţă sau într-un loc utilizat sau destinat pentru antrepozitul de fonduri, valori, mărfuri sau materiale, penetrând în locuri prin şiretenie, efracţie sau escaladă ;   7º Dacă este comis într-un automobil destinat transportului de călători în comun sau într-un loc destinat accesului la un mijloc de transport de călători în comun;   8º Dacă este precedat, însoţit sau urmat de un act de distrugere, degradare sau deteriorare;   9º Dacă este comis din cauza apartenenţei sau neapartenenţei, reală sau bănuită, a victimei la o etnie, naţiune, rasă sau religie determinată, sau din cauza orientării sale sexuale, reale sau bănuită.   Pedepsele sunt de până la şapte ani închisoare şi amenda de până la 100000 euro dacă furtul este comis în două din circumstanţele prevăzute de acest articol. Acestea sunt de până la zece ani închisoare şi amenda de până la 150000 euro dacă furtul este comis în trei din aceste circumstanţe.

Articolul 311-4-1(introdus de Legea nr. 2002-1138 din 9 septembrie 2002 art. 26 Monitorul Oficial din 10 septembrie 2002)

   Furtul se pedepseşte cu şapte ani închisoare şi cu amenda de 100000 euro dacă este comis de o persoană majoră cu ajutorul unuia sau mai multor minori, acţionând ca autori sau complici.   Pedepsele sunt de până la zece ani închisoare şi amenda de 150000 euro dacă persoana majoră este ajutată de unul sau mai mulţi minori mai mici de treisprezece ani.

Articolul 311-5(Ordonanţa nr. 2000-916 din 19 septembrie 2000 art. 3 Monitorul Oficial din 22 septembrie 2000 în vigoare la

1 ianuarie 2002)

   Furtul se pedepseşte cu şapte ani închisoare şi cu amenda de 100000 euro dacă este precedat, însoţit sau urmat de violenţe asupra aproapelui, ducând la o incapacitate totală de muncă timp de cel mult opt zile.

Articolul 311-6(Ordonanţa nr. 2000-916 din 19 septembrie 2000 art. 3 Monitorul Oficial din 22 septembrie 2000 în vigoare la

1 ianuarie 2002)

   Furtul se pedepseşte cu zece ani închisoare şi cu amenda de 150000 euro dacă este precedat, însoţit sau urmat de violenţe asupra aproapelui ducând la o incapacitate totală de muncă mai mult de opt zile.   Primele două aliniate din articolul 132-23 cu privire la perioada de cauţiune se aplică infracţiunii prevăzute de acest articol.

Articolul 311-7(Ordonanţa nr. 2000-916 din 19 septembrie 2000 art. 3 Monitorul Oficial din 22 septembrie 2000 în vigoare la

1 ianuarie 2002)

84

   Furtul se pedepseşte cu cincisprezece ani închisoare penală şi cu amenda de 150000 euro dacă este precedat, însoţit sau urmat de violenţe asupra aproapelui ducând la o mutilare sau o infirmitate permanentă.   Primele două aliniate din articolul 132-23 cu privire la perioada de cauţiune se aplică infracţiunii prevăzute de acest articol.

Articolul 311-8(Ordonanţa nr. 2000-916 din 19 septembrie 2000 art. 3 Monitorul Oficial din 22 septembrie 2000 în vigoare la

1 ianuarie 2002)

   Furtul se pedepseşte cu douăzeci de ani închisoare penală şi amenda de 150000 euro dacă este comis fie cu utilizarea sau ameninţarea unei arme, fie de către o persoană ce poartă o armă autorizată sau al cărei port este interzis.   Primele două aliniate din articolul 132-23 cu privire la perioada de cauţiune se aplică infracţiunii prevăzute de acest articol.

Articolul 311-9(Ordonanţa nr. 2000-916 din 19 septembrie 2000 art. 3 Monitorul Oficial din 22 septembrie 2000 în vigoare la

1 ianuarie 2002)

   Furtul în bandă organizată se pedepseşte cu cincisprezece ani închisoare penală şi cu amenda de 150000 euro.   Se pedepseşte cu douăzeci de ani închisoare penală şi amenda de 150000 euro dacă este precedat, însoţit sau urmat de violenţe asupra aproapelui.   Se pedepseşte cu treizeci de ani închisoare penală şi cu amenda de 150000 euro dacă este comis fie cu utilizarea sau ameninţarea unei arme, fie de către o persoană care poartă o armă autorizată sau al cărei port este interzis.   Primele două aliniate din articolul 132-23 cu privire la perioada de cauţiune se aplică infracţiunilor prevăzute de acest articol.

Articolul 311-9-1(introdus de Legea nr. 2004-204 din 9 martie 2004 art. 12 XII Monitorul Oficial din 10 martie 2004)

   Orice persoane care a încercat să comită un furt în bandă organizată prevăzut de articolul 311-9 este scutită de pedeapsă dacă, avertizând autoritatea administrativă sau judiciară, a permis evitarea realizării infracţiunii şi identificarea, dacă este cazul, a celorlalţi autori sau complici.   Pedeapsa privativă de libertate dată autorului sau complicelui unui furt în bandă organizată este redusă pe jumătate dacă, avertizând autoritatea administrativă sau judiciară, a permis de încetarea infracţiunii în curs sau evitarea ca infracţiunea să nu ducă la moarte de om sau infirmitate permanentă şi identificarea, dacă este cazul, a celorlalţi autori sau complici.

Articolul 311-10(Ordonanţa nr. 2000-916 din 19 septembrie 2000 art. 3 Monitorul Oficial din 22 septembrie 2000 în vigoare la

1 ianuarie 2002)

   Furtul se pedepseşte cu închisoare penală pe viaţă şi cu amenda de 150000 euro dacă este precedat, însoţit sau urmat fie de violenţe ducând la moarte, fie de torturi sau de aceste de barbarie.   Primele două aliniate din articolul 132-23 cu privire la perioada de cauţiune se aplică infracţiunii prevăzute de acest articol.

Articolul 311-11   Constituie, în sensul articolelor 311-4, 311-5, 311-6, 311-7, 311-9 şi 311-10, un furt urmat de violenţe furtul în urma căruia violenţele au fost comise pentru favorizarea fugii sau ou asigurarea impunităţii unui autor sau complice.

Secţiunea 2 : Dispoziţii generale

Articolul 311-12   Nu poate avea urmări penale furtul comis de o persoană :   1º În prejudiciul ascendentului sau descendentului său;   2º În prejudiciul soţului său, cu excepţia cazului când soţii sunt separaţi sau autorizaţi să locuiască separat.

85

Articolul 311-13   Tentativa delictelor prevăzute în acest capitol se pedepseşte cu aceleaşi pedepse.

Secţiunea 3 : Pedepse complementare aplicabile persoanelor fizice şi responsabilitatea persoanelor juridice

Articolul 311-14(Legea nr. 2004-204 din 9 martie 2004 art. 44 XII Monitorul Oficial din 10 martie 2004 în vigoare la 1

octombrie 2004)

   Persoanele fizice vinovate de una din infracţiunile prevăzute în acest capitol primesc şi următoarele pedepse complementare:   1º Interdicţia drepturilor civice, civile şi de familie, în funcţie de modalităţile prevăzute de articolul 131-26 ;   2º Interdicţia, în funcţie de modalităţile prevăzute de articolul 131-27, de a exercita o funcţie publică sau de a exercita activitatea profesională sau socială în exercitarea sau ocazia exercitării căreia infracţiunea a fost comisă, această interdicţie fiind definitivă sau provizorie în cazurile prevăzute la articolele 311-6 până la 311-10 şi pentru o durată de cel mult cinci ani în cazurile prevăzute la articolele 311-3 à 311-5 ;   3º Interdicţia de a deţine sau a purta, pentru o durată de cel mult cinci ani, a unei arme autorizate; 4º Confiscarea obiectului care a servit sau era destinat pentru comiterea infracţiunii sau a obiectului care este produsul acesteia, cu excepţia obiectelor susceptibile de restituire;   5º Interdicţia sejurului, în funcţie de modalităţile prevăzute de articolul 131-31, în cazurile prevăzute de articolele 311-6 până la 311-10 ;   6º Obligaţia de a atinge un stagiu de cetăţenie, în funcţie de modalităţile prevăzute de articolul 131-5-1.

Articolul 311-15   Interdicţia teritoriului francez poate fi pronunţată în condiţiile prevăzute de articolul 131-30, fie cu titlu definitiv, fie pentru o durată de cel mult zece ani, împotriva oricărui străin vinovat de una din infracţiunile definite la articolele 311-6 până la 311-10.

Articolul 311-16   Persoanele juridice pot fi declarate responsabile penal, în condiţiile prevăzute de articolul 121-2, de infracţiunile definite în acest articol.   Pedepsele date persoanelor juridice sunt:   1º Amenda, în funcţie modalităţile prevăzute de articolul 131-38 ;   2º Pedepseşte menţionate la 2º din articolul 131-39, cu titlu definitiv sau provizoriu în cazurile prevăzute de articolele 311-6 până la 311-10 şi pentru o durată de cel mult cinci ani în cazurile prevăzute de articolele 311-3 până la 311-5 ;   3º Pedeapsa menţionată la 8º din articolul 131-39.   Interdicţia menţionată la 2º din articolul 131-39 priveşte activitatea în exercitarea sau cu ocazia exercitării căreia a fost comisă infracţiunea.   

Secţiunea 1 : Despre extorcare

Articolul 312-1(Ordonanţa nr. 2000-916 din 19 septembrie 2000 art. 3 Monitorul Oficial din 22 septembrie 2000 în vigoare la

1 ianuarie 2002)

   Extorcarea este obţinerea prin violenţă, ameninţare cu violenţe sau constrângere fie a unei semnături, angajament sau renunţări, fie revelarea unui secret, fie predarea de fonduri, de valori sau a unui bun oarecare.   Extorcarea se pedepseşte cu şapte ani închisoare şi cu amenda de 100000 euro.

Articolul 312-2(Ordonanţa nr. 2000-916 din 19 septembrie 2000 art. 3 Monitorul Oficial din 22 septembrie 2000 în vigoare la

1 ianuarie 2002)

(Legea nr. 2004-204 din 9 martie 2004 art. 40 II Monitorul Oficial din 10 martie 2004)

   Extorcarea se pedepseşte cu zece ani închisoare şi cu amenda de 150000 euro:   1º Dacă este precedată, însoţită sau urmată de violenţe asupra aproapelui ducând la o incapacitate totală de muncă timp de cel mult opt zile;

86

   2º Dacă este comisă în prejudiciul unei persoane a cărei vulnerabilitate specială, datorită vârstei, unei boli, infirmităţi, unei deficienţe fizice sau psihice sau unei sarcini, este evidentă sau cunoscută de autor;   3º Dacă este comisă din cauza apartenenţei sau neapartenenţei, reale sau bănuite, a victimei la o etnie, naţiune, rasă sau religie determinată, sau din cauza orientării sale sexuale, reale sau bănuite.

Articolul 312-3(Ordonanţa nr. 2000-916 din 19 septembrie 2000 art. 3 Monitorul Oficial din 22 septembrie 2000 în vigoare la

1 ianuarie 2002)

   Extorcarea se pedepseşte cu cincisprezece ani închisoare penală şi cu amenda de 150000 euro dacă este precedată, însoţită sau urmată de violenţe asupra aproapelui ducând la o incapacitate totală de muncă mai mult de opt zile.   Primele două aliniate din articolul 132-23 cu privire la perioada de cauţiune se aplică infracţiunii prevăzute de acest articol.

Articolul 312-4(Ordonanţa nr. 2000-916 din 19 septembrie 2000 art. 3 Monitorul Oficial din 22 septembrie 2000 în vigoare la

1 ianuarie 2002)

   Extorcarea se pedepseşte cu douăzeci de ani închisoare penală şi cu amenda de 150000 euro dacă este precedată, însoţită sau urmată de violenţe asupra aproapelui ducând la o mutilare sau o infirmitate permanentă.   Primele două aliniate din articolul 132-23 cu privire la perioada de cauţiune se aplică infracţiunii prevăzute de acest articol.

Articolul 312-5(Ordonanţa nr. 2000-916 din 19 septembrie 2000 art. 3 Monitorul Oficial din 22 septembrie 2000 în vigoare la

1 ianuarie 2002)

   Extorcarea se pedepseşte cu treizeci de ani închisoare penală şi cu amenda de 150000 euro dacă este comisă fie cu utilizarea sau ameninţarea unei arme, fie de către o persoană care poartă o armă autorizată sau al cărei port este interzis.   Primele două aliniate din articolul 132-23 cu privire la perioada de cauţiune se aplică infracţiunii prevăzute de acest articol.

Articolul 312-6(Ordonanţa nr. 2000-916 din 19 septembrie 2000 art. 3 Monitorul Oficial din 22 septembrie 2000 în vigoare la

1 ianuarie 2002)

   Extorcarea în bandă organizată se pedepseşte cu douăzeci de ani închisoare penală şi cu amenda de 150000 euro.   Ea se pedepseşte cu treizeci de ani închisoare penală şi cu amenda de 150000 euro dacă este precedată, însoţită sau urmată de violenţe asupra aproapelui ducând la o mutilare sau o infirmitate permanentă.   Ea se pedepseşte cu închisoare penală pe viaţă dacă este comisă fie cu utilizarea sau ameninţarea unei arme, fie de către o persoană care poartă o armă autorizată sau al cărei port este interzis.   Primele două aliniate din articolul 132-23 cu privire la perioada de cauţiune se aplică infracţiunilor prevăzute de acest articol.

Articolul 312-6-1(introdus de Legea nr. 2004-204 din 9 martie 2004 art. 12 XIII Monitorul Oficial din 10 martie 2004)

   Orice persoană care a încercat să comită o extorcare în bandă organizată prevăzută de articolul 312-6 este scutită de pedeapsă dacă, avertizând autoritatea administrativă sau judiciară, a permis evitarea realizării infracţiunii şi identificarea, dacă este cazul, a celorlalţi autori sau complici.   Pedeapsa privativă de libertate dată autorului sau complicelui unei extorcări în bandă organizată este redusă pe jumătate dacă, avertizând autoritatea administrativă sau judiciară, a permis încetarea infracţiunii sau evitarea ca infracţiunea să ducă la moarte de om sau infirmitate permanentă şi identificarea, dacă este cazul, a celorlalţi autori sau complici. Dacă pedeapsa dată este închisoarea penală pe viaţă, aceasta este de douăzeci de ani.

Articolul 312-7

87

(Ordonanţa nr. 2000-916 din 19 septembrie 2000 art. 3 Monitorul Oficial din 22 septembrie 2000 în vigoare la 1 ianuarie 2002)

   Extorcarea se pedepseşte cu închisoare penală pe viaţă şi cu amenda de 150000 euro dacă este precedată, însoţită sau urmată de violenţe ducând la moarte, sau de torturi sau de acte de barbarie.   Primele două aliniate din articolul 132-23 cu privire la perioada de cauţiune se aplică infracţiunii prevăzute de acest articol.

Articolul 312-7-1(introdus de Legea nr. 2004-204 din 9 martie 2004 art. 6 IX Monitorul Oficial din 10 martie 2004)

   Neputinţa de a justifica resursele corespunzând felului său de viaţă fiind în relaţii obişnuite cu una sau mai multe persoane ce au comis infracţiunile prevăzute la articolele 312-6 şi 312-7 sau facilitarea justificării resurselor fictive pentru aceleaşi persoane se pedepsesc cu zece ani închisoare şi cu amenda de 150 000 Euro.

Articolul 312-8   Constituie, în sensul articolelor 312-2, 312-3, 312-4, 312-6 şi 312-7, o extorcare urmată de violenţe extorcarea în urma căreia au fost comise violenţe pentru favorizarea fugii sau asigurarea impunităţii unui autor sau a unui complice.

Articolul 312-9   Tentativa delictelor prevăzute de această secţiune se pedepseşte cu aceleaşi pedepse.   Dispoziţiile articolului 311-12 se aplică infracţiunilor prevăzute de această secţiune.

Secţiunea 2 : Despre şantaj

Articolul 312-10(Ordonanţa nr. 2000-916 din 19 septembrie 2000 art. 3 Monitorul Oficial din 22 septembrie 2000 în vigoare la

1 ianuarie 2002)

   Şantajul este obţinerea, ameninţând cu dezvăluirea sau imputarea faptelor capabile să aducă atingere onoarei sau consideraţiei, fie unei semnături, angajament sau renunţare, fie dezvăluirea unui secret, fie predarea de fonduri, de valori sa a unui bun oarecare.   Şantajul se pedepseşte cu cinci ani închisoare şi cu amenda de 75000 euro.

Articolul 312-11(Ordonanţa nr. 2000-916 din 19 septembrie 2000 art. 3 Monitorul Oficial din 22 septembrie 2000 în vigoare la

1 ianuarie 2002)

   Dacă autorul şantajului şi-a pus ameninţarea în execuţie, pedeapsa este de şapte ani închisoare şi amenda de 100000 euro.

Articolul 312-12   Tentativa delictelor prevăzute de această secţiune se pedepseşte cu aceleaşi pedepse.   Dispoziţiile articolului 311-12 se aplică infracţiunilor prevăzute de această secţiune.

Secţiunea 2 bis : Despre cererea de fonduri sub constrângere

Articolul 312-12-1(introdus de Legea nr. 2003-239 din 18 martie 2003 art. 65 Monitorul Oficial din 19 martie 2003)

   Fapta prin care, în reuniune şi în mod agresiv, sau sub ameninţarea unui animal periculos, se solicită, pe drumul public, predarea de fonduri, de valori sau a unui bun se pedepseşte cu şase luni închisoare şi cu amenda de 3 750 Euro.

Secţiunea 3 : Pedepse complementare aplicabile persoanelor fizice şi responsabilitatea persoanelor juridice

Articolul 312-13

88

(Legea nr. 2004-204 din 9 martie 2004 art. 44 XIII Monitorul Oficial din 10 martie 2004 în vigoare la 1 octombrie 2004)

   Persoanele fizice vinovate de una din infracţiunile prevăzute în acest capitol primesc şi următoarele pedepse complementare:   1º Interdicţia drepturilor civice, civile şi de familie, în funcţie de modalităţile prevăzute de articolul 131-26;   2º Interdicţia, în funcţie de modalităţile prevăzute de articolul 131-27, de a exercita o funcţie publică sau de a exercita activitatea profesională sau socială în exercitarea sau cu ocazia exercitării căreia a fost comisă infracţiunea, această interdicţie fiind definitivă sau provizorie în cazurile prevăzute la articolele 312-3 până la 312-7 şi pentru o durată de cel mult cinci ani în cazurile prevăzute la articolele 312-1, 312-2 şi 312-10 ;   3º Interdicţia de a deţine sau a purta, pentru o durată de cel mult cinci ani, o armă autorizată;   4º Confiscarea obiectului care a servit sau era destinat comiterii infracţiunii sau a obiectului care este produsul acesteia, cu excepţia obiectelor susceptibile de restituire;   5º Interdicţia sejurului în funcţie de modalităţile prevăzute de articolul 131-31 ;   6º Obligaţia de atingere a unui stagiu de cetăţenie, în funcţie de modalităţile prevăzute de articolul 131-5-1.      

Articolul 312-14   Interdicţia teritoriului francez poate fi pronunţată în condiţiile prevăzute de articolul 131-30, fie cu titlu definitiv, fie pentru o durată de cel mult zece ani, împotriva oricărui străin vinovat de una din infracţiunile definite la articolele 312-2 până la 312-7.

Articolul 312-15   Persoanele juridice pot fi declarate responsabile penal, în condiţiile prevăzute de articolul 121-2, de infracţiunile definite în acest capitol.   Pedepsele date persoanelor juridice sunt:   1º Amenda, în funcţie modalităţile prevăzute de articolul 131-38 ;   2º Pedepseşte menţionate la 2º din articolul 131-39.    Interdicţia menţionată la 2º din articolul 131-39 priveşte activitatea în exercitarea sau cu ocazia exercitării căreia a fost comisă infracţiunea.

Secţiunea 1 : Despre escrocherie

Articolul 313-1(Ordonanţa nr. 2000-916 din 19 septembrie 2000 art. 3 Monitorul Oficial din 22 septembrie 2000 în vigoare la

1 ianuarie 2002)

  Escrocheria este fapta, fie prin utilizarea unui nume fals sau a unei calităţi false, fie prin abuzul unei calităţi reale, fie prin utilizarea de manevre frauduloase, prin care se înşeală o persoană fizică sau juridică şi prin care este determinată astfel, în prejudiciul său sau în prejudiciul unui terţ, să predea fondurile, valorile sau un bun oarecare, să furnizeze un serviciu sau să consimtă un act producând o obligaţie sau descărcare.   Escrocheria se pedepseşte cu cinci ani închisoare şi cu amenda de 375000 euro.

Articolul 313-2(Ordonanţa nr. 2000-916 din 19 septembrie 2000 art. 3 Monitorul Oficial du 22 septembrie 2000 în vigoare la 1

ianuarie 2002)

(Legea nr. 2004-204 din 9 martie 2004 art. 6 X Monitorul Oficial din 10 martie 2004)

   Pedepsele sunt de până la şapte ani închisoare şi amenda de până la 750000 euro dacă escrocheria este realizată:   1º De către o persoană depozitară a autorităţii publice sau însărcinată cu o misiune din serviciul public, în exercitarea sau cu ocazia exercitării funcţiilor sau misiunii sale;   2º De către o persoană care îşi ia pe nedrept calitate unei persoane depozitară a autorităţii publice sau însărcinată cu o misiune din serviciul public ;   3º De către o persoană care face apel la public în vederea emiterii de titluri sau în vederea colectării de fonduri în scopuri de într-ajutorare umanitară sau socială ;   4º În prejudiciul unei persoane a cărei vulnerabilitate specială, datorită vârstei, unei boli, infirmităţi, unei deficienţe fizice sau psihice sau unei sarcini, este evidentă sau cunoscută de autor.   Pedepsele sunt de zece ani închisoare şi amenda de până la 1 000 000 Euro dacă escrocheria este comisă în bandă organizată.

89

Articolul 313-3   Tentativa infracţiunilor prevăzute de această secţiune se pedepseşte cu aceleaşi pedepse.   Dispoziţiile articolului 311-12 se aplică delictului de escrocherie.

Secţiunea 2 : Despre infracţiunile înrudite cu escrocheria

Articolul 313-5(Ordonanţa nr. 2000-916 din 19 septembrie 2000 art. 3 Monitorul Oficial din 22 septembrie 2000 în vigoare la

1 ianuarie 2002)

   Şterpelirea este fapta prin care o persoană care se ştie că este în imposibilitatea absolută de plată sau care este determinată sa nu plătească:   1º Serveşte băuturi sau alimente într-o unitate care vinde băuturi sau alimente ;   2º Îşi atribuie şi ocupă efectiv una sau mai multe încăperi dintr-o unitate care închiriază camere, dacă ocuparea nu a depăşit zece zile;   3º Serveşte carburanţi sau lubrifianţi cu care îşi alimentează toate rezervoarele sau o parte din rezervoarele unui automobil de la profesionişti de distribuţie;   4º Merge cu taxi sau cu maşina.   Şterpelirea se pedepseşte cu şase luni închisoare şi cu amenda de 7500 euro.

Articolul 313-6(Legea nr. 2000-642 din 10 iulie 2000 art. 16 Monitorul Oficial din 11 iulie 2000)

(Ordonanţa nr. 2000-916 din 19 septembrie 2000 art. 3 Monitorul Oficial din 22 septembrie 2000 în vigoare la 1 ianuarie 2002)

   Fapta prin care, într-o adjudecare publică, prin cadouri, promisiuni, înţelegeri sau orice alt mijloc fraudulos, se dispersează un licitant sau se limitează licitaţiile sau prezentările, se pedepseşte cu şase luni închisoare şi cu amenda de 22500 euro. Se pedepseşte cu aceleaşi pedepse fapta prin care se acceptă asemenea daruri sau promisiuni.   Se pedepseşte cu aceleaşi pedepse:   1º Fapta prin care, într-o adjudecare publică, se împiedică sau se tulbură libertatea licitaţiilor sau prezentărilor, prin violenţe sau ameninţări;   2º Fapta prin care se începe sau se participă, după o adjudecare publică, la o scoatere la licitaţie fără sprijinul funcţionarului ministerial competent sau al unei societăţi de vânzări voluntare de mobilă la licitaţiile publice.   Tentativa infracţiunilor prevăzute în acest articol se pedepseşte cu aceleaşi pedepse.

Articolul 313-6-1(introdus de Legea nr. 2003-239 din 18 martie 2003 art. 57 1º Monitorul Oficial din 19 martie 2003)

   Fapta prin care se pune la dispoziţia unui terţ, în vederea stabilirii locuinţei sale prin vărsarea unei contribuţii sau furnizarea vreunui avantaj în natură, un bun imobiliar ce aparţine aproapelui, fără să poată justifica autorizarea proprietarului sau a titularului dreptului de folosinţă al acestui bun, se pedepseşte cu un an închisoare şi cu amenda de 15 000 Euro.

Secţiunea 3 : Pedepse complementare aplicabile persoanelor fizice şi responsabilitatea persoanelor juridice

Articolul 313-7(Legea nr. 2001-504 din 12 iunie 2001 art. 21 Monitorul Oficial din 13 iunie 2001)

(Legea nr. 2003-239 din 18 martie 2003 art. 57 2º Monitorul Oficial din 19 martie 2003)

   Persoanele fizice vinovate de unul din delictele prevăzute în articolele 313-1, 313-2, 313-6 şi 313-6-1 primesc şi următoarele pedepse complementare:   1º Interdicţia drepturilor civice, civile şi de familie, în funcţie de modalităţile prevăzute de articolul 131-26 ;   2º Interdicţia, în funcţie de modalităţile prevăzute de articolul 131-27, de a exercita o funcţie publică sau de a exercita activitatea profesională sau socială în exercitarea sau ocazia exercitării căreia infracţiunea a fost comisă, pentru o durată de cel mult cinci ani;

90

   3º Închiderea, pentru o durată de cel mult cinci ani, a unităţilor sau a uneia sau mai multor unităţi ale întreprinderii ce a servit la comiterea faptelor incriminate;   4º Confiscarea obiectului care a servit sau era destinat pentru comiterea infracţiunii sau a obiectului care este produsul acesteia, cu excepţia obiectelor susceptibile de restituire;   5º Interdicţia sejurului, în funcţie de modalităţile prevăzute de articolul 131-31 ;   6º Interdicţia, pentru o durată de cel mult cinci ani, de a emite cecuri altele decât cele care permit retragerea fondurilor de către cei ce sunt autorizaţi;   7º Afişarea sau difuzarea deciziei pronunţate, în condiţiile prevăzute de articolul 131-35.   

Articolul 313-8(Legea nr. 2003-239 din 18 martie 2003 art. 57 3º Monitorul Oficial din 19 martie 2003)

   Persoanele fizice vinovate de unul din delictele prevăzute la articolele 313-1, 313-2, 313-6 şi 313-6-1 primesc de asemenea excluderea din pieţele publice pentru o durată de cel mult cinci ani.

Articolul 313-9(Legea nr. 2001-504 din 12 iunie 2001 art. 21 Monitorul Oficial din 13 iunie 2001)

(Legea nr. 2003-239 din 18 martie 2003 art. 57 4º Monitorul Oficial din 19 martie 2003)

   Persoanele juridice pot fi declarate responsabile penal, în condiţiile prevăzute de articolul 121-2, de infracţiunile definite la articolele 313-1 până la 313-3 şi la articolul 313-6-1.   Pedepsele date persoanelor juridice sunt:   1º Amenda, în funcţie modalităţile prevăzute de articolul 131-38 ;   2º Pedepseşte menţionate în articolul 131-39.    Interdicţia menţionată la 2º din articolul 131-39 priveşte activitatea în exercitarea sau cu ocazia exercitării căreia a fost comisă infracţiunea.

Secţiunea 1 : Despre abuzul de încredere

Articolul 314-1(Ordonanţa nr. 2000-916 din 19 septembrie 2000 art. 3 Monitorul Oficial din 22 septembrie 2000 în vigoare la

1 ianuarie 2002)

   Abuzul de încredere este fapta prin care o persoană deturnează, în prejudiciul aproapelui, fonduri, valori sau un bun oarecare care i-au fost încredinţate şi pe care a acceptat în schimb să le restituie, să le reprezinte sau se le folosească într-un anumit scop.   Abuzul de încredere se pedepseşte cu trei ani închisoare şi cu amenda de 375000 euro.

Articolul 314-2(Ordonanţa nr. 2000-916 din 19 septembrie 2000 art. 3 Monitorul Oficial din 22 septembrie 2000 în vigoare la

1 ianuarie 2002)

(Legea nr. 2004-204 din 9 martie 2004 art. 51 Monitorul Oficial din 10 martie 2004)

   Pedepsele sunt de până la şapte ani închisoare şi amenda de până la 750000 euro dacă abuzul de încredere este realizat:   1º De către o persoană care face apel la public pentru a obţine restituirea de fonduri sau de valori fie pentru sine, fie ca conducător sau presupus de drept sau de fapt al unei întreprinderi industriale sau comerciale ;   2º De către orice altă persoană care, în mod obişnuit, se consacră sau îşi oferă sprijinul, chiar şi cu titlu accesoriu, la operaţiunile ce privesc bunurile terţilor în contul cărora aceasta îşi acoperă fonduri sau valori;   3º În prejudiciul unei asociaţii care face apel la public în vederea colectării fonduri în scopuri de într-ajutorare umanitară sau socială ;   4º În prejudiciul unei persoane a cărei vulnerabilitate specială, datorită vârstei sale, unei boli, infirmităţi, unei deficienţe fizice sau psihice sau unei sarcini, este evidentă sau cunoscută de autor.

Articolul 314-3(Ordonanţa nr. 2000-916 din 19 septembrie 2000 art. 3 Monitorul Oficial din 22 septembrie 2000 în vigoare la

1 ianuarie 2002)

91

   Pedepsele sunt de până la zece ani închisoare şi amenda de până la 1500000 euro dacă abuzul de încredere este realizat de un mandatare de justiţie sau de un funcţionar public sau ministerial fie în exercitarea sau cu ocazia exercitării funcţiilor sale, fie din cauza calităţii sale.

Articolul 314-4   Dispoziţiile articolului 311-12 se aplică delictului de abuz de încredere.

Secţiunea 2 : Despre deturnarea de gaj sau obiect sechestrat

Articolul 314-5(Ordonanţa nr. 2000-916 din 19 septembrie 2000 art. 3 Monitorul Oficial din 22 septembrie 2000 în vigoare la

1 ianuarie 2002)

   Fapta prin care debitor, un împrumutător sau un terţ donator de gaj, distruge sau deturnează obiectul pus ca gaj se pedepseşte cu trei ani închisoare şi cu amenda de 375000 euro.   Tentativa infracţiunii prevăzute de acest articol se pedepseşte cu aceleaşi pedepse.

Articolul 314-6(Ordonanţa nr. 2000-916 din 19 septembrie 2000 art. 3 Monitorul Oficial din 22 septembrie 2000 în vigoare la

1 ianuarie 2002)

   Fapta prin care cel sechestrat distruge sau deturnează un obiect sechestrat între mâinile sale în garanţia drepturilor unui creditor şi încredinţat în grija sa sau a unui terţ se pedepseşte cu trei ani închisoare şi cu amenda de 375000 euro.   Tentativa infracţiunii prevăzute în acest articol se pedepseşte cu aceleaşi pedepse.

Secţiunea 3 : Despre organizarea frauduloasă a insolvabilităţii

Articolul 314-7(Ordonanţa nr. 2000-916 din 19 septembrie 2000 art. 3 Monitorul Oficial din 22 septembrie 2000 în vigoare la

1 ianuarie 2002)

   Fapta prin care un debitor, chiar înainte de decizia judiciară de constatare a datoriei sale, organizează sau îi agravează insolvabilitatea fie mărind pasivele sau diminuând activele din patrimoniul său, fie diminuând sau disimulând toate sau o parte din veniturile sale, fie disimulând câteva din bunurile sale, în vederea sustragerii de la execuţia unei condamnări de natură patrimonială pronunţată de o jurisdicţie represivă sau, în materie delictuală, cvasi-delictuală sau de alimente, pronunţată de o jurisdicţie civilă, se pedepseşte cu trei ani închisoare şi cu amenda de 45000 euro.   Comite aceleaşi delict conducătorul de drept sau de fapt al unei persoane juridice care organizează sau agravează insolvabilitatea acesteia în condiţiile definite în aliniatul precedent în vederea sustragerii de la obligaţiile pecuniare ce rezultă dintr-o condamnare pronunţată în materie penală, delictuală sau cvasi-delictuală.

Articolul 314-8   Jurisdicţia poate decide ca persoana condamnată drept complice la infracţiunea definită la articolul 314-7 să fie obligată solidar, în limita fondurilor sau a valorii venale a bunurilor primite cu titlu gratuit sau oneros, la datoriile pecuniare ce rezultă din condamnarea de la execuţia căreia autorul infracţiunii a vrut să se sustragă.   Dacă condamnarea de natură patrimonială a fost pronunţată de o jurisdicţie represivă, tribunalul poate decide ca pedeapsa pe care el o pronunţă să nu se confunde cu cea care a fost pronunţată anterior.   Prescrierea acţiunii publice nu curge decât la condamnarea de la execuţia căreia debitorul a vrut să se sustragă; totuşi, ea nu curge decât de la ultima uneltire ce a avut ca obiect organizarea sau agravarea insolvabilităţii debitorului dacă ultima uneltire are loc după această condamnare.

Articolul 314-9   Pentru aplicarea articolului 314-7, deciziile judiciare şi convenţiile omologate judiciar privind obligaţia de a-şi vărsa prestaţiile, subvenţiile sau contribuţiile în contul căsătoriei sunt asimilate cu condamnările la plata de alimente.

Secţiunea 4 : Pedepse complementare aplicabile persoanelor fizice şi responsabilitatea persoanelor juridice

92

Articolul 314-10   Persoanele fizice vinovate de unul din delictele prevăzute în articolele 314-1, 314-2 şi  314-3 primesc şi următoarele pedepse complementare:   1º Interdicţia drepturilor civice, civile şi de familie, în funcţie de modalităţile prevăzute de articolul 131-26 ;   2º Interdicţia, în funcţie de modalităţile prevăzute de articolul 131-27, de a exercita o funcţie publică sau de a exercita activitatea profesională sau socială în exercitarea sau ocazia exercitării căreia infracţiunea a fost comisă, pentru o durată de cel mult cinci ani;   3º Închiderea, pentru o durată de cel mult cinci ani, a unităţilor sau a uneia sau mai multor unităţi ale întreprinderii ce a servit la comiterea faptelor incriminate; 4º Excluderea de pe pieţele publice pentru o durată de cel mult cinci ani;   5º Interdicţia, pentru o durată de cel mult cinic ani, de a emite cecuri altele decât cele care permit retragerea de fonduri de către cel interesat sau de persoane care sunt autorizate;   6º Confiscarea obiectului care a servit sau era destinat pentru comiterea infracţiunii sau a obiectului care este produsul acesteia, cu excepţia obiectelor susceptibile de restituire;   7º Afişarea sau difuzarea deciziei pronunţate, în condiţiile prevăzute de articolul 131-35.      

Articolul 314-11   Persoanele fizice vinovate de unul din delictele prevăzute la articolele 314-5, 314-6 şi 314-7 primesc şi următoarele pedepse complementare:   1º Confiscarea obiectului care a servit sau era destinat comiterii infracţiunii sau a obiectului care este produsul acesteia, cu excepţia obiectelor susceptibile de restituire;   2º Afişarea sau difuzarea deciziei pronunţate în condiţiile prevăzute de articolul 131-35.

Articolul 314-12   Persoanele juridice pot fi declarate responsabile penal, în condiţiile prevăzute de articolul 121-2, de infracţiunile definite la articolele 314-1 şi 314-2.   Pedepsele date persoanelor juridice sunt:   1º Amenda, în funcţie modalităţile prevăzute de articolul 131-38 ;   2º Pedepseşte menţionate în articolul 131-39.    Interdicţia menţionată la 2º din articolul 131-39 priveşte activitatea în exercitarea sau cu ocazia exercitării căreia a fost comisă infracţiunea.   

Articolul 314-13   Persoanele juridice pot fi declarate responsabile penal, în condiţiile prevăzute de articolul 121-2, de infracţiunile definite la articolele 314-5, 314-6 şi 314-7.   Pedepsele date persoanelor juridice sunt:   1º Amenda, în funcţie modalităţile prevăzute de articolul 131-38 ;   2º Pedepseşte menţionate în articolul 131-39.   

Secţiunea 1 : Despre dosire

Articolul 321-1(Ordonanţa nr. 2000-916 din 19 septembrie 2000 art. 3 Monitorul Oficial din 22 septembrie 2000 în vigoare la

1 ianuarie 2002)

   Dosirea este fapta prin care se disimulează, se deţine sau se transmite un lucru, sau de a face pe intermediarul pentru a-l transmite, ştiind că acel lucru provine dintr-o crimă sau un delict.   Constituie de asemenea dosire fapta prin care, în cunoştinţă de cauză, se beneficiază, prin orice mijloc, de produsului unei crime sau al unui delict.   Dosirea se pedepseşte cu cinci ani închisoare şi cu amenda de 375000 euro.

Articolul 321-2(Ordonanţa nr. 2000-916 din 19 septembrie 2000 art. 3 Monitorul Oficial din 22 septembrie 2000 în vigoare la

1 ianuarie 2002)

   Dosirea se pedepseşte cu zece ani închisoare şi cu amenda de 750000 euro:   1º Dacă este comisă în mod obişnuit sau utilizând facilităţile pe care le procură exercitarea unei activităţi profesionale;   2º Dacă este comisă în bandă organizată.

93

Articolul 321-3(Ordonanţa nr. 2000-916 din 19 septembrie 2000 art. 3 Monitorul Oficial din 22 septembrie 2000 în vigoare la

1 ianuarie 2002)

   Pedepsele cu amenda prevăzute de articolele 321-1 şi 321-2 pot fi mărite peste 375000 euro până la jumătate din valoarea bunurilor dosite.

Articolul 321-4   Dacă infracţiunea din care provine bunul dosit se pedepseşte cu o pedeapsă privativă de libertate de o durată mai mare decât cea a închisorii dată în aplicarea articolelor 321-1 sau 321-2, dositorul primeşte pedepsele ataşata infracţiunii de care a avut cunoştinţă şi, dacă această infracţiune este însoţită de circumstanţe agravante, primeşte pedepsele ataşate singurelor circumstanţe de care a avut cunoştinţă.

Articolul 321-5   Dosirea este asimilată, în privinţa recidivei, cu infracţiunea din care provine bunul dosit.

Secţiunea 2 : Despre infracţiunile asimilate sau înrudite cu dosirea

Articolul 321-6(Ordonanţa nr. 2000-916 din 19 septembrie 2000 art. 3 Monitorul Oficial din 22 septembrie 2000 în vigoare la

1 ianuarie 2002)

   Fapta prin care o persoană cu autoritate asupra unui minor care trăieşte cu ea şi comite de obicei infracţiuni sau delicte împotriva bunurilor aproapelui nu poate să justifice resursele ce corespund modului său de viaţă, se pedepseşte cu cinci ani închisoare şi cu amenda de 375000 euro. Amenda poate fi mărită peste 375000 euro până la jumătatea valorii bunurilor dosite.

Articolul 321-7(Legea nr. 92-1336 din 16 decembrie 1992 art. 362 şi 373 Monitorul Oficial din 23 decembrie 1992 în vigoare

la 1 martie 1994)

(Ordonanţa nr. 2000-916 din 19 septembrie 2000 art. 3 Monitorul Oficial din 22 septembrie 2000 în vigoare la 1 ianuarie 2002)

   Se pedepseşte cu zece luni închisoare şi cu amenda de 30000 euro fapta prin care o persoană a cărei activitate profesională înseamnă vânzarea de obiecte mobiliare folosite sau achiziţionate de la alte persoane decât cele care le fabrică sau le comercializează, omite, inclusiv din neglijenţă, să ţină zilnic, în condiţiile prevăzute de decret în Consiliul de Stat, un registru care să cuprindă o descriere a obiectelor achiziţionate sau deţinute în vedrea vânzării sau schimbului şi care să permită identificarea acestor obiecte cât şi cea a persoanelor care i le-au vândut sau adus în schimb.   Se pedepseşte cu aceleaşi pedepse fapta prin care o persoană, cu excepţia funcţionarilor publici sau ministeriali, care organizează, într-un loc public sau deschis publicului, o manifestare în vederea vânzării sau schimbului de obiecte menţionate în aliniatul precedent, omite, inclusiv din neglijenţă, să ţină zilnic, în condiţiile prevăzute prin decret în Consiliul de Stat, un registru care să permită identificarea vânzătorilor.   Dacă activitatea profesională definită la primul aliniat este exercitată de o persoane juridică, sau dacă organizatorul manifestării prevăzute în al doilea aliniat este o persoană juridică, obligaţia de a ţine registrul îi revine conducătorilor acestei persoane juridice.

Articolul 321-8(Ordonanţa nr. 2000-916 din 19 septembrie 2000 art. 3 Monitorul Oficial din 22 septembrie 2000 în vigoare la

1 ianuarie 2002)

   Se pedepseşte cu şase luni închisoare şi cu amenda de 30000 euro fapta prin care o persoană menţionată în aliniatul precedent trece în registrul prevăzut de acest articol menţiuni inexacte.   Se pedepseşte cu aceleaşi pedepse fapta prin care această persoană refuză să prezinte acest registru autorităţii competente.

94

Secţiunea 3 : Pedepse complementare aplicabile persoanelor fizice şi responsabilitatea persoanelor juridice

Articolul 321-9   Persoanele fizice vinovate de infracţiunile prevăzute în acest capitol primesc de asemenea următoarele pedepse complementare:   1º Interdicţia drepturilor civice, civile şi de familie, în funcţie de modalităţile prevăzute de articolul 131-26 ;   2º Interdicţia, în funcţie de modalităţile prevăzute de articolul 131-27, de a exercita o funcţie publică sau de a exercita activitatea profesională sau socială în exercitarea sau cu ocazia exercitării căreia a fost comisă infracţiunea, această interdicţie fiind definitivă sau temporară în cazurile prevăzute de articolele 321-2 şi 321-4 şi pentru o durată de cel mult cinci ani în cazurile prevăzute de articolele 321-1, 321-6, 321-7 şi 321-8 ;   3º Închiderea unităţilor sau uneia sau mai multor unităţi ale întreprinderii ce a servit la comiterea faptelor incriminate, această închidere fiind definitivă sau temporară în cazurile prevăzute de articolele 321-2 şi 321-4 şi pentru o durată de cel mult cinci ani în cazurile prevăzute de articolele 321-1, 321-6, 321-7 şi 321-8 ;   4º Excluderea de pe pieţele publice cu titlu definitiv sau temporar în cazurile prevăzute de articolele 321-2 şi 321-4 şi pentru o durată de cel mult cinci ani în cazurile prevăzute la articolele 321-1, 321-6, 321-7 şi 321-8 ;   5º Interdicţia, pentru o durată de cel mult cinci ani, de a emite cecuri altele decât cele care permit retragerea de fonduri de către cel interesat sau de către persoanele autorizate;   6º Confiscarea obiectului care a servit sau era destinat comiterii infracţiunii sau a obiectului care este produsul acesteia, cu excepţia obiectelor susceptibile de restituire;   7º Confiscarea uneia sau mai multor arme al căror proprietar este cel condamnat sau la dispoziţia căruia se află acesta;   8º Interdicţia de sejur, în funcţie de modalităţile prevăzute de articolul 131-31, în cazurile prevăzute de articolele 321-1 până la 321-4 ;   9º Afişarea sau difuzarea deciziei pronunţate în condiţiile prevăzute de articolul 131-35.

Articolul 321-10   În cazurile prevăzute la articolele 321-1 până la 321-4, pot fi de asemenea pronunţate celelalte pedepse complementare date pentru crimele sau delictele din care provine bunul dosit.

Articolul 321-11   Interdicţia teritoriului francez poate fi pronunţată în condiţiile prevăzute de articolul 131-30, fie cu titlu definitiv, fie pentru o durată de cel mult zece ani, împotriva oricărui străin vinovat de una din infracţiunile definite la articolul 321-2.

Articolul 321-12   Persoanele juridice pot fi declarate responsabile penal, în condiţiile prevăzute de articolul 121-2, de infracţiunile definite în articolele 321-1 până la 321-4, 321-7 şi 321-8.   Pedepsele date persoanelor juridice sunt:   1º Amenda, în funcţie modalităţile prevăzute de articolul 131-38 ;   2º În cazurile prevăzute de articolele 321-1 până la 321-4, pedepsele menţionate la articolul 131-39 ;   3º În cazurile prevăzute de articolele 321-7 şi 321-8, pedepsele menţionate la 2º, 4º, 5º, 6º, 7º, 8º şi 9º din articolul 131-39.   Interdicţia menţionată la 1º din articolul 131-37 priveşte activitatea în exercitarea sau cu ocazia exercitării căreia a fost comisă infracţiunea.    

Secţiunea 1 : Despre distrugerile, degradările şi deteriorările care nu prezintă nici un pericol pentru persoane

Articolul 322-1(Ordonanţa nr. 2000-916 din 19 septembrie 2000 art. 3 Monitorul Oficial din 22 septembrie 2000 în vigoare la

1 ianuarie 2002)

(Legea nr. 2002-1138 din 9 septembrie 2002 art. 24 Monitorul Oficial din 10 septembrie 2002)

   Distrugerea, degradarea sau deteriorarea unui bun ce aparţine aproapelui se pedepseşte cu doi ani închisoare şi cu amenda de 30000 euro, dacă nu a rezultat decât o daună uşoară.   Trasarea de inscripţii, semne sau desene, fără autorizaţie prealabilă, pe faţade, automobile, drumuri publice sau pe mobilier urban se pedepseşte cu amenda de 3750 euro şi cu o pedeapsă de muncă de interes general dacă nu a

95

rezultat decât o daună uşoară.

Articolul 322-2(Legea nr. 95-877 din 3 august 1995 art. 26 Monitorul Oficial din 4 august 1995)

(Ordonanţa nr. 2000-916 din 19 septembrie 2000 art. 3 Monitorul Oficial din 22 septembrie 2000 în vigoare la 1 ianuarie 2002)

(Legea nr. 2002-5 din 4 ianuarie 2002 art. 27 Monitorul Oficial din 5 ianuarie 2002)

(Legea nr. 2002-1138 din 9 septembrie 2002 art. 24 Monitorul Oficial din 10 septembrie 2002)

(Legea nr. 2003-88 din 3 februarie 2003 art. 8 Monitorul Oficial din 4 februarie 2003)

   Infracţiunea definită la primul aliniat din articolul 322-1 se pedepseşte cu trei ani închisoare şi cu amenda de 45000 euro şi cea definită la al doilea aliniat din acelaşi articol cu amenda de 7500 euro şi cu o pedeapsă de muncă de interes general, dacă bunul distrus, degradat sau deteriorat este :   1º Destinat utilităţii sau decorării publice şi aparţine unei persoane publice sau însărcinate cu o misiune din serviciul public ;   2º Un registru, o minută sau un act original al autorităţii publice ;   3º Un imobil sau un obiect mobilier clasat sau înscris, o descoperire arheologică făcută au ]n cursul săpăturilor arheologice sau întâmplător, un teren conţinând vestigii arheologice sau un obiect păstrat sau depozitat într-un muzeu din Franţa sau în muzeele, bibliotecile sau arhivele ce aparţin unei persoane publice, însărcinată cu un serviciu public sau recunoscută de utilitate publică ;   4º Un obiect prezentat la o expoziţie cu caracter istoric, cultural sau ştiinţific, organizată de către o persoană publică, însărcinată cu un serviciu public sau recunoscută de utilitate publică.   În cazul prevăzut la 3º din acest articol, infracţiunea este de asemenea constituită dacă autorul său este proprietarul bunului distrus, degradat sau deteriorat.   Dacă infracţiunea definită la primul aliniat din articolul 322-1 este comisă din cauza apartenenţei sau neapartenenţei, reale sau bănuite, a persoanei proprietare sau utilizatore a acestui bun la o etnie, naţiune, rasă sau religie determinată, pedepsele date sunt de asemenea de până la trei ani închisoare şi amenda de până la 45 000 Euro.

Articolul 322-3(Legea nr. 96-647 din 22 iulie 1996 art. 13 Monitorul Oficial din 23 iulie 1996)

(Ordonanţa nr. 2000-916 din 19 septembrie 2000 art. 3 Monitorul Oficial din 22 septembrie 2000 în vigoare la 1 ianuarie 2002)

(Legea nr. 2002-1138 din 9 septembrie 2002 art. 24 Monitorul Oficial din 10 septembrie 2002)

(Legea nr. 2003-88 din 3 februarie 2003 art. 9 Monitorul Oficial din 4 februarie 2003)

   Infracţiunea definită la primul aliniat din articolul 322-1 se pedepseşte cu cinci ani închisoare şi cu amenda de 75000 euro şi cea definită la cel de-al doilea aliniat din acelaşi articol cu amenda de 15000 euro şi cu o pedeapsă de muncă de interes general :   1º Dacă este comisă de mai multe persoane ce acţionează în calitate de autor sau de complice;   2º Dacă este facilitată de starea unei persoane a cărei vulnerabilitate specială, datorită vârstei sale, unei boli, infirmităţi, unei deficienţe fizice sau psihice sau unei sarcini, este evidentă sau cunoscută de autor;   3º Dacă este comisă în prejudiciul unui magistrat, a unui jurat, avocat, funcţionar public sau ministerial, a unui militar din jandarmerie, a unui funcţionar al poliţiei naţionale, de la vamă, din administraţia penitenciară sau de către orice altă persoană depozitară a autorităţii publice sau însărcinată cu o misiune din serviciul public, în vederea influenţării comportamentului său în exercitarea funcţiilor sau misiunii;   4º Dacă este comisă în prejudiciul unui martor, a unei victime sau a unei părţi civile, fie pentru împiedicarea denunţării faptei, plângerii sau dării în judecată, fie având în vedere denunţarea, plângerea sau depoziţia;   5º Dacă este comis într-o locuinţă sau într-un loc utilizat sau destinat pentru antrepozitul de fonduri, valori, mărfuri sau materiale, penetrând în locuri prin şiretenie, efracţie sau escaladă ;   Dacă  infracţiunea definită la primul aliniat din articolul 322-1 este comisă împotriva unui loc de cult, unei unităţi şcolare, educative sau de timp liber sau a unui automobil ce transportă copii, pedepsele date sunt de asemenea de până la cinci ani închisoare şi amenda de până la 75 000 Euro.

96

Articolul 322-4   Tentativa infracţiunilor prevăzute în această secţiune se pedepseşte cu aceleaşi pedepse.

Articolul 322-4-1(introdus de Legea nr. 2003-239 din 18 martie 2003 art. 53 1º Monitorul Oficial din 19 martie 2003)

   Instalarea în reuniune, în vederea stabilirii unei locuinţe, chiar şi temporară, pe un teren ce aparţine fie unei comune care s-a conformat obligaţiilor ce îi incumbă în virtutea schemei judeţene prevăzute de articolul 2 din legea nr. 2000-614 din 5 iulie 2000 cu privire la primirea şi locuirea oamenilor din călătorie sau care nu este înscrisă în această schemă, fie unui alt proprietar altul decât o comună, fără să fie în măsură să-şi justifice autorizarea sau cea a titularului dreptului de utilizare a terenului, se pedepseşte cu şase luni închisoare şi cu amenda de 3 750 Euro.   Dacă instalarea se face cu ajutorul automobilelor, se poate trece la sechestrarea lor, cu excepţia automobilelor destinate locuinţei, în vederea confiscării lor de jurisdicţia penală.

Secţiunea 2 : Despre distrugeri, degradări şi deteriorări periculoase pentru persoane

Articolul 322-5(Legea nr. 2000-647 din 10 iulie 2000 art. 7 Monitorul Oficial din 11 iulie 2000)

(Ordonanţa nr. 2000-916 din 19 septembrie 2000 art. 3 Monitorul Oficial din 22 septembrie 2000 în vigoare la 1 ianuarie 2002)

(Legea nr. 2004-204 din 9 martie 2004 art. 31 Monitorul Oficial din 10 martie 2004)

   Distrugerea, degradarea sau deteriorarea involuntară a unui bun ce aparţine aproapelui printr-o explozie sau un incendiu provocat din lipa unei obligaţii de securitate sau de prudenţă impusă de lege sau regulament se pedepseşte cu un an închisoare şi cu amenda de 15000 euro.   În caz de încălcare deliberată a unei obligaţii speciale de securitate sau de prudenţă prevăzută de lege sau regulament, pedepsele date sunt de doi ani închisoare şi amenda de până la 30000 euro.   Dacă este vorba de incendierea unor păduri, stepe, plantaţii sau reîmpăduriri ale aproapelui, pedepsele sunt de până la doi ani închisoare şi amenda de până la 30 000 Euro în cazul prevăzut de primul aliniat, şi de trei ani închisoare şi amenda de până la 45 000 Euro în cazul prevăzut de al doilea aliniat.   Dacă acest incendiu a apărut în condiţiile în stare că expună persoanele la o vătămare corporală sau să creeze o daună ireversibilă mediului, pedepsele sunt de până la trei ani închisoare şi amenda de până la 45 000 Euro în cazul prevăzut de primul aliniat, şi până la cinci ani închisoare şi amenda de până la 100 000 Euro în cazul prevăzut de al doilea aliniat.   Dacă incendiul a provocat aproapelui o incapacitate totală de muncă timp de cel mult opt zile, pedepsele sunt de până la cinci ani închisoare şi amenda de 75 000 Euro în cazul prevăzut de primul aliniat, şi la şapte ani închisoare şi amenda de 100 000 Euro în cazul prevăzut de al doilea aliniat.   Dacă a provocat moartea uneia sau mai multor persoane, pedepsele sunt de până la şapte ani închisoare şi amenda de 100 000 Euro în cazul prevăzut de primul aliniat, şi de zece ani închisoare şi amenda de 150 000 Euro în cazul prevăzut de al doilea aliniat.

Articolul 322-6(Ordonanţa nr. 2000-916 din 19 septembrie 2000 art. 3 Monitorul Oficial din 22 septembrie 2000 în vigoare la

1 ianuarie 2002)

(Legea nr. 2004-204 din 9 martie 2004 art. 32 I Monitorul Oficial din 10 martie 2004)

   Distrugerea, degradarea sau deteriorarea unui bun ce aparţine aproapelui prin efectul unei substanţe explozive, a unui incendiu sau a oricărui alt mijloc în stare să creeze un pericol pentru persoane se pedepseşte cu zece ani închisoare şi cu amenda de 150000 euro.   Dacă este vorba de incendierea de păduri, stepe, desişuri, plantaţii sau reîmpăduriri ale aproapelui în condiţii în stare să expună persoanele la o vătămare corporală sau să creeze o daună ireversibilă mediului, pedepsele sunt de până la cincisprezece ani închisoare penală şi amenda de până la 150 000 Euro.

Articolul 322-6-1(introdus de Legea nr. 2004-204 din 9 martie 2004 art. 7 Monitorul Oficial din 10 martie 2004)

97

   Difuzarea prin orice mijloc, cu excepţia destinaţiei profesioniştilor, a procedeelor ce permit fabricarea de motoare de distrugere făcute din praf sau dintr-o substanţă explozivă, din materii nucleare, biologice sau chimice, sau din orice alt produs destinat utilizării domestice, industriale sau agricole, se pedepseşte cu un an închisoare şi cu amenda de 15 000 Euro.   Pedepsele sunt de până la trei ani închisoare şi amenda de 45 000 Euro dacă s-a folosit, pentru difuzarea procedeelor, o reţea de telecomunicaţii cu destinaţia unui public nedeterminat.

Articolul 322-7(Ordonanţa nr. 2000-916 din 19 septembrie 2000 art. 3 Monitorul Oficial din 22 septembrie 2000 în vigoare la

1 ianuarie 2002)

(Legea nr. 2004-204 din 9 martie 2004 art. 32 II Monitorul Oficial din 10 martie 2004)

   Infracţiunea definită la articolul 322-6 se pedepseşte cu cincisprezece ani închisoare penală şi cu amenda de 150000 euro dacă a provocat aproapelui o incapacitate totală de muncă timp de cel mult opt zile.   Dacă este vorba de incendiu de păduri, stepe, desişuri, plantaţii sau reîmpăduriri ale aproapelui, pedepsele sunt de până la douăzeci de ani închisoare penală şi amenda de până la 200 000 Euro.

Articolul 322-8(Ordonanţa nr. 2000-916 din 19 septembrie 2000 art. 3 Monitorul Oficial din 22 septembrie 2000 în vigoare la

1 ianuarie 2002)

(Legea nr. 2003-88 din 3 februarie 2003 art. 10 Monitorul Oficial din 4 februarie 2003)

(Legea nr. 2004-204 din 9 martie 2004 art. 32 III Monitorul Oficial din 10 martie 2004)

   Infracţiunea definită la articolul 322-6 se pedepseşte cu douăzeci de ani închisoare penală şi cu amenda de 150000 euro:   1º Dacă este comisă în bandă organizată;   2º Dacă a provocat aproapelui o incapacitate totală de muncă mai mult de opt zile.   3º Dacă este comisă din cauza apartenenţei sau neapartenenţei, reale sau bănuite, a persoanei proprietare sau utilizatoare a bunului la o etnice etnie, naţiune, rasă sau o religie determinată.   Dacă este vorba de incendierea de păduri, stepe, desişuri, plantaţii sau reîmpăduriri ale aproapelui, pedepsele sunt de până la treizeci de ani închisoare penală şi amenda de până la 200 000 Euro.   Primele două aliniate din articolul 132-23 cu privire la perioada de cauţiune se aplică infracţiunilor prevăzute de acest articol.

Articolul 322-9(Ordonanţa nr. 2000-916 din 19 septembrie 2000 art. 3 Monitorul Oficial din 22 septembrie 2000 în vigoare la

1 ianuarie 2002)

(Legea nr. 2004-204 din 9 martie 2004 art. 32 IV Monitorul Oficial din 10 martie 2004)

   Infracţiunea definită la articolul 322-6 se pedepseşte cu treizeci de ani închisoare penală şi cu amenda de 150000 euro dacă a provocat aproapelui o mutilare sau o infirmitate permanentă.   Dacă este vorba de incendierea de păduri, stepe, desişuri, plantaţii sau reîmpăduriri ale aproapelui, pedepsele sunt de închisoare penală pe viaţă şi amenda de până la 200 000 Euro.   Primele două aliniate din articolul 132-23 cu privire la perioada de cauţiune se aplică infracţiunii prevăzute de acest articol.

Articolul 322-10(Ordonanţa nr. 2000-916 din 19 septembrie 2000 art. 3 Monitorul Oficial din 22 septembrie 2000 în vigoare la

1 ianuarie 2002)

   Infracţiunea definită la articolul 322-6 se pedepseşte cu închisoare penală pe viaţă şi cu amenda de 150000 euro dacă a provocat moartea aproapelui.

98

   Primele două aliniate din articolul 132-23 cu privire la perioada de cauţiune se aplică infracţiunii prevăzute de acest articol.

Articolul 322-11   Tentativa delictului prevăzut de articolul 322-6 se pedepseşte cu aceleaşi pedepse.

Secţiunea 3 : Ameninţări de distrugere, degradare sau deteriorare şi false alerte

Articolul 322-12(Legea nr. 92-1336 din 16 decembrie 1992 art. 363 şi 373 Monitorul Oficial din 23 decembrie 1992 în vigoare

la 1 martie 1994)

(Ordonanţa nr. 2000-916 din 19 septembrie 2000 art. 3 Monitorul Oficial din 22 septembrie 2000 în vigoare la 1 ianuarie 2002)

   Ameninţarea cu comiterea unei distrugeri, degradări sau deteriorări periculoase pentru persoane se pedepseşte cu zece luni închisoare şi cu amenda de 7500 euro dacă este fie reiterată, fie materializată printr-un document, o imagine sau orice alt obiect.

Articolul 322-13(Legea nr. 92-1336 din 16 decembrie 1992 art. 363 şi 373 Monitorul Oficial din 23 decembrie 1992 în vigoare

la 1 septembrie 1993)

(Ordonanţa nr. 2000-916 din 19 septembrie 2000 art. 3 Monitorul Oficial din 22 septembrie 2000 în vigoare la 1 ianuarie 2002)

   Ameninţarea, prin orice fel de mijloc, cu comiterea unei distrugeri, degradări sau deteriorări se pedepseşte cu un an închisoare şi cu amenda de 15000 euro dacă este făcută cu ordinul de a îndeplini o condiţie.   Pedeapsa este de până la trei ani închisoare şi amenda de 45000 euro dacă este vorba de o ameninţare cu o distrugere, degradare sau deteriorare periculoase pentru persoane.

Articolul 322-14(Ordonanţa nr. 2000-916 din 19 septembrie 2000 art. 3 Monitorul Oficial din 22 septembrie 2000 în vigoare la

1 ianuarie 2002)

   Comunicarea sau divulgarea unei informaţii false în scopul de determina să se creadă că o distrugere, o degradare sau o deteriorare periculoasă pentru persoane va fi sau a fost comisă se pedepseşte cu doi ani închisoare şi cu amenda de 30000 euro.   Se pedepseşte cu aceleaşi pedepse comunicarea sau divulgarea unei informaţii false care face să se creadă că o nenorocire ester în stare că provoace intervenţia inutilă a ajutoarelor.

Secţiunea 4 : Pedepse complementare aplicabile persoanelor fizice şi responsabilitatea persoanelor juridice

Articolul 322-15(Legea nr. 2004-204 din 9 martie 2004 art. 44 XIV Monitorul Oficial din 10 martie 2004 în vigoare la 1

octombrie 2004)

   Persoanele fizice vinovate de una din infracţiunile prevăzute în acest capitol primesc şi următoarele pedepse complementare:   1º Interdicţia drepturilor civice, civile şi de familie, în funcţie de modalităţile prevăzute de articolul 131-26 ;   2º Interdicţia, în funcţie de modalităţile prevăzute la articolul 131-27, de a exercita o funcţie publică sau de a exercita activitatea profesională sau socială în exercitarea sau cu ocazia exercitării căreia a fost comisă infracţiunea, această interdicţie fiind definitivă sau provizorie în cazurile prevăzute de articolele 322-6 până la 322-10 şi pentru o durată de cel mult cinci ani în cazurile prevăzute la articolele 322-1, 322-2, 322-3, 322-5, 322-12, 322-13 şi 322-14 ;   3º Interdicţia de a deţine sau a purta, pentru o durată de cel mult cinci ani, o armă autorizată;   4º Interdicţia de sejur, în funcţie de modalităţile prevăzute de articolul 131-31, în cazurile prevăzute de articolele 322-7 până la 322-10 ;

99

   Articolul 322-15-1

(introdus de Legea nr. 2003-239 din 18 martie 2003 art. 53 2º Monitorul Oficial din 19 martie 2003)

   Persoanele fizice vinovate de infracţiunea prevăzută la articolul 322-4-1 primesc următoarele pedepse complementare:   1º Suspendarea, pentru o durată de cel mult trei ani, a permisului de conducere ;   2º Confiscarea automobilului sau automobilelor utilizate pentru comiterea infracţiunii, cu excepţia automobilelor destinate locuirii.

Articolul 322-16   Interdicţia teritoriului francez poate fi pronunţată în condiţiile prevăzute de articolul 131-30, fie cu titlu definitiv, fie pentru o durată de cel mult zece ani, împotriva oricărui străin vinovat de una din infracţiunile definite la articolele 322-7 până la 322-10.

Articolul 322-17   Persoanele juridice pot fi declarate penal responsabile în condiţiile prevăzute de articolul 121-2 de infracţiunile definite în acest capitol.   Pedepsele primite de persoanele juridice sunt:   1º Amenda, conform modalităţilor prevăzute de articolul 131-38 ;   2º Pedepsele menţionate la 2º din articolul 131-39, pentru o durată de cel mult cinci ani în cazurile prevăzute de articolele 322-1, 322-3, 322-5, 322-12, 322-13 şi 322-14 şi fără limitare de durată în cazurile prevăzute de articolele 322-6 până la 322-10.   Interdicţia menţionată la 2º la articolul 131-39 priveşte activitatea în exercitarea sau cu ocazia exercitării căreia a fost comisă infracţiunea.

CAPITOLUL III : Atingeri aduse sistemelor de prelucrare automată a datelor

Articolul 323-1(Ordonanţa nr. 2000-916 din 19 septembrie 2000 art. 3 Monitorul Oficial din 22 septembrie 2000 în vigoare la

1 ianuarie 2002)

(Legea nr. 2004-575 din 21 iunie 2004 art. 45 I Monitorul Oficial din 22 iunie 2004)

   Accesul sau păstrarea în mod fraudulos într-un sistem întreg sau parţial de prelucrare automată de date se pedepseşte cu doi ani închisoare şi cu amenda de 30000 euro .   Dacă rezultă fie suspendarea sau modificarea datelor incluse în sistem, fie o alterare a funcţionării acestui sistem, pedeapsa este de trei ani închisoare şi amenda de 45000 euro.

Articolul 323-2(Ordonanţa nr. 2000-916 din 19 septembrie 2000 art. 3 Monitorul Oficial din 22 septembrie 2000 în vigoare la

1 ianuarie 2002)

(Legea nr. 2004-575 din 21 iunie 2004 art. 45 II Monitorul Oficial din 22 iunie 2004)

   Împiedicarea sau deformarea funcţionării unui sistem de prelucrare automată de date se pedepseşte cu cinci ani închisoare şi cu amenda de 75000 euro.

Articolul 323-3(Ordonanţa nr. 2000-916 din 19 septembrie 2000 art. 3 Monitorul Oficial din 22 septembrie 2000 în vigoare la

1 ianuarie 2002)

(Legea nr. 2004-575 din 21 iunie 2004 art. 45 III Monitorul Oficial din 22 iunie 2004)

   Introducerea frauduloasă a datelor într-un sistem de prelucrare automată sau suprimarea sau modificarea frauduloasă a datelor pe care conţine se pedepseşte cu cinci ani închisoare şi cu amenda de 75000 euro.

Articolul 323-3-1(introdus de Legea nr. 2004-575 din 21 iunie 2004 art. 46 I Monitorul Oficial din 22 iunie 2004)

100

   Importarea, deţinerea, oferirea, cedarea, punerea la dispoziţie, fără vreun anumit motiv, a unui echipament, instrument, program informatic sau a vreunei date concepute sau special adaptate pentru comiterea uneia sau mai multor infracţiuni prevăzute de articolele 323-1 până la 323-3 se pedepseşte cu pedepsele prevăzute respectiv pentru această infracţiune sau pentru infracţiunea cel mai grav reprimată.

Articolul 323-4(Legea nr. 2004-575 din 21 iunie 2004 art. 46 II Monitorul Oficial din 22 iunie 2004)

   Participarea la o grupare formată sau la o înţelegere stabilită în vederea pregătirii, caracterizată de unul sau mai multe fapte materiale, a uneia sau mai multor infracţiuni prevăzute de articolele 323-1 până la 323-3-1 se pedepseşte cu pedepsele prevăzute pentru această infracţiune sau pentru infracţiunea cel mai grav reprimată.

Articolul 323-5   Persoanele fizice vinovate de delictele prevăzute în acest capitol primesc şi următoarele pedepse complementare:   1º Interdicţia, pentru o durată de cel mult cinci ani, a drepturilor civice, civile şi de familie, în funcţie de modalităţile prevăzute de articolul 131-26 ;   2º Interdicţia, pentru o durată de cel mult cinci ani, de a exercita o funcţie publică sau de a exercita activitatea profesională sau socială în exercitarea sau ocazia exercitării căreia infracţiunea a fost comisă;   3º Confiscarea obiectului care a servit sau era destinat pentru comiterea infracţiunii sau a obiectului care este produsul acesteia, cu excepţia obiectelor susceptibile de restituire; 4º Închiderea, pentru o durată de cel mult cinci ani, a unităţilor sau a uneia sau mai multor unităţi ale întreprinderii ce a servit la comiterea faptelor incriminate ;   5º Excluderea, pentru o durată de cel mult cinci ani, de pe pieţele publice ;   6º Interdicţia, pentru o durată de cel mult cinci ani, de a emite cecuri altele decât cele care permit retragerea fondurilor de către cei ce sunt autorizaţi;   7º Afişarea sau difuzarea deciziei pronunţate, în condiţiile prevăzute de articolul 131-35.    

Articolul 323-6   Persoanele juridice pot fi declarate penal responsabile în condiţiile prevăzute de articolul 121-2 de infracţiunile definite în acest capitol.   Pedepsele primite de persoanele juridice sunt:   1º Amenda, conform modalităţilor prevăzute de articolul 131-38 ;   2º Pedepsele menţionate la 2º din articolul 131-39.   Interdicţia menţionată la 2º la articolul 131-39 priveşte activitatea în exercitarea sau cu ocazia exercitării căreia a fost comisă infracţiunea.

Articolul 323-7(Legea nr. 2004-575 din 21 iunie 2004 art. 46 II Monitorul Oficial din 22 iunie 2004)

   Tentativa delictelor prevăzute de articolele 323-1 până la 323-3-1 se pedepseşte cu aceleaşi pedepse.

Secţiunea 1 : Despre spălarea simplă şi spălarea agravată a banilor

Articolul 324-1(Legea nr. 96-392 din 13 mai 1996 art. 1 Monitorul Oficial din 14 mai 1996)

(Ordonanţa nr. 2000-916 din 19 septembrie 2000 art. 3 Monitorul Oficial din 22 septembrie 2000 în vigoare la 1 ianuarie 2002)

   Spălarea banilor este fapta prin care se facilitează, prin orice mijloc, justificarea mincinoasă a originii bunurilor sau a veniturilor autorului unei crime sau al unui delict ce i-au adus acestuia un profit direct sau indirect.   Constituie de asemenea spălare de bani fapta prin care se oferă sprijinul la o operaţie de plasament, de disimulare sau de conversie a produsului direct sau indirect al unei crime sau al unui delict.   Spălarea banilor se pedepseşte cu cinci ani închisoare şi cu amenda de 375000 euro.

Articolul 324-2(Legea nr. 96-392 din 13 mai 1996 art. 1 Monitorul Oficial din 14 mai 1996)

101

(Ordonanţa nr. 2000-916 din 19 septembrie 2000 art. 3 Monitorul Oficial din 22 septembrie 2000 în vigoare la 1 ianuarie 2002)

   Spălarea banilor se pedepseşte cu zece ani închisoare şi cu amenda de 750000 euro:   1º Dacă este comisă în mod obişnuit sau utilizând facilităţile pe care le procură exercitarea unei activităţi profesionale ;   2º Dacă este comisă în bandă organizată.

Articolul 324-3(introdus de Legea nr. 96-392 din 13 mai 1996 art. 1 Monitorul Oficial din 14 mai 1996)

   Pedepsele cu amenda menţionate la articolele 324-1 şi 324-2 pot fi mărite până la jumătate din valoarea bunurilor sau fondurilor asupra cărora au fost efectuate operaţiunile de spălare de bani.

Articolul 324-4(introdus de Legea nr. 96-392 din 13 mai 1996 art. 1 Monitorul Oficial din 14 mai 1996)

   Dacă crima sau delictul din care provin bunurile şi fondurile asupra cărora au fost efectuate operaţiunile de spălare de bani se pedepseşte cu o pedeapsă privativă de libertate de o durată superioară celei cu închisoarea pusă în aplicare de articolele 324-1 sau 324-2, spălarea banilor se pedepseşte cu pedepsele ataşate infracţiunii al cărei autor a avut cunoştinţă şi, dacă această infracţiune este însoţită de circumstanţe agravante, cu pedepsele ataşate la singurele circumstanţe de care a avut cunoştinţă.

Articolul 324-5(introdus de Legea nr. 96-392 din 13 mai 1996 art. 1 Monitorul Oficial din 14 mai 1996)

   Spălarea banilor este asimilată, în privinţa recidivei, infracţiunii cu ocazia căreia au fost comise operaţiunile de spălare de bani.

Articolul 324-6(introdus de Legea nr. 96-392 din 13 mai 1996 art. 1 Monitorul Oficial din 14 mai 1996)

   Tentativa delictelor prevăzute în această secţiune se pedepseşte cu aceleaşi pedepse.

Secţiunea 2 : Pedepse complementare aplicabile persoanelor fizice şi responsabilitatea penală a persoanelor juridice

Articolul 324-7(Legea nr. 96-392 din 13 mai 1996 art. 1 Monitorul Oficial din 14 mai 1996)

(Legea nr. 2001-420 din 15 mai 2001 art. 47 Monitorul Oficial din 16 mai 2001)

   Persoanele fizice vinovate de infracţiunile prevăzute la articolele 324-1 şi 324-2 primesc de asemenea următoarele pedepse complementare:   1º Interdicţia, în funcţie de modalităţile prevăzute de articolul 131-27, de a exercita o funcţie publică sau de a exercita activitatea profesională sau socială în exercitarea sau cu ocazia exercitării căreia a fost comisă infracţiunea, această interdicţie fiind definitivă sau temporară în cazul prevăzut de articolul 324-2 şi de o durată de cel mult cinci ani în cazul prevăzut de articolul 324-1 ;    2º Interdicţia de a deţine sau să poarte, timp de cinci ani sau mai mult, o armă autorizată;   3º Interdicţia, pentru o durată de cel mult cinci ani, de a emite cecuri altele decât cele care permit retragerea de fonduri de către cel interesat sau de către cei autorizaţi să folosească cărţile de credit; 4º Suspendarea, pentru o durată de cinci ani sau mai mult, a permisului de conducere, această suspendare putând fi limitată la conducerea în afara activităţii profesionale;   5º Anularea permisului de conducere cu interdicţia de a solicita eliberarea unui nou permis timp de cel mult cinci ani;   5º Confiscarea uneia sau mai multor arme al căror proprietar este condamnatul sau pe care este liber să se folosească;   6º Confiscarea unuia sau mai multor automobile ce aparţin condamnatului;   7º Confiscarea uneia sau mai multor arme al căror proprietar este condamnatul sau pe care le poate folosi după buna dispoziţie;

102

   8º Confiscarea obiectului care a servit sau era destinat comiterii infracţiunii sau a obiectului care este produsul acesteia, cu excepţia obiectelor susceptibile de restituire ;   9º Interdicţia, în funcţie de modalităţile prevăzute la articolul 131-26, a drepturilor civice, civile şi de familie ;   10º Interdicţia sejurului în funcţie de modalităţile prevăzute de articolul 131-31 ;   11º Interdicţia, pentru o durată de cel mult cinci ani, de a părăsi teritoriul Republicii;   12º Confiscarea tuturor bunurilor sau doar a unei părţi din acestea din posesia condamnatului, de orice natură, mobile sau imobile, divizate sau nu.

Articolul 324-8(introdus de Legea nr. 96-392 din 13 mai 1996 art. 1 Monitorul Oficial din 14 mai 1996)

   Interdicţia teritoriului francez poate fi pronunţată în condiţiile prevăzute de articolul 131-30, fie cu titlu definitiv, fie pentru o durată de cel mult zece ani, împotriva oricărui străin vinovat de una din infracţiunile definite la articolele 324-1 şi 324-2.

Articolul 324-9(introdus de Legea nr. 96-392 din 13 mai 1996 art. 1 Monitorul Oficial din 14 mai 1996)

   Persoanele juridice pot fi declarate penal responsabile în condiţiile prevăzute de articolul 121-2 de infracţiunile definite la articolele 324-1 şi 324-2..   Pedepsele primite de persoanele juridice sunt:   1º Amenda, conform modalităţilor prevăzute de articolul 131-38 ;   2º Pedepsele menţionate la 2º din articolul 131-39.   Interdicţia menţionată la 2º la articolul 131-39 priveşte activitatea în exercitarea sau cu ocazia exercitării căreia a fost comisă infracţiunea.

TITLUL I : Atingeri aduse intereselor fundamentale ale naţiunii

Articolul 410-1   Interesele fundamentale ale naţiunii sunt de acord în sensul acestui titlu cu independenţa sa, integritatea teritoriului său, securitatea sa, forma republicană a instituţiilor sale, mijloacele sale de apărare şi cu diplomaţia, protecţia şi populaţia sa din Franţa şi din străinătate, cu echilibrul mediului natural, a mediului înconjurător şi a elementelor esenţiale din potenţialul său ştiinţific şi economic şi din patrimoniul cultural.

CAPITOLUL I : Despre trădare şi spionaj

Articolul 411-1   Faptele definite de articolele 411-2 până la 411-11 constituie trădare dacă sunt comise de un francez sau un militar în serviciul Franţei şi spionaj dacă sunt comise de orice altă persoană.

Secţiunea 1 : Despre predarea întregului sau a unei părţi din teritoriul naţional, de a forţelor armate sau a materialului cu o putere străină

Articolul 411-2(Ordonanţa nr. 2000-916 din 19 septembrie 2000 art. 3 Monitorul Oficial din 22 septembrie 2000 în vigoare la

1 ianuarie 2002)

   Predarea către o putere străină, o organizaţie străină sau sub control străin sau către agenţii lor fie a trupelor ce aparţin forţelor armate franceze, fie a întregului sau a unei părţi din teritoriul naţional se pedepseşte cu detenţie penală pe viaţă şi cu amenda de 750000 euro.   Primele două aliniate din articolul 132-23 cu privire perioada de cauţiune se aplică crimei prevăzute de acest articol.

Articolul 411-3(Ordonanţa nr. 2000-916 din 19 septembrie 2000 art. 3 Monitorul Oficial din 22 septembrie 2000 în vigoare la

1 ianuarie 2002)

   Predarea către o putere străină, către o întreprindere sau o organizaţie străină sau sub control străin sau către agenţii lor a materialelor, construcţiilor, echipamentelor, instalaţiilor, aparatelor destinate apărării naţionale se pedepseşte cu treizeci de ani detenţie penală şi cu amenda de 450000 euro.

103

Secţiunea 2 : Despre relaţiile cu o putere străină

Articolul 411-4(Ordonanţa nr. 2000-916 din 19 septembrie 2000 art. 3 Monitorul Oficial din 22 septembrie 2000 în vigoare la

1 ianuarie 2002)

   Întreţinerea relaţiilor cu o putere străină, cu o întreprindere sau o organizaţie străină sau sub control străin sau cu agenţii lor, în vederea suscitării ostilităţilor sau actelor de agresiune împotriva Franţei, se pedepseşte cu treizeci de ani detenţie penală şi cu amenda de 450000 euro.   Se pedepseşte cu aceleaşi pedepse furnizarea către o putere străină, o întreprindere sau o organizaţie străină sau sub control străin sau către agenţii lor a mijloacelor de întreprindere a ostilităţilor sau de îndeplinire a actelor de agresiune împotriva Franţei.

Articolul 411-5(Ordonanţa nr. 2000-916 din 19 septembrie 2000 art. 3 Monitorul Oficial din 22 septembrie 2000 în vigoare la

1 ianuarie 2002)

   Întreţinerea relaţiilor cu o putere străină, cu o întreprindere sau o organizaţie străină sau sub control străin sau cu agenţii lor, dacă este în stare să aducă atingere intereselor fundamentale ale naţiunii, se pedepseşte cu zece ani închisoare şi cu amenda de 150000 euro.

Secţiunea 3 : Despre furnizarea de informaţii unei puteri străine

Articolul 411-6(Ordonanţa nr. 2000-916 din 19 septembrie 2000 art. 3 Monitorul Oficial din 22 septembrie 2000 în vigoare la

1 ianuarie 2002)

   Furnizarea sau punerea la dispoziţia unei puteri străine, unei întreprinderi sau organizaţii străine sau sub control străin sau agenţilor lor a informaţiilor, procedeelor, obiectelor, documentelor, datelor informatizate sau fişierelor a căror exploatare, divulgare sau colectare este în stare să aducă atingere intereselor fundamentale ale naţiunii se pedepseşte cu cincisprezece ani detenţie penală şi cu amenda de 225000 euro.

Articolul 411-7(Ordonanţa nr. 2000-916 din 19 septembrie 2000 art. 3 Monitorul Oficial din 22 septembrie 2000 în vigoare la

1 ianuarie 2002)

   Colectarea sau adunarea, în vederea predării către o putere străină, o întreprindere sau organizaţie străină sau sub control străin sau către agenţii lor, de informaţii, procedee, obiecte, documente, date informatizate sau fişiere a căror exploatare, divulgare sau colectare este în stare să aducă atingere intereselor fundamentale ale naţiunii se pedepseşte cu zece ani închisoare şi cu amenda de 150000 euro.

Articolul 411-8(Ordonanţa nr. 2000-916 din 19 septembrie 2000 art. 3 Monitorul Oficial din 22 septembrie 2000 în vigoare la

1 ianuarie 2002)

   Exercitarea, în contul unei puteri străine, a unei întreprinderi sau organizaţii străine sau sub control străin sau al agenţilor lor, a unei activităţi care are ca scop obţinerea sau predarea de dispozitive, informaţii, procedee, obiecte, documente, date informatizate sau fişiere a căror exploatare, divulgare sau colectare este în stare să aducă atingere intereselor fundamentale ale naţiunii se pedepseşte cu zece ani închisoare şi cu amenda de 150000 euro.

Secţiunea 4 : Despre sabotaj

Articolul 411-9(Ordonanţa nr. 2000-916 din 19 septembrie 2000 art. 3 Monitorul Oficial din 22 septembrie 2000 în vigoare la

1 ianuarie 2002)

   Distrugerea, deteriorarea sau deturnarea oricărui document, material, construcţie, echipament, instalaţie, aparat, dispozitiv tehnic sau sistem de prelucrare automată a informaţiilor sau aducerea de stricăciuni la acestea,

104

dacă această faptă este în stare să aducă atingere intereselor fundamentale ale naţiunii, se pedepseşte cu cincisprezece ani de detenţie penală şi cu amenda de 225000 euro.   Dacă este comisă în scopul servirii intereselor unei puteri străine, unei întreprinderi sau organizaţii străine sau sub control străin, aceeaşi faptă se pedepseşte cu douăzeci de ani detenţie penală şi cu amenda de 300000 euro.

Secţiunea 5 : Despre furnizarea de informaţii false

Articolul 411-10(Ordonanţa nr. 2000-916 din 19 septembrie 2000 art. 3 Monitorul Oficial din 22 septembrie 2000 în vigoare la

1 ianuarie 2002)

   Furnizarea, în vederea servirii intereselor unei puteri străine, ale unei întreprinderi sau organizaţii străine sau sub control străin, autorităţilor civile sau militare din Franţa a de informaţii false în stare să inducă în eroare şi să aducă atingere intereselor fundamentale ale naţiunii se pedepseşte cu şapte ani închisoare şi cu amenda de 100000 euro.

Secţiunea 6 : Despre provocarea la crimele prevăzute în acest capitol

Articolul 411-11(Ordonanţa nr. 2000-916 din 19 septembrie 2000 art. 3 Monitorul Oficial din 22 septembrie 2000 în vigoare la

1 ianuarie 2002)

   Fapta, prin promisiuni, oferte, prestări, ameninţări sau acte de violenţă, prin care se provoacă direct la comiterea uneia din crimele prevăzute în aceste capitol, dacă provocarea nu este urmată de vreun efect din cauza circumstanţelor independente de voinţa autorului, se pedepseşte cu şapte ani închisoare şi cu amenda de 100000 euro.

Secţiunea 1 : Despre atentat şi complot

Articolul 412-1(Legea nr. 92-1336 din 16 decembrie 1992 art. 364 şi 373 Monitorul Oficial din 23 decembrie 1992 în vigoare

la 1 martie 1994)

(Ordonanţa nr. 2000-916 din 19 septembrie 2000 art. 3 Monitorul Oficial din 22 septembrie 2000 în vigoare la 1 ianuarie 2002)

   Constituie un atentat comiterea unui sau m ai multor acte de violenţă în stare să pună în pericol instituţiile Republicii sau să aducă atingere integrităţii teritoriului naţional.   Atentatul se pedepseşte cu treizeci de ani detenţie penală şi cu amenda de 450000 euro.   Pedepsele sunt de detenţie penală pe viaţă şi amenda de până la 750000 euro dacă atentatul este comis de o persoană depozitară a autorităţii publice.   Primele două aliniate din articolul 132-23 cu privire la perioada de cauţiune se aplică infracţiunii prevăzute în acest articol.

Articolul 412-2(Ordonanţa nr. 2000-916 din 19 septembrie 2000 art. 3 Monitorul Oficial din 22 septembrie 2000 în vigoare la

1 ianuarie 2002)

   Constituie un complot decizia oprită între mai multe persoane de a comite un atentat dacă această decizie este concretizată într-unul sau mai multe acte materiale.   Complotul se pedepseşte cu zece ani închisoare şi cu amenda de 150000 euro.   Pedepsele sunt de până la douăzeci de ani detenţie penală şi amenda de până la 300000  euro dacă infracţiunea este comisă de către o persoană depozitară a autorităţii publice.

Secţiunea 2 : Despre insurecţie

Articolul 412-3   Constituie o insurecţie orice violenţă colectivă în stare să pună în pericol instituţiile Republicii sau să aducă atingere integrităţii teritoriului naţional.

105

Articolul 412-4(Ordonanţa nr. 2000-916 din 19 septembrie 2000 art. 3 Monitorul Oficial din 22 septembrie 2000 în vigoare la

1 ianuarie 2002)

   Se pedepseşte cu cincisprezece ani detenţie penală şi cu amenda de 225000 euro participarea la o insurecţie:   1º Ridicând baricade, fortificaţii sau efectuarea de munci ce au ca scop împiedicarea sau tulburarea acţiunii forţei publice;   2º Ocuparea cu forţa, prin viclenie sau distrugând orice edificiu sau instalaţie;   3º Asigurarea transportului, subzistenţei sau comunicaţiilor răsculaţilor;   4º Provocând la strângerea de răsculaţi, prin orice mijloc;   5º Fiind, el însuşi, purtător al unei arme ;   6º Substituindu-se unei autorităţi legale.

Articolul 412-5(Ordonanţa nr. 2000-916 din 19 septembrie 2000 art. 3 Monitorul Oficial din 22 septembrie 2000 în vigoare la

1 ianuarie 2002)

   Se pedepseşte cu douăzeci de ani detenţie penală şi cu amenda de 300000 euro participarea la o insurecţie:   1º Acapararea de arme, muniţii, substanţe explozive sau periculoase sau de materiale de orice fel fie cu ajutorul violenţelor sau ameninţărilor, fie prin jaf, fie dezarmând forţa publică ;   2º Procurând răsculaţilor arme, muniţii sau substanţe explozive sau periculoase.

Articolul 412-6(Ordonanţa nr. 2000-916 din 19 septembrie 2000 art. 3 Monitorul Oficial din 22 septembrie 2000 în vigoare la

1 ianuarie 2002)

   Conducerea sau organizarea unei insurecţii se pedepseşte cu detenţie penală pe viaţă şi cu amenda de 750000 euro.

Secţiunea 3 : Despre uzurparea comandamentului, ridicarea forţelor armate şi provocarea la armare ilegală

Articolul 412-7(Ordonanţa nr. 2000-916 din 19 septembrie 2000 art. 3 Monitorul Oficial din 22 septembrie 2000 în vigoare la

1 ianuarie 2002)

   Se pedepseşte cu treizeci de ani detenţie penală şi cu amenda de 450000 euro fapta:   1º Fără drept sau fără autorizare, prin care se prinde un oarecare comandament militar sau să îl reţină împotriva ordinului autorităţilor legale ;   2º Ridicarea forţelor armate, fără ordinul sau autorizarea autorităţilor legale.

Articolul 412-8(Ordonanţa nr. 2000-916 din 19 septembrie 2000 art. 3 Monitorul Oficial din 22 septembrie 2000 în vigoare la

1 ianuarie 2002)

   Provocarea la armare împotriva autorităţii Statului sau împotriva unei părţi din populaţie se pedepseşte cu cinci ani închisoare şi cu amenda de 75000 euro.   Dacă provocarea este urmată de efect, pedepsele sunt până la treizeci de ani de detenţie penală şi cu amenda de până la 450000 euro.   Dacă provocarea este comisă prin presa scrisă sau audiovizuală, dispoziţiile speciale ale legilor care guvernează aceste materii se aplică în ceea ce priveşte determinarea persoanelor responsabile.

Secţiunea 1 : Atingeri aduse securităţii forţelor armate şi zonelor protejate interesând apărarea naţională

Articolul 413-1(Ordonanţa nr. 2000-916 din 19 septembrie 2000 art. 3 Monitorul Oficial din 22 septembrie 2000 în vigoare la

1 ianuarie 2002)

106

   Fapta prin care, în vederea dăunării apărării naţionale, se provoacă militarii ce aparţin forţelor armate să treacă în serviciul unei puteri străine se pedepseşte cu zece ani închisoare şi cu amenda de 150000 euro.

Articolul 413-2(Ordonanţa nr. 2000-916 din 19 septembrie 2000 art. 3 Monitorul Oficial din 22 septembrie 2000 în vigoare la

1 ianuarie 2002)

   Fapta prin care, în vederea dăunării apărării naţionale, se împiedică funcţionarea normală a materialului militar se pedepseşte cu cinci ani închisoare şi cu amenda de 75000 euro.   Se pedepseşte cu aceleaşi pedepse fapta prin care, în vederea dăunării apărării naţionale, se împiedică mişcarea de personal sau de material militar.

Articolul 413-3(Ordonanţa nr. 2000-916 din 19 septembrie 2000 art. 3 Monitorul Oficial din 22 septembrie 2000 în vigoare la

1 ianuarie 2002)

   Fapta prin care, în vederea dăunării apărării naţionale, se provoacă la nesupunerea prin orice mijloc a militarilor sau supuşilor destinaţi oricărei forme din serviciul naţional se pedepseşte cu cinci ani închisoare şi cu amenda de 75000 euro.   Dacă provocarea este comisă prin presa scrisă sau audiovizuală, dispoziţiile speciale ale legilor care guvernează aceste probleme se aplică în ceea ce priveşte stabilirea persoanelor responsabile.

Articolul 413-4(Ordonanţa nr. 2000-916 din 19 septembrie 2000 art. 3 Monitorul Oficial din 22 septembrie 2000 în vigoare la

1 ianuarie 2002)

   Participarea la o întreprindere de demoralizare a armatei în vederea dăunării apărării naţionale se pedepseşte cu cinci ani închisoare şi cu amenda de 75000 euro.   Dacă infracţiunea este comisă prin presa scrisă sau audiovizuală, dispoziţiile speciale ale legilor care guvernează aceste probleme se aplică în ceea ce priveşte stabilirea persoanelor responsabile.

Articolul 413-5(Ordonanţa nr. 2000-916 din 19 septembrie 2000 art. 3 Monitorul Oficial din 22 septembrie 2000 în vigoare la

1 ianuarie 2002)

    Fapta prin care, fără autorizarea autorităţilor competente, se pătrunde în mod fraudulos pe un teren, într-o construcţie sau într-un motor sau aparat oarecare destinat autorităţii militare sau plasat sun controlul său se pedepseşte cu un an închisoare şi cu amenda de 15000 euro.

Articolul 413-6(Ordonanţa nr. 2000-916 din 19 septembrie 2000 art. 3 Monitorul Oficial din 22 septembrie 2000 în vigoare la

1 ianuarie 2002)

   Fapta prin care, în vederea dăunării apărării naţionale, se împiedică funcţionarea normală a serviciilor, unităţilor sau întreprinderilor, publice sau private, interesând apărarea naţională, se pedepseşte cu trei ani închisoare şi cu amenda de 45000 euro.

Articolul 413-7(Ordonanţa nr. 2000-916 din 19 septembrie 2000 art. 3 Monitorul Oficial din 22 septembrie 2000 în vigoare la

1 ianuarie 2002)

   Se pedepseşte cu şase luni închisoare şi cu amenda de 7500 euro fapta prin care, în servicii, unităţi sau întreprinderi, publice sau private, interesând apărarea naţională, se pătrunde, fără autorizaţie, în locurile sau terenurile închise în care libera circulaţie este interzisă şi care sunt delimitate pentru asigurarea protecţiei instalaţiilor, materialului sau secretului cercetărilor, studiilor sau fabricaţiilor.   O decizie a Consiliului de Stat stabileşte, de o parte, condiţiile în care se trece la delimitarea locurilor şi terenurilor prevăzute în aliniatul anterior şi, de cealaltă parte, condiţiile în care pot fi emise autorizaţiile de acces.

107

Articolul 413-8   Tentativa delictelor prevăzute la articolele 413-2 şi 413-5 până la 413-7 se pedepseşte cu aceleaşi pedepse.

Secţiunea 2 : Atingeri aduse secretului apărării naţionale

Articolul 413-9(Legea nr. 94-89 din 1 februarie 1994 art. 9 Monitorul Oficial din 2 februarie 1994 în vigoare la 1 martie 1994)

   Au un caracter de secret al apărării naţionale în sensul acestei secţiuni informaţiile, procedeele, obiectele, documentele, datele informatizate sau fişierele interesând apărarea naţională care au făcut obiectul măsurilor de protecţie destinate restrângerii difuzării lor.   Pot face obiectul acestor măsuri informaţiile, procedeele, obiectele, documentele, datele informatizate sau fişierele a căror divulgare este în stare să dăuneze apărării naţionale sau ar putea conduce la descoperirea unui secret din apărarea naţională.   Nivelurile de clasificare ale informaţiilor, procedeelor, obiectelor, documentelor, datelor informatizate sau fişierelor ce au un caracter de secret din apărarea naţională şi autorităţile însărcinate cu definirea modalităţilor în funcţie de care este organizată protecţia lor se stabilesc prin decizie în Consiliul de Stat.

Articolul 413-10(Ordonanţa nr. 2000-916 din 19 septembrie 2000 art. 3 Monitorul Oficial din 22 septembrie 2000 în vigoare la

1 ianuarie 2002)

   Se pedepseşte cu şapte ani închisoare şi cu amenda de 100000 euro fapta prin care orice persoană depozitară, fie prin starea sau profesia sa, fie datorită unei funcţii sau misiuni temporare sau permanente, a unei informaţii, procedeu, obiect, document, dată informatizată sau fişier care are un caracter de secret al apărării naţionale, le distruge, deturnează, sustrage sau reproduce, fie le aduce la cunoştinţa publicului sau a unei persoane necalificată.   Se pedepseşte cu aceleaşi pedepse fapta prin care o persoană depozitară a lăsat să se distrugă, deturneze, sustragă, reproducă sau divulgă informaţia, procedeul, obiectul, documentul, data informatizată sau fişierul menţionat în aliniatul anterior.   Dacă persoane depozitară a acţionat din imprudenţă sau neglijenţă, infracţiunea se pedepseşte cu trei ani închisoare şi cu amenda de 45000 euro.

Articolul 413-11(Ordonanţa nr. 2000-916 din 19 septembrie 2000 art. 3 Monitorul Oficial din 22 septembrie 2000 în vigoare la

1 ianuarie 2002)

   Se pedepseşte cu cinci ani închisoare şi cu amenda de 75000 euro fapta prin care orice persoană ce nu a fost menţionată la articolul 413-10:   1º Îşi asigură posesia unei informaţii, procedeu, obiect, document, dată informatizată sau care prezintă caracterul unui secret al apărării naţionale ;   2º Distruge, sustrage sau reproduce, în orice mod, o asemenea informaţie, procedeu, obiect, document, dată informatizată sau fişier;   3º Aduce la cunoştinţa publicului sau a unei persoane necalificate o asemenea informaţie, procedeu, obiect, document, dată informatizată sau fişier.

Articolul 413-12    Tentativa delictelor prevăzute în primul aliniat din articolul 413-10 şi în articolul 413-11 se pedepseşte cu aceleaşi pedepse.

CAPITOLUL IV : Dispoziţii speciale

Articolul 414-1(Ordonanţa nr. 2000-916 din 19 septembrie 2000 art. 3 Monitorul Oficial din 22 septembrie 2000 în vigoare la

1 ianuarie 2002)

   În caz de stare de asediu sau urgenţă declarată, sau în caz de mobilizare generală sau de punere în gardă decisă de Guvern, infracţiunile prevăzute de articolele 413-1 până la 413-3 se pedepsesc cu treizeci de ani detenţie penală şi cu amenda de 450000 euro şi infracţiunea prevăzută de articolul 413-6 se pedepseşte cu şapte ani închisoare şi cu amenda de 100000 euro.

108

   În cazurile menţionate la aliniatul anterior, fapta prin care, în vederea dăunării apărării naţionale, se provoacă la comiterea infracţiunilor prevăzute de articolul 413-2 se pedepseşte cu zece ani închisoare şi cu amenda de 150000 euro şi infracţiunea prevăzută de articolul 413-6 cu cinci ani închisoare şi cu amenda de 75000 euro.

Articolul 414-2   Orice persoană care a încercat să comită una din infracţiunile prevăzute de articolele 411-2, 411-3, 411-6, 411-9 şi 412-1 va fi scutită de pedeapsă dacă, avertizând autoritatea administrativă sau judiciară, a permis evitarea ca infracţiunea să nu se realizeze şi identificarea, dacă este cazul, a celorlalţi vinovaţi.

Articolul 414-3   Orice persoană care a participat la complotul definit de articolul 412-2 va fi scutită de pedeapsă dacă, înainte de orice urmărire, a destăinuit complotul autorităţilor competente şi a permis identificarea celorlalţi participanţi.

Articolul 414-4   Pedeapsa privativă de libertate dată autorului sau complicelui infracţiunilor prevăzute de articolele 411-4, 411-5, 411-7, 411-8 şi 412-6 este redusă cu jumătate dacă, avertizând autorităţile administrative sau judiciare, a permis să se încetarea uneltirilor incriminate sau evitarea ca infracţiunea să provoace moarte de om sau infirmitate permanentă şi identificarea, dacă este cazul, a celorlalţi vinovaţi.   Dacă pedeapsa dată este detenţia penală pe viaţă, aceasta este de până la douăzeci de ani detenţie penală.

Articolul 414-5   Persoanele fizice vinovate de crimele şi delictele prevăzute în acest titlu primesc şi următoarele pedepse complementare:   1º Interdicţia drepturilor civice, civile şi de familie, în funcţie de modalităţile prevăzute de articolul 131-26 ;   2º Interdicţia, în funcţie de modalităţile prevăzute de articolul 131-27, de a exercita o funcţie publică sau de a exercita activitatea profesională sau socială în exercitarea sau ocazia exercitării căreia infracţiunea a fost comisă;   3º Confiscarea obiectului care a servit sau era destinat pentru comiterea infracţiunii sau a obiectului care este produsul acesteia, cu excepţia obiectelor susceptibile de restituire;   4º Interdicţia sejurului, în funcţie de modalităţile prevăzute de articolul 131-31 ;   

Articolul 414-6(Legea nr. 93-1027 din 24 august 1993 art. 33 Monitorul Oficial din 29 august 1993)

(Legea nr. 98-349 din 11 mai 1998 art. 37 Monitorul Oficial din 12 mai 1998)

(Legea nr. 2003-1119 din 26 noiembrie 2003 art. 78 III Monitorul Oficial din 27 noiembrie 2003)

   Interdicţia teritoriului francez poate fi pronunţată în condiţiile prevăzute de articolul 131-30, fie cu titlu definitiv, fie pentru o durată de cel mult zece ani, împotriva oricărui străin vinovate de una din infracţiunile definite la capitolele I, II şi IV din acest titlu şi la articolele 413-1 până la 413-4, 413-10 şi 413-11.

Articolul 414-7   Persoanele juridice pot fi declarate penal responsabile în condiţiile prevăzute de articolul 121-2 de infracţiunile definite în acest titlu.   Pedepsele primite de persoanele juridice sunt:   1º Amenda, conform modalităţilor prevăzute de articolul 131-38 ;   2º Pedepsele menţionate la 2º din articolul 131-39.   Interdicţia menţionată la 2º la articolul 131-39 priveşte activitatea în exercitarea sau cu ocazia exercitării căreia a fost comisă infracţiunea.

Articolul 414-8   Dispoziţiile articolelor 411-1 până la 411-11 şi 413-1 până la 413-12 se aplică actelor prevăzute de aceste dispoziţii care ar fi comise în prejudiciul puterilor semnatare ale tratatului din Atlantica de Nord.

Articolul 414-9   Dispoziţiile articolelor 411-6 până la 411-8 şi 413-10 până la 413-12 se aplică informaţiilor ce fac obiectul acordului de securitate cu privire la anumite4 schimburi de informaţii cu caracter secret între Guvernul Republicii franceze şi Guvernul Regatului Suediei, semnat la Stockholm la 22 octombrie 1973.

109

CAPITOLUL I : Acte de terorism

Articolul 421-1(Legea nr. 96-647 din 22 iulie 1996 art. 1 Monitorul Oficial din 23 iulie 1996)

(Legea nr. 98-467 din 17 iunie 1998 art. 84 Monitorul Oficial din 18 iunie 1998)

(Legea nr. 2001-1062 din 15 noiembrie 2001 art. 33 Monitorul Oficial din 16 noiembrie 2001)

   Constituie acte de terorism, dacă sunt în mod intenţionat în legătură cu o întreprindere individuală sau colectivă ce are ca scop tulburarea gravă a ordinii publice prin intimidare sau teroare, următoarele infracţiuni:   1º Atingerile voluntare aduse vieţii, atingerile voluntare integrităţii persoanei, răpirea şi sechestrarea şi de asemenea deturnarea unei aeronave, vas sau a oricărui alt mijloc de transport, definite de cartea II din acest cod ;   2º Furturile, extorcările, distrugerile, degradările şi deteriorările, şi de asemenea infracţiunile în materie informatică definite de cartea III din acest cod ;   3º Infracţiunile în materie de grupuri de combat şi mişcări suprimate definite de articolele 431-13 până la 431-17 şi infracţiunile definite de articolele 434-6 şi 441-2 până la 441-5 ;   4º Fabricarea sau deţinerea de maşini, motoare ucigătoare sau explozive, definite în articolul 3 din legea din 19 iunie 1871 care abrogă decretul din 4 septembrie 1870 cu privire la fabricarea armelor de război;

- producerea, vânzarea, importarea sau exportarea de substanţe explozive, definite la articolele L.  2353-1, L. 2353-5 până la L. 2353-8 din codul apărării;

- achiziţionarea, deţinerea, transportul sau portul ilegal de substanţe explozive sau de motoare fabricate cu ajutorul aşa-numitelor substanţe, definite la articolul L. 2353-13 din codul apărării;

- deţinerea, portul şi transportul de arme şi muniţii din prima şi a patra categorie, definite la articolele L. 2339-2, L. 2339-5, L. 2339-8 şi L. 2339-9 din codul menţionat mai sus.

- infracţiunile definite la articolele L. 2341-1 şi L. 2341-4 din codul apărării;- infracţiunile prevăzute de articolele L. 2342-57 până la L. 2342-62 din codul apărării;

   5º Dosirea produsului uneia din infracţiunile prevăzute la 1º şi 4º de mai sus;   6º Infracţiunile de spălare de bani prevăzute la capitolul IV din titlul II din cartea III din acest cod;   7º Delictele de iniţiat prevăzute de articolul L. 465-1 din codul monetar şi financiar.

Articolul 421-2(Legea nr. 96-647 din 22 iulie 1996 art. 2 Monitorul Oficial din 23 iulie 1996)

(Legea nr. 2004-204 din 9 martie 2004 art. 8 Monitorul Oficial din 10 martie 2004)

   Constituie de asemenea un act de terorism, dacă este în mod intenţionat în legătură cu o întreprindere individuală sau colectivă ce are ca scop tulburarea gravă a ordinii publice prin intimidare sau teroare, introducerea în atmosferă, pe sol, în subsol, în alimente sau în compuşii alimentari sau ape, inclusiv cele din marea teritorială, a unei substanţe în stare să pună în pericol sănătatea omului sau animalelor sau a mediului natural.

Articolul 421-2-1(introdus de Legea nr. 96-647 din 22 iulie 1996 art. 3 Monitorul Oficial din 23 iulie 1996)

   Constituie de asemenea un act de terorism participarea la o grupare formată sau la o înţelegere stabilită în vederea pregătirii, caracterizată de una sau mai multe fapte materiale, a unuia din actele de terorism menţionate la articolele precedente.

Articolele 421-2-2(introdus de Legea nr. 2001-1062 din 15 noiembrie 2001 art. 33 Monitorul Oficial din 16 noiembrie 2001)

   Constituie de asemenea un act de terorism finanţarea unei întreprinderi teroriste prin furnizarea, reunirea sau administrarea unor fonduri, valori sau bunuri oarecare sau prin sfătuiri în acest scop, cu intenţia de a vedea aceste fonduri, valori sau bunuri utilizate sau ştiind că sunt destinate pentru a fi utilizate, toate sau doar o partea din ele, în vederea comiterii unui oarecare act de terorism din cele prevăzute în acest capitol, independent de survenirea eventuală a unui asemenea act.

Articolul 421-2-3

110

(introdus de Legea nr. 2003-239 din 18 martie 2003 art. 45 Monitorul Oficial din 19 martie 2003)

   Neputinţa de a justifica resursele ce corespund modului său de viaţă, fiind în relaţii obişnuite cu una sau mai multe persoane care realizează unul sau mai multe din actele prevăzute la articolele 421-1 până la 421-2-2, se pedepseşte cu şapte ani închisoare şi cu amenda de 100 000 Euro.

Articolul 421-3(Legea nr. 96-647 din 22 iulie 1996 art. 4 Monitorul Oficial din 23 iulie 1996)

   Maximul de pedeapsă privativă de libertate dată pentru infracţiunile menţionate la articolul 421-1 est relevată după cum urmează dacă aceste infracţiuni constituie acte de terorism:   1º Este de închisoare penală pe viaţă dacă infracţiunea se pedepseşte cu treizeci de ani închisoare penală;   2º Este de treizeci de ani închisoare penală dacă infracţiunea se pedepseşte cu douăzeci de ani închisoare penală;   3º Este de douăzeci de ani închisoare penală dacă infracţiunea se pedepseşte cu cincisprezece ani închisoare penală;   4º Este de cincisprezece ani închisoare penală dacă infracţiunea se pedepseşte cu zece ani închisoare;   5º Este de zece ani închisoare dacă infracţiunea se pedepseşte cu şapte ani închisoare;   6º Este de şapte ani închisoare dacă infracţiunea se pedepseşte cu cinci ani închisoare;   7º Este dublu dacă infracţiunea se pedepseşte cu închisoare de cel mult trei ani.   Primele două aliniate din articolul 132-23 cu privire la perioada de cauţiune se aplică crimelor şi de asemenea delictelor pedepsite cu zece ani închisoare, prevăzute de acest articol.

Articolul 421-4(Ordonanţa nr. 2000-916 din 19 septembrie 2000 art. 3 Monitorul Oficial din 22 septembrie 2000 în vigoare la

1 ianuarie 2002)

(Legea nr. 2002-1138 din 9 septembrie 2002 art. 46 Monitorul Oficial din 10 septembrie 2002)

   Actul de terorism definit la articolul 421-2 se pedepseşte cu douăzeci de ani închisoare penală şi cu amenda de 350000 euro.   Dacă acest act a provocat moartea uneia sau mai multor persoane, se pedepseşte cu închisoare penală pe viaţă şi cu amenda de 750000 euro.   Primele două aliniate din articolul 132-23 cu privire la perioada de cauţiune se aplică crimei prevăzute de acest articol.

Articolul 421-5(Legea nr. 96-647 din 22 iulie 1996 art. 5 Monitorul Oficial din 23 iulie 1996)

(Legea nr. 2001-1062 din 15 noiembrie 2001 art. 33 Monitorul Oficial din 16 noiembrie 2001)

(Ordonanţa nr. 2000-916 din 19 septembrie 2000 art. 3 Monitorul Oficial din 22 septembrie 2000 în vigoare la 1 ianuarie 2002)

(Legea nr. 2004-204 din 9 martie 2004 art. 6 XI Monitorul Oficial din 10 martie 2004)

   Actele de terorism definite la articolele 421-2-1 şi 421-2-2 se pedepsesc cu zece ani închisoare şi cu amenda de 225000 euro.   Dirijarea sau organizarea grupării sau înţelegerii definite la articolul 421-2-1 se pedepseşte cu douăzeci de ani închisoare penală şi cu amenda de 500 000 Euro.   Tentativa delictului definit la articolul 421-2-2 se pedepseşte cu aceleaşi pedepse.   Primele două aliniate din articolul 132-23 cu privire la perioada de cauţiune se aplică infracţiunilor prevăzute de acest articol.

CAPITOLUL II : Dispoziţii speciale

Articolul 422-1   Orice persoană care a încercat să comită un act de terorism este scutită de pedeapsă dacă, avertizând autoritatea administrativă sau judiciară, a permis evitarea realizării infracţiunii şi identificarea, dacă este cazul, a celorlalţi vinovaţi.

111

Articolul 422-2   Pedeapsa privativă de libertate dată autorului sau complicelui unui act de terorism se reduce cu jumătate dacă, avertizând autorităţile administrative sau judiciare, a permis încetarea uneltirilor incriminate sau evitarea ca infracţiunea să producă moarte de om sau infirmitate permanentă şi identificarea, dacă este cazul, a celorlalţi autori sau complici. Dacă pedeapsa dată este închisoarea penală pe viaţă, aceasta este de douăzeci de ani închisoare penală.

Articolul 422-3(Legea nr. 96-647 din 22 iulie 1996 art. 6 Monitorul Oficial din 23 iulie 1996)

   Persoanele fizice vinovate de una din infracţiunile prevăzute de acest titlu primesc de asemenea următoarele pedepse complementare:   1º Interdicţia drepturilor civice, civile şi de familie, în funcţie de modalităţile prevăzute de articolul 131-26  ; Totuşi, maximul duratei interdicţiei este de până la cincisprezece ani în caz de crimă şi de până la zece ani în caz de delict;   2º Interdicţia, în funcţie de modalităţile prevăzute de articolul 131-27, de a exercita o funcţie publică sau de a exercita activitatea profesională sau socială în exercitarea sau cu ocazia exercitării căreia a fost comisă infracţiunea. Totuşi, maximul duratei interdicţiei este de până la zece ani;  3º Interdicţia sejurului, în funcţie de modalităţile prevăzute de articolul 131-31. Totuşi, maximul duratei interdicţiei este de până la cincisprezece ani în caz de crimă şi de zece ani în caz de delict.

Articolul 422-4(Legea nr. 93-1027 din 24 august 1993 art. 33 Monitorul Oficial din 29 august 1993)

(Legea nr. 98-349 din 11 mai 1998 art. 37 Monitorul Oficial din 12 mai 1998)

(Legea nr. 2003-1119 din 26 noiembrie 2003 art. 78 III Monitorul Oficial din 27 noiembrie 2003)

   Interdicţia teritoriului francez poate fi pronunţată în condiţiile prevăzute de articolul 131-30, fie cu titlu definitiv, fie pentru o durată de cel mult zece ani, împotriva oricărui străin vinovat de una din infracţiunile definite în acest titlu.

Articolul 422-5   Persoanele juridice pot fi declarate penal responsabile în condiţiile prevăzute de articolul 121-2 de actele de terorism definite în acest titlu.   Pedepsele primite de persoanele juridice sunt:   1º Amenda, conform modalităţilor prevăzute de articolul 131-38 ;   2º Pedepsele menţionate la 2º din articolul 131-39.   Interdicţia menţionată la 2º la articolul 131-39 priveşte activitatea în exercitarea sau cu ocazia exercitării căreia a fost comisă infracţiunea.

Articolul 422-6(introdus de Legea nr. 2001-1062 din 15 noiembrie 2001 art. 33 Monitorul Oficial din 16 noiembrie 2001)

   Persoanele fizice sau juridice recunoscute vinovate de acte de terorism primesc şi pedeapsa complementară de confiscare a tuturor sau a unei părţi din bunurile lor de orice natură, mobile sau imobile, divizate sau nu.

Articolul 422-7(introdus de Legea nr. 2001-1062 din 15 noiembrie 2001 art. 33 Monitorul Oficial din 16 noiembrie 2001)

   Produsul sancţiunilor financiare sau patrimoniale pronunţate împotriva persoanelor recunoscute vinovate de acte de terorism este destinat fondurilor garanţie ale victimelor actelor de terorism şi ale altor infracţiuni.

Secţiunea 1 : Piedici puse exercitării libertăţilor de exprimare, muncii, asocierii, reuniunii sau manifestării

Articolul 431-1(Ordonanţa nr. 2000-916 din 19 septembrie 2000 art. 3 Monitorul Oficial din 22 septembrie 2000 în vigoare la

1 ianuarie 2002)

112

   Împiedicarea, într-un mod pregătit şi cu ajutorul ameninţărilor, a exercitării libertăţii de exprimare, de muncă, de asociere, de reuniune sau de manifestare se pedepseşte cu un an închisoare şi cu amenda de 15000 euro.   Împiedicarea, într-un mod pregătit şi cu ajutorul loviturilor, violenţelor, actelor de violenţă, distrugerilor sau degradărilor în sensul acestui cod, a exercitării uneia din libertăţile menţionate în aliniatul precedent se pedepseşte cu trei ani închisoare şi cu amenda de 45000 euro.

Articolul 431-2   Persoanele fizice vinovate de infracţiunile prevăzute în articolul 431-1 primesc următoarele pedepse complementare:   1º Interdicţia drepturilor civice, civile şi de familie, în funcţie de modalităţile prevăzute de articolul 131-26 ;   2º Interdicţia, în funcţie de modalităţile prevăzute de articolul 131-27, de a exercita o funcţie publică sau de a exercita activitatea profesională sau socială în exercitarea sau cu ocazia exercitării căreia a fost comisă infracţiunea;   3º Interdicţia, pentru o durată de cel mult cinci ani, de a deţine sau a purta o armă autorizată.

Secţiunea 2 : Despre participarea delicventă la o îmbulzeală de oameni

Articolul 431-3   Este considerată o îmbulzeală de oameni orice grupare de persoane pe drumul public sau într-un loc public susceptibil de tulburarea ordinii publice.   O îmbulzeală de oameni poate fi disipată de către forţa publică după două somaţii de a se dispersa rămase fără efect, adresate de către prefect, subprefect, primar sau unul din adjuncţii săi, orice funcţionar al poliţiei judiciare responsabil de siguranţa publică, sau orice alt funcţionar din poliţia judiciară, purtători de insigne cu funcţia lor.   A trecut la aceste somaţii în funcţie de modalităţile proprii pentru informarea persoanelor ce participă la îmbulzeala de oameni despre obligaţia de a se dispersa imediat; aceste modalităţi sunt specificate de decret în Consiliul de Stat, care stabileşte şi insignele pe care trebuie să le poarte persoanele menţionate la aliniatul precedent.   Totuşi, reprezentanţii forţei publice chemaţi în vederea disipării unei îmbulzeli de oameni pot face uz direct de forţă dacă au fost exercitate acte de violenţă împotriva lor sau dacă nu pot apăra altfel terenul pe care îl ocupă.

Articolul 431-4(Ordonanţa nr. 2000-916 din 19 septembrie 2000 art. 3 Monitorul Oficial din 22 septembrie 2000 în vigoare la

1 ianuarie 2002)

   Fapta prin care cel care nu poartă o armă continuă voluntar să participe la o îmbulzeală de oameni după somaţii se pedepseşte cu un an închisoare şi cu amenda de 15000 euro.

Articolul 431-5(Ordonanţa nr. 2000-916 din 19 septembrie 2000 art. 3 Monitorul Oficial din 22 septembrie 2000 în vigoare la

1 ianuarie 2002)

   Participarea la o îmbulzeală de oameni purtând o armă se pedepseşte cu trei ani închisoare şi cu amenda de 45000 euro.   Dacă persoana înarmată a continuat în mod voluntar să participe la o îmbulzeală de oameni după somaţii, pedeapsa este de până la cinci ani închisoare şi amenda de până la 75000 euro.

Articolul 431-6(Ordonanţa nr. 2000-916 din 19 septembrie 2000 art. 3 Monitorul Oficial din 22 septembrie 2000 în vigoare la

1 ianuarie 2002)

   Provocarea directă la o îmbulzeală de oameni înarmaţi, manifestată fie prin strigăte sau discursuri publice, fie prin înscrisuri afişate sau distribuite, fie prin orice alt mijloc de transmisie a înscrisului, cuvântului sau imaginii, se pedepseşte cu un an închisoare şi amenda de 15000 euro.   Dacă provocarea este urmată de efect, pedeapsa este de până la şapte ani închisoare şi amenda de până la 100000 euro.

Articolul 431-7   Persoanele fizice vinovate de una din infracţiunile prevăzute la articolele 431-5 şi 431-6 primesc de asemenea următoarele pedepse complementare:

113

   1º Interdicţia drepturilor civice, civile şi de familie, în funcţie de modalităţile prevăzute la articolul 131-26 ;   2º Interdicţia de a deţine sau a purta, pentru o durată de cel mult cinci ani, o armă autorizată;  3º Confiscarea uneia sau mai multor arme al căror proprietar este condamnatul sau pe care le poate folosi la discreţie;   4º Interdicţia sejurului, conform modalităţilor prevăzute de articolul 131-31.   

Articolul 431-8   Interdicţia teritoriului francez poate fi pronunţată în condiţiile prevăzute de articolul 131-30, fie cu titlu definitiv, fie pentru o durată de cel mult zece ani, împotriva oricărui străin vinovat de una din infracţiunile definite la articolele 431-5 şi 431-6.

Secţiunea 3 : Despre manifestările ilicite şi participarea delicventă la o manifestare sau o reuniune publică

Articolul 431-9(Ordonanţa nr. 2000-916 din 19 septembrie 2000 art. 3 Monitorul Oficial din 22 septembrie 2000 în vigoare la

1 ianuarie 2002)

   Se pedepseşte cu şase luni închisoare şi cu amenda de 7500 euro:   1º Organizarea unei manifestări pe drumul public ce nu a făcut obiectul vreunei declaraţii prealabile în condiţiile stabilite de lege;   2º Organizarea unei manifestări pe drumul public ce a fost interzisă în condiţiile stabilite de lege;   3º Stabilirea unei declaraţii incomplete sau inexacte în stare să înşele cu privire la obiectul sau condiţiile manifestării plănuite.

Articolul 431-10(Ordonanţa nr. 2000-916 din 19 septembrie 2000 art. 3 Monitorul Oficial din 22 septembrie 2000 în vigoare la

1 ianuarie 2002)

   Participarea la o manifestare sau la o reuniune publică purtând o armă se pedepseşte cu trei ani închisoare şi cu amenda de 45000 euro.

Articolul 431-11   Persoanele fizice vinovate de infracţiunea prevăzută la articolele 431-10 de asemenea următoarele pedepse complementare:   1º Interdicţia drepturilor civice, civile şi de familie, în funcţie de modalităţile prevăzute la articolul 131-26 ;   2º Interdicţia de a deţine sau a purta, pentru o durată de cel mult cinci ani, o armă autorizată;  3º Confiscarea uneia sau mai multor arme al căror proprietar este condamnatul sau pe care le poate folosi la discreţie;   4º Interdicţia sejurului, conform modalităţilor prevăzute de articolul 131-31.

Articolul 431-12   Interdicţia teritoriului francez poate fi pronunţată în condiţiile prevăzute de articolul 131-30, fie cu titlu definitiv, fie pentru o durata de cel mult zece ani, împotriva oricărui străin vinovat de una din infracţiunile definite în articolul 431-10.

Secţiunea 4 : Despre grupurile de combat şi mişcările suprimate

Articolul 431-13   Constituie un grup de combat, în afara cazurilor prevăzute de lege, orice grupare de persoane care deţine sau are acces la arme, dotată cu o organizare ierarhizată şi susceptibilă de tulburare a ordinii publice.

Articolul 431-14(Ordonanţa nr. 2000-916 din 19 septembrie 2000 art. 3 Monitorul Oficial din 22 septembrie 2000 în vigoare la

1 ianuarie 2002)

   Participarea la un grup de combat se pedepseşte cu trei ani închisoare şi cu amenda de 45000 euro.

Articolul 431-15(Ordonanţa nr. 2000-916 din 19 septembrie 2000 art. 3 Monitorul Oficial din 22 septembrie 2000 în vigoare la

1 ianuarie 2002)

114

   Participarea la menţinerea sau reconstituirea, deschisă sau deghizată, a unei asocieri sau a unei grupări suprimate în aplicarea legii din 10 ianuarie 1936 cu privire la grupurile de combat şi la miliţiile private se pedepseşte cu trei ani închisoare şi cu amenda de 45000 euro.   Dacă asocierea sau gruparea menţinută sau reconstituită este un grup de combat în sensul articolului 431-14, pedeapsa este de până la cinci ani închisoare şi amenda de până al 75000 euro.

Articolul 431-16(Ordonanţa nr. 2000-916 din 19 septembrie 2000 art. 3 Monitorul Oficial din 22 septembrie 2000 în vigoare la

1 ianuarie 2002)

   Organizarea unui grup de combat se pedepseşte cu cinci ani închisoare şi amenda de 75000 euro.

Articolul 431-17(Ordonanţa nr. 2000-916 din 19 septembrie 2000 art. 3 Monitorul Oficial din 22 septembrie 2000 în vigoare la

1 ianuarie 2002)

   Organizarea menţinerii sau reconstituirii, deschisă sau deghizată, a unui grup de combat suprimat în aplicarea legii din 10 ianuarie 1936 menţionată mai sus se pedepseşte cu şapte ani închisoare şi cu amenda de 100000 euro.

Articolul 431-18   Persoanele fizice vinovate de infracţiunile prevăzute în această secţiune primesc de asemenea următoarele pedepse complementare:   1º Interdicţia drepturilor civice, civile şi de familie, în funcţie de modalităţile prevăzute la articolul 131-26 ;   2º Difuzarea integrală sau parţială a deciziei sau unui comunicat care informează publicul despre motivele şi dispozitivul acesteia, în condiţiile prevăzute de articolul 221-10 ; 3º Interdicţia sejurului, conform modalităţilor prevăzute de articolul 131-31.    

Articolul 431-19(Legea nr. 93-1027 din 24 august 1993 art. 33 Monitorul Oficial din 29 august 1993)

(Legea nr. 2003-1119 din 26 noiembrie 2003 art. 78 III Monitorul Oficial din 27 noiembrie 2003)

   Interdicţia teritoriului francez poate fi pronunţată în condiţiile prevăzute de articolul 131-30, fie cu titlu definitiv, fie pentru o durată de cel mult zece ani, împotriva oricărui străin vinovat de una din infracţiunile definite în această secţiune.

Articolul 431-20   Persoanele juridice pot fi declarate penal responsabile în condiţiile prevăzute de articolul 121-2 de infracţiunile definite în această secţiune.   Pedepsele primite de persoanele juridice sunt:   1º Amenda, conform modalităţilor prevăzute de articolul 131-38 ;   2º Pedepsele menţionate la 2º din articolul 131-39.   Interdicţia menţionată la 2º la articolul 131-39 priveşte activitatea în exercitarea sau cu ocazia exercitării căreia a fost comisă infracţiunea.

Articolul 431-21   Persoanele fizice sau juridice vinovate de infracţiunile prevăzute de această secţiune primesc de asemenea următoarele pedepse:   1º Confiscarea bunurilor mobiliare şi imobiliare ce aparţin sau sunt utilizate de grupul de combat sau de asocierea sau gruparea menţinută sau reconstituită ;   2º Confiscarea uniformelor, insignelor, emblemelor, armelor şi tuturor materialelor utilizate sau destinate pentru utilizarea de către grupul de combat sau de către asocierea sau gruparea menţinută ori reconstituită.

Secţiunea 1 : Despre abuzurile de autoritate orientate împotriva administraţiei

Articolul 432-1

115

(Ordonanţa nr. 2000-916 din 19 septembrie 2000 art. 3 Monitorul Oficial din 22 septembrie 2000 în vigoare la 1 ianuarie 2002)

   Fapta prin care o persoană depozitară a autorităţii publice, acţionând în exercitarea funcţiilor sale, ia măsuri destinate împiedicării execuţiei legii se pedepseşte cu cinci ani închisoare şi cu amenda de 75000 euro.

Articolul 432-2(Ordonanţa nr. 2000-916 din 19 septembrie 2000 art. 3 Monitorul Oficial din 22 septembrie 2000 în vigoare la

1 ianuarie 2002)

   Infracţiunea prevăzută la articolul 432-1 se pedepseşte cu zece ani închisoare şi cu amenda de 150000 euro dacă a fost urmată de efect.

Articolul 432-3(Ordonanţa nr. 2000-916 din 19 septembrie 2000 art. 3 Monitorul Oficial din 22 septembrie 2000 în vigoare la

1 ianuarie 2002)

   Fapta prin care o persoană depozitară a autorităţii publice sau însărcinată cu o misiune din serviciul public sau prin care o persoană învestită cu un mandat electiv public, fiind informată oficial despre decizia sau circumstanţa ce pune capăt funcţiilor sale, continuă să le exercite, se pedepseşte cu doi ani închisoare şi cu amenda de 30000 euro.

Paragraful 1 : Atingeri aduse libertăţii individuale

Articolul 432-4(Ordonanţa nr. 2000-916 din 19 septembrie 2000 art. 3 Monitorul Oficial din 22 septembrie 2000 în vigoare la

1 ianuarie 2002)

   Fapta prin care o persoană depozitară a autorităţii publice sau însărcinată cu o misiune din serviciul public, acţionând în exercitarea sau cu ocazia exercitării funcţiilor sau misiunii sale, ordonă sau îndeplineşte în mod arbitrar un acte ce atentează la libertatea individuală se pedepseşte cu şapte ani închisoare şi cu amenda de 100000 euro.   Dacă actul atentator constă dintr-o detenţie sau o reţinere de o durată mai mare de şapte zile, pedeapsa este de până la treizeci de ani închisoare penală şi amenda de până la 450000 euro.

Articolul 432-5(Ordonanţa nr. 2000-916 din 19 septembrie 2000 art. 3 Monitorul Oficial din 22 septembrie 2000 în vigoare la

1 ianuarie 2002)

   Fapta prin care o persoană depozitară a autorităţii publice sau însărcinată cu o misiune din serviciul public având cunoştinţă, în exercitarea sau cu ocazia exercitării funcţiilor sau misiunii sale, de o privare de libertate ilegală, lipseşte se abţine fie să pună capăt dacă are puterea, fie, în caz contrar, să provoace intervenţia unei autorităţi competente, se pedepseşte cu trei ani închisoare şi cu amenda de 45000 euro.   Fapta prin care o persoană menţionată la aliniatul precedent având cunoştinţă, în exercitarea sau cu ocazia exercitării funcţiilor sau misiunii sale, a unei privări de libertate a cărei ilegalitate este invocată, se abţine voluntar fie să treacă la verificările necesare dacă are puterea, fie, în caz contrar, să transmită reclamaţie către o autoritate competentă, se pedepseşte cu un an închisoare şi cu amenda de 15000 euro dacă privarea de libertate, recunoscută ilegală, se continuă.

Articolul 432-6(Ordonanţa nr. 2000-916 din 19 septembrie 2000 art. 3 Monitorul Oficial din 22 septembrie 2000 în vigoare la

1 ianuarie 2002)

   Fapta prin care un agent al administraţiei penitenciare, primeşte sau reţine o persoană fără mandat, decizie sau ordin de arestare stabilit conform legii, sau prelungeşte pe nedrept durata unei detenţii, se pedepseşte cu doi ani închisoare şi cu amenda de 30000 euro.

Paragraful 2 : Despre discriminări

Articolul 432-7

116

(Ordonanţa nr. 2000-916 din 19 septembrie 2000 art. 3 Monitorul Oficial din 22 septembrie 2000 în vigoare la 1 ianuarie 2002)

(Legea nr. 2004-204 din 9 martie 2004 art. 41 II Monitorul Oficial din 10 martie 2004)

   Discriminarea definită la articolul 225-1, comisă în privinţa unei persoane fizice sau juridice de către o persoană depozitară a autorităţii publice sau însărcinată cu o misiune din serviciul public, în exercitarea sau cu ocazia exercitării funcţiilor sale misiunii sale, se pedepseşte cu cinci ani închisoare şi cu amenda de 75000 euro dacă constă din:   1º Refuzul beneficiului unui drept acordat prin lege;   2º Împiedicarea exercitării normala a unei activităţi economice.

Paragraful 3 : Atingeri aduse inviolabilităţii domiciliului

Articolul 432-8(Ordonanţa nr. 2000-916 din 19 septembrie 2000 art. 3 Monitorul Oficial din 22 septembrie 2000 în vigoare la

1 ianuarie 2002)

   Fapta prin care o persoană depozitară a autorităţii publice sau însărcinată cu o misiune din serviciul public, acţionând în exercitarea sau cu ocazia exercitării funcţiilor sau misiunii sale, intră sau încearcă sa intre în domiciliul aproapelui împotriva voinţei acestuia în afara cazurilor prevăzute de lege se pedepseşte cu doi ani închisoare şi cu amenda de 30000 euro.

Paragraful 4 : Atingeri aduse secretului corespondenţelor

Articolul 432-9(Ordonanţa nr. 2000-916 din 19 septembrie 2000 art. 3 Monitorul Oficial din 22 septembrie 2000 în vigoare la

1 ianuarie 2002)

(Legea nr. 2004-669 din 9 iulie 2004 art. 121 Monitorul Oficial din 10 iulie 2004)

   Fapta prin care o persoană depozitară a autorităţii publice sau însărcinată cu o misiune din serviciul public, acţionând în exercitarea sau cu ocazia exercitării funcţiilor sau misiunii sale, ordonă, comite sau facilitează, în afara cazurilor prevăzute de lege, deturnarea, suprimarea sau deschiderea de corespondenţe sau dezvăluirea conţinutului acestor corespondenţe, se pedepseşte cu trei ani închisoare şi cu amenda de 45000 euro.   Se pedepseşte cu aceleaşi pedepse fapta prin care o persoană menţionată la aliniatul precedent sau un agent al unui exploatator al reţelelor deschise publicului de comunicaţii electronice sau al unui furnizor de servicii de telecomunicaţii, acţionând în exercitarea funcţiilor sale, ordonă, comite sau facilitează, în afara cazurilor prevăzute de lege, interceptarea sau deturnarea corespondenţelor emise, transmise sau primite prin telecomunicaţii, utilizarea sau divulgarea conţinutului lor.

Paragraful 1 : Despre delapidare

Articolul 432-10(Ordonanţa nr. 2000-916 din 19 septembrie 2000 art. 3 Monitorul Oficial din 22 septembrie 2000 în vigoare la

1 ianuarie 2002)

   Fapta prin care o persoană depozitară a autorităţii publice sau însărcinată cu o misiune din serviciul public, primeşte, cere sau ordonă perceperea cu titlu de drepturi sau contribuţii, impozite sau taxe publice, o sumă de care nu ştie că este datorată, sau depăşeşte ceea ce se datorează, se pedepseşte cu cinci ani închisoare şi cu amenda de 75000 euro.   Se pedepseşte cu aceleaşi pedepse fapta prin care aceleaşi persoane, acordă sub o formă oarecare şi din orice motiv o exonerare sau o scutire de drepturi, contribuţii, impozite sau taxe publice în încălcarea textelor legale sau reglementare.   Tentativa delictelor prevăzute în acest articol se pedepseşte cu aceleaşi pedepse.

Paragraful 2 : Despre corupţia pasivă şi traficul de influenţă comise de persoane care exercită o funcţie publică

Articolul 432-11

117

(Legea nr. 2000-595 din 30 iunie 2000 art. 1 Monitorul Oficial din 1 iulie 2000)

(Ordonanţa nr. 2000-916 din 19 septembrie 2000 art. 3 Monitorul Oficial din 22 septembrie 2000 în vigoare la 1 ianuarie 2002)

   Se pedepseşte cu zece ani închisoare şi cu amenda de 150000 euro fapta prin care o persoană depozitară a autorităţii publice, însărcinată cu o misiune din serviciul public, sau învestită cu un mandat electiv public, solicită sau este de acord, fără nici un drept, în orice moment, direct sau indirect, cu diverse oferte, promisiuni, daruri, cadouri sau avantaje:   1º Fie pentru a îndeplini sau pentru a se abţine de la îndeplinirea unui act din funcţia, din misiunea sau din mandatul său sau facilitat de funcţia, misiunea sau mandatul său;   2º Fie pentru a abuza de influenţa sa reală sau bănuită în vederea obţinerii de către o autoritate sau administraţie publică de distincţii, locuri de muncă, pieţe sau orice altă decizie favorabilă.

Paragraful 3 : Despre luarea ilegală de foloase

Articolul 432-12(Ordonanţa nr. 2000-916 din 19 septembrie 2000 art. 3 şi 4 Monitorul Oficial din 22 septembrie 2000 în vigoare

la 1 ianuarie 2002)

   Fapta prin care o persoană depozitară a autorităţii publice sau însărcinată cu o misiune din serviciul public sau prin care o persoană învestită cu un mandat electiv public, ia, primeşte sau păstrează, direct sau indirect, un oarecare folos dintr-o întreprindere sau dintr-o operaţiune cu a cărei supraveghere, administrare, lichidare sau plată, în momentul actului, a fost însărcinată total sau parţial, se pedepseşte cu cinci ani închisoare şi cu amenda de 75000 euro.   Totuşi, în comunele care au cel mult 3 500 locuitori, primarii, adjuncţii sau consilierii municipali delegaţi sau care acţionează în substituirea primarului pot trata fiecare cu comuna în care au fost aleşi pentru transferul bunurilor mobiliare sau imobiliare sau furnizarea de servicii în limita unei sume anuale fixată la 16000 euro.   În plus, în aceste comune, primarii, adjuncţii sau consilierii municipali delegaţi sau care acţionează în substituirea primarului pot achiziţiona o parcelă dintr-o împărţire în loturi comunală pentru a-şi ridica locuinţa personală sau pot încheia contracte de închiriere cu comuna pentru propria lor locuinţă. Aceste acte trebuie autorizate, după estimarea bunurilor respective de către serviciul domeniilor, printr-o deliberare motivată din consiliul municipal.   În aceste comune, aceiaşi aleşi pot achiziţiona un bun ce aparţine comunei pentru crearea sau dezvoltarea activităţii lor profesionale. Preţul nu poate fi inferior evaluării serviciului domeniilor. Actul trebuie să fie autorizat, indiferent de valoarea bunurilor respective, printr-o deliberare motivată a consiliului municipal.   Pentru aplicarea celor trei aliniate anterioare, comuna este reprezentată în condiţiile prevăzute de articolul L. 2122-26 din codul general al colectivităţilor teritoriale şi primarul, adjunctul sau consilierul municipal interesat trebuie să se abţină sa participe la deliberarea consiliului municipal legat de încheierea sau aprobarea contractului. În plus, prin derogarea de la cel de-al doilea aliniat L. 2121-18 din codul general al colectivităţilor teritoriale, consiliul municipal nu poate decide să se reunească cu uşile închise.

Articolul 432-13(Ordonanţa nr. 2000-916 din 19 septembrie 2000 art. 3 Monitorul Oficial din 22 septembrie 2000 în vigoare la

1 ianuarie 2002)

   Se pedepseşte cu doi ani închisoare şi cu amenda de 30000 euro fapta prin care o persoană care a fost însărcinată, în calitate de funcţionar public sau agent sau prepus al unei administraţii publice, chiar datorită funcţiei sale, fie asigură supravegherea sau controlul unei întreprinderi private, fie încheie contracte de orice natură cu o întreprindere privată, fie îşi exprimă opinia cu privire la operaţiile efectuate de o întreprindere privată, ia sau primeşte o participare prin muncă, sfat sau capitaluri într-una din aceste întreprinderi înainte de expirarea unui termen de cinci ani în urma încetării acestei funcţii.   Se pedepseşte cu aceleaşi pedepse orice participare prin muncă, sfat sau capitaluri, într-o întreprindere privată care posedă cel puţin 30 p. 100 de capital comun sau a încheiat un contract ce are o exclusivitate de drept sau de fapt cu una din întreprinderile menţionate la alinatul anterior.   În sensul acestui articol, este asimilată unei întreprinderi private orice întreprindere publică ce îşi exercită activitatea într-un sector concurenţial şi conform regulilor de drept privat.   Aceste dispoziţii se aplică agenţilor unităţilor publice, întreprinderilor naţionalizate, societăţilor economie mixtă în care Statul sau colectivităţile publice deţin direct sau indirect mai mult de 50 p. 100 din capital şi exploatatorii publici prevăzuţi de legea nr. 90-568 din 2 iulie 1990 cu pricire la organizarea serviciului public a poştei şi telecomunicaţiilor.

118

   Infracţiunea nu este constituită în caz de participare la capital a societăţilor cotate la bursă sau dacă capitalurile sunt primite prin devoluţie succesorală.

Paragraful 4 : Atingeri aduse libertăţii de acces şi egalităţii candidaţilor pe pieţele publice şi delegaţiile din serviciul public

Articolul 432-14(Legea nr. 95-127 din 8 februarie 1995 art. 10 Monitorul Oficial din 9 februarie 1995)

(Ordonanţa nr. 2000-916 din 19 septembrie 2000 art. 3 Monitorul Oficial din 22 septembrie 2000 în vigoare la 1er ianuarie 2002)

   Se pedepseşte cu doi ani închisoare şi cu amenda de 30000 euro fapta prin care o persoană depozitară a autorităţii publice sau însărcinată cu o misiune din serviciul public sau învestită cu un mandat electiv public sau care exercită funcţiile de reprezentant, administrator sau agent al Statului, ale colectivităţilor teritoriale, unităţilor publice, societăţilor de economie mixtă de interes naţional însărcinate cu o misiune din serviciul public şi a societăţilor de economie mixtă locale sau de către orice persoană care acţionează în contul uneia din cele menţionat mai sus procură sau încearcă să procure pentru aproapele său un avantaj nejustificat printr-un act contrar dispoziţiilor legislative sau reglementatoare având ca obiect garantarea libertăţii de acces şi egalitatea candidaţilor în pieţele publice şi delegaţiile din serviciul public.

Paragraful 5 : Despre sustragerea şi deturnarea bunurilor

Articolul 432-15(Ordonanţa nr. 2000-916 din 19 septembrie 2000 art. 3 Monitorul Oficial din 22 septembrie 2000 în vigoare la

1 ianuarie 2002)

   Fapta prin care o persoană depozitară a autorităţii publice sau însărcinată cu misiune din serviciul public, un contabil public, un depozitar public sau unul din subordonaţii săi, distruge, deturnează sau sustrage un act sau un titlu, sau fonduri publice sau private, sau valori, piese sau titluri ce ţin locul, sau orice alt obiect ce i-a fost returnat având în vedere funcţiile sau misiunea sa, se pedepseşte cu zece ani închisoare şi cu amenda de 150000 euro.   Tentativa delictului prevăzut la aliniatul precedent se pedepseşte cu aceleaşi pedepse.

Articolul 432-16(Ordonanţa nr. 2000-916 din 19 septembrie 2000 art. 3 Monitorul Oficial din 22 septembrie 2000 în vigoare la

1 ianuarie 2002)

   Dacă distrugerea, deturnarea sau sustragerea de către un terţ a bunurilor prevăzute la articolul 432-15 rezultă din neglijenţa unei persoane depozitare a autorităţii publice sau însărcinată cu o misiune din serviciul public, a unui contabil public sau a unui depozitar public, aceasta se pedepseşte cu un an închisoare şi cu amenda de 15000 euro.

Secţiunea 4 : Pedepse complementare

Articolul 432-17(Legea nr. 92-1336 din 16 decembrie 1992 art. 365 şi 373 Monitorul Oficial din 23 decembrie 1992 în vigoare

la 1 martie 1994)

   În cazurile prevăzute de acest capitol, pot fi pronunţate, cu titlu complementar, următoarele pedepse:   1º Interdicţia drepturilor civice, civile şi de familie, în funcţie de modalităţile prevăzute de articolul 131-26 ;   2º Interdicţia, în funcţie de modalităţile prevăzute de articolul 131-27, de a exercita o funcţie publică sau de a exercita activitatea profesională sau socială în exercitarea sau cu ocazia exercitării căreia a fost comisă infracţiunea;   3º Confiscarea, în funcţie de modalităţile prevăzute de articolul 131-21, a sumelor sau obiectelor primite în mod neregulat de autorul infracţiunii, cu excepţia obiectelor susceptibile de restituire.   4º În cazul prevăzut de articolul 432-7, afişarea sau difuzarea deciziei pronunţate, în condiţiile prevăzute de articolul 131-35.

Secţiunea 1 : Despre corupţia activă şi traficul de influenţă comise de particulari

119

Articolul 433-1(Legea nr. 2000-595 din 30 iunie 2000 art. 1 Monitorul Oficial din 1 iulie 2000)

(Ordonanţa nr. 2000-916 din 19 septembrie 2000 art. 3 Monitorul Oficial din 22 septembrie 2000 în vigoare la 1 ianuarie 2002)

   Se pedepseşte cu zece ani închisoare şi cu amenda de 150000 euro propunerea, fără drept şi în orice moment, direct sau indirect, de oferte, promisiuni, daruri, cadouri sau avantaje pentru obţinerea de la o persoană depozitară a autorităţii publice, însărcinată cu o misiune din serviciul public sau învestită cu un mandat electiv public :   1º Fie că îndeplineşte sau se abţine să îndeplinească un act din funcţia, misiunea sau mandatul său sau facilitat de funcţia, misiunea sau mandatul său ;   2º Fie că abuzează de influenţa sa reală sau bănuită în vederea obţinerii de la o autoritate sau administraţie publică de distincţii, locuri de muncă, pieţe sau orice altă decizie favorabilă.   Se pedepseşte cu aceleaşi pedepse cedarea unei persoane depozitare a autorităţii publice, însărcinată cu o misiune din serviciul public sau învestită cu un mandat electiv public care solicită, fără drept, şi în orice moment, direct sau indirect, oferte, promisiuni, daruri, cadouri sau avantaje oarecare pentru a îndeplini sau pentru a se abţine să îndeplinească un act menţionat la 1º sau pentru a abuza de influenţa sa în condiţiile prevăzute la 2º.

Articolul 433-2(Ordonanţa nr. 2000-916 din 19 septembrie 2000 art. 3 Monitorul Oficial din 22 septembrie 2000 în vigoare la

1 ianuarie 2002)

   Se pedepseşte cu cinci ani închisoare şi cu amenda de 75000 euro fapta prin care oricine solicită sau este de acord, direct sau indirect, cu oferte, promisiuni, daruri, cadouri sau avantaje oarecare pentru a abuza de influenţa sa reală sau bănuită în vederea obţinerii de la autoritate sau administraţie publică de distincţii, locuri de muncă, pieţe sau orice altă decizie favorabilă.   Se pedepseşte cu aceleaşi pedepse cedarea solicitanţilor prevăzuţi la aliniatul precedent, sau propunerea, fără drept, direct sau indirect, de oferte, promisiuni, daruri, cadouri sau avantaje oarecare pentru ca o persoană de influenţa sa reală sau bănuită în vederea obţinerii de la autoritate sau administraţie publică de distincţii, locuri de muncă, pieţe sau orice altă decizie favorabilă.

Secţiunea 2 : Despre ameninţări şi acte de intimidare comis împotriva persoanelor ce exercită o funcţie publică

Articolul 433-3(Legea nr. 96-647 din 22 iulie 1996 art. 16 Monitorul Oficial din 23 iulie 1996)

(Ordonanţa nr. 2000-916 din 19 septembrie 2000 art. 3 Monitorul Oficial din 22 septembrie 2000 în vigoare la 1 ianuarie 2002)

(Legea nr. 2003-239 din 18 martie 2003 art. 59 Monitorul Oficial din 19 martie 2003)

   Se pedepseşte cu doi ani închisoare şi cu amenda de 30 000 Euro ameninţarea cu comiterea unei crime sau a unui delict contra persoanelor sau bunurilor proferate împotriva unei persoane învestite cu un mandat electiv public, a unui magistrat, jurat, avocat, funcţionar public sau ministerial, militar din jandarmeria naţională, funcţionar din poliţia naţională, de la vamă, din administraţia penitenciară sau a oricărei alte persoane depozitare a autorităţii publice, a unui săpător-pompier profesionist sau voluntar, un gardian al unor imobile sau grupuri de imobile sau un agent ce este angajatul unei persoane care dă cu chirie în funcţiile de pază sau supraveghere a imobilelor cu destinaţie de locuinţe în aplicarea articolului L. 127-1 din codul construcţiilor şi locuinţelor, în exercitarea funcţiilor sale, în vreme ce calitatea victimei este evidentă sau cunoscută de autor. Aceste dispoziţii se aplică de asemenea în caz de ameninţare proferată împotriva şi din cauza aceloraşi funcţii, a soţului, ascendenţilor şi descendenţilor în linie dreaptă a acestei persoane sau a oricărei alte persoane ce locuieşte de obicei în domiciliul său.   Se pedepseşte cu aceleaşi pedepse ameninţarea cu comiterea unei crime sau a unui delict contra persoanelor sau bunurilor proferate împotriva unui agent al unui exploatator de reţea de transport public de călători sau a oricărei alte persoane însărcinată cu o misiune din serviciul public cât şi a unui profesionist din domeniul sănătăţii, în exercitarea funcţiilor sale, dacă calitatea victimei este evidentă sau cunoscută de autor.

120

   Pedeapsa este de până la cinci ani închisoare şi amenda de 75 000 Euro dacă este vorba de o ameninţarea cu moartea sau de o ameninţarea cu atingerea bunurilor periculoase pentru persoane.   Se pedepseşte cu zece ani închisoare şi cu amenda de 150 000 Euro utilizarea de ameninţări, cu violenţe sau cu comiterea oricărui alt act de intimidare pentru a obţine de la o persoană menţionată la primul şi al doilea aliniat fie că îndeplineşte sau se abţine să îndeplinească un act din funcţia, misiunea sau mandatul său, sau facilitat de funcţia, misiunea sau mandatul său, fie că abuzează de autoritatea sa reală sau bănuită în vederea obţinerii de la o autoritate sau administraţie publică de distincţii, locuri de muncă, pieţe sau orice altă decizie favorabilă.

Secţiunea 3 : Despre sustragerea şi deturnarea bunurilor dintr-un depozit public

Articolul 433-4(Ordonanţa nr. 2000-916 din 19 septembrie 2000 art. 3 Monitorul Oficial din 22 septembrie 2000 în vigoare la

1 ianuarie 2002)

   Distrugerea, deturnarea sau sustragerea unui acte sau titlu, sau a fondurilor publice sau private, sau a valorilor, pieselor sau titlurilor ce ţin locul sau a oricărui alt obiect, ce au fost returnate, având în vedere funcţiile sale, unei persoane depozitare a autorităţii publice sau însărcinată cu o misiune din serviciul public, unui contabil public, unui depozitar public sau unuia din subordonaţii săi, se pedepseşte cu şapte ani închisoare şi cu amenda de 100000 euro.   Tentativa delictului prevăzut la aliniatul precedent se pedepseşte cu aceleaşi pedepse.

Secţiunea 4 : Despre insultă

Articolul 433-5(Legea nr. 96-647 din 22 iulie 1996 art. 17 Monitorul Oficial din 23 iulie 1996)

(Ordonanţa nr. 2000-916 din 19 septembrie 2000 art. 3 Monitorul Oficial din 22 septembrie 2000 în vigoare la 1 ianuarie 2002)

(Legea nr. 2002-1138 din 9 septembrie 2002 art. 45 Monitorul Oficial din 10 septembrie 2002)

   Constituie o insultă pedepsită cu amenda de 7500 euro cuvintele, gesturile sau ameninţările, înscrisurile sau imaginile de orice natură nefăcute publice sau trimiterea de obiecte oarecare adresate unei persoane însărcinate cu o misiune din serviciul public, în exercitarea sau cu ocazia exercitării misiunii sale, şi în stare să aducă atingere demnităţii sale sau respectului datorat funcţiei cu care este învestită.   Dacă este adresată unei persoane depozitară a autorităţii publice, insulta se pedepseşte cu şase luni închisoare şi cu amenda de 7500 euro.   Dacă este adresată unei persoane însărcinată cu o misiune din serviciul public şi dacă faptele au fost comise în interiorul unei unităţi şcolare sau educative, sau cu ocazia intrărilor sau ieşirilor elevilor, în vecinătatea unei asemenea unităţi, insulta se pedepseşte cu şase luni închisoare şi amenda de 7500 euro.   Dacă este comisă în reuniune, insulta prevăzută la primul aliniat se pedepseşte cu şase luni închisoare şi cu amenda de 7500 euro, şi insulta prevăzută la aliniatul al doilea se pedepseşte cu un an închisoare şi cu amenda de 15000 euro.

Articolul 433-5-1(introdus de Legea nr. 2003-239 din 18 martie 2003 art. 113 Monitorul Oficial din 19 martie 2003)

   Fapta prin care, în cursul unei manifestări organizate sau reglementate de către autorităţile publice, se insultă public imnul naţional sau drapelul tricolor se pedepseşte cu amenda de 7 500 euro.   Dacă este comisă în reuniune, această insultă se pedepseşte cu şase luni închisoare şi cu amenda de 7 500 euro.

Secţiunea 5 : Despre rebeliune

Articolul 433-6   Constituie rebeliune opunerea unei rezistenţe violente faţă de o persoană depozitară a autorităţii publice sau însărcinată cu o misiune din serviciul public acţionând, în exercitarea funcţiilor sale, pentru executarea legilor, ordinelor autorităţii publice, deciziilor sau mandatelor de justiţie.

Articolul 433-7

121

(Ordonanţa nr. 2000-916 din 19 septembrie 2000 art. 3 Monitorul Oficial din 22 septembrie 2000 în vigoare la 1 ianuarie 2002)

   Rebeliunea ser pedepseşte cu şase luni închisoare şi cu amenda de 7500 euro.   Rebeliunea comisă în reuniune se pedepseşte cu un an închisoare şi cu amenda de 15000 euro.

Articolul 433-8(Ordonanţa nr. 2000-916 din 19 septembrie 2000 art. 3 Monitorul Oficial din 22 septembrie 2000 în vigoare la

1 ianuarie 2002)

   Rebeliunea înarmată se pedepseşte cu trei ani închisoare şi cu amenda de 45000 euro.   Rebeliunea înarmată comisă în reuniune se pedepseşte cu şapte ani închisoare şi cu amenda de 100000 euro.

Articolul 433-9   Dacă autorul rebeliunii este deţinut, pedepsele pronunţate pentru delictul rebeliunii se cumulează, prin derogare de la articolele 132-2 până la 132-5, fără posibilitatea de confuzie, cu cele pe care le ispăşea cel inc cauză sau cele pronunţate pentru infracţiunea din cauza căreia era deţinut.

Articolul 433-10(Ordonanţa nr. 2000-916 din 19 septembrie 2000 art. 3 Monitorul Oficial din 22 septembrie 2000 în vigoare la

1 ianuarie 2002)

   Provocarea directă la rebeliune, manifestată fie prin strigăte sau discursuri publice, fie prin înscrisuri afişate sau distribuite, fie prin orice alt mijloc de transmisie a înscrisului, a cuvântului sau imaginii, se pedepseşte cu amenda de 7500 euro.   Dacă delictul prevăzut la aliniatul precedent este comis prin presa scrisă sau audiovizuală, dispoziţiile speciale ale legilor ce guvernează aceste probleme se aplică în ceea ce priveşte stabilirea persoanelor responsabile.

Secţiunea 6 : Despre opunerea la executarea de munci publice

Articolul 433-11(Ordonanţa nr. 2000-916 din 19 septembrie 2000 art. 3 Monitorul Oficial din 22 septembrie 2000 în vigoare la

1 ianuarie 2002)

   Opunerea, prin acte de violenţă, la executarea de munci publice sau de utilitate publică se pedepseşte cu un an închisoare şi cu amenda de 15000 euro.

Secţiunea 7 : Despre uzurparea funcţiilor

Articolul 433-12(Ordonanţa nr. 2000-916 din 19 septembrie 2000 art. 3 Monitorul Oficial din 22 septembrie 2000 în vigoare la

1 ianuarie 2002)

   Se pedepseşte cu trei ani închisoare şi cu amenda de 45000 euro fapta prin care orice persoană acţionând fără titlu, se amestecă în exercitarea unei funcţii publice îndeplinind unul din actele rezervate titularului acestei funcţii.

Articolul 433-13(Ordonanţa nr. 2000-916 din 19 septembrie 2000 art. 3 Monitorul Oficial din 22 septembrie 2000 în vigoare la

1 ianuarie 2002)

   Se pedepseşte cu un an închisoare şi cu amenda de 15000 euro fapta prin care orice persoană :   1º Exercită o activitate în condiţiile care sunt în stare să creeze în spiritul publicului o confuzie cu exercitarea unei funcţii publice sau a unei activităţi rezervate funcţionarilor publici sau ministeriali ;   2º Se serveşte de documente sau înscrisuri ce prezintă, cu actele judiciare sau extrajudiciare sau cu documentele administrative, o asemănare care este în stare să provoace o confuzie în spiritul publicului.

Secţiunea 8 : Despre uzurparea semnelor rezervate autorităţii publice

122

Articolul 433-14(Ordonanţa nr. 2000-916 din 19 septembrie 2000 art. 3 Monitorul Oficial din 22 septembrie 2000 în vigoare la

1 ianuarie 2002)

   Se pedepseşte cu un an închisoare şi cu amenda de 15000 euro fapta prin care orice persoană, în mod public şi fără drept:   1º Poartă un costum, o uniformă sau o decoraţie reglementate de autoritatea publică;   2º Se serveşte de un document justificativ cu o calitate profesională sau de o insignă reglementate de autoritatea publică;   3º Utilizează un automobil ale cărui semne exterioare sunt identice cu cele utilizate de funcţionarii poliţiei naţionale sau de militari.

Articolul 433-15(Ordonanţa nr. 2000-916 din 19 septembrie 2000 art. 3 Monitorul Oficial din 22 septembrie 2000 în vigoare la

1 ianuarie 2002)

   Se pedepseşte cu şase luni închisoare şi cu amenda de 7500 euro fapta prin care orice persoană, în mod public, poartă un costum sau o uniformă, utilizează un automobil, sau se serveşte de o insignă sau un document ce prezintă împreună cu costumele, uniformele, automobilele, insignele sau documentele distinctive rezervate funcţionarilor poliţiei naţionale sau militarilor, o asemănare în stare să cauzeze o confuzie în spiritul publicului.

Articolul 433-16(Ordonanţa nr. 2000-916 din 19 septembrie 2000 art. 3 Monitorul Oficial din 22 septembrie 2000 în vigoare la

1 ianuarie 2002)

   Infracţiunile definite de articolele 433-14 şi 433-15 se pedepsesc cu trei ani închisoare şi cu amenda de 45000 euro dacă au ca obiect pregătirea sau facilitarea comiterii unei crime sau a unui delict.

Secţiunea 9 : Despre uzurparea titlurilor

Articolul 433-17(Ordonanţa nr. 2000-916 din 19 septembrie 2000 art. 3 Monitorul Oficial din 22 septembrie 2000 în vigoare la

1 ianuarie 2002)

   Folosirea, fără drept, a unui titlu ataşat unei profesii reglementată de autoritatea publică sau a unei diplome oficiale sau a unei calităţi ale cărei condiţii de atribuire sunt stabilite autoritatea publică se pedepseşte cu un an închisoare şi cu amenda de 15000 euro.

Secţiunea 10 : Despre utilizarea neregulată a calităţii

Articolul 433-18(Ordonanţa nr. 2000-916 din 19 septembrie 2000 art. 3 Monitorul Oficial din 22 septembrie 2000 în vigoare la

1 ianuarie 2002)

   Se pedepseşte cu şase luni închisoare şi cu amenda de 7500 euro fapta prin care fondatorul sau conducătorul de drept sau de fapt a unei întreprinderi care are un scop lucrativ, cere să reprezinte sau lasă să reprezinte, într-o publicitate realizată în interesul întreprinderii pe care şi-a propus să o fondeze sau să o conducă:   1º Numele, cu menţiunea calităţii sale, a unui membru sau a unui fost membru al Guvernului, Parlamentului, Parlamentului european, a unei adunări deliberante a unei colectivităţi teritoriale, a Consiliului constituţional, a Consiliului de Stat, a Consiliului economic şi social, a Consiliului superior al magistraturii, a Curţii de casaţie, a Curţii de Conturi, a Institutului Franţei, a consiliului de administrare al Băncii Franţei sau a unui organism colegial învestit prin lege cu o misiune de control sau de sfat;   2º Numele, cu menţiunea funcţiei sale, a unui magistrat sau a unui fost magistrat, a unui funcţionar sau a unui fost funcţionar sau a unui funcţionar public sau ministerial ;   3º Numele unei persoane cu menţiunea decoraţiei reglementate de autoritatea publică ce i-a fost decernată.   Se pedepseşte cu aceleaşi pedepse fapta prin care un bancher sau un afacerist se serveşte de publicitatea menţionată la aliniatul precedent.

Secţiunea 11 : Atingeri aduse stării civile a persoanelor

123

Articolul 433-19(Ordonanţa nr. 2000-916 din 19 septembrie 2000 art. 3 Monitorul Oficial din 22 septembrie 2000 în vigoare la

1 ianuarie 2002)

   Se pedepseşte cu şase luni închisoare şi cu amenda de 7500 euro fapta, într-un act public sau autentic sau într-un document administrativ destinat autorităţii publice şi în afara cazurilor în care reglementarea în vigoare autorizează subscrierea acestor acte sau documente sub o stare civilă de împrumut:   1º Prin care se ia un nume sau un accesoriu din nume altul decât cel acordat prin stare civilă;   2º Prin care se schimbă, se alterează sau se modifică numele sau accesoriul numelui acordat prin starea civilă.

Articolul 433-20(Ordonanţa nr. 2000-916 din 19 septembrie 2000 art. 3 Monitorul Oficial din 22 septembrie 2000 în vigoare la

1 ianuarie 2002)

   Fapta prin care o persoană angajată în legăturile căsătoriei încheie o altă căsătorie înainte de dizolvarea celei anterioare se pedepseşte cu un an închisoare şi cu amenda de 45000 euro.   Se pedepseşte cu aceleaşi pedepse funcţionarul public ce a celebrat această căsătorie cunoscând existenţa celei anterioare.

Articolul 433-21(Ordonanţa nr. 2000-916 din 19 septembrie 2000 art. 3 Monitorul Oficial din 22 septembrie 2000 în vigoare la

1 ianuarie 2002)

   Orice ministru al unui cult care va efectua, în mod obişnuit, ceremoniile religioase de căsătorie fără să i se fi justificat actul de căsătorie primit în prealabil de către funcţionarii de stare civile va fi pedepsit cu şase luni închisoare şi cu amenda de 7500 euro.

Articolul 433-21-1(Legea nr. 92-1336 din16 decembrie 1992 art. 366 şi 373 Monitorul Oficial din 23 decembrie 1992 în vigoare la

1 martie 1994)

(Ordonanţa nr. 2000-916 din 19 septembrie 2000 art. 3 Monitorul Oficial din 22 septembrie 2000 în vigoare la 1 ianuarie 2002)

   Orice persoană care dă funeraliilor un caracter contrar voinţei celui decedat sau contrar unei decizii judiciare, voinţe sau decizie de care a avut cunoştinţă, va fi pedepsită cu şase luni închisoare şi cu amenda de 7500 euro.

Secţiunea 12 : Pedepse complementare şi responsabilitatea persoanelor juridice

Articolul 433-22   Persoanele fizice vinovate de una din infracţiunile prevăzute de acest capitol primesc şi următoarele pedepse complementare:   1º Interdicţia drepturilor civice, civile şi de familie, în funcţie de modalităţile prevăzute de articolul 131-26 ;   2º Interdicţia, pentru o durată de cel mult cinci ani, de a exercita o funcţie publică sau de a exercita activitatea profesională sau socială în exercitarea sau cu ocazia exercitării căreia a fost comisă infracţiunea;   3º Afişarea sau difuzarea deciziei pronunţate, în condiţiile prevăzute de articolul 131-35.

Articolul 433-23   În cazurile prevăzute la articolele 433-1, 433-2 şi 433-4, poate fi de asemenea pronunţată confiscarea sumelor sau obiectelor primite în mod neregulat de autorul infracţiunii, cu excepţia obiectelor susceptibile de restituire.

Articolul 433-24   Persoanele fizice vinovate de una din infracţiunile prevăzute la articolul 433-8 primesc şi următoarele pedepse complementare:   1º Interdicţia de a deţine sau purta, pentru o durată de cel mult cinci ani, o armă autorizată;   2º Confiscarea armelor al căror proprietar este condamnatul sau de care se foloseşte la buna dispoziţie.

Articolul 433-25   Persoanele juridice pot fi declarate responsabile penal, în condiţiile prevăzute de articolul 121-2, de infracţiunile definite la secţiunile 1, 6, 7, 9 şi 10 din acest capitol.

124

   Pedepsele date persoanelor juridice sunt:   1º Amenda, în funcţie de modalităţile prevăzute de articolul 131-38 ;   2º Pentru o durată de cel mult cinci ani, pedepsele menţionate la 2º, 3º, 4º, 5º, 6º şi 7º din articolul 131-39 ;   3º Confiscarea prevăzută la articolul 131-21 ; 4º Afişarea sau difuzarea deciziei pronunţate, în condiţiile prevăzute de articolul 131-35.   Interdicţia menţionată la 2º din articolul 131-39 priveşte activitatea în exercitarea sau cu ocazia exercitării căreia a fost comisă infracţiunea.

Secţiunea 1 : Despre piedicile puse sesizării justiţiei

Articolul 434-1(Ordonanţa nr. 2000-916 din 19 septembrie 2000 art. 3 Monitorul Oficial din 22 septembrie 2000 în vigoare la

1 ianuarie 2002)

   Fapta prin care oricine, care are cunoştinţă de o crimă pe care mai poate încă să o prevină sau să-i limiteze efectele, sau ai cărei autori sunt susceptibili de comiterea altor noi crime ce ar putea fi împiedicate, nu informează autorităţile judiciare sau administrative se pedepseşte cu trei ani închisoare şi cu amenda de 45000 euro.   Sunt exceptaţi de la dispoziţiile care preced, cu excepţia crimelor comise asupra minorilor de cincisprezece ani:   1º Părinţii în linie dreaptă şi soţii lor, şi de asemenea fraţii şi surorile şi soţii lor, ai autorului sau ai complicelui crimei ;   2º Soţul autorului sau complicelui crimei, sau persoane care locuieşte în mod notoriu în situaţie maritală cu el.   Sunt de asemenea exceptaţi de la dispoziţiile primului aliniat persoanele constrânse în secret în condiţiile prevăzute de articolul 226-13.

Articolul 434-2(Ordonanţa nr. 2000-916 din 19 septembrie 2000 art. 3 Monitorul Oficial din 22 septembrie 2000 în vigoare la

1 ianuarie 2002)

   Dacă crima menţionată la primul aliniat din articolul 434-1 constituie o atingere adusă intereselor fundamentale ale naţiunii prevăzute de titlul I din această carte sau un act de terorism prevăzut de titlul II din această carte, pedeapsa este de până la cinci ani închisoare şi amenda de până la 75000 euro.

Articolul 434-3(Legea nr. 98-468 din 17 iunie 1998 art. 15 Monitorul Oficial din 18 iunie 1998)

(Ordonanţa nr. 2000-916 din 19 septembrie 2000 art. 3 Monitorul Oficial din 22 septembrie 2000 în vigoare la 1 ianuarie 2002)

   Fapta prin care orice persoană care are cunoştinţă de anumite privaţiuni, de tratamente proaste sau de atingeri sexuale asupra unui minor de cincisprezece ani sau a unei persoane care nu este în măsură să se apere din cauza vârstei, a unei boli, infirmităţi, deficienţe fizice sau psihice sau a unei sarcini, nu informează autorităţile judiciare sau administrative se pedepseşte cu trei ani închisoare şi cu amenda de 45000 euro.   Cu excepţia cazului când legea dispune altceva, sunt exceptate de la dispoziţiile precedente persoanele constrânse în secret în condiţiile prevăzute de articolul 226-13.

Articolul 434-4(Ordonanţa nr. 2000-916 din 19 septembrie 2000 art. 3 Monitorul Oficial din 22 septembrie 2000 în vigoare la

1 ianuarie 2002)

   Se pedepseşte cu trei ani închisoare şi cu amenda de 45000 euro fapta prin care, în vederea împiedicării manifestării adevărului:   1º Se modifică starea locurilor unei crime sau ale unui delict fie prin alterarea, falsificarea sau ştergerea urmelor sau indiciilor, fie prin aportul, deplasarea sau suprimarea unor obiecte;   2º Se distruge, sustrage, doseşte sau alterează un document public sau privat sau un obiect în stare să faciliteze descoperirea unei crime sau a unui delict, cercetarea probelor sau condamnarea vinovaţilor.   Dacă faptele prevăzute în acest articol sunt comise de către o persoană care, prin funcţiile sale, este chemată să concureze la manifestarea adevărului, pedeapsa este de până la cinci ani închisoare şi amenda de până la 75000 euro.

125

Articolul 434-5(Ordonanţa nr. 2000-916 din 19 septembrie 2000 art. 3 Monitorul Oficial din 22 septembrie 2000 în vigoare la

1 ianuarie 2002)

   Orice ameninţare sau orice alt act de intimidare cu privire la orice persoană, comis în vederea determinării victimei unei crime sau delict să nu facă plângere sau să se dezică, se pedepseşte cu trei ani închisoare şi cu amenda de 45000 euro.

Articolul 434-6(Legea nr. 96-647 din 22 iulie 1996 art. 7 Monitorul Oficial din 23 iulie 1996)

(Ordonanţa nr. 2000-916 din 19 septembrie 2000 art. 3 Monitorul Oficial din 22 septembrie 2000 în vigoare la 1 ianuarie 2002)

   Furnizarea persoanei autorului sau complicelui unei crime sau al unui act de terorism pedepsit cu cel puţin zece ani închisoare, a unei locuinţe, un loc de retragere, subvenţii, mijloace de existenţă sau orice alt mijloc de sustragere de la cercetări sau de la arest se pedepseşte cu trei ani închisoare şi cu amenda de 45000  euro. Pedepsele sunt de până la cinci ani închisoare şi amenda de până la 75000 euro dacă infracţiunea este comisă în mod obişnuit.   Sunt exceptaţi de la dispoziţiile precedente:   1º Părinţii în linie dreaptă şi soţii lor, şi de asemenea fraţii şi surorile şi soţii lor, ai autorului sau complicelui crimei sau actului de terorism ;   2º Soţul autorului sau complicelui crimei sau actului de terorism, sau persoane care locuieşte în mod notoriu în situaţie maritală cu el.

Articolul 434-7(Ordonanţa nr. 2000-916 din 19 septembrie 2000 art. 3 Monitorul Oficial din 22 septembrie 2000 în vigoare la

1 ianuarie 2002)

   Dosirea sau ascunderea cadavrului unei persoane victime a unui omor sau decedată în urma violenţelor se pedepseşte cu zece ani închisoare şi cu amenda de 30000 euro.

Secţiunea 2 : Despre piedicile puse exercitării justiţiei

Articolul 434-7-1(Legea nr. 92-1336 din16 decembrie 1992 art. 213, 367 şi 373 Monitorul Oficial din 23 decembrie 1992 în

vigoare la 1 martie 1994)

(Ordonanţa nr. 2000-916 din 19 septembrie 2000 art. 3 Monitorul Oficial din 22 septembrie 2000 în vigoare la 1 ianuarie 2002)

  Fapta  prin care un magistrat, orice altă persoană care ocupă un loc într-o formaţiune jurisdicţională sau orice altă autoritate administrativă, neagă împărţirea dreptăţii după ce i s-a impus prin lege şi perseverează în negaţia sa după avertismentul sau injoncţiunea superiorilor săi se pedepseşte cu amenda de 7500 euro şi interdicţia de a exercita funcţii publice pentru o durată de cinci până la douăzeci de ani.

Articolul 434-7-2(introdus de Legea nr. 2004-204 din 9 martie 2004 art. 13 Monitorul Oficial din 10 martie 2004)

   Fără prejudiciul drepturilor apărării, fapta prin care orice persoană care, datorită funcţiilor sale, are cunoştinţă, în aplicarea dispoziţiilor codului de procedură penală, despre informaţiile emise dintr-o anchetă sau dintr-o instrucţie în curs cu privire la o crimă sau un delict, dezvăluie, direct sau indirect, aceste informaţii unor persoane susceptibile că ar fi implicate, ca autori, coautori, complici sau dositori, în comiterea acestor infracţiuni, dacă această dezvăluire este în stare să împiedice derularea investigaţiilor sau manifestării adevărului, se pedepseşte cu cinci ani închisoare şi cu amenda de 75 000 Euro.

Articolul 434-8(Ordonanţa nr. 2000-916 din 19 septembrie 2000 art. 3 Monitorul Oficial din 22 septembrie 2000 în vigoare la

1 ianuarie 2002)

126

   Orice ameninţare sau orice act de intimidare comis asupra unui magistrat, jurat sau orice altă persoană care ocupă un loc într-o formaţiune jurisdicţională, un arbitru, un interpret, un expert sau avocatul unei părţi în vederea influenţării comportamentului său în exercitarea funcţiilor se pedepseşte cu trei ani închisoare şi cu amenda de 45000 euro.

Articolul 434-9(Legea nr. 2000-595 din 30 iunie 2000 art. 1 Monitorul Oficial din 1 iulie 2000)

(Ordonanţa nr. 2000-916 din 19 septembrie 2000 art. 3 Monitorul Oficial din 22 septembrie 2000 în vigoare la 1 ianuarie 2002)

   Fapta prin care un magistrat, un jurat sau orice altă persoană care ocupă un loc într-o formaţiune jurisdicţională, un arbitru sau un expert numit fie de către o jurisdicţie, fie de către parţi, sau o persoană însărcinată de autoritatea judiciară cu o misiune de conciliere sau de mediere, solicită sau este de acord, fără drept, şi în orice moment, direct sau indirect, cu ofertele, promisiunile, darurile, cadourile sau avantajele pentru îndeplinirea sau abţinerea unui act din funcţia sa, se pedepseşte cu zece ani închisoare şi cu amenda de 150000 euro.   Fapta prin care se cedează, în orice moment, solicitărilor unei persoane menţionate în alinatul precedent, sau se propune oferte, promisiuni, daruri, cadouri sau avantaje pentru obţinerea de către una din aceste persoane îndeplinirea sau abţinerea unui act din funcţia sa se pedepseşte cu aceleaşi pedepse.   Dacă infracţiunea definită la primul aliniat este comisă de un magistrat în beneficiul sau în detrimentul unei persoane care face obiectul unor urmăriri penale, pedeapsa este de până la cincisprezece ani închisoare penală şi amenda de 225000 euro.

Articolul 434-10(Ordonanţa nr. 2000-916 din 19 septembrie 2000 art. 3 Monitorul Oficial din 22 septembrie 2000 în vigoare la

1 ianuarie 2002)

(Legea nr. 2003-495 din 12 iunie 2003 art. 3 I Monitorul Oficial din 13 iunie 2003)

   Fapta prin care orice conducător al unui automobil sau motor terestru, fluvial sau maritim, ştiind că tocmai a cauzat sau a ocazionat un accident, nu opreşte şi încearcă de asemenea să fugă de responsabilitatea penală sau civilă pe care o poate avea, se pedepseşte cu doi ani închisoare şi cu amenda de 30000 euro.   Dacă este loc pentru aplicarea articolelor 221-6 şi 222-19, pedepsele prevăzute de aceste articole sunt dublate în afara cazurilor prevăzute de articolele 221-6-1, 222-19-1 şi 222-20-1.

   NOTĂ : Legea 2003-495 din 12 iunie 2003 art. 3 III : Dispoziţiile din al doilea aliniat al articolului 434-10 din codul penal în redactarea anterioară intrării în vigoare a acestei legi, rămânând aplicabile infracţiunilor comise înainte de această intrare în vigoare.

Articolul 434-11(Ordonanţa nr. 2000-916 din 19 septembrie 2000 art. 3 Monitorul Oficial din 22 septembrie 2000 în vigoare la

1 ianuarie 2002)

   Fapta prin care orice persoană care cunoaşte dovada nevinovăţiei unei persoane deţinute provizoriu sau judecată pentru crimă sau delict, se abţine în mod voluntar să depună imediat mărturie la autorităţile judiciare sau administrative se pedepseşte cu trei ani închisoare şi cu amenda de 45000 euro.   Totuşi, este scutit de pedeapsă cel care va depune mărturie tardiv, dar spontan.   Sunt exceptaţi de la dispoziţiile din primul aliniat:   1º Autorul sau complicele infracţiunii care motiva urmărirea, părinţii săi în linie dreaptă şi soţii lor, şi de asemenea fraţii, surorile şi soţii lor;   2º Soţul autorului sau complicelui infracţiunii care motiva urmărirea, sau persoane care trăieşte în mod notoriu în situaţie maritală cu el.   Sunt de asemenea exceptaţi de la dispoziţiile din primul aliniat persoanele constrânse în secret în condiţiile prevăzute de articolul 226-13.

Articolul 434-12(Ordonanţa nr. 2000-916 din 19 septembrie 2000 art. 3 Monitorul Oficial din 22 septembrie 2000 în vigoare la

1 ianuarie 2002)

127

   Fapta prin care orice persoană, care a declarat public că îi cunoaşte pe autorii unei crime sau ai unui delict, refuză să răspundă întrebărilor care îi sunt puse în această privinţă de către un judecător se pedepseşte cu un an închisoare şi cu amenda de 15000 euro.

Articolul 434-13(Ordonanţa nr. 2000-916 din 19 septembrie 2000 art. 3 Monitorul Oficial din 22 septembrie 2000 în vigoare la

1 ianuarie 2002)

   Mărturia mincinoasă făcută sub jurământ în faţa oricărei jurisdicţii sau în faţa unui funcţionar din poliţia judiciară ce acţionează în executarea unei comisii rogatorii se pedepseşte cu cinci ani închisoare şi cu amenda de 75000 euro.   Totuşi, martorul fals est scutit de pedeapsă dacă şi-a retras spontan mărturia înaintea deciziei ce pune capăt procedurii realizate de jurisdicţia de instrucţie sau de jurisdicţia de judecată.

Articolul 434-14(Ordonanţa nr. 2000-916 din 19 septembrie 2000 art. 3 Monitorul Oficial din 22 septembrie 2000 în vigoare la

1 ianuarie 2002)

   Mărturia mincinoasă se pedepseşte cu şapte ani închisoare şi cu amenda de 100000 euro:   1º Dacă este provocată de încredinţarea unui dar sau a unei recompense oarecare;   2º Dacă cel împotriva căruia sau în favoarea căruia a fost comisă mărturia mincinoasă este pasibil de o pedeapsă penală.

Articolul 434-15(Ordonanţa nr. 2000-916 din 19 septembrie 2000 art. 3 Monitorul Oficial din 22 septembrie 2000 în vigoare la

1 ianuarie 2002)

   Folosirea de promisiuni, oferte, cadouri, presiuni, ameninţări, acte de violenţă, manevre sau artificii de-a lungul unei proceduri sau în vederea unei cereri sau apărări în justiţie pentru a determina aproapele fie să facă sau să dea o depoziţie, o declaraţie sau o atestare mincinoasă, fie să se abţină să facă sau să dea o depoziţie, o declaraţie sau o atestare, se pedepseşte cu trei ani închisoare şi cu amenda de 45000 euro, chiar dacă subordonarea nu este urmată de efect.

Articolul 434-15-1(Legea nr. 2000-516 din 15 iunie 2000 art. 32 Monitorul Oficial din 16 iunie 2000 în vigoare la 1 ianuarie

2001)

(Legea nr. 2000-1354 din 30 decembrie 2000 art. 11 Monitorul Oficial din 31 decembrie 2000)

(Ordonanţa nr. 2000-916 din 19 septembrie 2000 art. 3 Monitorul Oficial din 22 septembrie 2000 în vigoare la 1 ianuarie 2002)

(Legea nr. 2002-1138 din 9 septembrie 2002 art. 39 Monitorul Oficial din 10 septembrie 2002)

   Neprezentarea, nedepunerea de jurământ sau de depoziţie, fără scuză sau justificare, în faţa judecătorului de instrucţie sau în faţa unui funcţionar din poliţia judiciară ce acţionează asupra comisiei rogatorii de către o persoană care a fost citată de aceasta pentru audiere ca martor se pedepseşte cu amenda de 3750 euro.

Articolul 434-15-2(introdus de Legea nr. 2001-1062 din 15 noiembrie 2001 art. 31 Monitorul Oficial din 16 noiembrie 2001)

   Se pedepseşte cu trei ani închisoare şi cu amenda de 45 000 euro fapta prin care orice persoană, care are cunoştinţă de convenţia secretă de descifrare a unui mijloc de criptologie susceptibilă că a utilizat pentru pregătirea, facilitarea sau comiterea unei crime sau delict, refuză să încredinţeze aşa-zisa convenţie autorităţilor judiciare sau să o pună în aplicare, la cererile acestor autorităţi emise în aplicarea titlurilor II şi  III din cartea I din codul de procedură penală.   Dacă refuzul este opus când încredinţarea sau punerea în aplicare a convenţiei ar fi permis evitarea comiterii unei crime sau delict sau limitarea efectelor sale, pedeapsa este de până la cinci ani închisoare şi amenda de până la 75 000 euro.

128

Articolul 434-16(Ordonanţa nr. 2000-916 din 19 septembrie 2000 art. 3 Monitorul Oficial din 22 septembrie 2000 în vigoare la

1 ianuarie 2002)

   Publicarea, înainte de intervenţia deciziei jurisdicţionale definitive, de comentarii care tind să exercite presiuni în vederea influenţării declaraţiilor martorilor sau decizia jurisdicţiilor de instrucţie sau de judecată se pedepseşte cu şase luni închisoare şi cu amenda de 7500 euro.   Dacă infracţiunea este comisă prin presa scrisă sau audiovizuală, dispoziţiile speciale ale legilor ce guvernează aceste probleme se aplică în ceea ce priveşte determinarea persoanelor responsabile.

Articolul 434-17(Ordonanţa nr. 2000-916 din 19 septembrie 2000 art. 3 Monitorul Oficial din 22 septembrie 2000 în vigoare la

1 ianuarie 2002)

   Falsul jurământ în materie civilă se pedepseşte cu trei ani închisoare şi cu amenda de 45000 euro.

Articolul 434-18(Ordonanţa nr. 2000-916 din 19 septembrie 2000 art. 3 Monitorul Oficial din 22 septembrie 2000 în vigoare la

1 ianuarie 2002)

   Fapta prin care un interpret, în orice problemă, denaturează substanţa cuvintelor sau documentelor traduse se pedepseşte, conform distincţiilor din articolele 434-13 şi 434-14, cu cinci ani închisoare şi cu amenda de 75000 euro sau cu şapte ani închisoare şi cu amenda de 100000 euro.

Articolul 434-19   Subordonarea interpretului este reprimată în condiţiile prevăzute la articolul 434-15.

Articolul 434-20(Ordonanţa nr. 2000-916 din 19 septembrie 2000 art. 3 Monitorul Oficial din 22 septembrie 2000 în vigoare la

1 ianuarie 2002)

   Fapta prin care un expert, în orice problemă, falsifică, în rapoartele sale scrise sau în expunerile sale orale, datele sau rezultatele expertizei se pedepseşte, conform distincţiilor articolelor 434-13 şi  434-14, cu cinci ani închisoare şi cu amenda de 75000 euro sau cu şapte ani închisoare şi cu amenda de 100000 euro.

Articolul 434-21   Subordonarea expertului este reprimată în condiţiile prevăzute de articolul 434-15.

Articolul 434-22(Ordonanţa nr. 2000-916 din 19 septembrie 2000 art. 3 Monitorul Oficial din 22 septembrie 2000 în vigoare la

1 ianuarie 2002)

   Ruperea sigiliilor aplicate de autoritatea publică se pedepseşte cu doi ani închisoare şi cu amenda de 30000 euro. Tentativa ruperii sigiliilor se pedepseşte cu aceleaşi pedepse.   Se pedepseşte cu aceleaşi pedepse orice deturnare de obiect plasat sub sigilii sau sub mâna justiţiei.

Articolul 434-23(Ordonanţa nr. 2000-916 din 19 septembrie 2000 art. 3 Monitorul Oficial din 22 septembrie 2000 în vigoare la

1 ianuarie 2002)

   Luarea numelui unui terţ, în circumstanţele care au determinat sau ar fi putut determina împotriva acestuia urmăriri penale, se pedepseşte cu cinci ani închisoare şi cu amenda de 75000 euro.   În ciuda dispoziţiilor articolelor 132-2 până la 132-5, pedepsele pronunţate pentru acest delict se cumulează, fără posibilitatea confuziei, cu cele care ar fi fost pronunţate pentru infracţiunea cu ocazia căreia a fost comisă uzurparea.   Se pedepseşte cu pedepsele prevăzute de primul aliniat declaraţia falsă cu privire la starea civilă a unei persoane, care a determinat sau ar fi putut determina urmăriri penale împotriva unui terţ.

129

Paragraful 1 : Atingeri aduse respectului datorat justiţiei

Articolul 434-24(Ordonanţa nr. 2000-916 din 19 septembrie 2000 art. 3 Monitorul Oficial din 22 septembrie 2000 în vigoare la

1 ianuarie 2002)

   Insulta prin cuvinte, gesturi sau ameninţări, prin înscrisuri sau imagini de orice natură nefăcute publice sau prin trimiterea de obiecte oarecare adresate unui magistrat, jurat sau oricărei persoane care ocupă un loc într-o formaţiune jurisdicţională în exercitarea funcţiilor sale sau cu ocazia acestei exercitări şi care tinde să aducă atingere demnităţii sale sau respectului datorat funcţiei cu care este învestit se pedepseşte cu un an închisoare şi cu amenda de 15000 euro.   Dacă insulta are loc la audierea unei curţi, tribunal sau a unei formaţiuni jurisdicţionale, pedeapsa este de până la doi ani închisoare şi amenda de până la 30000 euro.

Articolul 434-25(Ordonanţa nr. 2000-916 din 19 septembrie 2000 art. 3 Monitorul Oficial din 22 septembrie 2000 în vigoare la

1 ianuarie 2002)

   Fapta prin care se caută să se discrediteze, în mod public prin acte, cuvinte, înscrisuri sau imagini de orice natură, un act sau o decizie jurisdicţională, în condiţiile care sunt în stare să aducă atingere autorităţii justiţiei sau independenţei sale se pedepseşte cu şase luni închisoare şi cu amenda de 7500 euro.   Dispoziţiile aliniatului precedent nu se aplică comentariilor tehnice nici altor acte, cuvinte, înscrisuri sau imagini de orice natură care tind la reformarea, casaţia sau revizuirea unei decizii.   Dacă infracţiunea este comisă prin presa scrisă sau audiovizuală, dispoziţiile speciale ale legilor ce guvernează aceste probleme se aplică în ceea ce priveşte determinarea persoanelor responsabile.   Acţiunea publică se prescrie în trei luni împlinite, începând din ziua în care a fost comisă infracţiunea definită în acest articol, dacă în acest interval nu a fost făcut nici un act de instrucţie sau de urmărire.

Articolul 434-26(Ordonanţa nr. 2000-916 din 19 septembrie 2000 art. 3 Monitorul Oficial din 22 septembrie 2000 în vigoare la

1 ianuarie 2002)

   Denunţarea în mod mincinos la autoritatea judiciară sau administrativă a faptelor constitutive ale unei crime sau delict care au expus autorităţile judiciare la cercetări inutile se pedepseşte cu şase luni închisoare şi cu amenda de 7500 euro.

Paragraful 2 : Despre evadare

Articolul 434-27(Ordonanţa nr. 2000-916 din 19 septembrie 2000 art. 3 Monitorul Oficial din 22 septembrie 2000 în vigoare la

1 ianuarie 2002)

(Legea nr. 2004-204 din 9 martie 2004 art. 194 I Monitorul Oficial din 10 martie 2004)

   Constituie evadare ce se pedepseşte fapta prin care un deţinut se sustrage gărzii care îl păzeşte.   Evadarea se pedepseşte cu trei ani închisoare şi cu amenda de 45000 euro.   Dacă evadarea este realizată prin violenţă, efracţie sau corupţie, chiar şi când acestea ar fi fost comise, de acord cu deţinutul, de către un terţ, pedepsele sunt de până la cinci ani închisoare şi amenda de până la 75 000 Euro.

Articolul 434-28   Pentru aplicarea acestui paragraf, este considerată deţinut orice persoană :   1º Care este păzită la vedere;   2º Care se află în instanţă sau în curs de prezentarea la autoritatea judiciară la încheierea pazei la vedere sau în execuţia unui mandat de arestare;   3º Care s-a văzut notificând un mandat de depunere sau un mandat de arest continuând să producă efect ;   4º Care execută o pedeapsă privativă de libertate sau care a fost arestată pentru executarea acestei pedepse;   5º Care este plasată în închisoare de extrădare.

Articolul 434-29

130

(Legea nr. 92-1336 din 16 decembrie 1992 art. 368 şi 373 Monitorul Oficial din 23 decembrie 1992 în vigoare la 1 martie 1994)

(Legea nr. 97-1273 din 29 decembrie 1997 art. 1 Monitorul Oficial din 31 decembrie 1997)

   Constituie de asemenea evadare pedepsită cu aceleaşi pedepse fapta:   1º Prin care un deţinut plasat într-o unitate sanitară sau spital, se sustrage supravegherii la care a fost supus;   2º Prin care orice condamnat se sustrage controlului la care a fost supus când a făcut obiectul unei decizii fie de scoaterea dintr-o unitate penitenciară, fie de plasarea sub supravegherea electronică sau de beneficierea de regimul semi-libertăţii sau de permisiunea de ieşire;   3º Prin care orice condamnat nu revine la unitatea penitenciară la încheierea unei măsuri de suspendare sau de fracţionare a închisorii, de scoatere, de semi-libertate sau de permisiunea de ieşire;   4º Prin care orice condamnat pus sub supraveghere electronică, neutralizează prin orice mijloc procedeul ce permite detectarea de la distanţă a prezenţei sau absenţei sale în locul desemnat de judecătorul aplicării pedepselor.

Articolul 434-30(Ordonanţa nr. 2000-916 din 19 septembrie 2000 art. 3 Monitorul Oficial din 22 septembrie 2000 în vigoare la

1 ianuarie 2002)

(Legea nr. 2004-204 din 9 martie 2004 art. 6 XII, art. 194 II Monitorul Oficial din 10 martie 2004)

   Infracţiunile prevăzute la articolul 434-27 şi la 1º din articolul 434-29 se pedepsesc cu şapte ani închisoare şi cu amenda de 100000 euro dacă au fost comise sub ameninţarea unei arme sau a unei substanţe explozive, incendiară sau toxică.   Pedepsele sunt de până la zece ani închisoare şi amenda de până la 150000 euro dacă s-a folosit o armă sau o substanţă explozivă, incendiară sau toxică sau dacă faptele sunt comise în bandă organizată, chiar dacă membrii acestei bande sunt sau nu deţinuţi.

Articolul 434-31   În ciuda dispoziţiilor articolelor 132-2 până la 132-5, pedepsele pronunţate pentru delictul evadării se cumulează, fără posibilitatea confuziei, cu cele pe care evadatul le ispăşea sau cele pronunţate pentru infracţiunea din cauza căreia era deţinut.

Articolul 434-32(Ordonanţa nr. 2000-916 din 19 septembrie 2000 art. 3 Monitorul Oficial din 22 septembrie 2000 în vigoare la

1 ianuarie 2002)

   Se pedepseşte cu trei ani închisoare şi cu amenda de 45000 euro fapta prin care orice persoană procură unui deţinut orice mijloc de a se sustrage gărzii la care a fost supus.   Dacă contribuţia astfel adusă se însoţeşte de violenţă, efracţie sau corupţie, infracţiunea se pedepseşte cu cinci ani închisoare şi cu amenda de 75000 euro.   Dacă această contribuţie constă din furnizarea sau utilizarea unei arme sau a unei substanţe explozive, incendiare sau toxice, infracţiunea se pedepseşte cu şapte ani închisoare şi cu amenda de 100000 euro.

Articolul 434-33(Ordonanţa nr. 2000-916 din 19 septembrie 2000 art. 3 Monitorul Oficial din 22 septembrie 2000 în vigoare la

1 ianuarie 2002)

   Se pedepseşte cu zece ani închisoare şi cu amenda de 150000 euro fapta prin care orice persoană însărcinată cu supravegherea sa, facilitează sau pregăteşte, chiar prin abţinere voluntară, evadarea unui deţinut.   Aceste dispoziţii se aplică de asemenea oricărei persoane abilitată prin funcţiile sale să pătrundă într-o unitate penitenciară sau să apropie deţinuţi, cu orice titlu,.   În cazurile prevăzute de acest articol, dacă contribuţia adusă constă din furnizarea sau folosirea unei arme sau a unei substanţe explozive, incendiare sau toxice, infracţiunea se pedepseşte cu cincisprezece ani închisoare penală şi cu amenda de 225000 euro.

Articolul 434-34

131

   Persoanele menţionate la articolele 434-32 şi 434-33 pot fi condamnate solidar la daune-interese pe care victima ar avea dreptul să se obţină de la deţinut prin exercitarea acţiunii civile din cauza infracţiunii care motiva detenţia acestuia.

Articolul 434-35(Ordonanţa nr. 2000-916 din 19 septembrie 2000 art. 3 Monitorul Oficial din 22 septembrie 2000 în vigoare la

1 ianuarie 2002)

(Legea nr. 2003-239 din 18 martie 2003 art. 73 I Monitorul Oficial din 19 martie 2003)

   Se pedepseşte cu un an închisoare şi cu amenda de 15000 euro fapta prin care, în orice loc, se încredinţează sau îi parvine unui deţinut, sau se primesc de la el şi se transmit sume de bani, corespondenţe, obiecte sau substanţe oarecare şi de asemenea se comunică prin orice mijloc cu o persoană deţinută, în afara cazurilor autorizate de regulamente.   Pedeapsa este de până la trei ani închisoare şi amenda de până la 45000 euro dacă vinovatul este însărcinat cu supravegherea deţinuţilor sau dacă este abilitat prin funcţiile sale să pătrundă într-o unitate penitenciară sau să apropie deţinuţi, cu orice titlu.

Articolul 434-35-1(introdus de Legea nr. 2003-239 din 18 martie 2003 art. 73 II Monitorul Oficial din 19 martie 2003)

   Se pedepseşte cu un an închisoare şi cu amenda de 15 000 Euro pătrunderea de către o persoană într-o unitate penitenciară sau escaladarea incintei fără să fie abilitată în virtutea dispoziţiilor legislative sau reglementare sau fără să fi fost autorizat de autorităţile competente.

Articolul 434-36   Tentativa delictelor prevăzute în acest paragraf se pedepseşte cu aceleaşi pedepse.

Articolul 434-37   Orice persoană care a încercat să comită, în calitate de autor sau de complice, una din infracţiunile prevăzute în acest paragraf, va fi scutită de pedeapsă dacă, avertizând autoritatea judiciară sau administraţia penitenciară, a permis evitarea ca evadarea să nu se realizeze.

Paragraful 3 : Alte atingeri aduse autorităţii justiţiei penale

Articolul 434-38(Ordonanţa nr. 2000-916 din 19 septembrie 2000 art. 3 Monitorul Oficial din 22 septembrie 2000 în vigoare la

1 ianuarie 2002)

   Fapta prin care o persoană, care are interdicţie de sejur, apare într-un loc interzis se pedepseşte cu doi ani închisoare şi cu amenda de 30000 euro.   Se pedepseşte cu aceleaşi pedepse fapta prin care o persoană care interdicţie de sejur se sustrage măsurilor de supraveghere prescrise de judecător.

Articolul 434-39(Ordonanţa nr. 2000-916 din 19 septembrie 2000 art. 3 Monitorul Oficial din 22 septembrie 2000 în vigoare la

1 ianuarie 2002)

   În cazul în care o sentinţă a dispus, cu titlu de pedeapsă, afişarea deciziei de condamnare, suprimarea, disimularea sau ruperea totală sau parţială a afişelor aplicate se pedepseşte cu şase luni închisoare şi cu amenda de 7500 euro.   Sentinţa va dispune o nouă execuţie a afişării pe cheltuiala condamnatului.

Articolul 434-40(Ordonanţa nr. 2000-916 din 19 septembrie 2000 art. 3 Monitorul Oficial din 22 septembrie 2000 în vigoare la

1 ianuarie 2002)

   Când a fost pronunţată, cu titlu de pedeapsă, interdicţia exercitării unei activităţi profesionale sau sociale prevăzute de articolele 131-27 până la 131-29, orice încălcare a acestei interdicţii se pedepseşte cu doi ani

132

închisoare şi cu amenda de 30000 euro.

Articolul 434-41(Ordonanţa nr. 2000-916 din 19 septembrie 2000 art. 3 Monitorul Oficial din 22 septembrie 2000 în vigoare la

1 ianuarie 2002)

(Legea nr. 2003-495 din 12 iunie 2003 art. 6 VIII Monitorul Oficial din 13 iunie 2003)

(Legea nr. 2004-204 din 9 martie 2004 art. 44 XV, XVI Monitorul Oficial din 10 martie 2004 în vigoare la 1 octombrie 2004)

   Se pedepseşte cu doi ani închisoare şi cu amenda de 30000 euro încălcarea de către condamnat a obligaţiilor sau interdicţiilor ce rezultă din pedepsele de suspendare sau de anulare a permisului de conducere, de interdicţia de a conduce anumite automobile terestre cu motor, de interdicţia de a pătrunde în anumite locuri sau de a întâlni anumite persoane, de obligare la îndeplinirea unui stagiu, de interdicţia de a deţine sau a purta o armă, de retragere a permisului de vânătoare, de interdicţia de a emite cecuri sau de a folosi cărţi de credit, de închidere a unităţii sau de excludere de pe pieţele publice pronunţate în aplicarea articolelor 131-5-1, 131-6, 131-10, 131-14, 131-16 sau 131-17.   Se pedepseşte cu aceleaşi pedepse distrugerea, deturnarea sau încercarea de a distruge sau deturna un automobil imobilizat sau un vehicul, o armă sau orice alt obiect confiscate în aplicarea articolelor 131-6, 131-10, 131-14 sau 131-16.   Se pedepseşte cu aceleaşi pedepse fapta prin care o persoană care primeşte notificarea unei decizii ce se pronunţă în privinţa sa, în aplicarea articolelor menţionate mai sus, suspendarea sau anularea permisului de conducere, retragerea permisului de vânătoare sau confiscarea unui automobil, a unei arme sau a oricărui alt obiect, refuză să încredinţeze permisul suspendat, anulat sau retras sau obiectul confiscat agentului autorităţii însărcinate cu executarea acestei decizii.

Articolul 434-42(Legea nr. 92-1336 din 16 decembrie 1992 art. 369 şi 373 Monitorul Oficial din 23 decembrie 1992 în vigoare

la 1 martie 1994)

(Ordonanţa nr. 2000-916 din 19 septembrie 2000 art. 3 Monitorul Oficial din 22 septembrie 2000 în vigoare la 1 ianuarie 2002)

   Încălcarea de către condamnat a obligaţiilor ce rezultă din pedeapsa de muncă de interes general pronunţată cu titlu de pedeapsă principală sau de pedeapsă complementară se pedepseşte cu doi ani închisoare şi cu amenda de 30000 euro.

Articolul 434-43(Legea nr. 2001-504 din 12 iunie 2001 art. 17 Monitorul Oficial din 13 iunie 2001)

(Ordonanţa nr. 2000-916 din 19 septembrie 2000 art. 3 Monitorul Oficial din 22 septembrie 2000 în vigoare la 1 ianuarie 2002)

   Când a fost pronunţată împotriva unei persoane juridice una din pedepsele prevăzute la acest articol 131-39, încălcarea de către o persoană fizică a obligaţiilor care decurg de pedepseşte cu doi ani închisoare şi cu amenda de 30000 euro.   Fapta prin care orice persoană fizică participă la menţinerea sau la reconstituirea, deschisă sau deghizată, a unei persoane morale a cărei dizolvare a fost pronunţată în aplicarea dispoziţiilor de la 1º din articolul 131-39 se pedepseşte cu trei ani închisoare şi cu amenda de 45000 euro.   Când dizolvarea a fost pronunţată pentru o infracţiune comisă în recidivă, sau pentru infracţiunea prevăzută în aliniatul precedent, pedeapsa este de până la cinci ani închisoare şi amenda de 75000 euro.

Secţiunea 4 : Pedepse complementare şi responsabilitatea persoanelor juridice

Articolul 434-44   Persoanele fizice vinovate de unul din delictele prevăzute la articolele 434-4 până la 434-8, 434-11, 434-13 până la 434-15, 434-17 până la 434-23, 434-27, 434-29, 434-30, 434-32, 434-33, 434-35, 434-36 şi 434-40 până la 434-43 primesc de asemenea interdicţia drepturilor civice, civile şi de familie, în funcţie de modalităţile prevăzute de articolul 131-26.

133

   În cazurile prevăzute la articolele 434-16 şi 434-25, pot fi de asemenea dispuse afişarea sau difuzarea deciziei pronunţate în condiţiile prevăzute de articolul 131-35.   În cazurile prevăzute de articolul 434-33 şi în cel de-al doilea aliniat din articolul 434-35, poate fi de asemenea pronunţată interdicţia, în funcţie de modalităţile prevăzute de articolul 131-27, de a exercita o funcţie publică sau activitatea profesională sau socială în exercitarea sau cu ocazia exercitării căreia a fost comisă infracţiunea.   În toate cazurile prevăzute în acest capitol, se mai dă în plus confiscarea obiectului care a servit sau era destinat comiterii infracţiunii, cu excepţia obiectelor susceptibile de restituire.

Articolul 434-45(Legea nr. 2003-495 din 12 iunie 2003 art. 5 IX Monitorul Oficial din 13 iunie 2003)

   Persoanele fizice vinovate de delictul prevăzut de articolul 434-10 primesc de asemenea suspendarea, pentru o durată de cel mult cinci ani, a permisului de conducere, această suspendare neputând să fie limitată conducerii în afara activităţii profesionale.

Articolul 434-46   Interdicţia teritoriului francez poate fi pronunţată în condiţiile prevăzute de articolul 131-30, fie cu titlu definitiv, fie pentru o durată de cel mult zece ani, împotriva oricărui străin vinovat de una din infracţiunile definite la cel de-al doilea aliniat din articolul 434-9, la articolul 434-30, la ultimul aliniat din articolul 434-32 şi la articolul 434-33.

Articolul 434-47(Legea nr. 2001-504 din 12 iunie 2001 art. 18 Monitorul Oficial din 13 iunie 2001)

   Persoanele juridice pot fi declarate responsabile penal, în condiţiile prevăzute de articolul 121-2, de infracţiunile definite la articolele 434-39 şi 434-43.   Pedepsele date persoanelor juridice sunt:   1º Amenda, în funcţie de modalităţile prevăzute de articolul 131-38 ;   2º Pentru o durată de cel mult cinci ani, pedepsele menţionate la 2º, 3º, 4º, 5º, 6º şi 7º din articolul 131-39 ;   3º Confiscarea prevăzută la articolul 131-21 ;   4º Afişarea sau difuzarea deciziei pronunţate în condiţiile prevăzute de articolul 131-35 ;   5º Pentru infracţiunile prevăzute la al doilea şi al treilea aliniat al articolului 434-43, pedeapsa dizolvării menţionată la 1º din articolul 131-39.   Interdicţia menţionată la 2º din articolul 131-39 priveşte activitatea în exercitarea sau cu ocazia exercitării căreia a fost comisă infracţiunea.

Secţiunea 1 : Despre corupţia pasivă

Articolul 435-1(Legea nr. 2000-595 din 30 iunie 2000 art. 2 Monitorul Oficial din 1 iulie 2000)

(Ordonanţa nr. 2000-916 din 19 septembrie 2000 art. 3 Monitorul Oficial din 22 septembrie 2000 în vigoare la 1 ianuarie 2002)

   Pentru aplicarea convenţiei cu privire la combaterea corupţiei ce implică funcţionari ai Comunităţilor europene sau funcţionari ai Statelor membre ale Uniunii europene întocmită la Bruxelles la 26  mai 1997, se pedepseşte cu zece ani închisoare şi cu amenda de 150000 euro fapta prin care un funcţionar comunitar sau un funcţionar naţional dintr-un alt Stat membru al Uniunii europene sau prin care un membru al Comisiei Comunităţilor europene, al Parlamentului european, al Curţii de justiţie şi al Curţii de conturi ale Comunităţilor europene solicită sau este de acord, fără drept, şi în orice moment, direct sau indirect, cu oferte, promisiuni, daruri, cadouri sau avantaje oarecare pentru îndeplinirea sau abţinerea de la îndeplinirea unui act din funcţia, misiunea sau mandatul său sau facilitat de funcţia, misiunea sau mandatul său.

Sub-secţiunea 1 : Despre corupţia activă a funcţionarilor Comunităţilor europene, a funcţionarilor Statelor membre ale Uniunii europene, a membrilor instituţiilor Comunităţilor europene

Articolul 435-2(Legea nr. 2000-595 din 30 iunie 2000 art. 2 Monitorul Oficial din 1 iulie 2000)

134

(Ordonanţa nr. 2000-916 din 19 septembrie 2000 art. 3 Monitorul Oficial din 22 septembrie 2000 în vigoare la 1 ianuarie 2002)

   Pentru aplicarea convenţiei cu privire la combaterea corupţiei ce implică funcţionari ai Comunităţilor europene sau funcţionari ai Statelor membre ale Uniunii europene întocmită la Bruxelles la 26  mai 1997, se pedepseşte cu zece ani închisoare şi cu amenda de 150000 euro propunerea fără drept şi în orice moment, direct sau indirect, de oferte, promisiuni, daruri, cadouri sau avantaje oarecare pentru ca un funcţionar comunitar sau un funcţionar naţional al unui alt Stat membru al Uniunii europene, sau un membru al Comisiei Comunităţilor europene, al Parlamentului european, al Curţii de justiţie şi al Curţii de conturi ale Comunităţilor europene să îndeplinească sau să abţină de la îndeplinirea unui act din funcţia, misiunea sau mandatul său sau facilitat de funcţia, misiunea sau mandatul său.   Se pedepseşte cu aceleaşi pedepse cedarea unei persoane menţionată la aliniatul precedent care solicită, fără drept, şi în orice moment, direct sau indirect, de oferte, promisiuni, daruri, cadouri sau avantaje oarecare pentru îndeplinirea sau abţinerea de la îndeplinirea unui acte prevăzut la aliniatul menţionat.

Sub-secţiunea 2 : Despre corupţia activă a persoanelor relevante a Statelor străine altele decât Statele membre ale uniunii europene şi organizaţiilor internaţionale publice altele decât instituţiile Comunităţilor

europene

Articolul 435-3(Legea nr. 2000-595 din 30 iunie 2000 art. 2 Monitorul Oficial din 1 iulie 2000)

(Ordonanţa nr. 2000-916 din 19 septembrie 2000 art. 3 Monitorul Oficial din 22 septembrie 2000 în vigoare la 1 ianuarie 2002)

   Pentru aplicarea convenţiei cu privire la combaterea corupţiei agenţilor publici străini în tranzacţiile comerciale internaţionale semnate la Paris la 17 decembrie 1997, se pedepseşte cu zece ani închisoare şi cu amenda de 150000 euro propunerea fără drept, şi în orice moment, direct sau indirect, de oferte, promisiuni, daruri, cadouri sau avantaje oarecare pentru ca o persoană depozitară a autorităţii publice, însărcinată cu o misiune din serviciul public, sau învestită cu un mandat electiv public într-un Stat străin sau în sânul unei organizaţii internaţionale publice, să îndeplinească sau să se abţină de la îndeplinirea unui act din funcţia, misiunea sau mandatul său sau facilitat de funcţia, misiunea sau mandat său, în vederea obţinerii sau conservării unei pieţe sau a unui alt avantaj nepotrivit comerţului internaţional.   Se pedepseşte cu aceleaşi pedepse cedarea unei persoane menţionată la aliniatul precedent care solicită, fără drept, şi în orice moment, direct sau indirect, oferte, promisiuni, daruri, cadouri sau avantaje oarecare pentru îndeplinirea sau abţinerea de la îndeplinirea unui act prevăzut la alinatul menţionat.   Cercetarea delictelor menţionate în acest articol nu poate fi executată decât la cererea ministerului public.

Articolul 435-4(Legea nr. 2000-595 din 30 iunie 2000 art. 2 Monitorul Oficial din 1 iulie 2000)

(Ordonanţa nr. 2000-916 din 19 septembrie 2000 art. 3 Monitorul Oficial din 22 septembrie 2000 în vigoare la 1 ianuarie 2002)

   Pentru aplicarea convenţiei cu privire la combaterea corupţiei agenţilor publici străini în tranzacţiile comerciale internaţionale semnate la Paris la 17 decembrie 1997, se pedepseşte cu zece ani închisoare şi cu amenda de 150000 euro propunerea fără drept, şi în orice moment, direct sau indirect, de oferte, promisiuni, daruri, cadouri sau avantaje oarecare pentru ca un magistrat, jurat sau orice altă persoană care are o funcţie jurisdicţională, un arbitru sau un expert numit fie de o jurisdicţie, fie de către părţi, sau o persoană însărcinată de autoritatea judiciară cu o misiune de conciliere sau mediere, într-un Stat străin sau în sânul unei organizaţii internaţionale publice, să îndeplinească sau să se abţină de la îndeplinirea unui act din funcţia, misiunea sau mandatul său, sau facilitat de funcţia, misiunea sau mandatul său, în vederea obţinerii sau păstrării unei pieţe sau a unui alt avantaj contrar din comerţul internaţional.   Se pedepseşte cu aceleaşi pedepse cedarea unei persoane menţionate la aliniatul precedent care solicită, fără drept, şi în orice moment, direct sau indirect, oferte, promisiuni, daruri, cadouri sau avantaje oarecare pentru îndeplinirea sau abţinerea de la îndeplinirea unui act prevăzut în aliniatul de mai sus.   Cercetarea delictelor prevăzute în acest articol nu poate fi exercitată decât la cererea ministerului public.

Secţiunea 3 : Pedepse complementare şi responsabilitatea persoanelor juridice

135

Articolul 435-5(introdus de Legea nr. 2000-595 din 30 iunie 2000 art. 2 Monitorul Oficial din 1 iulie 2000)

   Persoanele fizice vinovate de una din infracţiunile prevăzute în acest capitol primesc de asemenea următoarele pedepse complementare:   1º Interdicţia drepturilor civice, civile şi de familie, în funcţie de modalităţile prevăzute de articolul 131-26 ;   2º Interdicţia, pentru o durată de cel mult cinci ani, de a exercita o funcţie publică sau de a exercita activitatea profesională sau socială în exercitarea sau cu ocazia exercitării căreia a fost comisă infracţiunea;   3º Afişarea sau difuzarea deciziei pronunţate în condiţiile prevăzute de articolul 131-35 ;

   4º Confiscarea, în funcţie de modalităţile prevăzute la articolul 131-21, a obiectului care a servit sau era destinat comiterii infracţiunii sau obiectului care este produsul acesteia, cu excepţia obiectelor susceptibile de restituire.   Interdicţia teritoriului francez poate fi pronunţată în plus în condiţiile prevăzute de articolul 131-30, fie cu titlu definitiv, fie pentru o durata de cel mult zece ani, împotriva oricărui străin care s-a făcut vinovat de una din infracţiunile definite la primul aliniat.

Articolul 435-6(introdus de Legea nr. 2000-595 din 30 iunie 2000 art. 2 Monitorul Oficial din 1 iulie 2000)

   Persoanele juridice pot fi declarate responsabil penal, în condiţiile prevăzute de articolul 121-2, de infracţiunile definite de articolele 435-2, 435-3 şi 435-4.   Pedepsele date persoanelor juridice sunt :   1º Amenda, în funcţie de modalităţile prevăzute la articolul 131-38 ;   2º Pentru o durată de cel mult cinci ani:

- interdicţia exercitării direct sau indirect a activităţii profesionale sau sociale în care sau cu ocazia exercitării căreia a fost comisă infracţiunea;

- plasarea sub supraveghere judiciară;- închiderea unităţilor sau a uneia din unităţile întreprinderii ce a servit la comiterea faptelor incriminate ;- excluderea pieţelor publice ;- interdicţia de a face apel public la economii;- interdicţia de a emite cecuri altele decât cele care permit retragerea de fonduri de către cel interesat sau de

cei care sunt autorizaţi să utilizeze cărţi de credit;  3º Confiscarea, în funcţie de modalităţile prevăzute la articolul 131-21, obiectului care a servit sau era destinat la comiterea infracţiunii sau a obiectului care este produsul acesteia, cu excepţia obiectelor susceptibile de restituire ;   4º Afişarea sau difuzarea deciziei pronunţate în condiţiile prevăzute de articolul 131-35.

CAPITOLUL VI : Despre participarea la o activitate mercenară

Articolul 436-1(introdus de Legea nr. 2003-340 din 14 aprilie 2003 art. 1 Monitorul Oficial din 15 aprilie 2003)

   Se pedepseşte cu cinci ani închisoare şi cu amenda de 75 000 Euro fapta:   1º Prin care orice persoană, special recrutată pentru a se lupta într-un conflict armat şi care nu este nici cetăţean al unui Stat parte la aşa-zisul conflict armat, ni membru al forţelor armate din acel Stat, nici nu a fost trimisă în misiune de către un Stat altul decât unul din cele care sunt părţi la conflict în calitate de membru al forţelor armate din acel Stat, ia sau încearcă să ia parte directă la ostilităţi în vederea obţinerii unui avantaj personal sau a unei remuneraţii net superioară celei care se plăteşte sau promite luptătorilor cu un rang şi funcţiilor analoage din forţele armate ale părţii pentru care trebuie să se lupte;   2º Prin care orice persoană, special recrutată pentru a lua parte la un act pregătit de violenţă care vizează răsturnarea instituţiilor sau atingerea integrităţii teritoriale a unui Stat şi care nu este nici cetăţean al Statului împotriva căruia acest act este realizat, nici membru al forţelor armate al acelui Stat, nici nu a fost trimisă în misiune de vreun Stat, ia sau încearcă să ia parte la un asemenea act în vederea obţinerii unui avantaj personal sau a unei remuneraţii importante.

Articolul 436-2(introdus de Legea nr. 2003-340 din 14 aprilie 2003 art. 1 Monitorul Oficial din 15 aprilie 2003)

136

   Conducerea sau organizarea unei grupări ce are ca obiect recrutarea, utilizarea, remunerarea, echiparea sau instrucţia militară a unei persoane definite la articolul 436-1 se pedepseşte cu şapte ani închisoare şi cu amenda de 100 000 Euro.

Articolul 436-3(introdus de Legea nr. 2003-340 din 14 aprilie 2003 art. 1 Monitorul Oficial din 15 aprilie 2003)

   Dacă faptele menţionate în acest capitol sunt comise în străinătate de un francez sau de către o persoană care îşi are domiciliul obişnuit pe teritoriul francez, legea franceză se aplică prin derogare de la al doilea aliniat al articolului 113-6 şi dispoziţiile frazei a doua din articolul 113-8 nu se aplică.

Articolul 436-4(introdus de Legea nr. 2003-340 din 14 aprilie 2003 art. 1 Monitorul Oficial din 15 aprilie 2003)

   Persoanele fizice vinovate de infracţiunile prevăzute în acest capitol primesc de asemenea următoarele pedepse complementare:   1º Interdicţia drepturilor civice, civile şi de familie, în funcţie de modalităţile prevăzute de articolul 131-26 ;   2º Difuzarea integrală sau parţială a deciziei sau a unui comunicat ce informează publicul despre motivele şi despre dispozitivul acesteia în condiţiile prevăzute de articolul 131-35 ;   3º Interdicţia sejurului, în funcţie de modalităţile prevăzute de articolul 131-31 ;   

Articolul 436-5(introdus de Legea nr. 2003-340 din 14 aprilie 2003 art. 1 Monitorul Oficial din 15 aprilie 2003)

   Persoanele juridice pot fi declarate responsabile penal, în condiţiile prevăzute de articolul 121-2, de infracţiunea definită la articolul 436-2.   Pedepsele date persoanelor juridice sunt:   1º Amenda, în funcţie de modalităţile prevăzute de articolul 131-38 ;   2º Pedepsele menţionate la articolul 131-39.   Interdicţia menţionată la 2º la articolul 131-39 priveşte activitatea în exercitarea sau cu ocazia exercitării căreia a fost comisă infracţiunea.   

CAPITOLUL I : Despre falsuri

Articolul 441-1(Ordonanţa nr. 2000-916 din 19 septembrie 2000 art. 3 Monitorul Oficial din 22 septembrie 2000 în vigoare la

1 ianuarie 2002)

   Constituie un fals orice alterare frauduloasă a adevărului, în stare să cauzeze un prejudiciu şi să îndeplinească prin orice mijloc, într-un înscris sau orice alt suport de exprimare a gândirii care are ca obiect sau care poate avea ca efect stabilirea dovezii unui drept sau a unui fapt ce are consecinţe juridice.   Falsul şi uzul de fals se pedepsesc cu trei ani închisoare şi cu amenda de 45000 euro.

Articolul 441-2(Ordonanţa nr. 2000-916 din 19 septembrie 2000 art. 3 Monitorul Oficial din 22 septembrie 2000 în vigoare la

1 ianuarie 2002)

   Falsul comis într-un document emis de o administraţie publică în scopul constării unui drept, a unei identităţi sau calităţi sau în scopul acordării unei autorizaţii se pedepseşte cu cinci ani închisoare şi cu amenda de 75000 euro.   Uzul de fals menţionat la aliniatul precedent se pedepseşte cu aceleaşi pedepse.   Pedepsele sunt de până la şapte ani închisoare şi amenda de până la 100000 euro dacă falsul sau uzul de fals este comis :   1º Fie de către o persoane depozitară a autorităţii publice sau însărcinată cu o misiune din serviciul public ce acţionează în exercitarea funcţiilor sale;   2º Fie în mod obişnuit;   3º Fie cu intenţia de a facilita comiterea unei crime sau procurarea impunităţii pentru autor.

137

Articolul 441-3(Ordonanţa nr. 2000-916 din 19 septembrie 2000 art. 3 Monitorul Oficial din 22 septembrie 2000 în vigoare la

1 ianuarie 2002)

   Deţinerea frauduloasă al unuia din documentele false definite la articolul 441-2 se pedepseşte cu doi ani închisoare şi cu amenda de 30000 euro.   Pedeapsa este de până la cinci ani închisoare şi amenda de până la 75000 euro în caz de deţinere frauduloasă a mai multor documente false.

Articolul 441-4(Ordonanţa nr. 2000-916 din 19 septembrie 2000 art. 3 Monitorul Oficial din 22 septembrie 2000 în vigoare la

1 ianuarie 2002)

   Falsul comis într-o scriere publică sau autentică sau într-o înregistrare ordonată de autoritatea publică se pedepseşte cu zece ani închisoare şi cu amenda de 150000 euro.   Uzul de fals menţionat la aliniatul anterior se pedepseşte cu aceleaşi pedepse.   Pedepsele sunt de până la cincisprezece ani închisoare penală şi amenda de până la 225000 euro dacă falsul sau uzul de fals este comis de o persoană depozitară a autorităţii publice sau însărcinată cu o misiune din serviciul public ce acţionează în exercitarea funcţiilor sau misiunii sale.

Articolul 441-5(Ordonanţa nr. 2000-916 din 19 septembrie 2000 art. 3 Monitorul Oficial din 22 septembrie 2000 în vigoare la

1 ianuarie 2002)

   Procurarea frauduloasă pentru aproapele său a unui document emise de către o administraţie publică în scopul constatării unui drept, unei identităţi sau unei calităţi sau în scopul acordării unei autorizaţii se pedepseşte cu cinci ani închisoare şi cu amenda de 75000 euro.   Pedepsele sunt de până la şapte ani închisoare şi amenda de până la 100000 euro dacă infracţiunea este comisă :   1º Fie de o persoană depozitară a autorităţii publice sau însărcinată cu o misiune din serviciul public ce acţionează în exercitarea funcţiilor sale;   2º Fie în mod obişnuit;   3º Fie cu intenţia de a facilita comiterea unei crime sau procurarea impunităţii pentru autor.

Articolul 441-6(Ordonanţa nr. 2000-916 din 19 septembrie 2000 art. 3 Monitorul Oficial din 22 septembrie 2000 în vigoare la

1 ianuarie 2002)

   Emiterea în mod nedrept de către o administraţie publică sau de către un organism însărcinat cu o misiune din serviciul public, prin orice mijloc fraudulos, a unui document destinat constatării unui drept, unei identităţi sau unei calităţi sau acordarea unei autorizaţii se pedepseşte cu doi ani închisoare şi cu amenda de 30000 euro.   Se pedepseşte cu aceleaşi pedepse furnizarea unei declaraţii mincinoase în vederea obţinerii de la o administraţie publică sau de la un organism însărcinat cu o misiune din serviciul public a unei alocaţii, plăţi sau avantaj nedrept.

Articolul 441-7(Ordonanţa nr. 2000-916 din 19 septembrie 2000 art. 3 Monitorul Oficial din 22 septembrie 2000 în vigoare la

1 ianuarie 2002)

   Independent de cazurile prevăzute în acest capitol, se pedepseşte cu un an închisoare şi cu amenda de 15000 euro fapta:   1º Prin care se stabileşte o atestaţie sau un certificat care face caz de faptele inexacte din punct de vedere material;   2º Prin care se falsifică o atestaţie sau un certificat sincer originar;   3º Prin care se face uz de o atestaţie sau un certificat inexact sau falsificat.   Pedepsele sunt de până la trei ani închisoare şi amenda până la 45000 euro dacă infracţiunea este comisă în vederea prejudicierii Tezaurului public sau patrimoniului aproapelui.

Articolul 441-8

138

(Ordonanţa nr. 2000-916 din 19 septembrie 2000 art. 3 Monitorul Oficial din 22 septembrie 2000 în vigoare la 1 ianuarie 2002)

   Se pedepseşte cu doi ani închisoare şi cu amenda de 30000 euro fapta prin care o persoană ce acţionează în exercitarea profesiei sale, solicită sau agreează, direct sau indirect, anumite oferte, promisiuni, daruri, cadouri sau avantaje oarecare pentru stabilirea unei atestaţii sau a unui certificat ce face caz de faptele inexacte din punct de vedere material.   Se pedepseşte cu aceleaşi pedepse cedarea la solicitările prevăzute la alinatul precedent sau utilizarea actelor de violenţă sau ameninţărilor sau propunerea, direct sau indirect, de oferte, promisiuni, daruri, cadouri sau avantaje oarecare pentru ca o persoană ce acţionează în exercitarea profesiei sale să stabilească o atestaţie sau un certificat ce face caz de faptele inexacte.   Pedeapsa este de până la cinci ani închisoare şi amenda de până la 75000 euro dacă persoana menţionată în primele două aliniate exercită o profesie medicală sau din domeniul sănătăţii şi dacă atestaţia ce face caz de faptele inexacte disimulează sau certifică în mod fals existenţa unei boli, infirmităţi sau a unei sarcini, sau furnizează indicaţii mincinoase cu privire la originea unei boli sau infirmităţi sau cu privire la cauza unui deces.

Articolul 441-9   Tentativa delictelor prevăzute la articolele 441-1, 441-2 şi 441-4 până la 441-8 se pedepseşte cu aceleaşi pedepse.

Articolul 441-10   Persoanele fizice vinovate de crimele şi delictele din acest capitol primesc şi următoarele pedepse:   1º Interdicţia drepturilor civice, civile şi de familie, în funcţie de modalităţile prevăzute de articolul 131-26 ;   2º Interdicţia de a exercita o funcţie publică sau o activitate de natură profesională sau socială în funcţie de modalităţile prevăzute la articolul 131-27;   3º Excluderea de pe pieţele publice   4º Confiscarea obiectului care a servit sau care era destinat comiterii infracţiunii sau a obiectului care este produsul acesteia, cu excepţia obiectelor susceptibile de restituire.

Articolul 441-11   Interdicţia teritoriului francez poate fi pronunţată în condiţiile prevăzute de articolul 131-30, fie cu titlu definitiv, fie pentru o durata de cel mult zece ani, împotriva oricărui străin vinovat de una din infracţiunile definite în acest titlu.

Articolul 441-12   Persoanele juridice pot fi declarate responsabile penal, în condiţiile prevăzute de articolul 121-2, de infracţiunile definite în acest capitol.   Pedepsele date persoanelor juridice sunt:   1º Amenda, în funcţie de modalităţile prevăzute de articolul 131-38 ;   2º Pedepsele menţionate la articolul 131-39.   Interdicţia menţionată la 2º la articolul 131-39 priveşte activitatea în exercitarea sau cu ocazia exercitării căreia a fost comisă infracţiunea.   

CAPITOLUL II : Despre moneda falsă

Articolul 442-1(Ordonanţa nr. 2000-916 din 19 septembrie 2000 art. 3 Monitorul Oficial din 22 septembrie 2000 în vigoare la

1 ianuarie 2002)

(Legea nr. 2004-204 din 9 martie 2004 art. 6 XIII Monitorul Oficial din 10 martie 2004)

   Contrafacerea sau falsificarea monezilor sau bancnotelor cu curs legal în Franţa sau emise de către instituţiile străine sau internaţionale abilitate în acest scop se pedepseşte cu treizeci de ani închisoare penală şi cu amenda de 450000 euro.   Se pedepseşte cu aceleaşi pedepse fabricarea monezilor şi bancnotelor menţionate la aliniatul anterior realizată cu ajutorul instalaţiilor sau materialelor autorizate destinate acestui scop, dacă este efectuată în încălcarea condiţiilor fixate de către instituţiile abilitate să emită aceste semne monetare şi fără acordul acestor instituţii.

139

   Primele două aliniate din articolul 132-23 cu privire la perioada de cauţiune se aplică infracţiunilor prevăzute de acest articol.

Articolul 442-2(Ordonanţa nr. 2000-916 din 19 septembrie 2000 art. 3 Monitorul Oficial din 22 septembrie 2000 în vigoare la

1 ianuarie 2002)

(Legea nr. 2004-204 din 9 martie 2004 art. 6 XIV Monitorul Oficial din 10 martie 2004)

   Transportul, punerea în circulaţie sau deţinerea în vederea punerii în circulaţie a semnelor monetare contrafăcute sau falsificate menţionate la primul aliniat din articolul 442-1 sau a semnelor monetare fabricate în mod menţionate la cel de-al doilea aliniat din acest articol se pedepsesc cu zece ani închisoare şi cu amenda de 150 000 Euro.   Infracţiunile prevăzute la aliniatul precedent se pedepsesc cu treizeci de ani închisoare penală şi cu amenda de 450 000 Euro dacă sunt comise în bandă organizată.   Primele două aliniate din articolul 132-23 cu privire la perioada de cauţiune se aplică infracţiunilor prevăzute la al doilea aliniat din acest articol.

Articolul 442-3(Ordonanţa nr. 2000-916 din 19 septembrie 2000 art. 3 Monitorul Oficial din 22 septembrie 2000 în vigoare la

1 ianuarie 2002)

   Contrafacerea sau falsificarea monedelor sau bancnotelor franceze sau străine care nu au curs legal sau nu sunt autorizate se pedepseşte cu cinci ani închisoare şi cu amenda de 75000 euro.

Articolul 442-4(Ordonanţa nr. 2000-916 din 19 septembrie 2000 art. 3 Monitorul Oficial din 22 septembrie 2000 în vigoare la

1 ianuarie 2002)

   Punerea în circula oricărui semn monetar neautorizat având ca obiect înlocuirea monedelor sau bancnotelor ce au curs legal în Franţa se pedepseşte cu cinci ani închisoare şi cu amenda de 75000 euro.

Articolul 442-5(Legea nr. 2001-1168 din 11 decembrie 2001 art. 17 Monitorul Oficial din 12 decembrie 2001)

   Fabricarea, utilizarea sau deţinerea fără autorizaţie a materialelor, instrumentelor, programelor informatice sau orice alt element destinate în mod special fabricării sau protecţiei împotriva contrafacerii sau falsificării bancnotelor sau monedelor se pedepsesc cu doi ani închisoare şi cu amenda de 30000 euro.

Articolul 442-6(Ordonanţa nr. 2000-916 din 19 septembrie 2000 art. 3 Monitorul Oficial din 22 septembrie 2000 în vigoare la

1 ianuarie 2002)

   Se pedepsesc cu un an închisoare şi cu amenda de 15000 euro fabricarea, vânzarea, distribuţia tuturor obiectelor, imprimate sau formule care prezintă cu semnele monetare menţionate la articolul 442-1 o asemănare în stare să faciliteze acceptarea aşa-ziselor obiecte, imprimate sau formule în locul valorilor imitate.

Articolul 442-7(Ordonanţa nr. 2000-916 din 19 septembrie 2000 art. 3 Monitorul Oficial din 22 septembrie 2000 în vigoare la

1 ianuarie 2002)

   Fapta prin care cel care a primit semnele monetare contrafăcute sau falsificate menţionate în articolul 442-1 luându-le drepte cele bune, pe repune în circulaţie după ce le-a descoperit viciile se pedepseşte cu amenda de 7500 euro.

Articolul 442-8   Tentativa delictelor prevăzute la primul aliniat din articolul 442-2 la articolele 442-3 până la  442-7 se pedepseşte cu aceleaşi pedepse.

Articolul 442-9

140

   Orice persoană care a încercat să comită una din infracţiunile prevăzute în acest capitol va fi scutită de pedeapsă dacă, avertizând autoritatea administrativă sau judiciară, a permis evitarea ca infracţiunea să nu se realizeze şi identificarea, dacă este cazul, a celorlalţi vinovaţi.

Articolul 442-10   Pedeapsa privativă de libertate dată autorului sau complicelui infracţiunilor prevăzute de articolele 442-1 până la 442-4 se reduce cu jumătate dacă, avertizând autorităţile administrative sau judiciare, a permis încetarea uneltirilor incriminate şi identificarea, dacă este cazul, a celorlalţi vinovaţi.

Articolul 442-11   Persoanele fizice vinovate de crimele şi delictele prevăzute la articolele 442-1 până la 442-6 primesc de asemenea următoarele pedepse:   1º Interdicţia drepturilor civice, civile şi de familie, în funcţie de modalităţile prevăzute de articolul 131-26 ;   2º Interdicţia de a exercita o funcţie publică sau o activitate profesională sau socială în funcţie de modalităţile prevăzute de articolul 131-27 ;

3º Interdicţia sejurului, în funcţie de modalităţile prevăzute de articolul 131-31 ;  

Articolul 442-12(Legea nr. 93-1027 din 24 august 1993 art. 33 Monitorul Oficial din 29 august 1993)

(Legea nr. 98-349 din 11 mai 1998 art. 37 Monitorul Oficial din 12 mai 1998)

(Legea nr. 2003-1119 din 26 noiembrie 2003 art. 78 III Monitorul Oficial du 27 noiembrie 2003)

   Interdicţia teritoriului francez poate fi pronunţată în condiţiile prevăzute de articolul 131-30, fie cu titlu definitiv, fie pentru o durata de cel mult zece ani, împotriva oricărui străin vinovat de una din infracţiunile definite în articolele 442-1 până la 442-4.

Articolul 442-13   În toate cazurile prevăzute în acest capitol, poate fi de asemenea pronunţată confiscarea obiectului care a servit sau era destinat comiterii infracţiunii sau a obiectului care este produsul acesteia, cu excepţia obiectelor susceptibile de restituire.   Confiscarea monedelor şi bancnotelor contrafăcute sau falsificate şi de asemenea a materialelor şi instrumentelor destinate fabricării lor este obligatorie.   După cum contrafacerea sau falsificarea a fost efectuată la monede sau bancnote, semnele monetare contrafăcute sau falsificate sunt încredinţate administraţiei monedelor şi medaliilor sau Băncii Franţei, în scopul distrugerii eventuale. Le mai sunt încredinţate de asemenea, în acelaşi scop, cele ale materialelor şi instrumentelor confiscate pe care le desemnează.   Confiscarea obiectelor, imprimate sau formule menţionate la articolul 442-6 este de asemenea obligatorie. Provoacă încredinţarea obiectului confiscat administraţiei monedelor şi medaliilor sau Băncii Franţei, în funcţie de distincţia prevăzută la alinatul precedent, în scopul distrugerii eventuale.

Articolul 442-14   Persoanele juridice pot fi declarate responsabile penal, în condiţiile prevăzute de articolul 121-2, de infracţiunile definite în acest capitol.   Pedepsele primite de persoanele juridice sunt:   1º Amenda, în funcţie de modalităţile prevăzute de articolul 131-38 ;   2º Pedepsele menţionate în articolul 131-39 ;   3º Confiscarea, în funcţie de modalităţile prevăzute la articolul 442-13.   Interdicţia menţionată la 2º din articolul 131-39 priveşte activitatea în exercitarea sau cu ocazia exercitării căreia a fost comisă infracţiunea.

Articolul 442-15(introdus de Legea nr. 2001-1168 din 11 decembrie 2001 art. 17 Monitorul Oficial din 12 decembrie 2001)

   Dispoziţiile articolelor 442-1, 442-2 şi 442-5 până la 442-14 se aplică dacă sun în cauză bancnotele şi monedele care, chiar dacă sunt destinate punerii în circulaţie, nu au fost încă emise de către instituţiile abilitate în acest scop şi nu au încă curs legal.

CAPITOLUL III : Despre falsificarea titlurilor sau a altor valori fiduciare emise de autoritatea publică

141

Articolul 443-1(Ordonanţa nr. 2000-916 din 19 septembrie 2000 art. 3 Monitorul Oficial din 22 septembrie 2000 în vigoare la

1 ianuarie 2002)

   Contrafacerea sau falsificarea efectelor emise de Tezaurul public cu timbrul sau cu marca sa sau a efectelor emise de Statele străine cu timbrul sau marca lor, şi de asemenea utilizarea sau transportul acestor efecte contrafăcute sau falsificate se pedepsesc cu şapte ani închisoare şi cu amenda de 100000 euro.

Articolul 443-2(Ordonanţa nr. 2000-916 din 19 septembrie 2000 art. 3 Monitorul Oficial din 22 septembrie 2000 în vigoare la

1 ianuarie 2002)

   Se pedepsesc cu cinci ani închisoare şi cu amenda de 75000 euro contrafacerea sau falsificarea timbrelor poştale sau a altor valori fiduciare poştale, şi de asemenea a timbrelor emise de către administraţia finanţelor, vânzarea, transportul, distribuirea sau utilizarea acestor timbre sau valori contrafăcute sau falsificate.

Articolul 443-3(Ordonanţa nr. 2000-916 din 19 septembrie 2000 art. 3 Monitorul Oficial din 22 septembrie 2000 în vigoare la

1 ianuarie 2002)

   Se pedepsesc cu un an închisoare şi cu amenda de 15000 euro fabricarea, vânzarea, transportul sau distribuirea tuturor obiectelor, imprimate sau formule care prezintă, cu titlurile sau alte valori fiduciare emise de Stat, colectivităţile locale, unităţile publice sau exploatatorii publici prevăzute de legea nr. 90-568 din 2 iulie 1990 cu privire la organizarea serviciului public al poştei şi telecomunicaţiilor, o asemănare în stare să faciliteze acceptarea aşa-ziselor obiecte, imprimate sau formule în locul valorilor imitate.

Articolul 443-4(Ordonanţa nr. 2000-916 din 19 septembrie 2000 art. 3 Monitorul Oficial din 22 septembrie 2000 în vigoare la

1 ianuarie 2002)

   Se pedepsesc cu şase luni închisoare şi cu amenda de 7500 euro contrafacerea sau falsificarea timbrelor poştale străine sau a altor valori poştale emise de serviciul poştelor dintr-o ţară străină, şi de asemenea vânzarea, transportul, distribuţia sau utilizarea acestor timbre sau valori contrafăcute sau falsificate.

Articolul 443-5   Tentativa delictelor prevăzute în acest capitol se pedepseşte cu aceleaşi pedepse.

Articolul 443-6   Persoanele fizice vinovate de delictele prevăzute în acest capitol primesc şi următoarele pedepse:   1º Interdicţia drepturilor civice, civile şi de familie în funcţie de modalităţile prevăzute de articolul 131-26 ;   2º Interdicţia de a exercita o funcţie publică sau o activitate de natură profesională sau socială în funcţie de modalităţile prevăzute la articolul 131-27 ;   3º Confiscarea obiectului care a servit sau era destinat comiterii infracţiunii sau a obiectului care este produsul acesteia, cu excepţia obiectelor susceptibile de restituire.   În toate cazurile, confiscarea du corpului delictului este obligatorie. Ea provoacă încredinţarea la administraţie a obiectului confiscat în scopul distrugerii eventuale.

Articolul 443-7   Interdicţia teritoriului francez poate fi pronunţată în condiţiile prevăzute de articolul 131-30, fie cu titlu definitiv, fie pentru o durata de cel mult zece ani, împotriva oricărui străin vinovat de una din infracţiunile definite în articolele 443-1 şi 443-2.

Articolul 443-8   Persoanele juridice pot fi declarate responsabile penal, în condiţiile prevăzute de articolul 121-2, de infracţiunile definite în acest capitol.   Pedepsele primite de persoanele juridice sunt:   1º Amenda, în funcţie de modalităţile prevăzute de articolul 131-38 ;   2º Pedepsele menţionate în articolul 131-39 ;

142

   3º Confiscarea, în funcţie de modalităţile prevăzute la articolul 443-6.   Interdicţia menţionată la 2º din articolul 131-39 priveşte activitatea în exercitarea sau cu ocazia exercitării căreia a fost comisă infracţiunea.

CAPITOLUL IV : Despre falsificarea mărcilor autorităţii

Articolul 444-1(Ordonanţa nr. 2000-916 din 19 septembrie 2000 art. 3 Monitorul Oficial din 22 septembrie 2000 în vigoare la

1 ianuarie 2002)

   Contrafacerea sau falsificarea fie a sigiliului Statului, fie a timbrelor naţionale, fie a mărcilor ce servesc la marcarea materiilor din aur, argint sau de platină, sau utilizarea acestor sigilii, timbre sau mărci, contrafăcute sau falsificate, se pedepseşte cu zece ani închisoare şi cu amenda de 150000 euro.

Articolul 444-2(Ordonanţa nr. 2000-916 din 19 septembrie 2000 art. 3 Monitorul Oficial din 22 septembrie 2000 în vigoare la

1 ianuarie 2002)

   Utilizarea frauduloasă a sigiliilor Statului, a timbrelor naţionale sau a mărcilor ce servesc la marcarea materiilor din aur, argint sau platină se pedepseşte cu şapte ani închisoare şi cu amenda de 100000 euro.

Articolul 444-3(Legea nr. 99-574 din 9 iulie 1999 art. 101 Monitorul Oficial din 10 iulie 1999)

(Ordonanţa nr. 2000-916 din 19 septembrie 2000 art. 3 Monitorul Oficial din 22 septembrie 2000 în vigoare la 1 ianuarie 2002)

   Se pedepsesc cu cinci ani închisoare şi cu amenda de 75000 euro:   1º Contrafacerea sau falsificarea sigiliilor, timbrelor sau mărcilor unei autorităţi publice, sau utilizarea acestor sigilii, timbre sau mărci, contrafăcute sau falsificate;   2º Contrafacerea sau falsificarea hârtiilor de la antet sau imprimate oficiale utilizate în adunările instituite de Constituţie, administraţii publice sau jurisdicţii, vânzarea, distribuirea şi de asemenea utilizarea acestor hârtii sau imprimate astfel contrafăcute sau falsificate;   3º Contrafacerea sau falsificarea de ştampile sau mărci care să ateste intervenţia serviciilor de inspecţie sau de supraveghere sanitară a Franţei sau ale unei ţări străine.

Articolul 444-4(Legea nr. 99-574 din 9 iulie 1999 art. 101 Monitorul Oficial din 10 iulie 1999)

(Ordonanţa nr. 2000-916 din 19 septembrie 2000 art. 3 Monitorul Oficial din 22 septembrie 2000 în vigoare la 1 ianuarie 2002)

   Utilizarea frauduloasă a sigiliilor, mărcilor, timbrelor, hârtiilor, imprimatelor sau ştampilelor şi a mărcilor care arestă intervenirea serviciilor de inspecţie sau de supraveghere sanitară menţionate la articolul 444-3 se pedepseşte cu trei ani închisoare şi cu amenda de 45000 euro.

Articolul 444-5(Ordonanţa nr. 2000-916 din 19 septembrie 2000 art. 3 Monitorul Oficial din 22 septembrie 2000 în vigoare la

1 ianuarie 2002)

   Se pedepsesc cu un an închisoare şi cu amenda de 15000 euro fabricarea, vânzarea, distribuirea sau utilizarea imprimatelor care prezintă cu hârtiile pentru antet sau imprimatele oficiale utilizate în adunările instituite de Constituţie, administraţii publice sau jurisdicţii o asemănare în stare să cauzeze o confuzie în spiritul publicului.

Articolul 444-6   Tentativa delictelor prevăzute în acest capitol se pedepseşte cu aceleaşi pedepse.

Articolul 444-7

143

   Persoanele fizice vinovate de crimele şi delictele prevăzute în acest capitol primesc de asemenea următoarele pedepse:   1º Interdicţia drepturilor civice, civile şi de familie, în funcţie de modalităţile prevăzute de articolul 131-26 ;   2º Interdicţia de a exercita o funcţie publică sau o activitate profesională sau socială în funcţie de modalităţile prevăzute de articolul 131-27 ;   3º Excluderea de pe pieţele publice;   4º Confiscarea obiectului care a servit sau era destinat comiterii infracţiunii sau a obiectului care este produsul acesteia, cu excepţia obiectelor susceptibile de restituire.   În toate cazurile, confiscarea corpului delictului este obligatorie. Ea provoacă încredinţarea către administraţie a obiectului confiscat în scopul distrugerii eventuale.

Articolul 444-8   Interdicţia teritoriului francez poate fi pronunţată în condiţiile prevăzute de articolul 131-30, fie cu titlu definitiv, fie pentru o durata de cel mult zece ani, împotriva oricărui străin vinovat de una din infracţiunile definite în acest capitol.

Articolul 444-9   Persoanele juridice pot fi declarate responsabile penal, în condiţiile prevăzute de articolul 121-2, de infracţiunile definite în acest capitol.   Pedepsele primite de persoanele juridice sunt:   1º Amenda, în funcţie de modalităţile prevăzute de articolul 131-38 ;   2º Pedepsele menţionate în articolul 131-39 ;   3º Confiscarea, în funcţie de modalităţile prevăzute la articolul 444-7.   Interdicţia menţionată la 2º din articolul 131-39 priveşte activitatea în exercitarea sau cu ocazia exercitării căreia a fost comisă infracţiunea. 

TITLUL V : Despre participarea la o asociere de răufăcători

Articolul 450-1(Legea nr. 2001-420 din 15 mai 2001 art. 45 Monitorul Oficial din 16 mai 2001)

(Ordonanţa nr. 2000-916 din 19 septembrie 2000 art. 3 Monitorul Oficial din 22 septembrie 2000 în vigoare la 1 ianuarie 2002)

   Constituie o asociere de răufăcători orice grupare formată sau convenită stabilită în vederea pregătirii, caracterizată de una sau mai multe fapte materiale, de una sau mai multe crime sau de unul sau mai multe delicte de cel puţin cinci închisoare.   Dacă infracţiunile pregătite sunt crime sau delicte pedepsite cu zece ani închisoare, participarea la o asociere de răufăcători se pedepseşte cu zece ani închisoare şi cu amenda de 150000 euro.   Dacă infracţiunile pregătite sunt delicte pedepsite cu cel puţin cinci ani închisoare, participarea la o asociere de răufăcători se pedepseşte cu cinci ani închisoare şi cu amenda de 75000 euro.

Articolul 450-2   Orice persoană care a participat la gruparea sau înţelegerea definite la articolul 450-1 este scutită de pedeapsă dacă, înainte de orice urmărire, a dezvăluit gruparea sau înţelegerea autorităţilor competente şi a permis identificarea celorlalţi participanţi.

Articolul 450-2-1(Legea nr. 2001-420 din 15 mai 2001 art. 46 Monitorul Oficial din 16 mai 2001)

(Ordonanţa nr. 2000-916 din 19 septembrie 2000 art. 3 Monitorul Oficial din 22 septembrie 2000 în vigoare la 1 ianuarie 2002)

   Neputinţa de a justifica resursele ce corespund modului său de viaţă, fiind în relaţii obişnuite cu una sau mai multe persoane care realizează activităţile prevăzute la articolul 450-1, se pedepseşte cu cinci ani închisoare şi cu amenda de 75000 euro.

Articolul 450-3   Persoanele fizice vinovate de infracţiunile prevăzute de articolul 450-1 primesc de asemenea următoarele pedepse complementare:

144

   1º Interdicţia drepturilor civice, civile şi de familie, în funcţie de modalităţile prevăzute de articolul 131-26 ;   2º Interdicţia, în funcţie de modalităţile prevăzute de articolul 131-27, de a exercita o funcţie publică sau de a exercita activitatea profesională sau socială în exercitarea sau cu ocazia exercitării căreia a fost comisă infracţiunea;   3º Interdicţia sejurului, în funcţie de modalităţile prevăzute de articolul 131-31 ;   Pot fi de asemenea pronunţate împotriva acestor persoane celelalte pedepse complementare date pentru crimele şi delictele pe care aveau de gând să le pregătească gruparea sau înţelegerea.

Articolul 450-4(introdus de Legea nr. 98-468 din 17 iunie 1998 art. 22 Monitorul Oficial din 18 iunie 1998)

   Persoanele juridice pot fi declarate responsabile penal, în condiţiile prevăzute de articolul 121-2, de infracţiunile definite în articolul 450-1.   Pedepsele primite de persoanele juridice sunt:   1º Amenda, în funcţie de modalităţile prevăzute de articolul 131-38 ;   2º Pedepsele menţionate în articolul 131-39 ;   3º Confiscarea, în funcţie de modalităţile prevăzute la articolul 444-7.   Interdicţia menţionată la 2º din articolul 131-39 priveşte activitatea în exercitarea sau cu ocazia exercitării căreia a fost comisă infracţiunea.

Articolul 450-5(introdus de Legea nr. 2004-204 din 9 martie 2004 art. 6 XV Monitorul Oficial din 10 martie 2004)

   Persoanele fizice şi juridice recunoscute vinovate de infracţiunile prevăzute la al doilea aliniat din articolul 450-1 şi la articolul 450-2-1 primesc de asemenea pedeapsa complementară de confiscare a tuturor bunurilor sau a unei părţi din acestea, de orice natură, mobile sau imobile, divizate sau nu.

Secţiunea 1 : Despre protecţia speciei umane

Articolul 511-1(Legea nr. 94-653 din 29 iulie 1994 art. 9 Monitorul Oficial din 30 iulie 1994)

(Legea nr. 2004-800 din 6 august 2004 art. 28 II Monitorul Oficial din 7 august 2004)

   Se pedepseşte cu zece ani închisoare şi cu amenda de 150 000 Euro pretarea la o prelevare de celule sau de gameţi, pentru a da viaţă unui copil identic din punct de vedere genetic cu o altă persoană, vie sau decedată ;

Articolul 511-1-1(introdus de Legea nr. 2004-800 din 6 august 2004 art. 28 II Monitorul Oficial din 7 august 2004)

   În cazul în care delictul prevăzut la aliniatul 511-1 este comis în străinătate de către un francez sau de către o persoană care îşi are domiciliul obişnuit pe teritoriul francez, legea franceză se aplică prin derogare de la al doilea aliniat din articolul 113-6 şi dispoziţiile frazei a doua din articolul 113-8 nu se aplică.

Articolul 511-1-2(introdus de Legea nr. 2004-800 din 6 august 2004 art. 29 Monitorul Oficial din 7 august 2004)

   Se pedepseşte cu trei ani închisoare şi cu amenda de 45 000 Euro provocarea, prin dar, promisiune, ameninţare, ordin, abuz de autoritate sau de putere, a aproapelui să se preteze la prelevarea de celule sau de gameţi, pentru a da viaţă unui copil identic din punct de vedere genetic cu o altă persoană vie sau decedată.   Se pedepseşte cu aceleaşi pedepse propaganda sau publicitatea, indiferent de modul în care se face, în favoarea eugeniei sau clonajului reproductiv.

Secţiunea 2 : Despre protecţia corpului uman

Articolul 511-2(Legea nr. 94-653 din 29 iulie 1994 art. 9 Monitorul Oficial din 30 iulie 1994)

(Ordonanţa nr. 2000-916 din 19 septembrie 2000 art. 3 Monitorul Oficial din 22 septembrie 2000 în vigoare la 1 ianuarie 2002)

145

   Obţinerea de la o persoană a unuia sau mai multor organe în schimbul unei sume de bani, indiferent de formă, se pedepseşte cu şape ani închisoare şi cu amenda de 100000 euro.   Se pedepseşte cu aceleaşi pedepse mijlocirea pentru favorizarea obţinerii unui organ în schimbul unei sume de bani, sau cedarea cu titlu oneros a unui asemene organ din corpul aproapelui.   Aceleaşi pedepse se aplică în cazul în care organul obţinut în condiţiile prevăzute la primul aliniat provine dintr-o ţară străină.

Articolul 511-3(Legea nr. 94-653 din 29 iulie 1994 art. 9 Monitorul Oficial din 30 iulie 1994)

(Ordonanţa nr. 2000-916 din 19 septembrie 2000 art. 3 Monitorul Oficial din 22 septembrie 2000 în vigoare la 1 ianuarie 2002)

(Legea nr. 2004-800 din 6 august 2004 art. 15 Monitorul Oficial din 7 august 2004)

   Prelevarea unui organ asupra unei persoane vii majore, inclusiv într-o finalitate terapeutică, fără ca consimţământul acesteia să fi fost obţinut în condiţiile prevăzute la al treilea aliniat din articolul L.  1231-1 din codul sănătăţii publice sau fără ca autorizaţia prevăzută la al doilea şi al cincilea aliniat din acelaşi articol să fi fost emisă se pedepseşte cu şapte ani închisoare şi cu amenda de 100 000 Euro.   Se pedepseşte cu aceleaşi pedepse prelevarea unui organ, a unui ţesut sau a unor celule sau colectarea unui produs în vederea dăruirii unei persoane vii minore sau unei persoane vii majore care face obiectul unei măsuri de protecţie legală, în afara cazurilor prevăzute la articolele L. 1241-3 şi L. 1241-4 din codul sănătăţii publice;

Articolul 511-4(Legea nr. 94-653 din 29 iulie 1994 art. 9 Monitorul Oficial din 30 iulie 1994)

(Ordonanţa nr. 2000-916 din 19 septembrie 2000 art. 3 Monitorul Oficial din 22 septembrie 2000 în vigoare la 1 ianuarie 2002)

   Obţinerea de la o persoană a prelevării de ţesuturi, celule sau produse din corpul său contra unei plăţi, indiferent de formă, se pedepseşte cu cinci ani închisoare şi cu amenda de 75000 euro.   Se pedepseşte cu aceleaşi pedepse mijlocirea pentru favorizarea obţinerii de ţesuturi, celule sau produse umane contra unei plăţi, indiferent de formă, sau cedarea cu titlu oneros a ţesuturilor, celulelor sau produselor din corpul aproapelui.

Articolul 511-5(Legea nr. 94-653 din 29 iulie 1994 art. 9 Monitorul Oficial din 30 iulie 1994)

(Ordonanţa nr. 2000-916 din 19 septembrie 2000 art. 3 Monitorul Oficial din 22 septembrie 2000 în vigoare la 1 ianuarie 2002)

(Legea nr. 2004-800 din 6 august 2004 art. 15 Monitorul Oficial din 7 august 2004)

   Prelevarea unui ţesut sau a celulelor sau colectarea unui produs de la o persoană vie majoră fără ca această sa-şi fi exprimat consimţământul în condiţiile prevăzute la al doilea şi al treilea aliniat L.  1241-1 din codul sănătăţii publice se pedepseşte cu cinci ani închisoare şi cu amenda de 75 000 Euro.   Prelevarea asupra unei persoane vie minoră sau a unei persoane vie majoră care face obiectul unei măsuri de protecţie legală a celulelor hematopoietice emise de măduva osoasă fără să se fi respectat condiţiile prevăzute, după caz, la articolele L. 1241-3 sau L. 1241-4 din codul sănătăţii publice se pedepseşte cu şapte ani închisoare şi cu amenda de 100 000 Euro ;

Articolul 511-5-1(introdus de Legea nr. 2004-800 din 6 august 2004 art. 15 3º Monitorul Oficial din 7 august 2004)

   Prelevările în scopuri ştiinţifice asupra unei decedate fără să fi transmis protocolul prevăzut la articolul L. 1232-3 din codul sănătăţii publice se pedepseşte cu doi ani închisoare şi cu amenda de 30 000 Euro .   Se pedepseşte cu aceleaşi pedepse punerea în operă a unui protocol suspendat sau interzis de către ministrul însărcinat cu cercetarea.

146

Articolul 511-5-2(introdus de Legea nr. 2004-800 din 6 august 2004 art. 15 3º Monitorul Oficial din 7 august 2004 rectificativ

MORF din 27 noiembrie 2004)

   I. – Se pedepseşte cu cinci ani închisoare şi amenda de 75 000 Euro păstrarea şi transformarea în scopuri ştiinţifice, inclusiv în scopuri de cercetare genetică, a organelor, ţesuturilor, celulelor sau sângelui, a componentelor şi produselor derivate:   1º Fără să se fi făcut declaraţia prealabilă prevăzută la articolul L. 1243-3 din codul sănătăţii publică;   2º Când ministrul însărcinat cu cercetarea s-a opus exercitării acestor activităţi sau le-a suspendat sau interzis.   II – Se pedepseşte cu aceleaşi pedepse păstrarea şi transformarea, în vederea cedării lor pentru o utilizare ştiinţifică, inclusiv în scopuri cercetării genetice, a organelor, ţesuturilor, celulelor sau sângelui, componentelor şi produselor sale derivate, fără să fi obţinut în prealabil autorizaţia prevăzută la articolul L.  1243-3 din codul sănătăţii publice sau dacă această autorizaţie este suspendată sau retrasă.

Articolul 511-6(Legea nr. 94-653 din 29 iulie 1994 art. 9 Monitorul Oficial din 30 iulie 1994)

(Ordonanţa nr. 2000-916 din 19 septembrie 2000 art. 3 Monitorul Oficial din 22 septembrie 2000 în vigoare la 1 ianuarie 2002)

   Culegerea sau prelevarea gameţilor asupra unei persoane vii fără consimţământul său scris se pedepseşte cu cinci ani închisoare şi cu amenda de 75000 euro.

Articolul 511-7(Legea nr. 94-653 din 29 iulie 1994 art. 9 Monitorul Oficial din 30 iulie 1994)

(Ordonanţa nr. 2000-916 din 19 septembrie 2000 art. 3 Monitorul Oficial din 22 septembrie 2000 în vigoare la 1 ianuarie 2002)

(Legea nr. 2004-800 din 6 august 2004 art. 15 4º Monitorul Oficial din 7 august 2004)

   Fapta prin care se fac prevalări de organe sau a grefelor de organe, prelevări de ţesuturi sau de celule, sau grefe de ţesuturi sau administrările pregătirilor de terapie celulară, păstrarea sau transformarea de ţesuturi sau pregătiri de terapie celulară într-o unitate ce nu a obţinut autorizaţia prevăzută la articolele L.  1233-1, L. 1234-2, L. 1242-1, L. 1243-2 sau L. 1243-6 din codul sănătăţii publice, sau după retragerea sau suspendarea acestei autorizaţii, se pedepseşte cu doi ani închisoare şi cu amenda de 30 000 Euro ;

147

Articolul 511-8(Legea nr. 94-653 din 29 iulie 1994 art. 9 Monitorul Oficial din 30 iulie 1994)

(Legea nr. 96-452 din 28 mai 1996 art. 10 Monitorul Oficial din 29 mai 1996)

(Legea nr. 98-535 din 1 iulie 1998 art. 19 Monitorul Oficial din 2 iulie 1998)

(Ordonanţa nr. 2000-916 din 19 septembrie 2000 art. 3 Monitorul Oficial din 22 septembrie 2000 în vigoare la 1 ianuarie 2002)

(Legea nr. 2004-800 din 6 august 2004 art. 15 5º Monitorul Oficial din 7 august 2004)

   Distribuirea sau cedarea de organe, ţesuturi, produse celulare cu finalitate terapeutică sau de produse umane în vederea unui dar fără să fi fost respectate regulile de securitate sanitară cerute în aplicarea dispoziţiilor articolului L. 1211-6 din codul sănătăţii publice se pedepseşte cu doi ani închisoare şi cu amenda de 30 000 Euro.

Articolul 511-8-1(Legea nr. 98-535 din 1 iulie 1998 art. 19 Monitorul Oficial din 2 iulie 1998)

(Ordonanţa nr. 2000-916 din 19 septembrie 2000 art. 3 Monitorul Oficial din 22 septembrie 2000 în vigoare la 1 ianuarie 2002)

(Legea nr. 2004-800 din 6 august 2004 art. 15 6º Monitorul Oficial din 7 august 2004)

   Distribuirea sau cedarea în vederea unei utilizări terapeutice de ţesuturi sau de pregătiri de terapie celulară în încălcarea dispoziţiilor articolului L. 1243-5 din codul sănătăţii publice se pedepseşte cu doi ani închisoare şi cu amenda de 30 000 Euro.

Articolul 511-8-2(Legea nr. 98-535 din 1 iulie 1998 art. 19 Monitorul Oficial din 2 iulie 1998)

(Ordonanţa nr. 2000-916 din 19 septembrie 2000 art. 3 Monitorul Oficial din 22 septembrie 2000 în vigoare la 1 ianuarie 2002)

(Legea nr. 2004-800 din 6 august 2004 art. 15 7º Monitorul Oficial din 7 august 2004)

   Importarea sau exportarea organelor, ţesuturilor, celulelor şi produselor celulare cu finalitate terapeutică, în încălcarea dispoziţiilor luate pentru aplicarea articolelor L. 1235-1 şi L. 1245-5 din codul sănătăţii publice, se pedepseşte cu cinci ani închisoare şi cu amenda de 75 000 Euro.

Articolul 511-9(Legea nr. 94-653 din 29 iulie 1994 art. 9 Monitorul Oficial din 30 iulie 1994)

(Ordonanţa nr. 2000-916 din 19 septembrie 2000 art. 3 Monitorul Oficial din 22 septembrie 2000 în vigoare la 1 ianuarie 2002)

   Obţinerea de gameţi în schimbul unei sume de bani, indiferente de formă, cu excepţia plăţii prestaţiilor asigurate de unităţile ce efectuează pregătirea şi păstrarea acestor gameţi, se pedepseşte cu cinci ani închisoare şi cu amenda de 75000 euro.   Se pedepseşte cu aceleaşi pedepse mijlocirea pentru favorizarea obţinerii de gameţi în schimbul unor bani, indiferent de formă, sau încredinţarea către terţi, cu titlu oneros a gameţilor ce provin din daruri.

Articolul 511-10(Legea nr. 94-653 din 29 iulie 1994 art. 9 Monitorul Oficial din 30 iulie 1994)

(Ordonanţa nr. 2000-916 din 19 septembrie 2000 art. 3 Monitorul Oficial din 22 septembrie 2000 în vigoare la 1 ianuarie 2002)

148

   Divulgarea unei informaţii ce permite în acelaşi timp identificarea unei persoane sau a unui cuplu care a oferit gameţi şi cuplul care le-a primit se pedepseşte cu doi ani închisoare şi cu amenda de 30000 euro.

Articolul 511-11(Legea nr. 94-653 din 29 iulie 1994 art. 9 Monitorul Oficial din 30 iulie 1994)

(Ordonanţa nr. 2000-916 din 19 septembrie 2000 art. 3 Monitorul Oficial din 22 septembrie 2000 în vigoare la 1 ianuarie 2002)

   Culegerea sau prelevarea gameţilor asupra unei persoane vie în vederea unei asistenţei medicale la procrearea fără teste de depistare a bolilor transmisibile cerute în aplicarea articolului L.  665-15 din codul sănătăţii publice se pedepseşte cu doi ani închisoare şi cu amenda de 30000 euro.

Articolul 511-12(Legea nr. 94-653 din 29 iulie 1994 art. 9 Monitorul Oficial din 30 iulie 1994)

(Ordonanţa nr. 2000-916 din 19 septembrie 2000 art. 3 Monitorul Oficial din 22 septembrie 2000 în vigoare la 1 ianuarie 2002)

   Inseminarea artificială cu spermă sau amestec de spermă ce provine din donaţii în încălcarea articolului L. 673-3 din codul sănătăţii publice se pedepseşte cu doi ani închisoare şi cu amenda de 30000 euro.

Articolul 511-13(Legea nr. 94-653 din 29 iulie 1994 art. 9 Monitorul Oficial din 30 iulie 1994)

(Ordonanţa nr. 2000-916 din 19 septembrie 2000 art. 3 Monitorul Oficial din 22 septembrie 2000 în vigoare la 1 ianuarie 2002)

   Subordonarea beneficiului unui dar de gameţi desemnării de către cuplul primitor al unei persoane care a acceptat voluntar să facă acest dar în favoarea unui terţ cuplu în încălcarea articolului L. 673-7 din codul sănătăţii publice se pedepseşte cu doi ani închisoare şi cu amenda de 30000 euro.

Articolul 511-14(Legea nr. 94-653 din 29 iulie 1994 art. 9 Monitorul Oficial din 30 iulie 1994)

(Ordonanţa nr. 2000-916 din 19 septembrie 2000 art. 3 Monitorul Oficial din 22 septembrie 2000 în vigoare la 1 ianuarie 2002)

   Realizarea activităţilor de culegere, tratament, conservare şi cedare de gameţi ce provin din daruri fără să se fi obţinut autorizaţia prevăzută la articolul L. 673-5 din codul sănătăţii publice se pedepseşte cu doi ani închisoare şi cu amenda de 30000 euro.

Secţiunea 3 : Despre protecţia embrionului uman

Articolul 511-15(Legea nr. 94-653 din 29 iulie 1994 art. 9 Monitorul Oficial din 30 iulie 1994)

(Ordonanţa nr. 2000-916 din 19 septembrie 2000 art. 3 Monitorul Oficial din 22 septembrie 2000 în vigoare la 1 ianuarie 2002)

   Obţinerea de embrioni umani în schimbul unor bani, indiferent de formă, se pedepseşte cu şapte ani închisoarea şi cu amenda de 100000 euro.   Se pedepseşte cu aceleaşi pedepse mijlocirea pentru favorizarea obţinerii de embrioni umani în schimbul unor bani, indiferent de formă, sau încredinţarea unor terţi, cu titlu oneros, de embrioni umani.

Articolul 511-16(Legea nr. 94-653 din 29 iulie 1994 art. 9 Monitorul Oficial din 30 iulie 1994)

149

(Ordonanţa nr. 2000-916 din 19 septembrie 2000 art. 3 Monitorul Oficial din 22 septembrie 2000 în vigoare la 1 ianuarie 2002)

(Legea nr. 2004-800 din 6 august 2004 art. 28 II Monitorul Oficial din 7 august 2004)

   Obţinerea de embrioni umani fără respectarea condiţiilor prevăzute la articolele L. 2141-5 şi L. 2141-6 din codul sănătăţii publice se pedepseşte cu şapte ani închisoare şi cu amenda de 100 000 Euro.

Articolul 511-17(Legea nr. 94-653 din 29 iulie 1994 art. 9 Monitorul Oficial din 30 iulie 1994)

(Ordonanţa nr. 2000-916 din 19 septembrie 2000 art. 3 Monitorul Oficial din 22 septembrie 2000 în vigoare la 1 ianuarie 2002)

(Legea nr. 2004-800 din 6 august 2004 art. 28 II Monitorul Oficial din 7 august 2004)

   Conceperea în vitro sau constituirea prin clonaj de embrioni umani în scopuri industriale sau comerciale se pedepseşte cu şapte ani închisoare şi cu amenda de 100 000 Euro.   Se pedepseşte cu aceleaşi pedepse utilizarea embrionilor umani în scopuri industriale sau comerciale.

Articolul 511-18(Legea nr. 94-653 din 29 iulie 1994 art. 9 Monitorul Oficial din 30 iulie 1994)

(Ordonanţa nr. 2000-916 din 19 septembrie 2000 art. 3 Monitorul Oficial din 22 septembrie 2000 în vigoare la 1 ianuarie 2002)

(Legea nr. 2004-800 din 6 august 2004 art. 28 II 5º Monitorul Oficial din 7 august 2004)

   Conceperea în vitro sau constituirea prin clonaj de embrioni umani în scopuri de cercetare se pedepseşte cu şapte ani închisoare şi cu amenda de 1000 000 euro.

Articolul 511-18-1(introdus de Legea nr. 2004-800 din 6 august 2004 art. 28 II 6º Monitorul Oficial din 7 august 2004)

   Constituirea prin clonaj de embrioni umani în scopuri terapeutice se pedepseşte cu şapte ani închisoare şi cu amenda de 100 000 Euro ;

Articolul 511-19(Legea nr. 94-653 din 29 iulie 1994 art. 9 Monitorul Oficial din 30 iulie 1994)

(Ordonanţa nr. 2000-916 din 19 septembrie 2000 art. 3 Monitorul Oficial din 22 septembrie 2000 în vigoare la 1 ianuarie 2002)

(Legea nr. 2004-800 din 6 august 2004 art. 28 II 7º Monitorul Oficial din 7 august 2004)

   I. – Realizarea unui studiu sau a unei cercetări a embrionului uman:   1º Fără să fi obţinut în prealabil consimţământul scris şi autorizaţia menţionată la articolul L. 2151-5 din codul sănătăţii publice, sau dacă această autorizaţie este retrasă, suspendată sau dacă consimţământul este revocat;   2º Fără conformarea la prescripţiile legislative şi reglementare sau la cele stabilite de această autorizaţie, Se pedepseşte cu şapte ani închisoare şi cu amenda de 100 000 Euro.   II. – Realizarea unui studiu sau a unei cercetări a celulelor cu provenienţă embrionară:   1º Fără să se fi obţinut în prealabil consimţământul scris şi autorizaţia menţionată la articolul L. 2151-5 din codul sănătăţii publice, sau dacă această autorizaţie este retrasă, suspendată, sau dacă consimţământul este revocat;   2º Fără conformarea la prescripţiile legislative şi reglementare sau la cele stabilite de această autorizaţie,se pedepseşte cu doi ani închisoare şi cu amenda de 30 000 Euro.

Articolul 511-19-1(introdus de Legea nr. 2004-800 din 6 august 2004 art. 28 II 8º Monitorul Oficial din 7 august 2004)

150

   Prelevarea, conservarea sau utilizarea, la întreruperea unei sarcini, a ţesuturilor sau celulelor embrionare sau fetale în condiţiile neconforme celor prevăzute de primul, al doilea şi al patrulea aliniat din articolul L.  1241-5 din codul sănătăţii publice sau pentru alte finalităţi decât diagnostice, terapeutice sau ştiinţifice se pedepseşte cu doi ani închisoare şi cu amenda de 30 000 Euro.

Articolul 511-19-2(introdus de Legea nr. 2004-800 din 6 august 2004 art. 28 II 9º Monitorul Oficial din 7 august 2004)

   Se pedepseşte cu doi ani închisoare şi cu amenda de 30 000 Euro:   1º Conservarea celulelor cu origine embrionară fără să se fi obţinut autorizaţia menţionată la articolul L.  2151-7 din codul sănătăţii publice sau dacă această autorizaţie este retrasă sau suspendată;   2º Conservarea celulelor cu origine embrionară fără să se conformeze regulilor menţionate la al doilea aliniat din articolul L. 2151-7 din acelaşi cod;   3º Cedarea celulelor de origine embrionară unor organisme netitulare ale autorizaţiei emise în aplicarea articolului L. 2151-5 sau a articolului L. 2151-7 din acelaşi cod ;   4º Cedarea celulelor de origine embrionară fără să se fi informat în prealabil Agenţia biomedicinii.

Articolul 511-19-3(introdus de Legea nr. 2004-800 din 6 august 2004 art. 28 II 10º Monitorul Oficial din 7 august 2004)

   Se pedepseşte cu doi ani închisoare şi cu amenda de 30 000 Euro importarea sau exportarea, în scopuri de cercetare, a ţesuturilor sau celulelor embrionare sau fetale fără să se fi obţinut autorizaţia menţionată la articolul L. 2151-6 din codul sănătăţii publice.

Articolul 511-20(Legea nr. 94-653 din 29 iulie 1994 art. 9 Monitorul Oficial din 30 iulie 1994)

(Ordonanţa nr. 2000-916 din 19 septembrie 2000 art. 3 Monitorul Oficial din 22 septembrie 2000 în vigoare la 1 ianuarie 2002)

   Diagnosticarea prenatală fără să se fi primit autorizaţia menţionată la articolul L.  162-16 din codul sănătăţii publice se pedepseşte cu doi ani închisoare şi cu amenda de 30000 euro.

Articolul 511-21(Legea nr. 94-653 din 29 iulie 1994 art. 9 Monitorul Oficial din 30 iulie 1994)

(Ordonanţa nr. 2000-916 din 19 septembrie 2000 art. 3 Monitorul Oficial din 22 septembrie 2000 în vigoare la 1 ianuarie 2002)

(Legea nr. 2004-800 din 6 august 2004 art. 28 II 11º Monitorul Oficial din 7 august 2004)

   Nerespectarea dispoziţiilor articolelor L. 2131-4 şi L. 2131-4-1 cu privire la diagnosticul de pre-implantator se pedepseşte cu doi ani închisoare şi cu amenda de 30 000 Euro.

Articolul 511-22(Legea nr. 94-653 din 29 iulie 1994 art. 9 Monitorul Oficial din 30 iulie 1994)

(Ordonanţa nr. 2000-916 din 19 septembrie 2000 art. 3 Monitorul Oficial din 22 septembrie 2000 în vigoare la 1 ianuarie 2002)

(Legea nr. 2004-800 din 6 august 2004 art. 28 II 12º Monitorul Oficial din 7 august 2004)

   Punerea în operă a activităţilor de asistenţă medicală procreării fără să se fi obţinut autorizaţia prevăzute la aliniatul al treilea din articolul L. 2142-1 din codul sănătăţii publice sau fără să se conformeze prescripţiilor acesteia din urmă se pedepseşte cu doi ani închisoare şi cu amenda de 30 000 Euro.

Articolul 511-23

151

(Legea nr. 94-653 din 29 iulie 1994 art. 9 Monitorul Oficial din 30 iulie 1994)

(Ordonanţa nr. 2000-916 din 19 septembrie 2000 art. 3 Monitorul Oficial din 22 septembrie 2000 în vigoare la 1 ianuarie 2002)

(Legea nr. 2004-800 din 6 august 2004 art. 28 II 13º Monitorul Oficial din 7 august 2004)

   Introducerea de embrioni umani pe teritoriul în care se aplică codul sănătăţii publice sau scoaterea lor din acest teritoriu fără autorizaţie prevăzută la articolul L. 2141-9 din codul sănătăţii publice se pedepseşte cu trei ani închisoare şi cu amenda de 45 000 Euro.

Articolul 511-24(Legea nr. 94-653 din 29 iulie 1994 art. 9 Monitorul Oficial din 30 iulie 1994)

(Ordonanţa nr. 2000-916 din 19 septembrie 2000 art. 3 Monitorul Oficial din 22 septembrie 2000 în vigoare la 1 ianuarie 2002)

   Realizarea activităţilor de asistenţă medicală la procrearea în alte scopuri decât cele definite la articolul L. 152-2 din codul sănătăţii publice se pedepseşte cu cinci ani închisoare şi cu amenda de 75000 euro.

Articolul 511-25(Legea nr. 94-653 din 29 iulie 1994 art. 9 Monitorul Oficial din 30 iulie 1994)

(Ordonanţa nr. 2000-916 din 19 septembrie 2000 art. 3 Monitorul Oficial din 22 septembrie 2000 în vigoare la 1 ianuarie 2002)

(Legea nr. 2004-800 din 6 august 2004 art. 28 II 14º Monitorul Oficial din 7 august 2004)

   I. – Exercitarea activităţilor necesare primirii unui embrion uman în condiţiile stabilite la articolul L.  2141-6 din codul sănătăţii publice:    1º Fără asigurarea în prealabil că a fost obţinută autorizaţia judiciară prevăzută la al doilea aliniat din articolul menţionat;   2º Sau fără luarea la cunoştinţă a rezultatelor testelor de depistare a bolilor infecţioase cerute la aliniatul şase din acelaşi articol;   3º Sau în afara unei unităţi autorizate conform dispoziţiilor din al şaptelea aliniat din acelaşi articol,se pedepseşte cu doi ani închisoare şi cu amenda de 30 000 Euro.

   II. – Se pedepseşte cu aceleaşi pedepse divulgarea unei informaţii nominative care permite identificarea cuplului care a renunţat la embrion şi de asemenea a cuplului care l-a primit.

Secţiunea 4 : Alte dispoziţii şi pedepse complementare aplicabile persoanelor fizice şi responsabilitatea persoanelor juridice

Articolul 511-26(Legea nr. 94-653 din 29 iulie 1994 art. 9 Monitorul Oficial din 30 iulie 1994)

(Legea nr. 2004-800 din 6 august 2004 art. 28 II 14º Monitorul Oficial din 7 august 2004)

   Tentativa delictelor prevăzute de articolele 511-2, 511-3, 511-4, 511-5, 511-5-1, 511-5-2, 511-6, 511-9, 511-15, 511-16 şi 511-19 se pedepseşte cu aceleaşi pedepse.

Articolul 511-27(introdus de Legea nr. 94-653 din 29 iulie 1994 art. 9 Monitorul Oficial din 30 iulie 1994)

   Persoanele fizice vinovate de infracţiunile prevăzute în acest capitol primesc de asemenea pedeapsa complementară de interdicţie pentru o durată de cel mult zece ani, a exercitării activităţii profesionale sau sociale în exercitarea căreia sau cu ocazia căreia a fost comisă infracţiunea.

Articolul 511-28

152

(introdus de Legea nr. 94-653 din 29 iulie 1994 art. 9 Monitorul Oficial din 30 iulie 1994)

   Persoanele juridice pot fi declarate responsabile penal în condiţiile prevăzute de articolul 121-2 de infracţiunile definite în acest capitol.   Pedepsele date persoanelor juridice sunt:   1º Amenda, în funcţie de modalităţile prevăzute de articolul 131-38 ;   2º Pedepsele menţionate la articolul 131-39 ;   Interdicţia menţionată la 2º din articolul 131-39 priveşte activitatea în exercitarea sau cu ocazia exercitării căreia a fost comisă infracţiunea.

CAPITOL unic : Acte de violenţă sau acte de cruzime faţă de animale

Articolul 521-1(Legea nr. 94-653 din 29 iulie 1994 art. 9 Monitorul Oficial din 30 iulie 1994)

(Legea nr. 99-5 din 6 ianuarie 1999 art. 22 Monitorul Oficial din 7 ianuarie 1999)

(Ordonanţa nr. 2000-916 din 19 septembrie 2000 art. 3 Monitorul Oficial din 22 septembrie 2000 în vigoare la 1 ianuarie 2002)

(Legea nr. 2004-204 din 9 martie 2004 art. 50 Monitorul Oficial din 10 martie 2004)

   Fapta, publică sau nu, prin care se exercită acte de violenţă grave, sau de natură sexuală, sau prin care se comite un act de cruzime asupra unui animal domestic, sau dresat, sau ţinut în captivitate, se pedepseşte cu doi ani închisoare şi cu amenda de 30000 euro.   Cu titlu de pedeapsă complementară, tribunalul poate interzise detenţia unui animal, cu titlu definitiv sau nu.   Dispoziţiile din acest articol nu se aplică curselor de tauri dacă o tradiţie locală neîntreruptă poate fi invocată. Nu se mai aplică luptelor de cocoşi din localităţile în care o tradiţie neîntreruptă poate fi stabilită.   Se pedepseşte cu pedepsele prevăzute la primul aliniat orice creare a unui nou galodrom.   Se pedepseşte de asemenea cu aceleaşi pedepse abandonarea unui animal domestic, dresat sau ţinut în captivitate, cu excepţia animalelor destinate repopulării.

153

Articolul 521-2(introdus de Lege nr. 94-653 din 29 iulie 1994 art. 9 Monitorul Oficial din 30 iulie 1994)

   Practicarea experienţelor sau cercetărilor ştiinţifice sau experimentale asupra animalelor fără conformarea al prescripţiile stabilite prin decret în Consiliul de Stat se pedepseşte cu pedepsele prevăzute la articolul 511-1.

Capitolul I : Dispoziţii generale

Articolul 711-1(Legea nr. 99-209 din 19 martie 1999 art. 222 Monitorul Oficial din 21 martie 1999)

(Legea nr. 2001-616 din 11 iulie 2001 art. 75 Monitorul Oficial din 13 iulie 2001)

   Sub rezerva adaptărilor prevăzute în acest titlu, cartea I, cu excluderea articolului 132-70-1, şi cărţile II până la V din acest cod se aplică în Noua Caledonie şi pe teritoriile Polynesiei franceze şi insulele Wallis-et-Futuna.

Articolul 711-2(Legea nr. 99-209 din 19 martie 1999 art. 222 Monitorul Oficial din 21 martie 1999)

(Legea nr. 2001-616 din 11 iulie 2001 art. 75 Monitorul Oficial din 13 iulie 2001)

   Cărţile I până la V din acest cod se aplică pe teritoriile australe şi antarctice franceze.

Articolul 711-3(Legea nr. 99-209 din 19 martie 1999 art. 222 Monitorul Oficial din 21 martie 1999)

(Legea nr. 2001-616 din 11 iulie 2001 art. 75 Monitorul Oficial din 13 iulie 2001)

(Ordonanţa nr. 2000-916 din 19 septembrie 2000 art. 16 Monitorul Oficial din 22 septembrie 2000 în vigoare la 1 ianuarie 2002)

   În Noua Caledonie, pe teritoriile Polynésie franceze şi insulele Wallis-et-Futuna, sancţiunile pecuniare date în virtutea acestui cod se pronunţă în monedă locală, ţinând cont de contravaloarea acestei monede în euro.

Articolul 711-4(Legea nr. 99-209 din 19 martie 1999 art. 222 Monitorul Oficial din 21 martie 1999)

(Legea nr. 2001-616 din 11 iulie 2001 art. 75 Monitorul Oficial din 13 iulie 2001)

   Pentru aplicarea acestui cod pe teritoriile menţionate la articolul 711-1, termenii enumeraţi mai jos sunt înlocuiţi după urmează:   « - "tribunal de mare instanţă " cu "tribunal de primă instanţă " ;   « - "judeţ" cu "teritoriu" ;   « - "prefect" şi "subprefect" cu "reprezentant al Statului în teritoriu".   « De asemenea, "referinţele la dispoziţiile neaplicabile în aceste teritorii " sunt înlocuite cu "referinţele la dispoziţiile cu acelaşi obiect aplicabile local ".

Capitolul II : Adaptarea cărţii I

Articolul 712-1(Legea nr. 96-1240 din 30 decembrie 1996 art. 2 Monitorul Oficial din 1 ianuarie 1997)

(Legea nr. 99-209 din 19 martie 1999 art. 222 Monitorul Oficial din 21 martie 1999)

(Legea nr. 2001-616 din 11 iulie 2001 art. 75 Monitorul Oficial din 13 iulie 2001)

   Ultimul aliniat din articolul 131-35 este de asemenea redactat:   « Difuzarea deciziei se face prin Monitorul oficial al Republicii franceze, prin Monitorul oficial din teritoriu, prin una sau mai multe publicaţii de presă, sau prin unul sau mai multe servicii de comunicare audiovizuală.

154

Publicaţiile sau serviciile de comunicare audiovizuală însărcinate cu această difuzare sunt desemnate de jurisdicţie. Acestea nu se pot opune acestei difuzări ».

Articolul 712-2(Legea nr. 96-1240 din 30 decembrie 1996 art. 2 Monitorul Oficial din 1 ianuarie 1997)

(Legea nr. 99-209 din 19 martie 1999 art. 222 Monitorul Oficial din 21 martie 1999)

(Legea nr. 2001-616 din 11 iulie 2001 art. 75 Monitorul Oficial din 13 iulie 2001)

   Nr. 7º din articolul 132-45 este de asemenea redactat:   « 7º Abţinerea de la conducerea anumitor automobile terestre pentru conducerea cărora este necesar un permis. »

Capitolul III : Adaptarea cărţii II

Articolul 713-1(Legea nr. 99-209 din 19 martie 1999 art. 222 Monitorul Oficial din 21 martie 1999)

(Legea nr. 2001-616 din 11 iulie 2001 art. 75 Monitorul Oficial din 13 iulie 2001)

(Ordonanţa nr. 2000-916 din 19 septembrie 2000 art. 3 Monitorul Oficial din 22 septembrie 2000 în vigoare la 1 ianuarie 2002)

   Primul aliniat din articolul 223-8 este redactat după cum urmează :   « Practicarea sau cererea practicării asupra unei persoane a unei cercetări biomedicale fără să se fi obţinut consimţământul liber, clar şi expres al celui interesat, de la titularii autorităţii părinteşti sau de la tutore se pedepseşte cu trei ani închisoare şi cu amenda de 45000 euro. »

Articolul 713-3(Legea nr. 99-209 din 19 martie 1999 art. 222 Monitorul Oficial din 21 martie 1999)

(Legea nr. 2001-616 din 11 iulie 2001 art. 75 Monitorul Oficial din 13 iulie 2001)

   Nr. 2º şi 3º din articolul 225-3 sunt redactate după cum urmează :   « 2º La discriminările bazate pe starea sănătăţii sau pe handicap, dacă constau dintr-un refuz de angajare sau concediere pe baza inaptitudinii constatate medical în cadrul dispoziţiilor cu privire la medicina muncii sau la funcţia publică aplicabile local;   « 3º La discriminările bazate, în domeniul angajării în muncă, pe sex dacă apartenenţa la un sex sau altul constituie, conform dispoziţiilor aplicabile local în domeniul dreptului muncii sau dreptului funcţiei publice, condiţia determinantă a exercitării unei slujbe sau a unei activităţi profesionale; »

Articolul 713-4(Legea nr. 99-209 din 19 martie 1999 art. 222 Monitorul Oficial din 21 martie 1999)

(Legea nr. 2001-616 din 11 iulie 2001 art. 75 Monitorul Oficial din 13 iulie 2001)

(Ordonanţa nr. 2000-916 din 19 septembrie 2000 art. 3 Monitorul Oficial din 22 septembrie 2000 în vigoare la 1 ianuarie 2002)

   Articolul 226-25 este redactat după cum urmează:   « Art. 226-25. – Realizarea studiului caracteristicilor genetice ale unei persoane în scopuri medicale fără să se fi primit în prealabil consimţământul acesteia în scris se pedepseşte cu un an închisoare şi cu amenda de 15000 euro.   « Dispoziţiile aliniatului precedent nu se aplică:   « 1º Dacă studiul este realizat în cadrul unei proceduri judiciare ;   « 2º Sau dacă cu titlu excepţional, în interesul persoanei şi respectul încrederii sale, consimţământul acesteia nu a fost obţinut. »

155

Articolul 713-5(Legea nr. 99-209 din 19 martie 1999 art. 222 Monitorul Oficial din 21 martie 1999)

(Legea nr. 2001-616 din 11 iulie 2001 art. 75 Monitorul Oficial din 13 iulie 2001)

(Ordonanţa nr. 2000-916 din 19 septembrie 2000 art. 3 Monitorul Oficial din 22 septembrie 2000 în vigoare la 1 ianuarie 2002)

   Articolul 226-27 este redactat după cum urmează :   « Art. 226-27. – Cercetarea identificării unei persoane cu ajutorul amprentelor sale genetice în scopuri medicale fără să se fi obţinut în prealabil consimţământul său în scris se pedepseşte cu un an închisoare şi cu amenda de 15000 euro.   Dispoziţiile aliniatului precedent nu se aplică:   1º Dacă studiul este realizat în cadrul unei proceduri judiciare ;   2º Sau dacă cu titlu excepţional, în interesul persoanei şi respectul încrederii sale, consimţământul acesteia nu a fost obţinut. »

Articolul 713-6(Legea nr. 99-209 din 19 martie 1999 art. 222 Monitorul Oficial din 21 martie 1999)

(Legea nr. 2001-616 din 11 iulie 2001 art. 75 Monitorul Oficial din 13 iulie 2001)

(Ordonanţa nr. 2000-916 din 19 septembrie 2000 art. 3 Monitorul Oficial din 22 septembrie 2000 în vigoare la 1 ianuarie 2002)

   Articolul 226-28 este redactat după cum urmează :   « Art. 226-28. – Cercetarea identificării cu ajutorul amprentelor genetice ale unei persoane, dacă nu este vorba de un militar decedat cu ocazia unei operaţii conduse de forţele armate sau formaţiunile corelate, în scopuri care nu ar fi nici medicale nici ştiinţifice sau în afara unei măsuri de anchetare sau instrucţie dirijată de o procedură judiciară se pedepseşte cu un an închisoare şi cu amenda de 1500 euro. »   « Se pedepseşte cu aceleaşi pedepse divulgarea informaţiilor cu privire la identificarea unei persoane cu ajutorul amprentelor sale genetice sau încercarea identificării unei persoane cu ajutorul amprentelor sale genetice fără să fi făcut obiectul unui acord emis în condiţiile stabilite prin decret în Consiliul de Stat. »

Capitolul IV : Adaptarea cărţii III

Articolul 714-1(Legea nr. 99-209 din 19 martie 1999 art. 222 Monitorul Oficial din 21 martie 1999)

(Legea nr. 2001-616 din 11 iulie 2001 art. 75 Monitorul Oficial din 13 iulie 2001)

   Nr. 3º din articolul 322-2 este redactat după cum urmează :   « 3º Un imobil sau un obiect mobiliar clasat sau înscris sau protejat în virtutea reglementării aplicabile local, o descoperire arheologică făcută în cursul săpăturilor sau la întâmplare, un teren ce cuprinde vestigii arheologice sau un obiect conservat sau depozitat în muzee, biblioteci sau arhive ce aparţin unei persoane publice, însărcinată cu un serviciu public sau recunoscută de utilitate publică. »

Capitolul V : Adaptarea cărţii IV

Articolul 715-1(Legea nr. 99-209 din 19 martie 1999 art. 222 Monitorul Oficial din 21 martie 1999)

(Legea nr. 2001-616 din 11 iulie 2001 art. 75 Monitorul Oficial din 13 iulie 2001)

   Nr. 3º din articolul 421-1 este redactat după cum urmează :   « 3º Fabricarea sau deţinerea de maşini, motoare ucigaşe sau explozive definite la articolul 3 din legea din 19 iunie 1871 care abrogă decretul din 4 septembrie 1870 cu privire la fabricarea armelor de război:   « - producerea, vânzarea, importarea sau exportarea de substanţe explozive în infracţiune la reglementarea aplicabilă local;

156

   « - achiziţia, deţinerea, transportul sau portul ilegal de substanţe explozive sau de motoare fabricate cu ajutorul aşa-ziselor substanţe în infracţiune la reglementarea aplicabilă local;   « - deţinerea, portul sau transportul de arme şi de muniţii în infracţiune la reglementarea aplicabilă local;   « - infracţiunile definite la articolele L. 2341-1 şi L. 2341-4 din codul apărării. »

Articolul 715-2(Legea nr. 99-209 din 19 martie 1999 art. 222 Monitorul Oficial din 21 martie 1999)

(Legea nr. 2001-616 din 11 iulie 2001 art. 75 Monitorul Oficial din 13 iulie 2001)

   Al doilea aliniat din articolul 432-9 este redactat după cum urmează :   « Se pedepseşte cu aceleaşi pedepse fapta prin care o persoană prevăzută la aliniatul precedent sau un agent al unui exploatator al reţelei de telecomunicaţii autorizat în virtutea reglementării aplicabile local în domeniul poştei şi telecomunicaţiilor sau al unui furnizor de servicii de telecomunicaţii, acţionând în exercitarea funcţiilor sale, ordonă, comite sau facilitează, în afara cazurilor prevăzute de lege, interceptarea sau deturnarea corespondenţelor emise, transmise sau primite prin telecomunicaţii, utilizarea sau divulgarea conţinutului lor. »

Articolul 715-3(Legea nr. 99-209 din 19 martie 1999 art. 222 Monitorul Oficial din 21 martie 1999)

(Legea nr. 2001-616 din 11 iulie 2001 art. 75 Monitorul Oficial din 13 iulie 2001)

   Ultimul aliniat din articolul 432-12 este redactat după cum urmează:   « Pentru aplicarea celor trei aliniate precedente, comuna este reprezentată în condiţiile prevăzute de articolul L. 122-12 din codul comunelor aşa cum a fost făcut aplicabil local şi primarul, adjunctul sau consilierul municipal interesat trebuie să se abţină de la participarea la deliberarea consiliului municipal cu privire la concluzia sau aprobarea contractului. În plus, prin derogare de la cel de-al doilea aliniat din articolul L.  121-15 din codul comunelor aşa cum a fost făcut aplicabil local, consiliul municipal nu poate decide să se reunească cu uşile închise. »

Articolul 715-4(Legea nr. 99-209 din 19 martie 1999 art. 222 Monitorul Oficial din 21 martie 1999)

(Legea nr. 2001-616 din 11 iulie 2001 art. 75 Monitorul Oficial din 13 iulie 2001)

   Al patrulea liniat din articolul 432-13 este redactat după cum urmează:   « Aceste dispoziţii se aplică agenţilor unităţilor publice, întreprinderilor naţionalizate, societăţilor de economie mixtă în care Statul sau colectivităţile publice deţin direct sau indirect mai mult de 50 p. 100 din capital şi a exploatatorilor publici ce intervin în funcţionarea serviciului public al poştei şi telecomunicaţiilor. »

Articolul 715-5(Legea nr. 99-209 din 19 martie 1999 art. 222 Monitorul Oficial din 21 martie 1999)

(Legea nr. 2001-616 din 11 iulie 2001 art. 75 Monitorul Oficial din 13 iulie 2001)

(Ordonanţa nr. 2000-916 din 19 septembrie 2000 art. 3 Monitorul Oficial din 22 septembrie 2000 în vigoare la 1 ianuarie 2002)

   Articolul 443-3 este redactat după cum urmează:   « Art. 443-3. – Se pedepsesc cu un an închisoare şi cu amenda de 15000 euro fabricarea, vânzarea, transportul sau distribuirea tuturor obiectelor, imprimate sau formule care au cu titlurile sau cu alte valori fiduciare emise de Stat, colectivităţile locale, unităţile publice sau exploatatorii publici ce intervin în funcţionarea serviciului public al poştei şi telecomunicaţiilor, o asemănare în stare să faciliteze acceptarea aşa-ziselor obiecte, imprimate sau formule în locul valorilor imitate. »

Capitolul VI : Adaptarea cărţii V

Articolul 716-1(Legea nr. 99-209 din 19 martie 1999 art. 222 Monitorul Oficial din 21 martie 1999)

157

(Legea nr. 2001-616 din 11 iulie 2001 art. 75 Monitorul Oficial din 13 iulie 2001)

(Ordonanţa nr. 2000-916 din 19 septembrie 2000 art. 3 Monitorul Oficial din 22 septembrie 2000 în vigoare la 1 ianuarie 2002)

   Articolul 511-3 este redactat astfel:   Art. 511-3. – Prelevarea unui organ asupra unei persoane vii majore fără să se fi obţinut consimţământul acesteia sau fără să o fi lămurit în prealabil despre riscurile şi consecinţele actului se pedepseşte cu şapte ani închisoare şi cu amenda de 100 000 Euro.   Se pedepseşte cu aceleaşi pedepse prelevarea unui organe asupra unui donator viu minor sau asupra unui donator viu major care face obiectul unei măsuri de protecţie legală. Totuşi, o prelevare de măduvă osoasă asupra unui minor în favoarea fratelui sau surorii lui poate fi autorizată de către un comitet medical format în condiţiile stabilite de reglementarea aplicabilă local, sub rezerva consimţământului fiecăruia din titularii autorităţii părinteşti sau a reprezentantului legal al minorului.   Consimţămintele prevăzute la aliniatele precedente sunt exprimate în faţa preşedintelui tribunalului de primă instanţă sau a magistratului desemnat de acesta. Ele pot fi revocate fără formă oricând.   În caz de urgenţă, consimţământul este obţinut prin orice mijloc de către procurorul Republicii.   Comitetul medical se asigură că minorul a fost informat despre prelevarea plănuită în vederea exprimării voinţei sale, dacă aceste este apt. Refuzul minorului este un obstacol pentru prelevare.

Articolul 716-1-1(introdus de Ordonanţa nr. 98-773 din 2 septembrie 1998 art. 1 Monitorul Oficial din 4 septembrie 1998)

   În Noua Caledonie, realizarea unei prelevări de măduvă osoasă în vederea unei donaţii se pedepseşte cu şapte ani închisoare şi cu amenda de 100 000 Euro.

Articolul 716-2(Legea nr. 99-209 din 19 martie 1999 art. 222 Monitorul Oficial din 21 martie 1999)

(Legea nr. 2001-616 din 11 iulie 2001 art. 75 Monitorul Oficial din 13 iulie 2001)

   Al doilea aliniat din articolul 511-5 este redactat astfel:   « Se pedepseşte cu aceleaşi pedepse prelevarea unui ţesut sau a unor celule sau colectarea unui produs asupra unei persoane vii minore sau a unei persoane vii majore care face obiectul unei măsuri de protecţie legală. »

Articolul 716-3(Legea nr. 99-209 din 19 martie 1999 art. 222 Monitorul Oficial din 21 martie 1999)

(Legea nr. 2001-616 din 11 iulie 2001 art. 75 Monitorul Oficial din 13 iulie 2001)

(Ordonanţa nr. 2000-916 din 19 septembrie 2000 art. 3 Monitorul Oficial din 22 septembrie 2000 în vigoare la 1 ianuarie 2002)

   Articolul 511-7 este redactat astfel :   « Art. 511-7. – Prelevările de organe sau transplanturile de organe, prelevările sau grefele de ţesuturi, conservarea sau transformarea de ţesuturi sau grefa e celule în afara unei unităţi autorizate în acest scop se pedepseşte cu doi ani închisoare şi cu amenda de 30000 euro. »

Articolul 716-4(Legea nr. 96-1240 din 30 decembrie 1996 art. 3 Monitorul Oficial din 1 ianuarie 1997)

(Legea nr. 99-209 din 19 martie 1999 art. 222 Monitorul Oficial din 21 martie 1999)

(Legea nr. 2001-616 din 11 iulie 2001 art. 75 Monitorul Oficial din 13 iulie 2001)

(Ordonanţa nr. 2000-916 din 19 septembrie 2000 art. 3 Monitorul Oficial din 22 septembrie 2000 în vigoare la 1 ianuarie 2002)

   Articolul 511-8 este redactat astfel:

158

   « Art. 511-8. – Distribuirea sau cedarea de organe, de ţesuturi, de celule şi produse umane în vederea unei donaţii fără să se fi respectat regulile de securitate sanitară impuse dispoziţiile aplicabile local se pedepseşte cu doi ani închisoare şi cu amenda de 30000 euro. »

Articolul 716-5(Legea nr. 96-1240 din 30 decembrie 1996 art. 4 Monitorul Oficial din 1 ianuarie 1997)

(Legea nr. 99-209 din 19 martie 1999 art. 222 Monitorul Oficial din 21 martie 1999)

(Legea nr. 2001-616 din 11 iulie 2001 art. 75 Monitorul Oficial din 13 iulie 2001)

(Ordonanţa nr. 2000-916 din 19 septembrie 2000 art. 3 Monitorul Oficial din 22 septembrie 2000 în vigoare la 1 ianuarie 2002)

   Articolul 511-11 este redactat astfel:   « Art. 511-11. – Culegerea sau prelevarea gameţilor asupra unei persoane vii în vederea unei asistenţe medicale la procrearea fără realizarea testelor de depistare a bolilor transmisibile impuse în vederea reglementării aplicabile local se pedepseşte cu doi ani închisoare şi cu amenda de 30000 euro. »

Articolul 716-6(Legea nr. 99-209 din 19 martie 1999 art. 222 Monitorul Oficial din 21 martie 1999)

(Legea nr. 2001-616 din 11 iulie 2001 art. 75 Monitorul Oficial din 13 iulie 2001)

(Ordonanţa nr. 2000-916 din 19 septembrie 2000 art. 3 Monitorul Oficial din 22 septembrie 2000 în vigoare la 1 ianuarie 2002)

   Articolul 511-12 este redactat astfel:   « Art. 511-12. – Realizarea unei inseminări artificiale cu spermă sau cu amestec de spermă ce provine din donaţii se pedepseşte cu doi ani închisoare şi cu amenda de 30000 euro. »

Articolul 716-7(Legea nr. 99-209 din 19 martie 1999 art. 222 Monitorul Oficial din 21 martie 1999)

(Legea nr. 2001-616 din 11 iulie 2001 art. 75 Monitorul Oficial din 13 iulie 2001)

(Ordonanţa nr. 2000-916 din 19 septembrie 2000 art. 3 Monitorul Oficial din 22 septembrie 2000 în vigoare la 1 ianuarie 2002)

   Articolul 511-13 este redactat astfel :   « Art. 511-13. – Subordonarea beneficiului unei donaţii de gameţi la desemnarea de către cuplul primitor a unei persoane care a acceptat voluntar să facă o asemenea donaţie în favoarea unui terţ cuplu anonim se pedepseşte cu doi ani închisoare şi cu amenda de 30000 euro. »

Articolul 716-8(Legea nr. 99-209 din 19 martie 1999 art. 222 Monitorul Oficial din 21 martie 1999)

(Legea nr. 2001-616 din 11 iulie 2001 art. 75 Monitorul Oficial din 13 iulie 2001)

(Ordonanţa nr. 2000-916 din 19 septembrie 2000 art. 3 Monitorul Oficial din 22 septembrie 2000 în vigoare la 1 ianuarie 2002)

   Articolul 511-14 este redactat astfel:   « Art. 511-14. – Realizarea activităţilor de culegere, tratament, conservare şi de cedare de gameţi ce provin din donaţii în afara unei unităţi sau organism cu scop nelucrativ autorizat pentru asta se pedepseşte cu doi ani închisoare şi cu amenda de 30000 euro. »

159

Articolul 716-9(Legea nr. 99-209 din 19 martie 1999 art. 222 Monitorul Oficial din 21 martie 1999)

(Legea nr. 2001-616 din 11 iulie 2001 art. 75 Monitorul Oficial din 13 iulie 2001)

(Ordonanţa nr. 2000-916 din 19 septembrie 2000 art. 3 Monitorul Oficial din 22 septembrie 2000 în vigoare la 1 ianuarie 2002)

   Articolul 511-16 este redactat astfel:   « Art. 511-16. – Obţinerea de embrioni umani fără autorizaţia prealabilă a autorităţii judiciare se pedepseşte cu şapte ani închisoare şi cu amenda de 100000 euro. Autoritatea judiciară nu poate emite o asemenea autorizaţie decât cu titlu excepţional, la vederea consimţământului scris al cuplului de la originea concepţiei sau, dacă unul din membrii cuplului este decedat, al membrului supravieţuitor, şi după ce s-a verificat că actul nu cade sub prevederile articolului 511-24 şi ca cuplul primitor oferă garanţii de primire satisfăcătoare pentru copilul ce urmează să se nască.   « Se pedepseşte de asemenea cu o pedeapsă de şapte ani închisoare şi cu amenda de 100000  euro obţinerea unui embrion uman:   « - dacă nu se respectă anonimatul între cuplul ce primeşte embrionul şi cel car a renunţat la el;   « - sau dacă cuplul ce primeşte embrionul nu se află într-o situaţie în care asistenţa medicală la procrearea fără recurgerea la un terţ donator nu poate avea loc. »

Articolul 716-10(Legea nr. 96-1240 din 30 decembrie 1996 art. 5 Monitorul Oficial din 1 ianuarie 1997)

(Legea nr. 99-209 din 19 martie 1999 art. 222 Monitorul Oficial din 21 martie 1999)

(Legea nr. 2001-616 din 11 iulie 2001 art. 75 Monitorul Oficial din 13 iulie 2001)

(Ordonanţa nr. 2000-916 din 19 septembrie 2000 art. 3 Monitorul Oficial din 22 septembrie 2000 în vigoare la 1 ianuarie 2002)

   Articolul 511-19 este redactat astfel:   « Art. 511-19. – Se pedepseşte cu şapte ani închisoare şi cu amenda de 100000 euro realizarea unui studiu sau ou a unui experiment asupra embrionului.   « Aliniatul precedent nu se aplică unui studiu realizat, cu titlu excepţional, în scopuri medicale cu condiţia ca acesta să nu aducă atingere embrionului şi să privească un embrion conceput de un cuplu ce şi-a dat consimţământul în scris, după avizul conforme al unei comisii constituite în condiţiile stabilite de reglementarea aplicabilă local».

Articolul 716-11(Legea nr. 99-209 din 19 martie 1999 art. 222 Monitorul Oficial din 21 martie 1999)

(Legea nr. 2001-616 din 11 iulie 2001 art. 75 Monitorul Oficial din 13 iulie 2001)

(Ordonanţa nr. 2000-916 din 19 septembrie 2000 art. 3 Monitorul Oficial din 22 septembrie 2000 în vigoare la 1 ianuarie 2002)

   Articolul 511-20 este redactat astfel:   « Art. 511-20. – Diagnosticarea prenatală în afara unei unităţi autorizate în acest scop se pedepseşte cu doi ani închisoare şi cu amenda de 30000 euro. »

Articolul 716-12(Legea nr. 96-1240 din 31 decembrie 1996 art. 6 Monitorul Oficial din 1 ianuarie 1997)

(Legea nr. 99-209 din 19 martie 1999 art. 222 Monitorul Oficial din 21 martie 1999)

(Legea nr. 2001-616 din 11 iulie 2001 art. 75 Monitorul Oficial din 13 iulie 2001)

160

(Ordonanţa nr. 2000-916 din 19 septembrie 2000 art. 3 Monitorul Oficial din 22 septembrie 2000 în vigoare la 1 ianuarie 2002)

   Articolul 511-21 este redactat astfel:   « Art. 511-21. – Diagnosticarea pre-implantatoare fără să fi fost autorizat de către un medic care îşi exercită activitatea într-o unitate menţionată la articolul 511-20, probabilitatea mare pentru ca cuplul să dea naştere unui copil atins de o boală genetică de o gravitate specială recunoscută ca incurabilă în momentul diagnosticării, se pedepseşte cu doi ani închisoare şi cu amenda de 30000 euro.   « Se pedepseşte cu aceleaşi pedepse diagnosticarea pre-implantatoare :   « 1º Fără să se fi obţinut în scris consimţământul celor doi membri din cuplu;   « 2º Sau în alte scopuri decât cercetarea afecţiunii, prevenirea şi tratarea;   « 3º Sau în afara unei unităţi autorizate în acest scop. »

Articolul 716-13(Legea nr. 99-209 din 19 martie 1999 art. 222 Monitorul Oficial din 21 martie 1999)

(Legea nr. 2001-616 din 11 iulie 2001 art. 75 Monitorul Oficial din 13 iulie 2001)

(Ordonanţa nr. 2000-916 din 19 septembrie 2000 art. 3 Monitorul Oficial din 22 septembrie 2000 în vigoare la 1 ianuarie 2002)

   Articolul 511-22 este redactat astfel :   « Art. 511-22. – Realizarea activităţilor de asistenţă medicală la procreare în afara unei unităţi autorizate în acest scop se pedepseşte cu doi ani închisoare şi cu amenda de 30000 euro. »

Articolul 716-14(Legea nr. 96-1240 din 30 decembrie 1996 art. 7 Monitorul Oficial din 1 ianuarie 1997)

(Legea nr. 99-209 din 19 martie 1999 art. 222 Monitorul Oficial din 21 martie 1999)

(Legea nr. 2001-616 din 11 iulie 2001 art. 75 Monitorul Oficial din 13 iulie 2001)

(Ordonanţa nr. 2000-916 din 19 septembrie 2000 art. 3 Monitorul Oficial din 22 septembrie 2000 în vigoare la 1 ianuarie 2002)

   Articolul 511-24 este redactat astfel:   « Art. 511-24. – Se pedepseşte cu cinci ani închisoare şi cu amenda de 75000 euro realizarea activităţilor de asistenţă medicală la procreare dacă acestea nu răspund cererii părinteşti a unui cuplu sau dacă cuplul beneficiar nu este format dintr-un bărbat şi o femeie în viaţă, la vârsta procreării, căsătoriţi sau în măsură să-şi dovedească viaţa în comun de cel puţin doi ani de zile şi care au consimţit în prealabil la transferul embrionilor sau la inseminarea artificială.   « Se pedepseşte cu aceleaşi pedepse realizarea activităţilor de asistenţă medicală la procreare în vederea unui alt obiectiv decât remedierea unei infertilităţi al cărei caracter patologic a fost diagnosticat medical sau în vederea evitării transmisiei unui copil a unei boli de o gravitate specială. »

Articolul 716-15(Legea nr. 96-1240 din 30 decembrie 1996 art. 8 Monitorul Oficial din 1 ianuarie 1997)

(Legea nr. 99-209 din 19 martie 1999 art. 222 Monitorul Oficial din 21 martie 1999)

(Legea nr. 2001-616 din 11 iulie 2001 art. 75 Monitorul Oficial din 13 iulie 2001)

(Ordonanţa nr. 2000-916 din 19 septembrie 2000 art. 3 Monitorul Oficial din 22 septembrie 2000 în vigoare la 1 ianuarie 2002)

   Articolul 511-25 este redactat astfel:   « Art. 511-25. – Realizarea transferului unui embrion fără să se cunoască rezultatele testelor de depistare cu boli infecţioase impuse în aplicarea dispoziţiilor în vigoare local se pedepseşte cu doi ani închisoare şi cu amenda de 30000 euro. »

161

Articolul 716-16(Legea nr. 99-209 din 19 martie 1999 art. 222 Monitorul Oficial din 21 martie 1999)

(Legea nr. 2001-616 din 11 iulie 2001 art. 75 Monitorul Oficial din 13 iulie 2001)

   Articolul 521-2 este redactat astfel:   « Art. 521-2. – Practicarea experienţelor sau cercetărilor ştiinţifice sau experimentale asupra animalelor fără conformarea la prescripţiile aplicabile local se pedepseşte cu pedepsele prevăzute la articolul 521-1. »

Capitolul VII : Dispoziţii diverse

Articolul 717-1(Legea nr. 99-209 din 19 martie 1999 art. 222 Monitorul Oficial din 21 martie 1999)

(Legea nr. 2001-616 din 11 iulie 2001 art. 75 Monitorul Oficial din 13 iulie 2001)

(Ordonanţa nr. 2000-916 din 19 septembrie 2000 art. 3 Monitorul Oficial din 22 septembrie 2000 în vigoare la 1 ianuarie 2002)

   Fapta prin care orice director sau salariat solicită sau agreează, direct sau indirect, fără ştirea şi fără autorizaţia angajatorului său, oferte sau promisiuni, daruri, cadouri, sconturi sau prime pentru îndeplinirea sau abţinerea de la îndeplinirea unui act din funcţia sa sau facilitat de funcţia sa se pedepseşte cu doi ani închisoare şi cu amenda de 30000 euro.   Se pedepseşte cu aceleaşi pedepse fapta prin care oricine cedează la solicitările definite la aliniatul precedent sau ia iniţiativa.   În cazurile prevăzute în acest articol, tribunalul mia poate pronunţa, cu titlu de pedeapsă complementară, pentru o durată de cel mult cinci ani, interdicţia drepturilor civice, civile şi de familie prevăzută de articolul 131-26.

Articolul 717-2(Legea nr. 99-209 din 19 martie 1999 art. 222 Monitorul Oficial din 21 martie 1999)

(Legea nr. 2001-616 din 11 iulie 2001 art. 75 Monitorul Oficial din 13 iulie 2001)

(Ordonanţa nr. 2000-916 din 19 septembrie 2000 art. 3 Monitorul Oficial din 22 septembrie 2000 în vigoare la 1 ianuarie 2002)

   Fapta prin care, difuzând prin orice mijloc informaţii mincinoase sau calomnioase, aruncând pe piaţă oferte destinate să tulbure cursurile sau supraoferte făcute la preţul cerut de vânzători, sau utilizând orice alt mijloc fraudulos, se realizează sau se încearcă să se realizeze ridicarea sau scăderea artificială a preţului bunurilor sau a serviciilor sau a efectelor publice sau private se pedepseşte cu doi ani închisoare şi cu amenda de 30000 euro.   Dacă ridicarea sau scăderea artificială a preţurilor privesc produsele alimentare, pedeapsa este de până la trei ani închisoare şi amenda de 45000 euro.   Persoanele fizice vinovate de infracţiunile prevăzute în acest articol primesc şi următoarele pedepse complementare:   1º Interdicţia drepturilor des civice, civile şi de familie, în funcţie de modalităţile prevăzute la articolul 131-26 ;   2º Afişarea sau difuzarea deciziei pronunţate, în condiţiile prevăzute de articolul 131-35 ;   

Articolul 717-3(Legea nr. 99-209 din 19 martie 1999 art. 222 Monitorul Oficial din 21 martie 1999)

(Legea nr. 2001-616 din 11 iulie 2001 art. 75 Monitorul Oficial din 13 iulie 2001)

   Persoanele juridice pot fi declarate responsabile penal, în condiţiile prevăzute de articolul 121-2, de infracţiunile definite la primele două aliniate din articolul precedent.   Pedepsele date persoanelor juridice sunt:   1º Amenda, în funcţie de modalităţile prevăzute de articolul 131-38 ;   2º Pedepsele menţionate la 2º, 3º, 4º, 5º, 6º şi 9º la articolul 131-39.

162

   Interdicţia menţionată la 2º la articolul 131-39 priveşte activitatea în exercitarea sau cu ocazia exercitării căreia a fost comisă infracţiunea.

Capitolul I: Dispoziţii generale

Articolul 721-1(Legea nr. 99-209 din 19 martie 1999 art. 222 Monitorul Oficial din 21 martie 1999)

(Legea nr. 2001-616 din 11 iulie 2001 art. 75 Monitorul Oficial din 13 iulie 2001)

   Sub rezerva adaptărilor prevăzute în acest titlu, cartea I cu excepţia articolului 132-70-1, şi cărţile II până la V din acest cod se aplică în Mayotte.

Articolul 721-2(Legea nr. 99-209 din 19 martie 1999 art. 222 Monitorul Oficial din 21 martie 1999)

(Legea nr. 2001-616 din 11 iulie 2001 art. 75 Monitorul Oficial din 13 iulie 2001)

   Pentru aplicarea acestui cod în Mayotte, termenele enumerate mai jos se înlocuiesc după cum urmează:- "tribunal de mare instanţă" cu "tribunal de primă instanţă" ;- "curte cu juri" cu "curte penală" ;- "judeţ" cu "colectivitate" ;- "prefect" şi "subprefect" cu "reprezentant al Guvernului".

   De asemenea, referinţele la dispoziţiile neaplicabile din colectivitate se înlocuiesc cu referinţele la dispoziţiile cu acelaşi obiect aplicabile local.

Capitolul II : Adaptarea cărţii I

Articolul 722-1(Legea nr. 96-1240 din 30 decembrie 1996 art. 9 Monitorul Oficial din 1 ianuarie 1997)

(Legea nr. 99-209 din 21 martie 1999 art. 222 Monitorul Oficial din 21 martie 1999)

(Legea nr. 2001-616 din 11 iulie 2001 art. 75 Monitorul Oficial din 13 iulie 2001)

   Nr. 7º din articolul 132-45 este de asemenea redactat:   « 7º Abţinerea de la conducerea anumitor automobile terestre pentru conducerea cărora este necesar un permis. »

Capitolul III : Adaptarea cărţii II

Articolul 723-1(Legea nr. 99-209 din 19 martie 1999 art. 222 Monitorul Oficial din 21 martie 1999)

(Legea nr. 2001-616 din 11 iulie 2001 art. 75 Monitorul Oficial din 13 iulie 2001)

(Ordonanţa nr. 2000-916 din 19 septembrie 2000 art. 3 Monitorul Oficial din 22 septembrie 2000 în vigoare la 1 ianuarie 2002)

   Primul aliniat din articolul 223-8 este redactat după cum urmează:   « Practicarea sau cererea practicării asupra unei persoane a unei cercetări biomedicale fără să se fi obţinut consimţământul liber, clar şi expres al celui interesat, de la titularii autorităţii părinteşti sau de la tutore se pedepseşte cu trei ani închisoare şi cu amenda de 45000 euro. »

Articolul 723-2(Legea nr. 99-209 din 19 martie 1999 art. 222 Monitorul Oficial din 21 martie 1999)

(Legea nr. 2001-616 din 11 iulie 2001 art. 75 Monitorul Oficial din 13 iulie 2001)

163

   I. – Nr. 1º din articolul 223-11 este redactat după cum urmează:   « 1º După sfârşitul celei de-a 10-a săptămâni de sarcină, numai dacă este practicată pentru un scop terapeutic. »   II. – Nr. 3º din articolul 223-11 este redactat după cum urmează:   « 3º Într-un alt loc decât o unitate de spitalizare publică sau decât o unitate de spitalizare privată satisfăcând condiţiile prevăzute de reglementarea aplicabilă local. »

Articolul 723-3(Legea nr. 99-209 din 19 martie 1999 art. 222 Monitorul Oficial din 21 martie 1999)

(Legea nr. 2001-616 din 11 iulie 2001 art. 75 Monitorul Oficial din 13 iulie 2001)

   Nr. 2º şi 3º din articolul 225-3 sunt redactate după cum urmează:   « 2º Discriminărilor bazate pe starea de sănătate sau pe handicap, dacă constau dintr-un refuz de angajare sau concediere pe baza inaptitudinii constatate medical în cadrul dispoziţiilor privind medicina muncii sau funcţiei publice aplicabile local;   « 3º Discriminărilor bazate, în domeniul angajării în muncă, pe sex dacă apartenenţa la un sex la altul constituie, conform dispoziţiilor aplicabile local în domeniul muncii sau dreptului funcţiei publice, cu condiţia determinantă a exercitării unei slujbe sau a unei activităţi profesionale; »

Articolul 723-4(Legea nr. 99-209 din 19 martie 1999 art. 222 Monitorul Oficial din 21 martie 1999)

(Legea nr. 2001-616 din 11 iulie 2001 art. 75 Monitorul Oficial din 13 iulie 2001)

(Ordonanţa nr. 2000-916 din 19 septembrie 2000 art. 3 Monitorul Oficial din 22 septembrie 2000 în vigoare la 1 ianuarie 2002)

   Articolul 226-25 este redactat după cum urmează:   « Art. 226-25. – Realizarea unui studiu al caracteristicilor genetice ale unei persoane în scopuri medicale fără să-i fi obţinut în prealabil consimţământul în scris se pedepseşte cu un an închisoare şi cu amenda de 15000 euro.   « Dispoziţiile de la aliniatul precedent nu se aplică:   « 1º Dacă studiul este realizat în cadrul unei proceduri judiciare ;   « 2º Sau dacă, cu titlu excepţional, în interesul persoanei şi respectul încrederii sale, consimţământul acesteia nu este obţinut. »

Articolul 723-5(Legea nr. 99-209 din 19 martie 1999 art. 222 Monitorul Oficial din 21 martie 1999)

(Legea nr. 2001-616 din 11 iulie 2001 art. 75 Monitorul Oficial din 13 iulie 2001)

(Ordonanţa nr. 2000-916 din 19 septembrie 2000 art. 3 Monitorul Oficial din 22 septembrie 2000 în vigoare la 1 ianuarie 2002)

   Articolul 226-27 este redactat după cum urmează:   « Art. 226-27. – Cercetarea identificării unei persoane cu ajutorul amprentelor genetice în scopuri medicale fără să se fi obţinut în prealabil consimţământul său în scris se pedepseşte cu un an închisoare şi cu amenda de 15000 euro.   « Dispoziţiile aliniatului precedent nu se aplică:   « 1º Dacă studiul este realizat în cadrul unei proceduri judiciare ;   « 2º Sau dacă cu titlu excepţional, în interesul persoanei şi respectul încrederii sale, consimţământul acesteia nu a fost obţinut. »

Articolul 723-6(Legea nr. 99-209 din 19 martie 1999 art. 222 Monitorul Oficial din 21 martie 1999)

(Legea nr. 2001-616 din 11 iulie 2001 art. 75 Monitorul Oficial din 13 iulie 2001)

(Ordonanţa nr. 2000-916 din 19 septembrie 2000 art. 3 Monitorul Oficial din 22 septembrie 2000 în vigoare la 1 ianuarie 2002)

164

   Articolul 226-28 este redactat după cum urmează:   « Art. 226-28. - Cercetarea identificării cu ajutorul amprentelor genetice ale unei persoane, dacă nu este vorba de un militar decedat cu ocazia unei operaţii conduse de forţele armate sau formaţiunile corelate, în scopuri care nu ar fi nici medicale nici ştiinţifice sau în afara unei măsuri de anchetare sau instrucţie dirijată de o procedură judiciară se pedepseşte cu un an închisoare şi cu amenda de 1500 euro. »   « Se pedepseşte cu aceleaşi pedepse divulgarea informaţiilor cu privire la identificarea unei persoane cu ajutorul amprentelor sale genetice sau încercarea identificării unei persoane cu ajutorul amprentelor sale genetice fără să fi făcut obiectul unui acord emis în condiţiile stabilite prin decret în Consiliul de Stat. »

Capitolul IV : Adaptarea cărţii III

Articolul 724-1(Legea nr. 99-209 din 19 martie 1999 art. 222 Monitorul Oficial din 21 martie 1999)

(Legea nr. 2001-616 din 11 iulie 2001 art. 75 Monitorul Oficial din 13 iulie 2001)

   Nr. 3º din articolul 322-2 este redactat după cum urmează:   « 3º Un imobil sau un obiect mobilier clasat sau înscris, o descoperire arheologică făcută au ]n cursul săpăturilor arheologice sau întâmplător, un teren conţinând vestigii arheologice sau un obiect păstrat sau depozitat într-un muzeu din Franţa sau în muzeele, bibliotecile sau arhivele ce aparţin unei persoane publice, însărcinată cu un serviciu public sau recunoscută de utilitate publică ;

Capitolul V : Adaptarea cărţii IV

Articolul 725-1(Legea nr. 99-209 din 19 martie 1999 art. 222 Monitorul Oficial din 21 martie 1999)

(Legea nr. 2001-616 din 11 iulie 2001 art. 75 Monitorul Oficial din 13 iulie 2001)

   Nr. 3º din articolul 421-1 este redactat după cum urmează:   « 3º Fabricarea sau deţinerea de maşini, motoare ucigaşe sau explozive definite la articolul 3 din legea din 19 iunie 1871 care abrogă decretul din 4 septembrie 1870 cu privire la fabricarea armelor de război:    « - producerea, vânzarea, importarea sau exportarea de substanţe explozive în infracţiune la reglementarea aplicabilă local;   « - achiziţia, deţinerea, transportul sau portul ilegal de substanţe explozive sau de motoare fabricate cu ajutorul aşa-ziselor substanţe în infracţiune la reglementarea aplicabilă local;   « - deţinerea, portul sau transportul de arme şi de muniţii în infracţiune la reglementarea aplicabilă local;   « - infracţiunile definite la articolele L. 2341-1 şi L. 2341-4 din codul apărării. »

Articolul 725-2(Legea nr. 99-209 din 19 martie 1999 art. 222 Monitorul Oficial din 21 martie 1999)

(Legea nr. 2001-616 din 11 iulie 2001 art. 75 Monitorul Oficial din 13 iulie 2001)

   Al doilea aliniat din articolul 432-9 este redactat după cum urmează:   « Se pedepseşte cu aceleaşi pedepse fapta prin care o persoană menţionată la aliniatul precedent sau un agent al unui exploatator al reţelelor deschise publicului de comunicaţii electronice sau al unui furnizor de servicii de telecomunicaţii, acţionând în exercitarea funcţiilor sale, ordonă, comite sau facilitează, în afara cazurilor prevăzute de lege, interceptarea sau deturnarea corespondenţelor emise, transmise sau primite prin telecomunicaţii, utilizarea sau divulgarea conţinutului lor.

Articolul 725-3(Legea nr. 99-209 din 19 martie 1999 art. 222 Monitorul Oficial din 21 martie 1999)

(Legea nr. 2001-616 din 11 iulie 2001 art. 75 Monitorul Oficial din 13 iulie 2001)

   Ultimul aliniat din articolul 432-12 este redactat după cum urmează:   « Pentru aplicarea celor trei aliniate anterioare, comuna este reprezentată în condiţiile prevăzute de articolul L. 2122-26 din codul general al colectivităţilor teritoriale şi primarul, adjunctul sau consilierul municipal

165

interesat trebuie să se abţină sa participe la deliberarea consiliului municipal legat de încheierea sau aprobarea contractului. În plus, prin derogarea de la cel de-al doilea aliniat L. 2121-18 din codul general al colectivităţilor teritoriale, consiliul municipal nu poate decide să se reunească cu uşile închise.»

Articolul 725-4(Legea nr. 99-209 din 19 martie 1999 art. 222 Monitorul Oficial din 21 martie 1999)

(Legea nr. 2001-616 din 11 iulie 2001 art. 75 Monitorul Oficial din 13 iulie 2001)

   Al patrulea aliniat din articolul 432-13 este redactat după cum urmează:   « Aceste dispoziţii se aplică agenţilor unităţilor publice, întreprinderilor naţionalizate, societăţilor economie mixtă în care Statul sau colectivităţile publice deţin direct sau indirect mai mult de 50 p. 100 din capital şi exploatatorii publici ce intervin în funcţionarea serviciului public al poştei şi telecomunicaţiilor.»

Articolul 725-5(Legea nr. 99-209 din 19 martie 1999 art. 222 Monitorul Oficial din 21 martie 1999)

(Legea nr. 2001-616 din 11 iulie 2001 art. 75 Monitorul Oficial din 13 iulie 2001)

   Dispoziţiile articolelor 433-20 şi 433-21 nu se aplică decât persoanelor care au statutul civil de drept comun.

Articolul 725-6(Legea nr. 99-209 din 19 martie 1999 art. 222 Monitorul Oficial din 21 martie 1999)

(Legea nr. 2001-616 din 11 iulie 2001 art. 75 Monitorul Oficial din 13 iulie 2001)

(Ordonanţa nr. 2000-916 din 19 septembrie 2000 art. 3 Monitorul Oficial din 22 septembrie 2000 în vigoare la 1 ianuarie 2002)

   Articolul 443-3 este redactat după cum urmează:   « Art. 443-3. - Se pedepsesc cu un an închisoare şi cu amenda de 15000 euro fabricarea, vânzarea, transportul sau distribuirea tuturor obiectelor, imprimate sau formule care prezintă, cu titlurile sau alte valori fiduciare emise de Stat, colectivităţile locale, unităţile publice sau exploatatorii publici care intervin în funcţionarea serviciului public al poştei şi telecomunicaţiilor, o asemănare în stare să faciliteze acceptarea aşa-ziselor obiecte, imprimate sau formule în locul valorilor imitate.»

Capitolul VI : Adaptarea cărţii V

Articolul 726-1(Legea nr. 99-209 din 19 martie 1999 art. 222 Monitorul Oficial din 21 martie 1999)

(Legea nr. 2001-616 din 11 iulie 2001 art. 75 Monitorul Oficial din 13 iulie 2001)

(Ordonanţa nr. 2000-916 din 19 septembrie 2000 art. 3 Monitorul Oficial din 22 septembrie 2000 în vigoare la 1 ianuarie 2002)

   Articolul 511-3 este redactat astfel:   « Art. 511-3. - Prelevarea unui organ asupra unei persoane vii majore fără să se fi obţinut consimţământul acesteia sau fără să o fi lămurit în prealabil despre riscurile şi consecinţele actului se pedepseşte cu şapte ani închisoare şi cu amenda de 100 000 Euro.   Se pedepseşte cu aceleaşi pedepse prelevarea unui organe asupra unui donator viu minor sau asupra unui donator viu major care face obiectul unei măsuri de protecţie legală. Totuşi, o prelevare de măduvă osoasă asupra unui minor în favoarea fratelui sau surorii lui poate fi autorizată de către un comitet medical format în condiţiile stabilite de reglementarea aplicabilă local, sub rezerva consimţământului fiecăruia din titularii autorităţii părinteşti sau a reprezentantului legal al minorului.   Consimţămintele prevăzute la aliniatele precedente sunt exprimate în faţa preşedintelui tribunalului de primă instanţă sau a magistratului desemnat de acesta. Ele pot fi revocate fără formă oricând.   În caz de urgenţă, consimţământul este obţinut prin orice mijloc de către procurorul Republicii.   Comitetul medical se asigură că minorul a fost informat despre prelevarea plănuită în vederea exprimării voinţei sale, dacă aceste este apt. Refuzul minorului este un obstacol pentru prelevare.»

166

Articolul 726-2(Legea nr. 99-209 din 19 martie 1999 art. 222 Monitorul Oficial din 21 martie 1999)

(Legea nr. 2001-616 din 11 iulie 2001 art. 75 Monitorul Oficial din 13 iulie 2001)

   Al doilea aliniat din articolul 511-5 este redactat astfel:   « Art. 511-5. – Se pedepseşte cu aceleaşi pedepse prelevarea unui ţesut sau a unor celule sau colectarea unui produs asupra unei persoane minore în viaţă sau a unei persoane majore în viaţă care face obiectul unei măsuri de protecţie legală. »

Articolul 726-3(Legea nr. 96-1240 din 30 decembrie 1999 art. 10 Monitorul Oficial din 1 ianuarie 1997)

(Legea nr. 99-209 din 19 martie 1999 art. 222 Monitorul Oficial din 21 martie 1999)

(Legea nr. 2001-616 din 11 iulie 2001 art. 75 Monitorul Oficial din 13 iulie 2001)

(Ordonanţa nr. 2000-916 din 19 septembrie 2000 art. 3 Monitorul Oficial din 22 septembrie 2000 în vigoare la 1 ianuarie 2002)

   Articolul 511-7 este redactat astfel:   « Art. 511-7. - Prelevările de organe sau transplanturile de organe, prelevările sau grefele de ţesuturi, conservarea sau transformarea de ţesuturi sau grefa e celule în afara unei unităţi autorizate în acest scop se pedepseşte cu doi ani închisoare şi cu amenda de 30000 euro. »

Articolul 726-4(Legea nr. 96-1240 din 30 decembrie 1996 art. 11 Monitorul Oficial din 1 ianuarie 1997)

(Legea nr. 99-209 din 19 martie 1999 art. 222 Monitorul Oficial din 21 martie 1999)

(Legea nr. 2001-616 din 11 iulie 2001 art. 75 Monitorul Oficial din 13 iulie 2001)

(Ordonanţa nr. 2000-916 din 19 septembrie 2000 art. 3 Monitorul Oficial din 22 septembrie 2000 în vigoare la 1 ianuarie 2002)

   Articolul 511-8 este astfel redactat:   « Art. 511-8. - Distribuirea sau cedarea de organe, de ţesuturi, de celule şi produse umane în vederea unei donaţii fără să se fi respectat regulile de securitate sanitară impuse dispoziţiile aplicabile local se pedepseşte cu doi ani închisoare şi cu amenda de 30000 euro. »

Articolul 726-5(Legea nr. 96-124 din 30 decembrie 1996 art. 12 Monitorul Oficial din 1 ianuarie 1997)

(Legea nr. 99-209 din 19 martie 1999 art. 222 Monitorul Oficial din 21 martie 1999)

(Legea nr. 2001-616 din 11 iulie 2001 art. 75 Monitorul Oficial din 13 iulie 2001)

(Ordonanţa nr. 2000-916 din 19 septembrie 2000 art. 3 Monitorul Oficial din 22 septembrie 2000 în vigoare la 1 ianuarie 2002)

   Articolul 511-11 este redactat astfel:   « Art. 511-11. - Culegerea sau prelevarea gameţilor asupra unei persoane vii în vederea unei asistenţe medicale la procrearea fără realizarea testelor de depistare a bolilor transmisibile impuse în vederea reglementării aplicabile local se pedepseşte cu doi ani închisoare şi cu amenda de 30000 euro. »

Articolul 726-6(Legea nr. 99-209 din 19 martie 1999 art. 222 Monitorul Oficial din 21 martie 1999)

167

(Legea nr. 2001-616 din 11 iulie 2001 art. 75 Monitorul Oficial din 13 iulie 2001)

(Ordonanţa nr. 2000-916 din 19 septembrie 2000 art. 3 Monitorul Oficial din 22 septembrie 2000 în vigoare la 1 ianuarie 2002)

   Articolul 511-12 este redactat astfel:   « Art. 511-12. - Realizarea unei inseminări artificiale cu spermă sau cu amestec de spermă ce provine din donaţii se pedepseşte cu doi ani închisoare şi cu amenda de 30000 euro. »

Articolul 726-7(Legea nr. 99-209 din 19 martie 1999 art. 222 Monitorul Oficial din 21 martie 1999)

(Legea nr. 2001-616 din 11 iulie 2001 art. 75 Monitorul Oficial din 13 iulie 2001)

(Ordonanţa nr. 2000-916 din 19 septembrie 2000 art. 3 Monitorul Oficial din 22 septembrie 2000 în vigoare la 1 ianuarie 2002)

   Articolul 511-13 este redactat astfel:   « Art. 511-13. - Subordonarea beneficiului unei donaţii de gameţi la desemnarea de către cuplul primitor a unei persoane care a acceptat voluntar să facă o asemenea donaţie în favoarea unui terţ cuplu anonim se pedepseşte cu doi ani închisoare şi cu amenda de 30000 euro. »

Articolul 726-8(Legea nr. 99-209 din 19 martie 1999 art. 222 Monitorul Oficial din 21 martie 1999)

(Legea nr. 2001-616 din 11 iulie 2001 art. 75 Monitorul Oficial din 13 iulie 2001)

(Ordonanţa nr. 2000-916 din 19 septembrie 2000 art. 3 Monitorul Oficial din 22 septembrie 2000 în vigoare la 1 ianuarie 2002)

   Articolul 511-14 este redactat astfel:Art. 511-14. - Realizarea activităţilor de culegere, tratament, conservare şi de cedare de gameţi ce provin din donaţii în afara unei unităţi sau organism cu scop nelucrativ autorizat pentru asta se pedepseşte cu doi ani închisoare şi cu amenda de 30000 euro. »

Articolul 726-9(Legea nr. 99-209 din 19 martie 1999 art. 222 Monitorul Oficial din 21 martie 1999)

(Legea nr. 2001-616 din 11 iulie 2001 art. 75 Monitorul Oficial din 13 iulie 2001)

(Ordonanţa nr. 2000-916 din 19 septembrie 2000 art. 3 Monitorul Oficial din 22 septembrie 2000 în vigoare la 1 ianuarie 2002)

   Articolul 511-16 este redactat astfel:   « Art. 511-16. - Obţinerea de embrioni umani fără autorizaţia prealabilă a autorităţii judiciare se pedepseşte cu şapte ani închisoare şi cu amenda de 100000 euro. Autoritatea judiciară nu poate emite o asemenea autorizaţie decât cu titlu excepţional, la vederea consimţământului scris al cuplului de la originea concepţiei sau, dacă unul din membrii cuplului este decedat, al membrului supravieţuitor, şi după ce s-a verificat că actul nu cade sub prevederile articolului 511-24 şi ca cuplul primitor oferă garanţii de primire satisfăcătoare pentru copilul ce urmează să se nască.   « Se pedepseşte de asemenea cu o pedeapsă de şapte ani închisoare şi cu amenda de 100000  euro obţinerea unui embrion uman:   « - dacă nu se respectă anonimatul între cuplul ce primeşte embrionul şi cel car a renunţat la el;   « - sau dacă cuplul ce primeşte embrionul nu se află într-o situaţie în care asistenţa medicală la procrearea fără recurgerea la un terţ donator nu poate avea loc. »

Articolul 726-10(Legea nr. 96-1240 din 30 decembrie 1996 art. 13 Monitorul Oficial din 1 ianuarie 1997)

(Legea nr. 99-209 din 19 martie 1999 art. 222 Monitorul Oficial din 21 martie 1999)

168

(Legea nr. 2001-616 din 11 iulie 2001 art. 75 Monitorul Oficial din 13 iulie 2001)

(Ordonanţa nr. 2000-916 din 19 septembrie 2000 art. 3 Monitorul Oficial din 22 septembrie 2000 în vigoare la 1 ianuarie 2002)

   Articolul 511-19 este redactat astfel:   « Art. 511-19. - Se pedepseşte cu şapte ani închisoare şi cu amenda de 100000 euro realizarea unui studiu sau ou a unui experiment asupra embrionului.   « Aliniatul precedent nu se aplică unui studiu realizat, cu titlu excepţional, în scopuri medicale cu condiţia ca acesta să nu aducă atingere embrionului şi să privească un embrion conceput de un cuplu ce şi-a dat consimţământul în scris, după avizul conforme al unei comisii constituite în condiţiile stabilite de reglementarea aplicabilă local».

Articolul 726-11(Legea nr. 99-209 din 19 martie 1999 art. 222 Monitorul Oficial din 21 martie 1999)

(Legea nr. 2001-616 din 11 iulie 2001 art. 75 Monitorul Oficial din 13 iulie 2001)

(Ordonanţa nr. 2000-916 din 19 septembrie 2000 art. 3 Monitorul Oficial din 22 septembrie 2000 în vigoare la 1 ianuarie 2002)

   Articolul 511-20 este redactat astfel:   « Art. 511-20. - Diagnosticarea prenatală în afara unei unităţi autorizate în acest scop se pedepseşte cu doi ani închisoare şi cu amenda de 30000 euro. »

Articolul 726-12(Legea nr. 96-1240 din 30 decembrie 1996 art. 14 Monitorul Oficial din 1 ianuarie 1997)

(Legea nr. 99-209 din 19 martie 1999 art. 222 Monitorul Oficial din 21 martie 1999)

(Legea nr. 2001-616 din 11 iulie 2001 art. 75 Monitorul Oficial din 13 iulie 2001)

(Ordonanţa nr. 2000-916 din 19 septembrie 2000 art. 3 Monitorul Oficial din 22 septembrie 2000 în vigoare la 1 ianuarie 2002)

   Articolul 511-21 este redactat astfel :   « Art. 511-21. - Diagnosticarea pre-implantatoare fără să fi fost autorizat de către un medic care îşi exercită activitatea într-o unitate menţionată la articolul 511-20, probabilitatea mare pentru ca cuplul să dea naştere unui copil atins de o boală genetică de o gravitate specială recunoscută ca incurabilă în momentul diagnosticării, se pedepseşte cu doi ani închisoare şi cu amenda de 30000 euro.   « Se pedepseşte cu aceleaşi pedepse diagnosticarea pre-implantatoare :   « 1º Fără să se fi obţinut în scris consimţământul celor doi membri din cuplu;   « 2º Sau în alte scopuri decât cercetarea afecţiunii, prevenirea şi tratarea;   « 3º Sau în afara unei unităţi autorizate în acest scop. »

Articolul 726-13(Legea nr. 99-209 din 19 martie 1999 art. 222 Monitorul Oficial din 21 martie 1999)

(Legea nr. 2001-616 din 11 iulie 2001 art. 75 Monitorul Oficial din 13 iulie 2001)

(Ordonanţa nr. 2000-916 din 19 septembrie 2000 art. 3 Monitorul Oficial din 22 septembrie 2000 în vigoare la 1 ianuarie 2002)

   Articolul 511-22 este redactat astfel:   « Art. 511-22. - Realizarea activităţilor de asistenţă medicală la procreare în afara unei unităţi autorizate în acest scop se pedepseşte cu doi ani închisoare şi cu amenda de 30000 euro. »

Articolul 726-14(Legea nr. 96-1240 din 30 decembrie 1996 art. 15 Monitorul Oficial din 1 ianuarie 1997)

(Legea nr. 99-209 din 19 martie 1999 art. 222 Monitorul Oficial din 21 martie 1999)

169

(Legea nr. 2001-616 din 11 iulie 2001 art. 75 Monitorul Oficial din 13 iulie 2001)

(Ordonanţa nr. 2000-916 din 19 septembrie 2000 art. 3 Monitorul Oficial din 22 septembrie 2000 în vigoare la 1 ianuarie 2002)

   Articolul 511-24 este redactat astfel:   « Art. 511-24. - Se pedepseşte cu cinci ani închisoare şi cu amenda de 75000 euro realizarea activităţilor de asistenţă medicală la procreare dacă acestea nu răspund cererii părinteşti a unui cuplu sau dacă cuplul beneficiar nu este format dintr-un bărbat şi o femeie în viaţă, la vârsta procreării, căsătoriţi sau în măsură să-şi dovedească viaţa în comun de cel puţin doi ani de zile şi care au consimţit în prealabil la transferul embrionilor sau la inseminarea artificială.   « Se pedepseşte cu aceleaşi pedepse realizarea activităţilor de asistenţă medicală la procreare în vederea unui alt obiectiv decât remedierea unei infertilităţi al cărei caracter patologic a fost diagnosticat medical sau în vederea evitării transmisiei unui copil a unei boli de o gravitate specială. »

Articolul 726-15(Legea nr. 96-1240 din 30 decembrie 1996 art. 16 Monitorul Oficial din 1 ianuarie 1997)

(Legea nr. 99-209 din 19 martie 1999 art. 222 Monitorul Oficial din 21 martie 1999)

(Legea nr. 2001-616 din 11 iulie 2001 art. 75 Monitorul Oficial din 13 iulie 2001)

(Ordonanţa nr. 2000-916 din 19 septembrie 2000 art. 3 Monitorul Oficial din 22 septembrie 2000 în vigoare la 1 ianuarie 2002)

   Articolul 511-25 este redactat astfel:   « Art. 511-25. - Realizarea transferului unui embrion fără să se cunoască rezultatele testelor de depistare cu boli infecţioase impuse în aplicarea dispoziţiilor în vigoare local se pedepseşte cu doi ani închisoare şi cu amenda de 30000 euro. »

Capitolul VII : Dispoziţii diverseArticolul 727-1

(Legea nr. 99-209 din 19 martie 1999 art. 222 Monitorul Oficial din 21 martie 1999)

(Legea nr. 2001-616 din 11 iulie 2001 art. 75 Monitorul Oficial din 13 iulie 2001)

(Ordonanţa nr. 2000-916 din 19 septembrie 2000 art. 3 Monitorul Oficial din 22 septembrie 2000 în vigoare la 1 ianuarie 2002)

   Fapta prin care orice director sau salariat solicită sau agreează, direct sau indirect, fără ştirea şi fără autorizaţia angajatorului său, oferte sau promisiuni, daruri, cadouri, sconturi sau prime pentru îndeplinirea sau abţinerea de la îndeplinirea unui act din funcţia sa sau facilitat de funcţia sa se pedepseşte cu doi ani închisoare şi cu amenda de 30000 euro.   Se pedepseşte cu aceleaşi pedepse fapta prin care oricine cedează la solicitările definite la aliniatul precedent sau ia iniţiativa.   În cazurile prevăzute în acest articol, tribunalul mia poate pronunţa, cu titlu de pedeapsă complementară, pentru o durată de cel mult cinci ani, interdicţia drepturilor civice, civile şi de familie prevăzută de articolul 131-26.

Articolul 727-2(Legea nr. 99-209 din 19 martie 1999 art. 222 Monitorul Oficial din 21 martie 1999)

(Legea nr. 2001-616 din 11 iulie 2001 art. 75 Monitorul Oficial din 13 iulie 2001)

(Ordonanţa nr. 2000-916 din 19 septembrie 2000 art. 3 Monitorul Oficial din 22 septembrie 2000 în vigoare la 1 ianuarie 2002)

170

   Fapta prin care, difuzând prin orice mijloc informaţii mincinoase sau calomnioase, aruncând pe piaţă oferte destinate să tulbure cursurile sau supraoferte făcute la preţul cerut de vânzători, sau utilizând orice alt mijloc fraudulos, se realizează sau se încearcă să se realizeze ridicarea sau scăderea artificială a preţului bunurilor sau a serviciilor sau a efectelor publice sau private se pedepseşte cu doi ani închisoare şi cu amenda de 30000 euro.   Dacă ridicarea sau scăderea artificială a preţurilor privesc produsele alimentare, pedeapsa este de până la trei ani închisoare şi amenda de 45000 euro.   Persoanele fizice vinovate de infracţiunile prevăzute în acest articol primesc şi următoarele pedepse complementare:    1º Interdicţia drepturilor des civice, civile şi de familie, în funcţie de modalităţile prevăzute la articolul 131-26 ;   2º Afişarea sau difuzarea deciziei pronunţate, în condiţiile prevăzute de articolul 131-35 ;

Articolul 727-3(Legea nr. 99-209 din 19 martie 1999 art. 222 Monitorul Oficial din 21 martie 1999)

(Legea nr. 2001-616 din 11 iulie 2001 art. 75 Monitorul Oficial din 13 iulie 2001)

   Persoanele juridice pot fi declarate responsabile penal, în condiţiile prevăzute de articolul 121-2, de infracţiunile definite la primele două aliniate din articolul precedent.   Pedepsele date persoanelor juridice sunt:   1º Amenda, în funcţie de modalităţile prevăzute de articolul 131-38 ;   2º Pedepsele menţionate la 2º, 3º, 4º, 5º, 6º şi 9º la articolul 131-39.   Interdicţia menţionată la 2º la articolul 131-39 priveşte activitatea în exercitarea sau cu ocazia exercitării căreia a fost comisă infracţiunea.

171