Franța

Preda Ionela-OanaAn II CTI Grupa 3

Franța, oficial Republica Franceză, este o republică constituțională unitară având un regim semi-prezidențial, mare parte din teritoriul său și din populație fiind situată în Europa de Vest, dar care cuprinde și mai multe regiuni și teritorii răspândite în toată lumea.

Capitala sa este orașul Paris, limba oficială este franceza, iar moneda este euro.

Deviza națională este “Libertate, Egalitate, Fraternitate”.

Imnul național este “ La Marseillaise “  .

Cu 66,6 milioane de locuitori la 1 ianuarie 2014, Franța este o țară dezvoltată, cu un indice al dezvoltării umane foarte ridicat.

Drapelul Franței este format din trei benzi verticale colorate respectiv în albastru, alb, roșu.

Stema Franței

Franța este o putere nucleară, este unul dintre cei cinci membri permanenți ai Consiliului de Securitate al Națiunilor Unite și membru NATO. De asemenea, este membră G7, G20, a zonei euro, a spațiului Schengen și găzduiește sediile Consiliului Europei, al Parlamentului European și al UNESCO.

Franța este a doua putere economică europeană și a cincea putere economică mondială.

Economia sa de tip capitalist o face să fie unul dintre liderii mondiali în sectoarele agroalimentar, aeronautic, al automobilelor, al produselor de lux, al turismului și în cel al energiei nucleare.

Așezare și frontiere

Franța metropolitană se află la una dintre extremitățile vestice ale Europei. Are ieșire la Marea Nordului către nord, la Canalul Mânecii către nord-vest, la Oceanul Atlantic către vest și la Marea Mediterană către sud-est.

Se învecinează cu Belgia și Luxemburg la nord-est, cu Germania și Elveția la est, cu Italia și cu Monaco la sud-est, cu Spania și cu Andorra la sud-vest.

Geologie, relief și hidrografie

Teritoriul metropolitan al Franței oferă forme de relief și peisaje naturale deosebit de variate. Mari părți din teritoriul actual al Franței s-au înălțat de-a lungul mai multor episoade tectonice, în special în orogeneza hercinică din paleozoic.

Rețeaua hidrografică a Franței este în principal drenată de patru mari fluvii: Loara, Sena, Garonne și Ron.

Clima

Clima este una temperată, influențată de anticiclonul Azorelor, ca și restul Europei de Vest, cu variante regionale sau locale destul de însemnate.

Franța se confruntă și cu evenimente climatice cu consecințe importante: furtuni (cele din decembrie 1999), canicule (canicula din 2003 din Europa), incendii și inundații.

Istoria

Franța este o țară veche, formată în Evul Mediu feudal, și își trage numele de la poporul franc. De la începutul secolului al XVII-lea și până în prima jumătate a secolului al XX-lea, a posedat un vast imperiu colonial. Începând cu anii 1950, s-a angrenat în construcția Uniunii Europene.

Franța joacă un rol important în istoria mondială prin intermediul influenței exercitate de cultura sa, de limba sa și de valorile democratice, seculare și republicane pe care le-a promovat în ultimele două secole.

„Franța nu este un dar al naturii, ci o creație a istoriei, a oamenilor."

Jacques Madaule, „Histoire de France”

Franța actuală ocupă mare parte din fostele Galii celtice, cucerite de Iulius Cezar în secolul I î.e.n., dar numele și-l ia de la franci, un popor germanic care s-a instalat acolo începând cu secolul al V-lea. Franța este un stat unificat de mult timp, și a fost una din primele țări ale epocii moderne care să încerce să experimenteze un regim democratic.

Frontierele Franței moderne se suprapun aproape perfect cu cele ale vechiului teritoriu al Galiei, locuit de către gali. Galia a fost cucerită de către romani în Secolul I î.Hr., aici dezvoltându-se o cultură galo-romană prosperă,ce a adus Franței un patrimoniu important de cultură latină. Creștinismul a prins rădăcini în secolele al II-lea și al III-lea d. Hr.

Cea mai mare parte din regiunile care formează Franța actuală, au fost aduse sub un conducător unic numit Clovis I în anul 507.

Cea de-a doua dinastie francă (Dinastia Carolingiană) a urmat primei în secolul al VIII-lea, și a întărit considerabil regatul, transformându-l, în timp, într-un imperiu. Descendenții lui Carol cel Mare au condus Franța până în anul 987 când Hugo Capet, Duce de Franța și Conte de Paris, a fost ales drept rege al Franței și a fondat o nouă dinastie.

Capețienii au condus Franța până în 1792, când Revoluția franceză a pus bazele unei republici, într-o perioadă de schimbări radicale începute o dată cu căderea Bastiliei.

Prestigiul internațional al Franței a crescut spre sfârșitul secolului al XII-lea și pe parcursul secolului al XIII-lea, atingând apogeul în perioada cruciadelor, sub regele Ludovic cel Sfânt.

Secolul al XVI-lea este marcat de dominația Spaniei, ce se unește cu domeniile Dinastiei Habsburgilor

Abia cu venirea la tron a lui Henric al IV-lea și Ludovic al XIII-lea Franța a reușit să iasă umbra.

De la regele Ludovic al XIV-lea la Napoleon Bonaparte (1659-1815), Franța a dominat scena internațională pe plan militar, diplomatic și cultural.

Dificultățile financiare, refuzul reformelor și nerăbdarea poporului au condus la Revoluția Franceză.

Prima Republică a luat ființă pe 21 septembrie 1792, pe 22 august 1795 a fost instaurat Directoratul, iar pe 13 decembrie 1799 a fost înlocuit de către Consulat.

Revoluția franceză de la 1848 a dus la instaurarea unui regim prezidențial, A Doua Republică Franceză. Louis-Napoléon Bonaparte, nepotul lui Napoleon Bonaparte, organizează o lovitură de stat în urma căreia este numit împărat sub titlul de Napoleon al III-lea.

În urma căderii Imperiului, organizarea statului evoluează către un regim parlamentar, cunoscut sub numele de A Treia Republică Franceză.

În urma Primului Război Mondial Franța iese victorioasă, dar suferă pierderi demografice și economice imense. Criza economică și politică din anii 1930 facilitează capitularea Franței la începutul celui de Al Doilea Război Mondial, în 1940, ce duce la dizolvarea celei de A Treia Republici.

În urma celui de Al Doilea Război Mondial, din data de 27 octombrie 1946 intră în vigoare cea de A Patra Republică Franceză, fondată după principiile celei anterioare.

Constituția celei de A Cincea Republici Franceze redactată sub influența lui Charles de Gaulle, pune bazele unui sistem parlamentar. Ulterior, constituția este modificată și puterile președintelui sunt sporite, astfel încât republica este considerată ca fiind semi-prezidențială.

Din 1999, guvernul francez s-a dotat cu un logo ce reunește drapelul și deviza țării, împreună cu silueta lui Marianne, o femeie ce poartă bonetă frigiană. Acest logo este utilizat în antetul tuturor documentelor publice ale administrației franceze.

Patrimoniul cultural

Franța deține un patrimoniu arhitectural bogat, mărturie a unei lungi istorii și a întâlnirii mai multor curente diferite.

Conține exemple de arhitectură din toate epocile, de la arhitectura romană (Pont du Gard) până la cea post-belică (centrul orașului Le Havre), trecând prin capodoperele arhitecturii romane (Abația Saint-Savin-sur-Gartempe), gotică (catedrala din Chartres) și clasică (canal du Midi).

Literatura franceză are numeroase figuri importante și renumite, precum:

• poetul Villon (Evul Mediu)

• romancierul Rabelais și eseistul Montaigne care au marcat Renașterea

• dramaturgii Corneille și Molière, poetul Boileau, fabulistul La Fontaine și neclasificabilul Pascal au menținut și au restabilit ordinea cu ajutorul rațiunii

• autorii luminilor Voltaire, Diderot și Rousseau

• romanul cunoaște un apogeu cu Stendhal, Balzac, Hugo, Dumas, Flaubert și Zola

Muzica franceză a atins un anume apogeu începând cu perioada clasică, cu compozitori ca Lully și Charpentier în secolul al XVII-lea, Rameau în secolul al XVIII-lea, Berlioz, Gounod și Bizet în secolul al XIX-lea, sau Debussy în secolul al XX-lea, mulți dintre acești artiști au compus opere.

De la începutul secolului al XX-lea, muzica așa-numită „populară” a luat avânt, amestecând genuri specifice Franței (chanson-ul franțuzesc) până la genuri importate (rock și rap).

Cinematografia, inventată în 1895 la Lyon de către frații Lumière, rămâne o importantă activitate în Franța. Festivalul internațional de film, organizat anual la Cannes, este evenimentul cultural cel mai mediatizat din lume.

Turismul

Franța este țara cea mai vizitată din lume de turiști străini. Tipuri de turism:

• cultural, îndreptat în special către Paris

• balnear, în special pe Coasta de Azur

• de afaceri, Parisul este principala destinație mondială

• de recreere, Disneyland Paris este cel mai frecventat parc de distracții din Europa

• practicarea sporturilor de iarnă, în special în Alpii de Nord

Coasta de Azur

Turnul Eiffel Muzeul Luvru

Atracțiile turistice cele mai vizitate sunt în marea lor majoritate situate în Île-de-France:

Palatul de la VersaillesDisneyland Paris

Vă mulțumesc!