J U S T E L     -     Legislaţie consolidată

Sfârşit Primul cuvânt Ultimul cuvânt Modificări

Lucrări parlamentare Cuprins 19 decizii de executare 49 versiuni arhivate

Versiunea olandeză

 

belgiquelex . be   -   Banca Carrefour a legislaţiei

Consiliul de Stat

Titlu

8 IUNIE 1867.- COD PENAL. <NOTA 1 : V. Legea din 10 iulie 1996 asupra abolirii pedepsei cu moartea şi care modifică pedepsele penale, şi anume, articolul 3, M.B. 01-08-1996, p. 20598-20600> (NOTA : Consultarea versiunilor anterioare începând din data de 01-01-1990 şi actualizate la 10-02-2005)

Publicaţia : 09-06-1867 Intrată în vigoare : 15-10-1867 Dosarul numărul : 1867-06-08/01

Cuprins Text Început

CARTEA 1. - DESPRE INFRACŢIUNI ŞI DESPRE PEDEPSELE DE REPRIMARE GENERALĂ.CAPITOLUL I. – DESPRE INFRACŢIUNIArt. 1-6CAPITOLUL II. – DESPRE PEDEPSESECŢIUNEA I. – DESPRE DIVERSELE TIPURI DE PEDEPSE.Art. 7, 7bisSECŢIUNEA II. – DESPRE PEDEPSELE PENALE.Art. 8-24SECŢIUNEA III. – DESPRE ÎNCHISOAREA CORECŢIONALĂArt. 25-27SECŢIUNEA IV. – DESPRE DETENŢIA LA POLIŢIEArt. 28-29(DISPOZIŢII COMUNE SECŢIUNILOR II, III ŞI IV). <L 18-03-1970, art. 1>Art. 30, 30bis, 30treiSECŢIUNEA V. – DESPRE PEDEPSELE COMUNE CRIMELOR ŞI DELICTELOR.Sub-secţiunea I. - (Despre pedepsele comune crimelor şi delictelor aplicabile persoanelor fizice). <Înserat de L 1999-05-04/60, art. 5, 024; În vigoare : 02-07-1999>

1

Art. 31-34SUB-SECŢIUNEA II. - (Despre pedepsele comune crimelor şi delictelor aplicabile persoanelor juridice). <Înserat de L 1999-05-04/60, art. 6; În vigoare : 02-07-1999>Art. 35-37, 37bisSECŢIUNEA VBIS. – DESPRE PEDEAPSA PRIN MUNCĂ <Înserat de L 2002-04-17/33, art. 3; În vigoare : 07-05-2002>Art. 37trei, 37 patru, 37cinciSECŢIUNEA VI. – DESPRE PEDEPSELE COMUNE CELOR TREI CATEGORII DE INFRACŢIUNI.Sub-secţiunea I. - (Despre amendă aplicabilă persoanelor fizice). <Înserată de L 1999-05-04/60, art. 7; În vigoare : 02-07-1999>Art. 38-41Sub-secţiunea II. - (Despre amendă aplicabilă persoanelor juridice). <Înserat de L 1999-05-04/60, art. 8; În vigoare : 02-07-1999>Art. 41bisSub-secţiunea III. - (despre confiscarea specială). <Înserat de L 1999-05-04/60, art. 9; În vigoare : 02-07-1999>Art. 42-43, 43bis, 43trei, 43patruCAPITOLUL III. – DESPRE ALTE CONDAMNĂRI CARE POT FI PRONUNŢATE PENTRU CRIME, DELICTE SAU CONTRAVENŢII.Art. 44-50, 50bisCAPITOLUL IV. – DESPRE TENTATIVA DE CRIMĂ SAU DE DELICT.Art. 51-52CAPITOLUL V. – DESPRE RECIDIVĂ.Art. 53-57CAPITOLUL VI. – DESPRE CONCURSUL DE INFRACŢIUNI.Art. 58-65CAPITOLUL VII. – DESPRE PARTICIPAREA MAI MULTOR PERSOANE LA ACEEAŞI CRIMĂ SAU LA ACELAŞI DELICT.Art. 66-69CAPITOLUL VIII. – DESPRE MOTIVELE DE JUSTIFICARE SAU DE SCUZĂ.Art. 70-78CAPITOLUL IX. – DESPRE CIRCUMSTANŢELE ATENUANTE.Art. 79-85CAPITOLUL X. – DESPRE STINGEREA PEDEPSELOR.Art. 86-99(DISPOZIŢII GENERALE.) <L 2000-11-28/35, art. 2; În vigoare : 27-03-2001>Art. 100, 100bis, 100treiVOLUMUL 2. – DESPRE INFRACŢIUNI ŞI DESPRE REPRIMAREA ACESTORA ÎN SPECIAL.TITLUL I. – DESPRE CRIMELE ŞI DELICTELE CONTRA SECURITĂŢII STATUTLUI.CAPITOLUL I. – DESPRE ATENTATE ŞI COMPLOTURI ÎMPOTRIVA REGELUI, ÎMPOTRIVA FAMILIEI REGALE ŞI ÎMPOTRIVA FORMEI DE GUVERNĂMÂNT.Art. 101-112CAPITOLUL II. - DESPRE CRIMELE ŞI DELICTELE CONTRA SECURITĂŢII EXTERNE A STATULUI.Art. 113-118, 118bis, 119-120, 120bis, 120trei, 120patru, 120cinci, 120şase, 120şapte, 120opt, 121, 121bis, 122, 122bis, 123, 123bis, 123trei, 123patru, 123cinci, 123şase, 123şapte, 123opt, 123nouă, 123zeceCAPITOLUL III. - DESPRE CRIMELE ŞI DELICTELE CONTRA SECURITĂŢII INTERNE A STATULUI..Art. 124-135, 135bis, 135trei, 135patru, 135cinciDISPOZIŢIE COMUNĂ PREZENTULUI TITLU.Art. 136TITLUL Ibis. – Acte de violare gravă a dreptului internaţional umanitar. <Înserat de L 2003-08-05/32, art. 6; În vigoare : 07-08-2003>Art. 136bis, 136trei, 136patru, 136Cinci, 136şase, 136şapte, 136optTITLUL I trei. – DESPRE INFRACŢIUNILE DE TERORISM. <Înserat de L 2003-12-19/34, art. 2; În vigoare : 08-01-2004>Art. 137-141, 141bis, 141trei

2

TITLUL II. – DESPRE CRIMELE ŞI DELICTELE CARE ADUC ATINGERE DREPTURILOR GARANTATE DE CONSTITUŢIE.CAPITOLUL I. – DESPRE DELICTELE REFERITOARE LA EXERCITAREA DREPTURILOR POLITICE. <Abrogat de L 2003-12-19/34, art. 10, 046; În vigoare : 08-01-2004>CAPITOLUL I. – DESPRE DELICTELE REFERITOARE LA LIBERUL EXERCIŢIU AL CULTELOR. <L 2003-12-19/34, art. 11, 046; În vigoare : 08-01-2004>Art. 142-146CAPITOLUL II. – DESPRE ATINGERILE ADUSE DE FUNCŢIONARII PUBLICI DREPTURILOR GARANTATE DE CONSTITUŢIE. <L 2003-12-19/34, art. 12, 046; În vigoare : 08-01-2004>Art. 147-159TITLUL III. – DESPRE CRIMELE ŞI DELICTELE CONTRA INCREDERII PUBLICE.CAPITOLUL I. – DESPRE FALSUL DE MONEDĂ.Art. 160-170DISPOZIŢII SPECIALE.Art. 171-172CAPITOLUL II. – DESPRE CONTRAFACEREA SAU FALSIFICAREA DE EFECTE PUBLICE, ACŢIUNI, OBLIGAŢIUNI, TITLURI DE PARTICIPAŢIE ŞI EFECTE BANCARE AUTORIZARE DE LEGE.Art. 173-178CAPITOLUL II bis. <Înserat de L 2001-12-10/31, art. 19; În vigoare : 01-01-2002> - PROTECŢIA ÎNSEMNELOR MONETARE CU CURS LEGAL.Art. 178bis, 178treiCAPITOLUL III. – DESPRE CPNTRAFACEREA SAU FALSIFICAREA DE SIGILII, TIMBRE, DISPOZITIVE DE MARCARE, MĂRCI, ETC.Art. 179-185, 185bis, 186-187, 187bis, 188-190, 190bis, 191DISPOZIŢIE COMUNĂ CELOR TREI CAPITOLE PRECEDENTE.Art. 192, 192bis, 192treiCAPITOLUL IV. – DESPRE FALSURILE COMISE ÎN ÎNSCRISURI, ÎN INFORMATICĂ ŞI ÎN TRANSMISIUNILE TELEGRAFICE. <L 2000-11-28/34, art. 2 , 028; În vigoare : 13-02-2001>Art. 193SECŢIUNEA I. – DESPRE FALSURILE DIN ÎNSCRISURILE AUTENTICE ŞI PUBLICE, ÎN ÎNSCRISURILE COMERCIALE SAU BANCARE ŞI ÎN ÎNSCRISURILE SUB SEMNĂTURĂ PRIVATĂ.Art. 194-197SECŢIUNEA II. – DESPRE FALSURILE COMISE ÎN PAŞAPOARTE, ÎN PORTUL DE ARME, ÎN LIVRETE, FOI DE PARCURS ŞI CERTIFICATE.Art. 198-199, 199bis, 200-210SECŢIUNEA IIbis. – Falsul în informatică. <Înserat de L 2000-11-28/34, art. 4; În vigoare : 13-02-2001>Art. 210bisSECŢIUNEA III. – DESPRE FALSURILE COMISE ÎN TRANSMISIUNILE TELEGRAFICEArt. 211-212DISPOZIŢII COMUNE CELOR PATRU CAPITOLE PRECEDENTE .Art. 213-214CAPITOLUL V. – DESPRE MĂRTURIA MINCINOASĂ ŞI DESPRE FALSUL JURĂMÂNT Art. 215-221, 221bis, 222-223, 223bis, 224-226CAPITOLUL VI. – DESPRE UZURPAREA DE FUNCŢII, TITLURI SAU NUME.Art. 227, 227bis, 227trei, 228-232TITLUL IV. - (DESPRE CRIMELE ŞI DELICTELE CONTRA ORDINII PUBLICE, COMISE DE PERSOANE CARE EXERCITĂ O FUNCŢIE PUBLICĂ SAU DE MINIŞTRI AI CULTELOR ÎN EXERCITAREA FUNCŢIEI LOR.) <L 1999-02-10/39, art. 2, 023; În vigoare : 02-04-1999>CAPITOLUL I. – DESPRE COALIŢIA FUNCŢIONARILOR.Art. 233-236CAPITOLUL II. – DESPRE UZURPAREA AUTORITĂŢILOR ADMINISTRATIVE ŞI JUDICIARE.Art. 237-239CAPITOLUL III. - (DESPRE DETURNĂRI, EXTORCĂRI ŞI PRELUĂRI DE ACTIVE COMISE DE PERSOANE CARE EXERCITĂ O FUNCŢIE PUBLICĂ). <L 1999-02-10/39, art. 3, 023; În vigoare : 02-04-1999>

3

Art. 240-244(...). <L 1999-02-10/39, art. 3, 023; În vigoare : 02-04-1999>Art. 245CAPITOLUL IV. - (DESPRE CORUPŢIA PERSOANELOR CARE EXERCUTĂ O FUNCŢIE PUBLICĂ). <L 1999-02-10/39, art. 4, 023; În vigoare : 02-04-1999>Art. 246-253CAPITOLUL V. – ABUZURILE DE AUTORITATE.Art. 254-259HOOFDSTUK Vbis. – Despre ascultarea, luarea la cunoştinţă şi înregistrarea comunicaţiilor şi telecomunicaţiilor private. <Înserat de L 1994-06-30/49, art. 1; În vigoare : 03-02-1995>Art. 259bisDISPOZIŢIE COMUNĂ CAPITOLELOR PRECEDENTE .Art. 260CAPITOLUL VI. – DESPRE EXERCITAREA AUTORITĂŢII PUBLICE ANTICIPATĂ SAU PRELUNGITĂ ILEGAL.Art. 261-262CAPITOLUL VII. – DESPRE ANUMITE DELICTE LEGATE DE PĂSTRAREA ACTELOR DE STARE CIVILĂ.Art. 263-265DISPOZIŢIE SPECIALĂ.Art. 266CAPITOLUL VIII. – DESPRE INFRACŢIUNI COMISE DE MINIŞTRII CULTELOR ÎN EXERCITAREA FUNCŢIEI LOR.Art. 267-268TITLUL V. – DESPRE CRIMELE ŞI DELICTELE CONTRA ORDINII PUBLICE COMISE DE PERSOANE PARTICULARE.CAPITOLUL I. – DESPRE REBELIUNE.Art. 269-274CAPITOLUL II. – DESPRE INSULTE ŞI ACTE DE VIOLENŢĂ ÎMPOTRIVA MINIŞTRILOR, MEMBRILOR CAMERELOR LEGISLATIVE, A FUNCŢIONARILOR PUBLICI SAU AI ORDINII PUBLICE.Art. 275-282CAPITOLUL III. – DESPRE RUPERERA DE SIGILII.Art. 283-288CAPITOLUL IV. – DESPRE OBSTACOLELE ADUSE EXECUTĂRII LUCRĂRILOR PUBLICE .Art. 289-291CAPITOLUL V. – DESPRE CRIMELE ŞI DELICTELE FURNIZORILOR.Art. 292-298CAPITOLUL VI. – DESPRE PUBLICAREA SAU DISTRIBUIREA DE ÎNSCRISURI FĂRĂ INDICAREA NUMELUI ŞI DOMICILIULUI AUTORULUI SAU EDITORULUI.Art. 299-300CAPITOLUL VII. – DESPRE INFRACŢIUNILE LA LEGILE ŞI REGULAMENTELE REFERITOARE LA LOTERII, SĂLI DE JOC ŞI CASE DE AMANET.Art. 301-308CAPITOLUL VIII. – DESPRE INFRACŢIUNILE REFERITOARE LA INDUSTRIE, COMERŢ ŞI LICITAŢII PUBLICE.Art. 309-314HOOFDSTUK VIIIbis. – Infracţiuni referitoare la secretul comunicaţiilor şi telecomunicaţiilor private. <Înserat de L 1994-06-30/49, art. 2; În vigoare : 03-02-1995>Art. 314bisCAPITOLUL IX. – DESPRE CÂTEVA ALTE INFRACŢIUNI CONTRA ORDINII PUBLICE.SECŢIUNEA I. – DESPRE INFRACŢIUNILE LA LEGILE ASUPRA ÎNHUMĂRILOR.Art. 315SECŢIUNEA II. - (DESPRE OBSTACOLELE LA EXERCITAREA FUNCŢIEI JURISDICŢIONALE). <L 10-10-1967, art. 140>Art. 316, 316bis, 317-318SECŢIUNEA III. – DESPRE INFRACŢIUNILE REFERITOARE LA EPIZOOTII.

4

Art. 319-321TITLUL VI. – DESPRE CRIMELE ŞI DELICTELE CONTRA SIGURANŢEI PUBLICE.CAPITOLUL I. - (DESPRE ASOCIEREA ÎN SCOPUL DE A ATENTA LA PERSOANE SAU LA PROPRIETĂŢI şi a ORGANIZĂRII CRIMINALE). <L 1999-01-10/49, art. 2, 022; În vigoare : 08-03-1999>Art. 322-324, 324bis, 324trei, 325-326CAPITOLUL II. - (DESPRE AMENINŢĂRILE DE ATENTAT CONTRA PERSOANELOR SAU CONTRA PROPRIETĂŢILOR, ŞI FALSELE INFORMAŢII REFERITOARE LA ATENTATE GRAVE). <L 04-07-1972, art. 5>Art. 327-328, 328bis, 329-331, 331bisCAPITOLUL III. – DESPRE EVADAREA DEŢINUŢILOR.Art. 332-337CAPITOLUL IV. – DESPRE NERESPECTAREA INTERDICŢIILOR, DESPRE SEPARARE ŞI DESPRE ANUMITE ACTE DE TĂINUIRE.Art. 338-341CAPITOLUL V. – DESPRE DELICTELE CONTRA SIGURANŢEI PUBLICE COMISE DE VAGABONZI SAU DE CERŞETORI.Art. 342-347TITLUL IVbis. - (DESPRE CRIMELE REFERITOARE LA LUAREA DE OSTATICI). <L 02-07-1975, art. 1>Art. 347bisTITLUL VII. – DESPRE CRIMELE ŞI DELICTELE CONTRA FAMILIEI ŞI MORALITĂŢII PUBLICE.CAPITOLUL I. – DESPRE AVORT.Art. 348-353CAPITOLUL II. - (abrogat) <L 2000-11-28/35, art. 51; În vigoare : 27-03-2001>Art. 354-360, 360bisCAPITOLUL III. – DESPRE CRIMELE ŞI DELICTELE CU INTENŢIA DE A ÎMPIEDICA SAU DE A DISTRUGE DOVADA DE STARE CIVILĂ A COPILULUI.Art. 361-366CAPITOLUL IV. - (abrogat) <L 2000-11-28/35, art. 52; În vigoare : 27-03-2001>Art. 368-369, 369bis, 370-371CAPITOLUL V. – DESPRE ATENTATUL LA PUDOARE ŞI DESPRE VIOL.Art. 372, 372bis, 373-377, 377bis, 378, 378bisCAPITOLUL VI. - (DESPRE CORUPEREA TINERILOR ŞI DESPRE PROSTITUŢIE). <L 26-05-1914, art. 4>Art. 379-380, 380bis, 380trei, 380patru, 380cinci, 381, 381bis, 382, 382bis, 382treiCAPITOLUL VII. – DESPRE ULTRAJELE PUBLICE LA BUNELE MORAVURI.Art. 383, 383bis, 384-386, 386bis, 386trei, 387-389CAPITOLUL VIII. - (DESPRE BIGAMIE.) <L 2000-11-28/35, art. 27; În vigoare : 27-03-2001>Art. 390-391CAPITOLUL IX. – DESPRE ABANDONUL DE FAMILIE.Art. 391bis, 391treiCAPITOLUL X. – Despre crimele şi delictele în materie de adopţie. <Înserat de L 2003-04-24/32, art. 7; În vigoare : nedeterminat>Art. 391patru, 391cinciTITLUL VIII. – DESPRE CRIMELE ŞI DELICTELE CONTRA PERSOANELOR.CAPITOLUL I. - (DESPRE OMUCIDERE ŞI DESPRE VĂTĂMĂRILE CORPORALE CU INTENŢIE DESPRE TORTURĂ, TRATAMENTE INUMANE ŞI TRATAMENTE DEGRADANTE.) <L 2002-06-14/42, art. 4, 036; În vigoare : 24-08-2002>Art. 392, 392bisSECŢIUNEA I. – DESPRE OMOR ŞI DIVERSELE SALE TIPURI.Art. 393-397SECŢIUNEA II. – DESPRE OMUCIDEREA VOITĂ NECALIFICATĂ DESPRE OMOR ŞI VĂTĂMĂRI CORPORALE VOITE.Art. 398-401, 401bis, 402-405, 405bis, 405trei, 405patru, 406-410SECŢIUNEA III. – DESPRE OMUCIDERE, RĂNIRI ŞI LOVITURI SCUZABILE.

5

Art. 411-415SECŢIUNEA IV. – DESPRE OMUCIDERE, RĂNIRI ŞI LOVITURI JUSTIFICATE.Art. 416-417Secţiunea V. - <Înserat de L 2002-06-14/42, art. 5; În vigoare : 24-08-2002> Despre tortură, tratamentul inuman şi tratamentul degradantArt. 417bis, 417trei, 417patru, 417cinciCAPITOLUL II. – DESPRE OMUCIDERE ŞI DESPRE VĂTĂMĂRILE CORPORALE INVOLUNTARE.Art. 418-419, 419bis, 420, 420bis, 421-422DESPRE ANUMITE ABŢINERI VINOVATE .Art. 422bis, 422trei, 422patruCAPITOLUL III. - (Despre atingerile aduse minorilor, incapabililor şi familiei.) <L 2000-11-28/35, art. 31, 029; În vigoare : 27-03-2001>Secţiunea I. - <L 2000-11-28/35, art. 31; ED : 27-03-2001> Despre părăsirea şi abandonul copiilor şi incapabililor aflaţi la nevoie.Art. 423-424Secţiunea II. - <L 2000-11-28/35, art. 31, 029; În vigoare : 27-03-2001> Despre privaţiunile alimentare sau lipsa de îngrijire aplicate minorilor sau incapabililor.Art. 425-426Secţiunea III. - <L 2000-11-28/35, art. 31, 029; În vigoare : 27-03-2001> Dispoziţie comună secţiunilor Ier şi II.Art. 427Secţiunea IV. - <L 2000-11-28/35, art. 31, 029; În vigoare : 27-03-2001> Despre răpirea şi tăinuirea minorilor.Art. 428Secţiunea V. – Despre ne-reprezentarea copiilor.Art. 431-433CAPITOLUL IV. – DESPRE ATENTATE LA LIBERTATEA INDIVIDUALĂ ŞI LA INVIOLABILITATEA DE DOMICILIU, COMISE DE PERSOANE FIZICEArt. 434-438, 438bis, 439-442CAPITOLUL IVbis. - (Înserat de <L 1998-10-30/34, art. 2, În vigoare : 27-12-1998>) DESPRE HĂRŢUIRE.Art. 442bis, 442treiCAPITOLUL V. – DESPRE ATINGERILE ADUSE ONOAREI SAU RESPECTULUI PERSOANEI.Art. 443-452DISPOZIŢIE SPECIALĂ.Art. 453, 453bisCAPITOLUL VI. – DESPRE ANUMITE ALTE DELICTE CONTRA PERSOANEI.Art. 454-458, 458bis, 459-460, 460bis, 460treiTITLUL IX. – CRIME ŞI DELICTE CONTRA PROPRIETĂŢII.CAPITOLUL I. – DESPRE FURTURI ŞI EXTORCĂRI.Art. 461-462SECŢIUNEA I. – DESPRE FURTURILE COMISE FĂRĂ VIOLENŢE SAU AMENINŢĂRI.Art. 463-467SECŢIUNEA II. – DESPRE FURTURILE COMISE CU VIOLENŢE SAU AMENINŢĂRI ŞI EXTORCĂRI.Art. 468-476SECŢIUNEA IIbis. - (DESPRE FURTURI ŞI EXTORCĂRI ÎN MATERIE NUCLEARĂ). <L 17-04-1986, art. 2>Art. 477, 477bis, 477trei, 477patru, 477cinci, 477şaseSECŢIUNEA III. - (DESPRE SEMNIFICAŢIA ANUMITOR TERMENI FOLOSIŢI ÎN PREZENTUL COD). <L 02-07-1975, art. 5>Art. 478-487, 487bisDISPOZIŢIE SPECIALĂ.Art. 488CAPITOLUL Ibis. - (DESPRE PROTECŢIA FIZICĂ A MATERIALELOR NUCLEARE). <L 17-04-1986, art. 4>Art. 488bisCAPITOLUL II. – DESPRE FRAUDE.

6

SECŢIUNEA I. - (DESPRE INFRACŢIUNILE LEGATE DE STAREA DE FALIMENT.) <L 1997-08-08/80, art. 117, În vigoare : 01-01-1998>Art. 489, 489bis, 489trei, 489patru, 489cinci, 489şase, 490, 490bisSECŢIUNEA II. – DESPRE ABUZUL DE ÎNCREDERE.Art. 491-492, 492bis, 493-495, 495bisSECŢIUNEA III. – DESPRE EXCROCHERIE ŞI ÎNŞELĂCIUNE.Art. 496-497, 497bis, 498-501, 501bis, 502-504SECŢIUNEA IIIBIS. - <Înserată de L 1999-02-10/39, art. 5; În vigoare : 02-04-1999> Despre corupţia privată.Art. 504bis, 504treiSECŢIUNEA IIIbis. – Frauda informatică. <Înserată de L 2000-11-28/34, art. 5; În vigoare : 13-02-2001>Art. 504patruSECŢIUNEA IV. - (Despre tăinuire şi alte operaţiuni referitoare la bunurile obţinute dintr-o infracţiune.) <L 1990-07-17/30, art. 4, 004; În vigoare : 25-08-1990>Art. 505-506SECŢIUNEA V. – DESPRE ANUMITE ALTE FRAUDE.Art. 507, 507bis, 508, 508bis, 508trei, 509, 509bis, 509trei, 509patruCAPITOLUL III. – DISTRUGERI, DETERIORĂRI, DAUNE.SECŢIUNEA I. – DESPRE INCENDII.Art. 510-514, 514bis, 515-520SECŢIUNEA II. – DESPRE DISTRUGEREA CONSTRUCŢIILOR, MAŞINILOR CU ABUR ŞI APARATELOR TELEGRAFICE.Art. 521-525SECŢIUNEA III. – DESPRE DISTRUGEREA SAU DETERIORAREA MORMINTELOR, MONUMENTELOR, OBIECTELOR DE ARTĂ, TITLURILOR, DOCUMENTELOR SAU ALTOR ACTE.Art. 526-527SECŢIUNEA IV. – DESPRE DISTRUGEREA SAU DETERIORAREA DE MĂRFURI SAU ALTE BUNURI MOBILIARE.Art. 528-532, 532bis, 533-534SECŢIUNEA V. – DISTRUGERI ŞI DEVASTĂRI DE RECOLTE, PLANTE, ARBORI, ALTOIURI, GRÂNE ŞI FURAJE, DISTRUGEREA DE INSTRUMENTE AGRICOLE.Art. 535-537SECŢIUNEA VI. – DESPRE DISTRUGEREA DE ANIMALE.Art. 538-542SECŢIUNEA VII. - DISPOZIŢII COMUNE SECŢIUNILOR PRECEDENTE.Art. 543-544SECŢIUNEA VIII. – DESPRE DISTRUGEREA DE ÎMPREJMUIRI, DEPLASAREA SAU DESFIINTAREA DE BORNE KILOMETRICE ŞI REPERE DE DELIMITARE.Art. 545-546SECŢIUNEA IX. – DISTRUGERI ŞI DAUNE CAUZATE DE INUNDAŢII.Art. 547-550TITLUL IXbis. – Infracţiuni contra confidenţialităţii, integrităţii şi disponibilităţii sistemelor informatice şi a datelor care sunt stocate, prelucrate sau transmise prin aceste sisteme. <Înserat de L 2000-11-28/34, art. 6; În vigoare : 13-02-2001>Art. 550bis, 550treiTITLUL X. – DESPRE CONTRAVENŢII. (Abrogat) <L 2004-06-17/37, art. 4, 048; În vigoare : 01-04-2005>CAPITOLUL I. – DESPRE CONTRAVENŢIILE DE PRIMĂ CLASĂ. (Abrogat) <L 2004-06-17/37, art. 4, 048; În vigoare : 01-04-2005>Art. 551-554CAPITOLUL II. - DESPRE CONTRAVENŢIILE DE CLASA A DOUĂ. (Abrogat) <L 2004-06-17/37, art. 4, 048; În vigoare : 01-04-2005>Art. 555-558CAPITOLUL III. - DESPRE CONTRAVENŢIILE DE CLASA A TREIA. (Abrogat) <L 2004-06-17/37, art. 4, 048; În vigoare : 01-04-2005>Art. 559-562CAPITOLUL IV. - DESPRE CONTRAVENŢIILE DE CLASA A PATRA. (Abrogat) <L 2004-06-17/37, art. 4, 048; În

7

vigoare : 01-04-2005>Art. 563-564DISPOZIŢII COMUNE CAPITOLELOR PRECEDENTE. (Abrogat) <L 2004-06-17/37, art. 4, 048; În vigoare : 01-04-2005>Art. 565-566

Text Cuprins Început

VOLUMUL 1. – DESPRE INFRACŢIUNI ŞI REPRIMAREA ACESTORA ÎN GENERAL.

  CAPITOLUL I. – DESPRE INFRACŢIUNI.

  Articolul 1. Infracţiunea pedepsită de legi printr-o pedeapsă penală este o crimă.  Infracţiunea pedepsită de legi printr-o pedeapsă corecţională este un delict.  Infracţiunea pedepsită de legi printr-o pedeapsă aplicată de poliţie este o contravenţie.

  Art. 2. Nici o infracţiune nu poate fi pedepsită cu o pedeapsă care nu a fost prevăzută de lege înainte de comiterea infracţiunii.  Dacă pedeapsa stabilită la data judecăţii este diferită de cea prevăzută la data comiterii infracţiunii se va aplică pedeapsa cea mai uşoară.

  Art. 3. Infracţiunea comisă pe teritoriul regatului, de către belgieni sau de către străini, se pedepseşte conform dispoziţiilor legilor belgiene.

  Art. 4. Infracţiunea comisă în afara teritoriului regatului, de către belgieni sau de către străini, nu este pedepsită în Belgia decât în cazurile stabilite de lege.

  Art. 5. <L 1999-05-04/60, art. 2, 024; În vigoare : 02-07-1999> Orice persoană juridică este responsabilă din punct de vedere penal în ceea ce priveşte infracţiunile care sunt legate intrinsec de realizarea obiectului său sau de apărarea intereselor sale, sau ale celor ale căror fapte concrete demonstrează că au fost comise în contul său.  Atunci când responsabilitatea persoanei juridice este angajată exclusiv ca urmare a intervenţiei unei persoane fizice identificate, doar persoana care a comis fapta cea mai gravă poate fi condamnată. Dacă persoana fizică identificată a comis fapta cu bună ştiinţă şi în mod voit, ea poate fi condamnată în acelaşi timp cu persoana juridică responsabilă.  Sunt asimilate persoanelor juridice :  1°asociaţiile temporare şi asociaţiile în participaţie;  2° societăţile menţionate la articolul 2, aliniatul 3 din legile asupra societăţilor, ca şi asupra societăţilor comerciale în curs de constituire;  3° societăţile civile care nu au luat forma de societate comercială.  Nu pot fi considerate persoane juridice responsabile din punct de vedere penal în scopul aplicării prezentului articol Statul federal, regiunile, comunităţile, provinciile, zona bruxeleză, comunele, (zonele pluricomunale,) organele teritoriale intra-comunale, Comisia comunitară franceză, Comisia comunitară flamandă, Comisia comunitară comună şi centrele publice de asistenţă socială. <L 2002-04-26/30, art. 133, 034; În vigoare : 30-04-2002>

  Art. 6. Judecătoriile şi tribunalele vor aplica în continuare legile şi regulamentele speciale în toate materiile care nu sunt reglementate din prezentul Cod.

  CAPITOLUL II. – DESPRE PEDEPSE.

  SECŢIUNEA I. – DESPRE DIVERSELE TIPURI DE PEDEPSE.

  Art. 7. Pedepsele aplicabile infracţiunilor (comise de persoanele fizice) sunt: <L 1999-05-04/60, art. 3, 024; În vigoare : 02-07-1999>  În materie penală :  (1° recluziunea; 

8

 2° detenţia.) <L 1996-07-10/42, art. 4, 018; În vigoare : 11-08-1996>  (În materie corecţională şi de poliţie:  1° închisoarea,  2° pedeapsa cu munca.  Pedepsele prevăzute la 1° şi 2° nu pot fi aplicate cumulativ.) <L 2002-04-17/33, art. 2, 035; În vigoare : 07-05-2002>  În materie penală şi corecţională:  1°Interdicţia anumitor drepturi politice şi civile;  2° (...) <L 09-04-1930, art. 32>  În materie penală, corecţională şi de poliţie:  1° Amendă;  2° Confiscarea specială.

  Art. 7bis. <Înserat de L 1999-05-04/60, art. 4; În vigoare : 02-07-1999> Pedepsele aplicabile infracţiunilor comise de persoanele juridice sunt:  în materie penală. Corecţională şi de poliţie:  1° amenda;  2° confiscarea specială prevăzută la articolul 42, 1°, pronunţată în legătură cu persoanele juridice de drept public, nu poate avea ca obiect decât bunurile care pot fi sechestrate din pin punct de vedere civil;  în materie penală şi corecţională:  1° dizolvarea; această nu poate fi pronunţată în ceea ce priveşte persoanele juridice de drept public;  2° interdicţia de a exercita o activitate prevăzută în obiectul de activitate, cu excepţia activităţilor care ţin de o misiune de serviciu public;  3° închiderea uneia sau mai multor unităţi, cu excepţia unităţilor în care sunt exercitate activităţi care ţin de o misiune de serviciu public;  4° publicarea sau difuzarea deciziei.

  SECŢIUNEA II. – DESPRE PEDEPSELE PENALE.

  Art. 8. <L 1996-07-10/42, art. 5, 018; În vigoare : 11-08-1996> Recluziunea este pe viaţă sau pe un anumit termen.

  Art. 9. <L 1996-07-10/42, art. 6, 018; În vigoare : 11-08-1996> Recluziunea pe un anumit termen este pronunţată pentru un termen de :  1° cinci la zece ani;  2° zece la cincisprezece ani;  3° cincisprezece la douăzeci de ani;  4° douăzeci la treizeci de ani.

  Art. 10. <L 1996-07-10/42, art. 7, 018; În vigoare : 11-08-1996> Detenţia este pe viaţă sau pe un anumit termen.

  Art. 11. <L 1996-07-10/42, art. 8, 018; În vigoare : 11-08-1996> Detenţia pentru un anumit termen este pronunţată pentru un termen de :  1° cinci la zece ani;  2° zece la cincisprezece ani;  3° cincisprezece la douăzeci de ani;  4° douăzeci la treizeci de ani.

  Art. 12. (Abrogat) <L 1996-07-10/42, art. 21, 018; În vigoare : 11-08-1996>

  Art. 13. (Abrogat) <L 1996-07-10/42, art. 21, 018; În vigoare : 11-08-1996>

  Art. 14. (Abrogat) <L 1996-07-10/42, art. 21, 018; În vigoare : 11-08-1996>

  Art. 15. (Abrogat) <L 18-03-1970, art. 3>

9

  Art. 16. (Abrogat) <L 1996-07-10/42, art. 21, 018; În vigoare : 11-08-1996>

  Art. 17. (Abrogat) <L 1996-07-10/42, art. 21, 018; În vigoare : 11-08-1996>

  Art. 18. <L 2003-01-23/42, art. 7, 040; În vigoare : 13-03-2003> Decizia de condamnare la recluziunea pe viaţă sau la detenţia pe viaţă, la recluziunea sau la detenţia de la douăzeci la treizeci de ani va fi tipărită în extras şi afişată în comuna în care crima va fi fost comisă şi în cea în care decizia va fi fost pronunţată.

  Art. 19. <L 2003-01-23/42, art. 8, 040; În vigoare : 13-03-2003> Toate deciziile de condamnare la recluziune pe viaţă sau la detenţie pe viaţă, la recluziunea pe un anumit termen, la detenţia de la douăzeci la treizeci de ani sau de la cincisprezece la douăzeci de ani vor pronunţa împotriva condamnaţilor destituirea din titlurile, gradele, funcţiile, serviciile şi funcţiile publice, pe care le deţin.   Curtea cu juri va putea pronunţa această destituire împotriva condamnaţilor la detenţie de la zece ani la cincisprezece ani sau de la cinci ani la zece ani.

  Art. 20. (Abrogat) <L 1996-07-10/42, art. 21, 018; ED : 11-08-1996>

  Art. 21. (Abrogat) <L 2004-11-22/32, art. 2, 049; În vigoare : 19-12-2004> (NOTA : Abrogat de <L 2005-01-12/39, art. 169, 050; În vigoare : nedeterminată>)

  Art. 22. (Abrogat) <L 2004-11-22/32, art. 2, 049; În vigoare : 19-12-2004> (NOTA : Abrogat de <L 2005-01-12/39, art. 169, 050; În vigoare : nedeterminată >)

  Art. 23. (Abrogat) <L 2004-11-22/32, art. 2, 049; În vigoare : 19-12-2004> (NOTA : Abrogat de <L 2005-01-12/39, art. 169, 050; În vigoare : nedeterminată >)

  Art. 24. (Abrogat) <L 2004-11-22/32, art. 2, 049; În vigoare : 19-12-2004> (NOTA : Abrogat de <L 2005-01-12/39, art. 169, 050; În vigoare : nedeterminată >)

  SECŢIUNEA III. – DESPRE ÎNCHISOAREA CORECŢIONALĂ.

  Art. 25. (Durata închisorii corecţionale este, cu excepţia cazurilor prevăzute de lege, de cel puţin opt zile şi de cel mult cinci ani. Ea este de cel mult zece ani dacă este vorba despre o crimă pentru care pedeapsa aplicabilă este recluziunea de la zece ani la cincisprezece ani sau un termen mai mare sau recluziunea pe viaţă, care a fost transformată în delict.) <L 2003-01-23/42, art. 9,040; ED : 13-03-2003>  Durata unei zile de închisoare este de douăzeci şi patru de ore.  Durata bunei luni de închisoare este de treizeci de zile.

  Art. 26. (Abrogat) <L 1996-07-10/42, art. 21, 018; ED : 11-08-1996>

  Art. 27. (Abrogat) <L 18-03-1970, art. 3>

  SECŢIUNEA IV. – DESPRE DETENŢIA LA POLIŢIE.  Art. 28. Închisoarea pentru contravenţii nu poate fi mai mică de o zi şi nici mai mare de şapte zile, în afara cazurilor exceptate de lege.

  Art. 29. (Abrogat) <L 1996-07-10/42, art. 21, 018; În vigoare : 11-08-1996>

  (DISPOZIŢII COMUNE ALE SECŢIUNILOR II, III ŞI IV). <L 18-03-1970, art. 1>

  Art. 30. Orice detenţie efectuată înainte ca respectiv condamnarea să fi devenit irevocabilă, ca urmare a infracţiunii care dă naştere la această condamnare, va fi dedusă din durata pedepselor privative de libertate.

  Art. 30bis. <Înserat de L 1996-07-10/42, art. 13; În vigoare : 11-08-1996> Condamnaţii la o pedeapsă privativă de

10

libertate îşi vor efectua pedeapsa în instituţiile stabilite de Rege.

  Art. 30trei. (fostul articol 30bis) <L 1996-07-10/42, art. 13, 018; În vigoare : 11-08-1996> <L 18-03-1970, art. 2> Fiecare condamnat (la recluziune pe termen) sau la o pedeapsă cu închisoarea corecţională este trimis la muncă în scopul de a contribui la reeducarea şi la reclasarea persoanei interesate şi pentru promovarea formaţiei sale profesionale. <L 2003-01-23/42, art. 10, 040; În vigoare : 13-03-2003>Trimiterea la muncă în afara domeniului instituţiei în care locuieşte nu poate avea loc decât cu consimţământul său.  Cel condamnat la pedeapsa cu detenţia la poliţie poate fi obligat să participe la muncile curente ale instituţiei.  Regele stabileşte exonerările care pot fi acordate având în vedere natura infracţiunii sau mobilele autorului.  El stabileşte dispensele motivate de vârstă sau de starea de sănătate a condamnatului sau alte circumstanţe speciale.  Regele stabileşte partea din produsul muncii condamnatului care este transferată la un fond de rezervă al cărui destinaţie şi repartiţie El le stabileşte.  +++++++++++  DREPTUL VIITOR  -----------  Art. 30trei. (fostul articol 30bis) (Abrogat) <L 2005-01-12/39, art. 169, 050; În vigoare : nedeterminată>  +++++++++++

  SECŢIUNEA V. – DESPRE PEDEPSELE COMUNE CRIMELOR ŞI DELICTELOR.

  Sub-secţiunea I. - (Despre pedepsele comune crimelor şi delictelor aplicabile persoanelor fizice). <Înserată de L 1999-05-04/60, art. 5, 024; În vigoare : 02-07-1999>

  Art. 31. (Toate deciziile de condamnare la recluziune sau la detenţie pe viaţă sau la detenţie sau la recluziune pe un termen de la zece la cincisprezece ani sau pe un termen mai mare vor pronunţa, contra condamnaţilor, interdicţia pe viaţă la dreptul: <L 1996-07-10/42, art. 14, 018; În vigoare : 11-08-1996>  1° De a îndeplini funcţii, servicii sau funcţii publice;  2° (...) de eligibilitate; <L 12-04-1894, art. 130>  3° De a purta orice decoraţie, orice titlu nobiliar;  4° De a fi jurat, expert, martor instrumentator sau atestator în acte, de a depune mărturie în justiţie altfel decât pentru a da simple informaţii;  (5° De a fi numit în funcţia de tutore, tutore subrogat sau curator, dacă nu este vorba despre copiii lor; ca şi să îndeplinească funcţiile de consilier judiciar sau de administrator provizoriu.) <L 2001-04-29/39, art. 73, 030; În vigoare : 01-08-2001>  6° De port armă, de a face parte din garda civică sau de a servi în armată.

  Art. 32. (V. NOTA sub TITLU) Curţile cu juri vor putea interzice, integral sau parţial, pe durată nelimitată sau pe o perioadă de la zece la douăzeci de ani, exerciţiul drepturilor enumerate la articolul precedent, condamnaţilor la recluziune (de la cinci la zece ani) sau la detenţie. <L 2003-01-23/42, art. 10, 040; În vigoare : 13-03-2003>

  Art. 33. Judecătoriile şi tribunalele vor putea, în cazurile prevăzute de lege, să interzică integral sau parţial, condamnaţilor corecţionali, exercitarea drepturilor enumerate la articolul 31, pe un termen de la cinci ani la zece ani.

  Art. 34. Durata interdicţiei, stabilită prin hotărârea sau decizia de condamnare, va începe să curgă din ziua în care condamnatul va fi executat pedeapsa sau după ce pedeapsa va fi fost prescrisă.  Interdicţia îşi va produce, de altfel, efectele, începând din ziua în care condamnarea în contradictoriu sau în lipsă va fi devenit irevocabilă.  (Interdicţia pronunţată în legătură cu condamnatul care beneficiază de o întrerupere totală sau parţială pentru executarea pedepsei sale conform legii din 29 iunie 1964 în legătură cu suspendarea, întreruperea şi probaţiunea, va începe să curgă din ziua în care întreruperea va intra în vigoare în măsura în care nu este revocată.) <L 2003-12-22/42, art. 380, 047; În vigoare : 10-01-2004, se aplică de la intrarea sa în vigoare, inclusiv pentru condamnaţii care beneficiază sau care au beneficiat de o întrerupere).

  Sub-secţiunea II. - (Despre pedepsele comune crimelor şi delictelor aplicabile persoanelor juridice). <Înserată de L

11

1999-05-04/60, art. 6; În vigoare : 02-07-1999>

  Art. 35. <L 1999-05-04/60, art. 6, 024; În vigoare : 02-07-1999> Dizolvarea poate fi decisă de judecător atunci când persoana juridică a fost înfiinţată cu intenţia de a exercită activităţile pasibile de pedeapsă pentru care este condamnată sau atunci când obiectul său de activitate a fost deturnat în mod intenţionat pentru a exercită astfel de activităţi.  Atunci când decide dizolvarea, judecătorul retrimite cauza la instanţa competentă pentru a decide lichidarea persoanei juridice.

  Art. 36. <L 1999-05-04/60, art. 6, 024; În vigoare : 02-07-1999> Interdicţia temporară sau definitivă de a exercită o activitate care ţine de obiectul de activitate al persoanei juridice va putea fi pronunţată de judecător în cazurile prevăzute de lege.

  Art. 37. <L 1999-05-04/60, art. 6, 024; În vigoare : 02-07-1999> Închiderea temporară sau definitivă a uneia sau a mai multor unităţi ale persoanei juridice va putea fi pronunţată de judecător în cazurile prevăzute de lege.

  Art. 37bis. <Înserat de L 1999-05-04/60, art. 6; În vigoare : 02-07-1999> Publicarea sau difuzarea deciziei referitoare la cheltuielile condamnatului va putea fi pronunţată de judecător în cazurile stabilite de lege.   SECŢIUNEA VBIS. - DESPRE PEDEAPSA PRIN MUNCĂ <Înserată de L 2002-04-17/33, art. 3; În vigoare : 07-05-2002>

  Art. 37trei. <Înserat de L 2002-04-17/33, art. 3; În vigoare : 07-05-2002> § 1e r. Atunci când o faptă este de natură a antrena o pedeapsă de poliţie sau o pedeapsă corecţională, judecătorul poate condamna cu titlul de pedeapsă principală la o pedeapsă prin muncă. Judecătorul prevede, în limitele pedepselor prevăzute pentru infracţiune şi prin legea în vigoare referitoare la luarea în posesie, o pedeapsă cu închisoarea sau o amendă care poate fi aplicabilă în caz de ne-executare a pedepsei prin muncă.Pedeapsa prin muncă nu poate fi pronunţată pentru faptele vizate la:  - articolul 347bis ;  - articolele 375 - 377;  - articolele 379 - 386trei , dacă faptele au fost comise asupra unor minori sau cu ajutorul minorilor;  - articolele 393 - 397;  - articolul 475.  § 2. Durata unei pedepse prin muncă nu poate fi mai mică de douăzeci de ore şi nici mai mare de trei sute de ore. Pedeapsa prin muncă egală sau mai mică de patruzeci şi cinci de ore constituie o pedeapsă de poliţie. Pedeapsa prin muncă ce depăşeşte patruzeci şi cinci de ore constituie o pedeapsă corecţională.  Pedeapsa prin muncă trebuie să fie executată în termen de douăsprezece luni de la data la care decizia judiciară este pronunţată cu forţa de lucru judecat. Comisia de probaţiune poate prelungi din oficiu sau la cerere acest termen.  § 3. Atunci când o pedeapsă prin muncă este luată în considerare de judecător, solicitată de ministerul public sau solicitată de prevenit, judecătorul îl informează pe acesta, înainte de închiderea dezbaterilor, despre întinderea unei astfel de pedepse şi îl audiază în observaţiile sale. Judecătorul poate de asemenea să ţină cont, în această privinţă, de interesele eventualelor victime. Judecătorul nu poate pronunţa pedeapsa prin muncă decât dacă prevenitul este prezent sau reprezentat la audiere şi după ce îşi va fi dat consimţământul, fie personal, fie prin intermediul avocatului său.  Judecătorul care refuză să pronunţe o pedeapsă prin muncă trebuie să-şi motiveze decizia.  § 4. Judecătorul stabileşte durata pedepsei prin muncă şi poate da indicaţii în ceea ce priveşte conţinutul concret al pedepsei prin muncă.

  Art. 37patru. <Înserat de L 2002-04-17/33, art. 3; În vigoare : 07-05-2002> § 1er. Pedeapsa prin muncă este efectuată gratuit de condamnat în timpul care îi rămâne liber după eventualele sale activităţi şcolare sau profesionale.  Pedeapsa prin muncă nu poate fi efectuată decât de lângă serviciile publice de Stat, comunale, provinciale, comunitare sau regionale sau pe lângă asociaţiile fără scop lucrativ sau pe lângă fundaţiile cu scop social, ştiinţific sau cultural.  Pedeapsa prin muncă nu poate consta într-o muncă în general executată, în serviciul public sau în cadrul asociaţiei desemnate, de muncitori remuneraţi.  § 2. În vederea aplicării articolului 37trei , ministerul public, judecătorul de instrucţie şi instanţele de judecată pot însărcina secţiunea Serviciului caselor de justiţie ale ministerului Justiţiei din arondismentul judiciar de la locul de

12

reşedinţă al inculpatului, al prevenitului sau al condamnatului cu redactarea unui raport informativ succint şi/sau a unei anchete sociale.  § 3. Fiecare secţiune a arondismentului Serviciului caselor de justiţie ale Ministerului Justiţiei întocmeşte lunar un raport asupra ofertei de locuri disponibile în arondismentul în care pedeapsa prin muncă poate fi efectuată. Secţiunea eliberează o copie a acestui raport preşedintelui tribunalului de primă instanţă şi procurorului Regelui din arondismentul în cauză şi, la simpla cerere, oricărei persoane care poate justifica un interes.

  Art. 37cinci. <Înserat de L 2002-04-17/33, art. 3; În vigoare : 07-05-2002> § 1er. Condamnatul căruia i-a fost impusă o pedeapsă prin muncă în virtutea articolului 37trei este urmărit de un asistent de justiţie de la Serviciul caselor de justiţie ale Ministerului Justiţiei din arondismentul judiciar de la locul de reşedinţă al condamnatului.  Executarea pedepsei prin muncă este controlată de comisia de probaţiune de la locul de reşedinţă al condamnatului căreia asistentul de justiţie îi raportează.  § 2. Atunci când decizia judiciară care pronunţă o pedeapsă prin muncă este luată cu forţa de lucru judecă, grefierul transmite în termen de douăzeci şi patru de ore o copie preşedintelui comisiei de probaţiune competentă cât şi secţiunii Serviciului caselor de justiţie ale Ministerului Justiţiei din arondismentul judiciar menţionat la § 1er. Identitatea asistentului de justiţie este comunicată în scris comisiei de probaţiune, care va informa în consecinţă condamnatul în termen de şapte zile lucrătoare prin scrisoare recomandată şi în acest caz, avocatul acestuia prin scrisoare simplă.  § 3. După ce condamnatul a fost audiat şi după ce observaţiile sale au fost luate în considerare, asistentul de justiţie stabileşte conţinutul concret al pedepsei, cu respectarea indicaţiilor prevăzute la articolul 37trei , § 4, sub controlul comisiei de probaţiune care, din oficiu, la cererea ministerului public sau la cererea condamnatului, poate oricând, de asemenea cu respectarea indicaţiilor de la articolul 37trei , § 4, să-l precizeze şi să-l adapteze.  Asistentul de justiţie notifică conţinutul pedepsei prin muncă prin scrisoare recomandată trimisă condamnatului şi informează în consecinţă avocatul condamnatului, ministerul public şi comisia de probaţiune în scris, în termen de trei zile, exclusiv zilele de sâmbătă, duminică şi zilele de sărbătoare.  § 4. În caz de ne-executare totală sau parţială a pedepsei prin muncă, asistentul de justiţie informează fără întârziere comisia de probaţiune. Comisia de probaţiune convoacă condamnatul prin scrisoare recomandată cu cel puţin zece zile înainte de data stabilită pentru examinarea cauzei şi îl informează pe avocatul acestuia în consecinţă. Dosarul comisiei este pus, timp de cinci zile, la dispoziţia condamnatului şi a avocatului acestuia.  Comisia, întrunită fără prezenţa ministerului public, redactează un raport succint sau motivat, după caz, în vederea aplicării pedepsei de substituire.  Raportul este notificat prin scrisoare recomandată condamnatului, prin scrisoare simplă ministerului public şi asistentului de justiţie şi în acest caz avocatului condamnatului.  În acest din urmă caz, ministerul public poate decide executarea pedepsei cu închisoarea sau amendă prevăzută în decizia judiciară, şi această, ţinând cont de pedeapsa prin muncă care a fost deja executată de condamnat.

  SECŢIUNEA VI. – DESPRE PEDEPSELE COMUNE CELOR TREI TIPURI DE INFRACŢIUNI.

  Sub-secţiunea I. - (Despre amenda aplicabilă persoanelor fizice). <Înserată de L 1999-05-04/60, art. 7; În vigoare : 02-07-1999>

  Art. 38. Amenda pentru contravenţie este de cel puţin un franc şi de cel mult douăzeci şi cinci de franci, exclusiv cazurile exceptate de lege.  Amenda pentru crimă sau pentru delict este de cel puţin douăzeci şi şase de franci.  Amenzile sunt percepute în profitul Statului.

  Art. 39. Amenda este pronunţată individual împotriva fiecăruia din condamnaţi pentru aceeaşi infracţiune.

  Art. 40. Dacă plata nu este efectuată în termen de două luni de la data deciziei sau de la data hotărârii, dacă este în contradictoriu, sau de la data notificării sale, dacă este pronunţată în lipsă, amenda va putea fi înlocuită cu închisoarea a cărei durată va fi stabilită prin hotărârea sau prin decizia de condamnare, şi nu va depăşi şase luni pentru condamnaţi pentru crimă, trei luni pentru condamnaţii pentru delicte şi trei zile pentru condamnaţii pentru contravenţii.  Condamnaţii care trebuie să execute pedeapsa cu închisoarea în subsidiar vor putea fi reţinuţi în instituţia în care au executat pedeapsa principală.  Dacă nu a fost pronunţată decât amenda, pedeapsa cu închisoarea care trebuie să fie executată, în lipsa plăţii, este

13

asimilată pedepsei cu închisoarea corecţională sau de poliţie, conform caracterului condamnării.

  Art. 41. În toate cazurile, condamnatul se poate libera de această închisoare plătind amendă; el nu se poate sustrage urmăririi bunurilor sale oferindu-se să execute pedeapsa cu închisoarea.

  Sub-secţiunea II. - (Despre amendă aplicabilă persoanelor juridice). <Înserat de L 1999-05-04/60, art. 8; În vigoare : 02-07-1999>

  Art. 41bis. <Înserat de L 1999-05-04/60, art. 8; În vigoare : 02-07-1999> § 1er. Amenzile aplicabile infracţiunilor comise de persoanele juridice sunt :  în materie criminală şi corecţională:  - atunci când legea prevede pentru faptă o pedeapsă privativă de libertate pe viaţă: o amendă de la două sute patruzeci de mii de franci la şapte sute douăzeci de mii de franci;  - atunci când legea prevede pentru faptă o pedeapsă privativă de libertate şi o amendă, sau doar una din aceste pedepse: o amendă minimă de cinci sute de franci înmulţită cu numărul de luni care corespunde minimului pedepsei privative de libertate, fără a putea fi mai mică de minimul amenzii prevăzute pentru faptă; maximum se ridică la două mii de franci înmulţită cu numărul de luni corespunzătoare maximului pedepsei privative de libertate, şi fără a putea fi mai mică de dublul maximului amenzii prevăzute pentru faptă;  - atunci când legea nu prevede pentru faptă decât amendă: minimul şi maximul sunt cele prevăzute de lege pentru faptă;  în materie de poliţie :  - o amendă de douăzeci şi cinci de franci până la două sute cincizeci de franci.  § 2. Pentru stabilirea pedepsei prevăzute la § 1er, dispoziţiile Cărţii I sunt aplicabile.

  Sub-secţiunea III. - (despre confiscarea specială). <Înserat de L 1999-05-04/60, art. 9; În vigoare : 02-07-1999>

  Art. 42. Confiscarea specială se aplică :  1° bunurilor care formează obiectul infracţiunii şi celor care au servit sau care au fost destinate comiterii, atunci când proprietatea îi aparţine condamnatului;  2° bunurilor care au fost produse de infracţiune.  (3° Avantajelor patrimoniale rezultate direct din infracţiune, bunurilor şi valorilor care le-au fost substituite şi veniturilor acestor avantaje investite.) <L 1990-07-17/30, art. 1, 004; În vigoare : 25-08-1990>

  Art. 43. Confiscarea specială (care se aplică bunurilor menţionate la 1° şi 2° din articolul 42) va fi întotdeauna pronunţată pentru crimă sau pentru delict . <L 1990-07-17/30, art. 2, 004; În vigoare : 25-08-1990>  Ea nu va fi pronunţată pentru contravenţii decât în cazurile stabilite de lege.

  Art. 43bis. <Înserat de L 1990-07-17/30, art. 3, 004; În vigoare : 25-08-1990> (Confiscarea specială care se aplică bunurilor menţionate la articolul 42, 3°, va putea fi întotdeauna pronunţată de judecător, dar numai în măsura în care această este cerută în scris de procurorul Regelui.) <L 2002-12-19/86, art. 1, 039; În vigoare : 24-02-2003>  Dacă aceste bunuri nu pot fi găsite în patrimoniul condamnatului, judecătorul va proceda la evaluarea monetară a acestora şi confiscarea va avea ca obiect o sumă de bani care este echivalentul acestora.  Atunci când bunurile confiscate aparţin părţii civile, acestea îi vor fi restituite. Bunurile confiscate îi vor fi de asemenea atribuite atunci când judecătorul va fi pronunţat confiscarea acestora pe motiv că ele constituie bunuri sau valori înlocuite de condamnat bunurilor care îi aparţineau părţii civile sau deoarece ele constituiau echivalentul acestor bunuri aşa cum se prevede la alineatul 2 al prezentului articol.  Orice alt terţ care pretinde a avea drept asupra bunului confiscat va putea valorifica acest drept într-un termen şi conform modalităţilor stabilite de Rege.

  Art. 43trei. <Înserat de L 1997-05-20/50, art. 12, În vigoare : 13-07-1997> Confiscarea specială care se aplică bunurilor menţionate (la articolele 42, 43bis şi 43patru) va putea de asemenea să fie pronunţată atunci când aceste bunuri se găsesc în afara teritoriului Belgiei. <L 2002-12-19/86, art. 3, 039; În vigoare : 24-02-2003>

  Art. 43patru. <Înserat de L 2002-12-19/86, art. 4; În vigoare : 24-02-2003> § 1er. Fără prejudiciu faţă de articolul 43bis , alineatele 3 şi 4, avantajele patrimoniale menţionate la § 2, bunurile şi valorile care le-au fost substituite şi veniturile care

14

provin din avantajele investite găsite în patrimoniul sau în posesia unei persoane pot, la cererea procurorului Regelui, să fie confiscate sau această persoană poate fi condamnată la plata unei sume pe care judecătorul o consideră a corespunde valorii bunurilor dacă această a fost recunoscută vinovată:  (a) fie de una sau de mai multe infracţiuni prevăzute la:  1° articolul 136şase şi la punctul 1° din articolul 136şapte;  2° articolele 246 - 251 şi la articolul 323;  3° articolele 504bis şi 504trei şi la articolul 323;  4° articolul 2bis, § 1er, al legii din 24 februarie 1921 în legătură cu traficul de substanţe otrăvitoare, soporifice, stupefiante, dezinfectante sau antiseptice în măsura în care se referă la importul, exportul, fabricaţia, vânzarea sau punerea în vânzare a substanţelor menţionate în prezentul articol, sau la § 3, b) sau la § 4, b) ale aceleiaşi legi;  5° la articolul 77bis, § 2 sau § 3 din legea din 15 decembrie 1980 referitoare la accesul în teritoriu, sejurul, stabilirea şi expulzarea străinilor;  6° articolul 10, § 1er, 2°, din legea din 15 iulie 1985 referitoare la utilizarea de substanţe cu efect hormonal, cu efect anti-hormonal, cu efect béta-adrénergizant sau cu efect stimulator productiv la animale.  b) fie infracţiunile prevăzute la articolul 324trei , fie una sau mai multe din infracţiunile menţionate mai jos, atunci când au fost comise în cadrul unei organizaţii criminale, aşa cum este definită la articolul 324bis :  1° articolele 379 sau 380;  2° articolele 468, 469, 470, 471 sau 472;  3° articolul 475;  4° articolele 477, 477bis , 477trei , 47patru , 477cinci , 477şase sau 488bis ;  5° articolul 505, cu excepţia bunurilor prevăzute la articolul 42, 1°;  6° articolul 10 din legea du 5 august 1991 referitoare la importul, exportul şi tranzitului de arme, de muniţii şi de materiale care trebuie să fie folosite în special în scop militar şi la tehnologia aferentă;  7° articolul 1 din decizia regală din 12 aprilie 1974 referitoare la anumite operaţiuni legate de substanţele cu acţiune hormonală, antihormonală, anabolizantă, beta-adrénergizantă, anti-infecţioasă, antiparazitară şi anti-inflamatorie, în legătură cu infracţiunile pedepsite conform legii din 24 februarie 1921 în legătură cu traficul de substanţe veninoase, soporifice, stupefiante, dezinfectante sau antiseptice;  8° articolele 3 şi 5 din decizia regală din 5 februarie 1990 referitoare la anumite substanţe beta-adrénergizante în legătură cu infracţiunile pedepsite conform legii din 25 martie 1964 asupra medicamentelor.  c) fie mai multe infracţiuni urmărite în mod colectiv şi a căror gravitate, finalitate şi raport mutual permit tribunalului să decidă cu certitudine şi în mod necesar că aceste fapte au fost comise în cadrul unei fraude fiscale grave şi organizate pentru care au fost utilizate mecanisme sau procedee deosebit de complexe pe scară internaţională.  § 2. Confiscarea menţionată la § 1er poate fi pronunţată împotriva autorilor, co-autorilor şi complicilor condamnaţi pentru una sau mai multe infracţiuni enumerate în prezentul articolul şi în condiţiile definite la § 1 în cazul în care condamnatul a dobândit într-o perioadă pertinentă avantaje patrimoniale suplimentare atunci când există indicii serioase şi concrete că acestea decurg din infracţiunea pentru care a fost condamnat sau din fapte identice şi că respective condamnatul nu a putu să facă plauzibil contrariul.  Acest contrariu poate de asemenea să fie făcut plauzibil de orice terţ care pretinde că are dreptul la aceste avantaje.  § 3. Este considerată pertinentă în sensul prezentului articol perioada care începe la cinci ani înainte de inculparea persoanei şi continuându-se până la data pronunţării.  Indicii serioşi şi concret menţionaţi la § 2 pot proveni din toate elementele demne de încredere şi care au fost înaintate tribunalului în mod legal şi care arată un dezechilibru de un anumit interes între, pe de o parte, creşterea temporară sau constantă a patrimoniului dacă cheltuielile condamnatului în cursul perioadei în cauză, a căror dovadă este adusă de ministerul public, şi, pe de altă parte, creşterea temporară sau constantă a patrimoniului şi a cheltuielilor condamnatului în cursul acestei perioade pentru care poate aduce dovada că nu decurg din fapte pentru care el a fost condamnat sau pentru fapte identice.  Înţelegem prin fapte identice faptele care se încadrează în calificările menţionate la § 1er şi care :  a) fie au aceeaşi calificare ca şi infracţiunea care face obiectul condamnării;  b) fie au o calificare conexă, în măsura în care figurează în aceeaşi rubrică, prevăzută la § 1er, a), ca şi delictul care formează obiectul condamnării.  Atunci când tribunalul dispune confiscarea specială în sensul prezentului articol, el poate decide să nu ţină cont de o parte din perioada în cauză sau de veniturile, de bunurile şi de valorile pe care le stabileşte dacă el consideră că o astfel de măsură este oportună pentru a nu supune condamnatul la o pedeapsă nerezonabil de grea.

15

§4. Patrimoniul de care dispune o organizaţie criminala trebuie să fie confiscat, sub rezerva drepturilor unor terţe persoane de bună credinţă

CAPITOLUL III. – DESPRE ALTE CONDAMNARI CARE POT FI PRONUNTATE PENTRU CRIME, DELICTE SAU CONTRAVENTII

Art.44 Condamnarea la pedepsele stabilite de lege este întotdeauna pronunţată fără prejudiciu în ceea ce priveşte restituirile şi daunele-interese care pot fi datorate părţilor.

Art.45 Când legea nu reglementează daunele-interese, curtea sau tribunalul le stabileşte valoarea, fără a putea totuşi să pronunţe alocarea acestora unei anumite lucrări, chiar şi cu consimţământul părţii vătămate.

Art.46. (Abrogat)<L 31-01-1980, art.4,1º>

Art.47. (Abrogat)<L 31-01-1980, art.4,1º>

Art.48. (Abrogat)<L 31-01-1980, art.4,1º>

Art.49. Când bunurile condamnatului sunt insuficiente pentru a acoperi condamnările la amendă, restituirile şi daunele-interese, ultimele două condamnări vor avea întâietate.În caz de concurenţă a amenzii cu cheltuielile de judecată datorate Statului, plăţile realizate de către condamnaţi vor fi imputate în primul rând asupra acestor cheltuieli.

Art.50. Toţi indivizii condamnaţi pentru aceeaşi infracţiune sunt obligaţi în solidar la restituiri şi daune-interese.Ei sunt obligaţi în solidar la cheltuieli, când au fost condamnaţi prin aceeaşi hotărâre sau sentinţă.Totuşi, judecătorul poate exonera toate sau câteva temeiuri ale acestei dispense, stabilind proporţia cheltuielilor de suportat de către fiecare dintre ei.Indivizii condamnaţi de hotărâri sau sentinţe distincte nu sunt obligaţi în solidar la cheltuieli decât în proporţia actelor de urmărire care le-au fost comune.

Art.50 bis <Inserat de L 1999-05-04/60, art.10; În vigoare:02-07-1999> Nimeni nu poate fi considerat responsabil din punct de vedere civil la plata unei amenzi la care o altă persoană a fost condamnata, dacă este condamnat pentru aceleaşi fapte.

CAPITOLUL IV – DESPRE TENTATIVA DE CRIMĂ SAU DE DELICT.

Art.51. Există tentativă pasibilă de pedeapsă atunci când decizia de a comite o crimă sau un delict a fost manifestată prin acte externe care formează un început de executare a acestei crime sau a acestui delict, şi care nu au fost întrerupte sau nu au fost duse la îndeplinire decât prin circumstanţe independente de voinţa autorului.

Art.52. Tentativa de crimă este pedepsită cu o pedeapsa imediat inferioară celei de crimă propriu-zisa, conform articolelor 80 şi 81.

CAPITOLUL V – DESPRE RECIDIVA

Art.53. Legea stabileşte în ce cazuri şi cu ce pedepse sunt pedepsite tentativele delictelor.

Art.54 (A se vedea NOTA sub TITLU)<l2003-01-23/42, ART.12; În vigoare:13-03-2003>, Cel care, după ce a fost condamnat la o pedeapsa corecţională, comite un delict pedepsit cu recluziunea de la cinci la zece ani, este condamnat la o pedeapsă cu recluziunea de la zece la cincisprezece ani. Dacă delictul se pedepseşte cu recluziunea de la zece ani la cincisprezece ani, vinovatul este condamnat la recluziune de la cincisprezece la douăzeci de ani.El este condamnat la cel puţin şaptesprezece ani din această pedeapsă dacă delictul se pedepseşte cu recluziunea de la cincisprezece la douăzeci de ani.

16

Art.55(A se vedea NOTA sub TITLU) Oricine, care a fost condamnat la o pedeapsa corecţionala, va fi comis un delict pedepsit cu detenţia de la cinci la zece ani, este condamnat la detenţie de la zece la cincisprezece ani.Dacă delictul este pedepsit cu detenţia de la zece la cincisprezece ani, vinovatul poate fi condamnat la detenţie de la cincisprezece la douăzeci de ani. <L 2003-01-23/42, art.13,040;În vigoare:13-03-2003>.El este condamnat la cel puţin şaptesprezece ani de detenţie, dacă delictul se pedepseşte cu recluziunea de la cincisprezece la douăzeci de ani. <L 2003-01-23/42, art.13,040;În vigoare:13-03-2003>.

Art.56 Cel care, după o condamnare la o pedeapsă corecţionala, comite un delict, poate fi condamnat la o pedeapsă dublă a maximului stabilit de lege împotriva delictului.Aceeaşi pedeapsa poate fi pronunţată în caz de condamnare anterioara la cel puţin un an de recluziune, dacă condamnatul a comis noul delict înainte de expirarea celor cinci ani de când a executat pedeapsa sau de când această s-a prescris.(Alineatul 3 abrogat <L 09-04-1930, art.32)

Art.57 Regulile stabilite pentru recidivă vor fi aplicate, conform articolelor precedente, în caz de condamnare anterioară pronunţată de un tribunal militar, pentru un fapt calificat drept crimă sau delict de către legile penale ordinare, şi la o pedeapsa stabilită de către aceste legi.Dacă, pentru acest fapt, o pedeapsă stabilită de legile militare a fost pronunţată, curtea şi tribunalul, în analizarea recidivei, nu vor ţine cont decât de minimul pedepsei cu care fapta, pedepsită prin prima sentinţă, ar fi sancţionată conform legilor penale ordinare.

CAPITOLUL VI – DESPRE CONCURSUL DE INFRACŢIUNI

Art.58 Orice individ care se face vinovat de mai multe contravenţii primeşte pedeapsa pentru fiecare dintre acestea.(În cazul în care se promunţă pedepse cu munca, durata acestora poate fi cumulata până la maximum trei sute de ore.) < L 2002-04-17/33, art.4, 035; În vigoare:07-05-2002>

Art.59 În cazul în care există concurs de unul sau de mai multe delicte cu una sau mai multe contravenţii, toate amenzile (pedepsele cu muncă) şi pedepsele cu detenţia corecţională vor fi cumulate, în limitele stabilite la articolul următor. < L 2002-04-17/33, art.5, 035; În vigoare:07-05-2002>

Art.60 < L 01-02-1977, art5> În cazul în care există concurs de mai multe delicte, pedepsele vor fi cumulate fără ca ele să poată totuşi depăşi dublul maximului pedepsei celei mai mari. În nici un caz, această pedeapsă nu poate depăşi douăzeci de ani de recluziune (sau trei sute de ore de pedeapsă cu muncă) < 2002-04-17/33, art. 6, 035; În vigoare: 07-05-2002>

Art.61 Când un delict este în concurs fie cu unul sau mai multe delicte, fie cu una sau mai multe contravenţii, se va pronunţa doar pedeapsa aferentă delictului.

Art.62 (A se vedea NOTA sub TITLU) În cazul de concurs de mai multe pedepse se va pronunţa pedeapsa cea mai grea. Această pedeapsă poate fi chiar majorată cu cinci ani peste maximum, dacă constă în recluziunea pe o perioadă de timp sau în detenţia de la cincisprezece la douăzeci de ani sau pe un termen mai mic < L 2003-01-23/42, art.14, 040; În vigoare: 13-03-2003>

Art.63 ( A se vedea NOTA sub TITILU) < L 2003-01-23/42, art.14, 040; În vigoare: 13-03-2003> Pedeapsa cea mai grea este cea a cărei durată este cea mai lungă. Dacă pedepsele sunt de aceeaşi durată, recluziunea este considerată ca fiind o pedeapsă mai grea decât detenţia.

Art.64 Pedepsele de confiscare specială, pe motivul comiterii mai multor crime, delicte sau contravenţii, vor fi întotdeauna cumulate.

Art.65 < L 1994-07-11/33, art.45, 012; În vigoare : 31-07-1994> Când o aceeaşi faptă constituie mai multe infracţiuni sau când diferitele infracţiuni supuse simultan aceleiaşi hotărâri de fond constituie manifestarea succesivă şi continuă a aceleiaşi intenţii delictuale, se pronunţă doar pedeapsa cea mai grea.Când judecătorul de fond constată că infracţiunile care au făcut anterior obiectul unei decizii definitive, precum şi alte fapte despre care este sesizat şi care, presupunând că sunt stabilite, sunt anterioare deciziei pronunţate şi constituie cu primele

17

manifestarea succesivă şi continuă a aceleiaşi intenţii delictuale, el ţine cont, la stabilirea pedepsei, de pedepsele deja pronunţate. Dacă acestea îi par suficiente pentru o justă reprimare a tuturor infracţiunilor, se pronunţă asupra vinovăţiei şi trimite în decizia sa la pedepsele deja pronunţate. Totalul pedepselor pronunţate în aplicarea acestui articol nu poate depăşi maximul pedepsei celei mai grele.

CAPITOLUL VII – DESPRE PARTICIPAREA MAI MULTOR PERSOANE LA COMITEREA ACELEAŞI CRIME SAU A ACELUIAŞI DELICT

Art.66 Se pedepsesc ca autori ai unei crime sau ai unui delict:Cei care au înfăptuit-o sau care au cooperat direct la înfăptuirea sa.Cei care, printr-un fapt oarecare, oferă pentru executarea sa un ajutor fără de care, crima sau delictul nu poate fi comis.Cei care prin bunuri, promisiuni, ameninţări, abuz de autoritate sau de putere, uneltiri sau stratageme nepermise, provoacă direct această crimă sau acest delict;(Cei care, fie prin discursurile ţinute în reuniuni sau locuri publice, fie prin înscrisuri, imprimări, imagini sau orice fel de embleme, care au fost afişate, distribuite sau vândute, puse în vânzare sau expuse la vederea publicului, au provocat direct comiterea sa, fără prejudiciu în ceea ce priveşte pedepsele stabilite de lege împotriva autorilor provocărilor la crime sau la delicte, chiar în cazul în care aceste provocări nu au avut consecinţe) < L 28-07-1934, art.1, 1>

Art.67 Vor fi pedepsiţi în calitate de complici la o crimă sau la un delict:Cei care au dat instrucţiuni pentru comiterea sa;Cei care au procurat arme, instrumente sau orice alt mijloc care a servit la crimă sau la delict, ştiind la ce vor folosi;Cei care, în afară de cazul prevăzut la §3 din articolului 66, în cunoştinţă de cauză, au ajutat sau au sprijinit autorul sau autorii crimei sau ai delictului în faptele care le-au pregătit sau facilitat, sau în faptele care le-au consumat.

Art.68 Cei care, cunoscând conduita criminală a răufăcătorilor care au comis tâlhării sau violenţe împotriva Statului, ordinii publice, persoanei sau proprietăţii, le-au oferit cazare, loc de retragere sau de întrunire, vor fi pedepsiţi ca fiind complici ai acestora.

Art.69 Complicii la o crimă vor fi pedepsiţi cu o pedeapsă inferioară celei pe care ar fi primit-o dacă erau autorii acestei crime, conform articolelor 80 şi 81 ale prezentului cod.Pedeapsa pronunţată împotriva complicilor la un delict nu depăşeşte două treimi din cea aplicată dacă ar fi fost autorii acestui delict.

CAPITOLUL VIII – DESPRE CAUZELE DE JUSTIFICARE ŞI DE SCUZA

Art.70 (Exceptând sancţiunile definite în volumul II, titlul I bis, nu există infracţiune când fapta a fost ordonată de lege şi comandată de autoritate. < L 2003-08-05/32, art.3, 044; În vigoare:07-08-2003>

Art.71 Nu există infracţiune când acuzatul sau învinuitul era în stare de nebunie în momentul comiterii faptei, sau când a fost constrâns de o forţă căreia nu i s-a putut opune.

Art.72 (Abrogat) < L 15-05-1912, art.64>

Art.73 (Abrogat) < L 15-05-1912, art.64>

Art.74 (Abrogat) < L 15-05-1912, art.64>

Art.75 (Abrogat) < L 15-05-1912, art.64>

Art.76 (Abrogat) < L 09-04-1930, art.32>

Art.77 (Abrogat) < L 1996-07-10/42, art.21, 018; În vigoare:11-08-1996>

Art.78 Nici o crimă sau delict nu poate fi scuzat, în afara cazurilor stabilite de lege.

18

CAPITOLUL IX – DESPRE CIRCUMSTANŢELE ATENUANTE

Art.79 Dacă există circumstanţe atenuante, pedepsele penale sunt reduse sau modificate conform dispoziţiilor ce urmează.

Art.80 < L 2001-12-11/50, art.2, 033; În vigoare: 17-02-2002> Recluziunea pe viaţă este înlocuită cu recluziunea pe o anumită perioadă de timp sau cu închisoarea de cel puţin trei ani.Recluziunea de la douăzeci la treizeci de ani, cu recluziunea de la cincisprezece la douăzeci de ani sau pe un termen mai mic sau cu închisoarea de cel puţin trei ani.Recluziunea de la cincisprezece la douăzeci de ani, cu recluziunea de la zece la cincisprezece ani sau de la cinci la zece ani sau cu închisoarea de cel puţin un an.Recluziunea de la zece la cincisprezece ani, cu recluziunea de la cinci la zece ani sau cu închisoarea de cel puţin şase luni.Recluziunea de la cinci la zece ani, cu închisoarea de cel puţin o lună.

Art.81 < L 2003-01-23/42, art.16, 040; În vigoare: 13-03-2003> Detenţia pe viaţă stabilită pentru o crimă împotriva siguranţei Statului este înlocuită cu detenţia pe o perioadă de timp sau cu închisoarea de cel puţin un an.Pedeapsa de detenţie de la douăzeci la treizeci de ani cu detenţia de la cincisprezece la douăzeci de ani sau pe un termen inferior, sau cu închisoarea de cel puţin un an.Pedeapsa de detenţie de la cincisprezece la douăzeci de ani cu detenţia de la zece la cincisprezece ani sau de la cinci la zece ani, sau cu închisoarea de cel puţin un an.Pedeapsa cu detenţia de la zece la cincisprezece ani, cu detenţia de la cinci la zece ani sau cu închisoarea de cel puţin şase luni. Pedeapsa cu detenţia de la cinci la zece ani cu închisoarea de cel puţin o lună.

Art.82 < L 23-08-1919, art.2> În cazurile de concurs prevăzute la articolele 61 şi 62 ale Codului penal, dacă, pe motiv de circumstanţe atenuante, pedepsele penale sunt reduse la cuantumul pedepselor corecţionale, instanţa de pronunţare a hotărârii poate totuşi să pronunţe doar o pedeapsa unică.

Art.83 Amenda în materie penală poate fi redusă, fără că ea să fie în nici un caz inferioară sumei de douăzeci şi şase de franci.

Art.84 Vinovaţii a căror pedeapsă penală a fost comutată în pedeapsa cu închisoarea, vor putea fi condamnaţi la o amendă de la douăzeci şi şase la o mie de franci.Ei vor putea fi condamnaţi la interdicţia totală sau parţială a drepturilor menţionate la articolul 31 din prezentul cod, timp de cel puţin cinci ani şi de cel mult zece ani.(Alineat abrogat) < L 09-04-1930, art. 32>

Art. 85 (Dacă există circumstanţe atenuante, pedepsele cu închisoarea, pedepsele cu executare prin muncă şi pedepsele cu amendă vor putea fi reduse respectiv sub opt zile, patruzeci şi cinci de ore şi douăzeci şi şase de Euro, fără ca ele să fie inferioare pedepselor date de poliţie) < L 2002-04-17/33, art.7, 035; În Vigoare: 07-05-2002>.De asemenea judecătorii vor putea aplica separat una sau alta din aceste pedepse.Dacă pedeapsa cu închisoarea este singura stabilită, judecătorii vor putea să o înlocuiască cu o amendă maximum cinci sute de franci.Dacă interdicţia drepturilor enumerate la articolul 31 (……) este pronunţată sau autorizată, judecătorii vor putea pronunţa aceste pedepse în termen de la un an la cinci ani, sau să le remită în întregime.< L 09-04-1930, art.32>

CAPITOLUL X – DESPRE STINGEREA PEDEPSELOR

Art.86 Pedepsele pronunţate prin sentinţe sau hotărâri devenite irevocabile se sting prin moartea condamnatului. (Pierderea personalităţii juridice a persoanei juridice condamnate nu stinge pedeapsa). < L 1999-05-04/60, art.11, 024; În vigoare: 02-07-1999>.

Art.87 Incapacităţile pronunţate de judecători sau atribuite de lege anumitor condamnări încetează prin anularea pe care regele o poate decide, în virtutea dreptului de graţiere.

19

Art.88 (Abrogat) < L 09-04-1930, art.32>

Art.89 (Abrogat < L 2004-11-22/32, art.2, 049; În vigoare: 19-12-2004> (NOTA: Abrogat de <L 2005-01-12/39, art.169, 050; În vigoare: nedeterminată>)

Art.90 (Abrogat) < L 2004-11-22/32, art.2, 049; În vigoare: 19-12-2004> (NOTA: Abrogat de < L 2005-01-12/39, art.169, 050; În vigoare: nedeterminată>)

Art.91 ( Cu excepţia pedepselor ce privesc infracţiunile definite la articolele 136 bis, 136 trei, 136 patru, pedepsele penale se vor prescrie) după douăzeci de ani de la data sentinţelor sau a hotărârilor prin care au fost pronunţate. < L 2003-08-05/32, art., 044; În vigoare: 07-08-2003>.

Art.92 Pedepsele corecţionale se vor prescrie după cinci ani, calculând de la data sentinţei sau hotărârii dată în ultimă instanţă, sau din ziua în care hotărârea dată în primă instanţă nu mai poate fi atacată pe cale de recurs.Dacă pedeapsa pronunţată depăşeşte trei ani, prescrierea este de zece ani.

Art.93 Pedepsele date de poliţie se vor prescrie după un an, calculând de la datele stabilite la articolul precedent.

Art.94 Pedepsele (…) cu amendă şi cu confiscarea specială se vor prescrie în termenele stabilite la articolele precedente, după cum au fost pronunţate pentru crime, delicte sau contravenţii. < L 09-04-1930, art.32>

Art.95 Dacă condamnatul care îşi execută pedeapsa evadează, prescrierea începe din ziua evadării.Totuşi, în acest caz, se deduce din durata prescrierii perioada în care condamnatul a executat pedeapsa după cinci ani, dacă este o pedeapsă penală temporară, sau după doi ani, dacă este o pedeapsă corecţională.

Art.96 Prescrierea pedepsei este întreruptă de arestarea condamnatului.

Art.97 (Abrogat) < L 09-04-1930, art. 32>

Art.98 (Abrogat) < L 09-04-1930, art. 32>

Art.99 Condamnările civile, pronunţate prin sentinţe sau hotărâri pronunţate în materie penală, corecţională sau de poliţie, se vor prescrie conform regulilor dreptului civil calculând din ziua în care au devenit irevocabile.Totuşi, aceste condamnări se vor prescrie calculând din data sentinţei, dacă ele au fost pronunţate în contumacie.

(DISPOZIŢII GENERALE) < L 2000-11-28/35, art.2; În vigoare:27-03-2001>

Art.100 ( Din lipsa de dispoziţii contrare în legile şi reglementările speciale, dispoziţiile primului volum din prezentul cod se vor aplica infracţiunilor prevăzute de aceste legi şi reglementări, cu excepţia CAPITOLULUI VII (…), şi a articolului 85.) < L 09-04-1930, art.32>(Alineatul 2 abrogat) < L 04-08-1986, art.105>

Art. 100 bis < L 28-07-1934, art. 1, II>. Ele sunt aplicate fără excepţie persoanelor care, nefiind supuse legilor penale militare, participă la o crimă sau la un delict sancţionat de Codul penal militar. Totuşi, pedeapsa militară cu închisoarea este înlocuită cu o pedeapsă cu închisoarea de aceeaşi durată şi destituirea, stabilită ca pedeapsă principală, prin pedeapsa cu închisoarea de la două luni la trei ani.

Art. 100 trei < Inserat de L 2000-11-28/35, art.3, 029; În vigoare: 27-03-2001> Când se face uz de termenul “minor” în dispoziţiile volumului II, această noţiune desemnează persoana care nu a împlinit încă vârsta de optsprezece ani.

VOLUMUL 2 – DESPRE INFRACŢIUNI ŞI REPRESIUNEA ACESTORATITLUL 1 – DESPRE CRIMELE ŞI DELICTELE ÎMPOTRIVA SECURITATII STATULUICAPITOLUL I – DESPRE ATENTATELE ŞI COMPLOTURILE ÎMPOTRIVA REGELUI, A FEMILIEI REGALE ŞI A FORMEI DE GUVERNĂMÂNT

20

Art.101 Atentatul împotriva vieţii sau A persoanei regelui este pedepsit (cu recluziunea de la douăzeci la treizeci de ani). <L 2003-01-23/42, art.17, 040; În vigoare: 13-03-2003>Dacă rezultatul faptei nu aduce atingere libertăţii regelui, şi dacă nu i-a cauzat vărsare de sânge, nici vătămare, nici boală, atentatul împotriva persoanei sale este pedepsit ( cu recluziunea de la douăzeci la treizeci de ani). < L 1996-07-10/42, art.3, 018; În vigoare: 11-08-1996>

Art.102 <L 2003-01-23/42, art.18, 040; În vigoare: 13-03-2003> Atentatul împotriva vieţii moştenitorului prezumtiv al coroanei este pedepsit cu recluziunea pe viaţă. Atentatul împotriva persoanei sale este pedepsit cu recluziunea de la douăzeci la treizeci de ani.Dacă fapta nu a avut drept rezultat atingerea adusă libertăţii sale, şi dacă nu i-a cauzat vărsare de sânge, nici vătămare, nici boală, atentatul împotriva persoanei sale este pedepsit cu recluziunea de la cincisprezece la douăzeci de ani.

Art.103 (A se vedea NOTA sub TITLU) Atentatul împotriva vieţii reginei, părinţilor şi aliaţilor în linie directă, fraţilor regelui, având cetăţenia belgiană, împotriva vieţii regentului, sau împotriva vieţii miniştrilor exercitând, în cazurile prevăzute de Constituţie, puterile constituţionale ale regelui, este întotdeauna pedepsit ca şi faptul consumat.(Atentatul împotriva persoanei lor este pedepsit cu recluziunea de la zece la cincisprezece ani; este pedepsit cu recluziunea de la cinci la zece ani dacă rezultatul nu a fost atingerea adusă libertăţii lor şi dacă nu le-a cauzat vărsare de sânge, nici vătămare, nici boală)<L 2003-01-23/42, art.19, 040; În vigoare: 13-03-2003>

Art.104 (A se vedea NOTA sub TITLU) Atentatul al cărui scop este, fie de a distruge, fie de schimba forma de guvernământ sau ordinea de succesiune la tron, fie de a pregăti de luptă cetăţenii sau locuitorii împotriva autorităţii regale, a camerelor legislative sau a uneia dintre acestea, este pedepsit cu detenţia de la douăzeci la treizeci de ani. < L 2003-01-23/42, art.20, 040; În vigoare: 13-03-2003>.

Art.105 Atentatul există de îndată ce există tentativă pasibilă de pedeapsă.

Art.106 (A se vedea NOTA sub TITLU) Complotul împotriva vieţii sau împotriva persoanei regelui este pedepsit cu recluziunea de la cincisprezece la douăzeci de ani, dacă el a fost urmat de un act comis pentru a pregăti executarea, şi de la zece la cincisprezece ani cu aceeaşi pedeapsă, în cazul contrar. < L 2003-01-23/42, art.21, 040; În vigoare: 13-03-2003>

Art.107 (A se vedea NOTA sub TITLU) < L 2003-01-23/42, art.22, 040; În vigoare:13-03-2003> Complotul împotriva vieţii sau împotriva persoanei moştenitorului prezumtiv al coroanei este pedepsit cu recluziunea de la zece la cincisprezece ani, dacă a fost urmat de un act comis pentru a pregăti executarea acestuia, şi cu recluziunea de la cinci la zece ani în caz contrar.

Art.108 (A se vedea NOTA sub TITLU) Complotul împotriva vieţii sau persoanei membrilor familiei regale enumerate în articolul 103, fie a regentului, fie a miniştrilor exercitând puterile constituţionale ale regelui, este pedepsit (cu recluziunea de la cinci la zece ani). < L 2003-01-23/42, art.23, 040; În vigoare:13-03-2003>

Art.109 (A se vedea NOTA sub TITLU) Complotul format pentru a ajunge la unul din deznodămintele menţionate la articolul 104 este pedepsit cu detenţia de la zece la cincisprezece ani, dacă a fost comis orice act pentru a pregăti executarea acestuia, şi cu aceeaşi pedeapsă de la cinci la zece ani, în caz contrar.

Art.110 Există complot de îndată ce mai multe persoane iau hotărârea de a acţiona în consecinţă.

Art.111 Propunerea făcută şi neagreată de a forma un complot împotriva vieţii sau persoanei regelui, moştenitorului prezumtiv al coroanei, membrilor familiei regale enumeraţi în articolul 103, regentului, sau miniştrilor exercitând puterile constituţionale ale regelui, este pedepsită cu închisoarea de la unu la cinci ani. Mai mult, vinovatul (…) poate fi condamnat la interdicţie, conform articolului 33. < L 09-04-1930, art.32>

Art. 112 (A se vedea NOTA sub TITLU) Oricine decide să comită singur un atentat împotriva vieţii sau persoanei regelui, moştenitorului prezumtiv al coroanei, membrilor familiei regale enumeraţi în articolul 103, regentului, sau miniştrilor exercitând puterile constituţionale ale regelui, este pedepsit (cu recluziunea de la cinci la zece ani), când a comis un act

21

pentru pregătirea executării acestuia. < L 2003-01-23/42, art.23, 040; În vigoare:13-03-2003>.

CAPITOLUL II – DESPRE CRIMELE ŞI DELICTELE ÎMPOTRIVA SECURITATII EXTERNE A STATULUI

Art.113 (Orice cetăţean belgian care a luptat ca soldat împotriva Belgiei este pedepsit (cu detenţia pe viaţă))<AL11-10-1916, art.1><L 1996-07-10/42, art.15, 018; În vigoare: 11-08-1996>(Conform acestei dispoziţii, este considerat a fi fost soldat împotriva Belgiei, cel care, cu bună ştiinţă fiind, a îndeplinit o sarcină de luptă, de transport, de muncă sau de supraveghere, care revin în mod normal armatelor inamice sau serviciilor acestora) < AL 17-12-1942, art.1>

Art.114 <L 2003-01-23/42, art.24, 040; În vigoare: 13-03-2003> Cel care făcut uneltiri sau care a comis acet de complicitate cu o putere străină sau cu orice persoană care acţionează în interesul unei puteri străine, pentru a susţine ca această putere să întreprindă acte de război împotriva Belgiei, sau pentru a-i procura mijloacele, este pedepsit cu detenţia de la douăzeci la treizeci de ani. Dacă acest acţiuni sunt urmate de ostilităţi, el va fi pedepsit cu detenţia pe viaţă.

Art.115 § 1. (Este pedepsit (cu detenţia pe viaţă): < L 1996-07-10/42, art.15, 018; În vigoare:11-08-1996>Cel care facilitează inamicilor Statului intrarea pe teritoriul regatului;Cel care le cedează oraşele, fortăreţele, magazinele, arsenalele, navele sau clădirile care aparţin Belgiei;Cel care le furnizează ajutoare în soldaţi, oameni, bani, alimente, arme sau muniţii;Cel care obţine un profit din armatele lor pe teritoriul regatului sau împotriva forţelor belgiene terestre sau maritime, diminuând fidelitatea faţă de rege şi faţă de Stat a ofiţerilor, soldaţilor, marinarilor sau altor cetăţeni.În cazul de mai sus, tentativa pasibilă de pedeapsă este asimilată crimei înseşi.Complotul care are drept scop una dintre aceste crime este pedepsit ( cu detenţia de la douăzeci la treizeci de ani), dacă a fost urmată de un act premergător, şi cu detenţia de la cinci la zece ani, în cazul contrar. < L 10-12-1937, art. unic, 2º> < L 1996-07-10, art.3, 018; În vigoare: 11-08-1996> <L 2003-01-23/42, art.25, 040; În vigoare:13-03-2003>§2 (Dispoziţia alineatului 4 şi §1 nu este aplicabilă celui care-şi are reşedinţa pe teritoriul ocupat de inamic, decât:

1º dacă, fie direct, fie prin intermediar sau în această calitate, a furnizat inamicilor Statului ajutoare în soldaţi, oameni, alimente destinate aprovizionării inamicului, materiale de război ofensive sau defensive, muniţii propriu-zise de război, piese separate destinate fabricării acestpr materiale sau acestor muniţii, articole de îmbrăcăminte sau echipamente pe care le ştie ca fiind de uz militar, sau dacă, pentru ei, a organizat sau a condus un punct de lucru pentru înfiinţarea, amenajarea sau camuflajul fortificaţiilor, aerodromurilor sau a oricăror alte construcţii sau instalaţii cu destinaţie militară.

2ºdacă, fie direct, fie prin intermediar sau în această calitate, le-a furnizat materii prime, materiale sau produse pe care le ştia ca fiind destinate fabricării acestor materiale, a acestor muniţii sau a acestor efecte, sau la executarea acestor munci, exceptând cazul în care a furnizat toate acestea pentru a se opune executării comenzilor inamicilor Statului;

3ºdacă, fie direct, fie prin intermediar sau în această calitate, le-a furnizat materii prime sau manufacturate, produse, articole de consum sau animale, dacă furnozarea acestora a fost efectuată ca urmare a solicitărilor sau demersurilor făcute de ei sau de intermediarii care acţionează în contul lor sau când a necesitat crearea, transformarea sau mărirea întreprinderii sau modificarea naturii sale sau a metodelor sale de exploatare, sau când producţia a fost menţinută sau efecutată la un nivel anormal pentru a satisface comenzile acestora, sau când un furnizor a recurs la ajutorul lor pentru a soluţiona conflictele sociale sau când a organizat servicii de contra-sabotaj;

4ºdacă şi-a pus activitatea în serviciul lor în vederea grupării, în contul lor, a materiilor prime sau manufacturate, a produselor, articolelor de consum sau a animalelor vizate la 1º, 2º şi 3º de mai sus) < AL 25-05-1945, art.1>

Art. 116 < L 19-07-1934, art. 1> Oricine livrează cu bună ştiinţă sau comunică în totalitate sau parţial, în original sau în reproducere, unei puteri inamice sau oricărei persoane care acţionează în interesul unei puteri inamice, obiecte, planuri, înscrisuri, documente sau informaţii al căror secret faţă de inamic vizeaă apărarea teritoriului sau siguranţa Statului, este pedepsit (cu detenţia pe viaţă). <L 1996-07-10/42, art.15, 018; În vigoare:11-08-1996>

Art.117 (Pedepsele exprimate la articolele 113, 115 şi 116 vor fi aceleaşi, chiar dacă crimele prevăzute la aceste articole au fost comise împotriva Belgiei, chiar dacă au fost comise împotriva aliaţilor Belgiei acţionând împotriva unui inamic comun) <AL 11-10-1916, art.1>(Pentru aplicarea prezentei dispoziţii se consideră aliat al Belgiei, orice Stat care, chiar independent de un tratat de alianţă, luptă împotriva unui Stat cu care Belgia se află în război) <AL 17-12-1942, art.2>

22

Art.118 (A se vedea NOTA sub TITLU) < L 19-07-1934, art.1> Cel care, cu bună ştiinţă, livrează sau comunică în totalitate sau parţial, în original sau în reproducere, unei puteri străine sau oricărei persoane care acţionează în interesul unei puteri străine, obiecte, planuri, înscrisuri, documente sau informaţii al căror secret faţă de inamic vizează apărarea teritoriului sau siguranţa Statului, este pedepsit (cu detenţia de la zece la cincisprezece ani).Dacă vinovatul este investit cu o funcţie sau cu un mandat public sau dacă îndeplinea o misiune sau executa o muncă încredinţată de guvern, este pedepsit (cu detenţia de la cincisprezece la douăzeci de ani). < L 2003-01-23/42, art.26, 040; În vigoare:13-03-2003>

Art.118 bis <AL 17-12-1942, art.3> Este pedepsit (cu detenţia pe viaţă), cel care participă la transformarea de către inamic a instituţiilor sau a organizaţiilor legale, acţionează astfel încât să diminueze, pe timp de război, fidelitatea cetăţenilor faţă de rege şi faţă de Stat, sau care serveşte cu bună ştiinţă, politica sau intenţiile inamicului. < L 1996-07—10/42, art. 15, 018; În vigoare: 11-08-1996>De asemenea este pedepsit (cu detenţia pe viaţă), oricine organizează, cu bună ştiinţă, practică prin orice mijloc, provoacă, ajută sau favorizează o propagandă îndreptată împotriva rezistenţei în faţa inamicului sau a aliaţilor acestuia sau dacă se încadrează în faptele enumerate la alineatul precedent. < L 1996-07-10/42, art. 15, 018; În vigoare: 11-08-1996>

Art.119 < L 19-07-1934, art.1> Cel care livrează cu bună ştiinţă sau comunică, total sau parţial, în original sau în reproducere, unei persoane neautorizate pentru primirea sau cunoaşterea obiectelor, planurilor, înscrisurilor, documentelor sau informaţiilor vizate la articolul 118, este pedepsit cu închisoarea de la şase luni la cinci ani şi cu o amendă de la 500 la 5000 de franci. Este pedepsit cu aceleaşi pedepse, cel care, fără autorizaţia autorităţii competente, reproduce, publică sau divulgă, total sau parţial, prin orice procedeu, obiectele, planurile, înscrisurile, documentele sau informaţiile vizate la articolul 118.

Art. 120 < L 19-07-1934, art.1> Cel care, fără a avea calitatea de a primi sau de a cunoaşte, îşi procură, total sau parţial, în original sau în reproducere, obiecte, planuri, înscrisuri, documente sau informaţii vizate la articolul 118 sau le primeşte voluntar, este pedepsit cu închisoarea de la o lună la cinci ani şi cu o amendă de la 100 la 5000 de franci.Art.120 bis < L 19-07-1934, art.1>. Este pedepsit cu închisoarea de la şase luni la cinci ani şi cu o amendă de la 500 la 5000 de franci:

1º cel care, deghizat sau disimulându-şi identitatea, profesia, calitatea sau naţionalitatea, sau cu ajutorul unei manevre ce are drept scop înşelarea agenţilor funcţionari ai gărzii, sau zădărnicirea supravegherii lor, intră fie intr-un fort, o construcţie oarecare de apărare, un post, o navă al Statului, sau o navă rechiziţionată sau navlosită de Stat, o instituţie militară, maritimă sau aeronautică, un depozit, un magazin sau un parc militar, fie intr-un atelier, un şantier sau un laborator unde se execută pentru Stat lucrări ce vizează apărarea teritoriului;

2º cel care, făcând uz de unul din mijloacele prevăzute la alineatul precedent, întocmeşte un plan, recunoaşte căi de comunicaţie, mijloace de corespondenţă sau de transmisie la distanţă sau culege informaţii ce vizează apărarea teritoriului sau siguranţa externă a Statului;

3º cel care, în vederea culegerii sau transmiterii de informaţii care vizează apărarea teritoriului sau siguranţa externă a Statului şi, fără a avea calitate necesară, organizează şi foloseşte orice mijloc de corespondenţă sau de transmitere la distanţă;Art. 120 trei < L 19-07-1934, art.1> Este pedepsit cu închisoarea de la opt zile la un an şi cu amendă de la 26 la 100 de franci: < L 10-12-1937, art. unic, 4º>

1º cel care, fără a avea autorizaţia autorităţii militare, maritime sau aeronautice, execută, prin orice procedeu, relevee sau lucrări de topografie în zona unui poligon de tragere sau în orice altă zonă stabilită ulterior de Ministrul Apărării Naţionale, în jurul unui loc consolidat, al unei construcţii de apărare, al unui post, al unei clădiri militare sau maritime, al unei clădiri aeronautice, în afară aerodromul sau aerogara, unui depozit sau magazin militar folosind lucrări avansate, sau care fotografiază unul din aceste locuri, construcţii, care editează, expune, vinde sau distribuie reproduceri ale acestor imagini;

2º cel care, fără autorizare, escaladează sau trece dincolo de acoperişurile sau taluzurile fortificaţiilor, de zidurile, barierele, grilajele, palisadele, gardurile vii sau alte delimitări, care se află pe un teren militar sau care intră intr-un fort sau intr-una din celelalte clădiri vizate la articolul 120 bis, 1º.Art.120 patru < L 19-07-1934, art.1> Tentativa la una dintre infracţiuni prevăzute la articolele 116, 119, 120 până la 120 trei este considerată a fi ea însăşi infracţiune.Art.120 cinci < L 19-07-1934, art.1> Este pedepsit cu închisoarea de la o lună la un an şi cu amendă de la 100 la 1000 de franci, cel care, contrar reglementarilor, deplasează sau deţine obiecte, planuri, înscrisuri sau documente vizate la articolul

23

118, sau oricine care, prin neglijenţă sau prin nerespectarea reglementărilor permite distrugerea, sustragerea sau furtul, chiar momentan, total sau parţial, al acestor obiecte, planuri, înscrisuri sau documente care i-au fost încredinţate sau despre care are cunoştintă, în virtutea funcţiilor sale,a poziţiei sale, profesiei sale, a misiunii sau a mandatului său a permis cunoaşterea, copierea sau reproducerea printr-un procedeu oarecare, total sau parţial.

Art.120 şase < L 19-07-1934, art.1> Dacă acestea sunt comise pe timp de război: Infracţiunile prevăzute la articolele 118, 119, 120 şi 120 bis sunt pedepsite (cu detenţia pe viaţă); < L 1996-07-10/42, art.15, 018; În vigoare: 11-08-1996>.Infracţiunile prevăzute la articolul 120 trei sunt pedepsite cu (detenţia de la cincisprezece la douăzeci de ani); < L 2003-01-23/42, art.27, 040; În vigoare: 13-03-2003>Infracţiunile prevăzute la articolul 120 cinci sunt pedepsite cu închisoarea de la şase luni la cinci ani şi cu o amendă de la 500 la 5000 de franci.

Art.120 şapte < L 19-07-1934, art. 1> Fără prejudiciu în ceea ce priveşte aplicarea articolelor 66 şi 67, este pedepsit cu închisoarea de la opt zile la şase luni şi cu amendă de la 26 la 500 de franci,cel care, cunoscând intenţiile autorilor uneia din aceste infracţiuni, le pune la dispoziţie locuinţa, un loc de retragere sau de întrunire, primeşte sau transmite corespondenţa lor, fie tăinuieşte obiectele sau instrumentele care au servit sau trebuie să servească la comiterea infracţiunii.

Art. 120 opt < L 19-03-1956, art. unic> Pedepsele exprimate la articolele 118, 119, de la 120 până la 120 şapte sunt aceleaşi, fie că infracţiunile prevăzute la aceste articole au fost comise împotriva Belgiei, fie că au fost comise împotriva unui Stat cu care Belgia este unită printr-un acord regional în vederea apărării comune.

Art.121 < L 2003-01-23/42, art.28, 040; În vigoare: 13-03-2003> Cel care tăinuieşte sau care ajută la tăinuirea spionilor sau a soldaţilor inamici trimişi în acţiuni de spionaj şi pe care îi ştie a fi ca atare, este pedepsit cu recluziunea pe viaţă.Cel care tăinuieşte sau ajută la tăinuirea agenţilor sau soldaţilor inamici, sănătoşi sau răniţi, sau care le vine în ajutor pentru a le permite să se sustragă autorităţilor este pedepsit cu recluziunea de la cincisprezece la douăzeci de ani. În stare de asediu, infracţiunea este pedepsită cu recluziunea de la zece la cincisprezece ani. Cel care tăinuieşte sau ajută la tăinuirea persoanelor pe care le ştie urmărite sau condamnate pentru pe motivul uneia dintre infracţiunile prevăzute la CAPITOLUL II, al primului Titlu, din Volumul II al Codului penal şi la articolele 17 şi 18 ale legii din 27 mai 1870 cuprinzând Codul penal militar, sau care le vine în ajutor pentru a le permite să se sustragă acţiunii justiţiei, este pedepsit cu pedeapsa prevăzută pentru această infracţiune, totuşi, fără ca pedeapsa pronunţată va depăşi cincisprezece ani de recluziune sau detenţie.Sunt exceptaţi de la dispoziţia prevăzută la alineatul precedent, ascendenţii sau descendenţii, soţii sau soţiile, chiar divorţaţi, fraţii sau surorile şi rudele de acelaşi grad ai autorilor sau complicilor la infracţiunile vizate.

Art.121 bis < L 2003-01-23/42, art.29, 040; În vigoare: 13-03-2003 > Este pedepsit cu recluziunea de la cinci la zece ani, oricine expune cu bună ştiinţă, prin denunţul unui fapt real sau imaginar, o persoană oarecare la cercetările, urmăririle şi rigorile inamicului. El este pedepsit cu recluziunea de la zece la cincisprezece ani dacă rezultă din denunţ, pentru o persoană şi fără un nou denunţ, o privare de libertate mai mare de o lună.Este pedepsit cu recluziunea pe viaţă dacă, după detenţie sau tratamentele suferite, denunţul a avut drept consecinţă pentru orice persoană şi fără un nou denunţ, fie decesul, fie o boală incurabilă, fie o incapacitate permanentă de muncă personală, fie pierderea utilităţii absolute a unui organ, fie o mutilare gravă.

Art.122 < L 2003-01-23/42, art.30, 040; În vigoare: 13-03-2003> Când obiectele au fost incendiate sau distruse de către orice mijloc, în intenţia de a favoriza inamicul, pedepsele stabilite împotriva acestor fapte de către CAPITOLUL III, al Titlului IX sunt înlocuite:- Închisoarea cu recluziunea de la zece la cincisprezece ani- Recluziunea de la cinci la zece ani cu recluziunea de la cincisprezece la douăzeci de ani- Recluziunea de la zece la cincisprezece ani cu recluziunea de la douăzeci la treizeci de ani- Recluziunea de la cincisprezece ani şi mai mult cu recluziunea pe viaţă- Tentativa de incendiu sau de distrugere este considerată ea însăşia fi crimă.

Art.122 bis <AL 31-12-1939, art.1> Fără prejudiciu în ceea ce priveşte aplicarea unor dispoziţii mai severe, este pedepsit cu închisoarea de la şase luni la cinci ani şi cu amendă de la o sută la cinci mii de franci, cel care înfiinţează sau care asigura un serviciu de informaţii militare care funcţionează pe teritoriul regatului în interesul şi în prejudiciul puterilor străine,

24

oricine exercită o activitate oarecare intr-un asemenea serviciu, mai ales recrutând pentru el colaboratori sau agenţi, fie livrându-i sau comunicându-i cu bună ştiinţă, total sau parţial, în original sau în reproduceri, obiecte, planuri, înscrisuri, documente sau informaţii ce nu sunt publice cu referire la organizarea militară sau la dispozitivul de apărare ale unei puteri străine, aprovizionarea cu alimente, arme sau muniţii a forţelor sale terestre, maritime sau aeriene, sau materialul care este în uz, fie transmiţând obiecte, planuri, înscrisuri, documente sau informaţii unei alte puteri străine sau unei persoane care acţionează în interesul acesteia

Art. 123 Oricine, prin acţiuni ostile neaprobate de guvern expune Statul unor ostilităţi din partea unei puteri străine, este pedepsit cu detenţia de la cinci la zece ani, şi dacă ostilităţile se succed, cu detenţia de la zece la cincisprezece ani.

Art.123 bis < L 19-07-1934, art. 1> Fără prejudiciu în ceea ce priveşte aplicarea primului articol al legii din 7 iulie 1875, articolele 66 şi 67 ale prezentului Cod, sunt pedepsite cu închisoarea de la opt zile la trei ani şi cu amendă de la 50 la 1000 de franci: < L 10-12-1937, art. unic, 5º>

1º oferta sau propunerea de a comite una din infracţiunile prevăzute la articolele 113 - 120 bis, 121 - 123.2º acceptarea acestei oferte sau propuneri

Art. 123 trei (Dacă infracţiunile prevăzute la articolele 115 până la 120 patru, 120 şase până la 123 bis, sunt comise în vederea profitului, orice sume, bunuri, avantaje directe sau indirecte care constituie profitul ce rezulta din activitatea vinovatului, sau când nu sunt luate, suma valorii lor sunt declarate bunuri de Trezorerie. < L 19-07-1934, art.1>< L 07-06-1948, art.1>(În acelaşi caz, pedepsele cu închisoarea prevăzute la articolele 119 şi 120 sunt înlocuite cu recluziunea de la cinci la zece ani şi detenţia pe o perioadă de timp cu recluziunea pe aceeaşi durata de timp) < L 2003-01-23/42, art.31, 040; În vigoare: 13-03-2003>(Dacă există circumstanţe atenuante, recluziunea pe viaţă este înlocuită conform articolului 80) < L 19-07-1934, art.1>< L 1996-07-10/42, art.15, 018; În vigoare: 11-08-1996>

Art. 123 patru (A se vedea NOTA sub TITLU) < L 19-07-1934, art. 1> Fără prejudiciu în ceea ce priveşte aplicarea unor dispoziţii mai severe, este pedepsit cu pedepsele prevăzute la articolul 123 bis, complotul de a comite o crimă sau un delict împotriva persoanelor sau proprietăţilor, format cu scopul de a împiedica, pe timp de război, fie apărarea teritoriului, fie mobilizarea, fie aprovizionarea cu alimente, arme sau muniţii ale armatei.Dacă complotul este format în timp de război, se pedepseşte cu recluziunea de la cinci la zece ani. < L 2003-01-23/42, art.31, 040; În vigoare: 13-03-2003>

Art.123 cinci < L 19-07-1934, art. 1> Confiscarea lucrurilor care au servit sau care au fost destinate comiterii infracţiunii este întotdeauna pronunţată, precum şi confiscarea planurilor, hărţilor, înscrisurilor, documentelor, copiilor, releveurilor, fotografiilor, vederilor, reproducerilor şi a oricăror alte lucruri procurate prin infracţiune.(În cazurile prevăzute la articolele 119, 120, 120 bis şi 123 trei, vinovaţii condamnaţi la închisoare pot fi condamnaţi la interdicţia pe viaţă sau pe o perioadă de timp a drepturilor enumerate la articolul 31. <AL 31-12-1939, art.2>

Art.123 şase < L 30-06-1961, art. 1> §1. (Prin derogare de la articolele 31 şi 32, hotărârile şi sentinţele de condamnare cu recluziunea pe viaţă sau cu detenţia pe viaţă, cu recluziunea de la zece la cincisprezece ani sau pe un termen mai îndelungat sau cu detenţia de la douăzeci la treizeci de ani sau de la cincisprezece la douăzeci de ani pentru infracţiunea sau tentativa de infracţiune prevăzută la CAPITOLUL II, al primului Titlu, al Volumului II al Codului penal, comise în timp de război nu pronunţă cu privire la condamnaţi interdicţia drepturilor prevăzute, dar antrenează decăderea din drepturi pe viaţă: ) < L 2003-01-23/42, art.33, 040; În vigoare: 13-03-2003>

1º a drepturilor enumerate la articolul 31 în ceea ce priveşte drepturile de vot, electoral, de eligibilitate;2º a dreptului de a fi înscris pe unul din tabelele de ordine ale avocaţilor, pe o lista a avocaţilor onorifici sau pe o

lista a avocaţilor stagiari;3º a dreptului de a participa la orice titlu de învăţământ dat intr-o instituţie publica sau privata;4º a dreptului de a fi remunerat de Stat în calitate de ministru al unui cult;5º a dreptului de a fi conducător al unei asociaţii politice;6º a dreptului de a participa la orice titlul la exploatarea, la administrarea, la redactarea, la editarea sau la difuzarea

unui ziar sau a oricărei publicaţii în cazul în care această participare are un caracter politic;7º a dreptului de a participa la conducerea sau administrarea oricărei manifestări culturale, filantropice şi sportive

25

sau de orice divertisment public în cazul în care această participare are un caracter politic;8º a dreptului de a participa la exploatarea, administrarea sau intr-un mod oarecare la activitatea oricărei

întreprinderi care are drept obiect spectacolele de teatru, cinematografia sau radiodifuziunea în cazul în care această participare are un caracter politic; 9º a dreptului de a participa cu orice titlu la administrarea sau la conducerea unei asociaţii profesionale sau unei asociaţii fără scop lucrativ.§2. Prin derogare de la articolele 32 şi 33, hotărârile sau sentinţele de condamnare la alte pedepse penale sau la pedepse corecţionale pentru infracţiunea sau tentativa de infracţiune prevăzută la CAPITOLUL II, al primului titlu, al volumului II al Codului penal, comise în timp de război, pot pronunţa ne-interdicţia drepturilor prevăzute la articolele precizate, dar pot pronunţa decăderea temporară din drepturile enumerate la paragraful precedent.Decăderile din drepturile înscrise în legile electorale, referitor la articolele 6 şi 7 ale Codului electoral, sunt totuşi aplicabile. < L 05-07-1976, art.145>(Decăderile din drepturi pot fi pronunţate pentru o durata de la zece la douăzeci de ani dacă pedeapsa este recluziunea de la cinci la zece ani sau detenţia de la cinci la zece ani sau de la zece la cincisprezece ani şi pentru o durata de la cinci la zece ani dacă pedeapsa este corecţională). Durata decăderilor din drepturi stabilită prin hotărârea sau sentinţa de condamnare începe în ziua în care condamnarea în prezenţa părţilor sau în absenţa acestora dobândeşte forţa de lucru judecat. < L 2003-01-23/42, art.22, 040; În vigoare: 13-03-2003>Art. 123 şapte (A se vedea NOTA sub TITLU) < L 30-06-1961, art.1> §1. Condamnaţii pasibili de decădere din drepturi prin aplicarea articolului 123 şase pot cere restituirea drepturilor enumerate de la 6º la 9º cu condiţia:

1º ca ei să nu fie deţinuţi pentru executarea pedepsei sau să nu fie fugari sau latitants*;2º ca ei să fie achitaţi de pedepsele pecuniare pronunţate împotriva lor şi să fi achitat restituirile, daunele-interese

şi cheltuielile la care au fost condamnaţi;totuşi tribunalul îl poate exonera de îndeplinirea acestei condiţii pe condamnatul care justifică respectiv că s-a aflat în imposibilitatea de a achita, fie din motiv de pauperitate, fie din orice alt motiv care nu i se poate imputa;

3º că, din ziua intrării îm vigoare a decăderii din drepturi a trecut un termen de douăzeci de ani în cazul în care termenul de decădere din drepturi aplicabilă condamnatului a fost pe viaţă, de zece ani dacă decăderea din drepturi era de la zece la douăzeci de ani ca urmare a unei condamnări cu recluziunea de la cinci la zece ani sau cu detenţia de la cinci la zece ani ca urmare a unei condamnări corecţionale. < L 2003-01-23/42, art.34, 040; În vigoare:13-03-2003>§2. Cererea este adresată prin scrisoare recomandată procurorului Regelui de la domiciliul sau reşedinţa celui interesat şi, dacă acesta nu are în Belgia nici domiciliul, nici rezidenţa sigură, procurorului Regelui din circumscripţia din Bruxelles.Procurorul Regelui culege toate informaţiile pe care le consideră necesare şi înaintează cererea Tribunalului de primă instanţă.Cel interesat se prezintă în faţa tribunalului întrunit în sesiune în camera de consiliu, fie personal, fie prin avocat pledant, fie prin avocat, la simpla convocare care îi este adresata, prin scrisoare recomandată la poştă, de procurorul regelui.Această convocare conţine indicaţia Camerei tribunalului în faţa căreia cererea va fi înaintată ca şi ziua şi ora de înfăţişare. Există cel puţin un termen de opt zile între notificare şi ziua înfăţişării. Predarea scrisorii recomandate la poşta are valoare de notificare.Dacă, la notificare, persoana interesată nu se prezintă nici personal, nici prin avocat pledant sau avocat, tribunalul poate, înainte de a statua asupra cererii, amână cauza pentru a permite ministerului public de a-i adresa o noua convocare.Dosarul ministerului public este depus la grefa tribunalului cu cel puţin opt zile înainte de audierea stabiulită. Procedura este efectuată la audiere precum în materie corecţională.Hotărârea pronunţată asupra cererii este fără apel. Dacă cererea este respinsă integral sau parţial, ea nu poate fi reînnoită decât după doi ani de la data deciziei judiciare.În cazul decesului celui interesat, recursurile şi cererile prevăzute în prezenta lege pot fi urmărite de soţul său/soţia sa, de către descendenţii săi, de către ascendenţii săi sau de către fraţii săi/surorile acestuia.De asemenea, pot fi urmărite de unul sau mai mulţi succesori cu titlu universal sau particular care justifică un interes pecuniar.§3. Restituţia drepturilor din care condamnaţii au fost decăzuţi prin aplicarea precedentului articol nu are efecte decât în viitor.

Art.123 opt < L 30-06-1961, art. 1> Când hotărârea sau sentinţa care stabileşte decăderea din drepturi pe viaţă sau pe o perioadă de timp prin aplicarea articolului 123 şase este pronunţată cu forţa de lucru judecat, Ministerul public dispune publicarea acesteia în extras în “Monitorul belgian” cu menţiunea decăderii din drepturi pronunţate sau care decurge din aceasta.

26

În plus, el notifică în extras ofiţerul stării civile de la ultimul domiciliu în vederea înscrierii acestei menţiuni în registrul de stare civilă. Această menţiune este reprodusa în registrul de stare cuvulă de la orice nou domiciliu.

Art. 123 nouă < L 30-06-1961, art. 1> Cel care, în pofida decăderii care rezultă din aplicarea prevederilor §§ 1 sau 2 ale articolului 123 şase fac, fie direct sau prin intermediul unui terţ, uz de unul din drepturile enumerate la acest articol, este pedepsit cu închisoarea de la un an la trei ani şi cu amendă de la zece mii la o sută de mii de franci.

Art.123 zece <AL 20-09-1945, art.2>< L 01-06-1949, art.1, 4º> Societăţile sunt responsabile civil de condamnările la orice daune-interese, amenzi, cheltuieli, confiscări, restituţii şi sancţiuni pecuniare pronunţate pentru infracţiuni conform dispoziţiilor prezentului CAPITOL împotriva organelor şi funcţionarilor lor. Acelaşi lucru este valabil şi pentru membrii oricăror asociaţii comerciale lipsite de personalitate civila, atunci când infracţiunea a fost comisă de un asociat, un administrator sau funcţionar cu prilejul unei operaţiuni care intra în cadrul activităţii asociaţiei.

Totuşi, asociatul responsabil civilmente nu este considerat responsabil decât până la concurenţa sumelor sau a valorilor pe care le-a retras din operaţiune.Aceste societăţi şi asociaţii pot să fie citate direct în faţa instanţeu represive de ministerul public sau de partea civila.

CAPITOLUL III – DESPRE CRIMELE ÎMPOTRIVA SECURITATII INTERNE A STATULUI

Art. 124 (A se vedea NOTA sub TITLU) Atentatul al cărui scop este de a provoca război civil, armat sau care îi determină pe cetăţenii sau pe locuitorii săi să se înarmeze unii împotriva altora este pedepsit cu detenţia de la cincisprezece la douăzeci de ani. < L 2003-01-23/42, art. 35, 040; În vigoare: 13-03-2003>.Complotul format în acelaşi scop este pedepsit cu detenţia de la zece la cincisprezece ani, dacă orice act a fost comis pentru a pregăti executarea sa; şi cu aceeaşi pedeapsă de la cinci la zece ani, în caz contrar.

Art. 125 (A se vedea NOTA sub TITLU) < L 2003-01-23/42, art.36, 040; În vigoare: 13-03-2003> Atentatul al cărui scop este de a provoca devastarea, masacrul sau jaful într-una sau în mai multe comune, este pedepsit cu recluziunea de la cincisprezece la douăzeci de ani.Complotul format în acelaşi scop este pedepsit cu aceeaşi pedeapsă de la zece la cincisprezece ani, dacă orice act a fost comis pentru a pregăti executarea sa; şi cu aceeaşi pedeapsă de la cinci la zece ani, în caz contrar.

Art. 126 (A se vedea NOTA sub TITLU) Sunt pedepsiţi cu detenţia de la cinci la zece ani, cei care au ridicat sau au determinat să se ridice trupele armate, angajate sau înrolate, au angajat şi au înrolat soldaţi, sau care le-a furnizat sau procurat fie arme, fie muniţii fără ordinul sau autorizarea guvernului.

Art.127 (A se vedea NOTA sub TITLU) Sunt pedepsiţi cu detenţia de la cinci la zece ani: Cei care, fără drept sau motiv legitim, au preluat conducerea unui corp de armata, a unei trupe, a unei clădiri de război, a unui fort, a unui post, a unui port, a unui oraş oarecare;Cei care au reţinut, contrar ordinului guvernului, orice comandament militar;Comandanţii care au ţinut armata sau trupa grupata după ce au fost ordonate destituirea sau separarea.

Art.128 (A se vedea NOTA sub TITLU) Cel care, fie pentru a intra în posesia banilor publici, fie pentru a invada domeniile, proprietăţile, pieţele, oraşele, fortăreţele, magazinele, arsenalele, porturile, navele sau clădirile ce aparţin Statului, fie pentru a ataca sau a se opune forţei publice şi care acţionează împotriva autorilor acestor crime, care se afla în fruntea bandelor armate, sau care exercită orice funcţie sau comandament, este pedepsit (cu detenţia de la cincisprezece la douăzeci de ani). < L 2003-01-23/42, art.37, 040; În vigoare: 13-03-2003>

Art.129 (A se vedea NOTA sub TITLU) Dacă aceste bande au drept scop, fie jefuirea sau împărţirea proprietăţilor publice sau naţionale, sau ale unei adunări de cetăţeni, fie atacarea, fie rezistenţa în faţa forţei publice care acţionează împotriva autorilor acestor crime, cei care au condus aceste bande, şi care au exercitat orice funcţie sau comandament, sunt pedepsiţi cu recluziunea de la cincisprezece ani la douăzeci de ani. < L 2003-01-23/42, art. 38, 040; În vigoare: 13-03-2003>

Art.130 Pedepsele stabilite respectiv în cele două articole precedente sunt aplicabile celor care au condus asociaţia, au

27

constituit sau au dispus să se constituie, au organizat sau au dfispus organizarea bandelor.

Art.131 În cazul în care una dintre crimele menţionate la articolele 101, 102, 103 şi 104 este comisă de o bandă, pedepsele stabilite la aceste articole sunt aplicate, fără distincţie de grade, tuturor indivizilor care fac parte din banda şi care au fost arestaţi la locul reuniunii instigatoare.Se pedepseşte cu aceleaşi pedepse, fie că nu este re-arestat, cel care a condus instigarea sau a exercitat în cadrul bandei orice funcţie sau comandament.

Art.132 În afară de cazul în care reuniunea instigatoare a avut drept obiect sau rezultat una din crimele enunţate la articolele 101, 102, 103 şi 104 indivizii care fac parte din bande precizate mai sus, fără a exercita nici un comandament, nici o funcţie, şi care au fost arestaţi la faţa locului, sunt pedepsiţi cu pedeapsa imediat inferioară celei care este pronunţată împotriva conducătorilor sau comandanţilor acestor bande.

Art.133 (A se vedea NOTA sub TITLU) Cei care, cunoscând scopul sau caracterul acestor bande, au furnizat acestora sau diviziunilor acestora, locuinţe, locuri de retragere sau locuri de reuniune, sunt pedepsiţi în cazul articolelor 101, 102, 103 şi 128 cu recluziunea de la cinci la zece ani, şi în cazurile prevăzute la articolele 104 şi 127 cu detenţia de cinci la zece ani. < L 2003-01-23/42, art.39, 040; În vigoare: 13-03-2003>

Art.134 Nu se pronunţă nici o pedeapsă, pentru fapta de răzvrătire împotriva celor care, făcând parte din aceste bande fără a exercita nici un comandament şi fără a îndeplini nici o funcţie, s-au retras la primul avertisment al autorităţilor civile sau militare, sau chiar şi din momentul în care au fost arestaţi la locul reuniunii instigatoare, fără a opune rezistenţă sau fără uz de arme.

Totuşi, sunt pedepsiţi ca urmare a altor crime sau delicte pe care le-au comis personal.

Art.135 Se înţelege prin cuvântul “ arme” orice maşini, instrumente, ustensile sau alte obiecte ascuţite, înţepătoare sau contondente, care folosesc la ucidere, rănire sau lovire, chiar dacă nu s-a făcut uz de acestea.

Art. 135 bis < L 20-07-1939, art. unic> Cel care, direct sau indirect, primeşte de la o persoană sau de la o organizaţie străină şi sub orice formă, donaţii, cadouri, împrumuturi sau alte avantaje, destinate sau folosite total sau parţial pentru a efectua sau a remunera în Belgia o activitate sau o propaganda de natură să atenteze la integritatea, suveranitatea sau independenta regatului, sau pentru a diminua fidelitatea pe care cetăţenii o datorează Statului şi instituţiilor poporului belgian, este pedepsit cu închisoarea de la şase luni la cinci ani, şi cu o amendă de la o mie la douăzeci de mii de franci.

În toate cazurile de infracţiune, bunurile primite sunt confiscate; articolul 9 al legii din 31 mai 1888 nu se aplica acestei confiscări.Interdicţia de exercitare a drepturilor enumerate la articolul 31 sau a anumitor drepturi poate fi pronunţată pentru un termen de la cinci la zece ani.

Art.135 trei (Abrogat) < L 01-08-1979, art.7>

Art. 135 patru < L 23-06-1961, art. unic> Se pedepseşte cu închisoarea de la trei luni la doi ani cel care obţine un angajament al unui minor neautorizat pentru a servi o armata sau o trupa străină, foro să fie autorizat ăn acest scop de părinţii săi, de tutorele sau de curatorul său.

Art.135 cinci < L 23-06-1961, art.unic> Tentativa de a comite delictele prevăzute la articolele 135 trei şi 135 patru este pedepsită cu aceleaşi pedepse.

DISPOZIŢIA COMUNA LA PREZENTUL TITLU

Art. 136 Sunt scutiţi de pedepsele stabilite împotriva comploturilor reprimate conform prezentului titlu, şi împotriva infracţiunilor prevăzute la articolul 111, acei dintre vinovaţi care, înaintea oricărui atentat şi înaintea oricărei urmăriri începute, au adus la cunoştinţa autorităţii aceste comploturi sau aceste infracţiuni, precum şi pe autorii şi complicii lor.TITLUL I bis – Violări grave ale dreptului internaţional umanitar < Inserat de L 2003-08-05/32, art.6; În vigoare: 07-08-

28

2003>

Art. 136 bis < Inserat de L 2003-08-05/32, art.6; În vigoare: 07-08-2003> Constituie o crimă de drept internaţional şi este reprimat conform dispoziţiilor prezentului titlu, crima de genocid, aşa cum este definită în continuare, comisa pe timp de pace sau de război. Conform Convenţiei pentru prevenirea şi reprimarea crimei de genocid din 9 decembrie 1948, şi fără prejudiciu faţă de dispoziţiile penale aplicabile infracţiunilor comise din neglijenţă, crima de genocid se defineşte ca fiind unul din actele următoare, comis cu intenţia de a distruge, total sau parţial, un grup naţional, etnic, rasial sau religios precum:

1º asasinarea membrilor grupului;2º atingerea gravă la integritatea fizică sau mintală a membrilor grupului;3º supunerea intenţionată a grupului la condiţii de existenta cu scopul de a-l distruge fizic total sau parţial;4º măsuri care împiedică naşterile în cadrul grupului;5º transfer forţat al copiilor grupului în alt grup.

Art. 136 trei < Inserat de L 2003-08-05/32, art.7; În vigoare: 07-08-2003> Constituie o crimă de drept internaţional şi este reprimata conform dispoziţiilor prezentului titlu, crima împotriva umanităţii, aşa cum este definită cum urmează, comisa pe timp de pace sau de război. Conform Statutului Curţii penale internaţionale, crima împotriva umanităţii se înţelege ca fiind unul din actele de mai jos comis în cadrul unui atac generalizat sau sistematic lansat împotriva populaţiei civile şi având cunoştinţă de acest atac:

1º asasinatul;2º exterminarea;3º ducerea în sclavie;4º deportarea sau transferul forţat al populaţiei;5º închisoarea sau altă formă de privare gravă de libertate fizică violând dispoziţiile fundamentale ale dreptului

internaţional;6º tortura;7º violul, sclava sexuală, prostituţia forţată, sarcina forţată, sterilizarea forţată şi orice altă formă de violenţă

sexuală de gravitate comparabila;8º persecuţia oricărui grup sau oricărei colectivităţi identificabila pentru motive de ordin politic, rasial, naţional

etic, cultural, religios sau sexual în funcţie de alte criterii universal recunoscute ca inadmisibile în drept internaţional, în corelaţie cu orice act vizat în articolele 136 bis, 136 trei şi 136 patru;

9º dispariţia forţată de persoane;10º crimă de apartheid;11º alte acte inumane de caracter analog ce cauzează intenţionat suferinţe mari sau atingeri grave la integritatea

fizică sau la sănătatea fizică sau mintală.

Art. 136 patru < Inserat de L 2003-08-05/32, art.8; În vigoare: 07-08-2003> (NOTA: paragraful trei al articolului 136 patru intra în vigoare în ziua intrării în vigoare pentru Belgia al celui de-al Doilea Protocol referitor la Convenţia de la Haga din 1954 pentru protecţia bunurilor culturale în caz de conflict armat, adoptat la Haga pe 26 martie 1999; a se vedea L 2003-08-05/32, art. 29, §2) §1. Constituie crime de drept internaţional şi sunt reprimate conform dispoziţiilor prezentului titlu, crimele de război vizate de Convenţiile adoptate la Geneva pe 12 august 1949 şi de Protocoalele I şi II adiţionale la aceste Convenţii, adoptate la Geneva pe 8 iunie 1977, de legile şi uzanţele aplicabile conflictelor armate, aşa cum sunt definite la articolul 2 al Convenţiilor adoptate la Geneva pe 12 august 1949, la articolul 1 al Protocoalelor I şi II adoptate la Geneva pe 8 iunie 1977 adiţionale la aceste Convenţii, precum şi la articolul 8, §2, f) al Statutului Curţii penale internaţionale, şi enumerate mai jos, când aceste crime se referă la atingerea, prin acţiune sau inacţiune, la protecţia persoanelor şi a bunurilor garantate respectiv de aceste Convenţii, protocoale, legi şi uzanţe, fără prejudiciu faţă de dispoziţiile penale aplicabile infracţiunilor comise prin neglijenţă:

1º omucidere cu intenţie;2º tortura sau alte tratamente inumane, inclusiv experienţele biologice;3º cauzare inteţionată de suferinţe mari sau atentate grave la integritatea fizică sau la sănătate;4º violul, sclavia sexuală, prostituţia forţată, sarcina forţată, sterilizare forţată şi orice altă formă de violenţă

sexuală ce constituie o infracţiune gravă la Convenţiile de la Geneva sau o violare gravă a articolului 3 comun acestor Convenţii;

5º alte atentate la demnitatea umana, mai ales tratamente umilitoare şi degradante;

29

6 constrângerea de a servi în forţele armate sau în grupurile armate ale puterii inamice sau ale părţii adverse impusă unui prizonier de război, unei persoane civile protejate de Convenţia asupra protecţiei persoanelor civile pe timp de război sau a unei persoane protejate din acelaşi punct de vedere conform Protocoalelor I şi II adiţionale la Convenţiile de la Geneva din 12 august 1949;

7º procedarea la recrutarea sau înrolarea copiilor sub cincisprezece ani în forţele armate sau în grupurile armate, sau forţarea acestora de a participa la ostilităţi;

8º privarea unui prizonier de război, a unei persoane civile protejate de Convenţia asupra protecţiei persoanelor civile pe timp de război sau a unei persoane protejate din acest punct de vedere, de către Protocoalele I şi II adiţionale Convenţiilor de la Geneva din 12 august 1949, de dreptul sau de a fi judecat corect şi imparţial conform prescrierilor acestor instrumente;

9º deportarea, transferul sau deplasarea ilegală, detenţia ilegală a unei persoane protejate în conformitate cu Convenţia asupra protecţiei persoanelor civile pe timp de război sau unei persoane protejate din acest punct de vedere conform Protocoalelor I şi II adiţionale la Convenţiile de la Geneva din 12 august 1949;

10º înfometarea deliberată a civililor ca metoda de război, privându-i de bunurile indispensabile supravieţuirii lor, inclusiv împiedicarea intenţionată a expedierii de ajutoare prevăzute în Convenţiile de la Geneva;

11º luarea de ostatici;12º distrugerea sau confiscarea bunurilor inamicului, în caz de conflict armat internaţional, sau ale unui adversar,

în caz de conflict armat fără caracter internaţional, exceptând cazurile de distrugeri sau confiscări comandate imperios de nevoile militare;

13º distrugerea şi aproprierea bunurilor, nejustificate de necesităţi militare admise ca drept al oamenilor şi executate pe scara larga ilicit şi arbitrar;

14º lansarea atacurilor deliberate împotriva bunurilor cu caracter civil, adică a bunurilor care nu sunt obiective militare;

15º lansarea atacurilor deliberate împotriva clădirilor, materialului, unităţilor şi mijloacelor de transport sanitare, şi asupra personalului care le utilizează, conform dreptului internaţional, asupra însemnelor distinctive prevăzute de dreptul internaţional umanitar;

16º utilizarea prezentei unui civil sau a altei persoane protejate de dreptul internaţional umanitar pentru a evita anumite puncte, zone sau forte militare să nu fie ţinta operaţiunilor militare;

17º lansarea atacurilor deliberate împotriva personalului, instalaţiilor, materialului, unităţilor sau vehiculelor utilizate în cadrul unei misiuni umanitare sau de menţinere a păcii conform Cartei Naţiunilor Inite, atât timp cat au dreptul la protecţia pe care dreptul internaţional al conflictelor armate îl garantează civililor şi bunurilor cu caracter civil;

18º acţiunile şi inacţiunile, nejustificate legal, care sunt susceptibile de a compromite sănătatea şi integritatea fizică sau mintală a persoanelor protejate de dreptul internaţional umanitar, cu precădere orice act medical care nu se justifica în baza stării de sănătate a acestor persoane sau care nu este conform regulilor ştiinţei medicale general recunoscute;

19º doar dacă se justifica în condiţiile prevăzute la 18º, actele consistând în practicarea asupra persoanelor vizate la 18º, chiar cu consimţământul lor, mutilările fizice, experimentele medicale sau ştiinţifice sau prelevările de ţesuturi sau de organe pentru transplanturi, cu condiţia să se doneze sânge în vederea transfuziilor sau piele destinată grefei, cu condiţia ca aceste donări să fie voluntare, consimţite şi destinate unor scopuri terapeutice;

20º supunerea la un atac deliberat al populaţiei civile sau a persoanelor civile care nu iau parte direct la ostilităţi;21º lansarea unui atac deliberat împotriva locurilor în care bolnavii şi răniţii sunt adunaţi, cu condiţia ca aceste

locuri să nu fie obiective militare;22º lansarea unui atac deliberat ştiind că acesta va cauza pierderi de vieţi omeneşti, răniri de persoane civile sau

daune cauzate bunurilor cu caracter civil sau daune extinse, durabile şi grave cauzate mediului înconjurător natural şi care sunt prea mari faţă de avantajul militar concret şi direct aşteptat, fără prejudiciu în ceea ce priveşte criminalitatea atacului ale cărui efecte dăunătoare, chiar proporţionale cu avantajul militar aşteptat, sunt incompatibile cu principiile dreptului oamenilor, aşa cum rezulta din uzanţele stabilite, din principiile umanităţii şi din cerinţele conştiinţei publice;

23º lansarea unui atac împotriva construcţiilor sau instalaţiilor conţinând forţe periculoase, ştiind că acest atac cauzează pierderi de vieţi omeneşti, răniri ale persoanelor civile sau daune ale bunurilor cu caracter civil, care sunt prea mari faţă de avantajul militar concret şi direct aşteptat, fără prejudiciu faţă de criminalitatea atacului ale cărui efecte dăunătoare chiar proporţionale cu avantajul militar aşteptat sunt incompatibile cu principiile dreptului oamenilor, aşa cum rezultă din uzanţele stabilite, din principiile umanităţii şi ale exigentelor conştiinţei publice;

24º supunerea la un atac sau bombardarea, prin orice mijloc, a zonelor demilitarizate sau a oraşelor, satelor, locuinţelor sau clădirilor fără apărare care nu sunt obiective militare;

25º jefuirea unui oraş sau a unei localităţi, chiar luarea cu asalt;

30

26º supunerea unei persoane în afara luptei la un atac cu condiţia ca acest atac provoca decesul sau răni;27º uciderea sau rănirea prin trădare a indivizilor ce aparţin naţiunii sau armatei inamice sau unui adversar

combatant;28º declararea că nu se acorda mila;29º utilizarea perfidă a însemnelor distinctive ale crucii roşii sau ale altor însemne protectoare recunoscute de

dreptul internaţional umanitar, cu condiţia ca această fapta provoacă moartea sau rănirea;30º utilizarea pe nedrept a pavilionului parlamentar, a drapelului sau a însemnelor militare şi a uniformei

inamicului sau a Organizaţiei Naţiunilor unite, dacă această faptă provoacă pierderea de vieţi omeneşti sau răniri grave;31º transferul, direct sau indirect, într-un teritoriu ocupat, a unei părţi a populaţiei civile a puterii ocupante, în cazul

unui conflict armat internaţional, sau a autorităţii ocupante în caz de conflict armat neinternaţional;32º întârzierea fără justificare a repatrierii prizonierilor de război sau a civililor;33º dedarea la practici de apartheid sau la alte practici inumane sau degradante bazate pe discriminarea rasială şi

care permit ultragii la demnitatea personală;34º conducerea atacurilor împotriva monumentelor istorice, a operelor de arta sau ale locurilor de cult recunoscute

clar, care constituie patrimoniul cultural sau spiritual al popoarelor şi cărora le-a fost acordata o protecţie specială în virtutea unui aranjament particular, când nu există nici o dovadă de încălcare de către partea adversa a interdicţiei de utilizare a acestor bunuri în sprijinul efortului militar, şi care nu sunt situate în apropierea imediată a obiectivelor militare;

35º lansarea atacurilor deliberate împotriva clădirilor consacrate religiei, învăţământului, artei, ştiinţei sau unei acţiuni de caritate, a monumentelor istorice, a spitalelor, cu condiţia ca aceste clădiri să nu fie obiective militare;

36º utilizarea otrăvii sau a armelor de otrăvire;37º utilizarea gazelor asfixiante, toxice sau asimilate şi a tuturor lichidelor, materiilor şi materialelor de război;38º utilizarea gloanţelor case se dilată sau se aplatizează uşor în corpul uman, cum ar fi gloanţele al căror înveliş

dur nu acoperă în întregime centrul sau care are tăieturi;39º declararea de stingere, suspendare sau anulare în justiţie a drepturilor şi acţiunilor persoanelor aparţinând părţii

adverse;40º utilizarea armelor, proiectilelor, materiilor şi metodelor de război de natură să cauzeze dureri inutile şi

suferinţe inutile sau să lovească fără discriminare violând dreptul internaţional al conflictelor armate, cu condiţia ca aceste arme, proiectile, materii şi metode de război să facă obiectul unei interdicţii generale şi să fie înscrise intr-o anexa la Statutul Curţii penale internaţionale.§2. Constituie crime de drept internaţional şi sunt reprimate conform dispoziţiilor prezentului titlu, violările grave ale articolului 3 comun Convenţiilor semnate la Geneva pe 12 august 1949, în caz de conflict armat definit la acest articol 3 comun şi enumerate mai jos, când aceste violări duc la atingerea, prin acţiune sau inacţiune, adusă protecţiei persoanelor garantată de aceste Convenţii, fără prejudiciu în ceea ce priveşte dispoziţiile penale aplicabile infracţiunilor comise din neglijenţă:

1º atingerea adusă vieţii şi integrităţii corporale, în special crima sub toate formele, mutilările, tratamentelor inumane şi tortura;

2º atingerea adusă demnităţii persoanei, în special tratamentelor umilitoare şi degradante;3º luarea de ostateci;4º condamnările pronunţate şi executările efectuate fără o hotărâre prealabilă, pronunţată de un tribunal constituit

legal, în afara garanţiilor judiciare general recunoscute ca fiind indispensabile.§3. Constituie crime de drept internaţional şi sunt reprimate conform dispoziţiilor prezentului titlu, violările grave definite la articolul 15 al celui de-al Doilea Protocol referitor la Convenţia de la Haga din 1954 cu referire la la protecţia bunurilor culturale în caz de conflict armat, adoptat la Haga pe 26 martie 1999, comise în caz de conflict armat, precum este definită la articolul 18, §§ 1 şi 2, ale Convenţiei de la Haga din 1954 şi la articolul 22 al celui de-al Doilea Protocol citat mai sus, şi enumerate mai jos, când aceste infracţiuni determina atingerea, prin acţiune sau inacţiune, la protecţia bunurilor garantata de Convenţie şi de Protocol, fără prejudiciu în ceea ce priveşte dispoziţiile penale aplicabile infracţiunilor comise din neglijenţă:

1º transformarea unui bun cultural sub protecţie consolidată intr-un obiect al unui atac;2º utilizarea unui bun cultural sub protecţie consolidata sau ale căilor sale de acces imediate în sprijinul unei

acţiuni militare;3º distrugerea sau aproprierea pe scara larga a bunurilor culturale protejate de Convenţie şi cel de-al Doilea

Protocol.

Art. 136 cinci < Inserat de L 2003-08-05/32, art.9; În vigoare: 07-08-2003> (NOTA: ultimul alineat al articolului 136 cinci

31

intra în vigoare în ziua intrării în vigoare pentru Belgia al celui de-al Doilea Protocol referitor la Convenţia de la Haga din 1954 pentru protecţia bunurilor culturale în caz de conflict armat, adoptat la Haga pe 26 martie1999; a se vedea L 2003-08-05/32, art. 29, §2) Infracţiunile enumerate la articolele 136 bis şi 136 trei se pedepsesc cu recluziunea pe viaţă.Infracţiunile enumerate la 1º, 2º, 15º, 17º, de la 20º la 24º şi 26º ale paragrafului 1 ale articolului 136 patru se pedepsesc cu recluziunea pe viaţă.Infracţiunile enumerate la 3º, 4º, 10º, 16º, 19º de la 36º la 38º şi 40º ale aceluiaşi paragraf ale aceluiaşi articol se pedepsesc cu recluziunea de la douăzeci la treizeci de ani. Ele se pedepsesc cu recluziunea pe viaţă dacă au avut drept consecinţă decesul uneia sau mai multor persoane. Infracţiunile enumerate de la 12º la 14º şi 25º ale aceluiaşi paragraf ale aceluiaşi articol se pedepsesc cu recluziunea de la cincisprezece la douăzeci de ani. Aceeaşi infracţiune precum şi cea vizată la 29º şi 30º a aceluiaşi paragraf al aceluiaşi articol se pedepsesc cu recluziunea de la douăzeci la treizeci de ani dacă au avut drept consecinţă fie o boală incurabilă, fie o incapacitate permanentă de muncă personală, fie pierderea utilizării absolute ale unui organ, fie mutilarea gravă. Ele se pedepsesc cu recluziunea pe viaţă dacă au avut drept consecinţă decesul uneia sau mai multor persoane. Infracţiunile enumerate de la 6º la 9º, 11º şi 31º ale aceluiaşi paragraf al aceluiaşi articol se pedepsesc cu recluziunea de la zece la cincisprezece ani. În cazurile circumstanţelor agravante prevăzute la alineatul precedent, ele se pedepsesc, după caz, cu pedepsele prevăzute la acest alineat.Infracţiunile enumerate la 5º şi de la 32º la 35º ale aceluiaşi paragraf al aceluiaşi articol se pedepsesc cu recluziunea de la zece la cincisprezece ani, sub rezerva aplicării dispoziţiilor penale cele mai severe care reprima atingerile grave la demnitatea persoanei.Infracţiunea prevăzută de 18º a aceluiaşi paragraf al aceluiaşi articol se pedepseşte cu recluziunea de la zece la cincisprezece ani. Se pedepseşte cu recluziunea de la cincisprezece la douăzeci de ani dacă a provocat consecinţe grave pentru sănătatea publica.Infracţiunea enumerata la 1º a paragrafului 2 al articolului 136 patru se pedepseşte cu recluziunea pe viaţă. Infracţiunile enumerate la 2º şi 4º ale aceluiaşi paragraf al aceluiaşi articol se pedepsesc cu recluziunea de la zece la cincisprezece ani, sub rezerva aplicării dispoziţiilor penale cele mai severe care reprima atingerile grave la demnitatea persoanei.Infracţiunea enumerata la 3º a aceluiaşi paragraf al aceluiaşi articol se pedepseşte cu recluziunea de la zece la cincisprezece ani. Aceeaşi infracţiune se pedepseşte cu recluziunea de la douăzeci la treizeci de ani dacă au avut drept consecinţă fie o boală incurabilă, fie o incapacitate permanentă de muncă personală, fie pierderea utilităţii absolute a unui organ, fie mutilarea gravă. Ea se pedepseşte cu recluziunea pe viaţă dacă au avut drept consecinţă decesul uneia sau mai multor persoane. Infracţiunile enumerate de la 1º la 3º ale paragrafului 3 al articolului 136 patru se pedepsesc cu recluziunea de la cincisprezece la douăzeci de ani.

Art.136 şase < Inserat de L 2003-08-05/32, art.10; În vigoare: 07-08-2003> Cei care fabrică, deţin sau transporta un instrument, un material de război sau orice obiect, înalţă o construcţie sau transformă o construcţie existenta, ştiind că instrumentul, materialul de război, construcţia sau transformarea este destinata comiterii uneia dintre infracţiunile prevăzute la articolele 136 bis, 136 trei şi 136 patru sau la facilitarea înfăptuirii acestora, se pedepsesc cu pedeapsa prevăzută pentru infracţiunea a cărei înfăptuire a permis-o sau facilitat-o.

Art.136 şapte < Inserat de L 2003-08-05/32, art.11; În vigoare: 07-08-2003>. Se pedepsesc cu pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea consumată:

1º ordinul, chiar neurmat de consecinţe, de a comite una dintre infracţiunile prevăzute la articolele 136 bis, 136 trei şi 136 patru;

2º propunerea sau oferta de a comite o asemenea infracţiune şi acceptarea unei asemenea propuneri de oferta;3º provocarea de a comite o asemenea infracţiune, chiar neurmată de efect;4º participarea, în sensul articolelor 66 şi 67, la o asemenea infracţiune, chiar neurmată de efect;5º omiterea de a acţiona în limitele posibilităţii lor de acţiune din partea acelora care aveau cunoştinţă de ordinele

date în vederea executării unei asemenea infracţiuni sau de fapte care încep executarea, şi pot împiedica consumarea sau să o finalizeze;

6º tentative, în sensul articolelor de la 51 la 53, de a comite o asemenea infracţiune.Art.136 opt < Inserat de L 2003-08-05/32, art.12; În vigoare: 07-08-2003> §1. Fără prejudiciu în ceea ce priveşte excepţiile enunţate la punctele 18º, 22º şi 23º ale articolului 136 patru, §1, nici un interes, nici o necesitate de natură politica, militară sau naţională nu poate justifica infracţiunile definite la articolele 136 bis, 136 trei, 136 patru, 136 şase şi 136 şapte, chiar

32

dacă acestea sunt comise cu titlul de represalii.§2. Faptul că acuzatul a acţionat la un ordin al guvernului său sau al unui superior nu-l scuteşte de responsabilitatea sa dacă, în circumstanţele date, ordinul putea clar determina comiterea uneia dintre infracţiunile vizate la articolele 136bis, 136 trei şi 136 patru.

TITTLUL 1trei – DESPRE INFRACŢIUNI TERORISTE. < Inserat de L 2003-12-19/34, art.2; În vigoare: 08-01-2004>

Art. 137 < Inserat de L 2003-12-19/34, art.3, 046; În vigoare: 08-01-2004> §1. Constituie o infracţiune teroristă, infracţiunea prevăzută la §§ 2 şi 3 care, prin natura sa sau contextual sau, poate atinge grav o tara sau o organizaţie internaţională şi este comisă intenţionat cu scopul de a intimida grav o populaţie sau de a constrânge pe nedrept puterile publice sau o organizaţie internaţională să îndeplinească sau să nu îndeplinească un act, sau de a destabiliza grav sau de a distruge structurile fundamentale politice, constituţionale, economice sau sociale ale unei tari sau ale unei organizaţii internaţionale.§2. Constituie, în condiţiile prevăzute la §1, o infracţiune teroristă:

1º omuciderea voluntara sau loviturile sau rănirile vizate la articolele de la 393 la 404, 404 bis, 405 trei în măsura în care trimite la articolele precizate, 409, alineatul §1, şi §§ de la 2 la 5, 410 în măsura în care trimite la articolele precizate, 417 trei şi 417 patru;

2º luarea de ostateci vizată la articolul 347bis3º răpirea vizată la articolele de la 428 la 430, şi de la 434 la 437;4º distrugerea sau degradarea masivă vizată la articolele 521, alineatul 1 şi 3, 522, 523, 525, 526, 550 bis, §3, 3º de

la articolul 15 al legii din 5 iunie 1928 referitor la revizuirea Codului disciplinar şi penal pentru marina comercială şi pescuitul maritim, precum şi de articolul 114, §4, al legii din 21 martie 1991 referitor la reforma anumitor întreprinderi publice economice, având drept efect punerea în pericol a vieţilor omeneşti sau producerea de pierderi economice considerabile;

5º capturarea aeronavelor vizată la articolul 30, §1, 2º al legii din 27 iunie 1937 referitor la revizuirea legii din 16 noiembrie 1919 referitor la reglementarea navigării aeriene;

6º fapta de a stăpâni prin fraudă, violenţă sau ameninţări adresate căpitanului unui vas, vizată de articolul 33 al legii din 5 iunie 1928 referitor la revizuirea Codului disciplinar şi penal pentru marina comercială şi pescuitul maritim;

7º infracţiunile vizate de hotărârea regală din 23 septembrie 1958 referitor la reglementarea generala asupra fabricării, înmagazinării, deţinerii, debitului, transportului şi folosirii produselor explozive, modificată prin hotărârea regala din 1 februarie 2000, şi pedepsite de articolele de la 5 la 7 ale legii din 28 mai 1956 referitor la substanţele şi amestecurile explozive sau susceptibile de deflagraţie şi la materialele de război care sunt încărcate;

8º infracţiunile vizate la articolele de la 510 la 513, de la 516 la 518, 520, de la 547 la 549, precum şi la articolul 14 al legii din 5 iunie 1928 referitor la revizuirea Codului disciplinar şi penal pentru marina comercială şi pescuitul maritim, având drept efect punerea în pericol a vieţilor omeneşti;

9º infracţiunile vizate de legea din 3 ianuarie 1933 referitor la fabricarea, comercializarea şi la portul de arme şi la comercializarea muniţiilor;

infracţiunile vizate la articolul 2, alineatul unu, 2º, al legii din 10 iulie 1978 referitor la aprobarea Convenţiei în ceea ce priveşte interdicţia pusa la punct, fabricarea şi stocarea armelor bacteriologice (biologice) sau toxinelor, încheiate la Londra, Moscova şi Washington din 10 aprilie 1972.§3. De asemenea, constituie, în condiţiile prevăzute la §1, o infracţiune teroristă:

1º distrugerea sau degradarea masivă, sau provocarea unei inundaţii a unei infrastructuri, a unui sistem de transport, a unei proprietăţi publice sau private, având efect de a pune în pericol vieţile omeneşti sau de a produce pierderi economice considerabile, altele decât cele vizate la §2;

2º capturarea altor mijloace de transport decât cele vizate la 5º şi 6º ale §2;3º fabricarea, posesia, achitarea, transportul sau furnizarea de arme nucleare sau chimice, utilizarea de arme

nucleare, biologice sau chimice, precum şi cercetarea şi dezvoltarea de arme chimice;4º eliberarea de substanţe periculoase având drept efect de a pune în pericol vieţile omeneşti;5º perturbarea sau întreruperea aprovizionării cu apa, electricitate sau cu orice altă resursa naturala fundamentala

având drept efect de a pune în pericol vieţile omeneşti;6º ameninţarea de a realiza uneia dintre infracţiunile enumerate la § 2 sau la prezentul paragraf.

Art. 138 < Inserat de L 2003-12-19/34, art.4, 046; În vigoare: 08-01-2004> §1. Pedepsele prevăzute pentru infracţiunile enumerate la articolul 137, § 2, sunt înlocuite după cum urmează, dacă aceste infracţiuni constituie infracţiuni teroriste:

1º amendă cu pedeapsa cu închisoarea de la un an la trei ani;

33

2º pedeapsa cu închisoarea de la şase luni la mai mult, cu pedeapsa cu închisoarea de la trei ani la mai mult;3º pedeapsa cu închisoarea de la un an la mai mult, cu pedeapsa cu închisoarea de la trei ani la mai mult;4º pedeapsa cu închisoarea de la trei ani la mai mult, cu pedeapsa cu închisoarea de la cinci ani în sus;5º pedeapsa cu închisoarea de la cinci ani la mai mult, cu pedeapsa cu recluziunea de la cinci la zece ani;6º recluziunea de la cinci la zece ani, cu recluziunea de la zece la cincisprezece ani;7º recluziunea de la zece la cincisprezece ani, cu recluziunea de la cincisprezece la douăzeci de ani;8º recluziunea de la zece la douăzeci de ani, cu recluziunea de la cincisprezece la douăzeci de ani;9º recluziunea de la cincisprezece la douăzeci de ani, cu recluziunea de la douăzeci la treizeci de ani;10º recluziunea de la douăzeci la treizeci de ani, cu recluziunea pe viaţă.

§2. Infracţiunile teroriste vizate la articolele 137, § 3, se pedepsesc cu:1º în cazul vizat la 6º, cu închisoarea de la trei luni la cinci ani când ameninţarea stabileşte o infracţiune pasibilă de

pedeapsă corecţională, şi cu recluziunea de la cinci la zece ani când ameninţarea stabileşte o infracţiune pasibilă de o pedeapsă penală;

2º recluziunea de la cincisprezece la douăzeci de ani în cazurile vizate la 1º, 2º şi 5º;3º recluziunea pe viaţă în cazurile vizate la 3º şi 4º.

Art. 139 < Inserat de L 2003-12-19/34, art.5, 046; În vigoare: 08-01-2004> Este grup terorist asociaţia formată din mai mult de două persoane, constituită în timp, şi care acţionează în comun cu scopul de a comite infracţiunile teroriste vizate la articolul 137.O organizaţie al cărei obiect real este exclusiv de ordin politic, sindical, filantropic, filozofic sau religios sau care urmează exclusiv orice alt scop legitim nu poate fi considerate ca fiind grup terorist în sensul alineatului 1.

Art.140 < Inserat de L 2003-12-19/34, art.6, 046; În vigoare: 08-01-2004> §1. Orice persoană care participa la o activitate a unui grup terorist, inclusiv prin furnizarea de informaţii sau de mijloace materiale grupului terorist, sau prin orice formă de finanţare a unei activităţi a grupului terorist, având cunoştinţă că această participare contribuie la comiterea unei crime sau a unui delict, este pedepsită cu recluziunea de la cinci la zece ani şi cu o amendă de la o sută la cinci mii de Euro.§2. Orice conducător al grupului terorist este pasibil de recluziune de la cincisprezece la douăzeci de ani şi cu o amendă de la o mie la două sute de mii de Euro.

Art. 141 < Inserat de L 2003-12-19/34, art.7, 046; În vigoare: 08-01-2004> Orice persoană care, exceptând cazurile prevăzute la articolul 140, furnizează mijloace materiale, inclusiv un ajutor financiar, în vederea comiterii unei infracţiuni teroriste vizate la articolul 137, este pedepsită cu recluziunea de cinci la zece ani şi cu o amendă de la o sută la cinci mii de Euro.

Art.141 bis < Inserat de L 2003-12-19/34, art.8, 046; În vigoare: 08-01-2004> Prezentul titlu nu se aplică activităţilor de forte armate în perioada de conflict armat, aşa cum este definit şi reglementat de dreptul internaţional umanitar, nici activităţilor efectuate de forţele armate ale unui Stat în exerciţiul funcţiilor lor oficiale, cu condiţia să fie reglementate de alte reguli ale dreptului internaţional.

Art.141 trei < Inserat de L 2003-12-19/34, art.9; În vigoare: 08-01-2004> Nici o dispoziţie a prezentului titlu nu poate fi interpretata ca vizând reducerea sau împiedicarea drepturilor sau libertăţilor fundamentale precum dreptul de greva, libertatea de reuniune, de asociere sau de exprimare, inclusiv dreptul de a fonda cu altele dintre sindicate şi de a se afilia acestora pentru apărarea intereselor sale, şi dreptul de a manifesta care decurge din acestea, aşa cum sunt stabilite, cu precădere, la articolele de la 8 la 11 ale Convenţiei europene pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

TITLUL II – DESPRE CRIMELE ŞI ALTE DELICTE CARE ATING DREPTURILE GARANTATE DE CONSTITUTIECAPITOLUL I – DESPRE DELICTELE CU REFERIRE LA EXERCITAREA DREPTURILOR POLITICE <Abrogat de L 2003-12-19/34, art.10, 046; În vigoare:08-01-2004>CAPITOLUL I – DESPRE DELICTELE REFITOARE LA LA LIBERA EXERCITARE A CULTELOR < Inserat de L 2003-12-19/34, art.11, 046; În vigoare: 08-01-2004>

Art. 142 Orice persoană care, prin violente sau ameninţări, constrânge sau împiedică una sau mai multe persoane de a exercită un cult, de a asista la exercitarea acestui cult, de a sărbători anumite sărbători religioase, de a respecta anumite zile

34

de odihnă, şi, în consecinţă, de a deschide sau de a închide atelierele sau magazinele lor, şi de a părăsi anumite munci, este pedepsită cu închisoarea de la opt zile la două luni şi cu o amendă de la douăzeci şi şase la două sute de franci.

Art.143 Cei care, prin tulburare sau dezordine, împiedică, amână sau întrerup exercitările unui cult care se practica intr-un loc destinat sau servind în mod obişnuit cultului sau ceremoniilor publice ale acestui cult, sunt pedepsiţi cu închisoarea de la opt zile la trei luni şi cu o amendă de la douăzeci şi şase la cinci sute de franci

Art.144 Orice persoană care, prin fapte, cuvinte, gesturi sau ameninţări, ultragiază obiectele unui cult, fie în locurile destinate sau care servesc de obicei la exercitarea sa, fie în ceremoniile publice ale acestui cult, este pedepsită cu închisoarea de la cincisprezece zile la şase luni şi cu o amendă de la douăzeci şi şase la cinci sute de franci.

Art.145. Se pedepseşte cu aceleaşi pedepse cel care ultragiază ministrul unui cult, în exercitarea funcţiei.Dacă l-a lovit, se pedepseşte cu închisoarea de la două luni la doi ani şi cu amendă de la cincizeci la cinci sute de franci.

Art.146 Dacă loviturile au cauzat vărsare de sânge, rănire sau boală, vinovatul este pedepsit cu închisoarea de la şase luni la cinci ani şi cu amendă de o sută la o mie de franci.

CAPITOLUL II – DESPRE ATINGERILE ADUSE DE FUNCŢIONARII PUBLICI LA DREPTURILE GARANTATE DE CONSTITUTIE < Inserat de L 2003-12-19/34, art.12, 046; În vigoare: 08-01-2004>

Art.147 Orice funcţionar sau ofiţer public, orice funcţionar public sau agent al autorităţii ordinii publice, care a arestat ilegal şi arbitrar sau determinat arestarea, reţinut sau determinat reţinerea uneia sau mai multor persoane, este pedepsit cu închisoarea de la trei luni la doi ani.Pedeapsa cu închisoarea este de la şase luni la trei ani, dacă reţinerea ilegala şi arbitrara a durat mai mult de zece zile.Dacă a durat mai mult de o lună, vinovatul va fi condamnat cu închisoarea de la un an la cinci ani.De altfel, el este pedepsit şi cu amendă de la cincizeci la o mie de franci şi poate fi condamnat la interdicţia drepturilor indicate la nºs1, 2 şi 3 ale articolului 31.

Art.148 Orice funcţionar de ordin administrative sau judiciar, orice ofiţer de justiţie sau de poliţie, orice comandant sau agent al ordinii publice care, acţionând în această calitate, intră în domiciliul unui locuitor împotriva voinţei sale, exceptând cazurile prevăzute şi fără formalităţile prescrise de lege, este pedepsit cu închisoarea de la opt zile la şase luni şi cu amendă de la douăzeci şi şase la două sute de franci.

Art. 149 (Abrogat) < L 26-12-1956, art.36>

Art. 150 (Abrogat) < L 13-10-1930, art.31>

Art. 151 Orice act arbitrar şi care atentează la libertăţile şi drepturile garantate de Constituţie, ordonat sau executat de un funcţionar sau ofiţer public, de un funcţionar public sau de agent al autorităţii sau al ordinii publice, este pedepsit cu închisoarea de la cincisprezece zile la un an.

Art.152 Dacă inculpatul justifică respectiv că a acţionat la ordinul superiorilor săi, pentru obiecte de resort ale acestora şi faţă de care le este inferior ierarhic, pedepsele stabilite la articolele precedente sunt aplicate doar superiorilor care au dat ordinul.

Art. 153 Dacă funcţionarii sau ofiţerii publici, învinuiţi de a fi ordonat, autorizat sau facilitat unul din actele menţionate în articolele de la 148 la 151, pretind că semnătura lor a fost falsificata, ei vor fi achitaţi, determinând, dacă este cazul, încetarea cazului, denunţarea vinovatului; în caz contrar vor fi urmăriţi personal.

Art. 154 (A se vedea NOTA sub TITLU). Dacă unul din actele arbitrare menţionate la articolele de la 148 la 151 a fost comis prin modalitatea falsei semnături a unui funcţionar public, autorii falsurilor şi cei care, cu rea credinţă sau fraudulos, au făcut uz de aceasta, sunt pedepsiţi cu recluziunea de la zece ani la cincisprezece ani. < L 2003-01-23/42, art.40, 040; În vigoare: 13-03-2003>.

35

Art.155 Funcţionarii sau ofiţerii publici însărcinaţi de poliţia administrativă sau judiciară, care, având puterea, au neglijat sau au refuzat încetarea detenţiei ilegale aduse la cunoştinţa lor, sunt pedepsiţi cu închisoarea de la o lună la un an.

Art.156 Funcţionarii sau ofiţerii publici însărcinaţi de poliţia administrativă sau judiciară, care, neavând puterea de a dispune încetarea unei detenţii ilegale, au neglijat sau au refuzat să constate aceasta, care le-a fost adusă la cunoştinţă, şi să o denunţe la o autoritate competentă, sunt pedepsiţi cu închisoarea de la opt zile la şase luni.

Art. 157 Directorii, comandanţii, gardienii şi portarii centrelor de arest, închisorilor, (….) centrelor penitenciare, care au primit un deţinut fără ordin sau mandat legal sau fără hotărâre; < L 1999-05-07/61, art.2, 025; În vigoare:01-07-1999>Cei care l-au reţinut sau au refuzat să-l reprezinte la ofiţerul de poliţie sau la un purtător al ordinelor sale, fără a justifica apărarea procurorului regelui sau a judecătorului;Cei care refuză să prezinte registrele lor ofiţerului de poliţie;Sunt pedepsiţi cu închisoarea de la cincisprezece zile la doi ani şi cu amendă de la douăzeci şi şase la două sute de franci.+++++DREPT VIITOR-----------------Art. 157 Directorii, comandanţii, gardienii şi portarii centrelor de arest, închisorilor, (….) centrelor penitenciare, care au primit un deţinut fără ordin sau fără mandat legal sau fără hotărâre; < L 1999-05-07/61, art.2, 025; În vigoare:01-07-1999>Cei care l-au reţinut sau au refuzat să-l reprezinte la ofiţerului de poliţie sau unui purtător al ordinelor, fără a justifica apărarea procurorului regelui sau a judecătorului;Cei care au refuzat să prezinte registrele lor ofiţerului de poliţie;Sunt pedepsiţi cu închisoarea de la cincisprezece zile la doi ani şi cu amendă de la douăzeci şi şase la două sute de franci.+++++++++++++++

Art. 158 Sunt pedepsiţi cu amendă de la două sute la două mii de franci, şi pot fi condamnaţi la interdicţia dreptului de a îndeplini funcţiile, de a lucra sau de a îndeplini funcţii publice, toţi judecătorii, toţi ofiţerii ministerului public sau ai poliţiei judiciare, toţi ceilalţi ofiţeri publici care, fără autorizările prescrise, au provocat, dat şi semnat fie o hotărâre împotriva unui ministru, senator sau reprezentant, fie o ordonanţă sau un mandat, având drept scop urmărirea sau punerea sub acuzare a acestora, sau, care, fără aceleaşi autorizări, au dat şi semnat ordinul sau mandatul de ridicare sau de arestare fie a unui ministru, fie a unui senator sau a unui reprezentant, cu excepţia cazului de flagrant delict referitor la ultimii doi.

Art. 159 Se pedepsesc cu aceeaşi pedeapsă ofiţerii ministerului public, judecătorii sau ofiţerii publici care au reţinut sau au dispus reţinerea unei persoane în afara locurilor stabilite de guvern sau de administraţia publică.

TITLUL III – DESPRE CRIMELE SAU DELICTELE ÎMPOTRIVA INCREDERII PUBLICECAPITOLUL I – DESPRE MONEDA CONTRAFĂCUTĂ

Art. 160 (A se vedea NOTA sub TITLU) < L 12-07-1932, art.1, 1º > Cel care contraface monede de aur sau de argint care au curs legal în Belgia sau în străinătate este pedepsit cu recluziunea de la zece ani la cincisprezece ani. < L 2003-01-23/42, art.41, 040; În vigoare: 13-03-2003>

Art. 161 (A se vedea NOTA sub TITLU) Se pedepseşte cu recluziunea de la cinci la zece ani cel care a modificat aceleaşi monede. < L 2003-01-23/42, art.41, 040; În vigoare: 13-03-2003>.

Art. 162 < L 2001-04-04/39, art.2, 031; În vigoare: 03-07-2001> Cel care contraface monedele din alt metal care au curs legal în Belgia sau în străinătate sau care contraface monedele lansate în Euro este pedepsit cu recluziunea de la cinci ani la zece ani. De asemenea, vinovatul poate fi condamnat la interdicţie, conform articolului 33.

Art. 163 < L 2001-04-04/39, art.3, 031; În vigoare: 03-07-2001> Modificarea aceloraşi monede se pedepseşte cu recluziunea de la cinci ani la zece ani.

Art. 164 (Abrogat) < L 12-07-1932, art. 1, 3º>

36

Art. 165 (Abrogat) < L 12-07-1932, art. 1, 3º>

Art. 166 (Abrogat) < L 12-07-1932, art. 1, 3º>

Art. 167 (Abrogat) < L 12-07-1932, art. 1, 3º>

Art. 168 Sunt pedepsiţi ca falsificatori sau ca şi complici, după distincţiile stabilite la articolele precedente, cei care, de conivenţă cu aceştia, au participat fie la emiterea sau la tentativa de emitere a monedelor indicate contrafăcute sau modificate, fie la introducerea lor pe teritoriul belgian sau la tentativa acestei introduceri.

Art. 169 Cel care, fără a fi vinovat de participarea enunţată la articolul precedent, şi-a procurat cu bună ştiinţă, monedele contrafăcute sau modificate şi le-a pus în circulaţie, sau a încercat să le pună în circulaţie, este pedepsit cu închisoarea de la o lună la trei ani.(Cel care, în scopul de a le pune în circulaţie, a primit sau şi-a procurat aceste monede contrafăcute sau modificate este pedepsit cu închisoarea de la opt zile la un an) < L 12-07-1932, art. 1, 4º>(Tentativa delictului prevăzut la alineatul precedent este pedepsită cu închisoarea de la opt zile la şase luni) < L 12-07-1932, art. 1, 4º>

Art. 170 Cel care, primind monedele contrafăcute sau modificate ca fiind bune, le-a pus în circulaţie, după ce a verificat sau a dispus verificarea viciilor, este pedepsit cu amendă de la douăzeci şi şase de franci la o mie de franci.(Tentativa delictului prevăzut la alineatul precedent este pedepsită cu amendă de la douăzeci şi şase de franci la două sute de franci>) < L 2001-04-04/39, art. 4, 031; În vigoare: 03-07-2001>

DISPOZIŢII SPECIALE

Art. 171 (A se vedea NOTA sub TITLU) Cei care, în executarea legii monetare, se fac vinovaţi de fraudă în alegerea eşantioanelor destinate verificării titlului şi greutăţii monedelor de aur şi de argint, sunt condamnaţi la recluziune de la cincisprezece ani la douăzeci de ani. < L 2003-01-23/42, art.43, 040; În vigoare: 13-03-2003>

Art. 172 (A se vedea NOTA sub TITLU) Cei care au comis această fraudă în alegerea eşantioanelor de monedă din alt metal sunt pedepsiţi cu recluziunea de la cinci ani la zece ani. < L 2003-01-23/42, art.44, 040; În vigoare: 13-03-2003>

CAPITOLUL II – DESPRE CONTRAFACEREA SAU FALSIFICAREA EFECTELOR PUBLICE, A ACTIUNILOR, A OBLIGAŢIUNILOR, A CUPOANELOR CU DOBANDA ŞI A BILETELOR DE BANCA AUTORIZATE DE LEGE

Art. 173 < L 2001-04-04/39, art. 5, 031; În vigoare: 03-07-2001> Sunt pedepsiţi cu recluziunea de la cincisprezece ani la douăzeci de ani, cei care au contrafăcut sau au falsificat obligaţiuni emise de Trezoreria publică, cupoanele cu dobândă aferente acestor obligaţiuni, bonurile, cecurile sau viramentele emise de trezorerie, biletele la purtător emise de Trezoreria publică sau bilete de bancă la purtător care au curs legal sau a căror emisiune este autorizată de o lege sau în virtutea unei legi sau denumite în Euro.Sunt pedepsiţi cu aceleaşi pedepse, cei care au contrafăcut sau au falsificat bilete la purtător care au curs legal sau a căror emisiune este autorizată de o lege a unei ţări străine sau în virtutea unei dispoziţii ce are forţă de lege.

Art. 174 (A se vedea NOTA sub TITLU) Sunt pedepsiţi cu recluziunea de la zece ani la cincisprezece ani, cei care au contrafăcut sau au falsificat fie obligaţiuni la purtător ale datoriei publice a unei ţări străine, fie cupoanele cu dobânda aferente acestor titluri (…) < L 12-07-1932, art.1 6º> < L 2003-01-23/42, art.45, 040; În vigoare: 13-03-2003>

Art. 175 (A se vedea NOTA sub TITLU) < L 2003-01-23/42, art.46, 040; În vigoare: 13-03-2003> Cei care au contrafăcut sau au falsificat fie acţiuni, obligaţiuni sau alte titluri, emise legal de către provincii, comune, administraţii sau instituţii publice, sub orice denumire, de către societăţi sau particulari, fie cupoane cu dobândă sau cu dividendele aferente acestor diferite titluri, sunt pedepsiţi cu recluziunea de la zece ani la cincisprezece ani, dacă emiterea a avut loc în Belgia şi cu recluziunea de la cinci ani la zece ani, dacă emiterea a avut loc în străinătate.

37

Art. 176 Se pedepsesc ca fiind falsificatori sau complici, conform distincţiilor stabilite la articolele precedente, cei care, de conivenţă cu aceştia, au participat fie la emiterea sau la tentativa de emitere a acestor acţiuni, obligaţiuni, cupoane sau bilete contrafăcute sau falsificate, fie la introducerea lor în Belgia, sau la tentativa acestei introduceri.

Art.177 Cel care, fără a fi vinovat de participarea enunţată la precedentul articol, şi-a procurat, în cunoştinţă de cauză, aceste acţiuni, obligaţiuni, cupoane, bilete contrafăcute sau falsificate şi le-a pus în circulaţie sau le-a emis sau a încercat să le emită, este pedepsit cu închisoarea de la un an la cinci ani.(Cel care, în scopul de a pune în circulaţie, a primit sau şi-a procurat bilete contrafăcute sau falsificate este pedepsit cu închisoarea de la şase luni la trei ani.) < L 12-07-1932, art. 1, 7º>(Tentativa delictului prevăzut la alineatul precedent este pedepsită cu închisoarea de la trei luni la un an.) < L 12-07-1932, art. 1, 7º>

Art. 178 Cel care, primind acţiuni, obligaţiuni, cupoane sau bilete contrafăcute sau falsificate ca fiind bune, le-a pus în circulaţie după ce le-a verificat sau după ce a dispus verificarea viciilor, este pedepsit cu închisoarea de la o lună la un an şi cu amendă de la cincizeci de franci la o mie de franci, sau doar cu una dintre aceste pedepse.(Tentativa delictului prevăzut la alineatul precedent este pedepsită cu închisoarea de la cincisprezece zile la şase luni şi cu amendă de la douăzeci şi şase de franci la cinci sute de franci sau doar cu una din aceste pedepse.) < L 2001-04-04/39, art. 6, 031; În vigoare: 03-07-2001>

CAPITOLUL II bis < Inserat de L 2001-12-10/31, art.19; În vigoare: 01-01-2002> - PROTECŢIA INSEMNELOR MONETARE AVAND CURS LEGAL.

Art. 178 bis < Inserat de L 2001-12-10/31, art.20; În vigoare: 01-01-2002> Cel care a emis un însemn monetar destinat să circule public ca mijloc de plată, fără a avea capacitatea dată de o autoritate competentă, este pedepsit cu închisoarea de la o lună la un an şi cu amendă de la 50 la 10 000 Euro, sau doar cu una dintre aceste pedepse.

Art. 178 trei < Inserat de L 2001-12-10/31, art.21; În vigoare: 01-01-2002> Cel care a utilizat cu bună ştiinţă un însemn monetar care are curs legal în Belgia sau în străinătate ca suport al unui mesaj, publicitar sau de altă natură, sau care a îngreunat, cu bună ştiinţă, folosirea acestuia ca mijloc de plată, prin deteriorarea, ştergerea sau supra-scrierea sa sau făcându-l impropriu utilizării de orice fel, este pedepsit cu închisoarea de la opt zile la trei luni şi cu amendă de la 26 la 1000 Euro, sau doar cu una din aceste pedepse.

CAPITOLUL III – DESPRE CONTRAFACEREA SAU FALSIFICAREA SIGILIILOR, TIMBRELOR, DISPOZIZIVELOR DE MARCARE, MARCILOR, ETC

Art. 179 (A se vedea NOTA sub TITLU) Sunt pedepsiţi cu recluziunea de la zece ani la cincisprezece ani, cei care au contrafăcut sigiliul Statului, sau a făcut uz de un sigiliu contrafăcut. < L 2003-01-23/42, art. 47, 040; În vigoare: 13-03-2003>

Art. 180 < L 2001-04-04/39, art. 7, 031; În vigoare: 03-07-2001> Sunt pedepsiţi cu recluziunea de la cinci la zece ani:Cei care au contrafăcut sau falsificat fie timbre naţionale, fie dispozitive de marcare ce servesc la marcarea materialelor din aur şi din argint.Cei care au făcut uz de aceste timbre sau dispozitive de marcare contrafăcute sau falsificate.Cei care au contrafăcut sau falsificat dispozitive de marcare, peceţi, margini sau alte obiecte sau mijloace destinate fabricării de monede. Cei care au contrafăcut sau falsificat, dispozitive de marcare , matrice, clişee, planşe sau alte obiecte sau mijloace care servesc la fabricarea fie a timbrelor, fie a acţiunilor, obligaţiunilor, cupoanelor de dobândă sau de dividende, fie a biletelor la purtător emise de care Trezoreria publică sau bilete de bancă care au curs legal sau a căror emisiune a fost autorizată de o lege sau în virtutea unei legi sau lansate în Euro.

Art. 181 Sunt pedepsiţi cu aceeaşi pedeapsă cei care, cu bună ştiinţă, expun la vânzare hârtii sau materii din aur sau din argint marcate cu un timbru sau cu un dispozitiv de marcare contrafăcut sau falsificat.

Art. 182 Dacă mărcile aplicate de biroul de garanţie au fost aplicate fraudulos pe alte obiecte sau dacă aceste mărci sau

38

amprente de timbru au fost contrafăcute fără utilizarea unui dispozitiv de marcare sau a unui timbru contrafăcut vinovaţii sunt pedepsiţi cu închisoarea de la şase luni la cinci ani.

Art. 183 Cel care, cu bună ştiinţă, şi-a procurat o hârtie marcată cu un timbru contrafăcut sau falsificat, a făcut uz de acesta, este pedepsit cu închisoarea de la opt zile la şase luni.

Art. 184 Se pedepseşte cu închisoarea de la trei luni la trei ani, şi poate fi condamnat la interdicţie conform articolului 33.Cel care a contrafăcut cupoane pentru transportul de persoane sau de bunuri sau care a făcut uz de cuponul contrafăcut;Cel care a contrafăcut sigiliul, timbrul sau marca, fie a unei autorităţi oarecare, fie a unei instituţii private, bancare, industriale, sau comerciale, fie a uneia particulare, sau care a făcut uz de sigilii, timbre sau mărci contrafăcute.Tentativa acestor delicte se pedepseşte cu închisoarea de la o lună la un an.

Art. 185 Este pedepsit cu închisoarea de la două luni la trei ani, cel care şi-a procurat pe nedrept sigilii adevărate, timbre, dispozitive de marcare sau mărci care au una din destinaţiile exprimate la articolele 179 şi 180, care a aplicat sau a făcut uz într-un mod care a adus prejudicii drepturilor şi intereselor Statului, ale unei autorităţi oarecare sau chiar a unei persoane particulare.Tentativa acestui delict se pedepseşte cu închisoarea de la cincisprezece zile la un an.

Art. 185 bis < L 2001-04-04/39, art.8, 031; În vigoare: 03-07-2001> Sunt pedepsiţi cu închisoarea de la opt zile la un an:Cei care, cu intenţie frauduloasă, au primit sau şi-au procurat dispozitive de marcare, peceţi, margini sau alte obiecte sau mijloace contrafăcute sau falsificate, vizate la antepenultimul alineat al articolului 180, fie dispozitivele de marcare, peceţile, marginile autentice sau alte obiecte sau mijloace destinate fabricării de monede.Cei care, cu intenţie frauduloasă, au primit sau şi-au procurat dispozitive de marcare, matrice, clişee, planşe sau alte obiecte sau mijloace contrafăcute sau falsificate, destinate prin natura lor la fabricarea biletelor la purtător emise de Trezoreria publică sau a biletelor de bancă care au curs legal sau a căror emisiune este autorizată de o lege sau în virtutea unei legi sau lansate în Euro, fie procurat dispozitive de marcare autentice, matrice, clişee, planşe sau alte obiecte sau mijloace destinate fabricării acestor bilete.

Art. 186 < L 2001-04-04/39, art.9, 031; În vigoare: 03-07-2001> Cei care au contrafăcut sau falsificat sigilii, timbre, dispozitive de marcare sau mărci având una din destinaţiile indicate la articolele 179 şi 180 şi care aparţin ţărilor străine, sau care au făcut uz de aceste sigilii, timbre, dispozitive de marcare sau mărci contrafăcute sau falsificate, sunt pedepsiţi cu recluziunea de la cinci ani la zece ani.Se pedepsesc cu aceeaşi pedeapsă:Cei care au contrafăcut sau falsificat dispozitive de marcare, peceţi, margini sau alte obiecte sau mijloace destinate fabricării de monede străine.Cei care au contrafăcut sau falsificat dispozitive de marcare, matrice, clişee, planşe sau alte obiecte sau mijloace care servesc la fabricarea biletelor la purtător emise de un Stat străin sau a biletelor de bancă care au curs legal sau a căror emisiune este autorizată de o lege a unei ţări străine sau printr-o dispoziţie având forţă de lege.Cei care au contrafăcut sau falsificat sigiliul, timbrul sau marca unei autorităţi străine oarecare sau care au făcut uz de sigilii, timbre sau mărci contrafăcute, sunt pedepsiţi cu închisoarea de la trei luni la trei ani şi pot fi condamnaţi la interdicţia conform articolului 33.Tentativa acestui delict este pedepsită cu închisoarea de la o lună la un an.

Art.187 (Este pedepsit cu închisoarea de la o lună la doi ani, cel care şi-a procurat pe nedrept sigilii, timbre, dispozitive de marcare sau mărci care au una din destinaţiile indicate la articolele 179 şi 180 şi care aparţin ţărilor străine, şi a aplicat sau a făcut uz astfel încât a adus prejudicii drepturilor şi intereselor acestei ţări, a unei anumite autorităţi sau chiar a unei persoane particulare.) < L 22-06-1896, art.2>Tentativa acestui delict este pedepsită cu închisoarea de la opt zile la şase luni.

Art. 187 bis < L 2001-04-04/39, art. 10, 031; În vigoare: 03-07-2001> Se pedepseşte cu închisoarea de la opt zile la un an:Ce care, cu intenţie frauduloasă, a primit sau şi-a procurat fie dispozitive de marcare, fie peceţi, margini sau alte obiecte sau mijloace contrafăcute sau falsificate vizate la articolul 186, alineatul 3, fie dispozitive de marcare adevărate, fie pecete, margini sau alte obiecte sau mijloace destinate fabricării de monedă străină.Cel care, cu intenţie frauduloasa, a primit sau şi-a procurat fie dispozitive de marcare matrice, clişee, planşe sau alte obiecte

39

sau mijloace contrafăcute sau falsificate vizate la articolul 186, alineatul 4, fie dispozitive de marcare, matrice, clişee, planşe sau alte obiecte sau mijloace care servesc la fabricarea biletelor la purtător emise de un Stat străin sau a biletelor de bancă ce au curs legal sau a căror emisiune este autorizata de o lege a unei tari străine sau printr-o dispoziţie având forţa de lege.

Art. 188 Sunt pedepsiţi cu închisoarea de la două luni la trei ani şi pot fi condamnaţi la interdicţie conform articolului 33, cei care au contrafăcut timbre poştale sau alte timbre adezive naţionale sau străine, sau care au expus la vânzare sau pus în circulaţie timbre contrafăcute.Tentativa de contrafacere este pedepsită cu închisoarea de la o lună la un an.

Art. 189 Cei care, procurându-şi timbre poştale sau alte timbre adezive contrafăcute au făcut uz de acestea, sunt pedepsiţi cu închisoarea de la opt zile la o lună.

Art. 190 Sunt pedepsiţi cu amendă de la douăzeci şi şase de franci la trei sute de franci:Cei care au contribuit la dispariţia, fie a unui timbru poştal sau a unui alt timbru adeziv, fie a unui cupon pentru transportul persoanelor sau bunurilor, marcarea indicând folosirea acestora;Cei care au făcut uz de un timbru sau de un cupon a cărui marcă a fost înlăturată.

Art. 190 bis < Inserat de L 1991-03-21/30. Art. 150, 006; În vigoare: 01-10-1992> Dispoziţiile articolelor de la 188 la 190 nu se aplică doar timbrelor poştale adezive, ci şi cele care sunt imprimate pe documentele emise de POSTA, precum şi valorilor de timbrare reprezentate prin amprentele maşinilor sau de simboluri acceptate de POSTA.

Art. 191 Cel care, fie aplică, fie dispune aplicarea prin adăugare, suprimarea sau prin orice modificare, pe obiectele fabricate, a numelui unui fabricant, cu excepţia numelui autorului acestora, sau a denumirii comerciale a unei fabrici în afara celei în care acestea au fost fabricate, este pedepsit cu închisoarea de la o lună la şase luni.Aceeaşi pedeapsă este pronunţată împotriva oricărui vânzător, comisionar sau oricărui negustor cu amănuntul care a expus, cu bună ştiinţă, la vânzare sau a pus în circulaţie obiectele marcate cu nume presupuse sau modificate.

DISPOZIŢIA COMUNA CELOR TREI CAPITOLE PRECEDENTE

Art. 192. < L 12-07-1932, art.1, 11º> Persoanele vinovate de infracţiunile menţionate la articolele 160 la 168, 169 alineatul 2, de la 171 la 176, 177 alineatul 2, la ultimele două alineate ale articolului 180, la articolele 185 bis, 186 alineatele de la 2 la 4, 187 bis, 497 alineatul 2 şi la articolul 497 bis, alineatul 1, sunt scutite de pedepse dacă, înainte de orice emitere de monede contrafăcute sau modificate, de hârtii contrafăcute sau falsificate, şi înainte de orice urmăriri în justiţie, ele le-au adus la cunoştintă şi au dezvăluit autorităţilor autorii.

Art. 192 bis < Inserat de L 2001-04-04/39, art. 11; În vigoare: 03-07-2001> Faptele calificate drept infracţiuni în legătură cu Euro, descrise la CAPITOLUL I, II şi III ale prezentului titlu, sunt pedepsite cu pedepsele prevăzute la aceleaşi dispoziţii dacă au fost comise în legătură cu monede sau bilete de banca belgiene sau ale unui Stat membru al Uniunii Europene care nu mai au curs legal sau a căror emisiune nu mai este autorizata ca urmare a introducerii sau adoptării de Euro fiduciar.

Art. 192 trei < Inserat de L 2005-01-10/38, art. 2; În vigoare: 20-02-2005> §1. Cel care a fost condamnat la o pedeapsă cu închisoarea mai mare de cinci ani, de o instanţă a unui Stat membru al Uniunii Europene pentru faptele prevăzute la articolele 160 - 170, 173, 176 - 178, 180, şi 185 - 187 bis, a comis din nou una din aceste fapte, poate fi condamnat la recluziunea de la zece ani la cincisprezece ani, dacă această faptă este o crimă sancţionată cu recluziunea de la cinci ani la zece ani. Dacă această faptă este o crimă sancţionată cu recluziunea de la zece ani la cincisprezece ani, el poate fi condamnat cu recluziunea de la cincisprezece la douăzeci de ani. El este condamnat cu recluziunea de cel puţin şaptesprezece ani, dacă această faptă este o crimă sancţionată cu recluziunea de la cincisprezece ani la douăzeci de ani.§2. Cel care, care a fost condamnat la o pedeapsă cu închisoarea de mai mult de cinci ani, de o instanţă a unui Stat membru al Uniunii Europene pentru faptele prevăzute la articolele d 160 - 170, 173, 176 - 178, 180 şi 185 - 187 bis, a comis din nou una dintre aceste fapte, poate fi condamnat la o pedeapsă dublă din maximul stabilit de lege împotriva acestei fapte, dacă această fapta este un delict.§3. Cel care a fost condamnat la o pedeapsă cu închisoarea pe cel puţin un an, de o instanţă a unui Stat membru al Uniunii

40

Europene pentru faptele prevăzute la articolele 160 - 170, 173, 176 - 178, 180 şi 185 - 187 bis, a comis din nou una dintre aceste fapte, poate fi condamnat la o pedeapsă dublă din maximul stabilit de lege împotriva acestei fapte, dacă această faptă este un delict.

CAPITOLUL IV – DESPRE FALSURILE COMISE ÎN ÎNSCRISURI, ÎN INFORMATICA ŞI ÎN TELEGRAME

Art. 193 Falsurile comise în înscrisuri (în informatica) sau în telegrame, cu intenţie frauduloasă sau în scopul de a face răi, sunt pedepsite conform articolelor următoare. < L 2000-11-28/34, art.3, 028; În vigoare: 13-02-2001>

SECTIUNEA I – DESPRE FALSURI ÎN ÎNSCRISURI AUTENTICE ŞI PUBLICE, ÎN ÎNSCRISURI COMERCIALE SAU BANCARE ŞI ÎN ÎNSCRISURI PRIVATE

Art.194 (A se vedea NOTA sub TITLU) orice funcţionar sau ofiţer public care, în exercitarea funcţiilor sale a comis un fals,Fie prin semnături false,Fie prin modificarea actelor, înscrisurilor sau a semnaturilor,Fie prin presupunerea de persoane,Fie prin înscrisuri false sau intercalate în registre sau în alte acte publice, de la întocmirea sau închiderea lor,Este pedepsit cu recluziunea de la zece ani la cincisprezece ani. < L 2003-01-23/42, art. 48, 040; În vigoare: 13-03-2003>

Art.195 (A se vedea NOTA sub TITLU) Este pedepsit cu recluziunea de la zece ani la cincisprezece ani orice funcţionar sau ofiţer public care, redactând actele ministerului său, a denaturat conţinutul sau circumstanţele acestora, < L 2003-01-23/42, art. 48, 040; În vigoare: 13-03-2003>Fie scriind alte convenţii decât cele care au fost redactate sau dictate de părţi.Fie constatând ca fiind adevărate fapte care nu sunt.

Art. 196 (A se vedea NOTA sub TITLU) Sunt pedepsite cu recluziunea de la cinci ani la zece ani celelalte persoane care au comis falsuri în înscrisuri autentice şi publice, şi toate persoanele care au comis un fals în înscrisuri comerciale, bancare sau în înscrisuri private, < L 2003-01-23/42, art.49, 040; În vigoare: 13-03-2003>Fie prin semnături false,Fie prin contrafacerea sau modificarea înscrisurilor sau a semnăturilor,Fie prin fabricarea de convenţii, dispoziţii, obligaţii sau descărcări ale acestora sau prin inserarea lor după înregistrarea în acte,Fie prin adăugarea sau modificarea de clauze, declaraţii sau fapte pe care aceste acte aveau drept obiect să le primească sau să le constate.Art. 197 În toate cazurile exprimate în prezenta secţiune, cel care a făcut uz de un act fals sau de un document fals este pedepsit ca şi cum ar fi autorul falsurilor.

SECTIUNEA II – DESPRE FALSURILE COMISE ÎN PASAPOARTE, PERMISE DE PORT ARMA, LIVRETE, FOI DE PARCURS ŞI CERTIFICATE

Art. 198 Cel care contraface sau falsifică un paşaport, un permis de port armă sau un livret, sau a făcut uz de un paşaport, un permis de port armă sau livret contrafăcut sau falsificat, este pedepsit cu închisoarea de la o lună la un an.

Art. 199 Cel care a luat într-un paşaport, un permis de port armă sau un livret un nume presupus, sau care a participat ca martor la eliberarea acestor documente, cu numele presupus, este pedepsit cu închisoarea de la opt zile la şase luni.

Art.199 bis < L 14-08-1974, art. 15> Este pedepsit cu închisoarea de la 8 zile la 6 luni şi cu amendă de la 26 de franci la 500 de franci, sau doar cu una dintre aceste pedepse:

1º cel care, cu scop fraudulos, utilizează, cedează unui terţ sau acceptă de la un terţ, un paşaport, un titlu de călătorie, o carte de identitate sau un document înlocuitor, precum şi formularele care servesc la eliberarea acestora, sau care nu respectă interdicţiile şi restricţiile care îi sunt impuse;

2º cel care nu se supune, în termenul stabilit, unei decizii de retragere a unui paşaport sau a unui document înlocuitor, care este dată de o autoritate competentă.

41

Art. 200 Este pedepsit cu închisoarea de la o lună la doi ani, cel care a confecţionat, contrafăcut sau falsificat o foaie de drum sau care a făcut uz de o foaie de drum confecţionată, contrafăcută sau falsificată.

Art. 201 Orice persoană care determina eliberarea de către ofiţerul public eliberarea unei foi de parcurs pe un nume presupus sau luând o calitate falsă, este pedepsită cu închisoarea de la opt zile la doi ani.

Art. 202 Ofiţerul public care eliberează un paşaport, un permis de port armă, un livret, o foaie de drum unei persoane pe care nu o cunoaşte, fără să i se ateste numele şi calitatea de către doi cetăţeni cunoscuţi acesteia, este pedepsit cu amendă de la douăzeci şi şase de franci la două sute de franci.Dacă ofiţerul public cunoaşte că numele şi calitatea sunt presupuse, când a eliberat aceste documente, el este pedepsit cu închisoarea de la şase luni la trei ani.El este pedepsit cu închisoarea de la un an la cinci ani dacă a fost mituit cu daruri sau promisiuni.Mai mult, în aceste ultime două cazuri, el poate fi condamnat la interdicţie, conform articolului 33.

Art. 203 Se pedepseşte cu închisoarea de la opt zile la un an orice persoană care, pentru a răscumpăra sau efectua altuia un serviciu datorat legal, sau orice altă obligaţie impusă de lege, a confecţionat un certificat de boală sau de infirmitate, fie cu numele unui medic, chirurg sau oricărui ofiţer de sănătate, fie cu numele altei persoane adăugând fals una dintre aceste calităţi.

Art. 204 Orice medic, chirurg sau alt ofiţer de sănătate care, pentru a favoriza pe cineva, a certificat fals bolile sau infirmităţile proprii pentru dispensarea de un serviciu datorat legal sau de orice altă obligaţie impusă de lege, este pedepsit cu închisoarea de la opt zile la doi ani.Dacă a fost mituit cu daruri sau cu promisiuni, este pedepsit cu închisoarea de la un an la cinci ani; mai mult, el poate fi condamnat la interdicţie, conform articolului 33.

Art. 205 Cel care a confecţionat, cu numele unui funcţionar sau ofiţer public, un certificat care atesta buna purtare, pauperitatea sau orice altă circumstanţă proprie pentru a apela la bunăvoinţa autorităţii publice sau a particularilor asupra persoanei aici desemnate, sau de a-i procura locuri, credit sau ajutoare, va fi pedepsit cu închisoarea de la o lună la un an.Dacă certificatul a fost confecţionat cu numele unui particular, vinovatul este pedepsit cu închisoarea de la opt zile la şase luni.

Art. 206 Cei care au confecţionat, cu numele unui funcţionar sau ofiţer public, certificate de orice natură care pot compromite interesele publice sau private, sunt pedepsiţi cu închisoarea de la şase luni la cinci ani, şi, în afară de aceasta, pot fi condamnaţi la interdicţie conform articolului 33.Dacă certificatul a fost confecţionat cu numele unui particular, vinovatul este pedepsit cu închisoarea de la două luni la un an.

Art. 207 Cel care a falsificat un certificat şi cel care face uz de un certificat falsificat, fals sau confecţionat în circumstanţele enumerate la articolele 203, 204, 205 şi 206, sunt pedepsiţi cu pedepsele stabilite la aceste articole şi după distincţiile pe care le stabilesc.

Art 208 (A se vedea NOTA sub TITLU) Orice funcţionar sau ofiţer public care, în exercitarea funcţiei sale, a eliberat un certificat fals, a falsificat un certificat sau a făcut uz de un certificat fals sau falsificat, este pedepsit cu recluziunea de la cinci ani la zece ani. < L 2003-01-23/42, art.49, 040; În vigoare: 13-03-2003>

Art. 209 Cei care au participat ca martori la eliberarea unui certificat fals de către o autoritate publică sunt pedepsiţi cu închisoarea de la opt zile la doi ani.Dacă sunt corupţi de daruri sau promisiuni, ei sunt pedepsiţi cu închisoarea de la şase luni la trei ani, şi pot fi condamnaţi la interdicţie, conform articolului 33.

Art. 210 < L 17-12-1963, art. 3> Cel care, investit de lege sau în virtutea acesteia deţine un registru sau fişe referitoare la cazarea călătorilor, le-a înscris, cu bună ştiinţă, cu nume false sau care a falsificat în orice fel acest registru sau aceste fişe, este pedepsit cu închisoarea de la opt zile la trei luni.

42

SECTIUNEA II bis – Falsuri în informatică. < Inserat de L 2000-11-28/34, art.4; În vigoare: 13-02-2001>

Art. 210 bis < Inserat de L 2000-11-28/34, art.4; În vigoare: 13-02-2001> §1. Cel care comite un fals, introducând într-un sistem informatic, modificând sau ştergând date, care sunt stocate, prelucrate sau transmise de un sistem informatic, sau modificând prin orice mijloc tehnologic utilizarea posibilă a datelor într-un sistem informatic, şi prin aceasta modifică sensul juridic al datelor, este pedepsit cu închisoarea de la şase luni la cinci ani şi cu amendă de la douăzeci şi şase de franci la o sută de mii de franci sau doar cu una din aceste pedepse.§2. Cel care face uz de datele astfel obţinute, ştiind că acestea sunt false, este pedepsit ca şi cum ar fi autorul falsului.§3. Tentativa de a comite infracţiunea prevăzută la §1 este pedepsită cu închisoarea de la şase luni la trei ani şi cu amendă de la douăzeci şi şase de franci la cincizeci de mii de franci sau doar cu una din aceste pedepse.§4. Pedepsele prevăzute la §§ de la 1 la 3 sunt dublate dacă infracţiunea la una dintre aceste dispoziţii este comisă în următorii cinci ani de la pronunţarea uneia dintre condamnări pentru una din aceste infracţiuni sau pentru una din infracţiunile prevăzute la articolele 259 bis, 314 bis, 504 patru sau la titlul IX bis.

SECTIUNEA III – DESPRE FALSURILE COMISE ÎN TELEGRAME

Art. 211 Funcţionarii, angajaţii şi prepuşii unui serviciu telegrafic care au comis falsuri în exercitarea funcţiei lor, confecţionând sau falsificând telegrame sunt pedepsiţi cu închisoarea de la un an la cinci ani.Art. 212 Cel care face uz de o telegramă falsă este pedepsit ca şi cum ar fi autorului falsului.

DISPOZIŢII COMUNE CELOR PATRU CAPITOLE PRECEDENTE

Art. 213 Aplicarea pedepselor stabilite împotriva celor care fac uz de monede, efecte, cupoane, bilete, sigilii, timbre, dispozitive de marcare, mărci, telegrame şi înscrisuri contrafăcute, confecţionate sau falsificate nu vizează decât aceste persoane care au făcut uz de fals, cu intenţie frauduloasa sau cu intenţia de a face rău.

Art. 214 În cazurile prevăzute la cele patru CAPITOLE precedente şi pentru care nici o amendă nu este stabilită special, o amendă de la douăzeci şi şase la două mii de franci este pronunţată.

CAPITOLUL V – DESPRE MARTURIA MINCINOASĂ ŞI DESPRE JURAMANTUL FALS

Art. 215 (A se vedea NOTA sub TITLU) Mărturia mincinoasă în materie penală, fie împotriva acuzatului, fie în favoarea acestuia, este pedepsită cu recluziunea de la cinci ani la zece ani. < L 2003-01-23/42, art.49, 040; În vigoare: 13-03-2003>

Art.216 < L 2003-01-23/42, art.50, 040; În vigoare: 13-03-2003> Dacă acuzatul a fost condamnat, fie la o detenţie de peste zece ani, fie la recluziune pe o perioadă de timp mai mare de zece ani, martorul mincinos care a depus mărturie împotriva sa, va fi condamnat la recluziune de la zece ani la cincisprezece ani.Va fi condamnat la recluziune de la douăzeci de ani la treizeci de ani, dacă acuzatul a fost condamnat la recluziune pe viaţă.

Art. 217 Pedepsele stabilite la două articole precedente sunt reduse cu un grad conform articolului 80, când persoanele chemate în justiţie pentru a da simple informaţii s-au dovedit vinovate de declaraţii mincinoase, fie împotriva acuzatului, fie în favoarea acestuia.

Art.218 Vinovatul de mărturie mincinoasă în materie penală, fie împotriva învinuitului, fie în favoarea sa, este pedepsit cu închisoarea de la trei luni la un an.

Art. 219 Vinovatul de mărturie mincinoasă în materie de poliţie, fie împotriva învinuitului, fie în favoarea acestuia, este pedepsit cu închisoarea de la trei luni la un an.

Art. 220 Mărturia mincinoasă în materie civilă este pedepsită cu închisoarea de la două luni la trei ani.

Art.221 Interpretul sau expertul care se fac vinovaţi de declaraţii false, fie în materie penală împotriva acuzatului sau în favoarea acestuia, fie în materie corecţională sau de poliţie împotriva învinuitului sau în favoarea acestuia, fie în materie

43

civila, sunt pedepsiţi ca martori mincinoşi conform articolelor 215, 216, 218, 219 şi 220.Expertul în materie penală care a fost audiat fără a depune jurământ este pedepsit conform articolului 217.

Art. 221 bis < L 10-10-1967, art.132> Cel care este însărcinat cu înregistrarea literală a unei anchete în materie civilă, şi care a omis, cu bună ştiinţă, o întrebare, o declaraţie, o interpelare sau care a răspuns, a modificat cu bună ştiinţă conţinutul acesteia prin adăugiri, suprimări sau modificări de cuvinte sau de fraze, care a denaturat, a sustras sau a determinat dispariţia, integral sau parţial, a notelor sau a aparaturii utilizate pentru culegerea cuvintelor înregistrate, care a făcut uz de aceste note sau aparatură, care a reprodus sau a divulgat conţinutul acestora unor destinatari străini de anchetă, sau care a retranscris cu bună ştiinţă în mod inexact cuvintele înregistrate, este pedepsit cu închisoarea de la opt zile la trei ani şi cu amendă de la douăzeci şi şase de franci la cinci sute de franci, sau doar cu una din aceste pedepse. El este pedepsit cu amendă de la douăzeci şi şase de franci la cinci sute de franci dacă a neglijat să ia măsurile necesare pentru a evita fie dispariţia sau deteriorarea notelor sau a aparaturii care a servit la culegerea cuvintelor înregistrate, fie la uzul acestor note sau aparate, la reproducerea sau la divulgarea conţinutului acestora unor destinatari străini.

Art.222 < L 10-10-1967, art.133> Mai mult, în cazurile prevăzute la articolele 217, 218, 219, 220, 221 şi 221 bis, alineatul 1 vinovatul poate fi condamnat la interdicţie conform articolului 33.

Art. 223 < L 10-10-1967, art.134> Cel care este vinovat de coruperea martorilor, experţilor, interpreţilor sau a persoanelor vizate la articolul 221 bis este pasibil de aceleaşi pedepse ca şi martorul mincinos, conform distincţiilor stabilite la articolele 215 - 221.

Art. 223 bis < L 10-10-1967, art.135> Cel care, exceptând cazul prevăzut la articolul 221 bis, a denaturat, a sustras sau a făcut să dispară, integral sau parţial, notele sau aparate care au servit la culegerea cuvintelor înregistrate în cursul unei anchete în materie civilă, sau care a făcut uz de aceste note sau aparate, a reprodus sau divulgat conţinutul acestora unor destinatari străini de anchetă, este pedepsit cu pedepsele prevăzute la articolele 220 şi 222.

Art. 224 (Mai mult, vinovatul de mărturie mincinoasă, de declaraţii false sau de una din faptele prevăzute la articolele 221 bis şi 223 bis, care a primit bani, o recompensă oarecare sau promisiuni, este condamnat la amendă de la cincizeci de franco la trei mii de franci.) < L 10-10-1967, art. 136>Aceeaşi pedeapsă este aplicată au corupătorului, fără prejudiciu faţă de alte pedepse.

Art.225 Dispoziţiile precedente referitoare la declaraţiile false nu sunt aplicabile copiilor sub şaisprezece ani, nici persoanelor care au fost audiate fără să depună jurământ, pe motiv de rudenie sau de alianţă care îi uneşte cu acuzaţii sau cu învinuiţii, când aceste declaraţii au fost făcute în favoarea acuzaţilor sau a învinuiţilor.

Art.226 Acela pentru care jurământul a fost denunţat sau raportat, în materie civilă, şi care a depus un jurământ fals, este pedepsit cu închisoarea de la şase luni la trei ani, şi cu amendă de la douăzeci şi şase de franci la zece mii de franci; mai mult, el poate fi condamnat la interdicţie, conform articolului 33.(Se pedepseşte cu aceleaşi pedepse cel care a depus un jurământ fals în timpul unei opoziţii la punerea de sigilii sau a unui inventar.) < L 10-10-1967, art. 167>

CAPITOLUL VI – DESPRE UZURPAREA DE FUNCŢII, DE TITLURI SAU DE NUME

Art. 227 Cel care comite un act de imixtiune în funcţiile publice, civile sau militare este pedepsit cu închisoarea de la o lună la doi ani.

Art.227bis < L 07-05-1947, art. unic> §1. Se pedepseşte cu amendă de la două sute de franci la o mie de franci, cel care, fără drept, îşi atribuie public titlul sau gradul care aparţine, ca titular sau suplinitor, persoanelor care participă la exercitarea unei puteri publice sau care exercită o funcţie publică, civilă sau militară. < L 01-02-1977, art. unic> §2. Sunt pedepsiţi cu amendă de la o sută de franci la cinci sute de franci, ofiţerii în rezervă, ofiţerii pensionaţi, ofiţerii şi ofiţerii în rezervă titulari ai unui grad onorific, care au purtat public titlul de ofiţer sau cel al gradului lor fără să urmeze acest titlu sau grad, după caz, de menţiunea “în rezerva”, “pensionat”, “onorific”, “în rezerva onorific”.

Art. 227 trei < L 10-10-1967, art. 138> Cel care îşi atribuie public, fie titlul de avocat, fără să fie înscris în tabelul de

44

Ordine sau pe o lista a stagiarilor, fie titlul de avocat onorific, fără să deţină autorizaţia prevăzută la articolul 436 din Codul judiciar, este pedepsit cu amendă de la două sute de franci la o mie de franci.

Art. 228 Orice persoană care poartă public un costum, o uniformă, o decoraţie, o panglică sau alte însemne ale unui ordin căruia nu-i aparţine, este pedepsită cu amendă de la o sută de franci la o mie de franci.

Art. 229 Cetăţeanul belgian care a purtat public o decoraţie, o panglica sau alte însemne ale unui ordin străin înainte de a fi obţinut permisiunea Regelui, este pedepsit cu amendă de la cincizeci de franci la cinci sute de franci.

Art. 230 Este pedepsit cu amendă de la două sute de franci la o mie de franci, oricine îşi atribuie public titluri de nobleţe care nu-i aparţin.

Art.231 Cel care ia în public un nume care nu-i aparţine este pedepsit cu închisoarea de la opt zile la trei luni, şi cu amendă de la douăzeci şi şase de franci la trei sute de franci, sau doar cu una din aceste pedepse.

Art.232 Orice funcţionar, orice ofiţer public care, în actele sale, atribuie persoanelor indicate aici nume sau titluri de nobleţe care nu-i aparţin, este pedepsit, în caz de complicitate, cu amendă de la două sute de franci la o mie de franci.

TITLUL IV – DESPRE CRIME ŞI DELICTE ÎMPOTRIVA ORDINII PUBLICE, COMISE DE PERSOANE CARE EXERCITĂ O FUNCŢIE PUBLICA SAU DE MINISTRII CULTELOR ÎN EXERCITAREA MISIUNII LOR< L 1999-02-10/39 art. 2, 023; În vigoare:02-04-1999>CAPITOLUL I - DESPRE COALITIA FUNCŢIONARILOR

Art.233 Când măsuri contrare legilor sau deciziilor regale sunt aplicate, fie intr-o reuniune de persoane sau de funcţionari publici a oricărei părţi a autorităţii publice, fie prin delegaţie sau corespondenta între acestea, vinovaţii sunt pedepsiţi cu închisoarea de la o lună la şase luni.

Art.234 (A se vedea NOTA sub TITLU). Dacă prin unul din mijloacele exprimate la articolul precedent, s-au luat de comun acord decizii împotriva aplicării unei legi sau a unei decizii regale, se pedepseşte cu închisoarea de la şase luni la cinci ani.Mai mult, vinovaţii vor putea fi condamnaţi la interdicţia drepturilor menţionate la primele trei numere ale articolului 31.Dacă decizia de comun acord este luată între autorităţile civile şi organismele militare sau conducătorii acestora, cei care au provocat-o sunt pedepsiţi cu detenţia de la zece ani la cincisprezece ani; ceilalţi, cu detenţia de la cinci ani la zece ani.

Art. 235 (A se vedea NOTA sub TITLU). În cazul în care autorităţile civile au făcut cu organismele militare sau cu conducătorii acestora un complot ce atentează la siguranţa Statului, provocatorii sunt pedepsiţi cu detenţia de la cincisprezece ani la douăzeci de ani; ceilalţi, cu detenţia de la zece ani la cincisprezece ani. <L 2003-01-23/42, art.51, 040; În vigoare: 13-03-2003>

Art. 236 Sunt pedepsiţi cu închisoarea de la o lună la doi ani şi cu amendă de la o sută de franci la cinci sute de franci, funcţionarii care, ca urmare a deciziei de comun acord, şi-au dat demisia cu scopul de a împiedica sau de a suspenda, fie administrarea justiţiei, fie îndeplinirea unui serviciu legal.Mai mult, ei pot fi condamnaţi la interdicţia dreptului de a ocupa funcţii, locuri de muncă sau funcţii publice.

CAPITOLUL II – DESPRE UZURPAREA AUTORITĂŢILOR ADMINISTRATIVE ŞI JUDICIARE

Art. 237 Se pedepsesc cu închisoarea de la o lună la doi ani, cu amendă de la cincizeci de franci la cinci sute de franci, şi pot fi condamnaţi la interdicţia, pe o perioadă de la cinci la zece ani, a drepturilor menţionate la primele trei numere ale articolului 31:Membrii şi membrii adjuncţi ai curţilor şi tribunalelor, ofiţerii de poliţie judiciară care s-au amestecat în exercitarea puterii legislative, fie prin reglementări care conţin dispoziţii legislative, fie oprind sau suspendând executarea uneia sau a mai multor legi, fie deliberând asupra nivelului de cunoaştere dacă aceste legi sunt executate;

45

Membrii şi membrii adjuncţi ai curţilor şi tribunalelor, ofiţerii de poliţie judiciară care şi-au depăşit atribuţiile amestecându-se în materiile atribuite autorităţilor administrative, fie făcând reglementari referitoare la aceste materii, fie interzicând executarea ordinelor emise de administraţie. < L 10-10-1967, art. 139>

Art. 238 Judecătorii sau asesorii sociali sau consulari care, în momentul în care autoritatea administrativă în cauză este în faţa lor, au procedat totuşi la judecarea cauzei, în pofida conflictului ridicat legal de această autoritate şi înainte de decizia Curţii de casaţie, sunt pedepsiţi fiecare cu amendă de la douăzeci şi şase de franci la cinci sute de franci. < L 10-10-1967, art. 139, §2>Ofiţerii ministerului public care au făcut rechiziţionări sau care au pus concluzii pentru numita hotărâre sunt pedepsiţi cu aceeaşi pedeapsă.

Art. 239 Guvernatorii, comisarii de arondisment, primarii şi membrii organismelor administrative care s-au amestecat în exercitarea puterii legislative, aşa cum se precizează la paragraful 2 al articolului 237, sau care s-au amestecat în luarea de decizii referitoare la notificarea oricăror ordine sau apărări la curţi sau la tribunale, sunt pedepsiţi cu închisoarea de la o lună la doi ani şi cu amendă de la cincizeci de franci la cinci sute de franci.Mai mult, ei pot fi condamnaţi, pe o perioadă de la cinci ani la zece ani, la interdicţia drepturilor menţionate la primele trei numere ale articolului 31.

CAPITOLUL III – DESPRE DETURNAREA, DELAPIDARE, PRELUAREA DE ACTIVE COMISE DE PERSOANE CARE EXERCITĂ O FUNCŢIE PUBLICA <L 1999-02-10/39, art.3, 023; În vigoare: 02-04-1999>

Art. 240 <L 1999-02-10/39, art.3, 023; În vigoare: 02-04-1999> Se pedepseşte cu recluziunea de la cinci ani la zece ani şi cu amendă de la 500 la 100 000 de franci orice persoană care exercită o funcţie publică şi care a deturnat bani publici sau privaţi, efectele ce le înlocuiesc, documente, titluri, acte, efecte mobiliare care sunt în posesia sa, fie în virtutea, fie conform funcţiei sale.

Art. 241 <L 1999-02-10/39, art.3, 023; În vigoare: 02-04-1999> Se pedepseşte cu recluziunea de la cinci ani la zece ani şi cu amendă de la 500 la 100 000 de franci orice persoană care exercită o funcţie publică, care cu rea credinţă sau fraudulos a distrus sau suprimat acte sau titluri de care sa aflau în posesia sa în această calitate, care i-au fost comunicate sau la care a avut acces conform funcţiei sale.

Art. 242 <L 1999-02-10/39, art.3, 023; În vigoare: 02-04-1999> Când s-au sustras sau s-au distrus documente sau acte de procedură judiciară, fie alte hârtii, registre, suporturi informatice sau magnetice, acte sau efecte conţinute în arhive, grefe sau depozite publice, sau a remis unui funcţionar public în această calitate, funcţionarul public vinovat de neglijenţă este pedepsit cu închisoarea de la o lună la şase luni şi cu amendă de la 100 la 10 000 de franci sau cu una din aceste pedepse.

Art. 243 <L 1999-02-10/39, art.3, 023; În vigoare: 02-04-1999> Orice persoană care exercită o funcţie publică şi care este vinovată de delapidare, ordonând să se perceapă, pretinzând sau primind ceea ce ea ştie că este interzis, sau că depăşeşte ceea ce se datora referitor la drepturi, taxe, contribuţii, venituri, fonduri sau dobânzi drept salarii sau retribuţii, este pedepsită cu închisoarea de la şase luni la cinci ani şi cu amendă de la 100 la 50 000 de franci sau cu una din cele două pedepse, şi, mai mult, poate fi condamnată la interdicţia dreptului de a ocupa funcţii, locuri de muncă sau funcţii publice, conform articolului 33.Se pedepseşte cu recluziunea de la cinci ani la zece ani şi cu amendă de la 500 la 100 000 de franci, dacă delapidarea a fost comisă cu violenţe sau cu ameninţări.

Art. 244 (Abrogat) <L 1999-02-10/39, art.3, 023; În vigoare: 02-04-1999>(…)<L 1999-02-10/39, art.3, 023; În vigoare: 02-04-1999>

Art. 245 <L 1999-02-10/39, art.3, 023; În vigoare: 02-04-1999> Orice persoană care exercită o funcţie publică şi care, fie direct, fie prin interpunerea de persoane sau prin acte fictive, a luat sau a primit orice interes în acte, adjudecări, întreprinderi sau regii a căror administrare sau supraveghere, pe perioada actului, integral sau parţial, o deţinea, sau care, având misiunea de a ordona plăţile sau de a lichida o afacere, a luat o dobândă oarecare, este pedepsită cu închisoarea de la un an la cinci ani şi cu amendă de la 100 la 50 000 de franci sau cu una din aceste pedepse, mai mult poate fi condamnată la interdicţia dreptului de a ocupa funcţii, locuri de muncă sau funcţii publice, conform articolului 33.

46

Dispoziţia de mai sus nu este aplicabila celui care nu poate, pe motiv de circumstanţe, să favorizeze prin poziţia sa interesele sale private, şi care a acţionat în mod deschis.

CAPITOLUL IV – DESPRE CORUPEREA PERSOANELOR CARE EXERCITĂ O FUNCŢIE PUBLICA <L 1999-02-10/39, art.4, 023; În vigoare: 02-04-1999> §1.

Art.246. Este element constitutiv al corupţiei pasive fapta persoanei care exercită o funcţie publică şi care solicită şi acceptă, direct sau prin mijlocirea unor persoane, o ofertă, o promisiune sau un avantaj de orice natură pentru ea însăşi sau pentru un terţ pentru a adopta unul din acele comportamente vizate la articolul 247.§2. Este element constitutiv al corupţiei active fapta de a propune, direct sau prin mijlocirea unor persoane, unei persoane care exercită o funcţie publică, o ofertă, o promisiune sau un avantaj de orice natură pentru ea însăşi sau pentru un terţ pentru a adopta unul din acele comportamente vizate la articolul 247.§3 Este asimilată persoanei care exercită o funcţie publică în sensul prezentului articol orice persoană care este candidată la o asemenea funcţie, care face să creadă că exercită o asemenea funcţie sau care, făcând uz de false calităţi, lasă să se creadă ca exercită o asemenea funcţie.

Art. 247 <L 1999-02-10/39, art.4, 023; În vigoare: 02-04-1999>§1. Când corupţia are drept obiect îndeplinirea de către persoana care exercită o funcţie publică, a unui act al funcţiei sale, dar care nu face obiectul remunerării, pedeapsa este închisoarea de la şase luni la un an şi amendă de la 100 la 10000 de franci sau una din aceste pedepse.Când, în cazul prevăzut la alineatul precedent, solicitarea vizată la articolul 246, §1 este urmată de o propunere vizată la articolul 246, §2, precum şi în cazul în care propunerea vizată la articolul 246, §2 este acceptată, pedeapsa este închisoarea de la şase luni la doi ani şi amendă de la 100 la 25000 de franci, sau una dintre aceste pedepse.§2 Când corupţia are drept obiect îndeplinirea de către persoana care exercită o funcţie publica a unui act injust cu prilejul exercitării funcţiei sale sau abţinerea de a face un act ce intra în îndatoririle sale, se pedepseşte cu închisoarea de la şase luni la doi ani şi cu amendă de la 100 la 25000 de franci.Când în cazul prevăzut la alineatul precedent, solicitarea vizată la articolul 246, §1, este urmată de o propunere vizată la articolul 246, §2, precum şi în cazul în care propunerea vizată la articolul 246, §2, este acceptată, se pedepseşte cu închisoarea de la şase luni la trei ani şi cu amendă de la 100 la 50000 de franci.În cazul în care o persoană coruptă a îndeplinit un act injust sau s-a abţinut de a face un act ce intra în îndatoririle sale, se pedepseşte cu închisoarea de la şase luni la doi ani şi cu amendă de la 100 la 75000 de franci.§3. Când corupţia are drept obiect îndeplinirea de către persoana care exercită o funcţie publica a unei crime sau a unui delict cu ocazia exercitării funcţiei sale, se pedepseşte cu închisoarea de la şase luni la trei ani şi cu amendă de la 100 la 50000 de franci.Când în cazul prevăzut la alineatul precedent, solicitarea vizată la articolul 246, §1, este urmată de o propunere vizată la articolul 246, §2, precum şi în cazul în care propunerea vizată la articolul 246, §2, este acceptată, se pedepseşte cu închisoarea de la şase luni la trei ani şi cu amendă de la 100 la 50000 de franci.§4. Când corupţia are drept obiect uzul de către persoana care exercită o funcţie publică a influentei reale sau presupuse de care dispune datorită funcţiei sale, pentru a obţine un act al unei autorităţi sau administraţii publice sau abţinerea de la un asemenea act, se pedepseşte cu închisoarea de la şase luni la un an şi cu amendă de la 100 la 10 000 de franci.Când în cazul prevăzut la alineatul precedent, solicitarea vizată la articolul 246, §1, este urmată de o propunere vizată la articolul 246, §2, precum şi în cazul în care propunerea vizată la articolul 246, §2, este acceptată, se pedepseşte cu închisoarea de la şase luni la doi ani şi cu amendă de la 100 la 25000 de franci.Dacă persoana coruptă a făcut efectiv uz de influenţa de care dispune prin funcţia sa, este pedepsită cu închisoarea de la şase luni la trei ani şi cu amendă de la 100 la 50 000 de franci.

Art. 248 <L 1999-02-10/39, art.4, 023; În vigoare: 02-04-1999> Când faptele prevăzute la articolele 246 şi 247, §§ de la 1 la 3, vizează un funcţionar de poliţie, o persoană cu calitatea de ofiţer de poliţie judiciară sau membru al ministerului public, maximul pedepsei este stabilit la dublul maximului pedepsei prevăzute la articolul 247 pentru aceste fapte.

Art. 249 <L 1999-02-10/39, art.4, 023; În vigoare: 02-04-1999> §1. Când corupţia prevăzută la articolul 246 se referă la un arbitru şi are drept obiect un act ce ţine din funcţia sa jurisdicţionala, pedeapsa este închisoarea de la şase luni la trei ani şi amendă de la 100 la 50 000 de franci.Când, în cazul prevăzut la alineatul precedent, solicitarea vizată la articolul 246, §1 este urmată de o propunere vizată la articolul 246, §2, precum şi în cazul în care propunerea vizată la articolul 246, §2 este acceptată, pedeapsa este închisoarea

47

de la şase luni la cinci ani şi amendă de la 100 la 10 000 de franci, sau una dintre aceste pedepse.§2 Când corupţia prevăzută la articolul 246 se referă la un judecător asesor sau la un jurat şi are drept obiect un act ce ţine de funcţia sa jurisdicţionala, se pedepseşte cu închisoarea de la şase luni la cinci ani şi cu amendă de la 100 la 100 000 de franci.Când în cazul prevăzut la alineatul precedent, solicitarea vizată la articolul 246, §1, este urmată de o propunere vizată la articolul 246, §2, precum şi în cazul în care propunerea vizată la articolul 246, §2, este acceptată, se pedepseşte cu recluziunea de la cinci la zece ani şi cu amendă de la 100 la 100 000 de franci.§3. Când corupţia prevăzută la articolul 246 se referă la un judecător şi are drept obiect un act ce reiese din funcţia sa jurisdicţională, se pedepseşte cu recluziunea de la cinci la zece ani şi cu amendă de la 100 la 100 000 de franci.Când în cazul prevăzut la alineatul precedent, solicitarea vizată la articolul 246, §1, este urmată de o propunere vizată la articolul 246, §2, precum şi în cazul în care propunerea vizată la articolul 246, §2, este acceptată, se pedepseşte cu recluziunea de la zece la cincisprezece ani şi cu amendă de la 100 la 100 000 de franci.

Art. 250 <L 1999-02-10/39, art.4, 023; În vigoare: 02-04-1999> §1. Când corupţia prevăzută la articolele de la 246 la 249 se referă la o persoană care exercită o funcţie publică intr-un Stat străin, pedepsele sunt cele prevăzute în aceste dispoziţii. §2. Calitatea de persoană care executa o funcţie publica intr-un Stat este apreciata conform dreptului Statului în care persoana exercită această funcţie. Dacă este vorba de un Stat care nu este membru al Uniunii Europene, această calitate este recunoscută doar în scopul aplicării §1, dacă funcţia vizată este considerată funcţie publică în dreptul belgian.

Art. 251 <L 1999-02-10/39, art.4, 023; În vigoare: 02-04-1999> §1. Când corupţia prevăzută la articolele de la 246 la 249 se referă la o persoană care exercită o funcţie publică într-o organizaţie de drept internaţional, pedepsele sunt cele prevăzute la aceste dispoziţii. §2. Calitatea acestei persoane este considerată conform statutului organizaţiei de drept internaţional public de care ţine.

Art. 252 <L 1999-02-10/39, art.4, 023; În vigoare: 02-04-1999> Fără prejudiciu în ceea ce priveşte aplicarea articolelor 31 şi 32, persoanele pedepsite în virtutea dispoziţiilor prezentului CAPITOL pot fi condamnate de asemenea la interdicţie conform articolului 33.

Art. 253 (Abrogat) <L 1999-02-10/39, art.4, 023; În vigoare: 02-04-1999>

CAPITOLUL V – DESPRE ABUZURILE DE AUTORITATE

Art. 254 Se pedepseşte cu închisoarea de la un an la cinci ani, orice funcţionar public, agent sau prepus al guvernului, de orice stare sau grad, care a solicitat sau ordonat, a dispus să se solicite sau să se ordone acţionarea sau folosirea forţei publice împotriva executării unei legi sau a unei hotărâri regale, sau împotriva perceperii unui impozit stabilit legal, sau împotriva executării oricărei ordonanţe sau mandat de justiţie, sau a oricărui alt ordin dat de autoritate. Mai mult, vinovatul poate fi condamnat la interdicţia drepturilor menţionate la primele trei numere ale articolului 31.

Art. 255 (A se vedea NOTA sub TITLU) Dacă această solicitare sau acest ordin a fost urmat de consecinţe, vinovatul se pedepseşte cu detenţia de la cinci la zece ani.

Art. 256 Dacă ordinele sau rechiziţionările au fost cauza directa a altor crime pasibile cu pedepse mai grele decât cele prevăzute la articolele 254 şi 255, aceste pedepse grele se aplică funcţionarilor, agenţilor sau prepuşilor vinovaţi de a fi dat ordinele în cauză sau de a fi făcut rechiziţionările în cauză.(Totuşi, pedeapsa cu recluziunea pe viaţă este înlocuită, în acest caz, cu recluziunea de la douăzeci la treizeci de ani.) < L 2003-01-23/42, art.52, 040; În vigoare: 13-03-2003>

Art. 257 Când un funcţionar sau un ofiţer public, un administrator, agent sau prepus al guvernului sau al poliţiei, un executor de mandante de justiţie sau de sentinţe, comandantul şef sau în subordinea ordinii publice, fără motiv legitim, a făcut uz sau a dispus utilizarea violenţelor faţă de persoane, în exercitarea sau cu prilejul exercitării funcţiilor sale, minimul de pedeapsă stabilit împotriva acestor fapte este majorat conform articolului 266.

Art. 258 Orice judecător, administrator sau membru într-un organism administrativ, care sub orice pretext, chiar sub

48

pretextul lipsei de prevederi legale sau a neclarităţii legii a refuzat să facă dreptate părţilor, se pedepseşte cu amendă de la două sute de franci la cinci sute de franci, şi poate fi condamnat la interdicţia drepturilor de a ocupa funcţii, locuri de muncă sau funcţii publice.

Art. 259. Orice comandant, ofiţer, sub-ofiţer al forţei publice care, după ce i s-a solicitat legal de autoritatea civilă, va fi refuzat să dispună acţiunea forţei care se află sub ordinele sale, va fi pedepsit cu închisoarea de la cincisprezece zile la trei luni.

  HOOFDSTUK Vbis. – Ascultările, aflarea şi înregistrarea comunicaţiilor şi a telecomunicaţiilor private. <Inserat de par L 1994-06-30/49, art. 1; În vigoare : 03-02-1995>

Art. 259bis Inserat de L 1994-06-30/49, art. 1; ED : 03.02.1995 § 1. Va pedepsit cu închisoare de la 6 luni la 2 ani şi o amendă de la 500 franci la 20.000 franci sau numai cu una din aceste pedepse, orice ofiţer sau funcţionar public, funcţionar public sau agent al ordinii publice care în timpul exercitării funcţiei sale, în afara cazurilor prevăzute de lege sau fără să respecte formalităţile prevăzute:

1. intenţionat, cu ajutorul unui aparat, ascultă sau face să fie ascultat, ia la cunoştinţă sau înregistrează sau pune să fie înregistrat, pe timpul transmisiei, comunicaţii sau telecomunicaţii private, la care el nu participă, fără consimţământul tuturor participanţilor la aceste comunicaţii sau telecomunicaţii;

2. cu intenţia de a comite una dintre infracţiunile menţionate mai sus, instalează sau pune să se instaleze un aparat electronic;

3. cu bună ştiinţă, deţine, dezvăluie sau divulgă altei persoane conţinutul comunicaţiilor sau telecomunicaţiilor private, ilegal ascultate sau înregistrate sau pe care le-a luat la cunoştinţă ilegal, sau le-a folosit cu bună ştiinţă în acest fel.

§2. Va fi pedepsit cu închisoare la trei ani şi la amendă de la 500 franci la 30.000 franci sau numai cu una din aceste pedepse, orice ofiţer sau funcţionar public, funcţionar public sau agent de ordine publică, respectiv care, în timpul exercitării funcţiilor, în afara cazului prevăzut de lege sau fără să respecte formalităţile prevăzute de lege, cu intenţie frauduloasă sau pentru a produce daune, utilizează o înregistrare, legal efectuată, a unor comunicaţii sau telecomunicaţii private.§3. Tentativa de a comite una dintre infracţiunile vizate la §§ 1 sau 2 este pedepsită ca şi infracţiune ea-însăşi.§4. Pedepsele prevăzute la §§ 1,2 şi 3 sunt dublate dacă o infracţiune la una dintre dispoziţii este comisă în termen de cinci ani începând de la pronunţarea unei sentinţe sau a unei arestări având calitatea de lucru judecat, pentru o condamnare pentru una din infracţiunile vizate de art. 314 bis, §§ 1,2 sau 3.§5. (Dispoziţiile § 1, 1 şi 2 nu se aplică în cazurile de captare, ascultare, luare la cunoştinţă sau înregistrarea, de Serviciul General al Informaţiilor şi al Securităţii Forţelor Armate, a oricărei forme de comunicări emise în străinătate atât în scopuri militare în cadrul misiunilor explicite la art.11, § 2,1 şi 2 din legea din 30 noiembrie 1998 organică a serviciilor de informaţie şi securitate decât din motive de securitate şi de protecţie a trupelor noastre şi ale aliaţilor noştri în cadrul misiunilor în străinătate şi a cetăţenilor noştri stabiliţi în străinătate, după cum se menţionează la art. 11, § 2,3 şi 4). L 2003-04-03/52, art. 2, 043; În vigoare : 12.05.2003

DISPOZIŢIE COMUNA CAPITOLELOR PRECEDENTE

Art.260. În cazul în care un funcţionar sau un ofiţer public, un funcţionar public sau un agent de ordine publică ordonă sau face un act contrar legii sau dispoziţiei regale, dacă a justificat faptul că a acţionat din ordinul superiorilor, în cadrul domeniului lor de competenta şi există o supunere ierarhica, el va fi exonerat de pedeapsa care, în acest caz, nu va fi aplicată decât superiorilor care i-au dat ordinul.

CAPITOLUL VI – DESPRE EXERCITAREA AUTORITĂŢII PUBLICE ILEGAL ANTICIPATA SAU PRELUNGITAArt. 261. Funcţionarul public care îşi exercită funcţiile fără a-şi depune jurământul prescris de lege, va fi condamnat la o amendă de la 26 franci la 100 de franci.

Art. 262. Orice funcţionar public revocat, destituit, suspendat sau interzis legal, care, după luarea la cunoştinţă în mod oficial, ar continua să-şi exercite funcţiile, va fi pedepsit cu închisoare de la 8 zile la un an şi cu o amendă de la 26

49

franci la 500 franci .Cu aceeaşi pedeapsă va fi pedepsit orice funcţionar public electiv sau temporar care va continua să-şi exercite funcţiile, după încetarea legală.

CAPITOLUL VII – DESPRE DELICTELE REFERITOARE LA TINEREA ACTELOR DE STARE CIVILA

Art. 263. L 31-03-1987, art. 88 Va fi pedepsit cu amendă de la 26 franci la 300 de franci ofiţerul de stare civila care va acţiona împotriva unei dispoziţii referitoare la art. 34 – 44, 49, 50 şi 334 din codul civil.

Art. 264 L 31-03-1987, art. 89 Vor fi pedepsiţi cu amendă de la 100 de franci la 500 de franci ofiţerul de stare civila sau agentul special delegat de el care nu vor respecta dispoziţiile Art. 45, § 1 din codul civil.Art. 265 L 31-03-1987, art. 90 Va fi pedepsit cu amendă de la 26 franci la 500 de franci ofiţerul de stare civila care va celebra casatorii fără să se asigure de consimţămintele solicitate.

DISPOZIŢII PARTICULARE

Art. 226. (Vezi NOTA sub TITLU) În afara cazurilor în care legea reglementează pedepsele pentru crime sau pentru delicte comise de câtre funcţionarii sau ofiţerii publici, aceia dintre ei care se vor dovedi a fi vinovaţi pentru alte crime sau alte delicte pe care trebuiau se la prevină, să le constate, să le urmărească sau să le reprime, vor fi condamnaţi la pedepse pentru aceste crime sau aceste delicte, minimul cărora va fi dublat, dacă este vorba de închisoare şi mărit la doi ani dacă este vorba (de închisoare sau de detenţie de la 15 ani la 20 de ani sau la un termen inferior). L 2003-01-23/42, art.53, 040; În vigoare: 13.03.2003

CAPITOLUL VIII. DESPRE INFRACŢIUNILE COMISE DE MINISTRII CULTELOR ÎN EXERCITIU LA MINISTERUL LOR.

Art. 267. (Va fi pedepsit cu o amendă de la 50 de franci la 500 de franci orice ministru al unui cult care va proceda la binecuvântarea nupţiala înainte de celebrarea căsătoriei civile.) L 03-08-1909, art. unic(Această dispoziţie nu va fi aplicabila dacă una dintre persoanele care au primit binecuvântarea nupţiala era în pericol de moarte şi orice întârziere adusa acestei ceremonii ar fi făcut-o imposibilă) L 03-08-1909, art. unicÎn cazul unei noi infracţiuni de acelaşi fel, el ar putea fi condamnat la închisoare de la 8 zile la 3 luni.

Art. 268. Vor fi pedepsiţi cu închisoare de la 8 zile la 3 luni şi cu o amendă de 26 franci la 500 franci, miniştrii unui cult care, exercitându-şi funcţiile în cadrul ministerului, prin discursurile pronunţate în adunarea publica, ar ataca direct guvernul, legea, hotărârea regală sau orice act al autorităţii publice.

TITLUL V. CRIME ŞI DELICTE ÎMPOTRIVA ORDINEI PUBLICE COMISE DE PARTICULARI

CAPITOLUL I. – DESPRE REBELIUNE

Art. 269. Este calificată rebeliune orice atac, orice rezistenta cu violente sau ameninţări împotriva ofiţerilor ministeriali, paznicilor de plantaţii sau forestieri, funcţionarilor publici sau agenţilor de ordine publică, funcţionarilor pentru perceperea taxelor şi contribuţiilor, purtătorilor de constrângeri, funcţionarilor de la vama, funcţionarilor pentru sechestre, ofiţerilor sau agenţilor de la poliţia administrativă sau judiciară, care acţionează conform legii, ordinelor sau ordonanţelor autorităţii publice, mandatelor de justiţie sau sentinţelor.

Art. 270. (Abrogat) L 13-10-1930, art. 31

Art. 271 Rebeliunea comisa de o singură persoană, armata, va fi pedepsită cu închisoare de la 3 luni la 2 ani; dacă a avut loc fără arme, va există o pedeapsă de la 8 zile la 6 luni.

Art. 272. (Vezi NOTA sub TITLU). Dacă rebeliunea a fost comisa de mai multe persoane şi apoi de un concert prealabil, rebelii, purtători de arme, vor fi condamnaţi la închisoare de la 5 ani la 10 ani şi ceilalţi la închisoare de la un an la 5 ani. L 2003-01-23/42, art.54,040; În vigoare: 13.03.2003

50

Dacă rebeliunea nu a fost rezultatul unui concert prealabil, vinovaţii armaţi vor fi pedepsiţi cu închisoare de la un an la 5 ani şi ceilalţi cu închisoare de la 3 luni la 2 ani.

Art. 273 În cazul rebeliunii cu banda sau adunare, articolul 134 din prezentul cod va fi aplicabil rebelilor fără funcţii în banda, care s-au retras la primul avertisment al autoritarii publice sau au fost găsiţi în afara locului rebeliunii, fără o noua rezistenta şi fără arme.

Art. 274 În toate cazurile în care va fi pronunţata, pentru rebeliune, pedeapsa cu închisoarea, vinovaţii vor putea fi condamnaţi la o amendă de la 26 franci la 200 franci.Şefii rebeliunii şi cei care au provocat-o vor putea, în plus, să fie condamnaţi (...) la interdicţie conf. art. 33 L 09-04-1930, art.32

CAPITOLUL II. DESPRE ULTRAJ ŞI VIOLENTE ÎMPOTRIVA MINISTRILOR, MEMBRILOR CAMERELOR LEGISLATIVE, FUNCŢIONARILOR PUBLICI SAU AGENŢILOR DE ORDINE PUBLICĂ

Art. 275 ( Va fi pedepsit cu închisoarea de la 15 zile la 6 luni şi amendă de la 50 la 300 franci, cel care va aduce un ultragiu prin fapte, cuvinte, gesturi sau ameninţări, unui membru al Camerelor legislative în exercitarea sau cu ocazia exercitării mandatului sau, unui Ministru (, unui membru al Curţii de Arbitraj) sau unui (magistrat al ordinii administrative sau unui membru al ordinii judiciare) sau unui ofiţer al forţei publice în serviciu activ, în exercitarea funcţiilor lor). L 27-07-1934, art.1 L 10.10.1967, art. 139, § 5 L 02.02.1984, art.6

Dacă ultrajul are loc în şedinţa uneia dintre Camere sau în audienta unei curţi sau a unui tribunal, închisoarea va fi de la două luni la doi ani şi amendă va fi de la 200 franci la 1000 de franci.Ultrajele adresate unui membru al Camerelor nu pot, în afara cazului de flagrant delict, să fie urmărite decât la plângerea persoanei calomniate sau la denunţarea Camerei din care face parte.

Art. 276. Ultrajul prin vorbe, fapte, gesturi sau ameninţări, dirijat, în exercitarea sau cu ocazia exercitării funcţiilor lor, împotriva unui ofiţer ministerial, unui funcţionar public sau unui agent de ordine publică, sau împotriva oricărei alte persoane cu caracter public, va fi pedepsit cu închisoare de la 8 zile la o lună şi cu o amendă de la 26 de franci la 200 franci.

Art. 277 Ultrajele comise împotriva corpurilor constituite vor fi pedepsite în acelaşi fel ca şi ultrajele comise împotriva membrilor acestor corpuri, după diferenţele stabilite în cele două articole precedente.

Art. 278 (Va di pedepsit cu închisoare de la două luni la doi ani şi amendă de la 50 la 500 franci cel care va lovi un membru al Camerei legislative în exerciţiu sau cu ocazia exercitării mandatului sau, un Ministru (un membru al Curţii de arbitraj), un magistrat sau un ofiţer al forţei publice în serviciu activ, în exerciţiu sau cu ocazia exercitării funcţiei sale). L 27-07-1934, art.2 L 02.02.1984 art.7

Dacă loviturile au fost date în şedinţa uneia dintre Camere sau în audienţa unei curţi sau tribunal, vinovatul va fi pedepsit cu închisoare de la 3 luni la 3 ani şi amendă de la 200 la 1000 de franci.

Art. 279 Dacă loviturile au cauzat scurgere de sânge, răniri sau boli, vinovatul va fi condamnat la închisoare de la 6 luni la 5 ani şi amendă de la 200 franci la 1500 franci.

Art. 280 Cel care ar lovi, în exercitarea sau în exerciţiul funcţiilor, un ofiţer ministerial, un funcţionar public sau un agent al ordinii publice, va fi pedepsit cu închisoare de la o lună la un an şi o amendă de la 50 franci la 300 franci.

Art. 281 Dacă loviturile au fost cauza scurgerilor de sânge, de răni sau boli, pedeapsa va fi închisoarea de la 3 luni la doi ani şi amendă de la 100 de franci la 500 franci.

Art. 282 Pedepsele de la art. 275, 278, 279 vor fi aplicabile în cazul în care va există ultrajul sau lovitura data juraţilor în timpul funcţiilor lor, sau martorilor în timpul depoziţiilor.

CAPITOLUL III – RUPERE DE SIGILIU

51

Art. 283 Dacă sigiliile depuse din ordinul autorităţii publice au fost rupte, gardienii vor fi pedepsiţi, pentru neglijenţă, de la 8 zile la 6 luni cu închisoarea.

Art. 284 Cei care au rupt sigiliile vor fi pedepsiţi cu închisoarea de la 6 luni la doi ani şi dacă gardianul, el-însuşi sau funcţionarul public i-a ordonat sau operat sigilarea, va fi pedepsit cu închisoarea de la un an la trei ani.Tentativa acestui delict va fi pedeapsa, în primul caz din prezentul articol, cu închisoarea de la 3 luni la un an şi în al doilea caz cu închisoarea de la 6 luni la doi ani.

Art. 285 L 2003-01-23/42, art. 55, 040; În vigoare : 13.03.2003 dacă sigiliile rupte au fost sigilate pe hârtii sau lucruri ale unui individ inculpat, acuzat de crimă care poate fi condamnat la închisoare pe viaţă, cu detenţia definitiva sau închisoarea de la 20 de ani la 30 de ani şi detenţia de la 20 ani la 30 ani, sau a unui individ condamnat la una din aceste pedepse, gardianul neglijent va fi pedepsit cu închisoare de la 3 luni la un an.Art. 286 Cel care ar rupe sigiliile de pe hârtiile sau lucrurile menţionate în articolul precedent, va fi pedepsit cu închisoarea de la un an la 3 ani şi dacă este gardianul el-însuşi sau funcţionarul public care a ordonat sigilarea, vinovatul va fi pedepsit cu închisoarea de la doi ani la 5 ani.Tentativa acestui delict va fi pedepsită, în primul caz prevăzut de prezentul articol, de la 6 luni la doi ani de închisoare şi în al doilea caz de la un an la 3 ani cu aceeaşi pedeapsă.

Art. 287. Dacă ruperea sigiliilor este comisa cu violenţă împotriva persoanelor, vinovatul va fi pedepsit cu închisoarea de la doi ani la 5 ani.Tentativa ruperii sigiliului va fi pedepsită cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani.

Art. 288 În cazul articolelor 284, 286, 287, vinovatul va putea, în plus, să fie condamnat cu o amendă de la 50 franci la 2000 de franci.

CAPITOLUL IV – OBSTACOLE ADUSE EXECUTARII LUCRARILOR PUBLICE

Art. 289 Oricine, prin fapte, s-ar opune la executarea lucrărilor ordonate sau autorizate de puterea competenta, va fi pedepsit cu închisoare de la 8 zile la 3 luni.

Art. 290 Cei care prin violenţă, ameninţări se opun acestor lucrări, vor fi condamnaţi la închisoare de la 3 luni la 2 ani.Şefii vor fi pedepsiţi cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani.

Art. 291 În cazurile prevăzute în articolele precedente, vinovaţii vor putea, în plus, să fie condamnaţi la o amendă de la 26 franci la 500 franci.

CAPITOLUL V – CRIMELE ŞI DELICTELE FURNIZORILOR

Art. 292 (Vezi NOTA sub TITLU) Persoanele însărcinate cu furnizări, întreprinderi sau regii în contul armatei sau marinei, care în mod voluntar au lipsit de la acest serviciu vor fi pedepsite cu închisoare de la 5 ani la 10 ani şi cu o amendă de la 200 franci la 3000 franci L 2003-01-23/42, art. 56, 040; În vigoare : 13.03.2003 Aceleaşi pedepse vor fi aplicate şi agenţilor furnizorilor dacă aceşti agenţi în mod voluntar au lipsit de la acest serviciu.

Art. 293 (Vezi NOTA sub TITLU) Funcţionarii publici sau agenţii sau salariaţii guvernului care au provocat sau ajutat vinovaţii să lipsească de la serviciu, vor fi condamnaţi la închisoare ( de la 7 ani la 10 ani) şi la o amendă de la 300 franci la 3000 franci L 2003-01-23/42, art. 56, 040; În vigoare : 13.03.2003

Art. 294. Dacă încetarea serviciului va fi rezultatul unei neglijente din partea furnizorilor, agenţilor lor, funcţionarilor publici sau agenţilor, salariaţilor guvernului, vinovaţii vor fi pedepsiţi cu închisoarea de la 3 luni la doi ani şi amendă de la 100 franci la 1000 franci.

Art. 295 Dacă livrările sau lucrările au fost în mod voluntar întârziate, vinovaţii vor fi pedepsiţi cu închisoarea de la 6 luni la doi ani şi amendă de la 200 franci la 1000 franci.

52

Ei vor fi pedepsiţi cu închisoarea de la o lună la un an şi amendă de la 50 franci la 500 franci dacă întârzierea este rezultatul unei neglijente.

Art. 296 În diversele cazuri prevăzute de art. 294 şi 295, § 2, urmărirea nu se va putea face decât la denunţarea ministrului respectiv.

Art. 297 Dacă au existat fraude referitor la natura, calitatea, cantitatea lucrărilor sau manoperelor sau a lucrurilor furnizate, vinovaţii vor fi pedepsiţi cu închisoare de la 6 luni la 3 ani şi amendă de la 100 franci la 1000 franci.Ei vor putea să fie condamnaţi la interdicţie, conform art.33.

Art. 298 Funcţionarii publici sau agenţii sau salariaţii guvernului care au participat la această frauda, vor fi pedepsiţi cu închisoarea de la doi ani la 5 ani şi o amendă de la 200 franci la 10.000 franci.Ei vor fi, în plus, condamnaţi la interdicţie, conf. art. 33.

CAPITOLUL VI. PUBLICAREA SAU DISTRIBUIREA DE ÎNSCRISURI FĂRĂ INDICAREA NUMELUI ŞI DOMICILIULUI AUTORULUI SAU A TIPOGRAFULUI.

Art. 299 Orice persoană care, cu bună ştiinţă contribuie la publicarea sau las distribuirea de tipărituri care include menţionarea adevărată a numelui şi a domiciliului autorului sau a tipografului, va fi pedepsită cu închisoarea de la 8 zile la două luni şi cu o amendă de la 26 franci la 200 franci sau numai cu una din aceste pedepse.Totuşi pedeapsa cu închisoarea nu va putea fi pronunţata dacă tipăritura, publicata fără indicaţiile solicitate, face parte dintr-o publicaţie a cărei origine este cunoscuta prin apariţia sa anterioara.

Art. 300 Sunt scutiţi de pedeapsa de la articolul precedent:Cei care vor menţiona tipograful;Cei care striga, afişorii, vânzătorii sau distribuitorii care au comunicat persoana de la care au înscrisul imprimat.

CAPITOUL VII. INFRACŢIUNI LA LEGILE ŞI REGULAMENTELE LOTERIEI, CASELOR DE JOCURI ŞI CASELOR DE IMPRUMUT PE AMANET.

Art. 301. Sunt considerate loterii orice operaţiuni oferite publicului în vederea unui câştig pe bază de noroc.

Art. 302 Autorii, întreprinzătorii, administratorii, agenţii de loterie care nu sunt autorizaţi legal, vor fi pedepsiţi cu închisoarea de la 8 zile la 3 luni şi cu amendă de la 50 de franci la 3000 franci.Vor fi confiscate obiectele mobiliare puse la loterie şi cele care sunt folosite sau destinate acestui serviciu.Dacă un imobil a fost pus la loterie, confiscarea nu va fi pronunţata; ea va fi înlocuita printr-o amendă de la 100 de franci la 10.000 franci.

Art. 303. Vor fi pedepsiţi cu închisoarea de la 8 zile la o lună şi cu amendă de la 26 de zile la 1000 de franci sau cu una din aceste pedepse:Cei care vor plasa, colporta, distribui bilete de loterie care nu sunt autorizate legal;Cei care, prin avize, anunţuri, afişe sau orice alt mijloc de publicaţie, vor comunica existenta acestor loterii sau vor facilita emiterea acestor bilete.În toate cazurile, biletele ca şi avizele, anunţurile sau afişele vor fi distruse.

Art. 304. Vor fi scutiţi de pedepsele de la articolul precedent, cei care striga şi afişorii care au comunicat persoana de la care au obţinut biletele sau înscrisurile menţionate mai sus.

Art. 305 (Abrogat) L 1999-05-07/77, art. 73, 027; ED: 30-12-2000

Art. 306 Cei care, fără autorizaţie legală, au participat la casele de împrumut pe amanet vor fi pedepsiţi cu închisoarea de la 8 zile la 3 luni şi o amendă de la 26 franci la 1000 de franci.

53

Art. 307 Cei care, având o autorizaţie, nu au ţinut un registru conform regulamentului, care are completări, fără spaţiu alb, interlinie, sumele sau obiectele împrumutate, numele, domiciliile şi profesiunile împrumutătorilor, natura, calitatea, valoarea obiectelor amanetate, vor fi pedepsiţi cu închisoarea de la 8 zile la o lună şi amendă de la 26 franci la 100 de franci sau cu una dintre aceste pedepse.

Art. 308 Vor fi pedepsiţi cu închisoare de la 8 zile la 3 luni şi cu amendă de la 26 franci la 1000 de franci:Indivizii care aduc în mod obişnuit lucruri la birourile casei de amanet pentru alţii, fiind retribuiţi;Cei care au obţinut în mod obişnuit recompense de la casele de amanet;Cei care au cedat sau cumpărat recompense de la aceste instituţii, constatând împrumuturi pe noile mărfuri.

CAPITOLUL VIII. INFRACŢIUNI REFERITOARE LA INDUSTRIE,COMERT ŞI LICITATII PUBLICE

Art. 309 Cel care în mod răutăcios şi fraudulos va comunica secretele fabricii în care el a fost sau este angajat, va fi pedepsit cu închisoarea de la 3 luni la 3 ani şi cu amendă de la 50 franci la 2000 franci.

Art.310 (Abrogat) L 24-05-1921, art. unic

Art. 311 Persoanele care, prin mijloace frauduloase au efectuat mărirea sau micşorarea preţului mărfurilor sau ale actelor şi efectelor publice, vor fi pedepsite cu închisoare de la o lună la 2 ani şi amendă de la 300 franci la 10.000 franci.

Art. 312 Orice comandant al diviziilor militare, al provinciilor sau locurilor şi oraşelor, orice guvernator sau comisar de arondisment care va avea dreptul să-şi exercite autoritatea şi va practica asemenea manevre sau va participa la ele, fie în mod deschis, fie prin acte stipulate sau prin intermediul altor persoane, va fi pedepsit, independent de pedepsele pronunţate de articolul precedent, cu interdicţia exercitării drepturilor enunţate la primele trei numere din articolul 31.

Art. 313 Cei care prin violenţă sau ameninţări vor tulbura ordinea publica în pieţe sau hale, cu intenţia de a provoca jaful sau numai să forţeze vânzătorii să renunţe la marfa pentru un preţ inferior celui care ar rezulta din libera concurenţă, vor fi pedepsiţi cu închisoarea de la 3 luni la doi ani.Şefii sau capii vor fi pedepsiţi cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani (...)L 09-04-1930, art.32

Art. 314. L 1993-12-24/37, art. 66, 011; În vigoare: 01.05.1997 Persoanele care, în cadrul adjudecării proprietăţii, a uzufructului sau a locaţiei lucrurilor mobiliare sau imobiliare, a unei întreprinderi, a unei furnizări, a unei exploataţii sau a unui serviciu, vor tulbura libertatea licitaţiei prin violenţă sau ameninţări, prin daruri sau promisiuni sau prin orice alt mijloc fraudulos, vor fi pedepsiţi cu închisoare de la 15 zile la 6 luni şi cu o amendă de la 100 franci la 3.000 franci.

HOOFDSTUK VIII bis. – Infracţiuni referitoare la secretul comunicaţiilor şi telecomunicaţiilor private. L Integrat de L. 1994-06-340, art. 2; În vigoare : 03-02-1995

Art. 314 bis L Integrat de L. 1994-06-340, art. 2; În vigoare : 03-02-1995§ 1. Va fi pedepsit cu închisoarea de la 6 luni la un an şi amendă de la 200 franci la 10.000 franci sau cu una din aceste pedepse:

1. cel care intenţionat, cu ajutorul unui aparat oarecare ascultă sau face să se asculte, ia la cunoştinţă sau pune să se ia la cunoştinţă, înregistrează sau pune să se înregistreze, pe timpul transmisiei, comunicaţii sau telecomunicaţii private, la care el nu participa, fără consimţământul tuturor participanţilor la aceste comunicaţii sau telecomunicaţii;

2. cu intenţia de a comite una dintre infracţiunile menţionate mai sus, instalează sau pune să se instaleze un oarecare aparat;

§ 2. Va fi pedepsit cu închisoare de la 6 luni la doi ani şi amendă de la 500 franci la 20.000 franci sau numai cu una dintre aceste pedepse, oricine va deţine, revela sau divulga cu bună ştiinţă unei alte persoane conţinutul comunicaţiilor sau al telecomunicaţiilor private, ascultate sau înregistrate ilegal sau de care a luat la cunoştinţă în mod ilegal sau foloseşte cu bună ştiinţă o informaţie obţinută în acest mod.Va fi pedepsit cu aceleaşi pedepse, intenţia frauduloasa sau pentru a aduce pagube, cel care foloseşte o înregistrare,

54

legal efectuata, de comunicaţii sau telecomunicaţii private.§ 3. Tentativa de a comite una dintre infracţiunile vizate la §§ 1 sau 2 este pedepsită ca şi infracţiune ea-însăşi.§ 4. Pedepsele prevăzute la §§ 1,2 şi 3 sunt dublate dacă o infracţiune la una dintre aceste dispoziţii este comisa în 5 ani începând de la pronunţarea unei sentinţe sau a unei hotărâri, considerată ca lucru judecat, condamnarea făcându-se pe baza uneia dintre aceste infracţiuni sau a unei infracţiuni vizate la art. 259bis, §§ 1,2 sau 3.

CAPITOLUL IX. ALTE INFRACŢIUNI ADUSE ORDINEI PUBLICE

SECTIUNEA I – DESPRE INFRACŢIUNI LA LEGILE INHUMARII

Art.315 Vor fi pedepsiţi cu pedepse de la 8 zile la două luni de închisoare sau amendă de la 26 de franci la 300 franci:Cei care, fără autorizaţie prealabila a ofiţerului public, vor proceda la o înhumare.Cei care vor stabili, în orice mod, regulile referitoare la locurile de înmormântare şi la înhumările precitate.

SECTIUNEA II (OBSTACOLE LA EXERCITAREA FUNCŢIEI JURISDICŢIONALE). L 10-10-1967, art. 140

Art. 316. L 10-10-1967, art. 140 este pedepsit cu amendă de la 26 franci la 100 franci cel care se abţine să răspundă la anchetele ordonate de autoritate în vederea stabilirii listei juraţilor sau care, pentru a fi scutit de a îndeplini funcţia de jurat face o declaraţie inexacta.

Art. 316 bis. L 10-10-1967, art. 140 Este pedepsit cu amendă de la 50 franci la 1000 de franci:1. Juratul care nu este scutit şi nu se prezintă la curtea cu juri în ziua şi la ora indicate pentru deschiderea

dezbaterilor, pe baza citaţiei care i-a fost notificata sau la convocarea pe care a primit-o;2. Juratul care, după ce a dat curs citaţiei sau convocării, se retrage fără autorizaţie din partea preşedintelui înainte de

expirarea funcţiilor sale.

Art. 317 (Abrogat) L 03.03.1933, art. 28Art. 318 (Abrogat) L 03.03.1933, art. 28

SECTIUNEA III INFRACŢIUNI REFERITOARE LA EPIZOOTIE

Art. 319 (Abrogat) L 24.03.1987, art.32 § 1

Art. 320 (Abrogat) L 24.03.1987, art.32 § 1

Art. 321(Abrogat) L 24.03.1987, art.32 § 1

TITLUL VI. RIME ŞI DELICTE ÎMPOTRIVA SECURITATII PUBLICE

CAPITOLUL I (DESPRE ASOCIAŢIA CONSTITUITĂ ÎN SCOPUL DE A ATENTA LA PERSOANE SAU PROPRIETĂŢI ŞI DESPRE ORGANIZATIA CRIMINALA) L 1999-01-10, art. 2, 022; în vigoare: 08.03.1999

Art. 322. Orice asociaţie constituită în scopul de a atenta la persoane sau la proprietăţi este o crimă sau un delict care există prin singurul fapt al organizării bandei.

Art. 323 (Dacă organizaţia are ca scop înfăptuirea de crime care să presupună pedeapsa cu închisoare pe viaţă sau închisoarea de la 10 ani la 15 ani sau la un termen mai mare, provocatorii acestei asociaţii, şefii acestei bande şi cei care au format un comandament, vor fi pedepsiţi cu închisoare de la 5 ani la 10 ani). L 2003-01-23/42, art. 58, 040; în vigoare: 13.03.2003

Ei vor fi pedepsiţi cu închisoare de la doi ani la 5 ani dacă asociaţia a fost constituită pentru a comite alte crime şi cu închisoare de la 6 luni la 3 ani dacă asociaţia a fost constituită pentru a comite delicte.

Art. 324 Orice alt individ care face parte din asociaţie şi cei care cu bună ştiinţă vor furniza bandei sau diviziilor arme, muniţii, instrumente de crimă, cazare, retragere sau loc de adunare, vor fi pedepsiţi:

În primul caz prevăzut de articolul precedent cu închisoare de la 6 luni la 5 ani;

55

În al doilea caz cu închisoare de la două luni la 3 ani;În cel de-al treilea caz cu închisoare de la o lună la doi ani.

Art. 324 bis (inserat de L 1999-01-10/49, art. 3, În vigoare: 08-03-1999) Constituie o organizaţie criminala asociaţia constituită din mai mult de două persoane, organizata în timp, în vederea comiterii de crime, delicte care sunt pedepsite cu închisoare de 3 ani sau cu o pedeapsă mai gravă, pentru a obţine, direct sau indirect avantaje patrimoniale, folosind intimidarea, ameninţarea, violenţă, manevre frauduloase sau corupţia sau recurgând la structuri comerciale sau altele pentru a disimula sau facilita realizarea infracţiunilor.

O organizaţie al cărei obiect real este exclusiv cel de ordin politic, sindical, filantropic, filozofic sau religios sau care urmează exclusiv orice alt scop legitim nu poate să fie considerata ca o organizaţie criminala în sensul aliniatului 1.

Art. 324 trei. (L 1999-01-10/49, art. 3 În vigoare : 08-03-1999 § 1. Orice persoană care, cu bună ştiinţă şi voluntar face parte dintr-o organizaţie criminala este pedepsită cu închisoare de la un an la 3 ani şi o amendă de la 100 franci la 5000 franci sau cu una dintre aceste pedepse, chiar dacă ea nu are intenţia de a comite o infracţiune în cadrul acestei organizaţii şi nici să se asocieze, conf. disp. prevăzute de art. 66 şi următoarele.

§2. Orice persoană care participa la pregătirea sau la realizarea unei activităţi licite a acestei organizaţii criminale, când ştie că participarea să contribuie la obiectivele acesteia, aşa cum sunt prevăzute la art. 324 bis, este pedepsită cu închisoare de la un an la 3 ani şi amendă de la 100 franci la 5000 franci sau cu una dintre aceste pedepse.

§3. Orice persoană care participa la luarea de decizii în cadrul activităţilor organizaţiei criminale, când ştie că participarea sa contribuie la obiectivele acesteia, aşa cum sunt prevăzute la art. 324 bis, este pedepsită cu închisoare de la 5 ani la 10 ani şi o amendă de la 500 franci la 100.000 franci sau numai cu una dintre aceste pedepse.

§4. Orice conducător al organizaţiei criminale este pedepsit cu închisoare de la 10 ani la 15 ani şi o amendă de la 1000 franci la 100.000 franci sau cu una dintre aceste pedepse.

Art. 325 Vinovaţii condamnaţi, pe baza art. 323 (, 324 şi 324 trei.) la închisoare, vor putea fi condamnaţi la interdicţie, conform art. 33 (...)L 09-04-1930, art.32L 1999-01-10/49, art. 4, 022; În vigoare: 08-03-1999.

Art. 326. Vor fi scutiţi de pedepsele pronunţate în prezentul CAPITOL aceia dintre vinovaţi care, înainte de orice tentativa de crime sau delicte care fac obiectul asociaţiei şi înainte de a acţiona dezvăluie autorităţii existenta acestor bande şi numele comandanţilor lor. (Aliniat 2 abrogat) L 09-04-1930, art.32

CAPITOLUL II. (DESPRE AMENINŢĂRI CU ATENTAT ÎMPOTRIVA PERSOANELOR SAU ÎMPOTRIVA PROPRIETĂŢILOR ŞI DESPRE FALSELE INFORMAŢII REFERITOARE LA ATENTATELE GRAVE). L 04-07-1972, art.5

Art. 327. L 04-07-1972, art.1 Oricine va ameninţa, verbal sau prin act anonim sau semnat, cu ordin sau în condiţii, cu un atentat împotriva persoanelor sau proprietăţilor, va fi pedepsit cu închisoare de la 6 luni la 5 ani şi o amendă de la 100 franci la 500 franci.

Ameninţarea, anonimă, în scris sau semnată, cu un atentat împotriva persoanelor sau a proprietăţilor care se pedepseşte cu închisoare, neînsoţită de un ordin sau de o condiţie, va fi pedepsită cu închisoarea de la 3 luni la doi ani şi cu o amendă de la 50 de franci la 300 franci.

Art. 328. L 04-07-1972, art.2 Oricine va da, verbal sau în scris, anonim sau semnat, cu bună ştiinţă o informaţie falsă referitoare la existenta unui pericol de atentat împotriva persoanelor sau proprietăţilor va fi pedepsită cu închisoare de la 3 luni la doi ani şi cu o amendă de la 50 franci la 300 franci. L 2003-04-04/59, art.2, 042; În vigoare : 15.05.2003

Art. 328 bis Inserat de L. 2003-04-04/59, art. 3; ED: 15-05-2003 Oricine va răspândi, în orice fel, substanţe care, neprezentând în sine nici un pericol, dau impresia a fi periculoase şi despre care el ştie sau trebuie să ştie că ele pot inspira o mare teamă de atentat împotriva persoanelor sau proprietăţilor, care se pedepseşte cu închisoare de cel puţin doi, ani, va fi pedepsit cu închisoare de la 3 luni la doi ani şi amendă de la 50 Euro la 300 Euro.

Art. 329 L 04-07-1972, art.3 Ameninţarea, prin gesturi sau embleme, a unui atentat împotriva persoanelor sau proprietăţilor, care se pedepseşte de codul penal, va fi pedepsită cu închisoare de la 8 zile la 3 luni şi amendă de la 26 franci la 100 de franci.

56

Art. 330. L 04-07-1972, art.4 Ameninţarea, verbala sau în scris, anonimă sau semnată, cu ordin sau condiţie, a unui atentat împotriva persoanelor sau proprietăţilor se va pedepsi cu închisoare de la 8 zile la 3 luni şi amendă de la 26 franci la 100 franci.

Art. 331 În cazurile prevăzute de art. 327, vinovatul va putea fi condamnat la interdicţie, conf. art. 33 (...)L 09-04-1930, art.32

Art. 331 bis (Vezi NOTA sub TITLUL) L 17-04-1986 art.1 este pedepsit cu închisoare de la 5 ani la 10 ani: L 2003-01-23/42, art. 59, 040; În vigoare: 13.03.20031. cel care ameninţă sau foloseşte materii nucleare pentru a comite un atentat împotriva persoanelor sau

proprietăţilor;2. cel care ameninţa să comită un furt de materii nucleare în scopul de a constrânge o persoană fizică sau morală, o

organizaţie internaţionala sau un Stat să facă sau să se abţină de a face un asemenea act.3. cel care ameninţa să folosească arme sau produse biologice sau chimice pentru a comite un atentat împotriva

persoanelor, proprietăţilor, persoanelor morale, organizaţiilor internaţionale sau un Stat). L 2003-04-04/59, art. 4, 042; În vigoare: 15.05.2003

CAPITOLUL III – EVADAREA DETINUTILOR

Art. 332 În cazul evadării deţinuţilor, persoanele propuse pentru supravegherea lor vor fi pedepsite după cum urmează.Art. 333. L 29-08-1945, art.1 Dacă evadatul era urmărit sau condamnat pentru un delict, dacă era prizonier de război, dacă era deţinut la dispoziţia Ministrului justiţiei, prepuşii vor fi pedepsiţi, în caz de neglijenţă, cu închisoare de la 8 zile la 3 luni şi în caz de complicitate, cu închisoare de la 6 luni la doi ani.Aceleaşi pedepse vor fi aplicabile în cazul evadărilor oricărui individ prin aplicarea legii apărării sociale din 9.04.1930.

Art. 334 Dacă evadatul era urmărit sau condamnat în calitate de şef al unei crime, sau era arestat pe baza legii asupra extrădărilor, aceşti prepuşi vor fi pedepsiţi cu închisoare de la 15 zile la un an, în caz de neglijenţă şi la închisoare de la un an la 5 ani în caz de complicitate.

Art. 335. Aceştia, nefiind însărcinaţi cu paza sau cu conduita deţinutului, dar au procurat şi facilitat evadarea sa, vor fi pedepsiţi, în cazul art. 334 cu închisoare de la 15 zile la un an, în cazul art. 334 cu închisoare de la 3 luni la doi ani.(Aliniatul 2 abrogat) L 1993-06-29/31, art.1, 010; În vigoare: 05-09-1993

Art. 336 Dacă evadarea a avut loc sau s-a soldat cu violenţă, ameninţări sau luare de prizonieri, pedepsele împotriva celor care l-au favorizat furnizându-i instrumentele proprii pentru evadare vor fi:În circumstanţele enunţate la art. 333 o întemniţare de la 2 ani la 5 ani împotriva prepuşilor şi de la 3 luni la 2 ani împotriva altor persoane;În circumstanţele enunţate la art. 334, (închisoarea de la 5 ani la 10 ani) împotriva prepuşilor şi o închisoare de la 6 luni la 3 ani împotriva celorlalte persoane. L 2003-01-23/42, art. 60, 040; în vigoare: 13.03.2003

Art. 337 (Vezi NOTA sau sub TITLU) L 2003-01-23/42, art. 60, 040; în vigoare: 13.03.2003 Dacă evadarea a avut loc sau a fost efectuata cu violenţă, ameninţări sau luare de ostatici, pedepsele împotriva celor care au favorizat-o prin transmitere de arme vor fi:În circumstanţele enunţate la art. 333 închisoarea de la 5 ani la 10 ani împotriva prepuşilor şi închisoarea de la doi ani la 5 ani împotriva celorlalte persoane.În circumstanţele enunţate la art. 334, închisoarea de 10 ani la 11 ani împotriva prepuşilor, închisoarea de la 5 ani la 10 ani împotriva altor persoane.

CAPITOLUL IV. ABSENTA OBLIGAŢIEI ŞI TĂINUIRE

Art. 338 (Abrogat) L 09-04-1930, art.32

Art. 340. Orice persoană ar ascunde, ar fura un cadavru al unei persoane ucise sau moarte în urma loviturilor sau a rănilor, va fi pedepsită cu închisoare de la 3 luni la 2 ani şi o amendă de la 50 de franci la 600 franci.

57

Art. 341 Sunt scutite de la cele două dispoziţii precedente ascendentii sau descendenţii, soţii sau soţiile chiar şi divorţate, fraţii şi surorile şi aliaţii având aceleaşi grade cu criminalii, autorii sau complicii crimei, loviturilor sau rănilor.

CAPITOLUL V – DELICTELE ÎMPOTRIVA SECURITATII PUBLICE COMISE DE VAGABONZI SAU CERSETORI.

Art. 342 (Abrogat) L 1993-01-12/34, art. 28, 007; ED: 01-03-1993

Art. 343 (Abrogat) L 1993-01-12/34, art. 28, 007; ED: 01-03-1993

Art. 344 (Abrogat) L 1993-01-12/34, art. 28, 007; ED: 01-03-1993

Art. 345 (Abrogat) L 1993-01-12/34, art. 28, 007; ED: 01-03-1993

Art. 346 (Abrogat) L 09-04-1930, art.32

Art. 347 (Abrogat) L 1993-01-12/34, art. 28, 007; ED: 01-03-1993

TITLUL IV bis (DESPRE CRIME REFERITOR LA LUAREA DE OSTATECI)L 02-07-1975, art.1

Art. 347 bis L 2000-11-28/35, art.4, 029; În vigoare: 27.03.2001 § 1. Constituie o luare de ostateci, arestarea, deţinerea sau răpirea de persoane pentru a răspunde de executarea unui ordin sau a unei condiţii, cum ar fi pregătirea sau facilitarea executării unei crime sau a unui delict, favorizarea fugii, evadării, obţinerea eliberării sau asigurarea nepedepsirii autorilor sau a complicilor unei crime sau a unui delict.

§2 Luarea de ostateci va fi pedepsită cu închisoare de la 20 de ani la 30 de ani. Pedeapsa va fi închisoarea pe viaţă dacă persoană luată ca ostatec este un minor.

§3 Cu excepţia cazurilor prevăzute la § 4, pedeapsa va fi închisoarea de la 15 ani la 20 de ani dacă în 5 zile de la arestare, de la deţinere sau de la răpire, persoană luată ca ostatec a fost eliberata voluntar fără ca ordinul sau condiţia să fi fost executata.

§4 Pedeapsa va fi închisoarea pe viaţă în cazurile următoare:

1. dacă arestarea, deţinerea sau răpirea persoanei luată ca ostatec a cauzat o boală incurabilă, fie o incapacitate permanentă fizică sau psihica, fie pierderea completa a unui organ, fie mutilarea gravă, fie moartea;

2. (dacă persoana luată ca ostatec a fost supusă actelor vizate la art. 417 trei, aliniat 1). L 2002-06-14/42, art. 2, 036; În vigoare : 24-08-2002

TITLUL VII – CRIME ŞI DELICTE ÎMPOTRIVA ORDINII FAMILIEI ŞI ÎMPOTRIVA MORALEI PUBLICE.

CAPITOLUL I – AVORTUL

Art. 348. (Vezi NOTA sub TITLUL) L 1990-04-03/30, art. 1, 002. În vigoare: 15.04.1990Cel care, medic sau nu, printr-un mijloc oarecare, va face un avort unei femei care nu a consimţit la această, va fi pedepsit cu (închisoare de la 5 ani la 10 ani). Dacă mijloacele folosite nu au fost conforme, art. 52, se va aplica. L 2003-01-23/42, art.62, 040; ED : 13.03.2003

Art. 349 Când avortul a fost cauzat de violentele conştiente dar fără intenţia de a-l produce, vinovatul va fi pedepsit cu închisoare de la trei luni la doi ani şi o amendă de la 26 franci la 300 franci.Dacă violentele au fost comise cu premeditare sau prin cunoaşterea stării femeii, închisoarea va fi de la 6 luni la 3 ani şi

58

amendă de la 50 franci la 500 franci.

Art. 350. L. 1990-04-03/30, art. 2, 002; În vigoare : 15.04.1990 Cel care, prin alimente, băuturi, medicamente sau prin orice alt mijloc va provoca avortul unei femei care a fost de acord cu această, va fi condamnat cu închisoare de la 3 luni la un an şi la o amendă de la 100 franci la 500 franci.

Totuşi, nu va există vreo infracţiune dacă femeia însărcinata, cu sarcina în pericol, a solicitat unui medic să-i întrerupă sarcina iar întreruperea s-a efectuat în condiţiile următoare :

1. a) întreruperea trebuie să intervină înainte de a 12 săptămâna de la concepere;b) ea trebuie să fie efectuata în bune condiţii medicale, de către un medic, intr-o instituţie unde există un serviciu sanitar care va primi femeia însărcinata şi îi va da informaţiile necesare, mai ales asupra drepturilor, ajutorului şi avantajelor garantate de lege şi decretul familiei, al mamelor celibatare sau nu şi copiilor lor, ca şi asupra posibilităţilor oferite de adopţia copilului şi care la cererea medicului sau a sa va primi asistenta şi sfaturi asupra mijloacelor la care ar putea recurge pentru a-şi rezolva problemele psihologice şi sociale puse de situaţia sa.

2. Medicul solicitat de o femeie în vederea întreruperii sarcinii trebuie:

a) să informeze femeia despre riscurile medicale actuale sau viitoare pe care le-ar putea avea după întreruperea sarcinii

b) să-i amintească despre diversele posibilităţi de primire a copilului care se va naşte şi să facă apel, în caz de nevoie, la personalul de serviciu vizat la 1, b) din prezentul articol pentru asistenta şi sfaturi;

c) să se asigure de hotărârea femeii în ceea ce priveşte întreruperea sarcinii.Aprecierea hotărârii şi stării femeii însărcinate care determina medicul să accepte intervenţia este suverană, dacă sunt respectate condiţiile prevăzute de prezentul articol.

3. Medicul nu va putea să efectueze întreruperea sarcinii decât la şase zile după prima consultaţie prevăzuta şi după ce interesata şi-a exprimat în scris ziua intervenţiei, cauzele care au determinat-o să ia o asemenea hotărâre.Această declaraţie va fi depusa la dosarul medical.

4. Peste termenul de 12 săptămâni, în condiţiile prevăzute la 1,b), 2 şi 3, întreruperea voluntara a sarcinii nu se va putea practica decât dacă sarcina pune în pericol grav sănătatea femeii sau este sigur că copilul se va naşte cu malformaţii grave şi incurabile. În acest caz medicul solicita concursul celui de-al doilea medic a cărui părere va fi ataşata la dosar.

5. Medicul sau orice altă persoana calificată trebuie să o informeze pe femeie referitor la contracepţie.6. Nici un medic, asistent, auxiliar medical nu poate fi obligat să efectueze o întrerupere de sarcină.Medicul solicitat trebuie să informeze interesata despre refuzul sau de a interveni încă de la prima vizită.

Art. 351. L 1990-04-03/30, art.3, 002; În vigoare: 15.04.1990 Femeia care, de bună voie a făcut un avort în afara condiţiilor prevăzute de art. 350 va fi pedepsită cu închisoare de cel puţin un an şi o amendă de la 50 franci la 200 franci.

Art. 352 (Vezi NOTA sau sub TITLU) L 2003-01-23/42, art.63, 041; În vigoare: 13.03.2003 Dacă mijloacele folosite în scopul avortării vor cauza moartea femeii cel care le-a administrat sau indicat în acest scop va fi condamnat la închisoare de la 5 ani până la 10 ani, dacă femeia a fost de acord cu avortul dar intervenţia a fost efectuata în afara condiţiilor definite la art. 350 şi la închisoare de la 10 ani la 15 ani dacă ea nu a consimţit la aceasta.

Art. 353. Abrogat L 1990-04-03/30, art.5, 002; În vigoare: 15.04.1990

CAPITOLUL II. (abrogat) L 2000-11-28/35, art.51; În vigoare: 27.03.2001

Art. 354 (abrogat) L 2000-11-28/35, art.52, 029 ED 27.03.2001

Art. 355 (abrogat) L 2000-11-28/35, art.52, 029; În vigoare: 27.03.2001

59

Art. 356 (abrogat) L 2000-11-28/35, art.52, 029; În vigoare: 27.03.2001

Art. 357 (abrogat) L 2000-11-28/35, art.52 029; În vigoare: 27.03.2001

Art. 358 (abrogat) L 2000-11-28/35, art.52 029 ; ED : 27.03.2001

Art. 359 (abrogat) L 2000-11-28/35, art.52 029; În vigoare: 27.03.2001

Art. 360 (abrogat) L 2000-11-28/35, art.52 029; În vigoare: 27.03.2001

Art. 360 bis (abrogat) L 2000-11-28/35, art.52 029 ; În vigoare: 27.03.2001

CAPITOLUL III – CRIME ŞI DELICTE CARE ÎMPIEDICĂ SAU DISTRUG PROBA STATUTULUI CIVIL AL COPILULUI

Art. 361) L 30-03-1984, art.4 Va pedepsit cu închisoarea de la 8 zile la 3 luni şi cu amendă de la 26 franci la 200 franci; sau cu una din aceste pedepse numai:

1. orice persoană care, obligată să declare naşterea unui copil pe baza art. 56, § 1, aliniatul 1, §2, aliniatul 1 şi § 3 din codul civil nu a făcut declaraţia conform disp. Articolelor 55 şi 56 din acelaşi cod;

2. orice persoană care, obligată să-l informeze pe ofiţerul de stare civilă despre naştere în baza art. 56, §&, aliniatul 2 şi § 2, aliniatul 2 din codul civil nu şi-a data avizul conform acestor dispoziţii.

Art. 362. Va fi pedepsită conf. articolului precedent, orice persoană care, găsind un copil nou-născut, nu l-a predat, în 3 zile, ofiţerului de stare civila cum este menţionat de art. 58 din codul civil.

Prezenta dispoziţie nu este aplicabila celui care a consimţit să păstreze copilul şi care a făcut declaraţia în acest sens în faţa autorităţii comunale a locului în care a fost găsit copilul.

Art. 363 L 2000-11-28/35, art.5, 029 În vigoare: 27.03.2001 Va fi pedepsit cu închisoare de la 5 ani la 10 ani cel care înlocuieşte un copil cu un altul sau care încredinţează unei femei un copil pe care aceasta nu l-a născut.Va fi pedepsit cu închisoare de la 6 luni la 5 ani cel care distruge dovada stării civile a copilului sau împiedică stabilirea acesteia.Aceeaşi pedeapsă va fi aplicată celor care au dat misiunea de a comite faptele menţionate la aliniatele precedente, dacă această misiunea a fost îndeplinită

Art. 364 (abrogat) L 2000-11-28/35, art.52, 029; ED 27.03.2001Art. 365 (abrogat) L 2000-11-28/35, art.52, 029; În vigoare 27.03.2001

Art. 366 (abrogat) L 2000-11-28/35, art.52, 029; În vigoare 27.03.2001

CAPITOLUL IV. (abrogat) L 2000-11-28/35, art.52, 029; În vigoare 27.03.2001

Art. 368 (abrogat) L 2000-11-28/35, art.52, 029; În vigoare 27.03.2001

Art. 369 (abrogat) L 2000-11-28/35, art.52, 029; În vigoare 27.03.2001

Art. 369 bis (abrogat) L 2000-11-28/35, art.52, 029; În vigoare 27.03.2001

Art. 370 (abrogat) L 2000-11-28/35, art.52, 029; ED 27.03.2001

Art. 371 (abrogat) L 2000-11-28/35, art.52, 029; În vigoare 27.03.2001

CAPITOLUL V – ATENTAT LA PUDOARE ŞI VIOLUL

60

Art. 372 (Vezi NOTA sau sub TITLU) L 15-05-1912, art. 48 Orice atentat la pudoare, comis fără violente sau ameninţări asupra persoanei sau cu ajutorul persoanei unui copil de orice sex, în vârsta de mai puţin de 16 ani împliniţi, va fi pedepsit cu închisoare ( de la 5 ani la 10 ani). L 2000-11-28/35, art.6, 029; În vigoare 27.03.2001(Va fi pedepsit cu închisoare de la 10 la 15 ani atentatul la pudoare comis, fără violente sau ameninţări, de orice ascendent sau adoptant asupra unei persoane sau cu ajutorul unei persoane minore, chiar şi în vârsta de 16 ani împliniţi, dar ne-emancipat prin căsătorie. (Aceeaşi pedeapsă se va aplica dacă vinovatul este fie fratele sau sora victimei minore sau orice altă persoană care ocupă o poziţie similara în sânul familiei, adică orice persoană care coabitează în mod obişnuit sau ocazional cu ea şi care are autoritate asupra ei.). L 2000-11-28/35, art.6, 029; În vigoare 27.03.2001

Art. 372 bis (abrogat) L 18-06-1985, art.1)Art. 373 (Vezi NOTA sau sub TITLUL) L 15.05.1912, art. 49 Atentatul la pudoare comis cu violenţă sau ameninţare asupra persoanelor de orice sex va fi pedepsit cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.

Dacă atentatul a fost comis asupra persoanei unui minor de mai mult de 16 ani împliniţi, vinovatul va suporta închisoarea ( de la 5 ani la 10 ani). L 2000-11-28/35, art.7, 029; În vigoare: 27.03.2001

Pedeapsa va fi (închisoarea) de la 10 la 15 ani dacă minorul avea sub 16 ani împliniţi. L 2000-11-28/35, art.7, 029; În vigoare 27.03.2001

Art. 374. Atentatul există din momentul existentei execuţiei.

Art. 375. (Vezi NOTA sau sub TITLU) (Orice act de penetrare sexuală, de orice natură ar fi şi prin orice mijloc, comis asupra unei persoane care nu l-a acceptat, constituie crimă de viol.Nu există un consimţământ mai ales dacă actul a fost impus prin violenţă, constrângere sau viclenie, sau s-a produs din cauza infirmităţii sau a deficienţei fizice sau mintale a victimei). L 04-07-1998, art.1, 1(Oricine a comis crimă de viol va fi pedepsită cu închisoare de la 5 ani la 10 ani). L 2000-11-28/35, art.8, 029; În vigoare 27.03.2001(Dacă crimă a fost comisa asupra unui minor care are peste 16 ani împliniţi, vinovatul va fi pedepsit cu închisoarea de la 10 la 15 ani) L 2000-11-28/35, art.8, 029; În vigoare 27.03.2001(Dacă crimă a fost comisa asupra unui copil care are peste 14 ani împliniţi şi sub 16 ani împliniţi, vinovatul va fi pedepsit cu închisoarea de la 15 la 20 de ani). L 2000-11-28/35, art. 8, 029; în vigoare 27.03.2001(Este considerat viol cu ajutorul violentelor orice act de penetrare sexuală, de orice natură şi prin orice mijloc, comis asupra unui copil care nu a atins vârsta de 14 ani împlinit. În acest caz pedeapsa va fi închisoarea de la 15 la 20 ani). L 2000-11-28/35, art.8, 029; în vigoare 27.03.2001(Ea va fi închisoare de la 20 ani la 30 ani dacă copilul avea sub 10 ani împliniţi). L 2000-11-28/35, art.8, 029; în vigoare 27.03.2001

Art. 376 (Vezi NOTA sau sub TITLUL) L 04-07-1989, art.2 Dacă violul sau atentatul la pudoare a cauzat moartea persoanei în cauză, vinovatul va fi pedepsit (cu închisoare de la 20 de ani la 30 de ani). L 2000-11-28/35, art.9, 029; în vigoare 27.03.2001(Dacă violul sau atentatul la pudoare a fost precedat sau însoţit de actele vizate la art. 417 trei. Aliniatul 1, sau de sechestrare, vinovatul va fi pedepsit cu închisoare de la 15 ani la 20 de ani). L 2002-06-14/42, art.3, 036; în vigoare 24.08.2002Dacă violul sau atentatul la pudoare a fost comis fie asupra unei persoane vulnerabilă în mod particular din cauza sarcinii, a unei boli, a unei infirmităţi sau a unei deficienţe fizice sau mintale, sau sub ameninţarea cu arma sau cu un obiect asemănător, vinovatul va fi pedepsit (cu închisoare de la 10 la 15 ani) L 2000-11-28/35, art.9, 029; în vigoare 27.03.2001

Art. 377. (Vezi NOTA sau sub TITLUL) (Dacă vinovatul este ascendentul sau adoptantul victimei; dacă face parte dintre aceia care au autoritate asupra ei; dacă a abuzat de autoritatea sau de facilităţile conferite de funcţiile sale; dacă este medic, chirurg, obstetrician sau ofiţer de sănătate şi copilul i-a fost încredinţat; sau dacă, în cazul art. 373, 375 şi 376 vinovatul oricare ar fi el, a fost ajutat, în timpul crimei sau al delictului, de una sau mai multe persoane; dacă

61

vinovatul este fie fratele sau sora victimei minore sau orice persoană care ocupă o poziţie similara în cadrul familiei, fie orice persoană care coabitează în mod obişnuit sau ocazional cu ea şi care are autoritate asupra ei, pedepsele vor fi stabilite după cum urmează: ) L 2000-11-28/35, art.10, 029; în vigoare 27.03.2001 (În cazurile prevăzute de § 1 din articolul 372 şi de § 2 din articolul 373, pedeapsa va fi închisoarea de la 10 ani la 15 ani). L 2000-11-28/35, art.10, 029; în vigoare 27.03.2001(...)L 18-06-1985, art. 2(În cazurile prevăzute de aliniatul 3 din articolul 373, prin aliniatul 4 din articolul 375 şi prin aliniatul 3 din articolul 376, pedeapsa cu închisoarea va fi de cel puţin 20 de ani) L 2000-11-28/35, art.10, 029; în vigoare 27.03.2001În cazul prevăzut de paragraful 1 din articolul 375, pedeapsa cu închisoarea va fi de cel puţin 7 ani.(În cazurile prevăzute de aliniatele 5 şi 6 din articolul 375 şi de aliniatul 2 din articolul 376, pedeapsa cu închisoare va fi de cel puţin 17 ani). L 2000-11-28/35, art.10, 029; în vigoare 27.03.2001(...)

Art. 377 bis Inserat de L 2003-02-25/37, art.7, 029; în vigoare 27.03.2003 În cazurile prevăzute de prezentul CAPITOL minimul pedepselor aduse de aceste articole poate fi dublat dacă este vorba de detenţie şi mărit cu doi ani dacă este vorba de închisoare, dacă unul dintre mobilele crimei sau delictului este ura, dispreţul sau ostilitatea faţă de o persoană din cauza rasei sale, a culorii, a sexului, a ascendentei sale, a originii sale naţionale sau etnice, a orientării sale sexuale, a stării sale civile, a naşterii sale, a averii sale, a convingerilor sale religioase sau filozofice ( de un handicap) sau ( de o caracteristică fizică). Erratum, vezi M.B. 13.05.2003, p. 23578

Art. 378 L 2000-11-28/35, art.11, 029; în vigoare 27.03.2001 În cazurile prevăzute de prezentul CAPITOL, vinovaţii vor fi condamnaţi la interdicţia drepturilor enunţate de art. 31;

Art. 378bis - L 2000-11-28/35, art.12, 029; în vigoare 27.03.2001 Publicarea şi difuzarea prin carte, presa, cinematograf, radio, televiziune sau prin alte mijloace, a textelor; desenelor, fotografiilor, imaginilor sau a mesajelor sonore de natură să demaşte identitatea victimei unei infracţiuni vizate la CAPITOL, sunt interzise, numai dacă aceasta din urmă şi-a dat acordul scris sau dacă Procurorul Regelui sau magistratul şi-a dat acordul pentru necesitatea de informare sau de instrumentare a cazului.Infracţiunile prevăzute în prezentul articol sunt pedepsite cu închisoarea de la două luni la doi ani şi cu o amendă de la 300 de franci la 3000 franci sau numai cu una dintre aceste pedepse.

CAPITOLUL VI (DESPRE CORUPŢIA TINERILOR ŞI DESPRE PROSTITUŢIE). L 26-05-1914, art.4

Art. 379 (Vezi NOTA sau sub TITLUL) L 1995-04-13/32, art.2, 014; în vigoare 05.05.1995

Oricine ar atenta la moravuri, excitând, favorizând sau facilitând, pentru a satisface pasiunile altuia, dezmăţul, corupţia sau prostituţia unui minor de orice sex, va fi pedepsit cu închisoare (de la 5 ani la 10 ani) şi o amendă de la 500 franci la 25.000 franci. L 2000-11-28/35, art.13, 029; în vigoare 27.03.2001Va fi pedepsit (cu închisoare) de la 10 ani la 15 ani şi cu amendă de la 500 franci la 50.000 franci dacă minorul nu a împlinit vârsta de 16 ani. L 2000-11-28/35, art.13, 029; în vigoare 27.03.2001(Pedeapsa va fi cu închisoare de la 15 ani la 20 de ani şi amendă de la 1000 de franci la 100.000 franci dacă minorul nu a împlinit vârsta de 14 ani). L 2000-11-28/35, art.13, 029; în vigoare 27.03.2001

Art. 380 (Vezi NOTA sub TITLU) (Anterior art. 380 bis) § 1. Va fi pedepsit cu închisoare de la un an la 5 ani şi o amendă de la 500 franci la 25.000 franci:1.Oricine, pentru a satisface pasiunile altuia, ar angaja, antrena, deturna sau retine, în vederea desfrâului sau a prostituţiei, chiar şi cu acordul sau, o persoană majoră (...);2. Oricine va deţine o casa de desfrâu sau de prostituţie;3. Oricine va vinde, închiria sau pune la dispoziţie în scopul prostituţiei camere sau orice alt local în scopul realizării

unui profit anormal.4. oricine va exploata desfrâul sau prostituţia altuia.§ 2. Tentativa de a comite infracţiuni vizate la § 1 va fi pedepsit cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani şi cu amendă de la 100 franci la 5000 franci.§ 3. Vor fi pedepsiţi (cu închisoarea) de la 10 ani la 15 ani şi amendă de la 500 franci la 50.000 franci, infracţiunile

62

vizate la § 1, în măsura în care autorul lor: L 2000-11-28/35, art.14, 029; în vigoare 27.03.2001

1. face uz, în mod direct sau indirect, de manevre frauduloase, de violenţă, de ameninţări sau de o formă oarecare de constrângere;

2. abuzează de situaţia particulară vulnerabilă a unei persoane din cauza situaţiei sale administrative ilegale sau precare, de starea de graviditate, de o boală, de o infirmitate sau de o deficienta fizic sau mintala.

§ 4. Va fi pedepsit (cu închisoarea) de la 10 ani la 15 ani şi cu amendă de la 1000 franci la 100.000 franci: L 2000-11-28/35, art.14, 029; în vigoare 27.03.2001

1. oricine, pentru a satisface pasiunile altuia, va angaja, antrena, deturna sau retine, fie direct sau prin intermediar, un minor (...) chiar şi cu acordul sau, în vederea desfrâului sau a prostituţiei; L 2000-11-28/35, art.14, 029; ED 27.03.2001

2. oricine, direct, fie prin intermediar deţine o casa de desfrâu sau de prostituţie unde minorii se supun prostituţiei sau desfrâului;

3. oricine va vinde, închiria sau pune la dispoziţia unui minor, în scopul desfrâului sau prostituţiei, camere sau un local în scopul realizării unui profit anormal;

4. oricine va exploata, în orice fel, desfrâul sau prostituţia unui minor (...)L 2000-11-28/35, art.14, 029; în vigoare 27.03.2001

5. oricine va obţine prin oferta sau promisiunea unui avantaj material sau financiar, desfrâul sau prostituţia unui minor. L 2000-11-28/35, art.14, 029; în vigoare 27.03.2001

§ 6. Oricine va asista la desfrâul sau la prostituţia unui minor va fi pedepsit cu închisoare de la o lună la doi ani şi o amendă de la 100 franci la 2000 franci. L 2000-11-28/35, art.14, 029; în vigoare 27.03.2001§ 5. (Infracţiunile vizate la § 4 vor fi pedepsite cu închisoare de la 15 ani la 20 ani şi cu o amendă de la 1000 franci la 100.000 franci dacă au fost comise faţă de un minor sub 16 ani.) L 2000-11-28/35, art.14, 029; în vigoare 27.03.2001

Art. 380 bis. L 2000-11-28/35, art.15, 029; în vigoare 27.03.2001 (Anterior art. 380 patru) Va fi pedepsit cu închisoarea de la 8 zile la 3 luni şi o amendă de la 26 franci la 500 franci oricine, intr-un loc public va provoca, prin vorbe, gesturi, semne, o persoană la desfrâu. Pedeapsa va fi ridicata la dublu dacă delictul a fost comis împotriva unui minor.

Art. 380 trei. L 2000-11-28/35, art.16, 029; ED 27.03.2001 (Anterior art. 380) § 1. Va fi pedepsit cu închisoare de la două luni la doi ani şi cu o amendă de la 200 franci la 2000 franci, cel care a publicat, distribuit sau dat publicităţii, direct sau indirect, chiar şi disimulând natura prin artificiile limbii, o ofertă de servicii cu caracter sexual, dacă această publicaţie se adresează în mod specific minorilor sau este propusă minorilor. Pedeapsa va fi închisoarea de la trei luni la trei ani şi amendă de la 300 franci la 3000 franci dacă publicitatea vizată la art. 1 are pentru obiect sau ca efect, direct sau indirect, facilitarea prostituţiei sau a desfrâului unui minor sau exploatarea acestuia în scopuri sexuale.

§ 2. Va fi pedepsit cu închisoarea de la o lună la un an şi amendă de la 100 franci la 1000 franci oricine a publicat, distribuit sau dat publicităţii, direct sau indirect, chiar şi disimulând natură sub artificiile limbii, pentru o oferta de servicii cu caracter sexual dacă aceste servicii sunt furnizate printr-un mijloc de telecomunicaţie.

§ 3. În cazurile care nu sunt vizate la §§ 1 şi 2, va fi pedepsit cu închisoarea de la o lună la un an şi cu o amendă de la 100 franci la 1000 de franci, oricine, printr-un mijloc oarecare de publicitate, chiar disimulând natura ofertei sale sau a cererii sale sub artificiile limbii, comunică respectiv ca se dedă la acte de prostituţie, ca facilitează prostituţia altuia sau că doreşte să între în relaţie cu o persoană care se dedă dezmăţului.

Va fi pedepsit cu aceleaşi pedepse oricine, printr-un oarecare mijloc de publicitate, va incita la exploatarea minorilor în scopuri sexuale, sau va folosi o asemenea publicitate cu ocazia ofertei de servicii.

Art. 380 patru (abrogat) L 2000-11-28/35, art.15, 029; în vigoare 27.03.2001

Art. 380 cinci (abrogat) L 2000-11-28/35, art.16, 029; în vigoare 27.03.2001

63

Art. 381 L 2000-11-28/35, art.17, 029; în vigoare 27.03.2001 Infracţiunile vizate la articolele 379 şi 380, §§ 3 şi 4 vor fi pedepsite cu închisoare de la 15 ani la 20 de ani şi o amendă de la 1000 de franci la 100.000 franci şi infracţiunile vizate la art. 380, §5 vor fi pedepsite cu închisoare de la 17 ani la 20 d ani şi o amendă de la 1000 de franci la 100.000 franci dacă ele constituie acte de participare la activitatea principala sau accesorie a unei asociaţii şi dacă vinovatul are sau nu calitatea de conductor.

Art. 382. L 2000-11-28/35, art.18, 029; în vigoare 27.03.2001 § 1. În cazurile vizate la articolele 379 şi 380 vinovaţii vor fi, printre altele, condamnai la interdicţia drepturilor enunţate la art. 31.

§ 2. Tribunalele vor putea interzice persoanelor condamnate pentru infracţiunea prevăzuta la art. 380, §§ 1 la 3, pentru un termen de la un an la 3 ani, să exploateze, fie ei-înşişi, fie prin persoane interpuse, un debit de băuturi, un birou de plasament, o întreprindere de spectacole, o agenţie de locaţie sau de vânzare de suporturi vizuale, un hotel, o agenţie de locaţie de mobilier, o agenţie de voiaj, o întreprindere de curtaj matrimonial, o instituţie de adopte, o instituţie unde sunt încredinţaţi minori, o întreprindere care asigură transportul elevilor şi grupului de tineri, o instituţie de petrecere a timpului liber sau de vacanta, sau orice instituţie care propune îngrijiri corporale sau psihologice sau să fie acolo angajat.În cazul celei de-a două condamnare pentru o infracţiune prevăzuta la art. 380, §§ 1 la 3, interdicţia va putea fi pronunţata pentru un termen de la un an la 20 de ani.În cazul condamnării pentru o infracţiune prevăzuta la art. 379 şi 380 §§ 4 şi 5, interdicţia se va pronunţa pentru un termen de un an la 20 de ani.

§ 3. Fără să aibă legătura cu calitatea persoanei fizice sau morale a exploatatorului, proprietarului, locatarului sau administratorului, tribunalul poate ordona închiderea instituţiei în care infracţiunile au fost comise, pentru o durata de la o lună la 3 ani.Dacă condamnatul nu este nici proprietar, nici exploatator, nici locatar, nici administratoral instituţiei, închiderea nu poate fi ordonata decât dacă gravitatea circumstanţelor concrete o cer şi această pentru o durata de cel mult doi ani, după citaţie la cererea ministerului public, a proprietarului, a exploatatorului, a locatarului sau a administratorului instituţiei.Citaţia în faţa tribunalului este transcrisa la conservarea ipotecilor situaţiei bunurilor la diligenta portărelului.Citaţia trebuie să conţină denumirea cadastrală a imobilului şi să identifice proprietarul în forma şi sub sancţiunea prevăzuta de art. 12 din legea din 10.10.1913 referitoare la modificările legii ipotecare şi la legea asupra exproprierii forţate şi care reglementează din nou organizarea conservării ipotecilor.Orice decizie data în cauză este menţionata în marginea transcrierii citaţiei conform procedurii prevăzute de art. 84 din legea ipotecara. Grefierul va trimite celui care păstrează ipotecile extrasele şi declaraţia conform căreia nici un recurs nu este introdus.

§ 4 Articolul 389 est aplicabil prezentei dispoziţii.

Art. 382bis. L 2000-11-28/35, art.20, 029; în vigoare 27.03.2001 Fără prejudicierea aplicaţiei art. 382, orice condamnare pentru fapte vizate la art. 372 la 377, 379 la 380 trei, 381 şi 383 la 387, asupra unui minor sau care a implicat participarea sa, poate presupune, pentru o durata de la un an la 20 de ani, interdicţia dreptului:

1. de a participa la un curs intr-o instituţie publica sau privata care primeşte minori;2. de a face parte, ca membru benevol, membru al personalului statutar sau contractual, sau ca membru al organelor

de administraţie şi de gestiune, din orice asociaţie a cărei activitate se referă în principal la minori; 3. de a fi trimis să participe la o activitate care plasează condamnatul în relaţie de încredere sau de autoritate vis-à-vis

de minori, ca membru benevol, membru al personalului statutar sau contractual sau ca membru al organelor de administraţie şi de gestiune;

Art. 389 se aplică prezentei dispoziţii.

Art. 382 trei. NOTA : din eroare; două articole diferite, din care prezentul articol, au fost inserate ca articolele 382 bis în Codul penal. Prezentul articol a fost schimbat în articolul 382 trei de L. 2000-11-28/35 art. 19 Inserat ca art. 382 bis de L. 1995-04-13.32, art.6; în vigoare : 05.05.1995 Confiscarea specială vizată de art. 42, 1 poate fi aplicat chiar

64

dacă proprietatea lucrurilor asupra cărora ea se referă nu aparţine condamnatului.

CAPITOLUL VII – DESPRE ULTRAJELE PUBLICE LA BUNELE MORAVURI

Art. 383. Oricine va expune, vinde sau distribui cântece, pamflete sau alte înscrisuri imprimate sau nu, figuri sau imagini contrare bunelor moravuri, va fi condamnat la închisoare de la 8 zile la 6 luni şi la o amendă de la 26 franci la 25 franci.(Va fi pedepsit cu aceleaşi pedepse:Oricine va fabrica, în vederea comercializării sau a distribuirii, va deţine, va importa sau va transporta, va remite unui agent de transport sau de distribuie, anunţat printr-un mijloc de publicitate, cântece, pamflete, acte, figuri sau imagini contrare bunelor moravuri;) L 14-06-1926, art.1Oricine va expune, va vinde sau va distribui embleme sau obiecte contrare bunelor moravuri, în vederea comercializării sau distribuirii le va fabrica sau deţine, le va importa sau transporta, le va remite unui agent de transport sau de distribuţie, anunţaţi printr-un orice mijloc de publicitate). L 14-06-1926, art.1 (Oricine, fie prin expunere, vânzare sau distribuire de înscrisuri imprimate sau nu, fie prin orice alt mijloc de publicitate, va preconiza folosirea mijloacelor pentru avortare, va furniza informaţii pentru a fi procurate sau folosite, sau pentru a fi recomandate persoanelor care le aplică. Oricine va distribui, vinde, expune, fabrica, importa, transporta, remite unui agent de transport sau de distribuţie, anunţat printr-un oarecare mijloc de publicitate, drogurile sau instrumentele special destinate avortului sau anunţate astfel L 20-06-1923,art.1 (Aliniatele 8 – 10 abrogate) L 09-07-1973, art. unic

Art. 383bis. (Vezi NOTA sub TITLU) Inserat de L. 1995-04-13/32 art.7; în vigoare: 05-05-1995 § 1. (Fără prejudicierea aplicaţiei articolelor 379 şi 380, cine va expune, vinde, închiria, distribui, difuza sau remite embleme, obiecte, filme, foto, diapozitive sau alte suporturi vizuale care reprezintă poziţii sau acte sexuale cu caracter pornografic, care implica sau prezintă minori, în vederea comercializării sau a distribuirii, fabricate sau deţinute, importate, remise unui agent de transport sau distribuitor, va fi pedepsit cu închisoare de la 5 ani la 10 ani şi amendă de la 500 franci la 10.000 franci ) L 2000-11-28/35, art. 21, 029; în vigoare: 27.03.2001

§ 2. Oricine va poseda cu bună ştiinţă embleme, obiecte, filme, foto, diapozitive sau alte suporturi vizuale vizate la § 1 va fi pedepsit cu închisoare de la o lună la un an şi amendă de la 100 de franci la 1000 franci.

§ 3. Infracţiunea vizată la § 1 va fi pedepsită (cu închisoarea) de la 10 ani la 15 ani şi amendă de la 500 franci la 50.000 franci dacă ea constituie un act de participare la activitatea principala sau accesorie a unei asociaţii şi dacă cel vinovat are sau nu calitatea de conductor. L 2000-11-28/35, art. 21, 029; în vigoare : 27.03.2001

§ 4. Confiscarea principala prevăzuta la art. 42, 1 poate fi aplicată infracţiunilor vizate la §§ 1 şi 2 chiar dacă proprietatea lucrurilor nu aparţine condamnatului.

§5. (Articolele 382 şi 389 sunt aplicabile) infracţiunilor vizate la §§ 1 şi 3. L 2000-11-28/35, art. 21, 029; în vigoare : 27.03.2001

Art. 384. L 14-06-1926, art.2 (În cazurile vizate la art. 383) autorul înscrisului, figurii, imaginii sau a obiectului, va fi pedepsit cu închisoare la un an şi amendă de la 50 franci la 1000 franci. L 2000-11-28/35, art. 22, 029; în vigoare : 27.03.2001

Art. 385 Oricine va aduce un ultraj la bunele moravuri în mod public prin acţiuni care rănesc pudoarea va fi pedepsit cu închisoare de la 8 zile la un an şi o amendă de la 26 franci la 500 franci.(Dacă ultrajul a fost comis în prezenta unui minor mai mic de 16 ani, pedeapsa va fi închisoarea de la o lună la trei ani şi amendă de la 100 franci la 1000 franci.). L 2000-11-28/35, art. 23, 029; în vigoare : 27.03.2001

Art. 386 L 28-07-1962, art. 2 dacă delictele prevăzute la art. 383 au fost comise împotriva minorilor, închisoarea va fi de la 6 luni la doi ani şi amendă de la 1000 franci la 5.000 franci.

În acelaşi caz şi fără prejudicierea aplicării aliniatului 2 din articolul 385, pedepsele prevăzute la aliniatul 1 din acest

65

articol vor putea fi dublate.

Art. 386 bis (suprimat prin schimbarea numerotaţiei) L 2000-11-28/35, art. 24, 029; în vigoare : 27.03.2001

Art. 386 trei, (suprimat prin schimbarea numerotaţiei) L 2000-11-28/35, art. 24, 029; în vigoare : 27.03.2001

Art. 387 L 2000-11-28/35, art. 24, 029; în vigoare : 27.03.2001 (Anterior art. 386 bis). Va fi pedepsit cu închisoarea de la 6 luni la 2 ani şi amendă de la 1000 franci la 5000 franci oricine va vinde sau distribui minorilor sau va expune public imagini, figuri sau obiecte indecente de natură a tulbura imaginaţia lor.

Art. 388 L 2000-11-28/35, art. 25, 029; în vigoare : 27.03.2001 În cazurile prevăzute la prezentul CAPITOL, vinovaţii vor putea fi condamnaţi cu interdicţia drepturilor enunţate la art. 31.În cazul condamnării prin aplicarea art. 386, aliniatul 1, sau 387 şi facă infracţiunea a fost comisa în cadrul unui comerţ de librărie, sau cu produse fotografice sau cu material necesar realizării oricărui tip de suport vizual, sau în cadrul spectacolelor, închiderea instituitei va putea fi ordonata pentru o durata de la o lună la 3 luni.În cazul celei de-a două condamnare a şefului unuia dintre faptele vizate la aliniatul 2, comis în termen de 3 ani începând de la prima condamnare, închiderea se va putea face pentru o durata de la 3 luni la 6 luni.În cazul celei de-a treia condamnări a şefului pentru acelaşi fapt, comis în termen de cinci ani de la data celei de-a doua condamnări, se va putea ordona închiderea definitivă.În acest din urma caz, curţile şi tribunalele vor putea interzice condamnaţilor de exploateze, fie ei-înşişi, fie prin persoane interpuse, o librărie, un comerţ cu produse fotografice sau material necesar realizării oricărui tip de suport vizual, o întreprindere de spectacole sau unul sau mai multe din aceste întreprinderi sau să fie angajaţi acolo în diferite ipostaze.Dacă condamnatul nu este nici proprietar, ni exploatator, nici locatar; nici administrator, închiderea nu poate fi ordonata decât dacă gravitatea împrejurărilor o cere. În acest caz se aplică art. 382, §3, aliniatul 2 – 5. Articolul 389 este aplicabil prezentei dispoziţii.

Art. 389 L 2000-11-28/35, art. 26, 029; în vigoare : 27.03.2001 § 1. Durata interdicţiei pronunţata în aplicarea art. 378, 382 § 1, 382 bis şi 388, aliniatul 1, va începe să curgă din ziua condamnării cu suspendare sau din ziua în care condamnatului i s-a prescris pedeapsa de întemniţare şi în cazul eliberării anticipate, începând din ziua punerii sale în libertate în cazul în care nu a fost revocata.Totuşi, interdicţia pronunţata în aplicarea art. 382, §2, îşi va produce efectele începând din ziua în care condamnarea contradictorie sau în lipsa va deveni irevocabila.§ 2. Orice infracţiune la dispunerea sentinţei sau a hotărârii care pronunţă o interdicţie în aplicarea articolelor vizate la § 1 va fi pedepsită cu închisoare de cel puţin 6 luni şi la o amendă de la 100 de franci la 1000 de franci sau numai la una dintre aceste pedepse. § 3 Închiderea pronunţată în aplicarea art. 382, §3 şi 388 îşi va produce efectele începând din ziua în care condamnarea contradictorie sau în lipsa va deveni irevocabila§ 4 Orice infracţiune la disp. sentinţei sau hotărârii care ordonă închiderea unei instituţii în aplicarea art. vizate la § 3 va fi pedepsită cu închisoare de la 3 luni la 3 ani şi cu o amendă de la 1000 de franci la 5000 franci sau numai la una din aceste pedepse.

CAPITOLUL VII - (DESPRE BIGAMIE) L 2000-11-28/35, art. 27; în vigoare : 27.03.2001

Art. 390. (Abrogat) L 20-05-1987, art.1 Art. 391 (Vezi NOTA sub TITLUL) Oricine, fiind angajat în căsătorie, va contracta o altă căsătorie înainte de desfacerea precedentei va fi pedepsit cu închisoare de la 5 ani la 10 ani) L 2003-01-23/42, art. 64, 041; În vigoare: 13.03.2003

CAPITOLUL IX - DESPRE ABANDONUL FAMILIEI

Art. 391 bis L 05-07-1963, art.1 Va fi pedepsit cu închisoare de la 8 zile la 6 luni şi amendă de la 50 la 500 franci sau cu numai una din aceste pedepse, fără prejudicierea, dacă este cazul, aplicării sancţiunilor penale celor mai severe,

66

orice persoană care, fiind condamnata printr-o hotărâre judiciară care nu poate fi lovita de opoziţie sau apel să plătească o pensie alimentara soţului, descendenţilor sau ascendenţilor, în mod voluntar va nu va achita timp de două luni datoria.(Va fi pedepsită cu aceleaşi pedepse, ne-executarea în condiţiile prevăzute la aliniatul 1 a obligaţiilor determinate de articolele 203 bis, 206, 207, 301, 303, 307, 336 şi (353-14 din codul civil) şi articolele 1288, 3 şi 4 şi 1306, aliniatul 3, din codul judiciar) L 31-03-1987, art.93 L 2003-04-245/32, art. 6; 045; în vigoare: nedeterminatAceleaşi pedepse vor fi aplicate soţului care se va sustrage voluntar, total sau în parte, de la efectele autorizaţiei date de judecător pe baza articolelor (203 trei, 221 şi 301 bis din codul civil şi 1280 aliniatul 5 şi 1306 aliniatul 1 din codul judiciar) când nu mai poate fi lovit de opoziţie sau de apel L 31-03-1987, art.93La fel se va proceda şi în cazul soţului care condamnat fie la una din obligaţiile ale căror ne-execuţie este sancţionata de primele două aliniate din prezentul articol, fie prin aplicarea (articolelor 203 trei, 221 şi 301 bis din codul civil, şi 1280, aliniatul 5 şi 1306 aliniatul 1 din codul judiciar) se abţine voluntar să îndeplinească formalităţile prevăzute de legislaţia sociala şi îşi privează astfel şotul sau copiii de avantajele de care ar putea beneficia L 31-03-1987, art. 93 În cazul unei condamnări secunde pentru una dintre infracţiunile prevăzute la prezentul articol, comis în termen de 5 ani începând de la prima, pedepsele vor putea fi dublate.Art. 391 trei. L 05-07-1963, art.2 Dacă o persoană timp de mai mult de două luni nu-şi îndeplineşte una dintre obligaţiile a căror ne-executare este sancţionată de art. 391 bis, ea va putea fi chemata în faţa judecătorului de pace la cererea oricărei persoane interesate sau a ministerului public. Convocarea este făcută prin scrisoare recomandata semnată şi adresata de grefier cu confirmare de primire.Judecătorul de pace primeşte explicaţiile pârtilor şi întocmeşte procesul-verbal pe care îl transmite procurorului.

CAPITOLUL X – DESPRE CRIME ŞI DELICTE ÎN MATERIE DE ADOPTIE. inserat de L. 2003-04-24/32, art. 7, În vigoare: nedeterminat

Art. 391 patru. inserat de L. 2003-04-24/32, art. 7, În vigoare: nedeterminat Va fi pedepsit cu închisoarea de la o lună la un an şi amendă de la 26 Euro la 500 Euro sau numai cu una dintre aceste pedepse oricine, având intenţie frauduloasa, va obţine sau va încerca să obţină pentru el-însuşi o adopţie care contravine disp. legii.În caz de recidiva în cursul a trei ani care urmează o sentinţa de condamnare care a curs ca lucru judecat a şefului unei infracţiuni de la aliniatul 1, aceste pedepse vor putea fi dublate.

Art. 391 cinci. inserat de L. 2003-04-24/32, art. 7, În vigoare: nedeterminat Va fi pedepsit cu închisoarea de la un an la 5 ani şi amendă de la 500 Euro la 25.000 Euro sau numai cu una din aceste pedepse orice persoană care intervine ca intermediar şi care obţine sau încearcă să obţină o adopţie pentru un terţ care nu este membru al unei organizaţii agreată în prealabil în acest scop de comunitatea competentă sau care, membru al unui organism agreat ar obţine sau ar încerca să obţină pentru altcineva adopţia contravenind dispoziţiilor legii.

TITLUL VIII. DESPRE CRIMELE ŞI DELICTELE ÎMPOTRIVA PERSOANELOR

CAPITOLUL I (DESPRE CRIMĂ ŞI LEZIUNI CORPORALE VOLUNTARE, TORTURĂ, TRATAMENT INUMAN ŞI TRATAMENT DEGRADANT) L. 2002-06-14/42, art.4, 036; În vigoare : 24.08.2002

Art. 392. Sunt calificate ca voluntare crima comisă şi leziunile cauzate cu intenţia de a atenta la persoana unui anumit individ, sau a celui care va fi găsit sau întâlnit, totuşi această intenţie depinde de anumite circumstanţe sau de o anumită condiţie, chiar şi atunci când autorul se va fi înşelat în ceea ce priveşte persoana celui care a fost victima atentatului.Art. 392 bis L 31-03-1987, art.94 Pentru aplicarea prezentului CAPITOL, cuvintele „tata” „mama” şi „ascendent” denumesc şi adoptatorii şi, în cazul adopţiei şi a adopţiei cu efecte depline, ascendenţii adoptaţilor.

67

SECTIUNEA I – DESPRE OMOR ŞI DIFERITELE SALE FORME

Art. 393 (Vezi NOTA sub TITLU) Uciderea comisa cu intenţia de a omori este calificată omor. Ea se va pedepsi (cu închisoare de la 20 de ani la 30 de ani). inserat de L. 2003-04-24/32, art. 7, În vigoare: nedeterminat

Art. 394. Omorul comis cu premeditare este calificat asasinat. El va fi pedepsit cu închisoare pe viaţă) L 1996-07-10/42, art. 15, 018; În vigoare: 11.08.1996

Art. 395 L 31-03-1987, art.95 este calificat paricid şi va fi pedepsit cu închisoare pe viaţă omorârea tatălui, mamei sau a altor ascendenţi. L 1996-07-10/42, art. 15, 018; În vigoare: 11.08.1996

Art. 396 Este calificat pruncucidere omorul comis asupra unui copil în momentul naşterii sale sau imediat după.Pruncuciderea va fi pedepsită ca omor sau asasinat. (Aliniatul 3 şi 4 abrogate) L 12-07-1984, articol unic

Art. 397. Este calificat otrăvire omorul comis prin folosirea de substanţe care pot cauza moartea mai mult sau mai puţin rapidă, oricare ar fi substanţele folosite sau administrate, se va pedepsi cu închisoare pe viaţă. L 1996-07-10/42, art. 15, 018; În vigoare: 11.08.1996

SECTIUNEA II. DESPRE CRIMĂ VOLUNTARA NECALIFICATĂ CRIMĂ ŞI LEZIUNI CORPORALE VOLUNTARE

Art. 398. Oricine doreşte în mod intenţionat să provoace răni sau lovituri va fi pedepsit cu închisoare de la 8 zile la 6 luni şi cu amendă de la 26 franci la 100 franci sau cu una din aceste pedepse.În caz de premeditare, vinovatul va fi condamnat la închisoare de la o lună la un an şi amendă de la 50 franci la 200 franci.

Art. 399. Dacă loviturile sau rănile au cauzat o boală sau o incapacitate de muncă personală, vinovatul va fi pedepsit cu închisoarea de la două luni la doi ani şi o amendă de 50 de franci la 200 franci.Vinovatul va fi pedepsit cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani şi amendă de la 100 franci la 500 franci dacă s-a acţionat premeditat.

Art. 400. (Vezi NOTA sau sub TITLU) Pedepsele vor fi închisoarea de la doi ani la cinci ani şi o amendă de 200 franci la 500 franci dacă au existat lovituri sau răniri, fie o boală incurabilă, fie o incapacitate permanentă de lucru personal, fie pierderea absolută a unui organ, fie o mutilare gravă.Pedeapsa va fi aceea de închisoare de la 5 ani la 10 ani dacă a existat premeditare. L 2003-01-23/42, art. 66, 041; În vigoare: 13.03.2003

Art. 401. (Vezi NOTA sau sub TITLU) L 2003-01-23/42, art. 67, 041; În vigoare: 13.03.2003 dacă loviturile sau rănile făcute în mod intenţionat, dar fără intenţia de a cauza moartea, au cauzat-o totuşi, vinovatul va fi pedepsit cu închisoare de la 5 ani la 10 ani.El va fi pedepsit cu închisoare de la 10 ani la 15 ani, dacă a comis aceste acte de violenţă cu premeditare.

Art. 401 bis. (abrogat) L 2000-11-28/35, art. 52, 0029; În vigoare: 27.03.2001 pedepse menţionate de art. 398 şi 401 şi distincţiile stabilite pentru oricine va priva de alimente sau de îngrijire, fiind pe punctul de a compromite sănătatea sa, a unui copil sub vârsta de 16 ani sau a unei persoane care din cauza stării sale fizice sau mintale nu se poate întreţine.

Art. 402. Va fi pedepsit cu închisoarea de la 3 luni la 5 ani şi cu amendă de la 50 franci la 500 franci oricine va cauza altuia o boală sau o incapacitate de muncă personală, administrându-i voluntar dar fără să aibă intenţia de a-l omori, substanţe care pot cauza moartea, sau substanţe care, fără să fie de natură a cauza moartea pot totuşi altera grav sănătatea sa.

Art. 403. (Vezi NOTA sau sub TITLUL) Pedeapsa va fi închisoarea de la 5 ani la 10 ani facă aceste substanţe au cauzat fie o boală incurabilă, fie o incapacitate permanentă de muncă personală, fie pierderea unui organ.

Art. 404. (Vezi NOTA sau sub TITLUL) Dacă substanţele administrate voluntar, dara fără intenţia de a cauza moartea, au cauzat-o totuşi, vinovatul va fi pedepsit (cu închisoarea) de la 15 ani la 20 de ani. L 2003-01-23/42, art. 69, 041; În

68

vigoare: 13.03.2003

Art. 405. Tentativa de a administra altuia, fără intenţie de a cauza moartea, substanţe de natura celor menţionate la art. 402, va fi pedepsită cu închisoare de la o lună la 3 ani şi amendă de la 26 franci la 300 franci.

Art. 405 bis. inserat de L 2000-11-28/35, art. 28, 029; În vigoare: 27.03.2001 În cazurile vizate mai jos, dacă crimă sau delictul a fost comis împotriva unui minor sau împotriva unei persoane care, din cauza sănătăţii fizice şi mintale, nu a putut să se întreţină, pedepsele vor fi următoarele:

1. în cazurile vizate la art. 398, aliniatul 1, pedepsele vor fi închisoarea de la o lună la un an şi amendă de la 26 franci la 100 franci;

2. în cazurile vizate la art. 398, aliniatul 2, pedepsele vor fi închisoarea de la două luni la doi ani şi amendă de la 50 franci la 200 franci;

3. în cazurile vizate la art. 399, aliniatul 1, pedepsele vor fi închisoarea de la 4 luni la 4 ani şi amendă de la 50 franci la 200 franci;

4. în cazurile vizate la art. 399, aliniatul 2, pedepsele vor fi închisoarea de la un an la 5 ani şi amendă de la 100 franci la 500 franci;

5. în cazurile vizate la art. 400, aliniatul 1, pedeapsa va fi închisoarea de la 5 ani la 10 ani;6. în cazurile vizate la art. 400, aliniatul 2, pedepsele vor fi închisoarea de la 10 ani la 15 ani;7. în cazurile vizate la art. 401, aliniatul 1, pedeapsa va fi închisoarea de la 10 ani la 15 ani;8. în cazurile vizate la art. 401, aliniatul 2, pedeapsa va fi închisoarea de la 15 ani la 20 ani;9. în cazurile vizate la art. 402, pedeapsa va fi închisoarea de la 5 ani la 10 ani;10. în cazurile vizate la art. 403, pedeapsa va fi închisoarea de la 10 ani la 15 ani;11. în cazurile vizate la art. 404, pedeapsa va fi închisoarea de la 17 ani la 20 ani;

Art. 405 trei. inserat de L 2000-11-28/35, art. 28, 029; În vigoare: 27.03.2001 În cazurile prevăzute la art. 398 la 405 bis dacă crimă sau delictul a fost comis împotriva unui minor sau a unei persoane care, din cauza stării fizice sau mintale, nu a putut să fie întreţinut de mamă, de tată sau de alţi ascendenţi, orice altă persoană cu autoritate asupra minorului sau incapabila sau căreia i s-a încredinţat minorul, sau orice altă persoană care locuieşte ocazional sau în mod obişnuit cu victima, minimul pedepsei care rezulta din aceste articole va fi dublat dacă este vorba de întemniţare şi mărit cu doi ani dacă este vorba de recluziune.

Art. 405 patru. inserat de L 2003-02-25/37, art.8 ; În vigoare: 27.03.2003 În cazurile prevăzute de art. 393 la 405 bis, minimul pedepsei care rezultă din aceste articole poate fi dublat dacă este vorba de pedepse corecţionale şi majorat cu doi ani dacă este vorba de recluziune, dacă unul din mobilele crimei sau a delictului este ura, dispreţul sau ostilitatea faţă de o persoană din cauza rasei sale, a culorii, a sexului, a ascendentei sale, a originii sale naţionale sau etnice, a orientării sale sexuale, a stării sale civile, a naşterii sale, a averii sale, a convingerilor sale religioase sau filozofice de starea sa actuală de sănătate sau viitoare, de un handicap sau de o caracteristică fizică.

Art. 406. (Vezi NOAT sau sub TITLUL) L 07-06-1963, art.2 Va fi pedepsit cu recluziune de la 5 ani la 2 ani cel care va întrerupe circulaţia feroviară, rutieră, fluvială sau maritimă prin orice acţiune care ar aduce atingere la căile de comunicaţie, operelor de artă sau oricărui material, sau prin orice acţiune de natură a face periculoasă circulaţia sau folosirea mijloacelor de transport sau să provoace accidente de circulaţie L 2003-01-23/42, art.70, 041 ; În vigoare: 13.03.2003 Independent de cazurile vizate la aliniatul precedent va fi pedepsit cu închisoarea de la 8 zile la 3 luni şi amendă de la 26 franci la 1000 franci cel care va împiedică circulaţia feroviara, fluviala, maritima printr-un obstacol de natură să împiedice circulaţia sau folosirea mijloacelor de transport.Va fi pedepsit cu o pedeapsă de la 8 zile la 2 luni şi amendă de la 26 franci la 500 franci cel care prin orice acţiune, va împiedica circulaţia pe calea feroviara sau rutiera.

Art. 407. (Vezi NOTA sau sub TITLU) . L 2003-01-23/42, art. 71? 041 ; În vigoare: 13.03.2003 Dacă fapta a cauzat răniri de natura celor prevăzute la art. 399, vinovatul va fi condamnat la recluziune de la 10 ani la 15 ani. El va fi condamnat la recluziune de la 15 ani la 20 ani dacă rănile sunt de natura celor prevăzute la art.400.

Art. 408 (Vezi NOTA SUB TITLUL) Dacă fapta a cauzat moartea unei persoane, vinovatul va fi pedepsit (u recluziune de

69

la 20 de ani la 30 ani (L 2003-01-23/42, art.72 ; În vigoare: 13.03.2003

Art. 409 L 2000-11-28/35, art.29 029 ; În vigoare: 27.03.2003 § 1. Oricine va practica, facilita sau favoriza orice formă de mutilare a organelor genitale ale unei persoane de sex femeiesc, cu sau fără consimţământul acesteia din urma, va fi pedepsit cu închisoare de la 3 ani la 5 ani.Tentativa va fi pedepsită cu închisoare de la 8 zile la 1 an.

§2 Dacă mutilarea este practicată asupra persoanelor minore sau în scop profitabil, pedeapsa va fi închisoarea de la 5 ani la 7 ani.

§ 3 dacă mutilarea a cauzat o boală incurabilă sau o incapacitate permanentă de muncă personală, pedeapsa va fi închisoarea de la 5 ani la 10 ani.

§ 4 Dacă mutilarea făcută fără intenţia de a cauza moartea totuşi a cauzat-o, pedeapsa va fi închisoarea de la 10 ANI LA 15 ani.

§ 5 Dacă mutilarea vizată la § 1 a fost practicata pe un minor sau o persoană care, din cauza stării fizice sau mintale, nu era în măsura să se întreţină, să fie întreţinută de mama, tatăl un ascendent sau altă persoană având autoritate asupra minorului sau incapabila, sau orice altă persoană care coabitează ocazional sau în mod obişnuit cu victima, miniul pedepsei de la §§ 1 la 4.

Art. 410. L 2000-11-28/35, art.30 029 ; În vigoare: 27.03.2003 În cazurile menţionate la articolele 398 la 405 dacă vinovatul a comis crimă sau delictul împotriva tatălui sau a mamei sau altui ascendent, minimul pedepsei va fi dublat dacă este vorba de închisoare şi mărit cu doi ani dacă este vorba de recluziune.La fel se va proceda dacă vinovatul a comis crimă sau delictul împotriva soţiei sau persoanei cu care coabitează şi întreţine sau a întreţinut o relaţie afectivă şi sexuală de durată.(Printre altele în cazurile vizate la art. 398, aliniatul 1, maximul de pedeapsa este de un an de închisoare). L 2003-01-28/33, art.2, 038 ; În vigoare: 22.02.2003

SECTIUNEA III – DESPRE OMUCIDERE, RĂNILE ŞI LOVITURILE SCUZABILE

Art. 411. Omuciderea, rănile şi loviturile sunt scuzabile dacă sunt imediat provocate prin violente grave împotriva persoanelor.

Art. 412. Crimele şi delictele menţionate la precedentul articol sunt de asemenea scuzabile dacă au fost comise respingând, în timpul zilei, escalada, efracţia zidurilor sau intrărilor unei case locuite sau ale unui apartament, o consecinţa a rezistentei la intenţia acestuia.

Art. 413 (abrogat) L 1997-11-24/51, art. 3, 020 ED: 16.02.1998

Art. 414 Când fapta de scuza este dovedita:Dacă este vorba despre o crimă care presupune (închisoare pe viaţă) sau închisoare de la 20 la 30 de ani pedeapsa va fi redusă la închisoare de la un an la 5 ani şi o amendă de 100 de franci la 500 franci; L 1996-07-10/42, art. 15, 018: în vigoare 11-08-1996 L 2003-01-23/42, art. 73, 041 în vigoare 13.03.2003Dacă este vorba de orice altă crimă ea se va reduce cu închisoarea de la 6 luni la 2 ani şi o amendă de la 50 franci la 200 franci.Dacă este vorba de un delict, pedeapsa va fi redusă la închisoare de la 8 zile la 3 luni şi amendă de la 26 franci la 100 franci.

Art. 415 (abrogat) L 2000-11-28/35, art. 52, 029; În vigoare: 27.03.2001 03-1987, art. 97

SECTIUNEA IV – DESPRE OMUCIDERE, RĂNIRI ŞI LOVITURI JUSTIFICATE

Art. 416. Nu există nici crimă, nici delict dacă omuciderea, rănile şi loviturile erau aplicate din necesitatea apărării legitime.

70

Art. 417. Sunt cuprinse, în cazurile de necesitate actuala a apărării, următoarele două cauze:Dacă crimă a fost comisa, dacă rănile au fost făcute, dacă loviturile au fost date în vederea respingerii, în timpul nopţii, a escaladării sau efracţiei asupra zidurilor sau intrărilor unei case sau ale unui apartament locuit , ca o consecinţa a rezistentei la intenţia acestuia. Dacă fapta a avut loc pentru a se apăra împotriva autorilor furtului sau jafului, cu violenţă împotriva persoanelor.

Secţiunea V. inserat de L. 2002-06-14/42, art.5; În vigoare: 24.08.2002 Despre tortură, tratament inuman şi degradant.

Art. 417 bis. inserat de L. 2002-06-14/42, art.5; În vigoare: 24.08.2002 Pentru aplicarea prezentei secţiuni se înţelege prin:

1. tortură: orice tratament inuman deliberat care provoacă o durere acuta sau suferinţe foarte grave şi crude, fizice şi mintale,

2. tratament inuman: orice tratament prin care gravele suferinţe mintale sau fizice sunt aplicate intenţionat unei persoane, mai ales în scopul de a obţine de la ea informaţii, de a o pedepsi, de a face presiune asupra ei sau a intimida această persoană sau terţii;

3. tratament degradant: orice tratament care cauzează celui căruia i se aplică, în ochii altuia sau ai săi, o umilire sau o degradare gravă.

Art. 417 trei. inserat de L. 2002-06-14/42, art.5; În vigoare: 24.08.2002 Oricine va supune o persoană la tortură va fi pedepsit cu închisoare de la 10 ani la 15 ani. Infracţiunea vizată la aliniatul 1 va fi pedepsită cu închisoare de la 15 ani la 20 de ani în cazurile următoare:

1. dacă a fost comisa:a) de un ofiţer sau un funcţionar public, un funcţionar public sau un agent al ordinii publice care acţionează

cu ocazia exercitării funcţiilor sale;b) împotriva unei persoane particulare vulnerabile datorită sarcinii, bolii, infirmităţii sau unei deficienţe

fizice sau mintale datorită unei situaţii precare;c) împotriva unui minor;

2. dacă actul a cauzat o boală incurabilă, o incapacitate permanentă fizică sau psihica, pierderea completa a unui organ sau folosirea unui organ sau o mutilare gravă. Infracţiunea vizată la aliniatul 1 va fi pedepsită de la 20 de ani la 30 de ani cu recluziune:1. dacă a fost comisa împotriva unui minor sau a unei persoane care, din cauza stării fizice sau mintale nu a fost

întreţinuta de părinţii ei, sau de ascendenţi, orice altă persoană cu autoritate asupra ei sau altă persoană majoră care coabitează ocazional sau în mod obişnuit cu victima;

2. dacă a cauzat moartea şi a fost comisa fără intenţia de a ucide.Ordinul unui superior sau al unei autorităţi nu poate justifica infracţiunea prevăzuta la aliniatul 1.

Art. 417 patru inserat de L. 2002-06-14/42, art.5; În vigoare: 24.08.2002 Oricine va supune o persoană la un tratament inuman va fi pedepsită cu recluziune de la 5 ani la 10 ani.Infracţiunea vizată la aliniatul 1 va fi pedepsită de la 10 ani la 15 ani de recluziune în cazurile următoare:

1. dacă a fost comisa:a) de un ofiţer sau un funcţionar public, un funcţionar public sau un agent al ordinii publice care acţionează

cu ocazia exercitării funcţiilor sale;b) împotriva unei persoane particulare vulnerabile datorită sarcinii, bolii, infirmităţii sau unei deficienţe

fizice sau mintale datorită unei situaţii precare;c) împotriva unui minor;

2.dacă actul a cauzat o boală incurabilă, o incapacitate permanentă fizică sau psihica, pierderea completa a unui organ sau folosirea unui organ sau o mutilare gravă. Infracţiunea vizată la aliniatul 1 va fi pedepsită de la 20 de ani la 30 de ani cu recluziune:

1. dacă a fost comisa împotriva unui minor sau a unei persoane care, din cauza stării fizice sau mintale nu a fost întreţinută de părinţii ei, sau de ascendenţi, orice altă persoană cu autoritate asupra ei sau altă persoană majoră care coabitează ocazional sau în mod obişnuit cu victima;

71

2. dacă a cauzat moartea şi a fost comisa fără intenţia de a ucide.Ordinul unui superior sau al unei autorităţi nu poate justifica infracţiunea prevăzuta la aliniatul 1.

Art. 417 cinci inserat de L. 2002-06-14/42, art.5; În vigoare: 24.08.2002 Oricine va supune o persoană la un tratament degradant va fi pedepsită cu închisoare de la 15 zile la 10 ani şi amendă de la 50 Euro la 300 Euro sau la una dintre aceste pedepse.

CAPITOLUL II – DESPRE OMUCIDERE ŞI LEZIUNI CORPORALE INVOLUNTARE.

Art. 418 Este vinovat de omucidere sau leziune involuntara cel care a cauzat răul în lipsa măsurii de prevedere sau precauţie, dar fără intenţia de a atenta la persoana celuilalt.

Art. 419. Oricine va cauza involuntar moartea unei persoane va fi pedepsit cu închisoare de 3 luni şi amendă de la 50 franci la 1000 franci.

Art. 419 bis inserat de L. 2003-02-07/38, art.34; În vigoare: 1.03.2004 Va fi pedepsit cu închisoare de la 3 luni la 5 ani şi amendă de la 50 Euro la 2000 Euro sau la una dintre aceste pedepse orice persoană care va folosi drumul şi care din lipsa măsurii de prevedere sau precauţie va provoca un accident de circulaţie din care a rezultat moartea unei persoane.

Art. 420. Dacă în lipsa măsurii de prevedere sau precauţie nu au rezultat decât lovituri şi răniri, vinovatul (va fi pedepsit cu închisoare de la 8 zile la 6 luni) şi o amendă de la 50 de franci la 500 franci, sau numai cu o pedeapsa L 31-03-1936, art.1

Art. 420 bis inserat de L. 2003-02-07/38, art.35; În vigoare: 1.03.2004Va fi pedepsit cu închisoare de la 8 zile la un an şi amendă de la 50 Euro la 1000 Euro sau numai cu una dintre aceste pedepse oricine foloseşte drumul şi în lipsa măsurii de prevedere sau precauţie va provoca un accident de circulaţie din care au rezultat răniţi şi loviţi.

Art. 421. Va fi pedepsit cu închisoare de la 8 zile la un an şi amendă de la 26 franci la 200 franci sau cu numai una dintre aceste amenzi cel care involuntar va provoca altuia o boală sau incapacitate de muncă personală, administrându-i substanţe care sunt de natură a-i provoca moartea sau a-i altera grav sănătatea.

Art. 422 dacă un convoi de cale ferata suferă un accident care pune în pericol persoanele care se găsesc acolo, cel care involuntar a cauzat accidentul va fi pedepsit cu închisoarea de la 8 zile la 2 luni şi o amendă de la 26 franci la 200 franci sau numai cu una dintre aceste pedepse. Dacă din accident au rezultat leziuni corporale, vinovatul va fi pedepsit cu închisoarea de la o lună la 3 ani şi o amendă de la 50 franci la 300 franci. Dacă accidentul a cauzat moartea unei persoane, închisoarea va fi între 6 luni şi 5 ani şi amendă de la 100 de franci la 600 franci.

DESPRE ABTINERI VINOVATE

Art. 422bis. L. 06-01-1961, art. 1 Va fi pedepsit cu închisoarea de la 8 zile la un an şi amendă de la 50 la 500 franci sau numai cu una dintre aceste pedepse, cel care se abţine să vina în ajutor sau să procure ajutor unei persoane expuse unui grav pericol, fie că el – însuşi a constatat situaţia acestei persoane, fie că această situaţie i-a fost descrisa de cei care au solicitat intervenţia. L 1995-04-13/33, art.4.1, 015; în vigoare 05.05.1995Delictul considera că cel care s-a abţinut putea interveni fără a fi el-însuşi în pericol serios. Dacă el nu a constatat personal pericolul în care se găsea persoana, atunci nu va putea fi pedepsit pentru că împrejurările în care a fost invitat să intervină l-ar fi putut face să creadă că apelul nu era serios sau nu existau riscuri.(Pedeapsa prevăzuta la aliniatul 1 este de doi ani dacă persoana expusă pericolului grav era minora) L 1995-04-13/33, art.4.2, 015; în vigoare 05.05.1995

Art. 422 trei. L. 06-01-1961, art. 1 Va fi pedepsit conf. art. precedent cel care, fără a fi în pericol serios pentru el sau pentru alţii, refuza sau neglijează să ajute o persoană în pericol şi care solicita acest lucru; cel care refuza sau neglijează să acorde serviciul, să ajute în situaţiile de accident, naufragiu, tulburări, inundaţii, incendiu sau alte calamităţi ca şi în caz de tâlhărie, jefuire, flagrant delict, strigat public sau execuţie judiciară.

72

Art. 422 patru inserat de L. 2003-02-25/38, art.9; În vigoare: 27.03.2003 În cazurile prevăzute de art. 422 bis şi 422 trei. , minimul pedepsei care rezulta din aceste articole poate fi dublat dacă este vorba de pedepse corecţionale şi mărit cu doi ani dacă este vorba de recluziune, dacă unul din mobilele crimei sau a delictului este ura, dispreţul sau ostilitatea faţă de o persoană din cauza rasei sale, a culorii, a sexului, a ascendentei sale, a originii sale naţionale sau etnice, a orientării sale sexuale, a stării sale civile, a naşterii sale, a averii sale, a convingerilor sale religioase sau filozofice de starea sa actuala de sănătate sau viitoare, de un handicap sau de o caracteristica fizică.

CAPITOLUL III (Despre atingeri aduse minorilor, incapabililor şi familiei) L. 2000-11-28/35, art.31; În vigoare: 27.03.2001

Secţiunea 1 L. 2000-11-28/35, art.31; În vigoare: 27.03.2001 Despre delăsare, părăsire şi abandonul copiilor sau a incapabililor în nevoie.

Art. 423 L. 2000-11-28/35, art.31; 029 În vigoare: 27.03.2001 § 1. Vor fi pedepsiţi cu închisoarea de la 1 lună la 3 ani şi amendă de la 26 franci la 300 franci sau numai cu una dintre aceste pedepse, cei care vor părăsi intr-un loc oarecare un minor sau o persoană care nu se poate proteja singură datorită stării sale fizice sau mintale. intr-un loc oarecare un minor sau o persoană care nu se poate proteja singură datorită stării sale fizice sau mintale.

§ 2 Dacă în urma abandonului, persoana vizată la § 1 va fi grav mutilata, va suferi de o boală incurabilă sau şi-a pierdut folosinţa absoluta a unui organ, vinovaţii vor fi pedepsiţi cu închisoare de la 6 luni la 5 ani şi o amendă de la 50 de franci la 300 franci sau cu una dintre aceste pedepse.

§ 3 Dacă abandonul a cauzat moartea persoanei vizate la § 1, vinovaţii vor fi pedepsiţi cu închisoare de la 5 ani la 10 ani.

Art. 424. Vor fi pedepsiţi cu închisoare de la 8 zile la 6 luni şi amendă de la 50 franci la 500 franci, sau numai cu una dintre aceste pedepse dacă se aplică disp. penale mai severe:Tatăl sau mama sau adoptanţii care abandonează copilul în nevoie, care refuza să-l reprimească sau care refuza să-i plătească întreţinerea până să fie încredinţat unui terţ prin decizie judiciară.În cazul celei de-a două condamnări pentru una dintre infracţiunile prevăzute la prezentul articol, comisa în termen de 5 ani începând de la prima, pedepsele vor putea fi dublate.

Secţiunea II. L. 2000-11-28/35, art.31 029 ; În vigoare: 27.03.2001 Despre privaţiunea de alimente sau îngrijiri pentru minori sau incapabili.

Art. 425 . L. 2000-11-28/35, art.31 029 ; În vigoare: 27.03.2001 §1. Va fi pedepsit cu închisoare de la o lună la 3 ani şi amendă de la 26 franci la 300 franci sau cu una dintre aceste pedepse cel care în mod voluntar privează de alimente sau de îngrijire, fiind pe punctul de a compromite sănătatea unui minor sau a unei persoane, din cauza stării sale fizice sau mintale şi care nu se poate întreţine singur.

§2 Dacă privaţiunile de alimente sau de îngrijire au cauzat o boală incurabilă, pierderea unui organ, mutilarea gravă, vinovatul va fi pedepsit cu închisoare de la 5 ani la 10 ani.

§3 Dacă privaţiunile de alimente sau de îngrijire făcute în mod voluntar, fără intenţia de a cauza moartea au cauzat-o, vinovatul va fi pedepsit cu închisoare de la 10 ani la 15 ani.

Art. 426. L. 2000-11-28/35, art.31 029 ; În vigoare: 27.03.2001 §1. Va fi pedepsit cu închisoarea de la 8 zile la două luni şi amendă de la 50 franci la 500 franci sau cu una dintre aceste pedepse, oricine care are în grija un minor sau o persoană care nu se poate întreţine din cauza stării fizice sau mintale, şi care va neglija întreţinerea lor până la a le compromite sănătatea.

§2 Dacă neglijentele au cauzat moartea minorului sau a persoanei incapabile, vinovatul va fi pedepsit cu închisoare de la 3 luni la 2 ani şi cu o amendă de la 50 franci la 1000 de franci.

73

Secţiunea III . L. 2000-11-28/35, art.31 029 ; În vigoare: 27.03.2001 Dispoziţie comuna la secţiunile I şi II.

Art. 427 . L. 2000-11-28/35, art.31 029 ; În vigoare: 27.03.2001 În cazurile prevăzute la art. 423? 425 şi 426 dacă vinovatul a comis fapte împotriva părinţilor, adoptaţilor sau altor ascendenţi, minimul de pedeapsă data conf. acestor articole va fi dublata dacă este vorba de o întemniţare şi mărita cu doi ani dacă este vorba de recluziune.La fel se va proceda dacă vinovatul este tatăl, mama sau adoptantul victimei, sau orice altă persoană care are autoritate asupra ei.

Secţiunea IV . L. 2000-11-28/35, art.31 029 ; În vigoare: 27.03.2001 Despre răpirea şi ascunderea minorilor

Art. 428 L. 2000-11-28/35, art.31 029 ; În vigoare: 27.03.2001 § 1 Oricine va răpi un minor mai mic de 12 ani va fi pedepsit cu recluziune de la 5 ani la 10 ani în cazul în care minorul l-a urmat voluntar pe răpitor.

§ 2 Oricine va rai, prin violenţă, şiretenie, ameninţare, minorul care are mai mul de 12 ani va fi pedepsit cu recluziune de la 5 ani la 10 ani.

§ 3 (...) L. 2002-06-14/42, art. 6, 036; În vigoare: 24.08.2002

§ 4 Pedeapsa va fi recluziunea de la 15 ani la 20 de ani dacă răpirea sau ascunderea minorului răpit a cauzat o boală incurabilă, o incapacitate permanentă fizică şi psihica, adică pierderea completa a un ui organ, mutilarea gravă.

§ 5 Dacă răpirea sau ascunderea au cauzat moartea, pedeapsa va fi recluziunea de la 20 ani la 30 ani.

Art. 429. L. 2000-11-28/35, art.31 029 ; În vigoare: 27.03.2001 Va fi pedepsit cu aceleaşi pedepse ca şi autorul răpirii oricine va păstra un minor care ştie că a fost răpit.Art. 430. L. 2000-11-28/35, art.31 029 ; În vigoare: 27.03.2001 În cazurile vizate de art. 428 şi 429, cu excepţia cazurilor vizate la articolele 428§§ 3 la 5, pedeapsa va fi închisoarea de la 2 ani la 5 ani şi amendă de la 200 franci la 500 franci, dacă în 5 zile de la răpire, răpitorul sau persoana vizată la art. 429 a restituit în mod voluntar minorul răpit.

Secţiunea V. Ne-reprezentarea copiilor.

Art. 431. Vor fi pedepsii cu închisoarea de la 8 zile la un an şi amendă de la 26 franci la 100 franci sau cu una dintre aceste pedepse, cei care, fiind însărcinaţi cu îngrijirea unui minor mai mic de 12 ani nu-l reprezintă in fata persoanelor care au dreptul să-l reclame. Dacă vinovatul ascunde acest minor timp de mai mult de 5 zile de cei care au dreptul să-l reclame sau dacă-l retine pe minor în afara teritoriului Regatului, el va fi pedepsit cu închisoarea de la un an la 5 ani şi amendă de la 26 franci la 200 franci sau numai cu una dintre cele două pedepse.

Art. 432 § 1. Vor fi pedepsiţi cu închisoarea de la 8 zile la un an şi cu amendă de la 26 franci la 1000 franci sau numai la una dintre aceste pedepse:Tatăl, mama, care va sustrage sau tinde să sustragă copilul sau minor de la procedura intentata împotriva lui pe baza legislaţiei referitoare la protecţia tinerilor sau ajutorul acordat tinerilor, care îl va sustrage sau va tinde să-l sustragă de la persoanele la care a fost încredinţat de autoritatea competentă, care nu-l reprezintă celor care au dreptul să-l reclame, îl răpesc chiar şi cu acordul sauDacă vinovatul a fost decăzut de autoritatea parentală total sau în parte, pedeapsa cu închisoarea va putea să se ridice până la 3 ani.

§ 2 Dacă vinovatul ascunde copilul minor mai mult de 5 zile de cei care au dreptul să-l reclame sau dacă îl reţin în afara Regatului, vor fi pedepsiţi cu închisoarea de la un an la 5 ani şi o amendă de la50 franci la 1000 de franci sau numai cu una dintre aceste pedepse.Dacă vinovatul a fost decăzut de autoritatea parentală total sau în parte, pedeapsa va fi de cel puţin 3 ani.

§ 3 În cazul în care se va hotărî încredinţarea minorului în timpul sau în urma divorţului sau separării de corp, sau în

74

alte împrejurări prevăzute de lege, pedepsele prevăzute la §§ 1 şi 2 vor fi aplicate tatălui şi mamei care se sustrag sau caută să sustragă copilul minor de la cei la care acesta a fost încredinţat pe baza deciziei, care nu-l reprezintă celor care au dreptul să-l reclame, îl răpesc chiar şi cu acordul sau.

§ 4 dacă încredinţarea copilului minor face obiectul unei dispoziţii tranzacţionale prealabile unei proceduri prin consimţământ mutual, pedepsele prevăzute la §§ 1 şi 2 vor fi aplicate tatălui şi mamei care dacă, de la data transcrierii divorţului prin consimţământ mutual, se vor sustrage sau vor sustrage copilul minor de la cei cărora le-a fost încredinţat pe baza deciziei tranzacţionale şi care nu-l reprezintă celor care dreptul să-l reclame, îl răpesc chiar şi cu acordul sau.

Art. 433 (abrogat) L. 2000-11-28/35, art.32 029 ; În vigoare: 27.03.2001

CAPITOLUL IV – DESPRE ATENTATE LA LIBERTATEA INDIVIDUALA ŞI LA INVIOLABILITATEA DOMICILIULUI, COMISE DE PARTICULARI

Art. 434. Vor fi pedepsiţi cu închisoarea de la 3 luni la doi ani şi amendă de la 26 franci la 100 franci cei care, fără ordin din partea autorităţilor şi în afara cazurilor în care lege permite sau ordona arestarea sau detenţia particularilor, au arestat, deţinut o persoană oarecare.

Art. 435. Închisoare va fi de la 6 luni la 3 ani şi amendă de la 50 franci la 300 franci dacă deţinerea ilegala şi arbitrara a durat mai mult de 10 zile.

Art. 436. Dacă deţinerea ilegala şi arbitrara a durat mai mult de o lună, vinovatul va fi condamnat la închisoare de la un an la 5 ani şi la o amendă de la 100 franci la 500 franci.

Art. 437. (Vezi NOTA sub TITLUL) Pedeapsa de (închisoare de la 5 la 10 ani) va fi pronunţata dacă arestarea a fost executata fie la un ordin fals al autorităţii publice, fie cu costum sau sub numele unuia dintre agenţii săi sau dacă persoana arestată sau deţinută a fost ameninţată cu moartea. L. 2003-01-23/42, art. 74, 041 ; În vigoare: 12.03.2003

Art. 438 (abrogat) L. 2002-06-14/42, art.7, 036; În vigoare: 24.08.2002

Art. 438 bis. inserat de L. 2003-02-25/37, art.10, ED 27.03.2003 în cazurile prevăzute de prezentul CAPITOL, minimul pedepsei care rezulta din aceste articole poate fi dublat dacă este vorba de pedepse corecţionale şi mărit cu doi ani dacă este vorba de recluziune, dacă unul din mobilele crimei sau a delictului este ura, dispreţul sau ostilitatea faţă de o persoană din cauza rasei sale, a culorii, a sexului, a ascendentei sale, a originii sale naţionale sau etnice, a orientării sale sexuale, a stării sale civile, a naşterii sale, a averii sale, a convingerilor sale religioase sau filozofice de starea sa actuala de sănătate sau viitoare, de un handicap sau de o caracteristica fizică. (Erratum vezi MB 13.05.2003, P. 23578).

Art. 439. Va fi pedepsit cu închisoarea de la 15 zile la doi ani şi amendă de la 26 franci la 300 franci cel care, fără ordin al autorităţii şi în afara cazurilor în care legea permite intrarea în domiciliul particularilor împotriva voinţei lor, va intra intr-o casa, un apartament, o camera sau o locuinţa locuita de altul, fie prin ameninţări sau violente împotriva persoanelor, fie prin efracţie, escalada sau chei false.

Art. 440 Închisoarea va fi de la 6 luni la 5 ani şi amendă de la 100 franci la 500 franci dacă fapta a fost comisa, fir la un ordin fals al autorităţii publice, fie cu costum, fie sub numele unui dintre agenţii săi, fie în următoarele trei împrejurări:Dacă fapta a fost executata noaptea;Dacă ea a fost executata de două sau mai multe persoaneDacă vinovaţii sau unul dintre ei era purtător de arme.Vinovaţii vor putea, printre altele, să fie condamnaţi la interdicţie, conf. art. 33 L. 09-04-1930, art. 32

Art. 441. Tentativa de delict prevăzuta de art. precedent va fi pedepsită cu închisoare de la o lună la un an şi amendă de la 50 franci la 300 franci.

75

Art. 442. Va fi pedepsită cu închisoare de la 15 zile la doi ani şi amendă de la 26 franci la 100 franci cel care va intra, fără acordul proprietarului sau al locatarului, în locurile desemnate de art. 439 şi va fi găsit acolo noaptea.

CAPITOLUL IV bis. – (inserat de L.1998-10-30/34, art.2, în vigoare: 27.12.1998 Despre hărţuire

Art. 442 bis. (inserat de L.1998-10-30/34, art.2, în vigoare: 27.12.1998 Oricine va hărţui o persoană ştiind că-i poate afecta grav prin această comportare liniştea, va fi pedepsit cu închisoare de la 15 zile la 2 ani şi amendă de la 50 franci la 300 franci sau numai cu una dintre aceste pedepse.

Delictul prevăzut în prezentul articol nu va pute fi urmat decât la plângerea persoanei care se pretinde a fi hărţuită.

Art. 442trei. (inserat de L.2003-02-25/37, art.11, în vigoare: 27.03.2003 În cazurile prevăzute de art. 442 bis, minimul pedepsei corecţionale care rezulta din aceste articole poate fi dublat dacă unul din mobilele delictului este ura, dispreţul sau ostilitatea faţă de o persoană din cauza rasei sale, a culorii, a sexului, a ascendentei sale, a originii sale naţionale sau etnice, a orientării sale sexuale, a stării sale civile, a naşterii sale, a averii sale, a convingerilor sale religioase sau filozofice a tarii sale actuale de sănătate sau viitoare, de un handicap sau de o caracteristica fizică.

CAPITOLUL V. DESPRE ATINGERI ADUSE ONOAREI SAU CONSIDERATIEI PERSOANELOR

Art. 443 Cel care, în cazurile indicate, a imputat cu răutate unei persoane un fapt precis care i-a atins onoarea şi a expus-o dispreţului public, iar dovada legală nu este raportata, este vinovat de calomnie dacă legea admite proba faptului imputat şi de defăimare dacă legea nu admite această proba.(Dacă faptul imputat, în cursul ostilităţilor, este că a pactizat cu duşmanul, fie furnizându-i ajutoare cu soldaţi, oameni, bani, alimente, arme, muniţii sau materiale oarecare, fie procurându-i sau facilitându-i, printr-un mijloc oarecare intrarea, menţinerea sau şederea pe teritoriu, fără să fie constrâns sau să i se fi cerut această, dovada va fi întotdeauna acceptată. Dacă această dovadă este suficientă, imputarea nu va permite nici o urmare represiva). (L 11-10-1919, art. unic

Art. 444. Vinovatul va fi pedepsit cu închisoare de la 8 zile la un an şi cu amendă de la 26 franci la 200 franci, dacă imputarea s-ar face:Fie în cadrul reuniunilor sau locurilor publice;Fie în prezenta mai multor indivizi, intr-un loc public, dar deschis unui număr de persoane care au dreptul să se adune;Fie intr-un loc oarecare, în prezenta persoanei ofensate şi în faţa martorilor;Fie prin acte tipărite sau nu, imagini sau embleme, afişe, distribuite sau vândute, puse în vânzare sau expuse privirilor publice;Fie prin scrieri care nu sunt date publicităţii dar adresate sau comunicate mai multor persoane.

Art. 445. Va fi pedepsit cu închisoarea de la 15 zile la 6 luni şi amendă de la 50 franci la 1000 franci:Cel care va face în scris autorităţii un denunţ calomniosCel care va adresa în scris unei persoane calomnii împotriva subordonatului sau.

Art. 446. Calomnia şi defăimarea vor fi pedepsite în acelaşi fel ca şi calomnia şi defăimarea dirijata împotriva indivizilor.

Art. 447. Învinuitul pentru un delict de calomnie pentru acuzaţii dirijate, datorită faptelor referitoare la funcţiile lor, fie împotriva funcţionarilor publici sau a agenţilor de ordine publică sau împotriva oricărei persoane cu caracter public, fie împotriva oricărui corp constituit, va putea face, pe toate caile ordinare dovada faptelor imputate, cu excepţia dovezii contrare pe aceleaşi cai.Dacă este vorba de un fapt care aparţine vieţii private, autorul imputării nu va putea face, pentru apărarea sa, nici o dovadă decât aceea care rezultă dintr-o sentinţa sau dintr-un act autentic.Dacă faptul imputat este obiectul unei urmăriri represive sau al unui denunţ asupra căruia nu s-a statuat, acţiunea în calomnie va fi suspendata până la sentinţa definitiva, sau până la decizia definitiva a autorităţii competente.(În acest caz în care acţiunea publica sau acţiunea disciplinara referitoare la faptul imputat este stinsă, dosarul cu

76

această acţiune este anexat dosarului acţiunii în calomnie şi acţiunea în calomnie este reluată.În cazul unei decizii de clasare fără urmare sau neurmărire referitor la acţiunea faptului imputat, acţiunea în calomnie este reluată, fără prejudicierea suspendării acestei acţiuni dacă ancheta referitoare la faptul imputat cunoaşte noi dezvoltai judiciare). L.2001-07-04-/55 art.2, 032, în vigoare: 20.08.2001

Art. 448. Oricine va insulta o persoană fie prin fapte, fie prin acte, imagini sau embleme, în cadrul art. 344, va fi pedepsită cu închisoare de la 8 zile la 2 luni şi o amendă de la 26 franci la 500 franci sau cu una dintre aceste pedepse.

(Va fi pedepsit cu aceleaşi pedepse oricine, în cadrul art. 444, va injuria prin vorbe un funcţionar public sau un reprezentant al ordinii publice, sau având un caracter public). L.27.07.1934, art.3

Art. 449. Dacă există în momentul delictului o dovadă legală a faptelor imputate, dacă s-a stabilit că învinuitul a făcut imputaţia fără nici un motiv de interes public sau privat şi numai în scopul vătămării, el va fi pedepsit ca fiind vinovat pentru divulgări răutăcioase cu închisoare de la 8 zile la două luni şi amendă de la 26 franci la 400 franci sau cu numai cu una dintre acestea.

Art. 450.Delictele prevăzute în prezentul CAPITOL comise împotriva particularilor, cu excepţia denunţurilor calomnioase, nu vor putea fi urmărite decât la plângerea persoanei care se va pretinde ofensata.Dacă persoana a decedat fără să depună plângere sau fără să renunţe la ea sau dacă calomnia sau defăimarea a fost dirijata împotriva unei persoane după decesul sau, urmărirea nu va putea avea loc decât la plângerea şotului sau a descendenţilor sau moştenitorilor (legali) până la cel de-al treilea grad inclusiv L.31-03-1987, art.98

Art. 451. Nimeni nu va putea invoca ca o cauză de justificare sau de scuza, că actele, tipăriturile, imaginile sau emblemele care fac obiectul urmăririi, nu sunt decât reproduceri ale publicaţiilor făcute în Belgia sau în tarile străine.

Art. 452. L.10.10.1967, art. 141 Nu vor da curs urmăririi represive discursurile pronunţate sau actele produse în faţa tribunalelor, când aceste discursuri sau aceste acte aparţin cauzei sau pârtilor.Imputările calomnioase, injurioase sau defăimătoare străine aduse cauzei sau parţilor vor putea declanşa acţiunea publica, acţiunea civila a parţilor sau a terţilor.

DISPOZIŢII PARTICULARE

Art. 453. Va fi pedepsit cu închisoare de la o lună la un an şi amendă de la 26 franci la 200 franci, oricine se va dovedi vinovat de violarea mormintelor.

Art. 453 bis. Inserat de L. 2003-02-25/37, art. 12; în vigoare: 27.03.2003)În cazul prevăzut în prezentul CAPITOL minimul pedepsei corecţionale care rezulta din aceste articole poate fi dublat dacă unul din mobilele delictului este ura, dispreţul sau ostilitatea faţă de o persoană din cauza rasei sale, a culorii, a sexului, a ascendentei sale, a originii sale naţionale sau etnice, a orientării sale sexuale, a stării sale civile, a naşterii sale, a averii sale, a convingerilor sale religioase sau filozofice a tarii sale actuale de sănătate sau viitoare, de un handicap sau de o caracteristica fizică.

CAPITOLUL VI – CATEVA ALTE DELICTE ÎMPOTRIVA PERSOANELOR

Art. 454. Cel care a amestecat alimente, băuturi destinate a fi vândute cu materii care pot provoca moartea sau altera grav sănătatea, va fi pedepsit cu închisoarea de la 6 luni la 5 ani şi amendă de la 200 franci la 2000 franci.

Art.455. Va fi pedepsit cu pedepsele de la articolul precedent:Cel care va vinde, sau expune vânzării bunuri comestibile, băuturi, substanţe, ştiind că ele conţin materii de natură a cauza moartea sau a altera grav sănătatea;Cel care va vinde, procura aceste materii, ştiind că va trebui să falsifice substanţele şi produsele alimentare.

Art. 456. Va fi pedepsit cu închisoarea de la trei luni la 3 ani şi amendă de 100 franci la 1000 franci, cel care va avea în magazinul sau alimente comestibile, băuturi, substanţe alimentare, destinate vânzării ştiind că ele conţin materii de

77

natură a cauza moartea sau a altera grav sănătatea.

Art. 457. Alimentele comestibile, băuturile, substanţele alimentare amestecate vor fi confiscate.

(Aliniatul 2 abrogat) L.29-10-1919, art. 90El va fi condamnat la interdicţie, conform art. 33.Tribunalul va ordona ca sentinţa să fie afişata în locurile pe care le va desemna, în întregime sau în extras, în ziarele pe care le va indica; totul se va face pe cheltuiala condamnatului.

Art. 458. Medicii, chirurgii, ofiţerii de sănătate, farmaciştii, moaşele şi orice alte persoane care deţin, prin statut şi prin profesie, secrete încredinţate, care, în afara cazului în care sunt chemaţi să depună mărturie în justiţie ( sau în faţa unei comisii de anchetă parlamentara) şi în cazul în care legea îi obligă să cunoască aceste secrete, le vor dezvălui, sunt pedepsiţi cu închisoare de la 8 zile la 6 luni şi cu amendă de la 100 franci la 500 franci L.1996-06-30/34, art.10, 017; în vigoare: 26.07.1996

Art. 458 bis. inserat de L. 2000 – 11 – 28/35, art.33, 029; În vigoare: 27.03.2001 Orice persoană care, prin statut sau prin profesie, deţine secrete şi cunoaşte infracţiunea prevăzută la art.372 – 377, 392 – 394, 396 – 405 trei, 409, 423, 425 şi 426, care a fost comisa asupra unui minor, poate, fără prejudicierea obligaţiilor pe care i le impune art. 422 bis să informeze procurorul Regelui, cu condiţia să fi examinat victima sau să fi primit confidente de la ea, că există un pericol grav şi iminent pentru integritatea mentala şi fizică a interesatului şi că ea nu este în măsura să protejeze această integritate.

Art. 459. Vor fi pedepsiţi cu aceleaşi pedepse funcţionarii sau agenţii caselor de amanet care au dezvăluit altora decât ofiţerilor de poliţie sau autorităţii judiciare numele persoanelor care au depus obiecte la instituţia lor.

Art. 460. Oricine va fi convins să distrugă o scrisoare încredinţată (unui operator poştal) sau să o deschidă pentru a-i viola secretul, va fi pedepsit cu închisoare de la 8 zile la o lună şi cu o amendă de la 26 franci la 200 franci sau numai cu una dintre ele, dacă vinovatul este un funcţionar sau un agent al guvernului (un membru al personalului operator poştal sau orice persoana care acţionează pe contul ei). AR 1999 – 06 – 09/57, art. 27, 026; În vigoare : 18 – 08 - 1999Art. 460 bis. L 14-01-1928, art.4 (Va fi pedepsit cu aceleaşi pedepse acela care ar distruge o copie a citaţiei prin aplicarea art. 68 bis din codul de procedura civila, pentru a viola secretul, plicul conţinând această copie, în acest din urma caz, fiind vorba de tatăl, de mama unui copil minor sau de şotul, tutorele, administratorul, curatorul sau de consiliul judiciar al persoanei interesate.)

Art. 460 trei. inserat de L. 1998-03-12/39, art. 44; în vigoare: 1998-10602 Orice utilizare de către inculpat sau de partea civila a informaţiilor obţinute consultând dosarul, care va avea că scop şi efect împiedicarea derulării instrumentării, atentarea la viaţă privata, la integritatea fizică sau morală sau la bunurile unei persoane citate în dosar este pedepsită cu închisoare de la 8 zile la un an şi amendă de la 26 franci la 500 franci.

TITLLUL IX – CRIME ŞI DELICTE ÎMPOTRIVA PROPRIETĂŢILOR

CAPITOLUL I – FURTURI ŞI EXTORCARI

Art. 461 Oricine ar sustrage fraudulos un lucru care nu-i aparţine este vinovat de furt.(Este asimilat furtului faptul de a sustrage fraudulos lucrul altuia în vederea folosirii momentane) L 25 – 06 – 1964, art.1

Art. 462 Nu se vor obţine decât reparaţii civile în cazul furturilor comise de soţi prin prejudicierea soţilor lor; de un văduv sau de o văduvă atunci când lucrurile au aparţinut soţului decedat; de descendenţi pentru a-şi prejudicia descendenţii, de ascendenţi pentru a-şi prejudicia descedenţii sau de aliaţii de acelaşi grad.

78

Orice altă persoană care a participat la aceste furturi sau a ascuns totul sau o parte din obiectele furate va fi pedepsită ca şi cum dispoziţia care precede n-ar fi existat.

SECTIUNEA I – DESPRE FURTURI COMISE FĂRĂ VIOLENTE SAU AMENINŢĂRI

Art. 463 Furturile nespecificate în prezentul CAPITOL vor fi pedepsite cu închisoarea de cel puţin 5 ani şi amendă de la 26 franci la 500 franci.(Totuşi, în cazul prevăzut de art. 461, aliniatul 2, pedeapsa cu închisoare nu va fi mai mare de 3 ani) L 25 – 06 – 1964, art.2

Art. 464 Pedeapsa cu închisoarea va fi de cel puţin 3 luni dacă hoţul este servitor sau om de serviciu, chiar dacă a comis furtul împotriva persoanelor pe care nu le servea dar care se găseau fie în casa stăpânului, fie în casa în care îi însoţea sau dacă era un muncitor, însoţitor sau ucenic, în casa, atelierul sau magazinul stăpânului sau, sau un individ care lucrează în mod obişnuit în locuinţa de unde a furat.

Art. 465 În cazurile articolelor precedente, vinovaţii vor putea, în plus, să fie condamnaţi la interdicţie, conform art. 33 (…) <L 09 04 1930, art. 32>

Art. 466 Tentativele de furt menţionate la articolele precedente sunt pedepsite cu închisoare de la 8 zile la 3 ani şi amendă de la 26 franci la 300 franci.

Art. 467 (Vezi NOTA sub TITLU) Furtul va fi pedepsit cu recluziune de la 5 ani la 10 ani <L 2003-01-23/42, art.72,041; În vigoare 13.03.2003>Dacă a fost comisa prin efracţie, escalada sau chei false;Dacă a fost comisa de un funcţionar public cu ajutorul funcţionarilor săi;Dacă vinovaţii sau unul dintre ei a luat titlul sau insignele unui funcţionar public, sau au anexat un ordin fals al autorităţii publice;

SECTIUNEA II – DESPRE FURTURI COMISE PRIN FURTENTA SAU AMENINŢĂRI ŞI EXTORSIUNI

Art. 468 (Vezi NOTA sub TITLUL) Oricine comite un furt prin violenţă sau ameninţări va fi pedepsit cu recluziune de la 5 ani la 10 ani <L 2003-01-23/42, art.75,041; În vigoare 13.03.2003>

Art. 469. Este asimilat furtului comis prin violenţă sau ameninţări cazul în care hoţul surprins în flagrant delict a exercitat violente sau ameninţări, fie pentru a păstra în posesie obiecte sustrase, fie pentru a asigura fuga.

Art. 470. Va fi pedepsit conf. art. 468 ca şi cum ar fi comis un furt cu violenţă sau ameninţări, cel care a extorcat, cu violenţă sau ameninţări, fonduri, valori, bunuri mobiliare, obligaţiuni, bilete, promisiuni, chitanţe, semnaturi sau a predat un document care conţinea o obligaţie, o dispoziţie sau o descărcare.

Art. 471 (Vezi NOTA sub TITLUL) <L 2001-12-11/50, art.3,033; În vigoare 17.02.2002>În cazurile prevăzute la art. 468, 469, 470 pedeapsa va fi cea de recluziune de la 10 ani la 15 ani:Dacă infracţiunea a fost comisa prin efracţie, escalada sau chei false;Dacă infracţiunea a fost comisa de un funcţionar public cu ajutorul funcţionarilor săi;Dacă vinovaţii, sau unul dintre ei, au luat titlul sau insignele unui funcţionar public sau au anexat un ordin fals al autorităţii publice;Dacă infracţiunea a fost comisa noaptea;Dacă infracţiunea a fost comisa de două sau mai multe persoane;Dacă vinovatul a folosit un vehicul sau un alt motor sau nu pentru a facilita infracţiunea sau pentru s-ai asigura fuga.

Art. 472 (Vezi NOTA sub TITLU) <L 2001-12-11/50, art.4,033; În vigoare 17.02.2002>În cazurile prevăzute de art. 468, 469 şi 470 pedeapsa va fi de recluziune de la 15 ani la 20 de ani:Dacă infracţiunea a fost comisa cu două din circumstanţele menţionate la art. 471;Dacă armele sau obiectele au fost folosite sau ratate sau dacă vinovatul a lucrat în aşa fel încât să se creadă că era armat;

79

Dacă vinovatul a folosit substanţe inhibitive sau toxice pentru a comite infracţiunea sau a asigura fuga;Dacă, pentru a facilita infracţiunea sau pentru a-şi asigura fuga, vinovatul a folosit un vehicul sau un alt motor, sau nu, obţinut în urma unei crime sau unui delict;Dacă pentru a facilita infracţiunea sau pentru a-şi asigura fuga vinovatul a folosit ca vehicul un automobil sau un alt motor cu insigne sau aparate care să creeze confuzia cu un vehicul automobil sau orice alt motor care aparţine forţei de ordine.

Art. 473 (Vezi NOTA sub TITLU) <L 02-07-1975, art.4> În cazurile prevăzute la art.468, 469, 470 şi 471, pedeapsa va fi aceea cu închisoarea de la 15 ani la 20 de ani dacă violentele sau ameninţările au fost cauzate de o boală incurabilă sau de o incapacitate permanentă fizică sau psihica, sau pierderea completa a folosirii unui organ, sau mutilarea gravă, <L 2002-06-14/42, art.8,036; În vigoare 24.08.2002>Aceeaşi pedeapsa va fi aplicată dacă infractorii au supus persoanele la faptele vizate la (art. 417 trei, aliniatul 1); <L 2002-06-14/42, art.8,036; În vigoare 24.08.2002> În cazurile prevăzute de art. 472 pedeapsa va fi cu închisoarea de la 20 ani la 30 de ani <L 2002-06-14/42, art.8,036; În vigoare 24.08.2002>

Art. 474 (Vezi sub TITLU) Dacă violentele sau ameninţările exercitate fără intenţia de a cauza moartea totuşi au cauzat-o, vinovaţii vor fi condamnaţi (la muncă silnica pe viaţă) <L 2003-01-23/42, art. 76, 041, În vigoare 13.03.2003>(Aliniatul 2 abrogat) <L 02-07-1975, art.6>

Art. 475 Crimă comisa pentru a facilita furtul sau extorsiunea, fie pentru a asigura impunitatea, va fi pedepsită (cu recluziune pe viaţă) <L. 1996-07-10/42, art. 15, 018; în vigoare 11.08.1996>

Art. 476 Pedepsele de la art. 473 şi 474 vor fi aplicate chiar şi în cazul în care consumarea furtului sau extorsiunea au fost împiedicate de împrejurări independente de voinţa vinovaţilor.

SECTIUNEA II bis. – (DESPRE FURTURI ŞI EXTORSIUNI ÎN MATERIE NUCLEARA) <L 17-04-1986, art. 2>

Art. 477 (Vezi NOTA sub TITLU) <L 17-04-1986, art. 2> Furtul materiilor nucleare este pedepsit cu închisoare de la 5 ani la 10 ani. <L 2003-01-23, art. 77,041> În vigoare: 13.03.2003;

Art.477 bis (Vezi NOTA sub TITLU) <L 17-04-1986, art. 2> Furtul materiilor nucleare este pedepsit cu închisoarea de la 10 ani la 15 ani: <L 2003-01-23/42, art. 78, 041; în vigoare : 13.03.2003>:

1. Dacă a fost comis prin violenţă sau ameninţări2. Dacă a fost comis prin efracţie, escalada sau chei false;3. Dacă a fost comis de un funcţionar public cu ajutorul funcţionarilor săi;4. Dacă vinovaţii sau unul dintre ei a luat titlul sau insignele unui funcţionar public, sau au anexat un ordin fals al

autorităţii publice;

Art. 477trei. (Vezi NOTA sub TITLUL) <L 17-04-1986, art. 2> Extorsiunea materiilor nucleare prin violenţă sau ameninţări este pedepsită cu închisoare de la 10 ani la 15 ani. <L 2003-01-23/42, art. 78, 041; în vigoare : 13.03.2003>:

Art. 477patru: <L 17-04-1986, art. 2> Este asimilat furtului sau extorsiunii de materii nucleare comis cu ajutorul violentelor sau ameninţărilor, cazul în care hoţul sau cel care comite actul de extorcare, surprins în flagrant delict a fost violent sau a comis fapte de ameninţare, fie pentru a păstra materiile nucleare sustrase, fie pentru a-şi asigura fuga.

Art. 477 cinci (Vezi NOTA sau sub TITLUL) <L 17-04-1986, art. 2> Furtul sau extorsiunea materiilor nucleare prin violenţă sau ameninţări ca şi fapta vizată la art. 477 patru, sunt pedepsite cu închisoarea de la 15 la 20 ani: <L 2003-01-23/42, art. 78, 041; în vigoare : 13.03.2003>:

1. dacă au fost comise prin efracţie, escalada sau chei false;2. dacă au fost comise de un funcţionar public cu ajutorul funcţionarilor săi;3. dacă vinovaţii sau unul dintre ei a luat titlul sau insignele unui funcţionar public, sau au anexat un ordin fals al

autorităţii publice;4. dacă au fost comise noaptea;

80

5. dacă au fost comise de două sau mai multe persoane;6. dacă vinovatul a folosit un motor sau nu pentru a facilita extorsiunea sau pentru a-şi asigura fuga.

Art. 477 şase (Vezi NOTA sub TITLUL) <L 17-04-1986, art. 2> § 1. Furtul sau extorsiunea de materii nucleare prin violenţă sau ameninţări ca şi fapta vizată la art. 477 patru sunt pedepsite cu recluziune de la 20 ani la 30 ani: <L 2003-01-23/42, art. 79, 041; în vigoare : 13.03.2003>:

1. dacă au fost comise cu două din circumstanţele menţionate la art. 477 cinci;2. dacă armele sau obiectele care se asemenea au fost folosite sau arătate sau dacă vinovatul a făcut în aşa fel încât să

se creadă că este înarmat;3. dacă vinovatul a folosit substanţe inhibative sau toxice pentru a comite fapta sau pentru a-şi asigura fuga;4. dacă vinovatul a folosit un vehicul furat sau un alt motor sau nu care a fost furat pentru a facilita fapta sau pentru

a-şi asigura fuga;5. dacă, pentru a facilita fapta sau pentru a-şi asigura fuga, vinovatul a folosit un vehicul automobil sau un alt motor

care era prevăzut cu insigne sau aparate susceptibile de a crea confuzia cu un vehicul automobil sau orice alt motor aparţinând forţelor de ordine;

§2. Aceleaşi fapte sunt pedepsite cu aceeaşi pedeapsă:

1. dacă violentele sau ameninţările au cauzat, fie o boală incurabilă, fie o incapacitate permanentă fizică sau psihica, fie pierderea completa a folosirii unui organ, fie o mutilare gravă;

2. dacă infractorii (au aplicat persoanelor actele vizate la art. 417trei, aliniat 1;) <L 2002-06-14/42, art.9, 036; în vigoare : 24.08.2002>:

3. dacă violentele sau ameninţările exercitate fără intenţie de a cauza moartea au cauzat-o totuşi;

§ 3. Pedeapsa de la §2 este aplicată chiar dacă consumarea furtului sau extorsiunii a fost împiedicata de împrejurări independente de dorinţa vinovaţilor.

SECTIUNEA 3 (DESPRE SEMNIFICATIA UNOR TERMENI FOLOSITI ÎN PREZENTUL COD). <L 02-07-1975, art. 2>

Art. 478. Furtul comis noaptea este furtul comis cu o ora înainte de răsărit şi mai mult de o ora după apusul soarelui.

Art. 479. Este considerata casa locuita orice bloc, apartament, locuinţa, orice loja, cabana, chiar şi mobila, sau alt loc care serveşte pentru locuire.

Art. 480 Vor fi considerate dependinţele unei case locuite, curţile, grădinile şi orice teren închis, ca şi garajele, grajdurile şi orice construcţie închisa, oricare ar fi utilizarea ei, dacă formează un loc închis particular în acel loc închis general.

Art.481 Ţarcurile mobile destinate a adăposti vitele de la tara, de orice fel, sunt considerate dependinţele casei locuite dacă sunt plasate pe aceeaşi bucata de teren, cu cabane mobile sau alte adăposturi destinate paznicilor

Art. 482 Sunt incluse în cuvântul arme, obiectele desemnate la art. 135 din prezentul cod.

Art. 483. Prin violente legea înţelege actele de constrângere fizică exercitate asupra persoanelor. Prin ameninţări legea înţelege orice mijloace de constrângere morală prin teama unui rău iminent.

Art. 484. Efracţia consta în a forţa, a rupe, degrada, demola sau scoate orice spaţiu închis exterior sau interior al unei case, edificiu, construcţie sau a dependinţelor, ale unui vapor, vagon, maşini; a forţa dulapurile sau mobilele închise, care rămân pe loc şi a proteja lucrurile încuiate.

Art. 485. Sunt asimilate furtului cu efracţie:

81

Scoaterea mobilei despre care s-a vorbit la articolul precedent;Furtul comis prin spargerea unui sigiliu;

Art. 486 Este calificată escalada:Orice intrare în case, clădiri, curţi, curţi joase, edificii oarecare; grădini, ţarcuri, parcuri, locuri închise, executata peste ziduri, porţi, acoperişuri sau orice spaţiu închis;Intrarea prin deschidere subterana în afara celei care a fost stabilita pentru a servi ca intrare;

Art. 487. Sunt considerate chei false: Orice croşeta, şperaclu, paspartu, chei imitate, contrafăcute sau modificate;Orice chei care nu au fost destinate de proprietar, locatar, pentru broaşte sau încuietori şi pe care vinovatul le-a folosit;Totuşi folosirea falselor chei nu va constitui o circumstanţă agravanta decât dacă s-a folosit pentru a deschide obiecte în urma efracţiei şi pedeapsa se agravează.

Art. 487 bis <L 17-04-1986, art. 2> Trebuie să înţelegem prin materii nucleare: plutoniul, cu excepţia plutoniului a cărui concentraţie izotopică în plutoniu – 238 depăşeşte 80%, uraniul – 233, uraniul îmbogăţit cu uraniu 235 sau 233, uraniul care conţine amestec de izotopi care se găseşte în natură altfel decât sub formă de minereu sau de rezid de minerale şi orice materie care conţine unul sau mai multe elemente sau izotopi ca mai sus.

DISPOZIŢII PARTICULARE

Art. 488. Oricine ar contraface sau modifica în mod fraudulos chei va fi condamnat la închisoare de la 3 luni la doi ani şi la amendă de la 26 franci la 200 franci.Dacă vinovatul este lăcătuş de profesie el va fi pedepsit du închisoare de la doi ani la 5 ani şi o amendă de la 200 franci la 1000 de franci.

CAPITOLUL Ibis. (DESPRE PROTECŢIA FIZICĂ A MATERIALELOR NUCLEARE)<L 17-04-1986, art. 4>

Art. 488 bis (Vezi NOTA sub TITLUL) <L 17-04-1986, art. 4> §1 Oricine, intenţionat şi fără a fi abilitat de autoritatea competenta sau în afara condiţiilor prevăzute de abilitare cumpăra, deţine, utilizează, alterează, cedează, abandonează; transporta sau dispersează materiale nucleare este pedepsit cu (recluziune de 5 ani la 10 ani). <L 2003-01-23/42, art. 80, 041; În vigoare: 13.03.2003>

§ 2. Pedeapsa este (recluziune) de 10 ani la 15 ani dacă fapta a antrenat pentru altul:<L 2003-01-23/42, art. 80, 041; În vigoare: 13.03.2003>

1. fie o boală incurabilă, o incapacitate permanentă de muncă personală, pierderea folosirii absolute a unui organ sau o gravă mutilare;

2. distrugerea în tot sau în parte a edificiilor, podurilor, digurilor, şoselelor, cailor ferate, ecluzelor, magazinelor, şantierelor, hangarelor, navelor, vapoarelor, aeronavelor sau operelor de arta, sau a construcţiilor care aparţin altuia.

3. dacă fapta comisa fără intenţia de a cauza moartea a cauzat-o totuşi, vinovatul este pedepsit (cu recluziunea) de la 15 ani la 20 de ani. <L 2003-01-23/42, art. 80, 041; În vigoare: 13.03.2003>

CAPITOLUL II – DESPRE FRAUDE

SECTIUNEA I – (DESPRE INFRACŢIUNI LEGATE DE STAREA DE FALIMENT) <L 1997-08-08/80, art. 117, în vigoare: 01.01.1998>

Art. 498.(Vezi NOTA sub TITLU) <L 1997-08-08/80, art. 118, în vigoare: 01.01.1998>Sunt pedepsiţi cu închisoarea de la o lună la un an şi amendă de la 100 franci la 100.000 franci sau cu numai una din aceste pedepse, comercianţii în stare de faliment conf. art. 2 din legea asupra falimentului sau conducătorii, de drept sau de fapt, ai societăţilor comerciale în stare de faliment, care vor :

82

1. contracta, pentru terţi, fără act justificativ suficient, angajamente considerabile faţă de situaţia financiara a întreprinderii;

2. omite, fără piedică legitimă, să execute obligaţiile prescrise la art. 53 din legea asupra falimentului.

Art. 498bis. <L 1997-08-08/80, art. 119,019 ED: 01.01.1998> Sunt pedepsiţi cu închisoare de la o lună la 2 ani şi amendă de la 500 franci la 500.000 franci sau cu una din aceste pedepse, persoanele vizate la art. 489 care vor :

1. face, cu intenţia de a întârzia declaraţia de faliment, cumpăraturi pentru a vinde deasupra cursului sau care vor face împrumuturi, circulaţie de efecte sau alte mijloace ruinătoare pentru a-şi procura fonduri;

2. presupune cheltuieli sau pierderi sau nu vor putea justifica existenta sau folosirea întregului sau a unei parţi din activ, aşa cum apare în documente şi registre contabile la data încetării plaţii şi a tuturor bunurilor de orice natură obţinute posterior;

3. plaţi sau favoriza un creditor pentru prejudiciere în ansamblu, cu intenţia de a întârzia declaraţia de faliment; 4. omite, cu aceeaşi intenţie, să anunţe falimentul în termenul prescris de art. 9 din legea asupra faliţilor; cu bună

ştiinţă va omite să furnizeze, cu ocazia anunţării falimentului, informaţiile solicitate de art. 10 din aceeaşi lege; să furnizeze cu bună ştiinţă informaţii inexacte cu ocazia anunţării falimentului sau ulterior la cererile adresate de judecătorul-comisar sau de curatori.

Art. 489trei. <L 1997-08-08/80, art. 120, 019 în vigoare: 01.01.1998> Sunt pedepsiţi cu închisoarea de la o lună la 5 ani şi amendă de la 100 franci la 500 franci persoanele vizate la art. 489 care, cu intenţia fraudulos sau cu dorinţa de a aduce prejudicii:

1. deturnează sau disimulează o parte din activ;2. sustrage totul sau o parte din registrele sau documentele contabile vizate la primul CAPITOL din legea din 17 iulie

1975 referitoare la compatibilitatea şi la conturile anuale ale întreprinderilor; tentativa acestor delicte este pedepsită cu închisoarea de la o lună la 3 ani şi amendă de 100 franci la 500 franci.

Vinovaţii pentru aceste delicte sau pentru tentativa lor vor fi condamnaţi la interdicţie, conf. art. 33.

Art. 489patru. <L 1997-08-08/80, art. 121, 019 în vigoare: 01.01.1998>Acţiunea publica referitoare la infracţiunile vizate la articolele 489, 489 bis şi 489 trei este urmărita independent de orice acţiune care ar putea fi urmărita în faţa tribunalului de comerţ. Starea de faliment nu va putea fi contestata în faţa judecătorului penal dacă această stare a făcut obiectul unei decizii a tribunalului de comerţ sau a Curţii de apel, trecuta ca lucru judecat, pe baza procedurii din care inculpatul a făcut parte, fie cu titlu personal fie ca reprezentant al societăţii în faliment.

Art. 489cinci. <inserat L 1997-08-08/80, art. 122, 019 în vigoare: 01.01.1998>Sunt pedepsiţi cu închisoarea de la o lună la 2 ani şi amendă de la 100 franci la 500.000 franci sau numai cu una din aceste pedepse, cei care, fraudulos vor:

1. în interesul comerciantului sau al societăţii comerciale declarate falimentare chiar şi în absenta intervenţiei acestui comerciant sau directori, de drept sau de fapt, ai acestei societăţi, sustrage, tăinuieşte sau ascunde totul sau o parte din activ;

2. prezenta în faliment, fie în numele lor, fie prin alte persoane, creanţe presupuse sau exagerate.

Art. 489şase. . <inserat L 1997-08-08/80, art. 123, 019 în vigoare: 01.01.1998> Este pedepsit cu închisoare de la o lună la 5 ani şi amendă de la 100 franci la 500.000 franci curatorul care s-a dovedit a fi vinovat de deturnare de fonduri în gestiunea sa. El este condamnat la restituiri şi la despăgubiri datorate creditorilor. Vinovatul poate, în plus, să fie condamnat la interdicţie, conf. art. 33.

Art. 490. L 1997-08-08/80, art. 124, 019 în vigoare: 01.01.1998> Jurisdicţiile care pronunţă o condamnare la o pedeapsă cu închisoarea în baza art. 489, 489bis şi 489trei. vor ordona ca deciziile lor să fie publicate, în extras, pe cheltuiala condamnatului, în Monitorul belgian.

83

Acest extras conţine:

1. numele, prenumele, locul şi data naşterii ca şi adresa şi numărul de înmatriculare în registrul de comerţ al condamnaţilor şi eventual denumirea sociala sau denumirea şi sediul social al societăţilor comerciale declarate în faliment ai căror directori sunt de drept sau de fapt;

2. data sentinţei sau a hotărârii de condamnare şi instanţa care a pronunţat-o;3. infracţiunile care au determinat condamnările şi pedepsele pronunţate; când din motive de unitate de intenţie, a fost

pronunţata o singură pedeapsă a şefului uneia dintre infracţiunile vizate mai sus şi a altor infracţiuni, toate infracţiunile reprimate prin această pedeapsă vor fi menţionate.

Art. 490bis. L 1997-08-08/50, art. 141, 019 în vigoare: 01.01.1998> este pedepsit cu închisoarea de la o lună la doi ani şi amendă de la 100 franci la 500.000 franci, sau numai cu una din aceste pedepse, cel care în mod fraudulos a organizat insolvabilitatea şi nu şi-a executat obligaţiile.Organizarea insolvabilităţii de către debitor poate fi dedusa din împrejurarea naturii care demonstrează dorinţa sa de a o face insolvabila.Faţă de terţul coautor sau complicele delictului, acţiunea publica este stinsa dacă el restituie bunurile care i-au fost remise.

SECTIUNEA II – DESPRE ABUZUL DE INCREDERE

Art. 491. Oricine, în mod fraudulos va deturna, distrage, în detrimentul altuia, bani, marfa, bilete, chitanţe, acte de orice natură care conţin sau operează obligaţia de descărcare şi care i-au fost remise cu condiţia de a le înapoia sau folosi în scop precis, va fi pedepsit cu închisoarea de la o lună la 5 ani şi amendă de la 26 franci la 500 franci.Vinovatul va putea, în plus, să fie condamnat la interdicţie, conf. art.33.

Art. 492. Dispoziţia art. 462 va fi aplicată la delictul prevăzut de art.precedent.

Art. 492bis. <inserat L 1997-08-08/80, art. 142, în vigoare: 01.01.1998> Sunt pedepsiţi cu închisoarea de la o lună la 5 ani şi amendă de la 100 franci la 500.000 franci conducătorii de drept sau de fapt ai societăţilor comerciale şi civile ca şi asociaţiile fără scop lucrativ care, cu intenţie frauduloasa şi în scopuri personale, direct sau indirect, au făcut din bunurile sau din creditul persoanei morale o folosinţa de care ştiau că ar prejudicia interesele patrimoniale ale acesteia şi ale creditorilor săi sau asociaţi. <Erratum vezi M.B. 07.02.2001, p. 3294>.Vinovaţii pot, în plus, să fie condamnaţi la interdicţie, conf. art. 33.

Art. 493. (Va fi pedepsit cu închisoarea de la 3 luni la 5 ani şi amendă de la 26 franci la 500 franci, cel care va abuza de nevoile, slăbiciunile (de pasiunile sau de ignoranta) unui minor pentru a-l face să semneze, în detrimentul sau, obligaţiuni, chitanţe, descărcări, efecte de comerţ sau orice ale efecte obligatorii, sub orice formă ar fi această negociere). <AR 148 18-03-1935, art.1>Vinovatul va putea fi, în plus, condamnat la interdicţie, conf. art. 33.

Art. 494. <AR14818-03-1935, art.2 >Este pedepsit cu închisoare de la o lună la un an şi o amendă de la 1000 franci la 10.000 franci sau numai cu una din aceste pedepse, cel care, abuzând de slăbiciunile sau de pasiunile împrumutătorului, promite, pe baza unui împrumut a unei sume de bani, contractat sub orice formă ar fi, pentru el sau pentru altul, un interes sau alte avantaje care depăşesc interesul legal. Este pedepsit cu aceleaşi pedepse cel care, abuzând în mod obişnuit de nevoile sau de ignoranta împrumutătorului, promite, pe baza unui împrumut de bani contractat, sub orice formă ar fi, pentru el sau pentru altul, un interes sau alte avantaje care depăşesc interesul normal şi acoperirea riscurilor acestui împrumut.În cazurile prevăzute la prezentul articol, judecătorul, la cererea parţii lezate, reduce aceste obligaţii conf. art. 1907trei din codul civil.

Art. 495 Cel care, după ce a produs, intr-o contestaţie judiciară, un titlu, act sau memoriu, l-a deturnat în mod răutăcios sau fraudulos, va fi pedepsit cu amendă de la 26 franci la 300 franci.

84

Această pedeapsă va fi pronunţata de tribunalul sesizat de contestaţie.

Art. 495 bis. . <L.10-10-1967, art.144 > Va fi pedepsit cu închisoarea de la 8 zile la doi ani şi amendă de la 26 franci la 1000 franci sau numai cu una dintre aceste pedepse oricine, fiind posesorul unui document a cărui prezentare în justiţie a fost ordonata de un judecător, în mod fraudulos îl distruge, alterează sau disimulează.

SECTIUNEA III – DESPRE ESCROCHERIE ŞI INSELACIUNE

Art. 496. Oricine, în scopul de a-şi însuşi un lucru care aparţine altuia va elibera fonduri, obligaţiuni, chitanţe descărcări, fie folosind nume false sau calităţi false, fie folosind manevre frauduloase pentru a convinge de existenta falselor întreprinderi, de o împuternicire sau de un credit imaginar, pentru a naşte speranţa sau teama unui succes, unui accident sau a oricărui eveniment himeric sau pentru a abuza de încredere sau de credulitate, va fi pedepsit cu închisoare de la o lună la 5 ani şi amendă de la 26 franci la 3000 franci.(Tentativa delictului prevăzut la aliniatul 1 va fi pedepsită cu închisoarea de la 8 zile la 3 ani şi amendă de la 26 franci la 2000 franci) . <L 1993-06-16/35, art.1, 1, 009; în vigoare : 03.08.1993 >(În cazul prevăzut de aliniatele precedente, vinovatul va putea, în plus, să fie condamnat la interdicţie, conf. art. 33) <L 1993-06-16/35, art.1, 2, 009; în vigoare : 03.08.1993 >

Art. 497. Vor fi pedepsiţi cu închisoarea de la 8 zile la 3 ani şi amendă de la 50 franci la 500 franci:(Cei care vor da sau încerca de a da, cu intenţie frauduloasa, unei monezi având curs legal în Belgia sau în străinătate aparenta unei valori superioare;Cei care vor emite sau încerca să emită monezi cărora li s-a dat aparenta de monezi cu o valoare superioara sau care, în scopul de a le pune în circulaţie, le-au introdus în tara sau au încercat să le introducă) <L 12-07-1932, art.1, 12 >Cei care vor emite sau încerca să emită monezi din metal care nu au nici o amprenta monetara.

Art. 497 bis. <L 12-07-1932, art.1, 13 > Vor fi pedepsiţi cu închisoarea de la 8 zile la 6 luni şi amendă de la 26 franci la 500 franci cei care, în scopul de a le pune în circulaţie, vor primi sau îşi vor procura monezi cărora li s-a data aparenta de monezi cu valoare superioara.Tentativa se va pedepsi cu închisoare de la8 zile la 3 luni şi o amendă de la 26 franci la 1000 franci.

Art. 498. Va fi pedepsit cu închisoare de la o lună la un an şi amendă de la 50 franci la 1000 franci sau numai cu una din aceste pedepse, cel care va înşela cumpărătorul: Asupra identităţii lucrului vândut, livrând fraudulos un lucru altul decât obiectul determinat asupra căruia s-a efectuat tranzacţia;Asupra naturii sau originii lucrului vândut, vânzând sau livrând un lucru asemănător în aparenta cu cel cumpărat sau pe care a crezut că l-a cumpărat.

Art. 499. <L 17-06-1896, articol unic> Vor fi condamnaţi la închisoare de la 8 zile la un an şi amendă de la 26 franci la 100 franci sau numai la una din aceste pedepse, cei care, prin manevre frauduloase au înşelat:

1. Cumpărătorul sau vânzătorul asupra cantităţii lucrărilor vândute;2. Pârtile angajate în contractul de antrepriza de lucrări sau una dintre ele, fie asupra cantităţii, fie asupra calităţii,

când, în al doilea caz, determinarea calităţii lucrării trebuie să stabilească salariul.

Art. 500. Vor fi pedepsiţi cu închisoarea de la 8 zile la un an şi amendă de la 50 de franci la 1000 de franci sau numai cu una din acestea:

Cei care vor falsifica sau vor face să se falsifice alimente destinate a fi vândute;Cei care vor vinde sau pune în vânzare aceste obiecte, ştiind că ele au fost falsificate . <L 24-01-1977, art.24,1 >Cei care, prin afişe sau avize, tipărite sau nu, fraudulos vor propaga sau revela procedeele de falsificare ale obiectelor.

Art. 501. Va fi pedepsit cu închisoarea de la 8 zile la 6 luni şi amendă de la 26 franci la 500 franci sau numai cu una dintre aceste pedepse cel la care se vor găsi alimente destinate a fi vândute şi care se ştie că sunt falsificate. <L 24-01-1977, art.24,2 >

85

Art. 501bis. <L 20-06-1964, art.15 > va fi pedepsit cu închisoare de la 8 zile la 3 luni şi amendă de la 26 franci la 300 franci sau numai cu una dintre aceste pedepse cel care, fără intenţie frauduloasa, solicitat de art. 500, ar vinde, debita sau pune în vânzare (alimente) falsificate <L 24-01-1977, art.24,3 >

Art. 502 În cazurile prevăzute de art. 500 şi 501, tribunalul va putea ordona ca sentinţa să fie afişata în locurile pe care le va desemna şi insera, în întregime sau în extras, în ziarele care vor fi indicate; totul se va face pe cheltuiala condamnatului. <L 24-01-1977, art.24,4 > (Aliniat 2 abrogat) <L 29-10-1919, art.90 >

Art. 503. <L 24-01-1977, art.25 > Alimentele falsificate găsite în posesia vinovatului vor fi confiscate.Totuşi, dacă falsificarea va avea ca efect introducerea acestora în alimentaţie şi din cauza naturii lor sau a stării lor, nu sunt susceptibile de conservare, ele vor fi distruse după luarea de eşantioane de către agentul care a fost asistat de un funcţionar, prevăzut de art.11 din legea referitoare la protecţia sănătăţii consumatorilor în ceea ce priveşte alimentele şi alte produse, şi ei voi semna împreuna procesele-verbale de distrugere a alimentelor. Confiscarea se va pronunţa în orice stare.Alimentele care, chiar dacă sunt falsificate, rămân în cadrul alimentaţiei vor putea fi date unei instituţii de ajutor social care depinde de o administrate subordonată, fie imediat după prelevarea de eşantioane, dacă este vorba de mărfuri care nu trebuie să fie conservate fie dacă trebuie să fie conservate, după decizia judiciară care a pronunţat confiscarea.

Art. 504. Dispoziţia art. 462 va fi aplicată delictelor prevăzute de articolele 496, 498 şi 499.

SECTIUNEA IIIBIS <inserata de L 1999-02-10/39, art.5, în vigoare: 02.04.1999 > Despre corupţia privata.

Art. 504 bis. <inserata de L 1999-02-10/39, art.5, în vigoare: 02.04.1999 > Este considerata corupţie privata pasivă fapta persoanei care are calitatea de administrator sau de girant al unei persoane juridice, de mandatar sau de prepus al unei persoane juridice sau fizice, de a solicita sau de a accepta, direct sau prin intermediul unei alte persoane, o oferta, o promisiune sau un avantaj de orice natură, pentru ea însăşi sau pentru un terţ, de a face sau a nu face un act ce tine de funcţia sa ori de a facilita prin funcţia sa, fără ştirea sau autorizaţia, după caz, a Consiliului de administraţie sau a Adunării generale a mandantului sau a patronului.

§2 Este considerata corupţie privata activa fapta de a propune, direct sau prin intermediul altei persoane, unei persoane care are calitatea de administrator sau de girant al unei persoane juridice, de mandatar sau de prepus al unei persoane juridice sau fizice, o oferta, o promisiune, un avantaj de orice natură, pentru ea însăşi sau pentru un terţ, de a face sau a nu face un act ce tine de funcţia sa ori de a facilita prin funcţia sa, fără ştirea sau fără autorizaţia, după caz, a Consiliului de administraţie sau a Adunării generale a mandantului sau a patronului.

Art. 504trei. <inserata de L 1999-02-10/39, art.5, ED: 02.04.1999 >§1. În caz de corupţie privata, pedeapsa va fi închisoarea de la 6 luni la doi ani şi o amendă de la 100 de franci la 10.000 franci sau una dintre aceste pedepse.§2 În cazul în care solicitarea vizată de art. 504 bis, §1, este urmată de o propunere vizată la art. 504bis, §2, ca şi în cazul în care propunerea vizată la art. 504 bis, §2 este acceptată, pedeapsa va fi închisoarea de la 6 luni la 3 ani şi o amendă de la 100 franci la 50.000 franci sau una dintre aceste pedepse.

      SECŢIUNEA IIIbis. - Frauda informatică. <Înserat de L 2000-11-28/34, art. 5; În vigoare : 13-02-2001>

  Art. 504patru. <Înserat de L 2000-11-28/34, art. 5; În vigoare : 13-02-2001>§ 1er. Cel care îşi procură, pentru el-însuşi sau pentru un altul, un avantaj patrimonial fraudulos introducând într-un sistem informatic, modificând sau ştergând datele care sunt stocate, procesate sau transmise printr-un sistem informatic, sau modificând prin orice mijloc tehnologic utilizarea posibilă a datelor într-un sistem informatic, este pedepsit cu închisoarea de la şase luni la cinci ani şi cu o amendă de la douăzeci şi cinci de franci la o sută de mii de franci sau doar cu una din aceste pedepse.  § 2. Tentativa de a comite infracţiunea menţionată la § 1er este pedepsită cu închisoarea de la şase luni la trei ani şi cu o amendă de la douăzeci şi şase de franci la cincizeci de mii de franci sau doar cu una din aceste pedepse.  § 3. Pedepsele prevăzute la §§ 1er şi 2 sunt dublate dacă o infracţiune la una din aceste dispoziţii este comisă în termen de cinci ani de la data pronunţării unei condamnări pentru una din aceste infracţiuni sau pentru una din infracţiunile menţionate la articolele 210bis, 259bis, 314bis sau la titlul IXbis.

86

  SECŢIUNEA IV. - (Despre tăinuire şi alte operaţiuni referitoare la bunurile obţinute dintr-o infracţiune.) <L 1990-07-17/30, art. 4, 004; În vigoare : 25-08-1990>

  Art. 505. <L 1995-04-07/57, art. 7, 004; În vigoare : 20-05-1995> Sunt pedepsite cu închisoarea de la cincisprezece zile la cinci ani şi cu o amendă de la douăzeci şi şase de franci la o sută de mii de franci sau doar cu una din aceste pedepse:  1° cei care au tăinuit, în totalitate sau parţial, bunurile sustrase, deturnate sau obţinute cu ajutorul unei crime sau a unui delict;  2° cei care vor fi cumpărat, primit în schimb sau gratis, deţinut în posesie. Păstrat sau administrat bunurile menţionate la articolul 42, 3°, atunci când ei ştiau sau trebuiau să ştie care este originea acestora;  3° cei care vor fi convertit sau transferat bunurile menţionate la articolul 42, 3°, în scopul de a disimula sau de a masca originea lor ilicită sau de a ajuta orice persoană care este implicată în realizarea infracţiunii din care provine aceste bunuri, să scape de consecinţele juridice ale acţiunilor sale;  4° cei care vor fi disimulat sau mascat natura, originea, amplasamentul, dispoziţia, mişcarea sau proprietatea bunurilor menţionate la articolul 42, 3°, când ei ştiau sau trebuiau să ştie care este originea acestora.  Infracţiunile menţionate la 3° şi 4° din prezentul articol există chiar dacă autorul acestora este, în acest caz, şi autorul, co-autorul sau complicele la infracţiunea din care provin bunurile menţionate la articolul 42, 3°.  Bunurile menţionate la 1°, 2°, 3° şi 4° din prezentul articol constituie obiectul infracţiunilor prevăzute în aceste dispoziţii, în sensul articolului 42, 1°, şi vor fi confiscate, chiar dacă proprietatea nu-I aparţine condamnatului, fără ca această confiscare să poată prejudicial drepturile terţilor asupra bunurilor susceptibile să facă obiectul confiscării.  Tentativa delictelor menţionate la 2°, 3° şi 4° din prezentul articol va fi pedepsită cu închisoarea de la opt zile la trei ani şi cu amendă de douăzeci şi şase de franci la cincizeci de mii de franci sau doar cu una din aceste pedepse.  Persoanele pedepsite în virtutea prezentelor dispoziţii vor putea fi condamnate şi la interdicţie, conform articolului 33.

  Art. 506. (V.NOTA sub TITRE) <L 2003-01-23/42, art. 81, 041; În vigoare : 13-03-2003> În cazul în care pedeapsa aplicabilă autorilor crimei este recluziunea pe viaţă sau recluziunea de la douăzeci la treizeci de ani, tăinuitorii desemnaţi la articolul precedent vor fi condamnaţi la recluziune de la cinci ani la zece ani, dacă se dovedeşte că aveau cunoştinţă, la data tăinuirii, de circumstanţele în care legea aplică fie recluziunea pe viaţă, fie recluziunea de la douăzeci la treizeci de ani.

  SECŢIUNEA V. – DESPRE UNELE ALTE FRAUDE.

  Art. 507. Vor fi pedepsite cu închisoarea de la opt zile la doi ani şi cu amendă de la douăzeci şi şase de franci a cinci sute de franci, debitorului căruia i s-a pus sechestru şi toţi cei care vor fi distrus sau deturnat în mod fraudulos, în interesul său, bunurile care i-au fost sechestrate.  Aceeaşi dispoziţie este aplicabilă soţului sau celor care în interesul său distrug, deteriorează sau deturnează bunurile mobile care au făcut obiectul unei măsuri prevăzute ( la articolul 223 din Codul Civil) (şi articolelor 1253şapte, al doilea alineat, şi 1280 din Codul Judiciar.)) <L 1990-04-09/35, art. 1, 003; În vigoare : 19-06-1990>

  Art. 507bis. <Înserat de L 1998-03-12/39, art. 45 ; În vigoare : 1998-10-02> Se pedepseşte cu închisoarea de la opt zile la doi ani şi cu amendă de la douăzeci şi şase de franci la cinci sute de franci, cel care nu respectă condiţiile stabilite într-un act de informare sau de instruire conform articolelor 28 şase şi 61patru din Codul de instrucţie penală.

  Art. 508. Sunt pedepsiţi cu închisoarea de la opt zile la doi ani şi cu amendă de la douăzeci şi şase de franci la cinci sute de franci:  Cei care, găsind un bun mobiliar care aparţine altuia sau în posesia căruia au intrat întâmplător, îl vor fi dat în mod fraudulos unor terţi;  Cei care, descoperind o comoară, şi-o vor fi însuşit în detrimentul persoanelor cărora legea le atribuie o parte.

  Art. 508bis. <L 23-03-1936, art. unic> Se pedepseşte cu închisoarea de la opt zile la trei luni şi cu amendă de la două sute la o mie cinci sute de franci, sau doar cu una din aceste pedepse, cel care, ştiind că este în imposibilitatea absolută de a plăti, va fi fost servit, într-o unitate destinată acestui scop, cu băuturi sau cu alimente pe care le va fi consumat în totalitate sau parţial, va fi beneficiat de cazare într-un hotel sau într-un han, sau va fi închiriat o maşină.  În caz de recidivă, pedepsele pot fi dublate.  (Alineatul 3 abrogat) <L 17-12-1963, art. 2>

87

  Art. 508trei. <L 17-12-1963, art. 1> Se pedepseşte cu închisoarea de la opt zile la trei luni şi cu o amendă de la două sute la o mie cinci sute de franci, sau doar cu una din aceste pedepse, cel care, după ce îşi va fi alimentat cu carburanţi sau cu lubrifianţi un vehicul, se va fi sustras în mod fraudulos de la plata imediată.  În caz de recidivă, pedepsele pot fi dublate.

  Art. 509. Se pedepseşte cu închisoarea de la o lună la doi ani şi cu o amendă de douăzeci şi şase de franci la trei mii de franci, cel care îşi va fi procurat în mod fraudulos fonduri, valori sau se va fi descărcat de acestea cu ajutorul unui efect tras asupra unei persane care nu există sau despre care ştia că nu este debitoarea sa sau că nu va trebui să fie la scadenţă, şi care nu l-a autorizat să tragă din contul său.  Totuşi, nu va avea loc o acţiune de urmărire, sau această va înceta, dacă efectul a fost plătit sau dacă fondurile au fost efectuate în momentul în care frauda a fost descoperită, cu condiţia ca trasul să nu fi făcut reclamaţie.

  Art. 509bis. <L 02-05-1956, art. 28> Se pedepseşte cu închisoarea de la o lună la doi ani şi cu o amendă de la douăzeci şi şase la trei mii de franci:  1° Cel care cu bună ştiinţă emite fără provizion suficient şi disponibil, un cec poştal sau un virament poştal;  2° Cel care cedează unul din aceste titluri, ştiind că provizionul nu este suficient şi disponibil;  3° Cel care, emiţând unul din aceste titluri, retrage cu bună ştiinţă, în termen de şase luni de la emiterea lor, în totalitate sau parţial, provizionul acestora;  4° Cel care, emiţând unul din aceste titluri, face indisponibil provizionul. În totalitate sau parţial, cu intenţie frauduloasă sau pentru a face rău.

  Art. 509trei. <L 31-03-1958, art. 3> Se pedepseşte cu închisoarea de la o lună la doi ani şi cu amendă de la douăzeci şi şase de franci la trei mii de franci, sau doar cu una din aceste pedepse :  1° Cel care, după ce a andosat o factură, operează cu bună ştiinţă şi în profitul său încasarea acesteia;  2° Cel care, după ce a andosat originalul sau un duplicat al facturii, acţionează pentru a i se remite cu bună ştiinţă fonduri sau să i se atribuie orice avantaj, ca urmare a andosării unui alt exemplar original sau duplicate al aceleaşi facturi;  3° Cel care acţionează pentru a i se remite fonduri sau pentru a I se atribui orice avantaj andosând cu bună ştiinţă o factură referitoare la o obligaţie stinsă din punct de vedere legal.

  Art. 509patru. (Abrogat) <L 1990-12-04/32, art. 193, 005; În vigoare : 01-01-1991>

  CAPITOLUL III. – DISTRUGERI, DETERIORĂRI, DAUNE.

  SECŢIUNEA I. – DESPRE INCENDII.

  Art. 510. (V. NOTA sub TITLU) <L 07-06-1963, art. 3> Sunt pedepsiţi (cu recluziunea) de la cincisprezece ani la douăzeci de ani cei care vor fi incendiat edificii, poduri, diguri, străzi, căi ferate, ecluze, magazine, şantiere, hangare, nave, bărci, maşini, vagoane, aeronave sau alte lucrări de construcţii, construcţii sau vehicule cu motor, dacă autorul trebuia să presupună că acolo se aflau una sau mai multe persoane în momentul incendiului. <L 2003-01-23/42, art. 82, 041; În vigoare : 13-03-2003>

  Art. 511. <L 07-06-1963, art. 4> Sunt pedepsiţi (cu recluziunea) de la zece ani la cincisprezece ani, cei care vor fi incendiat proprietăţile imobiliare desemnate la articolul 510, cât şi navele, vapoarele şi aeronavele, cu excepţia cazurilor prevăzute la acest articol, cât şi pădurile, crângurile sau recoltelor neculese. <L 2003-01-23/42, art. 82, 041; În vigoare : 13-03-2003>  Totuşi, aceste proprietăţi aparţin exclusiv celor care le-au incendiat, şi dacă focul a fost pus cu intenţie rea sau frauduloasă, vinovaţii vor fi pedepsiţi cu închisoarea de la un an la cinci ani şi cu o amendă de la două sute de franci la o mie de franci.

  Art. 512. <L 07-06-1963, art. 5> Sunt pedepsiţi cu închisoarea de la un an la cinci ani şi cu o amendă de la o sută de franci la o mie de franci. Cei care vor fi incendiat în mod voit proprietăţile mobiliare ale altuia, cu excepţia navelor, vapoarelor şi aeronavelor, şi cu condiţia ca actul să fi fost de natură a-i cauza altuia un prejudiciu grav.  Dacă proprietăţile mobiliare aparţin exclusive celor care le-au incendiat şi dacă focul a fost pus cu intenţie rea şi

88

frauduloasă, pedepsele vor fi închisoarea de la şase luni la trei ani şi o amendă de la douăzeci şi şase de franci la două sute de franci.

  Art. 513. (V.NOTA sub TITRE) <L 2003-01-23/42, art. 83, 041; În vigoare : 13-03-2003> Atunci când focul va fi fost pus în timpul nopţii, pedepsele menţionate la articolele 510 - 512 vor fi înlocuite :  recluziunea de la cincisprezece la douăzeci de ani, cu recluziunea de la douăzeci la treizeci de ani;  recluziunea de la zece la cincisprezece ani, cu recluziunea de la cincisprezece la douăzeci de ani;  închisoarea şi amendă, menţionate la articolul 511, al doilea alineat, cu recluziunea de la cinci ani la zece ani;  închisoarea şi amendă, menţionate la articolul 512, al doilea alineat, cu închisoarea de la un an la patru ani şi cu o amendă de la cincizeci de franci la cinci sute de franci, la articolul 512, al doilea alineat, cu închisoarea de la un an la patru ani şi cu o amendă de la cincizeci de franci la cinci sute de franci.

  Art. 514. Atunci când incendiul presupune pedeapsa cu închisoarea, tentative de incendiu va fi pedepsită cu închisoarea de la două luni la doi ani şi cu o amendă de la douăzeci şi şase de franci la două sute de franci.

  Art. 514bis. <Înserat de L 2003-02-25/37, art. 13; ED : 27-03-2003> În cazurile prevăzute la articolele 510 - 514, minimum pedepselor prevăzute de aceste articole poate fi dublat dacă este vorba despre pedepse corecţionale şi majorat cu doi ani dacă este vorba despre recluziune, atunci când unul din mobilele crimei sau ale delictului este ura, dispreţul sau ostilitatea faţă de o persoană datorită pretinsei sale rase, culorii, ascendenţe, originii sale naţionale sau etnice, sexului său, orientării sale sexuale, stării sale civile, naşterii sale, vârstei sale, averii sale, convingerii sale religioase sau filozofice, stării sale de sănătate prezentă sau viitoare, un handicap sau a o caracteristică fizică.

  Art. 515. În cazurile prevăzute la articolele precedente, vinovatul condamnat la închisoare va putea, în plus, să fie condamnat la interdicţie, conform articolului 33 (...). <L 09-04-1930, art. 32>

  Art. 516. Cel care, în intenţia de a comite una din faptele prevăzute la articolele 510, 511 şi 512, va fi incendiat orice obiecte, plasate astfel încât să facă legătura cu bunul pe care dorea să-l distrugă, va fi pedepsit ca şi cum ar fi încercat direct să incendieze acest ultim bun.

  Art. 517. Atunci când focul va fi transmis de la obiectul pe care vinovatul dorea să-l ardă la un alt obiect al cărui distrugere implică o pedeapsă mai grea, această ultimă pedeapsă va fi pronunţată, dacă aceste două obiecte erau plasate astfel încât incendiul a trebuit în mod necesar să comunice de la unul la altul.

  Art. 518. <L 07-06-1963, art. 7> Atunci când incendiul a cauzat răni uneia sau mai multor persoane, şi dacă autorul faptei a trebuit să presupună că acestea se găseau în locurile incendiate în momentul crimei sau a delictului, vinovatul va fi condamnat ca şi cum aceste răni ar fi fost făcute cu premeditare, şi dacă pedeapsa pe care legea o prevede va fi aplicabilă vinovatului dacă această pedeapsă este mai grea decât cea pe care a primit-o ca urmare a incendiului.  În caz contrar, această pedeapsă din urmă va fi majorată de la doi ani la peste maximum, dacă această constă în recluziunea (de la cincisprezece ani la douăzeci de ani sau un termen mai mic). <L 2003-01-23/42, art. 84, 041; În vigoare : 13-03-2003>  Dacă fapta a cauzat moartea, pedeapsa va fi (recluziunea pe viaţă). <L 1996-07-10/42, art. 15, 018; În vigoare : 11-08-1996>

  Art. 519. Se pedepseşte cu închisoarea de la opt zile la trei luni şi cu o amendă de la douăzeci şi şase de franci la cinci sute de franci, sau doar cu una din aceste pedepse, incendierea proprietăţilor mobiliare sau imobiliare ale altuia care va fi fost cauzată fie de vechimea sau de ne-efectuarea reparaţiilor sau a curăţării coşurilor, căminelor, forjeriilor, caselor sau uzinelor din vecinătate, fie prin focuri aprinse pe câmp, la mai puţin de o sută de metri de case, edificii, păduri, tufişuri, pădurici, livezi, plantaţii, gardurilor vii, căpiţelor, căpiţelor de grâne, de paie, de fân, furaje sau de orice alt depozit de materii combustibile, fie prin focuri sau lumini aprinse sau lăsate, sau prin artificii aprinse sau trase fără suficientă precauţie.

  Art. 520. <L 07-06-1963, art. 8> Sunt pedepsiţi cu pedepsele prevăzute la articolele precedente şi conform distincţiilor care sunt stabilite, cei care vor fi distrus sau încercat să distrugă, prin efectul unei explozii, edificii, poduri, diguri,

89

şosele, căi ferate, ecluze, magazine, şantiere, hangare, nave, vapoare, vagoane, aeronave sau alte lucrări de construcţii, construcţii sau vehicule cu motor.

  SECŢIUNEA II. – DESPRE DISTRUGEREA DE CONSTRUCŢII, MAŞINI CU ABUR ŞI APARATE TELEGRAFICE.

  Art. 521. (V. NOTA sub TITLU) <L 07-06-1963, art. 9> Cel care, în afară de cazurile menţionate la articolele 510 - 520, va fi distrus indiferent prin ce mod, integral sau parţial, edificii, poduri, diguri, şosele, căi ferate, ecluze, magazine, şantiere, hangare, nave, vapoare, aeronave sau alte lucrări de construcţii, sau construcţii care aparţin altuia, va fi pedepsit (cu recluziunea de la cinci la zece ani). <L 2003-01-23/42, art. 85, 041; În vigoare : 13-03-2003>  În caz de scoatere din uz în scopul de a face rău, pedeapsa va fi închisoarea de la cincisprezece zile la trei ani şi o amendă de la cincizeci de franci la cinci sute de franci.  Pedeapsa prevăzută la cel de-al doilea alineat este aplicabilă în caz de distrugere, integrală sau parţială, sau de scoatere din uz în scopul de a face rău, de maşini, vagoane şi vehicule cu motor.

  Art. 522. Dispoziţia articolului 518 este aplicabilă în cazul prevăzut la articolul precedent.

  Art. 523. <L 07-06-1963, art. 10> Cel care va fi distrus o maşina care îi aparţine altuia, destinată să producă, să transforme sau să distribuie energia motrice sau să o consume în alte scopuri decât cele pur casnice, va fi condamnat la închisoare de la cincisprezece zile la trei ani şi la o amendă de la cincizeci de franci la cinci sute de franci.  Există distrugere imediat ce efectele maşinii sunt împiedicate în totalitate sau în parte, fie că fapta se referă la aparate motoare, fie că se referă la aparate puse în mişcare.

  Art. 524. (Abrogat) <L 13-10-1930, art. 31>

  Art. 525. (V. NOTA sub TITLU) <L 2003-01-23/42, art. 86, 041; În vigoare : 13-03-2003> Atunci când faptele prevăzute la cele două articole precedente vor fi fost comise în grup sau în bandă şi prin recurgerea la violenţă, acte de violenţă, sau prin ameninţări, cei vinovaţi vor fi pedepsiţi cu recluziunea de la cinci ani la zece ani.  Şefii şi provocatorii vor fi condamnaţi cu recluziunea de la zece ani la cincisprezece ani li cu o amendă de la cinci sute de franci la cinci mii de franci.

  SECŢIUNEA III. – DESPRE DISTRUGEREA SAU DETERIORAREA DE MORMINTE, MONUMENTE, OBIECTE DE ARTĂ, TITLURI, DOCUMENTE SAU ALTE ACTE.

  Art. 526. Se Pedepseşte cu închisoarea de la opt zile la un an şi cu o amendă de la douăzeci şi şase de franci la cinci sute de franci, oricine va fi distrus, dărâmat, mutilat sau deteriorat:  Morminte, însemne comemorative sau pietre funerare;  Monumente, statui sau alte obiecte destinate pentru utilitatea sau decorarea publică şi ridicate de autoritatea competentă sau cu autorizaţia sa;  Monumente, statui, tablouri sau obiecte de artă de orice fel, amplasate în biserici, temple sau alte edificii publice.

  Art. 527. Cel care va fi distrus cu rea credinţă sau în mod fraudulos registre, procese-verbale sau acte originale ale autorităţii publice, titluri, bilete, cambii, efecte d comerciale sau bancare care conţin sau care operează obligaţia, dispoziţia sau descărcarea, va fi pedepsit ca şi cum ar fi sustras aceste obiecte şi conform distincţiilor stabilite la primul CAPITOL al prezentului titlu.

  SECŢIUNEA IV. – DESPRE DISTRUGEREA SAU DETERIORAREA DE BUNURI, MĂRFURI SAU ALTE PROPRIETĂŢI MOBILIARE.

  Art. 528. Orice distrugere, orice dauna adusă proprietăţilor mobiliare ale altuia prin utilizarea de acte de violenţă sau ameninţări, va fi pedepsită cu închisoarea de la opt zile la trei ani şi cu o amendă de la douăzeci şi şase de franci la cinci sute de franci, sau doar cu una din aceste pedepse.

  Art. 529. (V. NOTA sub TITRE) <L 2003-01-23/42, art. 87, 041; În vigoare : 13-03-2003> Dacă fapta a fost comisă în

90

grup sau în bandă, pedeapsa va fi recluziunea de la cinci ani la zece ani.  Şefii şi provocatorii vor fi pedepsiţi cu recluziunea de la zece ani la cincisprezece ani.

  Art. 530. (V. NOTA sub TITLU) <L 2003-01-23/42, art. 88, 041; În vigoare : 13-03-2003> Distrugerea sau deteriorarea proprietăţilor mobiliare ale altuia, efectuată prin utilizarea de acte de violenţă sau de ameninţări, într-o casă locuită sau în dependinţele acesteia, şi cu una din circumstanţele prevăzute la articolul 471, va fi pedepsită cu recluziunea de la zece la cincisprezece ani.  Pedeapsa nu va fi mai mică de doisprezece ani dacă delictul a fost comis în grup sau în bandă.  Şefii şi provocatorii vor fi pedepsiţi cu recluziunea de la cincisprezece la douăzeci de ani.

  Art. 531. Dacă violenţele sau ameninţările cu ajutorul cărora distrugerea sau deteriorarea a fost comisă au cauzat o boală sau o leziune corporală de natura celor prevăzute la articolul 400, vinovaţii vor fi pedepsiţi cu pedeapsa imediat superioară celei pe care ar fi primit-o conform celor două articole precedente.

  Art. 532. Crimă comisă, fie pentru a facilita distrugerea sau deteriorarea, fie pentru a asigura impunitatea, va fi pedepsită cu recluziunea pe viaţă). <L 1996-07-10/42, art. 15, 018; ED : 11-08-1996>

  Art. 532bis. <Înserat de L 2003-02-25/37, art. 14; În vigoare : 27-03-2003> În cazurile prevăzute la articolele 528 - 532, minimum pedepselor prevăzute la aceste articole poate fi dublat (dacă este vorba despre pedepse corecţionale) şi majorat cu doi ani dacă este vorba despre recluziune, atunci când unul din mobilele delictului este ura, dispreţul sau ostilitatea faţă de o persoană datorită pretinsei sale rase, culorii sale, ascendenţei sale, originii sale etnice, sexului său, orientării sale sexuale, stării sale civile, naşterii sale, vârstei sale, averii sale, convingerii sale religioase sau filozofice, stării sale prezente sau viitoare de sănătate, unui handicap sau a unei alte caracteristici fizice. <Erată, v. M.B. 13.05.2003, p. 23578>

  Art. 533. Cel care va fi deteriorat cu rea credinţă sau în mod fraudulos mărfuri sau materii care servesc la fabricarea acestora, va fi pedepsit cu închisoarea de la o lună la un an şi cu o amendă de la douăzeci şi şase de franci la trei sute de franci.  Închisoarea va fi de la trei luni la trei ani şi amendă de la cincizeci de franci la cinci sute de franci, dacă delictul a fost comis de o persoană angajată în fabrica, atelierul sau casa de comerţ.

  Art. 534. Cel care, cu rea credinţă, va fi sustras, tăiat sau distrus legăturile sau obstacolele care reţin o navă, un vagon sau o maşină, va fi pedepsit cu închisoarea de la opt zile la doi ani.

  SECŢIUNEA V. - DISTRUGERILE ŞI DEVASTĂRILE DE RECOLTE, PLANTE, ARBORI, ALTOIURI, GRÂNE ŞI FURAJE, DISTRUGERILE DE INSTRUMENTE AGRICOLE.

  Art. 535. Se pedepseşte cu închisoarea de la o lună la trei ani şi cu amendă de la douăzeci şi şase de franci la cinci sute de franci, cel care, cu rea credinţă, va fi tăiat sau devastat recoltele neculese sau plantele crescute natural sau plantate de mâna omului.   Art. 536. Se pedepseşte cu închisoarea de la o lună la doi ani şi cu amendă de la douăzeci şi şase de franci la două sute de franci, cel care, cu rea credinţă, va fi devastat un câmp semănat, va fi răspândit pe un câmp cu grâne neghină sau orice alte ierburi sau plante dăunătoare, va fi deteriorat sau scos din funcţiune instrumentele agricole, ţarcurile pentru animale sau cabanele pentru paznici.   Art. 537. Cel care, cu rea credinţă, va fi doborât unul sau mai mulţi arbori, va fi tăiat sau mutilat sau jupuit aceşti arbori astfel încât aceşti arbori pier, sau distruge una sau mai multe altoiuri, va fi pedepsit :  pentru fiecare arbore, cu închisoarea de la opt zile la trei luni şi cu o amendă de la douăzeci şi şase de franci la o sută de franci;Pentru fiecare altoi, cu închisoarea de la opt zile la cincisprezece zile şi cu o amendă de la douăzeci şi şase de franci la cincizeci de franci, sau doar una din aceste pedepse.  În nici un caz, totalitatea pedepsei nu va depăşi trei ani pentru închisoare, nici cinci sute de franci pentru amendă.

  SECŢIUNEA VI. – DESPRE DISTRUGEREA DE ANIMALE.

  Art. 538. Cel care va fi otrăvit cai sau alte animale de tracţiune sau de muncă, cornute, ovine, caprine sau porcine va fi

91

pedepsit cu închisoarea de la trei luni la doi ani şi cu amendă de la douăzeci şi şase de franci la trei sute de franci.

  Art. 539. Cel care va fi aruncat într-un râu, canal, pârău, lac, heleşteu sau rezervor, substanţe de natură să distrugă peştele şi în scopul atingerii acestui rezultat, va fi pedepsit cu închisoare de la opt zile la trei luni şi cu amendă de la douăzeci şi şase de franci la trei sute de franci.

  Art. 540. Cei care, fără a fi nevoie, vor fi ucis unul din animalele menţionate la articolul 538, sau îi vor fi cauzat o leziune gravă, vor fi pedepsiţi după cum urmează:  Dacă delictul a fost comis în clădiri, într-un spaţiu închis şi în dependinţe, sau pe terenul pe care stăpânul animalului ucis sau rănit era proprietar, locatar, colon sau fermier, pedeapsa aplicată va fi închisoarea de la o lună la şase luni şi o amendă de la cincizeci de franci la trei sute de franci.  Dac a fost comis în locul în care vinovatul era proprietar, locatar, colon sau fermier, pedeapsa aplicată va fi închisoarea de la opt zile la două luni şi o amendă de la douăzeci şi şase de zile la o sută de franci.  Dacă a fost comis în orice alt loc, închisoarea va fi de la cincisprezece zile la trei luni şi amendă de la cincizeci de franci la două sute de franci.

  Art. 541. Cel care , fără a fi nevoie, va fi ucis un animal domestic în afara celor menţionate la articolul 538, sau îi va fi cauzat o rană gravă, în locul în care cel căruia acest animal îi aparţine este proprietar, uzufructuar, utilizator, locatar, colon sau fermier, va fi pedepsit cu închisoarea de la opt zile la trei luni şi cu amendă de la douăzeci şi şase de franci la două sute de franci, sau doar cu una din aceste pedepse.  Aceleaşi pedepse sunt aplicate dacă aceste fapte au fost comise cu rea credinţă asupra unui animal domesticit sau asupra unui animal care trăieşte în captivitate, în locurile în care sunt păstrate, sau asupra unui animal domestic atunci când era folosit în serviciul pentru care era destinat şi într-un loc în care stăpânul său avea dreptul de a se găsi.

  Art. 542. În cazurile prevăzute la articolele precedente, dacă a avut loc o violare a unui spaţiu împrejmuit, minimum pedepsei va fi majorat conform articolului 266.

  SECŢIUNEA VII. – DISPOZIŢII COMUNE SECŢIUNILOR PRECEDENTE.

  Art. 543. Dacă faptele prevăzute în secţiunile V şi VI ale prezentului CAPITOL au fost comise fie din ura faţă de un funcţionar public şi având în vedere funcţiile sale, fie pe timpul nopţii, minimum pedepsei va fi majorat conform articolului 266.

  Art. 544. (Abrogat) <L 09-04-1930, art. 32>

  SECŢIUNEA VIII. – DESPRE DISTRUGEREA DE SPAŢII ÎMPREJMUITE, DEPLASAREA SAU DESFIINŢAREA DE BORNE KILOMETRICE ŞI DE REPERE DE DELIMITARE.   Art. 545. Se pedepseşte cu închisoarea de la opt zile la şase luni şi d cu o amendă de la douăzeci şi şase de franci la două sute de franci, sau doar cu una din aceste pedepse, cel care, în totalitate sau parţial, va fi acoperit şanţuri, va fi tăiat garduri vii sau uscate, va fi distrus împrejmuirile rulare sau urbane, indiferent din ce materiale acestea sunt făcute; va fi deplasat sau desfiinţat borne kilometrice, repere de delimitare sau alţi arbori plantaţi sau recunoscuţi pentru a stabili limitele dintre diversele moşteniri.

  Art. 546. Atunci când faptele prevăzute la articolul precedent au fost executate în scopul de a comite o uzurpare de teren, pedeapsa va fi închisoarea de la o lună la un an şi o amendă de la cincizeci de franci la două mii de franci.

  SECŢIUNEA IX. - DISTRUGERI ŞI DAUNE CAUZATE DE INUNDAŢII.

  Art. 547. (V. NOTA sub TITLU) <L 2003-01-23/42, art. 89, 041; În vigoare : 13-03-2003> Vor fi pedepsiţi cu recluziunea de la zece ani la cincisprezece ani, cei care, cu rea credinţă sau în mod fraudulos, vor fi inundat în totalitate sau parţial lucrările unei mine.  Dacă, după cum este cazul, vinovatul trebuia să presupună că în mină erau una sau mai multe persoane în momentul inundaţiei, va fi condamnat la recluziune de la cincisprezece ani la douăzeci de ani.

92

  Art. 548. Dispoziţia articolului 518 este aplicabilă faptei prevăzute la articolul precedent.

  Art. 549. Orice persoană care, acţionând cu rea credinţă sau în mod fraudulos, inundă moştenirea altuia, sau îi transmite apele cu rea credinţă într-un mod păgubitor, va fi condamnată la o amendă de la douăzeci şi şase de franci la trei sute de franci.

  Art. 550. Se pedepsesc cu amendă de la cincizeci de franci la cinci sute de franci, proprietarii, fermierii dau orice alte persoane care se bucură de morile, uzinele sau lacurile, care, prin elevaţia du deversorului apelor lor deasupra înălţimii stabilite de autoritatea competentă, vor fi inundat drumurile sau proprietăţile altuia.

  TITLUL IXbis. – Infracţiunile contra confidenţialităţii şi disponibilităţii sistemelor informatice li a datelor care sunt stocate, prelucrate sau transmise prin aceste sisteme. <Înserat de L 2000-11-28/34, art. 6; În vigoare : 13-02-2001>

  Art. 550bis. <Înserat de L 2000-11-28/34, art. 6; În vigoare : 13-02-2001> § 1er. Cel care, ştiind că nu este autorizat, accesează un sistem informatic sau se menţine în acesta, este pedepsit cu închisoarea de la trei luni la un an şi cu o amendă de la douăzeci şi şase de franci la douăzeci şi cinci de mii de franci sau doar la una din aceste pedepse.  Dacă infracţiunea menţionată la alineatul 1 este comisă cu intenţie frauduloasă, pedeapsa cu închisoarea este de la şase luni la doi ani.  § 2. Cel care, cu intenţie frauduloasă sau în scopul de a face rău, depăşeşte puterea sa de a avea acces la un sistem informatic, este pedepsit cu închisoarea de la şase luni la doi ani şi cu o amendă de la douăzeci şi şase de franci la douăzeci şi cinci de mii de franci sau doar cu una din aceste pedepse.  § 3. Cel care se găseşte într-una din situaţiile menţionate la §§ 1er şi 2 şi care :  1° fie reia indiferent prin ce mijloc, datele stocate, prelucrate sau transmise prin sisteme informatice;  2° fie foloseşte în orice mod un sistem informatic care îi aparţine unui terţ sau care se foloseşte de un sistem informatic al unui terţ;  3° fie cauzează orice daună, chiar şi fără intenţie, unui sistem informatic sau datelor care sunt stocate, prelucrate sau transmise prin acest sistem sau sistemului informatic al unui terţ sau datelor care sunt stocate, prelucrate sau transmise de acest sistem;  se pedepseşte cu închisoarea de la un an la trei ani şi cu o amendă de la douăzeci şi şase de franci belgieni la cincizeci de mii de franci sau doar la una din aceste pedepse.  § 4. Tentativa de a comite una din infracţiunile menţionate la §§ 1er şi 2 se pedepseşte cu aceeaşi pedeapsă.  § 5. Cel care, cu intenţia frauduloasă sau în scopul de a face rău, caută, adună şi pune la dispoziţie date care sunt stocate, prelucrate sau transmise printr-un sistem informatic şi prin care infracţiunile prevăzute la §§ 1er - 4 pot fi comise, se pedepseşte cu închisoarea de la şase luni la trei ani şi la o amendă de la douăzeci şi şase de franci la o sută de mii de franci sau doar cu una din aceste pedepse.  § 6. Cel care ordonă comiterea uneia din infracţiunile prevăzute la §§ 1er - 5 sau care incită la acestea, este pedepsit cu închisoarea de la şase luni la cinci ani şi cu o amendă de la o sută de franci la două sute de mii de franci sau doar cu una din aceste pedepse.  § 7. Cel care, ştiind că datele au fost obţinute prin comiterea uneia din infracţiunile menţionate la §§ 1er - 3, le deţine, le dezvăluie unei alte persoane sau le divulgă, sau foloseşte în orice mod datele astfel obţinute se pedepseşte cu închisoarea de la şase luni la trei ani şi cu amendă de la douăzeci şi şase de franci la o sută de mii de franci sau doar cu una din aceste pedepse.  § 8 Pedepsele prevăzute la §§ 1er - 7 sunt duble dacă una din aceste dispoziţii este comisă în termen de cinci ani de la data pronunţării unei condamnări pentru una din aceste infracţiuni sau pentru una din infracţiunile menţionate la articolele 210bis, 259bis, 314bis, 504patru sau 550trei.

  Art. 550trei. <Înserat de L 2000-11-28/34, art. 6; În vigoare : 13-02-2001> § 1er. Cel care, în scopul de a face rău, în mod direct sau indirect, introduce într-un sistem informatic, modifică sau şterge date, sau care modifică prin orice mijloc tehnologic posibila utilizare a datelor dintr-un sistem informatic, se pedepseşte cu închisoarea de la şase luni la trei ani şi cu o amendă de la douăzeci şi şase de franci la douăzeci şi cinci de mii de franci sau doar cu una din aceste pedepse.  § 2. Cel care, ca urmare a comiterii uneia din infracţiunile menţionate la § 1er, cauzează o daună datelor din sistemul informatic în cauză sau în orice alt sistem informatic, este pedepsit cu închisoarea de la şase luni la cinci ani şi cu o amendă de la douăzeci şi şase de franci la şaptezeci şi cinci de mii de franci sau doar cu una din aceste pedepse.

93

  § 3. Cel care, ca urmare a comiterii uneia din infracţiunile prevăzute la § 1er, împiedică, integral sau parţial, funcţionarea corectă a sistemului informatic în cauză sau orice alt sistem informatic, este pedepsit cu închisoarea de la un an la cinci ani şi cu o amendă de la douăzeci şi şase de franci la o sută de mii de franci sau doar cu una din aceste pedepse.  § 4. Cel care, cu intenţie frauduloasă sau în scopul de a face rău, concepe, pune la dispoziţie, difuzează sau comercializează date stocate, prelucrate sau transmise printr-un sistem informatic, ştiind că aceste date pot fi folosite pentru a cauza o daună datelor sau pentru a împiedica, integral sau parţial, funcţionarea corectă a unui sistem informatic, este pedepsit cu închisoarea de la de la şase luni la trei ani şi cu o amendă de la douăzeci şui şase de franci la o sută de mii de franci sau doar cu una din aceste pedepse.  § 5. Pedepsele prevăzute la §§ 1er - 4 sunt dublate dacă o infracţiune la una din aceste prevederi este comisă în termen de cinci ani de la data pronunţării unei condamnări pentru una din infracţiunile prevăzute la articolele 210bis, 259bis, 314bis, 504patru sau 550bis.

  TITLUL X. – DESPRE CONTRAVENŢII. (Abrogat) <L 2004-06-17/37, art. 4, 048; În vigoare : 01-04-2005>

  CAPITOLUL I. – DESPRE CONTRAVENŢIILE DE PRIMĂ CLASĂ. (Abrogat) <L 2004-06-17/37, art. 4, 048; În vigoare : 01-04-2005>

  Art. 551. (Abrogat) <L 2004-06-17/37, art. 4, 048; În vigoare : 01-04-2005>

  Art. 552. (Abrogat) <L 2004-06-17/37, art. 4, 048; ED : 01-04-2005>

  Art. 553. (Abrogat) <L 2004-06-17/37, art. 4, 048; În vigoare : 01-04-2005>

  Art. 554. (Abrogat) <L 2004-06-17/37, art. 4, 048; În vigoare : 01-04-2005>

  CAPITOLUL II. – DESPRE CONTRAVENŢIILE DE CLASA A DOUA. (Abrogat) <L 2004-06-17/37, art. 4, 048; În vigoare : 01-04-2005>

  Art. 555. (Abrogat) <AL 31-01-1946, art. 4>

  Art. 556. (Abrogat) <L 2004-06-17/37, art. 4, 048; În vigoare : 01-04-2005>

  Art. 557. (Abrogat) <L 2004-06-17/37, art. 4, 048; În vigoare : 01-04-2005>

  Art. 558. (Abrogat) <L 2004-06-17/37, art. 4, 048; ED : 01-04-2005>

  CAPITOLUL III. – DESPRE CONTRAVENŢIILE DE CLASA A TREIA. (Abrogat) <L 2004-06-17/37, art. 4, 048; În vigoare : 01-04-2005>

  Art. 559. (Abrogat) <L 2004-06-17/37, art. 4, 048; În vigoare : 01-04-2005>

  Art. 560. (Abrogat) <L 2004-06-17/37, art. 4, 048; În vigoare : 01-04-2005>

  Art. 561. (Abrogat) <L 2004-06-17/37, art. 4, 048; ED : 01-04-2005>

  Art. 562. (Abrogat) <L 2004-06-17/37, art. 4, 048; În vigoare : 01-04-2005>

  CAPITOLUL IV. - DESPRE CONTRAVENŢIILE DE CLASA A PATRA. (Abrogat) <L 2004-06-17/37, art. 4, 048; În vigoare : 01-04-2005>

  Art. 563. (Abrogat) <L 2004-06-17/37, art. 4, 048; În vigoare : 01-04-2005>

  Art. 564. (Abrogat) <L 2004-06-17/37, art. 4, 048; ED : 01-04-2005>

94

  DISPOZIŢII COMUNE CELOR PATRU CAPITOLE PRECEDENTE . (Abrogat) <L 2004-06-17/37, art. 4, 048; În vigoare : 01-04-2005>

  Art. 565. (Abrogat) <L 2004-06-17/37, art. 4, 048; În vigoare : 01-04-2005>

  Art. 566. (Abrogat) <L 2004-06-17/37, art. 4, 048; În vigoare : 01-04-2005>

Modificare (Modificări) Text Cuprins Început

---------------------------------------------------MODIFICAT DE-----------------------------------------

IMAGINE : LEGEA DIN 23-01-2003 PUBLICATĂ LA 13-03-2003

(ART. MODIFICATE : 477TREI;477QUINQ;477SEX;488BI)

(ART. MODIFICATE: 506;510;511;513;518;521;525;)

(ART. MODIFICATE: 529;530;547)

(ART. MODIFICATE: 437;467;468;474;477;477BIS)

(ART. MODIFICATE: 401;403;404;406;407;408;414)

(ART. MODIFICATE: 272;285;292;293;323;331BIS)

(ART. MODIF MODIFICATE IES : 336;337;348;352;391;393;400)

(ART. MODIFICATE: 196;208;215;216;235;256;26)

(ART. MODIFICATE: 171;172;174;175;179;194;195)

(ART. MODIFICATE: 125;128;129;133;154;160;161)

(ART. MODIFICATE: 120SEX;121;121BIS;122;123TREI)

(ART. MODIFICATE: 123QUAT;123SEX;123SEP;124)

IMAGINE : LEGEA DIN 19-12-2002 PUBLICATĂ LA 14-02-2003

(ART. MODIFICATE: 43BIS-43QUA)

IMAGINE : LEGEA DIN 02-08-2002 PUBLICATĂ LE 05-09-2002

(ART. MODIFICATE: 556;559)

IMAGINE : LEGEA DIN 14-06-2002 PUBLICATĂ LA 14-08-2002

(ART. MODIFICATE: 347BIS;376;417BIS-417QUINQUI)

(ART. MODIFICATE: 428;438;473;477SEX)

IMAGINE : LEGEA DIN 26-04-2002 PUBLICATĂ LA 30-04-2002

(ART. MODIFICAT : 5)

IMAGINE : LEGEA DIN 17-04-2002 PUBLICATĂ LA 07-05-2002

(ART. MODIFICATE: 7;37TREI-37QUI;58;59;60;85)

IMAGINE : LEGEA DIN 11-12-2001 PUBLICATĂ LA 07-02-2002

(ART. MODIFICATE: 80;471;472)

95

IMAGINE : LEGEA DIN 10-12-2001 PUBLICATĂ LA 20-12-2001

(ART. MODIFICATE: 178BIS;178TREI)

IMAGINE : LEGEA DIN 04-07-2001 PUBLICATĂ LA 10-08-2001

(ART. MODIFICAT : 447)

IMAGINE : LEGEA DIN 29-04-2001 PUBLICATĂ LA 31-05-2001

(ART. MODIFICAT : 31)

IMAGINE : LEGEA DIN 04-04-2001 PUBLICATĂ LA 23-06-2001

(ART. MODIFICATE: 162;163;170;173;178;180)

(ART. MODIFICATE: 185BIS;186;187BIS;192BIS)

IMAGE : LEGEA DIN 28-11-2000 PUBLICATĂ LA 17-03-2001

(ART. MODIFICATE: 382;382BIS;382TREI;383BIS;384)

(ART. MODIFICATE: 385;386BIS;386TREI;389;405BIS)

(ART. MODIFICATE: 405TREI;409;410;423-432;433)

(ART. MODIFICATE: 354-360;360BIS;368-369;388)

(ART. MODIFICATE: 369BIS;370;371;354-360BIS)

(ART. MODIFICATE: 364-371;401BIS;415;420BIS)

(ART. MODIFICAT: 458BIS)

(ART. MODIFICATE: 100TREI;347BIS;363;372;373)

(ART. MODIFICATE: 375;376;377;378;378BIS;379)

(ART. MODIFICATE: 380BIS;380QUA;380QUI;381BIS)

Lucrări parlamentare Text Cuprins Început

   Cartea I. Documente parlamentare. Camera reprezentanţilor. Titlu preliminar şi CAPITOLELE I - III. Expunere de motive şi textul proiectului de lege. Şedinţa din 14 decembrie 1849. - CAPITOLELE IV - IX. Expunere de motive şi textul proiectului de lege. Şedinţa din 20 martie 1850. – Raportul Dlui. Roussel asupra acestor IX CAPITOLE. Şedinţa din 2 iulie 1851. – Proiectul de lege adoptat la primul vot. Şedinţa din 24 noiembrie 1851. Senat. Proiect de lege adoptat de Cameră. Şedinţa din 21 martie 1852. Camera reprezentanţilor. Proiect de lege modificat de Senat. Şedinţa din 18 ianuarie 1853. – Raportul Dlui. Roussel asupra proiectului de lege modificat. Şedinţa din 26 ianuarie 1853. Senat. Raportul asupra proiectului de lege modificat de Cameră. Şedinţa din 9 martie 1853. Camera reprezentanţilor. Amendamentele la Cartea I şi prezentarea unui nou CAPITOL (CAPITOLUL X). Şedinţa din 6 decembrie1860. – Rapoartele Dlui. Pirmez asupra acestor amendamente şi asupra CAPITOLULUI X. Şedinţele din 9 februarie şi 3 mai 1861. Senat. Raportul Dlui. d'Anethan. Şedinţa din 20 decembrie 1862. – Al doilea raport al Dlui. d'Anethan. Şedinţa din 21 februarie 1866. Camera reprezentanţilor. Proiect de lege adoptat de Senat. Şedinţa din 11 mai 1866. – Raportul Dlui. Pirmez asupra acestui proiect. Şedinţa din 28 noiembrie 1866. - Al doilea raport al Dlui. Pirmez. Şedinţa din 22 februarie 1867. Senat. Proiect de lege modificat de Cameră. Şedinţa din 11 mai 1867. – Raportul Dlui. d'Anethan. Şedinţa din 15 mai 1867. Cartea a 2-a. Documente parlamentare. Camera reprezentanţilor. Revizuirea Cărţii a 2-a. Expunere de motive, textul proiectului de lege şi rapoartele comisiei însărcinate cu revizuirea Codului penal. Şedinţa din 20 ianuarie 1858. – Rapoartele Dlor. Vanderstichelen şi Pirmez asupra Titlului I. Şedinţele din 23 aprilie 1858 şi 26 ianuarie 1861. – Rapoartele Dlor. Leličvre şi Pirmez asupra Titlului II. Şedinţele din 23 aprilie 1858 şi 9 februarie 1861. – Rapoartele Dlui. Pirmez asupra Titlului III.

96

Şedinţele din 17 noiembrie 1858 şi 6 ianuarie 1861. – Rapoartele Dlui. Moncheur asupra Titlului IV. Şedinţele din 18 noiembrie1858, 20 ianuarie 1859 şi 28 februarie 1861. – Rapoartele Dlui. Pirmez asupra Titlului V. Sesiunea din 1859-1860, n°s 53, 95 şi 108, şi şedinţa din 9 februarie 1861. – Raportul Dlui. Pirmez asupra Titlului VI. – Şedinţa din 9 februarie 1859. – Rapoartele Dlui. Leličvre asupra Titlului VII. Şedinţele din 21 ianuarie şi 11 aprilie 1859. – Rapoartele Dlor. Leličvre şi Pirmez asupra Titlului VIII. Şedinţele din 3 martie şi 11 aprilie 1859, 26 ianuarie 1861 şi 28 mai 1862. – Rapoartele Dlui. Pirmez asupra Titlului IX. Şedinţele din 7 decembrie 1860, 9, 12 şi 16 martie 1861. – Rapoartele Dlui. Carlier asupra Titlului X. Şedinţele din 25 februarie şi 26 aprilie 1861. – Text adoptat la primul vot şi modificările propuse de comisie, în acord cu guvernul. Sesiunea din 1860-1861. N° 162. Senat. Proiect adoptat de Cameră. Şedinţa din 4 iunie 1862 (sesiunea din 1861-1862, n° 66). – Raportul Dlui. d'Anethan asupra Titlului I. Şedinţa din 20 decembrie 1862 (sesiunea din 1862-1863, n° 22), şi şedinţa din 21 februarie 1866 (sesiunea din 1865-1866, n° 37). – Raportul Dlui. d'Anethan asupra Titlului II. Şedinţa din 2 martie 1863 (sesiunea din 1862-1863, n° 53). – Rapoartele Dlui. d'Anethan asupra Titlului III. Şedinţa din 2 martie 1863 (sesiunea din 1862-1863, n° 34), şi şedinţele din 23 februarie, 24 februarie şi 6 martie 1866 (sesiunea din 1863-1866, n°s 45, 47 şi 65). – Rapoartele Dlui. d'Anethan asupra Titlului IV. Şedinţa din 2 martie 1863 (sesiunea din 1862-1863, n° 35), şi şedinţele din 27 şi 28 februarie 1866 (sesiunea din 1865-1866, n°s 50 şi 54). – Rapoartele Dlui. d'Anethan asupra Titlului V. Şedinţa din 3 martie 1863 (sesiunea din 1862-1863, n° 57), şi şedinţa din 28 februarie 1866 (sesiunea din 1865-1866, n°s 53 şi 55). – Raportul Dlui. d'Anethan asupra Titlului VI. Şedinţa din 4 martie 1863 (sesiunea din 1862-1863, n° 58). – Rapoartele Dlui. S. Pirmez asupra Titlului VII. Şedinţa din 29 decembrie 1866 (sesiunea din 1864-1865, n° 35), şi şedinţa din 6 martie 1866, n° 66). – Rapoartele Dlor. Forgeur şi d'Anethan asupra Titlului VIII. Şedinţele din 10 februarie, 9 şi 10 martie 1866 (sesiunea din 1865-1866, n°s 32, 68 şi 70). – Rapoartele Dlui. Dellafaille asupra Titlului IX. Şedinţa din 12 mai 1863 (sesiunea 1862-1863, n° 72), şi şedinţele din 3, 5 şi 22 martie 1866 (sesiunea din 1865-1866, n°s 61, 63 şi 73). – Raportul Dlui. Lonhienne asupra Titlului X. Şedinţa din 2 martie 1866 (sesiunea din 1865-1866, n° 60). – Proiect de lege adoptat la primul vot. Şedinţa din 12 martie 1866 (sesiunea din 1865-1866, n° 76). – Propunerile Dlui. Ministru şi a comisiei de justiţie care aduce modificări unor articole adoptate la primul vot. Şedinţele din 27 aprilie şi 1 mai 1866 (sesiunea din 1865-1866, n°s 100 şi 104). Camera reprezentanţilor. Proiect modificat de Senat. Şedinţa din 11 mai 1866 (Sesiunea din 1863-1866, n° 190). – Rapoartele Dlui. Pirmez. Şedinţele din 21 decembrie 1866, 29 ianuarie, 22 februarie şi 30 martie 1867. (Sesiunea din 1866-1867, n°s 54, 68, 69, 70, 71, 72, 73, 74, 75, 95 şi 128.) – Amendamente la Titlul X propuse de Dl. ministru. Sesiunea din 1866-1867, n° 152. – Adoptat la 11 mai 1867. Senat. Proiect modificat de Cameră. Sesiunea din 1866-1867, n° 63. – Raportul Dlui. d'Anethan. Şedinţa din 15 mai 1866. (Sesiunea din 1866-1867, n° 65.) – Adoptat în data de 17 mai 1867. <Pentru lucrările parlamentare din textul olandez: v. CN : 1964-07-10/32>

Început

Primul cuvânt

Ultimul cuvânt Modificări

Lucrări parlamentare

Cuprins19 decizii de

executare49 versiuni

arhivate

97