cotea corina ghid pentru cercurile de chimie · 2017. 3. 7. · 1. notiuni de protecţia muncii în...
TRANSCRIPT
1
COTEA CORINA
GHID
PENTRU
CERCURILE DE CHIMIE
EXPERIMENTALĂ
SEBES
2017
2
PRINCIPII TEORETICE
În cadrul cercurilor de chimie pot fi urmărite
următoarele obiective:
Obiective cogninitive
Dobândirea unui sistem de cunoștințe în
domeniul chimiei,în scopul formării unui limbaj
specific chimiei și cu un grad mare de generalitate;
Exprimarea informațiilor accumulate folosind
termini specifici chimiei;
Explicarea, din punct de vedere chimic, a unor
fenomene;
Utilizarea metodelor de investigare specifice
chimiei.
Capacități și deprinderi intelectuale
Operarea cu limbajul chimic, în termini
generali;
Capacitatea de a transfera informațiile dintr-un
limbaj în altul prin corelații interdisciplinare:
Capacitatea de a lucre independent cu sursele de
informare și comunicare;
3
Observarea fenomenelor studiate în vederea
analizării lor.
Comunicarea
Identificarea surselor de informație potrivite
pentru anumite scopuri;
Întocmirea referatelor pebaza experiențelor
effectuate;
Lucrulîn echipă, asumarea responsabilităților în
grup;
Aprecierea rezultatelor celorlalți
Deprinderi practice
Mânuirea corectă a ustensilelor, aparaturii și
reactivilor chimici;
Efectuarea experimentelor de laborator
dupăinstrucțiuni scrise sau verbale;
Observarea și înregistrarea datelor
experimentale în vederea prelucrării lor;
Formularea de ipoteze și verificarea lor;
Interpretarea observațiilor experimentale prin
intermediul unor scheme și diagrame;
Aplicarea cunoștințelor teoretice și
experimentale în interpretarea fenomenelor din natură
și utilizarea lor în viața cotidiană.
4
Finalități
Orientarea general a elevilor în domeniul
chimiei și formarea unor capacități de abordare
științifică a realității;
Dobândirea deprinderii practice de efectuare a
expăerimentelor, de dezvoltare a spiritului de cercetare;
Judecarea validității, a pertinenței și gradului de
exactiotate a metodelor aplicate;
Realizarea premiselor unei pregătiri de
specialitate, în scopul orientării spre profesiuni în
domeniul chimiei.
5
PROGRAMA CERC CHIMIE
ARGUMENT
MOTTO
„Numai când lucrezi efectiv în laborator şi
efectuezi cu mâinile tale experienţele, adesea chiar şi
partea lor de rutină, numai atunci se pot obţine
rezultate adevărate în ştiinţă. Nu vei face niciodată un
lucru bun cu mâinile altuia”
În prezent, chimia şi-a cucerit un loc de
frunte în multe domenii ale industriei cât şi in viaţa de
toate zilele. Complexitatea problemelor ridicate de
chimie cere însă stăpânirea unor temeinice cunoştinţe
teoretice şi practice care , de obicei, se dobândesc în
şcoală. Pentru o pătrundere în tainele chimiei cercul de
chimie experimentală işi propune formarea elevilor
prin deprinderi practice pe care si le insuşesc aceştia,
prin obişnuirea cu o serie de activităti specifice
unitătilor de producţie prin folosirea unor procedee şi
6
instalaţii specifice unor domenii chimice, prin
posibilităţile de prefigurare a unor domenii
profesionale pentru care elevii ar putea să opteze la un
moment dat.
Activitatea din cercul de chimie
are drept scop dobândirea deprinderilor, competenţelor
şi abilităţilor de a efectua experimente menite să
conducă la o cât mai bună înţelegere a unor noţiuni
teoretice de chimie. Elevii vor dobândi deprinderi,
competenţe de activitate practică prin desfăşurarea
independentă a lucrărilor de laborator pe baza unui mod
de lucru dat, prin notarea şi interpretarea observaţiilor
urmate de elaborarea unui referat de laborator în care să
sistematizeze cunoştinţele dobândite.
Cercul de chimie experimentală se
adresează tuturor elevilor care doresc sa dobândească
informaţii la un nivel superior faşă de cunoştinţele
prevăzute de programa şcolară, aceştia fiind instruişi la
un nivel superior , căpătând multiple informaşii
ştiinţifice sau informaţii asupra unor sectoare în care
conţinutul ţtiinţific este aplicat in practică.
Munca elevilor interesaţi de a
patrunde în tainele chimiei trebuie să fie coordonată şi
7
dirijsată prin alegerea de teme corespunzătoare,
recomandări dirijate prin alegerea de teme
corespunzătoare, recomandări dirijate de de cărţi şi
reviste de specialitate, sfaturi şi indrumări permanente
pentru ca activităţile lor să se desfăşoare în mod
organizat.
Activitaea orelor de cerc se
desfăsoara pe echipe de câte 3 elevi astfel încât să se
poată asigura baza materială cât şi indrumarea şi
controlul activităţii elevilor.
SCOPUL GENERAL
-modelarea aptitudinilor elevilor;
-stimularea creativităţii;
-dezvoltarea spiritului de echipă.
-initierea elevilor în tainele mediului
înconjurător.
COMPETENȚE
O1 Cunoaşterea şi întelegerea terminologiei şi a
conceptelor specifice domeniului chimiei
8
1.1 - să cunoască terminologia şi convenţiile
ştiintifice privind substanţele chimice studiate
1.2 - să clasifice substanţele, amestecurile
soluţiile dupa unul sau mai multe criterii
O2 Crearea unor valori şi atitudini referitoare la
impactul chimiei asupra naturii şi a vieţii omului în
general.
2.1 - să identifice consecinţele degradării
mediului înconjurator prin intermediul unor reacţii
chimice
2.2 - să evalueze factorii de risc rezultati in
urma aplicarii in practica a unor reactii chimice
O3 Dezvoltarea capaciăţtii de
evaluare/investigare a realităţii şi de rezolvare de
probleme specifice chimiei pentru a o pune în slujba
omului
3.1 - să utilizeze ustensile de laborator pentru
studierea proprietăţilor substanţelor şi transformărilor
chimice a substanţelor
3.2 - să reprezinte datele rezultate din
experimente
3.3 - să interpreteze observaţiile obţinute în
urma unor investigaţii.
9
EXEMPLE DE ACTIVITĂŢI DE
INVĂŢARE
❖ Intocmirea de referate vizand implicarea
substantelor chimice in viata omului
❖ Comunicarea scrisa/orala a informatiilor
privind aplicatiile practice ale unor
substante,amestecuri si solutii
❖ Organizarea unui atelier de lucru pe teme ce
vizeaza degradarea mediului inconjurator
❖ Identificarea factorilor de risc rezultati in urma
aplicarii in practica a unor reactii chimice
❖ Constientizarea importantei pe care o are omul
in pastrarea propriei sanatati
❖ Prepararea de solutii,
❖ Purificarea substantelor prin metode ce pot fi
folosite si in gospodarie
❖ Rezolvarea de probleme
❖ Exercitii de interpretare a datelor prezentate sub
forma de tabele. grafice, diagrame, rebusuri
etc.
10
CONŢINUTURILE ÎNVĂŢĂRII
1. Notiuni de protecţia muncii în laboratorul de
chimie
2. Aparatura şi ustensilele de laborator
3. Surse de încălzire
4. Mânuirea corecta a aparaturii, ustensilelor si
substanţele chimice
5. Amestecuri de substanţe şi metode de
separare
6. Lucrul cu substanţe solide: cântarire,
mătunţire, transvazare, dizolvare, calcinare
7. Lucrul cu substanţele lichide: masurarea
volumului cu pipeta, cilindru gradat,
densităţii
8. Lucrul cu substanţele gazoase: colectarea
gazelor rezultate din reactii chimice, volum
molar, solubilitatea gazelor
9. Dizolvarea- factorii care influenţează
dizolvarea
10. Solubilitatea- factorii care influentează
solubilitatea
11. Solutii
11
RESURSE PROCEDURALE
Metode eficiente in realizarea acestui
optional pot fi:
-observarea curenta;
-conversatia euristica;
-algoritmizarea;
-problemarizarea;
-cooperarea;
-jocul didactic;
-experimentul.;
-activitati pe grupe de interes .
RESURSE MATERIALE
-referatul;
-ustensile de laborator;
-fise experimentale;
-substante chimice;
-substante si materiale din gospodarie.
-culegeri de probleme
12
-reviste de fizica si chimie
Sistem periodic, planse sugestive.
MODALITĂŢI DE
EVALUARE
-intocmirea de referate
-fisele pentru experiente
-teste grila
-probleme
-rebus.
BIBLIOGRAFIE
1.Manualul de chimie clasa a VII-a
2.Reviste de fizica si chimie
3.Revista de fizica si chimie pentru
gimnaziu”Delta”
4.Metodica predarii chimiei-Sanda Fatu
5.Internet
13
COMPETENȚE ȘI CONȚINUTURI
GRUPE AVANSATI
COMPETENȚE
Elevul va fi capabil să:
ACTIVITĂŢI DE
INVĂŢARE
1) să cunoască şi să
utilizeze corect termenii
specifici chimiei;
- exerciţii de
manipulare a sticlăriei,
substanţelor si surselor de
încălzire;
- exerciţii de
interpretare a rezultatelor.
2) să discrimineze
denumirile chimice ale
substanţelor utilizate în
experimente;
- exerciţii de
recunoaştere a substanţelor
chimice în funcţie de
proprietăţile acestora şi
reciproc.
14
3) să se exprime în
limbajul chimic;
-exerciţii de transfer
din limbajul chimic în
limbajul uzual şi reciproc;:
4) să experimenteze
metode de preparare şi
proprietăţile unor substanşe
chimice;
- eealizarea unor
experimente prin care să fie
capabili să stabilească
relatia intre metodele de
obţinere si proprietăţile
chimice ale substanţelor
chimice simple si compuse;
5) să analizeze
rezultatele experimentale şi
să le interpreteze din punct
de vedere chimic;
-exercitii de
interpretare a rezultatelor
obtinute experimental;
6) să utilizeze şi să
aplioce tehnicile de lucru în
laborator;
- utilizarea corecta a
echipamentelor de
laborator;
7) să formuleze
ipoteze şi să le verifice;
- cercetarea
experimentală a
caracterului acido-bazic al
unor substanţe întâlnite în
practică;
15
- obtinerea unor
flăcări spectaculoase;
-prepararea unor
precipitate in laborator;
8) să aplice
cunoştinţele teoretice şi
cele dobândite
experimental pentru a
interpreta fenomenele din
natură;
- indentificarea unor
substanţe după reactivitatea
lor chimică şi reciptoc
9) să formuleze
oservaţii experimentale,
generalizări, interpretări
logice ale experienţelor
realizate folosind
terminologia chimică;
- elaborarea
referatelor pentru lucrările
efectuate în laborator;
10) să se
documenteze pe tema
utilizării substanţelor
folosite în laborator;
- folosirea surselor
bibliografice suplimentare
referitoare la utilizările
substanţelor studiate;
16
-documentarea pe
tema aplicaţiilor practice
ale unor soluţii;
11) să analizeze
critic informaţiile
acumulate;
- exerciţii de
interpretare a rezultatelor
experimentale şi de
aplicare a acestora în viaţa
cotidiană;
12) să gândească
creativ şi logic fenomenele
întâlnite în natură.
- explicarea unor
procese întâlnite în natură.
LISTA DE CONTINUTURI
1. Introducere în studiul chimiei
2. „dragonul verde” şi prietenii săi
3. Doua gaze buclucaşe: oxigenul şi hidrogenul
Oxigenul:
- flăcări magice
-flăcări misterioase
-focuri bengale
17
-foc din senin
Hidrogenul:
-foc din senin
-furtună în eprubetă
4. Sulful şi familia sa:
- miere in laborator
- flăcări şi fum
- aerul puturos
- un războinic de neânvins
- ceaţă în laborator
5. Un alt gaz .... cu probleme şi arsuri-
amoniacul:
- fum din senin
- oglinda în eprubetă
- fântâna arteziană
- dansul bobiţelor
6. Metalele şi lumea lor:
- pomul lui Saturn
- plante chimice
- pomul Dianei
- arbore cu frunze de argint
- şarpele chimic
- desenul misterios
18
- ariciul metalic
- steluţe de Anul Nou
MODALITĂŢI DE EVALUARE
1. Intocmirea de referate pe o temă data
2. Concurs intre grupe de acelaşi nivel
3. Realizarea de miniproiecte
4. Realizarea de proiecte transcurriculare
5. Dezlegare rebus
6. Vizite la societăţi comerciale şi realizarea de
miniproiecte pe baza observatiilor din timpul
vizitei.
19
BIBLIOGRAFIE
1. Secaru D.- Cartea chimistului amator, Ed.
Albatros, 1980
2. Secaru D.-Reactii ştiinţifice, Ed Ceres, 1980
3. XXX-Micul magician, Ed. Albatros, 1981
4. Vodă C., Vodă E.-Experienţe fără laborator,
Ed Ion Creangă, 1981
5. Vodă C.- Ucenicul vrăjitor, Ed. Albatros 1975
6. Pinacosochi E.- Ăndrumătorul laborantului
chimist, Ed. Tehnică, Bucureşti, 1975, editia a
II-a
7. Banciu A.S – Din descoperirea elementelor
chimice, Ed. Albatros, 1976
8. Crista V.-Fişe de chimie experimentală, Ed.
Pedagogică, Bucuresti, 1996
9. Petrovanu M.- Istoria chimiei,Ed. Pedagogică,
Bucuresti, 1967
10. Rabega M.- Chimia în slujba omului, Ed. Ion
Creangă, 1977
11. Jerghiuţă S.- Caiet de chimie pentru clasa a
VII-a, Ed. Min. E., document
12. Jerghiuţă S.- Caiet de chimie pentru clasa a
VIII-a, Ed. Min. E., document
13. Şunel V.- Substanşe chimice utilizate în
laborator, Ed Universităţii „Al. I. Cuza”, Iaşi,
1993
14. Gheorghiu şi colaboratorii- metodica predării
chimiei în clasele VII-VIII, Ed. Pedagogică,
1982
20
DOUĂ GAZE BUCLUCAȘE:
OXIGENUL ȘI HIDROGENUL
OXIGENUL
FLĂCĂRI MAGICE
Aparatura: flacon de sticlă, eprubete,clește de
lemn, așchii de brad, chibrit, spirtieră.
Materiale: apă oxigenată (H2O2), dioxid de
mangan (MnO2), clorat de potasiu (KClO3).
Mod de lucru:a) În flaconul de sticlă se
introduce o cantitate mică de doixid de mangfan și 2- 3
ml apă oxigenată. Imediat aprindeți o așchie de brad,
suflați în ea și stingeți flacăra, apoi introduceți capătul
cu puncte incandescente în flacon (sau intraduceți o
țigară aprinsă).
b) În eprubetă se pune o cantitate mică de
duioxid de mangan și clorat de potasiu. Se încălzește
eprubeta la flacăra unei spirtiere. După puțin timp
repetați scamatoriile de mai sus.
c) Ce observați?
Răspuns………………………………………
………………………………………………………
………………………………………………………
21
d) Concluzii
1. Alegeți răspunsul correct:
Substanța gazoasă ce se obține
este………………….. care arde/nu arde, întretine /nu
întreține arderea.
Dioxidul de mangan (………) reacționează/nu
reacționează și are rol
de…………………………………..
2. Reacțiile chimice ce au loc sunt:
H2O2̺ MnO2 →……………….↑ +…………
KClO3 MnO2 →……………….↑ +…………
Sunt reacții
de………………………………………constituie
metode de obținere a……………………….
FLĂCĂRI MISTERIOASE
Aparatura: pahar Berzelius, spirtieră, chibrit
Materiale: soluții de: clorat de potasiu, azotat
de sodiu, azotat de bariu, azotat de cupru
Mod de lucru: Aveți la dispoziție patru pahare
Berzelius ăn care se află următoarele soluții: clorat de
potasiu (KClO3), azotat de sodiu (NaNO3), azotat de
bariu [Ba(NO3)2], azotat de cupru [Cu(NO3)2].
22
Tăiați trei fâșii de hârtie și introduceți-le în
primul pahar până se umectează, apoi în câte unul din
celelalte trei pahare. Dați foc hârtiilor și veți obține
”flăcări misterioase” colorate.
Observații
Soluții de: Colorarea flăcării
NaNO3
Ba(NO3)2
Cu(NO3)2
Se poate repeta experimental folosind:
Aparatură: vată, capsule, cristalizor, chibrit
Materiale: alcool, soluții de: clorură de sodium
(NaCl), clorură de bariu (BaCl2), carbonat de cupru
(CuCO3), azotat de potasiu (KNO3), clorură ferică
(FeCl3).
Mod de lucru: Se inmoaie bucățele de vată în
alcool și apoi câte o bucățică în câte una din soluțiile de
clorură de sodium, clorură de bariu, carbonat de cupru,
azotat de potasiu, clorură ferică. Aprindeți apoi fiecare
bucățică de vată.
Observații
Completați tabelul:
23
Soluția de: Colorarea
flăcării
NaCl
BaCl2
CuCO3
KNO3
FeCl3
FLĂCĂRI BENGALE
Aparatura : Pană, placă din pumb, hârtie de
filtru
Materiale: Clorat de potasiu (KClO3), sulf,
carbonat de sodiu calcinat (Na2CO3), azotat de bariu
(BaNO3), clorură de calciu (CaCl2).
Mod de lucru: Se realizează câte un gram din
fiecare amestec menționat mai jos. Substanțele se
amestecă cu o pană de pasăre și se aprind pe o placă din
plumb.
Foc galben: se amestecă 0,28g carbonat de
sodiu ( sodă de rufe), 0,56g clorat de potasiu, 0,15g sulf.
Foc verde: se amestecă 0,36g clorat de potasiu,
0,36g azotat de bariu, 0,27g sulf.
Foc roșu: se amestecă 0,61g clorat de potasiu,
0,23g clorură de calciu, 0,16g sulf.
24
CURSE DE CAI
Aparatura: coală mare de hârtie,pahar
Berzelius, baghetă, chibrit, balanță
Materiale: spluție de azotat de potasiu (KNO3)
Mod de lucru: se prepară o soluție prin
dizolvarea a 10g azotat de potasiu în 20ml apă. Cu
ajutorul unei baghete se trasează dâre groase, din
această soluție, pe hârtie. Aceste dâre vor porni toate de
la un punct numit START și apoi se vor desface
șerpuind mai mult sau mai puțin până ajung la capătul
celălalt al hârtiei, la o linie ce reprezintă SOSIREA.
După ce soluția de azotatde potasiu se usucă și nu mai
sunt vizibile, cu excepăția puncului de start și linia de
sosire pe care le-am însemnat cu creionul se aplică un
chibrit aprins în punctul de start; Apar dâre de foc ce
înaintează de-a lungul hârtiei până ajung la sosire.
Care dâră ajunge prima?
FOC DIN SENIN
Aparatura: capsulă de porțelan, hârtie de filtru
(sau sugativă), spirtieră, baghetă
Materiale: permanganat de potasiu (KmnO4),
acid sulfuric (H2SO4), alcool denaturat (folosit).
25
Mod de lucru:în capsula de porțelan curată și
uscată se pune permanganatul de potasiu, peste care se
toarnă câteva picături de acid sulfuric, (ATENȚIE!:
lichid periculos!). Se formează o ușoară fierbere. Luăm
apoi o hârtie de fitru înmuiată în alcool denaturat și o
purtăm deasupra amestecului din capsulă fără a-latinge.
Hârtiea de filtru se va aprinde de la sine. Dacă vrem să
ne aprindem lampa cu spirt din laborator, luăm din
amestecul nostru pe vârful unei baghete de sticlă și
atingem fitilul.
AMUZAMENTE CHIMICE
”Chibrituri care nu ard”
Se scufundă gămăliile chibriturilor dintr-o cutie
într-o soluție de silicat de sodiu (Na2SiO3), care apoi
sunt lăsate să se usuce 12- 24 de ore. Se oferă cutia unui
fumător care dorește să-și aprindă țigara. Fiecare chibrit
va da scântei prin frecare cu cutia. Va face impresia că-
și dă toată „silința„ să ardă, dar în zadar!
”Foc rece”
Amestecul de apă și alcool 95% în proporție de
1:1 este un lichid inflamabil dar care arde cu o flacără
necombustibilă. Se impregnează o batistă cu acest
amestec, se stoarce și apucând-o cu un clește metalic i
26
se dă foc. Se va vedea o ardere cu flacără vie, dar batista
va rămâne intactă.
GHICITORI
Mă asund pretutindeni,în aer, sub patul tău, în
dulap tău, în apa pe care o bei, în focul care arde, etc.
Ce sunt?
Nu mă vezi, numă atingi;
A mea flacără n-o stingi
Eu viața îți dăruiesc
Căci ”gazul vieții” mă numesc.
Fără gust, fără culoare
De lipsește- lumea moare
Ai ghicit măi Ionel
Mie-mi spune... (oxigen).
Răspuns: oxigenul
Știați că.....
Oxigenul este cel mai răspândit în învelițul
gazos,lichid și solid al Pământului fiind cel mai
important dintre toate elementele chimice. Se poate
spune ca este liantul intre apa , aer si pamant.
Reprezinta a cincea parte din aer, 89% din molecula de
apa, 50% din toata materia Pamantului. Este element
vital al organismelor animale si vegetale. Ozonul este o
27
varietate a oxigenului, moleculele sale sunt compuse
din trei atomi de oxigen, O3. Ozonul se găsește în
cantități mici numai în straturile superioare ale
atmosferei, mai exact la peste 30- 40 Km. În straturile
inferioare ale atmosferei nu se poate dovedi prezența sa
prin nici un mijloc. Părerea că s-ar găsi ozon în pădurea
de conifere este greșită. Conținutul în ozon al
atmosferei deși mic (cca. 10% vol.) infuențează mult
clima. Ozonul impiedică anumite radiații nocive să
ajungă pe Pământ.
A fost descoperit in 1774 de chimistul Joseph
Priestley; acesta a denumit inițial elementul descoperit
” aer deflogisticat”.
Antoine- Laurent Lavoisier (1743- 1794),
considerat fondatoru al chimiei modern, ajunge la
concluzia că oxigenul este un component al aerului. El
a denumit gazul ”oxigen”, considerând că acest gaz este
necesar obținerii acizilor. Numele ii provine de la
grecescul oxus care inseamna acid si genae, care
inseamna produce, generator de acizi..
Oxigenul din atmosfera, fixat prin diferite
procese de oxidare, este reinnoit prin fotosinteza o data
la 2000 de ani, in timp ce dioxidul de carbon din
28
atmosfera si din apele oceanelor este reinnoit prin
respiratie si descompunerea materiei organice o data la
circa 300 de ani?
Oxigenul se poate folosi pe post de explozibil?
Corpul unui om de 70 kg cuprinde 6 kg de
hidrogen, 44 kg de oxigen si 14 kg de carbon?
Amestecul gazos format din 95% oxigen si 5%
dioxid de carbon se foloseste in oxigenoterapie?
CONCLUZII FINALE
Metalele ard în prezența oxigenului din aer dacă
sunt in stare liberă sau sub formă de compuși.
Identificarea lor se poate face analizând culoarea
flăcării rezultate în urma arderii lor (fiecare element
chimic dă în urma arderii o culoare specifică).
2.HIDROGENUL
FOC DIN SENIN
Aparatura: cristalizor, pâlnie de filtrare sau
clopot din stică, pensetă, cuțit
Materiale: apă, sodiu metallic, fenolftaleină,
hârtie de filtru
Mod de lucru: se pune apă în cristalizor și se
adaugă câteva picături de fenolftaleină. Cu cuțitul de
29
taie o bucățică de sodiu (se ține cu penseta), se așează
deasupra apei. Se acoperă cristalizorul cu pâlnia de
filtrare sau clopotul din stică.
Observații
Apa din cristalizor se
………………………………………………………
………………………
Reacția chimică este:
Na + H2O →……….↑ +………..
Concluzii
Este o reacție de…………………………. și
constituie …………………………a hidrogenului.
Hidrogenul degajat
se………………………….. spontan.
Fenolftaleina în mediul basic
se………………………….., are rol de………………
și nu ……………….
FURTUNĂ ÎN EPRUBETĂ
Aparatură: eprubete, chibrituri
Materiale: granule de zinc, acid clorhidric
(HCl)
Mod de lucru: Se introduce în eprubetă 1-2
granule de zinc. Se adaugă o cantitate mică de soluție
30
de acid clorhidric. Plasați eprubeta în stativ și apropiați
un chibrit aprins la gura eprubetei. Ce observați?
Răspuns………………………………………
…………………………………………………….
Reacția chimică este:
Zn + HCl →………..↑ +………
Este o reacție de…………………………. și
constituie …………………………a hidrogenului.
Concluzii
Gazul obținut
este……………………………… și are proprietatea de
a……………………..
Ghicitori
Alții în flăcări și se sting
Eu în apă mă aprind.
De vrei să cânți subțire și melodios
Eu, cel mai ușor, îți pot fi de folos.
Nu ma vede nimeni singur, sunt discret, dar
peste tot
În acizi, în apa, baze, oriunde eu am un loc
Sunt un gaz ușor dar forță am cât să înalț spre
cer
Și balonul și racheta purtând tone de oțel
31
Trec prin tot ce mă-nconjoară,difuzez eu vreau
sa spun
Sunt de bază-n lumea vie, cu Carbonu-s frate
bun
Cel mai mic din toți atomii, însă frațtii mei mai
mari
Sunt și-n bomba ce distruge, și-n lumina celor
tari.
Răspuns: hidrogenul
Știați că…
Hidrogenul este cel dintai element gazos
descoperit.
Rutherford a denumit nucleul atomului de
hidrogen “proton”.
A fost preparat de către T.B. paracelsus în sec.
Al XVI-lea prin acțiunea vitriolului (H2SO4) asupra
fierului. Hidrogenul a fost izolat de către H. Cavendish
în anul 1766 care a arătat cpă prin combustia lui se
formează apă.
A.L. Lavoisier (1781) l-a obținut prin acțiunea
vaporilor de apă asupra fierului încălzit la roșu și a
confirmat datele anterioare prin măsurători volumetrice
ponderale.
32
Numele de hidrogen i-a fost dat de A.L.
Lavoisier, denumit mai intai ‘gaz inflamabil’, iar apoi
botezat hydro-genae, adica generator de apa.
Este intalnit in apa, acizi, baze, in
hidrocarburi,in componenta organismelor vii, intrand
in structura proteinelor, lipidelor, glucidelor.
În 1923 a fost izolat un izotop al hidrogenului,
deuterium (D), cu număr de masă 2, iar în 1934 a fost
obținut pe cale artificial tritium (T) cu număr de masă
3.
Deuteriul este răspândit în natură, însoțește
hirogenul obișnuit cu care se găsește în raport de 1:
6000. Din cauza aplicațiilor sale în tehnica reactoarelor
nucleare el prezintă o importanță deosebită. Apa
conține 1,6g de apă grea (D2O) la 10000g de apă (H2O).
La înălțimea de 50Km în compoziția aerului,
hidrogenul se găsește într-un procent de 3% iar la
înălțime de 100Km într-un procent de 95%.
II.SULFUL ȘI FAMILIA SA
MIERE ÎN LABORATOR
Aparatura: eprubetă, clește de lemn, spirtieră,
chibrituri.
Materiale: Flacoane cu sulf
33
Mod de lucru: se introduce o linguriță de foare
de sulf în eprubetă și se fixează eprubeta cu un clește
de lemn; se încălzește ușor la flacăra unei spirtiere.
Urmăriți fenomenele ce apar.
Observații:
La început apare un………………de
culoare………………………… cu aspect
de.....................
Continuând încălzirea sulfului topit, acesta se
………………, culoarea sa ………………., apoi trece
din nou în starea…………………………………..
În final se observă că o parte din sulf trece în
stare de………………………., care condensează pe
pereții superiori ai eprubetei.
FLĂCĂRI ȘI FUM
Aparatura: cilindru de sticlă 15- 20cm, înalt
Materiale: flacoane cu sulf
Mod de lucru:în cilindru se introduce apă până
la ¼ din înălțimea sa și câteva picături de turnesol. Într-
o lingură de ars, prevăzută cu un capac circular din
carton, se introduce pulbere de sulf. Se aprinde sulful
încălzind lingura de ars la lampa de spirt și se introduce
repede în cilindru, până la apropierea nivelului apei din
34
cilindru și se fixează capacul prin care trece lingura la
gura cilindrului.
Observații și concluzii
Sulful arde cu o flacără…………..și se
formează un………………. care
se………………treptat în apă.
Culoarea albastră a apei trece
în……………………
Reacțiile chimice ce au loc sunt:
S + O2→………….↑
SO2 + H2O→………….
Turnesolul este un ………………… și în
mediul acid capătă culoarea………………………..
AERUL PUTUROS
Aparatura:eprubetă, clește de lemn
Materiale: sulfură de fier, acid clorhidric
Mod de lucru: într-o eprubetă se introduce
sulfura de fier și se adaugă câteva picături de acid
clorhidric.
Observații
Se degajă un ……………….. cu
miros………………….
Reacția chimică este:
35
FeS + HCl →……………..↑ + ……………
ATENȚIE!
Experimentul se efecuiază sub nișă deoarece
H2S este otrăvitor.
UN RĂZBOINIC DE NEÎNVINS
a)
Aparatura: sticlă de cias, pipetă
Materiale: sulfat de cupru cristalizat, acid
sulfuric
Mod de lucru: pe sticla de ceas se pun câteva
cristale de sulfat de cupru. Cu ajutorul unei pipette se
adaugă câteva picături de acid sulfuric.
Observații și concluzii
Știind că sulfatul de cupru cristalizat este
albastru datorită apei incluse în cristal explicați
fenomenul.
b)
Aparatura: baghetă de sticlă
Materiale: acid sulfuric, hârtie, o bucată de
pânză, un băț de chibrit
Mod de lucru: se înmoaie bagheta în acid
sulfuric concentrate și se ating pe rând hârtia, pânza și
chibritul.
36
Observații și concluzii
Cele trei corpuri
se…………………………………..
Având în vedere că toate cele trei corpuri au în
alcătuire elementele C, O, H explicați fenomenul
observant.
CEAȚĂ ÎN LABORATOR
Aparatura: cristalizor, plăcuță din lemn,
căpăcel metallic, clopot din sticlă, spatulă, chibrit
Materiale: apă, sulf
Mod de lucru:se cântărește 1g sulf ce se
introduce în căpăcelul metallic care se așează în
cristalizorul cu apă pe plăcuța de lemn.
ATENȚIE! Apa să nu intre în căpăcel.
Se aprinde sulful și se acoperă totul cu clopotul
de sticlă.
Observații
………………………………………………
………………………………………………………
………
VIOLETE CU PATRU CULORI
Se ia un buchet de violete puțin umezite și se
pun sub un un clopot de sticlă în care se găsește o
37
capsulă în care arde sufl. Florile se decolorează. După
aceea se pot introduce într-o soluție diluată de acid
sulfuric ( culoare roșie; altele pot fi expuse vaporilor de
amoniac (culoare verde).
Pentru insușirile lui decolorante, SO2 se
folosește în industrie pentru albirea țesăturilor de lână,
mătase pe care acțiunea clorului le-ar distruge. SO2 are
insușiri dezinfectante, distrugând microorganismele.
UN VULCAN INTR-O FARFURIE
Luati 100g de pilitura de fier si 50 de grame de
floare de sulf si adagati putina apa calda, cat este nevoie
pentru a transforma totul intr-o pasta foarte groasa.
Acoperiti gramajoara, careia i-ati dat forma
aproximativa a unui vulcan, cu un strat de pietricele si
pamant. Lasati in varf o mica deschizatura. Dupa
aproximativ 15 minute din crateri va iesi o pufnitura de
aburi-muntele devine un vulcan si se acopera de fum.
Nu mai lipseste decat curgerea lavei.Ce s-a intamplat?
Sulful si fierul fin pulverizate au reactionat si din
reactie s-a nascut o cantitate de caldura suficienta
pentrue a provoca evaporarea apei. Aceasta experienta
a fost realizata la “scara mare” de Lemeri acum 150 de
ani. El a sapat in gradina o groapa, in care a pus
38
amestecul de sulf si fier, apoi a acoperit totul cu
pamant. Peste o ora pamantul a fost azvarlit si din
“vulcan” iesea fum. Lemeri dadea acestei experiente o
importanta exagerata. Credea ca a pus in evidenta teoria
vulcanilor. In pamant, zicea el, reactiile sunt mai
violene, materiile din jur se topesc, sunt urcate la
suprafata de vaporii de apa si astfel se formeaza lava.
Azi se stie ca aceasta teorie este complet eronata. Intr-
un singur punct va recomandam sa-l imitati pe Lemeri:
faceti experienta in aer liber, ca sa nu provocati in casa
vapori de apa neplacuti.
Ghicitori
Cine-I insetat mereu
Piele, stofă sau hârtie
Să bea apă îl îmbie
Nu este sânge real,
Ci sânge industrial.
Răspuns: acidul sulfuric (H2SO4)
De la cloşca de sub pat
Miros urît s-a iscat,,
Despre ce gaz se vorbeşte
Cînd oul se cloceşte?
De orice privire mă feresc
39
De atins nu mai vorbesc
Nu-s ou clocit, dar v-amețesc
Cu mirosl ce-l răspândesc.
Răspuns: (H2S - hidrogen sulfurat, acid
sulfhidric, sulfura de hidrogen)
Sunt galben și cam puturos
Miros urât și-s sfărimicios
Pot iute să vă păcălesc
Atunci când mă încălzesc
Căci, dragi copii, voi m-ați mânca
Fiindcă semăn cu mierea.
Răspuns: sulful
Știați că…
Sulful este o component nelipsită a proteinelor,
combinațiilor organice cu molecule complicate ce se
găsesc în toate celulele vii.
Sulful sub formă de pulbere sau coloidală este
un important fungicide folosit în agricultură.
Amestecul de clorat de potasiu, carbune si sulf
se foloseste la fabricarea chibriturilor si a artificiilor?
Datorita mirosului sau neplacut, sulful se mai
numeste si pucioasa?
40
Potrivit Bibliei, orasele Sodoma si Gomora au
fost distruse de o ploaie de sulf?
Senzatia picanta și gustul caracteristic al
muștarului, usturoiului si al cepei sunt datorate
continutului de sulf molecular pe care acestea le contin.
Dioxidul de sulf obținut prin arderea sulfului se
folosește la decolorarea fibrelor textile, a pastei de
hârtie cât și la distrugerea mucegaiului din încăperi,
butoaie cu vin.
În Insula Java se găsește ”valea morții”, zonă în
care nu trăiește nici o viețuitoare datorită emanațiilor de
H2S dintr-un vulcan stins.
”Fierul meteoritic” (sulfura de fier)
demonstrează că sulful este răspândit și pe alte planete.
Persoanele cu parul cret au in organism mai
mult sulf decat persoanele normale? Dublele legaturi
care au loc intre ionii de sulf, la nivel macro, se observa
sub forma parului cret.
UN ALT GAZ…CU PROBLEME ȘI
AVENTURI .AMONIACUL. FUM DIN SENIN
Aparatura: baghetă (două bucăți),pahare
Berzelius (două bucăți), pipetă.
Materiale:soluții de NH3 și HCl
41
Mod de lucru:se introduce o baghetă in solușia
de NH3, iar cealaltă în soluția de HCl. Se apropie cele
două baghete una de cealaltă.
Se apropie cele două pahare Berzelius (goale
pentru ochiul liber) care conțin urme de soluție de NH3
și HCl.
Observații
În cele două cazuri apare un ………… ce
plutește în urma celor două baghete sau al celor două
pahare.
Concluzii
Norul alb este……………rezultată în urma
reacției dintre………….
Reacția chimică ce are loc este:
NH3 + HCl→………..
OGLINDA DIN EPRUBETĂ
Aparatura:eprubetă, pipetă, spatulă, spirtieră,
clește de lemn, baghetă.
42
Materiale: soluție de azotat de argint, soluție de
hidroxid de sodiu, soluție de amoniac, glucoză, apă
distilată
Mod de lucru: a) Într-o eprubetă se pun 2cm3
soluție de azotat de argint, la care se adaugă două
picături de soluție de hidroxid de sodium.
b) În altă eprubetă se pune un vârf de cuțit de
glucoză dizolvată în apă distilată. Se toarnă 2cm3 din
acest lichid peste soluția de azotat de argint. se
încălzește cu multă grijă, încetul cu încetul eprubeta.
Observații
a) Ce observați?
b) Ce se întâmplă cu precipitatul?
c) Ce apare pe pereții eprubetei?
FÂNTÂNA ARTEZIANĂ
Aparatura: baloane din sticlă (două bucăți),
tub din sticlă suțiat la un capăt, dop de cauciuc,
cristalizor, spirtieră, trepied, sită cu azbest
Materiale: apă, soluție de amoniac
Mod de lucru: se încălzește soluția de
ammoniac într-un balon din sticlă, iar gazul rezultat ce
43
se degajă se captează în alt balon din sticlă perfect
uscat. se astupă acest balon cu un dop de cauciuc prin
care trece un tub din sticlă subțiat la un capăt aflat în
interiorul balonului. Se scufundă gâtul balonului într-
un pahar mare cu apă sau într-un cristalizor.
Observații
În clipa în care în interior au pătruns picături de
apă, în aceasta se dizolvă gazul (amoniacul) și la un
moment data pa este impinsă din pahar, cu mare
violență, în balon, dând aspectul unei fântâni arteziene.
DANSUL BOBIȚELOR
Aparatura: pahar Berzelius, spatulă
Materiale: ammoniac alimentar, oțet sau acid
citric (sare de lămâie)
Mod de lucru: se pune o linguriță de amoniac
alimentar în paharul Berzelius și se adaugă oțet sau
acid citric soluție.
Observații
Are loc o reacție cu efervescență în care
se……………un gaz, cu aspect de bobițe ce dansează.
44
Reacția este cunoscută sub denumirea de
”stingerea amoniacului”.
Ghicitori
Eu sunt substanța ”a”,
Plăcintele le cresc.
În cofetărie cu drag vă poftesc, Căci prăjituri
pufoase nu ar fi
Fără mine, dragi copii.
- Știați că…..
- Azotul se mai numește și nitrogen ceea ce
înseamnă ”generator de nitrați”.
- Denumirea de ”azot” a fost dată de
chimistul Lavoisier de la cuvântele ” a
zoon” ceea ce înseamnă ” fără viață”,
referindu-se la inerția prezentată de acest
element (la temperature camerei se combină
numai cu litiul).
- Pentru fiecare metru pătrat de suprafață
terestră revin aproximativ 8t de azot
atmosferic.
- Scoarța terestră are un conținut de
aproximativ 0,4% azot.
45
- Organismele vii conțin între 1 și 10% azot.
- ”Beția adâncurilor” observată la scafandri
se datorează creșterii concentrației de azot
în sânge.
- Azotul lichid se utilizează la congelarea
alimentelor. Produsele alimentare injectate
cu azot lichid (-195,8oC) și apoi inchise
ermetic au fost transportate de la New- York
în Ceilon, timp de șase săptămâni, fără a se
altera.
- În Evul Mediu, in nordul Europei,
amoniacul se prepara prin fierberea unor
aschii din coarne de cerb? Mai tarziu, era
cunoscut sub denumirea de "alcool din
coarne de cerb". Inainte de Primul Razboi
Mondial, era fabricat in principal prin
distilarea uscata a legumelor si produselor
animaliere cu continut mare de azot
- Puteti reda stralucirea obiectelor din aur
sau argint, daca le lasati 10 minute la
inmuiat intr-o solutie obtinuta din 1/2 cana
de amoniac amestecata cu o cana de apa
calda? Stergeti bijuteriile cu o carpa moale
46
si lasati-le sa se usuce. Nu folositi aceasta
solutie pentru curatarea bijuteriilor cu perle!
- Amoniacul este unul dintre cele mai vechi
produse de curatare care este in uz si in
zilele noastre. A fost cunoscut inca din
Egiptul antic. Cuvântul amoniac derivă de
la numele zeului egiptean Amon, in al cărui
templu se crede că s-a produs o formă
primară de amoniac, o sare de amoniu
obținută in urma arderii excrementelor de
camilă.
- Anual, bacteriile ce trăiesc în simbioză cu
plantele leguminoase (mazăre, trifoi,
lucernă, etc.) fixează în sol aproximativ
400,000,00t de azot.
- Mirosul neplăcut al alimenrtelor ce
putrezesc se datorează degajării de
ammoniac.
- Un cm3 de apă dizolvă aproximativ
1176cm3 de ammoniac.
- Amoniacul lichid este utilizat drept agent
frigorific la frigidere.
47
IV: METALELE ȘI LUMEA LOR
POMUL LUI SATURN
Aparatura: pahar Berzelius (două bucăți)
Materiale: placă de zinc, soluție diluată de
acetat de plunb, fire de cupru, soluție diluată de azotat
de plumb
Mod de lucru:
a) Într-un pahar Berzelius se fixează o placă de
zinc de forma unui copac,care se acoperă cu soluție
diluată de acetat de plunb.
b) Într-un pahar Berzelius se fixează o lamă de
zinc de care sunt legate câteva fire de cupru care se
acoperă cu soluție diluată de azotat de plumb
Observații
Pe placă și pe fire se va
depune……………..dezlocuit din combinația de zinc,
formând lamele strălucitoare cu aspectul
unor……………….
POMUL DIANEI
Aparatura: pahar Berzelius
Materiale:soluție de azotat de argint, mercur
48
Mod de lucru: se pune în paharul Berzelius
soluție de azotat de argint peste care se adaugă o
picătură de mercur.
ATENȚIE! mercurul este foarte toxic.
Observații
Imediat începe dezlocuirea ………………din
combinație amalgamându-se cu restul de mercur,
formând……………..
Argintul, ca o oglinda, se depune pe suprafata
picaturii de mercur. Dupa mai mult timp apar si niste
ace de argint.
Reacția chimică este:
Hg +AgNO3→ …….↓+…………….
Este o reacție de……………………
ARBORELE CU FRUNZE DE ARGINT
Aparatura: placă de sticlă,hârtie, fire de cupru
Materiale:soluție de azotat de argint
Mod de lucru:pe o plcă de sticlă se lipește o
hârtie în formă de pom. La extremitatea superioară a
trunchiului se fixează fire de cupru care intruchipează
ramurile. în dreptul acestor fire se picură azotat de
49
argint (soluție diluată) și se lasă placa orizontal, la
întuneric timp de 24 de ore.
Observații
A doua zi se va observa că ramurile sunt
acoperite cu …………………………………………...
Reacția chimică este:
Cu +AgNO3→ …….↓+…………….
Este o reacție de……………………
SARPELE CHIMIC
Aparatura: sticlă de ceas
Materiale: sârmă de cupru, soluție de azotat de
argint
Mod de lucru:pe o de sticlă de ceas se așează o
sârmă de cupru în formă de șarpe și se acoperă cu un
strat subțire de soluție de azotat de argint.
Observații
Pe sârma de cupru se formează ……………….
cu aspect de…………….
Reacția chimică este:
Cu +AgNO3→ …….↓+…………….
Este o reacție de……………………
50
DESENUL MISTERIOS
Aparatura:baghetă, pahar Berzelius, hârtie
albă
Materiale:soluție de azotat de argint
Mod de lucru: pe o coală de hârtie se realizează
un desen cu ajutorul unei baghete și al soluției de azotat
de argint . După ce soluția se usucă, desenul dispare. se
expune coala de hârtie la soare.
Observații
După un timp desenul apare
colorat…………..datorită …………………………….
BRÂNZĂ DE DECOR
Aparatura: eprubete, pipete
Materiale: soluție de azotat de argint, soluție de
clorură de sodiu
Mod de lucru: în eprubetă se introduce 10ml
de clorură de sodium și apoi se adaugă câteva picături
de soluție de azotat de argint.
Observații
51
Apare un ….. de culoare….. cu aspect de
…………..
Reacția chimică este:
NaCl + AgNO3→……..↓+…………
Este o reacție de……………………
ARICIUL METALIC
Aparatura: cristalizor, sticlă de ceas
Materiale: soluție de clorură de staniu (SnCl2),
soluție de azotat de argint, zinc, mercur
Mod de lucru:
a) Într-un cristalizor cu soluție de clorură de
staniu se introduce o granulă mare de zinc.
b) Pe o sticlă de ceas se toarnă o picătură de
mercur și se acopera cu soluție diluată de
azotat de argint.
Observații
Se observă acoperirea zincului, respective a
mercurului , cu niște……………….de
culoare…………… cu aspect de………….
Reacțiile chimice ce au loc:
Zn+AgNO3→……..↓+…………….
Hg +AgNO3→ …….↓+…………….
52
Sunt reacții de……………………
LÂNA FILOZOFALĂ
Aparatura:lingură de ars, spirtieră, vergea de
fier
Materiale:zinc
Mod de lucru: se pun câteva bucățele de zinc
într-o lingură de ars și se încălzesc puternic. Zincul se
topește curând ,cînd temperature a atins 450oC și apare
pe suprafața sa un staaaarat de axid. După ce întreaga
masă a devenit roșie, o zgâriem cu o vergea de fier. Se
va produce o flacără foarte luminoasă și filament albe
foarte ușoare ce plutesc în aer o vreme..
ATENȚIE! priviț-o prin ochelari de soare!
Alchimiștii impresionați de culoarea lor albă i-
au dat nume poetice: flori de zinc, lână filozofală.
Obervații
Această substanță obținută este…………
fabricat azi industrial și întrebuințat în industria
vopselelor.
Reacția chimică este:
Zn + O2 →
53
Este o reacție de ………………….
STELUȚE DE ANUL NOU
Aparatura:tije de oțel (andrele vechi), capsulă
de porțelon, mojar cu pistil
Materiale:azotat de bariu [Ba(NO3)2], amidon,
praf de fier, pulbere de aluminiu, apă caldă
Mod de lucru:se amestecă 4,4g de azotat de
bariu, 1,2g amidon, 2g praf de fier, 0,4g pulbere de
aluminiu, până ce se obține un amestec omogen. Se
freacă praful cu puțină apă caldă, transformând totul
într-o pastă groasă, în care înmuiem pe jumătate tija de
oțel. Amestecul obținut mai sus ajunge pentru patru
steluțe. Se așteaptă o zi să se usuce înainte de a le folosi.
CHIMIE PE MALUL MĂRII
Aparatura:spirtieră, trepied, tablă
Materiale:nisip, magneziu, acid clorhidric
(HCl)
Mod de lucru:pe o tavă se pune la încălzit nisip
și se lasă să se răcească. se amestecă cu o cantitate
54
dublă de pulbere de magneziu. Se încălzește puternic
pe o tablă de metal sau într-o eprubetă greu fuzibilă.
Observații
Amestecul se…. ……….cu o lumină………..
Reacția este:
SiO2 + Mg→…….+…….
Ce observați pe pereții eprubetei?
Dacă se dizolvă resturile cu acid clorhidric,
rezultă………….. și silan (SiH4) care se autoaprinde,
siliciul insolubil rămânând nestins.
PLANTE CHIMICE
Aparatura:pahar Berzelius, baghetă
Materiale:soluție de ferocianură de potasiu ,
nimită si hexacianoferatul de potasiu (K4[Fe (CN)6]3),
sulfat de cupru (CuSO4)
Mod de lucru:în soluția de ferocianură de
potasiu se aruncă un mic cristal de sulfat de cupru.
Obesrvații
Se observă creșterea unor…….. de………….
având culoarea……………
UN ȘARPE DE LABORATOR
55
Aparatura: pahar Berzelius, baghetă
Materiale: soluție de ferocianură de potasiu ,
nimită si hexacianoferatul de potasiu (K4[Fe (CN)6]3),
clorură de cupru (CuCl2), apă
Mod de lucru:În 100cm3 de apă se pun 3g de
ferocianură de potasiu. În soluția obținută se aruncă un
cristal de clorură de cupru.
Observații
Cristalul se acoperă cu o……………..de
culoare…………………………; din cristal începe să
crească o coadă de jos în sus.
Pielița și crusta sunt din…………………….
Apa din vas poate să pătrundă în interiorul
tubului din ferocianură de potasiu care se poate umfla
și crește până plesnește. Astfel ea lasă să iasă încă
puțină clorură de cupru afară care va forma o nouă
pieliță ce se adaugă celei vechi.
EXPERIENȚE CU SĂRURI DE CUPRU
Aparatura:eprubetă, creuzet, capsulă, capace
de conserve
Materiale:sulfat de cupru (CuSO4), apă,
ammoniac (NH3)
56
Mod de lucru: se prepară o soluție de sulfat de
cupru în care se adaugă câteva picături de ammoniac.
Observații
la adăugarea amoniacului apare un……………
de culoare………………. cu formula
chimică…………………
dacă se mai adaugă ammoniac, agitând lichidul,
precipitatul se redizolvă, iar soluția capătă o
culoare……………………….
Concluzii
Când se adaugă ammoniac intr-o soluție
necunoscută se pune în evidență prezența cuprului
astfel: culoarea este net deosebită de albastrul soluției
de sulfat de cupru și este produsă în urma combinării
dintre cupru și amoniac.
Reacția chimică este:Amoniacul reactioneaza
cu solutia de sulfat de cupru formand o combinație
complexă [Cu(NH3)4]2 de culoare mai inchisă decâat
simpla soluție de sulfat de cupru.
ELIMINAREA APEI DIN SULFATUL DE
CUPRU CRISTALIZAT
57
Aparatura:sticlă de ceas, spatulă, spirtieră, sită
de azbest, chibrituri
Materiale:sulfat de cupru (CuSO4), apă
Mod de lucru:se pun câteva cristale de sulfat
de cupru pe sticla de ceas și se supun încălzirii.
Observații
Se constată că la încălzire culoarea sulfatului de
cupru……………………………………………….
La adăugarea cîtorva picături de apă culoarea
sulfatului de cupru…………………………………….
FRUMUSEȚEA MĂRII ÎN EPRUBETĂ
Aparatura: eprubete
Materiale: soluție de sodă caustică (hidroxid de
sodium- NaOH), soluție de piatră vânătă (sulfat de
cupru- CuSO4), soluție de clorură ferică (FeCl3)
Mod de lucru:
a) Într-o eprubetă se introduce soluție
de sodă caustic și se adaugă soluție de
clorură ferică (apă de fier).
58
b) Într-o eprubetă se introduce soluție
de sodă caustic și se adaugă soluție de
piatră vânătă
Observații
a) se obține un…………asemănător cu algele
marine.
b) se obține un…………asemănător coralilor.
Reacțiile chimice ce au loc sunt:
NaOH + FeCl3 →…………↓ +…………
NaOH + CuSO4 →…………↓ +…………
Sunt reacții de …………….și constituie metode
de obținere a…………………….
FIERUL DIN PĂMÂNT
Aparatura: spirtieră, capsulă, eprubete,
spatulă, trepied, sită de azbest
Materiale:proba format din pământ, vin tonic
și struguri, acid azotic (HNO3), apă distilată, tiocianat
de anomiu (NH4SCN), ester
Mod de lucru:se încălzește proba într-o
capsulă până când toată partea conbustibilă a materiei
59
arde. După ce restul s-a răcit, se adaugă câteva picături
de acid azotic și se încălzește pasta foarte ușor. Se
diluează conținutul vasului cu apă distilată și se
încălzește în continuare pentru a dizolva fierul rămas
sub formă de oxid de fier. Se ia o păicătură din soluția
rezultată intr-o eprubetă și se adaugă câteva picături de
tiocianat de amoniu sau sulfocianură de amoniu.
Observații
Lichidul se colorează în …………………
datorită formării tiocianatului de fier.
Dacă se ia din această soluție și se adaugă puțin
ester, se scutură amestecul se observă o concentrare a
culorii în ……………………………….
PE URMELE RUGINII
Aparatura:flacon de sticlă de 100ml, farfurie
Materiale:pilitură de fier, apă
Mod de lucru:Luați o sticlă albă farmaceutică
de 100ml și umpleți-o cu apă pe care apoi o vărsați. Se
toarnă apoi în sticlă puțină pilitură de fier și se scutură
sticluța astfel încât pulberea să se răspânmdească și să
se lipească pe pereți. Se intoarce sticluța cu guraîn jos
și se așează într-o farfurie ce conține un strat de apă
60
înalt de 2- 3cm. Se lasăinstalația să stea liniștită timp de
48h.
Observații
Se constată că pulberea de fier de pe pereții
sticluței………………, iar apa din farfurie…………..
Concluzii
Fierul a consumat………………din sticluță
ruginuind. Ruginirea este un process de oxidare iar
rugina este o substanță compusă ce rezultă din
combinarea fierului cu oxigenul în prezența apei
(mediul umed).
EXPERIMENTE CU CROM
Aparatura: pahar Berzelius, pipetă,baghetă,
hârtie albă
Materiale: bicromat de potasiu (K2Cr2O7), apă,
soluție de hidroxid de potasiu (KOH) sau carbonat de
potasiu (K2CO3)
Mod de lucru: se dizolvă bicromatul de potasiu
în apă, obținându-se o soluție de culoare galben-
61
roșiatică. se adaugă o soluție de hidroxid de potasiu sau
carbonat de potasiu, picătură cu păicătură. Se așteaptă
un timp ca reacția să aibă loc.
Observații
După un timp soluția va avea o culoare ………
datorită prezenței cromului din cromatul de potasiu.
Cromatul de potasiu se poate folosi în laborator:
se lasă câteva zile sau o săptămâna într-un loc cald,
acoperit neermetic pentru evaporarea lichidului. se
obțin cristale palide care se pun într-o sticlă și se
etichetează.
UN TORENTE DE LAVĂ
Aparatura: placă de azbest, farfurioară,
capsulă de porțelan
Materiale: bicromat de amoniu (NH4)2Cr2O7,
sârmă de cupru, pilitură de fier, floare de sulf, lut,
petricele
Mod de lucru:
62
a) pe o placă de azbest se pune o
grămăjoară de 10- 15g de bicromat de
amoniu. La partea superioară a
grămăjoarei se înfinge o sâțrmă de
cupru înroșită în foc.
b) Se iau 100g pilitură de fier și 50g
floare de sulf care se amestecă cu
atâta apă încât să formeze o pastă
groasă de consistența plastelinei. I se
dă forma conică a unui Vulcan; se
pune pe o farfurioară și se acoperă cu
lut și pietricele,lăsând în vârf un mic
orificiu.
ATENȚIE!
Experimentele se execută în aer liber și cât mai
departe de material inflamabile.
Observații
a) Se pornește o reacție de……….. iar micul
vulcan va degaja………….., va
emana……. și flăcări…………
Ecuația reacției de descompunere este:
(NH4)2Cr2O7→ N2 + Cr2O3 + 4H2O + 123Kcal
63
b) După circa un sfert de oră prin orificiul din
vârful ”vulcanului” va ieși o cantitate
……………………., el începând să
”epupă” acoperindu-se cu un…………
Concluzii
Fenomenul care stă la baza experienței este
reacția de combinare a……………… când
odată cu formarea sulfurii de fier, se eliberează
o cantitate de energie suficientă pentru a
evapora…………………..
UN TORENT DE LAVĂ
Aparatura: balanță, mojar cu pistil, placă din
faianță sau căramidă, chibrituri
Materiale: cretă, magneziu sub formă de
pulbere
Mod de lucru: se amestecă 2,5g praf de cretă
cu 2g pulbere de magneziu. acest amestec se așează sub
64
formă de grămăjoară deasupra unei cărămizi sau plăci
de faianță. În grămăjoară se înfinge o fâșie de magneziu
obesrvații
Ce se întâmplă? Explicați fenomenul.
Știați că…
• Fără fier nu ar exista civilizație; cu rare
excepății, el se găsește în sângele tuturor
animalelor (în hemoglobină) sub formă
de Fe3+ (0,004% din greutatea corpului).
• În compoziția sângelui unor viermi se
găsește sub forma ionilor Fe2+, motiv
pentru care culoarea sângelui este verde.
• Scoarța terestră conține aproximativ
4,2% Fe.
• Metalele alkaline sunt deosebit de
reactive.
• În prezența umidității din aer se
tyransformăîn hidroxizi care prin reacția
cu dioxidul de carbon (CO2) trec în
carbonați. Din această cauză, sodiul și
potasiul se țin în petrol.
65
• Litiul, sodiul și potasiul sunt singurele
metale care au densitatea mai mică decât
a apei.
• Scoarța terestră conține cantități
aproximativ egale de sodium și potasiu
(2,5%).
• În apa oceanelor se găsește de 40 de ori
mai mult sodium decât potasiu.
• Potasiul este foarte important pentru
dezvoltarea plantelor. recolta anuală la
nivelul globului scoate din pamânt
aproximativ 30.000.000t de potasiu.
• Eroii lui Jules Vernes aflați pe Nautilus
nu se sufocau dacă știau că peroxidul de
sodium în prezența dioxidului de carbon
conduce la carbonatul de sodium și
oxige.
• Acum 5000 egiptenii obțineau sticla
prin tratarea nisipului cu sodă și cretă.
Soda se obținea prin arderea unor plante
marine având un mare conținut de
sodium ( 25- 30% carbonat de sodium).
66
PH-ul PLANTELOR
Tocaţi mărunt 50 g varză roşie şi o puneţi
într-o sticlută. Turnaţi deasupra
50 ml de alcool, astupaţi sticla şi lasaţi-o
să stea 24 de ore agitând din când în când.
Filtraţi amestecul şi lichidul obţinut îl păstraţi
într-o sticluţă bine astupată. Soluţia obţinută
devine roşie în prezenţa unui acid şi verde în
prezenţa unei baze. Aveţi un indicator acido-
bazic.
Fierbe-ţi coji de ridiche şi
separaţi lichidul obţinut. Puneţi acest lichid în
trei eprubete. În prima turnaţi acid clorhidric, a
doua păstraţi-o ca probă martor iar în a treia
turnaţi hidroxid de sodiu. Ve-ţi observa culorile
în funcţie de mediul în care sunt puse. Aveţi un
nou indicator acido-bazic.
67
VIOLETE … ROŞII, VERZI, ALBE
…
Toată lumea ştie că violetele sunt
… violete şi nu au alte culori. Noi însă, ca mari
,,magicieni’’, putem să le dăm culori diferite
care vor impresiona pe cei cărora le vom arăta.
Pentru aceasta luăm un buchet de violete
obişnuite, le stropim cu apă şi le introducem
într-o soluţie diluată de acid clorhidric. După
puţin timp ele vor deveni roşii.
Putem obţine şi violete ... verzi,
dacă după ce am luat un buchet de violete şi l-
am înmuiat în apă, îl supunem acţiunii
vaporilor de amoniac.
Vom obţine violete albe dacă le vom lăsa
în contact pentru puţin timp cu bioxidul de sulf
pe care-l obţinem prin arderea sulfului.
68
ZAHĂR ,,ÎNCĂPĂŢÂNAT’’
În faţa mai multor prieteni,
încercaţi să aprindeţi o bucată de zahăr cu
ajutorul unui chibrit aprins. Zahărul nu va arde
şi se va topi sau se va carboniza. Mai luaţi o
bucată de zahăr pe care presăraţi la un colţ
puţin scrum proaspăt de ţigară (bineînţeles pe
neobservate). În locul unde aţi presărat scrumul
de ţigară încercaţi să aprindeţi bucata de zahăr.
De data aceasta, spre mirarea celor care v-au
urmărit, zahărul va arde. Explicaţia este
următoarea: scrumul de ţigară conţine săruri de
litiu care servesc drept catalizator şi
accelerează oxidarea zahărului, aşa încât acesta
se poate aprinde de la un chibrit.
C12H22O11 + 12O2 12CO2
+11H2O
69
INELE COLORATE
Dizolvaţi în 450 ml apă fierbinte
40 g gelatină, după care turnaţi soluţia în 5
sticluţe de câte 100 ml. În fiecare sticluţă
dizolvaţi apoi în soluţia de gelatină (prin
amestecare cu o vergea) câte una din
următoarele substanţe: ferocianură de potasiu,
fenolftaleină, sulfat de fier III, bicromat de
potasiu şi pulbere de zinc în cea de-a cincea
sticluţă.
Aşteptaţi până când gelatina se
întăreşte, formând un fel de piftie. Acum
continuaţi experimentul astfel: în prima sticluţă
aşezaţi cu grijă pe suprafaţa ,,piftiei” un cristal
mic de sulfat de cupru, în cea de-a doua puţin
hidroxid de sodiu, în a treia puţin acid tanic, în
a patra acetat sau azotat de plumb, iar în ultima
puţin acid clorhidric diluat. Lăsaţi sticluţele
nemişcate timp de câteva zile, urmărind însă
70
reacţiile ce se petrec în interiorul acestora şi ve-
ţi fi încântaţi. Astfel, în prima sticluţă, sulfatul
de cupru se va dizolva cu încetul formând un
precipitat interesant de ferocianură de cupru; în
cea de a doua, hidroxidul de sodiu a colorat
gelatina în roşu şi a despărţit-o în fâşii; în a treia
se formează un strat negru şi se produce o
întărire a gelatinei; în a patra sticluţă, va apare
un inel galben (aşa zisul galben de crom); în
ultima sticluţă unde se va produce hidrogen cu
,,încetinitorul”, va fi experimentul cel mai
frumos.
FABRICĂM VOPSELE PENTRU
PICTURĂ
În laborator putem ,,fabrica” şi
câteva vopsele pentru a picta. Vopselele sunt
formate din pigmenţi şi un liant.
Vopsea galbenă. Dizolvaţi 5 g
iodură de potasiu în 15 ml apă distilată şi 5 g
71
acetat de plumb în 60 ml apă. Încălziţi soluţia
de acetat de plumb şi treptat adăugaţi soluţia de
iodură de potasiu. Precipitatul galben care se
formează va fi filtrat, spălat cu apă şi apoi uscat
la 60-70 C.
Oxid roşu de fier. Se obţine prin
încălzirea într-o capsulă de porţelan timp de 10-
15 minute la 200 C a sulfatului feros. Când
masa capătă o culoare maronie, capsula se trece
într-un cuptor unde se încălzeşte la 600-800 C
până ce substanţa din capsulă devine roşie.
După răcire, pigmentul roşu se scoate din
capsulă.
Verde de cupru. Se obţine prin
dizolvarea la 60 C a 25 g CuSO4 5H2O în
200 ml apă. După dizolvare se adaugă
6,5 ml NaOH 6%. Precipitatul format se
filtrează, se spală cu apă, se mai adaugă 2,5 ml
soluţie NaOH 20%, se filtrează din nou şi se
72
spală iar cu apă. Înainte de uscare, precipitatul
umed se tratează cu 6 ml acid acetic.
Pigmentul brun. Se dizolvă 10 g
Fe(NO3)3 în 60 ml apă şi se adaugă 5 g
Al(NO3)3 cristalin. Se amestecă şi se adaugă în
amestec 2,5 ml soluţie Na2CO3 20%. Se
amestecă din nou, se filtrează, se spală cu apă.
Precipitatul se usucă la
70-80 C, apoi se încălzeşte la cuptor la
200-300 C.
Pigmentul alb. Într-o soluţie de
150 ml BaCl2 încălzită la 60 C se adaugă o
soluţie de 6% Na2SO4, se amestecă, se filtrează,
se spală cu apă şi se usucă la
70-80 C.
Liantul necesar preparării
vopselelor se obţine amestecând 5 g clei, 3 g
glicerină, 5 picături de acid carbonic (sifon) şi
3 ml apă. Vopselele se obţin amestecând o parte
pigment cu o parte liant.
73
OUL ,,SCAFANDRU”
Un experiment interesant şi
simplu. Pregătim o soluţie diluată de acid
clorhidric în care introducem oul. Oul are o
densitate mai mare şi se va lăsa la baza vasului.
Curând pe suprafaţa oului se va produce un
proces chimic între coaja de ou
(carbonat de calciu) şi acidul clorhidric.
Ca urmare a reacţiei dintre carbonatul de calciu
şi acidul clorhidric se formează un gaz,
dioxidul de carbon, care aderă la suprafaţa cojii
de ou şi îl ridică la suprafaţă, unde bulele de
dioxid de carbon se pierd în aer, iar oul se
scufundă din nou în vas. Procedeul de ridicare
şi coborâre a oului continuă până ce întreaga
suprafaţă a cojii de ou reacţionează.
CaCO3 + 2HCl CaCl2 + CO2 +
H2O
74
,,ALUMINOTRMIE” LA
DOMICILIU
Aluminiul este unul din cele mai
utilizate metale. Bun conducător de
electricitate, uşor, rezistent la coroziune,
aluminiul intră ca principal component într-o
serie de aliaje.
Aluminiul se mai utilizează şi în
aşa-numita ,,aluminotermie”, care este o
metodă de a obţine metale pure din oxizii lor,
lăsând metalul liber. Reacţia are loc cu mare
degajare de căldură. Să încercăm şi noi să
obţinem fier metalic din oxid de fier III şi
aluminiu. Pentru aceasta introducem într-un
creuzet un amestec de 8 g de oxid de fier III şi
2 g de aluminiu, pulbere. Deasupra presărăm
puţină pulbere de magneziu amestecată cu
clorură de potasiu. În amestec introducem o
sârmă subţire de magneziu căreia îi dăm foc.
75
Vom putea admira un frumos joc de scântei
strălucitoare, care sar în toate direcţiile (atenţie
când sar scânteile!). În urma reacţiei se
formează fier curat şi oxid de aluminiu.
2Al + Fe2O3 Al2O3 + 2Fe +Q
ÎNCĂLZIREA CU … APĂ RECE
Se ştie că la stingerea varului cu
apă, se degajă o mare cantitate de căldură.
Tocmai pe aceasta se bazează scamatoria
fierberii oului cu … apă rece. Scamatorul
foloseşte un vas cu fund dublu (cel superior
fiind perforat), în care toarnă apa, restul fiind
făcut de varul care a fost pus anterior între cele
două vase (desigur, fără ştirea asistenţei).
CaO +H2O Ca(OH)2 + Q
76
STELUŢE PENTRU POMUL DE
IARNĂ
Amestecul 1: 13,2 g azotat de bariu, 1,2
g dextrină şi 1,55 g bronz de aluminiu.
Amestecul 2: 3 g făină de cartofi sau
amidon de grâu, se fierb în 10 g apă, după care
se diluează cu 6 g apă rece.
La amestecul 1 se adaugă 7 g pilitură de
fier, apoi soluţia 2 şi se omogenizează. În masa
fluidă astfel obţinută se introduc sârme din fier,
de diferite forme, care se usucă timp de 5 ore,
se scufundă din nou şi se usucă 10 ore la 40 C.
LUMÂNĂRI CU SCÂNTEI
Fitilul, înainte de a-l folosi la turnarea
lumânării, se impregnează cu un amestec
format din: 12 g pilitură de fier, 3 g pulbere de
77
aluminiu, 25 g azotat de bariu, 6 g amidon şi 10
g apă. Apoi fitilul se acoperă cu ceară.
ZĂPADA ARTIFICIALĂ
Se topeşte parafină şi se
pulverizează pe ramurile bradului. După răcire,
va da o acoperire asemănătoare cu zăpada, dar
care nu este inflamabilă ca vata.
CEAŢA
Luaţi două baghete din sticlă şi
umeziţi-le prin introducere în soluţie
concentrată de acid clorhidric, respectiv în
soluţie concentrată de amoniac. Apropiaţi-le
fără să le atingeţi. Cele două substanţe când se
întâlnesc produc un fum ca ceaţa (o substanţă
nouă numită ştiinţific clorură de amoniu,
popular ţipirig).
78
NH3 + HCl NH4Cl
APA DĂ CULOARE UNOR
SUBSTANŢE
1. Într-o eprubetă se încălzesc câteva
cristale de CuSO45H2O (piatră vânătă).
Culoarea albastră dispare. Apa de hidratare dă
culoarea cristalohidratului.
2. Într-o eprubetă se încălzesc câteva
cristale de sodă cristalizată
Na2CO310H2O. Culoarea albă dispare
prin încălzire. Apa de cristalizare dă culoarea
cristalohidratului.
79
APA – CATALIZATOR
Se introduce într-o eprubetă un amestec
de CuCl2 şi Al, solide. Nu se observă nici o
reacţie chimică. Adăugând o picătură de apă,
reacţia are loc cu efervescenţă şi cu degajare de
căldură. Apa are rol de catalizator.
3CuCl2 + 2Al = 3Cu + 2AlCl3 + Q
În urma efectuării unui experiment se
compltează un tabel de forma:
Substanţe chimice
necesare
Ustensile
de
laborator
Ecuaţiile
reacţiilor
chimice
observaţii concluzii
80
CONCLUZII FINALE
Lucrarea de față nu este scrisă cu intenția
elaborării unui manual sistemic și exhaustive de
metodică și tehnica experimentelor didactice ci cu
scopul de a ilustra cu câteva exemple concrete anumite
idei metodice.
Experimentul demonstativ poate fi spectaculos;
putem spune căîntre intuitivitate și spectaculozitatea
unui expăweriment există o anumită relație deoarece
experimentele intuitive sunt și captivante.
Chiar dacă multe experimente pot părea ca o
scamatorie, apare totuși o întrebare inteligentă pusă
naturii iar răspunsul dezvăluie multe dintre aparentele
secrete ale transformărilor substanțelor.
lucrarea își propune structurarea temelor pe
douaă capitol: nemetale și metale, în care se încearcă
prin experiențe spectaculoase punerea în evidență a
metodelor de obținere,proprietățile fizice și chimice ale
acestora.
Se urmărește:
• Dezvoltarea capacității de a observa
precis, multilateral, de a sesiza datele
81
semnificative ale fenomenului studiat,
de a investiga atent, nuanțat;
• formarea convingerii că descoperirea
de noi adevăruri presupune selectarea,
compararea, combinarea informațiilor
vechi și prelucrarea lor creatoare;
• Formarea convingerii că practica
constituie criteriul adevărului;
• dezvoltarea preciziei și îndemânării în
efectuarea experimentelor;
• Formarea capacității de a trece de la
general la particular și invers;
• Formarea gândirii investigatoare-
creatoare;
• Dezvoltarea capacității de a sistematiza
cunoțtințele.
Activitățile de cerc ajută elevii să-și
formeze o imagine corectă asupra
muncii și metodelor de cercetare
specifice chimiei. în condițiile
cerculuyi elevii sunt puși în situația de
a selecționa experimentele
semnificative pentru o anumită temă,
82
de a căuta și găsi indicațiile de lucru în
literature de specialitate și chiar de a
imagina unele demonstrații. Această
formă de activitate care asigură
valorificarea deplină a resurselor
intelectuale și practice ale elevilor
trebuie apreciată nu numai prin ceea ce
rămâne ca fapt de cunoaștere în mintea
elevului cât mai ales prin sistemul
deprinderilor formate, ale aptitudinilor
conturate, prin progresul general al
personalității pe care îl stimulează.
Amuzamemntele chimice au drept scop
și mărirea interesului pentru activitatea
de laborator prin evitarea stereotipului.
BIBLIOGRAFIE
1. Petrescu, L. Chimia distractivă. Bucureşti:
Editura tineretului. 1965
2. Petrovanu, M., Herșcovici, M. Istoria
chimiei, EDP, București, 1967
83
3. Rabega, M. Chimia în slujba omului, Ed.
Ion Creangă, 1977
4. Șunel V. Substanțe chimice utilizate în
laborator, Ed.Universității ”Al.I.Cuza”,
Iași, 1993
5. Șunel V. Substanțe chimice utilizate în
laborator, Ed. Marathon, Iași, 1996
84
AERUL INFLAMABIL SAU CE INSEAMNA SE FII
CURIOS
AER ?....... NU SE POATE!
Era pe la jumatatea secolului al XVII-lea. Intr-
o incapere secunda , plina de aparate ciudate, in
mijlocul carora tronau un alambic si o vatra cu foale ,
un barbat de vreo 40 de ani rasfoia cu atentie un
manuscris. Era Robert Boyle, cunoscut fizician si
chimist englez. Citea din insemnarile invatatului
flamand Johan Baptist van Helmont, care sustinea ca in
afara substantelor vizibile exista si substante invizibile.
Acesta ar aparea la suprafata apelor statatoare sub
forma de basici. S-ar naste la fermentarea berei si a
vinului, precum si atunci cand metalele sunt introduse
in acizi..... ,,Interesant”, murmura Boyle si continua
lectura. Van Helmont daduse si un nume substantelor
invizibile: gaze. Era un cuvant nou, nemaipomenit inca
in stiinta.
Boyle hotara sa verifice afirmatia flamandului.
Lua un vas, puse in el bucatele de fier si turna deasupra
vitriol (noi ii spunem azi acid sulfuric).
Englezul privi incantat. La suprafata lichidului
se spargeau o sumedenie de basicute, din care iesa...
85
aer. ,,Van Helmont are deci dreptate”, gandi Boyle.
Randui la loc uneltele din laborator si pleca multumit
spre casa. In seara aceea englezul trecuse pe langa o
mare descoperire; nu fusese suficient de curios.
Peste cativa ani, contemporanul sau Nicolas
Lemery, medic chimist-francez, avea sa repete
experienta. Pe acesta il interese daca basicutele
contineau sau nu aer.
-Este foarte probabil sa fie aer, spunea el ucenicului
sau Jean, in timp ce privea basicutele de gaz care se
ridicau in sticluta unde pusese pilitura de fier si vitriol.
-Dar daca nu este? zise cu sfiala ucenicul.
-Chiar asa ! Nu strica, deci sa verificam ! Hotari
Lemery.
-Cum? Intreba Jean.
-Simplu ! Daca acest gaz este aer trebuie sa intretina
arderea...
Zis si facut. Lemery apropie gatul sticlutei de
flacara unei lumanari.
In aceeasi cplipa un fulger scurt, urmat de o
detunatura groaznica, impietri inimile
experimentatorilor. Cand si-au revenit din spaima,
Lemery si ucenicul sau mai repetara de cateva ori
86
experienta, convinsi ca nu aveau de aface cu aerul
obisnuit. Si, intradevar, asa era. Surprinzi de cele
petrecute, Jean intreba:
-Ce fel de aer era acesta, maestre ?
-Un aer special, un aer care arde, aerul inflamabil.
-Aer inflamabil ?
-Da ! Este o descoperire de-a mea, spuse Lemery
mandru. Asa se va numi de acum incolo... si asa a fost
cunoscut gazul vreme de aproape un secol.
Bucuros de descoperirea facuta, francezul n-a mai
continuat experientele. Credea ca a descoperit metoda
de a produce furtuni artificiale... intr-o sticla. Care
nestiutor – si pe vremea aceea erau destui – n-ar fi fost
convins ca furtunile iau nastere datorita ,,aerului
inflamabil”, existent, probabil, in slavile cerului ?...
Lemery explica inflamabilitatea ,,aerului” prin
prezenta unei mici cantitati de substanta sulfuroasa,
provenita din apa statuta.
Adevarul era insa altul !...
87
Un invat retras, dar curios
In 1731 se nastea, in Anglia, Henry Cavendish.
Cum nu trebuia sa-si faca griji pentru ziua de maine,
deoarece avusesera grija de asta stramosii sai care-i
lasasera o mare avere si titlul de lord, tanarul s-a aplecat
de timpuriu asupra studiului naturii. Era insa un amator
in ale stiintelor, caci nu studiase nici chimia nici fizica.
De asemenea, era retras, timis. Nu-i placeau serbarile
zgomotoase si nici lingusirile curtenilor. In schimb era
tare curios. ,,Aerul inflamabil” il atragea si pe el. Asa
ca se apuca sa repete experientele facute de altii.
De la Lemery ramasese ceva neclar: are sau n-
are ,,aerul inflamabil” vreo inrudire cu aerul obisnuit ?
Cavendish se inhama la treaba, propunandu-si sa
rezolve enigma. N-avea decat 35 de ani cand a inceput
experientele.
Intai a descoperit ca noul gaz poate fi obtinut nu
numai punand in contact fierul cu vitriolul, ci si daca se
inlocuieste fierul cu zinc. Apoi a mai constatat ca
vitriolul are si el un inlocuitor: ,,spiritus salis”
sau ,,acidul muriatic” (acidul clorhidric de azi).
Chimistul amator, foarte curios, a determinat faptul
88
ca ,,aerul inflamabil” explodeaza cand, amestecat fiind
cu aerul obisnuit, este aprins. Altfel, arde linistit, cu
flacara palida si fierbinte. Nu intretine arderea si nici
viata, pentru ca soriceii introdusi in gaz mureau imediat.
Reactia chimica din care ia nastere hidrogenul,
cand se pun in contact acidul clorhidric si zincul, este
urmatoarea:
2HCl + Zn = ZnCl2 + H2
Cavendishnu s-a multumit cu atat. A vrut sa
cantareasca ,,aerul inflamabil” , sa vada de cate ori este
mai greu sau mai usor decat aerul obisnuit.
Indemanaticul chimist a reusit si aceasta performanta,
demonstrand ca ,,inflamabilul” este de 14,5 ori mai usor
decat ,,obisnuitul”
Era in 1766, an ce a intrat in istoria chimiei...
,,Inflamabilul” capata un nume
Au trecut aproape 10 ani de la experientele lui
Cavendish, considerat adevaratul
descoperitoral ,,aerului inflamabil”. Intre timp, un alt
chimist englez, Joseph Priestley, descoperise oxigenul.
Amestecand intr-un vas cele doua gaze Cavendish
89
obtinea un amestec exploziv. Dar el a mai observat ceva:
pe peretii vasului in care se producea explozia gazelor
apareau picaturi de apa... De unde?... Pana la urma
ajunge la concluzia ca ,,aerul inflamabil” zamislea apa.
Era primul martor al nasterii apei si din altceva decat
din … apa! Astazi zicem ca Henry Cavendish a facut
sinteza apei din elemente.
Si-au mai trecut cativa ani. Un francez, colaborator
al renumitului chimist Antoine Laurent Lavoisier, pe
nume Guyton de Morveau, avea sa fie ,,nasul”
nastrusnicului gaz capabil sa produca apa prin ardere.
Ce si-a zis el ? Ce fel de aer poate fi gazul care nu este...
aer ? Apoi in natura mai sunt si alte gaze inflamabile.
Daca principala lui insusire este sa nasca apa, atunci sa-
l numim nascator de apa. Dar denumirea era lunga. Sa-
i traducem numele in greceste , cum era la moda pe
atunci, si sa-i zicem hidrogen, de la hidro-apa si
gennan-a da nastere. Si iata ca, in sfarsit, ,,aerul
inflamabil” a capatat numele pe care-l folosim si astazi
Stiati ca ?
...Hidrogenul mai are 4 frati?
In anul 1933 a fost izolat deuteriu, in 1939 tritiu, iar in
1963 ceilalti izotopi.
90
...In combinatie cu oxigenul deuteriul si tritiul dau apa?
O ,,apa grea” si o ,,apa supragrea”
...Hidrogenul este cel mai usor dintre toate gazele?
Fiinde de 14,4 ori mai usor decat aerul este folosit la
umplerea baloanelor meteorologice.
...Hidrogenul molecular nu este o otrava, dar nici nu
intretine viata? Un anumal introdus intr-o atmosfera de
hidrogen se inabusa.
Iata ecuatia chimica de formare a apei din hidrogen si
oxigen :
2H2 + O2 → 2H2O
Hidrogen pentru aerostate
,,La 13 iulie 1803, in orasul Petersburg, in fosta
vila a contelui Golovin, a fost facuta o experienta
incununata de succes. Experienta consta in
descompunerea vaporilor de apa cu ajutorul fierului
înroșit,intr-un aparat enorm, de o marime nemaivazuta.
Rostul experientei era sa arate daca exista posibilitatea
umplerii unui balon cu gazul hidrigen, obtinut prin
acest procedeu si apoi sa se întreprindî âateva cercetari
aeriene...” Asa descrie chimistul rus Zaharov
91
experienta sa.
3Fe + 4H2O = Fe3O4 + 4H2
Vaporii de apa erau descompusi de fierul
incandescent in hidrogen si oxigen, ultimul
combinandu-se cu fierul si dand oxis de fier.
NASCATORUL DE ACIZI SAU CAND INVATATII
SE JOACA CU FOCUL
Ce-i focul ?
Iata o intrebare la care milenii in sir omenirea a dat
cele mai nastrusnice raspunsuri. Omului primitiv focul
i-a aparut, probabil, in chip de fiara. Pentru ca, sub
forma de traznet, se pravalea din inaltul cerului peste
cel mai falnic copac, devorandu-l cu dinti si ghearele de
flacari. Cu timpul, insa, omul a domesticit fiara-foc, a
invatat
s-o foloseasca, dar s-o si adore pe altare.
Acum vreo 2500 de ani, focul reprezenta pentru
invatati unul dintre cele patru elemente alcatuitoare ale
luminii, alaturi de aer, apa si pamant. Credinta aceasta
a dainuit pana in secolul al XVII-lea, cand chimistii au
92
dat o noua explicatie milenarei enigme a focului.
Foc-caldura-ardere, fenomene ,,imponderabile”,
fara greutate, presupuneau, bineinteles, existenta
unui... ,,fluid imponderabil”. Banuindu-l, chimistul
german Georg Ernest Stahl il numeste ,,flogistic”. In
1697, el elaboreaza teoria flogistica, care voia sa
explice arderile. Ea avea sa dainuie mai bine de o suta
de ani, fiind sustinuta de multi invatati. In conceptia
sa, ,,flogisticul” era cuprins in toate corpurile capabile
sa arda si se degaja odata cu arderea.
Domnul Mayow se joaca cu focul ?
Arderea in sine continua sa ramana insa o taina.
Lumanarea arde... Carbunii ard... De ce ? Si cum?
Lumanarea si carbunii- raspundeau partizanii teoriei
flogistice- ard pentru ca atomii lor se misca din ce in ce
mai repede si se elibereaza de flogistic, Acesta se
degaja, se elimina, lasand cenusa!...
Contemporan cu Stahl era si medicul englez John
Mayow. Avea si el o pasiune: dupa ce se intorcea acasa
intra in laborator si facea experiente, indeosebi din
acelea in care avea loc arderi. Drept ajutor avea o fetita
93
vecini, pe nume Mary.
Iata-l pe domnul Mayow, intorcandu-se grabit acasa.
Astazi ii venise in minte o noua experienta. Intra ca o
vijelie pe usa si dadu cu ochii de Mary. Il astepta.
– Gata, Mary, incepem imediat, zise doctorul in
loc de bunaziua , dezbracandu-si mantaua.
– Va asteptam, raspunse simplu fetita.
– Foarte bine, foarte bine, draga mea. Azi am o
idee grozava... dar nu iti spun nimic. Sa
incepem experienta.
Mayow lua o bucata de lumanare si o fixa pe fundul
unei farfurii adanci. Mary il privea intrebatoare.
Medicul era insa concentrat la ceea ce facea, si nu-i
explica nimic; continua sa lucreze. Turna apoi apa in
farfurie. Aprinse lumanarea si o acoperi cu un pahar.
– Acum priveste , spunse, in sfarsit, Mayow.
– Arde, constata ea.
– Bineinteles....
– Acum se stinge ! Si apa s-a ridicat mai sus in
pahar! Striga Mary...
Intr-adevar, lumanarea arse un timp si se stinse. Dar
lucru curios, apa urcase de un deget in pahar. Asadar,
aerul din pahar nu sporise prin ,,flogisticul” cedat de
94
lumanarea care arsese. Ba mai mult: volumul lui se
redusese. Explicatia plutea in... aer, dar nu se preciza
inca.
Mayow a incercat sa arda si sulf , tot in vas inchis.
A introdus sulful intr-o sticla si a concentrat asupra lui
razele soarelui cu o lentila. Sulful insa nu se aprindea,
ci doar se topea. A repetat experienta cu carbune. Nici
el nu a luat foc. Cand insa a folosit praf de pusca , acesta
s-a aprins in sticla ca si afara.. Praful de pusca
cuprindea salpetru, in afara de sulf si carbune. Pentru
medicul chimist explicatia era ,,clara”: in aer se gasesc
doua feluri de particule. Unele ard si altele intretin
arderea. Acestea din urma se gaseau si in salpetru … De
aceea luase foc praful de pusca incalzit.
O experienta epocala
Arderea lumanarii il pasiona in mod deosebit si pe
chimistul englez Joseph Priestely. Despre el se
povesteste ca ori de cate ori se afla la o petrecere, isi
facea de lucru urmarind atent , ore integi, arderea
lumanarilor. Adeseori le stingea intre degete, privindu-
le incordat. Era un oruitor hotarat, greu de convins.
95
1 august 1774... data memorabila. Pe atunci
Priestley se ocupa de ,,cenușă” metalelor sau, cum am
zice azi, de oxizii metalelor. Englezul se opreste
asupra ,,cenușii rosii de mercur”, adica asupra oxidului
rosu de mercur.
Procedand la fel ca si concetateanul sau Mayow,
Priestley se hotari sa incălzească ,,cenușa” in focarul
unei lupe. O introduse deci intr-un vas de sticla plin cu
mercur, iar pe acesta il rasturna cu gura in jos intr-un alt
vas, de asemenea umplu cu acelasi metal lichid. Odata
operatia executata, ,,cenușa” rosie se ridica deasupra
coloanei compacte de metal stralucitor. Cu o lupa,
Priestely incepu sa concentreze razele soarelui asupra
substantei purpurii. Deodata, aceasta prinse sa se
volatilizeze, sa se destrame … Curand, disparu cu totul.
Iar pe masura ce se volatiliza, deasupra mercurului se
aduna ,,aerul deflogisticat” sau ,,aerul focului”. Asa
credea experimentatorul, adept infocat al teoriei
flogistice.
Vrand sa vada daca ,,aerul” stinge sau nu o lumanare
aprinsa, constata, cu surprindere, ca, dimpotriva ,
aceasta arde in el cu o flacara foarte stralucitoare.
Priestley descoperise un nou gaz...
96
Descompunerea lichidului rosu de mercur se
face confotm ecuatiei:
2HgO = 2Hg + O2
oxid rosu mercur oxigen
Lavoisier contra Priestley
La un an dupa descoperirea ,,aerului deflogisticat”
Priestley trece Canalul Manecii si face o vizita
colegului sau Antoine Laurent Lavoisier.
In laboratorul invatatului francez, Priestley isi
expune experientele si punctul de vedere. Lavoisier
repeta chiar in fata englezului lucrarile prezentate, dar
nu-i impartaseste concluziile.
– Nu, domnule Priestley, spuse francezul, nu
poate fi vorba de ,,aer deflogisticat”.
– Ba da ! Raspunse hotarat englezul. Cenusa de
mercur , ati vazut si dumneavoastra, s-a
transformat intr-un gaz care intretine arderea.
Cum cenusa este mercur care si-a pierdut
flogisticul, inseamna ca atunci cand a revenit la
starea de metal a luat de undeva flogistic. De
unde ? Intreaba Priestley trimfator. Si tot el
97
raspunse: Bineinteles ca din aerul aflat in
preajma cenusii. Pierzand flogisticul aerul, s-a
transformat in ,,aer deflogisticat”
Lavoisier ascultase cu atentie explicatiile infocatului
englez, si ii raspunse calm:
– Si totusi nu aveti dreptate ! Aici nu este vorba
de flogistic, ci despre o noua substanta, pe care
dumneavoastra ati descoperit-o si care se
combina in timpul arderii cu metalele,
producand ,,cenusa”. Acuma n-am facut altceva
decat sa separam aceasta substanta de metal...
Priestley nici nu voi sa auda. La despartire, pleca
spre Anglia convins de adevarul ideilor sale.
Ramas singur Lavoisier relua experientele. Produse
gazul care intretine arderea si-i dadu numele de oxigen.
Imaginand noi experiente, el demonstraza ca arderea
este o combinare chimica intre atomii corpului ce arde
si atomii oxigenului aflati in aer. A numit gazul oxigen
( de la cuvintele grecesti oxis- acid si gennan- a da
nastere ), deoarece credea ca toti acizii contin oxigen,
fapt dovedit ulterior incorect. Totusi, prin lucrarile sale,
marele chimist francez a revolutionat conceptiile
chimice ale vremii.
98
FAMILIA ELEMENTULUI ÎNDĂRĂTNIC
SAU A ZAMISLIRILOR DE SĂRURI
Cinci frati
De obicei povestile incep cu: ,,a fost odata.....” si asa
mai departe. Noi nu vom incepe asa, ci vom spune
direct – exista cinci frati: fluorul, clorul, bromul, iodul
si astatinul. Fiecare are poveste lui, desi toti fac parte
din aceiasi familie: a halogenilor. De ce a fost numita
asa ? Pentru ca toti membrii ei au proprietatea sa
produca saruri cu majoritatea metalelor, iar in greceste
hals inseamna sare si gennan – a da nastere.
Deci ,,familia zamislitorilor de saruri”
Dar si numele fiecarui halogen in parte oglindeste o
anumita proprietate. Numele de fluor vine de la
latinescul fluere, care inseamna ,,a curge”. El a fost dat
elementului deoarece un compus de-al sau era folosit
drept fondant in metalurgie, adica coborator al
temperaturii de topire a minereului. Ceilalti patru frati
au nume grecesti. Cloril vinde de la chlorus - ,,verde”.
Bromul de la bromos - ,,urat mirositor”, fiindca....
miroase urat. Iodeul, de la ioeides - ,,violet”, deoarece
99
vaporii si sunt vineti. In sfarsit, astatinul, de la astatos
- ,,nestabil”, pentru ca fiind radioactiv este instabil.
Mesterii eprubetelor – chimistii – i-au descoperit in
urmatoarea ordine: clor, iod, brom, fluor si astatiniu.
Primul in 1774, iar ultimul in 1940. Deci aventura
descoperirii lor se intinde de-a lungul a mai bine de 150
de ani.
Elementul indaratnic
Istoria celui mai indaratnic membru al familiei
incepe inca de prim secolul al XVI-lea. Pe atunci Georg
Bauer, cunoscut si sub numele de Agricola, a cercetat
un mineral frumos cristalizat, caruia chimistii ii spun
azi fluorina sau fluorspat. Nu stia ca avea de-a face cu
un compus al ,,elementului indaratnic”.
Peste vreo doua secole, germanul Andreas
Marggraff, descoperitorul zaharului din sfecla, studiaza
si el frumosul mineral. Publica chiar un studiu asupra
lui, dar cu toate eforturile depuse nu reuseste sa-i
stabileasca compozitia.
Aventurile elementului, ce avea sa fie descoperit
mult mai tarziu, erau inca la inceput. Un prim pas in
100
pasionata lupta pentru aflarea lui il face Carl Wilhelm
Scheele, in 1771. Renumitul chimist suedez constata ca
turnand vitriol peste mineralul cercetat de inaintasii sai
apare un gaz inecacios capabil sa atace peretii de sticla
ai vasului unde se producea. Suedezul isi da seama ca a
descoperit un nou acid si-l numeste fluoric . Dar nu
reuseste sa dea la iveala elementul din care deriva.
Iata cum se formeaza acidul fluorhidric:
CaF2 + H2SO4 → "= CaSO4 + 2HF
Fluorura acid Sulfat de acid
de calciu sulfuric calciu fluorhidric
Mai bine de un secol, nenumarati chimisti cauta sa
dezlege misterul ,,elementului indaratnic”. Acesta
refuza sa-si decline identitatea. Ba, mai mult, producea
si victime in randul velor ce-l studiau. De pilda, fratii
George si Thomas Knox au fost groaznic intoxicati,
ultimul pierzandu-si chiar viata. Aceeasi soarta au avut-
o belgianul P. Lonyet si francezul J. Nicklin. Ca intr-un
roman de aventuri, toti cei care incepeau studiul
acidului ,,fluoric” descoperit de Scheele sfarseau tragic
sau, in cel mai fericit caz, sufereau intoxicatii grave.
Dar, ,,Orice nas isi are nasul!” La 26 iunie 1886
chimistul francez Henri Moissan rezolva problema,
101
reusind sa desfaca acidul ,,fluoric” (azi ii spunem acid
fluorhidric) cu ajutorul curentului electric. Indaratnicul
a fost cumintit. Mesterii eprubetelor au putut atunci sa-
l cerceteze si sa-i dea un nume. I-au spus fluor.
Fluorul un element deosebit
Fluorul pur are proprietati speciale. Atomii sau sunt
foarte ,,sociabili”, adica au o afinitate puternica,
formand in orice moment combinatii si distrugand
unele materiale, indeobste considerate ca foarte
durabile. De exemplu, siliciul si hidogenul se combina
usor cu fluorul. Daca se deschide un recipient cu fluor
gazos pur, sticla, azbestul sau chiar stancile dispar ca
un fum. Cauza? Toate sunt compusi si siliciului si, de
aceea, se unesc cu fluorul.
Un jet de fluor aruncat la suprafata unui vas cu apa
determina ,,apa” sa se aprinda, deoarece fluorul de
combina cu hidrogenul din apa, lasand liber oxigenul.
Energia eliberata de aceasta neobisnuita reactie chimica
provoaca aprinderea hidrogenului. LA fel si otelul;
incalzit si tratat cu fluorul se risipeste ca o ceata.
102
Descoperirea farmacistului din Koping
Pe la sfarsitul secolului al XVIII-lea locuia in
oraselui suedez Koping un farmacist renumit. Se numea
Carl Wilhelm Scheele. Concetatenii sai se mandreau cu
el nu numai datorita indemanarii cu care alcatuia alifiile
sau prafurile, ci si pentru ca era cunoscut in toata lumea
stiintifica a vremii. Cu alte cuvinte, Scheele era o
personalitate in Koping.
Carl Wilhelm se nascuse in 1742, in orasul Stralsund.
De timpuriu a intrat ucenic la un farmacist din Goteborg
( pe vremea aceea meseria de farmacist nu se invata la
scoala ci pe langa un farmacist cu experienta ). Aici, in
laboratorul patronului sau, tanarul Carl a trait clipe
fericite si a prins dragoste de stiinta. Ii placea sa faca
experiente de chimie si de fizica, sa imagineze si sa
construiasca diverse aparate. De altfel, datorita
indemnarii si fanteziei sale a fost considerat de
contemporani drept unul dintre cei mai renumiti
experimentatori ai timpului.
In mansarda farmaciei, unde locuia, isi injghebase un
mic laborator. Aici facea experientele. Cum nu prea
avea cunostine teoretice, ii placea sa amestece la
103
intamplare ca sa vada ce se intampla ( metoda
nerecomandata azi nici macar unui chimist amator! ).
Intr-o noapte farmacistul fu sculat de strigatele
vecinilor:
-Foc!...Foc!...se auzea in jur, arde farmacia!...Sariti!
Din trei pasi patronul fu afara. Prin ferestrele
deschise ale mansardei iesea un fum gros. Se repezi sus.
Aici ucenicul sau se caznea sa stinga un inceput de
incendiu.
-Iesi afara, Carl, tipa farmacistul, insfacand o fata de
masa aprinsa si aruncand-o pe fereastra, impreuna cu
niste farfurioare din care se ridica un fum gros, sa-l tai
cu cutitul.
Cand larma se linistii, farmacistul ii striga :
-Sa pleci din casa mea! Era sa dai foc casei, sa ma
nenorocesti !
104
Bibliografie:
1. Aurelian Baltaretu , Aventuri in lumea
chimiei, Editura Ion Creanga 1972
Jocuri didactice
I.Combinati expresiile notate cu cifre cu cele
notate cu litere astfel incat sa formati propozitii
care sa reprezinte adevaruri stiintifice:
1. Carbonul, sulful, fierul si aluminiul
2. Vulcanizarea cauciucului se face
3. Hidrogenul, fierul si cuprul
4. Margarina se produce
5. Diamantul si unii oxizi de aluminiu
6. Grafitul si metalele
7. Oxigenul si cuprul
8. Sulful, carbonul, hidrogenul, aluminiul, fierul si
cuprul
9. Sulful, carbonul si oxizii de metal
10. Intoxicatiile se pot produce
A. sunt conductoare electrice.
B. au stari de agregare diferite.
C. si cu monoxid de carbon.
D. se gasesc foarte putin libere.
E. sunt solide.
F. reactioneaza cu hidrogenul.
G. sunt pietre pretioase.
H. cu sulf.
105
I. cu hidrogen.
J. reactioneaza cu oxigenul.
Solutie
1 – E 3 – D 5 - G 7 – B 9 - F
2 – H 4 – I 6 – A 8 – J 10 - C
II. Aranjati cuvintele de mai jos astfel incat sa
obtineti adevaruri stiintifice:
1.bijuteriilor; care; aurul; foloseste; si; contine; argint;
fabricarea; aliaj; platina; un; aur; este; si; se; alb;
pentru.
2.formata; deoarece; iar; de; substanta; fac; vasele;
este; bucatarie; cupru; nu; din; acesta; otravitoare; se;
cocleste.
3.par; atomic; chimice; raspandirea; numar; cu;
elementelor; mult; natura; decat; atomic; cu; in;
elementelor; a; este; mai; impar; numar; mare; a.
Posibile aranjari
1.Aurul alb este un aliaj care contine aur, argint si
platina si se foloseste pentru fabricarea bijuteriilor.
2.Vasele de bucatarie nu se fac din cupru deoareca
acesta cocleste, iar substanta formata este otravitoare.
3.Raspandirea in natura a elementelor chimice cu
numar atomic par este mult mai mare decat a
106
elementelor cu numar atomic impar.
Joc didactic –„pacalici chimic”
Jocul este util elevilor de gimnaziu,pentru
formarea si aprofundarea notiunilor generale despre
formule chimice (ioni componenti, scriere,
citire,calculul masei moleculare etc.)
Jocul se compune din 43 de cartonase care se
vor decupa cu dimensiunile unor carti de joc obisnuite.
Pe fiecare cartonas se scrie denumirea elementului sau
a radicalului ,masa atomica sau masa
radicalului,sarcina electrica a ionului sau a radicalului
dupa exemplul urmator:
Principiul jocului consta in imperecherea si
etalarea (unele sau altele ) a perechilor de cartonase ce
contin ioni (+) cu (-) , ioni(2+) cu (2-) si (3+) cu (3-).
Cartonasele vor contine :neon,4 sodiu , clor ,3
potasiu, 2 hidroxil, 2 amoniu, cesiu, fluor, litiu,
sulfura acida, 2 argint, carbonat acid, fosfat diacid,
azotat, azotit, hipoclorit, fier (2),carbonat, cupru,
sulfat, zinc, fosfat acid, aluminiu, fosfat, fier(3),
fosfit, 2 calciu, 2 oxigen, sulf, iod, brom, magneziu,
sulfat acid .
Pe baza acestui joc elevii invata ca:
23Na+
sodiu
107
1. O formula chimica ionica se
compune din ioni de sarcini opuse
care se atrag si se neutralizeaza
reciproc;
2. Scrierea unei formule chimice
ionice are pe primul loc ionul
pozitiv si apoi pe cel negativ;
3. Citirea unei formule chimice se face
de la ionul negativ spre ionul
pozitiv;
4. Masa moleculara este suma maselor
atomilor continuti;
5. Gazele rare au reactivitate chimica
redusa, nu formeaza ioni si sunt
stabile ca atomi in conditiii
obisnuite ,deoarece au structuri
stabile ale invelisului de
electroni(dublet la heliu si octet la
cele din grupa aVIII-a )
Jocul se poate desfasura pe mai multe niveluri,
marindu-se treptat atat acumularea de cunostinte,cat si
gradul de dificultate.
Nivelul I de joc:
Se impart toate cartonasele jucatorilor (2-6
persoane ) .Acestia vor imperechea ioni(+) cu (-), ioni
(2+) cu(2-), ioni (3+) cu (3-) si vor etala perechile
unele sub altele, cu fata in sus.Cartile ramase
neimperecheate fiecarui jucator se trag de la unul la
altul in mod circular ,se imperecheaza si se etaleaza in
momentul in care i-a sosit jetonul necesar.
Jucatorii care si-au terminat jetoanele ies din
joc,dar acesta va continua intre jucatorii ramasi ,pana
la imperecherea tuturor cartonaselor.Cel care a ramas
cu cartonasul „ NEON„este „pacalici”si pierde jocul.
108
Nivelul II:
Se desfasoara din nou jocul dupa modelul
prezentat anterior. Fiecare jucator isi intoarce
perechile de carti cu fata in jos si va alege o
pereche.Apoi, in mod circular, un jucator va spune
denumirea compusului continut pe jetoane, iar celalalt
va spune numele si numarul de atomi continuti,fara sa
vada bineinteles fetele cartonaselor extrase de
jucatorul vecin.
EX: Jucatorul 1 are in mana
cartonasele :SODIU si CARBONAT ACID ( dupa
modelul celor prezentate anterior) si spune ,,carbonat
acid de sodiu”; jucatorul 2 spune: sodiu 1
atom,hidrogen 1 atom, carbon 1 atom, oxigen 3 atomi.
Daca spune corect el preia cartile si le pune cu fata in
sus in fata lui, daca jucatorul 2 greseste,cartile raman
jucatorului 1 care le va aseza cu fata in sus , la el.Apoi
jucatorul 2 isi va alege o pereche de carti, va spune
denumirea compusului, iar jucatorul 3 va preciza
numele si numarul atomilor continuti dupa modelul
prezentat anterior.Jocul continua pana la epuizarea
tuturor cartonaselor aflate cu fata in jos.
Jucatorul care a ramas cu jetonul ,,NEON,, i se
va scade o pereche din cele realizate prin denumirea
substantelor continute pe cartonase. Castigatorul este
cel care are in fata sa cel mai mare numar de perechi
de ioni. La numar egal,departajarea se face in favoarea
celui care are jetonul cu ionul pozitiv cu masa cea mai
mare( cesiu ).
Nivelul III:
Se desfasoara jocul ca la nivelulI si II. De
aceasta data punctajul se calculeaza astfel:
1) fiecare jucator calculeaza masele
moleculare ale perechilor de atomi
109
etalati,in mod orizontal (si nu
vertical)pentru a invata calculul masei
moleculare a unei formule chimice.
EX: MCaO=40+16=56
2) jucatorul care a ramas cu jetonul ,,NEON,,
pierde din punctajul total 100 puncte.
Ierarhia este data, bineanteles ,de ordinea
descrescatoare a punctajelor realizate.