copy of climate literareclimate.literare.ro/arhiva/87.pdf · revist\ premiat\ cu medalia [i diploma...

$: Copy of Climate literareclimate.literare.ro/arhiva/87.pdf · Revist\ premiat\ cu medalia [i diploma „Pamfil {eicaru” pentru literatur\ 2008 [i Climate „Premiul de excelen]\”$
Revist\ premiat\ cu medalia [i diploma „Pamfil {eicaru” pentru literatur\ 2008 [i„Premiul de excelen]\” al Uniunii Ziari[tilor Profesioni[ti din România 2011-2012

ClimateliterareRevist\ literar\ [i de cultur\ româneasc\

Fondat\: mai 2007

Director fondator:Ion Iancu Vale

∙Director editor:

Gheorghe-Valeric\Cimpoca

Anul 8octombrie-noiembrie

decembrie 2015

87

S[rb[tori fericite"La Mul\i Ani!"

Pieter Bruegel cel Tânăr Pieter Bruegel cel Tânăr - peisaj de iarnă- peisaj de iarnă

Climate literareClimate literare

Semnează în acest număr

Serghei Esenin ......................................................................................... pg 3Aliona Munteanu ........................................................................................... pg 4Al. Florin Ţene ............................................................................................... pg 7Daniel Reinaud .............................................................................................. pg 9Gheorghe Marin Neguţu ............................................................................... pg 11Octavian D. Curpaş ..................................................................................... pg 12Al. Francisc ................................................................................................ pg 13Paul Leibovici ........................................................................................... pg 14Ştefan Lucian Muraşanu .......................................................................... pg 16Vilia Banţa ................................................................................................. pg 20Constantin T. Ciubotaru ................................................................................. pg 21Nicolae Vălureanu Sârbu ................................................................................ pg 22Boris Marian Behr ........................................................................................... pg 23Melania Cuc .............................................................................................. pg 24Diana Florina Cosmin ..................................................................................... pg 25Maxim(e)orum ........................................................................................... pg 27George Terziu ........................................................................................... pg 28Corin Bianu ................................................................................................ pg 29Magdalena Albu ............................................................................................ pg 31Elena Buica ................................................................................................ pg 36Dorel Shor .................................................................................................. pg 37Ion Iancu Vale ........................................................................................... pg 38

2 nr. 87, 2015

CoNTuRI PENTRu DEPuNERI DESChISE LA BANCA TRANSILVANIA TâRGoVIşTERo54 BTRL 01601201u02393xx - pentru depuneri în LEI

Ro 04 BTRL EuRCRT00u0239301 - PENTRu DEPuNERI îN EuRo (SwIFT: BTRLR022)Adresa redacţiei principale:Telefoane: 0722 702578Târgovişte OP 1-CP 14E-mail: [email protected] site: http://climate.literare.ro

Revistă editată de Societatea Cultural-Istorică „ARM” Târgovişte ISSN 1843-035xRevista apare în colaborare cu Societatea Scriitorilor Târgovişteni

Tehnoredactare: Mariana Briceag; Secretariat: Reta Sofronie Iancu

Redactor şef: Ion Iancu Vale

Colegiul redacţional: Grigore Grigore,Gheorghe Palel, Romulus Gandy Georgescu, Emil

Stănescu, Florea Turiac, Lucian Constantin

Fondatori:

Ion Iancu ValeMircea Cotârţă

Sebastian DrăganRedacţii asociate - România:Bacău, Bistriţa, Braşov, Cluj-Napoca,Bucureşti, dev, Focşani, Iaşi, Suceava, Turnu-Severin, Hunedoara, Mangalia, Olăneşti,Dragnea, Ploieşti.Alte ţări: Anglia, Australia, Belgia, Canada,Danemarca, Elveţia, Franţa, Germania,Gibraltar, Israel, Italia, Macedonia, Portugalia,Republica Moldova, Serbia, Spania, SUA,Ucraina.

Colaboratori principali: Mihai Antonescu, Eugen Axinte, Iulia Barcaroiu, Nicolae Bălaşa,Elena Buică, Roni Căciularu, Luca Cipolla, George Coandă, Mircea Constantinescu, FlorianCopcea, Melania Cuc, Emilia Dănescu, Mircea Drăgănescu, Eugen Evu, George Filip, EugenFlorea, Dan Gîju, Dimitrie Grama, Maximca Grasu, Mirel Horodi, Djamal Mahmud, AlexandruManafu, Menuţ Maximinian, Gavril Moisa, Octavian Mihalcea, Monica Mureşan, ŞtefanLucian Mureşanu, Florin Vărlan Neamţu, Emil Persa, George Petrovai, Vavila Popovici,Georgeta Resteman, Puiu Răducanu, George Roca, Viorel Roman, Dorel Schor, ClaudiaSerea, Delia Stăniloiu, Victor Sterom, Al. Florin Ţene, Ioan Ţepelea, Baki Ymeri, RaqelWeizman.

Răspunderea deontologică a materialelor publicate aparţine exclusiv semnatarilor

Cu ocazia Crăciunului, a Anului Nou şi a celorlalte Sărbători de iarnă, urămtuturor cititorilor, susţinătorilor şi colaboratorilor nostru Sărbători fericite, şi unAn Nou cu bucurii, succese, linişte şi pace. La Mulţi Ani.

Mulţumim, cu gratitudine, Consiliului Director al C.A.R.P. ,, Speranţa " dinPucioasa, pentru sprijinul, vital, acordat in vederea apariţiei acestui număr alrevistei noastre. Climate literare


Poeme

Mi s-a urat la vatra mea

Mi s-a urat la vatra mea, Tânjind prin hri`c[ ì secar[.Natalul prag îl voi l[sa~i-am s[ pornesc, tâlhar, prin \ar[.Pe-amiaza bala de pe lac, În vreo coliba ne`tiut[, Un prieten, lama de tureac, C-un ochi la mine, o s[-ì ascut[.

Când soarele pe drumul strâmt, Va-ntinde-o pânz[ ca de cear[, Aceea-al c[rei nume-l cânt, O sa m[ dea pe uà-afar[.~i-acas[ iar am s[ revin~i fl[c[ri noi vor linge zgura~i-ntr-un crepuscul de venin, Am s[ m[ spânzur cu centura...

Nu regret, nu m\ jelesc,nu strig

Nu regret, nu m[ jelesc, nu strig, Toate trec ca floarea spulberat[.Ve`tejit de-al toamnei mele frigNu voi mai fi tân[r niciodat[.

N-ai s[ mai zvâcne`ti ca pân-acumInima r[cit[ prea devremeS-o pornesc din nou la drumStamba luncii n-o s[ m[ mai cheme.

Dor de duc[! Tot mai rar, mai rar, Pui pe buze flac[ra pornirii~i pierdutul prospe\imii harCu vioiul clocot al sim\irii!

În dorin\i încep zgârcit s[ fiu, Te-am tr[it sau te-am visat doar via\a?Parc[ pe un cal trandafiriuVesel galopai de diminea\[.

To\i suntem vremelnici pentru veciRar ning fragii frunzele deàrte…Binecuvântat s[ fie deciC[ tr[iesc ì c[ m[ duc spre moarte.

Focul vânat

Focul vân[t e gonit de vânt,Z[rile-au uitat s[ m[ mai doar[...De iubire-ntâia oar[ cânt,La scandal renun\ întâia oar[.Am fost crâng p[r[ginit pe loc,La femei ì vodc[ dam n[val[.Nu-mi mai place azi s[ beau, s[ joc,S[-mi pierd via\a f[r[ socoteal[.

E de-ajuns s[ te privesc t[cut,S[-\i v[d ochii plini de tot înaltul,Ca uitând întregul t[u trecut,Tu s[ nu mai po\i pleca la altulTu - mers ginga`, tu, surâsul meu,Dac-ai `ti, cu inima-i pustie,Cum poate iubi un derbedeu~i cât poate de supus s[-\i fie.Cârciumile le-a` uita pe veci,N-a` mai ~ì nici versul ce înseamn[,De-a` atinge aceste bra\e reci~i-al t[u p[r ca floarea cea de toamn[.

Ve`nic te-a` urma pe-acest p[mânt,Dep[rtarea mi-ar p[rea uòar[...De iubire-ntâia oar[ cânt,La scandal renun\ întâia oar[.Nu regret, nu m[ jelesc, nu strig.Toate trec ca floarea spulberat[.Ve`tejit de-al toamnei mele frigNu voi mai fi tân[r niciodat[.N-ai s[ mai zvâcne`ti ca pân-acumInima r[cit[ prea devreme.S-o pornesc descul\ din nou la drum,Stamba luncii n-o s[ m[ mai cheme.

Dor de duca! Tot mai rar, mai rar,Pui pe buze flac[ra pornirii.O! Pierdutul prospe\imii harCu vioiul clocot al sim\irii!În dorin\i încep zgârcit s[ fiu,Te-am tr[it sau te-am visat doar, viat[?Parc[ pe un cal trandafiriuVesel galopai de diminea\[.To\i suntem vremelnici pentru veci,Rar ning fragii frunzele deàrte...Binecuvântat s[ fie deciC[ tr[iesc ì s[ m[ duc spre moarte.

Ah, voi s\nii, s\nii!

Ah, voi s[nii, s[nii! ~i voi cai, voi cai!Numai dracul va scornit, mièlul!Peste stepa-n goan[ cu alai, R]de p]n' la lacrimi clopo\elul.

Pretutindeni, prin pustiuri reciLuna nu-i, nici glas de c[ini, nici cea\[.Înc[ n-am îmb[tr]nit pe veci, Hai, d[-\i suflet, via\a mea-ndr[znea\[.

C\nt]-n spargul nop\ii, vizitiu, Te-nso\esc de vrei, dar cu triste\e, Despre ochii umezi care-i `tiu~i despre voioasa-mi tinere\e.

P[l[ria mi-o pleo`team ades, Puneam calul între hlube late, M-aèzam pe-un bra\ de f]n ales, ~i pe urm[, \ine-te, m[i frate!

Cum m[ mai împ[unam, zbur]nd!~i-n t[cerea nop\ilor stufoase, Gureà-mi harmonic[ oric]ndSucea capul fetelor frumoase.

...Totu-i dus. Fugarul a pierit.S-a schimbat ì p[rul meu ì glasul.De prea mult voios p[l[vr[git~i-a pierdut harmonica mea glasul.

Sufletul mi-i totuì plin de rost, Gerul ì z[pada-mi s[lta \elul, Fiindc[ peste toate c]te-au fostR]de p]n' la lacrimi clopo\elul.

3nr. 87, 2015

Serghei Esenin(n.3 oct.1895 - d.28 dec.1925)


GÂNDIREA FILOZOFICĂ EUROPEANĂDESPRE SPAŢIUL SLAV

N. Danilevski despre Rusia şi occident; o. Spengler despre „Apusul Europei”;V. Shubart despre idealul slav în „Europa şi sufletul Asiei”;

N. Berdiaev despre criza culturii moderne; I.Ilin despre fundamentele culturii creştine;E. Cioran şi Yanko Yanev despre relaţia orient-occident.

Lucrarea de faţă scoate înevidenţă o parte dintre concepţiilefilozofilor europeni şi emigranţidespre relaţia dintre spaţiul slav şiOccident. Lucrările autorilor: N.Danilevski, O. Spengler, V.Shubart, N. Berdiaev, I. Ilin, E.Cioran, Y. Yanev, N. Crainic nevorbesc despre rolul Rusiei,caracterul mesianic al acesteia,diferenţele dintre occidentali şislavi, problemele omului modernşi dispariţia treptată a spiritua-lităţii, dezvoltarea artificială şiforţată a Rusiei, nevoia primor-dială a educării poporului rus înspiritul caracterului naţionalspiritual. N. Danilevski criticăintelighenţia rusă care este atrasăde Occident, nesimţind identitatealumii slave, preocupaţi fiind decredinţele intelighenţiei europene;O. Spengler reliefează faptul cămult disputata criză a culturiioccidentale constă în schimbareavalorilor odată cu apariţia în

Occident a nihilismului; V. Shubartscrie despre menirea Rusiei de arecupera sufletul omului - anumeRusia deţine acele forţe pe careEuropa le-a irosit sau le-aautodistrus; Yanko Yanevconsidera spaţiul slav - spaţiu alesde Dumnezeu care se deosebeşteîn mod radical de Occident; N.Crainic accentuează că Rusia, subinfluenţa curentului de occidenta-lizare a urmat un fenomen depreudo-morfoză; N. Berdiaev vreasă ne aducă la cunoştinţă că Rusiaeste un teren nevalorificat pe caretrebuie să se construiască o culturăşi o civilizaţie occidentală, iar I.Ilin ne enumeră căile adevăratecare duc la renaşterea Rusiei.

Scrisă în 1869, lucrarea lui N.Danilevski, „Rusia şi Europa”, adat naştere unor discuţii aprinse înlegătură cu aceasta. Autorul emitebine cunoscuta teorie a tipurilorcultural-istorice, împărţind popoa-rele în două categorii: popoareneistorice, care reprezintă laturimoarte pentru dezvoltareasocietăţii, şi popoarele istorice,care sunt în măsură să formezetipuri cultural-istorice originale.Conform scriitorului, din ultimacategorie fac parte 13 civilizaţiidin întreaga istorie (egipteană,asiro-babiloniană, evreiască, gre-cească, romană ş.a) care au fostcreate printr-o îmbinare specifică apatru elemente fundamentare(religios, cultural, politic şi social-economic). O parte dintre acestecivilizaţii şi-au încheiat existenţa,iar altele se găsesc într-una dintre

etapele sale de dezvoltare. Rusia,în concepţia lui Danilevski, ar avearolul de a forma tipul cultural-istoric al popoarelor slave. Oricetip cultural-istoric are patru etapede dezvoltare (excepţie face cazulîn care nu dispare printr-o moarteviolentă): etapa inconştientă saunivelul materialului etnografic,etapa constituirii statale, etapaînfloririi civilizaţiei şi etapadegradării acestuia, semnificând înacelaşi timp stadiile apariţiei,dezvoltării şi decăderii elitei(clasei guvernamentale). Culturaslavă se află încă în perioada deformare. Danilevski scrie că nueste absolut obligatoriu ca toatestatele şi popoarele să parcurgă îndrumul său de dezvoltare aceleaşietape, precum iobăgia, feudalis-mul, capitalismul ş.a.

În cartea sa, Danilevski nuscrie despre criza culturii europene,acest aspect nu pare să-l preocupe.El mai degrabă suferă din cauzafaptului că intelighenţia rusă esteatrasă de Occident, nesimţindidentitatea lumii slave preocupaţifiind de credinţele intelighenţieieuropene, care ar reprezenta, dupăpărerea lor, forţa salvatoare aîntregii culturi europene. V.Zenikovski scrie că „Danilevskiluptă împotriva acestei conştiinţebolnave; în aceasta constă patosulprimordial al cărţii sale şi prinacest lucru el a fost şi va rămânedrag tuturor celor care trăiesc cuaceeaşi intuiţie şi convingere înidentitatea culturii ruse”. În ceea ceconstă relaţiile dintre Rusia şi

4 nr. 87, 2015

Aliona MUNTEANU


Occident, Danilevski scrie că:„Europa nu numai că ne este nouăstrăină, dar ne este şi ostilă,interesele ei nu numai că nu pot fişi interesele noastre, însă înmajoritatea cazurilor sunt directopuse lor… Dacă este imposibil şidăunător să ne îndepărtăm detreburile europene, atunci destul deprobabil, va fi util şi chiar necesarsă privim întotdeauna şi continuuaceste chestiuni din punctul nostrude vedere specific rusesc.” Acestaeste motivul pentru careDostoievski a numit lucrareaautorului „Cartea de căpătâi afiecărui rus” («настольнойкнигой каждого русского»). Prinurmare, Europa de Vest este ostilăRusiei şi slavenismului, de aceeaeste necesară construirea uneisolidarităţi ale popoarelor slaveîmpotriva tendinţelor Occidentuluide a distruge, supune sau de aiasimila pe slavi.

După părerea lui I. Ilin, nuexistă în Occident o carteasemănătoare cu cea al lui V.Shubart despre Rusia în ceea cepriveşte simpatia sinceră pentrupoporul rus. Lucrarea „Europa şisufletul Asiei” este considerată a fiobiectivă întrucât nu a fost scrisăde un rus, ci de un străin care avăzut lucrurile detaşat, neimplicat.V. Shubart scrie despre caracterulmesianic al omului, trăsătură încare s-au regăsit ruşii citind cartealui, prezicându-le astfel un viitorpromiţător, ceea ce le conferăruşilor o anumită emoţie şi bucuriecă se scrie despre ei cu simpatie şidragoste şi nu cu ură şi dispreţ. V.Shubart scrie că „Occidentul adăruit omenirii cele mai sofisticatetehnologii, forme de guvernământşi de comunicaţie, însă a lăsat-ofără de suflet. Menirea Rusiei estede a recupera sufletul omului.Anume Rusia deţine acele forţe pecare Europa le-a irosit sau le-aautodistrus… Rusia este unicul statcapabil să salveze Europa… Rusuldeţine (…) acele premise spirituale

care nu pot fi găsite astăzi la niciunul dintre popoarele europene…Shubart este de părere că „ruşiideţin cea mai profundă în esenţă şiatotcuprinzătoare idee naţională -ideea mântuirii umanităţii. Într-unmod similar, Yanko Yanevconsidera spaţiul slav - spaţiu alesde Dumnezeu care se deosebeşteîn mod radical de Occident. Ca şiV. Shubart şi I.Ilin, Yanko Yanevsimte o mare dragoste şi respectpentru spaţiul rus, amintind deslavofilişti, tradiţionaliştii culturiiruseşti. El consideră că Rusiareprezintă ceva cu totul deosebit deEuropa, o deosebire superioară aRusiei faţă de Occident. La toţi ceiamintiţi se remarcă iubirea faţă deslavism, faţă de rasa slavă, pasiuneapentru geniul slav. Astfel, Rusiacuprinde în sine toate posibilităţileunei dezvoltări de cultură epocală,cultură care în cele din urmă vaputea prin ea însăşi să cucereascăEuropa întreagă. Kirievski care esteunul dintre întemeietorii slavofilis-mului precizează câteva dintre celemai importante deosebiri dintreRusia şi Occident: „În Occidentdomină ştiinţa, în Rusia dominăcredinţa. În Occident domină critica,în Rusia domină tradiţia. ÎnOccident domină Biserica romano-catolică şi protestantismul, în Rusiadomină Biserica ortodoxă…Catolicismul caută să înţeleagă curaţiunea conţinutul revelaţiei,adevărul ei absolut. Spre deosebirede catolicism, ortodoxismul caută săînţeleagă absolutul adevăruluirevelat nu prin raţiune, ci prindirectă pătrundere mistică.” Pinaceasta s-ar rezuma una dintremarile diferenţe dintre cele douălumi. „Pentru Kirievski, culturaoccidentală reprezintă ceva ireme-diabil corupt.” Deci, raţionalismulBisericii occidentale se bazează pescolastică. Iar „din scolastică, dupăKirievski, se trage marele rău carezace la baza culturii europene”.Omul occidental, catolic estecondus de raţionalismul scolastic,

spre deosebire de „omul ortodoxcare cugetă în mod pasiv, prinmistică, prin credinţa adevăruluiabsolut”. Se poate observa că întimp ce occidentalii privescRăsăritul faţă de Occident subraportul civilizaţiei materialiste,slavofilii privesc acest raport înspecial din punct de vedere religios.Pentru adepţii slavofilismului,Occidentul va apărea întotdeaunasub forma creştinismului alterat şideteriorat.

În ceea ce constă perioadelede evoluţie a unei culturi, O.Spengler se apropie de concepţiilelui N. Danilevski. O. Spenglerscrie că „Fiecare cultură urmeazăetapele de creştere asemeneaomului. Fiecare are copilăria sa,tinereţea sa, maturitatea şibătrâneţea sa.” Însă referitor laacea criză despre care s-a vorbit şis-a scris foarte mult, criza culturiioccidentale, Spengler este depărere că aceasta constă înschimbarea valorilor odată cuapariţia în Occident a nihilismului,a negativităţii care s-a răspândit şiîn rândurile maselor, contestândvechile valori, criticându-le şirespingându-le. Promotori aiacestor noi valori au fost: Jean-Jacques Rousseau, Schopenhauer,Hebbel, Wagner, Nietzsche, Ibsen,Strindberg, E. Cioran etc. În felulacesta, raţionalismul rece a luatlocul spiritualităţii, teoretizarea aluat locul trăirilor, iarindividualismul a luat locul colec-tivităţii. A avut loc o subordonarea valorilor spirituale faţă de celemateriale, o inversare a raportuluifiresc dintre mijloace şi scopuri.Universul uman devine exterio-rizat şi nu interiorizat, axat peautocunoaştere directă. Există otindere vădită a omului spredomeniul tehnic, îndepărtându-setot mai mult de aspiraţiileinterioare şi trăirile autentice.Personalitatea omului încet, încetse pierde, intrând în comun şiurmând gloata precum un robot.

5nr. 87, 2015


Atitudinile, comportamentele şiacţiunile devin standarde pentrutoţi. Omul nu îşi mai pune întrebăridespre sensul vieţii, nu mai aretendinţe de meditaţie. Viaţa seocupă astfel de aparenţe şi nu deprofunzimi, întrucât a rămas fărăsuflet. Mintea a pus stăpânire pesuflet. Acest lucru îl spune şi N.Berdiaev. Cunoaşterea ştiinţifică şimodernizarea lucrează în felulacesta împotriva omului prinefectele sale negative asupranaturalului. Francois Rabelais îlavertizează pe omul modern că„ştiinţa fără conştiinţă este ruinasufletului”.

Făcând o analogie a culturiicu anotimpurile ciclice: primăvara,reprezentând naşterea, vara -tinereţea, toamna - maturitatea şiiarna - bătrâneţea/moartea, O.Spengler a identificat opt culturicare se deosebesc prin stilul săupropriu faţă de celelalte culturi.Acestea sunt: cultura egipteană,greco-romană, chineză, babilo-niană, indiană, arabă şi cea vestică,care au parcurs un ciclu de viaţăidentic. Cultura este definită laSpengler ca un organism, iaristoria universală nu este altcevadecât biografia ei generală.

Nichifor Crainic scrie, făcândreferire la filozofia lui O. Spengler,că toate ţările vestice dezvoltate auurmat o transformare normală. „Omorfoză naturală, o morfozăadevărată se petrece în ţările încare cultura şi civilizaţia sedezvoltă organic şi simultan, cumar fi Franţa. Dar un fenomen depreudo-morfoză, de dezvoltareartificială, nu-l putem observadecât în aceste ţări înapoiate subanumite raporturi, care totuşi, la unmoment dat, vor să se pună bruscla punct, la nivel european”. Prinurmare, Rusia, sub influenţacurentului de occidentalizare aurmat un fenomen de preudo-morfoză (să ne amintim decreştinarea forţată din anul 988).

Conform filozofiei lui

Ceadaev, Rusia este un terennevalorificat pe care trebuie să seconstruiască o cultură şi ocivilizaţie occidentală. Iar aceastacultură şi civilizaţie occidentală„trebuie căutată în formele de viaţăuniversală ale occidentalismului”.Ceadaev e de părere că ortodoxis-mul bizantin a paralizat forţeleRusiei creatoare. „Suntem, menţio-nează el, un parazit şi nimic altceva,pe arborele culturii universale.Suntem copiii nelegitimi ai culturiide astăzi. Îmbrăţişând ortodoxismulbizantin, Rusia s-a despărţit deOccident şi şi-a tăiat deci vinele princare putea să circule un sângeaducător de cultură. Creştem, darniciodată noi, ruşii, nu ajungem lamaturitate. Înaintăm, dar pieziş şifără nici un scop”.

P. Ceadaev poziţioneazăRusia undeva la mijloc, întreOrient şi Occident, astfel Rusia arepropria sa dezvoltare, indepen-dentă de cele două extreme: „Noin-am mers niciodată în pas cucelelalte popoare; noi nu aparţinemnici unuia dintre marile familii alespeciei umane; noi nu suntem niciai Occidentului, nici ai Orientuluişi nu avem tradiţiile nici ale unuia,nici ale altuia”.

I. Ilin, filozof al sec XX, nu îşipoate imagina o gândire autenticăcare să nu pornească din inimă. Eleste de părere că „…trebuie săspunem întregii lumi că Rusia estevie - că înmormântarea ei ar fi unfapt neînţelept, că noi nu suntempraf şi mizerie umană, ci oamenivii, cu inimă rusească, cu gândirerusească şi talent rusesc…” Deaceea este primordială educareapoporului rus în spiritul carac-terului naţional spiritual. Căileadevărate care duc la renaştereaRusiei, după părerea lui I. Ilin, sunturmătoarele: credinţa, continui-tatea istorică, simţul monarhic dedreptate, naţionalismul spiritual,statul rus, o elită nouă condu-cătoare, un nou caracter spiritualrus şi o cultură spirituală. Poporul

rus are nevoie de pocăinţă şi depurificare, iar cei ce s-au curăţattrebuie să-i ajute pe ceilalţi să-şirestabilească conştiinţa viecreştină, credinţa în puterea divină,atitudinea corectă faţă de rău,sentimentul onoarei şi capacitateade a crede. Fără acestea, Rusia nuva renaşte, iar măreţia ei nu se vacrea.”

Emil Cioran, filozoful românal secolului XX, a atins şi el temadisputată a relaţiei dintre Orient şiOccident şi cea a crizei spirituale.El aduce critici la adresa popoa-relor slave care au încurcatrenaşterea Daciei, considerându-şiţara nedemnă de a avea odezvoltare spirituală proprie. E.Cioran propune să se urmeze întrutotul cultura europeană şi paşiiOccidentului, convins fiind căEuropa Vestică este singura careurmează un ritm sigur de evoluţie.Însă forma liberală de guvernă-mânt a Occidentului nu îi era peplac, sugerând în locul acesteiaautoritatea şi violenţa, capabile,după părerea gânditorului, de asalva lumea. Deoarece culturaromână este mică şi nesemnifica-tivă, aflată la marginea Balcanilor,nu va fi niciodată capabilă de arenaşte.

Deşi fiecare dintre filozofiimenţionaţi mai sus au trăit înperioade diferite, au avut propriileidei şi au aparţinut unor grupărispecifice, citind scrierile şiconcepţiile acestor filozofiînţelegem şi observăm preocuparealor comună pentru o transformare,pentru un aport de bunăstare adusomenirii şi în acelaşi timp oefervescentă căutare şi dorinţă decunoaştere, de aflare a adevăruluişi comparare a propriilor valoriculturale cu valorile celorlaltepopoare. Munca lor intensă ne estede ajutor astăzi să descoperimistoria, atmosfera şi preocupărileînaintaşilor noştri şi să ne creăm oidee despre atributele relaţiilordintre spaţiul slav şi cel occidental.

6 nr. 87, 2015


7nr. 87, 2015

STAREA POEZIEI ROMÂNEŞTI LA ÎNCEPUTUL SECOLULUI XXI

Pentru a aborda această temăeste necesar un îndelung exerciţiude receptare a poeziei româneşti înansamblu, cu aplecare spre tendinţade evoluţie a poeziei din a douaparte a secolului XX, şi numai apoieste necesară o plonjare înpanorama poeziei secolului XXI.

În acest context, cristalizareacriteriilor de selecţie şi aconceptelor cu care trebuie lucratstau la baza analizei noastre. Opanoramă a poeziei de la NichitaStănescu, trecând pe la CristianPopescu, până la Claudiu Simonatise întinde pe o suprafaţă de timpconsiderabilă, greu de cuprins doarîntr-un articol, mai degrabă poate fiexpusă în Biblia înţelegerii poezieiromâneşti din secolul nostru, decare făcea vorbire Ion Simuţ.

Exegeza poeziei de astăziînregistrează o evoluţie/involuţie apoeziei, prin apariţia unui nou curentliterar, pe care l-am denumit, proglo-bmodernul, despre care am scris înpresa literară a anilor 2000. Este oîntoarcere, pe jumătate, la clasicism,încercând să înlăture mâzgapostmodernismului optzecist a căreipoezie nu transmitea nimic, aducândun deserviciu limbii literare.

Pentru a face, succint, oanaliză a poeziei româneşti laînceputul acestui secol, e necesar să

priveşti această panoramă caprintr-un ochean întors, adică de lacel mai tânăr autor, AdelaGreceanu, la Mircea Ivănescu, carea decedat de curând. Poeţii tineri aiacestui început de secol, au învăţat,practic, de la post-textualişti(nouăzecişti), postmodernişti,textualişti (optzeciştii), manierişti,experimentalişti (şaizeciştii), înfrunte cu Angel Dumbrăveanu,Marin Sorescu, etc.

O privire de ansamblu asuprainfluenţelor poetice de la sfârşitulveacului trecut şi începutul acestuisecol este necesară pentru a stabilicele cinci metode distinct de analizăcomparativă prin raportarea laIdentitatea eului poetic. Se pare cătendinţa poeziei actuale este oprelungire a celei de la sfârşitulsecolului XX, care a fost şi este, separe, instaurarea eului poetic cainstanţă absolută, prin utilizarea şieliminarea formelor de retoricăpentru a se ajunge la eul realabsolut, adică la Voce.

Am constatat că poeţii de laînceputul secolului XXI nu prea îşipun întrebarea cine se exprimă înversurile lor, abandonându-se fărăvoia lor versului impersonal.

Vorbeam mai înainte desprecele cinci metode de analiză:metoda argheziană ar consta înexploatarea impurităţii limbii,metoda blagiană - expresionistăcare glisează între eul exterior,amplificat cosmic, şi un eu interiorproblematizat. Urmează metoda luiIon Barbu, de textualizare adiscursului care înlocuieşte eulpoetic cu o instanţă textual suveranăcare se reflectă doar pe sine înoglinzile textului, ce o numimrealitate textuală. Mai este metodabacoviană ce constă într-o formă deexistenţialism al eului poetic care secontemplă pe sine într-o formă

degradată şi agonală, urmândmetoda stănesciană care este datăde postmodernismul necuvintelor,eul poetic fiind situate, cum arspune Marin Mincu în „interstiţiilespaţiului metalingvistic”.

Am observat, într-o analiză araportului realitate-limbaj (text ), cătinerii poeţi care urmează metoda luiNichita Stănescu, poezia lor afirmăcă realitatea înseamnă mai multdecât limbajul, cuprinzând potenţelepreverbale. Ei cred că realitatea estedoar limbaj şi ce nu este limbaj nuexistă. Cei care urmează metoda luiSorescu preţuiesc realitatea double-face, în care lumea şi limbajulcoexistă, dar pot fi abordate în modironic, ori grav, experimentalist cumo face Mircea Ivănescu.

Poeţii de la începutul secoluluiXXI,pentru faptul că aplicăprocesul de textualizare, poezia lora luat locul a ce se numea înperioada primei jumătăţi a secoluluiXX emoţia sau sentimentul.Transferul poetic obişnuit-realitate- a fost îndreptat spre opoziţiarealitate-text.

Poetul de la începutul acestuisecol a devenit acel „descriptor”care pune în text tot ce atinge, pânăşi inefabilitatea. Acesta nu vizeazăPoezia, ci „textele”, problema luinu mai constă în scrierea versurilor,ci descrierea mecanismelor acesteia- ocultând poemul. Creându-şisenzaţia că se află la interstiţiuldintre realitate şi text, aşa cumPlaton lăsa să se întrevadă ideile învacuumul realităţii. Dicteultextualist folosit de poeţii de aziconstă în producerea de text şimetatext în acelaşi timp. Textulpoetic fiind organizat în pulsiunipoetice ale actului liric, care nu maieste interesat decât să comuniceautenticitatea trăirii sale şi evitândde a comunica o anumită idée.

Al. Florin ŢENEAl. Florin ŢENE


Poezia actuală, cea care nu seînscrie în globmodern, are diferitecaractere revelatoare- colocvialitateaironică, folosind semnele depunctuaţie nefireşti şi o oralitatesimulată, discursurile care încearcăsă spună totul pentru a mascadiferite complexe, cum ar fi formede demenţializare a realului, poemeschizofrenice, pornografice, obsesiiviscerale, autoexecuţiile eului şisimţiri dereglate, promovareagradului zero al scriiturii, a uneistări poetice plasmatice, princontestarea rolului metaforei.Aceşti poeţi care practică textua-lismul au atitudini radicale în raportcu universul literaturii: ei susţin cătoţi poeţii care nu se supunimperativului scriiturii sunt consi-deraţi păşunişti şi tradiţionalişti.

În această perioadă şi în acestpeisaj literar au apărut poeţi tineri acăror cărţi au fost publicate deedituri cunoscute, dar, din păcate,datorită modului defectuos depromovare a cărţii aceştia au rămasaproape anonimi. Amintim în acestcontest pe: Răzvan Ţupa, DanSociu, Elena Vlădăreanu, ClaudiuKomartin, Lavinia Bălulescu, LiviaRoşca, Linda Maria Baros, VioletaIon, Miruna Vlada, Diana Geacăr,Andra Rotaru, etc. Un poet deanvergură este Ion Iancu Vale, ctitorde reviste de bună calitate.

Generaţia „milenaristă” careare un program declarat anticalofilşi minimalist nu prea s-a impus pepiaţa poeziei. Această poezie esteuna cu bătaie scurtă, fapt dovedit deprecocea ei manierizare. Acestcontigent are déjà micile lui ierarhii.Printre aceştia se află Livia Roşca,născută în Drăgăşani, la 1980, cuvolumul „Ruj pe icoane”, volumpremiat de Uniunea Scriitorilor. Dinpăcate, această poezie scrisă deconcetăţeana mea, nu justificăintegral asemenea aprecieri. Acestcaz mă face să constat că rezistă unmod de a face pe cineva poet şi aiconstrui o mică glorie. Laudelenemeritate de pe coperta a patra ale

criticilor Alexandru Matei, TudorelUrian şi Al. Cistelecan laudă niştepoezii siropoase şi anoste. Se parecă această poetă nu are viitor.Volumul de debut este un excelentprodus, de la ambalaj la reclamă, alunui serviciu de marketing literarprofesionist din care lipseşte poezia.

După cum se observă, cuajutorul unor critici onorabili sepromovează grafomania şiveleitarismul. Un anumit ecou aavut textile Mirunei Vlada, dinvolumul „Poeme extrauterine”,apărute la Editura Paralela 45, în2004.Născută în Bucureşti în 1986,autoarea debutase cu un an înainteîn revista Luceafărul, prezentată deOctavian Soviany. Alexandru Mateivorbeşte despre „autenticitateaspunerii”, Aurel Pantea scrie despre„voluptatea deziluzionării, cetrimite în limbaj impulsurile uneifeminităţi ce-şi calmează toatelibertăţile şi toate decomplexările”.Toate aceste elogii sunt rostite cujumătate de gură, cu rezervesubtextuale. Aceste constatări,unele laudative nu reprezintă înniciun fel garanţia valori. Şi în aldoilea volum al acestei autoareintitulat „Pauza dintre vene“,apărut în 2007, la Editura CarteaRomânească descoperim unmanierism lipsit de accentepersonale. Descoperim, la fiecarepoem, banalităţi rostite emfatic şiaşa zise filosofări anoste.

Spre deosebire de precedentapoetă, în poeziile Laviniei Bălulescudin volumul „Lavinucea“, apărut laCartea Românească, în 2007,născută la Drobeta-Turnu Severin în1985, are capacitatea de a seîntoarce în copilărie şi cu evidentînclinaţie ludică, cu influenţă dinMircişor al lui Cărtărescu dinOrbitor şi din personajele luiCristian Popescu. Această poetă adebutat cu volumul „Mov“, în 2004,la Editura Prier, titlu identic cu titlulvolumului de poezie a unui poet dinPetroşani, volum apărut la EdituraFundaţiei „I.D. Sîrbu“, condusă de

scriitorul Dumitru Velea. Poemele,26 la număr, au graţie şi sprin-teneală, demne de luat în seamă.

Un alt poet al acestui secol esteValentin Radu, care în 2001 apublicat volumul „Înapoi înArcadia”, la Editura Paralela 45, peatunci minor care s-a apucat să sejoace înainte de vreme cu lucrurileserioase de pe lumea aceasta, întrecare se numără şi poezia. MirceaBârsilă a girat debutul luiAlexandra Pârvan cu volumul„Prinsoare“, apărut în 2001, obser-vând o „armonizare a contrariilor”,remarcându-se prin asociaţiileduale, în spiritual unui onirismîmblânzit de emoţia credibilă, cumremarcă Adriana lui Gheorghe.

Şi la Cluj descoperim o paletădiversă de abordare a stări poetice.De la şaizeciştii Aurel Rău, AurelGurghianu, la optzecişii IonMureşan, Ion Cristofor şi până lamilenariştii Ionuţ Ţene, Flavia Teoc,Mihai Bumb, etc., toţi au îmbogăţitideatica şi structura poeziei prinfelul de exprimare a ideilor.

Fiecare zonă a ţării îşi aregrupul ei de poeţi, din păcate puţinicunoscuţi, chiar dacă poezia lordezvăluie talente autentice. Vina oare felul de distribuire şi difuzare acărţilor şi a presei literare. Astfel, înzona Doljului, Hunedoarei şi alOrăştiei sunt poeţi demni de a filuaţi în seamă şi citiţi cu interes.Printre aceştia enumerăm pe: AnyDrăgoianu, cu debut editorial în2005, Dumitru Velea, MihaiDuţescu, Petre Gigea-Gorun, EugenEvu, Janet Nică, Ion Pachia-Tatomirescu, Marius Robu, ClaudiuNicolae Şimonaţi, Llelu NicolaeVălăreanu şi alţii. O parte dinaceştia au fost cuprinşi în antologiaLumina cuvintelor, întocmită cuprofesionalism de ClaudiuŞimonaţi. Parafrazându-l peMalraux, pot să conchid că înSecolul XXI se vor naşte mariinoştri poeţi, sau poezia va dispărea,prin paginile efemere ale internetului.

8 nr. 87, 2015


9nr. 87, 2015

INVADAŢII INVADÂNDU-I PEINVADATORI – „TESTAMENT” –

ANTOLOGIE DE POEZIE ROMÂNĂÎN LIMBA ENGLEZĂ

În anii 70, studiind literatura înAustralia, acopeream un teritoriuprevizibil pentru nivelul universitaral acelei perioade. Textele canonicede literatură engleză erau Chaucer,Shakespeare, Austen, Dickens,Wordsworth, T. S. Eliot, BernardShaw şi alţi grei ai literaturiibritanice. Studiam de asemeneacâţiva scriitori reprezentativiamericani: Mark Twain, RobertFrost, Walt Whitman şi Steinbeck.Trăind în Australia, bineînţeles căera inclusă literatura naţională, dela scriitori precum Henry Lawson şiBanjo Patterson, până la laureaţi aipremiului Nobel, spre exempluPatrick White. Până şi literatura depeste Marea Tasmaniei erareprezentată printr-o nuvelă dinNoua Zeelandă. Pe de altă partestudiul nostru acoperea şi marilucrări, în traducere, din Europa.Deşi acestea nu erau cuprinzătoare,eram familiarizaţi cu literaturafranceză, germană, rusă şi chiarnorvegiană - Camus, Goethe,Kafka, Tolstoy, Dostoevsky, Cehovşi Ibsen, asigurându-ne astfel că

avem ceva cunoştinţe în legătură cusplendorile literaturii europene.Doisprezece ani mai târziu,reîntorcându-mă la universitate calector, lucrurile se schimbaseră.Nici o universitate care se respectanu mai neglija acum scriitoarele sauvocile literaturii post-coloniale dinAfrica, India, Asia de Sud-Est, zonaPacificului şi America de Sud. Ampredat majoritatea acestor literaturi,dar cu toate acestea, existau încăspaţii goale, tăceri nemişcate.

Aici îşi face intrarea în scenăun fanatic al literaturii, uşor obsesiv,departe de limba lui nativă, derădăcinile lui cultural-literare, exilatîn cel mai îndepărtat colţ posibil.Era de fapt un exilat dublu, nunumai geografic, ci şi profesional,trăind într-o profesie străină deliteratură, precum ManagementulAsigurării Calităţii şi PsihologiaOrganizaţiilor etc. Totuşi, pasiuneal-a ţinut aproape de patria lui. Deşia trăit în Noua Zeelandă sauAustralia, Daniel Ioniţă a continuatsă urmărească literatura care apărea„acasă”, şi dorea să-i găsească unloc în lumea cea nouă în care trăia.Aşa a început proiectul său de atraduce o selecţie reprezentativă depoezie română în limba engleză, unproiect care, în cele din urmă, m-aprins şi pe mine în vârtejul lui.

Daniel m-a rugat să mă implicîn stagiul final al traducerii, sperândsă se asigure că noile hainelingvistice ale poemelor vor arătabine în engleză, reţinând în acelaşitimp substanţa românească. Avândorigine franceză (franceza a fostprima limbă de comunicare pentru

mine), a fost o mare plăcere să măangajez în acest dialog care încercasă captureze romantismul poezieide origine latină, transferându-lîntr-o funcţionalitate solidă, tipicanglo-saxonă. Prin acest proiect,Daniel Ioniţă a acoperit un spaţiugol pentru mine.

Deşi educat în literaturauniversală, nu cunoşteam aproapenimic din literatura ţărilor „dinmijloc”, acele ţări mici şivulnerabile înfipte de la nord la sud,undeva între Germania şi Rusia,care rămân ascunse privirilor lumii,afară de faptul că cineva decide săasasineze vreun arhiduce austriac înBosnia, sau altcineva invadeazăPolonia, sau reclamă teritorii„pierdute” declanşând astfel noiconflagraţii militare. Totuşi şi înaceste naţiuni mici se nasc, trăiescşi mor oameni care trec prinaceleaşi experienţe de viaţă ca şi noitoţi ceilalţi: imaginaţie şi plictis,dulce şi amar, triumf şi tragedie. Defapt, probabil că aceste simţămintesunt trăite şi mai intens în acestezone, deoarece aceste popoare aufost bântuite de unele din cele maidrastice evenimente ale istorieiumane, aflându-se prinse întremarile puteri politice. Una dinaceste ţări „mici” este ţara deorigine a lui Daniel, România.(Trebuie să fiu circumspect în aeticheta alte locuri ca fiind „mici”:din perspectivă geografică,România este mică în comparaţiecu întinsele spaţii goale ale ţăriimele, Australia, dar populaţia esteaproximativ egală ca număr. Dacăe să adăugăm diaspora româneascădin Italia, Spania, Franţa şi Lumea

Daniel REYNAUD

Nouă, vorbitorii de limbă românăsunt cel puţin egali ca număr culocuitorii Australiei, aşa că măîntreb ce înseamnă, de fapt, „mic”?)

Agăţată oarecum neconfortabil(politic vorbind) ca un avanpost allatinităţii într-o mare slavă şibinecuvântată cu sol abundent,câmpii fertile şi petrol, România acreat o poezie care reprezintăecourile propriei istorii. Colonieromană în trecutul îndepărtat,teritoriul de azi al României străjuiagraniţa imperială împotrivabarbarilor care veneau să prădezeEuropa. De la căderea ImperiuluiRoman, România a simţit apăsareatuturor invadatorilor: triburigermanice, huni, slavi, mai târziuHoarda de Aur şi Imperiul Otoman- cu toţii lăsându-şi amprentaasupra populaţiei. Conduşi de ruşi,unguri, turci şi greci, avândminorităţi semnificative de originegermano-saxonă şi maghiară,România a absorbit influenţeletuturor acestora. Spre exemplu,dacă vei călători prin ţările vecinesavurându-le bucătăriile şi apoi veivizita România, vei gusta din noutoate aceste gusturi şi arome care auinfluenţat şi bucătăria românească.Şi precum mâncarea, limba românăa absorbit cuvinte şi expresii slave,maghiare, germane, franceze,italiene, turceşti şi greceşti. Priveştedoar la feţele de pe stradă şi veivedea amprenta genetică a multorpărţi ale Europei, şi chiar şi aleAsiei. Şi totuşi, şi totuşi… Româniaeste în mod distinct românească.Cumva, în acest maelstrom genetic,toate aceste texturi culturale s-auţesut într-un tipar care enunţă clar şifără greşeală „România”, reţinândîn acelaşi timp toate celelalteinfluenţe.

Poezia ei este poezia unei ţăricare a suferit tirania de secole aasupritorilor străini, precum şiindependenţa şi gloria de scurtădurată dăruită de eroi precumŞtefan cel Mare, Mihai Viteazul,Vlad Dracul III (intrat în conştiinţa

vestului prin propaganda media cuprivire la Vlad Ţepeş, interpretat cafiind monstruosul Dracula).România a cunoscut şi tiraniinative, atât în timpuri medievale,cât şi prin despoţi mai recenţi, regalişi comunişti, care au contribuit lasuferinţa poporului. În acest contextconstrâns de asemenea factori, înprima parte a secolului XIX a avutloc un Risorgimento românesc, carea început să rupă în mod gradatcătuşele de secole ale asupririi unorimperii precum cel Otoman,Austro-Ungar şi Rusesc.

În cadrul dezvoltării acestoraspiraţii naţionaliste a avut loctrezirea interesului cu privire lalimba română, la literatura şicultura naţională. Modelele folositeau fost cele ale ţărilor latine surori,în special Franţa şi Italia,conducând la un simţământ alromânismului, ridicat împotrivahegemoniilor turceşti, ungureşti şiruseşti. Alfabetul a fost schimbat dela cel chirilic la cel latin, iarliteratura naţională a început să fiecultivate în mod conştient ca partedin larga scenă culturală naţională,care a înflorit în această perioadă înmod comparabil cu cele mai bunetradiţii naţionale ale oricăror altorţări.

Ca rezultat, în prima parte asecolului XX, România se mândreacu scriitori care au influenţat şicondus cultura universală în moddecisiv: poetul Tristan Tzara,fondatorul mişcării de avangardădadaiste, cercetătorul în istoriareligiilor Mircea Eliade, şi, într-omai mică măsură, poetul şidramaturgul Eugen Ionescu (maibine cunoscut în lumea vorbitoarede engleză sub numele francofon deEugène Ionesco), o figurăproeminentă a teatrului absurd.Luminozitatea sufletului literarromânesc a fost îmbogăţită deistoria proprie, traumatică şiglorioasă în acelaşi timp, iar poeţiiromâni au sorbit adânc dinizvoarele tristeţii şi bucuriei

poporului. Dar va putea literaturaromână să supravieţuiască ultimeleşi celei mai agresive forme deimperialism cultural - limbaengleză, această mare devoratoarecare invadează întreaga planetă şiînghite culturi şi limbi vulnerabile?Da! În mod hotărât, da! Identitateaunică a României a supravieţuitinvaziilor şi ocupaţiilor de aproapedouă milenii şi s-a reaşezattriumfătoare în era modernă.Volumul acesta pe care-l ţineţi înmâini este testamentul (sic!) acesteirezistenţe. Invadându-l pe inva-dator, aceste poeme proclamăidentitatea lor românească chiar înlimba acestui cuceritor imaginat.Făcând tranziţia în engleză, acesteversuri se imprimă în conştiinţalumii vorbitoare de limbă engleză,reamintind acestei limbi potenţialmonolitice că există şi alterezonanţe, alte sensibilităţi caretrăiesc azi în lume şi care someazăsă fie auzite - fiind mult prearezistente pentru a fi înghiţite deuniformitatea engleză.

În aceasta constă, după părereamea, importanţa acestui volum:transferă această voce distinctromânească în limba engleză,făcând astfel auzit accentulromânesc al acestor poeme princuvintele limbii engleze. Prezentulvolum este un pod, o poartă princare România îşi face simţităexistenţa în această nouă linguafranca, şi în acelaşi timp permiteaccesul vorbitorilor de limbăengleză înlăuntrul sufletuluiromânesc. Şi ca întotdeauna cândtraversăm graniţe culturale, neregăsim într-o situaţie cu totul nouă,dar în mod straniu familiară. Pe deo parte pătrundem într-o lume deexperienţe, comune umanităţiiîntregi. Însă în acelaşi timp aceastăexperienţă este exprimată cu o vocecare provine din suma totală arezonanţelor istorice şi culturalecare fac ca România să fieRomânia.


10 nr. 87, 2015


11nr. 87, 2015

PoemePremiul revistei "Climate literare" la Festivalul "Moştenirea Văcăreştilor" 2015

Insula

ştiu eu o insulă unde cuvintele nu au ajunse de ajuns să te aşezi sub un copac şi umbra lui ia forma gândurilor talenu avem nevoie de barcătu vei fi o pânză pentru respiraţia meaeu voi fi o pânză pentru respiraţia tadupă ce vom ajunge insula ne va da câte un numeşi amintiri pe măsura noastrăce îţi poţi dori mai multhai să plecăm acumînainte ca vreun om să se scufunde

prin preajma eişi şobolanii vorbirii să o invadeze

Fără vindecare

spaţiul dintre noio ranămângâierile usturăcuvinteleace rupte în carneascultă-mănu există vindecarerana asta e formată din alte o mie de

răniale unor corpuri pe care noi nu le

cunoaştemtot ce putem face este să acceptăm

amputareacu tot cu umbrele noastrecu tot cu ce am trecut din palma mea în palma tadin ochii mei în ochii tăi

Dronă

în fond nu sunt decât o dronăcând plutirea mea se aude peste oraşeunii oameni rămân ţintuiţialţii dansează crezând că un înger le mângâie cerulalţii nici nu mă aud

uneori zbor ca să mă umplu de imaginialteori ca să fecundez floarea morţiide cele mai multe ori fără niciun scopsunt zile în care zbor atât de mult încât păsările îşi fac cuibul pe mine

sunt ani de când am îmblânzit aerulşi tot nu ştiu cine îmi conduce zborul

N-are rost să plângipentru un râu secat

oraşul a înghiţit râull-a supt printr-o conductăcu inocenţăca un turist care îşi bea cocktailul pe un ţărm exoticşi crede că se află în paradis

râul spală acum şoseteumple oale pentru ciorbăşi inundă subsoluri

n-are rost să plângi pentru un râu secat

ţi-am spus şi apoi am închisaveam lucruri importante de făcutşi trebuia să umblu prin tot oraşul

Fără rost

nu puteam decât să ne scufundăm sau să plutim încontinuarene-am lăsat duşi de valuriceasul ne-a fost singurul faram crezut că fiecare oră va fi ultimacă fiecare ciocănit în uşă va fi cel din urmăam alunecat peste zilelunimarţiduminicătot înainteaceleaşi mişcări amândoieu = tu = eu = tudouă case care şi-au scuturat streşinile

de păsăridouă bucăţi de carneînfipte în cârligele tăceriiaşteptând venirea monştrilor nevăzuţidouă învelişuriîn care toamnele se adunăfără rostfără rostire

Gheorghe Marian Neguțu


12 nr. 87, 2015

,,BAIA BALKAN”

„Baia Balkan”, o cronică socialăsemnată Ileana Andrei-Cudalb(Canberra, Australia)

„Baia Balkan”, romanul IleneiCudalb, se detaşează prinautenticitatea realităţii transpuse pehârtie. „Baia Balkan” este o carteplină de suflet, în care nota deoriginalitate rezultă din rememorareaunor fapte şi întâmplări de demult.

Arta autoarei se hrăneşte dincrearea unor personaje neobişnuite.Eroii săi sunt oameni cu o voinţă defier, care nu concep să înţeleagă, săaccepte şi să se resemneze.

Prin intermediul lor, autoarea nedezvăluie un mod de viaţă inedit şiimpresionant.

„Sărbătoarea promisă”Ileana Cudalb (născută pe 2 iunie

1951) este originară din localitateaCudalbi, judeţul Galaţi. Licenţiată aFacultăţii de Engleză – Rusă, aceastadebutează în anul 1983 în revistaSăptămâna Culturală din Bucureşti.Debutul editorial se produce înacelaşi an cu romanul Sărbătoareapromisă. Printre cărţile publicate deIleana Cudalb se numără YitzhakRabin. Pacea şi-a ucis soldatul,coautor poetul Shaul Carmel (1996),

Shimon Peres. De la Dimona la Oslo(2001), romanele Via Regis (2002),Fiica mea, America (2002) - variantaîn limba engleză My daughterAMERICA, traducere de IoanaBaldea, a fost publicată de Ed.Junimea din Iaşi (2007) – şi BaiaBalkan (2007). În prezent, scriitoareaeste consul la Ambasada Românieidin Canberra, Australia.

Neamul bălcăneştilorRoman cu valoare istorică şi

documentară, dar şi artistică, „BaiaBalkan” semnat de Ileana Cudalb,prinde în ţesătura sa fire din memorianeamului bălcăneştilor, preluândinfluenţe din folclor, precum şimotive din mitologia creştină şipăgână. Romanul evocă traseul celordin neamul bălcăneştilor, ai cărorpaşi au pornit din „mohorâtul ţinut alHistriei, şi de acolo până la Întorsura,refăcând astfel drumul transhumanţeistrăbătut... din Terra Blachorum.”

Sfântul Baia, un sfânt al tuturorposibilităţilor

Bălcăneştii sunt oameni împli-nitori de dreptate, răbdători însuferinţă, iubitori de adevăr, dreptateşi demnitate. Ei sunt păstrătorii uneilumi arhaice şi patriarhale şi au unacut simţ al dreptăţii şi al libertăţii,fiind apărători ai unor principii deviaţă fundamentale, bine stabilite dinvremuri imemorabile. „Suntem uniţiprin sânge, dar şi prin credinţa căsuntem veşnici. Călcăm fără porun-că, neabătuţi, pe acelaşi drum, de lanaştere şi până la moarte, pepământul presărat cu oasele străbuni-lor din vatra satului până sus peculmea Babiţei, unde ne închinăm înfaţa troiţei ridicate înaintea intrării înTemplul Sfântului Baia, un sfânt altuturor posibilităţilor.”

Templul„Baia Balkan” debutează ca un

roman al cunoaşterii primitive,empirice, al credinţelor în mituri şiminuni. Templul ocupă locul central,ce oferă culoarea locală. În jurulacestui templu cresc tradiţiile, se nasclegendele, prind contur aventurile.Volumul se deschide cu un spectacolceremonial ce are rolul de a ne facecunoştinţă cu ritualul iniţierii, cuunitatea dintre oameni şi zeităţi.„Dintr-o veche tradiţie se atribuietemplului o istorie încărcată depersonaje şi evenimente pline desemnificaţii... Ulterior, încercărilecutezătorilor de a dezvălui mistereleTemplului au creat noi şi noi legende,ridicând tot atâtea semne de întrebarecât şi movilele tombale presăratepeste tot în interiorul peşterii.”

O tradiţie care se pierdea în timp În roman, pe lângă personajul

principal, care este si narator, sedetaşează figura lui Muzulie, în jurulcăruia se învârteşte intriga, şi de alcărui nume se leagă episoadeleeroice ale naraţiunii. El are rolul decălăuză, el este cel ce intră încorespondenţă cu trecutul, de undeabsoarbe elementele ancestrale,cosmogonice, pe care le aplică înplanul vieţii telurice, contemporane.„Muzulie era hotărât să repună îndrepturile lui neamul nostru directcoborâtor din sângele şi carneaPalaghiei, cea pe care boierulfrancmason Caracostea o adusese cupeste două sute de ani în urmăînaintea intrării în Templu şi o lăsaseacolo paznic al unei tradiţii care sepierdea în timp.”

A venit vremea ca lumea să audăde noi

Evoluăm într-o lume balcanică, în

Octavian D. Curpaş


13nr. 87, 2015

care motivul căutării, al împliniriidestinului colectiv şi individual estemagistral redat. Muzulie esteexploratorul, cel care încearcă sălămurească sensurile prezentului şiale viitorului, lucru ce nu se poaterealiza decât prin înţelegereatrecutului. „Autonomia teritoriilornoastre va fi şi ea discutată, vomsupune la vot aprobarea fondurilorpentru proiectul Baia Balkan...Templul Sfântului Baia va fi zăvorul

care închide şi deschide cutiaPandorei balcanice.

A venit vremea ca lumea să audăde noi.”

Un spaţiu devenit vatrăRoman de o reală valoare literară,

„Baia Balkan” evocă o lume arhaică,în care întâmplări de demult îşi faclocul în prezent. Eroii sunt dominaţide un profund sentiment patriotic şiau vocaţia lucrului bine împlinit. Eise conduc după rânduieli nescrise,

după legi şi credinţe strămoşeşti şi îşiduc traiul într-un spaţiu spiritual şifizic ce a devenit vatră. „BaiaBalkan” este o carte despre oamenirăbdători în suferinţă, ce ţin însufletul lor dureri nestinse. Ei auputerea de a dovedi că platitudineaspirituală şi lipsa de iniţiativă nu facparte din felul lor de a fi.

RÃZBUNAREPăi, măi fraţilor, nu ştiţi cum

e cu omul sărac? Păi să văspun eu. Respectivul cetăţeania unsprezecele din staţie de lamine, se duce la dracu şi vinede la măsa.

Îl rugasem pe şofer să îmispună când venea oprireamea dar cred că avea numai

picioare de femei în cap, aşa că a uitat. Norocul a fost că eunumărasem secundele în care circulase autobuzul aşa că înclipa crucială am început să cobor către banca albastră carefusese instalată acolo datorită cererii mele.

SORRY, SORRY , aveam să îl aud pe conducător în spatelemeu dar eu eram deja cu picioarele pe pământ, căutând banca.

MAMA TA DE CONDUCATOR IUBIT, l-am blagoslovit eudar individu închisese deja uşa.

Să nu cumva să fi urcat înapoi. Dar nici vorbă să îmi fi ridicatfundul de pe obiectul metalic şi rece care îmbia la lene.

De parcă nu aş fi avut destulă.Până la urmă a trebuit să mă ridic şi să parcurg una din laturile

L-ului, strada mea, parte care mergea la deal, casa mea găsindu-se chiar în cotul făcut de literă, adică la mijloc şi către exterior.

Strada era plină de plozi care urlau ca un ceată de maimuţe.Deh, îşi dezvoltau plămânii.

Şi mai toţi se adunau în faţa casei mele, la egală distanţăde capetele celor două laturi.

Soţia mea tocmai ieşea afară. Controlă mai întâi cutiuţapoştală. Nimic.

După care se îndreptă către ceata de copii, agitându-şidegetul prin aer, arătându-le cele două laturi ale străzii.

Au înţeles-o aşa că s-au răspândit care pe la casele lor.Ziua următoare avea să înceapă tot dramatic, eu chinuindu-

mă cincizeci de minute să o trezesc pe consoartă că doar eamergea la muncă. După plecarea ei aveam să adorm din nou şisă mă trezesc abia către miezul zilei, în zgomotul produs de copii.

Nu mă deranjau. Îmi plăcea de ei şi dumnealor cred că o

simţeau, chiar dacă eram un chior pensionat de boală şi cu acteîn regulă.

După mai multe ore apăru şi perechea acasă, trebuind săoprească maşina la jumătatea drumului personal, să coboaredin maşină şi să dea la margine o bicicletă lăsată acolo în modintenţionat.

Se întoarse către copii care o urmăreau zâmbind mânzeşteşi le făcu semn cu degetul.

O rupseră la fugă râzând.Parcă regulamentar, coborî din autoturism după care verifică

cutiuţa. Nu găsi nimic nici de data asta.Prichindeii încă mai râdeau.A doua zi aveam să mă trezesc tot către prânz.Dar mi-am zis că ar fi trebuit să fac şi eu ceva util aşa că

m-am îndreptat către poştă.Nu vedeam dar puteam să simt dacă era ceva înăuntru.Iar soţioara avea să aibă mai puţin de lucru.Am deschis uşa şi în mod inexplicabil copilaşii nu scoteau

nici măcar un sunet.Dar ce făceau? Probabil că nu erau acolo.Am deschis capacul şi am băgat mâna înăuntru, ca să

constat că dădusem de ceva moale.Am simţit moliciunea şi mi-am tras mâna repede înapoi.Ca să constat că trei degete îmi intraseră în materia

respectivă.Mirosul mi-a dat de ştire că era POO de câine.Secundă în care o mulţime de mititei începuseră să urle cu

multă bucurie la vederea celor trei degete. Vederea meaproastă le permitea să stea foarte aproape de mine şi să sebucure de întâmplare în lege.

Am făcut un gest ca şi cum aş fi vrut să îi prind pe toţi cucele trei degete la care ei au început să râdă şi mai tare.

Dar cu toată veselia generală din preajmă, am înţeles că nueu eram destinatarul necurăţeniei de câine ci persoana careverifica poşta zilnic şi care avea să ajungă acasă abia pestecâteva ore.

Şi să îi ameninţe cu degetul.

Al. FRANCISC


GEORGE ENESCUa 60-a comemorare

Paul LEIBOVICI

„Când George Enescu ia bagheta, ai impresiacă te afli în faţa unui magistru” spunea MihailSebastian

Aflându-mă la Paris am vizitat în una dindimineţile însorite şi liniştite cimitirul PereLachaise în care se află mormţntul mareluicompozitor, dirijor şi profesor ,,George ENESCU”alături de a altui mare muzician Georges BIZET.

Marmora albă a cavoului simbolizeazămăreţia, calmul, cu care profesorul îşi îndruma, cuo excesivă grijă profesională muzicienii dinorchestra pe care o avea sub bagheta sa, indiferentde celebritatea, renumele acelei orchestresimfonice.

Talentul de viorist i s-a descoperit încă de la ovârstă mult prea tânără. Avea doar 4 ani cândlăutarul Niculae Chioru îi pusese vioara în mână,în acel colţ îndepărtat al Moldovei-Botoşani.

Afirmarea talentului, pe deoparte cât şiîndemnul spre studii superioare muzicale le-aprimit de la profesorul Eduard Caudella. Studiindla Viena, la îndemnul profesorilor care-l apreciaua avut o primă apariţie în faţa publicului, iar presavremii a scris ,,un Mozart român”.

Enescu îşi desăvârşeşte studiile la Conservatoruldin Paris având ca profesor la clasa de compoziţie pemarele Maurice Ravet şi Theodor Fuchs.

Compoziţia sa ,,Poema Română” are undeosebit succes încă din prima audiţie care a avutloc la Concertele Colonne din Paris. Protectoarealui Elena Bibescu şi mai apoi Carmen Syilva l-auîncurajat, ajutat şi îndrumat în perioada primilorsăi paşi pentru a se afirma drept compozitor.

Din primii ani ai secolului XX dateazăcunoscutele sale compoziţii: cele două RapsodiiRomâne, op. 11, Suita nr. 1 pentru orchestră, primasa Simfonie şi cele Şapte cântece pe versuri deClement Marot.

Prea vremii va scrie: ,,George Enescu impunerespectul artei, o înaltă conştiinţă a valorilor, omare disciplină a muncii. Extraordinar artistEnescu este, deopotrivă, un excepţional educator.”

Alături de parteneri prestigioşi, ca AlfredoCasella, Pablo Casals, Louis Foumier întreprindeturnee în mai multe ţări europene.

În perioada primului război mondial varămâne la Bucureşti, unde va dirija într-o primăaudiţie integrală în România ,,Simfonia a IX-a deLudwig von Beethoven, compoziţii de HectorBERLIOZ, Claude Debussy, Richard Wagneralături de compoziţii proprii”.

Ziarele din capitală, după succesele sale cadirijor se vor grăbii să scrie „Vocaţia sa ca dirijorse vede că răspunde nu numai necesitatea deexprimare personală, dar şi unei nevoi de atransmite altora o tehnică de lucru,de a insuflaconsecvenţă artistică.

Dirijorul este un profesor. Rolul lui este de acomunica învăţătura”.

Compozitor şi dirijor din tinereţe se afirmădeasemeni ca un artist plin de iniţiativă îndragostea lui pentru patria sa. Aşa se explicăiniţiativa de a organiza prima ediţie a ConcursuluiNaţional de Compoziţie - în scopul stimulăriicreaţiei muzicale autohtone. Premiile au fostdecernate din veniturile proprii şi ofereacâştigătorilor şansa de a se specializa laParis,precum şi de a-şi auzi interpretarea înconcerte publice.

14 nr. 87, 2015


Pe data de 13 martie 1936 are loc la Parispremiera operei sale,,OEDIP”. Libretul a fost dcrisde Edwart Fleg, cu un succes răsunător în public.

Peste ani opera a fost montată în timpulFestivalului „George Enescu” din Bucureşti(1958). Rolul titlar a fost interpretat de DavidOhanesian, regia Jean Rânzescu, dirijorConstantin Silvestru.

O reluare a acestei opere a avut loc în 1995 înregia lui Andrei Şerban.

George Enescu a fost dirijorul numeroaselorconcerte din europa alături de David Oistrah, LevOborin,Emil Griles, Yehudi Menuhim care lavizitat şi la Bucureşti.

,,Este un tulburător poet al baghetei şi undesăvârşit tehnician. Ne ajută să simţim deplinmuzica (pentru că o trăieşte el însuşi), ceea ce nu-l împiedică să controleze extrem de riguros toatedetaliile orchestrei, fiecare istrumant, fiecareexecuţie. Însufleţirea lui e egală cu vigilenţa sa,lirismul egal cu precizia. A lucra sub o asemeneaîndrumare, ar fi o onoare şi o şansă pentru oricareorchestră în lume, oricât de impozantă, ori cât dereputată ar fi ea. Dar când astfel de noroc dă pesteo orchestră inegalabilă, cum e Filarmonica noastră- bagheta lui George Enescu ia aspectul uneiextraordinare funcţii educative. (S.M.)

Despre activitatea sa muzicală George Enescuspunea ,,În lumea muzicii eu sunt compozitor,dirijor, violonist, pianist şi profesor”. Cel mai multpreţuiesc drumul de a compune muzică şi nici unnumitor nu poate poseda o fericire mai mare”.

Stilul componistic a lui George Enescu estegen de afirmare, oscilând între stilul romantic, îngenul lui Richard Wagner (vezi Simfonia nr.1)influenţa muzicală franceză (ciclul muzical alcântecelor pe versuri de Clement Marof),tendinţele neo-baroce (Suita orchestrală nr.2) şiexprimarea modernă cu totul personală dinmuzica de cameră, opera Oedip sau Simfonia decameră.

Nu trebuie uitată influenţa folcloruluiromânesc, în ceea ce privesc cele două RapsodiiRomâne, Suita pentru vioară cu caracter popularromânesc, sau Suita orchestrală nr.3.

În ceea ce privesc interpretările sale, deneuitat sunt ,,Poemul pentru vioară şi quartet decorzi” de Ernest Chausson şi ale Sonatelor şiPartitelor pentru vioară solo de Johan SebastianBach.

În decursul anilor a dirijat printre marileorchestre cea din Philadelphia şi New York.

Activitatea sa pedagogică are o deosebităimportanţă, de aceea menţionez printre elevii săipe violoniştii Christian Ferras, Ivry Gitlis, ArthurGrumiaux şi Yehudi Menuhim.

Despre familia lui George ENESCU. Situaţia familială tragică şi penibilă a marelui

muzician, supliciul pe care acesta îl îndura stare încompania soţiei sale Maruca de peste 15 ani, de lacăsătoria lor în 1939 şi care s-a sfârşit decât lamoartea lui Enescu, în mai 1955. După căsătorie,soţia na acceptat să fie numită, doamna Enescu „ciAlteţa Sa Prinţesa Cantacuzino”. În fapt nu senăscuse, ci era fiica unor boieri din Tescani, jud.Bacău şi se numea Maria Rosetti Tescani. N-a fostlângă Enescu nici măcar când acesta s-a stins înnoaptea de 4 mai 1955. Manuca Cantacuzinofusese doamna de companie a Reginei Maria aRomâniei şi pretindea că este ,,prinţesă pur sânge”deşi fusese doar prin alianţă ca urmare a căsătorieiprecedente, la vârsta de 18 ani, cu bogatul prinţMihai (Mişu) Cantacuzino.primar al Bucureştiuluişi ministrul Justiţiei.

Maluca începuse realaţia cu Enescu încă întimpul căsătoriei cu Mişu Cantacuzino, ea avândrelaţii şi cu fostul filosof Nae Ionescu, mai tânăr caea cu 13 ani. Maluca a fost vreme de doi anibolnavă psihiatric, revenindu-şi prin 1935. În totacest timp Enescu a fost alături de ea.

În ultimii ani ai vieţii, nu mai putea cânta lavioară ci doar dirija diverse orchestre.

Drama Enescu e proaspătă şi azi în memoriamultor parizieni chiar după 60 de ani. În 1954 afost paralizat ca urmare a celui de al doileaaccident celebral.

Regimul comunist a intenţionat să-ldesgroape şi să-l răpească pentru a fi adus înRomânia. Datorită serviciului de spionaj francez,răpirea a fost înlăturată, iar oamnenii securităţiiromâne arestaţi.

15nr. 87, 2015


ANTIUNIONISMUL {I SENSULROMÂNISMULUI ÎN CULTURA LUI

GHEORGHE ASACHI

1. Politica nu este un domeniu culturalNu cred că s-ar putea aborda vreo

lucrare de dimensiuni, cu o temă decercetare în domeniul istoriei culturiiromâneşti, fără de care numele luiGheorghe Asachi să nu fie aşezat la loc defrunte. În rândurile care vor urma spreîncercarea de a încheia, dacă se va puteavreodată spune că studiile privitoare latoată activitatea acestui om de culturăromân se pot încheia, vom aborda o atentăşi obiectivă cercetare la ceea ce a însemnatromânism şi antiunionism în gândirea luiGheorghe Asachi, oprindu-ne la activitatealui, ca om de cultură, în ceea ce priveşteistoria ca fapt al dezvoltării artei şi definiriiconceptului de românism.

La 1 martie 1788, în plină înmugurirea plaiului bucovinean, viitorul om decultură, creatorul de literatură română şiuniversală, se năştea în ţinutul Herţa, înfamilia lui Lazăr (în alte documente Leon) şial Elenei Asachievici. Speculaţii asupraprovenienţei numelui familiei sale s-au totfăcut de către unii cercetători răuvoitori în

legătură cu rudele sale, însă acest fapt nune-a putut face să ne dezicem de toatăactivitatea neobosită în slujba dezvoltăriiculturii româneşti.

Forţa de idei antiunioniste, pe careomul de cultură Gheorghe Asachi le-a săditîn multe dintre minţile timpului său, auculminat cu dorinţa ferventă a emancipăriiprin tot ceea ce au însemnat mijloacele deinformare în rândurile intelectualiloracestui teritoriu al Marii Românii. Deşi afost împotriva unirii, Gheorghe Asachi nu apromovat niciodată altă idee decât cearomânească, el însuşi definindu-se caromân. Conştient sau nu, el trezea tot maimult în rândurile populaţiei spiritul deromânism. Faptul definirii sale, ca om decultură, a fost grăitor prin tot ceea ce aînsemnat dezvoltarea acesteia în limbaromână: monumentele ridicate dininiţiativa şi sub îndrumarea lui i-au definitspiritul patriotic, ziarele înfiinţate în limbaromână, în care niciodată nu a folositnumirea limbii, pe care o vorbea, camoldovenească, ci doar aceea de limbăromână (a se vedea numele ziarului AlbinaRomânească fiindexcesiv dominant însusţinerea consem-nării de mai sus, caprimă publicaţie înlimba română, înce-pând cu anul 1842),scrierile sale literare,însumate în paginilede poezie şi piese deteatru în limbapoporului din rân-durile căruia seridicase, limbă în

16 nr. 87, 2015

Motto: O naţie care a pierdut încrederea în sine, între toate altele

este cea mai mizerabilă, pentru că a frânt bastonul pe care se putea răzima.Gheorghe Asachi

Ştefan Lucian Mureşanu


care a vorbit, a creat, a scris şi a publicat,reprezentau spiritul tuturor românilorcuprinşi între graniţele de la Tisa laDunăre, de la Carpaţi la Marea Neagră şiNistru. Omul de cultură Gheorghe Asachi afost torţa vie a românismului prin însăşiideea de a înfiinţa presa ca mijloc decomunicare între români şi de a trezi îninimile lor spiritul latin: Un viu dor mă-naripează şi mă-ndeamnă din giunie / Casă cerc pe alăută românească armonie. /Acest vers, ce sun-aice, lui Apolo nu-istrein, / Fiind gemine cu rostul ce-i urzitdin cel latin. / Armoni-a strâns pe oameniîn plăcuta societate, / Adunând pre ii dincodruri în statornica cetate… Versul luiAsachi, fără o curgere a cuvintelor în ritm,anunţa subtil ceea ce, într-adevăr, vedeascriitorul în conceptul de românism: Numailimba în care scrie e (...), mai veche decât aromanticilor, mai înspre limba lui Conachi.Mai mult, poezia lui se poate crede că esteuna de comandă, care să separe sau săîncerce să desprindă Moldova de ţinuturileromânilor, însă semnul de întrebare,privitor la tot ceea ce a însemnat în culturaromânească Gheorghe Asachi, nu trebuiepus pe politica pe care a dus-o, ci pe totceea ce a făcut el pentru cultura tuturorromânilor, cu care astăzi ne mândrim. Îndefinirea ei, politica nu s-a caracterizatniciodată ca a fi un domeniu cultural, ci caun concept general, duplicitar, chiarpervers. În acest sens, maturitatea gândiriinoastre să nu o lăsăm naivului să cadă înpăcatul confundării activităţii politice cucea de iluminare culturală. Să credem oarecă această cădere a omului GheorgheAsachi a fost cauza pentru care marele poetMihai Eminescu nu l-a amintit în creaţia saEpigonii şi nu l-a citat, ca pe unul dintreoamenii de cultură, de dinaintea formăriisale, care să îl fi inspirat?

În ciuda acestui fapt, munca culturalăa lui Gheorghe Asachi, în teritoriulromânesc pe care l-a iubit, a fost unasolemnă şi drept de a fi lăudată şiexprimată în toate istoriile de cultură şicivilizaţie română.

2. Cultură şi sens patriotic laGheorghe Asachi

Dacă ar fi să prezentăm numaiactivitatea sa din presă şi ar fi de ajuns săîl numim deschizător de artă a scrisuluigazetăresc, prin care s-a remarcat şi a trăitprin paginile ziarelor sale marileevenimente. Tocmai datorită acestui fapt dea fi oarecum acceptat de autorităţile ţariste,care se aflau în ţară şi dominau intereselepolitice şi sociale ale românilor din aceastăprovincie valahă, va avea autoritatea să maiscoată încă un ziar în limba română, unsupliment literar. Pe acesta din urmă,Gheorghe Asachi îl va numi AlăutaRomânească, foaie literară - artistică laconducerea căreia se va afla un alt mareerudit patriot, Mihail Kogălniceanu.Cărturarul Gheorghe Asachi dorea sărealizeze actul său de emancipare apoporului şi de trezire la lumina numelui deromân. Nu suntem îndreptăţiţi, ca filologi şica români, să punem la îndoială cu nimicgândirea lui politică şi nici ideile care l-aufăcut să nu creadă într-o realizare bună aUnirii, în perioada istorică a Românieipremergătoare acelui an 1859.

Gheorghe Asachi a fost un om decultură şi tot ceea ce a realizat prin muncasa a dat lumina care a solarizat lumeaEuropei, făcând-o să nu se mai întrebe cinesunt românii. Am spus românii, pentru căîn poezia În unire stă tăria, face oprezentare a ceea ce ar însemna unireaîntre fraţi şi, poate nu întâmplător,personajele povestirii sale sunt în număr detrei tineri. Ar putea pune la îndoială vreuncercetător în domeniu faptul că Asachi nuar fi conştientizat legăturile de rudenie

17nr. 87, 2015


dintre populaţia celor trei provinciiromâneşti, mai ales că mama sa sepresupune că, după numele de fată,Ardelean, se trăgea dintr-o familie dedincolo de Carpaţi, din minunatele silvaeale Ardealului. Înseşi odele lui Asachi au înversul lor un dor comun valahilor, carenetezesc un câmp de existenţă perpetuătrăsăturilor lor de caracter.

În timpul cât va studia arheologia şiepigrafia la Roma, între anii 1808-1812,Gheorghe Asachi va pătrunde în literaturaitaliană, luând lecţii de poetică, dar şi depictură şi sculptură în atelierele lui MicheleKeck şi Antonio Canova. Subliniem acestfapt pentru a prezenta una dintre marilerealizări sculpturale, pe care omul decultură Gheorghe Asachi le-a aşezat întrunemurire pe valea Copoului, tot ca o dorinţăde elevare în tot ceea ce putea face pentrucunoaşterea istoriei şi culturii românilormoldoveni. În realitate, a fost un începutcare a urmat cu ceea ce îşi dorea să fiinţezepe dealul Galatei, un Pantheon în caredomnitorii Moldovei să-şi regăseascălocurile pentru nemurire: „Un mormânt albărbaţilor ce am respectat şi a celora ce amiubit, expus fiind ochilor nu este numai oparadă deşartă, ci un îndemn de imitarepentru unii, iar pentru alţii un Paladiumdin care răsună un glas de mântuire în oarapericolului şi a alunecării noastre.Cumpănind asemene adevăruri nu putemtăgădui că îndatorirea către răposaţii estedictată de religie, de moral, şi chiar depolitică.” Această realizare arhitectonică,desenată şi ridicată din iniţiativa lui

Gheorghe Asachi, a fost primul monumentpublic în Moldova anului 1834, un statuarneoclasic, influenţat în înfăptuirea lui despiritul rusesc, de factură provincială,numit Monumentul de pe Copou. Acesta afost ridicat în cinstea constituiriiRegulamentului Organic şi a fost realizat deinginerul rus N. Sungurov. Cioplireaobeliscului, spun documentele timpului, afost realizată de meşteri aduși de la Lwow.Este de subliniat faptul că sculpturareprezintă un stâlp comemorativ, în formăde trunchi de piramidă, din nouă blocuri depiatră aşezate una peste alta, cu partea maiascuţită spre vârf, un obelisc precumepitafurile greceşti din piaţa publică. Separe că acest sanctuar s-a dorit săsimbolizeze așezarea legii noi, asemeneacelor din lumea de dinainte de Moise.Cultura imensă a eruditului şi diplomatuluiGheorghe Asachi i-a luminat dorinţa spreînsemnele antice ale lumii civilizate şi adovedit că şi în această parte a lumii gloriaunui popor în istorie poate fi prezentatăprintr-un sanctuar. Monumentul esteîncadrat de patru lei care susţin obeliscul.Între labele acestora se poate vedea câte ospadă, semn al apărării aşezăriiregulamentului. Regulamentul în sinesemnifică şi gradul de civilizaţie la careajunsese, la momentul respectiv, partearomânilor din ţinuturile Moldovei. În poziţieşezândă lei sunt gata oricând să atace petoţi aceia care ar fi dorit să profite de starealor de repaos. Sabia, semn justiţiar, poatefi şi un simbol al nobleţei, al generozităţiiconţinutului acestui act, care s-a dorit săguverneze peste trebuinţele publice aleMoldovei moderne şi care s-a dovedit a fi olege de mare valoare a acelui timp istoric.Dacă aleea parcului este dominată deumbra copacilor înalţi şi arcuiţi,monumentul se află într-o poieniţăluminată de razele soarelui, peste carenatura se răsfaţă în toată splendoarea ei.Coamele leilor, maiestuos ondulate, precumo perucă a unui preşedinte de complet, cad

18 nr. 87, 2015


peste lama spadei. Laba mare şi grea seaseamănă cu o mână de războinic, vitejiseculari care şi-au dat viaţa pentruapărarea hotarelor strămoşeşti. Leii sprijinăobeliscul, asigurându-i trăinicia. Vegheazăcu ochii deschişi de pe blocul de piatră,scrutând zarea de la o înălţime de peste doimetri. În liniştea nopţii, umbra care cadedinspre măreţul obelisc ascunde piezişsiluetele leilor, însă luna şi stelele îimăreţesc, monumentalizându-le datul.Putem spune că prin această realizare,Gheorghe Asachi ar putea fi socotit undeschizător al unui nou curent creativ înprincipatul românesc şi, anume,neoclasicismul.

În politică, Asachi poate fi privit caun conservator însă, în toată creaţia luiartistică, s-a distins ca un inovator.

3. Conservator şi iluministÎn toată activitatea sa, ca om de

cultură, Gheorghe Asachi a inclus,conştient, în programul său, conceptul deromânism, chiar dacă vizibil s-a declarat unantiunionist. Înfiinţând şcoli cu predare înlimba română, publicând creaţii literare cusubiecte istorice româneşti, întemeind şidezvoltând teatrul în limba română el, caerudit, s-a declarat român. Iar românii nulocuiau numai în teritoriul principatuluiMoldova, ci în tot spaţiul carpato-danubiano-pontic, dincolo de Tisa şi dePrut. Gheorghe Asachi şi-a dat seama căprin tot ceea ce realiza trezea dorinţa,această nouă formă de culturalizare amaselor, percepută mult mai activ de cătrecei care simţeau naţionalismul. Un exempluelocvent de îndrăzneală patriotică este şimomentul la care, la ceremonia înscăunăriilui Mihail Grigore Sturza, diletanţii aureprezentat, pe scena teatrului francez devarietăţi al fraţilor Fouraux, o dramă eroică,la iniţiativa lui Asachi, având titlulsemnificativ: Dragoş, întîiul Domn suveranal Moldovii. Din păcate, această creaţieliterară nu s-a mai păstrat până la noi. Este

timpul, ca înaintede a cercetaevoluția spirituluicritic, ar fi de doritşi mult maiatractiv din parteaunui cercetător îndomeniu să seoprească atentasupra acesteifiguri a românis-mului care repre-zintă, în istoriaculturii şi civilizaţiei româneşti, omul uneiperioade în care a căutat, luminat deştiinţă, să deplaseze interesul naţional sprecel internaţional, despărţind prin aceastalumea veche de cea nouă, răscrucea undemintea lui a rezistat străpungerilor a tot felulde curente contradictorii.

La vremea istorică, pe care succint amprezentat-o în rândurile de mai sus, mareleerudit Gheorghe Asachi, una dintre figurilede seamă ale culturii românești antepaşop-tiste, a luptat cu propria-i conştiinţă şi ademonstrat că el gândea româneşte.

În concluzie, pentru a evidenţiaconceptele de român şi românism la mareleom de cultură moldovean, GheorgheAsachi, am dori să mai amintim încă unadintre marile realizări ale acestuia, în acestdomeniu, şi anume, a ceea de a punebazele, în anul 1836, a înfiinţăriiConservatorului dramatic de la Iaşi,instituţie de învăţământ superior, la care elînsuşi va preda, în limba română, cursul dedeclamaţie. În lucrarea sa, “Spiritul critic încultura românească”, Garabet Ibrăileanuavea să spună: „Cultura şi fericirea unuipopor nu stă în schimbarea portului, înmania de a se lepăda de învechime şi de alua orice lucru străin şi nou, ci în respectuladucerii-aminte a strămoşilor”.

19nr. 87, 2015


20 nr. 87, 2015

Înger răstignit pe asfalt

De la o vremes-au topit cuvintelepe rugul amiezii,au curs în asfaltul lichid,şi-au amestecat sensurilecu urmele paşilor –o lavă citadinăprin care înoată deşertăciunile,şi rutina, şi spaima de moarte.

Între pereţi te strâng speranţeleieşind prin crăpăturile gândului…Unde să evadezicu sfiala depărtării de toate,unde să baţi, la care uşă,când dincolo te aşteaptădublura ta adormităde-a curmezişul tuturor lucrurilorşi-abia te strecoripână la prima lumină pe stângasă-ţi cauţi identitateade înger răstignit pe asfalt?...

Ghimpele umbrei

Umbli prin tinenoptatic şi orb,aprinzi felinareşi vezi pereţii caseijupuindu-şi tăcereala picioarele îngerilor întârziaţi.

Din sertarele vechicurge timpulşi-ţi colorează pielea palmelor,tresari… un înger îţi cară pieleaînspre poarta grădinii,unde crede că mergişi unde crede că mă întorc şi eu,când plânsul ţărâniiîmi trece prin oaseşi bâjbâi printre icoane uitate.

Cu ce să umplu acumabisul dinspre plecări şi sosiri,dintre aici şi niciunde?Ce să ascult între două cuvintecând greieri năuciîntind fruntea luminiisub paşii zilei de mâineşi un fir nevăzut mă poartămereu mai departe,cu ghimpele umbreiundeva ascuns, ştiutdoar de mine…

Din spatele oglinzii

Stătea aşa aplecatăcu faţa sprijinită în pumni,privind undeva, cevace tu nu puteai înţelegeşi ea,care te învăţase totul,de la lumină până la cuvânt,nu ştia acum să-ţi aratecă lumea nu se termină aici.

Aşa că ţi-a zâmbitîmpăcatădin spatele oglinzii:iartă-mă, te-am învăţatsă trăieşti… Să mori,învaţă fiecare singur.

Era

Era ceea ce spunea iarba că este,mirosind a pământ şi-a fântână,a turmă şi-a rouă de stea.Era ce mărturisea foculdintr-un august toridcând înghiţise pădurea:cenuşa urmelor ei pe cărări,cu visele arse-n verdele tăcerii.

Era ce-şi amintea nisipuldespre trupul ei topindu-şi luminadin valuri, înainte de-a pleca.Era ce mai păstrase vântulîn inima unui ecoudincolo de asfinţit:o adiere de îngerşi atât.

Peisaj

Mirosind a fumşi-a aripi obosite de lăstun,toamna cântă Vivaldi prin frunze,de parcă s-ar jucade-a v-aţi ascunseleacu sufletul meu,lumina istoveşte văzduhulpeste ţărâna amieziişi mă gândesccă aş putea să zbor şi eu,agăţată de mâna ciulinilor,cu vara pierdută…

O umbră în parc

Se deplasa încet, târându-şi umbra –o mână de oase aranjate în grabăde vreun înger copil.

Lumea lui exploda într-un strigătla intervale aproape egaledin zâmbetu-i ştirb,când te-aştepţi mai puţinsă-şi îndrepte pe umărrestul de viaţă grămădit în zdrenţe.

Villia BanţaVillia Banţa


DESPRE O POVESTE ÎN VERSURI A LUI ADRIAN ERBICEANU

Despre o „poveste în versuri” şi un basm numit „Tinereţe fără bătrâneţe”semnat de Adrian Erbiceanu (Editura ANAMARoL, Bucureşti, 2013)

Un om, după trei decenii destrăinătăţi, simte că nu se poatedezbrăca de haina sufleteascăromânească, cu care, probabil, unadintre Ursitoare l-a înveşmântat. Asimţit că a trecut în „Cealaltă partea vieţii”, că l-au ajuns din urmăamintirile şi că trăieşte ciudatasenzaţie că lui îi este menită„datoria” de a repovesti basmuladus nouă de Petre Ispirescu.

- Doamne, şi-o fi zis, asta eculmea! Basmul acesta a fost scrisşi pentru mine, ca de altfel pentrutoţi cei care au plecat de acasă, şicălare pe visul că undeva, înLumea asta mare există o ţară, unloc unde să găsească acea„Tinereţe fără bătrâneţe”, s-a oprittocmai în Canada. În această ţară,a Tinereţii, se pare că anii nu senumără. Ei trec.

Şi într-o bună zi, nu se ştie deunde, l-a nimerit o săgeată, ceanumită la noi a „dorului de acasă”,a aducerii aminte de mamă şi de

tată, de copilărie şi tinereţe, deacele zile când eram fericiţi fără afi ştiut asta! Lovitura asta ne obligăsă ne privim în oglinda realităţii,iar mintea, cu voie sau fără voie,ne întoarce îndărăt! AdrianErbiceanu, mergând pe urmeleeroului povestirii, povestire care separe că nu l-a părăsit niciodată, asimţit că îl macină un dor, dorul dea se întoarce spre începuturi.Neputând face acest lucru în sensulpropriu, s-a născut dorinţa de arepovesti basmul, dar altfel, aşacum îl simte!

Şi-a retrăit propriul drum prinviaţă, tinereţea zbuciumată, visele- mai mult sau mai puţin împlinite-, oamenii şi locurile. Timpul nemarchează. Adrian Erbiceanu,omul, a înţeles că orice monedă aredouă feţe. Şi cu Timpul, neiertătorcum este, nu te poţi juca. De aici şiacea senzaţie românească că-l„mănâncă degetele”. Nu de frică.Nici de entuziasm. S-au dus şi„Zilele Babei” şi multe nopţi depriveghere. Şi anii.

Noi credem că şi-a spus: „Voirescrie basmul în felul meu, înlimba de acasă, pe care am purtat-o totdeauna cu mine pe unde m-audus paşii vieţii”. Căci, recunoaştepoetul în poeziile dumnealui că demulte s-a lepădat, dar de cuvântulmoştenit, niciodată.

- Am senzaţia că e cea maioriginală poveste a neamului meu,că este caierul din care voi toarce

basmul, prilej de a mă întoarce întimp şi spre locurile natale,reamintindu-mi de „streşini şicotloane”, de clopote şi toacă,păstrate în coarda destrunată aviorii mele sufleteşti, mi-am lăsatanii mei ce tineri, rămaşi doar înamintiri şi versurile mele, de serilecu împăraţi şi împărătese, fericiţisau trişti, fiindcă aveau sau nuaveau „urmaşi pe bătătură”.

Scrise în Cartea vremii şi înbasmele noastre au rămas şi vraciişi nunţile care ţineau 99 de zile...Şi acei Feţi-Logofeţi, care creşteauîntr-un an, cât ceilalţi în şapte. Şi...respectând legile basmului, autorulne-a mai purtat odată prinminunata lume a poveştilornoastre, numai că de data aceasta afăcut-o în versuri, cu metaforeuluitoare, născute poate şi dindorul înstrăinatului de plaiurilelăsate undeva, în cealaltă parte apământului, „pe celălalt tărâm”!

Calul şi armele tatălui, probeleprin care, asemenea lui Harap Alb,tânărul fecior de împărat se

21nr. 87, 2015

Constantin T. CIuBoTARu


maturizează, capătă experienţă şiînţelepciunea celui care va conduceîmpărăţia, toate acestea şi multealtele sunt păstrate în aceastărescriere. Real şi fantastic, tărâmuricu alte vietăţi şi cu o vegetaţiedeosebită sau pustiuri, cu douăLuni, în loc de una, cu doi Soare, cubalauri sau Scorpii şi Ghionoaie,„trup de şarpe, cap de broască,spaima spaimelor”, întuneric saulumină violetă, Zgripţuroaicadecapitată, creaturi de basm pe care,după legile basmului feciorul le vaînvinge şi supune. El trebuie săînvingă, pentru că reprezintă binele!

Ispita şi dragostea, Fericirea şidin nou Ispita. Sau interdicţia.

Lângă ţara unde lege este Tinereţefără bătrâneţe şi viaţă fără demoarte se află şi o Vale a Plângerii!Loc unde eroul basmului nostruajunge nu din propria voinţă, cifiindcă îi este menit şi această„probă”. Ultima de care nu scapănici un om... Motivaţia autoruluieste în consens cu cea a basmului:„Unde-i lege, nu-i tocmeală”. Legea fost să greşească? Sau să suportelegea care domneşte peste zisa„Vale a Plângerii”?

Feciorul de împărat simte că ise spulberă visele, retrăieştedureros sentimentul dorului depărinţi, „dor care de piept îlapucă”, devenind „dorul de ducă”,

numit metaforic prin „Nemurirea,visul - viselor deşerte”. Impresio-nează modalitatea prin care autorulsugerează trecerea timpului,„Vanitas vanitatum et omniavanitas”. Nu numai împăraţii ci şiScorpiile sau Ghionoaiele devin„poveşti”. Făt Frumos îmbătrâ-neşte. Basmul, după cum e firesc,ia sfârşit.

Timpul, hărăzit pentru fiecare,ne măsoară pe toţi. Dar dacăpalatele şi împărăţiile se vor ruina,dacă oamenii vor deveni ţărână,urmând legile firii, sigur este căaceastă carte va dăinui pesteveacuri, atât timp cât omul va naştecopii, cărora să le citească poveşti...

22 nr. 87, 2015

Rugăminte

Învredniceşte-mămamăcu dragostea ta nedezminţităcare uneşte cerul cu pământulprin inimi care dobândesc viaţa şi

moartea.

Lumina ochilor în lacrimiizvor după forma sufletului pur,iubire ce-n tine-i fântână.

Veghează de dincolocu stele de gheaţă-n priviritopindu-se-n inima mea.

Se pare că moartea ta e-n golul din sufletclipa cât despărţireapână la întâlnirea cu nesfârşitul.

Crucea de sare străluceşte

La masa de piatră, timpul piciorpeste picior

se odihneşte o clipă,Dumnezeu vine pe alee

sprijinindu-se-n toiaggolit de timp în tăcerea sfinţită.

Oamenii respiră măduva lemnului,paharele aşteptării-s pline de

răcoare,fiecare gustă din pâinea şi vinul

învierii.

Desferec pacea şi crucea de sare străluceşte,

trupul tău îşi închide stăpânul înlăuntru

şi nedrept cu drepţii le pune pe umeri greşala

pe care n-au recunoscut-o făcută,de aceea răbdarea cheltuită nu se

măsoară,rupe din noi ce nu suntem în stare şi pune în loc spor de lumină.

Noaptea cât metafizicaiubirii

Lumina alunecă pe gleznele tale,

înfloreşte nuferi sub tălpi,

ochii privesc tăcuţi apa

peste care treci cu surâsul subţire

ca o trestie legănată de vânt.

Noaptea cât metafizica iubirii

îi pune pielea pe băţ întunericului,

bătut cu el cerul se scutură

de stele ninse, căzătoare.

Îţi cuprind cu mâinile, mijlocul

din care vrei să zbori ca o pasăre

înmiresmând văzduhul curbat

cu sunete de bucurie

nemaiauzite.

În lipsa ta niciun cântec nu voi auzi

doar aşteptare îngropată-n tăcere.

Nicolae Vălăreanu Sârbu

POEME


Revolu]ia lui Freud

75 de ani de la desp\r]ireDespre sine însuşi, Freud spunea

– „Viena a fost locul în care un singurpsihiatru s-a luptat pentru a aduce lalumina zilei secretele întunecate alelumii care zace ascunsă în adâncurilesufletului uman”. Noile teorii alesavantului au fost contestate de laînceput, iar până astăzi ele au fostcompletate, modificate, fără a fiaruncate peste bord. Noţiunile de„inconştient”, de „subconştient” aucăpătat înţelesuri nebănuite cuaplicaţii nu numai în psihiatrie, ci şiîn literatură, politică, relaţii sociale,ş.a. „Un om care s-a avântat cubisturiul în labirintul sufletuluiuman”, au spus specialiştii. Opera sa,bogată în cărţi, studii, conferinţe a fosttradusă în multe limbi, inclusiv înromână. Psihanaliza a devenit onoţiune comună, deşi nu mulţi oînţeleg în complexitatea ei. DarSigmund Freud nu s-a născut pe unteren pustiu - astfel, în 1793, Mesmerpune bazele terapiei prin hipnoză.Freud se naşte în 1856, studiază laViena, apoi în Italia,în Franţa este unstrălucit student al lui Charcot. În1895 publică „Studii asupra isteriei”,apoi, „Interpretarea viselor”, în 1908are loc primul Congres Internaţionalde Psihanaliză. În 1910, GustavMahler este pacientul lui Freud, în1911 are loc despărţirea de discipolulapropiat, Adler, care îşi creeazăpropria şcoală, la fel procedează Jung,ceea ce dovedeşte că Freud nu anihilaopiniile altora, era un spiritdemocratic, de mare probitateştiinţifică. În 1923 publică „Eul şisinele”, în 1930 este onorat cuPremiul Goethe, începe ocorespondenţă cu Einstein, un altrevoluţionar, în ştiinţă. În 1933,regimul nazist ordonă arderea cărţilorlui Freud, în 1938, familia lui Freud se

refugiază din Austria ocupată, darFreud mai aşteaptă o minune, era dejagrav bolnav, moare la Londra, în 1939.

Dintre eroii antici, Freud îladmira pe Hanibal pentru curajul de aînfrunta un adversar vădit maiputernic, iar copilul Freud consideracă şi evreii trebuie să-şi apere astfeldemnitatea. A citit multă literaturăclasică, modernă, era un erudit. Mareasa dragoste a fost Martha, căreia îiscria zilnic, atunci când era plecat dinViena. Prima experienţă de seamă aconstituit-o participarea la Paris, laşedinţele de tratament a isteriei prinhipnoză, conduse de Charcot, ocelebritate în medicină. Primelereacţii negative la noile opţiuni ale luiFreud au fost provocate de accentulpus pe viaţa sexuală a pacienţilor, nunumai sub aspect fizic, dar şi psihic.A urmat un alt capitol – studiul viselorşi interpretarea lor ştiinţifică. El astudiat un mare volum de scrieri, elînsuşi publicând lucrări despre DaVinci şi Dostoievski, în care a văzutdoi vizionari pentru teoriile sale. S-aocupat şi de aspectele penale, precumparicidul, ş.a. Era la curent cu tot ceeace se scria despre monoteism, de laMoise încoace. În Biblie suntnumeroase fapte ce nu pot fi înţelesefără o abordare profundă a naturiiumane şi a societăţii. ProfesorulBreuler de la Zürich a făcut o sintezăa cercetărilor lui Freud şi a altorpsihiatrii în domeniul psihoanalizei.În urma unei vizite în SUA a găsitnumeroşi adepţi. Primul RăzboiMondial a adus pierderi de vieţi chiarîn familia sa. S-a îmbolnăvit în dincauza fumatului, pe care nu l-a părăsitpână la finele vieţii. O mare simpatiea nutrit pentru Freud MarieBonaparte, urmaşă a celebruluiîmpărat, înrudită cu mai multe familii

regale din Europa. Scriitorul ThomasMann a ştiut să aprecieze la justavaloare contribuţia lui Freud încunoaşterea psihicului uman. Cel carel-a ajutat să se refugieze din Viena laLondra pe Freud, aflat în pericolul dea fi internat într-un lagăr a fostPreşedintele SUA, Franklin DelanoRoosevelt, care citise articole ale luiFreud. Nici Dali nu a fost indiferent laprestigiul şi revoluţia ştiinţificăprovocată de Freud, deşi îi despărţeao jumătate de veac, în vârstă. Deastfel, la Dali se manifestă multesimptome psihotice studiate de Freud,inclusiv magalomania. Dali i-a făcutun portret în timpul când Freud se aflala Londra, în ultimul an de viaţă.Fondatorul suprarealismului AndreBreton a făcut referiri la psihanalizalui Freud. La fel , pictorul Max Ernst,unul dintre cei mai străluciţisuprarealişti. James Joyce a asimilatunele teorii ale lui Freud. ErichFromm a fost un ilustru continuatorfidel al lui Freud. S-a scris multdespre viaţa şi opera sa. Indiferent deinvidiile sau confuziile care i-auînsoţit cariera, din parteacontemporanilor, valoric, el stă cucinste alături de Albert Einstein.

23nr. 87, 2015

BoRIS MARIAN MEhR


NICOLAE B|CIU}ÎNTRE PRETEXTE {I CONTEXTEÎnainte de orice, cartea

„Pretexte şi contexte” semnată deNicolae Băciuţ şi apărută la EdituraNICO din Tg. Mureş în 2015, - esteun document literar. Dincolo deconfesiuni cu amprentă strictpersonală, printre fragmente de ideice ţin de subiectivismul de autor,paginile cărţii de faţă sunt fiecare larând, şi toate laolaltă un compediual unui Timp şi al unor evenimentede marcă în lumea literarăcontemporană. Timpul va dovedi căfiecare cuvânt din această lucrareare memorie literară dar şi socială,că ceea ce azi ni se poate părea a fiun discurs personal este în fond,destinul unui eşantion sctiitroticesccu valenţe complexe la acestfruntariu de veacuri (20 – 21).

Nicolale Băciuţ este un foarteharnic şi serios cronicar, un scriitoral vremurilor sale ce nu trece cuochii închişi pe lângă detaliile care,adunate într-un volum, ne ajută sădescoperim inedite secrete ale lumiiîn care trăim. Şi... cuvintele sunt vii,şi gândurile sunt clare, cu direcţiesigură şi cu acroşări bine limitatescopului ce ţine de zbaterea (de-oviaţă) a unui autor ce nu se joacăde-a Literatura. Autorul scrie dinvocaţie certă, scrie cu patimăcreativă şi are şi avantajulexperienţei de jurnalist, cea ce faceca fiecare pagină din cărţile sale sădevină un înscris ce îşi are locul săuîn arhivă. Că Arhiva lui NicolaeBăciuţ este impresionantă, rod alunei munci sisifice în domeniuljurnalismului şi în sfera literaturii,că Nicoale Băciuţ însuşi este unpersonaj fabulos în prorpia-i Carte

(Pretexete şi contexte), nu mai mirăe nimeni.

Nicoale Băciuţ şi-a luat porţiade celebritatea literară de mai multeori de-a lungul anilor, dar şi-apurtata mereu cununa de lauri cumodestie rar întâlnită în lumeascriitoricească de astăzi, el a rămasacelaşi „ţăran” împăcat în destinulde-a cultiva „ogorul”, de-a aduna înjurul său prieteni de creaţie. Un liantîntre geenraţii şi spaţii geograficespirituale, un mentor şi un editorcare, cu generozitate rararisimăsusţine destinele literare ce nu auavut încă şansa afirmării, dar caredovedesc talent şi dorinţă de a scrie.

Ceea ce atrage din prima lanoua sa carte, este unghiul personaldin care, autorul abordează valoareaastrală a Poeziei şi, pentru că căpoezia are carne şi spirit, NicolaeBăciut vine cu mărturisirile uneirelaţii de prietenie şi înţelepciunepusă sub semnul lui NichitaStănescu. Nu este prima dată cândcitesc astfel de mărturisiri fascinanteşi pe care, Nicolae Băciuţ le face caşi cum şi-ar scoate inima în palmă şi

ne-ar arăta drumul-sângelui careleagă indubitabil poeţii unii de alţii.Doar că, în cazul cărţii de faţă,dimensiunea discursului literar estegeneroasă, ne lasă timp pentrurespiraţie şi ne putem bucura întihnă de splendoarea Existenţei pecare ne-o împărtăşeşte.

Întâlniri şi întruniri, conexiunispirituale cu personalităţi sau (şi)comunităţi de români care ard înaceeaşi flacără a dorului de LimbaRomână. Premii şi discursuri,prieteni şi mai puţin prieteni, dar cutoţii Actori în acest „Teatru” debună calitate, şi pe scena căruiaNicolae Băciuţ îşi joacă rolul Vieţii.În tot acest periplu literar, autorul nuse putea să nu-şi aducă contribuţiapersonală şi în restaurarea unoradevăruri de istorie literară cuproiectări în spaţiul Ardealului.Eminescu în călătoria spre Blaj, aşacum apare evenimentul în scrierileunor distinşi istorici literari, dar nudoar Luceafărul poeziei naţiei, ci şitoate mici detalii care formeazăîntregul unor evenimente cheie înceea ce numim îndeobşte: creştereaLimbii Române,/ lucrări culturale şioameni care au fost şi mai suntancoraţi în acest război de pace pecare îl ducem cu toţii, eveimenteleculturale sunt trecute cu talent înpaginile acestei cărţi.

Vatra Veche, dragostea şidurerea lui Nicolae Băciuţ, revistape care a resuscitat-o prinpropriile-i forţe intelectuale, şi pecare a făcut-o cunoscută în toatecomunităţile vorbitorilor de LimbaRomână din lume. Despre acestfenomen care ţine de destinul unei

24 nr. 87, 2015

Melania CuC


păsări Phoenix, Nicolae Băciuţ nemărturiseşte cu emoţie dar mai ales,cu acureteţe şi responsabilitateactitorului de viţă veche.

Confesiuni, mărturisiri,dialoguri cu personalităţi sau,răspunsurile autorului la întrebărilepuse de reporteri diverşi, fărâme deiluzii devenite realităţi palpabileprin scrisul înaintând de-a lungulzilelor şi a nopţilor nedormite,poeme şi „rapoarte” la demnitateaumană, lumi reale, suprapuse celorvirtuale şi peste tot şi toate, fascinţiasacriitorului Nicoale Băciuţ în faţaevenimentelor, zvârcoliri ale faceriiunei opere literare în care nici opagină de carte nu seamănă cucealaltă. Cărţile lui Nicolale Băciuţsunt de sine stătătoare, proaspete şicu propria lor stea deasupra paginiide gardă, doar materialele de lucrusunt altele, si de la o carte la alta

autorul îşi îmbogăţeşte colecţia deprietenii rare, şi raftul său debibliotecă personală poate fiîmpărţit doar pe criterii de speciiliterare. Toate cărţile semnate deNicolae Băciuţ constituind mostrede certă valoare.

Nicolae Băciuţ a pornit în lumedintr-o casa ţărănească dinChintelnic ce ţine de judeţul BistriţaNăsăud. Un fiu risipitor? Nicidecum.Doar, că din motive pe caresemnatarul acestor însemnări nu leîntrezăreşte prea clar, în timp cescriitorul Nicolale Băciuţ adunăpremii literare şi sunt cenacluri dinţară care îi poartă numele, în timp cefaptele sale de arme, literar vorbind,împodobesc panopliile instituţiilorde cultură de aiurea, în Bistriţanoastră culturală, Poetul dinChintelnic este tot mai greu săîntâlnit.

Nicolae Băciuţ, un scriitorcăruia îi pasă de Literatura de astăzi,un scriitor despre care poţi spunemulte, foarte multe lucruriinteresante. Dar, pentru a-l înţelegecu adevărat, pe acest scriitorcomplex şi prolific, trebuie să citeştimai întâi cărţile sale.

25nr. 87, 2015

O CHESTIUNE DE RESPECT

DE SINEDiana-Florina CosminDiana-Florina Cosmin

Ce putem învăţa de laveteranii altor popoare şi de cetoată inteligenţa din lume nu poatecompensa lipsa respectului de sine.Am regăsit de multe ori, în cărţi,discursuri motivaţionale sau înfilozofia colectivă, că modul încare ne privim şi ne tratăm noi penoi înşine devine, inevitabil,modul în care ne vor privi şi ne vortrata ceilalţi. Ba chiar am dat dincap a acceptare, convinsă de acestadevăr perfect logic. Dar, pentru cămulte dintre înţelepciunile vieţii neintră pe o ureche şi fac imediatstânga-mprejur pe cealaltă, nu m-am priceput niciodată prea bine săparcurg drumul de la înţelegere laimplementare în existenţa meazilnică. Apoi am citit, într-o cartescrisă de o franţuzoaică care şi-apetrecut o bună parte a vieţii în

Japonia, un lucru ţinând defilozofia niponă care mi-ascurtcircuitat aceleaşi sinapsebătătorite deja de adevărul de maisus. ,,O persoană cu adevăratliberă este cea care-şi permite sărefuze o invitaţie la cină fără săofere niciun pretext”. Cât deelocvent, cât de eliberator, cât degreu de pus în practică. Ambelerevelaţii au ajuns să ocupe câte ofilă în caietul cu citate pe care-l ţinde la 16 ani, atent înregimentate încategoria lucrurilor deştepte, derecitit din când în când şi de uitatinvariabil în dimineaţa zileiurmătoare. Până când, la începutulacestui an, în timp ce încercam să-mi ordonez ,,to do”-urile pentruurmătoarea perioadă, mi-am datseama că ultima persoană pe listamea de priorităţi ajunsesem chiar

eu. Şi, pentru prima dată, amînţeles ce înseamnă libertateadespre care vorbeau japonezii şirespectul pe care trebuie să-lsoliciţi, nu să-l laşi la discreţiaaltora. Un respect înţeles ca timpcerut pentru tine, ca egoismsănătos, ca aşteptări pozitive şi carefuz al tuturor lucrurilor care nute reprezintă. Realist vorbind,ultimii cinci ani au fost mai multdespre alţii decât despre mine şi,contrar logicii, mi-a plăcut acestlucru fiindcă de cele mai multe orim-a făcut să mă simt utilă şi săsimt că am un scop şi o menire.Dacă aveam vreo programare lamedic, vreo rezervare la restaurant,vreo întâlnire la film sau vreopetrecere privată de bifat, iarprogramul meu pe ziua respectivăse aglomera în mod neaşteptat cu


vreo întâlnire, un eveniment sau osolicitare din partea unui prieten,acelea erau primele liniuţe tăiatecu cerneală albastră. ,,Lasă că facaltădată”, ,,Săptămâna viitoare”,,,Luna viitoare”, ,,Nu emomentul”. Până când, trăgândlinia sub mine, am constatat cătoate micile mele răsfăţuri saunevoi personale stăteau subsemnul lui ,,Când o să am timp”.Adică, având în vedereantecedentele, niciodată. Săptă-mâna aceasta, în timpul uneicălătorii – în scop profesional – laMünchen, am ales să iau prânzulîntr-unul dintre localurile cochetedin Marienplatz, în centruloraşului. La sosirea mea, totul eragol. ,,Aş vrea o masă pe terasă, vărog”, i-am glăsuit politicoschelnerului, care – la fel dereverenţios – a dat din cap anegaţie. ,,Totul este rezervat, nepare rău, vă mai putem găsi o masădoar înăuntru, cu puţin noroc”. M-am uitat în jur, la cele aproape 40de mese gol-goluţe şi m-am simţitca la ,,Camera Ascunsă”. ,,Dar nue nimeni”, am exclamat eu, mirată.,,Nu e acum, dar să vedeţi în zeceminute”, a zâmbit băiatul.Uitându-mă la ceas, mi-am datseama că avea dreptate. Cumputusem să uit? Era ora 12 fărăcinci minute, iar în toate ţărilecivilizate, intervalul 12-14 estededicat mesei, fără excepţie. N-o

să vezi vreodată un elveţian, unneamţ sau un francez care să-şi iamasa de prânz la ora patru, fiindcăa avut rapoarte de făcut şi n-a pututsă plece, nici vreun englez caremănâncă peste tastatura compu-terului un Snickers cumpărat de laautomat, fiindcă are prea multe defăcut şi nu-şi permite să plece ojumătate de oră din birou. E oregulă nescrisă, pe care toatălumea o respectă şi care a devenito realitate ce dictează inclusivprogramele restaurantelor şi alecafenelelor. În nici zece minute,localul pustiu la venirea mea s-aumplut de râsete, chicoteli, discuţiigălăgioase şi solicitări făcute cumâna ridicată în aer. Familii cucopii, cupluri ieşite în pauza deprânz, pensionari veniţi la o şuetăşi chiar oameni singuri, precumdomnul de la masa de lângă mine– care avea uşor 80 de ani, darieşise la masă îmbrăcat elegant, înpantaloni cu dungă, sacou şicămaşă, cu o pălărie extrem de şicşi lavalieră la gât.

A cerut o salată de creveţi, pecare a mâncat-o cu înghiţituri micişi gesturi elegante, fără săprivească în telefon, fără săvorbească cu nimeni, fără să seconcentreze pe nimic altceva înafară de mâncare. Şi-a savurat apoiîn tihnă un espresso lung, privindamuzat la vacarmul din jur, dupăcare s-a ridicat, îndreptându-se cupaşi mici către zona pietonală depromenadă. Iar eu, privindu-l peel, mi-am reamintit ce înseamnăacel respect despre care citim încărţi. Să ştii să-ţi faci bucuriizilnice, să ai grijă să-ţi fie bine, săte bucuri de viaţă chiar dacănimeni nu te priveşte. Să terespecţi înseamnă să-ţi faci timppentru tine şi să alegi să petrecifrumos acel timp, chiar dacă ai 20,50 sau 80 de ani. Să priveştioamenii, să te uiţi la vitrine, săciteşti un ziar, să-ţi mai doreştilucruri, chiar dacă eşti doar ,,tu cutine”. Dincolo de considerentul

financiar, care încetineşte sauanulează multe vise, ceea ce măîntristează la mentalitatearomânească este lipsa acestuirespect de sine, care să ne permităsă ne ridicăm deasupra circum-stanţelor zilnice, deasupraregimurilor politice şi chiardeasupra trecerii timpului. Amauzit de prea multe ori ,,Ce să-mimai doresc la vârsta mea?”, ,,Cepot eu să mai fac după 50/60/70 deani?”, ,,Ce rost mai are să fac astasau asta acum?”, toate izvorâte dinobişnuinţa de a fi mereu utili, de aavea un scop pus în slujba altora,de a ajuta, de a face şi de a ne punemereu pe ultimul loc. Când nu mailucrăm, nu mai avem copii decrescut sau nepoţi de îngrijit, bruscne simţim fără niciun ţel, fiindcăideea de a petrece timpul doar fiindfericiţi cu şi pentru noi înşine esteun concept total străin şi deneimaginat. Mai mult, sprenefericirea noastră, suntem şi unpopor care glorifică sacrificiul.Pentru job, pentru familie, pentrucopii, pentru soţ. Am auzit multemame tinere care se laudă în guramare că s-au abandonat pe sinepentru copil şi că nu le maiinteresează nimic legat de eleînsele, uitând că acel copil vareplica şi el, cândva, modelul pecare l-a văzut acasă. Mulţi angajaţicare consideră că petrecutulweekendurilor la serviciu e un actde nobleţe care le va asigura gloriaeternă şi o plăcuţă bătută în literede aur pe clădirea firmei la carelucrează, uitând că nimeni nu e deneînlocuit şi că timpul treceireversibil în defavoarea lor. Amcunoscut proaspete soţii care,odată văzute cu verigheta pe deget,au găsit că aspectul fizic, micilebucurii individuale sau timpulpetrecut cu prietenele suntchestiuni neglijabile, pe principiul,,Doar sunt femeie măritată, ce-mimai trebuie?”. Aţi auzit vreodatăteoria ,,punerii ouălor în acelaşicoş”, pe care o folosesc uneori

26 nr. 87, 2015

Diana-Florina CosminDiana-Florina Cosmin


brokerii pentru a explica de ce nue bine să-ţi investeşti toţi banii într-un singur loc? Prea mulţi dintre noifacem exact asta cu timpul şienergia noastră: ne raportăm laalţii înainte de a ne raporta la noiînşine şi ştergem totul din viaţanoastră de dragul unui singur om,a unei singure activităţi, a unuisingur scop. Nici măcar nuîncercăm să atingem un echilibru,fiindcă găsim o plăcere inexpli-cabilă în a fi ,,mamă eroină”, ,,eroual muncii”, ,,nevastă-model” şi alteprincipii de pe vremuri, declinateîn varianta capitalistă şi de secolXXI. Deschideţi televizorul la oraştirilor, indiferent de canal, şi veţiauzi aceleaşi exprimări abrazivepentru ureche. ,,O bătrână de 55 deani…”, ,,Doi bătrâni de 60 deani…”. ,,Unui bătrân de 58 de anii s-a făcut rău în prima zi decaniculă”. Apoi deschideţi unjurnal similar al unei televiziunifranceze, germane, spaniole sauitaliene şi căutaţi – în zadar, văasigur – o exprimare similară. ÎnOccident, oamenii ajunşi la vârstapensionării sunt numiţi ,,veterani”,,,seniori” sau ,,domni/doamnevenerabili/e” cu respect şidiplomaţie. La noi sunt ,,bătrâni”,,,bătrâne”, ,,moşi”, ,,tatăi” şi,,mamăi”. O mostră de ignoranţăsau doar simptomul unei societăţiîn care nu mai reprezinţi nimic înmomentul în care nu mai poţiSERVI cuiva, nu mai poţi plăti rate

la bancă, şcoli particulare,abonamente la fitness şi nu maipoţi semna condica în fiecaredimineaţă la 9? După o anumităvârstă, românii ajung să seconsidere inutili şi fără ţel, iarsocietatea nu face decât să leconfirme acest lucru, umilindu-i înfel şi chip. Şi nu, nu e vorba doarde bani, e vorba în primul rând deatitudinea faţă de propria persoanăşi de ceea ce eşti dispus să accepţisau nu. Deloc întâmplător,imaginea oricărei doamne trecutede 70-80 de ani care seîncăpăţânează să-şi păstreze bunul-gust şi cochetăria trezeşte la noiexclamaţii pe care le-am auzit denenumărate ori: ,,O babă nebună”.Adică, ce-i mai trebuie, la vârstaei, să-şi pună o rochie elegantă, opereche de pantofi frumoşi şi să-şiaranjeze părul? Ce-i mai trebuierespect de sine şi cochetărie, dacănu mai are 18 de ani şi ,,90-60-90”? Privindu-l pe bătrânelulgerman, mi-am adus aminte şi dedoamnele cochete din cafenelelepariziene pe care le admirasem deatâtea ori, de bătrânica simpaticădintr-un boutique londonez, careproba cercei vintage, de bunicaunui fost coleg american de lamasterat, care îşi petrecea după-amiezele citind reviste de modă şicolindând magazine de antichităţi.Şi, în ultimă instanţă, de propriulmeu bunic, care la 91 de ani nurata nicio ştire, niciun ziar şi nicio

revistă de economie şi politică,care comenta cu entuziasm fiecaremeci de la campionatul european,ba chiar îşi făcea planuri şi croşetapronosticuri pentru CupaMondială care urma peste patruani. Şi, punând laolaltă toateadevărurile ignorate pe care le-amcitit de-a lungul vremii, mi-am datseama că aşa vreau să fiu şi eupeste 40 de ani. Doar că, pentru caasta să se întâmple, trebuie săîncep de acum. Fiindcă ceea cetolerezi la 20 sau la 30 de aniajunge să fie destinul tău la 50, 60sau 70. Şi nu, nimic din cele demai sus nu ţine de alţii. Nu trebuiesă te războieşti cu nimeni, nutrebuie să închizi uşi în nas, nutrebuie să baţi cu pumnul în masă.Trebuie doar să faci alegeri maideştepte, să faci loc, delicat, pentrumici bucurii semnificative, să spuiun ,,nu” elegant atunci când cinevavrea să profite de timpul, energiaşi bunăvoinţa ta, să nu te arunci cucapul înainte în orice proiecţel,doar ca să-ţi arăţi disponibilitateaşi să speri că vei contabiliza niştebile albe pe o tabelă imaginară şiinexistentă, să nu zici niciodată,,,O să am timp de mine mâine,săptămâna viitoare, luna viitoare,după ce copiii intră la şcoală, dupăce, după ce, după ce”. Dacă nu îlsmulgi tu cu bună-ştiinţă dinghearele vieţii, e posibil ca aceltimp să nu vină niciodată.

27nr. 87, 2015

MAXIM(E)ORUM

Când un prieten te înşeală prima oară e de vină el, când

te înşeală a doua oară e de vină tot el, dar dacă te înşeală

şi a tria oară eşti de vină tu.

(proverb arab)

În afară de Dumnezeu, singurul creator este Poetul.

(LaRochefoucould)

Poetul adevărat nu se dezice, niciodată, de experienţa lui

de viaţă.

(Nietzsche)

După ce faci, singur, tot ce se poate face, deabia atunci

va interveni destinul.

(Confucius)

Sunt oameni (popoare) care preferă să se târască Şi să

piară de foame, căci, în nimicnicia lor, nu riscă să moară de

sabie Şi în luptă, pentru o viaţă mai bună Şi mai demnă.

(I IV)

Există viermi care fac mătase, dar tot viermi rămân.

(proverb românesc)

Când religia îşi dă mâna cu politica, aproape va fi

uraganul.

(Frank Herbet)

Dacă toate drumurile nu duc la Moscova, Moscova ne va

ieşi înainte pe orice drum.

(Emil Cioran)

Orice mare avere are, la bază, o fără de lege.

(Honore de Balzac)


28 nr. 87, 2015

Sfâr[itul unui poetdubios

De când am murit e pace în RomâniaCred că eram un tip dubiosServiciile secrete se interesau de mine

în fiecare searăDădeau rapoarte, se primeau rapoarteNumai eu ştiam conjugarea verbului a

simţiNumai eu înţelegeam răsăritul şi apusulDar mi-a intrat un cui în talpăCuiul fundamental prezis de EinsteinAm dat apoi în starea de triunghi şi am

murit,Lăsând pe toţi cu gura căscatăS-a vorbit la moartea mea, ca şi la alţiiUite domnule a murit, vai, era o

valoareŞi m-au dus la cimitirPrintre mii de oameni de neînlocuit

Poem de ziua mea

Profundul violoncel al nopţiiAzvârle întunecata sa jubilare departe,

peste zare.Imaginea de ceaţă a lucrurilor îşi

dizolvă formeleÎn fluviul de lumină albastrăMuzeul de artă tresare sub paşii

poetului

Picturile curg înapoi în pensuleImaginile fug pe câmpuri răzleţeÎmpiedicându-se de fluturi călătoriPersonajele principale ţin discursuri

despre VremeŞi despre căderea în păcatul picturii,Autorii fug speriaţi de moartea criticii.Dar nu, nu acesta e poemul căderii

mele,Am ceva pentru voi, prieteni din toată

lumea,O sărbătoare de iunie sub care mă nascAseară m-am întâlnit cu mine şi arătam

obositDacă am noroc voi muri de o boală

celebraŞi se va vorbi de ea la televizor

Linia imaginar\

Când am tras acea linie imaginarăToţi câinii din oraş au început să latreToate bunicile au încremenit cu nepoţii

de mânăLa birtul din colţ zeii au ieşit plictisiţi

la o berePuteam să le stric infernul cu linia mea

imaginarăSau să-i fac să se iubească nebunDar ceea ce trebuie să se întâmple se

întâmplăAşa că dimineaţa asta e o dimineaţă

tristăBanală, plictisită, nici măcar nu merge

la şcoală

E vacanţă şi totul e asemenea vacanţeiSingura preocupare sunt fenomenele

normaleCum ar fi privitul în ochii minţiiŞi mersul pe cataligePentru a analiza lumea de susCând am tras acea linie imaginară nici

nu am ştiutCă doamnele visează la iubirea veşnică,Când eşti copil te uiţi după fetiţeCând eşti bătrân te uiţi după

doamne-doamne,Pentru o doamnă am oprit odată apele

şi munţiiAm oprit poeţii şi criticii literariAm oprit câinii să latreEa m-a lăsat să-i pup mânaCare brusc s-a ofilit şi doamna a murit

curândToate femeile sărutate de mine se ofilescApoi se întristează şi mor devreme

Ieri

Azi dimineaţă am desenat pe cer

Triunghiuri, pătrate şi cercuri

Soarele străluceşte complice

Eu ştiu că ştiu ce nu ştiu

Nimeni nu întreabă nimic

Sunt pierdut în consoane diverse

Iar în calendar este miercuri

Am un gând colorat, ca o tavă

Luminând diferit în reflexe ciudate

Triunghiuri, pătrate şi cercuri

Fac tumbe raţionând ecuaţii

Ca fluturii-n flăcări de becuri

Şi moartea priveşte din spate

Fugiţi de mine, prieteni

Fugiţi acum, când se poate

Eu ştiu că ştiu ce nu ştiu

Dar nimeni nu-ntreabă pe nimeni

Şi nimeni nu caută să vadă

Cum moartea priveşte din spate

GEORGE TERZIU


DE LA MANCHA LA PIETRO{I}ADon Quijote suceşte şi

răsuceşte în mâini o foiţă, care aducea pergament, dar e mult mai subţire,mai s-o frângă între degete! E în plincâmp, ceea ce nu-l împiedică să sedea mai la soare, să buchisească mailesne… Tot nimic!

- Sancho!- De ce strigi, Stăpâne, că sunt

alături, ici-şa!- Ia vezi, tu mă; ce scrie aici?- Hă, hă! Păi nu ştii că nu ştiu

să scriu şi n-am deprins nici cetirea?- Slugă umilă, ţi-a intrat

democraţia în cap?! Te compari cunobili ca mine?! Ţi-am zis să-mispui ce scrie, nu să citeşti! Bunăoară,buchiile astea rotunde şi asteaascuţite, aşa sunt, ori nu le văd eu,bine, că sunt cam obosit de atât amarde ani, de când mă lupt singur cumorile de vânt!

- Sunt şi rotunde şi ascuţite,Măria Ta. Văd parcă şi ceva puncteşi virgule, că pe-astea le ştiu bine…

- Vezi mă, cum te deştepţi lângămine! “Stimate domnule Quijote,mai jos subscrisul Iancu din Vale…fac invitaţie domniei tale…Pietroşiţa… n-o să-ţi pară rău…Poet” … Indescifrabil” Păi n-arecum fi indescifrabil, că citii litere, nucifre! Dar ne lămurim la faţa locului!

- Păi cum, plecăm?- Plecăm, mă! Văd că te-ai

învăţat să cârteşti în vremea dinurmă! Dormirăm veacuri întregi, darvăd că şi-n somn te molipseşti deponoasele vremurilor moderne!

Ultimul cuvânt din scrisoare,“poet”, i-a intrat în cap nobiluluicavaler, ca un cui strâmb, ce nupoate fi scos cu una cu două: dacăbiograful lui, Cervantes ot Pirinei, ascos un roman aşa de atractiv, unpoet, fie el şi de la Pietroşiţacarpatică, ar putea scoate o biografieşi mai spectaculoasă, cu lirismul

nesfârşit de care dispun poeţii!Gloria Mundi!...

- Sancho! Unde-ai rămas,bezmeticule! Nu vezi că mă orbescîn întuneric ăştia cu lumânările lor,pe care le ţin ca nelumea, îndreptateca lăncile la atac, nu vertical, ca ocinstită lumânare?! Şi chiarmânuiesc lumânările ca pe lănci, cădupă ce mă orbi, mai să mă loveascăăl de o ţine, îmbrăcat în fier şi tituindca un măgar castrat, de-mi ţiuie şiurechile! Fără ochi şi urechi, cum sămai lupt ca să mai şi câştig?

- Aici sunt, Măria Ta, ceva maiîn spate, pe dreapta, în direcţia demers spre Pietroşiţa, da’ încă nu ne-am depărtat de Mancha! Unu’ dinăştia cu armură de fier şi lumânareaculcată, m-a orbit şi mi-a lovitmăgarul cu una din roţile… armurii,din pricini de… de noapte! Când aauzit “buf” s-a oprit scrâşnind din…ce Dumnezeu o fi scrâşnit, a ieşit dinarmură şi mi-a zis într-o spaniolăplină de englezisme, că… El a crezutcă suntem fantome! “Ce călăreţi sămeargă noaptea pe mijloculautostrăzii?!? L-a ferit pe cel dinfaţă, cu calul, dar pe al doilea, cumăgarul, nu l-a mai putut feri! Aînceput să-njure în spaniolă curată,mi-a înşfăcat animalul cu mine cu totşi ne-a aruncat într-o cotigă de fier,că să ne ducă la spital, să ne diag…di… nosticheze! Că el nu vrea sărămână fără permis, ba să maiînfunde şi temniţa, pe cum că fugede… a mă-si, că nu mai ţin mintecum a terminat!

Don Quijote nu se miră că afost lovit slujitorul, pentru că aşa emereu la belele: doar ăia micii letrag. Dar care din ei e lovit,patrupedul sau bipedul?

- Şi nu te doare nimic? - Pe mine nu, da’ măgaru’ are

un picior şandaliu, cre’ că e rupt!

Ţine-l de vorbă p-ăl ieşit din armuraasta zăngănitoare, să-mi iau măgaru’la spinare, că-l facem noi ca nou cuilixiru’ dă la cavalerul Cervantes, ălde ţi-a făcut CV-ul şi le potriveştebine pe toate… Şi ţin-te şi laăştialalţi, care continuă să dea buzna,“din ambele sensuri”!

- Ai zis şi tu bine, o dată!Reparăm măgarul şi ajungem laţărmul mării! Ne îmbarcăm pe ocorăbioară cu pânze, că e mai iute,mai trecem încă o mare ceva maineagră şi gata, am ajuns la oaruncătură de suliţă de Pietroşiţa,fără a mai trece prin ţările şiţărişoarele maicii Europa, care pefaţă sunt surori bune, iar pe dedesubtse mănâncă între ele, mai rău ca pevremea romanilor.

- E mai simplu şi mai direct, căpe uscat s-ar putea să nu mai staibine cu softul, după atâţia ani de lanaştere! Da’ cu ce plătim?

- Sancho, Sancho, mă tem că tepierd şi pe tine prin vremurile asteanoi! Memorie ca a mea, patentCervantes, nu se mai găseşte azi!Cavalerul de care zisei, a făcut banibuni pe cartea despre mine şi mi-adat o parte. Scoatem cuiele de lapotcoavele Rosinantei, că sunt toatede aur şi bogaţi suntem!...

29nr. 87, 2015

CoRIN BIANu


*- Sancho!- Yes!- Să fi răspuns şi tu măcar, “da”,

că am ajuns deja printre românaşi!Voi, ăştia de jos, v-aţi făcut care decare mai deştepţi de când cudemocraţia modernă, nu mai ţineţiseama de nobleţea de stirpe! Păi pevremea noastră feudală, nobilul eranobil, oricât de sărac ar fi rămas, iaracum nu mai găseşti nobleţe, nici s-o cauţi cu lumânările alea mari şiculcate de-alungul autostrăzilor! Teuiţi la câte unul căţărat pe gramadade bogăţii şi n-are maniere nici câtRosinanta mea! Au adunat bogăţii,dar nu le-a mai rămas timp să seşcolească, nici cât să-şi şlefuiască…pardon, caracterul! Ia vezi, neaşteaptă poetul în port?

- Da’ după ce se cunosc poeţii,că pe prozatorul don Miguel, îlmiroseam de la trei poşte! Aveavinuri nobile la cramă!

- Ai dreptate, că vodka ăstoranu miroase!

- Vodkă pritocesc ăştia?...- Tzuică! Dar folosesc vodka la

păcăleală. Nu miroase, deşi erusească! Bă!... Unde e poetul?

- Dacă nu-l vezi Măria Ta, căeşti în faţă, cum să-l zăresc eu dinspate?! N-o fi nici călare pe cal…

- Exclus! Caii au fost

exterminaţi aici de pe vremeacolectivului. Nu s-au doveditnemuritori, ca Rosinanta mea, i-abăgat pe toţi la grămadă în salamde… porc şi pasăre!

În sinea sa începu să regrete, câtde bine i-ar fi prins acum biograful!Ar fi luat legătura ca de la scriitor lascriitor, cu… ăsta din Vale. Scriitoriise înţeleg foarte bine între ei: undesunt doi, sunt trei păreri! Dar lanevoie, ajung la o singură părere:vina este la autorităţi!... Dar cine maiştie azi, într-o oarecare zi a anului2013, de Miguel de Cervantes?!Faimos este el, nobilul don Quijote,fiindcă biograful a avut ce să scrie în“monografia” lui!...

- Vezi mă, Sancho, că nu măvindec de gesturile cavalereşti, nicidupă sute de ani? A fost o adevăratăaventură să ajungem cu chiu cu vaide la Pirinei în Pietroşiţa asta de lapoalele Carpaţilor şi când credeamcă vom avea parte de o binemeritatăodihnă, cât va transpune liric noulbiograf istoria faimei mele, el ne-achemat să ne pună la treabă! Ai auzitce-a zis!

- Că-n sus, că-n jos… că el vreamăcar o părticică din experienţaMăriei Tale în lupta cu morile devânt, că bine ar fi ca s-o facă chiarnobilul don Quijote, iar el săprivească şi… să scrie! Hm!...

- Ne-a cerut ajutor în lupta cumorile de vânt! Păi s-a umplut toatăEuropa în ultima vreme de mori devânt, de ce trebuia să ajungem, noi,tocmai la marginea răsăriteană aei?!...

- Că nu, că da, că el, Iancu ăsta,luptă cu morile de vânt, că asta eviaţa lui!...

- Obraznic, păi se compară cumine? Tocmai când mă gândeam,cum să fac să-l ajut! Nu se comparănici cu scribu-ăla de Miguel, căruiai-am făcut onoarea…

Don Quijote, da’ mai zicea că

are şi el pre… pre… cedente! Seluptă cu morile de vânt de pe vremeacomunismului, un fel de Inchiziţiefără niciun Dumnezeu, ce-a fost pela ei. Că pe atunci se ascundea înhrubele unui castel “mehaşist”*,vegheat de un pustnic! A-ncercat sămă convingă – aşa ca de la omsimplu la fel – nu îndrăzneşte să-ţivă vorbească neîntrebat, cum că garaferoviară de la Pietroşiţa a rămas fărătrenuri… Că uite gara, nu e gara! Nucumva, ca unii iubitori de antichităţisă ia şinele, ca amintiri pentru “fiarevechi”! Şi adio, călătorii pe caleaferată…

- Îmi pare frumoasă Pietroşiţade sub Carpaţii româneşti, dar pentrufleacul ăsta, să batem depărtările?!

- Sunt mult mai multe, asta edoar una… Dar cea mai cea e alta,da’ acolo se pleacă anapoda! Auluat-o unii de sus în jos şi se luptă cumorile de vânt, să-l dea jos peEminescu al lor…

- Eminescu?!Ar vrea să-i spună slugii cine e

persoana, nu ca să o compare cuDon Miguel, care a făcut nobilulgest de a-i veşnici biografia, dar evorba despre un mare şi strălucitpoet, un fel de Luceafăr...

- Mi-a zis multe, da’ am înţelesdoar, că în România nu e ca-nSpania!

- Asta ar mai lipsi! Dar îţi spuneu, cum e cu acele atacuri anapoda:de sus în jos n-au bază de sprijin!Atacanţilor le va merge bine untimp, vor prospera şi... tocmai cândvor crede că stau bine de tot, vorcădea brusc, ca păduchii ce crescmari-mari pe câte o vietate, până cecad la prima scuturătură...

* Vila scriitorului M. H.Simionescu din Pietroşiţa

30 nr. 87, 2015


DE LA ALVEOLA UMANĂ A LUIESTRADA, LA SEMIOTICA

IMPERIALISTĂ A NEIUBIRII120 de ani de la naşterea scriitorului Ezequiel Martinez Estrada

Pur şi simplu, îl iubesc peEzequiel Martinez Estrada, iarmotivele mele sunt diverse. Îl iubescpentru că s-a constituit în acel soi deintelectual aparte, spijinit pe temeliaîntotdeauna sigură a autodidac-ticismului constructiv. Îl iubescpentru că şi-a apropriat cu voluptateneliniştea tristeţii, reuşind să redeaplenar dansul în spirală al infinituluisău lăuntric. Îl iubesc pentru că afost hăruit de celestitate să nascăsimboluri autentice spre a defini îndetaliu sufletul Argentinei, culuminile şi cu umbrele lui triste şiprăfuite cu tot. Îl iubesc pentru că nua văzut în omul obişnuit al pampei -cel care ştia să poarte în felul lui undialog ascuns cu firul de iarbămişcat din toate părţile de vântulneocrotitor al câmpiei - barbarulunei comunităţi nonculturaledominat, în genere, doar de instincteprimare ori semenul inferior căruianu trebuie să i se acorde decât unvădit dispreţ erodant de cătreAlteritate. În fine, îl iubesc peEstrada fiindcă, prin firea lui, a fostun veritabil înaintevăzător al lumiiacesteia, reuşind să pătrundă cuochii minţii şi cu cei trupeşti dincolode pojghiţa aparentă a realităţii şi sădescopere cu bucurie în sufletulpustiului argentinian însuşi sufletulprimordial al locuitorilor săi -oglinda unde infinitul mare îşireflectă, în fiece moment al zilei şial nopţii, măreţia-i greu de cuprinsîn cuvinte, cu toate că aceastăoglindă nu i-a putut răspundeniciodată la fel de onest Cerului cuinvariabila ei opacitate cvasidezu-manizantă.

Caracterizat de o erudiţiedesprinsă parcă din fecunditateaspiritului mereu ardent al Renaşterii,scriitorul născut în San José de laEsquina (Provincia Santa Fe) adăruit culturii universale una dintrecele mai cuprinzătoare exegeze cares-au scris vreodată despre spaţiulargentinian al vremii lui, exegezăintitulată definitoriu „Radiografiapampei”. O revelaţie pentru mineaceastă pătrundere răscolitoare a luiMartinez Estrada în adâncul Sineluipropriu şi în cel al toposului natal,situat periferic, sub raport geografic,pe continentul Americii Latine.Edgar Papu îl compară pe autor cuFeodor Mihailovici Dostoievski înceea ce priveşte demersul său lucidde a cerceta lucrurile până în esenţalor primară, ireductibilă, deoarececapacitatea aproape singulară, pânăîn prezent, a lui Estrada de a sondanonapologetic straturile de supra-faţă, precum şi pe cele de adâncimeale umanului întâlnit în cale şi aleteritoriului străbătut, alcătuieşte cuvădită obiectivitate diagnoza

integrală a spiritualităţii şi acivilizaţiei din Argentina primeijumătăţi a secolului XX, cartea fiindpublicată, după cum se ştie, în anul1933.

Totul are memorie în teatruldivers al pampei. Şi oameni, şiplante, şi pietre, şi aer, zvâcnesccumva în acelaşi ritm imemorial allocului. Căci „Radiografia” luiEstrada se prezintă aidoma unuifilm al vieţii bine definit, cu reperegeografice fixe şi cu rădăcinileînfipte milenar în dizarmoniaameţitoare a unui orizont spiritualunic, a cărui amplitudine estesporită, din păcate, de ceea cedomină devastator întinderea -dezumanizarea umanului ca specie.Poate că nu suntem prea departe deadevăr, atunci când afirmăm acestelucruri, fiindcă Martinez Estrada nise înfăţişează drept acea conştiinţăcare decriptează, pe de o parte,tainele viitorului omenirii, precumEfrem Ieromonahul de la SchitulVatopedin „Sfântul ApostolAndrei”, iar pe de alta, el este unconsacrat scrutător (de tiprenascentist, iată, prin arhitecturavastă a cunoştinţelor expuse) altrecutului şi un semioticiandesăvârşit al interacţiunii perfectedintre natură şi om. De-a lungul şide-a latul pampei, fiecare entitate, încare zvâcneşte puternic sau molcomviaţa, comunică, printr-un joc arhaical reflexelor căpătate şi al raţiunii,cu sufletul ce animă în permanenţăforma. Şi asta, fiindcă, pentruscriitorul argentinian, pampa nureprezintă doar un topos oarecare alpământului caracterizat de o serie de

31nr. 87, 2015

Magdalena ALBu


coordonate exacte raportate laplanul general al planetei. Şi nu estenicio metaforă izolată, unde autorula încercat să închidă înlăuntru-iprincipii felurite, particularităţizonale, descrieri fenomenologicedemne de menţionat ş.a.m.d. Eadepăşeşte în mod vizibil acestelaturi completamente restrictive,poziţionându-se fără echivoc înregistrul larg al semnificăriiconţinutului, pe care unitatea sau,mai bine zis, în cazul de faţă,complexul de unităţi culturaledistincte aici analizate îlpredetermină.

Pentru Estrada, pampa şilumea ei înseamnă o mulţimeimensă de semne definitorii, pe careîncearcă să le supună în carte uneiexplicitări exacte şi voliţionalîncărcată de detaliu fin. Raporturilezilnice sau ocazionale ale omului cuelementele naturii sunt frăţeşti,simbiotice, de maximă intimitate acomunicării şi de comuniune, înacelaşi timp. Ciclitatea anotim-purilor implică, la rândul ei, o largăperspectivă a cunoaşterii integrate şiintegrale pentru fiinţa umană apampasului aflată într-un procescontinuu de inadecvare cu mediuldin care, prin lucrătura sordidă adestinului, este parte. Radiografiattotul cu minuţie şi în mod dual -pentru că, în opoziţie cu echilibrulstabil indus de prima parte a cărţii,gânditorul intră temerar şi îngeometria discutabilă a metropolei,Buenos Aires-ul, ca un contrapunctnecesar ce vine să anticipeze cuprecizie declinul moral al viitoruluiacesteia şi, în genere, al lumii -, parecă ni se derulează halucinant prinfaţa ochilor însăşi banda de celuloida sufletului Argentinei, în cea maielevată şi fidelă schiţă a sa.

Pampa înghite cu voluptateevoluţia pozitivă a spirituluimetropolitan, ne spune MartinezEstrada, pentru că ea reuşeşte să îşiimpună cu duritate legea în faţa unei

civilizaţii incipiente. Dezumani-zarea, delincvenţa, instinctualizareadisperată a individului vorbesclaolaltă despre un eşec alconglomeratului cosmopolit urbanîn faţa cortexului nivelat al câmpiei.Ca atare, supravieţuirea omului înalveola geografică, dar şi în ceapolitică întoarse atât de hotărâtîmpotriva sa capătă sensurispecifice. Barbaria unei existenţeneofertante şi nefireşti de dure,aproape reptiliene, după E. Papu,trăite de acesta la modul tragic înmiezul violent al întinderii adezvoltat o serie de complexenevindecabile asupra psihiei umane,complexe care şi-au prelungittentaculele până în poligonulpervertit al Buenos Aires-ului, dar şi„tot soiul de excrescenţe negativ-morale” (Edgar Papu) ivite în vidulcampestru şi de conştiinţă precizat.Aşa vede lucrurile Estrada. Pentruel, tarele imprimate genetic de-alungul vremii fiului pampei nu potfi anulate niciodată de stropulcivilizator pe care îl naşte cu titluidentitar metropola. Descoperim,iată, aici nu numai chipul lucidităţiiieşite din comun a autorului„Radiografiei”, ci şi doza uriaşă detristeţe a sa în raport cu sufletulnăvalnic al Argentinei, în creuzetulcăruia materia şi antimateria setopesc, deopotrivă, cu un firesc maipuţin obişnuit, ca şi cum ele ar ficonvieţuit astfel încă din scenaprimară a Facerii.

Ezequiel Martinez Estrada aiubit în mod absolut pământulArgentinei. Poate tocmai de aceea„Radiografia pampei” este şi celmai elocvent referenţial literar depână acum pentru întreaga cultură alumii în ceea ce priveşte conturareacu obiectivitate a relaţiei antagonicedintre stadiul de barbarie şi nivelulde civilizaţie coexistente peteritoriul unei ţări. Estrada nu avăzut în raportul acesta de vizibilăexcludere dintre cele două noţiuni

anterior specificate, pe care le-aascuns cu intenţie în forma distinctă,dar deloc abstractă a matriceisimbolurilor - şi avem de-a face aicicu un grad maxim de autenticitate însfera creaţiei literare a secolului XX-, o ameliorare a discrepanţelorindiscutabile dintre Trapalanda şiArghiropolis ori o anumită influenţăpozitivă dinspre oraş către câmpie.Dimpotrivă. El a observatagresiunea de neoprit a sălbăticieiasupra metropolei, dar şi faptul căaceasta din urmă a ajuns săreprezinte, mai degrabă, produsulnefast al interacţiunii dintre douăstructuri diferite între care hiatusuls-a instaurat, încă de la început, cudestul de multă evidenţă. Desprenoţiunea de libertate a fiinţei cuapucături de reptilă în concertulzgomotos al supravieţuirii cam-pestre, din nefericire, nu se poatediscuta aici cu largheţe.

Cu toată fiinţa ei de ierburi şide lut, pampa îşi transcende propriametaforă şi realitate, căpătând, prinverbul pătimaş al lui MartinezEstrada, contururi precise de mit.Un mit netăcut însă, care covârşeşteşi subjugă fiinţa, deoarece luptaîndârjită dintre om şi demonulsupravieţuirii din prezentulsempitern a obligat nobleţeaspiritului să-şi piardă în vremedefinitiv consistenţa. Cu altecuvinte, în cartea lui Estrada,limitele umanului încep să se nascăforţat în ecosistemul dizolvantpentru trăiri sufleteşti înalte alcâmpiei, iar efectele lor negative săse împrăştie mai apoi curepeziciune, ca într-o algoritmiepredeterminată a răului, dincolo dezidurile cetăţii moderne a BuenosAires-ului, în suflul fierbinte al unuioraş, care primeşte întotdeauna cunesaţ ceea ce respinge, pe de altăparte, vehement. Propunerea pe careo face, de fapt, scriitorul argentinianeste modelul real, la dimensiunireduse, al crizei de identitate în care

32 nr. 87, 2015


se zbate şi după şapte decenii, iată,de la conceperea cărţii sale, lumea.Acest lucru dovedeşte faptul căEzequiel Martinez Estrada a posedatnu numai o erudiţie reliefată custrălucire şi responsabilitate în operasa, dar că el a fost şi un gânditorvizionar, care a anulat în manierăproprie toate barierele timpuluifizic, stilizând, cum nu se poate maireuşit, practic, două destinesuprapuse: cel al pampasuluiargentinian şi cel al postmodernităţiimetamorfozante de azi.

Din lumea vântoasă de acumaproape un secol a pustiului sud-american aşezat cu faţa cătreAtlantic şi spatele către civilizaţie şipână la realitatea profund dezar-ticulată, cel puţin pentru moment, aînceputului de veac XXI, avem de-a face cu o trecere semnificativă dinsfera istoriei concrete a trecutului înalveola social-culturală aprezentului cu aspect întunecat,asubstanţial din punctul de vedere astructurii sale şi cu o identitateasumat luciferică, unde relativizareaadevărului pare că este, la o primăîncercare prospectivă, unul dintrecele mai distructive lucruri aruncateîn ochi umanităţii de către noul evpostmodern. La o lectură secundă,însă, a fenomenologiei complexedin contemporaneitate, relativizareaîn sine a adevărului începe să capeteoarecum legitimitate, transfor-mându-se brusc în spaţiul minimalal unei breşe extrem de necesare,până la urmă, pentru a clarifica îndetaliu o anume situaţie concretă.Este şi singura parte pozitivă, dealtfel, pe care i-o putem ataşaacestui nou principiu dominator alactualităţii.

O semiotică a imperialistă aneiubirii... Personal, aşa aş carac-teriza romanul lui Umberto Eco -„Numele trandafirului”. Căci,înlăuntrul său, decriptarea după unalgoritm impus a mitului macabru alcrimei se desfăşoară într-o atmos-

feră hrănită până la saturaţie cucadavre, unde mulţimea semnifi-caţiilor intens căutate, cel puţin lanivel de aparenţă, dispar topite toateîntr-un mister inaccesibil nu numaitimizilor neofiţi, ci şi marilor iniţiaţiai momentului. De la opera literarăîn sine şi până la recentul discurspublic al autorului cu accenteprofund dispreţuitoare în raport cu oanumită categorie de persoane, e unpas semnificativ, deoarece mesajuldiseminat aduce, de fapt, în planulanalizei prezente relaţia totalmentecompromisă dintre autointitulataelită planetară şi mase, de eşeculcultural al cărora elita poartă o vinăprincipală prin repoziţionarea voită,în primul rând, a centrului degreutate al comunicării sale dinsfera interacţiunii societale fireşti înperimetrul unui nefast autismrestrictiv şi disonant cu ceea cedefinim drept stare de firesc anormalităţii. Un tip de orgoliunejustificat şi condamnabil, până laurmă, valorizat, iată, printr-un preţextrem de mare într-o lumepermanent asasinată spiritual înnumele semnului imobil al cruciiîntoarse a urii.

Mă abţin, totuşi, de la acataloga discursul public al lui Ecoca fiind unul al urii, pentru că nu potataşa, pur şi simplu, acest substantivcu încărcătură semantică negativăpersonalităţii complexe a scriito-rului. Aş spune, mai degrabă, că esteun monolog construit pe echilibrulinstabil, repet, al neiubirii,gândindu-mă la pecetea de ordinestetic pe care i-o împrumuta, întruexemplificare, Roland Barthestrandafirului, anume aceea desimbol vegetal al pasiunii. Prinopoziţie cu semioticianul francez,Umberto Eco nu distribuie însă osemnificaţie a lui, aparte,trandafirului, ci îi umple acestuiaîntreaga natură de un sensneprecizat, să-l numim, transfor-mându-l în purtător de metaforă

întunecată a crimei. Avem libertateade a insera acest atribut titluluicunoscutei sale cărţi. E, practic, unmesaj care vine insistent dinsprecuvinte către cititor, întruchipând unsoi de realitate lugubră, unde floareacu spini ucide, încetul cu încetul,viaţa, expediind în spaţiul faptelorilegale feroce divinul din om şi,finalmente, împuţinându-i acestuiadefinitiv multitudinea de sensuri acodului său specific existenţial.Până la urmă, „semiologulimperialist” italian se loveşte înpropriul lui discurs public de însăşiexerciţiul de a privi cu obiectivitateteritoriul virtual direct în ochi. Căci,dacă mitului, după Barthes, „timpulşi cunoaşterea nu-i vor adăuganimic, dar nici nu-i vor lua nimic.”,într-un mapamond nepopulat la totpasul cu Einsteini creativi, lui Eco,întreţinerea de raporturi nenaturalecu semnificantul şi semnificatuljocului circular al realităţii prezenteîn substanţa invizibilă a fibrei opticei se întoarce împotrivă, născând,astfel, dint-o dată, paradoxulcontrazicerii cu propriile-i idei, ceeace la Ezequiel Martinez Estrada eracompletamente exclus.

Să fie oare, ne întrebăm,discursul lui Eco unul ce anticipeazăputernic o criză semiologică actuală,care vine să sublinieze necesitatearepoziţionării acesteia în contextulapariţiei reţelelor sociale constituite,

33nr. 87, 2015


în mod evident, în purtătoare dematerial semiotic abundent, dar şiîntr-un segment absolut necesar decercetat al domeniului extins alcomunicării de masă?!... Personal,aşa aş decripta cele susţinute recentde către scriitorul italian, fapt carenu presupune cu niciun chipreinterpretarea conglomeratului săuoperistic anterior creat, ci,dimpotrivă, acesta trebuie să fieconsiderat însăşi baza fundamentalăde sprijin pentru realizarea analizeide fond a fenomenului de curândapărut. Interesant de remarcat aici eun aspect funciar, anume acela căraportarea cercetării în sine are dreptaxe dominante atât forma, cât şiconţinutul semantic al expresieiscrise, care capătă caracter dematerialitate tangibilă, pe lângătoate celelalte axe secundare legatede sfera publicitară, de cea aelementelor audio-video, iconice oride alte naturi integrate într-o astfelde modalitate comunicaţională detip recent. Conţinutul expresieiscrise, de pildă, ca marcă identitarăa câmpului semiotic specificsubiecţilor umani, devine, iată, unputernic generator de informaţieculturală, de la care se poate plecaoricând în alcătuirea unei diagnozeprecise, însă nu la nivel generalcomunitar, ci doar la nivel deindividualitate concretă. A amestecaentităţile psihice între ele şi aformula o concluzie cu totul şi cutotul neconformă cu realitatea caatare denotă un principiu de criticăa conştiinţei sociale complet eronatca modalitate de a privi dincolo deceea ce suntem învăţaţi a vedea înmod obişnuit în juru-ne. Cu altecuvinte, desluşirea denotativă sauconotativă a corpului lingvisticpropus de un subiect în parte nunumai că reprezintă o mareprovocare pentru un specialist, darîl şi îndreaptă pe acesta către o laturădistinctivă a modelului semioticales, model de o complexitate

vădită, unde pot fi descoperite omultitudine de semne încărcate deemanaţii spirituale noi. Spaţialitateavirtuală devine, în acest caz, ospaţialitate obiectivă, puternicsemnificantă, formată dintr-unsistem de coordonate fixe, e-adevărat, uneori, mai greu, alteori,mai uşor desluşibile din punctul devedere a conţinutului formeiconstruite, un teritoriu care cheamăcătre el semiotica - şi aici îl citez peEco - nu ca pe o „teorie a minciunii”globale, ci ca pe o disciplinănecesară de stabilire a tuturorfaţetelor specifice acestui nou ritcomunicativ. Întâlnim aici unperimetru plin de semnificaţiidiferite, caracterizat de un limbajpropriu, care poate rămâne lanivelul binecunoscut de limbaj-obiect sau poate îmbrăca şi hainameta-limbajului, transformându-se,uneori sau de cele mai multe ori,chiar în ceea ce Barthes denumeaexplicit „rostire mitică”.

După cum se ştie, „forţainterpretării” limbajului folosit înartă, dacă facem trimitere la ceea cecorect sublinia Gombrich, rămânesingurul vector logic în stare săelimine eroarea de citire a oricăreiecuaţii plastice propuse publiculuide către creatorul de mesaj, în speţăpictorul, perceperea formei luisolide, dacă facem trimitere laRuskin, devenind „în întregime ochestiune de experienţă.” (spre a nuajunge să se metamorfozeze integralîntr-o iluzie optică inerentă), dar şiuna de traducere diferită dintr-unlimbaj în altul prin intermediulasocierilor emoţionale proprii, delectură personalizată, să o numim.Sub acest unghi specific deinterpretare ne-am gândit a aşeza,iniţial, partea din discursul public alscriitorului italian U. Eco ce vizadreptul la cuvânt al „legiunilor deidioţi” prin intermediul reţelelor desocializare. Ulterior însă,parcurgând din nou „Semiotica” sa,

descoperim câteva lucruri intere-sante, pe care ne-am gândit că e binea le reda în acest context, şi anume:”Va fi mai prudent să afirmăm că, înorice caz, există o interacţiune foartestrânsă, şi pe mai multe direcţii,între viziunea despre lume, modulîn care o cultură pertinentizeazăpropriile unităţi semantice şisistemul semnificanţilor care ledenumesc şi le ‘interpretează’.Procesele de schimbare de cod auloc când această interacţiune nu esteacceptată ca naturală şi este supusăunei revizuiri critice. Acestea suntcazurile în care într-o cultură dată uncâmp semantic organizat într-unanume mod începe să se destrame,pentru a lăsa locul unui alt câmpaltfel organizat, admiţând că e greuca această „schimbare a gărzii” să sepetreacă fără traume, că este maiuşor să coexiste vreme îndelungatacâmpuri semantice complementaresau chiar contradictorii.” Până aici,nimic de adăugat. Mergem maideparte şi constatăm faptul că„Uneori acest fenomen este sursă deconfuzii, alteori de discuţii, alteorichiar sursă de stimulente creatoare;aproape întotdeauna fenomenulcaracterizează scindări culturalecare sunt în acelaşi timp scindări declasă.” În epoca relativizării cu oricepreţ a adevărului, acesta să fie el,oare?!... Cu îndoiala fireascăstrecurată în suflet, continuăm săcitim: „Într-adevăr, a denumi (şi amânca drept) |caviar| cele maiieftine ‘icre’, a oferi drept |cognac|o băutură produsă în afaraprovinciei Charente, sau a crede că|spumos| este un alt nume pentru|champagne|, sunt comportamente şimoduri de a gândi şi de a percepefaptele specifice celor ce aparţinclaselor neînstărite.” Nu cred că armai fi necesar vreun comentariuadăugitor aici, raportul dintre celescrise şi cele afirmate public desemiolog fiind unul de similaritatevădită.

34 nr. 87, 2015


Dacă ataşăm însă, citându-l totpe Eco, câteva fraze ce privescanaliza sumară a conţinuturilorculturale, atunci ne întrebăm cuobiectivitate cum a putut fi construitdiscursul său public vehement pe oschemă de gândire situată în totalăcontradicţie cu ceea ce stă prins înrândurile de mai jos, scriitorulexcluzând din start în monologulrostit tocmai ceea ce accentuaputernic în „Semiotica” sa, şianume:: „codurile, acceptate fiindde societate, construiesc o lumeculturală care nu este nici actuală,nici posibilă (cel puţin în termeniiontologiei tradiţionale); existenţa eieste de ordin cultural şi constituiemodul în care o societate gândeşte,vorbeşte şi, în timp ce vorbeşte,rezolvă sensul propriilor gânduriprin alte gânduri şi pe acestea prinalte cuvinte. Căci dacă gândind şivorbind o societate evoluează, sedezvoltă sau intră în criză chiar şiatunci când are de-a face cu lumi‘imposibile’ (cum se întâmplă încazul textelor estetice sau alaserţiunilor ideologice), teoriacodurilor este destul de preocupatăde natura ‘culturală’ a acestor lumişi se întreabă cum să facă pentru a‘ajunge’ la conţinuturi.” Să nu fiobservat autorul „Numelui tranda-firului” tocmai multitudinea deconţinuturi existente în comunicareacomplexă de tip virtual, asimilând-o, fără niciun fel de argumentaţieclară şi răspicată, practic, cu omulţime vidă inexpresivă şi,totdeodată, lipsită de orice detaliusemnificativ?!... Iarăşi ne îndoim,căci experienţa de-o viaţă asemiologului îşi poate spuneoricând cuvântul. Să fie atunci osimplă eroare de lectură personală arealităţii sau doar un joc pr-isticobişnuit?!... Momentan, nu ştim cuexactitate, aşa că nici nu putemhazarda în a formula vreo concluzieîn această direcţie cu orice preţ.

Până la urmă, izbucnirea unor

asemenea discursuri individuale cucaracter public împotriva unuianumit segment al umanităţii, princare se practică un soi deapostrofare a maselor de subiecti-vităţi aşa-zis ignorante, mergându-se pe ideea catalogării lor dreptsuperficiale şi inadecvate din punctde vedere cultural, ca să fim eleganţiîn exprimare, este ea efectulprincipal al limitelor propriei raţiunicritice a semiologului italian, obarieră interioară apărută înmentalul acestuia de a exercita şi unalt tip de lectură a semnelor multipleşi evidente din spaţiul reţelelor desocializare, cu toate că domeniulfoarte larg al semioticii implică elînsuşi o deschidere plină decomprehensiune şi generozitate aspecialistului în raport cu arhitecturacomplexă a nenumăratelor unităţiculturale existente acum pe planglobal, sau e vorba aici despre cutotul şi cu totul altceva, sibilinic, ce,deocamdată, nu ni se desluşeşte curapiditate gândirii?!... Desigur, nuvrem să credem că cele spuse publicde Umberto Eco se vor constitui câtde curând într-un pretext alinterzicerii legale a exprimăriicetăţenilor planetei Pământ prinintermediul reţelelor de socializare.Căci, în epoca neagră amanipulărilor în masă, ele rămân,practic, un câmp de cercetaredeschis celor avizaţi în a citirealmente cu claritate şi buneintenţii interpretative conţinutulîncorporat al tuturor semnelorapărute în cadrul acestui rit decomunicare. Cred că a venit timpulsă se renunţe la ideea de definire asemioticii generale drept „teorie aminciunii”, dar şi la faptul că, „Decâte ori există semnificare, apareposibilitatea de a o folosi pentru aminţi.”, aşa cum vede însuşi Ecolucrurile, idei pe care i le respectăm,de altfel, fără dar şi poate, şi să serecurgă la o nouă viziune coerentădespre semiologie, ca teorie a

expansivităţii cunoaşterii subaspectele ei cele mai diverse.

Dacă Ezequiel MartinezEstrada, ca într-o matematică exactăa spiritului, a căutat tot timpul săgăsească în carnea realităţilordiverse adevăratele semnificaţii sui-generis pe care le presupuneauindividual şi simbiotic metropola şipampasul, Umberto Eco lasă, înschimb, larg deschisă poartainterpretărilor felurite, propunând,astfel, o cromatică ieşită din spectrulbinecunoscut al artei plastice, cu olumină care poate împrăştia, uneori,întunericul şi cu un întuneric ce nue întotdeauna capabil să genereze,cu o forţă impresionantă, lumina.Autorul „Radiografiei pampei” şicel a „Numelui trandafirului” sunt,neîndoielnic, două repere constanteale culturii mondiale, care vor invitamereu la reflecţie adâncă şi la criticăpe măsură, acolo unde e cazul.Personal, rămân la iubirea declaratăpentru Estrada, pentru că scriitorulargentinian a ştiut întotdeauna cumultă precizie faptul că în sufletulvulcanic al pampei trăieşte ascunsăvibraţia superioară a mitului etern,iar adevărul ancestral, nesupusrelativizărilor fluctuante ale istoriei,reprezintă pentru mine cea maiatractivă definiţie a realităţilor lumiiaceste.

P.S. Nu numai Umberto Eco aavut în ultima vreme un discurspublic nepotrivit, ci şi unelepersoane din spaţiul autohton, pecare, înainte de a realiza o serie decatalogări eronate asupra anumitorsegmente umane, i-aş invita să-icitească opera lui Ezequiel MartinezEstrada şi să descopere în acolorespectul acestuia faţă de Om şidemnitatea lui.

35nr. 87, 2015


ECOURILE UNEI S|RB|TORIECOURILE UNEI S|RB|TORIA C|R}IIA C|R}II

În ziua de 28 septembrie,2015, un eveniment culturaldeosebit, a întâlnit la renumitalibrărie bucureşteană care poartănumele celui mai iubit poetnaţional, „Mihai Eminescu”, omulţime de oameni însetaţi defrumuseţea cuvântului adunat încarte, mulţi dintre ei fiindcunoscuţi slujitori pe tărâmulculturii noastre. Au fost prezenţiaici trei scriitori: Rodica ElenaLupu din Bucureşti, George Rocadin Australia şi Milena MunteanuLiţoiu din Canada.

Au fost lansate 20 de volumede antologie ANAMAROL - 15 depoezii sub titlul de „Simbiozelirice” şi 5 de proză „Scriptamanent” - apărute din anul 2012până în anul 2015, prin osârdia şipriceperea prodigioasei poete,prozatoare, editoare şi nu înultimul rând, omului de cultură,Rodica Elena Lupu. La apariţiaantologiilor ANAMAROL a pusumărul şi renumitul publicistromâno-australian, George Roca,realizând grafica (fotografiileautorilor şi copertele).

A fost lansat de asemenea şivolumul „Poeme cifratemultilingve” - care ne-a surprinsprin noutatea sa - prezentat decătre autorul George Roca.Poeziile din volum fiind în 13limbi, au litere codificate, ca într-un joc prin care se testeazăcapacitatea de lucru a creieruluinostru. E amuzant şi ingenios.

La acest eveniment deosebit s-a adăugat şi un alt moment,scriitoarea Milena Munteanu Liţoiuşi-a prezentat volumul său „Departede ţara cu dor”. Numai simplaenunţare a motivului acesteiîntâlniri poate să ne trimită cugândul la tulburătoare frumuseţi pecare să le purtăm cu noi peste timp.

Consideraţii despre acestevolume şi autorii lor au fost adusede mai multe personalităţi aleliteraturii şi culturii noastreprecum: Prof. univ. dr. Ion DoduBălan, Preşedintele Epigramiştilordin România, George Corbu,scriitorul Emil Lungeanu,Redactorul şef al publicaţieiBucureştiul literar şi artistic,Florentin Popescu, artistul PaulSurugiu - Fuego.

Fuego a recitat poezii şi afăcut comentarii de înaltă ţinutăartistică şi literară, pe care,adăugându-le la chipu-i plăcut, lavocea armonioasă şi la alesul săucomportament, ne-au trimis cugândul că oricare părinte îşidoreşte un asemenea băiat.

Au citit din volumele lansateartistele Doina Ghiţescu şi ManuelaGolescu, care ne-au încântat dândmai multă culoare şi însufleţireacestei întâlniri. Câţiva autori aucitit din creaţiile lor cuprinse înantologii, trăind momente alese.

Câteva cuvinte le-am adresatşi eu celor trei scriitori şi pentru cătoţi trei îmi sunt prieteni dragi, i-amîmbrăcat în lumina şi căldura inimiimele, aşa cum şi-au câştigat locurilebinemeritate.

Aruncând o privire asupracarierei literare a doamnei RodicaElena Lupu, vom întâlni până acum65 de volume, încărcate cu o marebogăţie de aspecte în care s-aimplicat şi a creat. Ca poetă, tecucereşte lirismul încărcat delumina şi căldura creaţiilor sale,multe îmbrăcând haina muziciiuşoare compuse şi interpretate deartişti de prima mărime şi gustatede un public larg. Proza sa, cu scriscursiv, te cucereşte şi la final îţipare rău că s-a terminat şi tu, cacititor, nu te-ai săturat îndeajuns.Revii peste pasajele care ţi-auplăcut şi îţi propui să mai revii pestetimp. Activitatea de editor i-a adusmulte satisfacţii, ca şi cea deeditor/tehnoredactor a celor 20 deantologii ANAMAROL de poezii şiproză, prezentate acum. Şi câte numai are de spus şi de făcutlaborioasa Rodica Elena Lupu...

Despre George Roca, am spuscă, aşa cum îl recomandă şinumele, este o „rocă dură”, una deneclintit din calea dreptăţii, dar unacu chip uman, cu ochi albaştri caseninul cerului, cu priviri pline delumină şi căldură ca o litanie ce serevarsă în inimile noastre înrobind-le pe loc. Fire optimistă, tonică,se joacă ingenios cu umorul folositca un scut împotriva platitudinii şia trivialităţii, dar şi ca un mod dea rezista şi de a nu se lăsa înghiţitde monotonia cotidianului, astăzidominat de prea mult cenuşiu.

Generozitatea sa este fărămargini, aşa cum fără margini suntscrierile celor peste 1.500 de scriitoripe care îi publică făcându-i cunoscuţiîn lumea largă. Face o muncă „fără dearginţi”, doar din prea plinul inimiisale, o muncă închinată limbii şiculturii neamului nostru şi dindragostea ce-o poartă semenilornoştri. Aflându-se în deplină

36 nr. 87, 2015


maturitate, acum culege succesele dinactivitatea de publicist, ori pe cele degrafician, colaborator al edituriiANAMAROL, dar şi ca poet şiprozator, creaţii izvorâte dinresorturile harului divin. Din eleţâşneşte o deosebită delicateţe, oaleasă nobleţe din care nu lipseşteelanul masculin. Scrisul său ne facemai bogaţi în spirit şi ne oferăechilibru şi armonie interioară. Cuobiectivitate şi preţuire îi putem oferiacestui umanist prin vocaţie şi creaţieun loc important în cultura românească,chiar din timpul vieţii sale.

Referindu-mă la MilenaMunteanu Liţoiu, am spus că are

sertarele doldora de scrieri, că aavut multe apariţii în diversereviste, participări la mai multeantologii ori la concursuri pentrucare i s-au oferit premii, lăsânddebutul în volum să apară maitârziu. Aşa se explică faptul căprimul său volum intitulat„Departe de ţara cu dor” arată omâna sigură. Meşteşugul,răbdarea, dăruirea cu care a fostînzestrată autoarea a transformatuniversul comun în unul original,cu totul special, dobândind virtuţiartistice deosebite. Scrierile saledovedesc o privire riguroasă şiprofundă, apreciată de cititori.

Cultura sa aleasă îi înnobileazăscrisul, iar suflul cald, binetemperat, dă viaţă scriiturii. Peporţile editoriale de curânddeschise, îi dorim să-şi ia drumulîn lume multe şi interesantevolume, care să prindă viaţă dinnoianul de gânduri şi sentimentecare îi umplu existenţa.

Încheierea acestui evenimentne-a adus în minte comparaţia cufloarea mult preţuită de care nuvrem să ne despărţim şi o presămpentru a ne însoţi în timp printrefilele unei cărţi.

Elena BUICĂ

37nr. 87, 2015

FUMIO KITAOKA - GRAVURA ÎN LEMNFUMIO KITAOKA - GRAVURA ÎN LEMNDOREL SCHOR

Am cunoscut-oîn Tel Aviv peMariana Kitaoka,o bună cunos-cătoare a artelorplastice. Ea mi-arelatat, apropo deun articol al meudespre pictura pe

mătase apărut în revistă, că ruda eiFumio Kitaoka a lucrat mult şi pemătase, dar mai ales gravură înlemn. La întrebarea mea dacă arevreun tablou de acesta, mi-a răspunscă are mai multe. Este un bun prilejde a vă prezenta acest gen deosebitde artă.

Fumio Kitaoka este un numefoarte cunoscut în Japonia şi nunumai. E unul din maeştri japoneziai gravurii in lemn, care îmbinăvechea gravură tradiţionalăjaponeză, colorată, cu gravura

occidentală, de preferinţă realizată înalb - negru. Lucrările lui sunt înmajoritate figurative, dar nu serefuză abstractului. El are calitateade a se adapta la expresionismuleuropean, mai ales datorită faptuluică după ce a absolvit Academia deArte Fine din Tokio, a urmatcursurile celebrei Ecole Nationaledes Beaux Arts din Paris.

Cucerindu-şi notorietatea,Kitaoka este invitat apoi săconferenţieze în America. Şi-aimbogăţit mereu opera cu tehnici aleartiştilor occidentali, a contribuit cunoutăţi în percepţie şi perspectivă, s-a remarcat cu o originală direcţiespre abstract şi expresivitate, darstructura sa intimă, individualărămâne profund niponă. Artistuljaponez a revoluţionat artatradiţională din ţara sa, păstrându-icaracteristicile, dar îmbogăţind-o cu

elemente ale cubismului francez şiale expresionismului german. El aadus în domeniul graficii în lemn dinpatria soarelui răsare noutateasuprarealismului dinamic pe care l-a combinat cu stilul contemplativ şiambianţa metafizică japoneză.

Fumio Kitaoka (1918 - 2007)este bine reprezentat nu numai înmuzeele din ţara lui natală, ci şi înnumeroase instituţii de artă din lume.Se remarcă în mod special Muzeulde Artă Modernă din New York,Muzeul de Arte Fine din Boston,Muzeul de Arta din Chicago,Muzeul Nationaldin Varşovia şiMuzeul Japonezdin Israel.


Pa[aport pentru eternitate(Prefa]\ de Ion Iancu Vale)

Iată-l pe profesorul PaulNenciu, dascăl cu vocaţie şi ovastă experienţă la cea de-atreia sa carte „Paşaport pentrueternitate”, realizată în plinămaturitate, şi marcată profundde această inevitabilă posturăbiologică, prin imprimarea înscriitura sa a unui surplus, firescdealtfel, de înţelepciune şi deînţelegere majoră a condiţieiumane.

Ca şi în primele două cărţirealizate până acum: „Arc pestetimp” (2010) şi „Din freamătulvieţii” (2012), acest intelectual,formator cultural şi în cele dinurmă poet, nu cedează şi îşicontinuă şi prin prezentul volum,demersul susţinut, pe care şi l-aasumat în momentul când apurces la greul, dar frumosultravaliu al creaţiei literare.

Personal am considerat şiconsider in continuare, căînainte de orice altceva, cea maiimportantă calitate a unei opereliterare este mesajul pe careaceasta îl sugerează sau îlevidenţiază, şi îl transmite, lucru

pe care în poeziile sale, PaulNenciu, îl face cu convingere,sinceritate si tenacitate.

Domnia sa, prin felul încare scrie în acest volum, nuface artă pentru artă, consti-tuindu-se un mesager foartevocal şi un mărturisitor sincer,rostul creaţiei sale fiind bine ţintit,adânc determinat, şi care aredrept scop inocularea în minteaşi în sufletul cititorului a unorsentimente şi principii majore deviaţă, precum patriotismul,iubirea de glia strămoşească,veneraţia faţă de valorile createde înaintaşi, cinstea, omenia şi atot ceea ce înseamnă dragostede adevăr şi frumos...

Multe din poemele dinaceastă carte, autorul camărturisitor, le dedică frumoa-selor şi pitoreştilor meleagurinatale, oamenilor dragi şiapropiaţi, profesiei sale (dedascăl cu „D” mare, cum spuneundeva, chiar autorul), trăirilorcotidiene, fireşti şi paşnice şituturor, celor în mijlocul cărora atrăit şi încă mai trăieşte.

Autorul este un unextrovertit ce îşi etalează cunonşalanţă gândurile, amintirile,visele, tristeţile, bucuriile şisperanţele, cu un ton natural şidegajat, fără a friza ridicolul sauun sentimentalism exagerat. Deremarcat şi faptul că o mareparte din cele peste o sutătreizeci de poeme din carte, suntadevărate manifeste socio-politice ce radiografiază atent şiobiectiv fenomene, caractereumane şi evenimente ce au avutloc până şi după ’89 si care aumarcat si au afectat în modnegativ şi în profunzime socie-tatea, neamul şi ţara noastră.

În poemele din aceastăcarte îşi exprimă durerea şirevolta faţă de aspecteleamintite, dar şi speranţa într-oschimbare în mai bine.

Nu poate fi trecută cuvederea nici latura metafizică, acredinţei în Dumnezeu, care-şigăseşte aici un spaţiu important.Conştient de iminenţa morţii,autorul, „trece în revistă” (cumtot el remarcă), cu seninătate şifără temeri aspecte şi etape deviaţă parcurse, fie ele bune saurele, pregătindu-se moral, şiîmpăcat cu sine însăşi, pentrutrecerea ireversibilă în Lumea deDincolo, eternă, misterioasă şinecunoscută.

În ceea ce priveşteprozodia, mecanica scriiturii,metodele stilistice de exprimareutilizate sunt simple, nesofis-ticate. Paul Nenciu, folosind cuuşurinţă dulcele vers în stilclasic, recurge la modul direct,

38 nr. 87, 2015


penetrant, nemetaforic, pentru căaşa cum spuneam, la el scopulprimordial este mesajul pe care-ltransmite. Astfel abordând tonuribaladeşti, pas-telante şipamfletare reuşeşte pe deplin, îndemersul său, de a se face uşorde citit, şi de asimilat şi de acomunica cu brio ceea ce şi-apropus să transmită cititorului.

Şi în finalul scurtului meulogos nu pot trece cu vederea, căaceastă carte, (ca de altfel şi ceaprecedentă), a putut vedea

lumina tiparului cu sprijinulfinanciar, generos şi dezin-teresatal Consiliului Director al C.A.R.P.„Speranţa” din Pucioasa, al căruilider este domnul DragomirDiaconescu, si cu implicareabenefică a scriitorului şi omului decarte Ion Bratu.

Notez că nu am recurs lainserarea, în textul meu, a unorexemple (titluri, strofe, versuri),din cuprinsul cărţii, pentru a lăsaşansa, prezumtivului cititor, de adescoperi personal cele afirmate

de mine mai sus, invitându-l săparcurgă cu atenţie cuprinsulcărţii, pagină cu pagină.

Lectură plăcută şi... AVE!

39nr. 87, 2015

Pe data de 22 decembrie 2015, in urma unor grele suferinţe, a încetat din viaţă, la vârstade 77 de ani, valorosul scriitor Gheorghe Palel, din Bucureşti.

Om de o impecabilă ţinută morală, generos, loial şi de o rară bunătate, a lăsat un golimens în sufletul celor din minunata sa familie, dar şi a mulţilor prieteni ce ia avut.

Încă de la apariţia revistei ,,Climate literare”, poetul şi prozatorul Gheorghe Palel iafost un colaborator şi un susţinător activ şi dezinteresat, dispariţia lui însemnând o

irecuperabilă pierdere pentru aceasta.Noi colegii săi de breaslă şi zbor îi vom purta o amintire şi o şi o nestinsă veneraţie.Dumnezeu să te odihnească în pace Domnu' Palel!

Redaţia

În cadrul proiectului naţional ,,SăptămânaEducaţiei Globale” pe data de 20 noembrie 2015 s-adesfăşurat la Şcoala Gimnazială ,,Profesor Paul Bănică”din Târgovişte un amplu şi spectaculos program,cultural artistic, sugestiv intitulat ,,Tezaurul toamnei.Tradiţii de ieri, obiceiuri de azi”.

Acţiunea a avut în cuprinderea ei şi un Concurs deCreaţie Literară la care au participat elevi-condeieri dinşaisprezece unităţi şcolare, din judeţul Dâmboviţa,

câştigătorilor oferindu-li-se diplome şi premii în cărţi. Concursul a fost coordonat de cătreprofesorii Iuga Anca, Costea Nela şi Costache Violeta. Au jurizat poetul Ion Iancu Vale,profesorii Iuga Anca, Burducea Mădălina şi Urucu Mariana. (Lista cu premianţii concursuluiliterar va fi inserată în nr. viitor)

Au fost prezenţi la această mega festivitate culturală, de divertisment şi caritabilă unfoarte numeros public format din elevi şi părinţii lor, artişti, oameni de cultură, profesori şinotabilităţi didactice precum profesor Sorin Ion - inspector general şcolar, sau profesorLuminiţa Popescu - inspector şcolar, şi mulţi, mulţi alţi spectatori.

Concurs literar ,,Tezaurul toamnei”Concurs literar ,,Tezaurul toamnei”I.I.V.


40 nr. 87, 2015

Mariana Mihuţ

Mariana Mihuţ

Aho, Aho...Aho, Aho...

copii şi fraţi!copii şi fraţi!

copy of climate literareclimate.literare.ro/arhiva/87.pdf · revist\ premiat\ cu medalia [i diploma...

Documents