fondatã: mmai 22007 - climate literareclimate.literare.ro/arhiva/85.pdf · leoaica tânãrã,...

Revistã premiatã cu medialia ºi diploma „Pamfil ªeicaru” pentru literaturã 2008 ºi„Premiul de excelenþã” al Uniunii Ziariºtilor Profesioniºti din România 2011-2012

Climateliterare

Revistã lliterarã ººi dde cculturã rromâneascãFondatã: mmai 22007

Director fondator:Ion Iancu Vale

●Director editor:

Gheorghe - ValericãCimpoca

85AAnnuull 88

aprilie2015

KKoorree,, zzeeiiþþaa pprriimmããvveerriiii

Climate lliterareClimate lliterare

2 nr. 885, 22015

CCOONNTTUURRII PPEENNTTRRUU DDEEPPUUNNEERRII DDEESSCCHHIISSEE LLAA BBAANNCCAA TTRRAANNSSIILLVVAANNIIAA TTÂÂRRGGOOVVIIªªTTEERROO 5544 BBTTRRLL 0011660011220011UU0022339933XXXX -- ppeennttrruu ddeeppuunneerrii îînn LLEEII

RROO 0044 BBTTRRLL EEUURRCCRRTT0000UU00223399330011 -- PPEENNTTRRUU DDEEPPUUNNEERRII ÎÎNN eeuurroo ((SSWWIIFFTT:: BBTTRRLLRR002222))

AAddrreessaa rreeddaaccþþiieeii pprriinncciippaallee::TTeelleeffooaannee:: 0722 702578 TTâârrggoovviiººttee OOPP 11 -- CCPP 1144EE--mmaaiill:[email protected] ssiittee:: http://climate.literare.ro

RReeddaaccttoorr ººeeff:: IIoonn IIaannccuu VVaallee

CCoolleeggiiuull rreeddaaccþþiioonnaallii:: GGrriiggoorree GGrriiggoorree,,GGhheeoorrgghhee PPaalleell,, RRoommuulluuss GGaannddyy GGeeoorrggeessccuu

EEmmiill SSttããnneessccuu,, FFlloorreeaa TTuurriiaacc,, LLuucciiaann CCoonnssttaannttiinn

FFoonnddaattoorrii::

IIoonn IIaannccuu VVaalleeMMiirrcceeaa CCoottâârrþþãã

SSeebbaassttiiaann DDrrããggaann

RReeddaaccþþiiii aassoocciiaattee -- RRoommâânniiaa::Bacãu, Bistriþa, Braºov, Cluj-Napoca,Bucureºti, dev, Focºani, Iaºi, Suceava,Turnu-Severin, Hunedoara, Mangalia,Olãneºti, Dragnea, Ploieºti, Ploieºti;AAllttee þþããrrii:: Anglia, Australia, Belgia,Canada, Danemarca, Elveþia, Franþa,Germania, Gibraltar, Israel, Italia,Macedonia, Portugalia, RepublicaMoldova, Serbia, Spania, SUA,Ucraina.

Colaboratori principali: Mihai Antonescu, Eugen Axinte, Iulia Barcaroiu, Nicolae Bãlaºa, Elena Buicã, Roni Cãciularu, Luca Cipolla, George Coandã, Mircea Constantinescu, Florian Copcea, Melania Cuc, Emilia Dãnescu, Mircea Drãgãnescu,Eugen Evu, George Filip, Eugen Florea, Dan Gîju, Dimitrie Grama, Maximca Grasu, MirelHorodi, Djamal Mahmud, Alexandru Manafu, Menuþ Maximinian, Gavril Moisa, OctavianMihalcea, Monica Mureºan, ªtefan Lucian Mureºanu, Florin Vãrlan Neamþu, Emil Persa,George Petrovai, Vavila Popovici, Georgeta Resteman, Puiu Rãducanu, George Roca, ViorelRoman, Dorel Schor, Claudia Serea, Delia Stãniloiu, Victor Sterom, Al. Florin Þene, Ioan Þepelea, Baki Ymeri, Raqel Weizman.

RRããssppuunnddeerreeaa ddeeoonnttoollooggiiccãã aa mmaatteerriiaalleelloorr ppuubblliiccaattee aappaarrþþiinnee eexxcclluussiivv sseemmnnaattaarriilloorr

RReevviissttãã eeddiittaattãã ddee SSoocciieettaatteeaa CCuullttuurraall--IIssttoorriiccãã „„AARRMM”” TTâârrggoovviiººttrree IISSSSNN 11884433--003355xx RReevviissttaa aappaarree îînn ccoollaabboorraarree ccuu SSoocciieettaatteeaa SSccrriiiittoorriilloorr TTâârrggoovviiººtteennii

TTeehhnnoorreeddaaccttaarree:: CCaammeelliiaa VViioorreell;; SSeeccrreettaarriiaatt:: RReettaa SSooffrroonniiee IIaannccuu

Cuprins

Nichita Stãnescu - poeme ...................................................................................................... pg 3 Paul Polidor - Adrian Pãunescu - Regeasca dramã .............................................................. pg 4Al Forin Tene - Unitatea genurilor literare............................................................................... pg 6Florea Turiac - Poeme ............................................................................................................ pg 7George Roca - Boz, Ultimul astru .......................................................................................... pg 8Cristian Radu Balan - România prima þarã din lume... ....................................................... pg 10Adrian Botez - Sfântul de vineri ............................................................................................. pg 13Dana Tudor - Jurnalistul un chirurg social............................................................................... pg 14Bizarerii istorice - Propus de Al.S ......................................................................................... pg 16Diego Vadillo Lopez - Magnific dialog plastic… ................................................................... pg 17Georgeta Resteman - Poemele amurgului.............................................................................. pg 18Gheorghe Valericã Cimpoca - Niciodatã singur ..................................................................... pg 19 Ion Iancu Vale - Cultura, ultima noastrã ºansã .................................................................... pg 20Gandy R. Georgescu - Atâta te-am iubit ................................................................................ pg 20Dorel Shor - Un memento „Dada'' .......................................................................................... pg 21Gheorghe Palel - Cântecul Goliardului .................................................................................. pg 22Magdalena Brãtescu - Poirot - Un personaj fascinant............................................................. pg 23Florica Ghe. Ceapoiu- Intru „Tihna pelerinului''… ................................................................. pg 24Boris Marian Mehr - Haimanaua din Manhattan .................................................................... pg 26Dumitru Ichim - Versuri de mai ............................................................................................... pg 27Nicolae Baciut - Despre exilul românesc ............................................................................. pg 28Marin Scarlat - Restituire Ion Pena ........................................................................................ pg 30Emil Cioran - Omul- Propus de Al.S ...................................................................................... pg 31Capodopere scurte - propus de L.C. ...................................................................................... pg 34Gabriela Calutiu Sonnenberg Pro-primãvara ........................................................................ pg 35Octavian Lupu - Artistul traducãtor ºi opera sa ...................................................................... pg 36Mihai Stan - Cãrþi din „Litere''.................................................................................................. pg 37Festivalul „Primãvara albastrã''- Regulament ......................................................................... pg 38Cristian Dumitru - Despre arhitecturã ºi despre arhitecþi........................................................ pg 39


3nr. 885, 22015

NNiicchhiittaa SSttããnneessccuu(n - 31,03,1933, d - 13,12,1983)

Leoaica tânãrã, iubirea

Leoaica tânãrã, iubireami-ai sãrit în faþã.Mã pândise-n încordaremai demult.Colþii albi mi i-a înfipt în faþã,m-a muºcat leoaica, azi, de faþã.

ªi deodata-n jurul meu, naturase fãcu un cerc, de-a-dura,când mai larg, când mai aproape,ca o strângere de ape.ªi privirea-n sus þiºni,curcubeu tãiat în douã,ºi auzul o-ntâlnitocmai lângã ciocârlii.

Mi-am dus mâna la sprânceanã,la tâmplã ºi la bãrbie,dar mâna nu le mai ºtie.ªi alunecã-n neºtirepe-un deºert în strãlucire,peste care trece-aleneo leoaicã arãmiecu miºcãrile viclene,încã-o vreme,ºi-ncã-o vreme...

Sunt un om viu

Sunt un om viu.Nimic din ce-i omenesc nu mi-estrãin.Abia am timp sã mã mir cã exist,darmã bucur totdeauna cã sunt.

Nu mã realizez deplin niciodatã,pentru cãam o idee din ce în ce mai bunãdespre viaþã.

Mã cutremurã diferenþa dintre mineºi firul ierbii,dintre mine ºi lei,dintre mine ºi insulele de luminãale stelelor.Dintre mine ºi numere,bunãoarã între mine ºi 2, între mineºi 3.

Emotie de toamnã

A venit toamna, acopera-miinima cu ceva,cu umbra unui copac sau mai binecu umbra ta.

Mã tem ca n-am sã te mai vad,uneori,ca or sã-mi creasca aripi ascutitepana la nori,ca ai sã te ascunzi intr-un ochistrain,si el o sã se-nchida cu o frunza de pelin.

Si-atunci mã apropii de pietre si tac,iau cuvintele si le-nec în mare.Suier luna si o rasar si o prefacintr-o dragoste mare.

CE vis ciudat mã strãbãtu azi noapte

Ce vis ciudat ma strabatu azinoapte......Ardea spitalul cu bolnavi cu totsi flacarile sfaraiau in carnuriras alb, cutremurat, de savaot.

Ce ras, ce ras ma strabatu azinoapte...,ce ras de ziduri prabusitestrivind sub ele urlete, clipitesi razele cazute ale lunii...

si luna...cum mai fulguia azi noaptepe strazile pierdute-adanc in vis...si cum mai fulguia pe carnuri arsedesfrau de flacari si de vis ucis.

Ce flacari pravaleau azi noapteras frematat si alb si savaot...Ardeau, areau puroaiele azinoapte,ardea spitalul, cu bolnavi cu tot

Cântec de primãvarã

Desigur, primãvara mi-a þâºnitdin tâmple.De umbre, umerii îmi ºiroiesc, tãcut,prea bine mi-e ºi nu mã mai potrumpede aerul rotund ce m-a-ncãput.

E-ntâia oarã când rãmân fãrã deviaþã,de primãvarã-ncercuit cu frânghii,pânã miresmele îmi dau un pumn în faþã,trezindu-mã, le-adulmec ºi lemângâi.

ªi mor a doua oarã, când îmi taiechipulpala de raze atârnând de crengiºi iar mi se roteºte-n pãsãri timpul,când pasul tãu rãsunã pe sub crengi.

Cu vãzu-nchis, simt cum îmi batpeste sprânceneimaginile tale, clinchetând.Mor sacadat ºi reînviu din vreme-nvreme,de-otrava morþii sufletu-mieliberând.

O, primãvara flãcãri roºii-nalþã.Pe rugul lor mi-e sufletul întinspânã miresmele îmi dau un pumn înfaþã,ºi mã trezesc, ºi-nving ºi suntînvins.

Poeme


4 nr. 885, 22015

PPaauull PPOOLLIIDDOORR

Motto:„Eram atât de obosit ºi sufeream.

Eu cred cã sufereamde prea mult suflet...”

Lucian Blaga

Nu am fãcut parte din Cenaclul„Flacãra”, dar l-am admirat în secretpe poetul Adrian Pãunescu. Fiindelev în Liceul Militar „DimitrieCantemir” Breaza, am auzit cã va fi oreprezentaþie artisticã în satul undecopilãrisem, la Filipeºtii-de-Pãdure,pe 28 decembrie 1984, cu câteva luniînainte de desfiinþarea cenacluluidupã un spectacol tot în Prahova, laPloieºti. Compuneam melodii pe ver-surile unor clasici ai literaturii, iaracum mã prezentam în faþa mareluipoet cu cântecul „Regeasca dramã”pe versurile sale. Îmi amintesc cã,dupã ce a ascultat cântecul (rãmas ºiastãzi în sertarul pieselor mele nee-ditate pe disc), a spus doar atât: „Sãfie prezentat pe scenã!”. Ulterior m-am ocupat pe parcursul a peste 25de ani de promovarea poeziei cântate

universale atât prin intermediul limbiiromâne, cât ºi în original. Dar nuacesta este motivul gândurilor melede azi.

Prin dispariþia lui Adrian Pãunescus-a încheiat o epocã: a unei pãci rela-tive, dar o Pace între douã rãzboaiemondiale. Informaþiile conform cãroraRomânia va fi angajatã în rãzboiîmpotriva Iranului, ministrul apãrãriipregãtindu-se în secret sã convoaceo jumãtate de milion de rezerviºti,sunt, deºi dezminþite oficial, tot maicredibile în urechile românilor. Pentrucã zvonul de azi este realitatea demâine. Am fost sunat din Germaniade poetul Petru Jipa care îºi exprimarevolta cã, într-o zi de doliu, pe postulnaþional de televiziune un scriitor (numeritã sã-i menþionez numele) îlacuza pe marele dispãrut cã „pacti-zase” cu puterea de atunci, aducân-du-i laude. Denigratorul a uitat, însã,cã Adrian Pãunescu a criticat, subdiferite forme, de multe ori, regimulCeauºescu, dovadã interzicerea sa în1985. Iar cei care îl criticã ºi acum, înmormânt fiind, ar trebui sã se gân-deascã la pilda creºtinã cu prostitua-ta: „Acela care este fãrã de pãcat sãarunce primul piatra!”.

Textul poeziei „Regeasca dramã”are conotaþii uluitoare azi, la înmor-mântarea Poetului: Mama ºi Patriasunt una; Basarabia pierdutã(spuneam cã se terminã o epocã,întrucât, în noul conflict care se pre-figureazã, este posibil ca Basarabiasã redevinã parte a României, iarArdealul sã fie din nou pierdut înfavoarea Ungariei, sã sperãm cã nudefinitiv; mama în braþe cu prunculAdrian Pãunescu, într-o þarã rãvãºitãde rãzboi pe peronul dramelor dinistoria naþionalã; cinstirea memorieipãrinþilor în texte poetice precum„Rugã pentru pãrinþi”, „Repetabilapovarã” sau „Regeasca dramã”: „Cegrabnic te-ai întors acasã, mamã,/Atât de grabnic, nici nu pot sã-þi spun/Îmi picã lacrimile peste pumni/ ªi-audpãmântul nostru cum te cheamã.” Oparte a sufletului boþit de durere laînmormântarea mamei se regãseºte

în atmosfera în care cortegiul funeraral Poetului ia acelaºi drum: „Te maiopreºti la cea din urmã vamã/ Teºterge sora ta de flori de prun/Oricare dintre noi e mai bãtrân/ Decâteºti tu acum ziditã-n ramã.” Strofa atreia devoaleazã (cu decenii în urmã),în spirit vizionar, sensuri dinspre viaþapãrinþilor cãtre imagini din ziua pro-priei înmormântãri: „Da, mamã, nu aifost un om de seamã/ ªi nu ai meritatafet de tun/ Dar sufletului tãu curat ºibun/ I-a fost sortitã o regeascãdramã:/ De a muri când florile se pun/ªi mânjilor le creºte-o nouã coamã.”Caii ºi natura reprezentau Viaþa înpeliculele lui Andrei Tarkovski(amintiþi-vã începutul colosului filmic„Andrei Rubliov”), de aceea nu întâm-plãtor, în luna Sfântului Andrei, ocroti-torul românilor, lângã crucea tatãluisãu stãtea Andrei Pãunescu.

Zilele când românii l-au plâns pemarele poet au fost, poate, cele maifrumoase zile de noiembrie din ultimiizeci de ani, însorite de lumina dinglasul lui ªtefan Hruºcã. Mulþi spuncã nu i-a pãrut rãu c-a murit... Chinuit(ca Hristos pe Cruce...) în ultimii 20de ani de adversarii politici, dar ºi de„figuri” ale micimii intelectual-cultu-rale, Adrian Pãunescu a fostmai mult contestat decât apre-ciat la adevãrata lui valoare.

AADDRRIIAANN PPÃÃUUNNEESSCCUU,, RREEGGEEAASSCCAA DDRRAAMMÃÃÎÎNN FFAAÞÞAA NNOOUULLUUII CCOONNFFLLIICCTT MMOONNDDIIAALL


5nr. 885, 22015

Vorbeam cu actorii CristinaDeleanu ºi Eugen Cristeadespre regeasca dramã amarelui dispãrut: triºti, îmi mãr-

turiseau cã generosul suflet alMaestrului a plecat discret din faþamârºãviei denigratorilor sãi. Inimasensibilã a unui poet care ºi-a iubitpânã la disperare poporul cât sã maireziste în faþa atacurilor furibunde dintoate pãrþile?...

Credincios pânã la moarte ide-alurilor ºi principiilor sale, AdrianPãunescu n-a ascuns niciodatã cã arãmas cu convingeri socialiste, iarînmormântarea sa pe 7 noiembrie nupoate fi decât un semn prevestitor:mai-marii Noii Ordini Mondiale aurealizat cã a fost mai rentabilã perioa-da în care a existat imperiul sovieticdecât cea de acum, când capitalismula devenit prea costisitor financiar, prinurmare tendinþa generalã este deinstaurare a unor noi forme de socia-

lism pe mapamond. Printre miile deoameni care l-au însoþit astãzi pepoet pe ultimul drum, direct sau indi-rect, erau ºi nostalgici ai aceleiperioade, cu pãrþile ei bune sau rele.În plus, nu trebuie sã uitãm faptul cãstructura interioarã, moralã, apoporului român a avut de-a lungulistoriei sale, întotdeauna deschidericãtre forme de socialism „cu faþãumanã” (precum Primãvara praghezãa lui Dubcek, România fiind singuraþarã din Tratatul de la Varºovia care arefuzat sã invadeze Cehoslovacia înaugust 1968). Românii nu sunt unpopor rãzboinic, au vrut sã fie lãsaþisã trãiascã în pace ºi bunãconvieþuirecu vecinii. Aceste principii le-a apãratpe parcursul a o jumãtate de secolomul de culturã ºi spirit civic AdrianPãunescu.

Concluziile sunt triste: scârbit ºidezamãgit de reacþia contempo-ranilor sãi, Regele Poeziei Noastre

Sociale s-a retras în liniºte înPantheonul Valorilor Universale.Pentru cã viaþa lui Adrian Pãunescu afost o luptã pentru Pacea þãrii sale,dar ºi un manifest pentru sãnãtateapãmântului, moartea Marelui PatriotRomân dezvãluie un adevãr deneignorat: Poetul ºi-a lãsat poporulsingur în faþa noului conflict mondial.Am auzit români care asemãnau tra-gicul destin al mareºalului Antonescu,pãstrând proporþiile contextului istoricºi social, cu regeasca dramã a poetu-lui naþional Adrian Pãunescu. DacãAntonescu spunea, în pragul proprieiexecuþiei: „Þie, popor ingrat, nu-þi varãmâne nici cenuºa mea!”, AdrianPãunescu pare sã spunã: „Trezeºte-te, popor al meu, vino spre adevãr ºiîntoarce-te cãtre valorile istoriei talemilenare! Doamne, Îþi las în grijãîncercatul meu neam: ocroteºte-l!”

BBuuccuurreeººttii

ddee AAddrriiaann PPããuunneessccuu

Ruga pentru pãrinþi

Enigmatici ºi cuminþi,Terminându-ºi rostul lor,

Lângã noi se sting ºi mor,Dragii noºtri, dragi pãrinþi.

Chiamã-i Doamne înapoiCã ºi-aºa au dus-o prost,ªi fã-i tineri cum au fost,Fã-i mai tineri decât noi.

Pentru cei ce ne-au fãcutDã un ordin, dã cevaSã-i mai poþi întârziaSã o ia de la început.

Au plãtit cu viaþa lorAle fiilor erori,

Doamne fã-i nemuritoriPe pãrinþii care mor.

Ia priviþi-i cum se duc,Ia priviþi-i cum se sting,

Lumânãri în cuib de cuc,Parcã tac, ºi parcã ning.

Plini de boli ºi suferindNe întoarcem în pãmânt,

Cât mai suntem, cât mai sunt,Mângâiaþi-i pe pãrinþi.

E pãmântul tot mai greu,Despãrþirea-i tot mai grea,

Sãrut-mâna, tatãl meu,Sãrut-mâna, mama mea.

Dar de ce priviþi asa,Fata mea ºi fiul meu,

Eu sunt cel ce va urmaDragii mei mã duc ºi eu.

Sãrut-mâna, tatãl meu,Sãrut-mâna, mama mea.Rãmas bun, bãiatul meu,Rãmas bun, fetiþa mea,

Tatãl meu, bãiatul meu,Mama mea, fetiþa mea.

Sã Ne Iubim Pe þãrmulMãrii Negre

Sã ne iubim pe þãrmul MãriiNegre

Ca douã fragede fierbinþi statuiSã fim întîia clasica perecheA omenirii noi ce încã nu-i.

Sã ne iubim cît ne întreabã valulCe e cu noi, ce sîntem ºi ce vremNoi sã-i rãspundem cufundaþi cu

malulCeva-ntre rugãciune ºi blestem.

Ca un barbar ce þine o tanagrãAºa sîntem pe-acest nisip noi doiªi stelele ce cad în Marea Neagrã

Ridicã valul sîngelui din noi.

Sã ne iubim hipnotizaþi de lunãCutreieraþi de-al vaselor tangajªi sã ne viscoleascã împreunã

Ninsorile de sare pe obraji.

Sã ne iubim, pãgîna mea ateeIubito, marea seamãnã cu noi

Sîntem un Dumnezeu ºi-oDumnezee

Chemaþi sã-nceapã lumea de la doi.

Sã ne iubim pe þãrmul Mãrii NegrePe unde trec epavele cãlãri

Sã curãþãm întreaga lume vecheÎn fluxul ºi refluxul noii mãri.

Sã ne iubim etern, noi, provizorii,Cum niciodatã, valul nu va sta

Eu spun cã îngenunchi în faþa mãriiSã nu spun cã-ngenunchï în faþa ta.

PPooeemmee


6 nr. 885, 22015

AAll FFlloorriinn ÞÞEENNEE

O tradiþie nu se menþine de dragultradiþiei în sine, ci prin prezenþa ei,prin capacitatea de a se mai pretaîncã la o actualizare.Tradiþia se stingeiremediabil îndatã ce devine incom-patibilã cu concepþiile despre lumeprecum ºi cu cele sociale care auajuns sã domine. Acest fenomen îlregãsim ºi în continua transformare agenurilor literare.

Cunoaºtem cu toþii cã genurile li-terare existã. Dar ce ne dezvãluieexistenþa lor, dacã nu ne spune o ca-racteristicã esenþialã a fenomenuluiliterar? În expunerile moderne referi-toare la poetica din antichitate ºi dinperioada iluminismului nu se contestãexistenþa genurilor literare, dar ea nueste explicit, ci numai subânþeleasãca o premisã tacitã. Benedetto Croceavea neîncredere în rostul delimitãriigenurilor. Unitatea tuturor operelorpoetice este datã prin unitatea actuluide expresie poeticã.Chiar ºi autoriimoderni tatoneazã delimitareagenurilor. Astfel scrie Thomas Manncãtre Jean Schlumberger:” Datoritãfaptului cã este mai închegatã, ceeace o înrudeºte mai îndeaproape cudrama, nuvela, ca formã artisticã,posedã, dupã cum, cred eu, anumiteavantaje faþã de roman, care o fac sã

reziste mai bine scurgerii timpului“(18 septembrie 1931 ).

Dezvoltarea modernã ne aratã cãpe lângã genurile vechi mai aparaltele noi, în corelaþii formale precisconturate: schiþa, scenariul de film,scenariul radiofonic, scenariul deteleviziune.

Numai în decursul a foarte puþineepoci se poate vorbi despre o inter-dependenþã a diferitelor genuri lite-rare. Pânã în vremurile cele maiapropiate de noi, triumful unui anumitgen literar constituie mai degrabã unfenomen fãrã corespondenþã în cele-lalte genuri. Glorioasei epoci a arteiromanului realist din Franþa îi core-spunde evoluþia artei dramatice.Naturalismul, care a conferit o nouãdimensiune a dramei, a rãmasaproape cu desãvârºire steril în liricã.Dacã Croce ar avea dreptate, ºi dacãnu s-ar putea gãsi în genurile literarenimic altceva decât noþiuni aposteri-orice de clasificare a operelor, atuncioricine ar avea vocaþie pentru creaþialiterarã ar trebui sã se priceapã fãrãnici o dificultate în toate direcþiile ºi sãse poatã exprima într-unul sau altuldintre genuri.

Trebuie considerate ca fiindeºuate toate încercãrile de a explicagenurile literare prin derivarea unuiade celãlalt. Astfel a existat tendinþa dea considera apariþia vorbirii directe înstilul rapsodic ca o punte întreepopee ºi dramã.

O tradiþie nu se menþine de dragultradiþiei în sine, ci prin prezenþa ei,prin capacitatea de a se mai pretaîncã la o actualizare.Tradiþia se stingeiremediabil îndatã ce devine incom-patibilã cu concepþiile despre lumeprecum ºi cu cele sociale care auajuns sã domine. Adeseori stingereaunei tradiþii este pregãtitã prin maimulte trepte de degradare. Epopeeatrebuia sã constituie piatra de temeliea tuturor literaturilor naþionale. Ceeace dãduse Homer grecilor, Vergiliuromanilor, Camoes portughezilor,sperau sã obþinã ºi spaniolii, italienii,englezii, de la o epopee în care urmasã fie prelucratã suma experienþelor

istorice ale fiecãrei naþiuni. În Anglialocul fruntaº al eposului este cuceritprin Paradisul pierdut al lui Milton, la1667. În secoliul XVII s-a fãcut ºi înalte literaturi încercarea de creºtinarea materialelor epice. Messias al luiKlopstock este punctul de plecare aldezvoltãrii literare clasice germane.Aici se terminã istoria eposului.Începuturile epopeii se pierde în vre-murile strãvechi ale preistoriei, în timpce majoritatea celorlalte genuri lite-rare existente ºi în timpul nostru,posedã un început ce poate fi precisîn epocile istorice: Eschil a creatdrama, Pindar oda, elenismul a pro-dus romanul în prozã, literatura ita-lianã din secolul 13 a creat nuvela, iarPetrarca sonetul. Funcþia politicã aodei a rãmas în memorie, chiar dacãspecificul ei nu nu mai era reacþionar,ci în multe cazuri îºi schimbasemesajul. În secolul 16, oda a fostadusã în actualitate în cercul luiRonsard pentru a promova atitudineafaþã de rãzboiul religios din Franþa.

Alte genuri literare au fostmenþinute în viaþã prin prefacerimereu repatate; acesta a fost cazulnuvelei. Folosirea cuvântului de„novella” poate fi urmãrit în Italia pânãîn secolul 13. Într-un anumit fel,Boccaccio a standardizat nuvela ita-lianã de tip popular; ea a gãsit o nouãîntruchipare în Novelas ejemplaresde Cervantes,(1613 ).

Este interesant ce spune LaFontanelle în prefaþa comediilor sale:Tragedia trateazã despre principia, iarcomedia despre viaþa particularã.Astfel cele douã genuri se aflã într-osituaþie antiteticã.

Este evident cã soarta genurilorliterare nu este nicidecum indepen-dentã de marile transformãri ºi rãs-turnãri petrecute în baza materialã asocietãþii. Astfel, de exemplu,epopeea nu a putut supravieþuiapariþiei societãþii capitaliste. O este-ticã literarã care nu þine seama deacest punct de vedere trebuie respin-sã, deoarece omite legitatea obiectu-lui sãu.

CClluujj--NNaappooccaa

UUNNIITTAATTEEAA GGEENNUURRIILLOORR LLIITTEERRAARREE EESSTTEEDDAATTÃÃ DDEE UUNNIITTAATTEEAA OOPPEERREELLOORR LLIITTEERRAARREE


7nnrr.. 8855,, 22001155

FFlloorreeaa TTuurriiaacc

Poetul (variantã)

Îºi lãsa a sale pletePeste gâtul sãu de antic – Se visa de mic romanticDe scria cu atâta sete!

ªi-n a undelor izvoareSe lãsa sã-ºi vadã chipul – Versurile ca nisipulSe-nmulþeau din geniu-soare

ªi zburda fãrã de seamãnCu pãdurea ºi izvorulÎncrustând cu pana-i dorulEl, ce azi ni-i nouã geamãn

„Ce e rãu ºi ce e bine?”Se-ntreba ades poetulMai în gând mai cu încetulPrivind valurile line...

Scrierile monumenteDe trãire ºi istoriiNe aduc înalte gloriiÎn oricare din momente

El rãmâne în orice clipãUn Luceafãr poezieiªi-mpãrat al armonieiFiindu-i neamului aripã

De-nãlþare-n ceruri sfinteCu menire înspre artã – Lirã dulce-n viaþã spartãAi plecat totuºi cuminte...

Crez

Ai crezut în poezieªi-ai luat-o cu-nceputulDar ai tresãrit deodatãFericit de conþinutul

Ce ardea sã ne descrieToate cânturile celeCe ºtiau sã descompunãDoru-n sori ºi-n mii de stele

Din a cãror cupe sfinteCu lumina lor ne-adapãSã visãm la lumea careS-a nãscut poate din apã

Când un bob era nimiculDar voia sã explodezeTimpu’-n mii de universuriPeste ceruri sã-l aºeze

Cã-mbrãcat doar cu luminãDumnezeu îi sta pe frunteC-a dorit cu-a Lui putereSã ne treacã marea punte

Pânã-aici unde substanþa-INe-a învrednicit cu viaþãPe pãmântu-acesta trainicCare-a fost uscat ºi gheaþã.................................................

Nu-i slab versul în cuprinsu-iªi nici rima nu-i forþatãDacã-n el redã iubireaTuturor „angelicatã”...

În cuvânt stã adevãrulªi e rege poezieiªlefuit ilumineazãUniversul armoniei

Când în vers l-aºazã bineªi perfect mereu poeþiiÎnsutit ºi pus în rimeCadenþeazã paºii vieþii

ªi-astfel gândurile zboarãCugetând doar în luminãVremurile sã le-aºezeÎntr-o ordine deplinã...

terþine

revin din nou la cele trei sisteme1ce sunt în paradis perfect inclusespre a privi din sferele supreme

la alte sfere-n sfere suprapusecu-a lor lumini intense ce vegheazãdin multe ceruri care-n cercuri puse

fac ordine în fiecare razãsã încãlzeascã-ndeajuns grãdinapãmântului care îi stau de pazã

ºi-i limpezeºte cu senin retinasã vadã-adâncu-n care se roteºtede unde vine ziua cu lumina

când noaptea privegherea îºi sfârºeºteiar soarele-ºi începe lin asaltulºi pe cãrare-n nesfârºit porneºte

cãci el e sempitern ca nimeni altulºi-n jurul lui el lumi cu lumi adunãºi ºtie josul cum ºtie ºi-naltul

când noaptea-ntotdeauna loc la lunãîi face – sã aparã printre stelece sunt ca puii lângã-o cloºcã bunã

cãlãtorind prin galaxii rebelecare ºi-au pus pe univers peceteaºi fac rãzboi ºi ele între ele

când pe o stea o arde-n suflet seteasã se transforme-ntr-o adânciturã2sã soarbã tot în ea ca râul Lethea

cu o putere care nicio gurãn-o poate spune – cã-i aºa de mareîncât nici de luminã nu se-ndurã

ºi-o trage tot în ea de parcã areo gravitaþie de o mãrimece minþii noastre-i este în scãpare

cã-i miez de foc a cãruia desimen-o poate mãsura închipuireacând mii de sori în el va sã comprime...

ne dãm în jos acum toatã suireaºi revenim pe-acest pãmânt albastrusã reînsãmânþãm convieþuirea

deplin sã înfloreascã acest astru.

24 iulie 2014

noapte albastrã

nouri albi cu chip de înger sub acerurilor bolte

întind aripe de abur sub albastruluminat

de al lunii far de aur ºi petaleleînvolte

sclipind dintr-un val de stele peoceanul fermecat

ºi-n alt plan mai sus stau norii alburiica de zãpadã

tencuiþi pe bolta-albastrã limpede caapa mãrii

iarã luna zânã de-aur lasã pletelesã-i cadã

peste sate somnoroase ce se pierdîn largul zãrii...

este liniºte deplinã cã ºi pãsãrile-acele

care cântã-n mii de glasuri au tãcuttoate chitic –

pe spirala auritã licãre-n adâncu-istele

iar vãzduhu-n armonia-i parcã-adevenit pitic

plopii freamãtã din frunze subpãdurea înstelatã

ameþiþi de-atâta farmec între umbreadânciþi

când aceastã noapte-albastrã e continuu luminatã

de-a luceferilor lampe stând peceruri înfloriþi

PPooeemmee


8 nr. 885, 22015

GGeeoorrggee RROOCCAA

Mai zilele trecute, citind „Ullyse”,un volum de însemnãri critice ale luiGeorge Cãlinescu (Editura pentruLiteraturã, Bucureºti, 1967), am întâl-nit la paginile 178-180 un eseu intere-sant având titlul „Studiu despreEminescu” datat „2 iulie 1933”. Înconþinutul acestuia, autorul se referãla un nume foarte cunoscut mie,Lucian Boz, om drag cu care amîntreþinut, pânã nu de mult, dezbateriliterare ºi relaþii amicale, aici laSydney, în îndepãrtata Australie. Iatãce scrie Cãlinescu despre acesta laaceea vreme: „Am remarcat nu demult o broºurã despre Eminescu a d-lui Lucian Boz. Am lãudat atuncisubtilitatea speculativã a lucrãrii,fãcând rezerve asupra interpretãrii.Iatã acum un prilej sã arãtãm undeduce entuziasmul cabalistic aplicat laEminescu...” Eseul face în continuareo critica literarã laudativã acesteilucrãri. Despre cine este vorba? Cineeste acest om bãgat în seamã chiarde marele Cãlinescu? Sã-lcunoaºtem!

În urmã cu trei ani, pe la sfârºitullunii martie, domnul Lucian Boz, con-siderat de mine ultimul astru al uni-versului cioranian (greºesc oare?) ne-a pãrãsit pentru întotdeauna!Meritã sã ne reîmprospãtãm memoriacu amintiri despre acest omexcepþional.

A fost prietenul apropiat a luiEugène Ionesco, Emil Cioran, MirceaEliade, Ion Vinea, Ilarie Voronica,George Cãlinescu, ªtefan Baciu, EmilBoldan, Constantin Noica, NicolaeSteinhardt, Grigore Cugler ºi a multoralte personalitãþi ale literaturii românecare au strãlucit în prima jumãtate asecolul al XX. Împreunã cu GherasimLuca, Dolfi Trost, Jules Perahim,Jacques Herold, B. Fundoianu(Benjamin Fondane), Paul Pãun,Gellu Naum, ºi alþii, formeazã „aldoilea val” al curentului suprarealist(1933-1951), din primul fãcând partedupã cum se ºtie, ca o tranziþie din-spre Dadaism, Tristan Tzara, HogoBall, Emmy Hennings, Hans Arp,Marcel Iancu, Jules Iancu, Ion Vinea,Ilarie Voronca, Saºa Panã, JaquesCostin, Poldi Chapier, Victor Brauner,º.a. Cu toate acestea André Breton,aºa-zisul întemeietor alSuprarealismului, a susþinut întot-deauna cã este inexact ºi cronologicabuziv sã se prezinte acest curent cao miºcare ieºitã din Dadaism. De alt-fel, atât în revista parizianã„Littérature” (unde Breton publicã, încolaborare cu Phillipe Soupault,„Câmpurile magnetice”, primul textspecific suprarealist), cât ºi în altereviste, textele dadaiste alterneazã cucele ale noii orientãri, ce avea sã senumeascã apoi suprarealism. Suntdouã miºcãri apropiate, având scri-itori comuni. Posibil cã suprarealis-mul, curent artistic ºi literar de avan-gardã care pune accent pe nu pegândirea logicã ci pe iraþional ºiinconºtient, sã-l fi marcat puternic peLucian Boz, deoarece deseori în con-vorbirile avute cu domnia sa, îmi vor-bea cu mândrie ºi nostalgie despreaceastã grupare.

Scriitor prolific, critic literar, jour-nalist, om de culturã ºi artã, decoratcu „Ordinul naþional al merituluifrancez”, a lãsat posteritãþii mai multeopere literare: „Eminescu” (Ed. Slova,1932), „Cartea cu poeþi” (Ed. Vremea,1935), „Masca lui Eminescu” (EdituraVinea 1935), „Moartea Abstractã” ºi„O sãptãmânã a poeziei” (Ed.Autorului, 1979), „Piatra de încercare”(Ed. Vinea), „Scrisori din exil2 (Ed.Dacia, 2001).

Nãscut la Hârlãu, la 9 noiembrie1909, dintr-o familie evreiascã(Mendel), se mutã cu pãrinþii la

Bucureºti, unde studiazã la liceul„Gheorghe Lazãr”. Dupã absolvireaacestuia urmeazã facultatea de drept.Iubind literatura începe sa colaborezeºi sã scrie la diferite publicaþii din cap-italã. În anul 1930 îºi începe activi-tatea gazetãreascã la revistele con-duse de Ion Vinea „Facla” ºi„Contemporanul”, iar mai apoi, întreanii 1933-1937 este numit redactor la„Adevãrul” ºi „Dimineaþa”. În scurttimp devine unul dintre cei mai apre-ciaþi critici literari ai acelor vremuri,publicând numeroase articole în maimulte reviste de prestigiu precum:„Adam”, „Adevãrul literar ºi artistic”,„Capricorn”, „Discobolul”, „Excelsior”,„Gândirea”, „Lupta”, „Premiera”,„Rampa”, „Reporter”, „România lite-rarã”, „Tiparniþa literarã”, „Unu”,„Vremea”, „Viaþa Româneascã”,„Zodiac”, ºi altele. Între anii 1932-1933 editeazã o revistã proprierevistã numitã „Ulise”. Interesantãalegerea acestui titlu, care, dupã cummi-a relatat domnul Lucian Boz, a fostales ca o „solidarizare” ºi omagiu lavolumul de însemnãri critice intitulat„Ulysse” a lui George Cãlinescu, încare trebuia sã fie inclus ºi eseuldespre care v-am vorbit mai sus.Povestea apariþiei acestui volum acreat multe controverse, deoarecepentru prima datã a fost anunþatã deautor în revista „Viaþa literarã” nr. 88din 23 iunie 1928, a doua oarã înrevista „Vremea” din 22 mai 1930, dardin motive necunoscute nu a vãzutlumina tiparului numai dupã moarteaautorului (1965). Volumului „Ulysse”(520 de pagini) de George Cãlinescu,a fost publicat pentru prima datã înanul 1968, sub coordonarea criticuluiliterar Geo ªerban. Este bine de ºtiutcã ºi criticul literar B. Fundoianu, pri-eten cu Lucian Boz ºi cu GeorgeCãlinescu, incã de pe vremea cândscriau cu toþii la revista „Rampa”, aconceput la rândul sãu o lucrare(publicatã doar în parte, dar netermi-natã însã) numitã tot „Ulysse”!

Autor a mai multor studii despreMihai Eminescu, scriitor, jurnalist, tra-ducãtor, Lucian Boz, face parte dinelita producãtorilor de literaturãromâni dintre cele douã rãzboaie.Bun cunoscãtor al limbii franceze, în1938 devine ataºat de presã la Paris,trimis de mai multe publicaþii din þarã.În aceasta perioada se înscrie la uni-versitate Sorbona unde timp de un an

BOZ, UULTIMUL AASTRU!


9nr. 885, 22015

îºi pregãteºte doctoratul în ºtiinþeeconomice. Tot în aceeaºi perioadãpublicã frecvent articole interesanteîn „Dimanche Illustré” ºi „Le PetitParisien”. Întreþine legãturi puternicede prietenie cu importanþi intelectualiromâni stabiliþi în capitala Franþei,printre care Emil Cioran, MirceaEliade ºi Eugene Ionesco.

În timpul celui de al doilea razboimondial, Lucian Boz, împreunã cusoþia sa, Carola, fac parte dinRezistenþa Francezã, fapt pentru caresunt arestaþi de Gestapo ºi încarcer-aþi pânã în 1944 în lagãrul „La Cité dela Muette” (sau „Sammellager” în ger-manã) de la Drancy, o suburbie dinnord-estul Parisului situatã înapropierea gãrii Austerlitz. Am aflatde la doamna Boz fapte interesantedespre aceastã perioadã. Mi-a relatatcã deþinuþii mureau pe capete deinaniþie, singura mâncare fiind un felde terci-supã de lobodã. Fiindfoamete în tot Parisul, nici unul, dintreprietenii rãmaºi în libertate, nu îºi per-mitea sã le trimitã pachete cu ali-mente. Singurul care a fãcut un sacri-ficiu pentru cei doi, a fost Emil Cioran,care le-a adus toate merindele pecare le avea în casã, inclusiv bucãþelede pâine ºi de brânzã drãmuite ºieconomisite cu greu. Sunt salvaþi dela deportare în Germania ºi eliberaþidin detenþie datoritã intervenþieiLegaþiei române de la Paris. Plecareaurgentã din Franþa, a soþilor Boz, afost de asemenea plinã de peripeþii.Singura ieºire din teritoriul ocupat,trecea pe la Vichy, oraº situat nudeparte de Paris, loc unde îºi sta-bilise capitala guvernul pro-german al

generalului francez Henri PhilippePètain. Cu toate cã autoritãþileromâne le obþinuserã aprobarea deplecare din Franþa ocupatã ºi repatri-erea în România, doamna Carola Boza fost din nou reþinutã de cãtre poliþialocalã urmând sã fie retrimisã înlagãrul de la Drancy. ªi de dataaceasta au fost ajutaþi de prietenulCioran, care deþinând funcþia deataºat de presã al Germaniei înFranþa, a plecat de urgenþã la Vichysã-ºi ajute prietenii. Având o oarecareputere în faþa autoritãþilor germane ºifranceze, a fãcut toate intervenþiilenecesare pentru ca trecerea acestoraspre „lumea liberã” sã fie posibilã. I-aînsoþit personal pe cei doi pânã lafrontierã, pentru a se convinge cã pri-etenii sãi nu vor avea ºi alte surprizeneplãcute.

În 1944, soþii Boz, revin înRomânia, crezând cã în þara natalãîºi vor gãsi liniºtea ºi siguranþa ºi îºivor putea continua activitatea în sluj-ba literaturii naþionale. Ajuns din noula Bucureºti, Lucian Boz, îºi reiaactivitatea gazetãreascã la mai multepublicaþii care apãreau în capitala înaceea vreme, precum „Finanþe ºiindustrie”, „Democraþia”, „Timpul”,„Tribuna poporului” ºi „Victoria”. Tot înaceastã perioadã înfiinþeazã cuMartin Economu, revista în limbafrancezã „L’Information Inter-nationale”. În 1946, se naºte fiul sãuAlain, de fapt unicul urmaº, care ºi înprezent locuieºte împreunã cu mamasa (93 de ani!) în casa pãrinteascã dela Sydney. Demn de menþionat estefaptul cã ºi doamna Carola, Cora cumii spun cei din preajmã, a fost o mareiubitoare a literaturii române, înaintede rãzboi lucrând ca jurnalistã laziarul „Dimineaþa” unde ºi-a cunoscutsoþul.

Dupã terminarea rãzboiului celordoi li s-au acordat înalte distincþii ºirecunoºtinþa statului francez. Dân-du-ºi seama cã în România comu-nistã, datoritã cenzurii ºi restricþiilorimpuse de noului regim pro-sovietic,libertatea cuvântului ºi a exprimãrii li-terare libere este imposibilã, în 1947,Lucian Boz, împreunã cu soþia ºicopilul, pãrãseºte pentru intotdeaunaRomânia, reîntorcându-se la Paris,unde lucreazã ca jurnalist la presti-giosul ziar „Le Monde”. Coloaboreazãîn continuare cu Martin Economu,refugiat ºi el la Paris, ajutându-l peacesta sã fondeazã sãptamânalulBIRE (Buletin de Informatii alRomânilor din Exil), care va aveaapariþii pâna în 1990, printre directorii

publicaþiei numarându-se ºi RaduCâmpeanu, viitorul candidat lapreºedenþia României.

Dupã numai patru ani de ºedere înFranþa, familia Boz emigreazã înAustralia. La început se stabilesc laCanberra, capitala micului continent,unde capul familiei lucreazã ca sudor(sic!) în mai multe locuri, acceptândchiar ºi munci necalificate. Nu dupãmultã vreme, însã, i se oferã de com-pania aviaticã „Air France” condu-cerea reprezentanþei acesteia înAustralia. Soþia sa este angajatã laAmbasada Francezã.

Terminându-se construcþia celuimai mare aeroport din Australia,„Kingsford Smith” din Sydney,reprezentanþa „Air France” se mutã înacest oraº, unde Lucian Boz ducetratative cu guvernul australian pentruo eventualã cursã a vestitul avion„Concorde” pe ruta Paris-Sydney.Lucreazã la aceasta companie pânãîn 1974 când iese la pensie. În 1958este decorat cu medalia „Crucea decavaler al meritului comercial”, iar maitârziu în 1979, statul francez îl onore-azã cu „Crucea de cavaler al ordinuluinaþional al meritului” pentru eminen-tele servicii aduse cauzei franceze.

Cu toate cã a dus o muncã splen-didã ca reprezentat al „Air France” înAustralia, fapt recunoscut de com-panie prin acordarea a diferitelordiplome ºi medalii, nu a uitat nici oclipã vocaþia sa, dragostea pentru lit-eratura românã. A scris în continuareîn limba natalã ºi a avut o vastã core-spondenþã cu personalitãþi literareromâne ºi strãine. A publicatnenumãrate articole în limba englezãdespre personalitãþi româneºti (unexemplu fiind anunþarea morþii luiEmil Coiran) în presa australianã,precum „The Daily Telegraph”, „TheSydney Mornig Herald”, „TheAustralian”, etc. În octombrie 2001,Academia de ªtiinþe, Literaturã ºiArtã (ASLA - Oradea, România), i-aoferit „Marele Premiu Anual” pentruexemplaritatea operei sale literare.

Lucian Boz, s-a stins din viaþã pedata de 14 martie 2003, la Sydney, lavârsta de 93 de ani, cu mâna pepeniþã, în deplinãtatea facultãþilormintale.

SSyyddnneeyy,, AAuussttrraalliiaa


10 nr. 885, 22015

CCrriissttiiaann PPeettrruu BBÃÃLLAANN

(Poetul Ioan Ciorca, un mecanic delocomotive din Cluj-Napoca, înprezent absolvent al Facultãþii defilosofie, a transpus prima biblie dinlume în frumoase versuri româneºti, osurprizã ineditã)

Mã consider unul din cei mai noro-coºi oameni deoarece, acum când vãscriu, am în faþa mea prima Biblie dinlume scrisã în versuri cu rimã.Majoritatea oamenilor a auzit cã peîntreg globul existã aproximativ 3000de limbi, fiecare cu dialectele ºigraiurile ei. Deºi Biblia este singuracarte tradusã majoritar în numeroaselimbi ale lumii, încã nu se poatespune cã ea s-a tradus în toate celepeste 3000 de limbi ci, integral ºi cuprecizie, în cca 800 din ele, dar sun-tem informaþi cã în numai 15 anifiecare om de pe pãmânt va putea citiaceastã carte în limba lui. Traducãtoriide la “Wycliffe Biblie”, cea mai mareorganizaþie de traducere a Scripturii,cred cã pânã în 2025 se poate tra-duce Biblia ºi pentru cele 2200 de

limbi în care nu este tradusã. Pentru aputea duce la bun sfârºit campaniade traducere, se fac eforturi de strân-gere a resurselor de bani, estimate la1 miliard de dolari. ªi totuºi, vesteabunã este cã Sfânta Scripturã estedestul de cunoscutã în peste 3000 deidiomuri, dar nu cu traduceri integrale.Aºadar, nu existã nici o limbã de peglob în care sã nu fi fost tradusãmãcare o micã parte din ea, îndeose-bi din Noul Testament.

Biblia (substantive plural grecesccare înseamnã “Cãrþile” - 66 de cãrþi -are douã pãrþi: Vechiul Testament ºiNoul Testament, ambele cu mai mulþiautori (Vechiul Testament - începe a fiscris cu 1500 de ani înainte deHristos ºi conþine urmãtoarele cãrþicanonice: Geneza, Exodus, Leviticul,Numeri, Deuteronomul, Iosua,Judecãtori, Rut, 1. Samuel, 2 Samuel,1 Împãraþi, 2 Împãraþi, 1 Cronici, 2Cronici, Ezra, Neemia, Estera, Iov,Psalmii, Pildele sau Proverbele,Eclesiastul, Cântarea Cântãrilor,Isaia, Ieremia, Plângerile lui Ieremia,Ezechil, Daniel, Osea, Ioel, Amos,Obadia, Iona, Mica, Naum, Habacuc,Tefania, Hagai, Zaharia, Maleahi,Noul Testament: Matei, Marcu, Luca,Ioan, Faptele Apostolilor, Romani, 1Corinteni, 2 Corinteni, Galateni,Efeseni, Flipeni, Coloseni, 1Tesaloniceni, 2 Tesaloniceni, 1Timotei , 2 Timotei, Tit, Filimon, Evrei,Iacov, 1 Petru, 2 Petru, 1 Ioan, 2 Ioan,3 Ioan , Iuda, Apocalipsa.)

Trebuie sã subliniez faptul cã în toatecele 3000 de limbi în care Bibliaexistã redatã integral sau doar frag-mentar, de-a lungul a mai bine de treimilenii, nimeni niciodatã nu s-a gânditca aceastã capdoperã sã fie redatãîntr-un limbaj poetic care sã aibã ritm,rimã, forme prozodice fixe ºi figuri destil, iar aceastã îndrãzneaþã încercareiatã cã ne onoreazã sã fie fãcutãchiar pe plaiurile mioritice, de cãtreun poet din Cluj-Napoca, românulIoan Ciorca. Las la o parte faptul cã -trecãtoare, timide ºi foarte mici încer-cãri - s-au fãcut sporadic în diferite

limbi ale lumii, dar numai din carteapsalmilor ºi a proverbelor ori simplerezumãri poetice din alte capitole, darmarea Biblie, aceastã capodoperã întotalitatea ei, uriaºa Biblie, nimeni,absolut nimeni, nu a încercat sã oversifice vreodatã... ªi iatã de ce: Aversifica Biblia (peste 1220 de pagini)este o muncã enormã, colosalã ºifoarte responsabilã, necesitând efor-turi supraomeneºti. Unii cred cã aºaceva nici nu ar mai fi necesar devreme ce avem deja suficientul textoriginal sau cã nici nu se poate încer-ca un asemenea experiment inutil. Einu au dreptate. De aceea se înþelegecã fãrã invocarea inspiraþiei care sãvinã de la Duhul Sfânt, o asemeneamuncã de Sisif poate deveni riscantã,ducând la confuzii teologice ºi lamodificãri de conþinut. A versificachiar ºi o singurã paginã din SfinteleScripturi presupune categoric ochemare specialã, binecuvântãridivine, dar ºi un travaliu deosebit deextenuant (Biblia în versuri româneºtia ieºit de 2045 de pag. !), iar clujeanulnostru vedem cã s-a achitat onorabilde el, cu toatã cinstea, cu toatãdragostea ºi cu toatã grija pentrunealterarea mesajului original, dorindca greºelile sã nu existe deloc sau sãfie cât mai mici cu putinþã. Bravul poetromân ºtia din capul locului la ceriscuri se expune, ºtia bine cã esteîntru totul rãspunzãtor pentru distor-sionarea chiar ºi a unui singur cuvântsocotit sacru, mai ales cã Apocalipsase încheie clar cu un avertismentfoarte serios faþã de cei care încearcãsã schimbe sensul scripturilor: „Dacãle va mai adãuga cineva ceva,Dumnezeu îi va adãuga plãgile caresunt arãtate în cartea aceasta; iar deva scoate cineva ceva din cuvintelecãrþii acestei profeþii, Dumnezeu îi vascoate partea lui din pomul vieþii ºi dincetatea cea sfântã, care sunt arãtateîn cartea aceasta.” (Citat dinApocalipsa Sf. Ioan, în traducerea luiBartolomeu Anania). Aceste cuvintede foc au contribuit mult la evitareagreºelilor ºi la unitatea fascinantã aBibliei româneºti transpusã în versuri.

ROMÂNIA –– PPRIMA ÞÞARÃ DDIN LLUME UUNDE, RECENT, BBIBILIA AA FFOST TTRANSPUSÃ IINTEGRAL

ÎN VVERSURI CCU RRIME !!


11nr. 885, 22015

Desigur, fiind vorba de olucrare de importanþãistoricã, demnã de CarteaRecordurilor, ne întrebãmcurioºi cu toþii: oare cineeste autorul?

Ioan Ciorca este un per-sonaj minunat, unul din ceimai harnici români ce-i areþara noastrã, un ardeleanserios care, cum se spuneaîntr-o emisiune televizatãdin Cluj, „a reuºit sã-ºi ducãla bun sfârºit proiectul,chiar dacã la început nustãpânea arta condeiului.Dupã orele de serviciu,Nea Nelu de la service-ulauto îºi spãla mâinile deulei de motor ºi deveneascriitor. Când s-a decis sãne redea Biblia în versuri,se afla la începutul „cari-erei” de autor ºi asta pentrucã prima sa lucrare i-a luatceva timp, mai precis vreo16 ani din viaþã... A trans-pus cele 66 de cãrþi aleBibliei în versuri, însã banide tipãrire a avut doar pen-tru Noul Testament (tirajinfim), cel vechi plãtindu-ldin salariul sãu.

Mecanic de profesie, lucraziua în atelier iar în timpulliber trudea în slujbaDomnului. Între timp, afãcut ºi facultatea deFilozofie a celei mai presti-gioase universitãþi din Cluj,pe care a terminat-o cumedia zece. Nu i-a fostdeloc uºor...

Cartea lui, de 1368 de pag.ºi 3,5 kg, se bucurã acumde apreciere nu doar dinpartea oamenilor simpli, acredincioºilor, ci ºi a cleri-cilor, a unor ziariºti ºi scri-itori, dar asta nu este suffi-cient, cãci toatã omenireaar trebui sã ºtie de ea!„Autorul are aceastã marevirtute pentru cã lim-pezeºte anumite sensuriale Sfintei Scripturi ºi leface mai pe înþelesul oame-nilor. Este un efort colosal,dar cu atât mai mult sã oînþelegi ºi sã reuºeºti sã otranscrii în versuri”, credeBogdan Ivanov, purtãtorulde cuvânt al MitropolieiClujului.” Am citat dinprezentarea videoclipului

televiziunii din Cluj. Ceeace a omis sã ne amin-teascã televiziunea clu-jeanã este faptul cã relativtânãrul ºi minunatulmeºter-poet Ciorca esteabsolventul Liceului indus-trial nr. 2 Cluj-Napoca, alUniversitãþii Babeº-Bolyaidin acest municipiu, avândspecializarea în istorie-filosofie, Facultatea deºtiinþe politice, cu masteratîn ªtiinþe administrative ºimasteratul în Eticã profe-sionalã, toate terminate cubrio. Dânsul este iubit decolegii lui, nu numai pentrucã a publicat mai multecãrþi, articole ºi eseuri, darºi pentru cele trei brevetede invenþie în domeniulauto, pentru obþinerea uneimedalii de argint la Salonulnaþional de inventicã din2007 ºi a unei medalii deaur la Salonul internaþionalde inventicã din 2008. Unastfel de om excepþional nuputea produce decât tot ooperã excepþionalã ! Pentrua întãri cu exemple con-crete cele spuse aici, vomîncerca - printr-o metodãcomparativã - sã citãmcâteva versete din capi-tolele Vechiului ºi NouluiTestament, apoi sã leurmãrim cum mult inspirat-ul autor le-a convertit înversuri...

În versiunea din ebraicã aversetului 1, cap. 1, dinVechiul Testament, Fa-cerea, Gala Galaction redãcuvintele astfel:

1. La început a fãcutDumnezeu cerul ºi pãmân-tul.

2. ªi pãmântul eranetocmit ºi gol. Întunericera deasupra adâncului ºiDuhul lui

Dumnezei se purta pedeasupra apelor.

AArrhhiieerreeuull ººii ppooeettuull BBaarrttoo--lloommeeuu VVaalleerriiuu AAnnaanniiaa lleettrraadduuccee::

1. Întru ‘nceput a fãcutDumnezeu cerul ºi pãmân-tul.

2. Dar pãmântul eranedesluºit ºi ne ‘mplinit, ºiîntuneric era deasupragenunii; ºi Duhul luiDumnezeu se purta pedeasupra apelor.

PPrreeoottuull DDiimmiittrriiee CCoorrnniilleessccuullee ttrraadduuccee::

1. La început, Dum-nezeu a fãcut cerurile ºipãmântul.

2. Pãmântul era pustiuºi gol; peste faþa adânculuide ape era întuneric ºiDuhul lui Dumnezeu semiºca pe deasupra apelor.

Aceste versete sunt redateastfel de poetul IoanCiorca:

1. La început, Dumne-zeu Sfântul

A fãcut cerul ºi pãmân-tul.

2. Pãmântul era golcuprins,

Iar peste-al apelorîntins,

Al beznei val stãpânera.

Doar Duhul Domnuluizbura

Peste a apelor pustie.

Frumos ºi simplu, nu? -pãstrând mesajul originalu-lui. Iatã acum un scurt frag-ment din „Cântarea cãn-tãrilor” , trad. GalaGalaction (fragm. cap. 4,primele 7 versete):

1. Ce frumoasã eºti,iubito, ce frumoasã eºti!Ochii tãi sunt ochi deporumbiþã, sub marama ta.Pãrul tãu este ca o turmãde capre popositã pecoama muntelui Galaad.”

Cant 1.15; Cant 5.12;Cant 6.5;

2. Dinþii tãi sunt ca oturmã de oi tunse care iesdin scãldãtoare, toate cugemeni, ºi niciuna din elenu este stearpã.

Cant 6.6;3. Buzele tale sunt ca un

fir de cârmâz, ºi gura taeste drãguþã; obrazul tãueste ca o jumãtate de rodie,sub marama ta.

Cant 6.7;4. Gâtul tãu este ca tur-

nul lui David, zidit ca sã fieo casã de arme; o mie descuturi atârnã de el, toatescuturi de viteji.

Cant 7.4; Neem 3.19;5. Amândouã þâþele tale

sunt ca doi pui de cerb, cagemenii unei cãprioarecare pasc între crini.

Prov 5.19; Cant 7.3;6. Pânã se rãcoreºte

ziua ºi pânã fug umbrele,voi veni la tine, munte demir, ºi la tine, deal detãmâie.

Cant 2.17;7. Eºti frumoasã de tot,

iubito, ºi n-ai niciun cusur.Acum - aceeaºi, în tra-

ducerea lui Cornilescu:1. Ce frumoasã eºti,

iubito, ce frumoasã eºti!Ochii tãi sînt ochi deporumbiþã, supt mãhramata. Pãrul tãu este ca oturmã de capre, popositãpe coama muntelui Galaad.

2. Dinþii tãi sînt ca oturmã de oi tunse, cari iesdin scãldãtoare, toate cugemeni, ºi nici una din elenu este stearpã.


12 nr. 885, 22015

3. Buzele tale sînt ca un fir de cîr-mîz, ºi gura ta este drãguþã; obrazultãu este ca o jumãtate de rodie, suptmãhrama ta.

4. Gîtul tãu este ca turnul luiDavid, zidit ca sã fie o casã de arme;o mie de scuturi atîrnã de el, toatescuturi de viteji.

5. Amîndouã þîþele tale sînt ca doipui de cerb, ca gemenii uneicãprioare, cari pasc între crini.

6. Pînã se rãcoreºte ziua, ºi pînãfug umbrele, voi veni la tine, munte demir, ºi la tine, deal de tãmîie.

7. Eºti frumoasã de tot, iubito, ºin’ai nici un cusur.

„Cântarea cântãrilor”, cap. 4, vers.1-7, versificate de Ioan Ciorca:

1. „Iubita mea, nu te priveºti?Te uitã ce frumoasã eºti!Îþi sunt ai ochilor bobiþe,Ca ochii unei porumbiþeªi sub maramã strãlucescLa pãrul tãu dacã privesc,Gândul îmi zboarã, iar pe urmã,Îmi aminteºte de o turmãDe capre care s-au opritªi-apoi odihnã au gãsitPe înãlþimea muntelui,Pe piscul Galaadului,

2. Ca ºi o turmã de oi careTunse-au ieºit din scãldãtoare,Iar între ele nu se poate,Sterpe a se afla, cãci toate,Gemeni doar au - ia seama bine –Aºa-s ai tãi dinþi pentru mine.

3. Buzele tale mã îmbieFir de cârmâz îmi par sã fie.Drãguþã este gura ta.Obrazul tãu ar arãtaCa rodia, de bunã seamã,Cum se zãreºte sub maramã.

4. Gâtul þi l-am asemuitCu turnul ce a fost ziditDe David, cu o casã-n careArme sunt puse, spre pãstrare.

Scuturi atârnã de-al sãu vrejiDoi pui de cerb. Când mã uit iar,Îmi par doi gemeni, bunãoarã,Precum doi pui de cãprioarãCari între crini au apãrut,Ieºiþi în voie la pãscut.

6. Pânã când se mai rãcoreºte,Pânã când umbra se lungeºte –Munte de aur - voi fi la tine.Deal de tãmâie sã ºtii bineCã voi ajunge, negreºit.

7. Frumoasã eºti. Când te-am privit,Nici un cusur nu þi-am aflat,Oricât de mult am încercat.

*Fãrã sã exagerãm prea mult, amputea spune cã autorul Bibliei în ver-suri româneºti a practicat un spiritreal de jertfã, din mai multe punct devedere, pentru a-ºi fi putut materializavisul. În final, rugãciunile poetul IoanCiorca, un suflet profund credincios,au fost auzite de divinitatea care i-arãsplãtit munca scoþându-i în caleoameni sãritori care l-au ajutat înmodul cel mai concret, toþi înþelegândimportanþa uriaºei lucrãri. Drepturmare, aºa cum ne-a informatziarista Antonia Bodea, la data de 23ianuarie, a avut loc lansarea monu-mentalului volum în versuri, VECHIULTESTAMENT, apãrutã sub egidaAsociaþiei Cultural Creºtin-umanitare„Ars Vivat”, Ediþie Princeps 2013,legatã în piele ºi inscripþionatã cufoiþã de aur. La timp a venit ºi ajutorulAsociaþiei Cluj The Day care, împre-unã cu Liga Scriitorilor Români a spri-jinit tipãrirea ºi punerea în circulaþie aacestei unice cãrþi. ªi nu a fost o afir-maþie în vânt, fiindcã, iatã: ºi promisi-unea aceasta a fost împlinitã... Laînceputul anului 2014, la edituraArmonii Culturale din Adjud a apãrutºi NOUL TESTAMENT în versuri (584pag.), tot legat ºi în format mare ca ºicelãlalt volum, având o postfaþã depreotul Radu Botiº. Trebuie sã sublin-iem în mod deosebit cã la apariþiaacestor scripturi în versuri a colaboratsubstanþial acest preot inimos RaduBotiº, preºedintele asociaþiei mai susmenþionate, Ars Vivat, ºi membru alLigii Scriitorilor Români, filialaMaramureº. Prefaþatã de prof. dr. IoanChirilã, cartea versificatã a VechiuluiTestament se constituie într-un veri-tabil act de evanghelizare printr-omenire cu adevãrat apostolicã aautorului „într-un veac rãtãcit”, cumscrie domnia sa. Sub coordonarea d-lui Claudiu Pãdurean, corespon-dent la Radio România Actualitãþi,lansarea acestei cãrþi, inedit monu-ment românesc de culturã, a avut locîn spaþiul localului „Los Toreros” dinCluj-Napoca, în prezenþa unui publicnumeros ºi avizat. Dupã cuvântul dedeschidere adresat de dl. ClaudiuPãdurean, Marc, nepotul autorului învârstã de 7 ani, a recitat primul versetdin Facerea. Scriitorul Al. Florin Þene,preºedintele LSR, a subliniat rolulBibliei în cultura omenirii ºi a apreciatefortul autorului volumului de faþã,care a elaborat pe parcursul a peste15 ani de trudã acest act colosal.„Prin gestul sãu - a subliniat preºedin-tele Ligii - dl. Ioan Ciorca aparþineRomânei Profunde, care cu mo-

destie, în tãcere, creeazã pentruveºnicie, pentru tezaurul culturiiromâne, „cã o ladã de zestre” aromânilor în contextul globalizãrii.”

Viitorul pas planificat este reunireacelor douã testament în versuri într-osingurã Biblie mare care sã fie cunos-cutã de orice român. Nu existã deo-camdatã fonduri pentru aceastãfinalizare.

Ca ºi toate versurile din VechiulTestament, trecând la Testamentul celnou, poetul Ioan Ciorca foloseºteacelaºi tip de versificaþie, cu rânduride 8 silabe, ritm iambic ºi rimãîmperecheatã

Sã vedem cum au fost interpretate înversuri versetele evanghelistului Ioan,de la capitolul 1, din traducerile luiGala Galaction, Bartolomeu Anania ºiDimitrie Cornilescu, în NoulTestament.

MMaaii îînnttââii ttrraadduucceerreeaa pprr.. GGaallaaccttiioonn ddiinnggrreecceeººttee::

1. La început era Cuvântul ºiCuvântul era cu Dumnezeu ºiDumnezeu era Cuvântul.

2. Acesta era întru început laDumnezeu..

3.Toate prin El s-au fãcut; ºi fãrãEl nimic nu s-a fãcut din ce s-a fãcut.

4. Întru El era viaþã ºi viaþa eraînaintea oamenilor.

5. ªi lumina lumineazã în întuner-ic ºi întunericul nu a cuprins-o

PPããrriinntteellee BBaarrttoolloommeeuu AAnnaanniiaa ttrraadduucceemmaaii nnuuaannþþaatt::

1. Întru ‘nceput era Cuvântul ºiCuvântul era la Dumnezeu ºiCuvântul Dumnezeu era.

2. Acesta era dintru ‘nceput laDumnezeu;

3.toate printr’ Însul s’au fãcut dinceea ce s’a fãcut.

4. Viaþa era într’ Însul, ºi viaþa eralumina oamenilor;

5. ºi lumina întru întunericlumineazã ºi întunericul nu a cuprins-o.

TTrraadduucceerreeaa lluuii DDiimmiittrriiee CCoorrnniilleessccuu::1. La început era Cuvîntul, ºi

Cuvîntul era cu Dumnezeu, ºiCuvîntul era Dumnezeu.

2. El era la început cu Dumnezeu.3. Toate lucrurile au fost fãcute

prin El; ºi nimic din ce a fost fãcut, n-a fost fãcut fãrã El.

4. În El era viaþa, ºi viaþa era lumi-na oamenilor.

5. Lumina lumineazã în întunerec,


13nr. 885, 22015

ºi întunerecul n-a biruit-o.

Iatã cum versificã poetul Ioan CiorcaCapit. 1, versetele 1-5 din Sf. ApostolIoan:

1. N-a fost nici cerul, nici pãmân-tul,

Ci, la-nceput, a fost Cuvântul.Acest Cuvânt a fost, mereu,Alãturea cu Dumnezeu:ªi Dumnezeu, deci chiar Prea

Sfântul,S-a dovedit a fi Cuvântul.

2. Pe Dumnezeu, necontenit –De la-nceput - El L-a-nsoþit.3. Tot ceea ce a fost creat,Numai prin El a fost durat;Nimic, din ce s-a pomenit,Fãrã de El, nu s-a zidit.

4. Mãsura Lui, de viaþã-i plinã,Iar ea-i a omului luminã.

5.Lumina-n beznã strãluceºte,Iar bezna nu o biruieºte.

Am oferit aceste câteva exemple pen-tru a putea înþelege mecanismul delucru al autorului a cãrui transcrierepoeticã este mai de grabã analiticãdecât sinteticã, ceea ce vine în avan-tajul cititorului. Dacã cineva îºi puneîntrebarea la ce ar folosi sã avem oBiblie versificatã, rãspunsul s-ar oferisimplu: versificãrile întotdeauna au

ajutat memorizarea textelor mult maiuºor ºi mai rapid decât scrierea înprozã, fapt incontestabil ºi întãrit dedeclaraþiile tuturor actorilor care auexperimentat acest adevãr ori de câteori au avut de interpretat roluri versifi-cate. Presupunând cã, alãturi de oBiblie clasicã, fiecare am avea ºiaceastã traducere în versuri,alternând textele pe care le citim, amcãpãta dintr-o data senzaþia per-ceperii în stereo a comunicãrilorurmãrite, ceea ce ar fi un mare câºtigpentru imaginaþia ºi memoria noastrãcare este ajutatã ºi de sutele de fru-moase ilustraþii cu subiecte biblicepotrivite descrierilor din paginilerespective.

Desigur, eu nu am citit toatã aceastãmãreaþã lucrare filã cu filã, fiindcãorice Biblie nu trebuie cititã ca unroman, chiar dacã autorul declarã cão vede mai mult ca o opera literarãdecât religioasã. Ea poate fi studiatã,pe sãrite, în funcþie de versetele ºicapitolele care ne intereseazã la unmoment dat, dar ceea ce am cititpânã acum, oriunde am deschisaceste captivante pagini, m-a încân-tat. În primul rând am simþit cã întrea-ga lucrare este o incontestabilã ºi oambiþioasã încercare de a mutauriaºul fluviu biblic al Vechiului ºiNoului Testament de pe tãrâmurile

sfinte ale strãvechii Palestine pe lumi-noasele noastre plaiuri mioritice. Afost o ambiþie auctorialã uriaºã care,din fericire, a devenit o admirabilãreuºitã a genialitãþii valahe pe careanaliºtii viitorului s-ar putea sã osimtã ca un experiment deosebit deinteresant din punct de vedere literar,lingvistic ºi din anumite perspectivecultice, mai ales cã, în cugetele citito-rilor, versetele frumos ritmate ºi plinede rigurozitate comunicativã, devinlejer penetrabile deoarece sclipescde spirit descriptiv.

Nu pot încheia aceastã modestãprezentare a unei Opera Magna fãrãsã-l felicit cãlduros pe distinsul autor,atât în numele meu cât ºi al multorromâni care, cu toþii, ar dori mult sãaibã în mâinile lor o aºa mãreaþãlucrare. Numai cã pentru a se puteaîmplini acest deziderat, autoritãþileresponsabile cu viaþa culturalã aacestei þãri trebuie sã se implice înposibilitatea de a se finanþa editareaBibliei române versificate în tirajecare sã o scoatã din anonimat, impul-sând-o sã ajungã cât mai curând înCartea Mondialã a Recordurilor, dupãcum meritã cu prisosinþã.

——————————————————

GGlleenn EEllllyynn,, IIlllliinnooiiss,, SSUUAA

AAddrriiaann BBOOTTEEZZ

SFÂNTUL DE VINERI(lui Van Gogh)

îþi mulþumesc pentru-ncãpãþânarearzând pe pânzã ca ºi-n viaþã - -exasperat!

pe Dumnezeu îl culci în chiparoºi – curattrezit Hristos – numeºti-l soare-nfloare

pictezi cu-arterele deschise curcubeufierbi sânge pe pãmânt precum ºi-n cer:pe pânzã-nghesui zeul lângã zeuîncât brusc raiu-ai vlãguit – apter!

înfometat þi mìzer sfânt de vineriai tâlhãrit de rosturi universulurechea þi-ai desprins – s-asculteversul

care cutremurã-n extaze aºtritineri...iscat altar de sori care trudescîþi mulþumesc – Van Gogh – îþimulþumesc!

HRISTOS POETUL

n-a dulgherit ºi n-a mâncat slãninãci-i vizionar Poet – zidar al rãnii:a-nchipuit cu truda Lui seninãpe Omul-Munte – viscolind dihãnii

izbânda Lui – mutând zãri ºi istoriismulgând din pântec - mirul de luminãpreschimbã crima în arcada florii:schilodu-acum e flutur fãrã vinã!

cultura leprei – cumpãna orbiriiprin cuvântare-s turnul de vãzduh:cãci Golgota-i veninul nou-privirii

ºi înflorirea cãrnii în Sfânt Duh!...de-asprimea Lui Hristos tocimpãcatulºi-I regãsim în Frumuseþe – sfatul!———————————————

AAddjjuudd

POEMELE SSFÂNTULUI VVALAH


14 nr. 885, 22015

DDoonnaa TTUUDDOORR

Pe vremea când murea capravecinului era pitoresc, frumos ºi prag-matic. Exista o tihnã în privirea ce seuita peste gard. Se umflau în gâtlejciuda, invidia, rãutatea ºi multe alteleadunate aºa, ca pãduchii. Oricât ar fifost capra de râioasã, în privireaacceleratã cu venin, capra se lãfãiadolofanã. Uitãtura se înfigea pânã înprãsele. Cãdeau, una dupã alta,zalele din nãduf ºi, în curtea vecinu-lui, rãmânea capra întinsã ca buturu-ga. Zicerea proverbialã se opreºteaici. Dar, dacã ar fi sã continuãm acþi-unea, ar urma, probabil, prohodulcãrnii.

Sub scânteierea lamei de cuþit,stãpânul caprei ar fi pregãtit, pentruvecini, porþia. Adulmecarea hãlcii, cubulboace de sânge irizând, ar fi datdrumul la izvorul cu bale. Pe subdunga uºii din spate, dupã ce ar fi fostgolitã tigaia, s-ar fi furiºat o molimãdulce de moleºealã: „Ehee, ce bunãa fost capra vecinului…”

Vremea aceea romanticã s-a dus.Capra vecinului nu mai moare sin-gurã. Trebuie sã moarã capra, cu

vecin cu tot. Dar dacã moare capra cuvecin cu tot, cine mai pregãteºte pro-hodul cãrnii? Pentru cine se mai pâr-guieºte surâsul la freamãtul castronu-lui cu porþia aburindã? Nu se maiumflã în gâtlej ciuda, invidia ºi rãu-tatea. Se usucã pe picioare. Uitãturase stafideºte. Curtea vecinului egoalã. Nu mai e nici capra, nu mai enici vecinul. Bate vântul prin scaieþi.Þara arde.

Un vrej rãsucit de sãrãcie seîntinde peste garduri. Toatã frãge-zimea unui vis se dospeºte într-unborhot. ªiroind, timpul îºi pune trupulîn clepsidrã. Duhul ruinei bate tainicla porþi. Într-un chiot al desfãtãriipuhave, se întinde cuminte ceafa lajug. Toþi pentru unu ºi fiecare pentrusine. Buzele sunt toarse pentru vorbeºi vorba e ca o merindã vie. Pânãcând ajunge în gura cu venin. Vorbimmult. Sporovãim cu pleoapele lãsate.Visãm contururi în baloane dinsãpun.

Þara arde ºi baba…ce face baba?Unde-i baba? Baba se lãfãie silfidã,trasã prin inel ºi bisturie chirurgicale,în ecranele de searã, puþin în print ºi,peste tot, în online. Ar putea fi jurnal-istul un chirurg social? Dacã ar fi sãdãm crezare unora, GalaxiaGutenberg va fi pulverizatã deGalaxia Internet. Probabil. Posibil.Într-o bunã zi. Nu ºtiu însã cât va fi debunã ziua aceea. Pânã ce s-ar puteaîntâmpla ce zic prãpãstioºii, cartea ºiinternetul rãmân douã puncte de spri-jin pentru omenire. Pentru ºcoalã.Pentru educaþie. Pentru instruire.

Jurnalistul învaþã pânã moare.Materia primã a meseriei lui e lumeaîn care trãieºte. Nu e judecãtor sãjudece. Nu e procuror sã acuze. Nu eavocat sã apere. Dar atunci ce poatefi? El e cel ce existã. Atât pentrulucrurile mari. cât ºi pentru lucrurilemici. Nu ºtiu în ce categorie s-arputea încadra leuºteanul, la lucrurimari sau la lucruri mici. Ce ºtiu, cusiguranþã, este cã, atunci când tre-buie sã locuieºti mai mult timpdeparte de þarã, lucrurile mãrunte

încep sã aibã alte dimensiuni.

Citesc, de pildã, pe ForumulRomânilor din Egipt cã leuºteanul deacolo n-are gustul leuºteanului dinRomânia. Cã smântâna este un pro-dus ce nu prea este utilizat înpreparatele egiptene. Cã la piaþã, tre-buie sã spui într-un anume fel, unanume cuvânt, altminteri primeºtilapte sau caimac. Cã la fasole sespune aproape ca pe româneºte:“fasoia”. Par lucruri fãrã importanþã.Dar cât de mari sunt pentru curgereazilnicã a vieþii!

Internetul pulverizeazã distanþeleºi, într-o clipire, veºtile fac ocolulPãmântului. Pe cel plecat la capãtulPãmântului poþi sã-l vezi ºi sã-lasculþi. Poþi avea în faþa ochilor fru-museþi, minuni sau urâciuni. Se glo-balizeazã ºi binele ºi rãul. Depindece alegi. Aceastã ºtiinþã a alegerii odobândeºti prin învãþãturã. Ea e scu-tul tãu de protecþie. Ea te ajutã sãalegi verbul „a fi”.

Prin intermediul internetului, amaflat povestea celei mai fantasticefotografii fãcutã vreodatã. Fotografiaa fost fãcutã de un fotograf americanîn timpul unei operaþii de coloanã,efectuatã pe un fãt, aflat în uterulmamei în a 23-a sãptãmânã de dez-voltare. Fotograful nu se gândea cãva realiza cea mai importantãfotografie din viaþa lui, scopul iniþialfiind doar înregistrarea pe peliculã aunei operaþii de coloanã asupra fãtu-lui. În timp ce fotograful Paul Harrisînregistra etapele operaþiei efectuateîn clinica de chirurgie a UniversitãþiiVanderbilt din oraºul Nashville-Tenesse, SUA, el a reuºit sã imorta-lizeze momentul în care copilaºul ºi-aridicat mâna din uterul mamei ºi aprins degetul medicului. Fotografia acutreierat deja lumea, în Irlanda fiindfolositã ca principalul argumentîmpotriva legalizãrii avortului.Mânuþacare a cucerit întreaga lume este a luiSamuel Alexander, copilul care s-anãscut acum ºase ani, dupãnoaptea de Crãciun.

ªªTTIIRREEAA ZZIILLEEII:: JJUURRNNAALLIISSTTUULL ––UUNN CCHHIIRRUURRGG SSOOCCIIAALL ((EESSEEUU))


15nr. 885, 22015

El este o minune. Fiecarevenire pe lume a unui copil esteo minune. E ºtirea permanentãdin viaþa lui. Efemerã pentru jur-

nalist. Dupã operaþie, uterul mamei afost închis la loc iar fãtul a fost lãsat îninteriorul acestuia pentru a-ºi conti-nua dezvoltarea în condiþii normale.Este evident faptul cã aceastãfotografie este consideratã ca fiindcea mai importantã fotografie dindomeniul medicinii. Samuel este celmai tânãr pacient care a fost supusunei astfel de operaþii. Sigur cã el vaavea, într-o bunã zi, posibilitatea dea-i mai strânge încã o datã mâna,chirurgului Brunner. De astã datã,privindu-l în ochi. Dar îl va privi în ochiºi pe fotograf? Îi va strânge ºi luimâna? Cât este întâmplare, noroc,stãruinþã, muncã, rãbdare, educaþieºi ºtiinþã între jurnalist ºi materia luiprimã, realitatea înconjurãtoare?

Dar în realitatea virtuala? Nu-i aºacã aºteptaþi rãspunsul la aceste între-bãri? Mai e mult pânã departe? Încare dintre aceste realitãþi se varegãsi jurnalistul? Poate fi jurnalistulun chirurg social? Suveica politiciimondiale þese o vreme de-o sã necãutãm singuri fulgii. Dacã o s-o maiþinem tot aºa, din dârdâialã îndârdâialã, din jumãtãþi de cuvinte, înjumãtãþi de tãceri, din rãbdat în rãb-dat, o sã ajungem pe câmpia veºnicînverzitã, drepþi ca scândura de brad.Pânã atunci, o sã avem timp berechetsã ne îmbãtãm cu promisiuni deºarte.Pregãtirea e fãcutã. Oferta diversifi-catã. Când am început sã ne dumi-rim cum e încropit mecanismul picãriiguvernelor, lumea era împãrþitã înoameni buni, oameni rãi ºi ºoferi.Dupã ce am înþeles acest mecanismmai bine, lumea s-a împãrþit înoameni buni, oameni rãi ºi finanþiºti.Când a picat ºi guvernul fãcut definanþist, lumea s-a împãrþit în oamenibuni, oameni rãi ºi parlamentari.

Ce fericire e în barca cu pânzesociale! Sã vinã valul! Dar valurile n-au motiv de înãlþare. Atunci nu maiconteazã valul. Conteazã spuma. Sãvinã spuma! Cât mai multã spumã.Navigãm pe spumã! Pânã o sãajungem noi înºine spumã. O sã nespargem de malul timpului. Pânãatunci, se adunã un vag sentiment cãstãm într-o grãdinã zoologicã. Neviziteazã lumea. Se uitã la noi curioºi,nedumeriþi ºi buimãciþi. Sau, poateînþeleg ceva, dacã au un bun transla-tor de coduri, metehne ºi balcanisme.Un lighean de promisiuni se revarsãpeste vieþile noastre. Trãim cuperdelele trase. ªi ecranele aprinse.Analog ºi online. Ecranosfera ne

cotropeºte, tandru, fiinþa. Suntemînrobiþi imaginii. Cuvântului sau vor-bãriei? Sigur, toþi vrem sã vorbim. Cuîncrâncenare. Nimeni nu vrea sãasculte. Cu înverºunare. Râdem întronsoane orare. Dãm ora exactã cunoutãþi aflate.

Telecomanda ne devoreazã exis-tenþa. Bucatã cu bucatã. Blogosferane strãvezeºte. Cu lãcomie neþãrmu-ritã de ºtiri. Navigãm sã aflãm. Visãmsã vinã omul cel bun ºi sã aducãîmpreunã cu el tot ce este nobil, fru-mos ºi minunat. Sã vinã tihna. Sã vinãblândeþea. Sã vinã grija. Sã vinãpacea. Sã vinã dãrnicia. Sã vinã. Sãne piarã gustul amar al zãdãrniciei. Încuvinte încolonate n-am fost nicio-datã bogaþi. Jurnalistul nu poate trãiîntre oglinzi paralele. Scrierile lui,zicerile lui, fãrã puterea credinþei încuvânt, nu vor strãpunge zidul timpu-lui. Astãzi e mai puternic decâtmâine? Pentru cine ºi cu ce folos? ªia doua zi, dupã ce a apãrut articolulsau s-a difuzat emisiunea, soarele varãsãri.

Ce bine ar fi dacã nu ne-am maiînstrãina! Dar viaþa îºi urmeazã cursul. Chiar ºi cu lucrurile ei lipsitede însemnãtate. Mãrunte. Lucrurilemici ºi mãrunte se agaþã ca râia denoi, pitoreºti. Frumuseþea profesiei dejurnalist stã ºi în puterea schimbãrii.Numai aºa mâine va fi o altã zi.

Suntem oamenii întrebãrilor. Nerãtãcim în întrebãri. Stãm într-un con-flict între trecut ºi viitor. Nu ne maiajunge prezentul. E prea puþinprezent. Nu mai suntem prezenþi înprezent. Stãm ca o liniuþã de unireîntre aºteptare ºi rãspuns. Între aco-lade, cu satisfacþie ºi decepþie. Vinepeste noi publicitatea. Sau breakingnews. Capitulaþi, în faþa celei mai releamãgiri. Cu regrete ºi remuºcãri. Vatrebui sã inventãm un alt cuvânt pen-tru neputinþã. Pentru suferinþã. Pentrufurie. Pentru nedreptate. Pentru trã-dare. Pentru abandon.

Ai cui suntem? Ai cui mai suntem?Ai cui am fost? Ai cui vom fi? Cine nedã rãspunsul? Noi înºine, frumoasãbreaslã! Sunt cuvinte dureroase, caniºte pumnale rãsucite. Sunt ºicuvinte care vindecã. ªi, în momentede restriºte ºi jale, cuvântul care vin-decã trebuie adus lângã trupul, ºi aºahãrþuit, al omului. Vindecarea prinprivire, prin mângâiere, prin cuvânt.

A avea puterea sã-l asculþi pe celde lângã tine, înseamnã sã-i dai ceeace nu i s-a dat: importanþã, atenþie ºitimp. Nu duhovnic. Ci mentor. A-i

asculta pe ceilalþi, înseamnã a neasculta pe noi înºine. Cât este încãtimp. Nici prea devreme. Nici preatârziu. Va trebui sã ne batem cu alþiisau cu noi înºine? Suntem pierduþi încultura rãului? Vor mai încolþi din noi,seminþele de bine? Prezentul de aziar putea fi o secvenþã dintr-un viitorcare se accelereazã. Prezentul de aziar putea fi o secvenþã dintr-un trecutcare nu vrea sã disparã. Suntem fiinþecu o istorie permanent în construcþie.De-am ºti sã mergem mereu cât maiaproape de clipã.

Va trebui sã învãþãm sã ne iubimclipa. Nu doar istorici ai ei ci ºi ziditori.Cu mãrul copt sau mãrul otrãvit îngât, personajul poveºtii intrã în reali-tate. Noi parcã ieºim din ea. Înnumele cãrui „noi” vorbesc? Înnumele celor care, ca ºi mine, îºi daudoctoratul, în supravieþuire. Nerãzboim cu tot ºi cu toate. Mai ales cuîndoielile. ªi din amfiteatre ºi dinredacþii. Totdeauna luptãtori.Câteodatã învingãtori. Intrãm,datoritã profesiei noastre, în ºtireazilei, ca într-un templu. Încã maitremurãm ca la debut. Înfricoºãtorextaz. Nestatornic. Vrãjit.

În tinereþea meseriei mele, candnu puteai sã intri pe usã, intrai pe fer-eastrã. Acum se intrã mai mult pe subpiele. Site noi, la fiecare fapt. Cernebine sita nouã. Cine se respectã, sereinventeazã. Când vin peste noinemulþumirile, nu scoatem niciarcuºul. Nici piatra. Nici urletul.Poate, cel mult, tãcerea. Totdeaunaînsã cuvântul. Lângã popor ºi þarã.

Un jurnalist fãrã audienþã e ca ungeneral fãrã armatã. Dar ºi un jurna-list, fãrã unitatea breslei, e ca un sol-dat rãtãcit. Sigur cã, dupã ce o viaþãîntreaga þi-ai câºtigat existenþa dinscris sau din citit - vorbit la microfon,cari în spinare ºi niºte saci cu înfrân-geri. Oricât i s-ar fi cântat prohodul,jurnalistul instruit, educat, iubitor devalori, de patrie ºi neam, nu piere.Industria media cautã profit.Jurnalistul, trãitor în efemeritateaºtirii, cautã dãinuirea.

Cuvântul înþelept, al înþelepþilorneamului, curge în clepsidra cu lacri-mi de adevãr. Un trofeu alnemãrginirii patriei. dãltuit în cuvânt.Glasul unui român se arcuieºte subbolta istoriei: Alecu Russo în„Cântarea României“. Rãscolitoarescriere. Tristã. Alecu Russo unjurnalist al vremii. Al cãreivremi?


16 nr. 885, 22015

„Poporul e stâlpul þãrii… fiecarepãrticicã de pãmânt e vopsitãcu sângele lui… ºi într-o zi

s-au zis: Munceºte, Române, dedimineaþã pânã în searã… ºi rodulmuncii nu va fi al tãu!… i-au lãsatmoºtenire o þarinã ºi arme… ºi nu tevei bucura de dânsele… ºi tu vei trãiveºnic robind… trupul ºi sufletul tãuvor fi strãini pe pãmântul înrodit detine… vei plãti aerul ce rãsufli… veiplãti soarele ce te încãlzeºte ºi loculunde zac oasele mamei tale, vei plãtidreptul sã creºti vaca ce hrãneºtecopii tãi ºi boul ce-þi ajutã la muncã…trupul tãu se va gârbovi sub bãtaie ºipartea ta în lume va fi ocara!Veneticii, zisu-ne-au în limba lor: Alnostru e pãmântul ºi acei ce locuiescpe dânsul… ale noastre câmpurile…ale noastre dealurile… ale noastrecãtunele, satele ºi târgurile, colibeleºi curþile, toatã miºcarea ºi toatãsuflarea… Tu ai fost puternic ºi viteazîn luptã… dar puterile tale s-au tocitde sãrãcie ºi de stricãciune… ºi noiam cules rodul vitejiei tale… vor venifeciori cu mângâieri mincinoase ºi þi-or povesti cã eºti ºi tu un popor…noi suntem pãstorii, tu eºti turmachinurilor… toþi îºi bat joc de viaþa,

munca ºi sãrãcia ta, ºi slugile slugilorcalc peste trupul tãu… cei ce zic cãsunt aleºii tãi cresc în mãriri ºi avuþiiºi þie-þi este frig ºi copiilor tãi le estefoame!… Ei fac lei, dar nu pentrudânºii, ci pentru împovãrarea ta!…Doinã ºi iar doinã!… suntem pribegiîn coliba pãrinteascã… ºi strãini înpãmântul rãscumpãrat cu sângelenostru… Dar în câmpie creºte, ºi pedealuri iarãºi creºte o floare pentrupopoarele chinuite… Nãdejdea! Eºtisearbãdã ºi slãbãnoagã… ai suferitde toate… o þarã de chinuri!… Ridicã-þi capul strivit ºi cautã sã vezi…semne s-au arãtat pe ceriu… furtunamântuirii au început! Cinge-þi coapsa,þarã românã… ºi-þi întãreºte inima…miazã noapte ºi miazã zi, apusul ºirãsãritul, lumina ºi întunericul, cuge-tul desbrãcãtor ºi dreptatea s-au luatla luptã… Urlã vijelia de pe urmã…duhul Domnului trece pre pãmânt!”.

S-ar putea ca, pânã atunci, stimaþijurnaliºti din amfiteatre ºi din industriamedia, sã mai fie un bob zãbavã. Înhãul dintre minuni, ne-ar trebui,fiecãruia, câte un luceafãr. Îmi placesã cred cã, toþi colegii mei debreaslã, îºi cautã, sub cerul mediatic,luceafãrul. Becul, în profesia aceasta,cu diferite faþete de creaþie, are un

numãr limitat de ore de funcþionare.

Cuvântul poate fi un bisturiusocial.

Cuvântul poate fi un constructorde fapte.

Cuvântul poate forma destine.Cuvântul strãluceºte ºi taie ca dia-

mantul.

Depind toate acestea doar de jur-nalist? Nu. Depind ºi de politica edito-rialã a structurii mediatice din careface parte. Audienþa se formeazã. Neîmpuþinãm. Puþine ºcoli. Puþine valori.Mult verb „a avea”. Puþin verb „a fi”.Mulþi vor sã aibã. Puþini vor sã fie.Frigul sãrãciei, al oricãrui fel de sãrã-cie, nu mai permite traiul zilnic.Permite supravieþuirea. Prin viaþã ºiprin istorie. Când sãrãcia devinesuveranã, ea atacã chiar bucuria de atrãi. În circuitul sangvin din viaþafiecãruia, bucuria de a trãi, e motorulvital. Dispariþia acestei bucurii esteletalã. Cine se aventureazã sã treacãpeste nebunia colectivã cu trufiaînvingãtorului, va trebui sã accepte cãsingurul punct de sprijin se aflã în elînsuºi. Iar el însuºi va fi ºtirea zilei.Restul, online.

UUnniivveerrssiittaatteeaa HHyyppeerriioonn BBuuccuurreeººttii

Vã invitãm la o micã incursiune în istoria mai puþin cunos-cutã, plinã de umbre ºi picanterii care ne dezvãluie cât de inven-tivã, bogatã ºi ciudatã pate fi umanitatea...1) La depunerea unui jurãmânt, romanii obiºnuiau sã jure pe

testicule...2) Moartea lui Slobodan Milosevic nu a fost de ajuns pentru

oponenþii sãi. I s-a introdus un þãruº în inimã, pentru a-i distrugeaspiraþiile de a deveni vampir...3) Mama lui Adolf Hitler a luat serios în consideraþie opþiu-

nea avortului, dar doctorul ei a convins-o sã n-o facã...4) Majoritatea oamenilor au un vocabular limitat la 10.000 de

cuvinte, dar experþii cred cã vocabularul lui Shakespearecuprindea în jur de 25.000...5) Otto, rege al Bavariei, începea fiecare dimineaþã cu

uciderea unui þãran. Pentru a-l potoli, supuºii i-au dat în secretun pistol cu gloanþe oarbe, unul dintre ei se îmbrãca în þãran ºiseprãbuºea intenþionat la pãmânt la auzul pistolului...6) Regele Carol al II-lea al Angliei adesea ºtergea praful

de pe mumiile faraonilor pentru a le absorbi mãreþia anticã...7) Puþine lucruri îl deranjau pe Voltaire, cu toate acestea

leºina când mirosea trandafiri.8) Cardinalul Richelieu, om politic de mare importanþã,

obiºnuia sã facã exerciþii fizice sãrind peste mobilã...9) Clãdirea în care a fost scrisã Declaraþia de independenþã a

fost înlocuitã de un restaurant în care se vând hamburgeri...10) Biblia nu menþioneazã trei magi, ci doar trei daruri...11) Acum 3000 de ani, majoritatea egiptenilor mureau înainte sã

apuce vârsta de 30 de ani...12) Romanii foloseau bãlegarul uscat de mistreþ drept

ingredient pentru steroizi. Conducãtorii de care consumau deobicei o bãuturã pe baza bãlegarului de mistreþ înainte eveni-mentelor importante...13) Chinezii întrebuinþau aluminiul încã din 300 AD, în vreme

ce europenii au mai aºteptat încã 1500 de ani...14) La 1800 dacã cineva încerca sã se sinucida ºi nu reuºea,era pedepsit cu moartea...15) Împãratul Caligula a fost atât de supãrat la moartea surorii

sale încât a impus un an de doliu, în care nimeni nu avea voie sãia masa cu familia sa, sã râdã sau sã facã baie, sub pedeapsa

cu moartea...16) În Egiptul antic, oamenii îºi rãdeau sprâncenele ca semn de

doliu când le murea pisica...17) În Scoþia acum mulþi ani se inventeazã un joc cu motto-

ul „Gentlemen only...Ladies Forbidden”, adicã GOLF...18) În 1920 pentru prima datã în istorie creºte speranþa de viaþãa omului mai mult decât cea a petiºorului de aur. Pânã atunci eraîn jur de 48,5 ani, cu 1,5 ani mai puþini decât peºtiºorul...19) Obiceiul de a da mâna cu strãinii avea iniþial scopulde a arãta cã ambele pãrþi sunt neînarmate...20) În 1321 Dante a murit la doar câteva ore dupã ce aterminat de scris Paradisul...21) Napoleon a luat cele 14.000 de decrete franceze ºile-a transformat în 7 legi. Era prima datã în istoria modernã

când legile se aplicau egal pentru toþi. Cele 7 legi ale sale suntatât de impresionante cã pânã în 1960 mai bine de 70 deguverne le-au luat ca model pentru propriile legi...22) Dacã în Egiptul antic un chirurg pierdea un pacient în

timpul operaþiei, i se tãiau mâinile...23) În Grecia anticã, dacã o femeie urmarea vreun eveniment

de la Jocurile Olimpice, era executatã...24) Primul contraceptiv cunoscut este bãlegarul de crocodil,

folosit de egipteni la 2000 BC...25) În Roma anticã un nas încovoiat era un simbol al calitãþilor

de lider...26) Tot în Roma anticã se folosea la un moment dat urina ca

ingredient pentru pasta de dinþi...27) Mulþi din cei care pãzeau Marele Zid Chinezesc în Evul

Mediu rãmâneau acolo toatã viaþa, cãsãtorindu-se ºi chiar fiindîngropaþi acolo...28) Vestalele care îºi încãlcau jurãmântul de castitate erau

îngropate de vii...29) Abdul Kassam Ismael, mare vizir al Persiei în secolul al

X-lea, îºi cãra pretutindeni biblioteca. 400 de cãmile purtau cele117000 de volume...30) S-a calculat cã în ultimii 3500 de ani au fost doar 230 de ani

de pace în lumea civilizatã...PPrrooppuuss ddee AAll.. SS

BBIIZZAARREERRIIII IISSTTOORRIICCEE !!!!!!


17nr. 885, 22015

DDiiggoo VVaaddiilllloo LLooppeezz

Am avut plãcerea de a participala expoziþia „Dialog Plastic” abunului meu prieten, pictorul Tudorªerbãnescu deschisã la CentrulCultural „Agata” din Madrid organi-zatã împreunã cu Centro Pro Arteîn tandem cu compatriotul sãu dinAlexandria, Romania, Costel Lupuun alt artist cu multiple preocupãri.Ambii creatori împãrtãºesc anumiþiparametrii în ceea ce priveºte tehni-ca ºi aspectul poetic, se distanþeazãca aspecte temperamentale, nu înzadar ne confruntãm cu douã tem-peramente plastice foarte distincte.Costel Lupu are o linie mai finã,ajunge sã detalieze cele mai imper-ceptibile trãsãturi, fiecare fir de pãrare autonomie în raport cu intregul,fiecare por îºi dobândeºte prezenþaîn reprezentarea feþei, a modelelorsale mai naturaliste. Tudor ªerbã-nescu se caracterizeazã printr-olinie mai groasã, mai aspra, dar înacelaºi timp încãrcatã de suavitate,de moliciune, contribuind larealizarea esenþei poemelor pe carele ilustreazã, a schiþelor lui, pentrucã ªerbãnescu, de un timp, printre

operele sale de picturã pe pânzã înulei a fãcut mai multe dialoguriinterdisciplinare cu poete cum ar fi:Alba Azucena Torres, DusicaNicolic Dann sau mai recent Blancadel Valle, aceasta din urmã aprezentat evenimentul subliniindsubtilitatea cu care ªerbãnescu ainterpretat grafic versurile sale ºiimpresia plãcutã pe care i-a fãcut-olucrãrile lui Lupu.

Dupa ce a adresat catevacuvinte publicului adunat ladeschidere, a dat cuvântul lui Tudorªerbãnescu care a mulþumit priete-nilor adunaþi, a dezvãluit pe scurtunele idei care marcheazã lucrãrilesale ºi ale colegului sãu deexpunere. Apoi a urmat intervenþiamea ºi am spus ceea ce am descrismai sus, arãtând cã amandoi artiºtiiau drumuri separate, cã nu au unmodel nici de artist nici de curentartistic lucrând mai multe genuricum ar fi sculptura micã, pictura,desenul, ilustraþiile.

În cele din urmã a vorbit criticulde artã Antonio Calderon de Jesus(membru AECA) care a subliniatcaracteristicile regiunii din careprovin cei doi artiºti, spaþiul cultural

cu deschidere spre însumareatradiþionalã a artelor, dorul depãmântul natal, sensibilitatea de acapta specificul local ºi de a-l trans-forma în esenþe abstracte.

Amândoi artiºtii se manifesta,fericit, între teritoriile realismului ºimetaforico-vizualului.

În urma prezentãrilor ºi ana-lizelor, participanþii au stat de vorbãpe larg asupra aspectelor ce le-aususcitat interesul sau asupra celorcare necesitau clarificãri în timp cesãrbãtoreau cu o cupã de vin, dedata aceasta, spaniol.

Notã - expoziþia este deschisãpânã la sfârºitul lunii.

MMaaddrriidd -- SSppaanniiaa

MMaaggnniiffiicc „„DDiiaalloogg PPllaassttiicc”” iinnttrreeCCoosstteell LLuuppuu ssii TTuuddoorr SSeerrbbaanneessccuu


18 nr. 885, 22015

GGeeoorrggeettaa RREESSTTEEMMAANN

MÃ-NTREB ADESEA

Mã-ntreb adesea de-ai iubit vreodatãSã ºtii sã smulgi din trupul orei clipaSã-þi speli privirea-n lacrima brodatãPe alb de înger, sã-i cuprinzi aripa

Cu sufletul. Sã-þi simþi vioarã gândulIar trupul sã-þi vibreze ca o lirãCând freamãtu-i se stinge în alintulMãtãsii care-n lied-uri se deºirã.

Mã-ntreb dac-ai privit vreodat-un nufãrÎmpovãrat de dor, de puritateCum se deschide ca un tainic cufãrNebun de alb pentru eternitate.

ªi dacã te-ai simþit plutind pe apeCu inima bãtând, dorind sã zburdePrintre petale, vrând sã se adape Din lacul lin, nu din ecouri surde,

Nu din muþenia tãcerii sparteSau cioburi de oglinzi amãgitoare!Oare-ai visat vreodatã mai departeSau þi-ai fãcut din vise închisoare?!

IMAGINI FALSE, AMÃGIRI ªI ªOAPTE

Se frâng de braþul serii vise muteFurtuni de gânduri biciuie amarnicStrivesc în palma clipelor duruteSperanþe-stinse-n vaietul slugarnic

Al ielelor dansând în juru-þi, slute.Te-ncolãcesc, pe rând, sterpe lianeVrãjit te pierzi în ºoapte de-alãuteªi-n foºnet de mãtãsuri diafane…

Se-nghesuie, se unduie lascive,

Te-aruncã-n jarul poftelor, sãlbatic,Cuprinse de dorinþe maladivePãtrund în ochiul tãu de singuratic

Imagini false, amãgiri ºi ºoapteCu mãºti sculptate-n scorburi de pãcate -Doar umbre ce nu simt, de-i zi, de-inoapte,Fiorii dragostei adevãrate.

TE PORT ÎN ICOANÃ

Pe-un ram de alun lângã ciutura slutãUltimul zvâcnet al iernii se simte -Fulgii valseazã în curgere mutãªi-un cânt rãguºit de hulub se mai minte.

În vatrã-i jãratec, un iz de rãºinãPluteºte-n odãi cu muºcate arzând -Crâmpeie de suflet, trãire divinã,Rãbojuri de stele pe bolþi lunecând.

În colþul de veghe - eu, rob al tãcerii,Cu tâmple albite, de dor fremãtând,Din pulberi de clipe, la margineaseriiIubirea renaºte din muguri de gând.

Te port în icoana pictatã de îngeriImagine dragã pierdutã-n deºertTe-aºtept, haide, vino, în valea deplângeriDã-mi viaþã ºi-nvie prezentul inert.

CÂND CAUT GÂNDUL

Ne’ndurãtoare ziduri reci de ceaþãªi-arar, sãgeþi de raze despletiteAu aþipit crâmpeie vagi de viaþãPe braþul sur al toamnei desfrunzite -

Amãgitoare clipe-n pumni de vise,Strânsoare dulce-n lacrimi de gutuie -Cu picuri moi de cearã-n paraclise,Cânt de fecioare suie, lin, pe gruie.

Prin ierburi arse, de îngheþ pudrate,Trec cerbi sfinþindu-ºi coarnele înbrume.

Apãsãtoare liniºte-n cetateCu nori îngenunchind tãceri în hume.

Ce pace-i azi la mine, în odaie -Cãminul vechi, dantelãrii de-aramã,Ferestre tremurând sub stropi de ploaie,O filã albã-n colþ cu monogramã

ªi fluiere de lemn ce sparg secunde.Iatacu-i cald, din scrin rãzbat parfumeVisez ºi scriu, ºi frigul nu pãtrunde,N-am nici stãpân, nici temeri, nicicutume,

Prin stihuri curge dragoste, nu urãCãci de frumos e sufletul flãmândCuvântul mi-e ºi vin, mi-e ºi prescurãCând caut gândul sã aline gând...

TE MINT

Te mint atunci când zorile mijesc,Când soarele strãluce în amiezi,Amurgurile reci când rostuiescIubirile-n pãcat, te mint! Mã crezi?

Te mint când tac, te mint ºi când vorbescªi când respir, te mint! Când zic ades’Cã te-am uitat, cã nu te mai iubesc,Te mint în stihuri pline de-nþeles

În care ne’nþelesuri strâng ºi þes.Când neaua plânge peste cetini verziVenind tiptil din tainicu-þi eresMã minþi ºi tu, de parcã mãdezmierzi

În purpura tãcerilor din maci.Pe-un mal surpat al râului de-argintCu luntrea-þi veche, vajnice cârmaci,Ai acostat pe-un braþ de mãrgãrint

ªi-ai dispãrut lovind cu pumnii-n ger.Dar dincolo de pietre, un colindMã umple de sublimul «leru-i ler»,ªoptindu-mi: «Minte, dar s-o faciiubind»!

ÞI-AM SCRIS

Þi-am scris - pecete de cuvânt sculptatã Pe stânci albite ºi pe luturi arse,Pe-al brazilor nesomn, pe gânduritoarseDin caierul zãpezii de-altãdatã.

Þi-am scris cu pana înmuiatã-ndoruri Pe cupele de crini drapaþi cu vise,Alunecând pe-aripile întinseDe pescãruºi ’nãlþând spre cer

onoruri.

Þi-am scris pe-albastrul mãrii, penisipuri -Clepsidre sparte-n lacrime de perle,Când aþipeam în cântecul de mierleªi trena lunii desena pe chipuri

Surâsuri reci ºi umbre pe verbine.Cu maci aprinºi pe umeri de vestale,Am scris pe-nrourarea frunþii tale,Nuntind cu-alai de sãrutãri divine

Chemãri de-argint, tu nu auzi,strãine!Îmbrãþiºând tãceri ornate-n salbeÎnvederate-n murmure de nalbe Mai rãtãceºti, pierzându-te de tine.————————————————

——————-SSããccuuiieeuu,, CClluujj

POEMELE AAMURGULUI


19nr. 885, 22015

GGHHEEOORRGGHHEE VVAALLEERRIICCÃÃ CCIIMMPPOOCCAA

„Daca nu poþi vorbi cu copiii tãi despre

Dumnezeu, vorbeºte cu Dumnezeu despre ei.”

– PPããrriinntteellee AArrsseenniiee BBooccaa –

Unul dintre poeþii contempo-rani, prieten foarte bun cu subsem-natul, poetul Ion Iancu Vale, a avut înanul 2014 o lansare de carte intitu-latã ,,Singur in turn,,. Existã o vremeîn viaþã când dacã vrei o întâlnirerealã cu Dumnezeu, trebuie sã rãmâisingur. ªi dupã ce ai rãmas singur cuDumnezeu, rãmâne un semn, oschimbare! Aºa cã poetul nostru s-aînchis în turn ºi stã de vorbã cuDumnezeu. A devenit un om puternicprin ceea ce face. Transmite oame-nilor mesaje de la marea intâlnire. Afi puternic creºtineºte înseamnã sãînveþi de la Dumnezeu ce înseamnãtemere ºi cum poþi sã-þi îngenucheziduºmanii. Aceºtia nu sunt numai aitãi, ci ai tuturor celor ce trudesc pe

acest pãmânt. Am invãþat sã iert,am invãþat sã mã rog pentruduºmanii noºtrii, am invãþat ce estesmerenia. Am stat de vorbã cu mineînsumi ºi m-am corectat. Acumvreau sã vorbesc cu cei apropiaþidespre Dumnezeu ºi nu pot întot-deauna. Conform celor spuse dePãrintele Arsenie Boca vorbesc cuDumnezeu despre ei. Mã rog sã-iierte, sã le dea sãnãtate ºi mai alessã-i aducã pe calea cea bunã. De laEl este iertarea ci nu ingenuchiareaîn faþa celui rãu. Credinþa m-aingenuchiat si îL privesc cu admi-raþie ºi îmi este teamã numai de El,pentru cã nimic nu ucide ura dininima duºmanului decât iertarea.Asta îl îngenuchiazã ºi îl face sã teiubeascã. Am fost în adânc ºi L-amchemat pe Dumnezeu sã mã ridicede acolo. ªi-a trimis îngerii care m-au ridicat ºi iertându-mi trecutulcând putea sã-mi ia firul vieþii ºi sã-mi dea drumul în hãu. Ma uimesccând îL vãd pe Cel mai bogat dinUnivers cum coboarã pe pãmânt,colindã drumurile Iudeii, ingenu-chiazã în Ghetismani, ca apoismerenia sã atingã apogeul cândalege sã coboare în inima mea ºi atuturor credincioºilor. Mã tem deDumnezeu, dar ºi de cei care-Lurmeazã. Aºa de tare mã tem dediscipolii Lui, încât aº vrea sã-i amoricând prin preajmã. Pentru cãnimic ne e mai scump în viaþa astadecât un om smerit, care iartã ºi ºtiesã lege sandalele pline de praf alecelor din jur, într-o lume care credecã stã în piciore, dar care ºi-a pier-dut demult echilibrul. În societateamodernã actualã au apãrut falºi dis-cipoli care þin sub teroare intreagaomenire. Aceºtia promoveazã ura ºidispreþul între popoare ºi au pornitun aºa zis rãzboi sfânt prin careomoarã oameni nevinovaþi. Nu aivoie sã ai opinie personalã, nu aivoie sã te imbraci dupã cum crezi cãeste mai comod, nu ai voie sã

zâmbeºti sau sã faci umor, în final,nu mai ai voie la liberul arbitru.Trebuie sã te conformezi credinþei ºiregulilor lor, astfel eºti pus la zid ºiomorât. Ce fel de Dumnezeu areasemenea practici? Nici unul. Totuleste inventat de aceºti falºi profeþipentru scopuri mercantile ºi satisfa-cerea nevoilor personale prinexploatarea celorlalþi, în specialexploatarea femeilor, care nu au niciun drept pe aceasta planetã. Eipretind cã deþin adevãrul ºi aplicãdreptatea dupã bunul plac. Nu vor sãpiardã privilegiile pe care ºi le-auatribuit singuri ºi nu recunosc smere-nia ºi tezaurul iertãrii. Se considerãputernici considerând cã stau laumbra celui Autoputernic. Cine estede vinã ? Unii considerã cã sis-temele economice prin care a trecutcivilizaþia în ultimele sute de ani careau condus la noi tipuri de limitãri ºiîngrãdiri intelectuale. Oamenii aufost educaþi sã se comporte precumniºte roboþi ºi sã nu mai aiba timpsau curaj sã se mai gândeascã lalucrurile cu adevãrat importante dinviaþã. Principiul în viaþã instalat este,,trãieºte clipa,,. Avem fiecare poveripe care le purtãm cu noi perioadelungi de timp. Analize care nu auiesit deloc bine, examene la care amcãzut, sperante neimplinite, durerineprogramate, off-uri nespuse. Lecãrãm ca pe niste bagaje grele ºicând suntem intrebati „Ce maifaci?”rãspundem cu un zambet ciu-dat, ascunzand bagajul la spate:„Bine, tu?”. O datã cu bagajul vine„la pachet” ºi trãdarea, batjocura ºirespingerea celor din jur. Te aºteap-tã o cruce care trebuie sã o porþi înfiecare zi. Ne rugãm MântuitoruluiIisus Hristos, Care a vindecat nudoar nenumãrate boli trupeºti, ci ne-a oferit ºi cãile vindecãrii su-fletului din boala pãcatului ºi a morþii,sã ne ajute a fi totdeaunarecunoscãtori Lui ºi tuturor binefãcã-torilor noºtri. Amin. ((VVaa uurrmmaa))..

În ccãutarea AAdevãrului ((13).Niciodatã ssingur


20 nr. 885, 22015

IIoonn IIaannccuu VVaallee

Este de notorietate, deja, fap-tul cã Omenirea se gãseºte la acestmoment, într-un accelerat ºi sofisticatproces de Globalizare, Iniþiat cu pesteun mileniu în urmã (poveste lungã ºicomplicatã), ce de abia acum,datoritã în special stadiului superiorde dezvoltare la care ºtiinþa ºi tehnicaau ajuns, pare sã se materializeze.

Acest lucru presupune, folosindun termen cât mai neutru, o uni-formizare generalã, socio-economicã,politicã, militarã ºi religioasã ºi la

care, cã vrem , cã nu vrem, ºi noiromânii, trebuie sã ne aliniem. Într-oastfel de conjuncturã singura difer-enþiere majorã dintre indivizi, la nivelglobal, va fi de ordin intelectual ºi cul-tural.

De aceea poporul român pentrua se debarasa de fatidica sa posturãde „minorat” (vezi „minoratul saucomplexul retardarii’’ din eseul „Ceeste luminarea” de Immanuel Kant),trebuie sã lupte acerb pentru a-ºipãstra, ºi de ce nu pentru a-ºiîmbogãþi zestrea culturalã moºtenitãde la înaintaºii noºtri.

Emil Cioran spunea cã „oricenaþiune pentru a deveni puternicã,independentã ºi respectatã, trebuiesã fie agresivã ºi sã producã o mareculturã naþionalã”. Din pãcate s-adovedit cã agresivi politic, în relaþiilecu alte popoare, noi romani, nu amavut ºi nu avem cum sã fim. S-adovedit, însã, cã din punct de vederecultural posedãm, genetic vorbind, unpotenþial remarcabil, dovadã exis-tenþa de-a lungul vremii a unor per-sonalitãþi de excepþie precum: MironCostin, Dimitrie Cantemir, MihaiEminescu, Nicolae Grigorescu, IonLuca Caragiale, Petru Maior, VasilePârvan, George Enescu, NicolaeTonitza, Emil Cioran, Mircea Eliade,Constantin Noica, ConstantinBrâncuºi, Eugen Ionescu, ºi mulþi,mulþi alþii, care din secolul al XVII-lea,pâna la jumãtatea secolului XX, audominat firmamentul culturii noastrenaþionale, unii dintre ei fiindrecunoscuþi ºi apreciaþi ºi dincolo de

hotarele patriei.De notat cã ºi perioada de sfârºit

de secol XX ºi început de secol XXI,a relevat existenþa unei adevãratepleiade de scriitori, pictori, sculptori,muzicieni etc., care din motivesubiective se gãsesc, deocamdatã,într-un nefast con de umbrã, ºi carealãturi de predecesorii lor producincontestabila dovadã, cã actul cultu-ral românesc nu este accidental aºacum le place unora ºi sã insinueze.

De aceea contemporaneitateaºi viitorimea au menirea si obligativi-tatea de a continua ºi a întãri zidireade spirit ºi culturã a premergãtorilornoºtri. Pãrintele Calciu Dumitreasaspunea cã „o þarã ºi respectiv unneam, fãrã credinþã ºi culturã, easemenea unei case cu acoperiºuldistrus în care intemperiile pãtrund învoie, pânã la baza ei, nãruindu-i, încele din urmã, temelia.”

În acest context cultura prinvârful ei de sãgeatã, literatura, vaavea în continuare, un rol primordialîn perpetuarea ideii de Neam româ-nesc, restul reperelor de reprezentarefiindu-i deja, de pe acum, inaccesi-bile.

ªi de ce sã nu sperãm cã înviitor, cândva, cineva de undeva, depe necuprinsa întindere a MareluiImperiu Terra, va declara cu o realãadmiraþie: „Iatã aceastã minunatãoperã este realizatã de cãtre un marecreator de origine româneascã”...Mãcar atât...

Cultura, ultima nnoastrã ººansã

lluuii NNiiccoollaaee LLaabbiiºº,, ppeennttrruu „„SSccrriissooaarreeaa mmaammeeii””--

GGaannddii RRoommuulluuss GGeeoorrggeessccuu

Dintre toate cele multe-n lumePe tine doar nestins te-am iubitªi toate frumos poartã un numeªi-mi curge dorul viu cãtre zenitO!... câte stele albe!...Atâta te-am iubit?

Dintre toate cele multe-n lumePe tine doar neºters te-am iubitZãmislire s-ascunde-n tot ce

poartã un numeSe-nalþã amintirea vie în zori

necontenitO!... câte mãri albastre!...Atâta te-am iubit?

Dintre toate cele multe-n lumePe tine doar etern te-am iubitªi moarte-i poate numai un numeCând tãcerile din noi sunt punþi

spre infinit

O!... câte lacrimi amare!...Atâta te-am iubit?

Dintre toate cele multe pe pãmântPe tine doar întâi te-am iubitO, Mamã, nume între nume sfânt,De tine cânt cum tot de tine sunt,ªi acum mã-ntreb din nou la nes-

fârºit:O!... cât Soare-n viaþã!...Atâta te-am iubit?!?...

TTâârrggoovviiººttee -- 11997799

AATTÂÂTTAA TTEE-AAMM IIUUBBIITT??


21nr. 885, 22015

DDrr.. DDOORREELL SSCCHHOORR

O expoziþie oarecum deosebitã,organizatã aproape de centenarulapariþiei curentului artistic Dada, sedeschide în spatiul oferit de „TargulOriental” din portul Tel Aviv. Aºacum e ºi firesc, evenimentul e orga-nizat în colaborare cu Muzeul Iancu- Dada din satul artiºtilor de la

EinHod, probabil singurul din lumededicate xclusiv acestei miºcãri.Expoziþia cuprinde lucrãri de artã,inclusiv arta scenicã, crochiuri,schiþe ale unor artiºti de perfor-manþã.

Dada, care a avut perioada sade glorie pânã prin anul 1923, s-adatorat în bunã parte unor artiºtiveniþi din România la Zurich, în tim-

pul primului rãzboi mondial. TristanTzarasi Marcel Iancu sunt numereprezentative. Dada s-a doveditunul din cele mai radicale curenteartistice din toate timpurile. Adepþiisãi iºi manifestau revolta mai curandprin provocãri decat prin noi ideiestetice, încercând sã nege aca-demismul, conservatorismul, con-formismul.

Acest curent isi propunea saschimbe vechea ordine printr-o con-ceptie anarhica, indreptata contrarutinei, regulilor, disciplinei. Sitotusi, gasim in creatiile dada ele-

mente din futurismul italian, dincubismul francez, din expresionis-mul german. Din acest aparenteclectism a rezultat in final un altcurent artistic, mai de durata, valabilsi in prezent, suprarealismul. Undadaism in stare pura este mai greude gasit.

Cultivand hazardul, spontanei-tatea, absurdul si imprevizibilul,artistii mobilizati temporar in mis-

care, au pledat pentru o libertateabsoluta. Ei au promovat expresiiplastice uneori seducatoare, careau creat o atmosfera propice pentruexperiente uluitoare. Aicistameritulde necontestat al dadaismului.Pictorii grupati in avangarda artisti-ca romaneasca dintre cele douarazboaie, si nu numai, sunt unexemplu edificator. Dintre pictoriiisraelieni contemporani, BaruchElron, Oded Feingersh, OrnaBenshoshan, Fredi Fabian si altii sealatura firesc promotorului miscariiMarcel Iancu.

IIzzrraaeell

UN MEMENTO „DADA”

OO EEXXPPOOZZIITTIIEE RREEPPRREEZZEENNTTAATTIIVVAA


22 nr. 885, 22015

GGhheeoorrgghhee PPaalleell

Exordiu: Sãrbãtoarea castelu-lui, repede

A apus pentru a veseli oameniCa un foºnet de aripi de lebedePeste lacul cu nuferi galbeni.

Prinþul ºtie ce searbede-s toateGoliardul cântatu-i-a iarCã totul în lume se poateDar totul se pierde-n zadar...

--II--Ziua pustiu e locul;Dar noaptea nu-i la fel.Neodihnite umbreUmblã prin ruine,O stranie neliniºteSe aflã prin castelªi se aud ciudateªi nefireºti suspine.

Trosnesc putregãiteTocitele podeleSpre nãruirea-nceatãA falnicului turn,În bolþi întunecateSe vaitã cucuveleDe parc-ar ºti povesteaPãcatului nocturn.

În vremuri vechi la CurteTrãit-au ca-ntr-o piesãScrisã de-un mag cu faimãÎn lumea literarãCe zice de-o pereche;Un prinþ ºi o prinþesãªi cã era prinþesaDe-o frumuseþe rarã;

Balada princiarãUn goliard o cântãªi voci din fum de neamuriRe-nvie-n amintireÞesute în legendaCe-n viersul ei cuvântãDe nestatornicia-nCredinþe ºi iubiri.

--IIII--Prinþul pleca adeseaVoios la vânãtoarePrin codrii vechi ca vremea,Prin rariºti ºi prin lunciStârnind de prin umbriºuriMistreþi ºi cãprioareOri lupi cu blana asprã,Sau iepuri, sau ierunci.

Trecea cãlcând smaragdulPopoarelor de ierbiCând din tãrii albastre

Plouau lumini de soare,Gonea cu îndârjireÎnrãmuraþii cerbiªi îi plãcea cum sunãCornul de vânãtoare.

Voios îºi trecea timpulFãrã sã se gândeascãDecât la arbaleteªi-a vânãtorii legiCare-l þineau departeFãcându-l sã lipseascãDe la castel o noapte,Ori sãptãmâni întregi!

Îi susurau în caleMurmure de izvoareSub rãmuriºul verdeDe cetine ºi fagi,Când razele de aur,Sãgeþi strãlucitoareCãdeau senine-n vrajaRubinelor de fragi.

Un univers albastru,O limpezime clarã...Un vultur, larg, roteºteÎn marile-nãlþimi.Întunecatul codruÎn ramuri înfioarãAdemeniri din basmeCu smei ºi heruvimi...

--IIIIII--E singurã prinþesa;Mereu în aºteptare.Pe când stãtea mâhnitãÎn marele salonI-a apãrut în faþãHidoasã arãtare:Un demon cu copiteªi aripi de grifon!

Urâta-ntruchipareVorbi cu vocea-i groasã,Privind-o pe prinþesãCu ochi scormonitoriO linguºi zicându-iC-ar vrea-o de mireasãMãcar pentru o noapteDin searã pânã-n zori.

- „ Prinþesã, ard de dorulÎmbrãþiºãrii tale.Sã nu m-alungi, frumoaso,Nu mã sorti sã morCã pentru mine-n lumeNu este altã caleDecât marea-mi dorinþãPe tine sã te-ador!”.

Parcã hipnotizatã,La vocea rugãtoarePrinþesa se dezbracãFãrã sã comenteze,Cu diavolul, parºivul,Piazã ispititoareGrãbindu-se decisãSã se împerecheze.

ªi a cãzut îndatãParcã într-o genune,Cutremur de plãcereCum nu a mai trãitªi flacãrã ºi gheaþã

Durere ºi minuneSãlbaticã-mplinireA simþului stârnit!

--IIVV--Nu mai citea vre-o carte,Nu mai vrea alte fapte,Orice-ndeletnicireÎi suprimase chefulChiar ºi de prinþ uitaseCu gândul cãtre noapteLãsase clavecinulPlimbarea ºi ghergheful.

În tãinuirea nopþiiDezmãþul se petrece,Teribile-s elanulªi patima prinþeseiDezlãnþuit grifonulPe sine se întrece,Iar ea se dãruieºteSatanicei posesii.

Se-aude-un foºnet straniuPrin crengile de-afarãUn foc demonic ardeÎn patul princiarStraºnica-mperechereAdânc o înfioarãCând monstrul o mângâieCu ghearele-i de jar.

El o îmbrãþiºeazãCu patimã ºi-ardoare,Sticleºte lãcomiaÎn ochii lui pãgâni,Nãvalnic o dezmiardãDin cap pân la picioare,Cu poftã-nfierbântatãÎi muºcã albii sâni.

Nebun o penetreazãªi nu îºi spun cuvinteExtazul se întâmplãªi timpul grabnic treceCând taina nu e tainãCãci ea este fierbinteIar el, ca orice diavol,Are sãmânþa rece.

Ea, tandrã, îl dezmiardãªi-l laudã-n neºtirePãrtaºã la desmãþulPãgânelor ispiteªi dupã-mperechereDovadã de iubireCu lacrimi princiareÎl spalã pe copite.

--VV--Dupã un timp anumePrinþesa adoratãVãzu cã din iubireaLa care s-a dedat,Ca oricare femeieA rãmas însãrcinatãªi cã urma sã nascãUn prunc nevinovat.S-a bucurat grifonulC-o sã devinã tatã,Cã dragostea lui, iatã,Nu a fost timp pierdut.În toamna urmãtoarePrinþesa vinovatãCe s-a iubit c-un diavol,Un diavol a nãscut!

Bãtrâna slujitoareSperiatã ºi-ngrozitãVãzând progenituraOdraslã de necaz,Pe micul pui de monstruL-a înºfãcat grãbitãªi-n noaptea fãrã steleL-a înecat în iaz.

-„ Aduceþi-mi copilul”Ceru mama lãuzãPrivindu-ºi slujitoareaDe veghe lângã pat.Bãtrâna încruntatãRãspunse-atunci ursuzã„ Alteþã, era dracul.ªi dracul l-a luat!”

ªi-a plâns amar prinþesaCopilul oropsit,În marea-i disperareSe vãicãrea nãucã;De focul suferinþeiÎn chinuri a muritIar demonul pieriseCa oricare nãlucã.

--VVII--ªi a rãmas acoloO tainã ferecatã,Misterioasã dramãÎn universul micAl Curþii princiareAdânc neconsolatã,Iar prinþul niciodatãNu a aflat nimic...

--VVIIII--Nici prinþul, nici prinþesaDe veacuri nu mai sunt;Curtenii toþi, fireºte,Sunt morþi de multã vremeCuprinºi de nefiinþãDorm veºnic în pãmântRãmaºi doar în legendãªi ruginite steme.

Prin codrii negri-n noapteaCe-n ramuri se aninãUn zvon foºnit, o vrajãGrea neliniºtitoare,Stafie princiarãContinuã sã revinãDin negurile morþiiDin nou la vânãtoare.

--VVIIIIII--Recitã goliardulCã-n liniºte adâncãApare-n toiul nopþiiCând faptul ei se strângeUn demon trist ce ºadeÎnmãrmurit pe-o stâncãªi hohotind sãlbaticDupã prinþesã plânge.

Dar nu-l ascultã nimeniªi-s nopþile la fel;Umbre nelãmuriteCare nu pot sã moarãBântuie agitate-nRuina de castelPurtând în vagi contururiPovestea princiarã...

Cântecul GGoliardului


23nr. 885, 22015

MMaaggddaalleennaa BBRRÃÃTTEESSCCUU

E un tip bizar cu o mustãcioarãferchezuitã în formã de cârlig.„Mãsoarã cinci picioare ºi patru þoli,dar se plimbã cu demnitate. Are capulîn formã de ou ºi haine de o curãþenieincredibilã”. Pântecul îi e rotofei, pãrulvopsit negru ºi cu un început de che-lie, poartã costume croite impecabil,deobicei de culoare gri, mãnuºi depiele asortate, pantofi de lac ºi pãlãrieborsalino. Când merge, face paºi miciºi caraghioºi. Dã dovadã de isteþimeºi când îi vin idei, ochii îi strãlucesc. Eun maniac al ordinei, lucreazã meto-dic ºi cam pãcãtuieºte prin vanitate.Posedã un ceas de buzunar mare ºidemodat care-i asigurã puctualitatea.Când vrea sã descopere ceva, sefoloseºte de „celulele cenuºii”!

Aþi ghicit despre cine e vorba?Despre detectivul belgian, HerculePoirot, din romanele Agathei Christie.Ce combinaþie amuzantã de nume,Hercule, viteazul mitologic care areuºit prin forþa sa fizicã sã executecele zece munci, asociat cu „Poirot”care înseamnã pe franþuzeºte “praz”!

Personajul este interpretat magis-tral de actorul David Suchet. Acesta ajucat cândva rolul unui terorist arab ºiatunci a circulat zvonul cã ar fi deorigine islamicã. Nici pomenealã! Dincontra, având în vedere cã s-a nãscutla Londra... ºi, aici vine marea sur-prizã: tatãl sãu, ginecologul JackSuchet, nãscut în Africa de sud, setrage dintr-o familie de evrei litu-anieni. Bunicul patern, Isidor, ºi-aschimbat numele din Suchedowitz(de fapt „ºohet”- mãcelar ritual) înSuchet. Iar bunicul matern, JamesJarché, era un emigrant rus, fotografla Sudiourile Tour Eiffel, cãsãtorit cuAmélie Solomon, deasemenea

nãscutã în Rusia.

Actorul a studiat la LondonAcademy of Music and Dramatic Arts,a jucat în zeci de filme pe marele ºimicul ecran, a primit OrdinulImperiului Britanic în rang de coman-dor pentru serviciile aduse artei dra-matice ºi a fost nominalizat pentrupremiul BAFTA.

Înainte de a-l interpreta peHercule Poirot, David Suchet a citittoate cãrþile Agathei Christie ca sãpoatã semãna aidoma personajului.ªtia pânã ºi detaliul cã detectivulobiºnuieºte sã-ºi punã trei linguriþede zahãr în cafea ºi douã în ceai!Actorul nu vorbeºte franþuzeºte, darîn replicile sale foloseºte cu succesexclamaþii ºi câteva fraze în limba luiMolière pentru a da veridicitate personajului.

De ce a ales Agatha Christienaþionalitatea belgianã pentru eroulsãu? Scriitoarea s-a nãscut ºi a cres-cut în Devon, o staþiune balnearãunde s-au refugiat mulþi belgieni întimpul primului rãzboi mondial.Germania cotropise Belgia ceea ceexplicã faptul cã talentatul detectiv,negãsind de lucru în þara lui, seocupã de criminalii din Londra!Simpatia faþã de belgieni era un actpatriotic, cãci invazia Belgiei a fostCasus belli pentru care Anglia a intratîn al doilea rãzboi mondial.

Serialul “Poirot” are 65 deepisoade ºi a fost prezentat la televi-ziune între anii 1989-2013, uneleepisoade având ºaizeci de minute,altele întinzându-se pe lungimea unuilung metraj. Niciunul film nu seaseamãnã cu celãlalt ºi, oricât arîncerca spectatorul sã descoperecine este criminalul, nu va reuºi!

În paginile autobiografiei sale,Agatha Christie recunoaºte cã iniþials-a inspirat din celebrul personajSherlock Holmes, creat de ArthurConan Doyle.

Nãscut în Belgia, Hercule Poirot epensionar al poliþiei belgiene unde aocupat funcþia de ºef al Siguranþei. Întimpul Primului Rãzboi Mondial, þaralui fiind ocupatã de nemþi ºi el rãnit laun picior, este evacuat împreunã cualþi refugiaþi în orãºelul englez Styles,unde ºi rezolvã primul sãu caz. Apoise instaleazã la Londra ºi devine

detectiv particulat. Deºi nu seaminteºte nimic despre plata onora-riului sãu, dupã ce-ºi câºtigã noto-rietatea, el lucreazã pentru clienþibogaþi, militari, sau chiar pentruguvernul britanic ºi-ºi poate permitesã locuiascã în apartamente luxoaseºi sã cãlãtoreascã.

În anchetele sale, Poirot se con-fruntã cu adversari de temut careavând tendinþa de a-l subestima, setrãdeazã prin comportament sauvorbe aruncate la întâmplare. Poirotobservã mici detalii care scapã tutur-or, le aranjeazã într-un puzzle ºi leadaugã mãrturii obþinute prininteligenþã ºi dibãcie. Divulgarea ade-vãrului ºi a numelui vinovatului are locîn scena finalã, când Poirot adunãîntr-un superb salon art deco pe toþiprotagoniºtii istoriei, detaileazãetapele anchetei, prezintã diferiteipoteze desemnând pentru fiecarecaz un posibil ucigaº, apoi dã soluþia.Singura viabilã! ªi toate supoziþiiletelespectatorului se dovedescgreºite... Rãmânem invariabil sur-prinºi de abilitatea cu care am fostmanipulaþi de celebra AgathaChristie, autoarea cea mai cititã dupãBiblie ºi William Shakespeare, ceacare a scris zeci de romane ºi sute denuvele, dupã care s-au fãcut 7,135 detraduceri ºi, conform Cãrþii Guiness aRecordurilor, a vândut circa patru mil-iarde de volume!

Celebrul detectiv se sinucide, sause lasã omorât, în romanul „HerculePoirot pãrãseºte scena” dupã ce-lucide pe criminal cu un glonte întreochi. Notabil pentru un personaj deficþiune, moartea lui Hercule Poirot afost consemnatã într-un necrolog dincoloanele ziarului „New York Times.”


POIROT –– UUN PPERSONAJ FFASCINANT


24 nr. 885, 22015

FFlloorriiccaa GGhh.. CCEEAAPPOOIIUU

3 februarie 2015. Când, dupã maimulte sãptãmâni reci ºi mohorâte,soarele ne-a zâmbit binevoitor, ne-amîntâlnit încã o datã pentru a ne încãlzisufletele, într-un popas prietenesc,spre Tihna pelerinului, la cãlduraCuvintelor de mãtase ale scriitoareiIoana Stuparu, pentru ca printreAutori ºi atitudini sã înþelegem maibine taina devenirii prin scris.Romancierã, scriitoare de prozãscurtã, cronicar literar ºi poet, IoanaStuparu ne uimeºte ºi de aceastãdatã prin generozitatea ºi blândeþeasufletului sãu ales, prin ºoapta eicalmã ºi alinãtoare, adevãrat balsampentru cei din preajma domniei sale.

Pornind de la convingerea cãdouã dintre tainele care guverneazãrezultatul creaþiei literare sunt „sensi-bilitatea dãruitã scriitorului de cãtreDumnezeu” ºi „înzestrarea de cãtredivinitate a scriitorului cu arta de atranspune în cuvinte tablouri pictateimaginar” ºi sentimente cutremurã-toare, volumul Tihna pelerinului –cronicã literarã, exegeze, portrete,omagii, apãrut la Editura Semne,2014, se deschide, nu întâmplãtor, cu„Invocarea divinului în creaþia lite-rarã”, cu referire concretã la Antologia

Sonetului Românesc. Lucrare în treivolume, realizatã de poetul-cãrturarRadu Cârneci ºi editatã de MuzeulNaþional al Literaturii Române, întreanii 2007-2009, cu sprijinuluiMinisterului Culturii ºi Cultelor, prinFondul Cultural Naþional, antologiacuprinde un volum copleºitor demuncã, dar „se impunea ca o necesi-tate de istorie culturalã, spre ademonstra cã, într-o perioadã relativscurtã (de nici douã sute de ani!),poezia româneascã, în principalsonetul, au parcurs o distanþã spiritu-alã pe care alte culturi au împlinit-oîntr-un mileniu, aproape”.

Marea bogãþie literarã, oferitã deaceastã lucrare, care cuprinde înpaginile sale peste 450 de autoriromâni adunaþi din toate provinciileistorice, dar ºi de pe meleaguristrãine, totalizând mai bine de 1300de titluri de sonete, precum ºi spec-trul larg al modului în care poeþiiinvocã divinitatea: rugã, mulþumire,nãzuinþã, iertare, slavã, mãrturisireetc., i-au dat scriitoarei Ioana Stuparuposibilitatea se ne reaminteascã oparte dintre sonetele religioase scrisede-a lungul vremii, începând cuTimotei Cipariu, Cezar Boliac ºiCriºan V. Muºeþeanu ºi continuând cuTudor Opriº, Radu Cârneci, PetruDemetru Popescu, Florian Saioc,Alexandru I. Rotaru, Ion Butnaru,Dumitru Bãlãeþ, Marin Sorescu,Florica Gh. Ceapoiu ºi CezarinaAdamescu.

Cu acest prilej, mã alãtur prieteneimele, scriitoarei Ioana Stuparu,spunându-i maestrului Radu Cârneci:Mulþumim! Mulþumim! Mulþumim!„Antologia Sonetului Românesc seaflã în bibliotecile noaste” sufleteºti,„ne-am bucurat enorm pentruaceastã realizare a domniei voastre”,„am visat în tainã” pentru cã vã intu-iam imensa strãdanie, „ne-am rugatîn tainã” pentru sãnãtatea dumnea-voastrã ºi pentru „apariþia acesteilucrãri de o deosebitã însemnãtatepentru literatura românã”. ªi, fiindcãîntre filele acestei antologii „s-aucuibãrit cântecul, dragostea ºi dorulde viaþã, iar peste toate acestea au

curs din belºug, sclipind într-un felnelumesc, picuri din Lumina divinã”,adaug cã, pentru ca bucuria noastrãsã fie deplinã, compozitorul, interpre-tul, traducãtorul ºi poetul FlorianChelu Madeva, cucerit de vraja sone-tului în general ºi a sonetului româ-nesc în special, întru o nouã izbândãa frumosului esenþial, a realizat unnou model cultural – intitulat „sonetmuzical” – ºi a transpus în aceastãformã muzicalã, în cele patru pãrþi(deja editate) ale lucrãrii Sonet –Antologie Româneascã, EdituraPrimus, Oradea, 2012-2014, sonetelea peste 300 dintre cei peste 450 depoeþi menþionaþi în filele AntologieiSonetului Românesc.

Este foarte dificil de prezentataceastã carte a doamnei IoanaStuparu, fãrã a mã opri îndelungasupra unora dintre cronicile realizatede domnia sa, cum ar fi bunãoarãFântâna cuvintelor – antologie bil-ingvã românã-albanezã, realizatã debunul nostru prieten ºi colaborator,poetul Baki Ymeri ºi Miracolul iubirii –MARIANTY, romanul de dragoste alscriitorului Mihai Antonescu, prozatorºi poet care „a ºtiut cum sã pãtrundãîn tainele unei iubiri într-o oarecaremãsurã neobiºnuitã, iar pe de altãparte cât se poate de fireascã” pentrua realiza „o carte pe care o citeºti cunerãbdare, iar când ai ajuns la final,te cuprinde regretul cã s-a terminat”.Dar care, de fapt, nu s-a terminatpentru cã, lãuntric, „cugetul teîndeamnã la profundã meditaþie faþãde cele citite”.

Cum aº putea sã rãsfoiesc maideparte cartea Tihna pelerinului fãrãsã mã opresc, cu deosebitã plãcere,la cele 101 POEME ale scriitoarei demare talent ºi aleasã respiraþie poe-ticã, doamna Victoria Milescu. „Într-uncadru specific întâmpinãrii SfintelorSãrbãtori de iarnã” ºi, parcã... „subprivirile blajine ale Maicii Domnului ºiMântuitorului, mânuitorii cuvântuluiscris s-au adunat la MuzeulMunicipiului Bucureºti sã se bucurede încã o carte a poetei VictoriaMilescu, 101 POEME, EdituraBiodova, 2009, carte ce face parte

ÎÎNNTTRRUU „„TTIIHHNNAA PPEELLEERRIINNUULLUUII””CCIITTIINNDD „„CCUUVVIINNTTEE DDEE MMÃÃTTAASSEE””


25nr. 885, 22015

din Colecþia Ideal, iniþiatã ºi îngrijitãde scriitorul Vasile Cãpãþânã”. Astfel,într-o zi de dublã sãrbãtoare pentruscriitoarea Victoria Milescu, alãturi dedomnia sa, ca dovadã a preþuirii decare se bucurã, s-au aflat nume demari condeieri precum: VasileCãpãþânã, Radu Cârneci, MirceaMicu, Gheorghe Istrate, FlorentinPopescu, Mihai Antonescu ºi LucianGruia.

Tot cu poeta Victoria Milescu ne-am întâlnit ºi în acea zi fierbinte devarã, care în albumul meu defotografii (realizate de scriitorul IonLazu) este notatã ca fiind 28 iunie2001, în rotonda Muzeului Naþional alLiteraturii Române, unde mireasmapoeziei ne inunda sufletele. Se lansape piaþã volumul Sub steaua câinelui,Editura Tracus Arte, 2012, volum cebeneficiazã de o prefaþã semnatã descriitorul Horia Gârbea, iar pe coper-ta a patra de câteva impresii semnatede scriitorul Gabriel Dimisianu. „bucu-ria cu care a fost întâmpinat eveni-mentul a demonstrat, iarãºi, cã Magiacãrþii existã” ºi „poate sã deschidãsuflete, îndemnându-le cãtre fru-museþea artei, cãtre noutate, cãtreîntâlniri prieteneºti” – ca sã o citez peIoana Stuparu.

Prin cartea Ioanei Stuparu neregãsim în rotonda Muzeului Naþionalal Literaturii Române ºi la lansareavolumului Sfinte firi vizionare, EdituraPerpessicius, 2011, al scriitorului GoeCãlugãru, prozator, poet ºi critic liter-ar cunoscut prin generozitatea ºi cãl-dura sufleteascã cu care ne-aîntâmpinat pe parcursul a trei decenii,în Cenaclurile literare „Ioana Tecºa” ºi„Octavian Goga”. Lansarea cãrþii astârnit un interes deosebit, astfel cã,pe 20 ianuarie 2012, sala a devenitneîncãpãtoare, volumul fiind o mono-grafie istorico-literarã dedicatãpoeþilor eroi Cezar, Constantin, Titusºi Nicolae Titus Stoika, apãrut subegida Fundaþiei literar-istorice „STOI-KA”.

Pornind de la dezvãluiri referitoarela geneza cãþii, scriitorul GeoCãlugãru observa: „Fie cã este vorbade artiºti sau de oameni simpli,fiecare se întreabã, la un momentdat, de unde vine, care-i suntrãdãcinile? ªi, pe bunã dreptate,aceastã carte stã mãrturie”. Aº spuneºi eu acelaºi lucru despre carteadoamnei Ioana Stuparu: Tihna pele-rinului ne reaminteºte de unde venimºi încotro mergem, ajutându-ne pe

fiecare sã ne aflãm spre a ne dezvãluilumii aºa cum suntem cu adevãrat.

În ziua de 17 martie 2010, în salaMircea Eliade a BiblioteciiMetropolitane Mihail Sadoveanuplutea în aer un parfum de sonetdeoarece se lansa volumul meu Aurºi ivoriu, Editura Semne, 2009, oantologie de autor care cuprindesonete ºi rondeluri. Cu deosebitãbucurie regãsesc, în cartea Tihnapelerinului, acel moment emoþionantîn care, în modul cel mai sincer, amspus: „Mulþumesc pentru aprecieri.Nu este întâmplãtor cã ne aflã aicimulþi dintre sonetiºtii cuprinºi înAntologia Sonetului Românesc: RaduCârneci, Nicolae Dragoº, FlorentinPopescu, George Corbu, PetruSolonaru, Dumitru Dumitricã, VictoriaMilescu, Ioana Stuparu, GeorgePeagu, Paula Romanescu, VasileMustaþã, Ion Malancu, FlorinGrigoriu, Maria Niculescu, GimLaurian. Având în vedere cã volumulAur ºi ivoriu conþine în special sonet,am dorit ca acest eveniment sã fie osãrbãtoare a sonetului, ca un elogiuadus domnului Radu Cârneci, realiza-torul acestei antologii”.

Voi merge acum mai departe fiind-cã, aºa cum bine observa scriitoareaCezarina Adamescu în prefaþa lavolumul Cuvinte de mãtase, EdituraRawex Coms, 2014, „Ioana Stuparuºtie sã-ºi construiascã discursul epicîn aºa fel încât, nimic nu lipseºte ºinimic nu e de prisos. Ea merge laesenþe, puncteazã, þinteºte, vede cuochiul inimii ceea ce e de vãzut, audecu urechea specialã ceea ce e deauzit ºi simte atingerea Duhului dea-supra fiecãrui autor în parte. IoanaStuparu este un om ales deDumnezeu ca sã împrãºtie în jurLumina care face parte din sine... Ealuptã cu armele albe ale rugãciunii,îngãduinþei, toleranþei, înþelegerii,pãcii, rãbdãrii ºi buneicuviinþe ºi neîndeamnã ºi pe noi sã descoperimAdevãrul ºi Frumosul în orice lucru orifiinþã de pe pãmânt, fãcute deCreatorul a toate”.

În primul capitol al acestui volum,frumos intitulat „Însemnãri dinºoaptele cãrþilor”, Ioana Stuparu neîmprospãteazã memoria amintindu-ne cãrþile unor autori bine cunoscuþi,precum: Ofrandã aproape fãrã grai ºiModelul Omului Mare ale regretatuluicãrturar Artur Silvestri; 99 de anotim-puri fãrã Nichita ºi Acasã în Paradisde Cezarina Adamescu; Femeie în

faþa lui Dumnezeu ºi Miercurea dincenuºã de Melania Cuc; Când s-aufost spus îngerii – poezii de Traianus;Dintr-un timp al regãsirii ºi Printrecrini ºi albe turnuri – poezii de FloricaGh. Ceapoiu; Faguri sãlbatici – poeziide Marian Dumitru; Monografiacomunei Mârºani, judeþul Dolj deDumitru Dan ºi Ana-Maria Rãdescu;Doamnele poeziei – antologie tri-lingvã: românã-englezã-francezã, lacare scriitoarea Rodica Elena Lupu afost editor, iar poeta Victoria Milescucorector; Scaunul Harului – poezii deTitina Nica Þene; Moartea meduzei –minipoeme de Radu F. Gurãu;Pergamente – poeme româno-albaneze de Sorin Arbãnaº ºi, înfinal, Semnele vremii. Gânduri ºoptitecãtre fratele Gavriil de pe Ceahlãu,autor Alexandru Nemoianu.

Capitolul al doilea, intitulat suges-tiv „Am cules petale albe din tainelecondeierilor: ÎNTÂLNIRI CU SCRI-ITORI”, ne readuce în atmosfera desãrbãtoare a întâlnirilor literare dinsala Mircea Eliade a BiblioteciiMetropolitane Mihail Sadoveanu,unde, cu un zâmbet cald ºi braþelelarg deschise, ne întâmpina organiza-toarea acestor întâlniri – poetaVictoria Milescu. De fiecare datã, salaarhiplinã ne dovedea cât de iubitãeste poeta Victoria Milescu, cât deaºteptat era acest eveniment ºi cât derepectaþi sunt scriitorii care au fostgãzduiþi la aceste întâlniri: PaulaRomanescu, Florentin Popescu, IonMurgeanu, Marin Codreanu, DumitruBãlãeþ ºi Nicolae Grigore Mãrãºanu.

Ioana Stuparu


26 nr. 885, 22015

Retrãim, cu bucurie, o searã aiubitorilor de frumos exprimat princuvântul scris, în 15 decembrie 2008,când poeta Victoria Milescu ne-a invi-tat pe cei prezenþi în salã sã dãmcitire câtorva dintre poeziile noastre.ªi, aºa cum consemneazã IoanaStuparu în filele volumului sãu „pentrucã muzica se împleteºte de minunecu poezia, cuvântul de început al multaºteptatei seri i-a fost acordat poetu-lui ºi cantautorului Paul Polidor”.Astfel cã „dupã o searã în care s-acitit poezie diversã ca stil ºi temã ºi s-au cântat colinde, am plecat acasãmai bogaþi spiritual, mai împliniþi dinpunct de vedere al valorii creaþiei, maifrumoºi sufleteºte, cãlãuziþi deLuminã ºi Iubire”. Îi mulþumim încã odatã poetei Victoria Milescu pentruacele întâlniri minunate ºi pentruaceste amintiri dragi sufletelor noas-tre.

În capitolul al treilea al cãrþii, „V-am fost alãturi trul ºi suflet”, scri-itoarea Ioana Stuparu ne readuce înSala Oglinzilor din fostul sediu alUniunii Scriitorilor din Bucureºti, lalansarea volumului Conspiraþiiceleste – versuri, Editura DominoR,2008, al poetei Victoria Milescu. Cuacest prilej, aflãm de la criticul literarFlorentin Popescu, cel care a semnatprefaþa cãrþii, cã „Poeta este onemulþumitã de sine, de lume, deproasta orânduire a lucrurilor – ºi pealocuri gata sã descopere chiar ºiunele conspiraþii celeste, dar reproºul

nu este rostit în felul imperativ deodinioarã al lui Arghezi, ci cu un fel deresemnare, care mi se pare a venidintr-o superioarã înþelegere a psi-hologiei umane, dar ºi a cosmosului.

În acest capitol, pe mai multepagini dedicate memoriei scriitoruluiArtur Silvestri, Ioana Stuparu neaduce Mãrturii tulburãtoare desprepersonalitatea acestui scriitor, istoric,filozof al culturii ºi iniþiator al progra-mului Asociaþia Românã pentruPatrimoniu, „program ce a durat într-un timp scurt ºi într-un spaþiuluminos, împrejmuit de cãldurã, oseamã de spirite iubitoare de culturãde pe întreg cuprinsul gânduluipãmântesc”. Nu sunt uitaþi regretaþiiscriitori: Dumitru Bãlãeþ ºi OlimpiuRadu.

Dupã ce scriitorul Mircea Micu apãrãrsit pentru totdeauna aceastãlume, ocupându-ºi locul în alta,poate... mai blândã, a existat tendinþade destrãmare a Cenaclului„Literatorul”, care începuse sãfuncþioneze încã din toamna anului2009, având-o drept secretar literarpe scriitoarea Victoria Milescu. Prinstrãdania doamnei Mihaela Sfârleacenaclul ºi-a continuat activitatea fãrãa mai avea vreun secretar literar, darîn octombrie 2010, la solicitareadoamnei Mihaela Sfârlea, noi, mem-brii cenaclului, am fãcut mai multepropuneri pentru a desemna un nou„cronicar”, care sã consemneze în

scris modul de desfãºurare aºedinþelor. Cunoscând-o bine pe scri-itoarea Ioana Stuparu, care scrisesedeja, sub îndrumarea poetei VictoriaMilescu, cronicile literare de la „Întâl-niri cu scriitori”, am propus-o pentruaceastã îndeletnicire literarã, ºtiindfoarte bine cã nu este „o rugãmintede moment”, ci, aºa cum s-a doveditmai târziu, o responsabilitate pe carenumai un scriitor generos ºi dãruittotal menirii sale ar fi putut sã o ducãla bun sfârºit. Astfel, devenind croni-carul permanent al Cenaclului„Literatorul”, Ioana Stuparu a fostcondamnatã sã fie prezentã la fiecareºedinþã a cenaclului, indiferent destarea ei de sãnãtate, de buna orireaua ei dispoziþie sufleteascã sau devremea de afarã-uneori prea rece,alteori ploioasã. A lucrat temeinicpentru Cenaclul ºi revista„Literatorul”, pentru membrii cenaclu-lui ºi pentru cel mai recent volum,Autori ºi atitudini – taina devenirii,Editura Betta, 2014, pe care îllanseazã pe piaþã tot acum.

Nu putem decât sã-i mulþumim ºisã o felicitãm pentru aceste cãrþiscrise cu bun simþ, cu dragoste ºirespect faþã de semeni în general ºifaþã de cei care ºi-au dãruit viaþascrisului în special, precum ºi pentruacel „colþ de paginã” care i-a asiguratrãmânerea.


BBoorriiss MMaarriiaann MMEEHHRR

HAIMANAUA DIN MANHATTAN

Buona sera signorina, kiss me,good night,Beþi lapte praf din dorinþele melemalaxate, introvertite, golanule,

Ea tace, el bea, ea bea, el tace, ea este Bea din Caraibe,Are dulciuri ascunse în cãmarainimii,pãpuºile ºi le þine sub fusta prea

lungã,salut, fiþosule, ai venit târziu, nu ai loc nici la subsol,fã ºi tu un design interior, în sufletultãu mare cât un living,ne bestializãm ºi noi cât putem,iubirea are un gust puternic amãrui,lasã publicitatea, acolo doarimpotenþii se dau mari,feroce este sexul în tãcere,ca o noapte la muzeul stafiilor, ca unguturai fãrã leac,simþi cum te cutremuri? Ce Richter þi-aº arãta eu sau altul?Fiecare cu focosul sau folosul sãu.Omphale face cele mai bune frigãnele.Pp paparazzo, na-þi-o paiaþo.Un om stã lângã tine, dar nu-l vezi,

Deci nu existaþi niciunul.Bãtrânã, urâtã ºi rea, moartea maivine pe searã,Ea ºopoteºte basme despre luminã, iubire, mincinoasã, hainã,Existã un burete cu care sã ºtergemtrecutul? Ioc. Iocnapathan.Copiii violenþei nasc violenþã.Întunericul urmeazã verii. Canopus.Ne rotim pe aceleaºi cercuri, cercul scoate limba, unii râd.Pacientul se numeºte Jason. Ionahabar nu are de ce.Tryptizol, ce-i aia, maicã? Nimeni nu cunoaºte cauzele crizei.Crimã perfectã. Mâna mea e untrup de flori.Nisip dureros mã îngroapã. Pãdurile bogate au ars mocnitÎn fiecare. Axa lumii ºuierã. Aºteptaþiun nou continent?Pentru ce? Pãsãri pe dune, caii peþãrm, totul a secatPânã la diamant.

ÎÎNNTTRREE IINNFFEERRNN ªªII PPAARRAADDIISS


27nr. 885, 22015

DDuummiittrruu IICCHHIIMM

SPECTRUL LUMINII

Poþi tu sã-mi dai verdelecu împrumut,dar întreg în culoare?

Ochii tãi nu cumval-or fi-nvãþat de la mare?Sau poate din cerneala ierbiicu care luna îºi scriechenarul oglinzii din cares-adapã alãturi ºi frunza ºi cerbii?

Ca un cer dejoc opalin, întregul tãu verdece mi-l dai cu-mprumut,þi-l întorc înapoi,în zeci de nuanþeºi pentru fiecare din ele,corect ca sã fiu nu agalnic,rãsplãti-voi în plus c-un sãrut.Nu-i aºa cã-s bun platnic?

GHICIT ÎN CAFEAUANEGUSTORULUI DE

UMBRE

Ies pe prispa unui gând:Umbrã cumpãr, umbrã vând!

Ce te-ascunzi dupã copaci?Undã-a nopþii ce mai faci?

Ies din gând ºi-aud din tindãoleandru din oglindã.

S-a prostit. Spre mine latrãsã nu mã ascund sub piatrã.

Cea de umbre, unde-i þara?I-a ars harta ca þigara.

O întreb pe neagra hoaºcã:Mi-a ieºit vreun drum în ceaºcã?

E aripã, pas ori labã?Umbra-mi sare ºi-o întreabã.

Ce sã fac? Mã-ntorc în gând.Umbre nu mai am sã vând.

LISTA DE SFÂRªIT DESÃPTÃMÂNÃ

de oprit la benzinãrie - roatamâncare pisicãbaterii de alarmã de plãtit apa luminahaine „Nufãrul’’ bilete pentru disearãhârtie de w.c. tampax otravãºoarecide aprins lumânare pentru ichimalea de suflat nasul detergent siringiberevarzãcartofipâine pentru 12de luat mielul de la mãcelãrie

ATENÞIE,COPACITRAVERSEAZÃ!

Copiii se-ascundeau dupã copacirecunoscând cu jocurile lorobârºiei izvodul.

Apoi,spre bãnci de lemn traversaustrada ca toamna de goalã,iar copacii rãmâneau aºteptândclopoþelul de ºcoalã.

„Se vor întoarce, curând’’,copacii-ntre ei amãgind consolãri,ºi toatã vistieria de aur,de-un an întreg agonisealã,frunzã cu frunzã ºi-o vând,la vãmuire de ºopot,pentru scumpetea primilor fulgicândîi vor striga copiii pe numevenind de la ºcoalã.

Târziul presarã-ntuneric...

Pe zãpadã abia se mai vãdproaspete urme de clopot...

PRIN CUVINTE AM VRUTSÃ-ÞI VORBESC...

Prin cuvinte am vrut sã-þi vorbescºi-l cãutampe cel rodit din duh de ametistã.Dar aºa ceva de ce nu existã?

Nici mãcar nu þi-am spus:te iubesc!Niciodatã.Cum ai putea sã tulburi iazulfântâniicând luna se joacã de-a crinii?Te-am iubitcum numai tãcerile ºtiu sã-nfloreascã.De aceia ºi primul sãrutnici mãcar þãrâna din cuvânt n-a cunoscut,ci numai tãcerea ºi cântecul luminii.

JARUL

Cine dincolo de vremeparcã-ncearcã sã mã cheme?Nu-i a toamnã, fluier nu-i.Apã, n-ai putea sã-mi spui?

Aer, ce-ai jucat sub strunã,oare ce-o fi vrând sã-mi spunãînºoptind ºoapta-n ghioc,când a noapte, când a foc?

Limpezit de lut mã scuturla bordeiul spart de flutur:Cine cheamã cling, cling, clingcând tãceri se sparg ºi ning?

Taci! Sub spuza de rãspunsjarul ºtie ºi-i de-ajuns.

GLASTRÃ SCUMPÃ DE CRISTAL

Toate cuvintele sunã la fel,cum norii nu pot fi decât nori,dar tãcerile mele-nfloreauspectrul luminiicu încã vreo douã culori.

Numai eute-aº fi putut îmbrãþiºacu celelalte douãce ascundeau ºi cheie ºi inel,dar tu te-ai scuturat de rouãºi te-ai dus.

Acum târziul tãu mi-l taci,iar nu tãcerea crudã când iubeºtiºi-noþi un cântec de la mal la mal,ci una îngãimatã în veºtejit apus.Nu te întreb: Cum te-ofileºti,iubita mea?ªi cum sã fiu geloscã altã inimã te þineîn braþele celui mai scump cristal?

KKiittcchheenneerr,, OOnnttaarriioo

VERSURI DDE MMAI


28 nr. 885, 22015

NNiiccoollaaee BBÃÃCCIIUUÞÞ

NNiiccoollaaee BBÃÃCCIIUUÞÞ:: Domnule Roca,intenþionez sã public o carte despreexilul românesc. Vã invit pe dumnea-voastrã ºi pe cei pe care îi cunoaºteþiºi sunt implicaþi în fenomenul exiluluisã rãspundã la întrebãrile de mai jos.

GGeeoorrggee RROOCCAA:: Vã mulþumescpentru încredere. Sper sã vã dauniºte rãspunsuri potrivite. Desigur cãam sã fac cunoscutã dorinþa dum-neavoastrã celor din exil cu care amlegãturi. Poate cã acest material pu-blicat pe internet în revistele cu carecolaborez îi va impulsiona ºi pe alþiisã rãspundã la întrebãrile anchetei pecare o faceþi... Pentru a putea fi con-tactat de cei interesaþi îmi permit sãfac vizibilã adresa dumneavoastrã dee-mail: [email protected] sã „construim” împreunã o carteinteresantã. Succes tuturor!

NNiiccoollaaee BBÃÃCCIIUUÞÞ:: Exilul a rupt,geografic, familii în douã – o parte arãmas în þarã, cealaltã s-a stabilitpeste Ocean. Ce suferinþe particulareale acestei rupturi aduce exilul?Indiferent de motivele lui?

GGeeoorrggee RROOCCAA:: Aºa este! Exilul m-a despãrþit de familia mea. Nu amputut sã-mi îngrop nici unul dinpãrinþi. Când a murit tata, în 1982, numi s-a permis sã reintru în România.Am stat 50 de zile la Budapesta,bãtând pe la uºile AmbasadeiRomâne de acolo, cerºind o vizã deintrare în þara în care m-am nãscut ºila a cãrei cetãþenie nu renunþasem.Mama a murit în 2001, în octombrie...la câteva sãptãmâni dupã tragicul act

de terorism de la New York din 11septembrie 2001. Datoritã haosuluicreat nu am putut sã merg la înmor-mântare. Deci, a doua durere însuflet! În concluzie, pânã în urmã cucâþiva ani comunicarea cu þara erafoarte dificilã, nu numai din cauza dis-tanþei, a fusului orar de 9 ore diferenþãîntre Australia de est ºi România, darcel mai mult din cauza restricþiilorimpuse de sistemului politic totalitarcomunist care socotea exilaþii ca peniºte duºmani ai þãrii ºi ai poporuluidin care au plecat.

NNiiccoollaaee BBÃÃCCIIUUÞÞ:: Care suntvãmile exilului? Ce praguri sunt maigreu de trecut de cãtre un exilat?

GGeeoorrggee RROOCCAA:: Vãmile exilului!?Multe! Dureri sufleteºti, necu-noaºterea limbii, a culturii þãrii în carete-ai exilat, a metalitãþii celor care te-au gãzduit. Lipsa familiei, a fon-durilor necesare pentru un traidecent. Acceptarea oricãrei muncipentru a supravieþui. Dorul de casã,de locurile natale. Toate aceste leplãteºti cu stres, cu lacrimi, cu nopþinedormite, cu teamã... Apoi simþi cã þise albeºte podoabã capilarã, seintensifica ridurile, apar boli create destres... devii mai sensibil, mai iritat dinorice... Unii dintre noi îºi aruncã toatãforþa fizicã ºi psihicã în muncã cuscopul de a deveni bogaþi, sau pentrua se reîntoarce acasã cu un capital.Poþi sã îþi gãseºti echilibrul dacã îþicreezi o familie, sau dacã îþi aducirudele apropiate din þarã. Totuºi, du-rerea pierderii identitãþii naþionale,persistã ºi afecteazã viaþa exilatuluipânã la moarte!

NNiiccoollaaee BBÃÃCCIIUUÞÞ:: E diferit modulde asumare ºi manifestare a exiluluiromânesc, comparat cu exilanþii altorþãri europene? Nu doar din perioadacomunistã, ci ºi înainte ºi dupãaceasta!

GGeeoorrggee RROOCCAA:: Desigur! Exilulromânesc pânã în 1989 era foartedur. Majoritatea celor plecaþi nu semai puteau reîntoarce de frica sis-temului totalitar. Durerea înstrãinãriide þara era foarte mare. Desigur cã ºialþi exilaþi din fostele þãri comunistegândeau tot la fel. Nu cunoºteau faþanegativã a capitalismului. Pânã nu teintegrai foarte bine în noul sistem de

viaþã erai nevoit sã faci munci subnivelul tãu intelectual, nu puteai dareplici în cazul unei dispute din cauzanecunoaºterii limbii... Majoritatea exi-laþilor fugiþi din comunism sufereaupentru cã nu erau înþeleºi sau pentrucã nu înþelegeau prea bine mentali-tatea noii societãþii în care trãiau, nuaveau experienþã, bani, relaþii... Ceiplecaþi din þãri necomuniste se inte-grau de la început mult mai uºor,ºtiau cum trebuie sã se comporte...ca atare. Totuºi ºcoala ºi culturaprovenitã din comunism te ajuta sãavansezi destul de repede, sã te inte-grezi ºi sã îþi demonstrezi valoarea ºiaptitudinile profesionale.

NNiiccoollaaee BBÃÃCCIIUUÞÞ:: Ce ºanse arescriitorul român care pleacã în exil?Dar omul de ºtiinþã? Dar omul fãrãpretenþii intelectuale, fãrã mari nevoiculturale?

GGeeoorrggee RROOCCAA:: Scriitorul românnu prea are nicio ºansã în occident!Cu limba romanã nu prea poþi devenicunoscut nicãieri în afara perimetruluinaþional românesc. Dar totuºi posezibine limba noii tale þãri, atuncilucrurile se schimbã! Poþi sã prevalezichiar! Vezi Cioran, Eliade, Ionesco,Muller & Co. Pentru omul de ºtiinþãeste mult mai uºor. ªtiinþa are un înþe-les universal. Iar dacã nu posezi binelimba ºi studiile sau cercetarea taeste importanta poþi beneficia de untranslator ºi comunicarea devineuºoarã. Exemple: Nicola Tesla ºiEinstein în America! Omul fãrã pre-tenþii intelectuale se mulþumeºte cu o„culturica” la nivelul sãu. Alege o lumemai simplã, iubeºte kitschul, copiazãvedetele, deseori suferã de sindromul„focurilor de artificii”. Munceºte dingreu ca sã arate cã este cineva. Apoioboseºte, se liniºteºte ºi duce o viaþãmediocrã visând sã fie bogat... fãrãsã facã eforturi intelectuale sau sã îºiconsolideze educaþia. Desigur, existãºi excepþii în care cel de jos se ridicã,se sofisticã ºi ajunge sã îºi îndepli-neascã visul.

NNiiccoollaaee BBÃÃCCIIUUÞÞ:: Cum se poateafirma profesional, social, un exilat?

GGeeoorrggee RROOCCAA:: Cu multã muncã ºicu ºansã. Dacã nimereºte loculpotrivit... atunci devine omul potrivit lalocul potrivit. Mulþi dintre exilanti au

AANNCCHHEETTÃÃ:: DDEESSPPRREE EEXXIILLUULL RROOMMÂÂNNEESSCCCCUU GGEEOORRGGEE RROOCCAA


29nr. 885, 22015

plecat cu o meserie din þarã. Ajuns înstrãinãtate, din necunoaºterea limbii,ºi a lipsei de comunicare deci, au tre-buit sã se recalifice, sã îºi gãseascã oaltã meserie... în care deseori aurãmas aproape tot restul vieþii.

NNiiccoollaaee BBÃÃCCIIUUÞÞ:: Aþi resimþit dis-criminarea, din perspectiva condiþieide exilat?

GGeeoorrggee RROOCCAA:: Da! Discriminareexista oriunde... inclusiv în cercurilefamiliale! Soacra conduce ginerele,sau nora. Pãrinþii vor sã îºi modelezecopiii dupã chipul ºi asemãnarea lor...chiar dacã deseori greºesc. Bosuldominã subalternul. Vecinii se ferescde tine auzind cã „ai noºtri” facinfracþiuni... ºi nu te privesc cu ochibuni. De aceea mulþi români din exilnu doresc sã îºi declare identitateaetnicã ºi stau deoparte de conaþionaliilor. Cu timpul se integreazã atât debine în noua societate încât îºi uitãlimba maternã, obiceiurile învãþateacasã ºi chiar strãmoºii. Ãºtia senumesc dezrãdãcinaþi!

NNiiccoollaaee BBÃÃCCIIUUÞÞ:: Ce loc ocupãcredinþa în exil? Dar prieteniile?

George ROCA: La începerileexilului credinþa individului este foarteputernicã. Datoritã suferinþelor deacomodare, a singurãtãþii sau a doru-lui de familie ºi locurilor natale. Noiiveniþi cautã biserica! Cu timpul seacomodeazã cu locul, cu oamenii, îºifac prieteni ºi îºi gãsesc alte pre-ocupãri duminicale. Totuºi într-un colþal sufletului pãstreazã cu sfinþeniedivinitatea ºi credinþa strãmoºilor.Deseori o folosesc când sunt în sufe-rinþã sau o transmit cu dragoste ºiexemplificare copiilor lor. Prieteniile!Hm! Nu seamãnã cu cele de acasã!Acelea create în copilãrie, pe stradata... sau în ºcoalã, sau facultate... Aiciprieteniile se construiesc datoritãizolãrii, singurãtãþii, se menþin greu...ºi sunt destul de efemere. Mulþi dintreaºa-ziºi prieteni cred cã îºi pot domi-na aproapele, încearcã a-l manipula,sau a-l provoca la o competiþie în careel sã domine ºi sã obþinã un profit.Pentru a arãta cã este el cel maideºtept, sau ca sã-l exploateze. Suntrãu poate, fãcând asemenea afir-maþii... dar cunosc puþini indivizi caremeþin prietenii perene. Desigur cãexcepþia întãreºte regulã ºi existã ºiprietenii sãnãtoase.

NNiiccoollaaee BBÃÃCCIIUUÞÞ:: Ce perspectiveare ecumenismul în armonizarearelaþiilor dintre exilaþi ºi populaþiaþãrilor gazdã?

GGeeoorrggee RROOCCAA:: Consider cã ecu-menismul ca miºcare religioasã careurmãreºte reunirea tuturor bisericilorcreºtine sub aceeaºi umbrelã nu esterãu. E chiar benefic pentru exilat. ªiortodoxul ºi catolicul îºi fac cruce ºi

spun aproape acelaºi „Tatãl Nostru”.Slujbele sunt aproape similare.Neoprotestanþii la fel, se roagãaceluiaºi Dumnezeu. Acest fapt ajutaexilaþii sã se integreze mai uºor încultura þãrii gazdã, sã câºtige credibil-itate, sã comunice mai uºor, sãpãstreze tradiþiile religioasestrãmoºeºti. Aici mã refer la emi-grarea în þãrile cu pondere creºtinã.În þãrile unde dominã teocraþia nucunosc exemple.

NNiiccoollaaee BBÃÃCCIIUUÞÞ:: Care e diferenþaîntre exilaþii ideologici ºi cei economi-ci, ca sã-i etichetez aºa pe cei care s-au exilat din motive de conºtiinþã, faþãde cei care s-au exilat din nevoi mate-riale.

GGeeoorrggee RROOCCAA:: Uºor de rãspuns.Pânã la cãderea comunismuluimajoritatea exilaþilor pãrãseau þara debaºtinã din motive ideologice. Dupãaceastã datã majoritatea au emigratdin motive economice. Pentru o viaþãmai bunã ºi mai stabilã. Desigur cãsunt ºi aici excepþii precum cãsãtoriilemixte, dorul de aventurã, decunoaºtere a unor meleaguri noi, sauchiar cãutarea unor condiþii climaticediferite.

NNiiccoollaaee BBÃÃCCIIUUÞÞ:: Ce-l poate face,cu adevãrat, fericit pe un exilat?

GGeeoorrggee RROOCCAA:: Sã se trezeascãdimineaþa ºi sã îºi dea seama cãexilul a fost un vis urât ºi cã segãseºte tot în þara lui natalã, bucuros,vesel ºi prosper. Sunt un idealist, nu-iaºa? Dacã trecem la concret ºi dis-cutãm la rece, atunci lucrurile seschimbã. Primul lucru care ºi-ldoreºte un emigrant este sã fie sãnã-tos, sã facã bani, sã îºi consolidezepoziþia socialã, apoi sã îºi constru-iascã o familie, sã-ºi vadã odraslelerealizate profesional... ºi în sfârºit sãcãlãtoreascã. Românul e un marecãlãtor! Îi plac excursiile ºi turismul lanebunie! Vrea sã vadã ºi cel maiascuns colþiºor al lumii!

NNiiccoollaaee BBÃÃCCIIUUÞÞ:: Cum se poatepierde identitatea etnicã în exil?

GGeeoorrggee RROOCCAA:: Am rãspuns laaceastã întrebare mai sus. Mai sunt ºialþi factori, de exemplu snobismul,sau integrarea totalã într-o familiecare nu aparþine etniei individului ºicare îl dominã.

NNiiccoollaaee BBÃÃCCIIUUÞÞ:: Este integrareaexilaþilor o problemã insolvabilã?Cum sunt priviþi cei care-ºi cautã oaltã patrie?

GGeeoorrggee RROOCCAA:: Da! Consider cãeste insolvabilã. Omul nu a putut filegat niciodatã de glie, nici chiar înepoca sclavagistã, dar mai ales acumcând miºcarea dintr-o þarã într-altaeste destul de uºoarã. Mulþi pleacãdin curiozitate, sau mânaþi de nevoimateriale, sau din cauzã de discri-

minare religioasã, etnica, rasialã.Majoritatea pleacã ºi vor pleca în con-tinuare pentru a avea o viaþã maibunã.

NNiiccoollaaee BBÃÃCCIIUUÞÞ:: Care ar putea fi,pentru un exilat, înþelesurile dictonuluilatin „Ubi bene, ibi patria”?

GGeeoorrggee RROOCCAA:: Rãspunsul îl dãchiar un dicton în limba românã:„Omul sfinþeºte locul”. Exilul nu esteuºor, cu toate suferinþele pe care leatrage, dar dacã viaþa individului estemai bunã decât cea de unde a ple-cat... ºi îi satisface idealurile, atunci ise va implanta în subconºtinet cãacolo e patria... acolo unde e bine! ªiapoi mai e o gãselniþã pentru a-þiliniºti conºtiinþa... Dumnezeu saunatura nu au trasat graniþe ºi nu anominalizat þãri. Planeta Pãmânt estea tuturora, a dumitale, a mea... a lui!

NNiiccoollaaee BBÃÃCCIIUUÞÞ:: Cum se vedeþara natalã din exil? Cum seraporteazã el la þarã, la valorile ei, laneîmplinirile ei, la aºteptãrile ei?!

GGeeoorrggee RROOCCAA:: Se vede! Începesã afle lumea (ºi) de România. Astadatoritã dezvoltãrii economice, a sis-temului în care ne-am integrat, dincauza unei emigraþii masive... Dacãfacem lucruri bune suntem admiraþi,dacã facem rele suntem criticaþi.Totuºi, majoritatea românilor iubescþara de unde au plecat, þarastrãmoºilor lor, ºi cãutã prin orice felsã-i etaleze valorile, sã o facã cunos-cutã într-un mod pozitivã, sã-idescopere valorile... sã le arate lumii.

Desigur suferã atunci când: þarã:nu merge bine, când cei rãmaºiacasã o duc greu... Aþi observat cãvocea emigrantului roman, începe sãfie din ce în ce mai auzitã! Diasporadevine puternicã ºi câºtigãrecunoaºtere!

NNiiccoollaaee BBÃÃCCIIUUÞÞ:: Cine, ºi de ce s-ar reîntoarce un exilat în patriamamã?

GGeeoorrggee RROOCCAA:: Asta e cea maigrea întrebare! Pentru cã majoritateaexilaþilor când au pãrãsit þara-mamãau fost convinºi cã se vor reîntoarceîntr-o bunã zi acasã victorioºi. Cutoate cã puþini au fãcut-o! De ce?Pentru cã între timp s-au acomodatcu locurile exilului, ºi-au construit uncãmin, o familie, o situaþie, ºi le vinegreu sã lase totul, sã se reintegrezedin nou! ªi apoi sã nu uitãm cã indi-vizii îmbãtrânesc ºi nu-i mai þin bala-malele sã o ia de la început. Aniitrec... rudele rãmase acasã ºi pri-etenii copilãriei au murit, aºa cã peunii nu-i mai aºteaptã nimeni acolo deunde au plecat...

TTâârrgguu--MMuurreeºº –– SSyyddnneeyy ((vviiaa iinntteerrnneett))


30 nr. 885, 22015

Restituire

POET APRECIAT în perioadainterbelica, ION PENA (nascut în1911 - mort în razboi în 1944 siinmormantat in Cimitirul Eroilor dinAlba Iulia) este un necunoscut astazi.

DE CE? Pentru cã între 1945 - 1989, mort

fiind, a fost ascuns de ciracii cenzuriiîn „fondul special - interziºi". Nu le-ascãpat nimic. Pâna în 2000 nu s-aºtiut mai nimic de el. Doar epigramiºtiiseniori îi mai ºtiau epigramele în care-l creiona pe Pastorel.

În UNIVERSUL LITERAR, supli-mentul celui mai popular ºi influentziar din perioada interbelicã, UNI-VERSUL, ION PENA era catalogat deªtefan Baciu „Un poet plin, de un tal-ent robust, original ºi format, careface o figurã cu totul aparte în corulcelorlalþi". „astãzi Ion Pena vine întrenoi cu o lirã cu totul înnoitã, aºezân-du-se dintr’odata pe primul plan alpoeziei tinere ... „versurile lui trebu-iesc citite cu toata atenþia. În miezullor se sbate un poet de rasa caresemneaza simplu ºi desluºit: IonPena.

„Iatã un poet!”, am exclamat catrecamarazii mei dupa ce ispravisemlectura lor. ªi nu mã înºelasem deloc:Ion Pena, acest nou poet, i-a cuceritºi pe ei, prin simpla lecturã, fãrã re-verenþe ºi fãrã salamalecuri. Aceastaeste pecetea talentului.” Citiþi ºi jude-caþi !

MMaarriinn SSccaarrllaatt

Alpinism ( 1928)Pe piscuri goale, fãrã viaþã,Unde nici vulturi nu s’avîntãEu mi-am tîrît povara sfîntãA trupului flãmînd de viaþã.

Cu patimã m-am strîns pe stîncã

Strîngînd spasmodic piatra tare …ªi-i drept cã gura-mi, nu arareCerºea un sprijin de la stîncã.

Prãpãstii mi-au surîs sarcastic,Guri de-abia înfiorãtoare,Dar prins de culme cu ardoare,Am rîs ºi eu – la fel – sarcastic …

PPuubblliiccaattãã îînn „„SSOO44HH22””,, aannuull II,, nnrr.. 11,,ddiinn 1155 aapprriilliiee 11993322

Anii meiAnii mei ca merele toamnei trecCu dragostea, cu tristeþea, cu bucuria;Peste calendar, peste zile m-aplecªi-mi plac colindele ºi Sântamaria.

Visez ades la biserica din copilãrie,Bãtrânã, cu denie, cu joc, cu prohod;La bâlciuri o fatã, o menajerieªi eu evoluând, între ele, Irod.

Drumuri în apã, berzele cãlãtoare,Feerie de primãveri ºi uimire.Blândul Isus între copii, sunãtoareÎn frunza de plopi – aninatã vuire.

Anii mei, lunile ºi zilele mele,Fraþi ºi surori cu viaþa, cu amintireaMerg cãtre unde? ªi vã scutur nuieleÎn sufletul negru cum este cernirea.

PPuubblliiccaattãã îînn „„DDRRUUMM””,, aannuull IIIIII,, nnrr.. 33ddiinn 2277 nnooiieemmbbrriiee 11993377

Poetul din urmãPe-aici poetul este rãtãcit,Prin hârburi de anafurã ºi besnã,Heralzii în tãcere i-au muritªi plânsu-i-au durerile în glesnã.

De vreme îndelungã-i cãlãtor –Cu pietrele ºi roua din grãdinã,Cu pulberea, cu norul tunãtor,Cu toamna îmbrãcatã în ruginã.

A nãzuit o þarã de poveºti –Naiade în albastrã legiune,Luceferi în betele îngereºtiªi verile cu umbrã de cãrbune.

Sã fluture alaiele în zob,Pe lanuri sã se scuture belºugul,Din cupe sã hãlãdue - ºi robCa neaua sã-i luceascã meºteºugul.

O þarã de luminã ºi de visPoetul peste ani a cãutat-o;I-e sufletul de negurã, închisªi þara pân’acuma n’a aflat-o.

PPuubblliiccaattãã îînn „„DDRRUUMM””,, nnrr.. 11 ddiinn 1155iiuunniiee 11993388 ººii îînn „„PPRREEPPOOEEMM”” aann IIII,, sseerriiaa

IIII,, nnrr..1199 ddiinn iiuunniiee 11994411

Opriþi-vãÎn drumul meu opriþi-vã fierbinþi,În carnea mea cu târnãcoape.Am sã vã dau mistere ºi arginþi,Ca fumul, bogãþia sã vã’ngroape.

Mi-e inima de fulgere ocean.Mi-e palma nãzdrãvanã ºi haiducã.Opriþi-vã cu sufletul ocheanSã beþi înfiorarea hãbãucã.

Pe steiul ars de foc ºi’nchipuiriSã vã înalþ o clipã, sã vã doarã.Crepuscul de altare ºi zefiriªi vorba peste moarte sã vã moarã.

Nu închinaþi cu mine rugãciuniCi treceþi, ca barbarii, mai departe,Mã jefuiþi de grâne ºi tãciuni.Deschis îmi e pãtulul ca o carte.

Eu voi rãmâne singur, vagabond,Un cerºetor de soare ºi de vise.Voi ocoli destinul rubicondCa porþile de marmurã, închise.

PPuubblliiccaattãã îînn „„DDRRUUMM””,, aann IIVV,, nnrr.. 11 ddiinn1155 iiuunniiee 11993388 ººii îînn „„UUNNIIVVEERRSSUULL LLIITTEERR--

AARR”” aann II,, nnrr.. 2211 ddiinn 2233 mmaaii 11994422

PortretEu sunt sãlbatec ca un visCe noaptea liniºtea sugrumã,Ca un profet pãgân închisÎn carapacea mea de humã.

Eu sunt înalt ca un stindardCe-i ros de umbrã ºi de glorii,Ca un pãcat spãlat de nardÎn patruzeci de purgatorii.

Eu sînt pribeag ca un strigoiCe scuipã lumea cu blesteme,Ca un nebun cu pumnii goiªi tidva plinã de poeme.

PPuubblliiccaattãã îînn „„PPRREEPPOOEEMM””,, aann IIII,, sseerriiaaIIII,, nnrr.. 1199 ddiinn iiuunniiee 11994411

CAZUL IION PPENA, PPERCEPTORUL SSCRIITOR


31nr. 885, 22015

AA ffoosstt uunnuull ddiinnttrree mmaarriillee ssppiirriittee aalleesseeccoolluulluuii XXXX.. IImmppoossiibbiill ddee ccllaassaatt,, aarreeuuººiitt ssãã ddiissttiilleezzee,, îînnttrr--uunn ssttiill iimmppeeccaa--bbiill,, oo nneeffeerriicciirree ccaarree ll--aa îînnssooþþiitt oo vviiaaþþãã..„„SScceeppttiicc””,, „„nniihhiilliisstt””,, „„ddeepprreessiivv””,, „„pprrooffeettaall nniimmiiccuulluuii”” -- bbiiooggrraaffiiii ss--aauu îînnttrreeccuuttssãã--ii ppuunnãã eettiicchheettee.. TTeexxttuull ddee mmaaii jjooss eeîînnssãã ddeesspprree aallttcciinneevvaa.. EE ddeesspprreeCCiioorraann cceell nnããssccuutt îînn MMããrrggiinniimmeeaaSSiibbiiuulluuii ººii ssttrrããmmuuttaatt llaa PPaarriiss,, oommuull ddeettooaattee zziilleellee,, ccuu ººaarrmmuull,, aappuuccããttuurriillee ººiissllããbbiicciiuunniillee lluuii..

Copilãrie furatã„Timp de zece ani am hoinãrit de

dimineaþã pânã seara, într-un fel deparadis. Când a trebuit sã-l pãrãsescºi sã plec la liceu, în ºaretã am avut ocrizã de disperare, de care-mi maiamintesc ºi astãzi”, scrie în 1987. Eprima mare rupturã a vieþii lui. Lasã înurmã uliþa copilãriei, umbritã de nuci,ºi Coasta Boacii, pãºunea dinRãºinari pe care o transformase înloc de joacã. Îi lasã în urmã ºi pepãrinþi, o familie înstãritã, dintre celemai bine vãzute în sat, despre careînsã e convins cã fusese atinsã deghinion. Nimic nu îi mai poate lecuirana ieºirii din copilãrie. Are s-o mãr-turiseascã dramatic, la 75 de ani:„Cred, astãzi, cã ar fi fost mult maibine pentru mine dacã aº fi rãmasajutor de cioban, în micul sat din careprovin. Aº fi înþeles esenþialul la fel debine ca ºi acum”. Îºi începe cursurilede liceu la Sibiu ºi locuieºte în gazdãla o familie de nemþi. De la ei învaþãlimba germanã ºi îi citeºte în originalpe Kant, Schopenhauer ºi Nietzsche.Citeºte ca sã scape de alte respon-sabilitãþi nedorite. Citeºte ºi ca sãumple nopþile lungi ºi chinuitoare deinsomnie. La 17 ani, „deºtept de

crapã”, cum o spune Petre Þuþea, edeja student la Facultatea de Litere ºiFilosofie din Bucureºti, unde îi are caprofesori pe Nae Ionescu ºi TudorVianu. Îi înrudeºte nu doar fascinaþiapentru culturã, ci ºi o eleganþã rafi-natã, pe care Cioran o va abandonamai târziu: pantofi negri, perfect lus-truiþi, ºi hainã albastrã, din care nulipseºte niciodatã batista. Dupã olicenþã obþinutã magna cum laude, seînscrie la doctorat, cu un singur gând:sã obþinã o bursã spre Franþa. Abia în1937, când are deja trei cãrþi publi-cate în România, primeºte mult râvni-ta bursã la Sorbona. Doctoratul însãnu îl mai scrie niciodatã. Dupã oscurtã revenire în þarã, îndrãgostit deFranþa, pe care o strãbate-n lung ºi-nlat pe bicicletã, decide sã nu se maiîntoarcã.

Stãpâna florilorPe Simone Boué o cunoaºte în

1942, la o cantinã studenþeascã. Maitânãrã cu mult decât el, timidã,retrasã ºi foarte binevoitoare, îi vadeveni partenerã de viaþã pânã lamoarte. De cãsãtorit, nu se cãsã-

toresc. Cioran refuzã sã-ºi schimbecetãþenia românã, iar ei îi e greu sã-lprezinte pãrinþilor, care ºi-ar fi doritpentru ea ceva mai bun. Cioran? Untânãr dintr-o þarã îndepãrtatã, pe carecomunismul tocmai pune gheara,care trãieºte din generozitatea priete-nilor mai înstãriþi ºi din ajutorulpãrinþilor, jurându-ºi cã nu va lucra„nici mãcar cinci minute”. Care, maimult, hotãrãºte sã nu scrie niciodatãnimic împotriva inimii lui, deci taie depe lista meseriilor posibile profesorat-ul ºi jurnalismul. La 31 de ani, sehrãneºte încã la cantina stu-denþeascã.

Câteva þigãri rulate de mânã ºi câte-va costume la mâna a doua îi sunt deajuns sã frecventeze onorabil salonulparizian al doamnei Tezenas, undejazzmanii ºi scriitorii îºi dau mâna ºiunde whiskey-ul e mereu gratuit. Încãde pe atunci, orice femeie însãrcinatãîi provoacã o jenã de-a dreptul orga-nicã. „Singurul lucru cu care mã mân-dresc este faptul cã am înþeles defoarte tânãr cã nu trebuie sã dai viaþã,sã zãmisleºti. Oroarea mea de cãsã-torie de acolo vine. Este o crimã sãtransmiþi propriile tale defecte uneiprogenituri ºi sã o obligi sã treacã prinaceleaºi încercãri ca ºi tine. Pãrinþiisunt niºte asasini”. „Era frumos?”, aîntrebat-o cândva un ziarist pe Simone Boué. „Oh, era frumos ca unrus!”, a rãspuns ea. Libertatea lui, cul-tura impresionantã ºi luciditatea careîl þine veºnic en garde o seduc. Darcine e, la rândul ei, Simone? „Ofranþuzoaicã înaltã, cum ºi-oaminteºte Eleonora, cumnata lui Cio-ran, cu pãr blond ºi ºuviþe albe,îmbrãcatã invariabil într-o bluzã ºi-ofustã, dar întotdeauna cu un aer deo-sebit”. Avea o adevãratã manie pen-tru feþele de masã. Când într-o zi faceo tartã ºi varsã siropul pe una din ele,izbucneºte cu singurele cuvinte pecare le ºtie în româneºte „Pisa mi-sii!”. Înainte de toate, Simone e însãstãpâna casei ºi a florilor. Cea careºtie sã facã dintr-o hrubã minusculã,situatã la etajul ºapte, chiar sub aco-periº, un loc primitor, din care florileproaspete nu lipsesc niciodatã. Înfiecare zi, se trezeºte de dimineaþã,aleargã la liceu, apoi la piaþã ºi, într-un final, din nou acasã, pentru agãti la aburi mâncãruri de regim, fãrãsare, aºa cum nenumãratele suferinþeale lui Cioran i-o cer. Ea e cea care,cu optimismul ºi zâmbetul ei, îi oferãlui Cioran, mai bine de cinci decenii,iluzia unei vieþi normale. Trãitãdeparte de ochii lumii, într-un firesccare azi ne poate mira, relaþia lorrãmâne, pânã la sfârºit, la fel de dis-cretã ca întreaga lor existenþã.Despre ea Cioran nu vorbeºte ºi nuscrie niciodatã. Bãiatul de popã dinRãºinari trebuie sã fi moºtenit cevadin pudoarea pãrinþilor sãi. Oprezintã simplu: „Simone, pri-etena mea”.

EEmmiill CCiioorraann - OOMMUULL......

Acasã, alãturi de Simone


32 nr. 885, 22015

Viaþa într-omansardã cu flori

ªi totuºi, de când o vede primaoarã, Cioran face totul ca ea sã-irãmânã aproape. Îi înlesneºte

mutarea de la cãminul studenþescîntr-o camerã de hotel, cu o pano-ramã splendidã. Insistã ºi ca ea sã-ºidea examenul d’aggrégation, pe care,într-un moment de slãbiciune, vreasã-l abandoneze. Când, mai târziu, eanunþat cã l-a trecut, îi spune ironic:“Acum îmi datorezi, la sfârºitulfiecãrei luni, diferenþa dintre salariulde suplinitoare ºi cel de profesoarã cugrade”. ªi tot el o ajutã sã scape derepartiþia ca profesoarã de englezãdin îndepãrtata Alsacie, pentru unpost mai comod, la un liceu dinParis.Abia foarte târziu, la 49 de ani,Cioran simte cã e timpul sã se aºezedefinitiv undeva. Schimbã pânã atun-ci, alãturi de Simone, mai multecamere de hotel, pentru care plãtesclunar sume modice. Graþie unei ad-miratoare care tocmai îl citise, Cioran

dã însã peste o ocazie. E „cel maimare succes literar”, cum îl va numiironic.Trei cãmãruþe de bone, fixate lao chirie rãmasã în urmã din 1948,unde, ca sã nu dai cu capul de prag-ul de sus al uºii, e nevoie sã te aple-ci. Sunt pe Rue de l’Odéon 21, la doipaºi de Jardin de Luxembourg. Fe-restrele lor mici se deschid pesteacoperiºurile arondismentului 6.Deasupra lor nu mai e decât cerul.„Când e frumos afarã, balconul e plinde flori, iar camera se inundã deluminã. Cioran e pe fotoliul lui derãchitã de lângã fereastrã. Slab, seþine bine, cu pãrul grizonat, dat pespate. Simone, în ie româneascã, ve-selã, cu pãrul jumãtate alb, jumãtateroºcat, pare modelul unui pictorimpresionist. La ei - noteazã SandaStolojan în jurnalul ei - telefonul sunãdin jumãtate în jumãtate de orã”.

În stânga, odaia ordonatã ºi sim-plã a Simonei, în dreapta, camera luiCioran, sub acoperiºul povârnit. Îngh-esuite între rafturi ºi masa de lucrustau teancuri de cãrþi care aºteaptãsã fie date sau trimise în þarã. Cioranciteºte ºi nu pãstreazã nimic.Dezordinea de pe masã e uluitoare ºie, nu o datã, subiect de ceartã întrecei doi. „În 50 de ani, cât am locuitîmpreunã, nu cred cã am intrat decâtde câteva ori în biroul lui. Avea” - mãr-turiseºte Simone, într-un interviu - „odezordine organizatã. La el în camerãnu intra nici menajera”. Un pat scurt,aproape cât un pat de copil, acoperitde-o scoarþã, þesutã chiar de mamalui. Iar sus, o lucarnã prin care trecleneº norii Parisului.La Simone ºiCioran e bine ºi pentru cã ºtiu sã fiegazde primitoare. Le calcã pragulscriitori francezi ºi români, traducãtoriºi editori: Eugen Ionescu, Constantin

Noica, Samuel Beckett, HenriMichaux, Sanda Stolojan, GabrielLiiceanu ºi alþii. La ei se ascultã Bachsau Amália Rodrigues, se mãnâncãºarlote cu cãpºuni ºi se comenteazãdiscursurile lui de Gaulle, se râde cupoftã ºi se deschid sticle cu vin.

Pe malul mãrii, la Dieppe

Vara, când oraºul plin de turiºtidevine insuportabil, Simone ºi Cioranse retrag la Dieppe, un port normand,la Oceanul Atlantic. Ajung uºor, cutrenul, iar de locuit, locuiesc la familiiîn sat sau în apartamentul somptuosal unui prieten cu bani. Cioran e unobiºnuit al locului. E ceva în fostul satde pescari, marcat de bombarda-

mentele rãzboiului, care îi stârneºtemelancolia ºi furia. Acolo, într-osearã, în timp ce-l traduce peMallarmé, decide sã renunþe definitivla limba românã.

În 1976, Simone reuºeºte sãcumpere, cu 50.000 de franci, o cãs-cioarã la Dieppe, cu vedere spre cas-tel. Singura încãpere e însã foartemicã ºi Cioran hotãrãºte sã-ºi ame-najeze pentru el un loc, în pod. „Îiplãcea sã meºtereascã”, povesteºteSimone, „ºi trebuie sã mãrturisesc cãceea ce fãcea era temeinic ºi rezis-tent, dar întotdeauna îngrozitor deurât. Desfigura cu totul camera. ªi nicimãcar nu puteam protesta. Dacã mãluam de vreo chestie pe care tocmaio bãtuse în cuie, îl apuca o crizã denervi”. Bunãoarã, se întâmplã la felcând un prieten, impresionat defaptul cã Cioran nu are televizor,îi oferã unul prea voluminos. În

În balconul mansardei din Paris

Familia Cioran. De la stânga la dreapta: fratele Aurel, tatãl Emilian, soraVirginia, Emil ºi mama sa, Elvira

Pe bicicletã, la Nisa


33nr. 885, 22015

Rue de l’Odéon, podeaua e atâtde fragilã, încât Cioran trãieºtecu angoasa permanentã cãtelevizorul va ateriza la vecini.

Într-o zi, se decide sã-l agaþe înperete. Epuizat de efort, constatãînsã cã antena nu capteazã. „S-a ter-minat totul cu explozia televizorului ºiCioran în mânã cu un cuþit, urlând defurie”.

Pe culmile disperãriiCând noaptea se lasã peste oraº,

topind sub lumina lunii forfota depeste zi, Cioran trãieºte doar pentruel. Chinuit de insomnii, angoase ºimelancolii, se plimbã pe sub castaniice-mprejmuiesc grãdina publicã.Poartã la el un portofel gol, iar banii îiþine în buzunare pitite. Se teme dehoþi, fusese de douã ori jefuit. Dindirecþia opusã, îl vede uneori venindpe François Mitterand. Într-o noapte,fiindcã nu e singur ºi crede cã e spi-onat de un detectiv privat, Mitterandscoate impermeabilul ºi-i acoperãchipul doamnei care îl însoþeºte. Maitârziu, într-o altã noapte de varã, sereîntâlnesc iar Mitterand îi întindemâna. Aflase cine e. Noaptea e ºimomentul când, întors acasã, seapleacã asupra veºnicului caiet stu-denþesc. Scrie despre „inconvenientulde a te fi nãscut”, mândru cã e ceamai lucidã fiinþã din univers. Glorificãsinuciderea, de care însã nu se simteîn stare. Se ceartã cu Dumnezeu ºicu sfinþii, cu propria lui existenþã, cat-alogatã drept cel mai mare eºec.“Faptul cã eu exist dovedeºte cãlumea nu are sens”. Scrie ºi despreruºinea de a fi român, sub care seascunde, trãdatã, o mare iubire.„Pentru mine, a scrie înseamnã a mãrãzbuna. A mã rãzbuna contra lumii,contra mea”.

Iubire târzie

„Friedgard, eraþi prea în vârstãcând a fost scrisã aceastã carte pen-tru sugari deziluzionaþi”. E dedicaþiape care Cioran o scrie, pe 26 iunie1981, femeii care îi va da ultimii ani aivieþii peste cap! O fiinþã fragilã, cutotul aparte, de care Cioran are toatemotivele sã se îndrãgosteascã. La cei35 de ani ai ei, jumãtate din vârsta luide atunci, e divorþatã, are un fiu ºitocmai pregãteºte un doctorat înfilosofie, la Köln. De acolo îi trimite oprimã scrisoare în care îºi mãr-turiseºte admiraþia pentru formulãrilelui paradoxale, care te lasã cu respi-raþia tãiatã. Cioran îi rãspunderepede, într-o germanã fãrã cusur. Oinvitã sã-l viziteze la Paris, oricânddoreºte. Între cei doi dialogul se þese

cu înfrigurare. Încã înainte sã o cu-noascã, îi scrie într-o epistolã “Vãsimt ca pe sora mea întru spirit ºi suntîncredinþat cã ne este comunã o di-mensiune nocturnã, adânc înrãdã-cinatã în conceptul de melancolie”. LaParis, se plimbã mult pe aleile dinJardin de Luxembourg. În faþa fru-museþii ºi a tinereþii, îºi pierde cumpã-tul ºi luciditatea. „Cred cã se îndrã-gostise de mine, spune Friedgard. Înce mã priveºte, m-am îndrãgostit laînceput de aforismele lui, de cãrþile pecare le scrisese”. Dragostea îl ia penepregãtite, la vârsta la care îºi cre-dea încheiate socotelile cu viaþa.„Eram foarte tulburaþi, fiindcã legãturanoastrã nu era doar spiritualã, ci ºitrupeascã. (...) Cioran ºi-a dorit imensaceastã iubire, iar relaþia noastrã nuputea sã existe decât dacã partici-pam deopotrivã la ea, fiecare cu ceera în mãsurã sã-i dãruiascã celui-lalt”. „Dragã Friedgard”, îi scrie el, „edimineaþã devreme. N-am putut sãmã zvârcolesc în pat ca un vierme, atrebuit sã mã scol, ca sã vã trimit olistã a pãcatelor mele. Ieri mi-amaccentuat lehamitea, un cafardcumplit. Cerul era nefiresc de albas-tru, am fãcut o plimbare inutilã, amvrut chiar sã intru într-o bisericã. (...)Mai bine de o orã, în mintea mea s-auderulat scenele cele mai intime, cu oasemenea precizie, încât a trebuit sãmã scol, ca sã nu-mi pierd minþile. Amînþeles dependenþa mea senzualã dedumneavoastrã, în toatã claritatea ei,abia dupã ce v-am mãrturisit la tele-fon cã aº vrea sã-mi îngrop capulpentru totdeauna sub fusta dumnea-voastrã. Ce mortale pot fi anumite

lucruri!” Ca orice îndrãgostit, devinegelos. „Numea asta gelozie bal-canicã, o pornire extrem de originarã,izvorâtã din rãdãcinile fiinþei lui”.Curând, decide sã nu o mai prezintepe Friedgard nimãnui. „Dacã ar fi fostdupã el, ar fi trebuit sã-l aºtept într-ocamerã de sub cerul Parisului. Visasã stãm împreunã pânã ºi în sicriu,deoarece astfel ar fi putut sã-mi vor-beascã la nesfârºit, sã mã farmececu discursul lui, de o subtilitateîngrozitoare”.

În aºteptarea ei, Cioran cade pra-dã reveriilor. Pasiunea îl devoreazãlent, chinuitor, îl salveazã doar tem-porar de vidul apãsãtor al fiecãrei zile.„În fapt, m-aþi vindecat de plictisealã!Vremea care a trecut de la apariþiadvs. a fost atât de plinã, de sub-stanþialã, de neprevãzutã, cã vã suntrecunoscãtor pentru toate bucuriile ºiloviturile legate de numele dvs. Mãaflu, ºtiþi doar, într-o anxiété continuãcu privire la nestatornicia dvs, dar numã pot consacra liniºtii. Mai bine iadulcu dvs. decât binecuvântarea de unul

singur. Sunteþi blestemul meu indis-pensabil”. Dupã Paris, se reîntâlnescla Köln, unde Cioran pleacã dintr-unimpuls. Nu mai ieºise din capitalaFranþei de aproape un deceniu.Cãlãtoria în Germania e o adevãratã„aventurã în cosmos”. „M-am simþit”,mãrturiseºte Friedgard, „ca o reginãîncoronatã”.La 70 de ani, Friedgard îlface sã se simtã viu, dar nu reuºeºtesã-l facã ºi fericit. „Nu ºtiu dacãCioran s-a simþit mai tânãr”, avea sãdezvãluie ea mulþi ani mai târziu, „darºtiu sigur cã felul în care a decursrelaþia noastrã l-a întristat profund,pentru cã a înþeles cã ea, de fapt, eimposibilã”.

Cu Friedgard, în Jardin deLuxembourg

Iubire la 70 de ani: Cioran ºiFriedgard, pe strãzile Parisului


34 nr. 885, 22015

O moarte ca oricare alta

În 1987, Cioran renunþã definitiv lascris. Ceva se rupe în el, cum o mãr-turiseºte dramatic. În doar câþiva ani,suferinþele i se înmulþesc ºi devinacute. Îºi rupe piciorul ºi trebuie sã sesupunã unei intervenþii chirurgicale.Ulcerul duodenal, de care suferisetoatã viaþa, se accentueazã. CândRomânia îºi deschide în sfârºitporþile, eliberatã de sub dictaturã,Cioran cade pradã tulburãrilor dememorie, care-i întunecã mintea.Diagnosticul e neiertãtor. Suferã deboala Alzheimer. Cioran, carestãpânea cu mintea lui lucidã durereaîntregului univers, începe sã uite dru-mul spre casã. În 1994, Simone îlinterneazã la o clinicã foarte bunã, înRue Broca, în care accesul le e facili-tat chiar de François Mitterand. „Laclinica lui Cioran se face o ºcoalãpentru bolnavi. Îl duc deci la ºcoalã.Ca pe un copil. Uneori îndãrãtnic: nuvrea. Altãdatã lucid. (), i-a spus într-ozi Simonei”, scrie Monica Lovinescuîn jurnalul ei. Cioran aleargã prin spi-tal, atras de câte-un televizor dintr-unsalon, ºi se instaleazã în paturile altoroameni. Sau dispare, pur ºi simplu, ºiîl gãsesc infirmierele ascuns în dula-pul lui. Dupã o vreme, nu mai poatemânca. Creierul nu mai comandãreflexele înghiþitului. Face o infecþie

pulmonarã ºi e hrãnit prin perfuzie.Trupul, doar piele ºi os, e plin deescare. Nu mai recunoaºte pe nimenidintre cei care îl viziteazã. Nu-ºi mairecunoaºte nici prima carte, proaspãtretipãritã în þarã. O priveºte lung ºiîntreabã „ªi înainte de asta, cefãceam?”. Prietenii sunt îndureraþi.„Sã se încheie cât mai repede acestcalvar degradant. Într-un fel, doarmoartea îl mai poate reda pe Cioran

propriei sale staturi”, scrie aceeaºiMonica Lovinescu. În ultimul interviuacordat, cu mintea încã limpede,Cioran declarã „Sunt ateu. Nu cred înDumnezeu ºi nici nu mã rog. Existãînsã în mine o dimensiune religioasãde nedefinit, dincolo de orice cre-dinþã”. Torturat de suferinþe, într-unadin zilele lucide, o roagã pe Simonesã-i suprime viaþa. ªi totuºi, cere printestament înmormântare religioasã.

Cioran moare pe 20 iunie 1995,dimineaþa. Tocmai când Simone,dupã trei nopþi nedormite la spital,plecase acasã sã doarmã puþin.Moartea, pe care ºi-o dorise ºi oaºteptase ca pe marea salvare,cãreia îi dedicase cãrþi ºi nopþi deinsomnie, îl ia pe neaºteptate. Îi joacão festã, luându-l dintre noi simplu,banal, ca pe orice alt muritor.Fotografii din arhiva familieiCioranAcest material nu ar fi putut firealizat fãrã întrevederea pe care d-na Eleonora Cioran mi-a acordat-o,în exclusivitate, în anul 2005, fãrãinterviurile eveniment realizate deNorbert Dodille, de Octavian Buda/Valentin Protopopescu ºi de GabrielLiiceanu, fãrã aportul jurnalelor ºibiografiilor în care Emil Cioran a fostmenþionat.

PPrrooppuuss ddee AAll.. SS ddiinn „„FFoorrmmuullaa AASS””nnrr.. 11115566

Ultimele zile de spital.FFoottooggrraaffiiaa aa ffoosstt rreeaalliizzaattãã ddee cceellee--

bbrruull ffoottooggrraaff RRiicchhaarrdd AAvveeddoonn

Fredric Brown a scris cea maiscurtã poveste de groazã din câteau fost scrise:„Ultimul om de pe Pãmânt stãtea încamerã. Cineva a bãtut în uºã.”

** ** **

Scriitorul American O. Henry acâºtigat concursul pentru cea maiscurtã povestire care sã aibã intro-ducere, cuprins ºi încheiere:„ªoferul ºi-a aprins þigara ºi s-a aple-cat asupra rezervorului de com-bustibil, ca sã vadã câtã benzinã amai rãmas. Decedatul avea 23 deani”.

* * *Alan E. Mayer - „Ghinion”M-am trezit din cauza unei durericumplite în întreg corpul. Am deschisochii ºi am vãzut o sorã medicalãcare stãtea alãturi de patul meu.- Domnule Fujima – a spus ea –aveþi noroc, aþi supravieþuit bombar-damentului din Hiroshima de acumdouã zile. Acum sunteþi în spital, înafara oricãrui pericol.Foarte slãbit, am întrebat:

- Unde sunt?- În Nagasaki, a rãspuns ea.

* * *Jane Orvis - „Fereastra”De când Rita a fost omorâtã, Carterstãtea la fereastrã. Fãrã televizor,fãrã cãrþi, fãrã corespondenþã. Viaþalui era ceea ce se vedea printrejaluzele. Nu-i pãsa cine îi aducemâncarea, cine-i plãteºte facturile, elnu pãrãsea camera. Viaþa lui estecompusã din alergãtori, schimbareaanotimpurilor, automobilele care trec,fantoma Ritei.Carter nu înþelege cã în camerelecãptuºite cu pâslã nu sunt ferestre.

* * *ªi englezii au organizat un concurspentru cea mai scurtã povestire. Darîn condiþiile concursului era stipulatcã trebuie sã fie amintite regina,Dumnezeu, sexul ºi secretul. Primulloc a fost obþinut de autorul urmã-toarei povestiri:„O Doamne! A exclamat regina. Suntînsãrcinatã ºi nu ºtiu cu cine!”

* * *

Larissa Kirkland - „Propunerea”O noapte înstelatã este cel maipotrivit timp. Cina la luminalumânãrilor. Un restaurant italianconfortabil. O rochie neagrã mini. Unpãr splendid, ochi strãlucitori, zâm-bet cristalin. Împreunã de doi ani. Operioadã minunatã! Dragoste ade-vãratã, cel mai bun prieten ºi nimicmai mult. ªampanie! Îi cer mâna ºiinima. Oamenii privesc? Lasã-i sã seuite! Un inel cu diamant superb.Obrajii roºii, zâmbet fermecãtor.Cum adicã: „Nu”?!

* * *Un exemplu perfect, în care sedemonstreazã cât de laconici, erauspartanii este scrisoarea lui Filip alII-lea al Macedoniei, care a cuceritmulte oraºe greceºti:„Vã sfãtuiesc sã vã predaþi imediat,deoarece dacã armata mea va intrape pãmânturile voastre, vã voi dis-truge grãdinile, îi voi transforma peoameni în sclavi ºi voi distrugeoraºul”.

PPrrooppuuss ddee AAll..SS..

CCaappooddooppeerree ssccuurrttee


35nr. 885, 22015

GGaabbrriieellaa CCÃÃLLUUÞÞIIUU SSOONNNNEENNBBEERRGG

Îl parafrazez fãrã spirit de contra-zicere pe poetul dispãrut AdrianPãunescu ºi mã încumet sã deschid înprozã subiectul pe care Domnia Sa l-atratat cu sensibilitate liricã în versurile„Antiprimãverii“. Nu de alta, dar nu-i deici colo sã te apropii, chiar ºi în paºimãsuraþi, de teritoriul operelor con-sacrate. Fiþi fãrã grijã, voi cãuta sã nuºtirbesc cu nimic nici forma, nici fondulanotimpului care reuºeºte paradoxalulºpagat între depresie ºi veselie exu-berantã. Pentru cã, de bunã seamã,anul acesta va semãna cu predece-sorii, provocându-ne migrene ºi depre-sii pentru început, dar ºi inexplicabileexplozii de entuziasm, la întâlnirea cumiracolul renaºterii naturii.

Staþi puþin, care renaºtere? O fi eape acolo, pe unde ninge ºi viscoleºte,prin Munþii Carpaþi, la temperaturi subzero grade, pe la Madrid sau prinExtremadura, dar nu la noi, pe litoralulMediteranei. Aici, când nu e varã, eprimãvarã. În rest nimic, decât poateniþel de toamnã, ca sã culegemstrugurii ºi portocalele.

Atâta iarnã e în noi: zero, absolut.Suntem fericiþii Europei, cei care auparte de clima cea mai blândã de peîntregul continent. O spun meteo-rologii, dar ºi coloniile de flamingo,care s-au sãturat sã facã naveta ºi,nici una nici douã, s-au stabilit definitivprin lagunele Costei Blanca. De-mivine-a zice, vorba poetului: „cã martiese poate duce, cu toþi cocorii înapoi”.La fel, o spun ºi rezidenþii strãini deprin nordul Europei, sau românii veniþisã agoniseascã ceva bãnuþi, caremereu amânã sã se mai întoarcã

acasã. Da, cam atâta iarnã e pe la noi– foarte puþin – cât sã bage de seamãunele plante cã s-a scurtat ziua-luminã ºi sã-ºi deschidã generos inflo-rescenþele taman de Crãciun. LaMarea Mediteranã, mereu înfloreºteceva, nu sunt discontinuitãþi. La nevoiemijeºte mãcar câte un zâmbet de omfericit, bucuros sã se poatã îmbãia zil-nic în lumina solarã, distribuitã gratuit,uniform, fãrã discriminãri.

Ce-i drept, nu-i pentru oricine beþiaasta de bunã dispoziþie nepãsãtoare.„Ce dacã vine primãvara?” par sã seîntrebe unii, nu fãrã motiv. Am experi-mentat adesea cu îngrijorare reacþiiviolente din partea unor musafiri.Administratã în supradozã, minunata„stare de primãvarã” poate provocaalergii. Pentru un tânãr de la oraº,obiºnuit cu aglomeraþia ºi cu asaltulcotidian, un colþiºor de naturã anco-ratã în propria ei nemiºcare rezultã cao insultã perisflant “înfloritã”. Trebuiesã fi trecut prin stresul unor decenii deviaþã de manager de concern inter-naþional, sã fii un fost profesor surme-nat sau un comisar pensionat, ca sãpoþi gusta fãrã mustrãri de conºtiinþãdeliciile unei lumi fãrã suiºuri ºicoborâºuri, fãrã ierni cu viscole, dar ºifãrã ghiocei?

Unii spun cã, pe timp de iarnã,staþiunile litoralului spaniol se transfor-mã în nici mai mult, nici mai puþindecât „centrul geriatric al Europei”.Nu-i de glumã, când „un bãtrân ºi obãtrânã/ trec þinându-se de mânã”aproape peste tot, pe falezele asfal-tate ale plajelor fãrã sfârºit. Ce e rãu înasta? Nu le-am dori în tainã ºipãrinþilor noºtri, rãmaºi statornici lavatrã, îmbãtrânind departe de noi, osenectute la fel de serenã ºi paºnicã?Ba bine cã nu, dar, din pãcate,“copacii” noºtri de acasã nu se lasãdezrãdãcinaþi aºa uºor. Preferã stator-nicia iernii româneºti, chiar dacã viaþane confruntã cu situaþia absurdã aemigrãrii personalului calificat, care s-ar putea îngriji de ei la faþa locului.Cu alte cuvinte, dacã vrei ca sã le daio româncuþã de ajutor, trebuie sã-þimuþi pãrinþii în Germania sau înSpania.

Pe ei nu-i pot „dezrãdãcina”, daram încercat sã plantez ghiocei ºilãcrãmioare în Spania. Nu s-au prins.Nici mãrarul nu creºte, chiar dacã i-amadus cernoziom de acasã. Trandafiriise usucã sub soarele hispanic, cel utildoar plantelor cu denumiri exotice, capalmierii, bougainvillea sau jacaranda.Lãmâi ca noi n-are nimeni, în tot

cartierul!Am devenit ºi noi exotici, adaptân-

du-ne. Se minuneazã familia care neviziteazã din când în când, de câtãliniºte e-n jur. Prietenii se întreabã lamodul serios dacã nu cumva au muritdeja. Nu tu clopote, nici cocoºi saumaºini, motorete, trenuri sau muzicãde prin vecini.

Tot zâmbindu-ne unii altora amajuns sã pãrem suspecþi. O doamnãde la Bucureºti mi-a mãrturisit cãpreferã sã pãstreze o minã serioasã,ca sã nu creadã trecãtorii cã vrea cevade la ei. Are ceva nefiresc lipsa noas-trã de grabã, felul nonºalant în care nerisipim în gesturi largi. Fãrã îndoialã,orice om cu scaun la cap ne sus-pecteazã de curiozitate perversã, decine ºtie ce interese ascunse. Nu poþifi amabil doar aºa, de-amorul artei.Decât poate dacã n-ai imaginaþie ºi nuºtii cum sã-þi ocupi timpul. Sau nu?

Revin la primãvara pãunescianã ºiconstat cã nu e uºor s-o întâmpin maioptimist decât poetul, chiar dacã pre-mizele de aici sunt infinit mai bune. Înfond, ce ne putem dori mai mult decâtsã lepãdãm zgribuleala ºi sã schim-bãm straiele cu mâneci lungi pe tri-couri mai subþirele, sã auzim din nougãlãgia plãcutã a vacanþelor, sã dãmfuga la plajã, cu o carte în mânã, sãînceteze ºtirile despre nãmeþii ucigaºidin America sau despre potopul aus-tralian? E tristã primãvara care începecu moarte de om în nordul Africii, darnu e oare acesta un semn cã acoloîncep sã îmboboceascã ghioceii unuianotimp mai bun? Vorba scriitoruluiWilhelm Busch: „sunt pesimist cuprezentul, dar optimist cu viitorul”.

Nu mã lasã inima sã nu mã bucurde venirea primãverii. Iar dacã nicianul acesta nu va ºti nimeni pe aici ceînseamnã sã porþi un mãrþiºor în piept,îmi voi aminti de inelul pe care l-amgãsit pe trotuar într-o zi de 1Martie,dintr-o primãvarã trecutã. Cu piatra înformã de inimioarã, incredibil de mic laprima vedere, pãrea o glumã de inelpentru copii. Spre surpriza mea, mi s-a potrivit pe deget ca turnat, maiabitir decât pantoful cenuºãresii.Ulterior, un giuvaergiu mi-a confirmatcã e din aur...

Vedeþi Dumneavoastrã, primãvaraare intenþii bune cu noi. De ce sã odezamãgim, întâmpinând-o cu neîn-credere? Atât noi, cât ºi ea, ne mer-itãm din plin soarele.

BBeenniissssaa,, SSppaanniiaa

PRO-PPRIMÃVARA


36 nr. 885, 22015

OOccttaavviiaann LLuuppuu

Traducãtorul atingea cu sfialãpaginile îngãlbenite de vreme alemanuscrisului vechi de mai multesecole. Cu miºcãri atente aledegetelor, el desluºea slovelestrãvechi, ce pãreau sã strãluceascãviu sub lumina lãmpii de petrolagãþate deasupra mesei de lucru. Nuse grãbea sã scrie pe coala albã încare adãuga pe rând nestematelepreþioase ale unei gândiri strãbune.Surprinzãtor, ele alcãtuiau propoziþiiºi fraze ce prezentau o neobiºnuitãaºezare a cuvintelor, complet diferitede stilul vorbirii contemporane.

„Ce fel de om a scris astfel de rân-duri?” se întreba el la fiecare popasluat de-a lungul cãrãrii abrupte a tran-scrierii. „Îi simt patosul în tot cevorbeºte. Candoarea sa faþã de posi-bilul cititor nu are egal, deºi textulpoarta pecetea mai multor milenii dela elaborarea sa. Pãcat cã nu amposibilitatea sã vorbesc direct cu el.Aº lãmuri nenumãrate detalii, undeslova pare sã nu redea exact intenþiacugetãrii autorului!”

Aplecat mai departe asupra lucru-lui sãu, artistul Traducãtor continua sãse miºte încet, fãrã grabã, dovedindsimpatie faþã de fiecare cuvânt întâl-nit. ªtia cã mulþi alþii procedeazã dife-rit din dorinþa de a finaliza cât mairapid trecerea în limba modernã aunor cuvinte strãvechi. Fie prin uti-lizarea unor cuvinte depãºite,arhaice, aceºtia îmbrãcau salba dediamante a sublimelor exprimãri ori-ginale în haine abandonate din sec-ole trecute; fie copiau aºezareacuvintelor din manuscris, fãrãadaptare la limba vorbitã în prezent.Rezultatul semãna cu o pâine obþin-utã dintr-un aluat nedospit suficient ºicoaptã la o temperaturã mult prea

micã. Fiindcã mai întâi, trebuie caînþelesul sã dospeascã suficient înmintea traducãtorului, care sã îigãseascã echivalenþe lingvisticepotrivite. Iar ulterior, aceste cuvintebine alese trebuie îmbinate conformregulilor limbii vorbite, dar reconstru-ind înþelesul iniþial dezvãluit printr-oanume construcþie a propoziþiilor,frazelor ºi paragrafelor.

Cititorii unei astfel de traducerinedospite ºi necoapte ajung la finalsã considere cã au de-a face cu ocarte strãveche lipsitã de importanþãºi nerelevantã pentru contemporani.Printr-o astfel de abordare sedesacralizeazã exprimarea autoruluiantic, mesajul sãu fiind aruncat lacoºul cu obiecte interesante, dar greude înþeles. Cât de mult Traducãtoruldorea sã ofere o cu totul altã per-spectivã asupra lucrãrii pe care cumuncã asiduã o realiza pas-cu-pasasemenea clãdirii unui Templu uriaºdedicat simbolurilor prezentate iscusitîn manuscris.

Uneori, obosit de orele prelungiteale muncii sale, Traducãtorul seaºeza pe un alt scaun, de unde puteasã priveascã în voie infinitul albastrual cerului brãzdat de pufi albi de norisub lumina difuzã a lunii. Noapteaîmbrãca oraºul ce se întindea pe zecide kilometri în jurul sãu. De laînãlþimea ultimului etaj, oricine puteasã contemple liniºtea nopþii ce sezãrea aºternutã pe toate casele ºipeste toþi oamenii. Doar steleleOrionului împodobeau mantia catife-latã a odihnei dintre douã zile, darpuþini erau privitorii care sã o bage înseamã.

Traducãtorul se ridicã ºi deschiselarg fereastra lãsând aerul curat ºirece al nopþii sã invadeze cameracufundatã în umbrã. Lampa de petrolnu reuºea sã îºi ofere razele decâtîngustei suprafeþe a mesei de lucru,dar în rest, bezna plutea în voia eiplinã de fantasmele închipuirii ce sealcãtuiesc ºi de destramã dupã regulidoar de ele ºtiute. Nu îi plãceabecurile electrice. Aveau ceva artifi-cial în lumina lor calculatã dupã prin-cipii de eficienþã economicã, darneavând nimic în comun cu cãlduraluminii produse de o lampã cu petrol.Aºa cum ºtiinþa secolului XXI nu areuºit sã ofere decât alternative slabecalitativ ºi îndopate cu aditivi toxici lainstrumentele din trecut, tot astfellumina electricã oferea o disonanþãgroteascã în raport cu delicata alcã-

tuire a manuscrisului, ale cãrui litere,scrise cu rãbdare cu cernealã pe unpergament special, brusc pãleau subpresiunea fotonilor zgomotoºi ºi vio-lenþi trimiºi spre ea dinspre o astfel desursã.

Lumina lunii ºi cea a lãmpii conlu-crau artistic în decorarea atelieruluide lucru al modestului Traducãtor,care neºtiut de ceilalþi, se retrãgea sãadune comori strãvechi pentru a letranspune în vorbirea oamenilor tim-pului sãu. Nu dorea sã i se ºtienumele; cel puþin nu acum. Scopulsãu artistic se desãvârºea prinmagia dialogului cu autorii anticifolosind la maximum cunoºtinþele delimbi antice pe care o dobândise cumigalã ºi perseverenþã pe parcursulmai multor decenii. Ce deosebire faþãde colectivele de traducãtori motivatefinanciar sã ofere produse adaptategustului clientului, dar nicidecumfidele intenþiei autorului!

Multe cãrþi de importanþã maximãpentru umanitate avuseserã o astfelde soartã, rezultatul sigur fiind reduc-erea interesului maselor largi faþã demesajele importante pe care acesteale transmiteau. Gonind peautostrãzile succesului financiar ºifaimei de sine, astfel de cãrþi fãceaumai mult rãu decât bine prin dis-trugerea intenþiei autorului original.Dar Traducãtorul se prezenta pe sineca „un meºteºugar medieval, carealcãtuieºte roþi ºi angrenaje feluritedin care constituie ulterior ceasuri deprecizie gata sã fie instalate în turnulprimãriei pentru a reda cu exactitatetimpul vechi, nou ºi cel ce va urma.”Colegii de breaslã îl dispreþuiau ºiziceau: „Naivitatea ºi idealismul tãulipsit de eficienþã reprezintã cevadepãºit. Am trecut la era industrialã aproduselor realizate pe scarã largã.Cine mai are vreme de meºteritdetalii?”

Dar el, Traducãtorul, stãpân pesine le rãspundea: „Voi alergaþi pe ocale largã, o autostradã cum îispuneþi acum, care nu presupuneefortul sãpãrii în adâncime, ci numaicel al desfãºurãrii pe o suprafaþã cenu duce nicãieri ºi se închide în sine.Voi vã deplasaþi dintr-o parte în alta alumii, iar ulterior reveniþi din punctuldin care aþi plecat. Dar eu sap curespect ºi perseverenþã în adâncime.Sub paºii voºtri se aflã nestemateascunse în þãrânã.

AArrttiissttuull TTrraadduuccããttoorr ººii CCaappooddooppeerraa SSaa


37nr. 885, 22015

Sub drumurile voastre suntcomori ºi civilizaþii îngropate devreme, dar care au multe lucruride împãrtãºit. Cu voi prezentul

se încheie, dar cu mine el de-abiaîncepe sã existe!”

Mai multe pãsãri trecurã în stolprin dreptul lunii, dupã care se apropi-arã de sol ºi zburarã la nivelul caselortrecând pe deasupra lor. Strigãtele lise auzirã asemenea unor ecouri dinalte lumi de poveste sau din trecut,aduse brusc la ivealã prin cuvintelemeºteºugit alcãtuite ale traducerii dinCartea cea Veche. Traducãtorulzâmbi, închise fereastra ºi trecu din

nou la lucru. Scrisul sãu caligrafic ºicalm se miºca asemenea arcuºuluiunui violonist în ritmul partiturii pecare o executa. Rând dupã rând sublumina clarã a lãmpii manuscrisuloriginal prindea din nou viaþã trecândîn trupul nou þesut cu migalã ºi sfialãîn limba secolului al XXI-lea. Slovelescrise în traducere începeau ºi ele sãstrãluceascã violet asemeneaametistului, fiindcã viaþa se transferade la original la copie trecând dintr-unspaþiu-timp trecut în cel prezentavând aceleaºi sensuri ºi acelaºiînþeles.

Traducãtorul se identifica tot mai

mult cu Autorul manuscrisului, încâtgândurile minunate ale celui ce grãiseîn urmã cu douãzeci de secole seregãseau în cugetarea unei minþiluminate a vremii prezente. Cei doideveniserã una, iar la final, cândexpresia de salut se aºezã cu ele-ganþã pe portativul exprimãrii,Traducãtorul avu impresia cãdeopotrivã el ºi Autorul au semnat cubucurie eternul salut al antichitãþii:„Pacea sã fie cu voi, cu toþii!”

BBuuccuurreeººttii1122 iiaannuuaarriiee 22001155

MMiihhaaii SSttaann

Dacã la începuturile sale (aprilie2000) revista „Litere” în format „Biletede papagal” (8 file A4 îndoite pe verti-calã, litere minuscule) a pãrut unora ociudãþenie, o glumã jurnalisticã,Casandre autohtone menindu-i dis-pariþia dupã câteva numere (înpãguboasã tradiþie târgoviºteanã),editarea numãrului 180 (martie 2015)marcând 15 ani de apariþie lunarãneîntreruptã, poate pãrea aceloraºi,ºi desigur nu numai lor, un mic mira-col în zilele noastre atât de încãrcatepragmatic de elanuri lucrative.

„Literele” ar fi rãmas, cu siguranþã,doar un episod frizând bizarul într-oposibilã istorie anecdoticã a literaturiiromâne, încercarea utopicã a iniþiato-rilor (prima redacþie: Tudor Cristea –redactor-ºef, Mihai Stan – secretargeneral (sic!) de redacþie, DanielaIordache ºi Dumitru Ungureanu –redactori, Daniel Dumitru Stan –

tehnoredactor) fiind privitã/taxatã cusuperioarã îngãduinþã mai ales decãtre acei scriitori din Târgoviºte ºi deaiurea care n-au editat vreodatã orevistã. Este cert acum – privind ret-rospectiv avatarurile „Literelor” – cã„Litere” s-ar fi stins dacã TudorCristea (directorul) ºi Mihai Stan(redactorul-ºef al „Literelor”) n-ar fiformat o excelentã echipã indestruc-tibilã, în ciuda încercãrilor subtile de ao destabiliza care (din nou, obicei târ-goviºtean) au fost destul denumeroase.

În primii doi ani, revista a apãrut –s-ar putea spune – numai prin efortulcelor doi scriitori: Mihai Stan asigurala editura sa, Bibliotheca, gratuit,toatã logistica (culegere computeriza-tã, corecturã, tehnoredactare,machetare, tipar), Tudor Cristeadetermina un afacerist gãeºtean sãsponsorizeze apariþia (100 de leilunar!?) ºi distribuia prin elevii sãirevista în trei licee din Gãeºti.Perioadã grea, plinã de frustrãri, pecare numai prietenia dintre cei doi ºitenacitatea cu care îºi urmãreauproiectul – cãci dupã doi ani deapariþie lunarã, se putea vorbi, fãrãteama de a greºi, despre un proiectcultural de care judeþul Dâmboviþaavea nevoie – fac ca „Literele” sã nudisparã aºa cum îi meniserã diverºiinºi, autointitulaþi „scriitori de sertar”,inºi sterili pe care Tudor Cristea i-anumit cu memorabila formulã„oameni de culturã ºi odihnã”.

Începând cu 2002, revista estefinanþatã destul de precar, deConsiliul Judeþean Dâmboviþa prinCentrul Judeþean de Culturã (saucum se va fi numit el atunci), datoritãimplicãrii lui George Corneanu, direc-tor la Centrul Judeþean pentru

Conservarea ºi Promovarea CulturiiTradiþionale Dâmboviþa, fervent ani-mator cultural târgoviºtean ºi, în câte-va numere, chiar colaborator pe temeetnografice al „Literelor”.

Schimbãrile la nivelul decizional laConsiliul Judeþean Dâmboviþa aducdupã ele, din pãcate, încetarea nejus-tificatã a finanþãrii pentru întregul an2009. A fost un moment de cumpãnãîn existenþa „Literelor” pe care MihaiStan ºi Tudor Cristea l-au depãºit prinvoinþã comunã, fãrã lamentãri inutile,apãrând ca singurã soluþie viabilãfinanþarea în continuare a apariþieicelor 12 numere pe 2009 de cãtreEditura Bibliotheca. De remarcat aiciºi înþelegerea de care au dat dovadãacþionarii SC Bibliotheca SRL – den-umirea comercialã a EdituriiBibliotheca. Aº zice cã, direct pro-porþionalã cu efortul financiar al edi-turii, s-a dovedit a fi satisfacþia cãrevista a supravieþuit. Este de amintitspiritul de solidaritate ce animaechipa „Litere”, în aceastã perioadãmai toþi colaboratorii renunþând laremunerarea, ºi aºa mai mult simbol-icã, pentru articolele semnate în„Litere”.

Începând cu anul VI, nr. 10(67),octombrie 2005, titulaturii „Literelor”pânã acum „revistã lunarã de cul-turã”, i se adaugã menþiunea „aSocietãþii Scriitorilor Târgoviºteni”. Cunumãrul 1(142) din anul XIII, ianuarie2012, începe finanþarea „Literelor” carevistã de culturã a SST de cãtreConsiliul Local Municipal ºi Primãriaoraºului Târgoviºte sub egida cãroraapare, moment ce a adus pentru ceidoi pãrinþi ai „Literelor”, întâia oarã încei 15 ani de existenþã neîntre-ruptã, siguranþã ºi liniºte, efor-turile lor concentrându-se de

Cãrþi ddin „„Litere”


38 nr. 885, 22015

acum mai cu seamã asupra cal-itãþii revistei, prin o ºi mai rig-uroasã selectare a colaborato-rilor.

Numãrul 5-6(110-111), mai-iunie2009, deºi finanþarea era totuºi cugreu asiguratã de SC BibliothecaSRL, a marcat o schimbare a format-ului revistei, cei doi, directorul ºiredactorul-ºef, renunþând cu oare-care nostalgie la formatul „bilete depapagal” din necesitãþi sporite despaþiu tipografic ºi la sugestii repetateale cititorilor care cu greu desluºeau(cineva ne-a transmis cã citeºte„Literele” „...cu lupa”) tiparul minus-cul. Poate cã decisivã a fost remarcaunui politician târgoviºtean care ne-afelicitat, ricanând, pentru „revistuþa”pe care o editãm; insul – aveam sãaflu mai târziu – nu auzise de revistalui Arghezi. S-a pãstrat – modificândtotuºi proporþiile – „imaginea biletelorde papagal”. Formatul 15/29 cm,numãrul de pagini (frecvent peste120) au permis alocarea unui spaþiutipografic generos colaboratorilor(peste 400 de-a lungul timpului) din-

tre aceºtia câþiva titulari ai unor rubri-ci permanente.

Conºtient de faptul cã, de la unanume nivel, scriitorii, criticii ºiistoricii literari cu nume sonore nu voraccepta sã colaboreze la „Litere”neremuneraþi, Mihai Stan a hotãrât catitularilor de rubrici permanente sã lise rãsplãteascã, într-o oarecaremãsurã, eforturile prin tipãrirea unuivolum (în 100-200, rareori 300 deexemplare), printre beneficiarinumãrându-se (într-o enumerarealeatorie): Iordan Datcu, LiviuGrãsoiu, George Anca, Mihai Cimpoi,Mihai Gabriel Popescu, BarbuCioculescu, Mircea HoriaSimionescu, Manole Neagoe,George Coandã, Victor Petrescu,Dumitru Copilu-Copillin, Dorin N.Uritescu, Ana Dobre, DumitruUngureanu, Florentin Popescu, IoanAdam, Tudor Cristea, MargaretaBineaþã, Niculae Ionel, IleanaIordache-Streinu, Henri Zalis, VasileRomanciuc, George Toma Veseliu,Iulian Filip ºi mulþi alþii. Tuturor celoramintiþi li s-a sugerat ca microe-

seurile, cronicile de întâmpinare,paginile de istorie literarã, memoriisau beletristicã sã fie în aºa manierãgândite/structurate încât sã alcãtu-iascã un tot unitar, un viitor volum.

Cititorul, atent la nuanþe ºi amã-nunte, va observa cã multe volumesemnate de colaboratori ai „Literelor”au apãrut la Editura Bibliotheca înperioada ultimilor 10 ani. Va maiobserva cã pentru edituraBibliotheca, în parte, a fost o activi-tate nelucrativã, domeniile în care seînscriu tematic aceste cãrþi având,fatalmente, un public þintã ºi receptiv,prin situaþia actualã a culturii scriseromâneºti, redus. Vom aminti cã toateaceste cãrþi au putut fi citite în foiletoncel puþin în câteva numere consecu-tive ale „Literelor”. Aceste cãrþi –unele dintre ele fundamentale pentrucultura scrisã dâmboviþeanã dar ºinaþionalã – sunt ele însele o dovadãa rolului decisiv în dezvoltarea culturiiscrise pe care l-a avut/îl are revista„Litere”, consideratã de mulþi dreptentitatea culturalã emblematicã pen-tru Târgoviºtea contemporanã.

Festivalul - Concurs „Primãvaraalbastrã" are drept scop desco-perirea, stimularea ºi promovareacreaþiei literare a tinerilor cu vârstecuprinse între 14 ºi 35 de ani,nemembri ai vreunei uniuni sau aso-ciaþii scriitoriceºti, respectându-se lib-ertatea democratã a exprimãrii liter-are, marcatã de o relevantã valoareesteticã ºi ideaticã.

CCoonnddiiþþiiii ddee ppaarrttiicciippaarree:: - tinere talente literare cu

vârstele intre de 14-35 ani- sã nu fie membri ai Uniunii

Scriitorilor sau a altor forme asocia-tive scriitoriceºti

CCoonnccuurrssuull eessttee oorrggaanniizzaatt ppeeuurrmmããttooaarreellee sseeccþþiiuunnii::

- Poezie - (5 lucrãri)- Prozã - (3 lucrãri a 3 pagini)- Teatru scurt - (2 piese de un act)- Jurnalism - (reportaj; 2 lucrãri a 4

pagini)- Istorie ºi criticã literarã (eseu; 2

lucrãri a 4 pagini)Lucrãrile vor fi expediate pânã la

15 mai 2015, data poºtei, cu pre-cizarea „pentru concurs" - pe urmã-

toarea adresã: LUMINÞA GOGIOIU,Biblioteca „Gh. N. Costescu"Pucioasa, str. Fântânelor nr. 7, oraºPucioasa - Jud. Dâmboviþa.

Lucrãrile vor purta un motto, iarîntr-un plic închis vor fi trecute acelaºimotto, numele ºi prenumele con-curentului, data ºi locul naºterii,adresa, telefon.

JJuurriiuull ccoonnccuurrssuulluuii vvaa ffii aallccããttuuiitt ddiinnmmeemmbbrrii aaii::

- Uniunii Scriitorilor,- Societatea Scriitorilor Târgoviºte;- Uniunii Ziariºtilor Profesioniºti

din România;- Centrului Judeþean de Culturã

Dâmboviþa;- Biblioteca Judeþeanã „I. H.

Rãdulescu" Dâmboviþa- Biblioteca orãºeneascã

„Gh.N.Costescu" PucioasaVor fi acordate:- Trofeul „Primãvara albastrã" - Premiile I, II, III - la fiecare

secþiune- Menþiuni la fiecare secþiunePPrreemmiiii ssppeecciiaallee- Premiul special „Dumitru Stancu"

acordat de Primarul oraºului

Pucioasa- Premiul special „I.H.Radulescu"

oferit de Biblioteca Judeþeanã „I.H.Rãdulescu''

- Premiul „Mircea HoriaSimionescu" al Societãþii ScriitorilorTârgoviºteni;

- Premiul special al Editurii„Bibliotheca”;

- Premiul special al ComplexuluiNaþional Muzeal „Curtea Domnesc?”;

- Premiul special acordat deUniunea Ziariºtilor Profesioniºti dinRomânia-filiala Târgoviºte

- Premii ale unor instituþii de cul-turã ºi ale unor ziare, reviste, posturide radio ºi televiziune.

Manifestãrile din festival vor avealoc în oraºul Pucioasa.

Relaþii suplimentare la telefon:0734450877

DDiirreeccttoorr FFeessttiivvaall -- IIoonnuutt LLããssccaaiieePPrreeººeeddiinntteellee FFeessttiivvaalluulluuii pprrooff.. ddrr.. GGeeoorrggee CCooaannddãã

DDiirreeccttoorr eexxeeccuuttiivv ººeeff CCoommppaarrttiimmeenntt CCuullttuurrãã BBiibblliiootteeccãã

jjrr.. LLuummiinniiþþaa GGooggiiooiiuu

REGULAMENT

FESTIVALUL - CCONCURS NNAÞIONAL DDE CCULTURÃ ªªI LLITERATURÃ „PRIMÃVARA AALBASTRÃ”

Seria a II-a - Ediþia a XII-a, 20 - 22 Mai 2015 oraº Pucioasa - Judeþul Dâmboviþa


39nr. 885, 22015

CCrriissttiiaann DDuummiittrruu,, aarrhhiitteeccttsseeccrreettaarr eexxeeccuuttiivv OOAARR

MMuunntteenniiaa VVeesstt

Despre arhitecþi puþinelucruri se ºtiu în societate.Cum ajung unii cetãþeni sãfie arhitecþi e o întreagã...procedurã. Copiii dotaþicu gândire în spaþiuviseazã frumos ºi cautã.Gãsesc uneori un mentor,fie pe viu, fie prin cãrþi ºiîncet-încet se informeazã,se formeazã ºi îºi aflãvocaþia. Muncesc mult cupregãtirea, viseazã în con-tinuare, urmeazã o edu-caþie academicã de profil,încã viseazã, obþin odiplomã ºi apoi un drept desemnãturã... unii continuãsã viseze, concep case(generic) ºi uneori reuºescsã pãºeascã în gândul lor.Materializeazã ce au visatºi numesc asta arhitecturã.Conceptul este artã, adicãmult mai mult decât uzualacasã.

Organizaþia profesio-nalã a arhitecþilor a apãrutcu acest nume de OrdinulArhitecþilor în anul 2001 ºifuncþioneazã sub o legespecialã, L.nr.184/2001.Societatea arhitecþilor areînsã o vechime de un secolºi jumãtate, asocierile de-alungul timpului funcþionândsub diverse denumiri. Esteun „ordin” pentru cã are ca

funcþie-schelet ideea de„registru, ordonând dreptulde semnãturã” ºi ges-tionând ’Tabloul Naþional alArhitecþilor’ (TNA) publicatanual în Monitorul Oficial.O.A.R. prilejuieºte accesulresponsabil în profesie,îndrumã stagiarii, asigurãpregãtirea continuã ºi orga-nizeazã sesiuni de acor-dare a dreptului de semnã-turã. Este autoritatea com-petentã pentru recu-noaºterea titlurilor oficialede calificare de arhitect,elibereazã Certificate deconformitate pentru lucrulîn UE ºi în spaþiul extraco-munitar, protejeazã titlul ºiprofesia de arhitect pro-movând calitatea arhitec-turalã ºi reuºitele profesio-nale.

Munca arhitectuluigenereazã o piaþã a con-strucþiilor ºi care aducevenituri. Dar dincolo de cir-cuitul relaþional al actoriloracestui domeniu economic,arhitectul este un creator,un om de culturã ºi con-tribuitor la culturã. Creaþiasa organizeazã mediulînconjurãtor, aduce valoaresocialã ºi calitate vieþii.Este creatorul care poatepãºi, cum aminteam, înceea ce a fost mai întâigândul sãu ºi este fericitcând oamenii se comportãliber, natural, fericit ºi inte-grat în mediul creat de el.

Din contractele, onorari-ile, costurile ºi taxele cegreveazã actul de arhitec-turã se extrage ceea ce senumeºte „timbrul de arhi-tecturã”. Acesta se aplicãoricãrei autorizãri de clãdiriîn cuantum de 0,05% dinvaloarea de investiþie rezul-tatã din devizul general.Colectarea timbrului seface de cãtre primãrii ºi sevireazã în conturile afe-rente Proiectelor Culturaleale celor douã organizaþiiale arhitecþilor (OAR ºiUAR). Proiectele culturale

sunt concepute de membriilor în ideea întoarcerii spresocietate ca beneficii cul-turale. Finanþarea acestorproiecte dã posibilitateasocietãþii civile sã benefi-cieze de oferta unui alt felde servicii din parteaarhitecþilor: cultura arhitec-turalã (prin publicaþii, cãrþide specialitate), educareageneraþiilor tinere (prin con-cursuri naþionale cu premiipentru elevi, prin De-a arhi-tectura – programul naþio-nal ºcolar pentru învã-þãmântul primar), aju-torarea socialã a membrilorbreslei afectaþi de boalã,contribuþia la evenimenteurbane, ateliere de salvarea patrimoniului construit,ateliere-ºcoalã pentrumeºteºuguri tradiþionale înconstrucþii.

Colaborarea Ordinuluiarhitecþilor din România-fil-iala teritorialã MunteniaVest cu SocietateaScriitorilor Târgoviºteni afost una doritã, pentru careau existat demersuri, s-aufacilitat apropieri ºi s-aufãcut întruniri. Reuºite, cre-dem. Arhitecþii au nevoie detalentul oamenilor de litere,învãþând de la ei cum sã îºiprezinte opera arhitecturalãprin texte încântãtoare. Unnumãr de arhitecþi-scriitori

din cultura româneascã aucontribuit la expunereacreaþiei de arhitecturã cãtreun public avizat, de specia-litate de cele mai multe ori,mai puþin pentru un publicuzual neavizat ºi care îninstrucþia generalã nu aavut parte de noþiuni dearhitecturã.

Asocierea oamenilor delitere cu arhitecþii poate fi ºiea beneficã, scriitoriiînvãþând de la aceºtiamixarea gândirii sistemat-ice cu visarea, tehnica depunere în materialitate agândului imaginativ custãpânirea de tip dirijoral amultor domenii conexepânã ce munca de laplanºetã/computer se edi-ficã tectonic în ceea ce seva numi apoi operã arhitec-turalã.

Începem o colaborare:publicãm împreunã, scri-itori ºi arhitecþi în revista„CLIMATE literare” – încare înserãm niscaivacuvinte de arhitecturã dinzona noastrã de culturã.Sper sã ne iasã. ªi sãfacem arhitectura pe înþe-les. Ne-am bucura sãreuºim sã atragem atenþiapublicului, cititor, asuprademersului nostru.

■ Despre Ordinul Arhitecþilor din România (OAR)

Despre AARHITECTURÃ ººi ddespre AARHITECÞI


40nr. 885, 22015

Cãrþi nnoi îîn bbibliotecarevistei CClimate LLiterare

fondatã: mmai 22007 - climate literareclimate.literare.ro/arhiva/85.pdf · leoaica tânãrã,...

Documents