Copil u c i s d e propriul sau tata, d in imprudenţă . — Vezi explicaţia).

2. — No. 24. UNIVERSUL LITERAR Luni, 13 Iunie 1911.

NOTELE №ШШ O anhrenare sărbătoreasca

Poate pentru Întâ ia oară tn ţ a r a românească, s'a petrecut s ă p t ă m â n a aceas ta un fapt menit sä ne înalţe .pe noi înşine în ochi i noştri .

In vremurile de lipsă de ideal, de l ipsă de entuziasm, de desnădejde şi de platitudine prin care trece sufle­tu l românesc , Întâmplări le ca. cela ae deunăzi sœnt din ace ia ce iasă a (Se întrevedea rămăşi ţa unei nădejdi , înă l ţarea ca «ffrttr'o vatră st insă a unei sehinteï ce te face a crede că ceasul pierii n'a sunat, că. totul încă n u e pierdut şi că neamuri le în cari, l i e măcar numai pentru o s ingură dată. se m a i manifestă conşti inţa bi­nelui şi frumosului , m a î pot fi pri­vite ca pnt incioase să răzbească, vre­mea , or i eât de d u ş m ă n o a s a , orî cât de împăt imită , orî cât d e ligsaită d e ideal ar fi ea.

Gândesc la acestea ай — ş i gân­desc cu mul tă înălţare; sufflefeasea—-când arm văzu t fie măc ar numai d in-tr'o parte a pamüntmiul românesc porninda-se ca î-ntr'anœ sirayar mă-nunçhiu cinst i toare» amint ire a ani­versării naşteri i ш м я і » d i n eeî m a î a e frunte rom-âtiî, a d-luí ükrolae l o r g a .

Şi in тр$авя*ѣ>$і in імкй-зіЦа ce ne bâtit met.' ne-ne* aceştia;-dintre gra­niţele pdNttoesti olC B e a ú B № l , cu-: vân tul ímeöy dánúcoifuticel m a l mo-!'dcst аі одатоЬЮ : 1 itéras;-зрдеЗп cin­stea săroatoritolirî i dat iert , a ş i vrea să fie luat drept uro ee©©.-al suflete-» lor ce lor ce»-fncă m o i • po&fcreaaă s№ ninătate î n gând, сига<Іа-іи'Пввп»Ѵ cinste în faptă-

Din acest colţişor modest не';а»о-ciem din- imuaeă ia sârbă tori rea d-lut .Nicolai) I»rgav là sărbătorirea pri­lejuită d e intrarea d-sale în a l pa-truzeei lea a n a l vieţii.-

Ne asoc iem la aeeastă sărbătorire-cu atât m a l mul t cu cât d. Nieolae lorga păşeşte peste creasta drumu­lui vieţii aşa cum puţ in i a ü avut parte şi au .putn t -o face l a not î n Jară.

Membru a l Academiei , profesori universitar, istoric cons&rrat' în toa­tă lumea înalt cugetătoare, d. N i ­cola e l orga poate privi î n viaţa, 'd-sale de mâine tot c u : a tâ ta mân-, 'dric cu câta. priveşte î n aceaude pa­nii ieri., v iaţă covârşitoare d e m u n ­că, luniinatítide- cel uaa ï cara t i d e a l , răzbătută de a tâ tea furtuni în cari" sufletul d-sale drept n'a şovăit o clipă, în care energia d-sale n u s'a clintit o minuta , în care ochi i d-sale n u aii slăbit o s ingură dată ţelul întrevăzut prin toate micimile , prin toate înjosirile, prin toate mizerii le: reîntemeierea neamului , trezirea neamulu i acestuia la viaţa la care trecutul lui de mărire îî dă drept.

In nemal sirubătutele- acRncurf ale istoriei d. Nieolae l orga a adu­

nat fapt c u fapt, cl ipă cu clipă şi a alcătuit cu m â n ă de meşter icoanele ş i nădsjdii le viitorului, a înveşmân­tat icoanele aceste in idealul de care pururea a fost călăuzit , a luptat lup­tă in imoasă , luptă luminată şi a p u s î n zecile de m i i de pag in i ale sale , In tot cuvântul său supremul ideal al neamului desrobit, al neamului care- In trezia conşti inţei Iul să'şl taie drumuri nouă, să'şl c lădească viitor nou.

Ideal i smului acesta fără seamăn car& a ^&Ц-УДІІ p a ş i l o m u l u i d e s t inv ţă , savantului , i s e cuv ine felicitare şl urare die- v i a ţ i taragă.

II fe l ic i tăm şi T u r ă m s&'şî vadă idealul înfăptuit, încredinţaţ i f i ind că în ziua de i sbândă va ui ta ceasu­rile grele în carï a avut să lupte, a-mărăciuni le ce a avut să îndure ş i că Dumnezeu îî va ajuta să'şl vadă înfăptuită uœarea ce o făcea acum câţiva an'f Ia Iaş i studenţi lor: , să vă aj ute В и и ш е м й măcar d-voas­tră,, aceş t ia t ineri d e tot, cari a c u m vâ ridicaţi î n viaţă, să v ă ajute s ä vedeţi această minune măre., m a i s fântă de- eât toate minuni le : ivirea пеатплЩ, românesc"'.

A . A . D.

C U R C A N I I de

V . ALKCSArVDIt l *).

Mforceşti, 1 Noembrio 1377

Drage' prietene.

Urăsc tOdte- războaiele pentTQ că l e - a m văzut • groaăritte;:,. atât-; în« Cri-meea* .cât '-..şi, în>. Ifal iaasi ; in*iiSr*sţau dar taÄrturisesc c a urăe<>ş*e» î ̂ шхЩ groaznice le măce lăr i ! c e ' î*aânprrea4

•za acmrt malur i l e Dunărei ş i earf ^ mirrtesc ce le m a i crude еросечак* Ьал

ibărteb ; P 3 j a . noi n u se face *a»boiu, *se măeetăMfte , s e schilodeşte, .*e*cio-. pârţeşte e u rafinării d e cruzime ce» Întrec imreatnile inch i pu trei celei m a i neorândmfe. Bas-buzucif tae picioa-» rele nenorociţ i lor răniţ i c a s ă Ie i a c i şmele , e destul a tâ t . £ adevărat ca cişmele aces tea a u u n miros care tre-ä bue s ă s e urce l a cap; ţara e infes­tată. . . e pie le rusească î n aer, după c u m e uleiu rânced în a'mosiera Spaniei . Eşt i stânjenit , aproape nă­buşit , căc i puhoiul moscovit., care a început să curgă in Maiü, cont inuă încă să'şl îndrepte va lor i l e î n spre Bulgaria . Trenuri le coboară Încăr­cate cu so ldaţ i s i unelte de răzlxuu, apoi peste câteva, zile arcă c u oa-

tmenl schilodiţi . Б o priveşte care te j f a e e s ă j crezi că omenirea a fost- cu-prinsA d e un acces d e nebunie fu-

Jrioaaă-K îngrozitor, e t icălos, e de . un grotesc a m a r — căci toate aceate hecatombe omeneşt i , de ee? ca să fie civilizaţi ttncif? ca să se contribue la' bună-starea bulgarilor? D a r n i e ! cel dintâi ma vor să şt ie de civiliza­ţ ia europeană , m e i cel de al douilea n o ambiţ ionează a l tă b u n ă s t a r e de cot aceea de care se bucură. Atunci ce drara se vrea? şi ce dracu cău­tăm, noi români i . în această încăe-rare? Ce-a vem noi comun cu popula­ţ i i l e slav.e- d i n Turcia, ca să jertfim 'mii de'vieţi în cinstea lor? î n c ă o-dafcăv e> prostesc, a rchi-prostesc şi a-

'masnto de protesc!

Bieţ i i noştri dorobanţi , adică bieţii «noştri ţărani îmbrăcaţ i cu o manta imihtăxeaseă proastă ş i cu căciulă 'Împodobită e u pene de curcani (po-Idoabă care le-a a t r a s porecla; comică, ide cttrraníJ, a u făcut m i m u l . ' Brin; v i te j ia lor neaşteptata , au ştiut să facă d i n aeeas iă iporec lă u n titlu g l o ­rios, ş i . s ă t d a i wMageă- că . dacă..de l a sublim la ridicol nu e de cât un pas,

*) Publicăm aci sub acest titlu una din scrisorile lui Vasile Alecsandri către Ed. Grenier, despre care am vorbit şi în nu­mărul nostru trecut, şi cari au apărut la traducere românească, în „Biblioteca pen­tru toii".

tot aşa nu era de cât u n s ingur p ă s di la ridicul l a subl im. Oameni i a-ceştia cari după chiar mărturis irea celebrului corespondent al lui Dai ly News, d. Forbes, au o vitejie tndă-rătnică, ş i sunt tot atât de valoroş i c a ace le m â i viteze regimente a le Angl ie i (mărturisire foarte impor­tantă din partea unul englez), aceşti vitejf cnrcartî, zic, ati dovedit că ar­m a t a teritorială preţuia tot atât, dacă nu m a l mult , de cât armata permanentă, căci au fost tot-deauna admirabi l i c a pornire, energie , c a l m ş i diseiplmă t n mijlociii celor mat u-c igătoare lupfe. E l a u dovedit că poporul r o m â n avea curagi ut In sta­re latentă ş i c ă nu- i trebuia de cât u n prilej e a să se arate In toată pu­terea. A fost o revelaţie!

Şi apoi , ee- răbdare demnă în mij ­locul suferinţelor! Ce stoicism antic în fa ţa morţ i i ! A! dragul meii, ochiî ţ i s 'ar umple de lacrămî, dacă ţi-aşi povest i tot ce-am văzut mare şi în-fr'adevăr f r u m o s la poporul acesta. A! vitejii copii! nobilele inimi! S J scoboară cu adevărat în linie dreap­tă din strămoşi i lor, cu adevărat sunt de rasă lat ină. . . . şi iată, e aci o mare m â n g â e r c pentru mine, ori cât de nereparabi le ne-ar fi pierde­rile. Toţi răniţ i i noştri n'au de câ t un gând, să se vindece cât mal ref pede ca s ă s e întoarcă la P levna , ţ» se întorc eu durerea încă pe ii: a # prins gust de moarte .

D a r s ă vorbim de al tceva. . . -curea nii m'ar face s i scriu voluaee.

INTAM SCRISOARE Nepotului mei CotUc»

RarVă nu-mî venea a crede* c ă e ţ t î - t n сорйиі de a l tă dată , copi lu l

ţcu-ochi i de-c icoare , си părul-«aMriu, mătăsos . Cura íe-аі schimbat! ' Ochi î au căpătat o uşoară Întunecime, pă-<

j m l s'a maî es tompat şi s u b n a e u i •potrivit, o шііЬі ă de pof începe s ă |se desluşească. Ş i eşti p l in de ghi -Jduşii,. ca tat'tu! Spui u n lucru î n iverbo-repezî, c l ipind d e s şi de te roagă c ineva s ă , repeţi , îna l ţ i din u-naerî, înt inzi gâtul , h o t ă r â t o r : „ A m zis!"

S t a m pe o b a n c ă pe bulevard, subt umbrela unui castan. P l o u a s e şi pe frunze sc l ipeau lacrămî de diamant alb. Te priveam ru coada ochiului . Iu t ine m ă vedeam pe mine cel de altă dată , neşt iutor şi vesel , fără gri j e de m â n e . fără dureri, fără ne­cazuri , cu surâsul veşnic pe buze!

Treceau pe alee femei c u trupu* rite s trânse in ha ine , cu pagf r a r l r

m ă r u n ţ i f i n is ipul umed scârfftia **-ş e r sipb apăsaaea pantofi lor-eu tocw-r n e de-o pabaă .

F r i g u l n e inf ioară trupurile. DSn g r ă d i n a publioă ліве : cântarea tre­m u r a t ă a unei păsărele: lntr ima târziu doliul de n o u r i al cerului s e destramă ş i prin deeişe l frunoelor de cas tan ţâşnesc săgeţ i de aur în­florind nis ipul plin c u ocMorî de apă .

Aleea se populează. P e bănci s'a-şează cel osteniţi .

Din fundul bnlevardnlul , din um­bra deasă , răsar alte trei umbre, des luşindu-se cu cât s'anropie.

Trei femei s'au aşezat î n faţa noastră. Una g a l b ă n i Ia faţă c a turta de ciară, cu ochi i şterşi, aproa­pe albi. U n a bătrână, cu m a n i l e sprij inite î n umavelă.

I n mi j locu l celor două, a tre ia fe-grasă la faţă, obraji i pl ini

atbf ca s m â n t â n ă , cu ochi i ca cer nea -la , cu capul bine dăltuit , cu peptu l în afară.

Tè observ cum o sorbi din ochT.' Şi nu m a l vorbeşti.

Toată in ima ta s'a umplut de far­mec, ochi i tăî îs beţi de fericire şi aşa de stăruitor o admiri că-mî vi­ne a crede c ă i coana necunoscutei se va întipări în tine, Ca un corp tare într'o pastă moale. Cum l u m i n a

îi cade în f a ţă chipul ei capătă o strălucire c iudată , fascinătoare. Simţi c ă te-ar h ipnot iza cu o uşoară iremurătură de pleoapă, te-ar scoa­te d in minţ i cu-n sâmbure de zim-bet pe buze!

— „Vai, nene, ce f rumoasă e ! la uită-te!"

Da, aï dreptate. E frumoasă. . . E frumoasă pentru tine ! E ca o floare a primăverel crescută la umbra u-nuî copac şi aï vrea s'o rupi şi ti-î milă şi s'o laşi n u te înduri . Dar priviţi-o: aa scoală- Na l tă , dreaptă, c u capul puţ in înc l inat p e umărul drept, păşeşte ma test os . c a o regină, fnfnndându-se i n umbra castanilor. Şi tu o urmăreşt i . Acum nu se maî vede t Ş i ta o vezt mereu, înaintea ta, Ia trei paşi , în faţa ta, pe banca unde s e joacă razele soarelui.

— „ C u m n u pot s'o desenez draga Nene ! S r o fac a şa cum ѳ ! Cum nu pot !"

Mă gândesc , draga nepoate, la darul cu care te-a înzestrat natura : A desena ! Din câU-va-trAif|*4eri aï făcut un chip, din cä|e**»i-lakfl o-iiri-velişte, díntr' t raa t i f*c»^** Í»>n> f o caricaturiL^Un lucra frianos^găseşte în t ine fot*er*f«l.:Im codru aplecat de vânt , u n amurgi t , un răsărit dc «oare, u n pust iu d e t o a m n ă cu me lanco l ia lui, o z i d e pr imăvară eti tresărirea el d e v i a ţ ă tânără, găsesc î n tine arevăratul in terpre t Privi ri le ta le stăruitoare, cugetarea amă­n u n ţ i t ă a lucruri lor văzute , oprirea pe utt musce l s ă contemplez! depăr­tările peste care pluteşte mirajul im al lumini i , aü toate u n rost. Şi toate aceste predispoziţii spre frumos, spre tristeţă, spre l u m i n ă c a şi spre întuneric , uni te c u o nestrămutată dragoste ce începe a încolţ i în sufle-tu-ţî neştiutor şi tânăr , m ă bucură,

ţ l abeam ş i eu l a vârsta ta» S'ar zice -că iubirea ide t impurie e o -calitate a sufletelor deosebite. Se poate . Dar Jitad-că voiu-vorbi de^iee4*e. fiindcă te ş t m a p r i n s dé aceas tă scântee ierbin*e ş i r inevăzotăvţw, ca unul ce

-swat - pftţuV • аІЩІdft»; u»«faW pe ca/e d a c ă ЛШ'ртиаѵтвШ'& să-ţi aducă тш&Ыжі ЩН u « v x o a f c ş i vorbeit іа^гпЗЯУкИоіеве săj-aibă. răsunet în i n é i u ű t a . U » a l t u * i ţ ^ serie : Hat bte te ; ,n« l< là*« 'CUidaFagosèea ! Té-ar fáee nuate , j aecos" (iartăi-mi ex­presia) , c u m - m J e i f a e u t i l a i v a r s t a ta, pe mine. Eu nu. Tfe^sfătoesc sa iu­b e ş t i ! Să iubeşti tot ce-I frumos, tot ce-ţl poate turbura sufletul, tot ce tei poete nel inişt i , tot ce-ţl poate răs-c ^ . f i u 4 » î a ^ e a g ă . S ă iubeşti fe^ m e e a cu oehiţ a lbaştri c a safirul, o r i verzi ca s m a r a e i a l , ori nagri cum a earramiL Şi m a î aies ochi i i iegri . ln eî , «epoate, ve i găsi acea vecînică —iZ i i^ e l c B i u vrajă , acea îmbătătoare senzaţie, d i n e l se va desprinde acel t r emur p lăcut vieţeî ta ie d e artist.j Ш і Ы а ; m u l t î n căutarea frumosului, c o l i n d ă l i r a p o p a s c r i n lume., urmă .reste tot ceea ce s imte nevoe su­fletul ! tău ş i t o t d a n e a fii îrisătoşat, fii ' f lămând d e frumes, AI văzut ne­cunoscuta aceea d e pe bancă ? T i » p l ă c u t ? EI bine, du-te acasă, în-cbide-te î n odăi ţa ta l inişt i tă ca un sicriu ş i cu cre ionul î n m â n ă caută s ă transpui d in i n i m a ta , pe hârtie, ori p e pânză , i coana efc Lucrează, întreabă ţ i suf letul amorezat , ія-treabâVţf ' oehîl cart an absorbit a-c e a frumuseţe , ş terge, îndreaptă, m a l a d a o g ă ş i c â n d te vel s imţi ră corit, l in iş t i t c a m a l nainte de a • f i v i n u ^ e f e m i s ă ştii c'ai făcut o lucrare de -ar tă . Da , iubirea preto-tmdenea >*ЦІ fi» s ingura c a l ă m * Şi în iubire însă trebue ^să'faei—ia­răş i d e poţ i — oare-eare alegere. Să te păzeşti de femeite m ă r i t a t e ! Vél zice : mî-âT spus sa i n b e s e t o t ee»! frumos. Ştii că sunt într'o grădină flori fel de fel; unele cu miros suav, adormitor, altele cu miros tare, ce te nebuneşte, te apucă dureri de cap ca acel tare miros do mărgări­tarele. Aşa şi cu femeile. Femeea ars şcoala dragostei . Pe când pe o fată

Lunï, 13 Iunie, 1911. UNIVERSUL LITERAR •Ko. 2í. - 3.

i ; i w t f e m e ï . . . Gémtarm mea nit-г mitrmur de unde line, clare, &tu-î frettmăttti ce 'wßdna o dulce melopee Câne luna \şi teme-ârg intui pe florile albastre,— Céntêrife mis triste ta marşuri funerare, <Ca frunzele te toamna se scutură pt-alee Şi M O R , tnm mm in taină şi visurile noastre f

Nu rni-i senin norotui m ceru "n mtpR de htne Şi mu m'aştmpîă "u cale mici fericiri, mei slavul

mrme. ruină, iar sufletul în deliu ! Şi simt treptat Ы mine nădejdea cum apune... Ca toamna mohorâtă ce cedit pe ăumbrmiu Pe cupid шѵи f aşterne al grijilor linţoliu î

tkrrerm mea nit-î şoapta a căuitibA •ee stitră C e tontă o romamlă prin ramuri ІяфшгЫл... Drerrrtm таа-г adâuc.u, e trittă, pMmgrâtGiire, E c e o serenadă ce tremura n ghitară, Ж dama zare geme tn nopţi rrú, íirúftitm,— Ш zâm&etiă pe gura unei femei ce mmme.1

iubirea mea miA pac&a ce d&arme n шпіЛіге, Wtt-î fmrmtitd,ce Imm il яіпде peste dealuri.,, htbirea жт-г fitrtmm ce tlv&etc 'w pédmrre, E urletul ms/Cűiéi, e zbmmmmi de vtdmrt, S ţipat ce nu poMe r»bw * * tndmre ?

FiCrM-nà dm mlea-oû^ femei c * mfu 4e şeerpei tnbireu mea nu-J murmur de apă fijtm, clară. Chi freamătul te 'ngéxkâ ,o drifat mrl-opœ... Jnêiirza mea e rece ta funänl mte» ipwape fţi-Vî tristă, ca o doină ce plâ&gr. 'н ргщ -&e ttmră C«wÄ іъаттха bï itsbracă veşmântul pe •alee...

Cumşuilaag '{pe 911. Ю . t o v - S o l f e r t o » .

i u o îiaveţî, feraeea ţi-I profesor dseu-j ,sit. F e m e e a şt ie c u m să te •cucerea»-' că, c u m să te înv ingă , c u m să te ră-; m*ască, i emeea cu surâsul pus , în ï a î a ogldiazi'i, pe fruse, ferweea ате jpeşteşugu.l vorbelor, ba, c'o "-ntorsu-i n r ă de corp , C'o furişare de ©etil, íSistdnge tot ce-a fost a les , tot ce-a ! Sfost frumos, tot ce^a fos bun, tot ce-a ' fost deosebit de tine. Itroîrea une i Jete se uită uşor, E roua ce se eva­porează la ivirea celei dintâi raze, © u p ă o femee rătăceşti toată viata, jftupă o femee plângi , d u p ă o ï emee eşti Ы stare s ă te ţârul î n g e n u n t M n u m a i ca să te bucure c'o mângâere ipe frunte, şi c'o sărutare păt imaşe, Sărutare lungă , c u m n u m a i femeea .jlie ç'o dea.

De aeftea, aepoate , s i m t o frică gândindu m ă că necunoscuta ta poate i i o femee. I n cazul ă s ta s ă i e păzeşt i ca de foc. Şi nădăjdueso că sfatul meu &ă-ţî Че d e fo ies , l î ş t î tâ­năr încă şi e bine s ă asculţi de cei ce ştiu m a i o i uite ca l ine ei să api ic î pe cărarea pe car* *î ti-t» arată . Mlă- ] diţel cât e fraged* « p»ţ l 4 a orî-ce forma. Şi fuad-că «per s ă m ă bu­curi cu un r ă s p u n s în care să văd, c'aí în ţe le s «pesete аэеіе ş i c a i * rus-; p u n s să m ă i a c ă яйМ» m a i «cria, s p â n ă atraitó гагаав a ï 1*й «neSa-iu; c a r e ţ i d^ünesl« Scricärea |>e «жте e l í a'a avut o.

. a '•

CUGETÀHI О а ю е ш raarî aas dtîocte fa ară.

La Mohcfeaiauid.

Awande- í i inima ca să nu slujească de ţitită. A. Fournier.

Poet şii iilosof eace laş lucru -cu două nume deoaebite ; când unul se desparte de ctíalt, e gamn de idec&flenp-

Koi'tbs.

Ambiţia ш*а aa*statwriiicäite soarteï şi războiului. Ilelvetiux.

Un om Indiscret e ca o scrisoare deschisă pe care et i-cîne o «oale ceti.

Ciiwmfort.

Locrează aaî, căci au ştii f>es<be ce piedici al s ă .dai mâine. Franklin.

a

— Urmare ri sfârâit —

Părintele Neculaï intrase î n pă­dure. M e r g e a încet cu privirile rotite prin toate colturile, cate o tremu­rare uşoară de frunze îl făcea din c â n d în când .să tresară, şi atunci se «prea , privea speriat înprejur, şi pornea iarăşi înainte .

Un g l a s de privighetoare răsuna undeva, departe, ş i Păriuteluî fc'e-cula i i s'a parat a tunc i că auăe g l a s « ! pi-e-oteseî. Tot aşa de d'iitae cânta şi ea, cu o v&ce ca ldă , pătrum-zăteare, d a r 4 â n s a ж ш в а c a s t a poate, altuia..

Şi merg'-Âïwa a ş a , c u ochii atintiiţă Şi mergând a ş a . cu •ochii SĂ-

ţintiţi în .t«ate ţ*ărţi'le, Păr in­tele Neculaî se opri de odată , în-tfriooşat. I aa iwte . c a m i a vre-o trei «ecl de paci. VJLZU SUISCÁADTHSE oeva » f g r « . <î raxă bawí se fiasişă, printre frunze í-i І кшіпй cărarea. Atunci рѵм să "x'FLDĂ mal bi­ne. • ic i plecă c a p u l în jos c a s a n u fie zărit, şi mergând cu p a f l mici, înceţi, căuta să desluşească cu pri­virile umliiuiplf .acelea ce se m i ş c a u p e PĂSHIIF'IM.. . C>?-ODALÄ s e ciitn'MIIHRĂ ca. sgu-duit de niçte braţe puternice, căscă ochii mia•!. bătui î l SCĂPĂ d i n m â ­nă, şi r idicând m â i n i l e în sus, sus­pină ad;'uc, ca « n o m ce-şi vede fe­ricirea j)ierdută.

Erau eî. — Enea Dascălul şi cu preoteasa.

Ii vedea a ş a cum şi-Î închipuise, etranşî unul lângă altul: mergeau

Jiesupăratl de n imeni , brajete das-cáluiuj л) ^trang^a cu p a t i m ă la piept, f i ea se Імка в а г м й a l ene l a btrânsearaa lor puternică, îş î plecă capot pe 'umărul lui e i se cre­dea poate cea a i a j *ericîtă.

Păriimtele Jsl-eculai Ш рігітоа din urmă, .UE r â s nebun, înfxmdat, îî umflă de-odaia ţeepta i şi i eându -ŞL bătui de ne l u ă «кірй DÂMŞIÎ . II •lăsă s ă meargă înainte , şi «ï se d'H-ивлй imt>riVţişaîţT, spre mijlo­cul .pfixturet, г.йіте îpoiaina tse se XĂ-irea înaimiieu lor -si aftuncî oprit când s'au văzut a juns! ta marginea prăpastie! de la Groapă І л р й а г .

Şi Pă-rinlcite Necnlat I-A -vărat c u m s"**! aceeat apo-1 jos, s'a FURI­ŞAT, fără 7®oiffl)t, p â n ă Ut ut» copac gros d e Hiinfsă dânşi i , -şi cn чггесііеа alinti tâ Siecu'LTA la wnrbele lor.

î>AR Părintele ТМЕСЧІАІ n'a PUTUT să M A Î rabde a«rfixarea DIN t iainte, ŞI-A ETRÎIÎIS CU PWT*RE pumnii tremu­ră torî, ŞI ca « a turbat S'a îndreptat către dâihţîî. f*aş;iî lut stricară li­niştea dinprcjtrr, trosnit u RI'LO de w e a s c u r i USCAT* FĂCU P E EMEA -să-şî Înloarcă SPERIAT CAPUL, ŞI rând văzu LA câţiva P A Ş I de DANSUL PE. Pă­rintele Kecnial c e venea m€™iat că­tre *î, *"a SCINLAT repede, a- dat un chiot de-A «'«SWWAT ca strigătttl ii-яні cere în adâncïwœa F>ĂDUTIÎ, ş i a rupt-o l a fugă.

Preoteasa s 'A FĂCUT, C U M e CEARA. A VRUT să strige şi PΣ dar n"a putut. O vâjâia'LĂ GTOAZNICĂ î î umplu U-RECHILE şi de-ABIA A avut PUTEREA .SĂ se SCOALE î n picioare.

— iartă-mă Neculaî — putu apoi I SĂ spună, şi SE PR«TSTI Î N genunchi la picioarele preotului, î ş i împreună mâini le ci-î ІСЕТШЯІЖѲ de FRICĂ ş i în­cepu a plânge li!%îăimantată, '

— Scoală-te., fen«eie păcătoasă!— se r&eni Parintítfi Neculaî . Ceri er-TARE? Crezi CĂ URĂ îndupleci cu as­ta!, şi i-a apucat atunci a m â n d o u ă M-âin-fte, a zînncît-o de Î -a auzi t tros­niturii* .oaselor, ŞI ca. UN nebun, ca un O M pierdut c e n u mal ştie c e FACE, A târât-o fără m i l ă CĂTRE MAR­ginea P I Ă P A S T I M , a smucit-o îarăş de M-Sinl ŞI făr.ÂNDU-f vânt a lăsat-o să SE n i î ivălească î n adânc imea PLI­NĂ DE Întuneric. U n zgomot surd, înfundat, câteva trosnituri ds l emn uscat m a l porniră dî-nnămntrul PRĂ-paätiel ŞI iarSşl l in iş tea se aşternu oeste TOT cuprinsul pădurel .

Ce-A NI al făcut in JRRAFI nu -Ş" a-DUCE aminte. Ştie atât că s'a P O M E ­NIT ABIA CÂND se LUMINA' DE ZIUĂ, în CASA CARO-I părea A C U M pustie-

Şi cum intră înăuntru , zăpăcit, cu paşi împleticiţi , ae lăsă rdrotoit p u n scaun, i i cu capul plecat pe spa'e, rămase aş'S multă vreme.

Când s a desmelicit începu să. pri­vească înprejur. Vedea într'un colt pantiofii ga lbeni de sărbătoare aă preotesei» ш а і încolo, atârsîată fru­inös în tai. modhia cea a o a ă d e mă­tase o e a g r ă ce şi-o făcuse de Paşt i , iai' pe-o «uăsută» d e lân­g ă fereastra c e d a în curie , foto­grafia eî de pe câaad era faţă- O v\e-dea cu părul pieptănat in codite îm-pleuie ca o e e r o a a ă de-asupiă; capu-liiiî.; pc ішае p u i t a nn aamt>et nevi-novat, cepilăi'-esi:. ş i privi пшіі i a : •fotografie p â n ă când ѳ tofá©.i:ai« re­ct- ti tact) să -iresaru.

Abia atunci se desmaetici, %ï da­da аеапш d«s cele ce fâcuse, o căin­ţă vie, înţepătoare, începu să-l roa­dă sufletul, dar era târziu. î n min­te i se arăta io tunecnaea ps'ăpas-•tití, i se păru f w vede l a picioarele J'LIÎ, se scu lă înfricoşat de p e s c a u n , , ae fmcă la ochi şi rapeziíidu-se spre !

usă «şi afară. A m t í dimTOeltí simtp că-1 face toirte, o •adiera uşoara fi răcorea fmn'tea înfieibâfitată, şî •Ыгеш»е1в florilor d e sa l câm îl ! o -tîoi-R snîîetul.

7.Mele î l păreau lungi , nesîâTşite. Încet, încet, trecură şi Past i l e şi'n sat ee lăţ i vorba că preoteasa fu­gise cu Enea Dascălul . Părintele Nwirtaî a tunci se înfiora, de-1 tn> treba cine-wa ceva tăcea, nu răspun­dea nimic , avea teamă de E n e a , el ar fi putut să spue oamenilor toată ÎTITÀINP^area acea groaznică din pă­dure, dar trecură săptămâni , h m ! întregi, an i ae -arândul, şi pe Enea Dascălul nu Ta m a î văzut n imeni prin Brusturoasa.

У.еск ani a m a l stat Părintele Ne­culaî act, şi apoi şi-a vândut, toi: cu sa, pământul , vaci le .şi toate cele­lalte, şi a cerut să-1 mute într'un alt sat. In Brusturoasa, nu maî putea' să stea. Casa, curtea, şoseaua, toa­te a s i e a îi făcea rău; gi-amint ea de femeia lui de-odinioară., fie. care co l i de pământ era pentru el o amint ire şi simţea că nu putea răbda atâta durere ce avea să-1 doboare.

Şî astea toate s i le amintea Părin­tele Neculaî î n nopţile cele de groa­ză, când nu putea să doarmă, când arătări Învelite ca î n nişte oearşS-ÎIII'i albe răsăreau d in întunecimea odăii?;, şi când şoaptele line de vânt CÍ-í tremurau la fei'estruie, îî păi'ea glasul subţire al pieotesel .

Ş i a şa se trudea dânsul mereu, nu-^j g ă s e a pace nicàû 'CA, şi d i n orice colt, din ori-ce parte ar 'i privit, i i răsărea u n chip de femeie,

(Mată, e r a o zi trietä, mohorâtă ca eMele de toamnă; pîeăturî reci de ploae loveau geamul ferestruel, când ,JŞA feefee, pptreziită, de Ы o-dăi ia Părinte!al Necula i sa deschi­se, ş i ип ш încărunţit , cm fa ţa sup­tă, g a l e n a , păş i c u pa.şî niarunţf şi greo i pra^guL Par iàte ie AJecolaî tresari, ae râdkă d e - o d a l i i n pici­oare, s i e n e voce r a ş a ^ t i , înfun­dată, abia y g t s s ă strige:

— Ejoeaî StrâinwJ răxaSse pâireîiit. Fuste se

cuiMiBraaL Раыэаг«1в 3nc«pnră a i treaaura, prîvisiie i s e ÄMTUMEEARK, şi o saâ»aj« H сиргісше tat corpul .

— Ёива» Ш *i l «fi-ші tOTpwrî bă-trâaeţifeff — m a l putu s ă sptină Părintele TîecniaT. şi se l ă s ă greoî pe scamei ui d i n faţa icoanelor.

Enea nu putu să spună nimic. %R.«B!ise c a J ^ - I ceară «rtare. ftMă-tăsae e a ЧІП o m fără căpătâi prim sa­tele altora, şâ а с м в , câwd -sâ«!ţea că pasï ï i se apwspie înoett, îwoet. cătte moarte, venea .că « w ş e a s c u Ы-ввцсаѵаиіаяеа. 'Si jeitâcdianea aiceiul a cărnl fericire i-o «putberase.

— Părinte І6еки1аІ.„. Păriaate Ш-сыіаі' .... — « Ш а puitu s ă spqawii; glasuS i m acoperi de «uo pââns ѣ а -holitor, gălăgios , ş i Mi«raâi»fl ntâi-Biite «* сеШгч m rssşgm, «e prăvăl i jos .

PăriUDttâe Afecaiaî mici e 'a vrut să s e laile l a dânsul , $ІНА° .-astopa-t a-ïï>cliite CM раігшеіе CM. să n'auolài m-mie. • si *pnï, u «j it a fară *в p loa ia .cc-i îaţepai obrazul, a «toeeaal pe Шй -şi iarăşi c a douJ präbqgi. c a d o a î călători străini, au pornit-p spr* dor «a Begdăaneşîiloi'-

MiJ'gea iute abătut, oamenii îl dădeau bună seara dar el n'auzea. nimic, şi doar câte «H lătrat gros al lui Dulău îi făcea să se mal uite din când Sat când înapoi.

P loa ia cădea rece, ca prin sită, înţepătoare, un vânt puternic în­cepuse sa clatine' crengile" copaci­lor şi tPârintéle 'Necalaï «e ducea, c a purtat de vântui oe-î ni«îla poaîlele antiriu-laî. '

A luat^o de-aîung*i1 şosetei, a să­rit, -şanţul adânc , * '* strecurat priw-tre lanuri le de porumb înalt, de-î a-jungea până l a umeri , a urcat apoi dealul, s'a pierdut départ* prin li­vezile cu pruni şî s'a îndreptat «pre pădure.

Oulău mergea după dânsul , cu ca­pul plecat ti» jos, n u m a i Ш г а a-сшп de loc, ş i intr'tm târziii când intrară în pădure, răzu pe coaja u-nul copac, ceva lung , negru, re â-b m e c a t n jos si a iuncî îşî ciuli «-rechile.

Inserarea îş î aşternuse peste tria­tă firea zăbranicul eî întunecat , « adiere încea tă mişca a lene frunze­le pădurii ţ i sus, spre înălţ imile al­bastre, stelele p a f e ă plângeau î o licăririle lor tremurătoare.

Şi Părinte le "Neculaî mergea îna­inte, cu paş i încurcaţ i , obosiţi, ş i n u s'a oprit de cat când a ajuns l a •marginea prăpasl îc î de l a Groapa Uupilor. Aci a răsuflat p a r c ă mal uşurat , ş i -a îndoit genunchii , şi-a ridicat pl ivir i le către cer şi aşa a stat mul tă vreme, fără să spună ni­mic, fără s ă mişte, iar când o rază de tună străbătea întunecimea pră-pasliel , atunci tresări înfiorat şi câ­teva şoaple îî fluturară pe buze.

— Tot o noapte ca a s i a era şi a-tuncl 1

DSr iată. Din adâncimea prăpas­tie! s e ridică p a r c ă ceva negru, ca im fum, o umbră, ce tremură în lu­m i n a luneJ, şi d in ea se desfac asa ca p r i n t r e minune , două brate lungi osoase, Cără carne. Iată şi u a c a p c n diatţiî rânjiţi , ca nişte ochi aprinşi , c ä de iac , şi umbra ee în -naltă , vine spre dânsul , braţele a-celea ver par'că să-1 cuprindă, ş i Părintele Necsjlal se ridică în pici­oare, priveşte însjăimântai la ima­ginea din naintea Iui, şi dând ua strigăt, ca un glas de ertare. de po-

4 . - No. 24. UNIVERSUL LITERAR Lunî, 13 Iimie ! ' , ! ]

MAGISTRAŢII NOŞTRI

D L C . S Ä R Ä T E A N U

Foto „Mieta"

D-l C. Sârâţeanu, actual procuror general pe lângă Curtea de apel din Capitală, este încă unul din magis­traţii de carieră cari fac onoare ma­gistraturii noastre.

Trecut prin toată filiera judecăto­rească, d. G. Sârăţeanu ocupă de anî îndelungaţi înaltul post de procuror general, dovedind totdeauna a fi în-lestrat cu toate calităţile cerute ma­gistrature! superioare.

căinţă, m a l priveşte odată sprô a-dâncimea prăpastie!, şi apoi se lasă rostogolit în negura el. . . Iar In ur­mă, ca u n răget, ca o chemare jal­nică, g lasul fioros a l lui Dulău spintecă ca u n urlet de f iară liniş­tea nopţi i ,

M i h a i l A l e x a n d r e s c u • S

CARMEN SYLVA

F E M E I A R O M Ä N Ä — Urmare şi sfârşit —

Ö mănăst ire , nu departe de Iaşi , a păstrat numele de Frumoasa, fiind­că frumoasa Domniţă Ruxanda, pe­trecu după nurită câteva zile acolo, înainte de a urma pe bărbatul său la С е п г і т

Vasile Lupu nădăjduia că, cu aju­torul ginerelui său, va putea răstur­n a pe Matei Basarab şi va putea reu-BÎ cele două tronuri a Moldovei' şi Э Valahiel , dar fu băut pe Dâmboviţă, şi perdură şi un tron şi altul. T imus alergă în ajutorul său, fu victorios şi se închise la Suceava.

In acest oraş, Timus fu lovit de o bombă aruncată de către Vişnoveţki, Vîchiu peţitor al Ruxandel . Dar răz­bunarea acestuia nu-î servi l a nimic , căci frumoasa Ruxanda nu se m a l mărită. E a trăi în oraşul Rascov pe care i-1 dărui socrul său şi nu se în­toarse în patria sa de cât pentru un proces cu Dileniî în 1670.

In 1688, în faţa trupelor leşeşti şi cazac e, care intrau în Moldova sub l o a n Sobieski, ea se refugia în mă­năst irea tatălui său la Neamţ. Dar u n boer n u m i t Crupensehi, o trăda, aduse cazaci în cetatea Neamţului , unde pe pragul portei, tă iară capul frumoasei domniţe Ruxanda.

Se păstrează încă m a l multe auto­grafe de m â n a sa, m a l ales în l imba greacă.

Maria Pirtoianca, fiica poporului , a însoţit pe tatăl său în toate luptele sale contra turcilor. Ea a fost prinsă ş i dusă la Constantinopole. Sultanul • o i să o vadă. „ E adevărat, 'I zise el, câ tu ai uc is un turc cu propria ta mână? N u un turc, ci zece! şi 'ml pare rău că n'am uc i s o sută, a tâta abia ar ajungă pentru a răsbuna moartea unul părinte!"

Sultanul fu aşa de mul ţumi t de a-ftest răspuns ,că-I dădu libertatea.

Bunica unuia din aghiotanţ i l noş­tri a văzut tăind pe bărbatul său pe oliţele Bucureşti lor. E a l u ă pe cel

unsprezece copil al săi, merse la Constantinopole şi a îngenunchiat în calea Sultanului ; privirea acestuia a fost atrasă de către aceste două­sprezece persoane în doliu mare. EI o cercetă şi o întrebă ce putea să facă pentru ea.

„ E u cer capul paşeî, care a pus să asasineze pe bărbatul meu". Sulta­nul i-1 dădu.

Un proprietar vroia să facă o ho­tărnicie nedreaptă, prin care moşia s a se mărea: şi despoia pe ţărani . El a câşt igat pe primar şi pe câţi-va oa­meni al subprefecturel, în jugă patru bol la un plug şi începu a trage braz­da de hotărnicie.

Ţărani i erau toţi adunaţ i într'o pădure vecină şi priveau la această despoere încleştându-şl pumnii .

De odată o femee, cu copilul în bra­ţe, eşi din mulţime, sa aruncă îna­intea boilor, puse copilul la picioare­le lor şi strigă:

„Vor mei pe peste el înainte de a face această re legiuire".

Raporturile între femeia proprie-, tarului şi ţărance sunt câte odată în­cântătoare.

Ele se duc la ea când voeec, o îm­brăţişează ca pe o soră şi-I cer o floa­re roşie din grădină, o garoafă spre a o pune în cap, u n bujor cu care-şî freacă obraji i şi bărbia în loc de su-l iman, când merg la horă, — jocul de Duminică. Ele n u se hotărărssc a servi, căci aceasta le-ar înjosi , ş i a-ceastă ocupaţie o lasă unguroaicelor şi ţ igăncelor. Independenţa este pen­tru ele u n lucru sfânt , chiar în me­serie. O femee ceru proprietarului scânduri pentru a face sicriu bărba­tului său, dar 'I aduse 60 bani peniru a аѵза aerul că i le plăteşte.

Spaţiul 'ml l ipseşte pentru a po­vesti tot ce am văzut î n t impul răz­boiului.

Un nenorocit băet, pe care l 'am în­grijit în baraca m e a în t imp de 4 luni, muri în braţele m a m e i sale în momentu l când eu eşeam din sală. Ea începu a suspina şi a ţipa. O doamnă 'I puse cu blândeţe m â n a pe u m ă r şi-I zise: , ,Nu ţipa! Noi a m voi să nu ştie Reg ina pentru câteva cea­suri moartea fiului tău!"

E a tăcu pe loc. Eu le-am văzut căutând pe bărba­

tul lor p â n ă în şanţuri le delà Plev-n a -prin obuzurile tunuri lor pentru a le aduce puţine fructe sau rufa, şi încă căutându-1 din spital în spital când află că era rănit, s tând în pi­cioare la căpătâiul lui zi ş i noapte, fără a îndrăzni măcar a se pune jos.

Cu părere de rău m ă laşi de a po­vesti în amănunţ imi , numeroase le şi încântătoarele întâmplări ce se gă­sesc în cronicari şi acel* pe care le-am văzut c u proprii mei ochi . E u n'am putut s ă arăt, decât spicuind, pe femeea română de prin veacuri. N'am putut decât să ridic u n mic colţ din vălul acestei istorii a ş a de puţ in cunoscută şi a şa de interesan­tă, în care femeea a jucat un rol a şa de însemnat . Aş putea umplea u n vo­lum m a r e povest ind moravuri le şi o-biceiurile ţărancei , a acest;?! fiinţ! răbdătoare şi devotate, care lucrează la câmp vara, şi i arna la meşteşug. Ea toarce, coase, brodaază costume măreţe care strălucesc de albeaţă şi de culori armonioase la razele soa­relui strălucitor. E a n u zâmbeşte de cât rar şi s e vestejeşte repede, sub povara munce l prea grele ş l sub po­vara mul ţ ime! copiilor.

Seriozitatea sa e impunătoare ş l a-t ingătoare în acelaşi t imp, când nu se schimbă în asprime, ceiace se în­tâmplă ţărancelor bogate, care apa­să grau pe cele sărace şi n'au mi lă de chinuri le lor. P e de alta. parte ele se ajută între ele în chipul oel m a l miş­cător. Când o familie are mulţ i co­pil, femeile sterpe ale satulu i şi-I îm-părţesc. Ele numesc pe copil adop­taţi: copil da suflet.

Dacă această ţară există încă, în u r m a atâtor invazii , femeilor l i se datoreşte. Ele a u fost păzitorii l im-beï, religiunel, tradiţ iunilor sale. Sunt o g r ă m a d ă de legende, de vechi balade, adunate de către scumpul şi neui tatul poet Alexandri care noves-

tesc actele de curaj şi de devotament, ale femee! române.

Să nu vă înşelaţi , văzând-o jucând ca o poloneză şi auzind-o vorbind ca o paris iancă. Cultura străină n'a schimbat-o. Ea e încă aceiaşi soţie a-prinsă şi ambiţ ioasă, m a m a pasio­nată a vechilor t impuri. E a întruneş­te pe lângă aceste, alte calităţi tot a şa de mari; ea e o delicată îngriji­toare de bolnavi. Trebue să o vezi îngrijind pe ţărani! săi ca un medic şi conducându-ş! moş ia ca un om de afaceri.

Femeia română n u socoteşte jert­fele sale. Ea le găseş te naturale. Ea a u imit pe medici! străini în războ­iul delà 1877.

Ea se lipseşte de tot pentru a da o educaţie copiilor săi. Ea e na ivă şi vicleană, nepăsătoare şi prevăzătoa­re, cel m a ! bun prietin al bărbatului său şi cel mai îngrozitor vrăjmaş al lui, îndată ce sunt în duşmănie. Ale­xandri zice că soarele caută să pă­trundă pe sub ciucuri! lungi a negre­lor lor gene spre a lăsa f lacăra sa în marele lumini a ochilor lor.

Limbajul lor e bogat şi înflorit ca toate l imbajurile Orientului, mărini­mia lor nu le îngădue n ie ! odată a

. ţ inea socoteli. In ima le birueşte în totdeauna.

Larga broboadă care le învălue cu austerele sale îndoituri, dă trăsătu­rilor şi mişcări lor sale o măreţie ant ică; şi maternitatea ÎI pune pe frunte o diademă invizibilă.

„ M a m a mea, măicul i ţa mea!" era strigătul răniţi lor în t impul lungelor zile şi nopţi de suferinţă. Dar ş i gă­seau la căpătâiul lor cui să adreseze suspinele lor.

Nici una n'a r ă m a s în urmă. Ma­mele de bună famil ie au părăsit ele­ganţa şi mângâierea bărbatului spre a se aşez3 într'o colibă, l ângă sala unde genîeau răniţ.iţ; frumoasele dame de lume, ţ ineau în braţele lor pe sărmani i turci, care m u r e a u de t ifos negru, cea m a ! îngrozitoare din toate boalele molipsitoare.

N u se observa nici s lăbiciune, n ic i dare înapoi , nici şovăială. înfruntă infecţiunea şi merg să îngr i jească pe copilul bolnav de difterită sau de scarlat ină a prietene! nebună de frică.

Copilita română, în vârstă de do! a n i , cu mari ! ochi melancol ic i sub părul cel negru , cu un l imbaj lim­pede şi curat, e de o precocitate sur­prinzătoare. L a vârsta de 5 ani , ea e m i c a m a m ă a fraţilor şi a surorilor sale. L a opt an! e aproape o fată mára . E a nu se m a l măr i tă l a doi­sprezece ani fi indcă legea nouă o opreşte, atuncî ea se apucă în schimb de studiu, trece bacalaureatul , se face doctor ;căcî trebue o eşire pri­sosului care se f rământă sub aceste plete bogate, sub aceste m a r ! sprin-cene, cuminţ i şi încântătoare.

Sunt patruzeci de ani , când intrând într'un sa lon r ă m â n e a ! surprins ca n u gasest! de cât frumuseţ i perfecte.

Dar atunci v ia ţa era simplă. As­tăzi ea a devenit grea. Fetiţele de zeoe a n ! împărtăşesc deja gri ja pă­rinţi lor lor şi ştiu prea bine că lu­crurile nu sunt aşa da frumoasei î n această lume.

Jertfele şi suferinţele poate sunt fo­lositoare spiritului, — fie, — dar de s igur vătămătoare desvoltăreî corpu­lui care n u m a l creşte ea o f rumoasă floare fără de grijă şi l iniştită, fără a m a l vorbi de plăcerile lumeşti , ce n u se cunoşteau altă dată şi care au a juns tot aşa de ameţitoare ş i tot aşa de luxoase ca şi în celelalte ţări.

Dar e cu neputinţă a se opri, m a l aleg în o ţară care a făcut sforţări supra-omeneşt! pentru a fi într'un tiimp aşa de scurt l a nivelul de des-voltare a celorlalte ţări . Fata l trebue să cadă în multe greşeli , să lunece pe marg inea multor prăpăsti i , să se înă-molească în primejdi i neprevăzute. Vârtejul v'au cuprins scumpele şi mul t iubitele mele românce, pe care eü v'am studiat cu toată puterea mea , cu tot sufletul meu şi pe care eu mă bizui î n viitor, voi care n'aţi lă­sat a s e scufunda ţara voas tră de a-tâtea invaziunï . vol 'I veţ i da încă

eroi al cugetare! şi al săbiei, voi 'î veţi da încă m a m e nobile şi mândre având în ele toată seva acestui pă­m â n t bogat şi producător care Ів^а purtat şi hrănit.

Mame române ! voi, care aţi p l â n s atâta când îngerul distructor a tre­cut peste noi cosindu-ne famil i i în­tregi, răpindu-vă tot ceia ce voi iu-biaţî, voi, care aţî luptat ca să faceţi din fiii voştri oameni , voi care nu daţi îndărăt când e vorba de a îna­inta, m a m e române, viitorul e în ma­nele voastre!

Din măruntae le voastre renaşte a-ceastă ţară, a cărei ursită viitoare nu se ştie, dar care trebue să dee nota sa în concert'ul civi l izaţiune! eu­ropene.

Mame româno, păzitoare a celor m a i sicumpe comori, vouă vă sunt încredinţate aceste m â i n i pentru care atâtea veacuri au luptat şi au suferit !

* ROSTUL VIEŢII

De dorul altor clipe dragi Adesea plângi îndurerată Şi par'că simţi că ţi s'a stins In suflet visul de-altădată.

...Si zicî că'nchisă-î de pe-acum Cetatea sufletului tău, Că stoluri, stoluri te cuprind Pe rând părerile de rău ?

De ce să pldngl în viaţa toată Pe urma unor vise moarte ? N'auzl că sufletul te'ndeamnă : „Iubeşte, cântă maî departe ! .

„Primeşle'n inimă, seninul „Stăpân pe'ntinderile-albastre „Ş'al dragostei fior în suflet „Ca.ccsta'l rostul vieţii noastre !a

Florea Granr S — '

LITERATURA UNGARĂ

C U P E U L Î N C H I R I A T de

S Í P U L U S Z

Acum câteva zile a deraiat un tren, însă — din fericire — n u s'au jerfit decât patru ol. Duminecă noaptea m o ţ ă i a m s ingur în redacţie, când te­legraful ne înşt i inţa această nenoro­cire. Tocmai în acel moment m ă g â n d e a m să scriu un articolaş prin care vo iam a propune interzicerea .importului portocalelor (fiind în­sărc inat a scrie articolul). Dar tele­graful î m ! schimbă gândul . Ma! bi­ne o a a taca pe ministrul căilor fe­rate şi a apăra personalul de tren, care e atât de împovărat , atât de o-bosit şi care n u e direct responsabi l de aceste nenorociri .

Articolul a p ă r u în jurna l şi care-1 citea îl admira pentru sgomotul ce făcuse cele patru ol ale vreunul ne­cunoscut.

Articolul probabil a avut u n oare­care efect printre competenţi , căc i după anchetă întregul personal al trenului a fost achitat.

Aproape ui tasem întreaga istorie, când deodată m ă pomenesc cu con­ductorul de tren, în redacţie, între-bândU-mă :

— Dv. a-ţl scr is acel ar t i co l? — Da eu. — Fii bun domnule şi primeşte

mulţumiri le mele. Eu e r a m primul inculpat şi totuşi a m fost achi tat î n u r m a articolului dv.

— Vă felicit. Ce dorit! ? •— Voesc să v ă arăt exprimarea

mul ţumire! mele . — P r i n c e ? — V'am adus o cheie care descuie

orice broască. Cred că aţi observat că mul te cupeuri în vagoane a u eti­chete : „Compart iment pentru servi­tori" sau „Compart iment închiriat". El bine, vă pot as igura, că foarte a-desea acele compartimente n u sunt întrebuinţate.

— N u ? ce spui I

Lunï, 13 lume 1 9 1 1 . U N I V E R S U L L I T E R A R No. 2 4 . — S.

— Da, chiar eu o s-pun. Şi dacă voiţi a călători m a l comod, deschi­deţi unul din acele compartimente, o c u p a ţ i i şi deschizând uşa n imeni nu vi se va opune, nici chiar dra­cul.

Natural, primii acel dar cu mul tă bucurie.

In dimineaţa următoare călătorii spre Pozsony spre a participa la ce-lebarea unei căsătorii . Mă preum-blam pe peron purtând în m â n ă u n mic pachet şi căutându-mî un com­partiment m a l convenabil . In sfârşit observai un cupeu mic cu eticheta „Compart iment închiriat". Liniştit deschisei uşa şi-1 ocupai.

In cupeu dormea un domn. Dar e l se deşteptă auzind zângănitul u-şeî ; m ă salută şi-mi zise :

— Dacă aşi avea o mie de livezi cu pământ arabil acoperit cu acţiuni creditoare, m a l preferabil l'aşt se­m ă n a cu ovăz, şi l'aşl furniza ar­mate i !

— Aţi face foarte cuminte — zisei eu indiferent.

Apoi străinul băgă de seamă că uşa e deschisă, mă salută şi fug i re­pede. Zâmbii gândindu-mă că poate şi el avea cheie la fel ca ä mea şi crezând că eu sunt posesorul acelui compartiment, fugi.

înch i se i cu îngrijire uşa, trăsei perdelele şi m ă aşezai binişor bucu-rându-mă de sgomotul de pe peron, de strigătele a sute şi sute de călă­tori pentru cupeuri.

Trenul se puse în mişcare şi nu se opri până în Vaco. Acolo spre marea mea mirare, uşa se deschise şi zării un domn îmbrăcat în doliu şi urmat tncă de două persoane.

—Fiţi bun şi daţi-vă jos îmi spuso domnul , amabil .

Am avut o presimţire rea. M'am scoborât din vagon.

— Sunteţi delà căile ferate? îl în­trebai neliniştit.

— Eu ? Da, — răspunse după o scurtă ezitare.

— Trebue să plătesc vreo amendă? — A, nu, nu ; dar fii bun de m ă

urmează. — U n d e ? - — Cu mine. — Pentru anct ietă? Atuncî voiu

perde trenul ! — După o oră vS sosi u n altul.

—Lasă la o parte glumele ! Iţi spun numele şi adresa şi puteţi în­deplini procedura contra mea ; poate n u mi-e necesară prezenţa ?

— Din contră c necesară. Din pă­cate legea e lege.

Apoi, ne aflarăm în faţa staţi unei. Curios, o trăsură închisă ne aştepta acolo.

— Poftiţi intraţi ! — Unde, în iad să in tru? E în­

tr'adevăr absurd ! — Cei doi servitori mă prinseră şi

înainte dc a m a l putea zice ceva m ă împinseră în trăsură. Eî se aşeză a-lăturî de mine şi d-l îmbrăcat în doliu se aşeză în faţa mea .

Gândurile ca fulgerul se goneau unul pe altul. Dacă am trăi în se­colul al XII aşî putea crede că con­tesa care m ă iubeşte m'ar lă să să m ă prade cineva — sau vreun m o n a r h german, care îşi înrolează astfel ar-m a a sa. Dar astăzi ca cineva să fie prădat — fie el ori cât de frumos — regretăm insă că atarî contese nu mal există în lume.

Ce mal poate fi şi astă ? Prostul de mine, lăsasem să fugă

din cupeu un nebun nepericulos care călătorise până aici şi eu îi ocupa­sem locul. Groaza mă cuprinse. Cum să scap din cursă ?

Mă purtai liniştit. —Mă duceţi Ia ospiciul dc nebuni?

întrebai pc d-l în doliu. . — Nu, clar in sanaior iu l d-ruluî

Fuchs. Eram curios să aflu dacă eram

considerat nebun de legat sau n u m a i Idiot.

— Da? Şi acolo se găsesc nebunî? — Nu, numai bolnavi de nervi şi

fantaziştl naivi . I

— Şi pe mine unde mă orânduiţ i ? D-l în doliu mă privi cu ezitare. — După cunoştinţele mele dv. ţi­

neţi de secţia nebunilor nepcriculoşl . — Şi care mi-e m a n i a ? — Că d-ta eşti Rotschild. — Vezi, asta nu-î o nebunie. El ar

fi şi mal nebun, dacă ar avea m a n i a că el sunt. eu.

D l în doliu nici nu maî zâmbea. Desigur că auzise mult. maî multe nebunii .

D-l F u c h s tocmai ne aştepta pe te-rgsa Sanatoriului , privindu-ne cu surprindere.

— î m i aduceţi pac ientu l? Probabil d-l în doliu î l făcu semn

pe la spatele meu, căcî deodată în­făţişarea d-luî F u c h s se schimbă.

A, da — m u r m u r ă — vino te rog în camera mea.

Printr'o f luerătură din ţ ignal îi în­şti inţa pe ceilalţi, să rămâie afară, iar noi trecând în camera lui de lu­cru zise :

— D-lc Baron ! Câte bancnote bra­ziliene să aruncăm pe piaţa pari­z iană ?

Consultându-se, m ă privi, iar eu îl pironii cu privirea.

— Acţiunile căilor ferate Damask-Bagdad au a juns la 275 lei. Se va m a l urca valoarea l or?

Oare omul acesta a înebuni t? Pri­vii de jur, împrejur, cam cu cc m'aş putea apăra dacă i-ar veni din nou furia.

—D-le Baron, am onoarea de a vă remite darea de seamă anua lă a mi­nelor de aur din Rio-de-Janeiro.

Şi îmi arată o hartă albă. Deodată mi se lumină mintea. A, vrea să-mi escilo m a n i a că eu sunt maronul Rotschild ?

— Bine, bine amicul meu, zadar­n ică ţi-o truda, eu nu sunt acela pe care-1 cauţi.

Şi îl povesti întreaga mea întâm­plare, delà început p â n ă la sfârşit. Faţa luî din ce în ce devenea m a î tristă şi in sfârşit i se desenă pe faţă o disperare adâncă.

— F r u m o a s ă treabă. Mi-aţl dat drumul nebunului şi medici i îl aş­teaptă în camera de alături , ca să-1 consulte.

Enervat se plimba în sus şi în jos prin cameră.

— Ce să facem ? Aş putea spune că mi-a fugit nebunul ? Desigur că mi-aşi perde reputaţia şi institutul meu ar perde mult. Ce să facem, ce să facem?

Acum se opri înaintea mea. — Numai dumneata m ă poţi ajuta.

Mai prefă-te puţin nebun. — Te rog, inţelegc-mă. N u m a î în

t impul consultului . — Dar ce vel face cu părerea me­

dicală, relativ la m i n e ? Dar eu n u sunt acela pe care-1 aştepţi.

— E acelaşi lucru. Dacă pacientul se va întoarce, voiu face în a şa fel ca să-1 asculte şi pe el.

— Spune că pacientul nu a venit încă.

— Ştiu că. d-ta eşti aici. — Dar eu nu sunt nebun ! — Aceasta e dc puţină importanţă.

Mi-aţî cauzat multe neplăceri şi da­toria d-v este de a m ă scăpa din în­curcătură.

Eu gemul : Fie ! — Acum fii serios, nu uita de ma­

nia lui Rotschild. Peste cinci minute m ă aflam în

faţa medicilor. Cel treî medici mal bătrâni mi-1 prezintă pe F u c h s ca pe un sfetnic al bursei Parisiene.

— Ah ! da Paris ieni ï ? En français si-1 vous plaif.

Şi vorbii cu el în l imba franceză. La fiecare întrebare răspundeam în franţuzeşte şi eî dădeau din cap. După multe întrebări, când aproa­pe devenii furios, plecară. F u c h s spuse iute să m ă declare nebun ce nu se mal poate însănătoşi . Al treilea medic, dintr'o privire, m ă constată că sunt idiot.

După ce luai dejunul cu amicul meu, m ă grăbii să plec la gară, ca să mă reîntorc l a Budapesta ,

Trenul tocmai se opri; de odată

m ă şi repezii într'un cupeu unde dormea numai o s ingură persoană.

Trenul îşi începu mersul . Cel ce dormea se sculă. Dumnezeul meu ! unde m a l văzusem pe acest o m ? Ah ! Acesia-î nebunul meu , care mi-a fugit astă-zî de dimineaţă.

— D-v. aţi fost în Vaco? Л П în­trebai cam încurcat.

— Da, răspunse el liniştit, — a m venit cu trenul accelerat şi m ă în­torc cu primul tren.

(Deci d imineaţa se afla în tren). •— Ce ati făcut în Vaco? — Cumpărai castelul episcopului . — Sunteţi aşa de bogat ? Sărma­

nul râdea fericit. — Vă închipuiţi cu cine varbiţî ? Imediat îmi reaminti i . — Probabil am onoarea de a vor­

bi cu baronul Rotschild ? — Da, eii sunt. D-v. sunteţi sărac? — De ajuns. — Bine-voiţî a primi. Şi îmi dete

o hârtie albă. Eu o primii. In acest moment , un

domn îmbrăcat in costum de vână­toare, deschise uşa şi strigă :

— A, aici cupeul e aproape gol. Şi se aşeză fără a saluta, cu pălă­

ria de vânătoare pe cap. Itnfăţişa-rea cunoscutului m e u începu să se schimbe. Apoi se întoarse către vâ­nător şi zise :

— Acsultă, ia-ţl pălăria , eu sunt baron !

— Mi-e egal chiar dacă aï i i ş i împăratul Chinei.

Auzind, aceasta, omul meü se sculă şi dintr'o lovitură dete jos de pe cap pălăria vânătorului , care sări şi voi să atace pe nebun. Scrâş­nind din dinţi, se înfuria. . . şi tră­sei resortul de alarmă. Trenul se opri la moment, într'o groaznică ciocnire: călătorii săriră repede jos şi strigau, după un. doctor, căci un nebun s'a răsvrătit.

In acel moment apăru în uşe, ştiţi cine ? Unul din cei treî medici , cari m ă consultase şi mă declarase nebun ce nu se m a l poate însănăto­şi. Făcu semn şi intrară doui con­ductori v iguros! cari apucându-m ă îmi legară mâini le cu curele. Cu cât ţ ipam şi m ă sbăteam maî mult cu atât mă strângeau maî. mul t curelele. Aproape leşinai de furie şi durere.

In aşa hal a m a j u n s la Budapes ta unde dădui explicaţiunile eroare!, înainte de a fi reexpediat în sanato­riul d-luî Fuchs .

Morala acestei întâmplări , — ah semenilor, — e să călătorim în com­partimente închiriate numai atuncî când l'am plătit sau când suntem nebuni. Traducere din limba ungară in esperanto de d-soara El. Faludi şi din esperanto

în l imba română de M i l u ţ ă S i m i o n

— . B ,

P R O V E R B E

Poale lungi şi minte scurtă.

Capra sare masa, iada sare casa.

Cu o floare nu se face vară.

La Paşti toţi cânii umblă cu covrigi în coadă.

Uită-te la faţă şi'l întreabă de viaţă.

Mal bine azi un ou de cât la anul un bou. — »

MANIILE SCRIITORILOR Să aruncăm o privire indiscretă

în canrsrile de lucru ale mari lor noştri scriitori, — zice Chapai J.

Jules Lemaître fumS peste m ă ­sură. „ N u mal fuma", i-a zis docto­rul. Autorul îl ascultă, dar un u n ne­a j u n s foarte grav: când se aşeza la' m a s a sa de lucru, fără ţ igare in gură, nu putea să lege o frază. Acţ iunea die a fuma ÎI devenise indispensabi-

Galeria scriitorilor români

D L O C T A V I A N G O G A

I lustrăm azi galeria scriitorilor ro» m â n i cu portretul d-lut Octaviaa Goga, poetul ardelean care a cucerit atât di nepede loc de ïrunt-з "între scriitorii neamului .

D. Octavian Goga este prea cunos* eût Ia noi în ţară spre a niai fi ne­voiţi a-I face aci biografia. Distinsul poet aste şi un luptător fruntaş pen-tru cauza români lor din Transilva­nia, între cari îşi desfăşoară cea mal intensă activitate.

lă pentru ca să scrie. El luă hotă­rârea de a n u mal funia de cât când scria.

U n a din mani i le cele m a l răspân­dite, la literaţi, constă în a nu pu­tea să scrie de cât într'un costum spécial, Bolzae. lucră, t imp de mai mult ! ani , îmbrăcat cu o i a s ă de călugăr. D u m a s fiul scria întotdea­u n a în pantaloni de zuav şi în că­m a ş ă de flanelă. Geniul lui Théo­phile Gantier cerea un halat şi o ti­chie pe cap, acela al lui Coppée cerea întotdeauna o h a i n ă roşie, şi acela

, a luî Sardau o tichie pe cap, pe care n'o părăsea sub nici un pretext. Milton, pentru ca să compună. „ P a ­

radisul pierdut", se acoperea c'o manta veche de lână. Buffon era foarte corect : nu putea să scrie de cât în haine de ceremonie, cu că­m a ş ă şi manşete de dantelă, şi c'o sabie alături. Catulle Mendès nu era mulţumit decât când era în cămaşa; vara că şi iarna, el scotea redingo­ta, cravata, gulerul şi vesta şi şedea in cămaşă de f lanelă şi în ghete.

Victor Hugo, în căldura compozi­ţiei, umblă murmurând; el scria în picioare, aruncând pe jos foile.

— Poemele mele, zice Mistrat, le-am compus pe toate umblând. N'am fă­cut nic iodată versuri stând. Cred că legătura corpului e favorabilă a face să se nască ritmul şi ideile.

Pentru Ampere, mersul era indis­pensabil . Eminentele sale facultăţi şi verva sa dispăreau când se aşeza în fa ţa biuroulu! său.

— A sta, zice el, înaintea une! mese, cu condeiul în mână , este cea mai penibilă şi cea m a ! brută me­serie .

Catule Mendès, în focul composi-ţieî, se plimba prin odae şi pe urmă venea să scrie, l a biroul său.

Pentru unii acest exerciţiu modest nu era îndestulător : înainte de a s» aşeza la m a s a de lucru, el recur­geau, ca Richepin, la altere şi tra­peze, sau, că Haraucourt , la altere şi la exerciţii de bocs, etc.

N. N. Hêrjeu y *

DIN HAZUL ALTORA N e v o i e d c l i n i ş t e

La berărie, intre doui prieteni de demult:

— Va să zică ţi-a! trimes nevasta la Sinaia, de ne-acum?

—D a, dragă. Po[î să te odihneşti puţin,

— Uvea nevoe de odihnă nevastă-ta* — E a ? A ş î ! Eu aveam nevoe de o*

dihnă.

— • • - • •

6. — No. Ül. UNIVERSUL LITERAR Luni, 13 Iunie 1911

33 X I T . A . R o m a n o r i g i n a l d e 1. ANDREI

— URMARE - .

Mecanicul care privea da jos, râ­mase înmărmuri t de curajul acestui i o m ce s© avânta de odată în necu­noscut , fără nicî o şcoală de pilotaj , fără nici un exerciţiu pregătit de mal înainte ş i e ra îngr i jat .

I n câteva minute aparatul se mic­şoră atât de mult , încât l a orizont, departe, n u ae m a î zărea de cât ca jun punct, negru, mic , cu forme ne­definite, până ce d ispăru cu totul parcă înghiţit de haus .

Hangarul părea a c u m pustiu, prea m a r e ş i trist, fără pasarea aceea ce-î da rostul acolo, î u mijlocul câmpu­lu i , iar în tăcerea greoaie ce plutea î n juru-î, mecanicul cu câţ iva cu­rioşi ce se adunaseră în grabă, pri­veau în depărtare cu tristeţă, cu teamă.

Pe dată începu a curgă lume din târg. . . Din toate unghiuri le a lergau cu grabă, gâfâind, ca şi cum o apă i-ar fi a lungat la ş*s.

O s ingură vorbă strigată de câţiva copil, fu de a juns să trezească acest puhoL

Sute de inşî se strânseseră in jurul hangarulu i , gălăgioş i , cu mişcări nervoase. , De odată câţiva m â l atenţi strigară scurt: „Se vede", ş i toată larma în­cetă.

Acum priveau tăcut! cu toţii, cu gâturi le întinse cu ochii mărit! în orizontul îndepărtat.

I n adevăr, din când în când se ză­rea la sud un punct negru mic, ce a-părea câte odată, apo! iar dispărea în zarea albastră negricioasă.

Punctu l devenea din ce în ce mal Vizibil şi se putea deosebi, mal bine, maî lămurit, cum plutea într'un sbor sigur, elegant.

Se apropia cu o iuţeală vertiginoa să, urmat de u n cortegiu de păsări ce se rotiau în jurul acestui îndrăzneţ musaf ir al aerului .

Putea să fie la o înălţime ă=> 200 metri când se af la deasupra mulţi­me!. Făcu un viraj J e g a n t şi acum se rotea deasupra aceste! mulţ imi, în­tocmai ca o pasăre dc pradă, ce'şî vede cuibul înconjurat.

Un , ,ura" puternic porni din pep-turile mulţ imel înfierbântate, ce-şî perduse tot calmul ţ ipând, strigând Şşită din minţi .

Dinulescu nu se cobori, ci O luă tn l i n i e . dreaptă, ca şi cum ar fi avut gând să ateriseze. lângă coastă, departe.

Ş i lumea îl urmărea, cu pălării le ridicate, cu batistele fluturând, fu­gind şi dând uni! peste alţii.

Când ajunseră la pârâul din mij­locul şesului un moment părură că se vor opri, dar uniî păşiră prin apă şi trecură dincolo, udaţi aproa­pe până Ia brâu. De odată mulţ imea

• se caţără şi ea de malul înalt şi ajunsă sus o luă iar la fugă.. .

Atuncî Dinulescu care părea că calculase păcăleala, făcu iar u n vi­raj, ş? veni grăbit lăsându-se în jos în faţa hangarulu i liber, d^spresurat.

Aterisarea o făcu atât de încet, de părea un porumbel ce se lasă însetat fa vre : un isvor de apă.

Când zgomotul motorului încetă şi ©inulescu sări din nacelă, era îm­bujorat ca şi cum un ger straşnic S-ar fi biciuit faţa şi în adevăr spunea el mecanicului , aproape îngheţase sus.-

F u un adevărSt delir. O sărbă­toare cum nu se m a l văzuse î n târ-guşorul acela l iniştit ş i Dinulescu

. era eroul, era promotorul acestei &• nervărî.

De pe dealuri, pe drumurile ce şa .Văd ca nişte dâre a lbe şerpuite, se vedeau cete de ţărani scoborând la jrale grăbiţi , a lergând să vadă „dră-

• fcoveniä", c u m ziceau el , — ce se rl-Öicase de odată fără veste din mi j -Jtocul acestui târguşor.,

VI

Era într'o "Duminică delà începu­tul lui Septembrie.

In târguşorul acesta a l t ă dată a tâ t de tăcut, a c u m era îmbulzeală c u m nu se mat văzuse vreodată..

De cu seară sosise lume din ora­şele cele mal depărate ş i pe şoseaua prăfuită, încă tot maî curgău tră­suri, automobile, care cu bol şi oa­meni pe jos.

P e câmpia înt insă d in josul târ­gului , erau îngrămădite , până în depărtare, care ş i trăsuri, ş i miî de oameni furnicau printre ele, cu o grabă, cu un neastâmpăr de copil .

Veniseră ş i oameni competenţi , a-viatori, sport m ani, care erSu sur­prinşi, erau nerăbdători să v a d ă a-ceastă minune, să vadă în fine des-lcgată problema atât de căutată până acum, pe care o trâmbiţau zia­rele cu atât entuziasm.

Aceştia toţî erau îngrămădit ! în jurul lui Dinulescu, care cu bună­voinţă, cu modestie, le da toate amă­nuntele.

Când cerură să le arate ş i lor „ni­velatorul", această minune, prin a-jutorul căreia aparatul se cumpănea atât de bine, el î i .*ugă s ă nu mal stărue, căci îl va arăta maî târziu. Ii mai trebuia o m i c ă modificare, pe care credea că i-o va Sduee şi în urmă îl va da în vileag.

Acest om, care m a ! înainte părea atât de închis şi preocupat, acum devenise de o l imbuţie de palavra­giu. Pe faţa lui până atuncî întune­cată, era înt ipărită o voioşie greu ascunsă, iar în ochi i Iu! negri se ci­tea entuziasmul a juns la culme. In mişcările lor iuţi, săgetoase, păreau că scânteiază. i

U n vânt uscat începu 8 clătina co­pacii îmbătrâniţi , care-şî cerneau frunzele roşcate cu duioşie, cu pă­rerea de rău după o v iaţă trăită.

Pr in aer câte o păsărică se avânta până mai sus , apoi se lă sa în jos grăbită, fricoasă.

După toate semnele, arăta să în­ceapă vreo furtună şi aceasta indis­punea pe toţi.

Dinulescu dădu ordin mecanicului să scoată maş ina şi cu ochit măsură văzduhul. Părea că-1 roagă să m a ! aştepte puţin.

Era în prada une! enervări cu greu stăpânită şi când mecanicul î l văzu astfel se apropie de el şi-I şopti cu îngrijorare :

— D-le Dinulescu, ia seama. . . Ar fi bine să mal aştepţi puţin, căci ve­deţi, vântul începe să se înteţească.

Acelaşi lucru îl rugară şi cel din anturajul lui ; e l insă, nerăbdător, măsura în neştire zarea.. . Apoî pri­virea luî rece căzu peste acea märe de capete ce încremenise la ivirea aeroplanului .

Ochii lui cercetător! păreau c'ar căuta pe cineva, căcî se mişcau ro­titori, nervoşi, şi o lucire se văzu în fundul lor întunecat. O licărire scur­tă, pl ină de înţeles, trecu ca fulgerul prin eî. La câţ iva paşi de dânsul era Seina care îl învă lu ia cu o privire galeşă, cu o duioşie de m a m ă ocroti­toare. I n ochii eî lucitori se c i tea o rugă, o dojana pentru îndrăsneala luî.

El însă , în 'entuziasmul ce pusese stăpânire pe fiinţa luî nervoasă, î i trimise o sărutare şi puse motorul cel mic tn mişcare.

In zumzetul Scela sfârâitor, î ş i po­trivi l inişt it cascheta, îş i trase m ă nuş i le ş l sprinten săr i în nacelă .

O apăsare cu piciorul pe pedală ş l aripile începură să bată aerul cu o tremurare uşoară.

La început m a ş i n a s e r idica încet , l in, dar m a l pe urmă, intrând în vâl toarea vântu lu i , se s u i a ameţi­tor. Vântul ce sufla cu putere o ri­

dica pe dedesupt şi m a ş i n ă se înăl­ţ a ca o săgeată .

Mulţi începură să ţipe, să răcneas­că cât îl ţ inea gura, să oprească, să se coboare, dâ"r cine auzia ? ? 1

Când ajunse ca la o sută de metri înălţ ime deodată se repezi înainte, c u o iuţeală pe care cel de jos o cal­cu lau la două sute de kilometri pe oră, şi cu foarte puţin să fi greşit.

î m p i n s ă delà spate de vântul ce a-proape se schimbase în furtună, lu­neca întocmai ca u n vultur ce se re­pede la pradă.

Când dispăru l a orizont, prin mul­ţ ime trecu un fior de groază şi ó în­trebare mută se citea pe feţele tu­turor.

Câteva binocluri maî cercetară cât­va t imp zarea, apoî totul intră î n tă­cere.

Mulţimea nerăbdătoare începu co­mentarii le, iar vântul suflă cu atâta tărie' că îndoia crăcile copacilor, ce se sbăteau plângător, cernându-şî frunzele lor moarte.

Trecu mal bine de o jumătate de ceas, într'o aşteptare chinuitoare, când cel cu I euoclurile strigară :

— Vine... V'ne.. . şi ochii tuturor se îndreptară în spre zarea îndepărtată, cS şi c u m ar fi voit să o găurească, să o despice.

Târziu abia putură zări un punct n?gru, nedefinit, ce juca pe dinain­tea ochilor, apoî dispărea iar în ne­mărginitul ceţes .

Mai târziu începu să se distingă, să ia forma şi un sentiment de bu­curie trecu prin mulţ imea care, cu­prinsă de delir, ţ ipa întruna :

— Iată-1, vine.. . vine..* Se cunoştea după salturile iuţi, că

lupta! tn contra furtunel din faţă cu toată puterea cli'.cî.

Venea spintecând aerul cu iuţeală, şî umflat de vânt în coaste , se pleca când pc o aripă când pe alta, ca d-nele păsări , ce se trudesc s ă sboare contra curentului puternic.

Era la o înălţime destul de mare, în'îă se putea desluşi acum bine.

Câţiva ghiduş! , strigară deodată : — Eretele... Eretele... şl nicî na se

putea o comparaţie ma! justă. Deodată, din pcplurile acestei mul­

ţ imi , prinse în delirul admiraţiei isbucni un singur strigăt. . . „Eretele. Ereb.ie, şi se repeta din gură în gură.

Când ajunse deasupra câmpie!, coborî deodată în jos, şi , ostenit

parcă de I t â t a muncă , se lasă uşor să lunece până l ângă hangar , unde aterisă domol.

Dinulescu, aproape îngheţat , cu o-chil roşii de vânt, părea ameţit, bui­mac .

După ce înveli cu grijă „nivelato­rul", aparatul acela pe care îl păzea cu atâta sfinţenie, sări greoiu jos, unde sportamnaiî pasionaţi îl luară pe s u s ca pe un trofeu, urmaţi de tunetul asurzitor al mulţ ime! tnfer bântate.

Era pe la unsprezece, ş i soarele care u n moment păruse că vă peri sub nişte nor! plumburi i şi groşi , a c u m strălucea din toată puterea lui.

Vântul chiar se m a l domolise, şi furtuna ce m u g e a mal înainte , parcă nu avusese alt scop decât s ă pună la încercare maşină! acestui inven­tator şi sângele lui rece.

Şi astfel acest târg, uitat, a scuns în valea lungă a Zeletinulul, se pu­tea mândri că adăposteşte pe unul din ce! dintâi cuceritori desăvârşiţ i ai aeruluî.

Numele lui Dinulescu trecu din gură în gură ş i în câteva zile a junse Sproape universal ; căci oameni i care îl văzură sburând cu atâta s iguran­ţă, vitejii aceştia care se avântaseră în văzduh pe maşini le lor primitive, î l judecară îndeajuns şi cu mândr ie naţ ională , înăscută, trâmbiţau în toată lumea reuşita compatriotului lor.

Dacă el se bucura, era î n cu lmea entuziasmului , se gândi că ar fi ne­drept să lase în umbră pe aceea care se sacrificase necondiţ ionat la îndeplinirea operei lui, pe aeeea care îş i furase s ingură avutul spre a-1

putea ajuta s ă arate lumel întregi puterea geniului lui .

Când avusese planurile gata, şl a-pelase la un amic cSre moştenise o avere de câteva mil ioane, acesta П răspunsese cu o ironie nestăpânită, că „n'ar fi nebun să svârle paralele pe fereastră, când ar putea face ceva m a l bun". СееЯ ce nu l a împe-decat, ca peste câteva nopţi , la un tripod, să piardă mal bine de cinci­zeci de m i l de let.

Atuncî î ş i dădu el seamă că va lâncezi încă multă vreme cu planu­rile în buzunar.

L a dejunul ce se servise în onoa­rea lul> c â n d fiecare cu entuziasm, cu dragoste neţărmurită, îl felicita si-î ura încă multa izbânzi, el so s cu lă liniştit, ş i în tăcerea adâncă ce se făcu, m u l ţ u m i călduros, ş i nu uită s ă a d a u g e :

— D-lor, dacă astăzi e cea mal frumoasă z i din viaţa-mi până acum obscură, dacă a m avut putinţa să Însemn u n punct î n Sceastă ştiinţă, dacă în fine mi-am realizat cea mal mare ambiţ ie ce m ă s tăpânea de a-tâta timp, nu vreau să uit pe acel ce m'a ajutat, sufletul nobil şi hotărât, care fără n ie ! o condiţie, mi-Я p u s la dispoziţie capitalul, cu care s ă pot face ceea ce vedeţi. Şi , d-lor, vă rog să-mî prmiteţî un capriciu, o origi­nal itate de american, zise el cu un zâmbet pe buze. P e la patru voiu sbura din nou, şi atuncî voia lua cu mine şi pe Beel misterios tovarăş ; iar p â n ă atuncî să-mî daţi voe să nu-1 numesc . Va fi o surpriză mal plăcută «

Ca fulgerul se împrăştie vestea, că Dinulescu v a m a l sbura, şi lumea ce începuse a se împrăştia, alergă acum din nou , să-şl ocupe un loc mal bun, m a l aproape de hangar.

Jandarmii secţiei locale se luptau, din răsputeri cu acest puhoï ce se îngrămădea, se strivea ş i curgea ca o apă năprasnică când i se tae zăga­zurile,

Pr in aer era o l inişte adâncă şi soarele roşiatec trimetea razele luî dulci, tomnatice peste această mul­ţ ime cu toată îmbelşugarea.

Deasupra Scestel mări de capete ce tremura uşor până î n zare, plutea un zumzet, un vuet surd, asemenea celui ce scot albinele în stup, iar de peste dealuri s e maî zăreau încă cete răsleţe, ce veneau grăbite, ca şi c u m aceştia n u ar fi fost deăjuns s ă um­ple câmpia întinsă.

Deodată se făcu tăcere. Dinspre *.ârg se vedea venind un

grup de bărbaţi ce discutau aprins, judecând după mişcările iuţi ale ma­nilor.

In mijlocul lor era Dinulescu, pe care acum lumea îl cunoştea după îmbrăcăminte, după mişcări , după orice ne însemnată particularitate, Avea el o mişcare, un tic nervos, dei a ş ! apuca bărbia în palmă, şi a* ceasta mişcare a lui trecea acum dini om în om, imitându-1 unii perfect.

Se scoase aeroplanul din h a n g a r şi mecanicul îî începu inspectarea cui o deosebită atenţiune. Apoi Dinules> cu despărţindu-se din grup se apro­pie de mecanio, şi-I şopti ceva, l a u> reche.

Acesta, grăbit, se duse în hangajş şi rămase acolo. .

Lângă nace la dest inată pilotului,, mai era al ipit uh. Ioc, ş i colegii lu ţ rămaseră surprinşi de ingeniosita^ tea şi uşur in ţa cu care se putea S* dapta lateral , pe două bare perpensj diculăre axe ! longi tudinale încă U H loc, şi centrul de greutate rămâne» î n echil ibru.

Căc! aparatul , după calculul i№ ventatoruluî putea duce cu el afară! de pilot încă u n pasager. ^

Sa puse motorul cel mlô tu mişcai re ş l acutn. aşteptau toţi nerăj)dăt<n| s ă vadă , c ine e acel favorit a l tavetff t s torulul , p e care Dinulescu Й tăi* n u i a cu a tâta mister.

A s e c i t i « m a r e a l a „TJniversd Literar" care va apare Duminica vü« toate .

Luni, 13 luoîe 1911. UNIVERSUL LITERAR N o . 2 4 _ 7 >

llustrafia noastră colorată Copil ucis de propiiul său l a t ă , d i a

imprudenţă . Corespondentul d i n Călăraşi al ziarului „Universul"' a anunţa t săp-i â m â n a trecută o groazn ică nenoro­cire întâmplată. în judeţul Ialomiţa .

D n locuitor din corn. Cocora, anu­me Constant in Ion, pe c i n d эе ducea la m u n c a câmpulu i , cu căruţa, din nebăgare do seamă a dat peste pro­priul s ă u copil, Ştefan, In vârstă de tref ani .

Nefericitul copil a fost s c o s groaz­nic mut i la t din picioarele cailor, i ar peste o oră a m u r i t

I lustraţ ia colorata din p a g i n a I a număru lu i nostru de azi, reprezintă scena nenorocire'! care, a impresio­nat adânc tot satul.

Iacei răsărit aurit Jdte in lume sau clintit >i eâte atâtea nu s'au ivit?

recum alle multe aű pierit !

Le văd, le ştiu pe toate Le las să treacă ca uitate Doar iubirea'mï de se poate, S'o strecor prin toate, toatei

Că daci din loc smerit De isvorul vieţii înăsprit, Să'ţi grăesc ditios şi fericit Cum de sus mt-a fost ursit.

Să'ţi fac zile desmierdate Prin cuvinle-ales cătate Ca dragi perle înşirate Mari, frumoase, nestimate.

De-al cuvântului iubit Din grai dulce înflorit, Atât de tine însufleţit, Peste seamă de mărit!

Şi-acum Doamne de se poate Dă-тг puteri nemăsurate, S'o ridic pe cuhni matte, Nevăzute, neumblate.

Ca s'o port în car vrăjit De la-apus la răsărit, Pe sub cerul strălucit Ca crăiasă 'n loc slăvit.

Iar când însă-o cere poate Dealuri, văi, si mări bogate, De pe tronu-ţi prea 'nălţate Nicî că-г vorbă, sâ-г dat toate l

G. A. Ta c id

RĂZBUNAREA MAURILOR — După Liman —•

Razele arzătoare ale soarelui de lu amiaz l se, revarsă asupra unei În­tinse l ivezi pline cu iarbă din A-fr ica de nord. Deasupra prăpastie!* El Dbarbi, care este adânc tăiată In ţărmul stâncos , aproape de un is-v o r rece., adumbrit de palmieri ş i de lauri se af lă satul de corturi al tribului M usa 11a.

E seară şi o adiere răcoroasă su­f lă dinspre mare. De odată s e ivi v ia ţă în corturile cart păreau pără­site. P e caii arăbeşt i se p u n şele le f rumos împodobite şi frânele multi­colore, şi la u n moment încalecă ti­neri şi bătrâni înfăşuraţ i în manta le albe.

Bărbaţi i apt ! de a purta arme al tribului Musal la sunt veseli ş i ga ta de plecare. Unul câte unul părăsesc cercul corturilor lor şi galopează pe şes, învârtindu-şl flintele, încrusta­te cu aur şi argint.

Din mijlocul satulu i de corturi se apropie după cât-va* t imp, pe un splendid armăsar , şeful tribului , venerabilului caid, fiind primit cu mare entus iasm de a l săi . Războini­cii mal tineri îi sărută cu respect mâinile. Bătrânul sa lută încet cu m â n a după obiceiul m a h o m e d a n .

Privirea sa severă dar părintească a luneca pe semenii săi. P e faţa lui se poate citi mândria . Bătrânul îş i netezeşte încet barba-1 albă, apoi îşî îndreptă privirea în depărtare. După câteva momente porni în galop, ur­m a t de războinicii s ă u

Războinicii tr ibului Musal la ple­cară Iac vânătoare de gazele. Man­talele lor a lbe f lutură în bătaia v â n ­tului răcoros de seară, pe când anti­cele lor fl inte scânte ia î n razele soa­relui ce a p u n e a

Din satu l de corturi al tribului Musal la se aud şoapte» Femei l e m a u ­re, care de al tmintrelea duc o v ia ţă retrasă în apartamentele lor, unde nu se apropie bărbaţii , ocupară a-c u m toate corturile. B a şL î a j u i u l acesjtora roiesc frumoasplcv femei, cu faţa lor albă şi cu ochi i negri. Trei călăreţi fac patrulă.

Ş i i i i c a cea m a i m a r e a bătrânu­lu i ca id , înconjurată de numeroase surioare m a l mici , sta îna intea cor­tu lu i sorbind aerul răcorog al s e r i i Nu n u m a i d u p ă naştere , dar şi după. înfăţişare ea este cea m a l dist insă d i n trib şi frumuseţea, el este vest ită ş i în ţinuturile din vecinătate.

D i n depărtare sa a u d împuşcătu ri le bărbaţi lor cari v â n a u , înco lo d o m n e a l inişte şi tăcere.

De odată se auzi u n fâsâit printre tufele de laur de lângă, satul de corturi. Un spion apare l a margi ­n e a unef s tânci şi apoi dispare.

Dc odată răsună u n urlet sălbatec din gâturi le mauri lor.

Ca i m nour alb se apropie o m a s ă albă de m a n t e l e pe cal în galop. U n strigăt da groază din piepturile femeilor răsună în sat. Sentinelele trag focuri asupra năvălitorilor. Călăreţii sunt în mijlocul corturilor. Câţi-va dintre eî sar da po cal . Ei pătrund în cortul caidului şi răpesc cu forţa pe frumoasa fiică a aces­tuia. U n t â n ă r brun cu plete negre o urcă pe cal şi o aşeză pe şea în faţa sa. Tâlhari i porniră î n galop, a ş a c u m veniseră.

Două dintre santinelele maure ză-с е г й scăldate în sângele lor. In Ê9-părtare î n s ă galopa un călăreţ spre dumbrava de mirt pentru ca să ves­tească atacul mişelesc semenilor din tribul Musal la .

Soarele era spre apus , când din dumbravă! de mirt sosesc î n ga lop vânătorii în frunte cu bătrânul caid, al cărui armăsar era plin de s p u m a El stătu puţin de vorbă în cortul săii ş i după ce îşi puse noul cartuşe în brâu, ţ inu un scurt consi l iu de războiu. După aceea călăreţi i des-pSrţindu-se în două detaşamente , хэогпіга la drum ca să răzbune pe camarazi i lor ucişi.

f.a tribul Mexa domneşte o m a r e bucurie. S'au tăiat m a l mulţ i miel . Ceaiul sfârâia în corturi şi pe u n covor moale şade l ângă iubita sa i iul caidului , care o dorise de mult , dar îi fusese refuzată.

I n jurul satulu i de corturi cutree-ră patrule, ca să anunţe eventuala apariţ ie a duşmani lor , iar în mij ­loc start de pază sentinele, cari sunt cu şelele pe cal şi fiecare stă cu flin­tele încărcate.

U n flu erat ascuţi t străbătu prin tăcerea nopţel. Oamenii năvăl iră a-fară din corturi şi încălecară. So­sise vestea : duşmani i se apropie !

Pentru cei d in Mçxa era să apere prada şi să rspingă pe duşmani .

Lupta crâncenă începu. Intr'acea se apropia încet de sa t al doui lea detaşament "al tribului Musal la .

Patrule le duşmane fură ucise. De odată r ă s u n ă o împuşcătură ş i încă u n a şi o parte din luptători i tribului Mexa ga lopează înapoi pen­tru apărarea corturilor.

Luptătorii d in tribul Musal la se luară după el ş i o luptă crâncenă se începu lângă corturi.

Cel dintâi în satul d u ş m a n fu bă­trânul caid. El ajunge la cortul

caidului tribului Mexa; el îş i caută fiica urmat de câţ iva credincioşi .

In întunerecul corturilor ş i p lan­şetele şi vaetele femeilor se înc inse o luptă scurtă dar crâncenă.

După câte-va minute caidul se re­pezi afară , ţ inând d e m â n ă p e fiica răpită .

R ă s u n ă un nou fluerat pre lung şi războinici i tr ibului Musal la porniră în galop.

Maî mulţ i de 20 ete mor ţ i căzură pe c â m p u l de bătae. Şi caidul tri­bului Musal la e r a u ş o r rănit.

D u p ă o oră domneşte iarăş i cea m a l mare l inişte .

U n detaşament da goumier l fran­cezi călăreşte pesta l ivezi le triburi­lor Mexa şi Musal la . I n mij locul lor duc legaţi po caidul tr ibului Mexa şi pe fiul său.

EI se apropiärä de sa tu l de cor­turi al tribului Musalla. P l in de res­pect fură în tâmpinaţ i de ca idul , în­soţit de trei fruntaş i războinici ,

începu primul interogator. Se sta­bil i v ina tribului Mexa. Majorul francez c o n d a m n ă Ia moarte pe cai­d u l tribului ş i pe fiul său .

D u p ă aceea el s e adresă ca idului tribului Musalla. Cu toate instrucţ iu­ni le date de a nu s© război cu tribu­rile vecine, el a îndrăznit, de a tur­bura: p a c e a d i n acele ţ inuturi . Dato­r ia sa ar fi ioat să anunţa inciden­tul comandamentulu i francez, ca să ordone pedepsirea tâ lhari lor ş i predarea fiicei sale. Din aceas tă c a u z ă şi el este c o n d a m n a t l a moarte.

Iarăşi apunea soarele. In prăpas­tia El Dbarbi s tau într'un semicerc larg războinicii tribului Mexa şi Musal la, în mijloc un pluton de tur-cos cu puşca la u m ă r şi îna intea lor l â n g ă stânci , cel doul şefi ai triburi­lor şi fiul caidului .

EI sunt serioşi şi palizi , dar re­zoluţi, căc i rel iginnea lor îi învaţă sâ privească moartea drept în faţă ş i să se supună voinţei Iul Dumne­zeu.

Ofiţerul francez citeşte sent inţă de moarte.

Condamnaţi i s tau mândr i şi drepţi.

O salvă răsună şi cel trei război­nici căzură morţi .

In corturile celor două triburi e mare jale printre femei. Bărbaţi i täceaii dar se g â n d e a u la răzbunare.

încet înaintează co loana franceză cu proviziuni . In mij loc mergeau cămilele b ine încărcate ş i înapo i es­corta, compusă d i n spahi i . Ei tre­cură prin v ă g ă u n a El Dharbi, cu cea mal mare precauţiune. De oda­tă pereţii de s tâncă răsunară de salve de puşsă. In dosul fie-cărul bolovan, în f i e c a r e crăpătură de sâncă se afla câce u n maur . Şi fie­care puşcaş ţ intea pe câe un soldat.

Soldaţii vo iau să se apere, dar nu vedeau n i c i un maur .

După zece minute nici un francez n u m a l era în viaţă. Cămilele o luară înainte fără conducători . Maurii în-gropară repede cadavrele şi şterse­ră ori-ce urmă de luptă.

C. Scurtu

SFATURI CASNICE

Cum se prepară oţetul de tarhon.— Ţine două săptămâni, în şase kilo»

grame oţet bun'de vin, o jumătate k i ­logram frunză aleasă de tarbon. Apoî 1

strecoară oţetul.

DRUMULGLORIEI " «Tot românul e născut poet»

V. Alexandri.

P r i m i m următoarele : Focşani, 6 Iunie 1911

Vă rog bine-voiţl a însera în co« Ioanele ziarului Universulu i Literar aceste rânduri pe care le citiţi m a l jos şi pentru care vă mul ţumesc

DORINŢA ! E r a m î n t r u n a d i n seri, ale luneî — Iunie Abătut prea mult , cu gându-mî Ia

tina Şi căutam s ă lupt—pentru a triumfa' Să uit pentru'n moment că nu eşti

l â n g ă mine ! Ş i în zadar îmi fu toată eschivarea Căcî c a s ă triumfezî în astfel de o-

cazil E n u m a i s implu leacul : S ă nu m a l s imţi amor, Să fii stropit adesea C'un pic de cloroform.

S t Marinescn-Putna Învăţător

*)., Am deschis rubrica aceasta pentru cü ne simţim obligaţi a nu lipsi pe cititorii noştri de plăcerea de a gusta şi el frumu­seţile netăgăduite ce primim ça zecile, drept produc{iî literare.

Alegem pentru fie-care număr cute una din aceste frumuseţi şi vom ţine ma­nuscrisele la dispoziţia cercetătorilor pro­gresului co face avântul poetic în ţara ro­mânească la începutul veacului al XX-lea.

Red.

Casă de Sănătate SPECIALA P E N T R U

J B Q A l f l R d e F E M E I S U B DIRECŢIA

Doctorulu i I KIRIAC Chirurg primar; şefii) serv. de gynécologie

ăl spitalelor Eforiei SECŢIE SEPARATA pentru BĂRBAŢI

(beinoroide. liarnii, tumori, etlcule vesicale, stricturi ureti'iile, etc.

Strada Sf Ionică 8, in desul Teatralul National — T E L E F O N 2/90 —

ІЛЛІХТЕ ş i DUPA hMiuwfrrM Cremei şi Pudrrt JLORA" PASIV*,

de din H 1 l e u ' BUCOL А Г А d e

« U R A 1 l e u 5 0

SĂPUN DE TOALETA

„ F L O R A " De o calitate ireproşabilă, foarte I

bine parfumat, catifelează mftineie | si tenul. B u c a t a I e i 1 . 2 5 .

CÄSAR & MINKA Crescătorie ş i în t repr indere

Z D e Салда .1 d i e r a s â t — ZAffiVA (Prus ia ) recomandă —

Câini de rasa cea mai nobilă C â i n i d e p ă z i t de rasă renumită şi de c o m ­p a n i e , precum şi toate felurile de câ in i i d e v â n ă t o a r e , d e l a m a r e l e e a i n e

Ulmer D o g g şi d e m u n t e până la cea mul mică că ţe ­l u ş e d e casă. Preţul curent ilustr. gratis. Fsee expediţie in toate părţile lumeî, în orï-се anotimp. Expozi ţ ie p e r m a n e n t ă proprie în gara ZAHNA.

2 * . UNIVERSUL LITERAR 13 lui;; 1191.

I V O U I L E M A R I P R E M I I OFERITE DE ZIARUL # #

„ U N I V E R S U L " ABONAŢILOR SĂI CU INCEPERE DELA 22 MAI, 1911

0 N O U A V I L A L A S I N A I A «Vila Luigi», construită anume pentru tragerea viitoare, pe strada I. C. Brătianu, în poziţia cea maî splendida

din localitate

de mare valoare, cumpărat de la Industria mei alica «Ma reu», Bulevardul Elisabeta, 8.

0 ELEBANTH 6ARNITURA DE MOBILA P. SALONAŞ din trestie exotică şi malaca emailată, compusă din :

O canapea, două fotoliurî. patru scaune şi o masă, cumpărate de la cunoscutul magazin Littmann, str. Lipscan", No. '&.

UN DORMITOR DE LEMN FIIT construit în marea fabrică de mobile de lemn

Marin V. Ganea, şoseaua Mihai-Bravul, No. 37 şi strada Şerbă nieă, No. 10.—Sucursala calea Victoriei, No. 107

O GARNITURA DE TOALETA JAPONEZA compusă din un armuar cu oglindă, cu despărţituri pentru rufe şi haine, îmbrăcat cu stofă japoneză. Una toaletă cu marmură-şi

oglindă din bambu veritabil. Una dormtză tapisată cu stofă japoneză. Un,scrin cu şeapte cutii lustruiţi: şi îmbrăcate cm stofă japo-neză. Un piedestal de bambu cu vas japonez. Una etajeră de perete, de bambu, îmbrăcată cu stofă japoneză.şi .un scaun, tapisat tot. cu stofă japoneză. Toate aceste obiecte sunt lucraie şi executate in mod artistic, de către renumita fabrică de mobile de bambu. E. A.

Pucher et Comp , Bulevardul Eiisabeta, 15, cu sucursala-calea Victoriei, 148

JUMĂTATE GARNITURA MOBILA PENTRU INTRARE SE LEMN BS STEJAR compusă din: Una canapea, 4 scaune, 2 marchize, â laburele, una masă cu geam de cristal. Toatu, îmbrăcate în pluş fin broşat,

cumpărate de la marele magazin de mobile «Compania americană». *str Caro), 74, vis-à-vis de piaţa cu flori, lângă hotel Dacia.

U N A S U F R A G E R I E M O D E R N A D I N L E M N M A S I V compusă dintr'un billet..elegant; o niasă - patent de 18 persoane şi; 6 scaune tapisate, cumpărate de. la cunoscuta «Expoziţie Mo

dernă» de mobile Gildeoer Romenthal et Hascal, Bucureşti, strada Carol. 1, No' 04.

I e û w i p t l l Ли ШШІІІ P e n t r u <> persoane, de alpaca \eri-SCMHIII UP ICdIU tabilâ, inutând argintul oxidai,

I МЯЧППІІГ ^ e m a s a > 0 n g H , - à oxidată, aşezai pe UD 1 t t a s U l I l i t postáméul aurii imitând bronzul I n<>lllltllă a e P e r e l e «seeesiou» cu vitrnun, având mersul 1 |ІІЦ(ГЦІа | 5 і̂і̂ cumpărate de la marele magazip de cea­

sornice şi feijuleii^en^ros şi en-deiail Fraţii A. et 1. Roller, Bucureşti, strada Smârdau, No . 3a,. etajul l-in « ШЖІіІЯ «V «Erica», ultima perfecţiune, care scrie. ПІЛМІМ UC SCira ¥ ^ , і п | j„ dun a culori, cumpărat» de

la Compania «Ideal)' Depozitul maşinelor" de scris din Bu­cureşti, Palatul Eforiei, représentant Leunida Piokowski.

0 pendula l ^ r í n ; Hü ceasornic S Ä ; cumpărate de la cunoscutul mag jzin «Ceasornicăria Gölte!», strada Colţeî, 31.

2 ПОІАРІПІІ d e P I o a e > calitatea I, por- A | j , H < a de voiaj, pcici inc ш і ѵ е p e а ю Ь е 1 е p ă f | j Ş 1 U I I I R C crocodil.

piele de

9 ЯІІ'ІІ*ЯІ№ ІІА РЯ* "Ju^nia», cumpărate de la "Compania u «IJMIrtU" UC l u a generali», biurou de informàtiùnï, Bu­

cureşti, strada Smârdan, No 29, etajul l-iu.

f m*lfiiilă ІІ№ P e a t r u familie, de. mâna', calitate su-IIIriŞNId UC UI5UI perioarâ, cu capacul de nuc.

I iii» ГІКІІІ d e P i c i o r P e D l n i Emilie; -cu suveica 1 UlriaiUd UC l IIAUl rotundă, de calitatea cea^ mai supe­

rioară ; coase şi brodează cu cea maî mare perfecţiune. Masa şi capacul de nuc. Cumpărate de la marele magazin de ma­şini de cusut «Compania anglo-amencana», Bucureşti, strada Carol No. 50, cu sucursale în Piteşti şt Câmpina

2 ІІ'ІІПМЯ«0 frWfíiWA bronzate, cu sticle colorate, cura-. І і и ш и а э с l l l l l l i C I C p ă r a t e de la cunoscutul magazin de

bijuterie Th. 'Radivon, Bulevardul Elisabeta, No. 8 bis. Illl рѴяіМІиП ІИЯГА perfecţionai, remontabil în timpul

o. - Hiflic, mersului, cu diafragma de concert şi 6 cântece naţionale.

I'.»» model Stradivarius, completa, cu arcuş, cutie 11(1 » IM.íl d ş i accesorii.

Uliii h'iMlUlllirô ^ e ""ână, foarte sonoră, cu tonuri de oţel, Ulld lldl lUUIIIld burduful dublu impermeabil şi colţurile îm­

brăcate cu metal. ІІНЯ ІІІЯ Iliiül ІШІ ^ e c o n c e r ţ veritabila, italiană, în lemn de UUu llldNUMI l i la palisandru şi elegant ornată cu sidef, cum

parate de la cunoscutul magazin de muzica Jean Feder, ca­lea Victoriei, 54. .

Wli/'ill â» h f l ^ â A wSirius email», compus din mai i W V I M U UC U n l d l d r i P multe bircăţi, cumpărate de !• ma­

rele magazin A. Rechenberg eţ fiu, Bucureşti .Lipseau!, 15. l i rôinaci bărbăteşti de zi,.de zefir sau ß n««.iw»hî P a n t a * « ^ " « v * 1 albe, cu piepji de olamiă , 0 _ | № I L t l l i i o n i

(indispensabili) ; .

6 perechi ÏSLm. I-JÄiiste de olandă cu

grre

n? « іклі»лі»Ьл jartiere de 1 плрліЦіл bretele idem, cari se

|MM4III mătase ' 1'"'*-"'^ voi confecţiona după mă­suţă câştigătorului de eunosculul magazin de lingerie «La patru sezoane». Victoriei, pa«agiul Maca, vis-à-vis de poliţie.

9 РПвІІШІА (Io h'linA ( s n c ° ) ' d u P a m ă s u r a ?' a leg«rèa sto-u U J M U i l i r u r llrtlUX fel x a r i ee vor.-confecţiona-de-CU-n'oşcuia croto,ie .laques ü.imberg, strada Academiei, 25

I 'na humilia ^ m e t n P a u z d ^ e inişor cu borangic, ţesfttură Ulld HUIrtld românească, cumpărată de la expoaiţia Casét

şcoalelor de aur pentru bărbat şi două pentru damă ; 2 ceasoarniee

I ceasornic de argint rusesc pentru 0 brăţării de aur cu 3 diamante;

nu inel í;;jfi r ;-en inel cu două brilante IlII ІІІЛІ d e a n r bărbii UU IIILI t e s c e „ r u D j | )

şi safir la mijloc

î ceasornice de metal marca «Sonia» •î porllotogralH de poflolan japonez, ?JS'SÎt?i In pince-nez J ^ ^ i d i pereche ochelari duble; l lorgnioane benocluri tS^SST^

ticà «Ocularium», str. Doamnei, 27, unicul institut pus sub direcţiunea ştiinţifică a d-ruluî Gheorghe D. Fischer, oculist.

1 l n f«||i|i/^ premiu pentru grădină, «Şanticler», compus din LII IПІ III In U D C O C O ş ) două găini şi douîsprezece puişori, fin ГІІІЧ '- o i nplet de limba franceza ; idem unul de stenogra-IJU I Ulb fie> jdem u n u i de dactilografie, cart se vor preda

de cunoscutul profesor Henry H Duployen, strada Edgard Ouinet, No. 5. Iii ^ЯСЙІА • conţîeâind fie-care cremă, pudră şi săpun «Flora», OU Ldscl" făcute anume pentru abonaţii noştri.

Afară de acestea, toţi abonaţii mal primesc In mod gratuit «Universul Literar», iar ia facerea abonamentului, un volum din interesanta scriere: Memoriile Regelui Carol I.