oare din Pătârlageie, s’au căsători astfel cei 4 copii $i loHlăscuţi odat

ti PâtâHoaefe au implicit 6 săptămâni'revjs

T O T U L I NFOTOGRAFII

In lumea am ericană a făcut multă vâlvă caiu l unei fe t iţe m ărita tă la nouă ani. S'a cerut imperios votarea unei legi care să îm piedice, fn statul C a lifo rn ia ţ i in alte câteva sfate, care perm it aceasta, căsătoria de timpuriu a fe te lo r, in fo to ­g ra fia noastră, ero ii unui nou scandal, in acelaşi fel: d-na Florence H ill Rudd, in vârstă de 13 ani, din Vallejo (C a li­fo rn ia ) cu soţul său in vârstă de 22 de ani.

Doamna Renata Tyrs, sofia crea* torului spiritual ai şacalilor, a murit in vârstă de 83 de ani. Ea a fost o figură celebră in istoria poporului cehoslovac, a lături de întemeietorii socolilor, Tyrs şi Fiigner.

Săptăm âna trecu tă s'c abătu t asupra Angliei o v ije lie de xăpadă. Vântul pu­ternic a produs pa­gube m ari. Treuuri în treg i au fost aco­perite de xăpadă. Fotografia noastră infăţişeaxă una din cele mai populate străxi ale Londrei, în mod obicinuit, acuma pustie.

Oupăce vreme de 20 de ani, m arele ornic al ca ted ra le i Sf. Paul din Londra a mers fă ră greş. s'a o p rit de curând. Ime­d ia t s a p rocedat la re p a ra rea sa.

Ilo San Francisco s'a întâm plat, nu de mult, un groaxnic acci­dent. O p la tfo rm ă, pe care lucrau 12 lucră to ri, la noul pod Goldengate, s'a rupt deodată şi oamenii au câxut în adânc. Plasa de sub pod s'o rupt sub g reu ta tea p la tfo rm ei şi din cei 12 lucră to ri, xece şi-au găsit m oartea în valari. In fo to ­g ra fia noastră, p lasa rup tă .

Lemnele de foc sunt o m arfă mult mai scumpă ca la noi. în Elveţia . De aceea ele $9 păstreaxă cu g rijă şi sunt uscate !n cuptoare specia­le, după cum se vede în fo to g ra fia noastră.

CU APARATUL FOTOGRAFIC

PESTE TOT

M. S. Regina M aría a v iz ita t expoziţia p ro fe ­sorilor de desen.

Primăria de Galben şi-a fă cu t un nou edificiu, pe locul unde se găsea o din/agr Piaţa Amzei. Palatul este o clădire m odernă, care cuprinde peste cincizeci £ magazine cu alim enté pentru aprovizionarea populaţiei din cartier. La p a rter constru it o sală de tea tru , m odernă, cu 800 locuri. Aci se adăpostesc judecă tork ocolului III, to a te birourile d iferitelor servicii, d esp ă rţite în tre ele prin peref\ de sticlă, aşa încât şe fii să poată vedea cum îşi îndeplinesc datoriile subalternii lor.Noul pa la t es te opera domnilor Nicu G eorgescu, a rh itec t şi V. M . Vasilescu, inginer. El a co s ta t 35 de milioane. M eritul că in C apita la noastră s'a înălţa t acest monument, revine, în primul rând, d-lui ing. I. Săbăreanu, primarul se c to ­rului I galben.

La Academia agricolă a avut loc săptămână trecu tă o expoziţie de mere de iarnă. In fo to ­g ra fia noastră, unul din standuri.

UN BAL DULCE.

C o fe ta rii au avut, săptămâna trecu tă , balul lor anual, la Gib, în Bucureşti. Cu acelaşi prilej s'a organizat o expoziţie de construcţii dulci, toate din zahăr şi ciocolată. Cupa, o ferită de societatea „Abundenţa", pentru cea mai reuşită operă, nădăjduim că n'a fost to t a tâ t de efem eră.

SĂNĂTATE PERFECTĂNUMAI

CU DINŢI SÂNĂTOSI■ ■

Săpunul de dinţi G ib b s fiind pe

bază de săpun, dizolvă (oaie ma­

teriile grase ce se depun pe su­

p ra fa ţa d in ţ i lo r , p ă s trâ n d u -v ă

intactă sănătatea danturii,

întrebuinţaţi regulat, dim ineaţa şi

seara săpunu I de din{i „ G ib b s “ .

Din cele de mai sus reiese o concluzie catastrofală — şi o mare întrebare: Nu cumva exproprierea care a dus la distrugerea unui întreg sistem de producfie a fost (cel puţin dintr'un anumit punct de vedere) zadarnică? între­barea poate f i discutată. Dar în afară de orice discuţie e faptul evident că împroprietărirea — care n'a putut ridica pe ţăran din mizeria depe vremea iobăgiei — a d a t f a l i m e n t .Confirmarea o avem dacă mai era nevoe — în con­gresul inginerilor agricoli de zilele trecute, unde Regele nostru ( ca'n atâtea alte împrejurări) a ţinut o cuvântare revoluţionară. Incă odată ne-a dovedit că zidurile con­centrice ale demnitarilor, oricât de groase, nu isbutesc să-i zăbrenească realitatea, pe care o vede limpede, cu ochii lui mari, albaştri. Numai astfel se explică aceste cuvinte, care vor f i — nădăjduim — un semnal de trezire: „îndrăznesc, în fa ţa camarazilor agricultori, să spun că este o ruşine a ţării noastre fa p tu l că la hectar noi suntem ţara agricolă, care producem cel mai pu ţin ş i de cea m ai slabă calitate. A ci, în tre noi, avem drep tu l ş i datoria de a spune adevărul“. Şi când adevărul e spus de Rege, el va însemna un munte înlăturat cu dinamită.Nu trebue să uităm — ca să înţelegem valoarea ruşinii de mai sus — că avem pământ, c e l m a i b u n p ă ­m â n t d i n E u r o p a , nu întinderi nisipoase: Ruşinea e a noastră, numai a noastră, nu a pământului — spre uimirea nemţilor cari cultivă în dune de nisip şi a elve­ţienilor, care ară peatra munţilor.Există vreun mijloc de îndreptare?

No. 529

Pag. 4

ţ ^ NSLEZII şi-au putut îngădui cruzimea, în veacul în care au avut şi ei revol- F * te le ţărăneşti, să pornească la vânătoare de ţărani, alungându-i cu buldogii

şi îfnpuşcându-i cu predilecţie, asemenea unor porci mistreţi tu rbaţi. Anglia îşi crea atunci o viaţă industrială, în preajma oraşelor, care trebuia să ajungă întâia în lume, o flotă şi un imperiu colonial fără pereche în istorie.Dar noi, Românii, aveam noi oare o viaţă industrială ceva mai ridicată decât exerci­tarea meseriilor de primă necesitate? Năzuiam noi la cucerirea unui imperiu colonial, unde să ne transplantăm populaţia în creştere? Pusesem oare de gând să creăm o flotă şi să dominăm cel puţin Marea Neagră, cu înflorite le ei ţărmuri?..Cum de-am cutezat totuşi până'n 1907 să împilăm pe ţăran până la pelagră şi la revoltă? Cum de nu ne-am gândit că secam însăşi izvoarele v ie ţii româneşti?... Dar ţăranul, mai cuminte decât orăşenii, după ce ne-a dat mica pildă dela Turtucaia — când a dovedit că la momentul critic, la ananghie, cum spune, fără entuziasm nicio victorie nu se câştigă — ne-a dat şi marile pilde dela Mărăşti şi Mărăşeşti, după care a urmat istorica făgăduială a Regelui Ferdinand şi însfârşit împlinirea acelei făgădueli, împroprietărirea ţăranilor, adică a neamului românesc.In ce măsură şi în ce fe l s'a realizat împroprietărirea e o problemă de sociologie ro­mânească pe care n'a cutezat încă s'o întreprindă niciun doctorand în sociologie. Dar rezu lta tele îm proprietăririi — după o experienţă de 17 ani, adică a unei generaţii— le putem vedea fără ajutorul specialiştilor: Oricare călător prin satele noastre îşi dă seama, d in tr'o aruncătură de ochi, de mizeria categorică în care trăeşte cea mai mare parte o locuitorilor ţării, trunchiul etnic al acestei ţă ri. Lăsăm deoparte mizeria fiziologică, ignoranţa higienei elementare, moartea a milioane de copii, în primul an de naştere, în lipsa oricărui ajutor medical — să amintim numai — căci e deajuns! — cocioaba de lut, asemenea văgăunilor din epocile preistorice, drumurile desfundate, puţurile nesănătoase şi uneltele rudimentare ale muncitorului rural, el care e înconjurat de un peisagiu de paradis.Ministerul Domeniilor ne-a făcut cel puţin acest mare serviciu: Ne-a condensat în ci­fre, uşor de memorat, situaţia materială, economică şi socială a 80% din populaţia ţă rii. La 19 milioane de locuitori avem abia tre i milioane de locuinţe, din care ma­rea majoritate de lem n şi de pământ (ca'n A frica Centrală). Aproape jum ătate din agricultori ( 46.6% ) n'au nicio vită de muncă, s'au numai una, în loc să aibă câteva perechi, cum s'ar cuveni. Numai 41.1% din locuitori au câte o vacă de lapte— ceeace explică mortalitatea înfiorătoare a copiilor sugaci, hrăniţi cu ţuică sau cu mămăligă rece, dis-de-dimineaţă. Oaia, care-ar trebui să dea ţăranului lapte, carne şi lâna de îmbrăcăminte, ţoalele omului şi ale casei, se găseşte to t atât de rar: Aproape jum ătate din to ta lu l gospodăriilor (4 6 .2 % ) nu posedă nicio oaie. înainte de împroprietărire şi nu mult după revoltele ţărăneşti din 1907, marele socio­log C. D o b r o g e a n u - G h e r e a făcuse dovada, în lucrarea-i lucidă „ Neoiobăgia“— pe vremea aceea se putea încă vorbi, fără ipocrizie şi fără teama de a f i acuzat

In aula Acade­miei C om ercia­le, M. S. Regele C arol II îşi pro­nunţă discursul, în fa ţa p a rtic i­panţilor la con­gresul a g r ic o l.

D ed esu b t: Con- gresiştii.

de „comunism" — că ţăranul român produce atât de puţin, încât arareori poate consuma puţină carne, odată pe lună. Statistica Ministerului de Domenii (citată de curând şi în Parlament) ne arai^r că, 17 ani după îm ­proprietărire, ţăranului român nu-i revine mai mult de 22.2 leg. carne pa an, adică mai puţin de două kilograme de carne pe lună — deşi ţara noastră este una din ma­rile exportatoare de vite şi şunci. Cât peşte şi cât zahăr consumă ţăranul - alimente fundamentale pentru sănă­tatea şi puritatea rasei — nici nu încap în c ifre întregi, atât sunt de puţine.

ELIDA LILAS GRAND LUXE

Un săpun excelent

Fachirul Abdullah citeşte în li­niile mâinii, trecutul ţ i viitorul. Vă poate ajuta în proectele dv. Prin talismanele pe care vi le dă, el vindecă boalele, nervo­zitatea şi insomnia ţ i redă cu­rajul celor desnădăjduiţi. Talis­mane speciale pentru fericire. Consultaţiuni între orele 2 — 9 p. m., str. Regală No. 9. (Pri­mante ţi Duminică). Vorbeşte limba franceză, germană, ita li­ană, arabă, engleză.

R N| No. 529

Regele ne arată şi aci drumul cel mai sigur — unicul drum care poate duce la ţin tă :

„învăţăm ântul agricol, după mine, nu are scopul de a produce agronomi, ci de-a produce agricultori. Ş i este trist de a vedea că din num ărul celor cari urmează cursurile şcoalelor m edii ş i superioare de agricultură dela noi d in ţară, nu vor să iasă decât funcţionari şi că nu urmează aceste cursuri acei cari ar trebui să aibă mai m u lt la inim ă — ş i am putea zice ş i la pungă — desvoltarea agricu lturii noastre“.Nu sunt pline oare universităţile teoretice de f i i i tuturor agri­cultorilor înstăriţi?... Toţi vor să devie secretari generali sau măcar şefi de cabinet, dacă nu de-a dreptul subsecretari de stat. Această mentalitate nu e numai o excrescenţă a mora­vurilor noastre politice, care-au vic ia t până şi instinctul cel mai sănătos al v ie ţii productive şi libere, ci şi a rutinei noastre administrative. Cunoaştem cazul unui tânăr agronom, care în adăstarea unei bucăţi de pământ, s'a o fe rit să predea un curs elementar de agricultură, la o şcoală primară rurală. Sunt fo ­lositoare desigur şi alfabetul şi tabla înmulţirii ; cunoaşterea continentelor, fluviilor şi capitalelor sunt deasemenea intere­sante. Dar cum se creşte bobul şî fasolea, cum se curăţă un pom în primăvară şi cum trebue arat bine şi hrănit pământul sunt cunoştiinţe absolut trebuincioase fiului de sătean, chiar dacă până acum nu l-a învăţat nimeni. Pentru tânărul agronom nu s'a găsit un loc multă vreme în bugetul de douăzecişipatru de miliarde, al acestei ţă ri de plugari. Şi a fost nevoe — după multe stăruinţe — de transferarea unui post vacant de aiurea la şcoala primară a acelui sat, ca tânărul agronom să-şi poată în­deplini menirea (primind salariul redus al unui locţiitor, până va fi numit, dacă va f i numit).Regele a arătat că schimbarea trebue să înceapă de-aci — cu sau fără cred it agricol. Trebue găsit mijlocul ca f i i i de agricultori, cu pământ îndestu lă tor, să devie agricultori de elită, iar absolvenţii şcoalelor de agricultură să devie proprietari sau cel pu ţin d irectori de obştii agrare, cu puteri depline, în obştie, asupra metodelor de lucru şi cu răspundere directă, pentru calitatea produselor.Nu trebue să uităm că izvorul v ie ţii româneşti e la ţară. Zâ- zăniile dela oraş, cu meschinele încăerări profesionale, pe teme huliganice, care ascund doar un spirit de rapt şî ruşinoase pretenţii de priv ileg ii lenevoase, nu rezolvă nimic şi irosesc doar energiile. Oraşele ard şi se consumă singure, ca o lumânare. In câţiva ani, toate block-housurile şi toate universi­tăţile ar rămâne goale, dacă n'ar f i înnoite de valurile de viaţă proaspătă, care vin dela ţară.Dar la ţară trebue să fie o spiţă de oameni cu trup sănătos şi minte deschisă, care să ne trimeată mereu mlădiţe nobile şi cum cerea, dela începutul culturii noastre, T i t u M a i o r e s c u , creatoare — într'adevărl — de valori universale.

F. ADERCA

Numărul special al revistei noastre, apărut în săptămâna trecută, a avut un succes neaşteptat. Mărţişorul talisman, oferit cititorilor noştri, a fost primit cu nespusă bucurie. El era unul dintre cele mai originale mărţişoare din câte s'au găsit pe piaţa noastră.Intr'adevăr, ,,Realitatea Ilustrată” n'a oferit un simplu mărţişor, un vestitor al pri­măverii şi un simbol al bucuriei, pe care o dă învierea firii. Mărţişorul „Rea­lităţii Ilustrate" a fost un talisman care cuprindea o formulă magică pentru îm­blânzirea soartei celui care o are asupra sa.Inscripţia depe dosul mărţişorului purtător de noroc, scrisă în caractere arabe, vechi, este o invocare a spiritului bun în ajutorul celui care are la dânsul for­mula magică.Fachirul Abdullah, care ne-a împărtăşit formula, păstrează ca o taină a sa, tra­ducere literală a invocaţiei, l-au trebuit ani îndelungaţi până când a descoperit-o, în India, şi până i-a găsit înţelesul. El ne încredinţează că este una dintre cele mai puternice formule magice. Ea are un efect absolut sigur, pentru oamenii buni şî cinstiţi, pe cari îi ajută în toate faptele şi întreprinderile lor.

SPORTUL MAI PRESUS DE TOATE

Este uim itor interesul to t mai m are pe care îl s tâ rn eşte sportul in publicul nostru. La matchul de foo tba ll, pentru deschiderea sezonului, au a s iş ta t m ii de oameni. în fă ţişăm un a sp ec t al tribunei, in care putem observa cum specta torii indura frigul, fă ră să se clin tească dela loc. urmărind matchul.

Alexandrina, Anişoara, Nicolae şi Petruţa, cei patru copii din Pătârlagele, sub îngrijirea surorii Constantinescu

!

AU î m p l i n i t s a s e

M t A r m g h iw w A

SAPTAMANI DE EXISTENTAE M O Ţ I E L A P L E C A R E .

T J T EŞTILE despre cei patru gemeni din Pătârlagele sunt \ j prea puţine ! S'ar părea că sunt u ita ţ i!

Trebuesc, neapărat, readuşi în atenţia publicului ! Să iu se uite că avem şi noi... D ionne- le noastre I Aceasta era fraza care-mi revenea în auz, în personalul de 23*°, :are mă purta spre cel dintâi popas al călătoriei mele : Buzău. De-abea instalaţi în compartiment, fo tografu l şi eu, tovarăşul •neu de drum îmi aruncă o bombă:— Am u itat clişeele pe masă !— Ce fa-a-ace ? Cum asta ?— Aşa ! Mă grăbiam !— „Leica“ e încărcată ?— Numai şase clişee !— Eşti nebun ? Cum ai uitat, frate ?— Săr din tren 1 Vin cu trenul ce lă la lt!— Nu se poate ! Fotografiezi numai atât câte clişee ai 1 nu­mai copilaşii şi...— Lasă, dom'le, că am o mulţime... Nu te speria !— Te ţ i i de glume, acum ?Tovarăşul îmi răspunde, fredonând un siow-fox din „Floarea din Hawai"... Curând, în ritmul ro ţilo r de tren, slow-ul e intonat în duet... Compartimentul e numai al nostru... Dincolo de geam, noaptea e aşa de frumoasă ! Ca'n... Hawai !

I N T R E N .

Trenul pentru Nehoîaşi, -— care a doua z! — la şase şi jumătate, ne porneşte spre Pătârlagele, îmi aminteşte de versul lui Barbu Nemţeanu : „O , trenişor de Crasna-Huşi!..." Aş putea exclama şi eu, în gara Buzăului, în faţa minusculei jucării de copii, menit să ducă şi călători, în vagonaşele-i caraghios de mici : ,,0 , trenişor de Nehoiaşi!" Urcăm, cu zâmbetul pe buze în vagon şi luăm loc pe banchetă. Avem impresia că la capătul dru­mului vom poposi în împărăţia p itic ilor !BuzâuL oraşul acesta cu locuinţe frumoase — dar monoton în înfăţişarea lui întreagă, rămâne curând în urmă : privelişte de

H i No. 529 _________________________ 'I V . i . 1 -"

provincie — irosită în ceaţa d i­mineţii din început de primă­vară. Pe măsură ce trenişorul de N ehoiaşi îndeamnă la drum, harnic şi din răsputeri, decorul care-şi deapănă tablourile prin ferestrele vagonului, se preschim­bă curând, curând ! Din aşter­nutul uşor ondulat al dealurilor, se ridică masivele albăstrii ale munţilor. Staţiile (miniaturale şi ele — asemeni tren işorulu i!} vin în răstimpuri să ne prezinte, la fereastră, o căsuţă acoperită cu ţig lă, câţiva plopi, un început de gospodărie, chipuri de oa­meni dela munte, copii, femei cu ochii adânci! Nume româneşti ; Drăgaica, Verneşti, Cândeşti, Măgura, Pârscovu, Ruşavăţu, Vi- păreşti, Cislău... Exploatarea pă­durilor e în continuare : stive de lemne, fasonate sau nu, înalţă masive pe lângă linie... încolo, în ecranul ferestrelor, spinările ca de urşi ale munţilor, râul Bu­zău care-şi şerpuieşte pânza de ape albăstrii, cerul cu fotogenice „e fe c te " de nouri...Personagiul care ne atrage de îndată atenţia e „jurnalistul" li­niei. Ne-a mirosit că suntem de prin alte iocuri şi ştie pentru ce ne aventurăm prin aceste me­leaguri. in staţii, coboară, lasă pachete de ziare, strigă el în­suşi cotidianele în ediţie de pro­vincie... Om harnic, nu glumă !

Când ne împrietenim, mai târziu, pe lângă Cislău, îl iscodim despre quadrupleţil pătârlăgeni. Nu ne spune mai mult decât am aflat din ediţia de provincie a „D im ine ţii", pe care ne-a vândut-o to t el.La Cislău, unde popasul e mai îndelung (porneşte maşina să ia apă), asistăm la primirea mamei soacre (cea mare !). Mireasa în alb şi cu voal întâmpină pe viitoarea megeră, cu elan şi pupături. O liotă de ţigani fac onorurile momentului solemn, cu ţârlă ituri din scripcă şi ţambale cât o plită. Tovarăşul meu mânueşte „La ica" surprinzând instantanee pitoreşti.Dela Cislău nu mai e mult până'n Pătârlagele. Dealungim mar­ginea satului, căutând să prindem vreun amănunt. Dar îată-ne în gara Pătârlagele !

iN G ARA PĂTÂRLAGELE. SATUL

Staţia îşi opreşte decorul în faţa ochilor doritori de inedit. Nimic nou ! Aceeaşi schiţă. Mai departe, hăt-încolo, satul... De jur împrejur, munţii uriaşi, adormiţi. Pe măsură ce înaintăm pe şoseaua largă, se înfăţişează ochilor noştri, din ce în ce mai uimiţi, aşezări omeneşti neaşteptate prin frumuseţea, con­strucţia lor modernă şi prezenţa lor — alături de casele de munte, cu şindrilă. Aspectele nouă ale decorului întrunite ia un loc, preschimbă satul Pătârlagele într'un orăşel de munte, lată, în dreapta şoselei, gimnaziul teoretic, construcţie aproape îm­plinită ! De notat, că un al doilea gimnaziu e de mult în fiinţa : un gimnaziu Industrial ! E tocmai la celălalt capăt al satului. Vine apoi la rând, spitalul comunal. E o clădire albă, somptu­oasă, curată, înconjurată de gard... Casa medicului e alături. Surprizele edilitare vin pe rând : localul preturii, farmacia, şcoala, biserica—arătoasă şî îngemănată cu un minunat monu­ment, rid icat eroilor plăeşi, cel de-al doilea gimnaziu, -— pri­măria, judecătoria.La un moment dat, ridicând privirile pentru a ne bucura ochii cu priveliştea atât de nouă a munţilor — parcă zugrăviţi în si- neală, descoperim, aninat de-un stâlp cât braţul, un bec elec­tric . Nedumeririi noastre ne răspunde Informaţia promptă : ,,Da! In Pătârlagele avem lum ină electrica / “ ... Prin urmare, qua-

Pag. 6

este notorie. Nimic nu-i scapă ! A umblat, a aler­gat, s'a sbătut, a cerut, a rupt firu l în patru şi numai datorită acestei g riji permanente, în preaj­ma copiilor se află astăzi o soră de caritate : d-ra M i n a C o n s t a n t i n e s c u şi două doici; primejdia unei îmbolnăviri a fost înlăturată, prin izolarea gemenilor într'o altă casă decât a pă­rinţilor, în condiţii igienice excelente. Casa în­căpătoare a d-nei E l e n a B r u t a r u , o foarte cumsecade doamnă, e ferită de curenţi şi con­stitue un adăpost sigur.

C O P I I .

Pătrundem ca 'ntr'un loc unde s'a închipuit o minune. In odaia unde se găsesc cei patru fră ­ţio ri, sosiţi tus-patru pe lume, într'o noapte din prima lună a anului, întâiele amănunte pe care le prindem sunt părechile de păpuşi, înfofo lite şi culcate, două într'un leagăn alb, două într'o albioară cocoţată pe un scaun de cârciumă. Patru feţişoare roşii, încruntate, liniştite de pacea som­nului, se desluşesc în penumbră. Avem, aşa dar, în faţă pe quadrupleţii din Pătârlagele !D-ra M i n a C o n s t a n t i n e s c u ne dă lămu­ririle cerute, cu o amabilitate rară. Ea şi-a în­chinat to t timpul creşterii m icuţilor. Vine dela

drupleţii noştri naţionali nu s'au născut într'un sat oarecare. Un decor cu totul modern şi civilizat îi înconjoară I

D-l P R I M A R .

Dar iată-ne în faţa locuinţei d-lui Primar al comunei Pătârlagele, părintele aşezării omeneşti unde o minune şi-a îm plinit lumina I Ne aflăm în faţa unei case lucrată cu mult bun gust, din plin, roză în bătaia soarelui, care de-abia a ieşit dintre nouri.

■■B

Copiii se bucură acum de o îngrijire ra ţională . Flăcăul de şase săptămâni capătă o poţiune, cu linguriţa.

In mod obicinuit, la p te le pentru copil e extras din sânul doicelor şi d a t apoY cu măsură sugacilor. Pentru fo to g ra fia noastră, s'a procedat insă a ltfe l.

Vuadrupleţii din Pătârlagele au fost m utaţi din casa insa­lubră în care s'au născut, în tr'o locuinţă mai confortabilă .

Domnul Primar e un om avut, un cetăţean care a ştiut cum să-şi înconjoare anii bătrâne­ţ i i : o casă minunată, inte­rioare occidentale, confort modern.Aceste frumuseţi care ne în­tâmpină de cum suntem pof­t i ţ i în salon ¡Domnul Primar e în b a ie !), se înmulţesc o- dată cu sosirea dumisale. E o persoană bine împlinită, energică şi cu mult duh ! Pă­rintele comunei este, cu ade­vărat, la înălţimea în­făp tu irilo r care ne-au petrecut până aci şi ne vor întâmpina şi de-aci încolo. întâiul nostru popas l-am fă ­cut la d-sa, pentrucă în comună, veghează personal şi perma­nent, pentru ca mi­cuţii patrugemeni să nu fie ameninţaţi de nicio primejdie. Se arată ca un adevă­rat părinte ! In co­mitetul form at pen­tru a purta de grija copilaşilor, de sănă­tatea şi averea lor, energia d-lui Primar S h. T o m e s c u

Leagănul Sf. Ecaterina, din Bucureşti şi se poate spune, pe drept cuvânt, că intervenţia sa a ve­nit la vreme. C ondiţiile de viaţă ale copilaşilor sunt acum cu to tu l altele. O hrănire raţională, o temperatură constantă, în încăperea ce-i adă­posteşte, păstrarea tuturor princip iilor de higienă. Foi de observaţie, ţinute cu stricteţă, păstrează în evidenţă mersul existenţei de o lună jumătate a m icuţilor D ionne, din Pătârlagele. Ne plecăm cu luare aminte asupra fiecăruia din pacheţelele din leagăn şi covată. E momentul să facem cu­noştinţă ! Nu ?Mai întâi, băiatul. £ preferatul sorei. Colegul fo ­togra f observă că mi-e t iz ! Băeţelul de două

m N icolae G erea a crescut în şase săptămâni 1 a tâ t, încât cântăreşte astăzi 1700 grame.

No. 529

T T T

şchioape poartă numele de Ni- culae. E a lin ta t: Nicuşor. Ochi­şori cum e cerul. Vioiu şi curios ! Se agită şi scânceşte. Sora îl alintă : „ N ic u ş o r u m am ii!" Suntem siliţi să stupim, ca să alungăm deochiul I Doamne fe ­reşte! Micul N e c u l a i G e r e a a atins cota de 1700 grame. Semne particulare, n'are ! Petruţa l-a depăşit cu numai 200 gram e! Ca şi dânsa, Ani- şoara — cea mai tăcută, are 1900 de grame! Petruţa are un supranume : Steliana,In ordinea preferinţelor, după N ic u fiă iţă Făt-irumos, vine Alexandrina. In alint i se spune :

Domnului prim ar Gheorghe Tomescu şi soţiei sale, se datoreşte In mare p arte interesul s târn it de naşterea m ultiplă din P âtârlage le . M

D o lfa . Şi pe drept cuvânt, căci deţine recordul g re u tă ţii: 2140 grame. E cea mai frumoasă din­tre cele tre i fe tiţe , cea mai îm­plinită. Şi cea mai somnoroasă. Până a se fi rupt treizeci de file din crugul vremii, patru ge­meni au avut, nu mai puţin de douăsprezece mese pe zi I Un adevărat Sardanapal! Acum însă, intervin unele schimbări ! Vor primi de mâncare numai din două în două ore, adică numai opt mese pe zi.Noul program a fost prim it cu unanime proteste, din partea în­tregului grup de patru gemeni, aceştia din urmă dovedind o per­fectă unitate de vederi şi o in­coruptibilă solidaritate ! Două doici îşi dau laptele pentru hra­na lor. Pentru un reportaj ra­diofonic, un radio ecou — de pildă, ar f i delicios de retrans­mis quartetul de ţocăituri lacome, ale copilaşilor de sub m unte ! Revenim cu întrebarea:— Dudue, dar sem ne parti­culare n’au ?— N u ! N ic iunu l !— B ine, dar cum de-i cu­noaşteţi... Vreau să vorbesc de fetiţe ...— M ’am obişnuit în tr ’atâta cu ei, încât ştiu cu precizie care e D olfa, care Petruţa, fără să mai f ie nevoe să cer­cetez b ile ţe lu l prins de în- velitoare...îngrijirea generală o are d. dr. C ă z ă c e s c u , medicul falnicu­lui spital, ce l-am aflat, în drum.— Dar mama . . . mama lor unde e?— E la casa ei ! V ine foarte adesea să-şi vadă pruncii... la t-o !In adevăr, în pridvorul casei s'a a- rătat, în pas grăbit, S m a r a n d a S o a r e...

Smaranda Soare tră ia spre a legitima pe cei s'au căsătorit. Nuni au

M A M A

In concubinaj cu Constantin &erea. uuminica trecută, patru copii născuţi deodată de Smaranda, ta tă l şi mama fost d-ra Mina Constantineseu şi d-l prof. D. Negrescu.

Venise într'un suflet, sărmana, de-acasă, căci aflase că domni străini, din Bucureşti, au venit să-i cerceteze din nou copilaşii, ca să mai poarte veste prin lu­me despre făpturile firave — pe care ea le-a adus pe lu­me ; Ca o cloşcă tare îngrija- tă de soarta puişorilor plă­pânzi ! Chipul femeii S m a r a n ­d a S o a r e nu are nimic însă din încrâncenarea unei cloşti. E blajin, simplu, un chip de icoa­nă. Ochii ei răsfrâng adânc o bunătate de suflet, în florit sub aripa Firii. Nu mai e tânără, după înfăţişare. Faţa şi întreaga făptură arată mult grijile şi via­ţa de privaţiuni pe care a dus-o : un trup şi un suflet îm­p le tite cu munci şi amărăciuni. Născătoarea celor patru ge­meni are vorba şi gesturile so­bre, fără risipă. Păstrează me­reu, în colţul buzelor, un surâs puţin tris t. Vorbele noastre, ale străinilor, nu o îndeamnă prea mult la vorbă. Păstrează mereu o atitudine de bună cuviinţă, de demnitate şi linişte care te silesc să-ţi primeneşti cuvintele, să vorbeşti aşezat, aşa cum ştii c'are să-ţi răspundă. Ochii ei rămân mereu vii, cu o căută­tură neprefăcută. In clipa când tovarăşul meu de drum o in­vită să ia loc pe scaun, lângă căpşoarele odoarelor ei pen­tru o poză, se execută cu o în­frigurare care nu trece neob­servată. Va putea să arate, ce­lor care i-au luat copiii sub o- blăduire, că rămâne M A M A I O clipă se 'ngrijeşte, buna măicu­ţă, ca învelitoarea lui N e c u l a i să nu adumbrească prea mult feţişoara lui de prunc. Apoi, fixează înfiorată obiectivul, zâm­beşte...Gata I „Le ica" tovarăşului meu şi-a făcut datoria! Amarnică e meseria de fo tograf, cuget vă­zând pe tovarăşul meu, cum se pleacă, se'ndoae, caută lo­cul potriv it, aşează, îngenun- che, pentru a aşterne în pete­cele de lumini şi umbre, fe ţe şi locuri...lată, acum, surprinde momente

din activitatea sorei, ca pentru a alcătui o zi a pruncilor cari, după fotografiere, îşi reiau somnul liniştit, în covată şi'n leagăn ILa un moment dat, când ochiul obiectivului clipeşte, pentru a-i surprinde încăodată în aşezarea lor împărechiată, unul scânceşte!— Care plânge ? — întreabă sora, dela fereastră, pe mamă.— Petruţa ? Sau Dolfa ?— N u ştiu... Nu~i cunosc! — încearcă ea să se scuze.Nu-i deosebeşte mama lor. To­tuşi, to ţi patru alcătuesc fărâma scumpă, ruptă din trupul ei. Toţi îi sunt dragî şi aşa cum se pleacă asupra leagănului, pentru a linişti pruncul plânguţ, reali­zează o poză de madonă.

T A T A L

Dar iată-l şi pe tata — pe ba­dea C o n s t a n t i n G e r e a . N'am băgat de seamă când s'a furişat în odaie, căci eram prinşi de lucrul pozelor. Când dăm cu ochii de el, descoperim un bărbat mărunţel, îndesat, bine împlinit, un pic stânjenit de pre­zenţa sa în adunarea strânsă în preajma copiilor săi. E sfios şi ia locul lui. Ne întinde o. mână de lucrător şi ne urează un bun venit, din toată inima.— i4şa dar, matale eşti cel cu şotia...!

— Eu...— E i, ce-ai să— Ce să spun. fo s t dat...— In noaptea

ne spui ? Ia, aşa

a c e e a , n aivăzut cumva deschizându-se cerul ?— Nu, domnule... Nu... Că nu mi-era aşa ceva aminte... N u mai ştiam ce e pe capul meu !...— Aşa m inunăţie !... Sigur! ai aflat că peste o apă mare, tocm ai în Am erica, s ’au năs­cut cinci fe tiţe !...— Sigur. A venit vorbă şi pe-aici, decând cu ai m e i !— Cum ţi-a fo s t în tâm pla­rea asta ? Cu noroc sau ba?— Ca dela Cel de sus /... Mai aveam destui...— Ce să ne lăsăm noi la A m erica n i! — vine replica unui duhlin din grup...Cel de-al treilea soţ al Smaran- dei Soare clipeşte şi priveşte în pământ, stânjenit...D-şoara M i n a C o n s t a n t i ­ne s c u, sora cea grijulie, ne serveşte o veste preţioasă : S m a r a n d a S o a r e şi C o n s ­t a n t i n G e r e a nu sunt cu­nunaţi. Pe seară, această creş­tinească datină se va împlini, după dorinţa celor doi. Nuni vor f i : D-ra M i n a C o n s- t a n t i n e s c u şi d. profesor D. N e g r e s c u . Făgăduim să prindem, cu aparatul fotografic,

grupul de nuntaşi, înainte de-a ne îndrepta spre gară. Ceeace s'a şi făcut, odată cu urările de sănătate, viaţă lungă şi... la mai m u lţi!

N U N T A

Pe înserate, sub acoperişul ca­sei, care adăposteşte şi pe co­pilaşi, se împlineşte gândul ce­lor doi de-a se însoţi, sub bine­cuvântarea creştinească a Celui de Sus. Atmosferă de bucurie. Feţe vesele. Forfotire. Mai to t satul s'adună, ca să sporovă­iască prin preajma locuinţei. Toţi sunt bucuroşi de schimba­rea aceasta, în viaţa celor doi concetăţeni, deveniţi acum cu­noscuţi în toată ţara 1 Vin urările de pretutindeni... Glumele scapără ca artific iile . Smaranda şi soţul ei, obiectul curiozităţii generale, a simpatiei tuturor, împart zâmbete şi aş­teaptă stânjeniţi binecuvântarea preotului..'. Copilaşii dorm în umbra odăiţei, vegheaţi de o doică şi de candelă... Nici nu bănuesc măcar, împrejurarea de dincoace 1— Vă aşezaţi, acum, în alt chip, bade... N u-i aşa ?— Cum ne-o ajuta Dumne- nezeu ! Ne-o clădi casă şi de-o f i să căpătăm pământ...— Ceva ajutoare?— Au venit, nu-i vorbă! Ne-om îm plin i şi noi oleacă... Ş i pentru copii... Cum o f i inima oamenilor...Preotul a venit... Pregătirile au fost sumare: două lumânări, floricele, nişte vin bun dela domnu 'M itu , restauratorul. Soţii s'au gă tit curat, cu ce-au avut mai bun... Feţele zâmbesc... Cu­vintele evanghelistului se îmbină cu duhul pacinic al sufletelor... Tatăl şi mama sunt acum soţ şi soţie, în faţa Domnului — Amin !— P entru copii... — spune mama ! Să le f ie bine /...Se ciocneşte în sănătatea lor, a pruncilor, a nunilor. Afară, ciorile au şi prins a zice marşul lui Napoleon ! Surprindem gru­pul : ultimă imagine din ziua petrecută la Pătârlagele...In gara micuţă, trenul a şi so­sit ! Ne grăbim, nevoe m are! Unde se dau bilete ?— N u daţi aşa fu g a ! Câ nu pleacă ! Până nu se dau biletele pentru toată lumea, nu pleacă trenu ! E parti- coler !

N. PAPATANASIU

F o to g ra fii: EUGEN GROSSARU.

f- J B Ê Ê té .

)

\

%

XJ

J

R.tr N ^ 5 2 9

Pag. 8

ia tă vă prezintăm pe cei patru copii din P â tâ rlag e le : De stânga la d re a p ta : Petruţa, Nicolae, Anişoara şi Alexandrina, putea deosebi, întrucât nici mama lor n'o poate face.

sus în ¡os şi Ne indoim câ

delai-a ţi

IN SATUL ROMÂNESC

adevărat arătoasă. Despre casa lui, badea Niculai Doinaşu mi-a spus şî*o cim ilitură măiestrit tic lu ită :

Cloşca de lemn,Puii de carne,

— Puii suntem noi, — a adăogat bărbatul, surâzînd. Casa era durată numai din lemn, cu acoperiş de şindrilă, aţa cum toate casele din munte sunt înălţate. Avea ceva d in tr'o căsuţă de copii, lucrată la traforaj, pentrucă to tu l e c iop lit, geluit, încrustat, în flo rit cu tăişul custurii.Ne ridicasem pe cărarea ce urca chiar din îngemănarea Lotrului cu frăţine-su. O ltu l. Casa băd iţe i Nîcuiai ne întâmpinase, albă, îngrijită, în luminişul de brazi.

sise cu oîle. Işî statornicise casa aci, în preajma satului acesta, semănat împrejurul fabric ilor de cherestea, din vale...Mâna lui mângâie mărţişoarele, cruciuliţele şi florile de Sânziene, pe care le-a încrustat, în lemn. „Ca o poartă împărătească“ ! — spune bărbatul şi ochii lui albaştri se ridică spre streaşina ce-acoperă poarta într*--- ă, ca pe o tro iţă .Acoperişul casei pare întocm it din olane, dar nu sunt decât solzi de lemn, mai mari, care împlinesc întreg acoperământul. Stâlpii pridvorului poartă aceleaşi podoabe, ca şi ferestrele, uşa ce dă în casă. Ca un meşter vră­jito r, pe ce-a pus mâna badea Nîcuiai, to tu l s'a înfrumuseţat, cu podoabe minunate : lingurile dela masă, din care sorbim jin tiţa caldă, masa însăşi, tronurile în care e păturită zestrea lelei Ioana, scaunele, care par a fi opere de artă, furca femeii, războiul, ghergheful şi vârtelniţa. Până şi daracul şi-a p rim it d a ru l: flo ri de zadă. Ce să mai spunem de naiul omu­lui nostru. D'apoi, în meşterirea acestor lucruri de prin casă. badea Neculaî |

WMStânga prim a fo to g ra fie : Locuinţă mai bogotă, acoperită cu ţiad rilă .

A doua fo to g ra fie : Prin satele noastre, chiar la casele mai sărace, dacă c încrucişare de dramuri, a ţează omul o cruce, care este prinosul ev lav ie i sale.

— Bucuroşi de oaspeţi, in casa dumneavoastră ?— Bucuroşi ! Că pentru noi şi pentru oaspeţi am durat-o !Aşa îmi răspunde badea N i c u l a i D o i n a ş u, din pragul uşii iarg deschise, ca şi braţele lui vânjoase, p ri­mitoare. Din spatele lui, 'lea I o a n a cu ţâncul în braţe, avea aceeaşi lumină a bucuriei pe chip, ca şi săteanul acesta de munte, la statură asemeni unui brad, care ne poftia în casa lui. Umbră de supărare n'am desluşit pe feţe le lor, nicio clip ită. Erau, într'adevăr, bucuroşi de oaspeţi.Socot că voioşia pe care o citiam în ochii gazdelor, izvora din mândria de a ne prim i în tr’o gospodărie cu

Casa hodinia pe locul unde brazii fuseseră doborîţi, ca să slujească la întocmirea adăpostului pentru bădia N i c u l a i , lelea I o a n a şi copil, venit pe lume în tr'o noapte de Sânziene.Am întârziat un răstimp de vreme în faţa porţii celei mari, ce ţinea frun­tea întregei hore a ostreţelor.A lcătuirea aceasta minunată îţ i fura privirea, în toate amănuntele pline de farmec ale încrustărilor şî tic lu irilo r mărunte, pe care cuţitul le împli­nise. Amarnică trudă I Trei stâlpi, cât un trunchiu de român, ridicau frunţi de urieşi, spre cer. Custura le crestase podoabe în haina albă, de lemn moale : floricele în ghirlănzi, frunzuliţe pe rămurele, semnul soarelui rotund, semnul lunii la pătrar, un roiu de stele, cruciuliţe — de spaima dracilor. Porţile prinse de stâlpi, păreau asemeni acelora din Casa Domnului, ce se deschid în catapiteasmă. Câtă migală pusese omul acesta ca s’o înflo­rească, în fe l şi c h ip ! Mi-a mărturisit c ’a făcut to tu l cu multă dragoste şi luare aminte. Era visul lui cel frumos, să aibă o casă arătoasă, unde să-şi primească iubita — pe care o adusese de peste munţi, unde popo-

Sat: Gospodărie in M antii Apu­seni, unde ie r­nile tua t grele, ia r p rim ăvara vin puhoaie mari

Stânga: Casă de munte, din O lte - n ia .C ât se poate de f r u m o a s ă este p oarta grea de s te jar cio­p lită .

Jos d r e a p t a : Casă de ţes, a- coperită cu stuf.

a mai pus şi alt gând frumos : florile, cruciuliţele şi semnele cereşti, pe care le-a crestat cu custura, au căpătat fe lurite benghiuri de colori. Cicoarea după potrivirea ei, cu albastrul îna ltu rilo r; frunzuli­ţe!® : ve rz i; soarele şi ste le le : galbene.!n treaba asta, 'lea Ioana a avut şi ea amestec şi de temeinic aju­tor i-a fost. Că ea într'ale colorilor e pricepută nevoe mare. Şi aci, avem prilejui a arăta cum şi lelea Ioana a pus în lucru fe lurite ros­turi. Mâna ei se vădeşte pretutindeni, în casă, ca şi a bărbatului. Femsea nu s'a lăsat mai pe jos, chiar în truda gingaşă a podoabei. Din tronul cel tare, încăpător, purtat în car de peste tre i piscuri de munţi, au izvorît scoarţele scumpe, şervetele cu brâie de borangic aurit, plocateie în firipate nod cu nod, f ir cu fir, floare cu floare, catrinţele, iile, maramele. Pentru toate avusese de tipar Firea: câmpiile, zărite ca prin vis — din piscuri, florile, cerurile, stelele, brazii, copilele. Erau toate aşternute aci, pe fiecare foae de scoarţă, pe marame, în podoaba iilo r: hore de copile, cocoşei de munte, stele şi semnul Domnului, flo ri şi ramuri, umbrele basmelor vechi. Casa primise aită faţă : Primăvară. Mai târziu, a venit şi copilul, rumen şi voinic. Minunea aceasta nouă i-a adus norocul In casa lui badea Niculai.

Desigur că sunt fo a rte p ito ­reşti casele de munte, făcu te din lemn ţi acoperite cu căciula în a ltă de paie. Dar cât de p rim itive i

in pridvor, aşteptând bărbatu l. in pufine ţă r i vom găsi genul de construc-ţie al caselor noastre dela munte.

in primăvara când copilul gânguria sau asculta şopotul apelor, ţipătu l herăstraelor ori nahlapii de pe Lotru, două rândunici au prins a-şi aşeza cuib de lut, sub stra- şina larg ocrotitoare.Bărbatul ne mărturiseşte cât de greu se rupe de lângă casă, când e nevoit să urce cu oile, peste munte, la târla. E aşa de prins de adăpostul copilului şi-al nevestei.— Lum ea e departe de noi ! — spune el. Arareori, în sărbători, coborîm să ne vedem neamurile. Trăim doar cu vitele , cu câinii şi cu Dum nezeu. Nevastă-mea a deprins în şcoală a c iti ş i a adus de-acasă bucoavne şiGospodărie moldovenească depe lângă Prut. F o to g ra fH G ro ssa ru d in M u zeu l S a tu lu i Caso are prispă şi feres tre m an . ■ R o m â n e s c .

Ce bine ar fi dacă to a te casele gospodăriilor ţărăneşti s 'ar în fă ţişa ca aceasta!

Evanghelia. Scoate uşor toate tâ lcurile din slove şi mai cu munca, mai cu ascultarea celor s fin te , ia aşa ne ducem vre­mea ! N i-i tare dragă casa !

Casa lui D u m i t r u H o l b a n e cam în marginea fluviului. Dunărea prinde, pe-aci, a se depăna în şuviţe, printre ostroavele acoperite de flora sălciilor.Cursul apelor e mulcom, iar la mal, unde piatra calcarului se ridică în bolovani grei, cursul se 'ntoarce înapoi.E în înserare. Soarele s'a irosit dincolo de bălţi, iar peste ape, se aştern arătările cerului înroşit, ca de jar. Luntrea ta ie sforul, îndemnată vajnic dirf lopeţi. Deşi e de pe malul Dunării, de-astă dată nea D u- m i t r u nu aduce cu el nici prostovolul, nici ghiara chiorpekului şi nici o altă unealtă de pescuit. Plugul şi grapa din luntre, ne spun că nea Dumitru a arat în baltă. Cu pescuitul scoate puţin ! De-abia mai poate

C oşar mic pentru porumb şi p ivn iţă de c a rto fi. g

hrăni casa. Are să pună porumb şi meiu. Ici-coio, bostani, pe­peni verzi şi caunî zămoşi. Porumbul e pentru mămăligă, iar meiul are p re ţ bun, ia obor, ştie ei !Nea D u m i t r u H o i b a n nu e de ie i p ro s t! A ce tit ei prin gazete, ce trebue şi ce nu trebue la casa om ulu i! O să semene şi 'n ceairui pe care l-a lăsat de pârloagă. A mai cerut sfat şi învăţătorului cel tânăr, care i-a spus o muiţime de lu­cruri. Despre sămânţă, despre munci, despre preţuri. Vede ei că numai aşa cum trăia până acum, nu se mai poate !Mai întâi casa ! Acesta i-a fost gândui cel dintâi. De te în- tornî acasă, adăpostul să te primească luminos, îngrijit. A îm­p lin it spărturile cu câţiva chirpici, a pus nevasta de-a îîp it păreţii şi podelele. A cumpărat var, de-a înăibit-o cu grijă. Coperişul to t din stuf i-a lăsa t; o pune ei usiul de olane, pe toamnă !A priponit barca smolită şi-a iăcătuit-o. Apoi, ajutat de băe- ţelul cei mare, a pornit cu plugui pe roate, ca doi urători, ii place casa lui ! Se poate mândri, badea D um itru ! Gardul de peatră e train ic şi frumos. Cei doi salcâmi, din dreapta şi stânga cărării, adumbresc ograda. Aci a plănuit stăpânul o gră­dină de legum e! Toate la rândul lor. Dinspre bucătărie, se ridică fum pe horn. Mămăliga şi fasolea sunt gă tite !In încăperile casei, a adus în vremurile bune, o oglindă, o masă făcută de tâmplarul satului. Nevasta a împodobit cu peş- chire icoana de de-asupra patului. La ferestre a pus perdele şi f lo r i : muşcate în glastre. Pe jos, rogojini de papură. Numai in odaia cea mare, au aşternut un covor cu brâie roşii, cătane şi flo ri.In odaia de mâncare, femeea a răsturnat mămăliga pe-un şer­vet. Se strâng, tus-patru, împrejurul măsuţei de-un lat de palmă înaltă. Stau pe scăunaşe mărunte şi înfulică. Focul din vatră le joacă umbrele pe păreţi, uriaşe : bărbatul, femeea, băetui şi copiliţa. N'au nimic de spus. Totul se petrece în pantomimă. De peste baltă, s'aude orăcăitul broaştelor. Un şuer gros şi prelung : un remorcher urcă agale, cu tre i şlepuri, în sus, spre Silistra, cine ştie ?

Intr'un târziu, omul — ajutat de femee — poartă copiii adorm iţi în patul cei larg, din tindă. Aşterne peste ei o cergă şi iese apoi în ogradă. Luna luminează înoptarea şi priveliştea întreagă: balta, fluviul, cerul, satul, sunt în tr'arg intate de ninsoarea vă­păii de sus...Aude paşi. In urma lui, a venit femeea. E frumoasă Mitrana şi sânii îi sunt avântaţi de dorinţă. Dumitru simte că oboseala îi piere, în focul dragostei care-i cuprinde, înhaţă trupul de lângă el şi cheamă pe Mitrana sub adăpostul casei, li e dor de ea !

N. PAPATANASIU

OA'mcmie desăvârşită sedesprinde din înfăţişarea unei fem ei di­stinse şi e legante. Toaletele, pantofii,

. pălăria, parfumul şi maî ales Pudra con­stitue un acord care denotă bun gust şi pricepere. O fem eie care apreciază această armonie, va adopta cu sigu­ranţă Pudra En vogue, pentru aderenţa, perm iab ilita tea şi parfumul ei subtil.

fi perm iabilitatec

o u d r ePARFUMERIE VENDOME í n V o q u e

D O A M N E L O R !Vopsitul purului. în cele m ai fru ­

moase culori na tura le precum ţ i on- dulaţiun i perm anente, execută ire ­

proşabil C oaforu l F ra .r o i i , Strada

Edgard O u in e f. 7 Telefon 3-01-23

Cititî :„ M A G A Z I N U L "

PRIMUL INSTITUT COSMETIC MEDICALBULEVARDUL CAROL, 57 fost 39 TELEFON 3.52-73D-NA Dr. M. RABINOVICI dermatolog specializată la Paris şi Viena, tratează : negi, pistrui, coşuri, etc. îngrijirea fe ţe i. Tra. tamentul ridurilor prin diatermie, masage pneumatice şi hormoni- Distrugerea definitivă şi fă ră cicatrice a părului de prisos. Slăbirea locală a corpului prin masaje electr* e. Consult. 10— 12 ţ i 3— 7 p. m. Consult, g ra tu ite M iercuri 11-12 a.m.

„Pont de Yena", la picioarele Turnului Eiffel. v a f< artera principală spre expoziţia mondială. In acest scop. podul a fost reconstruit ş» dublat.

In locul unde se afla Tro* cadero, s'a rid icat o clădire monumentală, modernă, aşa numitul, „pavilion central" al expoziţiei.

Sub stâlpii de fie r cari susţin Turnul Eiffel, se va înălţa pavilionul presei.

Comisarul guvernului şi directo­rul general al expoziţiei, d. Ed- mond Labbe, ţine o conferinţă la posturile de radio franceze, cu prilejul punerii p ietrei fun­damentale a unui pavilion.

Pavilionul comunicaţiilor, pe ţă r ­mul Senei (desen).

Peste 60 de zilee x p o z i ţ i a mo n d i a l ă d i n P a r i s 1 9 3 7!

jd CUM câteva zîle, comitetul organizator al expoziţiei mondiale din Paris a de-

* clarat ziariştilor că împotriva tuturor svo- nurilor ce s'au lansat, expoziţia se va deschide în mod oficial la I Mai. Această lămurire ar putea linişti însă numai pe aceia cari nu cunosc mai de aproape situaţia lucrărilor până azi, Acel însă care ar arunca o privire asupra a ceeace sunt astăzi viitoarele pavilioane, n’ar putea cre­de că aci, unde astăzi nu există nici măcar te­meliile zidurilor, se vor putea înălţa în nici 60 de zile clădirile monumentale, împodobita artis­

tic, care trebus să alcătuiască — conform planului elaborat, viitoa­rea expoziţie internaţională din Paris.Dar chiar dacă expoziţia se va deschide cu oarecare întârziere, aceasta va fi totuşi impunătoare şi foarte frumoasă. Planurile, dese­nele şi machetele care au fost fă­cute, ne arată cât de monumen­tală, de artistică şi de măreaţă, va fi toată alcătuirea.Nu e un lucru de nimic ceeace va oferi Parisul oaspeţilor săi, în cadrul expoziţiei mondiale. In Io-

Ca punct central al ex­poziţiei va sta to t Turnul Eif- fe l, care, cu acest prilej, va fi renovat şi, în parte , re ­construit. Fotografia noas­tră ne dă o imagine a hao­sului de stâlpi, drugi de fier şi scări.

cui palatului Trocadero care a fost dărâmat (dealtmin- teri era considerat drept monumentul cel mai urât din Europa) s'a ridicat o clădire modernă, în a că­rei sală centrală se va afla cea mai mare senzaţie a expoziţiei, un aparat elec­tric gigant. Iar spre a fila nivelul circulaţiei care se prevede că va creşte nes­pus de mult, în timpul ex­poziţiei, s'a aruncat peste Sena un pod nou, foarte mare, care e aproape ter-

Pavilionul de sticlă al Ce­hoslovaciei va străluci în noap­te ca un fa r din basme.

O machetă generală a ex­poziţiei. In mijloc. Turnul Eiffel şi ,,Pont de Yena" ; la dreapta clădirea centrală a expoziţiei (în locul Trocadero-ului), chiar în fa ţă , deasupra Senei „Pont d'Alm a“ şi lângă el, noul pod. Sus: insula lebedelor pe care se vor înălţa pavilioanele co­loniilor.

Dar şi în afară de terenul expo­ziţiei, în oraşul întreg se fac pregătiri, spre a oferi miilor şi milioanelor de străini cari vor vizita desigur Parisul, o icoană reprezentativă a Franţei de azi. Se pot vedea construindu-se la Paris, sute de tot felul de ins­talaţii practice.Turnul Eiffel rămâne şi de data aceasta punctul central al marei expoziţii. Cu prilejul ei turnul va fi în parte renovat, în parte re­construit, adaptându-i-se dife­rite modernizări. P. A.

O p arte din cla- direa Palatului de Justiţie, cu statuia lui Ştefan cel M are.

Râpa galbenă.

M itropo lia Moldovei.

ajungă până la turlele sclipitoare ale bisericii Trei Ierarhilor, am eninţate să-şi piardă traiul paşnic, din cauza unui nou. cinem atograf, ce se clădeşte peste drum. Locaş vechi de închinăciune, Mitropolia Moldovei priveşte spre clădirea imensă a Palatului Adm inistrativ, pe ale cărui zeci de turle ciorile găsesc totdeauna un loc prielnic de consfătuire, de altfel ca şi pe îidurile roşii ale bisericii Sf. Nicolai 3om nesc, sau chiar pe statuia equestră i lu i Ştefan cel Mare.Ce are laşu l deosebit de-1 cântă poeţii ji-1 pream ăresc scriitorii? Poate doar lini­ştea, care nu e întâlnită aiurea ; poate m iile dangăte de clopote, ale nenumăratelor biserici ce se găsesc a i c i ; poate monu­m entele şi inscripţiile din trecut, unele interesante prin originalitatea lor, cura ar fi de pildă cişm eaua secată dela biserica Sf. Spiridon, aceeaşi cişm ea peste care o inscripţie slavonească spune că apa de aici e curată, ca lacrim ile îndrăgostiţilor şi va dura cât şi iubirea lor. Cişmeaua

curioase, dând laşu lu i un m iros al său aparte de gutui, viaţă şi m e­lancolie, am algam din care se naşte liniştea ce dom neşte oricând, în orice anotim p sau ceas din zi, peste ve­chea cetate, străjuită de Ştefan Vodă.D in Cuza Vodă, înspre Piaţa Unirii, viaţa paş­nică descinde din bă­trânul şi atât de curio­sul turn al Goliei, co­boară din vechea m ă­năstire Golia şi, lăsând singure m orm intele de sub zidurile crăpate, pleacă spre centru, urcând spre a fugi parcă de sgom otul tram vaielor, strigătele

Biserica Bârboi din iaşi.

Ştrandul laşilor. Turnul Goliei Biserica Golia

VĂ PREZINT ORAŞUL MEU:

CAPITALA MOLDOVEI

j y ĂTRUNZI în Iaşi cum ai pătrunde în- tr’o casă de m oşnegi,

casă lin iştită, cu încăperi scunde, în care m irosul caracteristic de bătrân, se îm bină cu un parfum fra­ged,m ireasm ă încântătoare: e mirosul gutuilor, cu obrajii mari, bucălaţi, gal­beni, gutui ascunse cu grijă, între geam uri, ca şi cum ar trăi acolo o viaţă a lor, o viaţă de veşnică tinereţe, de purure frăgezim e. Mirosul gutuilor nu trăieşte

însă num ai într’o sin­gură casă, ci dom neşte peste toate încăperile şi de aici sbucneşte afară, pentru a se îm ­prăştia deasupra ora­şului, peste toate stră­zile şi uliţele cu nume

căruţaşilor şi gălăgia copiilor, pentru a se opri la picioarele sta­tuii lu i Alexandru Ion Cuza, care se înalţă maj estoasă, m ândră, în m ijlocul târgului. Tăcerea cuprinde ade­

sea şi strada Lăpuşneanu, locul de plim bare al ieşenilor, cu localuri m ari, lum inoase, deobicei pline.întotdeauna Sâmbătă şi Dum inică, pela orele 6-8 seara, întâlneşti aici f i­gurile tipice ale laşu lui, venite să-şi vorbească, să se bârfească, să arate toalete şi să m ănânce sem inţe, ca în orice oraş pierdut de provincie.D e aici aceeaşi lin işte, în ­tâlnită peste tot, va porni m ai departe, peste re­clam ele lum inoase, ca şi pe străzile m urdare, ca să

dela Sf. Spiridon nu curge de ani de zile. Oare şi dragostea o fi secat astfel la Iaşi ?Se pare că nu. laşu l m ai are încă multe perechi de îndrăgostiţi, cari colindă seara — fără a băga de seamă de e frig sau nu— străzile în neştire, oprindu-se doar în faţa vitrinelor m ari, oglindindu-se unul în ochii celu ila lt şi urcând câteo­dată şi dealul Copoului, fără să ob­serve m ăcar că au trecut de im ­pozanta clădire a Fundaţiei, a Uni­versităţii pentru ca pe o bancă a grădinii, sub un teiu bătrân cu frunzele căzute, să înoade din nou o poveste veche de iubire, astfel cum sute de îndrăgostiţi au făcut-o înaintea lor, dealungul anilor, sub acelaşi acoperăm ânt.Oraş în care m ai dăinuie un teatru naţional, un m uzeu cu m iros de naftalină şi „cameră secretă”, cu intrare interzisă pentru elev i şi în care stau totuşi ceasuri întregi, înaintea borcanelor cu conţinut „numai pentru oam eni m ari”, zeci de băeţi de şcoală, sub privirea îngăduitoare a paznicului, care nu­mără tacticos bacşişurile prim ite în acea zi, — laşu l trăieşte m edia- toriu, între „tinereţe fără bătrâ­neţe” şi „bătrâneţe fără de m oarte”

continuând să rămână astfel cum e, vechi, cu străzi înguste, prăfuite, inestetice.Dar aşa cum e, capitala M oldovei a fost îndrăgită de toţi cei cari au tres ut cândva pe aici. cari au cu- treerat străzile fără sfârşit ale So- colei şi N icolinei, cu glod mult, cârcium i dese, cu m iros de fleică şi m ititei, întorşi m ăiestru pe gră­tar, de m âinile rum ene alt- vreu­nei ţărăncuţe, cu obraji fragezi şi trup de peatră.Au urcat alene dealul Sărăriei, îm ­bâcsit de bodegi, în care un m u­zicant tuciuriu „îi zice duios din scripcă”, atent urm ărit de pensio­narii cartierului, sau de un că­lător rătăcit, în căutare de inedit. Nu au uitat desigur să treacă şi prin Tătăraşi, sau Ticău, urmăriţi peste tot de zarva copiilor şi lă tra­tul câinilor.Totdeauna însă—oriunde s’ar afla — vor am inti şi de Iaşi, de acest târg m oldovenesc, aşezat pe şapte dealuri, oraş în care vor reveni oricând cu drag, pentru a retrăi câteva ceasuri din copilărie sau adolescenţă, risipite pe străzile-i vechi şi liniştite.:.

GELLAS

SĂRBĂTORIREA D-lui Dr. TRAIAN NASTA

Duminică dimineaţa, întreaga muncitorime din uzine, fabric i şi ateliere, funcţionari particulari, medici şi admiratori au sărbă­torit, în mod deosebit, pe ilus­trul chirurg Dr. Traian Nasta, pentru un sfert de veac de fe ­ricită activitate ştiinţifică şî me­dicală închinată lumii muncitoare şi suferindă.La această frumoasă manifesta- ţiune de recunoştinţă, guvernul a fost reprezentat prin d-niî mi­niştri Dr. Costinescu şi I. Nistor, comitetul de iniţiativă şi patro- nagiu al sărbătorîrei prin d. N. N. Săveanu, preşedintele adu­nării deputaţilor.Doctorul Nasta a fost e logia t de către reprezentanţii tuturor categoriilor de muncitori, doc­tori, elevi etc.M. S. Regina, care a onorat cu prezenţa Sa această sărbătorire, a fost obiectul unei călduroase manifestaţiuni din partea asis­tenţei şi a muncitorilor, cari au ocupat o bună porţiune a străzii unde e situat palatul Casei Cen­trale.

NU ESTE O

ÎNTÂMPLARE . . .

M. S. Regina M aria, doamna dr. Nasta, doamna general Gladz şi sărbătoritu l, d -ld r. Traian Nasta, în timpul cuvântărilor omagiale.

uesteo întâm plare dacă, o ri-unde vă duceţi, cele m ai frumoase fem ei pe cari le în tâ ln iţi, sunt tocm ai

acelea, cari în trebuinţează prepara­tele Elizabeth A rden . Explicaţia

stă în faptu l că "tra ta m e n tu l a c a s ă " -----------------------

este sim plu si, cu tim p u l, devine uşor obişnuinţa. E atat de eficace, încât

rezultate le se vad curând. Iar preparatele însâsi j in atât de m u lt, încât le pute ti în trebu in ta , fara a le resim ţi ca prea costisitoare. U rm a ţi regulat “ tra tam entu l acasa" de zece m inute, si vă ve ţi găsi, pe fie-care z i, mai

frumoasă.

M A I ÎN T Ă IU , C U R A T A T I.

D im ineaţa si seara, sau ori-cândi> ;* o 'sc h im b a ţi fa rd u l, în tre b u in ţa t)Venetian Cleansing Cream (C rem ă

Veneţiană de curăţat). Aceasta

curăţă cum nici-odată nu o poate

face săpunul, si, in fe lu l acesta, preven iţi punctele negre si po rii d ila taţi. Este prim a cond iţie , esen­

ţială, a frum useţii. Venetian C lean­sing Cream - - Lei 3 3 0 .- .

A P O I, T O N IF IC A Ţ I. '

Cu Ardena Skin T o n ic (T o n icu l pentru piele A rdena). Acesta redă

viată si strălucire te nu rilo r o filite si

m enţine tesuturile elastice si matăsoase. Ardena Skin T on ic Lei 3 5 0 .-.

LA U R M Ă , N U T R IT E

Ca să pastrati tenu l fără sbarcituri, tapota ti cu Velva Cream (C rem a de

N u tritie ), sau, daca tenu l D v . este m ai uscat, in trebu in ta ti Crema O R A N G E SKIN F O O D , m ai bogată

in grăsim i. Lăsaţi puţină cremă pe fată, peste noapte, pentru a în ­

depărta asprimea si r id u rile fe tii.A rdena Ve lva C ream - Lei 3 3 0 .- .

O range Skin Food - - Lei 3 3 0 .- .

Faceţi acestea regulat, si ve ti rămăne u im ite de rezu lta t.

Preparatele Elizabeth A rden se pot obţine la ;

Parfumeria Teatrului, Calea Victoriei 84,Bucureşti • Caleries Lafayette, Calea

Victoriei 13, Bucureşti • Vojtek & Weisz,

B-dul Regina Maria 24, Arad • Krafft &Herberth,Kornzeile 7, Braşov • Parfumeria ELITE, Cernăuţi • Drogueria Royal, Piaţa Unirii 26, Cluj • Parfumeria Franceză, Str.

Carol 104, Constanta • Parfumeria Flor­

enţa, Str. Domnească 44, Calat. • Parfumeria "La Elefant," Str. Cuza Vodă 62, las. Drogueria APOLLO, B-dul Regele Ferdinand 7 Oradea . Drogueria Centrală Str. M . Cogălniceanu 6, Ploesti • Cea Krayer, Timişoara.

M. S. Regina M aria este întâm pinata de că tre surorile spitalului de chirurgie, „Regele C aro l II" , de sub con­ducerea d-lui dr. Traian Nasta.

★ E L I Z A B E T H A R D E N ★Elizabeth Arden Ltd.

L O N D O N 2 5 O L D B O N D S T R E E T W l

A r M M H MCURÂND urmează să plece o comisiune de savanţi englezi în Ţara Minunilor,

spre a studia secretele fachirilor. Până astăzi inteligenţii exploratori ai orien­tului n’au fost în stare să desvălue o serie întreagă de minuni ale fachirilor.

Fachirii şi yoghii indieni trec drept cei mai iscusiţi scamatori din lume. Au o agili­tate neînchipuită în scamatorii, arta ventrilogiei, hipnotism şi iluzionism. A rta scama­torilor moderni, din celelalte ţări, e copiată după ei. Dacă ceri unui fachir explicaţia scamatoriilor sale, îţi răspunde că el nu este decât un mediu, care face jocul spiritelor. Ei sunt iniţiaţi1 în aceste secrete de profesorii lor, numiţi „Grus‘\ cari la rândul lo r au învăţat dela „Grus“-ii lor. Acest lanţ poate fi urmărit până în timpurile cele mai vechi Fachirii nu lipsesc nici dela curţile prinţilor indieni, nici din ţinuturile cele mai îndepărtate ale ţării. Sunt de găsit pretutindeni, unde există pentru ei posibili­tatea unui câştig cât de mic.

Este cunoscut trucul yoghilor de-a face să crească, în câteva minute — sub influenţa unor fraze ştiute numai de ei — un pom de Magnolia, dintr o sămânţa de Magnolia, pusă în pământ chiar atunci. Tot astfel, fiecare a auzit vreodata de minunea frânghiei. Fachirul aruncă în aer o sfoară lungă, care rămâne ţeapănă în aer, atingand pamantul cu unul din capete. Un băetaş, făcând parte din suita fachirului, se caţara pe frânghie, din ce în ce mai sus, până la capăt. In cele din urmă dispare cu totul, in aer. In

Fachir în extaz, pe patul său Acrobat» care in Europa consti-de cuie. El se chinuie in acest tuesc Iacă o a tracfie a progra-fel, pentru mântuirea sufletu- «e fo r de circ, sunt foarte obici-|Mj s£ u nuite pe stradele Indiei.

acest moment fachirul, aruncă în susul frânghiei un pumnal. Pline de sânge, cad la pământ membrele sărmanului ajutor. In timp ce spectatorilor îngroziţi le trece un fior prin spate, fachirul curăţă, cu grijă, pumnalul, căzut iar la pământ. E l adună lin iştit diferi­tele bucăţi ale trupului omenesc şi le aruncă, de-a-valma, într’un coş mare, pe care-1 închide. Spune vreo câteva formule magice şi pune pe cineva să deschidă coşul. Băeţaşul, pe care toţi îl soco- tiau mort, iese la lumină, sănătos şi vesel.

îngroparea de viu se execută acum în India sub controlul strict al Europenilor. Aci e vorba de o autosugestie puternică. Fachirul care s’a pus la dispoziţia noastră, pentru acest scop, şi-a astupat cu ceară toate orificiile corpului său. S'a culcat apoi într’un cos­ciug. pregătit în groapă. Puţin timp după asta, zăcea ca un cadavru, fără bătăi de inimă şi fără respiraţie. Europenii au închis

■Acest fachir are fo t trupul mânjit cu var. Iţ i lasă pârul să creas­că până la pământ şi nu poartă nicio bucăţică de stofă pe trup. Un brahman îl însoţeşte fiindcă el n’are voie să atingă ni­mic. Indienii se adună să vadă pe acest sfânt, ia r femeile par că nici nu dau atenţie faptului că bărbatul e gol.

Fachir, care ani de-a-rândul şi-a ţinut braţul stâng Sn aer, până când muşchii s‘au uscat. De remarcat unghiile lungi. ■sicriul, acoperind groapa cu nisip. Mormântul a fost păzit continuu şi conştiincios, de către Euro­peni. Când conform înţelegerii comune, s’a deschis sicriul, în ziua 40-a. trupul yoghi-ului prezenta aceleaşi simptome ca în ceasul când s ’a închis cos­ciugul. Intre timp a fost adus şi servitorul fachi­rului, care în tot acest timp a fost ţinut, sub pază continuă, într’altă parte a oraşului. Dupăce acesta a frecat bine trupul şi capul stăpânului său, înde­părtând ceara, fachirul a deschis ochii. Părea să nu-şi dea încă seama ce e cu el. Servitorul îi pre­găti o baie caldă. Intre timp, yoghi-ul îşi reveni definitiv şi ieşi din sicriu. Ca şi cum nimic nu s ’ar fi întâmplat, el dădu servitorului său vreo câteva porunci fără importanţă. Dupâ^baie, se aso- ciă. ca înainte, celorlalţi scamatori din piaţa mare­lui templu al oraşului.

Acest fachir a depus jurământul tăcerii ■ şi din acest motiv şi-a trecu t un beţişor

prin buza superioară şi inferioară.

Intr’unele regiuni ale ţării minunilor se pot întâlni oameni sfinţi, completamente g o i . Trupul lor e mânjit cu cenuşă; prin ea, ei se cred feriţi de căldură mare sau de frig. Părul lor e crescut şi lăsat în mare desordine. Cum aceşti sfinţi nu vorbesc, nu ating nimic, ba n ’au voie nici măcar să-şi ducă singuri mâncarea la gură, mai totdeauna sunt însoţiţi de câte un brahman. Aceşti bărbaţi sfin ţi sunt foarte res­pectaţi de credinciosul popor al hinduşilor. Sunt întâmpinaţi cu o consideraţie reţinută.

Un îmblânzitor indian de şerpi, cântâ unei cobre.

Am auzit un caz, în care un fa­chir a trebuit să plătească cu viaţa sa, un truc îndrăzne;. Ca deobiceiu, la apariţia sa în sat, toată populaţia s ’a adunat în juru-i. Printre săteni se afla şi un străin de sat, cu băiatul său. In admiraţia unanimă a spectatorilor, fachirul executa diferite scamatorii. La sfârşit, tăie cu o lovitură de sabie, capul unei găini, pentru a o învia cu câteva cuvinte magice. Mulţumită, pasărea ciugulia apoi grăunţele, care i se aruncau. Fa­chirul rugă pe spectatori să i se dea un copil spre a face aceeaşi minune cu el. Ca şi găinii, el îi va tăia capul, şi-l va pune apoi la loc. El asigura pe părinţi că nu se va întâmpla nimic rău copilu­lui. II vor căpăta iar sănătos, înapoi. Niciunul dintre săteni nu s ’a lăsat înduplecat. In cele din urmă se decise străinul să puie la dispoziţia fachirului pe fiu l său, dupăce în prealabil se adunase în grabă o sumă de bani. Micuţul, care plângea cât îl ţinea gura se lin işti imediat, când fu în braţele fachirului. Când acesta îl aşeză pe un coş, el nu mai era deloc înfricoşat, ba zâmbea chiar. Fachirul înfăşură copilul într’o pânză, care ajungea până la pă­mânt. Ii lăsă liber numai gâtul şi capul. înclinând cu stânga capul băiatului, apucă pumnalul cu dreapta, ridică mâna şi reteză cu putere gâtul micuţului. In clipa următoare, capul copilului zăcea pe jos, în vreme ce trupul căzu pe spate. Martorii groazni­cei întâmplări păreau încă para­lizaţi, când deodată, cu un ţipăt strident de disperare, tatăl băia­tului sări din rândurile spectato­rilor, învârtind pumnalul în jurul capului său. Lama zbură ca fu l­gerul prin văzduh. O secundă mai târziu, capul fachirului se rostogoli la pământ. Trupul său mai rămase în picioare, câteva clipe.Ucigaşul prins şi legat, fixa ne­contenit pe fachirul mort. Când l-au ridicat pe acesta, au găsit sub îmbrăcămintea sa largă pe copilul al cărui tată nenorocit devenise criminal. El dormea liniştit şi zâmbea în vis.

Bl:achir cu discipolii săi.

No. 529Pag. 17

Fachir cu elevii săi într*o stradâ Acest mântuit şi-a schilodit picioarele dm india. * pentru slava zeului Shlva.

Pentru zeul Shiva, ei se supun celor mai groaznice chi­nuri. Fui lui Shiva se pregătesc anume pentru misiunea lor in şcoalele de asceţi, din locul sfânt de pelerinaj,Benares. Această pregătire constă într’o istovire sistema­tică a trupului şi sufletului. Când însfârşit sunt consi­deraţi pe deplin purificaţi, pot fi văzuţi rătăcind prin ţară, ca ispăşitori, continuând a-şi chinui trupul.Se odihnesc pe un pat de cuie ascuţite, îşi fac cu fiare înroşite în foc, găuri în limbă, sau îşi fixează sandalele de picior, cu cuie lungi. A lţii stau mult timp pe un singur picior, sau se lasă spânzuraţi de picioare, într’un pom. Apoi se aşează între patru focuri şi se lasă fripţi de al cincilea foc puternic al soarelui fierbinte, din In­dia; alţii privesc în soare, până îşi pierd definitiv vederea Se găsesc iarăşi unii cari îşi leagă un braţ în aer, în onoarea

Cunoaşte{i Togal-ul ? Tabletele Togal constitue un m edicam ent cu efect p rom pt în : reum atism , gute. sciatică, gripă, p recum şi bolile de nervi şi la du rerile de cap. G raţie com poziţiei sale deo­seb it de feric ite şi a rezu lta­te lo r excelente ob ţinu te tim p de aproape 20 de ani atât de m e­d ic i renum iţi cât şi de num e­roase c lin ic i şi sp itale, Togal-ul şi-a crea t o rep u ta ţie generală incontestab ilă . Togai-nl elim ină pe cale natu ra lă toxinele din organism şi este în acelaşi tim p şi bac te ric id în t r ’un foarte im ­p o rtan t grad. Togal-ul se găseşte de vânzare la toate farm aciile.

Cosmetica MedicalăTelefon 3.28.35

Distrugerea definitivă a părului de prisos prin Diatermie. îngri­jirea fe ţe i (coşuri, riduri e tc). Tratament de slăbire. îngrijirea frumuseţei şi a trupului. Măşti individuale. Informaţiuni gratuite, B-dul Elisabeta 3 A (vis-a-vis de Trianon).Conslt. 10-12; 4-6 şi ore reţinute.

zeului distrugerii. Trupul lor e fixat pe un scaun. Spre a împiedeca circulaţia sângelui, îşi leagă venele. După un timp lung, chinuitor, carnea braţului moare. Ten­doanele mor, carnea se usucă. Abia când braţul se ri­dică în aer, uscat ca un băţ, pregătirea s ’a terminat. Acum pot rătăci ca sfinţi, prin ţară. Că mai există puţina viaţă. în braţul pipernicit, o dovedesc un­ghiile lungi.O sectă dintre aceştia, beau sângele din craniile ome­neşti şi mănâncă din carnea cadavrelor. A lţii cred cl in desvoltarea sufletului lor, au ajuns atât de departe meat pot trece peste obiceiuri şi drepturi, spre a pute; comite oficial cele mai mari abateri.

H. M AUZOORUDDIN AHMAD, Delhi (India)[C o p y rig h t by R ea lita te« Ilus tra tă )

Un sfat util si interesant! ! R e a lită ţile s ă p tă m â n e iD o a m n e l o r ,

Cea mai grea problemă şi de care depinde înfăţişarea cu a - levăxat- distinsă, a oricărei fe- aei- elegante, — este alegerea

FARDURILOR şl PUDREI adé­quate tenului Dvs.

Din bogatul nosta i asorti­m ent de produse de înfrumuse­ţare , originale, direct im portate dela casele cu renume mondial si anum e : INSTITUT DE BEAUTE „KLYTIA“, ANTOINE, PHEBEL, ELIZABETH AUDEN, HELENA RÜBINSTEIN. GROL. LY, PETAUXE, — aveţi posibi­lita tea a vă alege PUDRA şi FARDUL potrivite tenului Dvs., a căror aplicare vă vor convin­ge im ediat de rezultatele m ira­culoase ale acestor produse de calitate şi de m are efect.

Personalul nostru specializat In această materie, vă stă la dispoziţie cu toate sfaturile şi instrucţiunile, cari vor contri­bui cu m ult succes la înfrum u­seţarea Dvs.

„PARFUMUL“ Bucureşti, I. cal. Victoriei, 72

T elefon: 4/14/06

O m u l î ş i4 omoară stom acul

- t l

turburându-l

ç obosindu-l/■

•I

Cu ra re excepţii, ne naştem cu un stom ac sănătos şi norm al. Omul dă pu ţină atenţie orga­nelor sale m ai cu seam ă sto­m acului, până în ziua când... un prim sim ptom se iveşte, o m ică indispoziţie, o senzaţie de arsură , gaze, un nod care urcă, som nolent? după mese, sau nopţi de insomnie. Toate aceste indispoziţii sun t cau­zate de un exces de aciditate, care arde pereţii delicaţi ai stom acului, pu tând duce la gastralgie, dispepsie sau ulce-

In tr’o bună zi vă daţi seam a că aceste indispoziţii au deve­n it a tâ t de grave încât stom a­cul e „m ort”, a fost distrus.

Dar nu n a tu ra , ci omul esteocoainnlDacă aveţi o digestie grea luaţi dela prim ele indispoziţii o m ică doză de M agnesia Bi- su ra ta şi durerile Dv. vor dis­pare în curând.Magnesia Bisurata, uşurează, pen tru că ap ără m ucoasa deli­cată a stom acului contra ac­ţiu n ii iritan te a excesului de aciditate. N eutralizând acest exces vătăm ător, M agnesia Bi­su ra ta previne orice indispo ziţie stom acală redând stom a­cului digestia sănătoasă şi norm ală.In sfârşit, ea redă viaţa sto­m acurilor slăbite din negii jen ţa noastră.

MAGNES I A BI SURATADe vânzare la to a te farm ac iile şi drogueriile la preţul de Lei 75

sau în fo rm at mare economic Lei 110 flaconul.

uiti â a m Arbori pen tru străzi, şosele sir O m l i r U C I i r e r i p rcu .i, a r b u ş t i , trandafiri, plante vivace, coufece, v iţe a l to ie , v iţe a m e r ic a n e p e n tr u

p o r ta l to i , etc., de calitate supe ioară, furnizează :

Pepinierele Ştirbey, BufteaRepreî^ i t n ţa generală în Bucureşti II

Str. Banului No. 2 C ata log g r a t is la c e r e r e

REUMAThMUL.RĂCELILE,

NEVRALGIILEc h i o t '

C P O N IC Eik ru ie C 'C L s

5 ° g â i

Babele. - Comemorarea lui Ion Creangă. - De ce n'a venit Maria Ventura?- Câţiva actori români la Paris

BABELE nu s’au lăsat prea mult dorite; vitrinele pline de primăvara mărţişoarelor,

soarele vesel care lumina frumosul sfârşit de Februar nu le-au sp e ria t! Au venit, nu cu ploi şi sloată, ca odinioară, ci cu zăpezi şi crivăţ, ca'n ajunul Anului Nou.Cei cari s'au grăbit să-şi pună şoşonii şi blana la naftalină, s'au răsgândit şi ie-au scos iar. Cu gulerul ridicat, treci în seara de iarnă, pregătindu-te, parcă, de Crăciun... Zăpada scârţâie

subt picioare, vântul vuieşte printre crengile nerge, îngheţate iar luminiţa care trece prin viforniţă, pare scânteia unor copii cari umblă cu Irozii.Iţi pare că glasuri tinere trec prin văzduh, cântând :

Cine primeşte steaua Frumoasă şi luminoasă Pre pământ a răsărit Precum Domnul a dorit?)

Dar nu e nicio stea... Crăciunul e departe... departe sunt şi visele copilăriei, aşteptările fermecate la gura sobei şi mult aşteptatul „lancu Jianu" ori „Sânziana şi Pepelea", la Tea­trul National...

/N locul acestor basme drama­tice, se joacă frumoasa feerie „Harap A lb ", pentru comemo­

rarea unui veac de când s a născut io n C r e a n g ă .Generaţia tânără, care mai vine la teatru, aplaudă pe Ovid Brădescu şi pe G. Dem etru, cari întruchipează pe eroii marelui povestitor, a cărui glorie, ca şi a prietenului său M i h a i l E m i n e s c u , sporeşte pe zi ce trece, în vreme ce alţii, veniţi cu surle şi trâm biţe, se cufundă to t

mai mult în tăcerea şi noaptea uitării...

DE obîceîu, pe vremea aceas+a, la Teatrul Naţional, aveau loc reprezentaţiile domnişoarei

V e n t u r a . Anul acesta, eminenta societară a Comediei Franceze nu ne-a vizitat, fiindcă noul administrator d. B o u r d e t are nevoie de toate elementele valoroase ale primului tea­tru francez, ca să întărească distribu­ţiile şi s'aducă lumea la spectacolele ilustrei case a lui Moliere. Căci şi acolo, teatrul trece prin criză.Ce să mai spună b ie ţii d irectori de

întreprinderi particulare, cari au chirie de p lă tit şi nicio sub­venţie de prim it, dacă însăşi „Com edia Franceză", teatru si­tuat în inima Parisului, cu local propriu, cu o trupă numeroasă ai bine selecţionată, cu o importantă subvenţie dela stat, — e ameninţat? Anul trecut se vorbia de criză. Anul acesta e vorba de mizerie. Se pare că în raport cu valoarea lor, mem­brii Comediei Franceze sunt actorii cei mai prost p lă tiţi ai Parisului. Ei îşi câştigă viaţa pe delături, fie în turnee, fie ju­când pentru cinematograf. Fostul administrator al Comediei Franceze, d. E m i I F a b r e, care se purta ca un părinte cu cei pe cari îi d irija, a făcut to tu l pentru a înlesni administra­ţilo r săi o viaţă mai omeneasca, în afara de a tribuţiile lor oficiale. Dar aceste permanente lipsuri dela apel, desorgani- zează ansamblurile, scad nivelul artistic al spectacolelor. Ca sa

dea o mână de ajutor camara­zilor plecaţi în provincie, socie­ta ri sau stagiari, intră la repe­zeală într'un rol. Nu sunt mulţumiţi nici ei nici spectatorii, fiindcă lipsa de repetiţii se re­simte supărător.Publicul ocoleşte primul teatru francez şi din acest motiv. Fap­tul că repertoriul e compus din lucrări clasice, cu o ţinută lite ­rară, cu o preocupare intelec­tuală mai presus de nivelul spectatorilor de azi, e dat ca primă cauză a reţete lor din ce în ce mai slabe, pe cari le în­registrează, de câţiva am, casa lui Moliere.Autorii de succes îşi dau manus­crisele ia teatre particulare, unde nu sunt nevoiţi să aştepte cu anii până le vine rândul. O piesă care a reuşit, se joacă pe bule­varde, în fiecare seară, luni întregi, pe când la Comedia Franceză apare pe afiş, din când în când, la date hotărîte, la in­tervale destul de depărtate. A ctorii Comediei se mai plâng de faptul că teatru l lor e sin­gurul care nu poate reprezenta succesele străine. Sunt nevoiţi să ofere la in fin it drame, co­medii, cunoscute de toată lumea, iar ca noutate, operele autorilor autohtoni, pe cari alte teatre nu le-ar prîmî, fiindcă sunt prea serioase, prea grele pentru pub­licul nevrozat, dornic de amuza­mente facile, al meiropolelor de azi. Salvarea? Să mai urce sta­tul subvenţia şi să micşoreze taxele — spun societarii Come­diei Franceze. Dar statul n are excedente. El nu poate ajuta alte instituţii, de o u tilita te pub­lică mai acută, necum să mai dea bani pentru actori.Se răspunde societarilor:— Mai micşoraţi şi dvs. preţu­rile locurilor, fiindcă e greu omului să dea 40 de franci pentru un stal. Mai faceţi eco­nomii. Mai concediaţi din sta­giari şi jucaţi dvs. roluri secun­dare. Mai renunţaţi să puneţi în scenă la alte teatre, să faceţi filme, să to t umblaţi în provin­cie şi în străinătate. întăriţi spec­tacolele....Ca să întărească aceste spec­tacole, d. B o u r d e t n'a mai lăsat-o pe M a r i o a r a V e n ­t u r a , să plece spre Bucureşti. O pagubă, în primul rând pen­tru Teatrul nostru Naţional, care realiza beneficii de pe urma emi­nentei tragediane. O pagubă

George Vrscascriam în „Adevărul*

pentru adm iratorii d-saie. O pagubă pentru d-na V e n t u r a însăşi, căreia statul îi plătea doua milioane pentru aceste re prezentafii. Să sperăm că aceşti bani, destinaţi Teatrului, nu vor trece la alte capitole, ci vor f i fo losiţi to t pentru teatru adică pentru provinciile alip ite, cari au rămas fără altare de limbă şi cugetare naţională. Să se reînfiinţeze teatrele Statului din Cernăuţi şi Chişinăui

E câte ori se vorbeşte de d-na M a r i a V e n f u r a si de gloria universală, pe care

şi-a cucerit-o, mă gândesc ce carieră strălucită ar f i făcut la Paris uni.' actori ai noştri dac'ar f i avut curajul să plece la vreme!Sânt peste douăzeci de ani, de când asistând la spectacolul fastuos ai „P i s a n e 11 e i" , de d ' A n u nz i o. la Teatrul Châte let, spectacol în care Ida Rubinstein se înconjura de cei mai străluciţi „jun i-prim i" ai Parisului,

cum s'ar fi remarcat între to ţi, cu silueta, vocea, talentul şi distincţia lui poetică, un T o n y B u l a n d r a ! Ma gândiam, deunăzi urmărind „Omul şi masca" ce succes ar avea C. V r a c a la Paris, unde n'are nimeni varietatea, plas tica, vocea şi comunicativitatea iui !Dar lancovescu? Atâta vervă, atâta inteligenţă, atât umor de bună calitate, atâta putere de a se transforma, de-a emoţiona, — călite la disciplina Parisului, ar fi făcut din el o glorie mondială, l a n c o v e s c u ar fî fost Românul cel mai bogat şi mai fe ric it, aşa cum M e u r i c e C h e v a l i e r este francezul care câştigă cei mai mulţi bani.Tot aşa, o actriţă cu fantezia şi sensibilitatea unei T a n t z i C u ta va şi atâtea altele şi aţâţi alţii, ar fi cucerit în fiecare an, galoane noui, un cerc to t mai larg de admiratori, preti: tindeni, dacă n ar f i rămas Sa Bucureşti.T a n t z i C u t a v a e la Londra, pe cale să-şi împlinească destinul. i a n c o v e s c u umblă din teatru în teatru, pier- zând în fiecare an câte puţin din propria-i comoară.In culmea cariere? sale, realizând in „A facerea Kubinsky ' c

creaţie cum nu sunt două in teatrul nostru contemporan, adm: rabilul e nevoit să plece în turneu, în mizeria provinciei, fiindcă la Bucureşti n'are ce să mai facă...O f i şi vina lui, — dar e şi vina publicului, care nu ştie să-r răsplătească dă tă to rii de iluzii, să urmeze cu credinţă, sa încurajeze, să-şi păstreze favoriţii...

VICTOR EFTIMIU

M e de frumuseţecare fac

Renumele Mondialal

Femeilor Franceze

Parizienele elegante sunt poate cele mai competente în toate chestiunile de cosmetică. Ultimul lor secret este în= trebuinţarea unei noui pudre “aerifi= cate“. — Unei pudre de zece ori mai fine decât se credea în trecut posibilă, deoarece este preparată după un pro= cedeu nou — şi trecută prin curente de aer puternice cu iuţeala uraganului. De aceia această pudră este atât de uşoară că se întinde netedă asupra pie* lei — un strat de frumuseţe invizibil — dându=i un ten drăgălaş care arata natural. P rin aceasta se deosebeşte de pudrele grele demodate care dădeau le« meilor o înfăţişare sulemenită. După acest procedeu nou de “aerificare“ se fabrică acum Pudra Tokaxon. Şi pudra Tokalon, celebra P u d rase Paris, con» ţine încă Spumă de Crema, care face să rămâie toată ziua. Nici vânt, nici ploaie, nici transpiraţie din cauza dan= sului nu pot strica frumosul “ten mat“ pe care ea v ij dă. încercaţi şi Dv. secre tul acesta de frumuseţe al femeiloi franceze — Pudra Tokalon “aerificată“ De vânzare la toate farmaciile, dro gheriile şi parfuineriile din ţară. —

VINE PRIM A V AR A...

O I N A U G U R A R EAm asistat pană acum la zeci de vernisaje artistice, la numeroase inaugu­rări de case particu lare , institu ţii sociale, căm inuri studenţeşti, d a r nicio­dată la inaugurarea unui m are m agazin.la tă însă, că zilele trecu te , sim paticul d irec to r şi p rop rie ta r al noului m aga­zin „ D i-v a " , conceput în stilul m agazinelor europene, m ’a in v ita t să asist la festiv ita tea inaugurării, care a avut loc în str. Lipscani 40.Trebue să mărturisesc dela începu t că a fost o surpriză fo a rte a g rea b ilă . Fiori^m ulte şi frum oase, discursuri, şam panie, fem ei e legante , surâsuri de prim ăvară 1 O atm osferă de sărbătoare, la care fireşte contribuiau în largă măsură, cascadele de m ătăsuri ce străluceau cu m ii de nuanţe din ra ftu ri şi depe mese, în tr o atitud ine vo it desordonată şi s fidătoare . C u lo rile calde ale lam é-urilor, ale c a tife le lo r şi d iftin e lo r, dela nuanţele cele m ai modeste până la cele m ai îndrăzneţe, se îm binau fe r ic it cu mătasea pură, ce aşteaptă , nerâb dctoare , să încercuiască, insinuantă şi şerpuitoare, corpul m lădios al fem eii. D irectoru l m agazinului este un estet şi un artist. închină frumosului toată energia şi pu terea iui de m uncă. E în drăg ostit de stofe şi m ătăsuri ca de cea mai^ frum oasă fem eie ! Le încolăceşte şi modulează în jurul m anechi­nului, până prind v ia ţă şi dobândesc personalita te .V itrina m agazinului, a ran ja tă după in d ic a ţiile d-sale, este o perlă de bun gust şî ra fin am en t artistic .C eeace m t se pare cu desăvârşire in teresant — şi dece n'aş sublinia — m ai aies practic , este că „ D i-v a " oferă e legan te lo r noastre, prilejul să se echipeze eu to t arsenalul ce-l necesită prim ăvara, în cond itiuni fo a rte avan­tajoase şi fă ră p ierdere de tim p .Daca la p arterre , stofele şi m ătăsurile încântă ochiul, la prim ul e ta j, salo­nul de confecţium pentru doam ne constitue o adevărată încântare . M o d e le orig inale , aduse proaspăt dela Paris, sunt executate de o echipă de spe­cialişti ce vor obţine desigur succesul ce-l m erită din prisosinţă.In salonul de m ode, se găsesc pă lăriile cele m ai varia te ce ni le tr im ete recenta m oda pariziană. Insfârşit „D i-v a" ne m ai oferă to a te accesoriile cari întregesc şi com pletează eleganţa unei fem e i. Sunt de p ildă , genţi de toa ta frum useţea, mănuşi, batiste, centuri de piele amuzante şi fanteziste, ciorapi, panto fi, f lo ri a rtif ic ia le , to t fe lul de nim icuri a tâ t de necesare arm oniei fem inine.

U ra dece cred ca „ D i-v a " o să devină curând centrul de în tâ ln ire al tu tu - Jf femel!of «legan>«.________________________ A |0A VERMONT

FEMEILE PREA CRASEnu pot îmbrăca orice rochie

npjTjOaletele de searăI * 1 nu avantajează femeile prea grase Noile modele reclam: o siluetă sveltă, pre porţionată. ş i Dv., doamnă, pu teţi r e c ă p ă t a îi câteva săptămâni si- ueta sveltă, tine

rească, cu condiţi ca să începeţi chial istăzi o cură de slă­bire cu t a b l e t e l e KISSINGEN.Cura de slăbire ca ta ­bletele KISSINGEN ste cea mai eficace, cea mai mo- ensiva. Grăsimea d isp a re trep-

est, pe nesimţite, niciun fel de

sforţări fizice, niciun regim drastic. Prepa­rate din sa re na- urală de KISSIN­

GEN şi alte substan­ţe in o fe n s iv e şi e f ic ac e , ta b le te le KISSINGEN au ur, efect r e ge ne r a t o r asupra întregul ai or­ganism, de aceia elt sunt cele mai indi­cate pentru o cur;, de slăbire raţiona!;. Urmaţi întocmai in dicaţiuvile date La mc dul de întrebuinţare

Efectul dorit se poate obţine numu după untratament mai îndelungat- ---- -- Miuoiu/iyuiC e r e ţ i la farmacii şi dropuer

TABLETELE DE SLĂBIRE

B OXB£# G E R .fc\StlNGay

J A N T IN E V R A L G IC EXPERIMENTAT C L IN IC

7 A N T I D C L O R

P R O F * LU PU^ S U P R IM Ă O R IC E D U R E R I N E V R A L G I C E

« • • • C .

M A S A V E R D EScenă din repertoriul celebrului teatru de dans KURT JOOSS care obţine un grandios succes pe toate marile scene ale lumii.in curând vom avea prilejul să admirăm pe scena Teatrului ,,Vox", arta neîntrecută a baletului Joiw.

Doctor D A S T !7C I T I T I

R e a l i t a t e a s p o r t i v aR e z u l t a t e l e d e D u m i n e c ă

Portarul Râdulescu salvează situaţia Rapidului, boxând balonul.

C a m p io n a t u l de fo o t­ball a reînceput cu in­tensitatea care carac-

te riiea iă marea probă divizio- nară din fara noastră. In Capi­tală partidele cuplate atrag mii de spectatori iar Duminică, deşi vremea nu era prielnică şi pro­gramul prea atrăgător, zece mii de oameni s'au îmbulzit dela ora 14 să admire jocurile F. C. Ra­p id — Universitatea şi Venus Chinezul. Partidele nu corespund din punct de vedere tehnic dar au interesat individualităţile care au excelat. Baratki a fost punc­tul de atracţie al primului match. „Minunea dela Oradea", cum a fost Doreclit fostul internaţional

ungur a stârnit admiraţie cu |0- cul său tehnic şi spectaculos. A conlucrat cu Auer într'un chip care a atras aplauzele mulţimii. Nu mai puţin apreciaţi au fost Humis dela Venus şi Demetro- vici dela Chinezul.

In primul joc, Rapid a învins Universitatea cu 5—0 (3— 0). Foşti! feroviari au obţinut vic­toria cu destulă uşurinţă. In re­priza a doua şi-au permis luxul să schimbe formaţia astfel că l-am văzut pe Vintilă pe extremă dreapta, post care nu l-a ocupat decât la debutul său în foot-ball... Matchul a interesat numai în

prima Darte când Rapid a mar­cat tre i puncte... !n repriza a doua au preferat să completeze sicirul fără multă bătaie de cap. In locui secund, Venus a în­vins Chinezul cu 2— 0. (0— 0). Nu se poate spune că leaderul clasamentului n'a făcut uz de toate forţe le sale ca să obţină această victorie. Au fost chiar două puncte feric ite care au decis soarta matchuluî. Chinezul a făcut o opoziţie foarte seri­oasă şi nu a lipsit mult ca mat­chul să ia o întorsătură senza­ţională. A r f i fost păcat ca Ve­nus să f i ra ta t şansele de a cu­ceri titlu l din pricina acestui ac­cident.

•Ripensia a învins Gloria, la Timi­şoara cu 6— I. învingătorii cari au fost şifonaţi de înfrângerea suferită din partea Venusului cu două săptămâni înainte, fac efor­turi disperate să se reabiliteze. Duminică au apărut în formaHe completă, cu Kotormani şi Do- bay. Victoria le asigură deocam­dată locul secund în clasament. Un eşec inexplicabil este acel al C . A . O-ului care a cedat Amefei cu 5 - 0 . Scorul indica neta superioritate a arădenilor, dar în realitate, rezultatul este da to rit portarului Czinczer care a făcut o partidă foarte slabă. Orădenii pierd toate şansele de a mai avea o situatie bună în

In matchul cu Universitatea, Lenghel (_F. C. Rapid) a Concurenţii în ciclo-crossul de Duminică, la s tart.. _______ I X J _ I . . . . . . . . x n n r n r p n a d v e r s ă .

Săptămâna trecută a avut loc ia regimentul de excortâ regală, ma­sa anuală, onorată de prezenţa M. S. Rege­lui. Fotografiile noas­tre înfăţişează două grupuri de o fiţe ri, cu cari M. S. a binevoit să pozeze în fa ţa obiec­tivului.

O faxă din matchul Yenus-Chinexul.

clasament.Echipa bucureşteană Unirea Tri­color a fost învinsă de Victoria cu 7— 0. Matchul a avut loc la Cluj, pe un teren desfundat şi bucureştenii nu au putut rezista. In orice caz, scorul este sever în raport cu valoarea dintre adversari.Juventus şi Crişana au făcut joc egal la Oradea: 3— 3. Juventus a condus cu 3— I dar a avut un ghinion exasperant astfel că orădenii au egalat. Jocul a fost confuz din pricina terenului care a împiedicat buna desfăşurare a jocului.In urma acestor rezultate, cla­samentul este următorul:

Venus 13 8 3 2 42:16 19Ripensia 13 9 0 4 42:25 18F. C. Rapid 13 8 2 3 37:17 18Gloria 13 7 2 4 28:24 16Amefa 13 6 4 3 26:14 16Victoria 13 7 1 5 34:25 15Universitatea 13 5 1 7 26:33 I IC. A. O. 13 4 2 7 23:34 10Crişana 13 4 2 7 25:30 10Juventus 13 3 4 6 22:35 10Chinezul 13 3 1 9 21:42 7Unirea Tr. 13 2 2 9 23:54 6

** *După cum se vede, Venus con­

duce numai cu un punct asupra Ripensiei. Lupta divizionară este încă deschisă!

— art. v—

'

S Ă P T Ă M Â N A T E A T R A L Ă„ S C U R T C I R C U I T " la T E A T R U L VESEL.

C OMEDIA d-lui Gheorghe Costăchescu, care te repre­zintă pe scena Teatrului Vesel, este una din acele lu­crări care adaugă la prestigiul literaturii româneşti. Con­

flictul tra ta t este de un gen mai puţin exp loa ta t: e vorba de ne­înţelegerea sufletească, între părinţi ţ i copiii lor, când aceştia din urmă încep să gândească şi să judece.

Scenă din actul I al com ediei „Scurt c ircu it“ la Teatrul Vesel. Dela stânga la dreapta : d-ra M arietta Deculescu, d-na Aura F otino, d. Mircea A xen te , d-na Vasilescu- E tterle ş i d. R. B u lfin sky .

Scenă din actul al III-lea al com ediei „Scurt circuit“ Dela stânga la dreapta : d-na Maria W auvrina d M Axente, d-na Aura Fotino, d. R . B u lfin sk y ş i ’d. Ghi-h /% +1 /»/» n

Conflictul permanent d intre pro­fesorul Manole Braşcu şi fiu l său Cicerone e înlăturat sub in ter­venţia unui drâcuşor de fată, care deşteaptă sentimente de dra­goste — fe lurită — la cei din jurul ei. Această dragoste apro­pie pe tată de fiu . Fata, în cele din urmă, se va căsători cu un tânăr student, de potriva ei. Dar scurt circuitul a fost făcut şi fa ­milia Braşcu, de aci încolo, va tră i unită şi fe ric ită .Nu ştim dacă d. Costăchescu a scris piesa special pentru tână­rul şi talentatul artist Mircea Axente, sau dacă dibaciul d i­rector al teatrului Vesel, d-l Sică Alexandrescu, a ştiut să desco­pere, pentru rolul lui Cicerone Braşcu, pe acest tânăr atât de dota t. Căci Mircea Axente a făcut o creaţie dintr'un rol în care n’ar f i avut pe cine im ita. E adevărat că vârsta sa, foarte apropiată de a personagiului pe care-l îmbracă, îi permite să fie perfect în rol, să-şi amintească sentimente şi stări sufleteşti abia eri încercate. Trebuie să recu­noaştem însă că tânărul artist e do ta t cu acel talent care-i per­mite să exteriorizeze şi să tră ­iască în faţa noastră, sentimen­tele şi stările sufleteşti ale e- roului.Domnişoara M arietta Deculescu, în rolul tinerei fe te, Rodica Ni- culescu, a adus în piesă o notă sglobie, uneori duioasă, şi a ştiut să joace în aşa fel, încât devenind dragă spectatorilor, aceştia să înţeleagă prea bine dece produce scurt circuitul din familia Braşcu.Domnul Bulfinsky cu prestigiul talentului său, d-na Aura Fotino, in Febronia Braşcu, d l. A l. Ghi- bericon, cu verva sa, d. Geo Maican în rolul studentului cu care se va căsători Rodica, dna Maria Wauvrina şî dna Vasiliu- Etterle, au completat excelentul ansamblu al piesei.

Opera comică din Paris la BucureştiPe scena Operei Române, în două seri, săptămâna trecută, au cântat artiştii Operei comice din Paris.La reprezentaţia Operei Manon au asistat M M . LL. Regele Carol II şi Regina Maria.

MM. L L . Regele Carol şi Regina Maria la reprezenta ţia Operei Comice din Paris, la B ucureşti.

Scenă din M anon“ care s’a cântat sâptamana trecut;£ w e° V P*rei Rom âne> de către ansamblul Oper». nmice din Paris. y

„Realitatea Ilustrată“ alege o doamnă sau domnişoară care să facă cinema

♦

No. 529

/ N dorinţa de a stabili o legătură româno-franceză, pe tărâm cinematografic,

casa de producţie Henry Doru din Paris, a făcut un aranjament cu revista noastră ca una din interpretele viitorului film , pe care această casă îl va turna sub regia lui Abel Gance, să fie româncă. In consecinţă, „Rea­litatea Ilustrată", organizează un concurs spre a alege pe cea mai frumoasă, pe cea mai fo to ­genică, pe cea mai talentată doamnă sau domnişoară, din Ro­mânia, care în primăvara anului acesta să plece la Paris şi să turneze în film.Filmul pe care casa Doru inten­ţionează să-l producă, va f i to t0 comedie modernă, al cărui titlu se va fixa în curând. Inter­preta aleasă de noi va primi, pentru timpul cât va juca în «cest film, suma de 3.000 franci francezi, şi în afară de aceasta — dacă va corespunde aşteptărilor -1 se oferă perspective strălucite pentru viitor.

De asemenea ea primeşte 1.000 franci francezi pentru călătoria până la Paris.Am prim it numeroase înscrieri la concursul nostru. Conform condiţiunilor arătate, dela întâi M artie nu mai primim înscrieri. Doamnele şi domnişoarele în­scrise se vor prezenta la înce­putul lunei Martie, la o dată pe care o vom anunţa prin revistă, în faţa unui juriu care e pe cale de a se alcătui. Noi vom comunica şi în scris, fiecărei concurente în parte, rezultatul alegerii, pe baza fo tografiilor. Prezentarea în faţa juriului nu va f i publică.

Dintre concurente, juriul va a- lege pe acelea care să facă proba de film . Această ultimă probă va hotărî defin itiv pe aceea care urmează să fie tr i­misă ia Paris.Fotografiile prirniţe le vom res­titu i, după concurs. Ele se vor publica în revistă, numai cu a- probarea candidatelor.

Martiriul lui

Charles LaughtonCel mai bun interpret al rolurilor „crude“ , arată pen tru întâia oară, in articolul de mai jos, dece preferă arta de a incarna şi zugrăvi cruzimea omenească.

„D IN FERICIRE, El SUNT M AI URÂJI SUFLETEŞTE DECÂT SUNT EU C A FIZIC“ .

UPĂ propria-! mărturisire, C h a r l e s L a u g h t o n a fost un copt! / J pe care camarazii, seamă cu el, îl ocoliau, d,n pricina slu-

* teniei ţ i bietul prigo...r se mângâia gândindu-se la superioritatea lui morală. Copilăria nu cunoaşte îndurarea şi Laughton _ a fost nevoit, dtn vârsta cea mai fragedă, să înfrunte răutatea omeneasca. _Oriunde se ducea, era calul de bătae al tuturor, ţin ta suprema a persecuţiilor. La scoală, colegii îl sculau adesea din pat. spre a face glumele cele ma. nemiloase pe socoteala lui. li mânjiau trupul gol cu tatuagn barbare şi de- senuri simbolice J n s ă ş i natura omenească cere să chinuim , pe acela care nu e la fe l cu seme­n ii lu i“ — explică astăzi marele actor.Dar aceste persecuţii nesăbu­ite trebuiau să aibă înrâuriri profunde asupra f ir ii tânărului Laughton, care începu să nutrească o duşmănie nemă­surată faţă de toate mani­festările urâţeniei.L-aţi văzut în interpretările neuitate ale câtorva carac­tere aşa zise „crude": Că­pitanul B I i g h, în „Revolta de pe B o u n ty“, J a v e r t în ..M izerabilii“, U n c h i u l B a r r e 11 în f e t e l e din W im pole S tree t“ Doctorul M o r e a u din .Jnsu la bes­tiilo r umane“, N e r o n e în „Sub sem nul Crucii“ etc. Dar ceeace publicul igno­rează, este că L a u g h t o n a căutat să atingă culmi, în manifestarea cruzimii. El şi-a făcut un crez din a împru­muta sentimentul urii, tuturor personagiilor pe cari le in­terpreta, voind astfel să stâr­

Chartes Laugh- ton» celebrul or- t i s t de ciaema.Charles Laughton ia roia! p ictoru lu i o- îaitéez, Rembrandt.

P® cômé }«ca î a t r a» f i lm 1« î» A»*g lia , C ira rie s Laa^b - to * . c a re e fo a r te iu b it de p u b lic ui en­g lez. a fo s t a s a lta t ca c e re r i de a u to ­g ra fe . C a să scape, a fa s t « e v a tt să f a g i pâr. o î * s ta d ia .

nea se¿ desgustul publicului, pentru to t ceeace însufle­ţi« aceste personagii- Ce răsbunare mai nimerită putea să viseze Laughton. pentru toate suferinţele îndurate în copilăria lui oropsită?A id e o revelaţie neaşteptată a uim itoarei puteri de care se bucură Laughton, cel mai ideal interpret al rolurilor „crude“ .

COPILĂRIA

.Copilăria mea a fo s t un lanţ de dureri“, mărtu­riseşte LaugMon. Era într'adevăr un copil, care nu se asemuia întru nimic cu ce ila lţi. Avea conştiinţa urâţe­niei iui fiwce şi. din această pricină, suferia cumplit. In afară de famÜie. m ied Charles nu găsia nicio do­vadă de înţelegere, nimic care ar f i putut să creezeînţelegere. . . . . .Sociologi) spun că mai totdeauna copila ría nefericita e una din principalele cauze ale crim ina lităţii. Ura ce ia naştere. în tro fiin ţă tânără, expusă persecuţiei ne­întrerupte, se desvoltă ţi, pe măsură ce această fiinţa creşte, ura ei se revarsă asupra societăţii întregi. Ajunge să fie ahtiată după răsbunare. Din norocire, C h a r l e s L a u g h t o n era înzestrat cu un dar les­nicios de a pătrunde lucrurile. E3 pricepu deosebirea dintre anumite acte ele cruzimii şi făptaşii ei. Chiar in momentul când suferia mai mult, ura lui nu se în­drepta niciodată israpotriva omenim întregi. El nu dis­preţuia decât brutalitatea şi siuţenia, sub toate for- 1̂ 0!^ io$*.L a u g h t o n , adolescent, caută şi găseşte mijlocul de a-«i preface sentimentele de copil m artir. El devine vm adorator înflăcărat al frumosului. Natura, literatura, muzica, î l atrag rând pe rând. Pe-atunc» era elev la colegiul Stoeybarst, in Larcashire.In tr'o piesă jucată de şcolari, i se încredinţase şi tână­rului Laughton un r o l : acela al unui portar de hotel. A fost ales întradins săj oace acest rol. deoarece tatăl iei « i proprietarul unui hotel, unde Charles venea să lúcrese in timpul vacanţelor. Tânărul actor benevol a obţinut wn succes lăudabil, ceeace a însemnat un pas ho tă rits r în cariera sa.Sfârşindu-şi studiile. Charles e trimis de tată l lui la Londra, unde-ţi face ucenicia, ia hotelul C îaridge. Cu toate că nu-i place această meserie, se supune totuşi vo in ţii părinteşti.Isbucnaşte apoi războiul şi Charles se înrolează in in­fantado, ca simplu soldat. Era în vârstă de 18 ani

atunci şi, în curând, avea să înveţe că cruzimea omenească n'are margini. E rănit şi intoxicat de gaze. După încheerea păcii, Laughton nici nu vrea să mai atingă o armă, afară bine 'nţeles de cazurile cand va fi nevoit s'o mânuiască, în scenele de cinematograf şi refuză cu dârzenie să considere vânătoarea ca un sport.

DELA HOTEL LA ARTA DRAM ATICAîntors din război, Charles vine iarăşi la hotel* însă nu va rămânea multă vreme acoio. In curând* industria hotelieră va pierde într'însul un slujbaş nu prea zelos. L a u g h t o n devine elevul Aca­demiei Regale de artă dramatică, dar abia târziu de to t, după ce a cucerit Londra şi New-Yorkul triumfând în „ Paym ent D eferred" şi ,A l ib iu l fatal“, Laughton va izbândi, în fine, să-şi reali­zeze visurile de răzbunare.Se spune despre L a u g h t o n că e un actor .jnintal“. Negreşit, acesta trebue să fie un ade- var, deoarece el consacră o bună parte din vreme studierii rolurilor făcându-şi totdeauna o imagine „m intală” a personagiilor, cari vor trebui încarnate. „Javert, în „M izerabilii \ e un m onum ent de bronz înălţat prostie i om eneşti“ zice Laughton. „Am încercat să creez un personaj în bronz, ba chiar am fo lo sit culori bronzate, în ma­chiaj, pentru fru n te ş i ochi... în ţe le g i, nu-i aşa?“E cu neputinţă să nu înţelegi pe Javert al luî Langhton. acel poliţis t care execută, vorbă cu vorbă, legile făurite de oameni, necunoscând nici mila, nici compătimirea. Un adevărat personaj in bronz, care trebuia să moară, să se sinucidă, in ziua când mila avea să pătrundă în inima lui.„M onlton-Barrett, — explică Laughton, — a fost pentru m ine tirania personală personi­ficată. L-am văzut cu ochii unui copil. Un copil căruia îi era groază de persoanele mari, severe ş i ameninţătoare... în ţe le g i,nu-i aşa ?“Convorbirea cu Laughton e deseori presărată cu vorbele : „înţelegi, nu i aşa ?“ — în tr'a tâ t îl urmăreşte teama că nu va f i înţeles.„Henri V I I I a fo s t mai m u lt un su fle t sim ­plu, decât un ticălos. Concepţia mea îl ve­dea drept un om sm in tit. E l chinuia fem e­ile, în tinereţe. La rându-i, a fo s t ch inuit de femei, când a îmbătrânit.„Doctorul Moreau era un ambiţios, care voia. nici mai m ult, n ici mai pu ţin , să f ie însuşi Dumnezeu. Ş t i ţ i cum copiii visează să ajungă pom pieri, p o liţiş ti sau mecanici. Mai târziu, la şcoală, ei se amuză jucându-se de-a Dum nezeu şi oamenii, preschim bând Universul după placul fan tezie i lor. Doctorul Moreau era unul din aceşti şcolari tomnateci. E l transforma dobitoacele în oameni şi voia să schim be oamenii în do­bitoace“.L a u g h t o n a fost întrebat pentru ce motiv re­fuzase rolul lui M icawber, în „David Copper- tield“.El nu pregetă să-şi spue păsul: „Nu sun t un admir ator al lu i D ickens. P en tru mine, acesta ! un romancier abil, care a năzuit să fău­

rească un paradis al nebunilor. D ispreţuesc pe acest M icawber, el ne fiind decât o glo­rificare a trişorilor ş i a şarlatanilor. A m prefera t să nu jo c rolul...“C h a r l e s L a u g h t o n are curajul părerilor sale. Intr o i i , o refuzat un onorariu impresionant, ce i se oferia la Hollywood, spre a juea în piesele luî Shakespeare, vreme de şase luni, în schimbul a lte i re tribu ţii mai mult decât modestă. O a doua oară. a ris ip it to ţ i bartiî ce-î avea, ca să cumpere tabloul unui măiestru. Pictura aceasta a trez it dragostea fui pentru fumos. A cumpărat-o, sacrificându-şi toate economiile.Pentru crearea rolului Căpitanul B ligh“. L a u g h t o n a hoinărit o săptămână întreagă printre marinarii unui mare port, însă fără să-si găsească personajul. Apoi, într'o zi, stând de vorbă cu F r a n k L l o y d , regisorui ,M evoltei de pe B o u n ty“, îşi dete seama că avea chiar înaintea lui tipu l pe care se străduise să-l des­copere. De fapt, Frank Lloyd era un fost mari­nar. Laughton îi ceru voîe să reproducă unele din trăsăturile lui caracteristice.J -a m spus-o, sincer : .,câteva trăsături ca­racteristice " — subliniază Laughton, — iar nu caracterul, deoarece căpitanul B ligh era un personaj foarte nesu ferit, pe câtă vreme F rank L loyd e om ul cel mai bun din lume“. Laughton pare cu totu l încântat de „Cyrano" rol pe care i l-a o fe rit A l e x a n d r u K o r d a . marele animator ai studiourilor din Elstree. „Cyrano, eroul cu un nas peste măsură de mare ş i cu inima de aur, nu-i decât un şco­lar admirabil... T o ţi suntem un fe l de Cyrano, în visurile noastre. Corda in ten ţio ­nează să facă o versiune integrală a piesii. De când s ’a vorbit prin ziare despre rolul meu, am auzit numeroase ş i severe critic i aduse acestui subiect. Se spune câ fiz icu l m eu n’ar f i p o triv it im aginei lu i Cyrano. Lumea s'a deprins să vadă în acest rol actori îna lţi ş i slabi, îm podobiţi cu un nas mare. Afară de nas, eu găsesc că am tot ce trebue spre a incarna pe Cyrano: greu­tatea, talia, ch ipul meu.„In Cyrano, am un rol unde pot iubi ş i urî. Mi-e dor să revăd cât mai curând Anglia , pe Elsa... şi pe Cyrano“.Nu se poate vorbi de Laughton, fără a nu aminti şi pe El sa , soţia sa. Ea a fost un factor covîrşî- to r în vîaţa lui, încă din ziua când el a întâlnit-o, într'un teatru din Londra. A admirat-o dîn primul moment şi a găsit lângă dânsa înţelegerea careţi lipsea.Sprijinul şi încurajarea Elsei au contribuit, de sigur, în mare măsură la succesul acestui om, în­setat după simpatie.„Am o recunoştiinţă profundă pentru nevas- tă-mea“ zice Laughton.Vîaţa acestui actor e extraordinară, cum este şi el însuşi. Intelectualitatea lui suverană, spiritu-i profund, form idabila-i tărie de caracter, — toate s'au încordat întru atinngerea unui singur scop: să-i sature ura, pentru to t ceeace e sluţenie, cruzime sau brutalitate. G R.

D ece

x

x

riaţi f i mai frumoasă, când e atât de uşor..Cum păra^ o cufîe cu 3 săpunuri C A D U M .întrebuinţaţi unul. Ţine aproape o lună! Dacă după între­buinţarea lui nu v’aţi convins că săpunul Cadum este cel mai bun săpun de înfrumuseţare — datorită proprietăţilor sale regeneratoare şi a influenţii binefăcătoare ce o are asupra epidermri — înapoiaţi ambalajul săpunului întrebuin­ţat, împreună cu celelalte două săpunuri neîncepute, Birou­lui Cadum, Strada Sf. Ionică No. 8, Bucureşti. Fără nici o formalitate

G arantam m ulţu­m ir e a d e p l in ă .

VI SE RESTITUIE IN INTRE6IME SUMA CHELTUITĂ

Oamenii cu nervii cei mai t a r i . . .sunt Englezii şi asta din cau­za clim atu lu i ţă rii lor, mai to tdeauna în v ă lu ită în ceaţă. Dar Englezii sun t şi oam eni eu stom acul cel mai rezisten t. Biftekul e doar o creaţie a bucă tă rie i engleze şi una din m ân căru rile favorite ale popo­rului englez. In consecinţă, există un rapo rt d irec t în tre sistem ul nervos şi buna func­ţiune a stom acului. P o rn ind dela această prerniză s’a ajuns ia consta tarea că defecţiunile ’ap ara tu lu i digestiv au o o ri­gine nervoasă. Cunoscându-se cauza, s’a p ro ced a t la cău tarea unui m ijloc de v indecare şi

astfel s ’a ajuns la p rep ara rea renum itu lu i „Gastro D . “ , care are tocm ai v irtu tea de a ac ţi­ona d irec t asupra sistem ului nervos central, regulator al secre ţiun ii gastrice. „Gastro D.‘‘ e de vânzare la farm acii şi d rogherii sau la farm acia „Thoiss“, Calea V ictoriei 124, B ucureşti, care trim ite şi con tra ram burs de lei 130. El e<;-, stitue tratam entu l cel m ai in ­d icat în tubu rile gastrice şi in testinale , ulcere stom acale, spasm o b iliare şi hepatice precum şi contra nervozităţii şi insom niei.

Dorul unei femeide-a fi iubita

0 poveste tragica - dar a deva rata

“Aveam tot ce o femeie putea dori — bani, bijuterii, rochii scumpe — tot, afară de dragoste. Mă simţeam cât se poate de nefericită şi plictisită de viata în hoteluri de lux — singură de tot. Nici un bărbat nu m’a cerut în căsă­torie — şi ştiam cauza. Aveam un ten grozav de urât. Pielea mea era aco* perită cu coşuri şi pori dilatati. Am încercai fel de fel de remedii, dar fără folos. Atunci după sfatul droghistului meu, am încercat Crema Tokalon, cu« loarea albă, celebra Cremă de Paris. După puţine zile pielea mea era mai fragedă şi mai limpede. După o săptă* mână toţi porii dilataţi şi coşurile dis* păruseră — pielea mea era netedă, ca* tifelatâ şi albă. Şi după puţin timp m'am măritat cu bărbatul, pe care ini. ma mea îl dorea.“

Crema Tokalon, culoarea albă (neun- suroasă), conţine smântână proaspătă

şi untdelemn rectificat, care pătrund în pori şi aduc la suprafaţă necurăţe­niile ascunde în adâncime, pe care apa şi săpunul nu le pot atinge niciodată. Alte ingrediente continute în Crema Tokalon, culoarea albă, hrănesc şi în. tineresc pielea, strâng porii dilataţi şi fac in trei zile moale, albă şi netedă pielea cea mai întunecată şi aspră. Chiar femeile de o vârstă avansată pot căpăta un ten fra< ged şi drăgălaş, de care ar fi mândră o fată tânără. Se garantează excelente rezultate, altfel ba, nii se restituie. —

De vânzare la toate farmaciile, drogheriile şi par* fumeriile din ţară.

Or. E L I S A B E T A H O I N A RM E D IC S T O M A T O L O G

Fost asistent la c l i n i c a u n i v e r s i t a r ă din C lu j

B O A L E D E G U R Ă şi C H I R U R G I E D E N T A R Ă

Proteză, technică m oder­nă, coroane de porţe lan

Bucureşti - str. Brezoianu, 29. Et. I✓on»uit.3— 6 Telefon 4 6 i > 0 * ___________

,,REALITATEA ILUSTRATĂ", revistă de in fo rm aţi flpar obicinuit. D irector : N icolce ConstantiPreful abonam entelor : in ţa ră : pe un an 400 Nord şi de Sud, Asia. A frica , O c e a n ia . De un

Delicioase suntPRĂJITURILEC O Z O N A C I IDESERTURILEp r e p a r a t e eu

PUDRA DE COPT FRANCEZĂ

TU RN U L E IF F E L J E UC A R E I N L O C U E S T E D R O J D I A m CEREŢI Şl ZAHĂRUL VANILAT =

TURNUL EIFFELw

I

*

ÎNTREBUINŢAŢI

AMBELE CREME P O N D 'S

Crema „C “ pentru demci chiat şi aplicat seara. Fină, spumoasă, emolientă, acea­stă cremă admirabilă cu­răţă toate impurităţile, în­moaie epiderma, o regene­rează, dându-i o albeaţă de crin, o frăgezime neîn­trecută.Crema „V ", ca bază a pu drei, e incomparabilă. Pu dra Pond's — lipsită de ori­ce substanţe toxice — e extrem de fină şi aderentă; nuanfele ei delicate dau te ­nului un colorit fermecător

U j

V ^ c e i

■ r t L # 0 ' I

. A i

AA

k '5 a - ?

ARNAVALUL este sezonul cel mai amuzant; balurile, se­ratele, petrecerile se ţin lanţ. premierele la teatre şi operă

se succed. Trebuie să fiţi frumoase, mai fru- moaşe ca oricând. Toaletele de bal reclamă

'un ten imaculat, un decolteu impecabil.Şi tocmai acum ten'uî e mai iritat ca oricând. Vântul este o veşnică ameninţare pentru te­nurile delicate. Numai o îngrijire atentă şi constantă, o îngrijire raţională, îi poate reda frăgezimea, îl poate apăra contra intemperiilor. Metoda ideală, singura care ajută este meto­da Pond's, metodă ştiinţifică, o metodă care şi-a atras elogiile unanime ale celor mai de seamă dermatologi din America şi Europa. In America metoda Pond's a fost supranu­mită „Metoda Infailibilă'4.Intr’adevăr Pond’s nu dă greş, Pond’s ajută întotdeauna. Simplă, practică, eficace şi con­venabilă, această metodă minunată este la în­demâna tuturor femeilor, ea nu cere prea mult timp şi nici prea mulţi bani. Două cn:- me, „C“ şi „V“, aplicate cu regularitate, f; c pur şi simplu minuni.Ar fi bine să faceţi chiar astăzi prima înr r- care. Tenul Dv. iritat de vânt are nevoit dc Pond’s.

P O N D ' SPRODUCTS OF THE POND'S EXTRACT COMPANY— NEW-YORK — LONDON