1. Coordonarea relaţiilor în interiorul sistemului

2. Relaţiile în geosistem

3. Surse şi funcţii relaţionale

4. Tipuri de relaţii

5. Relaţii specifice ecosistemului

6. Relaţii specifice sociosistemelor

1. Coordonarea relaţiilor în interiorul sistemului• Se disting în sistem o conexiune directă (intrările influenţează starea, care la rândul ei,

influenţează ieşirile) şi o conexiune inversă (feed-back, prin care ieşirile influenţează intrările şi deci starea sistemului)

După prezenţa sau absenţa feedbackului sistemele se clasifică în:

-Sisteme cibernetice (cu feedback) – au caracter conservativ

-Sisteme în extincţie (fără feedback) – se întâlnesc la nivelele microscalare raportate la timp sau la spaţiu (un sistem baric, un turbion, prăbuşirea unei faleze)

Doar sistemele cu feed back au complexitatea şi anvergura de a fi supuse analizei sistemice detaliate

Clasificarea feedbackului

• După numărul de verigi intermediare prin care se manifestă deosebim:

- feed-back direct atunci când lipsesc verigile intermediare (ex.cantitatea de precipitaţii duce la creşterea debitului unui râu)

- feed-back direct (înlănţuit) – când reglarea se realizează prin maimulte verigi (ex. fluxul radiativ solar)

După modul în care este orientat sistemul să evolueze

-feed back negativ- imprimă menţinerea configuraţiei şi dinamicii iniţiale a sistemului. Este caracteristic sistemelor stabile, staţionare şi cele în echilibru general (ex. bazinul hidrografic)

-feed back pozitiv- depărtează sistemul de echilibru, imprimându-i amplificarea fluxurilor de până atunci, ducând sistemul spre o nouă stare (ex. conurile aluviale ce se unesc în glacisuri)

Sistemele se caracterizează printr-o mulţime de feed-backuri, numite bucle de feed-back.

Evoluţia unui sistem este rezultatul jocului dintre feedbackurile pozitive şi cele negative adică STAGNARE- SCHIMBARE.

Variabila – orice factor care influenţează într-un fel sau altul sistemul.

Parametrul- o variabilă care poate fi cuantificată

Variabilele se împart după criteriul dependenţei de alţi factori în:

- variabile independente- neinfluenţate de altele

- variabile dependente- a căror valoare depinde de altă valoare

După criteriul originii se împart în: -variabile exogene- valoarea este determinată de factorii externi-variabile endogene – valoarea depinde de factorii interni

În dinamica sistemelor geografice apar două substructuri cu rol determinant în stabilitatea sistemului:

-regulatorul –tinde să stabilizeze sistemul, să-i atenueze evoluţiile divergente, feed-backul negativ fiind reglator

- stocatorul- are rolul de a înlătura surplusul de masă şi energie

2. Relaţiile în geosistem• Geosistemul este un întreg relaţional bazat pe omare varietate de surse şi niveluri

relaţionale

• Geosistemul este un sistem corelaţional

• Geosistemul se bazeză pe două mari categorii de componente: componente de natură materială şi componente de natură relaţională

• Geosistemul este constituit dintr-o reţea de legături, relaţii care asigură autodezvoltarea şi autoreglarea lui – putem numi geosistemul ca conglomerat relaţional

• Relaţiile reciproce dintre componentele învelişului geografic compun imaginea structurii geosistemului

• Geosistemul este un sistem deschis, bazat pe coevoluţie şi sinergism, astfel încât interacţiunea şi interrelaţiile dintre componente nu pot fi disociate

• Relaţiile din cadrul învelişului geografic sunt permanente în timp şi spaţiu, fiind reflectate şi materializate în teritoriu

• Relaţiile din geosistem au caracter istoric şi definesc starea şi evoluţia sistemului

Toate aceste relaţii definesc pluridimensionalitatea învelişului geografic.

Ele sunt încadrate în mai multe categorii:

-Acţiuni – generate în general de om

-Reacţiuni – răspunsurile date la acţiuni

-Coacţiuni- toată paleta de relaţii dintre componentele comunităţii vii

-Interacţiuni - reflectă toate influenţele reciproce care există între toate componentele învelişului geografic şi care stau la baza complexelor tipuri de mişcare în cadrul sistemului geografic

-Corelaţii sau relaţii de existenţă reciprocă, în care componentele nu pot exista în afara celorlalte şi între care anumite raporturi

-Conexiuni – care există între două sau mai multe componente. Acestea pot fi directe şi inverse.

-Determinări (univoce, plurivoce, reciproce) intre componentele sistemului

3. Surse şi funcţii relaţionale

Relaţiile care compun şi care stau la baza structurii geosistemului sunt complexe şi diversificate ca o consecinţă a complexităţii componentelor.

Relaţiile geografice au o serie de trăsături de care trebuie să se ţină cont:

- Ele se bazează pe necesitate

- Ele nu presupun echivalenţă (întotdeauna un component sau un set de componente au o pondere mai mare în transformarea geosistemului decât altele)

- Sunt dependente de existenţa unui factor determinant sau a unui factor de semnificaţie care îşi pune amprenta asupra orientării relaţiilor şi funcţiilor din sistem

- Sunt relaţii diferite, diverse, permanente şi complexe ce definesc evoluţia, dezvoltarea şi funcţionarea geosistemului

Relaţiile pot avea natură internă sau externă, iar funcţiile pe care le au relaţiile geografice sunt de natură materială, energetică, informaţională şi relaţională.

Nivele relaţionale

• Nivelul cosmoplanetar - având ca principale surse relaţionale forţele cosmice, Soarele, Luna, planetele; aceste relaţii sunt esenţiale şi coordonează de la distanţă o serie de procese şi fenomene

• Nivelul terestru – stă sub incidenţa surselor relaţionale interne şi externe din cadrul învelişului natural geografic

• Nivelul structurării vertical- spaţiale –sursele şi câmpurile energetice şi relaţionale interne şi externe condiţionează şi determină caracteristicile organizării şi integrării pe verticală

• Nivelul intraplanetar – este un nivel ascuns care conservă originea şi integrarea cosmică a Terrei dar şi elemente ale nivelului relaţional primordial (protoplanetar)

4. Tipuri de relaţii

- Legăturile ce apar în sistem sunt fie între elementele unui agregat, fie între componentele unor agregate diverse

-Harvey separă următoarele relaţii în sistemele geografice:

- relaţii în serie – unde un component produce un impuls asupra elementului succesiv care îl trimite la al treilea, samd

- relaţii paralele – unde un element imprimă un impuls la două sau mai multe elemente, fiecare devenind capul unei relaţii în serie

- relaţii mixte – se realizează atât în serie cât şi paralel

- relaţii retroagente binare- un element influenţează comportamentul unui element secund şi acesta la rândul său îl va influenţa pe primul

- relaţii retroagente complexe – un element imprimă un impuls altui element care transmite altuia, etc; impulsul se va întoarce la elementul de plecare

Relaţiile au înlănţuire arborescentă şi caracterizează funcţionarea complexă a geosistemului. Coordonarea acestor relaţii duce la două moduri de manifestare:

-Relaţii în plan orizontal – consecinţe asupra localizării

-Relaţii în plan vertical – între geosfere

Tipologia relaţiilor geografice

-Relaţiile geografice aparţin la trei mari seturi de componente: substrat, comunitatea vie şi masa hidro-atmosferică

Acestea sunt:

- Relaţii intracompomentale – realizate la nivelul fiecărui set de componente materiale. Ex: relaţii între componentele abiotice, relaţii între componentele biotice, relaţii între componentele antropice

- Relaţii intercomponentale – se pot instaura între seturile mari de componente sau între componentele aparţinând la două seturi diferite. Ex. relaţii între componentele abiotice şi celebiotice, relaţii între componentele biotice şi cele antropice, relaţii între componentele abiotice şi cele antropice

- Relaţii între sistemul geografic şi alte sisteme complexe – în care este sau nu integrat (sistemul cosmoplanetar, intraplanetar)

-Relaţii de coordonare şi subordonare-Relaţii de interdependenţă şi de influenţă reciprocă-Relaţii spaţiale (teritoriale)-Relaţii temporale-Relaţii conflictuale

- Conexiunile de tip feed-back pozitiv şi negativ

Alte tipuri de relaţii:

- Relaţii statice, aparent statice şi dinamice- Relaţii dialectice şi cauzale

- Relaţii de exploatare a potenţialului environmental- Relaţii de echilibru şi dezechilibru

5. Relaţii specifice ecosistemului

Un tip aparte de relaţii este cel dintre environment şi organismul viu, acesta fiind de tip

sinergetico- coevolutiv în sensul determinării reciproce.

La baza acestora stă conceptul de unitate viaţă – mediu. Suportul biologic include un ansamblu foarte larg de relaţii specifice ecosistemelor:

-Relaţii spaţiale- definesc poziţia în spaţiu a unor specii prin intermediul altora

- Relaţii forice – pun accentul pe deplasarea unor specii prin intermediul altora

-Relaţii falorice – în baza cărora se realizează o utilizare a materialelor produse de o specie de altă specie

-Relaţii trofice – raporturi de concurenţă între specii

-Relaţii fabrice – în urma cărora sunt utlizate resturi organice sau organisme ca materiale de construcţie

-Relaţii topice - evidenţiază influenţarea reciprocă existente între specii în ceea ce priveşte mediul lor de viaţă

-Relaţii coevolutive – definesc interrelaţiile dintre plante şi microrganisme

-Relaţii de parazitism – raportul antagonist între specia gazdă şi cea parazit

- Relaţii de concurenţă – bazate pe o serie de mecanisme de concurenţă între specii în ceea ce priveşte valorificarea resurselor mediului; aceste relaţii sunt specifice plantelor şi animalelor

- Relaţii de prădătorism – instaurate între paradă şi prădător

- Relaţii de amensalism – presupun împiedicarea unor specii în dezvoltarea sa de către o alta, care nu suferă nici un prejudiciu din această acţiune

- Relaţii de comensalism – surprins avantajul unilateral al asocierii dintre două specii

- Relaţii mutuale (mutualism) – există raporturi de dependenţă între specii în ceea ce priveşte desfăşurarea funcţiilor vitale

6. Relaţii specifice sociosistemelor

- Relaţii de producţie – are un caracter material şi se stabilesc între producator (om) şi obiectul muncii. Aceste relaţii privesc trei laturi: relaţia dintre producător şi obiectul muncii, relaţia între producători şi relaţia între forţele care orientează activitatea de producţie şi producători

- Relaţii interpersonale – adică raporturi nemijlocite între indivizi (raporturi interumane, intersubiective). Caracterul şi forma lor este exprimată variat din punct de vedere geografic: vecinătate, coacţiune, practici umane

- Relaţii sociale (grup social, formă de comunitate umană, formaţiune specială) – se stabilesc în procesul vieţuirii comune, activităţilor materiale şi spirituale. Au caracter istoric şi se structurează sistemic. Reprezintă temeiul apariţiei şi dezvoltării diverselor sisteme şi subsisteme sociale.

- Relaţii de contiguitate (de vecinătate) – derivă nu numai din poziţia geografică apropiată a locurilor şi structurilor geografice ci şi din procesele energetice şi informaţionale.

- Relaţii de comportament (beahaviorism) – privesc raporturile omului cu mediul înconjurător, raporturile dintre indivizi şi raporturile între comunităţile umane (inclusiv state). Comportamentul geografic crează spaţiul operaţional uman, spaţiul ambiental şi spaţiul comportamental, toate legate de atitudinea omului faţă de realitatea geografică.

- Relaţii interspaţiale – înseamnă mişcarea oamenilor, ideilor şi lucrurilor în şi între arii geografice. Prin aceste mişcări are loc joncţiunea dintre diverse puncte în care acţionează oamenii. Cea mai expresivă legătură este cea între consumatori (cerere) şi ofertă (resurse, producători). După Ulman interacţiunile spaţiale sunt controlate de trei factori determinanţi: complemntaritate, transferabilitate şi intervenţia oportunităţilor.