PSIHOLOGIA RELAŢIILOR DE CUPLU ŞI A FAMILIEI

Lector Univ. Dr.

Alin Sebastian Godeanu

Curs 1. Psihologia relaţiei de cuplu. Noţiuni introductive

I. Definirea cuplului şi a familiei. Ce este un cuplu şi ce este o familie ?

Psihologia relaţiei de cuplu şi de familie se centrează pe surprinderea patternurilor şi mecanismelor psihologice implicate în construcţia şi funcţionarea relaţiilor de cuplu şi de familie.

1. Care este motivaţia conştientă şi inconştientă care îi aduce pe doi oameni într-o relaţie de cuplu ? 2. Care sunt rolurile partenerilor în relaţia de cuplu? 3. Ce sentimente, emoţii, comportamente aduc oamenii cuplu şi în viitoarea familie ?

4. Care sunt disfuncţiile de cuplu şi ce înseamnă un cuplu cu potenţial patogen?5. care sunt metodele de evaluare, diagnostic şi intervenţie psihotrapeutică asupra relaţiei de cuplu?

Definiţii ale cuplului şi familiei

Teoria sistemelor: 1. Don Jackson defineşte familia ca sistem cu homeostazie proprie

care îi permite să reziste schimbărilor (1967) 2. Murray Bowen defineşte familia din perspectivă psihodnamică.

Familia este un sistem de relaţii emoţionale. Frecvent, în abordarea sa, Bowen se concentra asupra unui membru al familiei şi a felului cum se relaţionează acesta cu restul familiei.

3. Andre Ruffiot defineşte cuplul ca fiind un grup format din două fiinţe umane având la bază dragostea. (apud Möhring, Peter, 2005) Ei crează ceva nou, ceva care nu existat anterior. Acelaşi Ruffiot introduce conceptul de “corp al cuplului” pentru a descrie ceea ce crează cei doi parteneri de cuplu împreună (apud Möhring, Peter, 2005). Treptat în spaţiul cuplului se reactivează patternuri, modele comportamentale, emoţii, sentimente, nevoi asociate familiei de origine a fiecăruia dintre parteneri.

4. Laing R.D. defineşte familia ca un sistem interiorizat de relaţii, operaţii între elementele componente (membrii familiei) şi ansamblul elementelor care îl compun (familia). Membrii reali ai unei familii se pot simţi incluşi sau excluşi, ca parte sau element din ansamblul numit familie şi acest fapt contribuie la sentimentul de a include sau de a exclude familia din reprezentarea lor interioară. Punctul de vedere susţinut de Laing se referă la grupul familial ca interior, poate condiţiona raporturile unui individ cu el însuşi: fiecare element din interior depinde de elementele care se transformă în interiorul Eului, a grupului interiorizat, structurând astfel un spaţiu şi un timp propriu grupului.

5. Minuchin S. - familia este mai mult decât o sumă de indivizi, în interiorul ei au loc o serie de interacţiuni conform unor reguli, explicite sau nu. Totalitatea acestor reguli constituie un întreg, o structură.

6. Satir V. - terapia comunicaţională, membrii unei familii pot fi învăţaţi să comunice mai sincer şi mai eficient.

7. Jay Haley şi Cloe Madanes – familia funcţională - un sistem deschis, cu graniţe bine conturate, clare şi care permit schimbul de informaţii în mod adecvat şi predictibil.

8. Mitrofan I. - Cuplul conjugal se individualizează ca o microstructură biopsihosocială, rezultat al unui proces interacţional creator, multiconex şi multinivelar (Mitrofan, 1989, 2011).

Perspectiva psihogenealogică

1. În sens genealogic, familia reprezintă un sistem ce funcţionează într-un spaţiu în care se stabilesc legături între membrii ce o compun.

2. Evelyn Granjon defineşte familia ca fiind singurul grup unde regăsim legături de

alianţă, de afiliere şi de fraternitate (Granjon, 2005). Grupul familial se constituie şi se construieşte sub o moştenire psihică care se transmite din generaţie în generaţie.

3. André Ruffiot pornind de la teoria lui Freud cu privire la constituirea aparatului psihic şi de la teoria grupurilor lui K. Lewin, numeşte familia – aparat psihic familial.

Prin acestă noţiune A. Ruffiot se referă la familie ca la un aparat psihic, punând în evidenţă aspecte ce ţin de dinamica legăturilor conjugale, familiale, fratrie, mandatul inter- şi transgeneraţional.

Funcţiile cuplului şi ale familiei

Familia ca grup rămâne în strânsă legătură cu cu comunitatea din care fac parte membrii ei. Din acest motiv este foarte important să cunoaştem normele sociale şi cultura din care face parte o familie înainte să ne referim la ea ca fiind funcţională sau nefuncţională. Tot atât de important este să ţinem cont şi de contextul istoric în care a trăit sau trăieşte o familie la un moment dat.

Aşteptările privind rolurile şi dinamica familială s-au schimbat în prezent mai ales când avem ca punct de referinţă familia patriarhală, tradiţională care mai stătea în picioare în societatea occidentală.

Funcţiile cuplului şi ale familei:

1. Funcţia de suport;

2. Funcţia de comunicare;

3. Funcţia de rezolvare a problemelor;

4. Funcţia de asigurare a continuităţii grupului familial – funcţia de

reproducere;

5. Funcţia de relaţionare;

6. Funcţia de satisfacere a nevoilor.

Nivele de funcţionare a cuplului

Alberto Eiguer (2008) defineşte patru niveluri de funcţionare ale cuplului. Modul generic al legăturii în orice tip de relaţie, deci şi în cea care implică parteneriatul erotic, se poate observa prin intermediul a patru niveluri de manifestare:

1. Nivelul arhaic, unde îşi au loc gândurile şi trăirile cele mai primitive ale funcţionării psihice, acel originar primordial în care lumea există ca un tot unitar;

2. Nivelul oniric, exprimat prin tendinţa manifestă a unuia dintre partenerii de cuplu de a găsi în celălalt posibilitatea de a sublima trăirile inconştiente;

3. Nivelul miturilor şi legendelor colective, care animă credinţele şi gândurile comune celor doi parteneri la nivel inter- şi transgeneraţional;

4. Nivelul legiferant, exprimând legea nescrisă căreia cei doi parteneri de cuplu i se supun.

Aşadar, observarea dinamicii legăturilor de cuplu, pornind de la cele patru nivele de manifestarea a legăturilor, oferă posibilitatea conştientizării rolurilor identitare în cadrul relaţiei de cuplu.

Pentru a observa dinamica inconştientă a rolurilor în cadrul relaţiei de cuplu şi mai ales sursa problemelor, Alberto Eiguer este de părere că întâlnirea celor doi parteneri din prezent nu face decât să asigure continuitatea antecesorilor, ceea ce echivalează cu partea moştenirii – mandatul transgeneraţional.

Angajarea într-o relaţie amoroasă reprezintă totodată o suprainvestire a partenerului. Dimensiunea trangeneraţională a cuplului este întotdeauna prezentă. Este lesne de înţeles că partenerii cuplului conjugal nu au informaţii precise despre modul în care s-au transmis conţinuturile psihice ale antecesorilor, însă aceste informaţii sunt păstrate în memoria afectivă a fiecăruia şi reprezintă mobiluri care pot reînvia în viaţa cuplului sub diverse aspecte.

Legături familiale – relaţia de obiect – relaţia de cuplu

Modul în care se realizează diversele raporturi familiale şi cum se transferă ele asupra relaţiei de cuplu.

Teoria legăturii Teoria legăturii se întemeiază pe interfuncţionalitatea inconştientă

dintre două (sau mai multe) persoane. Pichon-Rivière recuză definiţia clasică a relaţiei de obiect, afirmând că

nu este posibilă imaginarea relaţiei de obiect (intern) cu un altul (extern), fără a lua în considerare relaţia de obiect a acestui altul în raport cu primul. A-l investi pe un altul, a fantasma sau a acţiona vizavi de acesta presupune o investire, o fantasmă şi o acţiune ca răspuns, căci acesta îl solicită.

Rezultatul este o legătură, suprapunerea totalizantă, nouă şi originală, a acestor două relaţii de obiect. Asta presupune o reajustare permanentă; erotismul poate fi transferat altuia, orice fantasmă este influenţată de stimulii fantasmatici care vin de la celălalt.

Exemplu: sugarul o investeşte (o iubeşte sau o urăşte) pe mama sa, aceasta îl investeşte pe copil, ba mai mult, cu investirea sa îi aduce un adaos imaginar, care fasonează fantasma copilului şi o îmbogăţeşte, prin ideea capacităţii de reverie maternă, aşa după cum Bion a reuşit să evidenţieze explicând rolul funcţiei alfa. Tatăl copilului este prezent în ecuaţie încă de la început, pentru că mama copilului se află în relaţie fantasmatică cu tatăl copilului. Însă, în măsura în care mama şi copilul nu se află doar într-o „relaţie de obiect”, ci „în legătură”, deci în reciprocitate, fiecare modificare în privinţa dorinţelor sau a recunoaşterii lor mutuale îmbogăţeşte fiecare reprezentare pe care copilul şi-o va face despre tatăl şi mama sa.

Modul de grupare a legăturilor în inconştient În inconştient, lumea obiectelor sfârşeşte prin a regrupa urmele

a două tipuri de legături: a) legăturile subiectului cu tatăl său şi cu mama sa, legături de iubire, respectiv ură; şib) legăturile relaţionale între obiectele inconştiente ca atare, prioritară fiind legătura cuplului parental, dar şi celelalte legături intra-familiale.

Astfel, teoria legăturii permite sesizarea interacţiunii în cadrul imaginarului grupal (Eiguer, 1994). Pe modelul acestor trasee de formare a legăturilor, explicate anterior, se formează şi legăturile de cuplu.

Alberto Eiguer (1994), „de îndată ce un individ (membru al familiei) se găseşte în contact cu alţi indivizi, el relansează dinamica modelului propriu al legăturilor inconştiente, reproducând diade multiple”.

Tipuri de legături familiale

Descoperirea legăturilor în cadrul relaţiei de obiect a permis dezvoltarea şi nuanţarea unor tipuri de legături şi explicarea caracteristicilor ce le definesc în cadrul familial, fiind aplicabile şi relaţiei de cuplu.

Tipuri de legături a) Legăturile narcisice, în care se întâlnesc aspecte non-

individualizate ale aparatului psihic, în care Eul/non-Eul este cel mai nediferenţiat (deci nerecunoscut ca fiind propriu). Eiguer foloseşte, pentru a ilustra acest tip de legătură, situaţia copilului care „utilizează” un autoerotism originar, ansamblul senzaţiilor sale epidermice, spontane sau provocate de altcineva, pe care acesta le interpretează ca fiind autogenerate.

Aceste senzaţii se află la temelia unor reprezentări de neconceput, care abia dacă pot fi considerate ca reprezentări ale unui lucru, având totuşi funcţia de a consolida limitele identităţii, un fundal a ceea ce eşti, un „Eu-piele” care delimitează „înăuntrul” de „în afară”. Între membrii unei familii această ţesătură a legăturilor narcisice individuale contribuie la constituirea unei epiderme comune (un Sine identitar).

b) Legăturile obiectale sunt legăturile purtătoare de alteritate. Ele se formează pornind de la alegerile amoroase dintre partenerii unui cuplu, celălalt fiind perceput după modelul obiectului intern, ceea ce face să apară diferenţele de sex şi de generaţie, pe care părinţii le vor transmite mai târziu copilului. Pasiunea fulgerătoare iniţială va fi, în acest sens, mai puţin organizatoare decât dezamăgirea relativă care poate să survină pe termen mai lung sau mai scurt.

Iubirea s-ar constitui datorită mişcării care urmăreşte să atenueze castrarea şi faliile pe care le-ai putea descoperi la tine sau la celălalt. Proiectul familial capătă formă prin oscilaţia dintre seducţie şi castrare, dintre iluzie şi deziluzie. Investirea celuilalt după un model al obiectului şi al legăturii interne conduce uneori la reproducerea sa în cadrul interrelaţiei. Atunci când celălalt nu răspunde aşteptării inconştiente, subiectul încearcă, prin acţiunile şi vorbele sale, să îl facă să reacţioneze în aşa fel încât să ajungă să se exprime aşa cum ar face-o obiectul său intern.

De la legătură la relaţia de obiect

O legătură nu este neapărat o relaţie de obiect. O relaţie este ceea ce copilul a văzut la părinţii săi, interfuncţionalitatea lor, interacţiunile dintre aceştia şi ceea ce o reprezintă.

Eiguer (1984) afirmă că legătura este cea stimulată de fantasmele provocate de celălalt, în nevoia de a-l face pe celălalt să se simtă apreciat, iubit şi recunoscut.

Prin natura sa, legătura implică: reciprocitatea investirii partenerilor; dorinţe concordante;

deplasarea unui obiect intern asupra altuia şi deplasarea reprezentării relaţiei dintre obiectele interne asupra legăturii;

atenţia la răspunsul partenerului după modelul de obiect al legăturii inconştiente;

inducerea de conduite, emoţii şi reprezentări asupra celuilalt, acesta din urmă putând să răspundă inducerii produse;

rezonanţa conduitelor şi fantasmelor interne ale partenerilor, ceea ce se numeşte „interfantasmare”.

Clasificarea legăturilor familiale

Psihanaliştii de familie Gérard Decherf şi René Kaës (2005), realizează o clasificare a legăturilor, precum:

legături de cuplu (de alianţă);consangvinitate;filiaţie;legăturile mamei cu familia sa de origine (legăturile

copilului cu familia de origine a mamei);

legături genealogice (transgeneraţionale);legăturile grupului familal în raport cu exteriorul.

În acest mod se prefigurează caracterul fondator al familiei care serveşte drept legătură de cuplu.

Acest caracter fondator se va structura pornind de la două tendinţe:- o tendinţă formatoare, ce se referă la ansamblul

educaţional cu funcţie formatoare, vizând idealul de formare; şi

- o tendinţă ce se referă la satisfacerea primitivă a propriilor nevoi, corespondentă tendinţei narcisice (Granjon, 1987, apud Eiguer, 2002).

Aceste două tendinţe se împletesc şi alcătuiesc o dinamică specifică la nivelul manifestării identităţii de rol-sex în cadrul parteneriatului erotic.

Dimensiuni ale funţionării relaţiei de cuplu

Partick De Neuter şi Danielle Bastien au descris trei dimensiuni ale funcţionării parteneriatului erotic/relaţiei de cuplu, ce reprezintă totodată reperele de explorare a interacţiunilor conştiente, dar mai ales inconştiente ale partenerilor:

1. nivelul imaginar, având drept conţinut proiecţii şi introiecţii. Acest nivel corespunde primei etape a parteneriatului erotic,

reprezentată de experienţa îndrăgostirii;

2. nivelul simbolic sau nivelul semnificaţiilor pe care cei doi parteneri îl dau actelor şi trăirilor în interiorul relaţiei

parteneriale;

3. nivelul sau registrul real reprezentat de ansamblul actelor comportamentale în cadrul parteneriatului erotic.

Acest nivel, împreună cu primele două, constituie un teritoriu propriu cuplului (De Neuter, Bastien, 2007).

Aceste dimensiuni se manifestă în diferite grade şi formează o dinamică specifică fiecărui cuplu, în care sunt împletite dragostea şi ura deopotrivă, instalându-se astfel crize la nivelul diferitelor registre.

Perspective teoretco-aplicative privind studierea relaţiei de cuplu şi a familiei

Perspective teoretco-aplicative privind studierea relaţiei de cuplu şi a familiei se axează pe următoarele aspecte:

- studierea modului de organizare şi funcţionare a vieţii de cuplu şi de familie;

- studierea dinamicii relaţiei de cuplu: roluri, identatea de rol-sex, expectanţe de rol;

- studierea mecanismelor psihologie implicate în constituirea şi funcţionarea relaţiei de cuplu;

- studierea aspectelor spiho(patologice) ale funcţionării cuplului; - evaluarea şi intervenţia psihoterapeutică asupra relaţiei de cuplu.