Cuprins

1. Noţiunea de leasing2. Caracterele juridice ale contractului de leasing3. Elementele obligatorii în contractul de leasing4. Efectele contractului de leasing5. Contractul internaţional de leasing

1. Noţiunea de leasing

Viaţa economică a secolului nostru se caracterizează prin dinamism şi complexitate. Pe

lângă caracterul complex al activităţilor ce se conturează în prezent în diversele economii

naţionale, asistăm şi la o diversificare a activităţilor anterioare. Caracterul de complexitate este

vizibil în special în segmentul structurilor proprietăţii private, elemente componente ale

contractelor comerciale sinalagmatice care intervin între partenerii de afaceri. Apar de asemenea

forme moderne de întreprinderi, cu un specific pronunţat în ce priveşte combinarea factorilor

economici (natura, capitalul, munca, întreprinzătorul). În acest context este cazul să menţionăm

companiile multinaţionale, diversele societăţi comerciale care îmbracă forma leasingului

modern.

Leasingul s-a afirmat ca metoda de finanţare pe termen mediu si lung in ultimele decenii,

îndeosebi in SUA şi ţările Europei Occidentale. In esenţa, leasingul este o forma de închiriere

realizată de societăţi financiare specializate (societăţi de leasing) a unor bunuri de echipament

către firme (beneficiari), care nu dispun de fonduri proprii, ori nu pot sau nu doresc sa recurgă la

credite bancare pentru cumpărarea acestora de la producători1.

Definiţia leasingului poate fi dată atât din punct de vedere economic, cât şi juridic.

Din punct de vedere economic, leasingul reprezintă o operaţiune de finanţare în care

finanţatorul asigură fondurile necesare pentru întreaga investiţie.

Din punct de vedere juridic, leasingul reprezintă un contract complex care permite unei

persoane să obţină şi să utilizeze un lucru fără a plăti imediat preţul, cu posibilitatea de a-l

cumpăra la un preţ rezidual.

Termenul de leasing este necunoscut în limba română, fiind preluat din jargonul

economic şi comercial englez, unde s-a impus de aproximativ un secol, fiind apoi preluat de

ţările europene occidentale.

Definiţia operaţiunilor de leasing trebuie să reliefeze elementele esenţiale ale acestora,

precum şi modul lor de realizare.

Definiţiile din diferitele legislaţii naţionale ale statelor europene prezintă aceleaşi

caracteristici esenţiale ale leasingului. Identitatea de structură a operaţiunilor de leasing îşi are

explicaţia în originea comună a diferitelor reglementări naţionale, respectiv în dreptul american.

1 Andreica, M., Andreica, C., Muştea-Ştefan (Şerban), I., Muştea-Ştefan (Şerban), R. – Decizia de finanţare în leasing, Editura Cibernetica MC, Bucureşti, 2003, pag. 43.

Leasingul este un acord prin care locatorul transmite locatarului, în schimbul unei plăţi

sau a unei serii de plăţi, dreptul de a utiliza un bun pentru o perioadă convenită.

Faţă de aprecierile făcute, definim leasingul ca fiind operaţiunea prin care o parte,

denumită finanţator, se angajează la cererea unui utilizator, să-i asigure posesia sau folosinţa

unui bun, cumpărat sau realizat de finanţator, contra unei redevenţe, iar la sfârşitul perioadei de

folosinţă convenite, să respecte dreptul de opţiune al utilizatorului de a dobândi proprietatea

bunului la un preţ rezidual, sau de a prelungi contractul de leasing, ori de a înceta raporturile

contractuale.

Privită din prisma societăţii de leasing, operaţiunea reprezintă o cumpărare a unui bun cu

scopul închirierii, urmată de o închiriere în scopul vânzării.

Din punctul de vedere al beneficiarului, leasingul constituie o formă de creditare în cadrul

căreia sumele necesare achiziţionării bunului se obţin din exploatarea acestuia, iar rambursarea

lui se face eşalonat sub forma ratelor de leasing şi, în final, a preţului rezidual.

Rezultă că pentru beneficiar leasingul este o afacere pe banii societăţii de finanţare, el

asigurând managementul afacerii. Tot din acest unghi de vedere, leasingul apare ca o vânzare în

rate în cadrul căreia dreptul de proprietate se transferă odată cu ultima rată.

2. Caracterele juridice ale contractului de leasing

Contractul de leasing este un contract sinalagmatic, care se încheie între societatea de

leasing, în calitate de locator (finanţator) şi locatar (beneficiar). Alături de condiţiile generale

referitoare la încheierea actelor juridice, locatorul trebuie să îndeplinească şi condiţiile speciale

prevăzute de lege. Beneficiarul trebuie să îndeplinească şi condiţii speciale referitoare la

destinaţia bunului contractat şi plata redevenţelor.

Este un contract cu titlu oneros şi conţinut patrimonial pentru că ambele părţi au interese

patrimoniale, evaluabil în bani, primirea unui echivalent în schimbul prestaţiei. Locatorul

primeşte redevenţe plătite periodic de către utilizator din care îşi păstrează "o marjă de profit",

iar utilizatorul beneficiază de folosinţa bunului pe perioada derulării contractului, iar la sfârşitul

acesteia poate achiziţiona bunul la valoarea reziduală a acestuia (art. 9 lit. d).

Contractul de leasing este consensual, poate fi încheiat prin simplul acord de voinţă al

părţilor . Încheierea contractului de leasing în formă autentică sau prin act scris şi realizarea

procedurilor de publicitate nu reprezintă condiţii de valabilitate, ci doar condiţii "ad

probationem" (conform regulilor referitoare la proba actelor juridice) şi "de opozabilitate"

(conform art. 21 din Ordonanţa nr. 51/1997)2.

Este un contract cu executare succesivă, deoarece efectele sale se produc pe tot parcursul

derulării contractului. Acest fapt are consecinţe importante asupra desfăşurării raporturilor dintre

părţi, dintre care amintim problema riscului, a efectelor privind neexecutarea contractului şi

rezilierii ori a prescripţiei dreptului la acţiune.

Este un contract intuitu-personae în ceea ce priveşte pe utilizator, societatea de leasing

încheind contractul fără acordul locatorului. Cu toate acestea, în cazul succesiunii universale

(fuziune, comasare) ori cu titlu universal (divizare), drepturile şi obligaţiile prevăzute în contract

nu se sting, indiferent dacă transmiterea se referă la patrimoniul locatorului, ori al utilizatorului.

În cazul bunurilor cu destinaţie comercială sau industrială, succesorul trebuie să respecte

condiţiile de exploatare, la momentul încheierii contractului.

3. Elementele obligatorii în contractul de leasing

Elementele obligatorii pe care trebuie să le cuprindă contractul de leasing sunt

următoarele:

a.) numele părţilor din contractul de leasing:

locatorul / finanţatorul;

utilizatorul.

b.) descrierea exactă a bunului care face obiectul contractului de leasing;

c.) valoarea totală a contractului de leasing;

d.) valoarea ratelor de leasing şi termenul de plată al acestora;

e.) perioada de utilizare în sistem de leasing a bunului;

f.) clauza privind obligaţia asigurării bunului;

g.) drepturile şi obligaţiile părţilor, conform actului normativ citat.

Contractul de leasing financiar trebuie să cuprindă, pe lângă elementele prevăzute mai

sus, următoarele:

a.) valoarea iniţială a bunului

2 OG nr. 51/28.08.1997 privind operaţiunile de leasing şi societăţile de leasing, modificată prin Legea 99/1999 – Lege privind unele măsuri pentru accelerarea reformei economice – republicată în M.O 9 / 2000, modificată prin Legea 571 /2003.

b.) clauza privind dreptul de opţiune al utilizatorului cu privire la cumpărarea bunului la

condiţiile în care poate fi exercitat.

4. Efectele contractului de leasing

În contractul de leasing, obligaţiile vânzătorului sunt:

să livreze un echipament de calitate, adică în stare de funcţionare;

să asigure asistenţa tehnică a personalului care îl va exploata;

să asigure piesele de schimb necesare reparaţiilor;

să efectueze reparaţiile echipamentului închiriat, în măsura în care defecţiunile nu sunt

din culpa utilizatorului.

Utilizatorul (beneficiarul) are obligaţia:

să plătească ratele chiriei, la termenele şi condiţiile stipulate în contract;

să exploateze bunul închiriat prin respectarea instrucţiunilor tehnice;

să nu efectueze modificări în construcţia echipamentului închiriat; în cazul în care

asemenea modificări sunt necesare, utilizatorul are obligaţia să solicite acordul societăţii

de leasing;

să conserve bunul în stare de funcţionare;

să asigure echipamentul închiriat în folosul societăţii de leasing.

Societatea de leasing are, la rândul ei, câteva obligaţii a căror aducere la îndeplinire se

întemeiază pe clauzele stipulate în contract. Astfel, societatea de leasing are obligaţia să

înlocuiască bunul avariat. De asemenea, societatea de leasing poate înlocui echipamentul

învechit, uzat sau depăşit. Această înlocuire implică perceperea unei chirii majorate.

Societatea de leasing are dreptul să controleze modul în care este exploatat echipamentul

de către beneficiar. În acelaşi timp, este îndrituită să vândă echipamentul locatarului în condiţiile

examinate în subcapitolele anterioare.

Dacă beneficiarul nu plăteşte ratele la termenele şi în condiţiile stipulate în contract

societatea de leasing are dreptul să rezilieze de plin drept contractul, iar clientul are obligaţia: să

restituie echipamentul; să suporte cheltuielile aferente; să plătească ratele restante ale chiriilor.

Mai mult, beneficiarul este obligat să plătească o indemnizaţie forfetară de reziliere, care

reprezintă ratele restante viitoare. Toate acestea pun în evidenţă existenţa unor condiţii severe

impuse de instituţia finanţatoare beneficiarului. Toate aceste măsuri au caracter sancţionator, de

pedepsire a utilizatorului.

Finanţatorul primeşte bunul înapoi, având posibilitatea să-l reînchirieze unei alte

persoane sau să-l vândă, în timp ce primeşte şi plata integrală a tuturor ratelor, calculate în raport

cu viaţa economică a echipamentului respectiv.

Cu toată severitatea acestor măsuri în privinţa beneficiarului, instanţele arbitrale s-au

pronunţat constant în favoarea creditorului, argumentul evocat fiind că, în felul acesta

utilizatorul, primul interesat în încheierea unui contract de leasing, trebuie să respecte cu

scrupulozitate toate clauzele contractului, deoarece numai în cazul unui asemenea comportament,

au de câştigat toate părţile implicate, iar afacerea se derulează cu succes.3

5. Contractul internaţional de leasing

Leasingul este un instrument de finanţare a investiţiilor pe termen mediu şi lung care s-a

dovedit foarte eficient, atât în tranzacţiile naţionale cât şi în cele internaţionale.

Fie că este vorba de finanţarea de investiţii private ori guvernamentale, leasingul este un

canal de orientare a fondurilor către zonele economice în dezvoltare4.

Contractul internaţional de leasing se compune şi se derulează, în principiu, după aceleaşi

criterii ca un contract intern.

Însă, pentru că un contract internaţional se guvernează doar după propriile sale clauze,

contractul internaţional va trebui să cuprindă toate clauzele necesare funcţionării contractului.

Alături de clauzele generale ale contractului de leasing, contractul internaţional de leasing

va cuprinde şi clauzele specifice tranzacţiilor internaţionale.

Legea aplicabilă

Contractul internaţional de leasing va trebui să prevadă cărei legislaţii îi va reveni

misiunea, să guverneze raporturile dintre părţi şi care va fi instanţa competentă în caz de litigiu.

O asemenea clauză este permisă şi de legea română privind raporturile de drept

internaţional privat – Legea nr. 105/1992 -, care prin art. 73, dă posibilitatea contractanţilor ca,

de comun acord, să aleagă legea competentă în contract.

3 Dumitru Mazilu, Tratat privind Dreptul Comertului international, Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2011, pag. 536.4 Dumitru Mazilu, Dreptul comerţului internaţional, Partea Specială, Ed. Lumina Lex, Bucureşti, 2007, p.165.

Părţile convin ca regulă, să desemneze prin contract că autorităţile şi legislaţia statului

unuia dintre contractanţi să fie competente în soluţionarea oricăror litigii.

Este posibil , de asemenea, ca părţile să opteze pentru o altă soluţie, desemnând o

altă autoritate judecătorească şi o altă legislaţie. De multe ori sunt preferate curţile de arbitraj, fie

cele de pe lângă camerele de comerţ şi industrie naţionale, fie cea de pe lângă Camera de Comerţ

de la Paris, UNCITRAL5.

În 1965 a fost instituit Centrul Internaţional pentru reglementarea diferendelor legate de

investiţii (ICSID), care este un mecanism specializat pentru litigiile internaţionale referitoare la

investiţii. Centrul funcţionează în baza unei convenţii semnate de 139 de state, din care 126 sunt

membrre ICSID.

Dacă părţile provin din state care au încheiat între ele acorduri de promovare şi protejare

reciprocă a investiţiilor, atunci părţile vor ţine seama şi de prevederile referitoare la soluţionarea

litigiilor cuprinse în aceste acorduri bilaterale.

La 28 mai 1988, s-a încheiat la Ottawa, Convenţia UNIDROIT asupra Leasingului

Financiar Internaţional. În preambulul Convenţiei, se arată că raţiunile pentru care statele părţi

au înţeles să încheie această convenţie sunt:

1) importanţa eliminării anumitor impedimente juridice din calea leasingului financiar

internaţional pentru echipamente şi menţinerea echilibrului între interesele diferitelor părţi

implicate în tranzacţie;

2) necesitatea de a da leasingului financiar internaţional mai multă accesibilitate;

3) regimurile juridice care guvernează contractul tradiţional de închiriere trebuie să fie

adaptate relaţiilor tripartite caracteristice care apar în cadrul operaţiunilor de leasing financiar;

4) utilitatea stabilirii anumitor reguli uniforme legate în principal de aspectul dreptului

comercial şi civil al operaţiunilor de leasing financiar internaţional.

În conformitate cu art. 4, Convenţia guvernează operaţiunile de leasing financiar

referitoare la toate echipamentele, cu excepţia acelora care trebuie să fie utilizate în principal de

către locatar cu titlu personal, familial sau casnic.

Cât priveşte subiectele contractului de leasing, Convenţia se aplică atunci când locatorul

cât şi locatarul au sediul în state contractante sau atunci când contractul de furnizare, cât şi

contractul de leasing sunt guvernate de legea statului contractant.

5 Dumitru Mazilu, op.cit., p.213.

Convenţia consacră principalele drepturi şi obligaţii pe care le au părţile, în virtutea unui

contract de leasing. Prevederile Convenţiei au caracterul de regulă, ele aplicându-se tuturor

contractelor de leasing, dacă prin acestea nu s-a renunţat în mod expres la beneficiul Convenţiei.

Art. 5 alin. 2 arată care sunt clauzele obligatorii de la care nu se poate deroga, la fel şi art. 8 alin.

3 privitor la garanţia pentru evicţiune.

Prevederile generale ale Convenţiei referitoare la descrierea operaţiunilor de leasing, la

obligaţiile părţilor, la opozabilitatea drepturilor ori la sancţiunile posibile, se suprapun în mare

măsură prevederilor corespondente din Ordonanţa nr. 51/1997.

Convenţia instituie numai cadrul juridic pe baza căruia să se deruleze operaţiunile de

leasing şi să se soluţioneze litigiile apărute, lăsând pe seama “dreptului comun” determinarea

instanţelor competente de soluţionare a litigiilor6.

În situaţia în care părţile contractante doresc să beneficieze de posibilitatea ca eventualele

litigii să fie soluţionate prin arbitraj, ele trebuie să încheie separat o convenţie în acest sens, ori

să introducă în contract o clauză compromisorie. Deşi clauza compromisorie poate fi inserată în

contractul internaţional de leasing, ea este o convenţie de sine stătătoare.7

Pentru a evita riscurile decurgând din fluctuaţiile monetare, părţile unui contract

internaţional de leasing pot introduce între clauzele contractuale o clauză de impreviziune, ori un

pact de menţinere a valorii. Asemenea clauze nu se referă decât la prestaţiile monetare.

Astfel, societatea de leasing îşi rezervă dreptul de a indexa redevenţele datorate de

utilizator în concordanţă cu fluctuaţia monedei în care se efectuează plăţile.

De asemenea, conform clauzei de impreviziune, în situaţia în care obligaţiile unei părţi

devin imposibil de executat, ori executarea lor ar duce la falimentarea părţii, contractul va înceta.

O asemenea posibilitate este recunoscută numai atunci când situaţia extraordinară a

contractului este cauzată de un factor extern şi independent de voinţa acestuia. Se reţin în acest

sens crize economice şi sociale grave, etc. Această clauză nu se identifică cu un pact de

nerăspundere; în contractul de leasing, utilizatorul răspunde pentru distrugerea bunului, în mod

obiectiv, chiar şi în caz de cutremur, greve politice şi de forţă majoră.

Dacă ulterior angajării unor acorduri preliminare cu furnizorul de bunuri, beneficiarul

primeşte o ofertă din partea altui furnizor, însă în condiţii mai favorabile, beneficiarul se poate

prevala de avantajul “clauzei de oferte concurente”.

6 Toma Mihai, Alexandru Felicia, Finanţe şi gestiune financiară de întreprindere, Editura Economică, 2003, p.101.7 Turcu, E. – Contractul de leasing, Editura Hamangiu, 2008, p.65.

Clauza de ofertă concurentă este o convenţie distinctă ce poate fi înscrisă într-un contract

ori poate fi semnată separat la începutul negocierilor contractuale. Clauza de ofertă concurentă

dă posibilitatea părţii care a primit o asemenea ofertă mai favorabilă de a cere celeilalte părţi

reconsiderarea înţelegerilor anterioare şi modificarea condiţiilor contractuale. Într-o asemenea

situaţie, cealaltă parte poate accepta modificarea contractului, ori poate cere rezilierea

contractului8.

Bibliografie

1. Andreica, M., Andreica, C., Muştea-Ştefan (Şerban), I., Muştea-Ştefan (Şerban), R. –

Decizia de finanţare în leasing, Editura Cibernetica MC, Bucureşti, 2003.8 Silberstein I., Balica L. - Contracte moderne din Dreptul Comerţului Internaţional - contractul de leasing, curs Drept bancar, IBR, Bucureşti, 2006, p.76.

2. Dumitru Mazilu, Dreptul comerţului internaţional, Partea Specială, Ed. Lumina Lex,

Bucureşti, 2007.

3. Dumitru Mazilu, Tratat privind Dreptul Comertului international, Ed. Universul Juridic,

Bucureşti, 2011.

4. Toma Mihai, Alexandru Felicia, Finanţe şi gestiune financiară de întreprindere, Editura

Economică, 2003.

5. Turcu Elena, Contractul de leasing, Editura Hamangiu, 2008.

6. Silberstein I., Balica L. - Contracte moderne din Dreptul Comerţului Internaţional -

contractul de leasing, curs Drept bancar, IBR, Bucureşti.