1

MINISTERUL EDUCAłIEI, CERCETĂRII ŞI INOVĂRII ŞCOALA NAłIONALĂ DE STUDII POLITICE ŞI

ADMINISTRATIVE FACULTATEA DE ADMINISTRAłIE PUBLICĂ

CONTENCIOS ADMINISTRATIV

Prof. univ. dr. Ion Popescu - Suport de curs -

BUCUREŞTI 2013– 2014

2

CUPRINS

Introducere ..................................................................................................... 4

MODULUL 1. CONTROLUL ACTIVITĂłII AUTORITĂłILOR

ADMINISTRAłIEI PUBLICE ..................................................................... 6

Unitatea de învăŃare 1.1. NoŃiunea, necesitatea şi rolul controlului .............. 6

Unitatea de învăŃare 2.2. Formele de control exercitat asupra

administraŃiei publice ..................................................................................... 9

MODULUL 2. CONTENCIOSUL ADMINISTRATIV ............................. 11

Unitatea de învăŃare 2.1. NoŃiunea şi evoluŃia contenciosului

administrativ şi actele administrative nesupuse controlului potrivit legii

nr. 554/2004 ................................................................................................. 11

Unitatea de învăŃare 2.2. PărŃile în litigiul de contencios administrativ şi

condiŃiile admiterii acŃiunii în contenciosul administrativ ........................... 18

Unitatea de învăŃare 2.3. Procedura de soluŃionare a cererilor în

contenciosul administrativ în primă instanŃă ............................................... 23

Unitatea de învăŃare 2.4. Procedura de soluŃionare a cererilor în

contenciosul administrativ în căile de atac .................................................. 27

Uunitatea de învăŃare 2.5. Procedura de executare a hotărârilor

pronunŃate în contenciosul administrativ ..................................................... 31

Unitatea de învăŃare 2.6. SoluŃionarea de către instanŃele de contencios

administrativ şi a altor cauze decât cele prevăzute de legea nr. 554/2004 ... 34

3

Unitatea de învăŃare 2.7. Controlul legalităŃii actelor administrative de

autoritate de către alte instanŃe judecătoreşti decât cele de contencios

administrativ................................................................................................. 37

BIBLIOGRAFIE GENERALĂ ................................................................... 40

4

Introducere

Cursul de faŃă condiŃionează parcurgerea si promovarea mai

multor discipline din semestrele anterioare ale programului academic propus in cadrul specializării AdministraŃie publică. Astfel, studentul care doreşte să urmeze cursul “Contencios administrativ” trebuie să fi promovat următoatele discipline: Teoria generală a statului şi dreptului, Bazele constituŃionale ale administraŃiei publice şi Drept administrativ. Cursul Contencios administrativ îşi propune însuşirea de către studenŃi a cunoştinŃelor privind contenciosul administrativ din România, precum şi din alte Ńări. În acest sens, studenŃii vor cunoaşte condiŃiile de admitere a acŃiunii în contencios administrativ, obiectul acŃiunii în justiŃie, procedura soluŃionării acŃiunii în contenciosul administrativ şi excepŃia de nelegalitate.

Temele cursului de contencios administrativ sunt prezentate în două module.

Parcurgerea celor două module în care este structurat cursul va presupune atat intalniri faŃă in faŃă (consultaŃii) cat si muncă individuală.

ConsultaŃiile, pentru care prezenŃa este facultativă, reprezintă un sprijin direct acordat dumneavoastră din partea titularului si a tutorilor.

Avand in vedere particularităŃile invăŃămantului la distanŃă, dar si reglementările interne, parcurgerea si promovarea acestei discipline presupune antrenarea studenŃilor in următoarele tipuri de activităŃi:

a. consultaŃii – pe parcursul semestrului vor fi organizate două intalniri de consultaŃii faŃă în faŃă;

b. realizarea unui proiect de semestru cu o temă si un set de sarcini anunŃate cu cel puŃin 30 de zile inaintea datei de depunere a acestuia.

c. lucrări de evaluare care vor fi rezolvate si, respectiv trimise tutorilor in conformitate cu precizările din calendarul disciplinei.

Cursul a fost structurat pornind de la lucrarea Controlul activităŃii autorităŃilor administraŃiei publice apărută în anul 2013 la Editura Universitară Danubius din GalaŃi, ai cărei autori sunt Ion Popescu-Slăniceanu şi Cosmin IonuŃ Enescu. Din lucrarea respectivă am ales pentru a fi studiate doar capitolele (modulele) prezentate mai jos.

5

Capitolele care nu sunt enumerate pot fi consultate ca lectură suplimentară.

Disciplina Contencios administrativ este prevăzută în planul de învăŃământ cu 5 credite şi este obligatorie.

Nivelul de înŃelegere si, implicit, utilitatea informaŃiilor pe care le regăsiŃi in fiecare unitatea de învăŃare vor fi sensibil optimizate dacă, in timpul parcurgerii suportului de curs, veŃi consulta sursele bibliografice recomandate. De altfel, rezolvarea tuturor lucrărilor de verificare precum si promovarea examenului final impune, cel puŃin, parcurgerea cursului menŃionat. In situaŃia in care nu veŃi reuşi să accesaŃi anumite materialele bibliografice, aveŃi posibilitatea să contactaŃi tutorii disciplinei.

6

MODULUL 1. CONTROLUL ACTIVITĂłII AUTORITĂłILOR

ADMINISTRAłIEI PUBLICE

Unitatea de învăŃare 1.1. NoŃiunea, necesitatea şi rolul controlului

AdministraŃia publică, în sensul de activitate care constă în

organizarea executării şi executarea în concret a legilor, legi în care sunt exprimate valori politice, prin natura sa, necesită supunerea faŃă de multiple forme de control.

Aşadar, pentru a asigura conformitatea activităŃii autorităŃilor administraŃiei publice cu exigenŃele legii, este nevoie de instituirea unui vast şi complex control asupra acestei activităŃi. Într-adevăr, există o gamă amplă şi variată de forme de control al activităŃii autorităŃilor administraŃiei publice, tocmai datorită caracterului subordonat pe care îl are această activitate. Natura diferitelor forme de control diferă în funcŃie de particularităŃile subordonării.

GaranŃia juridică a îndeplinirii acestui obiectiv îl constituie controlul asupra modului în care aceste autorităŃi şi-au exercitat atribuŃiile conferite de lege, control care se exercită fie din proprie iniŃiativă, fie la solicitarea celor interesaŃi, de către însăşi autorităŃile administrative sau de autorităŃi care înfăptuiesc celelalte puteri ale statului (legislativă sau judecătorească)1.

În primul rând, activitatea autorităŃilor administraŃiei publice este supusă controlului Parlamentului. Controlul politic al activităŃii autorităŃilor administraŃiei publice este o necesitate firească, datorită

1 Mircea Preda, Drept administrativ, Partea generală, Editura Lumina Lex, 2000, p. 225

CunoştinŃe şi deprinderi Familiarizarea studenŃilor cu aspecte privind controlul activităŃii

autorităŃilor administraŃiei publice La finalul acestei unităŃi de învăŃare, cursanŃii vor putea:

- să înŃeleagă necesitatea şi rolul controlului activităŃii autorităŃilor administraŃiei publice

7

faptului că autorităŃile administraŃiei publice au sarcina realizării politicii statului.

Apoi, pentru că valorile politice, transpuse în legi, pe care le au de îndeplinit autorităŃile administraŃiei publice se referă la satisfacerea nevoilor societăŃii, iar activitatea autorităŃilor administraŃiei publice este menită, în ultimă analiză, a sluji intereselor cetăŃenilor, este necesară instituirea unor forme de control social în care cetăŃenii să poată avea o participare eficientă. În acest scop funcŃionează un control al opiniei publice asupra activităŃii autorităŃilor administraŃiei publice, control care se exprimă fie prin presă, fie prin sesizări, reclamaŃii şi propuneri pe care le fac cetăŃenii.

Deoarece, valorile politice pe care trebuie să le realizeze autorităŃile administraŃiei publice se exprimă în legi, iar aceste autorităŃi acŃionează pe baza şi în executarea legii, un criteriu esenŃial în aprecierea activităŃii autorităŃilor administraŃiei publice îl constituie legalitatea acestei activităŃi.

Desigur, după cum se va vedea, legalitatea nu este singurul criteriu de apreciere a activităŃii autorităŃilor publice, dar este unul esenŃial care determină instituŃionalizarea unor activităŃi sociale. Ne referim, în acest sens, la controlul pe care îl realizează instanŃele judecătoreşti asupra activităŃii autorităŃilor publice în cadrul contenciosului administrativ.

Criteriul legalităŃii activităŃii autorităŃilor administraŃiei publice este prezent în orice formă de control, indiferent care ar fi autorul controlului.

Controlul activităŃii autorităŃilor administraŃiei publice nu trebuie să fie limitat numai la cel care se realizează din afara autorităŃilor administraŃiei publice. Ca orice sistem organizat, administraŃia publică realizează ea însăşi o vastă activitate de control asupra felului în care sunt îndeplinite sarcinile ce revin diferitelor autorităŃi ale administraŃiei publice. Prin urmare, administraŃia îşi autoreglează acŃiunile. În această privinŃă trebuie notat, mai întâi, autocontrolul pe care îl exercită asupra activităŃii proprii fiecare funcŃionar.

Există însă diferite forme instituŃionalizate de control în cadrul sistemului administraŃiei publice prin care este urmărită, cercetată şi

8

reglată acŃiunea diferitelor autorităŃi ale acestui sistem, pentru ca această acŃiune să fie conformă cu exigenŃele stabilite prin lege.

În acest sens, ni se prezintă funcŃia controlului ca o componentă esenŃială a activităŃii de conducere şi de manifestare a ierarhiei administrative în organizarea administraŃiei publice. Controlul administrativ constituie forma cea mai complexă a controlului asupra activităŃii autorităŃilor administraŃiei publice. EsenŃa controlului administrativ constă în confruntarea administraŃiei publice aşa cum este, cum a fost sau cum va fi, cu ceea ce trebuie, ceea ce trebuia sau ceea ce va trebui să fie2.

Referindu-ne la necesitatea controlului activităŃii autorităŃilor administraŃiei publice, precizăm că nu trebuie să limitat rolul acestuia la constatarea unor eventuale erori sau abuzuri. Controlul este necesar mai ales pentru a îndruma, orienta şi eventual corecta acŃiunea, în vederea re-alizării politicii statului.

Subliniind rolul pozitiv al controlului activităŃii autorităŃilor administraŃiei publice, nu trebuie să pierdem însă din vedere anumite efecte negative care se pot manifesta, în cazul în care activitatea de control nu este concepută şi realizată raŃional.

Astfel, activitatea de control poate avea un efect inhibator asupra celui controlat, îi poate afecta iniŃiativa în angajarea diferitelor acŃiuni. Pe de altă parte, exercitarea unor multiple activităŃi de control este de natură să ducă la perturbarea acŃiunilor pe care trebuie să le întreprindă diferitele autorităŃi ale administraŃiei publice.

2 Denis Levy, Aspects generaux du contrôle, citat de Liviu Giurgiu în Drept administrativ, Editura Sylvi, Bucureşti, 2001, p.168

ExerciŃiul 1 DefiniŃi controlul administrativ şi clasificaŃi controlul exercitat asupra administraŃiei publice după criteriul naturii autorităŃii care exercită controlul.

9

Unitatea de învăŃare 2.2. Formele de control exercitat asupra

administraŃiei publice

Complexitatea activităŃii pe care o desfăşoară autorităŃile administratiei publice, atât la nivel local, cat si central, face ca formele de control folosite sa fie multiple, grupandu-se dupa diverse criterii astfel3 :

Dupa natura autoritatii care exercita, controlul poate fi: - control exercitat de autoritatile judecatoresti si de organe cu

activitate jurisdictionala ; - control exercitat de autoritatea legislativa si de structuri care tin

de aceasta ; - control exercitat de autoritatile administratiei publice si de

structuri din sistemul acestora. Dupa pozitia organului de control fata de cel controlat, controlul

poate fi : - control administrativ intern, care se exercita de functionarii

publici cu functii de conducere, din interiorul organului, asupra celor din subordinea lor, sau de anumite compartimente ale acestui organ;

- control administrativ extern, care se exercita de autoritati din afara administratiei publice. Acest control poate fi exercitat fie de organe din sistemul autoritatii legislative, fie ale celei executive, fie ale autoritatii judecatoresti.

Dupa sfera de cuprindere, controlul poate fi : - control specializat, intelegand prin aceasta controlul efectuat pe

o anumita temă, problema, domeniu de activitate ;

3 Ibidem, p. 230

CunoştinŃe şi deprinderi La finalul acestei unităŃi de învăŃare, cursanŃii vor putea:

- să cunoască formele de control exercitat asupra activităŃii autorităŃilor administraŃiei publice

10

- control complex sau general, care priveste mai multe sectoare de activitate, ori toate atributiile celui controlat.

ExerciŃiul 1 FaceŃi comparaŃie între controlul intern şi cel ierarhic

11

MODULUL 2. CONTENCIOSUL ADMINISTRATIV

Unitatea de învăŃare 2.1. NoŃiunea şi evoluŃia contenciosului

administrativ şi actele administrative nesupuse controlului potrivit

Legii nr. 554/2004

1. NoŃiunea de contencios administrativ 2. EvoluŃia istorică a contenciosului administrativ în România 3. Actele nesupuse controlului şi limitele controlului potrivit

Legii nr. 554/2004

1. NoŃiunea de contencios administrativ

Termenul “contencios” provine din cuvântul francez “contentieux”, care, la rândul său, îşi are originea în verbul latinesc “contendere”, care înseamnă a lupta.

În sens juridic, termenul de contencios are două accepŃiuni: prima, de activitate menită să soluŃioneze un conflict juridic şi a doua, de autoritate competentă să soluŃioneze asemenea conflicte.

CunoştinŃe şi deprinderi La finalul acestei unități de învățare, cursanŃii vor putea:

- să definească termenii cu care operează contenciosul administrativ;

- să cunoască aspectele privind actele nesupuse controlului si condiŃiile de admitere a acŃiunii în contencios administrativ

Important! Potrivit dispoziŃiilor art. 2 alin 1 litera f din Legea nr. 554/2004

notiunea de contencios administrativ în prima accepŃiune reprezintă activitatea de soluŃionare de către instanŃele de contencios administrativ competente potrivit legii organice a litigiilor în care cel puŃin una dintre părŃi este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul acestei legi, fie din nesoluŃionarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim.

12

Conform celei de-a doua accepŃiuni, anume de autoritate

competentă să soluŃoneze conflicte administrative, se are în vedere instanŃa de contencios administrativ, denumită în continuare instanŃă, şi care se referă potrivit dispoziŃiilor art. 2 alin 1 litera g din Legea nr. 554/2004 la SecŃia de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei CurŃi de CasaŃie şi JustiŃie, secŃiile de contencios administrativ şi fiscal ale curŃilor de apel şi tribunalele administrativ-fiscale. Până la constituirea tribunalelor administrativ-fiscale, litigiile se soluŃionează de secŃiile de contencios administrativ ale tribunalelor.

În perioada interbelică contenciosul administrativ era definit ca totalitatea litigiilor născute între particulari şi administraŃie cu ocazia organizării şi funcŃionării serviciilor publice şi în care sunt puse în cauză reguli, principii şi situaŃii aparŃinând dreptului public4.

În doctrina românească actuală noŃiunea de contencios administrativ este utilizată în două sensuri:

1) în sens larg, ca totalitate a litigiilor dintre administraŃia publică şi cei administraŃi, indiferent de natura juridică a litigiilor;

2) în sens restrâns, se referă doar la acele litigii în care autorităŃile administraŃiei publice şi alte organizaŃii folosesc regimul juridic administrativ, în baza competenŃei pe care le-o conferă legea.

În această ultimă accepŃiune, contenciosul administrativ are un sens material şi un sens formal-organic.

Sensul material al noŃiunii contenciosului administrativ scoate la iveală natura juridica a litigiilor, respectiv cele cărora li se aplică un regim juridic administrativ, care este un regim de drept public.

Sensul formal-organic al noŃiunii de contencios administrativ se referă la natura autorităŃilor de jurisdicŃie, anume instanŃele competente să soluŃioneze respectivele litigii.

Din acest al doilea punct de vedere există mai multe sisteme de contencios administrativ.

4 C. G. Rarincescu, op. cit., p. 73

13

Astfel, în unele Ńări aşa cum se întâlneşte şi în FranŃa, soluŃionarea litigiilor pe baza regimului juridic administrativ în legătură cu actele administrative şi contractele administrative este de competenŃa tribunalelor administrative care nu aparŃin puterii judecătoreşti, ci Ńin de administraŃia publică şi de puterea executivă, fiind constituite într-un sistem jurisdicŃional autonom, având o instanŃă supremă, anume Consiliul de Stat.

În alte Ńări cum sunt Spania, ElveŃia, Belgia, activitatea de contencios administrativ se exercită de instanŃele judecătoreşti obişnuite, care au secŃii speciale de contencios administrativ, aşa cum se întâmplă şi în România.

Majoritatea autorilor5 de drept administrativ disting două

categorii de contencios administrativ: 1) contenciosul administrativ de anulare prin care instanŃa de

contencios administrativ poate să anuleze un act administrativ emis cu nerespectarea condiŃiilor prevăzute de lege. În acest caz instanŃa de contencios administrativ nu este competentă să rezolve şi problema reparării daunelor, această problemă revenind, în cadrul unui litigiu separat, instanŃelor de drept comun şi

2) contenciosul de plină jurisdicŃie prin care instanŃa de contencios administrativ poate să anuleze sau să oblige la modificarea unui act administrativ emis cu nerespectarea condiŃiilor prevăzute de lege sau poate să oblige o autoritate publică să rezolve o cerere referitoare la un drept recunoscut de lege şi totodată, să procedeze şi la repararea daunelor cauzate. Cererea pentru despăgubiri se poate formula, fie în cadrul acŃiunii iniŃiale, fie separat, după cum la data introducerii acŃiunii, îi era sau nu cunoscută paguba sau întinderea ei.

5 Pt. detalii a se vedea C. G. Rarincescu, op. cit., p. 36, R. N. Petrescu, op. cit., p. 23

ExerciŃiul 1 ExplicaŃi importanŃa instituŃiei contenciosului administrativ şi arătaŃi care este sensul contenciosului administrativ în lumina ConstituŃiei revizuite.

Test de autoevaluare IdentificaŃi şi comentaŃi principalele forme de contencios administrativ

14

2. EvoluŃia istorică a contenciosului administrativ în România În România contenciosul administrativ a avut o evoluŃie istorică

deosebită, determinată de schimbările intervenite în actele normative care îl reglementau, schimbări fireşti dacă Ńinem seama de evoluŃia social-politică a Ńării.

Pentru prima dată, la noi, contenciosul administrativ a fost instituit prin Legea privind înfiinŃarea Consiliului de Stat din 11 februarie 1864.

În 1866 Consiliul de Stat a fost desfiinŃat, iar atribuŃiile lui în materie de contencios administrativ au fost preluate de instanŃele judecătoreşti de drept comun.

Acest sistem a fost valabil până în anul 1905 când a fost adoptată Legea pentru reorganizarea Înaltei CurŃi de CasaŃie şi JustiŃie, care dădea dreptul particularilor să atace pe calea unui recurs principal şi direct actele administrative ilegale şi să ceară instanŃei judecătoreşti să pronunŃe anularea. Pentru judecarea acestui recurs s-a înfiinŃat la nivelul Înaltei CurŃi de CasaŃie şi JustiŃie, SecŃiunea a III-a, secŃiune de contencios administrativ, care nu avea însă o competenŃă generală, ci limitată la materiile stabilite de lege.

Legea CurŃii de CasaŃie şi JustiŃie din 25 martie 1910 a desfiinŃat sistemul contenciosului conceput în 1905, cauzele de această natură soluŃionându-se de către tribunalele de judeŃ.

CompetenŃa stabilită de această lege nu a durat prea mult, deoarece prin Legea de reorganizare a CurŃii de CasaŃie şi JustiŃie din 17 februarie 1912, cauzele de contencios administrativ au fost atribuite, din nou, SecŃiunii a III-a, a CurŃii de CasaŃie şi JustiŃie. Această secŃiune, era abilitată să judece legalitatea actelor, dar nu putea să le anuleze, ci doar să le declare ilegale şi să invite autoritatea administrativă să le desfiinŃeze sau să le modifice.

ConstituŃia din 1923 a reglementat, în art. 99, dreptul de a obŃine despăgubiri de către cei vătămaŃi printr-un decret sau o dispoziŃie semnată sau contrasemnată de un ministru.

15

În baza acestor prevederi constituŃionale a fost adoptată Legea pentru contenciosul administrativ din 23 decembrie 1925. Potrivit art. 1 din această lege , oricine se pretindea vătămat în drepturile sale printr-un act administrativ de autoritate făcut cu încălcarea legilor şi a regulamentelor, sau prin reaua-voinŃă a autorităŃilor administrative de a rezolva cererea privitoare la un drept, putea face cerere pentru recunoaşterea dreptului său la instanŃele judecătoreşti competente. Erau exceptate actele de guvernământ, actele de comandament militar, actele referitoare la exercitarea tutelei administrative şi la controlul ierarhic.

Contenciosul reglementat de Legea din 1925 era un contencios subiectiv, adică reclamantul trebuia să invoce lezarea unui drept subiectiv. În acelaşi timp, era un contencios de plină jurisdicŃie, întrucât cel lezat în dreptul său putea cere anularea actului, precum şi despăgubiri.

Prin legi speciale, anumite litigii dintre particulari şi autorităŃile administrative, au fost date în competenŃa unor instanŃe jurisdicŃionale administrative.

Dintre aceste legi speciale amintim Legea din 20 aprilie 1933 prin care au fost înfiinŃate comitetele de revizuire, adevărate tribunale administrative6, Legea administraŃiei locale din 27 martie 1936 prin care comitetele de revizuire au dobândit denumirea de curŃi administrative şi Legea pentru organizarea curŃilor administrative din 15 martie 1939.

Prin Decretul nr. 128/1948 a fost desfiinŃat contenciosului administrativ şi curŃile administrative, instanŃele judecătoreşti putând verifica legalitatea actelor administrative numai atunci când legea prevedea în mod expres această competenŃă.

În ConstituŃia din 1965 s-a introdus principiul legalităŃii actelor administrative şi controlul lor, în condiŃiile stabilite de lege, prevăzându-se că cei vătămaŃi în drepturile lor prin acte administrative ilegale se pot plânge la instanŃele judecătoreşti.

În baza ConstituŃiei din 1965 a fost adoptată Legea nr. 1/1967 referitoare la judecarea de către tribunale a cererilor celor vătămaŃi în drepturile lor prin acte administrative ilegale. Contenciosul administrativ instituit de această lege era un contencios de plină jurisdicŃie.

6 Pt. detalii a se vedea E. D. Tarangul, Tratat de drept administrativ, Tipografia “Glasul Bucovinei”, CernăuŃi, 1944, p. 613 şi urm.

16

Introducerea principiului constituŃional al verificării legalităŃii actelor administrative şi adoptarea Legii nr. 1/1967 au marcat o schimbare importantă în posibilitatea contestării în justiŃie a actelor administrative ilegale7, chiar dacă existau numeroase acte administrative exceptate de la controlul judecătoresc. Numeroasele excepŃii de acte administrative pe care le prevedea Legea nr. 1/1967, precum şi practica judecătorească orientată spre restrângerea sferei controlului judecătoresc au îngustat mult sfera exercitării controlului actelor administrative de către instanŃele judecătoreşti.

Prin adoptarea Legii contenciosului administrativ nr. 29/1990 şi a ConstituŃiei din 1991 s-a relansat tradiŃia contenciosului administrativ din perioada interbelică.

Contenciosul administrativ reglementat de Legea nr. 29/1990 avea următoarele trăsături: era un contencios de plină jurisdicŃie; se exercita un control direct; actul atacat trebuia să provină de la o autoritate publică; înainte de a introduce acŃiunea în instanŃă, cel vătămat în dreptul său trebuia să ofere posibilitatea autorităŃii emitente sau autorităŃii ierarhic superioare de a înlătura actul ilegal şi de a repara eventuala pagubă; puteau fi atacate şi actele administrative jurisdicŃionale; contenciosul avea două grade de jurisdicŃie, fondul şi recursul; acŃiunea în justiŃie putea fi formulată şi personal împotriva funcŃionarului autorităŃii publice8. De asemenea, pentru prima dată se consacra răspunderea pentru daune morale.

ConstituŃia din 1991 a schimbat, sub anumite aspecte, concepŃia asupra sferei contenciosului administrativ.

În art. 21 din ConstituŃie se arată că orice persoană se poate adresa justiŃiei pentru apărarea drepturilor, libertăŃilor şi intereselor sale legitime, iar în art. 52 se prevede că persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluŃionarea în termenul legal a unei cereri, este îndreptăŃită să obŃină recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim, anularea actului şi repararea pagubei. În acelaşi articol se menŃionează că limitele şi condiŃiile exercitării acestui drept se stabilesc

7 Alexandru NegoiŃă, Drept administrativ, Editura Sylvi, Bucureşti, 1996, p. 213 şi urm. 8 Pt. detalii a se vedea A. Iorgovan, op. cit., vol. I, p. 401-402

17

prin lege organică, iar în art. 73 punctul 3, litera k s-a prevăzut faptul că domeniul contenciosului administrativ face obiectul unei legi organice.

3. Actele nesupuse controlului şi limitele controlului potrivit Legii nr. 554/2004

În baza disp. art. 5 alin. 1 din Legea nr. 554/20049 nu pot fi atacate în contenciosul administrativ, următoarele categorii de acte:

a. actele administrative ale autorităŃilor publice care privesc raporturile acestora cu Parlamentul;

b. actele de comandament cu caracter militar. Potrivit alin.2 al art.5 din lege nu pot fi atacate pe calea

contenciosului administrativ actele administrative pentru modificarea sau desfiinŃarea cărora se prevede, prin lege organică, o altă procedură judiciară.

În temeiul alin. 3 al art. 5 din lege, actele administrative emise pentru aplicarea regimului stării de război, al stării de asediu sau al celei de urgenŃă, cele care privesc apărarea şi securitatea naŃională ori cele emise pentru restabilirea ordinii publice, precum şi pentru înlăturarea consecinŃelor calamităŃilor naturale, epidemiilor şi epizootiilor pot fi atacate numai pentru exces de putere.

9 Publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1154 din 7 decembrie 2004

ExerciŃiul 2 Care sunt actele administrative nesupuse controlului pe calea prevăzută de Legea nr. 554/2004?

Important! În 2004 a fost adoptată o nouă lege a contenciosului

administrativ, Legea nr. 554/2004.

18

Unitatea de învăŃare 2.2. PărŃile în litigiul de contencios

administrativ şi condiŃiile admiterii acŃiunii în contenciosul

administrativ

1. PărŃile în litigiul de contencios administrativ 2. CondiŃiile admiterii acŃiunii în contenciosul administrativ pe calea

acŃiunii directe 3. Cercetarea legalităŃii actului administrativ unilateral pe calea

excepŃiei de nelegalitate

1. PărŃile în litigiul de contencios administrativ Reclamantul Potrivit disp. art. 1 din Legea nr. 554/2004 acŃiunea în contencios

administrativ poate fi promovată de orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluŃionarea în termenul legal a unei cereri.

Potrivit dispoziŃiilor art. 2 alin. 1 litera a din Legea nr. 554/2004 prin persoană vătămată se înŃelege orice persoană titulară a unui drept ori a unui interes legitim, vătămată de o autoritate publică printr-un act administrativ sau prin nesoluŃionarea în termenul legal a unei cereri; în sensul acestei legi, sunt asimilate persoanei vătămate şi grupul de persoane fizice, fără personalitate juridică, titular al unor drepturi subiective sau interese legitime private, precum şi organismele sociale

CunoştinŃe şi deprinderi La finalul acestei unități de învățare, cursanŃii vor putea: - să diferențieze condițiile în care fiecare subiect poate

sesiza instanța de contencios administrativ; - să identifice părțile în litigiul de contencios administrativ; - să cunoască aspectele privind cercetarea legalității actelor

pe calea excepției de nelegalitate -

19

care invocă vătămarea prin actul administrativ atacat fie a unui interes legitim public, fie a drepturilor şi intereselor legitime ale unor persoane fizice determinate.

Astfel de organisme sociale interesate sunt structuri neguvernamentale, sindicate, asociaŃii, fundaŃii şi altele asemenea, care au ca obiect de activitate protecŃia drepturilor diferitelor categorii de cetăŃeni sau, după caz, buna funcŃionare a serviciilor publice administrative.

Pentru a fi reclamant într-o acŃiune în contencios administrativ trebuie ca persoana să aibă capacitatea de a putea sta în justiŃie .

Dreptul care se dă persoanelor fizice sau juridice de a se adresa instanŃei rezultă din aceea că actele administrative privesc deopotrivă persoanele fizice şi/sau persoanele juridice, că ele se execută din oficiu şi că în procesul acestei executări, cei vizaŃi pot fi vătămaŃi în drepturile lor prin greşelile sau abuzurile autorităŃilor publice.

Cu privire la calitatea de persoană fizică, aceasta se referă la particularii care intră în raporturi juridice cu autorităŃile publice.

Pot fi, de asemenea, vătămaŃi şi funcŃionari ai acestor autorităŃi cu privire la drepturile lor la promovare, pensie, etc.

Se poate adresa instanŃei de contencios administrativ şi persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ cu caracter individual, adresat altui subiect de drept.

Pârâtul În conformitate cu dispoziŃiile ConstituŃiei României şi Legii nr.

554/2004,calitatea de pârât în litigiile de contencios administrativ o are orice autoritate publică emitentă a unui act administrativ prin care o persoană fizică sau juridică a fost vătămată într-un drept al său, care a refuzat rezolvarea unei cereri referitoare la un drept subiectiv sau la un interes legitim al unei persoane, ori nu a soluŃionat în termenul legal o cerere a acesteia.

ExerciŃiul 1 Ce persoane se pot adresa instanŃei de contencios administrativ?

20

De asemenea, în conformitate cu dispoziŃiile art. 16 din Legea nr. 554/2004 acŃiunile în justiŃie vor putea fi formulate şi personal împotriva persoanei care a contribuit la elaborarea, emiterea sau încheierea actului ori, după caz, care se face vinovată de refuzul de a rezolva cererea referitoare la un drept subiectiv sau la un interes legitim, dacă se solicită plata unor despăgubiri pentru prejudiciul cauzat ori pentru întârziere. În cazul în care acŃiunea se admite, persoana respectivă poate fi obligată la plata despăgubirilor în solidar cu autoritatea publică pârâtă.

Persoana acŃionată în justiŃie îl poate chema în garanŃie pe superiorul său ierarhic, de la care a primit ordin scris să elaboreze sau să nu elaboreze actul.

Alte persoane care pot lua parte la judecată În conformitate cu dispoziŃiile art. 49 din Codul de procedură

civilă, şi în cauzele de contencios administrativ pot participa în calitate de intervenienŃi şi alte persoane care dovedesc un interes în judecarea cauzelor respective, interesul putând fi propriu sau persoana respectivă intervine în interesul altor persoane care sunt părŃi în proces.

Potrivit art. 57 din acelaşi Cod oricare din părŃi poate să cheme în judecată o altă persoană care ar putea să pretindă aceleaşi drepturi ca şi reclamantul.

De asemenea, în baza art. 60 din Codul de procedură civilă partea poate să cheme în garanŃie o altă persoană împotriva căreia ar putea să se îndrepte, în cazul când ar cădea în pretenŃiuni cu o cerere în garanŃie sau în despăgubire.

În aceleaşi condiŃii, cel chemat în garanŃie poate, la rândul său, să cheme în garanŃie o altă persoană.

ExerciŃiul 2 Cine poate fi pârât în litigiul de contencios administrativ?

Important! InstanŃa de contencios administrativ poate introduce în cauză, la

cerere, organismele sociale interesate sau poate pune în discuŃie, din oficiu, necesitatea introducerii în cauză a acestora, precum şi a altor subiecte de drept.

21

Organisme sociale interesate sunt, potrivit dispoziŃiilor art. 2 alin.

1 litera s din Legea nr. 554/2004, structuri neguvernamentale, sindicate, asociaŃii, fundaŃii şi altele asemenea, care au ca obiect de activitate protecŃia drepturilor diferitelor categorii de cetăŃeni sau, după caz, buna funcŃionare a serviciilor publice administrative.

2. CondiŃiile admiterii acŃiunii în contenciosul administrativ pe calea acŃiunii directe

CondiŃiile de admisibilitate sunt acele cerinŃe pe care acŃiunile

intentate trebuie să le îndeplinească, în prealabil, pentru ca instanŃa sesizată să poată proceda la judecarea fondului litigiului10. Aşadar, verificarea îndeplinirii condiŃiilor trebuie să preceadă judecata fondului, iar când una sau mai multe condiŃii cerute de lege nu sunt îndeplinite, acŃiunea urmează a fi respinsă.

Prima condiŃie pentru promovarea acŃiunii în contencios administrativ este ca vătămarea dreptului sau a interesului legitim să fie urmarea unui act administrativ tipic sau asimilat.

A doua condiŃie este aceea a vătămării unui drept recunoscut de lege sau a unui interes legitim în favoarea reclamantului.

Cea de-a treia condiŃie de admitere a unei acŃiuni în contencios administrativ se referă la faptul că actul atacat trebuie să emane de la o autoritate publică.

A patra condiŃie este aceea a efectuării procedurii administrative prealabile.

Ultima condiŃie de admisibilitate a acŃiunii în contencios administrativ este aceea a introducerii acŃiunii în termenul prevăzut de lege.

10 C. G. Rarincescu, op. cit., p. 220

ExerciŃiul 3 Care sunt condiŃiile de admisibilitate a acŃiunii în contencios administrativ?

22

3. Cercetarea legalităŃii actului administrativ unilateral pe calea excepŃiei de nelegalitate

În sistemul nostru de drept, pentru prima dată, excepŃia de

nelegalitate a fost reglementată expres prin Legea pentru Curtea de CasaŃie şi JustiŃie din 17 februarie 1912, care, în art. 35 prevedea că “tribunalele ordinare nu se pot pronunŃa asupra ilegalităŃii unui act administrativ de autoritate decât pe cale de excepŃie”.

De asemenea, art. 385 al. 9 din Codul penal de atunci stabilea că, “se vor pedepsi cu amendă acei care vor încălca regulamentele făcute după lege”11.

În conformitate cu dispoziŃiile art. 4 din Legea nr. 554/2004, legalitatea unui act administrativ cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepŃie, din oficiu sau la cererea părŃii interesate.

În cazul în care a constatat nelegalitatea actului administrativ cu

caracter individual, instanŃa în faŃa căreia a fost invocată excepŃia de nelegalitate va soluŃiona cauza, fără a Ńine seama de actul a cărui nelegalitate a fost constatată.

11 Valentin I. Prisacaru, Tratat de drept administrativ român. Partea generală, EdiŃia a III-a revăzută şi adăugită de autor, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 2002, p. 621, 622

Important! InstanŃa învestită cu fondul litigiului şi în faŃa căreia a fost

invocată excepŃia de nelegalitate, constatând că de actul administrativ cu caracter individual depinde soluŃionarea litigiului pe fond, este competentă să se pronunŃe asupra excepŃiei, fie printr-o încheiere interlocutorie, fie prin hotărârea pe care o va pronunŃa în cauză. În situaŃia în care instanŃa se pronunŃă asupra excepŃiei de nelegalitate prin încheiere interlocutorie, aceasta poate fi atacată odată cu fondul.

23

Unitatea de învăŃare 2.3. Procedura de soluŃionare a cererilor în

contenciosul administrativ în primă instanŃă

1. Procedura prelabilă 2. Obiectul acŃiunii judiciare 3. AcŃiunile împotriva ordonanŃelor Guvernului 4. InstanŃa competentă 5. Termenul de introducere a acŃiunii 6. Formularea acŃiunii în contencios administrativ 7. Suspendarea executării actului administrativ

1. Procedura prealabilă RaŃiunea instituirii acestei proceduri, aşa cum a fost ea

dintotdeauna înŃeleasă, rezidă în faptul de a se încerca să se evite, pe cât posibil, declanşarea unui litigiu, care ar putea fi stins mai operativ şi cu cheltuieli mai mici de către cei interesaŃi.

Înainte de a se adresa instanŃei de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual sau normativ trebuie să solicite autorităŃii publice emitente sau autorităŃii ierarhic

CunoştinŃe şi deprinderi Familiarizarea studenŃilor cu aspectele privind procedura soluŃionării

acŃiunii în contencios administrativ La finalul acestei unități de învățare, cursanŃii vor putea:

- să cunoască aspecte privind instanŃa competentă în cazul acŃiunilor în contencios administrativ - să îşi însuşească apectele privind procedura soluŃionării acŃiunii în contenciosul administrativ în primă instanŃă

24

superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia.

2. Obiectul acŃiunii judiciare

Persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemulŃumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau care nu a primit niciun răspuns în termenul prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 554/2004, poate sesiza instanŃa de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate şi, eventual, reparaŃii pentru daune morale. De asemenea, se poate adresa instanŃei de contencios administrativ şi cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin nesoluŃionarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluŃionare a unei cereri, precum şi prin refuzul de efectuare a unei anumite operaŃiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim.

3. AcŃiunile împotriva ordonanŃelor Guvernului

ExerciŃiul 1 ArătaŃi ce reprezintă procedura administrativă prealabilă şi în ce termen trebuie exercitată aceasta? Care este termenul de soluŃionare al plângerii prealabile?

Test de autoevaluare IndicaŃi care este obiectul acŃiunii în cazul contractelor administrative

Important! Persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim prin ordonanŃe sau dispoziŃii din ordonanŃe poate introduce acŃiune la instanŃa de contencios administrativ, însoŃită de excepŃia de neconstituŃionalitate, în măsura în care obiectul principal nu este constatarea neconstituŃionalităŃii ordonanŃei sau a dispoziŃiei din ordonanŃă.

25

4. InstanŃa competentă Potrivit art. 10 din Legea nr. 554/2004, litigiile privind actele

administrative emise sau încheiate de autorităŃile publice locale şi judeŃene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuŃii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 1.000.000 de lei se soluŃionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităŃile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuŃii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 1.000.000 de lei se soluŃionează în fond de secŃiile de contencios administrativ şi fiscal ale curŃilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel.

5. Termenul de introducere a acŃiunii

Potrivit disp. art. 11 din Legea nr. 554/2004 cererile prin care se solicită anularea unui act administrativ individual, a unui contract administrativ, recunoaşterea dreptului pretins şi repararea pagubei cauzate se pot introduce în termen de 6 luni de la: a) data comunicării răspunsului la plângerea prealabilă; b) data comunicării refuzului nejustificat de soluŃionare a cererii; c) data expirării termenului de soluŃionare a plângerii prealabile, respectiv data expirării termenului legal de soluŃionare a cererii; d) data expirării termenului de 30 de zile, calculat de la comunicarea actului administrativ emis în soluŃionarea favorabilă a cererii sau, după caz, a plângerii prealabile; e) data încheierii procesului-verbal de finalizare a procedurii concilierii, în cazul contractelor administrative.

Exercițiul 2 ArătaŃi ce se înŃelege prin sintagma “instanŃa de contencios administrativ” şi care sunt instanŃele de contencios administrativ competente să soluŃioneze în fond litigiile de contencios administrativ.

Test de autoevaluare PrecizaŃi care este termenul de introducere a acŃiunii la instanŃa de contencios administrativ.

26

6. Formularea acŃiunii in contencios administrativ În acŃiunea introdusă reclamantul poate cere anularea actului

administrativ, recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim şi repararea pagubei suferite prin încălcarea dreptului sau interesului pe care legea i-l recunoaşte şi pe care autoritatea publică l-a încălcat.

Iată de ce el poate formula şi separat acŃiune în repararea pagubei.

În acest caz termenul este de un an şi începe să curgă de la data la care reclamantul a cunoscut sau trebuia să cunoască întinderea pagubei. Cererile pentru despăgubiri se adresează intanŃelor de contencios administrativ competente şi se supun normelor Legii nr. 554/2004 în ceea ce priveşte procedura de judecată şi taxele de timbru.

7. Suspendarea executării actului administrativ

În cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea autorităŃii publice care a emis actul sau a autorităŃii ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanŃei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunŃarea instanŃei de fond. În cazul în care persoana vătămată nu introduce acŃiunea în anularea actului în termen de 60 de zile, suspendarea încetează de drept şi fără nicio formalitate.

InstanŃa soluŃionează cererea de suspendare, de urgenŃă şi cu precădere, cu citarea părŃilor.

ExerciŃiul 3 PrecizaŃi ce poate solicita reclamantul prin formularea acŃiunii introdusă în contencios administrativ. Care este termenul de prescripŃie pentru solicitarea despăgubirilor?

Important! Nu este obligatoriu ca prin aceeaşi acŃiune, reclamantul să ceară

atât anularea actului cât şi repararea pagubei, deoarece este posibil ca la data introducerii acŃiunii în anularea actului administrativ, reclamantul să nu cunoască paguba şi întinderea acesteia.

27

Unitatea de învăŃare 2.4. Procedura de soluŃionare a cererilor în

contenciosul administrativ în căile de atac

1. Recursul Conform disp. art. 20 din Legea nr. 554/2004 hotărârile

instanŃelor de contencios administrativ pot fi atacate cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare .

Recursul suspendă executarea hotărârii de fond şi se judecă de urgenŃă.

În cazul admiterii recursului, instanŃa de recurs, casând sentinŃa, va rejudeca litigiul în fond. Când hotărârea primei instanŃe a fost pronunŃată fără a se judeca fondul ori dacă judecata s-a făcut în lipsa părŃii care a fost nelegal citată atât la administrarea probelor, cât şi la dezbaterea fondului, cauza se va trimite, o singură dată, la această instanŃă. În cazul în care judecata în primă instanŃă s-a făcut în lipsa părŃii care a fost nelegal citată la administrarea probelor, dar a fost legal citată la dezbaterea fondului, instanŃa de recurs, casând sentinŃa, va rejudeca litigiul în fond.

CunoştinŃe şi deprinderi Familiarizarea studenŃilor cu aspectele privind procedura soluŃionării

acŃiunii în contencios administrativ în căile de atac La finalul acestei unități de învățare, cursanŃii vor putea:

- să îşi însuşească apectele privind procedura soluŃionării acŃiunii în contenciosul administrativ în căile de atac - să cunoască efecte juridice va produce hotărârea faŃă de părŃile în litigiu

ExerciŃiul 1 Care este termenul de recurs pentru hotărârea pronunŃată în prima instanŃă şi cine are competenŃa de a judeca recursul?

28

2. Calea extraordinară de atac a reviziurii Spre deosebire de recurs, care în principiu urmăreşte remedierea

erorilor de drept, revizuirea are drept scop îndepărtarea erorilor privind starea de fapt, prin urmare cele două căi de atac pot fi exercitate concomitent. În litigiile de contencios administrativ, revizuirea se poate cere împotriva unei hotărâri a instanŃei de recurs atunci când evocă fondul, în situaŃiile enumerate de art. 509 din Codul de procedură civilă12.

Aşadar, este vorba despre hotărârile pronunŃate de curŃile de apel în urma rejudecării fondului, după casare, nu şi despre cele prin care s-a respins recursul sau s-a admis cu trimitere spre rejudecare la instanŃa de fond. De asemenea, se încadrează aici hotărârile pronunŃate în recurs de Înalta Curte de CasaŃie şi JustiŃie- SecŃia de contencios administrativ, în urma rejudecării fondului după casare.

Dintre motivele de revizuire, unele se „pliază” mai bine pe litigiul

de contencios administrativ, altele au o aplicabilitate redusă13: a) situaŃia de extra petita – de exemplu, instanŃa s-a pronunŃat şi

asupra despăgubirilor, deşi acestea nu fuseseră cerute, de minus petita –

12 Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 545 din 3 august 2012 13 Dacian Cosmin Dragoş, Legea contenciosului administrativ. Comentarii şi explicaŃii, Editura All Beck, Bucureşti, 2005, p. 301 şi urm.

Important! Constituie motiv de revizuire, care se adaugă la cele prevăzute de

Codul de procedură civilă, pronunŃarea hotărârilor rămase definitive prin încălcarea principiului priorităŃii dreptului comunitar, reglementat de art. 148 alin. 2, coroborat cu art. 20 alin. 2 din ConstituŃia României, republicată. Cererea de revizuire se introduce în termen de 15 zile de la comunicare, care se face, prin derogare de la regula conform căreia hotărârile instanŃei de contencios administrativ se redactează şi se motivează în cel mult 30 de zile de la pronunŃare, la cererea temeinic motivată a părŃii interesate, în termen de 15 zile de la pronunŃare. Cererea de revizuire se soluŃionează de urgenŃă şi cu precădere, într-un termen maxim de 60 de zile de la înregistrare.

29

instanŃa s-a pronunŃat asupra anulării actului, dar nu şi asupra cererii de despăgubiri, respectiv de plus petita – de exemplu, s-a anulat în întregime actul administrativ, deşi reclamantul a cerut anularea parŃială;

b) descoperirea, după darea hotărârii, a unor înscrisuri doveditoare, reŃinute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfăŃisate din motive mai presus de voinŃa părŃilor, sau când s-a revizuit hotărârea unei instanŃe penale sau administrative pe care ea s-a întemeiat.

Spre exemplu, în temeiul art. 15 alin. 2 lit. e) din Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali14, primarul este demis de drept din funcŃie în cazul în care a fost condamnat la o pedeapsă privativă de libertate. Ordinul prefectului de constatare a acestei demiteri de drept se poate ataca pe calea contenciosului administrativ obişnuit, însă acŃiunea va fi, evident, respinsă, dat fiind caracterul legal al unui astfel de ordin. Dacă însă, hotărârea penală de condamnare este ulterior revizuită, primarul poate cere revizuirea hotărârii instanŃei de contencios administrativ prin care i s-a respins, în recus, cererea de anulare a ordinului prefectului.

Trebuie luat în considerare şi motivul referitor la descoperirea unui nou înscris, deoarece dovada în procesele de contencios administrativ se face, în principiu, prin înscrisuri, prin urmare acestea dobândesc o valoare deosebită în procese de acest tip. Se pot ivi situaŃii în care autoritatea publică nu prezintă instanŃei toate documentele relevante în cauză, iar instanŃa nu le solicită prin obligarea la plata amenzii de întârziere deorece nu le cunoaşte existenŃa. Înscrisul trebuie, însă, să fie determinant (sau cel puŃin foarte important) în schimbarea soluŃiei instanŃei de recurs.

De asemenea, au fost cazuri în care, deşi înscrisul a fost prezentat în instanŃă, aceasta nu l-a luat în considerare deoarece nu avea ştampila şi numărul de înregistrare al organului emitent.

c) un motiv care prezintă o importanŃă aparte în contenciosul administrativ îl constituie cel referitor la apărarea deficitară, cu viclenie sau lipsa totală de apărare a statului, altor persoane juridice de drept public sau de utilitate publică, a celor dispăruŃi sau incapabili, precum şi a celor puşi sub curatelă.

14 Publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 912 din 7 octombrie 2004

30

Se poate observa că legiuitorul se referă, pe de o parte, la persoanele de drept public şi la cele de utilitate publică, prin urmare sunt incluse aici şi persoanele private însărcinate prin lege să presteze servicii publice, sub supravegherea statului, cum ar fi universităŃile particulare, asociaŃiile declarate de utilitate publică etc., cu alte cuvinte, la toate „autorităŃile publice”, în sensul legii contenciosului administrativ. Partea a doua a textului legal are importanŃă în cazul legitimării procesuale active a persoanelor fizice.

3. Efectele hotărârii judecătoreşti pronunŃată în contencios

administrativ ParticularităŃile contenciosului administrativ reglementat de

Legea nr. 554/2004 se regăsesc şi în specificul efectelor juridice pe care le au hotărârile judecătoreşti pronunŃate în acŃiunile supuse prevederilor acestei legi.

AcŃiunea în contencios administrativ fiind condiŃionată de existenŃa vătămării unui drept subiectiv recunoscut de lege sau a unui interes legitim în favoarea reclamantului şi în sarcina administraŃiei pârâte de a-l realiza, hotărârea va produce efecte juridice faŃă de părŃile în litigiu (reclamant şi autoritatea publică pârâtă, eventual funcŃionarul vinovat şi superiorul ierarhic chemat în garanŃie).

ExerciŃiul 2 Ce efecte juridice produce hotărârea pronunŃată în litigiile de contencios administrativ?

31

Unitatea de învăŃare 2.5. Procedura de executare a hotărârilor

pronunŃate în contenciosul administrativ

1. Titlul executoriu 2. ObligaŃia publicării 3. ObligaŃii executării 4. AcŃiunea în regres

1. Titlul executoriu După ce au rămas definitive, hotărârile pronunŃate de instanŃele de

contencios administrativ urmează să-şi producă efectele juridice, în sensul că autoritatea publică pârâtă are obligaŃia de a lua măsurile ce se impun pentru realizarea drepturilor sau intereselor legitime ale reclamantului, aşa cum rezultă ele din hotărârea judecătorească.

Potrivit art. 22 din Legea nr. 554/2004, hotărârile judecătoreşti definitive pronunŃate potrivit acestei legi sunt titluri executorii.

2. ObligaŃia publicării În conformitate cu dispoziŃiile art. 23 din Legea contenciosului

administrativ, hotărârile judecătoreşti definitive prin care s-a anulat în tot

CunoştinŃe şi deprinderi La finalul acestei unități de învățare, cursanŃii vor putea: - să cunoască aspecte privind procedura de executare a hotărârilor

pronunțate în contencios administrativ; - să identifice sancțiunile aplicabile în cazul neexecutării hotărârilor

definitive pronunțate de instanțele de contencios administrativ.

ExerciŃiul 1 Ce reprezintă titlul executoriu?

32

sau în parte un act administrativ cu caracter normativ sunt general obligatorii şi au putere numai pentru viitor. Acestea se publică obligatoriu după motivare, la solicitarea instanŃelor, în Monitorul Oficial al României, Partea I, sau, după caz, în monitoarele oficiale ale judeŃelor ori al municipiului Bucureşti, fiind scutite de plata taxelor de publicare.

3. ObligaŃia executării În baza dispoziŃiilor art. 24 din Legea nr. 554/2004, dacă în urma

admiterii acŃiunii autoritatea publică este obligată să încheie, să înlocuiască sau să modifice actul administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze anumite operaŃiuni administrative, executarea hotărârii definitive şi irevocabile se face în termenul prevăzut în cuprinsul acesteia, iar în lipsa unui astfel de termen, în cel mult 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii.

În cazul în care termenul nu este respectat, instanŃa de executare, care potrivit art. 2 alin. 1 litera Ń din Legea nr. 554/2004 este cea care a soluŃionat fondul litigiului de contencios administrativ, aplică conducătorului autorităŃii publice sau, după caz, persoanei obligate o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, iar reclamantul are dreptul la penalităŃi, în condiŃiile art. 894 din Codul de procedură civilă15.

15 Potrivit art. 894 din Codul de procedură civilă, dacă în termen de 10 zile de la comunicarea încheierii de încuviinŃare a executării debitorul nu execută obligaŃia de a face sau de a nu face, care nu poate fi îndeplinită prin altă persoană, acesta poate fi constrâns la îndeplinirea ei, prin aplicarea unor penalităŃi, de către instanŃa de executare.

Când obligaŃia nu este evaluabilă în bani, instanŃa sesizată de creditor îl poate obliga pe debitor, prin încheiere definitivă dată cu citarea părŃilor, să plătească în favoarea creditorului o penalitate de la 100 lei la 1.000 lei, stabilită pe zi de întârziere, până la executarea obligaŃiei prevăzute în titlul executoriu.

ExerciŃiul 2 Unde se publică hotărările pronunațate de instanța de contencios administrativ?

33

4. AcŃiunea în regres Pentru recuperarea sumelor la plata cărora a fost obligat cu titlu

de amenzi şi daune, în baza art. 26 din Legea nr. 554/2004, conducătorul autorităŃii publice pârâte se poate îndrepta cu acŃiune în regres împotriva funcŃionarilor vinovaŃi de neexecutarea hotărârii, potrivit dreptului comun. În cazul în care cei vinovaŃi sunt demnitari sau funcŃionari publici, se aplică reglementările speciale.

Toate aceste măsuri prevăzute în Legea nr. 554/2004 asigură reclamantului realizarea drepturilor sau a intereselor legitime vătămate, atunci când recurge la acŃiunea în contencios administrativ. Acest lucru evidenŃiază utilitatea deosebită a instituŃiei contenciosului administrativ, într-un stat de drept.

Atunci când obligaŃia are un obiect evaluabil în bani, penalitatea mai sus poate

fi stabilită de instanŃă între 0,1% şi 1% pe zi de întârziere, procentaj calculat din valoarea obiectului obligaŃiei.

Dacă în termen de 3 luni de la data comunicării încheierii de aplicare a penalităŃii debitorul nu execută obligaŃia prevăzută în titlul executoriu, instanŃa de executare, la cererea creditorului, va fixa suma definitivă ce i se datorează cu acest titlu, prin încheiere definitivă, dată cu citarea părŃilor. Încheierea dată este executorie.

Penalitatea va putea fi înlăturată ori redusă, pe calea contestaŃiei la executare, dacă debitorul execută obligaŃia prevăzută în titlul executoriu şi dovedeşte existenŃa unor motive temeinice care au justificat întârzierea executării.

ExerciŃiul 3 Ce reprezintă acțiunea în regres?

Important! Neexecutarea din motive imputabile sau nerespectarea hotărârilor

judecătoreşti definitive şi irevocabile pronunŃate de instanŃa de contencios administrativ, în termen de 30 de zile de la data aplicării amenzii prevăzută mai sus, constituie infracŃiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă de la 2.500 lei la 10.000 lei.

34

Unitatea de învăŃare 2.6. SoluŃionarea de către instanŃele de

contencios administrativ şi a altor cauze decât cele prevăzute de

Legea nr. 554/2004

1. Cauze prevăzute de Legea nr. 215/2001 a administraŃiei publice locale16

Prin ConstituŃie şi unele legi, instanŃele de contencios administrativ organizate prin Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară17, au fost învestite şi cu soluŃionarea altor categorii de litigii decât cele prevăzute de Legea nr. 554/2004.

Rezultă astfel că prin contencios administrativ, în sens larg, se înŃelege potrivit art. 2 alin. 1 litera f din Legea nr. 554/2004 activitatea de soluŃionare de către instanŃele de contencios administrativ competente potrivit legii organice a litigiilor în care cel puŃin una dintre părŃi este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul prezentei legi, fie

16 Republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 123 din 20 februarie 2007 17 Republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 576 din 827 din 13 septembrie 2005

CunoştinŃe şi deprinderi Familiarizarea studenŃilor cu aspecte privind soluŃionarea de către

instanŃele de contencios administrativ şi a altor cauze decât cele prevăzute de Legea nr. 554/2004

La finalul acestei unități de învățare, cursanŃii trebuie: - să îşi insusească aspectele referitoare la cauzele prevăzute de Legea

nr. 215/2001 a administraŃiei publice locale şi de alte legi - să cunoscă aspectele privind cauze prevăzute de alte legi, date în

soluŃionarea instanŃelor de contencios administrativ

35

din nesoluŃionarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim;

În art. 123 alin. 5 din ConstituŃie se prevede că prefectul poate ataca în faŃa instanŃelor de contencios administrativ un act al consiliului judeŃean, local sau al primarului în cazul în care consideră actul ilegal. 2. Cauze reglementate de alte legi

Cu titlu de exemplu arătăm că un prim caz este cel prevăzut de

Legea nr. 51/1993 privind acordarea unor drepturi magistraŃilor care au fost înlăturaŃi din justiŃie pentru considerente politice în perioada 1945-195218.

În baza acestei legi s-a dispus constituirea pe lângă fiecare tribunal judeŃean şi cel al municipiului Bucureşti a unei comisii formate din 3 membri şi anume: 2 judecători de la acel tribunal şi un reprezentant al DirecŃiei generale a finanŃelor publice judeŃene. Unul din judecători este desemnat preşedinte al comisiei.

Dovedirea situaŃiilor şi a drepturilor magistraŃilor care în perioada amintită au fost înlăturaŃi din justiŃie din motive politice, se face cu acte oficiale eliberate de organele competente, iar în cazul în care aceste acte nu pot fi procurate, dovada se face prin orice mijloc de probă prevăzut de lege.

Comisia este obligată să se pronunŃe asupra cererii celui care se consideră îndreptăŃit, în termen de cel mult 30 de zile de la sesizare, printr-o hotărâre motivată.

Potrivit art. 3 din Legea nr. 51/1993 împotriva hotărârii, persoana în cauză sau DirecŃia generală a finanŃelor publice judeŃeană, pot face contestaŃii în condiŃiile Legii contenciosului administrativ în termen de 15 zile de la comunicarea hotărârii.

18 Publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 157 din 12 iulie 1993

ExerciŃiul 1 Care sunt cauzele prevăzute de Legea nr. 215/2001 ce se soluŃionează de instanŃele de contencios administrativ?

36

Conform disp. art. 3 alin. 5 din Legea nr. 51/1993, hotărârea tribunalului este definitivă.

Deşi aparent nu am fi în prezenŃa unui act administrativ şi nu ar trebui să ne raportăm la această reglementare, totuşi, în realitate, hotărârea comisiei este un act administrativ emis de o autoritate publică, fiindcă aşa cum am arătat, sunt şi unele organe care aparŃin celorlalte sisteme ale puterii, respectiv legislativă şi judecătorească, organe ce adoptă acte administrative.

Este şi cazul hotărârii adoptate de comisiile constituite de unele autorităŃi publice pentru a se recunoaşte o anumită situaŃie, anume aceea că anumiŃi magistraŃi au fost înlăturaŃi din justiŃie din motive politice şi în temeiul acestor hotărâri tribunalele plătesc lunar celor îndreptăŃiŃi o indemnizaŃie.

După adoptarea Legii nr. 304/2004 şi a modificării Codului de procedură civilă prin Legea nr. 59/1993, hotărârea tribunalului pronunŃată în contestaŃia împotriva hotărârii comisiei este nu numai definitivă, dar şi irevocabilă.

Al doilea caz este cel prevăzut de art. 9 din Legea nr. 61/1993 privind alocaŃia de stat pentru copii19. În această lege se arată că orice contestaŃie formulată împotriva modului de stabilire şi de plată a alocaŃiei de stat pentru copii se soluŃionează potrivit Legii contenciosului administrativ.

Un alt caz este cel prevăzut de Legea nr. 32/1994 privind sponsorizarea20.

Conform disp. art. 12 din legea amintită contestaŃiile privind acordarea sau neacordarea reducerii bazei de impozit pe profit cu echivalentul sponsorizării, dar nu mai mult de 5% din venitul impozabil sunt de competenŃa direcŃiilor generale ale finanŃelor publice judeŃene şi a municipiului Bucureşti. ContestaŃia se soluŃionează prin decizie motivată. Partea nemulŃumită se poate adresa instanŃei judecătoreşti în termen de 15 zile de la comunicarea deciziei motivate21.

19 Republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 145 din 28 februarie 2007, modificată şi completată 20 Publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 129 din 25 mai 1994 21 Art. 13 din Legea nr. 32/1994

37

Alt caz este cel prevăzut de Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică22.

Conform disp. art. 14 alin. 1 din lege, proprietarii şi titularii altor drepturi reale asupra imobilului propus pentru expropriere, la primirea comunicării prin care se anunŃă măsura exproprierii, pot face întâmpinări. Unitatea de învăŃare 2.7. Controlul legalităŃii actelor administrative

de autoritate de către alte instanŃe judecătoreşti decât cele de

contencios administrativ

În diferite legi se prevede că particularii, persoane fizice sau

juridice, nemulŃumiŃi de modul în care a fost soluŃionată o cerere

22 Republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.472 din 5 iulie 2011

CunoştinŃe şi deprinderi Familiarizarea studenŃilor cu aspecte privind controlul legalităŃii

actelor administrative de autoritate de către alte instanŃe judecătoreşti decât cele de contencios administrativ

La finalul acestei unități de învățare, cursanŃii trebuie: - să cunoască aspectele legate de conflictele juridice administrative

date în comptenŃa judecătoriilor - să cunoască aspectele legate de conflictele juridice administrative

date în comptenŃa tribunalelor

Test de autoevaluare Care este rezultatul hotărârilor date în baza Legii nr. 51/1993 privind acordarea unor drepturi magistraŃilor care au fost înlăturaŃi din justiŃie pentru considerente politice în perioada 1945-1952?

38

referitoare la un drept recunoscut de lege de către autorităŃile publice, se pot adresa cu plângeri, cu contestaŃii, etc. la instanŃă (judecătoria sau tribunalul) în a cărei rază de activitate îşi are sediul autoritatea administraŃiei publice care a emis sau nu actul administrativ de autoritate, potrivit legii.

Este vorba de dreptul judecătoriilor şi tribunalelor, ca autorităŃi ale puterii judecătoreşti, de a verifica legalitatea actelor administrative de autoritate emise de autorităŃile publice, atunci când legea le recunoaşte acest drept.

În legătură cu competenŃa acestor instanŃe judecătoreşti de drept comun, se pune problema dacă şi ele desfăşoară o activitate de contencios administrativ.

Răspunsul este pozitiv, din moment ce este vorba de soluŃionarea unui conflict juridic dintre o autoritate publică şi un particular (persoană fizică sau juridică), litigiu născut dintr-un act administrativ de autoritate emis cu nesocotirea legii.

Judecătoriile şi tribunalele, fiind competente să soluŃioneze astfel de litigii, desfăşoară o activitate de contencios administrativ, în sens larg, chiar dacă nu sunt instanŃe specializate în contencios administrativ.

1. Conflicte juridice administrative de competenŃa judecătoriilor

Cu titlu de exemplu arătăm că o primă categorie de conflicte

juridice de competenŃa judecătoriilor o constituie cele născute din nerespectarea regimului actelor de stare civilă astfel cum a fost stabilit prin Legea nr. 119/1996 cu privire la actele de stare civilă23.

O altă categorie de acte supuse controlului judecătoriilor sunt actele emise sau refuzate de către notarii publici.

O altă categorie numeroasă de acte administrative de autoritate a căror legalitate este controlată de judecătorii, este aceea a proceselor-verbale de constatare a contravenŃiilor şi de aplicare a sancŃiunilor contravenŃionale.

23 Publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,, Partea I, nr. 282 din 11 noiembrie 1996, modificată şi completată prin Legea nr. 23/1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 35/1999

39

Un alt caz de competenŃa judecătoriei este cel prevăzut de Legea nr. 18/1991 a fondului funciar24.

2. Conflicte juridice administrative de competenŃa tribunalelor

În afara de actele administrative controlate de judecătorii, sunt şi acte administrative de autoritate a căror legalitate este controlată potrivit legii, de către Tribunalul Bucureşti25.

Cu titlu de exemplu arătăm că potrivit art. 51 din Legea nr. 64/1991 privind brevetele de invenŃii, republicată26, hotărârile Oficiului de Stat pentru InvenŃii şi Mărci (OSIM), pot fi contestate la acest oficiu de către persoanele interesate în termen de 3 luni de la comunicare.

DispoziŃii asemănătoare cuprinde şi art. 25 din Legea nr. 129/1992 privind protecŃia desenelor şi modelelor industriale27, precum şi art. 45 din Legea nr. 84/1998 privind mărcile şi indicaŃiile geografice28.

Potrivit art. 26 alin. 6 din Legea nr. 255/1998 privind protecŃia noilor soiuri de plante29 hotărârile comisiei de reexaminare pot fi supuse căilor de atac prevăzute la art. 41 din lege.

24 Publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 33 din 11 februarie 1991, modificată şi republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1 din 5 ianuarie 1998 25 Valentin Prisăcaru, Tratat de drept administrativ român, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 2002, p. 619 26 Republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 541 din 8 august 2007 27 Republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 876 din 20 decembrie 2007 28 Pulicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 161/1998 29 Republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 926 din 28 decembrie 2011

ExerciŃiul 1 Care sunt conflictele juridice administrative de competenŃa în primă instanŃă a judecătoriilor?

40

Hotărârile comisiei se comunică părŃilor în termen de 15 zile de la pronunŃare şi pot fi atacate cu contestaŃie la Tribunalul Bucureşti, în termen de 30 de zile de la comunicare.

Conform disp. art. 152 din Legea nr. 263 din 16 decembrie 2010 privind sistemul unitar de pensii publice30, jurisdicŃia asigurărilor sociale se realizează prin tribunale şi curŃi de apel.

BIBLIOGRAFIE GENERALĂ

A. TRATATE, CURSURI, MONOGRAFII Emanuel Albu, Dreptul contenciosului administrativ, Editura Universul Juridic, Bucureşti, 2008 Ioan Alexandru, Tratat de administratie publică, Editura Universul Juridic, Bucuresti, 2008 Ioan Alexandru, Ion Popescu Slăniceanu, Mihaela Cărăuşan, Cosmin-IonuŃ Enescu, Dragoş Dincă, Drept administrativ, Editura Economică, Bucureşti, 2003 Gabriela Victoria Bârsan si Bogdan Gerorgescu, Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, adnotată, Editura Hamangiu, Bucureşti, 2007 Gabriela Victoria Bârsan si Bogdan Gerorgescu, ExcepŃia de nelegalitate. JurisprudenŃa Sectiei de contencios administrativ si fiscal a Înaltei CurŃi de CasaŃie şi Justitie, Editura Hamangiu, Bucuresti, 2006 Gabriela Bogasiu, Legea contenciosului administrativ, Comentată şi adnotată, Editura Universul Juridic, Bucureşti, 2008

30 Publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 852 din 20 decembrie 2010

ExerciŃiul 2 Care sunt conflictele juridice administrative de competenŃa în primă instanŃă a tribunalelor?

41

Dumitru Brezoianu şi Mariana Oprican, AdministraŃia publica in Romania , Editura C.H. Beck, Bucuresti, 2008 Dumitru Brezoianu şi Mariana Oprican, Contenciosul administrativ, Editura UniversităŃii „Titu Maiorescu”, Bucureşti, 2002 Lucian Chiriac, Drept administrativ. Activitatea autoritatilor administratiei publice, Editura Hamangiu, Bucureşti, 2011 Mihai Contantinescu şi Marius Amzulescu, Drept contencios constituŃional, Editura FundaŃiei „România de Mâine”, Bucureşti, 2003 Dacian Cosmin Dragoş, Legea contenciosului administrativ. Comentarii si explicatii, Editura C.H. Beck, Bucureşti, 2009 Dacian Cosmin Dragoş, Procedura contenciosului administrativ, Editura All Beck, Bucureşti, 2002 Liviu Giurgiu şi Cristian Giuseppe Zaharie, Contencios administrativ. Curs universitar, Editura Pro Universitaria, Bucureşti, 2008 Antonie Iorgovan, Noua Lege a contenciosului administrativ. Geneză, explicaŃii si jurisprudenŃă, Editura Kullusys, Bucureşti, 2006 Antonie Iorgovan, Liliana, Vişan, Alexandru Sorin Ciobanu şi Diana Iuliana Pasăre, Legea contenciosului administrativ, Comentariu si JurisprudenŃă, Editura Universul Juridic, Bucureşti, 2008 Rozalia-Ana Lazăr, Legalitatea actului administrativ. Drept românesc şi drept comparat, Edit. All Beck, Bucureşti, 2004 Nicoleta Miulescu, Drept administrativ, Editura Sitech, Craiova, 2007 Teodor Mrejeru, Contenciosul administrativ. Doctrină, jurisprudenta, Editura All Beck, Bucuresti, 2003 Nanaescu, Andrei Răzvan, Regimul de contecios administrativ al actelor administrative, Editura C.H. Beck, Bucuresti, 2011 Luiza Neagu, Suspendarea executării actului administrativ. Practică judiciară, Editura Hamangiu, Bucureşti, 2011 Alexandru NegoiŃă, Drept administrativ, Editura Sylvi, Bucureşti, 1996 Mădălin Irinel Niculeasa, Noua Lege a contenciosului administrativ. Legea nr. 554/2004 comentată. JurisprudenŃa CurŃii ConstituŃionale, Editura Rentrop&Straton, Bucureşti, 2005 Vasile Pătulea, Proces echitabil. JurisprudeŃa comentată a CurŃii Europene a Drepturilor Omului, Editată de Institutul Român pentri Drepturile Omului, Bucureşti, 2007

42

Valentin Prisăcaru, Contenciosul administrativ român, Editura All Beck, Bucureşti, 1998 Ovidiu Podaru, Drept administrativ. Vol. II. Dreptul administrativ al bunurilor, Ed. Hamangiu, 2011 Oliviu Puie, Recursul administrativ si jurisdictional, Editura Universul Juridic, Bucuresti, 2007 Oliviu Puie, Executarea hotărârilor judecătoreşti în contenciosul administrativ, Editura C.H. Beck, Bucureşti, 2008 Iuliana Rîciu, Procedura contenciosului administrativ, Editura Hamangiu, Bucureşti, 2012 Constantin G. Rarincescu, Contenciosul administrativ român, Editura „Universală” Alcalay& Co. Bucureşti, 1936 Cătălin Silviu Săraru, Contracte administrative. Reglementare. Doctrina. Jurisprudenta, Editura C.H. Beck, Bucureşti, 2009 Dumitru Daniel Şerban, Achizitii publice. Jurisprudenta Curtii Europene de Justitie, Editura Hamangiu, Bucureşti, 2011 Dana Apostol Tofan, InstituŃii administrative europene, Editura C.H. Beck, Bucuresti, 2006 Dana Apostol Tofan, Drept administrativ, vol. II, Editura All Beck, Bucureşti, 2007 Vasilescu Benonica, Drept administrative, Editura Universul Juridic, Bucuresti, 2011 Verginia Vedinaş, Drept administrativ, Editura Universul Juridic, Bucureşti, 2013 Anton Trăilescu, Alin Trăilescu, Legea contenciosului administrativ. Comentarii şi explicaŃii, Editura C.H. Beck, Bucureşti, 2013 B. ARTICOLE, STUDII Emanuel Albu, Carta Europeană a drepturilor fundamentale- Dreptul la o bună administraŃie, în Revista de Drept Comercial nr. 9/2007 Emanuel Albu, Recomandarea CM/REC (2007) a Comitetului Miniştrilor din statele membre ale Consiliului Europei şi Dreptul la o bună administraŃie (administrare), în Revista de Drept Comercial nr. 10/2007

43

Emanuel Albu, Dreptul la o bună administrare în jurisprudenŃa CEDO, în Curierul Judiciar nr.12/2007 Mircea Anghene - Necesitatea codificării normelor de procedură administrativă, în Revista Română de Drept, nr. 1/1973 Tudor Chiuariu, ExcepŃia de ilegalitate în dreptul comunitar, în Curierul Judiciar nr.5/2006 Mihai Constantinescu, SupremaŃia legii, principiu fundamental de drept, în Revista de Drept Public nr.1-2/1996 Ion Deleanu, Gheorghe Buta, ObservaŃii cu privire la revizuirea hotărârilor în contenciosul administrative, în revista Dreptul nr. 4/2011, pag. 91 - 109 Liviu Giurgiu, EvoluŃii recente în progresul legislativ de modernizare a administraŃiei publice româneşti, cu privire la controlul de tutelă administrativă exercitat de prefect, în Curierul Judiciar nr.7-8/2006, pag. 74-79 Antonie Iorgovan, Regimul juridic al decretelor prezidenŃiale şi al răspunderii Preşedintelui României pentru emiterea acestora, Revista de Drept Public nr.1/2005, p.53 Antonie Iorgovan, ConsideraŃii teoretice pe marginea unor soluŃii ale instanŃelor de contencios administrativ. Revista de Drept Public nr. 1/2006 Ana Rozalia Lazăr, RelaŃia legalitate- oportunitate din perspectiva practicii instanŃelor naŃionale şi comunitare, Curierul Judiciar nr. 9/2003 Ana Rozalia Lazăr, Aspecte procedurale ale emiterii actelor administrative. Câteva considerente privind procedura aprobării tacite, Revista de Drept Public nr.3/2003 Diana Iuliana Pasăre, Executarea din oficiu a actelor administrative. Repere doctrinare şi jurisprudenŃiale franceze şi comunitare în materie. Scurte consideraŃii referitoare la sistemul juridic românesc, în Revista de Drept Public nr.1/2006 Vasile Pătulea, DificultăŃi în interpretarea prevederilor legale referitoare la atacarea în justiŃie a actelor administrative, în Revista ,,Dreptul” nr. 8/1995 p. 23-30 Rodica Narcisa Petrescu, ImplicaŃii teoretice şi practice ale controlului AgenŃiei NaŃionale a FuncŃionarilor publici, conform art. 20 alin.3-5 din

44

Legea nr. 188/1999, republicată, în Revista de Drept Public nr. 3/2004, pag.107-112 Rodica Narcisa Petrescu, Criterii de distingere între acte ale autorităŃii şi actele de gestiune, implicatii pe planul contenciosului administrativ, în Revista “Dreptul” nr.10/1992, p. 39-45 Eugen Popa, Discutii în legatura cu interventia în interes propriu în cazul contenciosului administrativ, în Revista “Dreptul” nr.1/1995 Oliviu Puie, Problematica atacării în contencios administrativ a certificatului de urbanism, a avizelor/acordurilor, precum şi a actelor de reglementare emise în vederea eliberării autorizaŃiei de construire de către autorităŃile competente pentru protecŃia mediului şi gospodărirea apelor, în revista Dreptul nr. 2/2011, pag. 125 - 146 Ovidiu Puie, Titlul executoriu în materia contenciosului administrativ şi obligaŃia publicării hotărârilor judecătoreşti definitive şi irevocabile prin care s-au anulat acte administrative cu caracter normativ. Propuneri de lege ferenda ( Partea a II-a), în Curierul Judiciar nr.4/2007 Ioan Santai, Noul cadru legal al activităŃii de soluŃionare a petiŃiilor (O.G.nr.27/2002, Legea nr.233/2002) în Revista „Dreptul” nr.6/2002 Ioan Santai, ExcepŃiile de la controlul judecătoresc direct asupra actelor administrative prevazute de Legea contenciosului administrativ, în Revista “Dreptul” nr. 4/1992, p.47 şi urm. Nicolae Scutea şi Mihaela M. Popa, Unele controverse doctrinare privind legea contenciosului administrativ la un an de la intrarea sa în vigoare, partea I, Revista de Drept Public nr.1/2006 Nicolae Scutea şi Mihaela M. Popa, Unele controverse doctrinare privind legea contenciosului administrativ la un an de la intrarea sa în vigoare, partea a IIa, Revista de Drept Public nr.2/2006 Corneliu Liviu Popescu, Comentariu la decizia nr. IV din 23 iunie 2003 a CSJ, SecŃiile unite, în Curierul Judiciar nr. 9/2003 Dana Apostol-Tofan, Modificările esenŃiale aduse instituŃiei contenciosului administrativ prin noua lege cadru în materie (I), în Curierul Judiciar nr.3/2005 Dana Apostol-Tofan, Modificările esenŃiale aduse instituŃiei contenciosului administrativ prin noua lege cadru în materie (II), în Curierul Judiciar nr.4/2005

45

Anton Trăilescu, Calitatea procesuală în litigiile având ca obiect bunurile domeniului public şi privat, în „Juridica” nr.9-10/2001 Anton Trăilescu, Studiu comparativ asupra formelor contenciosului administrativ, în “Dreptul” nr.3/2006 Anton Trăilescu, Alin Trăilescu, Unele controverse în domeniul excepŃiei de nelegalitate în lumina Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrative, în revista Dreptul nr. 6/2011, pag. 162 – 175 Anton Trăilescu, DiscuŃii privind procedura prealabilă in cazul autorizaŃiei de contruire, în “Dreptul” nr. 10/2013 Verginia Vedinaş, Unele consideraŃii teoretice şi implicaŃii practice privind noua Lege a contenciosului administrativ nr. 554/2004, în revista “Dreptul” nr.5/2005 Verginia Vedinaş, Liliana Vişan, Diana Iuliana Pasăre, Argumentare juridică europeană în favoarea necesităŃii modificării Legii contenciosului administrativ. Succintă prezentare a Legii nr. 262/2007, în Revista de Drept Public nr.3/2007 Liliana Vişan, Diana Iuliana Pasăre, CerinŃe normative şi jurisprudenŃiale, europene şi naŃionale în materia suspendării executării actelor administrative, în Revista de Drept Public nr.3/2006 Liliana Vişan, Principiul motivării în materia procedurii administrative. Aspecte de drept comparat, în Revista de Drept Public nr. 4/2005 Iulia Vucmanovici, ÎnŃelesul sintagmei „refuzul explicit de a soluŃiona o cerere” în lumina Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, Revista “Dreptul” nr. 7/2007 C. PRACTICĂ JUDICIARĂ Emanuel Albu, JurisprudeŃa Înaltei CurŃi de CasaŃie şi JustiŃie, Contencios Administrativ şi Fiscal, 2005, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 2006 Buletinul JurisprudenŃei – Înalta Curte de JustiŃie şi CasaŃie, Culegere de decizii pe anul 2010, Editura C. H. Beck, Bucureşti, 2011 Buletinul JurisprudenŃei – Înalta Curte de JustiŃie şi CasaŃie, Culegere de decizii pe anul 2011, Editura C. H. Beck, Bucureşti, 2012

46

Pandectele Române nr. 1-10/2013, Editura Wolters Kluwer, Bucureşti, 2013 Pandectele Române nr. 1-10/2012, Editura Wolters Kluwer, Bucureşti, 2012