199

atacate, anularea recursului ca netimbrat, nulitatea recursului pentru nemotivare în termenul legal, respingerea termenului ca tardiv formulat, etc.

- Între recursul administrativ şi recursul împotriva unei sentinŃe pronunŃate de instanŃă există deosebirea că în recursul administrativ se dă un răspuns la contestaŃia, plângerea prealabilă, iar în recurs se pronunŃă o hotărâre definitivă şi irevocabilă.

- Efectele unei hotărâri definitive şi irevocabile pronunŃate în contencios administrativ, constau în aceea că hotărârea trebuie executată de îndată sau în termenul prevăzut de acesta sub sancŃiunea aplicării penalităŃilor de întârziere de către autoritatea publică aflată în culpă pentru neexecutare precum şi amendarea funcŃionarului vinovat de neexecutarea hotărârii în termenul legal.

CALEA DE ATAC ÎMPOTRIVA HOTĂRÂRII PRONUNłATE DE INSTANłA DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV

După cum se cunoaşte, împotriva unei hotărâri pronunŃate pe fond în contencios administrativ se poate utiliza calea de atac a recursului.

În esenŃă, hotărârile pronunŃate în contencios nu se supun apelului, existând o singură cale de atac: recursul. Termenul de recurs împotriva unei hotărâri în contencios este de 15 zile fie de la pronunŃare, fie de la comunicare.

În ce priveşte termenul de recurs, opinia specialiştilor în dreptul administrativ este neunitară cu privire la data de la care trebuie să curgă termenul de recurs – de la pronunŃare sau de la comunicare. Astfel, după unii autori, se consideră că, pentru părŃile în proces, termenul de declarare a recursului este de 15 zile de la comunicarea hotărârii atacate.

După alŃi autori, termenul de recurs este de 15 zile şi curge de la data pronunŃării pe fond, atunci când părŃile sunt prezente la dezbaterile în fond, şi 15 zile de la comunicare pentru părŃile lipsă la dezbateri.

După alŃi autori, termenul de 15 zile curge de la comunicarea hotărârii pentru toate părŃile, iar pentru Parchet curge de la pronunŃare, întrucât prezenŃa procurorului este obligatorie la şedinŃele de judecată şi se prezumă că acesta a luat cunoştinŃă de soluŃia dată, la data pronunŃării hotărârii de către instanŃă.

200

În prezent în litigiile de contencios administrativ prezenŃa

Procurorului nu mai este obligatorie potrivit legislaŃiei în vigoare. Recursul poate fi declarat de orice parte, pârât sau reclamant;

declararea recursului suspendă executarea hotărârii de fond. De menŃionat este faptul că recursul se judecă de urgenŃă, cu citarea părŃilor, aceasta în virtutea principiului celerităŃii soluŃionării cauzelor în contencios administrativ.

Dacă se admite recursul, instanŃa de recurs poate să dispună casarea sentinŃei de fond, având două posibilităŃi: casarea cu trimitere pentru rejudecarea fondului cauzei; casarea hotărârii de fond; se reŃine cauza spre judecare pe fond atunci când competenŃa de soluŃionare revine, de exemplu, direct CurŃii de Apel, iar hotărârea de fond a fost dată de tribunal (secŃia contencios).

În situaŃia în care soluŃia dată în primă instanŃă este nelegală, în sensul că s-a dat cu încălcarea competenŃei de către acea instanŃă, atunci se va casa sentinŃa acesteia şi se va înainta dosarul instanŃei competente material să soluŃioneze cauza (potrivit art.312 alin 6, Cod procedură civilă).

Dacă hotărârea a fost pronunŃată fără să se judece fondul cauzei, adică pe o excepŃie, ca urmare a admiterii recursului, cauza se poate trimite o singură dată pentru rejudecare la prima instanŃă, legiuitorul urmărind, prin această dispoziŃie expresă, înlăturarea posibilităŃii tergiversării soluŃionării cauzei, şi ca reclamantul să obŃină o soluŃie definitivă şi irevocabilă într-un termen rezonabil, aspect prevăzut în art.6 din ConvenŃia Europeană a Drepturilor Omului.

În ce priveşte termenul de recurs, opinia specialiştilor în dreptul administrativ, este neunitară cu privire la data de la care trebuie să curgă termenul de recurs: de la pronunŃare sau de la comunicare.

- astfel, după unii autori se consideră că pentru părŃile în proces termenul de declarare a recursului este de 15 zile de la comunicarea hotărârii atacate.

- după alŃi autori, termenul de recurs este de 15 zile şi curge de la data pronunŃării pe fond, atunci când părŃile sunt prezente la dezbaterile în fond, şi 15 zile de la comunicare pentru părŃile lipsă la dezbateri.

- alŃi autori susŃin că, termenul de 15 zile curge de la comunicarea hotărării pentru toate părŃile, iar pentru Parchet curge de la pronunŃare intrucât prezenŃa acestuia este obligatorie la şedintele de judecată şi se prezumă că acesta a luat la cunostinŃă de soluŃia data, la data pronunŃării hotărârii de către instanŃă. Acest lucru însă numai funcŃionează deoarece

201

procurorii numai sunt obligaŃi să participe în cauzele de contencios potrivit OrdonanŃei de Guvern nr 194/2004.

Recursul poate fi declarat de orice parte, părât sau reclamant, declarea recursului suspendă executarea hotărârii de fond. De menŃionat este faptul ca recursul se judeca de urgenŃă cu citarea părŃilor, aceasta in virtutea principiului celerităŃii soluŃionării cauzelor in Contencios administrativ.

Dacă se admite recursul instanŃa de recurs poate să dispună casarea sentinŃei de fond şi are doua posibilităŃi:

- casarea cu trimitere pentru rejudecarea fondului cauzei - casarea hotărârii de fond şi reŃinerea cauzei spre judecare pe fond,

atunci când competenŃa de soluŃionare revine direct CurŃii de Apel, iar hotărîrea de fond a fost datăde tribunal (secŃia Contencios). În situaŃia în care soluŃia dată in prima instanŃa este nelegală in sensul că s-a dat cu incălcarea său de punere în executare;

În cazul în care acŃiunea s-a introdus şi împotriva funcŃionarului administrativ, iar acesta cere chemarea în garanŃie a superiorului său ierarhic de la care a primit ordin scris să semneze actul acărui ilegalitate totală sau parŃială este supusă judecăŃii, instanŃa va putea dispune introducerea în cauză a acestuia;

Dacă în urma admiterii acŃiunii administraŃia este obligată să modifice sau să înlocuiască un act sau un înscris executarea hotărârii definitive se va face în termenul prevăzut de ea iar în lipsa lui în cel mult 30 zile de la data rămânerii definitive şi irevocabile a hotărârii;

AcŃiunile introduse de Avocatul Poporului, de Ministerul Public, de prefect şi de ANFP precum şi cele introduse împotriva actelor normative numai pot fi retrase.

Judecarea recursului în situaŃii deosebite Potrivit art.21 din lege, există situaŃii în care recurentul, partea care

este nemulŃumită de soluŃia pronunŃată de instanŃa de fond, poate să solicite, în condiŃiile legii, preşedintelui instanŃei competente să soluŃioneze recursul şi să stabilească termen de judecată de urgenŃă.

În acest caz, cererea de fixare a termenului de urgenŃă se soluŃionează în 24 de ore, iar motivarea se face în 2 zile de la comunicarea dosarului de fond sub sancŃiunea nulităŃii hotărârii. Procedura de citare se face prin agent procedural, prin fax, prin afişare la uşa instanŃei de urgenŃă.

202

Titlul executor – procedura de executare Potrivit Legii contenciosului administrativ, titlul executor reprezintă

acea hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă, prin care s-au admis cererile, acŃiunile formulate în temeiul Legii nr.554/2004. În cazul în care aceste hotărâri definitive şi irevocabile s-au pronunŃat cu privire la anularea unor acte administrative, normative, ele sunt general-obligatorii (pentru toată lumea) şi doar pentru viitor, nu şi pentru acŃiunile ce au fost declanşate în temeiul Legii 29/1990.

Datorită caracterului actului normativ care a fost anulat, s-a impus publicarea, în „Monitorul Oficial” partea I, fie la „Monitoarele Oficiale” la judeŃe sau la municipiul Bucureşti. Publicarea acestor hotărâri este scutită de plata taxelor de timbru.

Obligarea executării hotărârii în contencios Executarea unei hotărâri definitive şi irevocabile în contencios

administrativ se realizează: fie în termenul cuprins în dispozitivul hotărârii pronunŃate de instanŃa de contencios; fie în termenul de 30 zile de la data rămânerii definitive şi irevocabile a hotărârii respective.

De exemplu, o situaŃie întâlnită în practică este aceea în care nu se respectă termenul de executare a hotărârii de către partea pârâtă; partea interesată – câştigătoarea hotărârii – poate să ceară instanŃei aplicarea unei amenzi, condamnând autoritatea publică vinovată, lucru ce se realizează, pe calea unui nou proces, tot la instanŃa de contencios administrativ.

Aşadar, se face o nouă acŃiune prin care se cere judecarea de urgenŃă a acesteia în condiŃiile prevăzute de lege, iar amendarea părŃii vinovate se face într-un cuantum de 20% din salariul mediu pe economie, pe zi de întârziere, conform art.24, alin 2 din lege.

Neexecutarea sau nerespectarea hotărârii definitive şi irevocabile pronunŃate de instanŃă chiar şi după aplicarea amenzii, realizată cu încălcarea abuzivă a unui act, întrucât fapta reprezintă infracŃiune, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă penală de la 25.000.000 la 100.000.000 lei, sancŃiune ce se aplică tot de instanŃa de executare, printr-o hotărâre separată (art.24, alin 3).

Se pune întrebarea: Cine poate aplica sancŃiunea cu amendă conducătorului unităŃii vinovate, în cuantum de 20% pe zi, pentru neexecutarea hotărârii? Această amendă se aplică de către instanŃa de

203

contencios de fond, deoarece aceasta este instanŃa de executare în sensul legii, ea fiind o sancŃiune administrativă ce se aplică de instanŃa de contencios administrativ printr-o hotărâre.

Această hotărâre se dă de urgenŃă în şedinŃa Camerei de Consiliu, respectându-se procedura cu citarea părŃilor de urgenŃă, prin agent procedural, cu termene de urgenŃă şi cu scutirea de plata taxei de timbru.

Hotărârea pronunŃată de instanŃă, la rândul ei, se atacă cu recurs în termen de 5 zile de la pronunŃare, potrivit art.25, alin 3, din lege.

Prevederile cu privire la aplicarea sancŃiunii amenzii se aplică şi dacă, printr-o acŃiune în contencios administrativ, se solicită: anularea, desfiinŃarea unui contract administrativ etc.

Dacă una dintre părŃi a pierdut în litigiu, iar acesteia i-a fost pusă ca obligaŃie plata unor despăgubiri, conducătorul unităŃii pârâte găsit în culpă are posibilitatea să-şi îndrepte acŃiunea împotriva persoanelor vinovate de neexecutarea hotărârilor, sau de neemiterea unui act administrativ în termenul legal, în condiŃiile dreptului comun.

În ultimul capitol al Legii554/2004, intitulat „DispoziŃii finale şi tranzitorii”, se prevede expres că, la data intrării în vigoare a acestei legi, respectiv 7 ianuarie 2005, toate acŃiunile, cauzele, cererile aflate pe rolul instanŃelor, fie la Tribunale, fie la CurŃile de Apel sau la Înalta Curte de CasaŃie şi JustiŃie, se vor judeca în condiŃiile şi procedura prevăzute de Legea contenciosului administrativ în vigoare la acea dată (Legea 29/1990).

Dacă s-au înregistrat la instanŃa de fond, după intrarea în vigoare a legii noi, cauzele respective se vor judeca în condiŃiile şi procedura prevăzute de Legea 554/2004, adică de urgenŃă.

Legea contenciosului administrativ nu are prevederi exprese pentru toate situaŃiile şi cauzele ce apar pe parcursul ei, însă prevederile acestea se vor completa cu prevederile dreptului comun.

Dacă se introduc acŃiuni de către Avocatul Poporului, Ministerul Public, prefect, AgenŃia NaŃională a FuncŃionarilor Publici, acŃiunile formulate împotriva actelor administrative normative sunt scutite de plata taxei de timbru, şi nu este necesară procedura prealabilă (de regulă, obligatorie); titularii acŃiunii arătaŃi mai sus nu-şi pot retrage acŃiunea formulată în contencios.

Considerăm că legiuitorul a interzis părŃii reclamante să-şi retragă acŃiunea formulată în contencios, pe considerentul că actul atacat, în cazul în care ar fi nelegal, ar provoca o vătămare colectivităŃii umane, interesului public, iar în contencios administrativ, primează principiul ocrotirii

204

interesului public mai înainte de celelalte principii (al celerităŃii cauzei şi al disponibilităŃii părŃii în proces).

Executarea hotărârii judecătoreşti pronunŃate în acŃiunea în contencios administrativ

După ce au rămas definitive, hotărârile pronunŃate de instanŃele de

contencios administrativ urmează să-şi producă efectele juridice, în sensul că autoritatea publică pârâtă are obligaŃia de a lua măsurile ce se impun pentru realizarea drepturilor ce se cuvin reclamantului, aşa cum rezultă ele din hotărârea judecătorească.

În conformitate cu disp. art. 16 din Legea nr.29/1990, dacă în urma admiterii acŃiunii autoritatea publică este obligată să înlocuiască sau să modifice actul administrativ, să elibereze un certificat, o adeverinŃă sau orice alt înscris, executarea hotărârii definitive se va face în termenul prevăzut în cuprinsul ei, iar în lipsa unui astfel de termen, în cel mult 30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii.

În cazul în care termenul nu este respectat, s-a prevăzut în art. 16 alin. 2 din Legea nr. 29/1990 că se va aplica conducătorului autorităŃii publice sancŃiunea amenzii.

Totodată, reclamantului i s-a creat dreptul de a solicita daune pentru întârzierea executării hotărârii de către autoritatea pârâtă sau de către funcŃionarii acestei autorităŃi, vinovaŃi de neexecutarea în termen a hotărârii judecătoreşti.

Hotărârea de instituire a amenzii sau de obligare la plata despăgubirilor pentru întârziere se ia în camera de consiliu, de urgenŃă, la cererea reclamantului, cu citarea părŃilor, fără ca reclamantul să fie obligat la plata vreunei taxe de timbru. în aceste cazuri hotărârea este definitivă şi executorie (art. 16 alin. 2 din lege).

Pentru recuperarea sumelor la plata cărora a fost obligat cu titlu de amenzi şi daune, conducătorul autorităŃii publice pârâte poate introduce acŃiune în regres împotriva funcŃionarilor vinovaŃi de neexecutarea hotărârii, potrivit dreptului comun (art. 16 alin.3).

Toate aceste măsuri prevăzute în Legea nr. 29/1990 şi cele cuprinse în dreptul comun asigură reclamantului realizarea dreptului său încălcat, atunci când recurge la acŃiunea în contencios administrativ. Acest lucru evidenŃiază utilitatea deosebită a instituŃiei contenciosului administrativ, într-un stat de drept.

205

Efectele acŃiunii în contencios administrativ Un aspect important îl reprezintă efectele, consecinŃele acŃiunii în

contencios administrativ sau, mai exact, pronunŃarea unei sentinŃe judecătoreşti prin care se anulează un act administrativ cu caracter normativ, iar problema care se pune este dacă sentinŃa produce efect doar între părŃile din proces, inter partes litigantes, sau produce efecte erga omnes.

Se consideră că în astfel de situaŃii efectele produse de către sentinŃele judecătoreşti prin care s-a anulat un act administrativ de instanŃa de contencios sunt efecte juridice faŃă de toŃi subiecŃii de drept (de exemplu, printr-o hotărâre judecătorească rămasă irevocabilă se anulează o Hotărâre de Guvern; aceasta este opozabilă tuturor subiecŃilor de drept la care se referă acea acŃiune).

Se impune ca asemenea sentinŃe să se publice în „Monitorul Oficial”, iar acest lucru l-a realizat în mod efectiv legiuitorul prin dispoziŃiile noii legi a contenciosului administrativ.

Actul care poate fi atacat în contencios administrativ trebuie să fie un act tipic sau un act asimilat (atipic).

Prin acte administrative în formă tipică se înŃeleg acele acte administrative emise de autorităŃile administrative prin care se realizează administraŃia scop.

Prin acte administrative în formă atipică se înŃeleg acele acte administrative emise de alte autorităŃi publice decât cele administrative prin care se realizează administraŃia mijloc de realizare a competenŃei.

Prin Legea 554/2004 sunt consacrate cele două tipuri de acte administrative, adică actele tipice, care sunt supuse controlului de legalitate al instanŃelor de contencios administrativ, şi actele atipice, care sunt sustrase controlului, fiind exceptate de la controlul de legalitate exercitat de instanŃele de contencios administrativ, şi anume tradiŃionalele fine de neprimire.

Efectele hotărârii judecătoreşti pronunŃate în contencios administrativ

ParticularităŃile contenciosului administrativ reglementat în| Legea nr.

29/1990 se regăsesc şi în specificul efectelor juridice pe care le au hotărârile judecătoreşti pronunŃate în acŃiunile supuse prevederilor acestei legi.

AcŃiunea în contencios administrativ fiind condiŃionată de existenŃa vătămării unui drept subiectiv recunoscut de lege în favoarea reclamantului

206

şi în sarcina administraŃiei pârâte de a realiza acest drept, hotărârea va produce efecte juridice faŃă de părŃile în litigiu (reclamant şi autoritatea publică pârâtă, eventual funcŃionarul vinovat şi superiorul ierarhic chemat în garanŃie).

Executarea hotărârii judecătoreşti pronunŃate în acŃiunea în contencios administrativ

După ce au rămas definitive, hotărârile pronunŃate de instanŃele de

contencios administrativ urmează să-şi producă efectele juridice, în sensul că autoritatea publică pârâtă are obligaŃia de a lua măsurile ce se impun pentru realizarea drepturilor ce se cuvin reclamantului, aşa cum rezultă ele din hotărârea judecătorească.

În conformitate cu disp. art. 16 din Legea nr.29/1990, dacă în urma admiterii acŃiunii autoritatea publică este obligată să înlocuiască sau să modifice actul administrativ, să elibereze un certificat, o adeverinŃă sau orice alt înscris, executarea hotărârii definitive se va face în termenul prevăzut în cuprinsul ei, iar în lipsa unui astfel de termen, în cel mult 30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii.

În cazul în care termenul nu este respectat, s-a prevăzut în art. 16 alin. 2 din Legea nr. 29/1990 că se va aplica conducătorului autorităŃii publice sancŃiunea amenzii.

Totodată, reclamantului i s-a creat dreptul de a solicita daune pentru întârzierea executării hotărârii de către administraŃia pârâtă sau de către funcŃionarii acestei autorităŃi, vinovaŃi de neexecutarea în termen a hotărârii judecătoreşti.

Hotărârea de instituire a amenzii sau de obligare la plata despăgubirilor pentru întârziere se ia în camera de consiliu, de urgenŃă, la cererea reclamantului, cu citarea părŃilor, fără ca reclamantul să fie obligat la plata vreunei taxe de timbru. în aceste cazuri hotărârea este definitivă şi executorie (art. 16 alin. 2 din lege).

Pentru recuperarea sumelor la plata cărora a fost obligat cu titlu de amenzi şi daune, conducătorul autorităŃii publice pârâte poate introduce acŃiune în regres împotriva funcŃionarilor vinovaŃi de neexecutarea hotărârii, potrivit dreptului comun (art. 16 alin.3).

Toate aceste măsuri prevăzute în Legea nr. 29/1990 şi cele cuprinse în dreptul comun asigură reclamantului realizarea dreptului său încălcat, atunci când recurge la acŃiunea în contencios administrativ. Acest lucru evidenŃiază utilitatea deosebită a instituŃiei contenciosului administrativ, într-un stat de drept.