comunitatea evreiasca harlau

Situația comunității până în 1918

După tradiție, primii evrei s-au stabilit la Hârlău încă din vremea lui Ștefan cel Mare (1457-1504). La Curtea domnească de la Suceava era un medic evreu, Șmil din Hârlău, care îl trata de gută. [1] La începutul secolului al XVIII-lea, domnitorii Moldovei au acordat înlesniri de taxe unor meseriași evrei care au sosit la Hârlău din Galiția și Podolia; unul dintre ei era și bijutierul domnitorului Grigore al II-lea Ghica (1735-1739). [2]

Domnitorul Grigore Callimachi a acordat unui evreu, printr-un hrisov din 30 martie 1768, o licență de a construi o fabrică de sticlă și o fabrică de hârtie cu 60 de angajați, scutind de taxe pe trei meseriași de etnie evreiască. El le-a permis evreilor din Hârlău să-și construiască o casă de rugăciune și o baie rituală. [3] În 1829, Divanul Moldovei a informat că evreii din Hârlău, născuți în țară, sunt scutiți de obligația de a furniza alimente armatei, dar trebuie să livreze alcool trupelor.

Principala ocupație a evreilor din Hârlău era negustoria, dar existau și meseriași (croitori, cizmari sau potcovari). Ca urmare a dezvoltării comerțului, comunitatea evreiască din oraș a crescut numeric. Astfel, dacă în 1803 erau 784 locuitori evrei, în 1838 numărul lor crescuse la 1.008 (și pe fundalul sosirii de evrei din Basarabia și Bucovina) și în 1859 la 1.389.

La sfârșitul secolului al XIX-lea a crescut numărul manifestărilor antisemite din Hârlău. Pe acest fundal, jumătate din evreii din localitate au emigrat între anii 1899-1900 către alte țări, în special în America, apoi către Palestina. Dinamica comunității din această perioadă stă mărturie în acest sens: 2.254 evrei (adică 56,6% din populație) - 1886, 2.718 (adică 59,9%) - 1899 și doar 2.023 - 1913 (49,6%). [4]

[modificare] Perioada interbelică

În perioada interbelică, evreii au participat la viața politică; în anul 1930, în Consiliul local au fost aleși 4 evrei, printre care și rabinul local. Conform recensământului din 1930, în Hârlău locuiau 4.097 persoane, dintre care 2.032 evrei, reprezentând 48,6% din populația localității.

Venirea la putere în anul 1937 a Guvernului Goga-Cuza a dus la elaborarea de legi cu caracter antisemit care au determinat o serie de persecuții la adresa evreilor: ei erau bătuți pe stradă, siliți să țină prăvăliile deschide de Șabat etc. În iunie 1940, noile legi adoptate de guvernul Ion

Gigurtu au prevăzut confiscarea proprietăților, expulzarea din școli și din funcțiile publice a persoanelor de etnie evreiască și interzicerea medicilor evrei să trateze pacienți de alte etnii.

În timpul Statului Național-Legionar, primarul Hârlăului a fost cizmarul Ion Bulfan. În acea perioadă au fost arestați mai mulți evrei sub acuzația că ar fi comuniști, iar magazinele evreiești au fost confiscate de către Garda de Fier. Persecuțiile s-au accentuat, unii evrei fiind trimiși în lagăre de muncă, iar liderul comunității, Yosif Lozner, a fost ucis. Evreilor li s-a interzis să se roage în sinagogi, iar aceștia se întâlneau în secret în casele lor particulare pentru a se ruga. Școlile evreiești au fost confiscate, iar copiii au fost nevoiți să învețe în clădirea Sinagogii Mari. [5]

După rebeliunea legionară din ianuarie 1941, noul primar (dr. Agapie) și noul șef al poliției (Simu) i-au protejat pe evrei de persecuții în schimbul unei sume de bani date lor de către evrei. Ei au reușit să-i salveze pe evrei de la deportare, printre cei care i-au ajutat pe evrei fiind și preoții Constantinescu și Ștefănescu, precum și membrii familiilor boierești Ghica-Deleni și Polizu-Micșunești.

Conform datelor recensământului din 1941, din cei 3.755 locuitori ai Hârlăului un număr de 1.736 erau evrei (46,2% din populație). [6] În 1942 numărul evreilor din localitate scăzuse la aproximativ 1.300.

[modificare] Decăderea comunității după al doilea război mondial

În anul 1948 comunitatea evreilor din Hârlău avea un număr de 1.936 membri (adică 46,4% din populația de 4.172 persoane a localității), înregistrându-se o ușoară creștere datorită venirii unor refugiați din Ștefănești, Frumușica și Lespezi. [7] Între anii 1948-1951 aproape toți evreii din Hârlău au emigrat în noul stat Israel, în oraș rămânând doar puțini locuitori de etnie evreiască. La începutul anului 1949 mai rămăseseră în oraș doar 600 evrei, comunitatea locală fiind din ce în ce mai îmbătrânită.

Numărul evreilor a scăzut an de an: 200 de membri (1960), 160 membri (1970), 100 membri (1980), pentru ca la recensănântul din 1992 să se declare evrei doar 12 persoane. Unul dintre membrii comunității, croitorul Haim Ițic (1906-2007), originar din Podu Iloaiei, a îndeplinit funcția de președinte al Sfatului Popular al orașului Hârlău (1959-1964), apoi, o bună bucată de vreme, pe cea de președinte al Cooperației Meșteșugărești. [8]

În prezent, comunitatea evreiască din Hârlău are două cimitire evreiești: unul vechi de 200 ani și unul mai nou, pus în funcțiune în jurul anului 1900.

Printre membrii comunității evreiești din Hârlău sunt de menționat jurnalistul Horia Carp (1869-1945), fost senator și secretar general al Comunității Evreilor din București în perioada interbelică, Michel Landau (1895-1976), fost deputat în Parlamentul României și director îal Loteriei Naționale a Israelului, dr. W. Abeles (n. 1903), director general al Organizației Sănătății din Ierusalim și ambasador al Israelului în Columbia (1960-1963) și Costa Rica, dramaturgul Mihail Davidoglu (1910-1987) și prof.dr. Carol Iancu (n. 1946), istoric francez contemporan.

[modificare] Activitatea religioasă

[modificare] Sinagogi

La sfârșitul secolului al XIX-lea existau în Hârlău cinci sinagogi, printre care și Sinagoga Mare (construită la începutul secolului). Comunitatea dispunea de o brutărie care producea pâine nedospită (matza), o baie rituală, un abator și o școală de Talmud Tora.

Printre rabinii comunității evreiești din Hârlău au fost Haim Itzhak Aizikson (născut la Hârlău în anii '80 ai secolului al XVIII-lea și decedat la 72 ani; a fost un cunoscut rabin hasidic), Israel Aizikson (fiul lui Haim Itzhak Aizikson, născut în jurul anului 1840; a desfășurat o bogată activitate sionistă, călătorind la Paris în 1882 pentru a-l convinge pe baronul Rothschild să doneze bani pentru înființarea în Eretz Israel a unei așezări pentru evreii din județele Dorohoi și Botoșani), Menachem Nachum Buchner și familia de rabini Rabinovitz (bunicul Yosef, tatăl Meir și fiul Mendel; ultimul dintre ei a fost rabin între anii 1916-1944).

În prezent, singura sinagogă existentă în oraș este Sinagoga Mare, care mai funcționează încă.

[modificare] Sinagoga Mare

Sinagoga Mare din Hârlău a fost construită în perioada anilor 1814-1815, după cum atestă o inscripție aflată pe clădirea locașului de cult. Pe scara de piatră a balconului se află o placă cu motive decorative iudaice, printre care și doi lei. Între cei doi lei se află inscripția "תקעה" semnificând anul evreiesc "5575", care se suprapune peste perioada 15 septembrie 1814 - 4

octombrie 1815 din calendarul creștin. Mai jos, se află o altă inscripție în limba ebraică și anume: transliterată "Veasu li mikdaș veșehanti betoham". Acest citat ,"ועשו לי מקדש ושכנתי בתוכם"reprezintă un pasaj din Tora în care Dumnezeu îi poruncește lui Moise: "Să-Mi faci locaș sfânt și Eu voi locui în mijlocul lor" (Ieșirea, 25:8).

Lăcașul de cult are cinci încăperi, iar sala mare are picturi realizate de Șloima Mendel în anul 1924. [9] Sinagoga Mare avea în Aron Kodesh ("Arca Sfântă") 50 de suluri ale Torei.

În timpul celui de-al doilea război mondial, soldații ruși au tras cu mitraliera în interiorul sinagogii. [10]

La începutul secolului al XXI-lea, Sinagoga din Hârlău se afla într-o stare de degradare. Președintele comunității evreiești locale, Sifra Corbici, afirma că a găsit aici cărți vechi putrezite care au fost îngropate în cimitir. În primul deceniu al secolului, mica obște evreiască (care avea în anul 2008 numai 19 persoane) a reușit cu mari eforturi să strângă bani pentru renovarea sinagogii. A fost stopată degradarea rapidă a lăcașului de cult, acesta fiind menținut în stare de funcționare. Cu toate acestea, pictura murală se află într-o stare avansată de degradare, necesitând intervenții imediate. [11]

În lista sinagogilor din România publicată în lucrarea "Seventy years of existence. Six hundred years of Jewish life in Romania. Forty years of partnership FEDROM – JOINT", editată de Federația Comunităților Evreiești din România în anul 2008, se preciza că Sinagoga din Hârlău era încă în funcțiune. [12]

1.^ Yad Vashem Institute - "Pinkas Hakehillot Romania" (Encyclopedia of Jewish Communities in Romania, Volume 1), cap. Hirlau, Romania (Harlau) (Ierusalim, 1980), p. 111-114

2.^ Hirlau.info - "Pe strada Bogdan Vodă"






8.^ Ing. Martha Eșanu - "Hârlău. Un exemplu de supraviețuire și tinerețe veșnică". În "Realitatea evreiască" nr. 262-263 (1062-1063) din 7 noiembrie - 6 decembrie 2006, p. 8.


10.^ Marius Sidoriuc - "Cimitir sub sechestru". În "Bună ziua Iași" din 11 februarie 2008.

11.^ Marius Sidoriuc - "Cimitir sub sechestru". În "Bună ziua Iași" din 11 februarie 2008.

12.^ The Federation of Jewish Communities of Romania (FEDROM) - "Seventy years of existence. Six hundred years of Jewish life in Romania. Forty years of partnership FEDROM – JOINT" (2008), p. 70

Târgul moldav Hârlău, aşezare cu o poziţie centrală în Moldova medievală, este amintit în actul din 1 mai 1384 ca reşedinţă domnească secundară .

Ştefan cel Mare ,intuind rolul strategic al Hârlăului, reconstruieşte şi dezvoltă în anul 1486 vechea curte domnească şi ridică biserica “Sf.Gheorghe “ în anul 1492.

În lucrarea “Sate şi mănăstiri din Moldova “,publicată în anul 1905 , marele istoric Nicolae Iorga arăta că în timpul domniei lui Ştefan cel Mare această aşezare moldavă avea un rol însemnat deoarece :”De aici au pornit atâtea scrisori ,atâtea hotărâri , atâtea drumuri ale lui Ştefan cel Mare şi ale urmaşilor săi , până la jumătatea secolului al XVI-lea . Aici , cei dintâi domni ai Moldovei şi-au avut reşedinţa de răsărit a ţării .“

Domnitorul Petru Rareş a construit aici , în oraşul său natal , biserica “Sf.Dumitru .“

În urma arderii curţii domneşti de la Iaşi ,în perioada 1624 – 1626 domnitorul Radu Mihnea mută capitala Moldovei la Hârlău şi extinde curtea domnească de aici. La această curte domnească exista o organizare militară , administrativă şi de protocol ,cu o ierarhizare a funcţiilor dregătorilor care necesitau grade diferite de pregătire şi instruire şcolară.

În timpul primei sale domnii Alexandru Lăpuşneanu ( 1552 - 1561 ) înfiinţează Colegiul din Hârlău pentru a pregăti cadrele necesare administrării statului.Acest colegiu a fost prima şcoală

laică de grad mediu din Moldova.Programa şcolară avea la bază limba latină dar şi matematica şi ştiinţele în general.

Despot Vodă ( 1561 - 1563 ) mută Colegiul la Cotnari .Asemenea vinului vestit din zonă Colegiul face cunoscută localitatea în mediile culturale ,academice, universitare şi în marile biblioteci ale lumii.

În anul 1856 se înfiinţează Şcoala primară de băieţi “Ştefan cel Mare “ şi Şcoala primară de fete.

Până în secolul al XVIII-lea s-au semnalat puţine însemnări despre existenţa evreilor pe plaiurile hârlăoane. Scriitorul Barbu Ştefănescu Delavrancea în piesa “Apus de soare “ vorbeşte despre doctorul Şmil din Hârlău care vine la curtea domnească din Suceava pentru a-l trata de gută pe marele domnitor Ştefan cel Mare .(1457 - 1504)

Domnitorii moldoveni Grigore Ghica ,în 1737 , şi Constantin Mavrocordat în 1742 se adresează negustorilor polonezi , armeni şi evrei din Lemberg , invitându-i să se stabilească în Moldova pentru a organiza şi dezvolta comerţul local.Emigranţii evrei s-au stabilit la Hârlău în a doua jumătate a secolului al XVIII- lea şi la începutul secolului al XIX – lea.

La 30 martie 1768 domnitorul Grigore Calimachi ( 1767 - 1769) semnează o carte de scutire de dări acordată evreului Heţel Marcovici pentru deschiderea în Hârlău a unei fabrici de sticlărie şi a uneia de hârtie. În anul 1786 domnitorul Alexandru Ioan Mavrocordat emite un hrisov prin care acordă privilegii evreului Şaber , noul proprietar al fabricii de sticlă şi lucrătorilor din fabrică.

Din decembrie 1785 datează cel mai vechi epigraf din vechiul cimitir evreiesc Bojica din Hârlău . Textul acestui epigraf a fost identificat de profesorul I.Kara ( z.l.) şi a fost publicat în lucrarea “Izvoare şi mărturii privind evreii din România “ ,volumul II , partea 2 apărută în anul 1990 la Editura Hasefer.

Cimitirul Bojica care adăposteşte 965 de morminte a fost închis la sfârşitul secolului al XIX-lea şi concomitent a fost deschis al doilea cimitir evreiesc din localitate. Noul cimitir “Eternitatea” adăposteşte astăzi cca. 1650 de morminte.

Sinagoga Mare din Hârlău , una dintre cele mai frumoase şi impunătoare din Moldova , a fost construită între anii 1812 – 1814. Picturile murale din interior au fost realizate în anul 1924 de meşterul Şloime Mendel.

Comunitatea evreilor din Hârlău a deschis prima şcoală primară israelito – română în anul 1897 dar din lipsă de fonduri aceasta a funcţionat numai doi ani.Cu sprijinul unor donatori, printre care s-a numărat baroneasa Clara Hirsch din Viena , în anul 1904 a luat fiinţă Şcoala israelito- română “Cultura” unde învăţau 400 de elevi .Încă de la înfiinţare şcoala “Cultura” a constituit un centru spiritual pentru tinerii evrei dar în egală măsură şi pentru toţi membrii comunităţii.

Numărul locuitorilor evrei din Hârlău a crescut de la 300 în anul 1803 la 2718 în anul 1899 când reprezentau 59% din totalul populaţiei oraşului.Documentele statistice menţionează că în anul 1941 în Hârlău locuiau 1717 evrei care reprezentau cca.45 % din populaţia oraşului.De-a lungul timpului evreii s- au ocupat cu comerţul şi au practicat diverse meserii tradiţionale fiind croitori , cizmari ,tâmplari , fierari ,etc.

Între cele două războaie mondiale o importantă instituţie evreiască era Comunitatea evreilor din localitate care avea în administrare şapte sinagogi , cursurile de talmud – tora , confreria sacră pentru înmormântări (hebra kadisa ), o baie rituală , un abator de păsări ,o fabrică de azimă ,o bancă cooperativă creată cu sprijinul Joint-ului pentru a ajuta micii meseriaşi evrei şi echipele de fotbal Macabi şi Haghibor. Numeroase asociaţii culturale printre care “Progresul “ şi Cercul cultural “Ronetti Roman” organizau activităţi culturale diverse : conferinţe , lecturi publice , procese literare, seri dansante şi spectacole teatrale.

Dintre numeroasele personalităţi evreieşti născute în Hârlău menţionăm pe rabinul Israel Aizikson , dr. Walter Abeles , fost ambasador al Israelului în America latină ,Horia Carp , scriitor şi ziarist , Haim Zaidman ,scriitor de limbă idiş, avocatul Marcel Marcovici – Meridan, dr. Leon Halpern ,istoricul Jean Ancel , prof.univ.dr.Nathan Cohen ,ş.a.

Profesorul univ.dr. Carol Iancu , profesor de istorie contemporană titular de catedră la Universitatea “Paul Valery “ din Montpellier , Franţa este Cetăţean de Onoare al oraşului Hârlău din anul 1996 . Absolvent al liceului din localitate în promoţia 1963 , la sărbătorirea a 55 de ani de la înfiinţarea liceului, în anul 2008 , a prezentat un impresionant mesaj de salut. Redau în continuare un fragment semnificativ din acest mesaj ce poartă titlul :” Ce datorez şcolii şi liceului din Hârlău ? “ , fragment ce constituie esenţa răspunsului la întrebarea anterioară : “ Ce datorez şcolii şi liceului din Hârlău , şi în general orăşelului meu natal ? Totul ! Aici am primit bazele intelectuale ,dragostea de carte ,o etică şi o morală care m-au călăuzit pretutindeni în lumea universitară şi intelectuală în Israel şi în Franţa....Dacă există o relaţie între destinul unei vieţi şi locurile natale, pot afirma că angajamentul meu în domeniul istoriei a fost determinat de ambianţa Hârlăului ,unde se întâlnesc amintiri istorice şi dilemele convieţuirii. Aici, unde am văzut lumina zilei , am fost marcat de ruinele palatului domnesc al lui Ştefan cel Mare ,de lângă frumoasa biserică Sfântu Gheorghe , cât şi de superba Sinagogă Mare ,datând din anul 1812. Din anii copilăriei am putut surprinde problematica relaţiilor dintre creştini şi evrei ,cu o viaţă culturală şi religioasă bogată , deşi diminuată de presiunile unui regim totalitar , buna înţelegere intercomunitară ,acomodarea , dar şi tensiunile şi momentele de intoleranţă , subiecte care se regăsesc în diferitele mele cărţi consacrate istoriei evreilor români şi României contemporane.Da , aici am primit totul de la foştii mei dascăli, în acel univers unic al unui Hârlău îmbălsămat de lilieci şi flori de tei ,înfrumuseţat de dansurile ţăranilor duminica , dar şi de muzica sinagogală ,impregnat de memoria unui popor bătrân care a dat lumii monoteismul şi Biblia...Iată ce datorez şcolii şi liceului din Hârlău .Iată de ce bogăţia spirituală ,acest tezaur ce l-am primit aici şi care e datorat unor dascăli de elită care au ştiut să transmită dragostea pentru Celălalt ,

care e diferit şi totuşi atât de apropiat , pasiunea pentru învăţătură şi lucrul bine făcut , noi la rândul nostru trebuie să-l transmitem mai departe .”

Strâns legat sufleteşte de obştea evreiască din oraşul său natal , prof. univ.dr. Carol Iancu a fondat ,împreună cu prof.univ. dr. Nathan Cohen , vicepreşedintele HOR Israel , un Comitet de restaurare a Sinagogii Mari din Hârlău în vederea capacitării resurselor financiare necesare .

O istorie a comunităţii evreieşti din Hârlău este în curs de elaborare iar datele prezentate în acest articol au avut ca bază de documentare lucrarea profesorului univ. dr . Carol Iancu intitulată “Schiţa istorică privind comunitatea evreiască din Hârlău şi crearea şcolii israelito – române Cultura” şi publicată în “Monografia Liceului teoretic “Ştefan cel Mare “ din Hârlău “ apărută în anul 2008 .

De curând Studioul de Radio Iaşi a dedicat oraşului Hârlău o ediţie a emisiunii “Prin Moldova “ Având convingerea că dialogul poate face lumea mai bună , ziarista Doina Bazgan Andrei a pornit pe drumurile înzăpezite ale Moldovei şi a poposit pe plaiurile hârlăoane cu dorinţa de a prezenta ascultătorilor un străvechi târg multietnic şi multicultural .

Primarul oraşului Hârlău, inginerul Constantin Cernescu , vorbind despre prezentul şi viitorul oraşului a menţionat proiectele europene elaborate de Consiliul local pentru modernizarea infrastructurii şi a iluminatului stradal , pentru colectarea selectivă a deşeurilor şi pentru amenajarea de noi parcuri ,spaţii verzi şi locuri de joacă pentru copii. Iată o ilustrare a faptului că urmaşii locuitorilor târgului moldav de altădată se definesc astăzi ca europeni prin proiecte pe măsură.

De-a lungul timpului în Hârlău locuitorii românii au trăit în bună înţelegere cu vecinii lor evrei , rromi , lipoveni sau ucrainieni şi această convieţuire paşnică continuă şi astăzi.

În acordurile unor frumoase melodii tradiţionale realizatoarea emisiunii a stat de vorbă cu reprezentanţii etniilor trăitoare în acest spaţiu geografic dar şi cu reprezentanţii cultelor şi ai învăţământului local.

Sifra Corbici , conducătoarea obştii evreilor din Hârlău , obşte care astăzi numără doar 16 suflete , a depănat ,cu multă nostalgie , amintiri despre oraşul natal spunând : “ …Hârlăul meu, Hârlăul copilăriei mele nu mai există , cu case mici , cu grădini , cu mama care împărţea bomboane la toţi copiii cu care mă jucam pe uliţa din faţa casei , fie că erau rromi , evrei , români , lipoveni sau ucrainieni…. Pentru viitor îmi doresc ca Hârlăul să devină mai frumos şi mai cunoscut ca un oraş multietnic şi multicultural, ca Sinagoga Mare să fie restaurată şi să poată fi reinaugurată la împlinirea a două secole de existenţă ….” Pe fundalul muzical al cunoscutei melodii “David ,Meleh Israel” Şifra Corbici îşi încheia dialogul cu ziarista Doina Bazgan Andrei (foto) cu cuvintele “ Doresc ca etnia mea să nu dispară .“

Este aceasta o dorinţă emblematică a tuturor evreilor din România dar şi de pretutindeni din lume.

Hârlău , trecut şi prezent ... Trecutul este azi istorie , este istoria unui târg moldav dar în egală măsură şi a unui ştetl evreiesc. Acest ştetl evreiesc , prin oamenii lui de seamă a scris istoria evreilor români .Prezentul este ilustrat de oamenii minunaţi ai locului care încearcă să păstreze tradiţia şi comorile unei inestimabile moşteniri culturale şi spirituale.

(http://www.amirorg.com/lro/apage/72125.php)

Inceputurile comunitatii

Inainte de secolul al XVIII-lea putine sunt datele istorice privind existenta evreilor la Harlau. La curtea de la Suceava a lui Stefan cel Mare (1457-1504) este mentionat doctorul Smil din Harlau care-l trata de guta pe celebrul domnitor. Un raport din 13 aprilie 1562, al agentului imperial Belsius catre Maximilian de Habsburg care subliniaza politica de toleranta a lui Ion Despot (1561-1563), voevodul Moldovei, mentioneaza prezenta evreilor in localitate. Domnitorii Stefan Tomsa in 1612 si Gheorghe Ghica in 1658 se adreseaza negustorilor polonezi, armeni si evrei din Lemberg chemandu-i sa se stabileasca in Moldova, pentru a incuraja comertul. Aceasta politica a fost continuata, chemarile cele mai insistente datand din vremurile lui Grigore Ghica,in 1736 si 1737, si ale lui Constantin Mavrocordat, in 1742. Noii veniti, mai ales evrei, au repopulat sau creat targuri, infiintarea unei noi localitati facandu-se, in general, in urma unei conventii intre boieri si evrei. Un hrisov domnesc confirma aceasta conventie, care prevedea cateva privilegii: atribuirea de terenuri necesare pentru sinagoga, cimitir, baie rituala (mikve) si o reducere de impozite in timpul primilor ani.

Emigranti evrei se stabilesc la Harlau mai ales in a doua jumatate a secolului al XVIII-lea si la inceputul secolului al XIX-lea. O carte de scutire de dari este acordata de domnitorul Grigore Callimachi (1767-1769) lui Marcovici Hetel, pentru deschiderea a doua fabrici, de sticlarie si de hartie. Acest act semnat la Iasi in 30 martie 1768 stipula:

“O carte de gospod de la maria sa Grigorii Ioan Callimah voevod ce s-au dat lui Marcu, jidov din Harlau, carile s-au apucat ca va deschide doua fabrice cu toata cheltuiala sa, insa una pentru sticlarii si una pentru hârtii. 3 jidovi ci vor fi asupra fabricilor purtatori de griji sa nu fi suparati intru nimica. 60 oameni straini ci vor ave la slujba harti si a steclarii sa fie scutiti de tot birul visteriei pe capul lui, si pe toati bucatile lui. Si pentru toata marfa ce vor lucra sa aiba a da la curte gospod di 20 steclii una si din 20 bucati hartii una; iar cu vama sau cu alta dare macar pret de un ban sa nu sa supere. Iar alti negutitori straini ce vor cumpara de la dinsii si ar vrea ca sa o triaca peste hotar, vor plati vama pe obicei. O velnita si o moara pentru trebuinta lor sa aiba a-si face care sa fie scutite”.

http://www.amirorg.com/lro/apage/72125.php

Evreii, care din 1751 erau organizati intr-o ghilda, iar din 1834 intr-o comunitate, au obtinut permisiunea, în 1768, sa-si construiasca o casa de rugaciune si o baie rituala (“feredeu”).

Domnitorul Alexandru Ioan Mavrocordat emite un nou hrisov in 1786 privind fabrica de sticla, care acorda noi privilegii atat noului proprietar Saber cit si lucratorilor printre care sa afla evreul Boroh: “pentru aducerea materialului din tara leseasca ce trebuieste la lucrarea sticlelor cum si pentru alte trebuinte a fabricii mi-au aratat numitul Saber ca are un jidov, anume Boroh, carele se afla cu locuinta la tinutul Hirlaului, rugatu s-au ca sa fie si acesta scutit de bir cum si de alte havalele. Deci fiindu atit de trebuinta la lucrarile acestei fabrici si jidovul acesta, hotarim ca in numarul de 100 de oameni ce se las ca sa fie scutiti sa fie si el cuprins si sa fie scutit pe capul lui de tot birul”.

Evolutia demografica si activitatile economice

Numarul de evrei s-a marit in cursul secolului al XIX-lea: 300 in 1803, 525 in 1820, 1.389 in 1859, 2.254 in 1886 (56,6%) si 2.718 în 1899 (59%). Pentru anul 1870 ne sunt cunoscute numele a opt sefi de familie printre fruntasii comunitatii care au aderat la societatea Alianta israelita universala, al carei sediu central se afla la Paris si al carei scop principal era ajutorarea evreilor victime ale persecutiilor: Moise Borstein, Haim Charas, Edelstein, Ginsberg, Haskal Merdler, Mendel Neulicht, Wolf sin Iehuda si A. Zuckerman). In 1915 gasim acelasi numar de aderenti: J. M. Barasch, S. Balush, I. Cutin, S. Feuer, A. Lobel, I. Rosen, S. Rosen, Osias Segal.

Dupa valul de emigrare de la rascrucea secolului XX, cu aspectul sau cel mai celebru, acel al fusgeier-ilor (emigranti pedestrii, din cauza saraciei), cauzat in special de criza economica, asistam la o scadere demografica: 2.032 in 1930 (22,3%) si 1.717 in 1941 (45%).

Evreii au jucat un rol economic important in domeniile traditionale ale comertului si meseriilor, o statistica din 1910 semnaland 233 comercianti, 87 croitori, 49 cizmari, 17 fierari, 9 tamplari si 191 mestesugari “diversi”. La sfarsitul secolului al XIX-lea, prima tipografie din oras a fost infiintata de Idel Breazu, care a scos, in 1897, studiul medicului primar Grigore Ciolac, intitulat “Asphyxiata readusa la viata prin laringotracheotomie”.

Dupa primul razboi mondial s-a infiintat o banca cooperativa cu sprijinul asociatiei evreiesti americane Joint Distribution Committee, pentru a ajuta pe micii meseriasi si comercianti. Majoritatea pravaliilor – de la mica dugheana la magazinele mai importante din Strada Mare – apartineau locuitorilor evrei. Iata cateva exemple: magazinul de textile Moritz Gatlan si Noe Schonfeld, magazinul de coloniale Mendel Landau (tatal lui Michael Landau), magazinul de textile si bumbace Zeilic Bumbacaru.

Aceeasi observatie este valabila pentru majoritatea intreprinderilor, printre care: resataurantul “La Coltul Galben” (proprietar Avram Segal), hotelul “Caldararu”, cafeneaua “Iancovici”, singurul cinematograf “Zeilingher” (care servea si ca sala de spectacole pentru trupele de teatru idis care vizitau oraselul), libraria “Strul Breazu”, tipografia-librarie “Globus” (proprietar Sami Sielberstein) unde a aparut, in 1937, lucrarea lui Vasile M. Lisman (1896-1994), invatator si fost primar, “Indatoririile invatatorului”, moara “Zaharia” (proprietar Leiba F. Iticescu), libraria Jean Weisenfeld, fabrica de oale a fratilor Moise Cohn (Tepper) si Azriel Tepper, fabrica de sifoane si limonada Faibis, hanul si carciumioara “La Ita cea roscata” (in idis: Ita di Roita), bunica doctorului Leon Halpern, carciuma si hanul Srul Cuten, banca fiului sau Nuham Cuten, brutaria Iancu Halpern, farmacia Jean Goldstein (preluata de la un fost proprietar de origina germana, Victor Rhein), fabrica de sticla Solomon Fain (tatal sau, Herscu Fain, era angrosist de peste pe care-l aducea de la iazurile din vecinatate), fabrica de tabacarie David Herscovici, etc. Printre numeroasele ateliere mestesugaresti, amintim: legatoria de carti Levi der Anbinder (bunicul profesorului Reuven Feuerstein, laureat al premiului Israel), tamplaria Ramascanu, croitoria Idel Cohn, croitoria Saie Leibovici, cizmaria Craiu, etc.

Viata religioasa

Sinagoga Mare, care subzista pana astazi, una dintre cele mai importante din Moldova, a fost edificata intre 1812-1814, restaurata in 1880, iar frumoasele picturi murale au fost realizate in 1924 de mesterul Sloime Mendel. Printre primii rabinii care au activat la Harlau trebuiesc amintiti Haim Itzhac Aizikson (1780?-1852) si fiul sau Israel Aizikson, partizan al ideilor presioniste ale miscarii Hovevei Tzion, care s-a deplasat in capitala Frantei pentru a-l convinge pe baronul Rothschild sa ajute un grup de evrei din judetele Botosani si Dorohoi care doreau sa se stabileasca in Eretz Israel.

Comunitatea evreiasca poseda intre cele doua razboaie mondiale sapte sinagogi, printre care: Sinagoga Mare (“Der Groiser shil”), Sinagoga din Strada Stefan cel Mare, Sinagoga rabinului Haim Itzic, Sinagoga Meseriasilor (“Di Schnaderische shil”), Sinagoga “Vanatorului”. De asemenea, diferite institutii religioase: talmud tora, scoli unde se predau cursuri de ebraica si religie pentru copii, hebra kadisa, confreria sacra pentru inmormantari, o fabrica de azime (matot, paine speciala pentru sarbatoarea de Paste), o baie rituala (micva), un abator pentru pasari, etc. Comunitatea a beneficat, printre altii, de serviciile rabinilor Menahem Mendel Rabinovici (1916-1944) (tatal sau, Meir Rabinovici, si bunicul sau, Iosef Rabinovici, au fost de asemenea rabini la Harlau), Bentzin, care era si hazanul Sinagogii Mari, si Srul Israelovici, fiul rabinului Haim Itzic. De asemenea, a hahamilor Herscu Fruchtman, Srul Haim Moscovici, Iancu Wiesenfeld, Avram Gonik si Avram Iosel, a cantorilor (hazanimi) Moscovici si Reicher (care a

fost si profesor de ebraica), a melamedului Glück, care se ocupa de un talmud tora din strada Salishte si care era in acelasi timp shamash la Sinagoga Mare, etc.

Doua cimitire exista la Harlau: cimitirul vechi din cartierul Bojica, care continea 965 morminte, si care a fost inchis la sfarsitul secolului al XIX-lea, cand s-a deschis al doilea cimitir, “Eternitatea”. Cel mai vechi epitaf din vechiul cimitir Bojica dateaza din decembrie 1785: “Aici se odihneste femeia, doamna Feighe, fiica rabinului, lumina cea mare, invatatorul nostru, domnul Betaol Baruh, decedata la 12 Svat 5536 dupa calendarul ebraic”.

Un aspect original al vietii religioase era constituit de vizita anuala a celebrului rabin Avraham Matatiahu Friedman (1848-1933) din Stefanesti, prezentata astfel de regretatul Michael Landau:

“Iarna, in zilele de Hanuca, era perioada cand rabinul Friedman, vlastar al dinastiei din Rijin, aristocrat si impunator prin personalitatea sa, admirat si iubit de toti, venea in vizita sa anuala la Harlau. Barbatii si copiii ieseau sa-l intampine pe soseaua dinspre Botosani, purtand caldari cu apa in asteptarea convoiului; cand trasura la care erau inhamati patru cai se apropia, ei stropeau soseaua, ca sa evite praful ce-l ridica convoiul de trasuri, carute si calareti tineri. Convoiului i se alaturau localnicii veniti cu caruta sau pe jos; tot ce era suflare de om astepta cu nerabdare sosirea rabinului si oaspetii ce-l insoteau. Peste drum, langa piata se afla casa bogatasului din Harlau, Israel Cuten, care obisnuia sa elibereze o aripa intreaga a casei pentru gazduirea rabinului si a insotitorilor sai. Acolo se adunau evreii din orasel si imprejurimi, in asteptatea binecuvantarii rabinului si poate chiar a unei minuni! ‘Boierii‘ locali veneau si ei sa ceara binecuvantarea rabinului. Toti se comportau cu respect si smerenie. Rabinul ramanea in localitate de Joi dupa amiaza pana Joia urmatoare dimineata, cand pleca pentru vizita lui la Iasi. In vechiul cimitir din Iasi se afla mormantul veneratului sau parinte si comemorarea mortii cadea in ultima zi de Hanuca. Rabinul din Stefanesti, Avraham Matatiahu Friedman, de sfanta amintire, nu avea copii si l-a adptat pe nepotul sau pentru continuarea dinastiei rabinice. Dar timpurile s-au schimbat si renumele curtii rabinice n-a mai continuat multa vreme… Toata saptamana era fierbere in targusor. Unii fusesera primiti de Rabin, iar altii asteptau sa le vina rândul; fata de unul din vizitatori rabinul a fost sever, iar pe altul l-a primit cu binecuvântare sau cu o vorba de consolare. Devotatii il slaveau pe Rabin pentru intelepciunea sa si adversarii lui nu indrazneau sa ingane vreo carteala despre eficienta binecuvântarilor sale. In acea saptamana domnea armonia in familiile evreiesti si se incheia un armistitiu tacit intre cei din diferite tabere: cat timp rabinul se afla la Harlau el ne apara si ne ajuta pe toti deopotriva.

In afara de telefonul de la Oficiul postal din localitate nu mai exista decat un singur aparat de telefon, si anume la Israel Cuten, care avea nevoie pentru a suna si a-i spune rabinului din Stefanesti in fiecare dimineata: “Buna dimineata, domnule rabin” si astfel sa primeasca binecuvantarea asteptata”.

Scoala israelito-romana

Pana la sfarsitul secolului al XIX-lea, nu exista la Harlau un invatamant evreiesc organizat. Anumite persoane versate in domeniul religiei deschideau cursuri pentru grupuri de copii care invatau limba ebraica, Biblia si rugaciunile rituale. Conditiile materiale in care se desfasura acest tip de invatamant in localuri adesea improprii cunoscute si sub numele de aziluri confesionale nu erau bune. In 1897, saisprezece ani dupa zidirea scolii primare de baieti “Stefan cel Mare” în curtea bisericii Sfantul Dumitru, comunitatea a deschis prima scoala primara, dar din lipsa de fonduri si a unui imobil decent, si din cauza unei controverse, ea a fost inchisa doi ani mai tarziu. Conducerea comunitatii a hotarat atunci sa construiasca prima scoala israelito-romana. Un document pe care l-am descoperit la Paris, in arhiva organizatiei Alianta israelita universala ne informeaza asupra conditiilor in care a fost luata aceasta decizie. Documentul este reprezentat printr-o scrisoare trimisa de epitropia comunitatii israelite din Harlau pe data de 17 decembrie 1902, presedintelui Aliantei israelite universale. Semnatarii scrisorii, presedintele S. Balus si secretarul Ignatz Kästenbaum, cer o subventie pentru a termina constructia noului edificiu al scolii. Iata continutul scrisorii, in traducere romaneasca:

“Domnule Presedinte,

Credem ca Dumneavoastra cunoasteti in deajuns situatia precara a evreului in tara noastra: nici mijloace de existenta, nici scoala pentru copii sai din cauza taxelor scolare la care el este supus, si din cauza dispretului cu care copiii nostrii sint considerati in comparatie cu copiii de crestini, in ciuda contributiei de singe si de impozite. Aceasta situatie, care a facut ca 320 baieti evrei hoinaresc pe strazile orasului nostru, susceptibili a deveni vagabonzi, ne-a dat ideea de a construi o scoala primara israelito-romana pentru baieti, idee ce-am pus imediat in aplicatie. Cladirea este deja ridicata pana la acoperis. Dar avand inca nevoie de bani pentru a termina acest edificiu si pentru a-l face sa functioneze, si din cauza ca resursele de care dispunem nu sint suficiente, am decis organizarea unui bal filantropic a carui castig ne va facilita realizarea obiectivului nostru. In consecinta, noi apelam la generozitatea nobilelor sentimente de care Dumneavoastra sinteti animati in favoarea operelor culturale, pentru a ne veni in ajutor cu donatia Dv. In acest scop noi ne permitem a va trimite un bilet de invitatie la acest bal. Cu speranta deplina ca cererea noastra va fi primita favorabil si de asta data, mai ales in prezent cand este vorba de educatia copiilor nostri, Agreati via noastra recunostinta si inalta noastra consideratiune”.

Nu trebuie sa ne mire faptul ca o astfel de cerere a fost adresata Comitetului central al Aliantei israelite universale din Paris, deoarece in acelasi an existau la Harlau 33 membrii in aceasta asociatie. Din pacate nu am reusit sa aflu raspunsul A.I.U., dar trebuie de presupus ca ea a reactionat in mod pozitiv. Cu ajutorul altor donatori, printre care societatea Jewish Colonization Association (I.C.A.) si baroneasa Clara Hirsch din Viena, scoala a putut sa-si deschida portile doi ani mai tarziu. Iata in ce termeni este prezentata scoala in monografia localitatii Harlau realizata de regretatul profesor Vasile Lisman: “Lua fiinta, in 1904, ca donatie a baronesei Clara Hirsch din Viena. Scoala era obligata sa utilizeze intreaga gama de registre scolare, condici, cataloage,

matricole si imprimate, ca si scolile primare de stat. Se inspecta negresit, in timpul anului, cel putin o data, fiecare clasa si dascal de catre organele de indrumare si control ale Directiei invatamantului particular din M.I.P.C. Constatarile facute asupra desfasurarii procesului de instruire si educatie se consemnau in registrul de inspectie”. In 1904 invatau aici 400 de elevi, baieti si fete, iar scoala, care a luat numele de “Cultura”, s-a dezvoltat rapid si s-a transformat intr-un centru spiritual al tinerimii si al membrilor comunitatii. Chiar si adunarile miscarii sioniste se organizau in incinta ei, dupa cum a scris Michael Landau in cartea sa de amintiri. In 1922-1923 a fost numit director renumitul conducator sionist Sami Stern (Shmuel Kohavi), doctor in Drept de la Universitatea din Roma, autor al unei teze intitulate “Principiul nationalitatilor si evreii”.

Trebuie sa mentionam ca frumoasa scoala israelito-româna poseda singura mare sala din oras, ceea ce explica faptul ca aici au sustinut spectacole diversele trupe teatrale care jucau in idis si care veneau din Iasi, Bucuresti sau chiar din Polonia, dar mai ales trupa teatrului national “Vasile Alecsandri” din Iasi. Astazi se afla in localul fostei scoli israelito-romane o gradinita de copii si atelierele liceului Stefan cel Mare.

Asociatii politice, culturale si sportive

Evreii au fost activi in politica evreiasca, in cadrul Uniunii Evreilor Romani sau in partidele si asociatiile sioniste prezente la Harlau, dar si in viata politica romaneasca locala si nationala. In 1930, sapte evrei faceau parte din consiliul municipal (patru apartineau partidului la putere, doi opozitiei si unul reprezenta asociatia comerciantilor). Activitatile culturale aveau loc in cadrul a numeroase organizatii: “Asociatia culturala a tineretului evreu” intemeiata de Burah Aron, Lupu Pantofaru si Marcel Marcovici (care poseda o biblioteca de 2.000 volume), Asociatia culturala “Progresul” a tinerilor meseriasi evrei, cercul cultural Ronetti Roman (creat in 1933), Asociatia culturala a femeilor evree (ACFE), care organizau conferinte, lecturi publice, procese literare, seri dansante si spectacole teatrale, etc.

Trebuie sa amintim si asociatiile sportive, in special echipa de fotbal Macabi, ai carei membrii si suporteri se recrutau din randul notabililor si al comerciantilor, si echipa de fotbal Haghibor, creata de Itic Iancu (Hertzenberg), care a fost si capitanul ei, si ai carei jucatori si suporteri proveneau din randul meseriasilor.

Miscarea sionista

Dupa primul congresul de la Basel (1897), ideile sioniste s-au concretizat la Harlau printr-o asociatie condusa de dr. Leon Abeles si Adolf Mihailescu, si prin crearea cercului domnisoarelor “Bnot Zion Dr. I. Niemirower” si a cercului “Tineretul sionist”. Tinerii se intruneau sambata dupa amiaza in localul scolii israelite, unde se cantau melodii evreiesti, sau cantece in idis, se prezentau diferite carti, se declamau poezii. Adultii organizau colecte de bani, ofrande pentru Fondul National Evreiesc. Dupa disparitia lui Theodor Herzl, in 1904, data ebraica a mortii sale (20 Tamuz) a fost comemorata in mod sistematic la Sinagoga Mare. Sub presedentia lui Jessica Abeles, sectiunea sionista “Bnot Zion Dr. I. Niemirower” a continuat o intensa activitate culturala, cu sedinte in fiecare sambata si colecte in favoarea Fondului evreiesc national. In luna decembrie 1918, ea a organizat o reprezentantie teatrala cu piesa “Pe drum”, care a adus un venit de 700 lei, suma ce a fost destinata ajutorarii evreilor din Palestina. Cu ocazia sarbatorii de Hanuka din acel an a avut loc si un festival artistico-literar, la care s-a reprezentat piesa “O seara de Hanuka”, care a cunoscut un frumos succes. O marturie interesanta privind miscarea sionista din Harlau dupa primul razboi mondial ne este oferita de o revista bilunara care aparea la Iasi cu titlul “Cu salutari din Zion”. In numarul 9-10 din luna Nisan-Iiar 5680 (mai 1920), Haim Wisenfeld publica o corespondenta, sub pseudonimul Ben Silo, din care extragem: “Miscarea sionista din orasel se afla intr-o situatie excelenta. Toate cercurile sioniste s-au unit intr-o singura organizatie puternica si conforma cu ultima conferinta sionista… Astfel, progresul moral si material este apreciabil. Exista trei comisiuni: financiara, de organizare si culturala. Fiecrare din acestea se silesc sa-si indeplineasca îndatorirea. In Beit Haam, locul de intilnire a sionistilor, se gaseste o sala de lectura, o camera pentru secretariat si pentru problemele locale a evreilor. Din acest colt predica intelectualii evrei maselor, punandu-le la curent cu cele ce se petrec in lumea evreiasca. In fruntea acestei organizatii sioniste locale se afla dr. Leon Abeles, presedintele comunitatii evreiesti. Activitatea si personalitatea sa nu pot fi descrise pe scurt: el, sotia si copiii se jertfesc pentru miscarea sionista locala. Prin devotamentul sau a transformat locuinta sa intr-un centru sionist unde vine tineretul care asteapta sa fie incurajat in aspiratiile sale. Ne gasim intotdeauna pregatiti sub conducerea d-lor M. Lachs, Michael Landau, Noach Seinfeld, Herman Feler, Ben Iehuda si alte forte care activeaza impreuna. De doua ori, sau macar o data pe saptamana au loc seri la Beit Haam. Se predau cursuri de istorie, de limba ebraica si de literatura idis; se declama poezii in idis, si se popularizeaza versuri cu melodiile lor. Sionismul s-a intarit si este foarte popular de cand spiritul limbii si literaturii ebraice este mai cunoscut de public. Se canta mai des muzica evreiasca de cand au venit din Basarabia la Harlau cei doi institutori tineri de limba ebraica – domnii M. Stern si Bograd. Acesti doi institutori au dat o lectie populatiei din Harlau de felul cum trebuie apreciati scriitorii si literatura ebraica. Nu mai mica este valoarea lui M. Lachs si Michael Landau, care indeplinesc un rol important in viata locala – primul prin talentul sau de vorbitor. Acesta a inaltat importanta literaturii idis. Conferentiaza saptamanal despre diversi scriitori si operele lor. Al doilea isi dedica toata energia sionismului. Duminica 4

aprilie 1920 a vorbit despre politica evreiasca generala si la 10 aprilie – despre Herzl, Wolfsohn si Tchlenov. In ceea ce priveste activitatea lui M. Lachs, nu putem stabili cu exactitate proportiile acesteia, dar am dori sa avem astfel de oameni cultivati. Presupunem ca progresul lor este continu si speram ca vor aduce mult folos poporului evreu. Oraselul Harlau are un nivel sionist si jertfeste mult pentru alte “interese cotidiene”. Pogromurile din Ukraina au provocat o renastere a constiintei fratilor evrei. Luni, in ziua de Pasti, a avut loc o mare adunare in Sinagoga Mare. Domnii M. Lachs si Michael Landau au prezentat in culori vii situatia. Harlaul a trimis pana acum ca ajutor victimelor douzeci de mii de lei. In ultima zi de Paste a vorbit Iacob Leib Wisenfeld-Shilo. In cuvinte bine simtite a ajuns la concluzia ca evreii trebuie sa-si adune fortele in sprijinul sionismului”.

Pentru anul 1922, un numar de 23 de familii s-au facut cunoscute prin contributia lor deosebita in favoarea operei de reconstructie a Palestinei evreiesti, prin cumpararea de shekalim. Iata lista in ordine alfabetica:

ABELES Leon Dr.

BALUS Sana

BELIS Nicu

BARASCH J.M.

BLUMENFELD Isac

BUTNARU Luzer

CANER Alter

CLINGHER Mishu

CRUPARU Natan

CUTEN Nathan

DAVID Iosef

GATLAN Marcel

HALPERN Iancu

HERSCOVICI David

HERSCOVICI Shmil

HOROWITZ Froim

LIZOROVICI Josef (din satul Macsut, langa Harlau)

LOSNER Iosef

ROSEN Isac

SEGAL Osias

SPODHEIM Rubin (din satul Deleni, langa Harlau)

WEISS Max

Pentru anul 1924 (5684), Organizatia “zionista” din Harlau a reusit sa colecteze si sa trimita la Biroul central din Bucuresti suma de 6.800 lei (din care 800 lei prin Fondul National Evreiesc). In luna mai 1925, Harlau a primit in vizita o delegatie din capitala in frunte cu dr. Haim Brezis, directorul Organizatiei sioniste din Romania, in vederea campaniei de reorganizare a miscarii sioniste locale. Dupa aceasta vizita, dr. Abeles informa conducerea sionista de la Bucuresti, pe data de 13 iulie 1925, ca in orasel s-a colectat pentru anul curent (5685) suma de 8.600 lei, valoarea a 215 shekalim distribuiti. Cu o zi inainte s-a comemorat cu multa solemnitate la scoala Cultura, aniversarea mortii lui Herzl. Au luat atunci cuvantul rabinul, Dr. Abeles, inginerul Braunstein, directorul scolii, invatatorul Iticovici, Herman Poplicher si Herman Feller. Intr-o scrisoare din 31 martie 1926, doctorul Leon Abeles propune Comitetului central sionist numele lui Marcel Gatlan, pentru actiunea de distribuire a sekelului, a organizarii vizitelor personalitatilor sioniste si a dezvoltatrii miscarii sioniste. “Dl. Gatlan, subliniaza dr. Abeles, e un sionist convins, inteligent si activ, care acuma dupa ce a demisionat din presedentia comunitatii noastre, isi poate consacra tot timpul liber miscarii sioniste. Prin aceasta eu nu inteleg sa ma dezinteresez de miscare, dar sper ca vom gasi in Dl. Gatlan, un colaborator pretios, care va duce la bun sfarsit campania de reorganizare. De altfel pentru pregatirea unei atmosfere favorabile e necesara vizita unui bun propagandist de la Centru pentru una din Sambetele viitoare, dupa care ar putea urma imediat campania de inregimentare in Organizatia sionista. Asteptam apelurile si materialul de propaganda pentru un numar de 500 familii evreiesti. Cu salutari sioniste”. Sectiunea sionista s-a putut reorganiza, iar la sfarsitul anului 1926, gratie concursului unui grup de persoane (dr. Abeles, Gatlan, Feller si Cruparu) ea a putut colecta suma de 10.950 lei pentru doua fonduri sioniste: Keren Hayesod si Mas Hahistadrut, colecta comuna fiind numita “actiunea shekel-mas”. In 1927, organizatia sionista locala a trimis trei delegati (Agatha Stern si avocatii Herman Feller si S. Koifman), la un Congres care a avut loc la Bacau, in 1928 a primit din nou vizita dr-lui Haim Brezis, din Bucuresti, iar in 1929 a oferit o subventie de 1.000 lei în folosul cursurilor de vara ale profesorilor de limba ebraica.

Activitatile sioniste care au continuat pana la izbucnirea celui de-al doilea razboi mondial s-au manifestat si prin ajutorarea celor doua centre de educatie halutziana – ferma din Iasi si ferma Masada din Basarabia – care au pregatit elevii halutzi pe taramul teoretic si practic al agriculturii, gradinaritului, industriei laptelui, precum si altor munci inrudite cu viata agricultorilor. Mai multe contigente de halutzimi, printre care cativa tineri din Harlau, au reusit sa se integreze in Eretz Israel, constituind pentru Organizatia sionista si evreimea romana o mandrie nationala. In 1930, executiva organizatiei sioniste din Romania a convenit cu proprietarul filmului palestinian “Tara care râde si munceste”, care relata viata pionierilor halutzimi in Eretz Israel, A. Rindman, ca acest film sa fie reprezentat in toate centrele evreiesti din tara sub egida organizatiilor sioniste, urmand ca 50% din venitul net al reprezentatiilor sa fie alocat “Hehalutzului”. Filmul a fost proiectat cu mult succes si la Harlau in luna mai 1930.

Perioada celui de-al Doilea razboi mondial si emigrarea masiva dupa 1948

In timpul celui de-al Doilea Razboi mondial, douzeci si doi de notabili evrei au fost detinuti ca ostateci si maltratati, cateva persoane au fost ucise (printre care presedintele comunitatii, Iosif Lozner, cu sotia), iar cateva familii (Alter, Popelnicker-Ivanier, Safir, Sapirin, fratii Lupu si Herman Belish) au fost deportate in Transnistria unde au disparut. Cativa evrei harlauani au fost omorati in vara anului 1940, cand au fost aruncati din trenul care circula de la Iasi la Harlau, iar altii, care se aflau la Iasi in luna iunie 1941, au fost ucisi in gigantescul pogrom din acest oras. Evreii au fost spoliati de pravaliile si bunurile lor, exclusi din servicii si obligati sa poarte steaua galbena timp de cateva luni. Barbatii (intre 16 si 50 de ani) au fost luati la munca obligatorie in localitate, apoi in teribilele lagarele de munca in Basarabia si Dobrogea. Exceptand cateva familii alungate la Botosani si la Iasi, Harlaul a fost singura localitate sub-urbana din Moldova a carei populatie evreiasca nu a fost “evacuata”, datorita atitudinii tolerante si curajului doctorului Ion Agapie, primarul orasului dupa inlaturarea legionarilor la sfarsitul lui ianuarie 1941, si gratie interventiei boierilor Ghica-Deleni si Nicolae Polizu-Micsunesti. Evreii au fost de asemenea sprijiniti de preotii Constantin Constantinescu si Stefanescu.

In 1947, numarul evreilor se ridica la 1.936, printre care refugiati din Stefanesti, Frumusica si Lespezi, dar, datorita mai multor valuri de alia (emigrare spre Israel), numai 200 in 1960, 160 in 1970, 50 in 1984, 20 in 1994! Astazi mica obste evreiasca este condusa de inimoasa Sifra Dascalu-Corbici, iar inaintea ei de Izu Abramovici si de regretatii Avram Marcus (profesor de matematica) si Gambil Grinberg (economist). La initiativa profesorului universitar Carol Iancu, Televiziunea Romana (TVR 2 Cluj) a consacrat, in luna mai 2006, un film comunitatii evreiesti harlauane. Filmul, realizat de Andreea Ghita, cu titlul “Pe urmele evreilor din Harlau cu istoricul Carol Iancu”, a fost transmis prima data in mai 2006 si difuzat de mai multe ori in tara si

strainatate. In luna mai 2007, filmul a fost proiectat la Harlau, in cadrul festivitatilor organizate pentru a 55-a aniversare a liceului Stefan cel Mare din localitate. Cu acest prilej, un omagiu a fost adus memoriei regretatului Alexandru Safran, fost sef rabin al Romaniei (1940-1947) si Mare Rabin al Genevei (1948-1998), la Sinagoga Mare, in prezenta Dr-lui Aurel Vainer, presedintele Federatiei comunitatilor evreiesti din Romania (FCER), si la care a participat un public numeros, printre care reprezentanti ai comunitatilor evreiesti din localitatile vecine si oaspeti din strainatate (Avinoam Safran, Esther Starobinski-Safran, Joseph Safran, Carol Iancu).

Personalitati

Printre numeroasele personalitati evreiesti originare din Harlau, amintim aici cateva nume printre acelea care nu mai sunt în viata: rabinul Israel Aizikson, nascut în 1840, autor al unui eseu, “Somer Mitzvot” (“Paznicul prescriptiilor religioase”), nepotul sau, Michael Landau, fost membru in Parlamentul Romaniei interbelice, editorul cotidianului idis “Unzer Zeit” care aparea la Chisinau, apoi inalt functionar israelian (a facut alia in 1935), rabinul Menahem Nahum Buchner, autorul lucrarii “Aniat Amen”, scrisa la sfarsitul secolului al XIX-lea si tiparita de fiul sau, Zvi-Hirsch Copel, la Cernauti (Czernowitz), in 1917, Dr. Valter Abeles, fost ambasador al Israelului in Columbia si Costa Rica, fiul Dr.-lui Leon Abeles (1865-1940), fost presedinte al comunitatii inaintea celui de-al Doilea Razboi mondial, Horia Carp, ziarist si scriitor, Lucian Boz, critic literar si ziarist, Moritz Cahana (Mihail Canianu), folclorist, Haim Zaidman (fiul hazanului Bentzin), scriitor de limba idis, Samuel Haber (1903-1984), fiul lui Yehuda-Arie si Eta Haber, care in 1911 a emigrat cu familia în Statele Unite unde a devenit unul din responsabilii organizatiei American Jewish Joint Distribution Committee (JDC), Mihail Davidoglu (Davidsohn) (1910-1988), dramaturg, Marcel Marcovivi-Meridan, avocat si autor al unui volum de amintiri consacrat Harlaului, Dr. Leon Halpern, fost medic primar la Nazaret Ilit si fost presedinte al Asociatiei evreilor originari din Harlau stabiliti în Israel (inlocuit, dupa 1993, de Filip Faibis), unul din organizatorii intalnirii mondiale a evreilor harlauani care a avut loc la Tel Aviv in ziua de 4 aprilie 1984 si la care au participat peste 500 de persoane.

(http://www.idee.ro/jewish_heritage_2/harlau_ro.html)

comunitatea evreiasca harlau

Documents