Comunicarea asertivă

Ce este asertivitatea?

În literatura de specialitate pentru desemnarea unei comunicări eficiente şi, respectiv, a conduitelor optime, se întâlnesc tot mai des sintagmele: comunicare asertivă şi comportament asertiv. Dar ce înseamnă de fapt asertivitatea ?

Asertivitatea este abilitatea de a-ţi comunica emoţiile, nevoile, opiniile şi convingerile într-o manieră care nu încalcă drepturile celorlalţi. Asertivitatea se referă la modul în care oamenii interacţionează cu ceilalţi, la felul cuiva de a fi şi de a se comporta într-un mediu social. Lazarus (1973) defineşte asertivitatea drept capacitatea de a-i influenţa pe alţii. Abordările mai recente o consideră un deschizător al comunicării care permite o exprimare mult mai elaborată a sentimentelor în legatură cu evenimente, situaţii, fără a-i blama pe cei din jur, a-i învinovăţi sau a-i evalua ca fiind nişte adversari. Este o abilitate pe care o poţi învăţa. Este o modalitate de a comunica şi de a te comporta cu ceilalţi care te va ajuta să ai mai multă încredere în tine. Asertivitatea nu este un comportament natural, cu care ne naştem. Pe măsură ce creştem, învăţăm să ne adaptăm comportamentul la ce se întâmplă în jurul nostru, la persoanele cu care ne întâlnim. Dacă încrederea în noi înşine este diminuată, prin ironie sau violenţă, atunci când vom fi adulţi vom avea tendinţa să reacţionăm pasiv sau agresiv, în situaţii similare.

Caracteristicile asertivităţii

În continuare, enumerăm o serie de abilităţi pe care le presupune asertivitatea. Putem recunoaşte dacă o persoană este asertivă, fie elev sau cadru didactic, având în

vedere următoarele situaţii:• Reuşeşte să spună “nu” chiar şi în situaţiile în care i se pare că e dificil să facă acest

lucru. • Îşi exprimă atât sentimentele pozitive, cât şi pe cele negative, într-o manieră care să nu

provoace neplăceri celor din jur.• Atunci când începe o conversaţie, o continuă şi o finalizează încercand să-şi expună

argumentele în faţa celorlalţi, fără a-i jigni sau a fi agresiv. • Are putere de convingere pentru că ştie cum să vorbească celor din jur şi să le

comunice ceea ce-şi doreste într-o manieră elegantă, chiar dacă ei nu sunt de acord cu el.• Îşi susţine propriile drepturi fără a le încălca pe ale altora.• Ia cuvântul atunci când nu este de acord cu ceea ce se spune şi îşi prezintă

argumentele fără a face uz de violenţă verbală. • Îşi asumă responsabilitatea pentru ceea ce a spus sau ceea ce a făcut indiferent de cât

de grave sunt consecinţele.• Se percepe ca fiind o persoană corectă, cu încredere în propriile forţe şi cu un set de

valori în care crede şi pe care le apără indiferent de ce îi spun cei din jur. Din comunicarea asertivă nu ar trebui să lipsească, expresiile verbale precum:

• ,,Eu cred că..............”• ,,Te deranjează dacă.........”• ,,Apreciez mult ce ai făcut pentru mine..........”• ,,Aş dori să fac acest lucru.......................”

Totodată, există şi o serie de elemente non-verbale ale componentei comportamentale ale asertivităţii. Astfel:

1

Ø Contactul vizual: Subiectul îşi priveşte interlocutorii drept în ochi, pentru a evita transmiterea mesajelor nedorite , de tipul ,,eu nu sunt convins /-ă de ceea ce spun” sau ,,îmi este foarte frică”.Ø Tonul vocii trebuie să fie potrivit, pentru că dacă ar vorbi încet ar da impresia de nesiguranţă, iar dacă tonul vocii este ridicat, celălalt interlocutor ar avea sigur un comportament depresiv.Ø Postura corpului diferă de la o situaţie la alta: o postură încordată ar trăda o stare de nelinişte, iar una relaxată s-ar interpreta din partea celorlalţi ca o lipsă de respect faţă de ei.Ø Mimica persoanei este adecvată şi congruentă cu conţinutul mesajului.

Asertivitatea şi celelalte stiluri de comunicare

Există trei tipuri de stiluri de comunicare: asertiv, agresiv si pasiv. Cei cu un stil pasiv evită confruntările, conflictele şi nu fac faţă uşor situaţiilor cu un grad de incertitudine ridicată. Ei sunt uşor de rănit şi comunică foarte rar celor din jur nemulţumirile pe care le au.

Cei cu un stil agresiv îi blamează pe cei din jur, folosesc violenţa verbală şi comportamentală pentru a soluţiona o problema, încalcă regulile, ironizează şi folosesc critica în orice situaţie.

Comunicarea asertivă presupune încredere în propria persoană, capacitatea de a-şi exprima emoţiile, părerile şi argumentele de faţă cu ceilalţi.

Cei din jur percep oamenii asertivi drept persoane de încredere, sociabili, mult mai atrăgători, cu un autocontrol ridicat în relaţiile cu cei din jur. Nu există un stil pur de comunicare, doar pasiv, agresiv sau asertiv. Depinde foarte mult de caracteristicile de personalitate, dar şi de contextul în care se află persoana respectivă. Chiar şi oamenii cei mai asertivi pot ,,să-şi iasă din pepeni” atunci când ceva din context nu e aşa cum ar fi trebuit.

Oamenii se comportă şi comunică în funcţie de cele două reacţii primare - de fuga sau lupta - în mod submisiv sau agresiv. "În mod natural, ne comportăm şi comunicăm submisiv sau agresiv; asertivitatea este un comportament şi un mod de comunicare educat - deci o abilitate care trebuie cunoscută şi apoi exersată". Dacă am plasa pe o scală cele două extreme - submisiv şi agresiv - comportamentul asertiv nu se află, aşa cum ne-am aştepta, la mijloc. "Comportamentul asertiv este mult mai aproape de cel agresiv, dar se diferenţiază de comportamentul agresiv prin faptul că nu încalcă drepturile şi libertăţile celuilalt. De asemenea, comportamentul asertiv analizează comportamentul celuilalt şi nu persoana lui". De exemplu, un manager care intră în birou şi le spune oamenilor săi: "Sunt nemulţumit că nu aţi atins ţintele pe care vi le-am stabilit. Ce s-a întâmplat?", se comportă asertiv, iar un manager care spune: "Normal. Pleacă omul o zi şi nu mai face nimeni nimic. Idioţilor!", are un comportament agresiv.

Consecinţe ale comportamentelor asertive, pasive şi agresive

Pasiv Asertiv AgresivProblema este evitată. Problema este discutată. Problema este atacată.

Drepturile tale sunt ignorate. Drepturile tale sunt susţinute.

Drepturile tale sunt susţinute fără a ţine cont de drepturile celorlalţi.

Îi laşi pe ceilalţi să aleagă în locul tău.

Îţi alegi tu activitatea. Îţi alegi activitatea ta şi pe a celorlalţi.

Neîncredere Au încredere în ei. Ostili, blamează, acuzăVezi drepturile celorlalţi ca fiind mai importante.

Recunoşti şi drepturile tale şi ale celorlalţi.

Drepturile tale sunt mai importante decât ale celorlalţi.

2

Etapele în dezvoltarea comportamentului asertiv:Ø Examinarea modului în care interacţionăm cu ceilalţi din perspectiva asertivităţii;Ø Selectarea situaţiilor în care ar fi util să ne comportăm asertiv;Ø Examinarea unui incident din trecutul personal (retrăirea imaginativă a acelei situaţii);Ø Notarea următoarelor elemente din evenimentul problemă;- contactul vizual;- gestica;- postura corpului;- volumul şi tonul vocii;- fluenţa vorbirii;- timpul scurs între producerea incidentului analizat şi apariţia reacţiei tale; conţinutul mesajului;- credibilitatea mesajului.Ø Observarea mai multor modele care se comportă în mod asertiv;Ø Identificarea comportamentelor asertive folositoare în diverse situaţii;Ø Imaginarea utilizării acestor comportamente şi anticiparea consecinţelor;Ø Modificarea secvenţelor comportamentale considerate asertive care nu coincid cu rezultate pozitive;Ø Utilizarea comportamentelor asertive valide în situaţii reale de viaţă;Ø Analiza situaţiilor reale de viaţă în care s-a implementat comportamentul asertiv după itemii de la punctul anterior;Ø Generalizarea comportamentelor asertive.

ConcluziiAsertivitatea este abilitatea de a-ţi comunica emoţiile, nevoile, opiniile şi

convingerile într-o manieră care nu încalcă drepturile celorlalţi. Comportamentul asertiv este o competenţă de bază pentru performanţa în viaţa profesională şi cea personală.

A fi asertiv înseamnă a-ţi şti drepturile şi a ţi le cere, respectând drepturile celorlalţi.

E bine de ştiut ...Arta comunicării şi comportamentul asertiv1

Să nu agresăm sau să nu ne enervăm interlocutorul prin prea puternica noastră personalitate, bazându-ne pe excelenta părere pe care o avem despre noi. Să nu spunem, de exemplu:”Eu întotdeauna, eu niciodată, eu, eu, eu ...” Să nu ridicăm tonul, să nu ţipăm. Să nu transformăm o conversaţie într-un dialog al surzilor. „Necomunicarea” este, se pare, un blestem al perioadei în care trăim. Aparent, ne ascultăm interlocutorul, în realitate ne gândim la ale noastre. Este unul dintre motivele însingurării şi tristeţii omului „modern”. Să învăţăm să-i auzim pe ceilalţi când îi „ascultăm”. Să nu întrerupem brutal interlocutorul, ci să aşteptăm cu răbdare şi tact un moment prielnic pentru a ne spune şi noi părerea. Să nu ne amestecăm într-o discuţie străină, mai ales când întâlnim, pe stradă, o cunoştinţă care stă de vorbă cu cineva. Să nu vorbim tot timpul despre minunăţiile de copii pe care îi avem şi nici despre persoane pe care cei de faţă nu le cunosc. Există subiecte care pot fi discutate doar între prieteni. Unul dintre ele, şi nu cel mai puţin important, este cel al banilor. Nu uitaţi: culmea prostului gust este să te

1 Aurelia Marinescu, Codul bunelor maniere astăzi, Ed. Humanitas, Bucureşti, 2002

3

plângi de lipsa banilor, de necazurile din familie sau de la serviciu. Nimeni nu-ţi va rezolva problemele, vei fi doar compătimit şi te vei pune într-o situaţie umilitoare. Bârfa este un joc foarte periculos, căci informaţia ajunge mai devreme sau mai târziu la cel în cauză. Ştiind asta, înseamnă să fii total lipsit de inteligenţă să o faci, că doar nu vrei neapărat să ai duşmani. Dacă este vorba despre prieteni, a-i apăra devine o datorie de onoare. Abţineţi-vă însă de a le transmite penibila discuţie, alimentând bârfa. Prietenii o vor afla de la altcineva, iar dacă nu, cu atât mai bine ! Faceţi-vă un principiu din a nu învenina viaţa celor din jur transmiţându-le lucruri neplăcute. Nu este o dovadă de „sinceritate”, ci de răutate. Persoana care îţi spune „verde-n faţă” cele mai mari măgării are întotdeauna o formulă: „Îţi spun ceva ... dar să nu te superi !”. Ba mă supăr, ar trebui să replicăm, mă supăr şi nu vreau să ascult ! Să limitezi conversaţia la a vorbi numai despre alţii este nu numai o impoliteţe, ci şi dovada lipsei de imaginaţie. Să faci mereu afirmaţii ironice sau glume, atât la adresa celor prezenţi, cât şi a celor absenţi, nu demonstrează că eşti spiritual, ci prost crescut! A nu-ţi privi interlocutorul în ochi în timp ce vorbeşti cu el trece drept lipsă de respect. Oricât de serioasă ar fi o discuţie, trebuie să-i acordăm interlocutorului un surâs amical. E de preferat să nu râdem când cineva face o mică gafă, deoarece nici noi nu suntem scutiţi de asemenea încurcături.

Aplicaţii pentru orele de Consiliere şi orientare

• Chestionar: Comunicarea asertivăSugerăm un exerciţiu pe care profesorii ar putea să-l propună elevilor lor pentru a-i

cunoaşte mai bine. El se numeşte: „Eu în Oglinda Viitorului”. Ceea ce trebuie să facă este să se gândească la următoarele propoziţii şi să găsească un răspuns pentru a le completa:1. Aş vrea să fiu ca …………………, pentru că……………………………2. Nu aş dori să fiu ca ………………, deoarece……………………………3. Mi-ar plăcea să devin……………, pentru că……………………………4. Aş prefera să locuiesc………………..…………, deoarece……………………………5. Când comunic cu ceilalţi, îmi place de mine atunci când………………………… , deoarece……………………6. In relaţiile cu cei din jur, aş vrea să schimb la mine……………………, deoarece……………………

Răspunsurile la aceste întrebări îi vor ajuta pe elevi să afle mai multe despre ei, despre ceea ce le place şi ceea ce ar vrea să schimbe la ei înşişi, în general şi la felul în care relaţionează cu cei din jur.

• Chestionar: Asertivitate

1. Pot să-mi exprim cinstit sentimentele. DA NU

2. Pot să spun NU fără să mă acuz sau să mă simt vinovat/ă. DA NU

3. Pot să recunosc când sunt supărat/ă. DA NU

4. Încerc să găsesc cauza supărării mele. DA NU

5. Aştept să cunosc toate faptele înainte de a lua o decizie. DA NU

6. „Critic” comportamentul unei persoane şi nu persoana. DA NU

4

7. Îmi asum resoponsabilitatea pentru sentimentele mele în

loc să învinuiesc pe alţii. DA NU

8. Reuşesc să să-mi exprim atât sentimentele pozitive cât şi

pe cele negative. DA NU

9. Când spun cum mă simt, nu-i jignesc pe ceilalţi. DA NU

10. Când nu sunt de acord cu altcineva nu uzez de agresiuni

verbale. DA NU

11. Reuşesc să găsesc soluţii pentru probleme şi nu stau să

mă plâng. DA NU

12. Respect drepturile celorlalţi când mi le exprim pe ale mele. DA NU

• Exerciţiu de spargere a gheţii :

Crearea stării aperceptive, emoţionale, a interesului pentru o activitate, captarea atenţiei se poate facre printr-un exerciţiu de cunoaştere interpersonală „Balanţa” (Anexa nr. 1). Scopul exerciţiului este de a da persoanei posibilitatea să reflecteze asupra a ceea ce o deranjează în comportarea celorlalţi, dar şi a neplăcerilor pe care le provoacă celor din jur prin propriul comportament. După completarea fişei, se prezintă rezultatele reflecţiei.

• Exerciţiu de comunicare: Se formează grupe de 5-6 elevi.

Fiecare grupă primeşte o coală mare albă de hârtie şi marker.

Se prezintă clasei câteva mesaje şi li se cere elevilor să noteze

răspunsurile pasive, agresive şi asertive la aceste mesaje.

1. Prietenul tău fumează şi te roagă şi pe tine să fumezi cu el.

Răspunsul pasiv :

Răspunsul agresiv :

Răspunsul asertiv :

2. Colegul tău îţi ia mâncarea din geantă fără să îţi ceară voie, dar ţie îţi este foarte

foame.

Răspunsul pasiv :

Răspunsul agresiv :

Răspunsul asertiv :

3. Ţi-ai cumpărat o bluză preferată şi observi că prietena ta o poartă fără să te fi

întrebat.

Răspunsul pasiv :

Răspunsul agresiv :

5

Răspunsul asertiv :

4. Aţi stabilit că mergeţi cu colegii la film la o anumită oră şi zi, dar ei modoficat între timp ziua fără să te anunţe şi pe tine. Tu ai fost la data stabilită iniţial şi ai aşteptat degeaba. Ce faci?Răspunsul pasiv :

Răspunsul agresiv :

Răspunsul asertiv :

Bibliografie / Webografie:

• Băban, Adriana, Consiliere educaţională, Ghid metodologic pentru orele de dirigenţie şi consiliere, Editura PSINET, Cluj, 2001

• Cucoş, Constantin, Pedagogie, Editura Polirom, Iaşi, 2003• Marinescu, Aurelia, Codul bunelor maniere astăzi, Ed. Humanitas, Bucureşti, 2002• www.didactic.ro • www.suntparinte.ro

6

Anexa 1

BALANŢA

Ce te deranjează cel mai tare la cei din jur? Ce crezi că îi deranjează pe cei din jur la tine?

„Ce ţie nu-ţi place, altuia nu-i face !

7

8