referat.clopotel.ro

Comentariu "Viata ca o prada" de Marin Preda

Ne formam o impresie despre contributia unui scriitor de dezvoltarea literaturii romane citindu-i opera, dar importante sunt si memoriile sau scrierile autobiografice. Autobiografia este o prezentare amanuntita a vietii sau a unei perioade.

Memoriile sunt momente la care autorul a participat sau a fost martor.

"Viata ca o prada" este o scriere autobiografica, Marin Preda martriseste cum a devenit scriitor, sunt prezentati membrii familiei, apar si amintiri legate de scoala. Chiar la inceput se contureaza un portret al tatalui sau, duiosia, atasamentul, este chinuit de indoieli, se intreaba daca va fi capabil sa ia bursa. Atunci cand a scris romanul "Morometii" a avut ca model pe tatal sau. Multe dintre insusirile tatalui sau le regasim la personajul din roman. Arta disimularii, inteligenta, ironia, spiritul de observatie sunt cateva dintre insusirile lui Marin Preda pe care le regasim si la Ilie Moromete.

Se contureaza si un portret al mamei, o femeie blonda, toleranta, multumita ca fiul ei urma sa aiba o soarta mai buna "Avea o voce cristalina, dar cu un timbru afectuos si maini frumoase".

Marin Preda marturiseste ca nu a fost tentat sa descrie natura. Natura l-a fascinat ca simbol al eternitatii, in antiteza cu fragilitatea omului. a debutat cu un volum de povestiri si nuvele intitulat "Intalnirea din pamanturi", citea literatura mai ales proza, printre lecturile sale Rebreanu, Slavici, Tolstoi si Dostoeschi. Citise si poezie: Eminescu, Cosbuc, Bacovia, poezii simboliste franceze "Bandelaire", "Malarms","fara o idee gandeam, nu exista opera de arta durabila".

Temele se repeta, sunt banale, originalitatea consta in perspectiva neobisnuita de prezentarea lor.

"De aici inainte soarta mea nu avea sa se mai schimbe, n-aveam sa mai ajung nici comandant de armata cum visam adesea, nici mare om de stat; nici sa cuceresc noi insule si sa-i supun pe bastinasi. Istoria acestiu fluviu care nainta spre necunoscut si la al cariu capat viu simtisem atatia ani ca eram eu, aveau s-o faca altii, mie-mi ramanea doar acest tertoriu de cucerit si singurul cu care puteam s-o influenteze cuvantul scris. Nu era mult, dar nici putin".

Dupa ce ii sunt publicate primele nuvele, povestiri, Marin Preda constientizeaza faptul ca nu se va implica direct in cursul istoriei , ei o va influenta doar prin cuvantul scris. Constiintizeaza ca numirea sa este sa devina scriitor.