Sec ţ i unea a 4 - a PERCHEZIŢIA Şl RIDICAREA DE OBIECTE Şl DOCUMENTE

Articolul 125. Temeiurile pentru efectuarea percheziţiei(1) Organul de urmărire penală este în drept să efectueze percheziţie dacă probele acumulate sau materialele de investigaţie operativă permit de a presupune întemeiat că într-o anumita încăpere ori într-un alt loc sau la o anumită persoană se pot afla instrumente ce au servit la săvârşirea infracţiunii, obiecte şi valori dobândite de pe urma infracţiunii, precum şi alte obiecte sau documente care ar putea avea importanţă pentru cauza penală.(2) Percheziţia se poate efectua şi în scopul descoperirii unor persoane căutate, precum şi a unor cadavre umane sau de animale.(3) Percheziţia se efectuează în baza ordonanţei motivate a organului de urmărire penală şi numai cu autorizaţia judecătorului de instrucţie.(4) In caz de delict flagrant, percheziţia se poate efectua în baza unei ordonanţe motivate fără autorizaţia judecătorului de instrucţie, urmând ca acestuia să i se prezinte imediat, dar nu mai târziu de 24 de ore de la terminarea percheziţiei, materialele obţinute în urma percheziţiei efectuate, indicârtdu-se motivele efectuării ei. Judecătorul de instrucţie verifică legalitatea acestei acţiuni procesuale.(5) în cazul constatării faptului că percheziţia a fost efectuată legal, judecătorul de instrucţie confirmă rezultatul acesteia prin rezoluţie. In caz contrar, prin încheiere motivată, recunoaşte percheziţia ca fiind ilegală.

1. Percheziţia aduce atingere inviolabilităţii domiciliului, inviolabilitatea fiind garantată de lege. Articolul 8, § 1 din CEDO stipulează că orice persoană are dreptul la respectarea vieţii sale private şi de familie, a domiciliului său şi a corespondenţei sale. Prevederi ana logice se întâlnesc în Constituţia Republicii Moldova, articolul 29, cât şi în articolul 12 al Codului de procedură penală. Cu toate acestea, legea admite o asemenea intervenţie în scopul asigurării interesului social - lupta cu criminalitatea.

2. Conţinutul percheziţiei constă în faptul că această acţiune procesuală se efectuează prin constrângere, fără a avea voinţa sau acordul proprietarului sau posesorului. în cazul când persoana (proprietarul sau posesorul) predă benevol lucrurile căutate, percheziţia nu se efectuează. Scopul percheziţiei este căutarea, descoperirea şi ridicarea anumitor instru mente care au servit la săvârşirea infracţiunii, obiecte şi valori dobândite în urma infracţiunii, precum şi alte obiecte sau documente care ar putea avea importanţă pentru cauză, cât şi descoperirea unor persoane urmărite sau a unor cadavre. în timpul percheziţiei pot fi descoperite şi alte obiecte care nu sunt căutate, a căror circulaţie liberă este interzisă (arme, muniţii, substanţe narcotice, substanţe explozive, toxice ş.a.). Aceste obiecte şi sub stanţe de asemenea sunt ridicate.

3. Percheziţia poate fi efectuată doar după pornirea urmăririi penale. Efectuarea percheziţiei până la pornirea urmăririi se consideră ca o încălcare flagrantă a legii procesual-penale şi rezultatele obţinute nu pot avea valoare probantă.

4. Percheziţia se poate efectua în orice loc, fie încăpere, fie teritoriu etc., în care, după pre -supunerea întemeiată a organului de urmărire penală, pot fi obiecte, documente sau persoane ce au implicaţie în cauza penală urmărită. Cercul de persoane la care poate fi efectuată percheziţia nu este stabilit, ceea ce înseamnă că percheziţia poate fi efectuată la orice persoană, indiferent de faptul dacă este parte sau nu în cauza penală urmărită sau în general nu este subiect în cauza penală.

5. Drept condiţie pentru efectuarea percheziţiei serveşte presupunerea întemeiată a or ganului de urmărire penală bazată pe probele sau materialele de investigaţie operativă. Probele care dau temei de efectuare a percheziţiei trebuie administrate cu respectarea legii procesual penale, inclusiv cu indicarea sursei de provenienţă. Materialele de investigaţie operativă trebuie să fie transmise oficial organului de urmărire penală de către serviciile respective. Percheziţia poate fi efectuată în orice etapă a urmăririi, imediat după ce au apă rut temeiurile de efectuare. Efectuarea tardivă a percheziţiei poate prejudicia considerabil urmărirea penală (dispariţia lucrurilor căutate, dispariţia persoanelor etc.).

6. Constatând necesitatea efectuării percheziţiei, organul de urmărire penală întocmeşte o ordonanţă în care trebuie indicat obligatoriu motivul efectuării percheziţiei, date care confirmă existenţa temeiului de efectuare a percheziţiei ş.a. (vezi comentariul la art. 304).

7. Procurorul, ca responsabil de urmărirea penală, înaintează un demers judecătorului de instrucţie. Examinarea demersului se efectuează în conformitate cu articolul 305 al Co dului de procedură penală.

8. în cazul când efectuarea percheziţiei este determinată de infracţiunea proaspăt săvârşită (delict flagrant), percheziţia se poate efectua fără autorizaţia judecătorului de instrucţie, în asemenea situaţii este necesară ordonanţa procurorului privind efectuarea percheziţiei. Pe lângă faptul că ordonanţa trebuie să corespundă criteriilor prevăzute de articolur304, adică să fie motivată, cu indicarea timpului şi locului efectuării percheziţiei, a motivelor efectuării percheziţiei, ordonanţa dată trebuie să conţină şi argumentarea necesităţii efec -tuării percheziţiei fără autorizaţia judecătorului de instrucţie. Absenţa argumentării în ordonanţa procurorului poate determina recunoaşterea percheziţiei ca ilegală.

9. Procurorul este obligat să anunţe imediat judecătorul de instrucţie despre efectuarea percheziţiei fără autorizaţia acestuia, inclusiv să prezinte ordonanţa sa şi toate materialeleobţinute în urma percheziţiei. Judecătorul de instrucţie verifică legalitatea efectuării per -cheziţiei şi se pronunţă prin rezoluţie în cazul când nu depistează încălcări ale legii.

10. în cazul când au fost depistate încălcări la efectuarea percheziţiei, judecătorul de instruc ţie emite o încheiere prin care declară percheziţia ilegală. încălcările pot fi de orice gen: lipsa motivului privind efectuarea percheziţiei, efectuarea percheziţiei fără autorizaţia judecătorului de instrucţie sau comiterea unor încălcări în timpul efectuării percheziţiei. Verificarea se efectuează în baza articolului 301.

11. Persoanele ale căror drepturi şi interese legitime au fost încălcate, fie că aceste persoane sunt subiecţi ai procesului penal, fie că sunt în afara procesului, pot să înainteze o plângere judecătorului de instrucţie prin care să ceară declararea nulităţii percheziţiei. Plângerea se înaintează în condiţiile prevăzute de articolul 313 al Codului de procedură penală.

Articolul 126. Temeiurile pentru ridicarea de obiecte sau documente(1) Organul de urmărire penală este in drept să ridice obiectele sau documentele care au importanţă

pentru cauza penală dacă probele acumulate sau materialele de investigaţie operativă indică exact locul şi persoana la care se află acestea.

8. Ridicarea de documente ce conţin informaţii care constituie secret de stat, comercial, bancar, precum şi ridicarea informaţiei privind convorbirile telefonice se fac numai cu autorizaţia judecătorului de instrucţie. Ridicarea de obiecte sau documente în alte situaţii

se efectuează în baza ordonanţei motivate a organului de urmărire penală.

Actul procedural al ridicării de obiecte sau documente este o activitate care se deosebeşte de percheziţie prin aceea că presupune cunoaşterea atât a înseşi documentelor sau obiec telor care au legătură cu cauza penală, cât şi a locului unde se găsesc ele. Această acţiune procesuală se efectuează doar în cazul când este cunoscut cu certitudine locul aflării obiectelor sau documentelor. Ridicarea poate fi efectuată numai atunci când urmărirea penală a fost pornită. Ridicarea poate avea loc când există anumite probe sau materiale de investigaţie operativă care indică exact locul aflării acestor obiecte sau documente, inclusiv atunci când sunt temeiuri formale şi efective privind efectuarea acestei acţiuni procesuale.Temeiuri efective sunt anumite date care permit să fie constatate unele calităţi individuale ale obiectului ce urmează a fi ridicat şi locul aflării lui. Aceste date pot fi obţinute din dife rite surse procesuale, cum ar fi declaraţiile martorilor, ale părţii vătămate, ale învinuitului din diferite documente, inclusiv datele obţinute pe cale operativă. Drept temei formal pentru efectuarea ridicării serveşte ordonanţa motivată a organului de urmărire penală în care trebuie

(2)

(3)

să fie indicat obligatoriu care obiect sau document necesită a fi ridicat (denumirea, unele semne individuale, locul aflării lor ş,a.). Ridicarea poate fi benevolă sau forţată.în cele mai dese cazuri, ridicarea este aplicată pentru documente şi obiecte din diferite in stituţii şi organizaţii. în cazul când este necesară ridicarea unui document, reprezentantul organului de urmărire penală poate lua cunoştinţă de alte documente, pentru identifica rea documentului respectiv.Ridicarea este o limitare a inviolabilităţii vieţii private a persoanei, a secretului ş.a. Din aceste considerente, alin. 2 al articolului 126 stabileşte anumite situaţii când ridicarea poate avea loc doar cu autorizaţia judecătorului de instrucţie. în toate aceste cazuri este vorba de documente care conţin o anumită informaţie cu acces limitat.

Articolul 127. Persoanele prezente la efectuarea percheziţiei sau ridicării de obiecte şi documente

(1) In caz de necesitate, la efectuarea percheziţiei sau ridicării de obiecte şi documente poate participa interpretul sau specialistul.(2) La efectuarea percheziţiei sau ridicării de obiecte şi documente trebuie să fie asigurată prezenţa persoanei la care se face percheziţia sau ridicarea ori a unor membri adulţi ai familiei acesteia, ori a celor care reprezintă interesele persoanei în cauză. Dacă prezenţa acestor persoaneeste imposibilă, se invită reprezentantul autorităţii executive a administraţiei publice locale.(3) Ridicarea de obiecte şi documente sau percheziţia în încăperile instituţiilor, întreprinderilor, organizaţiilor şi unităţilor militare se efectuează în prezenţa reprezentantului respectiv.(4) Persoanele la care se efectuează percheziţia sau ridicarea de obiecte şi documente, precum şi specialiştii, interpreţii, reprezentanţii, apărătorii, au dreptul să asiste la toate acţiunile organului de urmărire penală şi să facă în legătură cu aceasta obiecţii şi declaraţii care vor fi consemnate în procesul-verbal.

1. Percheziţia şi ridicarea este efectuată de către reprezentantul organului de urmărire pena lă. în toate cazurile când consideră necesar, la ridicare sau la percheziţie poate participa şi procurorul.

2. Pentru asigurarea bunei desfăşurări a acestei acţiuni procesuale pot fi atraşi şi reprezen tanţii organelor de forţă (poliţia, Serviciul de Informaţii şi Securitate, reprezentanţi ai Departamentului Vamal, Centrul pentru Combaterea Crimelor Economice şi a Corupţiei ş.a.). Aceste persoane trebuie să asigure activitatea normală a reprezentanţilor organelor de urmărire penală, urmărind de asemenea ca persoanele prezente la locul efectuării per -cheziţiei sau ridicării să nu întreprindă tentative pentru a împiedica desfăşurarea normală (încercarea de a distruge unele documente sau obiecte, de a le ascunde etc.).

3. Reprezentantul organului de urmărire poate atrage un specialist la efectuarea percheziţiei când consideră necesar acest fapt (spre exemplu, când se impune necesitatea de a identifi ca anumite documente, de a forţa uşi ş.a.).

4. în cazurile când persoanele la care se efectuează percheziţia nu cunosc limba în care se desfăşoară procesul, organul de urmărire penală atrage un interpret.

5. La efectuarea percheziţiei sau ridicării este obligatorie prezenţa persoanei la care se face această acţiune procesuală. Acesta poate fi atât proprietarul, cât şi posesorul obiectelor sau documentelor căutate sau ridicate. în cazul când există motive întemeiate (aflarea peste hotarele localităţii, la tratament într-o instituţie medicală ş.a.) se permite efectua rea percheziţiei în lipsa acestei persoane, dar cu prezenţa unor membri adulţi ai familiei sau a reprezentanţilor lui. în procesul-verbal al percheziţiei sau ridicării trebuie men ţionat atât faptul că persoana la care se efectuează percheziţia nu asistă, cât şi motivele absenţei acesteia.

6. în cazuri excepţionale, când prezenţa persoanei la care se efectuează percheziţia sau a ru -delor apropiate, sau a altor persoane care reprezintă interesele este imposibilă din motive întemeiate, iar interesele urmăririi nu permit amânarea efectuării percheziţiei, la efectua rea acestei acţiuni procesuale se invită reprezentanţii autorităţii executive a administraţiei publice locale. Organul de urmărire este obligat să informeze reprezentantul autorităţii

publice locale privind acţiunea procesuală care va fi efectuată, cât şi drepturile acestei persoane de a asista la toate acţiunile întreprinse de către organul de urmărire penală. în continuare, reprezentantul administraţiei publice locale va putea fi citat ca martor în in stanţa de judecată.La efectuarea percheziţiei sau ridicării în organizaţii instituţii, întreprinderi şi unităţile

militare este necesară asistenţa persoanelor responsabile pentru păstrarea sau utilizarea obiectelor sau documentelor căutate sau ridicate. în cazul când vor fi ridicate anumite bunuri îjiateriale, este necesară prezenţa persoanei responsabile pentru aceste bunuri materiale.Apărătorul este în drept de a participa la toate acţiunile legate de percheziţie sau de ridi care

a obiectelor sau documentelor. Aceleaşi drepturi le au şi reprezentanţii acestor per soane. Prezenţa apărătorului este facultativă. Neprezentarea acestuia nu poate servi drept obstacol la efectuarea percheziţiei.Participarea apărătorului şi reprezentantului nu este pasivă, ei au dreptul în orice situaţie de a face obiecţii sau anumite declaraţii care trebuie consemnate obligatoriu în procesul- verbal al percheziţiei sau ridicării.încălcarea acestor prevederi duce la recunoaşterea ca ilegală a percheziţiei sau ridicării, fapt ce determină inadmisibilitatea probelor obţinute în urma acestor acţiuni procesuale.

Articolul 128. Procedura efectuării percheziţiei sau ridicării de obiecte şi documente(1) Este interzis de a efectua ridicări de obiecte şi documente sau de a face percheziţii în timpul nopţii, cu excepţia cazurilor de delict flagrant.(2) în baza ordonanţei de efectuare a percheziţiei sau a ridicării de obiecte şi documente cu autorizaţia judecătorului de instrucţie, persoana care efectuează urmărirea penală este în drept să intre în domiciliu sau în alte încăperi.(3) Până la începerea percheziţiei sau ridicării de obiecte şi documente, reprezentantul organului de urmărire penală este obligat să înmâneze, sub semnătură, persoanei la care se face percheziţia sau ridicarea copia de pe ordonanţa respectivă.(4) La ridicarea de obiecte şi documente, după prezentarea ordonanţei, reprezentantul organului de urmărire penală cere să i se predea obiectele sau documentele care urmează a fi ridicate, iarîn caz de refuz, procedează la ridicarea lor forţată. Dacă obiectele sau documentele ce urmează a fi ridicate lipsesc la locul indicat în ordonanţă, persoana care efectuează urmărirea penală este în drept să facă percheziţie, motivând necesitatea efectuării aceMeia.(5) In cadrul efectuării percheziţiei, după prezentarea ordonanţei, reprezentantul organului de urmărire penală cere să i se predea obiectele şi documentele menţionate în ordonanţă. Dacă obiectele şi documentele căutate se predau benevol, persoana care efectuează urmărirea penală se limitează la ridicarea acestora, fără a mai efectua alte măsuri de investigaţii.(6) Toate obiectele şi documentele ridicate se prezintă tuturor persoanelor prezente la efectuarea percheziţiei sau ridicării. Obiectele şi documentele descoperite în timpul percheziţiei sau ridicării, a căror circulaţie este interzisă de lege, trebuie ridicate indiferent de faptul dacă au sau nu legătură cu cauza penală.(7) La efectuarea percheziţiei sau ridicării de obiecte şi documente, persoana care efectuează urmărirea penală are dreptul să deschidă încăperile şi depoziteleîncuiate dacă proprietarul refuză să le-deschidă benevol, evitându-se deteriorarea nejustificată a bunurilor.(8) La efectuarea percheziţiei pot fi utilizate mijloace tehnice, fapt ce va fi menţionat în procesul-verbal.(9) Organul de urmărire penală este obligat să ia măsuri pentru a nu se da publicităţii circumstanţele privitor la viaţa intimă a persoanei, constatate în legătură cu efectuarea percheziţiei sau ridicării, v.(10) Persoana care efectuează urmărirea penală are dreptul să interzică persoanelor aflate în încăpere sau la locul unde se efectuează percheziţia, precum şi persoanelor care au intrat în această încăpere sau au venit în acest loc, să plece ori să comunice între ele sau cu alte persoane până la terminarea percheziţiei. In caz de necesitate, încăperea sau locul unde se efectuează percheziţia pot fijuate sub pază.

1. Percheziţia poate fi efectuată doar după pornirea urmăririi penale, în baza unei ordonanţe motivate a organului de urmărire penală, în orice încăpere, loc ş.a.m.d. Fără ordonanţă

P a r t e a g e n e r a l ă 5

motivată poate fi efectuată doar percheziţia corporală în cazuri strict determinate de lege (vezi comentariul la art. 130).

2. La efectuarea percheziţiei sau ridicării este necesar să fie respectat principiul inviolabilită ţii domiciliului, vieţii private etc.

3. După regula generală, percheziţia sau ridicarea trebuie efectuată în timp de zi (orele 6 00 - 22u0). Efectuarea percheziţiei în timpul nopţii este o excepţie de la regula generală, care se admite doar în cazuri de delict flagrant (vezi comentariul la articolul 6, punctul 10). în unele cazuri practica admite continuarea percheziţiei după ora 22°° dacă aceasta a început în timp de zi, iar amânarea ei pentru a doua zi poate prejudicia considerabil urmărirea penală.

4. în scopul eficientizării percheziţiei sau ridicării este necesar ca persoana care va efectua aceste acţiuni procesuale să se informeze în prealabil privind datele persoanelor la care se va efectua această acţiune (activitatea lor, vârsta, starea familială, relaţiile cu învinuitul sau bănuitul, date privind persoanele care locuiesc împreună cu ea, posesia unor mijloace de transport, arme ş.a.m.d.).

5. La pregătirea către efectuarea percheziţiei urmează a fi analizată, dacă este posibil, şi structura încăperii în care se va efectua percheziţia. Este raţional de a analiza planul în -căperii, caracterul iluminării, încălzirii, intrările şi altele. Analiza acestor date facilitează efectuarea eficientă a percheziţiei sau ridicării.

6. Până la începerea percheziţiei, reprezentantul organului de urmărire penală este obligat să pună la dispoziţia persoanelor aflate în încăpere copia ordonanţei privind efectuarea percheziţiei, autorizată de judecătorul de instrucţie. Aceste documente trebuie să fie puse la dispoziţie în asemenea mod ca cei prezenţi să aibă posibilitatea reală de a lua cunoştinţă de ele, inclusiv să dispună de timpul necesar pentru a lua cunoştinţă. în cazul când unii termeni indicaţi în aceste documente nu sunt clari, reprezentantul organului de urmărire este obligat să dea lămurire asupra lor.

7. Dacă obiectele căutate sunt predate benevol, reprezentantul organului de urmărire se li -mitează la ridicarea acestora. Nu se permite a efectua alte măsuri de investigaţie în cazul când la cererea organului de urmărire penală au fost predate benevol toate obiectele. Doar atunci când nu au fost predate toate obiectele, sau au fost predate doar o parte din obiectele indicate în ordonanţă, organul de urmărire are dreptul să efectueze percheziţia.

8. Organul de urmărire este în drept de a efectua oricare căutare. La efectuarea căutărilor reprezentantul organului de urmărire este obligat să evite deteriorări ale încăperilor sau ale altor bunuri. Doar în cazuri excepţionale când proprietarul sau posesorul refuză să deschidă anumite încăperi, se admite deschiderea forţată a acestora. Deteriorările în acest caz trebuie minimalizate. Până la deschiderea forţată, reprezentantul organului de urmărire penală este obligat să aducă la cunoştinţa persoanei obligaţia de a deschide încăperea şi consecinţele care pot surveni în cazul deschiderii forţate (eventualele deteriorări), in clusiv de a aduce la cunoştinţă a faptului că repararea acestor deteriorări nu poate fi pusă în seama organului de urmărire penală ţinînd seama de comportamentul necuviincios al proprietarului sau posesorului. în asemenea caz organul de urmărire penală poate atrage un specialist pentru efectuarea acestor acţiuni.

9. Se admite efectuarea percheziţiei sau ridicării şi în încăperile locuite de mai multe familii dacă acestea au intrări comune, chiar dacă există o singură ordonanţă autorizată de jude -cătorul de instrucţie. Persoana care efectuează percheziţia este în drept de a interzice celor care se află în încăpere să comunice între ei sau să părăsească încăperea.Nu se admite să se facă publice circumstanţele privitoare la viaţa intimă a persoanei constatate în legătură cu efectuarea percheziţiei sau ridicării. în legătură cu aceasta re prezentantul organului de urmărire penală trebuie să ia toate măsurile necesare pentru a preîntâmpina persoanele care asistă la efectuarea acestei acţiuni procesuale despre necesitatea păstrării în secret a datelor aflate în legătură cu efectuarea percheziţiei. Se interzice a da publicităţii atât datele cu referire la cauza urmărită, cât şi oricare altă date ce ţin de viaţa intimă.

P a r t e a g e n e r a l ă 6

Organul de urmărire este în drept nu numai să indice necesitatea păstrării în secret a date lor privind viaţa intimă, ci şi să facă preîntâmpinări asupra răspunderii în cazul încălcării unor asemenea obligaţii.

10. Percheziţia se efectuează în aşa mod ca să fie verificate toate eventualele locuri de ascun -

dere a bunurilor a obiectelor, sau a documentelor importante pentru cauză. în procesul percheziţiei sunt ridicate obligatoriu şi obiectele sau documentele a căror circulaţie liberă este interzisă, chiar dacă acestea nu au importanţă în cauza penală.

11. Sunt ridicate obligatoriu obiectele pentru a căror confecţionare, comercializare sau pă strare este prevăzută răspunderea penală. Dintre acestea fac parte substanţele narcotice, psihotrope, otrăvitoare, radioactive, explozive.

12. La efectuarea acestor acţiuni procesuale este necesar a utiliza şi mijloace tehnice, cum ar fi înregistrarea video. Este necesar, de asemenea, ca în procesul-verbal să indice că se apli că o asemenea măsură, inclusiv trebuie să fie înregistrată ora când s-a efectuat filmarea, începutul filmării. în caz de întrerupere a filmării, în procesul-verbal se indică motivul întreruperii acesteia, precum şi momentul depistării anumitor obiecte sau documente, momentul terminării percheziţiei sau ridicării.

13. Toate obiectele descoperite sau ridicate sunt prezentate atât proprietarului, cât şi celorlalte persoane.

14. în urma efectuării percheziţiei sau ridicării se întocmeşte un proces-verbal (vezi comenta riul la articolul 131).

Articolul 129. Procedura percheziţiei sau ridicării efectuate în localurile misiunilor diplomatice(1) In localurile misiunilor diplomatice, inclusiv în localurile in care locuiesc membrii misiunilor diplomatice şi familiile lor, percheziţia sau ridicarea se poate efectua numai la cererea sau cu consimţământul şefului misiunii diplomatice respective. Consimţământul şefului misiunii diplomatice pentru efectuarea percheziţiei sau ridicării se cere prin intermediul Ministerului Afacerilor Externe al Republicii Moldova.(2) La efectuarea percheziţiei sau ridicării în localurile menţionate în alin. (1) este obligatorie prezenţa procurorului şi a unui reprezentant al Ministerului Afacerilor Externe al Republicii Moldova.(3) Percheziţia sau ridicarea de obiecte şi documente în localurile misiunilor diplomatice se efectuează conform prevederilor prezentului cod.

1. Percheziţia sau ridicarea efectuată în localurile misiunilor diplomatice poartă un ca racter deosebit de celelalte modalităţi ale percheziţiei sau ridicării. Aceasta se datoreşte faptului că acţiunea procesuală în cauză poate avea loc doar cu acordul sau la cererea mi siunii diplomatice respective, ceea ce exclude elementul "de forţă" la efectuarea acţiunii procesuale.

2. Spre deosebire de alte modalităţi ale percheziţiei, organul de urmărire penală nu poate silipersoana să predea anumite bunuri sau documente, iar în caz de necesitate, să efectueze căutarea şi ridicarea lor forţată.

3. Particularităţile percheziţiei şi ridicării efectuate în localurile misiunilor diplomatice deosebită de alte modalităţi se datorează statutului acestor instituţii într-un stat.

4. în cazul când sunt date că în misiunea diplomatică respectivă există anumite documen te sau obiecte importante pentru cauză, fie că aceste obiecte sunt ale misiunii, fie că ale unor reprezentanţi ai misiunilor diplomatice sau ale membrilor familiei lor, la domiciliul acestora, organul de urmărire penală înaintează un demers Procurorului General, care, la rândul său, prin intermediul Ministerului Afacerilor Externe al Republicii Moldova solicită consimţământul şefului misiunii diplomatice.

5. Percheziţia sau ridicarea poate fi efectuată şi la cererea misiunii diplomatice în funcţie de cauza penală examinată (spre exemplu, în cauzele penale privind infracţiunile comise

P a r t e a g e n e r a l ă 7

împotriva reprezentanţilor misiunii diplomatice sau de către reprezentanţii misiunilor diplomatice).

6. La efectuarea percheziţiei în localurile misiunilor diplomatice sau în locuinţele repre -zentanţilor misiunilor diplomatice, în automobilele lor sau în alte teritorii, este obligatorie

prezenţa procurorului şi a unui reprezentant al Ministerului Afacerilor Externe. Se reco -mandă ca în asemenea locuri percheziţia să fie efectuată de către procuror.

7. La un asemenea gen de percheziţie sau ridicare nu este acceptabil cazul de delict flagrant, adică efectuarea percheziţiei fără autorizarea şefului misiunii diplomatice respective cu respectarea procedurii de obţinere a unei asemenea autorizaţii.

Articolul 130. Percheziţia corporală şi ridicarea

în cazul în care există temeiuri de a efectua percheziţia sau ridicarea în încăperi, reprezentantul organului de urmărire penală poate extrage obiecte şi documente ce au importanţă pentru cauză care se află în hainele, în lucrurile sau pe corpul persoanei la care se efectuează această acţiune de urmărire penală.

Percheziţia corporală fără întocmirea ordonanţei despre aceasta şi fără autorizaţia judecătorului de instrucţie se poate efectua:

1) la reţinerea bănuitului, învinuitului, inculpatului;2) la aplicarea faţă de bănuit, învinuit, inculpat a măsurii preventive de arestare;3) în cazul în care există suficiente temeiuri de a presupune că persoana prezentă în încăperea unde se efectuează percheziţia sau ridicarea poate purta asupra sa documente sau alte obiecte care pot avea importanţă probatorieîn cauza penală.

(3) Percheziţia corporală sau ridicarea de obiecte se efectuează de reprezentantul organului de urmărire penală, cu participarea, după caz, a unui specialist de acelaşi sex cu persoana percheziţionată.

1. Percheziţia corporală sau ridicarea constă în cercetarea îmbrăcămintei, corpmlui omenesc şi a lucrurilor care se află la persoană cu scopul de a descoperi şi a ridica anumite obiecte, documente sau lucruri de preţ care pot avea importanţă în cauza penală.

2. în unele cazuri scopul percheziţiei corporale poate fi şi descoperirea anumitor obiecte cu care pot fi cauzate anumite leziuni sie însuşi sau altor persoane. La efectuarea percheziţiei corporale pot fi supuse verificării hainele, corpul, încălţămintea persoanei. în unele cazuri pentru efectuarea percheziţiei corporale, poate fi atras un specialist, inclusiv un medic.

3. în cazul reţinerii sau arestării persoanei se ridică lucrurile care, potrivit Codului de exe -cutare, nu se admit în locurile de detenţie preventivă.

4. Obiectele şi documentele ridicate la percheziţia corporală trebuie examinate în cadrul aceleiaşi acţiuni procesuale, dar pot fi examinate sau cercetate şi suplimentar, în cadrul unei acţiuni procesuale independente. Aceste lucruri pot fi anexate la dosar în calitate de mijloace materiale de probă. Ele pot fi şi obiectul unei cercetări în cadrul unei expertize.

5. Pot fi supuse examinării şi obiectele sau documentele ridicate de la persoană în timpul percheziţiei corporale (cum ar fi genţi, valize ş.a.m.d.). Percheziţia corporală şi ridicarea se efectuează după regulile generale de efectuare a acestor acţiuni procesuale.

6. La efectuarea percheziţiei corporale şi a ridicării este necesară ordonanţa organului de urmărire penală cu autorizaţia judecătorului de instrucţie. în caz de delict flagrant, auto -rizaţia judecătorului de instrucţie nu este obligatorie, dar acesta însă trebuie anunţat în termen de până la 24 de ore. în asemenea situaţii judecătorului de instrucţie i se transmit copia ordonanţei de efectuare a percheziţiei şi ridicării corporale, cât şi procesul-verbal al acestei acţiuni procesuale. Judecătorul de instrucţie se pronunţă asupra legalităţii sau ilegalităţii acestei acţiuni.

P a r t e a g e n e r a l ă 8

7. Alineatul 2 al articolului 130 stabileşte anumite situaţii când percheziţia corporală trebuie efectuată de urgenţă şi în asemenea situaţii legea admite ca organul de urmărire penală să nu întocmească atât ordonanţa de efectuare a percheziţiei, cât şi să solicite autorizaţia judecătorului de instrucţie. în asemenea situaţii percheziţia corporală este parte a acţiunii

procesuale de bază, dar care face obligatorie şi efectuarea percheziţiei corporale.8. Alineatul 2 al articolului 130 stabileşte trei cazuri de efectuare a percheziţiei fără anumite

autorizări:a) la reţinerea bănuitului (învinuitului) inculpatului;b) la aplicarea faţă de bănuit (învinuit) inculpat a măsurii preventive de arestare;c) în cazul în care există suficiente temeiuri de a presupune că persoana prezentă în încăperea unde se efectuează percheziţia sau ridicarea poate purta asupra sa documente sau alte obiecte care pot avea importanţă probatorie în cauza penală.

9. în toate cazurile, la efectuarea percheziţiei corporale, organul de urmărire este obligat să asigure respectarea demnităţii umane şi să excludă oricare pericol pentru sănătatea celui percheziţionat.

Articolul 131. Procesul-verbal al percheziţiei sau ridicării(1) Reprezentantul organului de urmărire penală care efectuează percheziţia sau ridicarea de obiecte şi documente întocmeşte un proces-verbal potrivit dispoziţiilor art. 260 şi 261. Dacă, o dată cu procesul-verbal.se întocmeşte o listă specială a obiectelor şi documentelor ridicate, aceasta se anexează la procesul-verbal. Procesul-verbal al percheziţiei sau ridicării trebuie să conţină menţiunea că celor prezenţi li s-au explicat drepturile şi obligaţiile lor prevăzute de prezentul cod, precum şi declaraţiile făcute de aceste persoane.(2) In privinţa obiectelor şi documentelor care urmează a fi ridicate trebuie să se menţioneze dacă au fost predate benevol sau ridicate forţat, precum şi în ce loc şl în ce împrejurări ele au fost descoperite. Toate obiectele şl documentele ridicate trebuie să fie enumerate în procesul-verbal sau în lista anexată, indicân- du-se exact numărul, măsura, cantitatea, elementele lor caracteristice şi, pe cât e posibil, valoarea lor.(3) Dacă, în timpul percheziţiei sau ridicării, s-au comis acţiuni de încălcare a ordinii de către persoanele la care se efectua percheziţia sau ridicarea sau de către alte persoane, ori s-au făcut încercări de a distruge sau a ascunde obiectele sau documentele căutate, reprezentantul organului de urmărire penală va consemna în procesul-verbal aceste acţiuni, indicând totodată şi măsurile întreprinse de el.(4) Procesul-verbal de percheziţie sau .ridicare se aduce la cunoştinţa tuturor persoanelor care participă la efectuarea acestor acţiuni procesuale şi sunt prezente la efectuarea lor, fapt care este confirmat prin semnătura fiecăreia dintre ele.

(5) Obiectele şi documentele ridicate trebuie, pe căt e posibil, să fie împachetate şi sigilate chiar la locul percheziţiei sau ridicării, despre ce se face menţiune în procesul-verbal respectiv. Pachetele sigilate se semnează de către persoana care a efectuat percheziţia sau ridicarea.

1. în timpul arestării procesul-verbal privind percheziţia se întocmeşte separat. La reţine rea persoanei faptul percheziţiei este indicat în procesul-verbal de reţinere. Se interzice percheziţionarea persoanei fără întocmirea unui proces-verbal de reţinere. La perchezi- ţionarea persoanei în asemenea cazuri participă şi apărătorul ales sau numit din oficiu, în procesul-verbal de reţinere sunt enumerate lucrurile ridicate de la persoane în timpul percheziţiei.

2. în procesul-verbal se indică în mod obligatoriu dacă au avut loc înregistrări video sau fotografieri, inclusiv timpul fix de începere şi de terminare a percheziţiei, precum şi datele personale ale participanţilor, inclusiv date despre persoana la care s-a efectuat percheziţia.

P a r t e a g e n e r a l ă 9

Se indică, de asemenea, dacă percheziţia se efectuează în baza autorizaţiei judecătorului de instrucţie sau fără autorizaţie în caz de delict flagrant.

3. în procesul-verbal sunt indicate acţiunile procesuale concrete, inclusiv consecutivitatea efectuării percheziţiei, dacă aceasta a fost efectuată în mai multe încăperi. în afară de da tele

personale ale participanţilor este necesar ca în procesul-verbal să se facă o menţiune privind faptul că acestora li s-au explicat drepturile şi obligaţiile.

4. Procesul-verbal al percheziţiei sau ridicării trebuie să conţină şi date privind locul şi împrejurările în care au fost descoperite obiectele şi documentele ridicate, de asemenea trebuie reflectat faptul dacă acestea au fost predate benevol sau ridicate forţat.

5. Obiectele descoperite trebuie enumerate şi descrise amănunţit cu indicarea numărului, mărimii, greutăţii, a unor calităţi individuale şi, în măsura posibilităţii, a altor caracteris tici ale acestor obiecte.

6. în procesul-verbal se indică şi încercările de a distruge obiectele, a le ascunde, de către cine anume, ce măsuri au fost întreprinse de către organul de urmărire penală pentru a persecuta asemenea tentative.

7. în cele mai dese cazuri, în procesul percheziţiei, dacă aceasta a fost urmată de o ridicare, se întocmeşte o listă a lucrurilor ridicate, care este o anexă, parte componentă a proce- sului-verbal. în listă sunt enumerate obiectele ridicate, cu indicarea tuturor calităţilor despre care s-a vorbit mai sus. în procesul-verbal se înscriu anumite acţiuni de încălcare a ordinii de către participanţi dacă acestea au fost sesizate. în el sunt înscrise şi obiecţiile participanţilor privind legalitatea acţiunilor organului de urmărire penală, declaraţiile acestora. Refuzul reprezentantului organului de urmărire penală de a înscrie declaraţiile şi obiecţiile este interpretat ca o-încăicare a procedurii de efectuare a percheziţiei.

8. Toate persoanele participante la aceste acţiuni trebuie să ia cunoştinţă de grocesul-verbal de percheziţie sau de ridicare, semnându-1. în caz când unul din participanţi refuză să semneze sau este în imposibilitate de a semna, se aplică prevederile articolului 261.

9. Persoana care efectuează percheziţia sau ridicarea trebuie să ia măsuri de păstrare a obi -ectelor sau documentelor ridicate. Persoana care efectuează percheziţia este obligată, în măsura posibilităţilor, să le împacheteze, să le sigileze, făcând o menţiune despre aceasta în procesul-verbal. Pachetele sigilate sunt semnate atât de către persoana care efectuează percheziţia, cât şi de cea la care se efectuează percheziţia.

Articolul 132. înmânarea obligatorie a copiei de pe procesul-verbal al percheziţiei sau ridicării

(1) Copia de pe procesul-verbal al percheziţiei sau ridicării se înmânează, contra semnătură, persoanelor la care au fost efectuate aceste acţiuni procesuale sau unui membru adult al familiei lor, iar în cazul absenţei lor - reprezentantului autorităţii executive a administraţiei publice locale şi li se explică dreptul şi modul de contestare a acestor acţiuni procesuale.(2) Dacă percheziţia sau ridicarea s-a efectuat în sediul unei întreprinderi, instituţii, organizaţii sau unităţi militare, copia de pe procesul-verbal se înmânează reprezentantului acestora.

1. In vederea asigurării drepturilor constituţionale ale persoanei la care s-a efectuat perche ziţia sau ridicarea, legea obligă organul de urmărire penală care a efectuat percheziţia să-i înmâneze copia procesului-verbal. Persoanei i se înmânează atât copia procesului-verbal ca atare, cât şi copia listei obiectelor ridicate. Copia se înmânează contra semnătură în procesul-verbal original.

2. în cazul când persoana refuză să primească copia sau nu este în stare să semneze, se face o menţiune în procesul-verbal.

3. Copia se înmânează persoanei care a asistat la percheziţie. Dacă la percheziţie a asistat persoana ale cărei lucruri au fost ridicate, copia se înmânează inclusiv acestei persoane. în cazul absenţei acestei persoane, ea se înmânează unui membru al familiei sau reprezen -tantului autorităţii executive, administraţiei publice locale.

P a r t e a g e n e r a l ă 10

4. Organul de urmărire este obligat să explice modul de contestare a acţiunii procesuale. Despre aceasta de asemenea trebuie să se facă o menţiune în procesul-verbal. Privitor Ia modul de contestare a se vedea comentariul la articolul 313.

5. Reprezentantul organului de urmărire penală este obligat să înmâneze copia reprezen tantului

instituţiei, întreprinderii, organizaţiei sau unităţii militare care a participat la percheziţie dacă această acţiune procesuală a fost efectuată în cadrul acestor instituţii.

C a p i t o l u l I REŢINEREAArticolul 165. Noţiunea de reţinere(1) Constituie reţinere privarea persoanei de libertate, pe o peiioadă scurtă de timp, dar nu mai mult de 72 de

ore, in locurile şi în condiţiile stabilite prin lege.(2) Pot fi supuse reţinerii:

1) persoanele bănuite de săvârşirea unei infracţiuni pentru care legea prevede pedeapsa cu închisoare pe un termen mai mare de un an;

2) învinuitul, inculpatul care încalcă condiţiile măsurilor preventive neprivative de libertate, luate în privinţa lui, dacă infracţiunea se pedepseşte cu închisoare;

3) condamnaţii în privinţa cărora au fost adoptate hotărâri de anulare a condamnării cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei sau de anulare a liberării condiţionate de pedeapsă înainte de termen.

(3) Reţinerea persoanei poate avea loc în baza:1) procesului-verbal, în cazul apariţiei nemijlocite a motivelor verosimile de a bănui că persoana

a săvârşit infracţiunea;2) ordonanţei organului de urmărire penală;3) hotărârii instanţei de judecată cu privire la reţinerea persoanei condamnate până la soluţionarea

chestiunii privind anularea condamnării cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei sau anularea liberării condiţionate de pedeapsă înainte de termen ori, după caz, cu privire la reţinerea persoanei pentru săvârşirea infracţiunii de audienţă.

P a r t e a g e n e r a l ă 11

Acest articol defineşte reţinerea persoanei ca formă legală de privare a libertăţii, când aceasta este bănuită de săvârşirea unei infracţiuni. Această măsură procesuală penală rezultă din articolul 5, paragraful 1, punctul c) al Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale din 1950 în toate protocoalele adiţionale, precum şi din articolul 25,

alineatul 3 al Constituţiei Republicii Moldova din 29 iulie 1994. Sintagma "o perioadă scurtă de timp, dar nu mai mult de 72 de ore" piesupune timpul din momentul privării de libertate până la eliberarea persoanei sau aplicarea arestării preventive. în amănunte a se vedea comentariul articolului 166, alineatul 4. "Locurile" unde este reţinută persoana sunt izolatoarele de detenţie provizorie ale organelor afacerilor interne (art. 6, alineatul 5 al Legii cu privire la arestarea preventivă din 27 iulie 1997, Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.69-70 din 26.10.1997, dar pentru respectarea sintagmei "în locurile şi în condiţiile stabilite prin lege" urmează să fie adoptată o lege specială privind modul de executare a acestei măsuri.Notă: Până în anul 1994 aceste condiţii au fost reglementate de Regulamentul cu privire la modul de reţinere pentru scurtă durată a persoanelor bănuite de săvârşirea unei in fracţiuni din 7.04.1977 (Veştile RSSM, 1977, nr. 4, art. 28), abrogat prin Legea 258-XIII din 3.11.1994.

Măsura "reţinerii", prevăzută în articolul comentat, se deosebeşte după caracterul său juridic de noţiuni similare de reţinere a persoanei reglementate de alte legi (de exemplu, "reţinerea administrativă", conform art. 246, 249 din Cod cu privire la contravenţiile administrative din 29 martie 1985, Veştile RSSiM, 1995, nr.3). Astfel, "reţinerea" este o formă de privare a libertăţii cu titlu procesual ca şi "arestarea preventivă", prin faptul că se include în durata acesteia conform articolului 186, iar evadarea din starea de reţinere şi de arest se contracarează cu aplicarea mijloacelor speciale şi a armei de foc în condiţiile arti colelor 16 şi 17 ale Legii cu privire la poliţie din 18.12.1990 (Veştile RSSM, nr.12 /321.1990). Totodată, evadarea din starea de reţinere nu constituie infracţiune potrivit articolului 317Cod penal din 18.04.2002 (Monitorul Oficial al R.Moldova nr.128-129 din 13.0.02).

d ®2. Alineatul 2 al articolului comentat prevede diferite forme ale reţinerii persoanei, în funcţie

de temeiuri, scop şi durată, şi anume: 1) reţinerea persoanei bănuite de săvârşirea unei infracţiuni, care este reglementată de articolele 166, 167, 168, 173 şi 174; 2) reţinerea învinuitului, inculpatului care încalcă condiţiile măsurilor preventive neprivative de li -bertate, conform articolului 170; reţinerea condamnaţilor în privinţa cărora au fost adop tate hotărâri de anulare a condamnării cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei ori de anulare a liberării condiţionate de pedeapsă înainte de termen sau se soluţionează problema anulării acestor categorii de hotărâri potrivit articolului 172.Alineatul comentat prevede trei forme principale ale reţinerii diferitelor categorii de participanţi, dar la acestea urmează a fi adăugate şi alte forme de reţinere: a) reţinerea persoanei învinuite pentru a fi pusă sub învinuire, conform articolului 169; b) reţinerea persoanei în baza încheierii instanţei de judecată în caz de infracţiune de audienţă, con form articolului 171 şi c) prinderea şi aducerea la organele de poliţie a persoanei bănuite de săvârşirea unei infracţiuni de către cetăţeni, în condiţiile articolului 168.

3. Alineatul 3 prevede actele procedurale prin care se dispune aplicarea reţinerii în funcţie de diferite situaţii prevăzute de lege.Astfel, procesul-verbal de reţinere se întocmeşte, potrivit articolului 167, în cazul când persoana bănuită de săvârşirea unei infracţiuni este prinsă şi adusă la organul de urmărire penală sau este prezentă la organul respectiv în legătură cu efectuarea unor acţiuni pro -cesuale. Prin urmare, în cazul "apariţiei nemijlocite a motivelor verosimile de a bănui că persoana a săvârşit infracţiunea", există o situaţie când bănuitul este prezent şi necesitatea reţinerii sale a apărut spontan fie în cazurile prevăzute de articolul 166, alineatele 1 şi 2, fie în situaţia arătată la articolul 168. în-acest sens, procesul-verbal de reţinere are sem nificaţia unei hotărâri prin care s-a dispus arestarea, precum şi a unui act de constatare a faptului că persoana este reţinută efectiv. - ...

P a r t e a g e n e r a l ă 12

în cazurile când reţinerea este dispusă prin ordonanţă, după prinderea persoanei se întocmeşte obligatoriu şi proces-verbal de reţinere, care are semnificaţia actului de con -statare a faptului că persoana este reţinută. ^ Reţinerea persoanei în baza ordonanţei se dispune în cazurile arătate la articolele 169 şi 170, care presupune căutarea, prinderea şi

aducerea la organul ce a emis această hotărâre. Ordonanţa de reţinere este emisă de organul de urmărire penală sau de procuror şi trebuie să cuprindă menţiunile arătate la articolul 255. în cazurile prevăzute de articolele 171 şi 172 instanţa de judecată (judecătorul de instrucţie) dispune reţinerea persoanei printr-o încheiere motivată.

Articolul 166. Temeiurile pentru reţinerea persoanei bănuite de săvârşirea infracţiunii(1) Organul de urmărire penală are dreptul să reţină persoana bănuită de săvârşirea unei infracţiuni pentru care legea prevede pedeapsa cu închisoare pe un termen mai mare de un an numai în cazurile:dacă aceasta a fost prinsă în flagrant delict;dacă martorul ocular, inclusiv partea vătămată, vor indica direct că anume această persoană a

săvârşit infracţiunea;dacă pe corpul sau pe hainele persoanei, la domiciliul ei ori în unitatea ei de transport vor fi

descoperite urme evidente ale infracţiunii.(2) In alte circumstanţe care servesc temei pentru a bănui că această persoană a săvârşit infracţiunea, ea poate fi reţinută numai dacă a încercat să se ascundă sau dacă nu are loc de trai permanent ori nu i s-a putut constata identitatea.(3) Reţinerea persoanei în temeiurile menţionate la alin.(1) poate avea loc până la înregistrarea infracţiunii în modul stabilit de lege. înregistrarea infracţiunii se efectuează imediat, dar nu mai târziu de 3 ore de la momentul aducerii persoanei reţinute la organul de urmărire penală, iar în cazul când fapta pentru care persoana a fost reţinută nu este înregistrată în modul corespunzător, persoana se eliberează imediat.(4) Reţinerea persoanei în condiţiile prezentului articol nu poate depăşi 72 de ore din momentul privării de libertate.(5) Persoana reţinută în condiţiile prezentului articol, până la expirarea a 72 de ore de la momentul privării de libertate, trebuie să fie arestată sau, după caz, eliberată.

1. Articolul comentat stabileşte subiectul care este abilitat să dispună reţinerea persoanei bănuite de săvârşirea infracţiunii şi acesta este organul de urmărire penală (ofiţerul de ur -mărire penală şi conducătorul acestui organ). Printr-o interpretare logică a principiului "a fortiori" (cine poate mai mult poate şi mai puţin) conchidem că şi procurorul poate aplica reţinerea pentru temeiurile sus-menţionate.

2. Organul de urmărire penală este în drept să reţină persoana bănuită de săvârşirea in fracţiunii numai dacă sunt întrunite cumulativ condiţiile arătate la alineatele 1,2 şi 3, şi anume: a) infracţiunea săvârşită se pedepseşte cu închisoare mai mare de un an (condiţia este prezentă chiar dacă sancţiunea are alternativă şi o altă pedeapsă); b) să existe una din situaţiile arătate la punctele 1), 2), 3) al alineatului 1 sau alineatul 2 (aceste situaţii formea ză datele verosimile că persoana a săvârşit infracţiunea); c) să fie pornită urmărirea penală sau să fie înregistrată infracţiunea.

3. Sintagma "dacă aceasta a fost prinsă în flagrant delict" presupune situaţia când necesi tatea reţinerii a apărut spontan în legătură cu săvârşirea unei infracţiuni flagrante (a se vedea articolul 6 punctul 10). Reţinerea pentru acest temei urmăreşte scopul de stabilire a identităţii bănuitului, obţinerea mijloacelor materiale de probă şi asigurarea prezenţei bă -nuitului la efectuarea acţiunilor de urmărire penală necesare. Date care confirmă prinde rea în flagrant delict pot fi: 1) raportul sau procesul-verbal de constatare a infracţiunii; 2) lămuririle martorilor oculari sau ale victimei; 3) înregistrările video; 4) corpurile delicte şi altele.

4. Faptul că "martorul ocular sau partea vătămată, va arăta direct persoana bănuită" se constată în primul rând prin acţiunile de urmărire penală (audierea,"prezentarea spre recunoaştere) în

P a r t e a g e n e r a l ă 13

cazul când urmărirea penală este pornită sau ca rezultat al unor acţiuni de investigaţie operativă. Aceste date ce stau la baza aplicării reţinerii sunt declaraţiile sau comunicările unor persoane.

5. dacă pe corpul sau pe hainele persoanei, la domiciliul ei ori în unitatea ei de transport vor fi

descoperite urme evidente ale-infracţiunii" sunt date care pot fi obţinute în urma cercetării la faţa locului, percheziţiei, examinării corporale, ca rezultat al acţiunilor de in vestigaţie operativă, precum şi în urma unor acţiuni administrative prevăzute de articolul 3 al Legii cu privire la poliţie (de exemplu, controlul mijloacelor de transport; controlul bagajului; controlul corporal al pasagerilor). Datele obţinute ca rezultat al acestor acţiuni, defegulă, sunt corpuri delicte.

6. Alte circumstanţe menţionate în alineatul 2 al acestui articol pot fi oricare date obţinute în urma acţiunilor de urmărire penală sau de investigaţie operativă, cu condiţia cumula tivă unuii din cazurile arătate la acest alineat. Reţinerea pentru temeiurile arătate la acest alineat se aplică pentru preîntâmpinarea eschivării bănuitului de la organele de urmărire penală precum şi în scopul stabilirii identităţii acestuia.

7. Alineatul 3 al acestui articol menţionează faptul că persoană bănuită poate fi reţinută pentru temeiurile prevăzute de alineatul 1 până la înregistrarea infracţiunii şi, respectiv, până la începerea urmăririi penale. "înregistrarea infracţiunii" în "lato sensu" presupune sesizarea organului de urmărire penală prin una din modalităţile arătate la articolul 262 (a se vedea comentariul articolului 262), iar în "stricto sensu" presupune menţiunea scrisă în registrul special de evidenţă a sesizărilor privind săvârşirea infracţiunilor. După în registrarea infracţiunii organul de urmărire penală trebuie să decidă începerea urmăririi penale conform articolului 274. în cazul când infracţiunea nu este înregistrată, reţinerea nu se justifică şi deci persoana se eliberează conform articolului 174. Prin urmare, în cazul când urmărirea penală este începută, înregistrarea infracţiunii a fost făcută şi deci condi ţia este realizată pentru justificarea reţinerii persoanei bănuite.

8. Alineatul 4 al acestui articol stabileşte durata şi modul de calculare a acestui termen. Astfel, termenul de 72 de ore curge din momentul privării de libertate. Sintagma "din mo mentul privării de libertate" este momentul reţinerii persoanei de fapt, adică capturării ei cu scopul de a fi adusă la organul de poliţie. Prin urmare, timpul aducerii persoanei re ţinute la organul de urmărire penală şi timpul întocmirii procesului-verbal de reţinere se includ în durata reţinerii. Dacă persoana a fost reţinută, potrivit articolului 249 al Codului cu privire la contravenţiile administrative, pe 3 ore şi după aceasta se constată că fapta dată constituie o infracţiune, timpul reţinerii administrative se include în durata reţinerii procesual penale.La calcularea termenelor se aplică dispoziţiile articolului 233.

9. Alineatul 5 al articolului comentat prevede o dispoziţie în conformitate cu articolul 5 al Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, care pre supune că persoana reţinută "trebuie adusă de îndată înaintea unui judecător sau a altui magistrat împuternicit prin lege cu exercitarea atribuţiilor judiciare şi are dreptul de a fi judecată într-un termen rezonabil sau eliberată în cursul procedurii". Astfel, în timp de 72 de ore reprezentantul organului de urmărire penală trebuie să înainteze un demers privind necesitatea arestării şi tot în acest timp să fie examinat în conformitate cu artico lul 307. Anterior, dispoziţiile Codului de procedură penală vechi, articolul 104, prevedeau doar faptul înaintării în instanţa de judecată a demersului privind necesitatea prestării. Pentru respectarea acestor dispoziţii, reprezentantul organului de urmărire penală tre buie să înainteze din timp un demers judecătorului de instrucţie.Sintagma "după caz, eliberată" presupune că bănuitul poate fi eliberat cu aplicarea unei măsuri preventive neprivative de libertate dispuse de către procuror sau fără aplicarea acesteia.

P a r t e a g e n e r a l ă 14

Articolul 167. Procedura de reţinere a persoanei(1) Despre fiecare caz de reţinere a unei persoane bănuite de săvârşirea unei infracţiuni organul de urmărire penală, în termen de până la 3 ore de la momentul privării ei de libertate,

întocmeşte un proces-verbal de reţinere, în care se indică temeiurile, motivele, locul, anul, luna, ziua şi ora reţinerii, fapta săvârşită de persoana respectivă, rezultatele percheziţiei corporale a persoanei reţinute, precum şi data şi ora întocmirii procesului-verbal. Procesul-verbal se aduce la cunoştinţă persoanei reţinute, totodată ei i se înmânează în scris informaţia despre drepturile prevăzute la art. 64, inclusiv dreptul de a tăcea, de a nu mărturisi împotriva sa, de a da explicaţii care se includ în procesul-verbal, de a beneficia de asistenţa unui apărător şi de a face declaraţii în prezenţa acestuia, fapt care se menţionează în procesul-verbal. Procesul-verbal de reţinere se semnează de persoana care l-a întocmit şi de persoana reţinută. în decurs de până la 6 ore de la întocmirea procesului-verbal, persoana care l-a întocmit prezintă procurorului o comunicare în scris privitoare la reţinere.(2) Motivele reţinerii imediat se aduc la cunoştinţă persoanei reţinute numai în prezenţa unui apărător ales sau numit din oficiu.(3) in cazul reţinerii minorului, persoana care efectuează urmărirea penală este obligată să comunice imediat aceasta părinţilor minorului sau persoanelor care îi înlocuiesc.

(4i Persoana reţinută va fi audiată în conformitate cu prevederile art. 103 şi 104, dacă acceptă să fie audiată.

(5) Persoana care efectuează reţinerea este în drept să supună persoana reţinută percheziţiei corporale în condiţiile art. 130.

Articolul comentat prevede o serie de acţiuni care trebuie îndeplinite în legătură cu reţine rea unei persoane bazate pe două principii: 1) dreptul bănuitului reţinut de a fi înştiinţat despre motivele reţinerii; 2) dreptul bănuitului de a fi informat despre drepturile sale. Alineatul 1 al acestui arfîcol prevede succesiunea efectuării acţiunilor îndeplinite de re prezentantul organului de urmărire penală după aducerea persoanei reţinute şi anume:a. întocmirea procesului-verbal de reţinere;.b. aducerea la cunoştinţă a drepturilor prevăzute de lege şi a procesului-verbal cu în- mânarea

copiei acestuia, conform articolului 64, alineatul 2), punctul 3);c. înştiinţarea în scris a procurorului despre reţinerea persoanei. Procesul-verbal de reţinere trebuie să cuprindă o serie de rechizite care justifică legalitatea şi temeinicia reţinerii. Astfel, "temeiurile" indicate sunt trimiterile la legea procesuală penală; "motivele" sunt acele date concrete care confirmă temeiurile arătate la articolul 166; "fapta săvârşită de persoana bănuită" constă în descrierea faptei prevăzute de legea penală. în procesul-verbal de reţinere se includ rezultatele percheziţiei corporale şi explicaţiile persoanei reţinute, dacă au fost făcute. Totodată, se indică ora reţinerii, care se stabileşte în baza raportului colaboratorilor de poliţie, şi explicaţiile persoanei reţinute, precum şi ora întocmirii procesului-verbal de reţinere.Alineatul 2 al articolului comentat prevede o dispoziţie imperativă privind participarea apărătorului la această acţiune, care este în conformitate cu articolul 25, alineatul 5 al Constituţiei. Textul de lege dat prevede momentul iniţial de admitere a apărătorului bănuitului reţinut. Participarea apărătorului la comunicarea şi înmânarea în copie a procesului-verbal de reţinere este obligatorie, dar bănuitul reţinut poate renunţa la apărător numai în cazul când i-au fost create posibilităţi reale pentru participarea avocatului la proces (Hotărârea Plenului Curţii Supreme de Justiţie cu privire la practica aplicării legi lor pentru asigurarea dreptului la apărare în procedura penală a bănuitului, învinuitului şi inculpatului din 9 noiembrie 1999). Sintagma "imediat se aduc la cunoştinţă" prezumă obligaţia organului de urmărire penală după întocmirea procesului-verbal de reţinere să îndeplinească acţiunea dată fără tergiversare, iar faptul dat se confirmă în procesul-verbal prin semnătura persoanei reţinute. în cazul când persoana reţinută refuză să semnezeprocesul-verbal de reţinere, aceasta se va menţiona de către persoana care a întocmit pro- cesul-verbal şi se va confirma în scris de către apărător.

4.

P a r t e a g e n e r a l ă 15

5. Alineatul £ prevede o altă obligaţie a organului de urmărire penală în cazul reţinerii unui minor. Amaharea înştiinţării despre reţinerea minorului nu &e admite. In detaliu a se vedea comentariul articolului 175.

6. Audierea persoanei reţinute se face atât la propunerea reprezentantului organului de

urmărire penală, cât şi la solicitarea bănuitului. Dacă bănuitul reţinut nu acceptă să facă declaraţii, acest fapt va fi consemnat în procesul-verbal de audiere. Până la prima audiere bănuitul reţinut are dreptul să primească consultaţie jurfdică în condiţii de confidenţiali tate din partea apărătorului (articolul 64, alineatul 2, punctul 4).

7. Potrivit articolelor 130 şi 279, în cazul reţinerii persoanei, percheziţia corporală se admite şi până la începerea urmăririi penale, fără întocmirea unei ordonanţe şi fără autorizaţia judecătorului de instrucţie. Această acţiune de urmărire penală se efectuează, de regulă, în cazurile când persoana bănuită este prinsă în flagrant delict. Dacă percheziţia a fost efectuată în legătură cu reţinerea persoanei, rezultatele acestei acţiuni se menţionează în procesul-verbal de reţinere. Percheziţia corporală a persoanei reţinute poate fi efectuată atât la locul prinderii persoanei, cât şi în i.icinta organelor de poliţie. Dacă persoana a fost reţinută în mod administrativ pe o durată de 3 ore şi s-a efectuat controlul corporal, potri vit articolului 250 al Codului cu privire la contravenţiile administrative, iar în continuare s-a dispus reţinerea procesuală penală, aceste materiale vor fi anexate la procesul-verbal de reţinere.

8. Potrivit articolului 64 alineatul 2), punctul 3, persoanei reţinute la cererea ei i se înmânea- ză în copie procesul-verbal cu privire la reţinere.

Articolul 168. Dreptul cetăţenilor de a prinde persoana bănuită de săvârşirea infracţiunii(1) Oricine este în drept să prindă şi să aducă forţat la poliţie sau la o altă autoritate publică persoana prinsă asupra faptului săvârşirii unei infracţiuni sau care a încercat să se ascundă ori să fugă imediat după săvârşirea infracţiunii.(2) Persoana prinsă în condiţiile alin. (1) poate fi legată în cazul în care opune rezistenţă reţinerii. Dacă sunt temeiuri de a presupune că persoana prinsă are asupra sa armă ori alte obiecte periculoase sau obiecte care prezintă interes pentru cauza penală, persoana care a prins-o poate să-i controleze hainele şi să-i ia obiectele respective pentru a le transmite organului de urmărire penală.(3) Persoana prinsă în condiţiile prezentului articol şi adusă la organul de urmărire penală este reţinută conform prevederilor art. 166 sau eliberată, după caz.

1. Articolul comentat prevede dreptul victimei şi al martorilor oculari de a captura per soana bănuită prinsă în flagrant delict. Doar în cazul infracţiunilor flagrante se admite prinderea şi aducerea forţată a bănuitului, în celelalte cazuri victima sau martorii oculari urmează să facă declaraţii la organul de urmărire penală.Acest drept este prevăzut şi de arţicolul 8 al Legii privind activitatea particulară de detec tiv şi de pază din 4.07.2003 (Monitorul Oficial al R.Moldova nr.200-203 din 19.09.03), care presupune contracararea acţiunilor ilicite împotriva drepturilor şi intereselor legitime ale persoanelor fizice şi juridice, precum şi reţinerea vinovaţilor,şi aducerea lor neîntârziată la organul afacerilor interne. Acest drept este şi o obligaţie profesională a persoanelor care practică activitatea particulară de detectiv şi de pază.

2. Ca rezultat al prinderii, iar în caz de necesitate şi al legării, persoanei bănuite i se pot cana prejudicii care, potrivit articolului 37 al Codului penal, nu constituie infracţiune.

3. Persoana reţinută în condiţiile prezentului articol urmează să fie adusă fără întârziere b organele de urmărire penală. Deţinerea persoanei reţinute bănuite de săvârşirea unei in fracţiuni de către victimă şi de alte persoane fără scopul de a o aduce la organele de poliţie sau pe o durată mai mare decât timpul rezonabil pentru a o preda organelor respectiv* constituie infracţiune prevăzută de articolul 166, Cod penal.

P a r t e a g e n e r a l ă 16

4. în cazul predării bănuitului reţinut şi a obiectelor găsite la această persoană, cetăţen:: in cauză sunt audiaţi în conformitate cu legea de către reprezentantul organului de urmă:::-, penală.

Articolul 169. Reţinerea persoanei în baza ordonanţei organului de urmărire penală pentru a fi pusă sub învinuire

(1) Organul de urmărire penală adoptă o ordonanţă de reţinere a persoanei în cazul în care probele admir - strate în cauza penală dau temei de a presupune că ea a comis infracţiunea şi că persoana respectivă nu se află în localitatea dată sau locul ei de aflare nu este cunoscut. Această ordonanţă este obligatorie pentr_ executare de către orice colaborator al organului de urmărire penală sau al poliţiei care va găsi bănuitul(2) Despre executarea ordonanţei de reţinere este informat imediat organul care a adoptat ordonanţa în cauza respectivă.(3) Reţinerea persoanei în temeiul prevăzut la alin. (1) se efectuează conform procedurii şi în termenele prevăzute la art. 166 şi 167.

1. Această modalitate de dispunere a reţinerii este o alternativă la măsura aducerii forţate sau aplicării arestării preventive în lipsa învinuitului. După cum rezultă din conţinutul acestui articol, reţinerea se dispune faţă de învinuit de către procuror dacă s-a întocmit o ordonanţă de punere sub învinuire în conformitate cu articolul 281 sau faţă de bănuitul care trebuie pus sub învinuire în privinţa căruia s-a întocmit un raport în conformitate cu articolul 280 de către reprezentantul organului de urmărire penală.A doua condiţie necesară privind aplicarea reţinerii pentru acest temei este gravitatea infracţiunii, adică fapta penală în cauză să se pedepsească cu închisoarea. O altă condiţie cumulativă sunt datele că persoana bănuită sau învinuită se află în altă localitate sau locul aflării ei nu se cunoaşte. Această condiţie presupune faptul că bănuitul (învinuitul) se sustrage de la urmărirea penală.

2. Scopul aplicării acestei reţineri este de a pune persoana sub învinuire potrivit articolului 281, de a înainta acuzarea conform articolului 282 şi a înainta demersul judecătorului de instrucţie privind aplicarea arestării preventive faţă de învinuit.

3. în cazul când ordonanţa de reţinere nu poate fi executată din motivul ne^ăsirii persoanei în cauză se va proceda în conformitate cu articolul 288, dispunându-se investigaţii în vederea căutării învinuitului. în cazul când ordonanţa de reţinere este executată, adică persoana este găsită şi adusă la organul de urmărire competent, se va întocmi un proces- verbal de reţinere, în conformitate cu articolul 167, fiind aplicabile şi unele dispoziţii ale articolului 166.

4. Ordonanţa privind reţinerea persoanei va cuprinde menţiunile arătate la articolul 255, precum şi dispoziţia de reţinere a bănuitului sau învinuitului.

Articolul 170. Reţinerea învinuitului în baza ordonanţei organului de urmărire penală până la arestare

(1) In cazul în care învinuitul încalcă condiţiile prevăzute de măsurile preventive aplicate in privinţa lui sau obligaţia dată în scris de a se prezenta la citarea organului de urmărire penală ori a instanţei şi de a comunica noul loc de trai, procurorul este în drept să emită o ordonanţă privind reţinerea acestui învinuit, cu înaintarea concomitentă judecătorului de instrucţie a demersului privind arestarea lui.(2) Reţinerea efectuată în condiţiile alin.(l) nu poate depăşi termenul de 72 de ore şi se va efectua numai în cazurile în care, conform legii, persoana poate fi supusă arestării preventive.

în cazul când învinuitul încalcă condiţiile unei măsuri preventive neprivative de libertate şi fapta penală se pedepseşte cu închisoare, este posibilă arestarea preventivă (a se vedea articolul 176, alineatul 2) şi, respectiv, se justifică reţinerea acestuia până la soluţionarea demersului privind aplicarea arestării preventive.

P a r t e a g e n e r a l ă 17

Această modalitate de dispunere a reţinerii învinuitului este un mijloc eficient prin care se asigură prezenţa învinuitului la examinarea demersului privind aplicarea arestării pre -ventive, conform articolului 308.

în cazul când executarea ordonanţei de reţinere nu este posibilă din motivul negăsirii

învinuitului, se va proceda în conformitate cu articolul 288, înaintându-se concomitent demers privind aplicarea arestării preventive în lipsa învinuitului.

Dacă învinuitul este reţinut şi învinuirea nu i-a fost înaintată, se va proceda în conformi tate cu articolul 282.

Ordonanţa privind reţinerea învinuitului va cuprinde menţiunile arătate la articolul 255.în cazul reţinerii învinuitului se va întocmi un proces-verbal de reţinere, în conformate cu

dispoziţiile articolului 167, care sunt aplicabile respectiv.

Articolul 171. Reţinerea persoanei în baza încheierii instanţei în caz de infracţiune de audienţă

Dacă în cursul şedinţei de judecată se săvârşeşte o faptă ce conţine elemente de infracţiune prevăzute de legea penală, preşedintele şedinţei dispune identificarea persoanei care a săvârşit infracţiunea şi reţinerea ei, fapt despre care se face o menţiune în procesul-verbal al şedinţei. Instanţa adoptă o încheiere de trimitere procurorului a materialelor şi de reţinere a persoanei. Copia de pe încheiere şi persoana reţinută vor fi trimise neîntârziat procurorului sub escorta poliţiei judiciare. După ce va primi materialele şi va fi adusă persoana reţinută, procurorul va proceda conform legii.

1. Este posibil ca, cu ocazia judecării unei cauze penale, civile sau de altă natură, să se săvârşească o infracţiune de către participanţii la proces în timpul şedinţei. Asemenea infracţiuni se numesc infracţiuni de audienţă şi, de regulă, au legătură cu procesul care se judecă (de exemplu, declaraţia mincinoasă, concluzia falsă sau traducerea incorectă; calomnierea judecătorului sau atentarea la viaţa judecătorului), precum şi alte infracţiuni care nu au legătură directă cu cauza dată şi se pedepsesc cu închisoare mai mare de un an.

2. Făptuitorul acestor infracţiuni nu poate fi judecat în cadrul acestui proces fiindcă nu s-a efectuat urmărirea penală în condiţiile legii. Din aceste considerente, preşedintele şedinţei de judecată constantă prin încheiere fapta penală şi dispune reţinerea persoanei în cauză, sesizând procurorul în vederea începerii urmăririi penale conform legii.

3. Astfel, procurorul, primind materialele şi persoana reţinută, va întocmi un proces-verbalde reţinere în conformitate cu articolul 167 şi va decide începerea urmăririi penale, con form articolului 274.

4. în cazul dat, când în timpul şedinţei de judecată se săvârşeşte o infracţiune care nu se pe -depseşte cu închisoare mai mare de un an (de exemplu, refuzul sau eschivarea martorului, a părţii vătămate de a face declaraţii), instanţa de judecată nu este în drept să reţină per soana, dar va constata acest fapt printr-o încheiere şi va transmite acest act procurorului.

Articolul 172. Reţinerea persoanei condamnate până la soluţionarea chestiunii privind anularea condamnării cu suspendarea executării pedepsei sau anularea liberării condiţionate de pedeapsă înainte de termen

(1) Reţinerea persoanei condamnate până la soluţionarea chestiunii privind anularea condamnării cu suspendarea executării pedepsei sau anularea liberării condiţionate de pedeapsă înainte de termen poate avea loc cu autorizaţia judecătorului de instrucţie în baza demersului organului care execută sancţiunea penală, la care sunt anexate materiale ce confirmă tentativele persoanei de a se ascunde de instanţă, de a se eschiva de la prezentare în instanţă sau comiterea încălcării flagrante a condiţiilor de executare a obligaţiilor puse în faţa ei.

P a r t e a g e n e r a l ă 18

(2) Judecătorul de instrucţie poate autoriza reţinerea persoanei pe un termen de până la 10 zile din momentul privării ei de libertate.(3) încheierea instanţei privind autorizarea reţinerii persoanei condamnate se transmite, pentru executare, organului care execută sancţiunile penale sau organului de poliţie în raza teritorială

a căruia se află domiciliul condamnatului. în cazul în care condamnatul s-a ascuns, încheierea instanţei va fi executată de oricare dintre colaboratorii organului de urmărire penală sau organului de poliţie care a depistat persoana căutată, iar despre executarea încheierii se informează instanţa respectivă.

1. în cazul în care cel condamnat cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei, în de -cursul termenului de probă, încalcă în mod sistematic obligaţiile prevăzute de articolul 90, alineatul 6, Cod penal, stabilite de instanţă, sau ordinea publică, fiind supus răspunderii administrative, sau condamnatul eliberat condiţionat de pedeapsă înainte de termen po trivit articolului 91 Cod penal încalcă ordinea publică pentru care fapt i-a fost aplicată o sancţiune administrativă sau se eschivează cu premeditare de la îndeplinirea obligaţiilor stabilite de către instanţa de judecată în termenul de pedeapsă rămas neexecutat, organul care exercită controlul asupra comportării acestor categorii de condamnaţi înaintează demers judecătorului de instrucţie pentru anularea eliberării condiţionate şi trimiterea condamnaţilor pentru executarea pedepsei stabilite de către instanţa de judecată.

2. Potrivit articolului 471, alineatul 3, participarea condamnatului la şedinţa de judecată este obligatorie. Prin urmare, pe durata soluţionării chestiunii privind anularea suspendării condiţionate a executării pedepsei sau anularea eliberării condiţionate-de pedeapsă îna inte de termen, dar nu mai mult de 10 zile, condamnatul poate fi reţinut dacă se eschivează de la prezentarea în instanţa de judecată sau a comis încălcări flagrante ale condiţiilor de executare a obligaţiilor stabilite.

3. Reţinerea condamnatului poate fi soluţionată în prezenţa acestuia, fiind adus forţat de către organele care execută sancţiunile penale, sau în lipsa lui, dacă acesta nu este găsit, încheierea judecătorului de instrucţie privind autorizarea reţinerii condamnate se trans mite, pentru executare, organului care execută sancţiunile penale dacă condamnatul este prezent, iar în cazul când acesta se eschivează, încheierea şe execută de organul de po liţie.

4. în cazul în care cel condamnat cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei sau cel eliberat condiţionat de pedeapsă înainte de termen săvârşeşte o nouă infracţiune în termenul de probă sau, după caz, în termenul de pedeapsă rămas neexecutat poate fi re ţinut sau arestat în condiţiile generale prevăzute de prezentul Cod pentru săvârşirea noii infracţiuni în cadrul urmăririi penale şi judecării cauzei.Prin urmare, dispoziţiile prezentului articol nu sunt aplicabile în situaţia când condamna tul cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei sau eliberat condiţionat înainte de termen săvârşeşte o nouă infracţiune, fiindcă chestiunea privind anularea condamnării condiţionate sau eliberarea condiţionată se soluţionează de către instanţa de judecată cu ocazia tragerii la răspundere penală pentru noua infracţiune.

Articolul 173. înştiinţarea despre reţinere(1) Persoana care a întocmit procesul-verbal de reţinere, imediat, dar nu mai târziu de 6 ore, este obligată să dea posibilitate persoanei reţinute să anunţe una din rudele apropiate sau o altă persoană, la propunerea reţinutului, despre locul unde acesta este deţinut sau o anunţă singură.(2) în cazul în care persoana reţinută este cetăţean al unui alt stat, despre reţinere este informată, în termenul menţionat în alin. (1), ambasada sau consulatul acestui stat dacă persoana reţinută o cere.

P a r t e a g e n e r a l ă 19

(3) Dacă persoana reţinută este militar, în termenul prevăzut în alin. (1), este informată unitatea militară, în care ea îşi îndeplineşte serviciul militar, sau centrul militar unde este la evidenţă, precum şi persoanele menţionate în alin. (1).(4) în cazuri excepţionale, dacă aceasta o cere caracterul deosebit al cauzei, în scopul

asigurării secretului etapei începătoare a urmăririi penale, cu consimţământul judecătorului de instrucţie, înştiinţarea despre reţinere poate fi efectuată în termen care nu va depăşi 72 de ore de la reţinere, cu excepţia cazului în care persoana reţinută este minoră.(5) în cazul în care, în urma reţinerii persoanei, rămân fără supraveghere minori sau alte persoane pe care le are la întreţinere ori bunurile acesteia, organul de urmărire penală este obligat să ia măsurile prevăzute în art. 189.

1. înştiinţarea rudelor apropiate sau a unei alte persoane se face, de regulă, în scris, fiind posibilă anunţarea despre reţinere şi verbal prin telefon. în caz că înştiinţarea s-a făcut verbal, despre aceasta se va face menţiune în procesul-verbal de reţinere. Prin "o altă per -soană" se înţelege persoana apropiată celui reţinut desemnată de către acesta.

2. Dacă persoana reţinută este cetăţean al unui alt stat, despre reţinere se înştiinţează amba sada sau consulatul numai dacă cel reţinut o cere. Prin urmare, la reţinerea unui cetăţean străin, prin intermediul interpretului, dacă acesta nu cunoaşte limba de stat, trebuie explicat dreptul de a fi înştiinţată reprezentanţa statului respectiv şi faptul dacă acesta solicită înştiinţarea.

3. Dacă persoana reţinută este militar, se vor înştiinţa unitatea militară şi rudele apropiate sau o altă persoană propusă de cel reţinut.4. în cazul când înştiinţarea despre reţinerea persoanei bănuite de săvârşirea unei infrac -

ţiuni poate împiedica desfăşurarea operativă a unor acţiuni procesuale sau reţinerea com -plicilor, şi în alte cazuri pentru a asigura descoperirea infracţiunii, la demersul reprezen tantului organului de urmărire penală, judecătorul de instrucţie poate amâna înştiinţarea rudelor apropiate sau a unei alte persoane până la 12 ore, în conformitate cu articolele 302, 304, 305, 306. Sintagma "înştiinţarea despre reţinere poate fi efectuată în termen care nu va depăşi 72 de ore de la reţinere" din alineatul 4 al acestui articol trebuie coroborată cu termenul de 12 ore, indicat la articolul 302. Astfel, judecătorul de instrucţie poate autoriza amânarea înştiinţării reţinerii cu cel mult 12 ore, după care reprezentantul organul de urmărire este obligat să înştiinţeze rudele celui reţinut. Termenul de 12 ore curge momentul autorizării amânării de către judecător, iar înştiinţarea se va face imediat după expirarea acestui termen înăuntrul timpului de 72 de ore de la reţinere. In legătură cu reţinerea unei persoane reprezentantul organului de urmărire penală are obligaţia de a verifica dacă nu este cazul şi de a proceda în conformitate cu articolul 189. Despre faptul reţinerii persoanei este înştiinţat apărătorul, care este admis în conformita te cu articolul 167, dar dacă se decide amânarea înştiinţării, apărătorul va fi preîntâmpinat despre păstrarea confidenţialităţii, potrivit articolului 212.

înştiinţarea despre reţinere trebuie să conţină date privind timpul şi locul reţinerii, locul aflării persoanei reţinute (cu indicarea adresei şi telefonului), ofiţerul de urmărire per.^!i în procedura căruia se află cauza penală privind persoana reţinută.

Articolul 174. Eliberarea persoanei reţinute(1) Persoana reţinută urmează să fie eliberată în cazurile în care:

1) nu s-au confirmat motivele verosimile de a bănui că persoana reţinută a săvârşit infracţiunea;2) lipsesc temeiuri de a priva în continuare persoana de libertate;3) organul de urmărire penală a constatat la reţinerea persoanei o încălcare esenţială a legii;4) a expirat termenul reţinerii;5) a expirat termenul de reţinere şi instanţa nu a autorizat arestarea preventivă a persoanei.

(2) Persoana eliberată după reţinere nu poate fi reţinută din nou pentru aceleaşi temeiuri.

P a r t e a g e n e r a l ă 20

(3) La eliberare, persoanei reţinute i se înmânează certificat în care se menţionează de către cine a fost

reţinută, temeiul, locul şi timpul reţinerii, temeiul şi timpul eliberării.

Eliberarea celui reţinut sau arestat este obligatorie dacă motivele reţinerii sau arestării au dispărutt (art. 25, alin. 6, al Constituţiei).

1. Dacă în cazul verificării faptului săvârşirii infracţiunii de către persoana reţinută se stabileşte lipsa de probe în învinuire ori sunt administrate probe în apărare care combat circumstanţele arătate la articolul 166, alineatele 1 şi 2, sau se constată că fapta penală este săvârşită de o altă persoană, există un temei de eliberare din starea de reţinere.

2. Dacă în decursul a 3 ore de la momentul aducerii persoanei reţinute organul de urmărire penală nu se înregistrează infracţiunea sau în timp de 72 de ore nu se dispune începerea urmăririi penale, ori rezoluţia sau, după caz, procesul-verbal de începere a urmăririi penale nu se confirmă de către procuror, ori este confirmată rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale, ori după începerea urmăririi penale se constată unul din cazurile care exclud urmărirea penală arătate la articolele 275, 285 şi se dispune de către procuror prin ordonanţă încetarea procesului penal sau scoaterea persoanei reţinute de sub urmărire penală până la expirarea termenului de 72 de ore, sunt temeiuri de eliberare din starea de reţinere. în cazul lipsei temeiurilor de a aplica arestarea preventivă faţă de bănuitul reţinut, sau luându-se în consideraţie ocupaţia, vârsta, starea sănătăţii, situaţia familială şi alte împrejurări ce privesc persoana reţinută, nu este oportună arestarea acesteia, exis tând temeiuri de a elibera persoana din starea de reţinere, aplicându-se sau nu o măsură preventivă neprivativă de libertate.3. La punctul 3), alineatul 1 al articolului comentat considerăm că s-a strecurat o inadver -

tenţă: în locul sintagmei "a constatat" trebuie menţionat "a comis", fiindcă organul de ur -mărire penală dispune aplicarea reţinerii, şi în cazul dat se pot comite încălcări esenţialeale legii. Iar constatarea acestor încălcări este o atribuţie a procurorului, care, potrivit articolului 52, alineatul 1, punctul 13, efectuează controlul asupra legalităţii reţinerii persoanei.

4. Constituie încălcare esenţială a legii: reţinerea în lipsa temeiurilor indicate în articolul 166, alineatele 1 şi 2, sau în articolele 169, 170,171 şi 172;

a) încadrarea juridică greşită a faptei, care nu se pedepseşte cu privaţiune de libertate mai mare de un an;

b) dacă subiectul reţinut n-a atins vârsta răspunderii penale sau este subiect special, care se bucură de imunitate prevăzută de lege, şi nu s-au respectat condiţiile speciale (de exemplu, persoana este deputat, judecător);

c) dacă lipseşte procesul-verbal sau ordonanţa cu privire la reţinere sau acestea sunt întocmite cu încălcări grave (lipseşte indicaţia cu privire la ora reţinerii, semnătura reprezentantului organului de urmărire penală);

d) neînştiinţarea persoanei reţinute despre motivele reţinerii în prezenţa unui apără tor.5. Expirarea termenului de 72 de ore obligă administraţia locului de deţinere a persoanei

reţinute să elibereze imediat această persoană, constituind un caz de încetare de drept a măsurii reţinerii, potrivit articolului 195, alineatele 5 şi 7.

6. în cazul când judecătorul de instrucţie, examinând demersul privind aplicarea faţă de bă nuit a arestării preventive, potrivit articolului 307, respinge demersul sau aplică o măsură preventivă mai uşoară, bănuitul reţinut se eliberează imediat din sala şedinţei de judecată în baza încheierii instanţei de judecată, chiar dacă termenul de 72 de ore n-a expirat.

7. Persoana reţinută pentru temeiurile arătate la articolul 166 şi eliberată poate fi reţinută repetat numai pentru temeiurile prevăzute la articolele 169 şi 170.

8. Eliberarea persoanei reţinute poate avea loc în primele 3 ore din momentul privării de libertate când nu se întocmeşte procesul-verbal de reţinere, dacă se decide neaplicarea

5.

6.

P a r t e a g e n e r a l ă 21

reţinerii în continuare, măsura reţinerii asimilându-se cu aducerea forţată la organul de urmărire penală, precum după întocmirea procesului-verbal de reţinere în timp de 72 de ore. în ambele cazuri de eliberare se înmânează certificat potrivit alineatului 3 al acestui articol. Eliberarea persoanei reţinute în primele 3 ore când nu se întocmeşte procesul-ver- bal de

reţinere se dispune de către organul de urmărire penală prin ordonanţă motivată. Eliberarea persoanei reţinute după întocmirea procesului-verbal de reţinere şi încarcera rea persoanei în camera de izolare preventivă se dispune de către procuror prin ordonanţă motivată în cazurile arătate la punctele 1), 2), 3) şi 4) ale acestui articol (Legea cu privire la procuratură din 14.03.2003, Monitorul Oficial al RM nr.73-75 din 18.04.03, art. 4, pct.e) şi art. 12).

9. în cazul când faţă de bănuitul reţinut se aplică o măsură preventivă neprivativă de liber tate de către procuror prin ordonanţă, potrivit articolului 177, eliberarea cqlui reţinut se decide prin acest act procedural.

10. în cazul când faţă de bănuitul reţinut se emite o ordonanţă de scoatere de sub urmărire penală sau o ordonanţă de încetare a urmăririi penale de către procuror, eliberarea celui reţinut se dispune prin aceste acte procedurale.

P a r t e a g e n e r a l ă 22