comentariu la cartea iona

8/9/2019 Comentariu La Cartea Iona

http://slidepdf.com/reader/full/comentariu-la-cartea-iona 1/26

2 0 S E P T E M B R I E 2 0 0 7

Comentarii la Cartea Profetului Iona

Fragment din volumul (în manuscris): Preot Ioan Sorin Usca/Prof. Ioan Traia, Vechiul Testament în

tâlcuirea Sfinţilor Părinţi, XIII, Profeţii mici !Osea. Amos. Miheia. Ioil. Avdia. Iona. Naum. Avacum.

Sofonie. Aheu. !aharia. Maleahi" – versiune provizorie.

Intro#ucere la Cartea Profetului Iona

O scriere aparte între cărţile profetice este Cartea Iona care nu conţine nici o profeţie propriu!zisă ci

relatează un episod din viaţa profetului Iona.

Cartea poartă acela"i nume al persona#ului principal în toate versiunile $cripturii: Iona %$ ! & în 'iliaיו

eraica* %&'() (Ionas) în $eptuaginta* Iona Propheta în +ulgata.

,utorul dacă nu e vora c-iar despre Iona ne este necunoscut. ersona#ul principal al cărţii însă e amint

"i la I+ /egi 01 23 ca profet ce a activat în vremea regelui Ierooam al II!lea.

4ncă din vec-ime Cartea Iona a generat dispute mulţi fiind tentaţi să considere pură ficţiune evenimentele

relatate. 5ar episodul cel mai greu de crezut acela cu Iona îng-iţit de c-it "i elierat la porunca lui

5umnezeu e citat ca fapt real "i ca semn tipologic de către 67ntuitorul ristos (6atei 02 89!12).

4n principal Cartea Iona vore"te despre universalitatea m7ntuirii dar în plus Iona este "i tip al

67ntuitorului prezentat ca atare de ristos 4nsu"i.

http://ioansorin.blogspot.com/2007/09/comentarii-la-cartea-profetului-iona.html

http://bp1.blogger.com/_CCSIzd1YUtE/RvJp2gSrnZI/AAAAAAAAAGA/8b73hQ3Qxqs/s1600-h/Proorocul+Iona+2.bmp




Comentarii la Cartea Iona

C*PIT+U $ - "hemarea# neascultarea $i %ede%sirea lui Iona.

0: i a fost cuntul 1omnului ctre Iona, fiul lui *mitai, 3icn#4

2: 5Scoal6te i #u6te 8n 9inie, cetatea cea mare, i :ro:o#uiete 8n ea, cci stri;area rut<ii ei s6a

urcat :n6la Mine=.

;inive: capitala imperiului asirian situată pe malul st7ng al <igrului= %2 ! Biblia sau Sfânta Scriptură >diţ

#uiliară a $f7ntului $inod versiune diortosită după $eptuaginta redactată "i adnotată de 'artolomeu +aler

,nania (în continuare areviat: ''+,) >ditura Institutului 'ilic "i de 6isiune al 'isericii Ortodo?e /om7ne

(în continuare: >I') 'ucure"ti 2@@0 p. 00A@&. Strigarea răutăţii ei s-a urcat până la Mine: O astfel destrigare a#unsese la 5umnezeu "i împotriva celor din $odoma "i Bomora (Facerea 0 2@!20)= %> ! ''+, p.

00A@&.

5e"i poate apărea straniu la prima vedere Iona este în multe privinţe un tip al lui ristos. 5acă cercetăm

acum istorisirea despre Iona vom găsi că este o foarte mare asemănare. Iisus a fost trimis să predice

pocăinţa* "i Iona tot pentru asta a fost trimis= %? ! $f. C-iril al Ierusalimului Cateheze DI+ 0A&.

8: 1ar Iona s6a sculat s fu; #e #inaintea fe<ei 1omnului, la Tarsis. i s6a co@ort la Io:e i a aflat o

cora@ie care mer;ea la TarsisA i i6a :ltit :re<ul cltoriei i a intrat 8n ea s:re a se #uce 8m:reun cu

la Tarsis, #e:arte #e fa<a 1omnului.

Tarsis: colonie feniciană port la 6area 6editerană pe ţărmul spaniol. entru >vrei acest nume însemna

capătul păm7ntului. ,"adar Iona voia să fugă c7t mai departe cu putinţă= % ! ''+, p. 00A@&. e malul

6editeranei "i în teritoriul triului 5an se afla anticul port Eoppe sau Eaffa (Iosua 09 1). /egele iram al

Feniciei trimitea aici corăiile sale cu lemn de cedru practic7nd comerţul cu evreii (II Corinteni 2 03). <ot

aici s!a îmarcat "i Iona profetul spre a fugi de faţa 5omnului cu o coraie ce pleca spre <ars. Cetatea

aceasta n!a fost ocupată de vec-ii evrei la întoarcerea din roia egipteană. ,ia principele Ionatan 6acae

a cucerit!o (I 6acaei 0@ A3). 6ai t7rziu a ocupat!o ompei "i a declarat!o cetate lieră= % ! 5umitru,rudan "i >milian Corniţescu Arheologie biblică >I' 'ucure"ti 0991 p. 93&.

Iona a fugit că nu "tia ce are să se înt7mple* Iisus însă a venit de unăvoie spre a predica pocăinţa

m7ntuirii= %7 ! $f. C-iril al Ierusalimului Cateheze DI+ 0A&.

1: 1ar 1omnul a strnit un nt :e mareA i s6a fcut :e mare o furtun :uternic, 8nct cora@ia era 8n

:rimeD#ie #e a se sfrma.



3: Iar cor@ierii s6au 8ns:imntat i stri;au fiecare s:re #umne3eul suA i mrfurile #in cora@ie le

aruncau 8n mare, ca s6o uure3e. 1ar Iona se co@orse 8n fun#ul cor@iei i #ormea sforin#.

Iona dormea în coraie "i sforăia în timp ce marea era furtunoasă* prin iconomia dumnezeiască marea a

fost furtunoasă pe c7nd Iisus dormea spre a se cunoa"te puterea Celui care dormea (6atei 21!23)= % ! $

C-iril al Ierusalimului Cateheze DI+ 0A&.

: Iar crmaciul a enit la el i i6a 3is4 51e ce sforiF... Scoal6te i roa;6 :e 1umne3eul tu, c #oar

ne6o sc:a 1umne3eu i nu om :ieriG=

5e vreme ce zeii corăierilor se dovediseră neputincio"i mai treuia făcută o ultimă încercare (mai ales

faţă de un om care spre deoseire de ceilalţi ce mureau de spaimă î"i permitea să doarmă fără gri#ăG)= %H

''+, p. 00A0&.Cuvintele Dunezeul tău le!a spus c7rmaciul corăiei celui care!H "tia pe 5umnezeu după cuno"tinţă* dar

cuvintele: ca să ne scape pe noi 5umnezeu au arătat simţăm7ntul neamurilor care!"i îndreaptă g7ndul lor

către Cel atotputernic dar nu cred încă în >l= %$0 ! Clement ,le?andrinul Stroate + 083 8&.

Cei din coraie i!au spus lui Iona: De ce sforăi Scoală-te !i roagă pe Dunezeul tău" ca să ne ântuie

DunezeuG ,ici apostolii spun stăp7nului: Doane" ântuie!te-neG (6atei 23)= %$$ ! $f. C-iril al

Ierusalimului Cateheze DI+ 0A&.

A: i a 3is fiecare ctre ecinul su4 5eni<i, i ai#e<i s aruncm sor<i i s aflm #in a cui :ricin este

aceast nenorocire asu:ra noastrG= i au aruncat sor<i, iar sor<ul a c3ut :e Iona.

+ec-ii navigatori credeau că într!o asemenea cumplită împre#urare cauza treuie să fie un răufăcător

necunoscut care se află printre ei "i care poate fi identificat prin tragere la sorţi (în e?presie ilică: prin

aruncare #e sorţi)= %$2 ! ''+, p. 00A@&.

: i i6au 3is4 5S:une6ne, #in a cui :ricin se afl aceast nenorocire asu:ra noastrF Cu ce te

8n#eletnicetiF 1e un#e ii i6ncotro te #uciF 1in ce <ar eti, i #in care :o:orF=.

9: Iar el le6a 3is4 5Eu sunt un ro@ al 1omnului i m 8ncin la 1omnul, 1umne3eul cerului, Cel ce a fcutmarea i uscatul=.

0@: *tunci oamenii s6au 8nfricoat cu mare fric i i6au 3is4 51e ce6ai fcut tu astaF=A cci ei tiau c el

fu;ise #e:arte #e fa<a 1omnului, fiin#c el le s:usese.

00: i i6au 3is4 5Ce s facem noi cu tine :entru ca marea s ni se alineF=. Jiin#c marea se 8nl<a i ri#ic

aluri mari.

02: Iar Iona le6a 3is4 5Slta<i6m i arunca<i6m 8n mare, iar marea i se a alinaA fiin#c tiu c #in



:ricina mea s6a strnit asu:ra oastr aceast mare furtun=.

Iona le!a spus: $uaţi-ă !i aruncaţi-ă %n are !i se &a potoli areaG ,ici: A certat &ânturile !i area !i s

făcut lini!te are (6atei 2)= %$> ! $f. C-iril al Ierusalimului Cateheze DI+ 0A&.

08: 1ar oamenii se sileau s se 8ntoarc la uscat, 8ns nu :uteau, cci marea se 8nl<a i #in ce 8n ce ma

cum:lit li se ri#ica #easu:ra.

Corăierii voiau totu"i să!l salveze pe Iona dar marea le sta împotrivă= %$? ! ''+, p. 00A0&.

01: *tunci au stri;at ctre 1omnul i au 3is4 59ici#ecum, 1oamne4 s nu :ierim noi #in :ricina ie<ii

acestui om, i sn;e #re:t s nu arunci asu:r6ne, fiin#c Tu, 1oamne, cum ai rut ai fcutG=

Sânge #rept: s7nge nevinovat. ;avigatorii par a!"i da seama că situaţia îi depă"e"te fiind vora de un plan

al lui 5umnezeu= %$ ! ''+, p. 00A@&.

03: i l6au luat :e Iona i l6au aruncat 8n mareA iar marea i6a 8ncetat furia.

Hocul de aici împreună cu alte locuri scripturistice e adus în amintire spre întărire celor cuprin"i de

descura#are în nevoinţele lor: $ă ne g7ndim la toţi sfinţii de la început "i să vedem c7te au rădat. Căci

făc7nd inele "i grăind inele "i stăruind în adevăr au fost ur7ţi "i necă#iţi de oameni p7nă la moartea lor i

ei se rugau pentru du"manii "i pentru prigonitorii lor potrivit cuv7ntului 67ntuitorului (6atei 3 11). Oare a

fost "i tu v7ndut ca nevinovatul Iosif Oare au roit m7inile tale la co"uri (salmi @ ) ,i coor7t oare de

două ori în groapă (Facerea 8A 21* 1@ 03) $au ai fost asuprit ca 6oise din copilărie p7nă la ătr7neţe (>vr

00 23) Ce!ai îndurat lene"ule $au ai fost prigonit ca 5avid de către $aul "i de către propriul său fiu

pl7ng7nd totu"i pentru ei c7nd au murit (II /egi l 00!2A* 0 88) $au ai fost aruncat în mare ca Iona

Jitucule "i iuitule pentru ce slăe"te cugetul tău ;u te teme "i nu tremura ca un lipsit de ărăţie ca să

nu te lipse"ti de făgăduiala lui 5umnezeu. ;u te speria ca un necredincios ci încura#ează g7ndurile tale puţ

credincioase. Iue"te necazurile în toate ca să te faci fiu cercat al sfinţilor= %$ ! $f. +arsanufie "i Ioan

Scrisori #uho&nice!ti 80&.

0: Iar oamenii cu mare team s6au temut #e 1omnul i I6au a#us Dertf lui 1umne3eu i I6au fcut

f;#uin<e.

C*PIT+U 2 - &n %ântecele chitului# Iona se roaă.



0: 1umne3eu 8ns i6a :oruncit unui cit mare s6l 8n;it :e Iona. i a fost Iona 8n :ntecele citului tre

3ile i trei no:<i.

Chit (din grecescul Kitos): orice fel de făptură animală enormă – pe"te sau cetaceu – care vieţuie"te în apă

monstru marin. ,socierea chit are nu e at7t pleonasm c7t -iperolă= %$7 ! ''+, pp. 00A@!00A0&. Cele

trei zile "i trei nopţi petrecute de Iona în p7ntecele c-itului vor fi evocate de Iisus ca semn (simol) al

propriei $ale morţi "i învieri (6atei 02 1@)= %$ ! ''+, p. 00A0&.

Iona a fost aruncat în p7ntecele c-itului* Iisus de unăvoie $!a pogor7t în c-itul cel spiritual al morţii. $!a

pogor7t de ună voie ca să verse afară pe cei îng-iţiţi de moarte= %$H ! $f. C-iril al Ierusalimului Cateheze

DI+ 0A&.

Fugarul a fost înc-is într!o temniţă* o groapă l!a dus "i l!a încuiat în alta: căci 5umnezeu l!a înc-is "i în

mare "i în c-it. arul însă s!a pus c-eza" pentru el a desc-is temniţa "i l!a scos pe propovăduitor afară= %2! $f. >frem $irul Inele Arătării +III 2@&.

Ca într!o pustie sau mai degraă ca în afara lumii unul care a a#uns la o simţire desăv7r"ită cuprins de o

frică "i un cutremur negrăite strigă către 5umnezeu din tot sufletul ca Iona din c-it (Iona 2 0) ca "i 5anie

din groapa leilor (5aniel 0) ca "i cei trei coconi din cuptorul de foc (5aniel 8 1) ca "i 6anase din statu

de aramă. ,scult7ndu!i de îndată suspinele îndurerate "i glasul rugăciunii reaunul $tăp7n Care "i!a dat

sufletul $ău pentru noi păcăto"ii îl izăve"te ca dintr!un c-it din ad7ncul ne"tiinţei "i din întunericul

prieteniei lumii ca el să nu se mai întoarcă nici măcar cu g7ndul spre unele ca acestea* îl izăve"te ca dint

o groapă cu lei din poftele cele rele care răpesc "i măn7ncă sufletele oamenilor* ca dintr!un cuptor de foc

din pre#udecăţile împătimite care îi ţin în puterea lor pe toţi oamenii care ard "i nimicesc ca focul "i ne

t7răsc cu sila spre fapte nelalocul lor "i aprind în noi flacăra patimilor rour7ndu!l în 5u-ul $f7nt "i făc7ndu!

de nears* "i!l izăve"te ca dintr!o statuie de aramă din trupul acesta al nostru păm7ntesc greu "i pătima" î

care locuind sufletul nostru ţinut fiind "i împovărat de el cu putere este cu totul nemi"cat "i fără r7vnă faţ

de orice virtute "i lucrare a poruncilor lui 5umnezeu= %2$ ! $f. $imeon ;oul <eolog Discursuri etice 1&.

2: Iar Iona #in :ntecele citului I s6a ru;at 1omnului, 1umne3eului su, 3icn#4

Jrmează rugăciunea lui Iona. ,ceasta are unele accente liturgice "i în ea se regăsesc ecouri ale psalmilordavidici= %22 ! ''+, p. 00A0&:

8: 5Ln neca3ul meu

stri;at6am ctre 1omnul, 1umne3eul meu,

iar El m6a au3it4

stri;area mea #in :ntecele ia#ului,



;lasul meu Tu l6ai au3it.

Pântecele ia#ului: p7ntecele c-itului este asemănat cu acela al iadului (eol): condamnare definitivă= %2>

''+, p. 00A0&.

reînc-ipuirea acestui 67ntuitor al nostru a fost profetul Iona care în p7ntecele c-itului se ruga "i zicea:

Strigat-a %ntru necazul eu "i celelalte #in pântecele ia#ului. Iona era în c-it dar de"i era în c-it spune

că este în iad căci el preînc-ipuia pe ristos Care avea să $e pogoare în iad. Iar mai #os puţin spune în

numele lui ristos profeţind într!un c-ip foarte clar: Afun#atu-s-a capul eu %n crăpăturile unţilor (2 )

%2? ! $f. C-iril al Ierusalimului Cateheze DI+ 2@&.

5e aici sfat pentru cei ce nu pot duce toate nevoinţele: ,m auzit pe unii fraţi care sunt neîncetat olnav

cu trupul "i nu pot să se folosească de post zic7nd către mine: Cum putem să ne izăvim de diavol "i de

patimi fără post ,cestora treuie să li se spună: ;u numai prin înfr7nare de la m7ncări ci "i prin strigarea

inimii veţi putea zdroi "i izgoni g7ndurile rele "i pe cei ce le strecoară. Strigat-a către Donul zice %ntnecazul eu !i -a auzit* "i iară"i s!a scris: Din pântecele ia#ului ai auzit strigarea ea !i glasul eu' De

aceea" până ce &a trece fără#elegea" a#ică turbarea păcatului" striga-&oi zice către Dunezeu cel

prea%nalt (salmi 3 2!8) ca dăruindu!mi cea mai mare inefacere să nimicească cu puterea Hui însă"i

momeala păcatului "i să surpe idolii cugetării pătima"e "i să golească de idoli ,tena %2 ! aici e vora despr

neputinţe dar multe variante au c-iar Atena pe care o putem vedea ca sediu al înţelepciunii dar "i capita

a idolatriei cum a fost oarec7nd în istorie& noastră ocupată de idoli. 5acă deci n!ai primit darul înfr7nării

cunoa"te că 5omnul vrea să te asculte prin rugăciune "i năde#de c7nd te rogi. 5eci cunosc7nd #udecata lui

5umnezeu nu te descura#a pentru neputinţa nevoinţei. Ci mai degraă stăruie"te în lucrarea izăvirii de

vră#ma"i prin rugăciune "i rădare împreunată cu mulţumire. 5eci de vă vor alunga g7ndurile neputinţei di

cetatea postirii fugiţi în alta adică în rugăciune "i mulţumire= %2 ! Ioan Carpatiul (na sută capete #e

ângâiere &.

1: Ln a#ncul inimii mrii m6ai aruncat

i a:e m6au 8m:resurat4

toate tala3ele i alurile Tale

:este mine6au trecut.

)n a#âncul iniii ării -ai aruncat: salmistul e?clamase: Dintru a#âncuri a strigat către Tine" Doan

K Doane" auzi glasul eu (salmi 029 0). Coment7ndu!l Fericitul ,ugustin îl evocă pe profetul Iona care

se afla într!o dulă cufundare: în apa mării "i!n p7ntecele c-itului. 4n literatura rom7nă 6arin $orescu a

construit pe această temă piesa de teatru Iona= %27 ! ''+, p. 00A0&.

5in acest e?emplu reiese foarte ine caracterul de preamărire adusă lui 5umnezeu de către cel ce se roag

/ugăciunea de laudă este cea făcută spre preamărirea lui 5umnezeu pentru lucruri mai mari cu o mai mar



înălţare sufletească= %2 ! Origen Despre rugăciune DI+ 1&.

3: i am 3is4

e:#at am fost #e la fa<a ocilor TiA

oi mai :rii eu oare reo#at

la casa Ta cea sfntF

: *:e mi s6au rersat 8m:reDur :n6la suflet,

a#ncul ;enunii m6a 8m:resurat

ca:ul mi s6a afun#at 8n cr:turile mun<ilorA

Imaginea munţilor de pe fundul mării= %2H ! ''+, p. 00A0&.

Ce munţi te împresoară Iona odată ce e"ti în p7ntecele c-itului – Ltiu însă răspunde Iona că sunt

preînc-ipuirea Celui ce are să fie pus într!un morm7nt tăiat în piatrăG= %>0 ! $f. C-iril al IerusalimuluiCateheze DI+ 2@&.

A: 8n :mnt m6am :o;ort,

ale crui ;ratii sunt enice 3oareA

#ar, 1oamne, 1umne3eul meu,

scoate6mi tu ia<a #in stricciuneG

$e regăsesc aici accente din salmul 0@2 1.

e c7nd Iona era pe mare spunea: M-a pogorât %n păânt pentru că el preînc-ipuia pe ristos Care $!a

pogor7t în inima păm7ntului (6atei 02 1@)= %>$ ! $f. C-iril al Ierusalimului Cateheze DI+ 2@&.

: Cn# sufletul mi se sfrea 8n mine,

#e 1omnul mi6am a#us aminteA

aDun;6i ru;ciunea mea6nainte,

8n casa Ta cea sfntG

9: Cei ce :3esc lucruri #earte i mincinoase

s6au le:#at #e :ro:ria lor mil.Prin lucruri #earte i mincinoase sunt 8n<elei i#olii.

entru că Iona a văzut mai dinainte că Iudeii au să înduplece pe osta"i să mintă "i că au să spună: Spuneţi

că $-au furat (6atei 2 08) spune: Cei care păzesc cele #e!arte !i incinoase au părăsit ila lor . 4n adevă

5omnul a venit să!i miluiască a fost răstignit a înviat d7ndu!Li scumpul Hui s7nge "i pentru Iudei "i pentru

păg7ni= %>2 ! $f. C-iril al Ierusalimului Cateheze DI+ 2@&.



0@: 1ar eu cu ;las #e lau# i #e mrturisire,

cu acelea L<i oi DertfiA

cte am f;#uit L<i oi #a,

ie, 1omnului,

:entru mntuirea mea=.

00: i 1omnul i6a :oruncit citului, iar acesta l6a le:#at :e Iona :e uscat.

> posiil ca cel ce a fost îng-iţit să poată fi dat afară din nou ca Iona dacă î"i vine în fire. 5ar "i pe noi

toţi cred păm7ntul ne ţinea îng-iţiţi odinioară în ad7ncurile iadului: 5e aceea 5omnul nostru a coor7t nu

numai la păm7nturi ci "i până la cele ai #e *os ale păântului (cf. >feseni 1 9) "i acolo ne!a găsit îng-iţ

"i !ezân# %n ubra orţii (cf. Huca 0 A9). 5e acolo scoţ7ndu!ne ne pregăte"te nu un loc pe păm7nt (ca să

nu fim îng-iţiţi din nou) ci un loc în împărăţia cerurilor= %>> ! Origen +ilii la ,o# +I &.,semenea lui Iona sunt elieraţi de c-itul cel spiritual cei veniţi la 'otez: Care e asemănarea între voi "i

proorocul pe care l!a scuipat afară c-itul Cel lacom %$atan& v!a scuipat afară fiindcă l!a silit uterea care a

silit "i c-itul. Iona s!a făcut o oglindă pentru voi căci c-itul nu l!a mai îng-iţit iară"i* tot a"a nici pe voi să n

vă îng-ită cel lacom a doua oarăG +oi care aţi scăpat asemănaţi!vă lui IonaG= %>? ! $f. >frem $irul Inele

Arătării III 09&.

C*PIT+U > - Iona mustră# mustrarea lui rode$te# Ninivitenii se %ocăiesc.

0: i s6a fcut a #oua oar cuntul 1omnului ctre Iona, 3icn#4

2: 5Scoal6te i #u6te 8n 9inie, cetatea cea mare, i :ro:o#uiete 8n ea :otriit 8ntiului cunt :e

care Eu <i l6am ;rit=.

8: Iar Iona s6a sculat i s6a #us la 9inie, aa cum 8i s:usese 1omnul. 9inie Li era lui 1umne3eu cetate

mare, ca la trei 3ile #e mers.

)i era lui Dunezeu cetate are: > vora de o cetate foarte decăzută!n moravuri dar de care 5umnezeutotu"i avea gri#ă= %> ! ''+, p. 00A0&. Ca la trei zile #e ers: <rei zile îi treuiau unui om spre a străat

cetatea de la un capăt la altul cu pasul= %> ! ''+, p. 00A0&.

1: i Iona a :rins a intra 8n cetate :re< #e o 3i #e mers, i :ro:o#uia, 3icn#4 5Lnc trei 3ile, i 9inie

a fi nimicitG=



)ncă trei zile: <e?tul 6asoretic: )ncă patruzeci #e zile= %>7 ! ''+, p. 00A0&.

3: Iar oamenii #in 9inie i6au #at cre3are lui 1umne3eu i au :ro:o#uit :ost i s6au 8m@rcat 8n sac, #

la cel mai mare #intre ei :n6la cel mai mic.

Au propo&ă#uit: M "i!au spus unii altora s!au îndemnat de la unul la altul= %> ! ''+, p. 00A0&. S-au

%brăcat %n sac: 4n semn de doliu sau căinţă penitenţii î"i încingeau coapsele cu o p7nză de sac= %>H !

''+, p. 00A0&.

5umnezeu prin ameninţări caută îndreptarea noastră: 5e ce nu o nimice"ti %cetatea& ,meninţi că o s!o

prăpăde"ti de ce n!o prăpăde"ti /ăspunde 5umnezeu: Fiindcă nu vreau s!o prăpădesc de aceea ameninţ.

Li atunci de ce vore"ti ! Ca să nu fac ceea ce voresc trimit cuv7ntul înainte ca să fie împiedicată fapta

%rea&= %?0 ! $f. Ioan Bură de ,ur +ilii la Parabola #espre săracul $azăr !i bogatul neilosti& +I 0&.

: Iar cuntul a aDuns :n la re;ele 9inieiA iar el s6a ri#icat #e :e tronul su i s6a #e3@rcat #e

ainele lui i s6a 8m@rcat 8n sac i a e3ut :e cenu.

A: i s6a #at #e este, i :orunc s6a #at 8n 9inie #in :artea re;elui i a #re;torilor si, 3icn#4 59ici

oamenii, nici #o@itoacele, nici @oii i nici oile s nu ;uste nimic, nici s :asc, i nici a: s @eaG=

: Iar oamenii s6au 8m@rcat 8n sac, itele n6au :scut. i au stri;at cu tot #ina#insul ctre 1umne3euA

s6au 8ntors fiecare #in calea lui cea rea i #e la ne#re:tatea ce se afla 8n minile lor, 3icn#4

Calea lui cea rea: 4n lima#ul ilic cale înseamnă purtare purtări comportament= %?$ ! ''+, p. 00A0&.

9: 5Cine tie #ac lui 1umne3eu o s6I :ar ru i Se a 8n#ura i Se a 8ntoarce #e la a:rin#erea mniei

Sale, i astfel noi nu om :ieriF=.

0@: Iar 1umne3eu a 3ut fa:tele lor, c s6au 8ntors #in cile lor cele releA i I6a :rut ru lui 1umne3eu

#e rul :e care 3isese s li6l facA i nu l6a fcut.

ocăinţa reală sinceră are darul de a!H face pe 5umnezeu să!Li sc-ime sau revoce -otăr7rile= %?2 ! ''+

p. 00A2&. 5esigur c7nd afirmăm unele ca acestea vom ţine cont că 5umnezeu este nesc-imat aici

vorindu!se din punctul de vedere al oamenilor.Ca "i în alte împre#urări în care c-eamă la pocăinţă 5umnezeu la fel a grăit către inima ;inivitenilor prin

Iona căci I!a spus: După trei zile &oi niici cetatea. Iar c7nd inima lor s!a sc-imat spre pocăinţă

5umnezeu "i!a arătat marea Hui îndelungă rădare "i a lăsat cetatea pentru că s!a sc-imat spre ine= %?>

$f. +arsanufie "i Ioan Scrisori #uho&nice!ti 88&. ;inivitenii c7nd au auzit pe profetul Iona ameninţ7ndu!

cu cuvinte tari: Mai sunt patruzeci #e zile !i .ini&e &a fi niicită (8 3) nu "i!au pierdut năde#dea. Cu toat

că nu mai aveau nici o încredere că vor îndupleca pe 5umnezeu a dimpotrivă puteau ănui contrariul



întemeiaţi pe prezicerea profetului deoarece cele spuse nu erau un sfat ci o adevărată sentinţă. Cu toate

că erau într!o situaţie at7t de grea au făcut pocăinţă %N&. 5acă ni"te păg7ni "i ni"te oameni neînvăţaţi au

putut să înţeleagă ce mare putere are pocăinţa cu at7t mai mult noi treuie să facem asta noi care am

învăţat dumnezeie"tile dogme noi care cunoa"tem o mare mulţime de astfel de pilde at7t din cuvinte c7t

"i din fapte= %?? ! $f. Ioan Bură de ,ur Cu&ânt #e sfătuire către Teo#or cel căzut 03&. ocăinţa nu se

#udecă după mulţimea anilor ci după r7vna sufletului. ;inivitenii n!au avut nevoie de zile multe ca să li se

"teargă fapta a fost de!a#uns vremea scurtă a unei zile ca să!"i spele toată fărădelegea lor= %? ! $f. Ioan

Bură de ,ur Cu&ânt #e sfătuire către Teo#or cel căzut &. 5acă 5umnezeu ar fi dorit moartea păcătosulu

ar fi tăcut* dar pentru că vrea să!l miluiască îl roagă %? ! uneori* aici îl ameninţă&. entru că vrea să!l

cruţe îl sfătuie"te. <e înfrico"ează spun7ndu!ţi dinainte ce te a"teaptă ca să te ferească de a da oc-ii cu

prime#dia. 5umnezeu c7nd ameninţă vrea să m7ntuiască* c7nd tace $!a -otăr7t să pedepsească. Faptele

ne învaţă. , ameninţat pe niniviteni "i i!a cruţat. , tăcut faţă de sodomiţi "i i!a pedepsit (Facerea 09).

5umnezeu ne pregăte"te cununiG O dacă nu ne!am aduce noi în"ine asupra noastră c-inurileG 5umnezeu vresă fie gol iadul vrea să înc-idă temniţa întunericului vrea să păstreze m7nia Hui numai pentru diavol vrea

să stea Eudecător nu ca să pedepsească pe unii ci ca să!i încununeze pe toţi= %?7 ! $f. Ioan Bură de ,ur

Cu&ântări #e lau#ă la Sfinţi Cu&ânt la Sfântul Mucenic /asu III&. Oi"nuim să ne tr7ndăvim c7nd vedem c

pedeapsa se tot am7nă "i zăove"te* dar c7nd vedem că nenorocirea e aproape de noi atunci ne smerim "i

căutăm să ne sc-imăm. ,sta s!a înt7mplat cu ninivitenii. C7nd au auzit că încă trei zile "i cetatea ;inivei v

fi nimicită (8 1) nu numai că nu s!au deznădă#duit a dimpotrivă s!au de"teptat la auzul acestor cuvinte*

au depărtat de păcate a"a de mult "i "i!au mărturisit păcatele cu at7ta căinţă că au întins mărturisirea "i la

animale* nu că s!au mărturisit animalele – cum ar putea!o face c7nd nu pot vori ! ci pentru ca prin anima

să atragă asupra lor mila unului 5umnezeu. $criptura ne spune că după ce a fost propovăduit postul

împăratul a poruncit ca să nu se atingă nici de m7ncare nici de apă doitoacele oii "i toate

necuv7ntătoarele* toţi oamenii atunci s!au îmrăcat în sac "i însu"i împăratul cel ce "edea pe tron s!a

mărturisit cu mare căinţă cu toate că nu "tiau de au să scape sau nu de pedeapsă= %? ! $f. Ioan Bură de

,ur +ilii la 0acere DDI+ &. ;inivitenii apoi folosindu!se de post au sc-imat -otăr7rea $tăp7nului. ,

pus la post nu numai pe oameni ci "i pe animale* "i a"a despărţindu!se fiecare de oiceiurile lui rele a

aplecat spre milostivire pe $tăp7nul tuturor= %?H ! $f. Ioan Bură de ,ur +ilii la 0acere I 8&. ;inivitenii

erau împovăraţi cu mulţime mare de păcate* dar pentru că au arătat ad7ncă "i mare căinţă n!au avut nevo

de mai mult de trei zile ca să atragă asupra lor unătatea lui 5umnezeu "i să facă fără de putere -otăr7reapronunţată asupra lor= %0 ! $f. Ioan Bură de ,ur +ilii la 0acere DD+II &. ,"adar dacă 5umnezeu va

vedea că "i noi ne întoarcem spre virtute depărt7ndu!ne de rău "i grăindu!ne spre facerea faptelor une

va primi "i întoarcerea noastră* "i sloozindu!ne de povara păcatelor ne va da darurile Hui. ;u dorim noi

at7t să scăpăm de păcate nu ne dorim noi at7t m7ntuirea c7t se sile"te "i se grăe"te 5umnezeu să ne

scape de păcate "i să ne m7ntuiascăG= %$ ! $f. Ioan Bură de ,ur +ilii la 0acere DDI+ &.

/egele ninivitenilor îmrăc7ndu!se cel dint7i în -aina preaumilă făcută din zdrenţe nu s!a socotit



conducător al celor de su el ci s!a făcut de minune acestora postind lăcrim7nd smerindu!se prin aceea

"i!a pus păm7nt pe cap "i arăt7ndu!se întru toate om vrednic de milă pe drept cuv7nt a stins acea

ameninţare a pierzaniei lor desăv7r"ite făcută de 5umnezeu* căci a părut potrivit ca 5umnezeu să nu

lovească pe nici unul din ceilalţi care arătau acest mod de comportare "i acest c-ip "i orice om care nu s!a

prefăcut în fire de fiară sălatică= %2 ! <eolipt al Filadelfiei Discursuri către fila#elfieni III &.

Iată postul care vesele"teG Căci el poate irui prin convingere sila. Iona a strigat cu glas mare ca înaintea

unui triunal "i a os7ndit cetatea ;inive. ;inive a ales postul care "tie scăparea. %N& Haudă Celui milostiv

Care a făcut ca gura nevăzută %a postului& să se roage pentru cei ce se căiescG= %> ! $f. >frem $irul Inele

Păresiilor I+ 0@&.

;inivitenii au îml7nzit pe 5umnezeu prin pocăinţă "i prin #elirea păcatelor pe care le!a strigat lor Iona

după ca a ie"it din mare "i din c-it. ;inivitenii n!au pus numai pe copii să facă pocăinţă în timp ce ei î"i

petreceau viaţa în desfătări "i ospeţe ci ei părinţii cei care au păcătuit s!au pus su #ugul postului* ei

părinţii au suferit pedeapsa "i apoi ca un adaos au silit "i pe copii să #elească pentru ca întristarea săcuprindă toate v7rstele* at7t cei con"tienţi de păcate c7t "i cei care nu!"i dădeau seama de păcate* unii de

voie ceilalţi de nevoie. Li astfel 5umnezeu văz7ndu!i că s!au smerit "i s!au os7ndit pe ei în"i"i cu o pedeaps

ce a cuprins toate v7rstele a pus capăt suferinţei a ridicat os7nda "i a dăruit ucurie celor ce pl7nseseră a

de ad7nc. Ce pocăinţă potrivităG Ce pl7nset înţelept "i deplinG ;ici vitele nu le!au lăsat în afara pedepsei c

au găsit mi#locul să le facă "i pe ele să strige de nevoie: au despărţit viţelul de vacă au izgonit mielul de la

ugerul oii iar pruncul de s7n nu mai era în raţele celei ce l!a născut. Cele ce au născut erau înc-ise în

locuri deoseite iar cei născuţi în alte locuri. $trigăte pline de #ale se auzeau "i răsunau "i dintr!o parte "i

din alta. Cei de cur7nd născuţi căutau izvoarele laptelui iar mamele lor c-inuite de dureri fire"ti î"i

c-emau cu voci pline de milă odraslele. Copiii de ţ7ţă înfometaţi în acela"i c-ip răm7neau cu gurile

desc-ise "i!"i pierdeau răsuflarea de prea mult pl7nset iar maicile erau cu sufletul sf7"iat de durere. entr

aceasta $criptura cea de 5umnezeu insuflată a păstrat în scris pocăinţa ninivitenilor ca să fie de învăţătură

întregii lumi. Cel ătr7n pl7ngea î"i trăgea "i!"i smulgea părul al* cel t7năr "i în floarea v7rstei mai tare se

văieta* săracul suspina* ogatul uit7ndu!"i de desfătări socotea suferinţa drept înfr7nare. 4mpăratul lor "i!

sc-imat în în#osire strălucirea "i slava împărătească* "i!a dat #os coroana "i "i!a presărat cenu"ă pe cap* "i!

aruncat -aina de purpură "i s!a îmrăcat cu sac* "i!a lăsat tronul cel înalt "i în c-ip vrednic de pl7ns se t7ra

pe păm7nt* a părăsit toată desfătarea împărătească "i a pl7ns împreună cu poporul* a a#uns ca unul din cei

mulţi c7nd a văzut m7niat pe $tăp7nul de o"te al tuturora= %? ! $f. +asile cel 6are +ilii !i Cu&ântări+III 8&.

;inivitenii nu numai că păcătuiseră ci se lepădaseră de 5umnezeu arăt7ndu!se vrednici de pedeapsa

5omnului. 5ar au avut îndrăzneală "i au cov7r"it pedeapsa la 5umnezeu prin pocăinţă "i prin înfr7narea cea

plină de întristare: Căci l!au ascultat pe Iona "i au crezut strigării de sus a dumnezeie"tii lepădări: %ncă trei

zile !i .ini&e se &a niici (8 1). 5eci auzind "i crez7nd acestea nu s!au aruncat în groapa rea a deznăde#di

"i nici nu "i!au împietrit inimile* ci "i!au spus în sinea lor "i astfel au grăit unii către alţii: cine "tie poate că



dacă ne întoarcem la 5omnul >l se va milostivi "i nu ne va pierde "i s!a întors fiecare din calea fărădelegii

a nedreptăţilor săv7r"ite de m7inile lor "i au -otăr7t post "i s!au îmrăcat cu sac de la mic la mare astfel

înc7t însu"i regele lor s!a culcat la fel cu ei în sac "i cenu"ă pocăindu!se "i nici pruncii nu mai erau

alăptaţi pentru că mamele pare!se din pricina pl7nsului puternic "i ăt7ndu!"i pieptul au uitat de copii

precum a spus psalmistul: căci a uitat să-i ănânc pâinea ea #e glasul suspinului eu (salmi 0@0 3)

"i nici turmele nu se mai scoteau la păscut de păstori fiind ţinute înc-ise în staule "i în st7ni ca să le facă s

postească. Li astfel corul m7ntuitor al pl7nsului izăvitor i!a împăcat cu 5umnezeu "i au strămutat

lepădarea lor de 5umnezeu "i m7nia de sus au sc-imat!o în dumnezeiască unăvoire.

,"adar după o viaţă petrecută în întregime în păcate fraţilor treuie să ne cuprindă pe toţi întristarea

m7ntuitoare "i viaţa în pocăinţă iar dacă nu facem aceasta precum porunce"te 5omnul ninivitenii ne vor

#udeca la 4nviere fiindcă ei s!au întors la propovăduirea lui Iona iar noi nu ne pocăim la propovăduirea

5omnului "i 67ntuitorului nostru Iisus ristos acela"i cu 5umnezeul lui Iona. Or Iona nu le!a propovăduit

pocăinţa ci %N& pedeapsa "i ridicarea vieţii nimicirea "i moartea "i distrugerea totală* ristos însă a venit csă avem viaţă "i mai mult să primim dumnezeiasca înfiere "i 4mpărăţia cea cerească. 5ar Iona

propovăduind distrugerea nu a spus nimic despre pocăinţă nici despre 4mpărăţia cerurilor. Iar ristos

propovăduind pocăinţa a inevestit "i 4mpărăţia cerurilor dar proorocia nimicirii a rămas aceea"i "i

nestrămutată= % ! $f. Brigorie alama +ilii DDID 0@!00&.

C*PIT+U ? - Iona se întristea'ă# (umne'eu îl mustră.

0: 1ar Iona s6a 8ntristat cu 8ntristare mare i s6a tul@urat.

Iona le prevestise ;inivitenilor prăpădul iminent (8 1) dar nu!i îndemnase "i la pocăinţă= % ! ''+, p.

00A2&.

2: i I s6a ru;at 1omnului, 3icn#4 5+, 1oamneG, oare nu acestea erau cuintele mele :e care eu le6am

;rit :e cn# 8nc m aflam 8n <ara meaF Tocmai #e6aceea a:ucasem s fu; la Tarsis4 fiin#c eu tiam c

Tu eti milosti i 8n#urat, 8n#elun;6r@#tor i mult6milosti, i c6i :are ru #e rut<i.

8: i acum, St:ne 1oamne, ia<a mea ia6o #e la mineA c mai @ine6mi este s mor #ect s triescG=

Iona î"i menţine convingerea – egoistă – că poporul păcătos treuie să piarăG= %7 ! ''+, p. 00A2&.

1: Iar 1omnul a 3is ctre Iona4 5Eti foarte su:ratF=N

5o#ană ironică dar l7ndă sur7zătoare= % ! ''+, p. 00A2&.



, fugit "i Iona de faţa lui 5umnezeu* dar mai ine spus socotea că fuge. , fost însă prins de mare de

furtună de sorţi de p7ntecele c-itului de îngroparea cea de trei zile simol al unei taine mai mari. Iona a

fugit ca să nu ducă ninivitenilor o veste rea "i tristă "i pe urmă c7nd cetatea ;inive va fi m7ntuită prin

pocăinţă să fie arătat profet mincinos. Că nu se întrista Iona de m7ntuirea celor răi ci se ru"ina că e pus în

slu#a unei minciuni. >ra oarecum gelos de vrednicia de credinţă a profeţiei "i vedea că această vrednicie d

credinţă era în prime#die de a fi compromisă c-iar prin profeţia lui* că mulţimea nu putea înţelege ad7ncul

r7nduielii 5omnului= %H ! $f. Brigorie de ;azianz Despre preoţie C+I&.

3: i a ieit Iona #in cetate i a e3ut 8n :reaDma cet<iiA i acolo i6a fcut un um@rarA i a e3ut su@ el,

um@r, :n cn# a e#ea ce se 8ntm:l cu cetatea.

: i 1omnul 1umne3eu i6a :oruncit unui reD, iar acesta a crescut :n #easu:ra ca:ului lui Iona, ca s

fie um@r #easu:ra ca:ului su i s6l um@reasc #e neca3urile lui. i s6a @ucurat Iona #e reD4 mare

@ucurieG

> vora de un vre# care cre"te lung cu frunze mari al cărui fruct este tigva sau tărtăcuţa. rin introducer

acestui element istorisirea plon#ează în simol: umrarul făcut de omul!Iona este de#a inutil= %0 ! ''+,

00A2&.

A: * #oua 3i #e #iminea<, 8ns, 1umne3eu i6a :oruncit unui ierme, iar acesta a ros reDul :e #e#esu@

i el s6a uscat.

: i a fost c la rsritul soarelui i6a :oruncit 1umne3eu unui nt cal#, :lin #e 3#ufA i soarele loea

:e ca:ul lui Iona, iar acesta se sfrea i nu mai tr;ea n#eD#e #e ia<a luiA i 3icea4 5Mai @ine6mi este

s mor #ect s triescG=

5e la acest loc c7teva consideraţii despre mi"cările sufletului care uneori se sufocă el însu"i astfel înc7t i

se pare că vrea să iasă din această viaţă alteori p7nă într!at7t se lărge"te "i se înmulţe"te veselia lui înc7t

nu se mai poate cuprinde pe sine însu"i c-iar dacă e silit la aceasta= %$ ! $f. $imeon ;oul <eolog Catehez

DD+&.

9: i a 3is 1omnul 1umne3eu ctre Iona4 5*a #e tare te6ai mnit tu #in :ricina reDuluiF=. Iar el a 3is45Joarte mult m6am mnit, :n6la moarteG=

0@: Iar 1omnul a 3is4 5ie <i6a :rut ru #e un reD, :entru care nu te6ai ostenit, i nici c l6ai crescut,

care 8ntr6o noa:te a crescut i 8ntr6o noa:te a :ierit.

00: 1ar Eu, cum s nu cru< 9inie, cetatea cea mare, 8n care locuiesc mai mult #e o sut #ou3eci #e

miria#e #e oameni care nu6i cunoteau #rea:ta sau stn;aF i itele lor multeF...=.



Miria#e: Istorisirea plon#ează mai ad7nc în simol: miriade nu este un număr determinat al locuitorilor

;inivei ci un număr al nemărginirii (folosit îndeosei c7nd e vora de îngeri – ,pocalipsa 3 00). ,"adar

iuirea lui 5umnezeu – care o preveste"te pe aceea a >vang-eliei – este universală= %2 ! ''+, p. 00A2&.

4n final inserăm o t7lcuire a întregii cărţi Iona:

;imic din ce se scrie în $criptură despre persoane sau locuri sau timpuri sau alte lucruri însufleţite sau

neînsufleţite sensiile sau spirituale nu treuie să le înţelegem totdeauna în acela"i fel dacă vrem să nu s

producă un dezacord între istorie "i înţelesul spiritual al locului. 5e aceea cel ce vrea să afle fără gre"eală

sensul dumnezeiesc al $cripturii treuie să ia fiecare din lucrurile în"irate de fiecare dată în alt înţeles dup

deoseirile înt7mplărilor petrecute sau povestite d7ndu!i potrivit cu locul "i cu timpul t7lcuirea cuvenită.

Căci orice nume notat în $criptură are multe înţelesuri după diferitele etimologii posiile ale cuv7ntului

eraic. ,ceasta o vedem limpede "i aici. Căci Iona se tălmăce"te după diferitele sale etimologii o#ihna !i

#arul lui Dunezeu sau tăă#uirea lui Dunezeu sau harul lui Dunezeu #at lor sau osteneala lui

Dunezeu sau porubel sau fuga #e po#oabă sau %ntristarea lor . ,poi el a#unge "i în Ioppe "i pe mare "i c-it "i în ;inive "i su curcuetă. 5intre acestea Ioppe se tălmăce"te loc #e un#e se &e#e bucuria sau

fruuseţea inunată sau bucurie puternică . 5eci roorocul Iona înc-ipuie sau pe ,dam sau firea cea de

o"te sau pe ristos sau -arul proorocesc sau poporul nemulţumitor al Iudeilor care se întristează de oric

ine "i pizmuie"te toate darurile dumnezeie"ti. 5e pildă înc-ipuie pe ,dam "i firea cea de o"te c7nd fuge

din Ioppe pe mare fapt pentru care după unul din înţelesurile numelui său se nume"te fuga #e po#oabă .

Căci Ioppe înc-ipuie raiul care este "i se nume"te cu adevărat locul #e un#e se &e#e bucuria sau bucurie

puternică sau fruuseţe inunată dată fiind ogăţia nestricăciunii din el cum era raiul sădit de m7na lui

5umnezeu. 1i a să#it" zice" Donul rai %n ,#en !i a pus acolo pe oul pe care-2 zi#ise (Facerea 2 ). 5ar c

sunt pomii din el fie că e vora de pomi văzuţi fie de pomi spirituali "i ce este pomul vieţii din mi#locul

raiului Ce sunt toţi ace"ti pomi din care a luat ,dam poruncă să măn7nce dar poate că nici nu s!a atins de

ei Căci îi spune 5umnezeu: Din tot poul #in rai &ei ânca (Facerea 2 0).

Ioppe mai înseamnă însă "i virtutea "i cuno"tinţa precum "i înţelepciunea de pe urma lor. +irtutea c7nd se

tălmăce"te fruuseţe inunată * cuno"tinţa c7nd se înţelege ca loc #e un#e se &e#e bucuria. Iar

înţelepciunea c7nd se tălmăce"te bucurie puternică * căci prin înţelepciune omul desăv7r"it prime"te o

ucurie negrăită adică ucuria puternică ce susţine cu adevărat viaţa cea după 5umnezeu sau cea

dumnezeiască a omului. Fiindcă %nţelepciunea este po #e &iaţă tuturor celor ce se lipsesc #e ea !i teelie

sigură celor ce se reazeă pe ea" ca pe Donul (rovere 8 0). 5eci firea oamenilor fuge pururea dinIoppe adică din deprinderea virtuţii "i a cuno"tinţei ca "i de la -arul înţelepciunii de pe urma lor precum a

fugit ,dam prin neascultare din rai. Fuge pentru că cugetarea ei zace cu plăcere în cele rele. Li fugind e

t7r7tă cu voia ei pe mare adică pe valurile murdare ale păcatelor cum s!a rostogolit ,dam în lumea aceast

după ce a căzut din rai îmrăţi"7nd amăgirea "i confuzia nestatornică a lucrurilor materiale pricinuite de

valuri "i pricinuind alte valuri. Iar c7"tigul celor ce îmrăţi"ează această amăgire este că se scufundă "i sunt

îng-iţiţi de c-it "i sunt cov7r"iţi de apă p7nă la suflet. ,poi sunt împresuraţi de cel mai de pe urmă ad7nc



capul li se afundă între crăpăturile munţilor ca în sf7r"it să cooare pe fundul păm7ntului ale cărui zăvoar

sunt încuietori ve"nice (2 A). Căci păm7ntul acela fiind talpa celui mai de #os ad7nc e cu adevărat

%ntunecat !i neguros" păânt al %ntunerecului &e!nic" %n care nu este nici o licărire !i nu se poate &e#ea

&iaţă a uritorilor (Iov 0@ 20) cum zice undeva marele Iov cel care a purtat cu iz7ndă mari răzoaie

pentru adevăr.

5eci roorocul înfăţi"ează în c-ip tainic pe ,dam adică firea cea de o"te a oamenilor în fiecare din stările

prin care a trecut: cum a fugit de la unătăţile dumnezeie"ti ca din Ioppe "i e t7r7tă în mizeria vieţii de

aici ca pe o mare scufund7ndu!se în oceanul agitat "i frăm7ntat al patimilor păm7nte"ti* cum e îng-iţită

apoi de c-it fiara cea spirituală "i nesăturată adică de diavol "i cum e cov7r"ită din toate părţile de apa

ispitelor p7nă la suflet adică e cople"ită de ispitele vieţii* apoi cum e împresurată de cel mai de pe urmă

ad7nc cu alte cuvinte cum e înfă"urată mintea de ne"tiinţa totală "i cum e cople"ită #udecata de marea

povară a păcatului* pe urmă cum i se afundă capul în crăpăturile munţilor sau cum e prinsă prima învăţătur

despre monadă întemeiată pe credinţă care e capul întregului trup al virtuţilor între cugetările puterilorviclene ca între ni"te crăpături întunecoase ale munţilor "i e spartă în multe păreri "i năluciri (căci prin

crăpăturile munţilor $criptura a indicat ideile amăgitoare ale du-urilor răutăţii ce sălă"luiesc undeva în

fundul ultimului ad7nc al ne"tiinţei)* în sf7r"it cum cooară p7nă #os pe păm7nt ale cărui ză&oare sunt

%ncuietori &e!nice (Iov 0@ 20) sau cum cade în deprinderea goală de orice simţire dumnezeiască "i lipsită d

orice mi"care de viaţă a virtuţilor adică într!o deprindere ce nu mai are nici o simţire pentru unătate "i ni

o dorinţă care să se mi"te spre 5umnezeu. > deprinderea peste care apasă ca un ais întunericul ne"tiinţei

noianul cumplit al răutăţii "i în care î"i au rădăcinile munţii rătăcirii adică du-urile răutăţii în ale căror

crăpături afund7ndu!se firea omenească a devenit pe urmă ază pentru cea mai păcătoasă deprindere ca

una ce s!a făcut re"edinţă "i unealtă a rătăcirii "i a răutăţii lor. 4n această deprindere se află ca ni"te

zăvoare ve"nice împătimirile sufletului după cele materiale care nu lasă cugetarea să se izăvească de

întunericul ne"tiinţei ca să vadă lumina adevăratei cuno"tinţe. ,ceastă deprindere a indicat!o poate cum

spuneam puţin mai înainte în c-ip acoperit marele Iov prin cuvintele: Păânt %ntunecat !i neguros"

păânt al %ntunericului &e!nic (Iov 0@ 20). > păm7nt întunecat fiindcă e pustie de orice cuno"tinţă "i

contemplaţie adevărată* "i neguros pentru că e lipsită de orice virtute "i activitate. Li continuă: %n el nu

este nici o licărire" se %nţelege #e cuno!tinţă !i #e a#e&ăr" !i nu se poate &e#ea &iaţă a uritorilor adică o

vieţuire demnă de fiinţele raţionale.

roorocul a#unge în toate aceste stări poate ca să înc-ipuie prin sine patimile în care s!a rostogolit omenire în c-ip #alnic făc7ndu!"i ale sale cele ale firii comune a oamenilor. 5e aceea c7nd înc-ipuie pe ,dam i se

potrive"te unul din înţelesurile numelui "i anume fuga #e po#oabă . C7nd însă preînc-ipuie pe 5umnezeu

care s!a coor7t pentru noi întru ale noastre prin trup însufleţit mintal făc7ndu!$e ca noi afară numai de

păcat "i zugrăve"te anticipat taina întrupării "i a patimilor în vederea m7ntuirii atunci prin plecarea sa din

Ioppe pe mare indică coor7rea 5omnului din cer în lumea aceasta iar prin îng-iţirea sa de către c-it "i pri

aruncarea nevătămată după trei zile "i trei nopţi preveste"te taina morţii a îngropării "i a învierii. 5e aceea



se potrive"te c7t se poate de ine un alt înţeles al numelui "i anume: o#ihna !i tăă#uirea lui Dunezeu

sau harul lui Dunezeu #at lor sau poate "i osteneala lui Dunezeu pentru patima cea de ună voie a

5omnului. Căci roorocul a preînc-ipuit tainic prin înt7mplările sale pe ristos Iisus adevăratul 5umnezeu

o#ihna adevărată a celor osteniţi de dureri tăă#uirea celor zdroiţi "i harul iertării gre"alelor. entru că

5omnul "i 5umnezeul nostru făc7ndu!$e om a coor7t din cer în oceanul vieţii noastre ca dintr!o Ioppe ce

se tălmăce"te locul #e un#e se &e#e bucuria pe marea acestei lumi precum s!a scris: Care %n locul bucurie

ce era pusă %naintea $ui" a răb#at crucea" nebăgân# %n seaă ocara (>vrei 02 2). Li coor7ndu!$e de ună

voie în inima păm7ntului unde ne ţinea înc-i"i vicleanul după ce ne îng-iţise prin moarte a ridicat din nou

toată firea cea roită la cer după ce a smuls!o de acolo prin înviere. rin aceasta >l ne este cu adevărat

o#ihnă tăă#uire "i har . +#ihnă ca Cel ce dezleagă prin viaţa $a vremelnică legea roiei silnice a trupulu

tăă#uire ca Cel ce tămăduie"te prin înviere firea zdroită prin moarte "i stricăciune* har ca Cel ce

dăruie"te prin credinţă înfierea în du- "i -arul îndumnezeirii dat fiecăruia după vrednicie. Căci treuia cu

adevărat să a#ungă lumina "i puterea lui 5umnezeu "i <atăl în acel păm7nt în care stăp7nea întunericul "izăvoarele ve"nice. Li aceasta pentru ca Cel ce e lumină du-ovnicească să împră"tie întunericul ne"tiinţei "

Cel ce e puterea ipostatică a lui 5umnezeu să sfăr7me zăvoarele păcatului "i a"a să sloozească firea celor

încătu"aţi cumplit de cel viclean dăruindu!i lumina nestinsă a cuno"tinţei adevărate "i puterea de

nedezrădăcinat a virtuţilor.

5ar roorocul înc-ipuie prin persoana sa "i -arul proorocesc care se strămută prin >vang-elie din slu#irea

legii socotită odinioară at7t de slăvită la neamuri lăs7nd poporul iudaic devenit necredincios pustiu de

ucuria ce o avea de acea slu#ire ca prin multe necazuri prime#dii str7mtorări osteneli prigoniri "i morţi

să întoarcă 'iserica neamurilor la 5umnezeu ca pe o ;inive. C7nd înc-ipuie acest -ar al proorociei

roorocul părăse"te în c-ip tainic Ioppe ceea ce înseamnă că -arul se depărtează de la slu#irea legii "i

porne"te pe marea potrivnicilor fără de voie "i a luptelor cu ele a ostenelilor "i prime#diilor p7nă ce e

îng-iţit de moarte ca de un c-it fără să fie c7tu"i de puţin vătămat. Căci nimic de pe lume nu a putut

împiedica mersul -arului propovăduit neamurilor prin >vang-elie: nici necaz" nici strâtoare" nici prigoană

nici foaete" nici prie*#ie" nici sabie (/omani 83). 5impotrivă prin aceasta -arul se întărea "i mai mul

iruind pe toţi cei ce se ridicau împotrivă. ătimind iruia "i mai mult pe cei ce i se împotriveau "i astfel a

întors firea rătăcită la 5umnezeul cel viu "i adevărat cum a întors Iona cetatea ;inive. Li de"i î"i înc-ipuia

vicleanul că acoperă -arul cu mulţimea prigoanelor ca pe rooroc c-itul nu l!a putut ţine p7nă la sf7r"it

neput7nd slăi tăria puterii prin care lucra -arul. 'a această putere făcea -arul să lumineze "i mai strălucit în ucenicii lui după ce treceau prin aceste potrivnicii a"a înc7t vicleanul î"i pricinuia prin atacurile sale

mai degraă surparea puterii sale. Căci el vedea nu numai că -arul nu poate fi iruit de el ci "i că

slăiciunea naturală a sfinţilor care îl vesteau neamurilor se prefăcea în tărie ce surpa puterea lui "i!i

doora toată înălţarea ce se ridica împotriva cuno"tinţei lui 5umnezeu (II Corinteni 0@ 3)* a tocmai c7nd s

credea că este înfr7ntă trupe"te prin str7mtorări apărea "i mai împuternicită du-ovnice"te. ,cest lucru l!a

cunoscut din e?perienţa pătimirilor sale avel marea tr7miţă a adevărului care a devenit slu#itor al -arul



proorocesc în ristos către neamuri întru înnoirea du-ului "i nu în vec-imea literei. 5e aceea zice: A&e

cooara aceasta %n &ase #e lut (II Corinteni 1 A). Cooară nume"te cuv7ntul -arului: iar vas de lut trupul

acesta pătimitor sau păruta simplitate în cuv7ntul rostit care a iruit toată înţelepciunea lumii sau care

cuprindea în sine c7t era cu putinţă înţelepciunea lui 5umnezeu pe care nu o cuprindea lumea "i care a

umplut toată lumea de lumina cuno"tinţei adevărate cuprinsă în ea. Li adaugă: Ca ulţiea puterii să fie a

lui Dunezeu" iar nu #in noi3 %ntru toate necaz pătiin#" #ar nu strâtorân#u-ne3 lipsiţi fiin#" #ar nu

#eznă#ă*#uiţi3 prigoniţi" #ar nu părăsiţi3 trântiţi *os" #ar nu prăpă#iţi3 %n toată &reea oorârea lui Iisus

trup purtân#-o" ca !i &iaţa lui Iisus să se arate %n trupul nostru' Că pururea noi cei &ii ne #ă la oarte

pentru Iisus" ca !i &iaţa lui Iisus să se arate %n trupul nostru cel uritor" %ncât oartea %n noi se lucrează" i

&iaţa %n &oi (II Corinteni 1 A!02). Căci cei ce propovăduiau cuv7ntul -arului purt7nd fără vină "i din toată

inima moartea cea de unăvoie prin pătimirile lor lucrau neamurilor viaţa cea în du- întru cuno"tinţa

adevărului. ,ceasta a pătimit!o "i Iona care preînc-ipuind tainic în sine -arul a îndurat at7tea prime#dii

să întoarcă pe ;iniviteni de la rătăcire la 5umnezeu. 5e aceea după un alt înţeles al numelui său se maitălmăce"te "i #arul lui Dunezeu sau osteneala lui Dunezeu. Căci într!adevăr #ar al lui Dunezeu de

oameni iuitori "i osteneală #unezeiască prealăudată este -arul proorocesc trimis neamurilor. > #ar

întruc7t dăruie"te lumina cuno"tinţei adevărate "i procură nestricăciunea vieţii celor ce!l primesc* "i e

osteneală a lui Dunezeu întruc7t înduplecă pe slu#itorii săi să se împodoească cu ostenelile pentru adev

"i!i învaţă pe cei ce se îngri#esc prea tare de viaţa în trup să crească mai mult prin pătimiri dec7t prin

ucurii d7ndu!le ca dovadă a puterii cov7r"itoare a 5u-ului din ei neputinţa naturală a trupului lor de!a

suporta pătimirile.

5eci cuv7ntul -arului străăt7nd prin multe încercări la firea oamenilor sau la 'iserica neamurilor precum

Iona prin multe necazuri la cetatea cea mare a ;inivei înduplecă legea care împărăte"te peste fire să se

scoale de pe tronul ei adică din deprinderea de mai înainte în rău sau din trăirea după simţuri "i să!"i

scoată -aina sa adică să lepede fumurile slavei lume"ti pentru moravurile sale apoi să îmrace sacul adic

#alea "i asprimea neplăcută a relei pătimiri "i o purtare demnă de viaţa cea plăcută lui 5umnezeu "i să "ad

în cenu"ă adică în sărăcia cu du-ul în care e învăţat să "adă tot cel ce vrea să trăiască cu evlavie "i are în

sine iciul con"tiinţei care!0 love"te pentru gre"alele sale. 5ar nu numai pe împărat îl înduplecă cuv7ntul ce

propovăduit al -arului să creadă în 5umnezeu ci "i pe ăraţi adică pe oamenii cu firea întreagă

conving7ndu!i să mărturisească tare că unul este 5umnezeu Făcătorul "i Eudecătorul tuturor "i -otăr7ndu!

să se lepede cu desăv7r"ire de îndeletnicirile lor cele rele de mai înainte "i să se îmrace în saci de la cel mmic p7nă la cel mai mare dintre ei adică să înceapă cu toată r7vna o viaţă aspră omor7toare de patimi. Ia

ici !i ari cred că sunt numiţi aici de $criptură după înţelesul mai înalt cei vinovaţi de o răutate mai mic

sau mai mare.

1i au crezut bărbaţii .ini&ei lui Dunezeu !i au hotărât să postească !i s-au %brăcat %n saci" #e la cel ai

ic până la cel ai are #intre ei' 1i a ers cu&ântul până la %păratul .ini&ei !i s-a sculat #e pe tronul

său !i s-a #ezbrăcat #e &e!ântul său !i s-a %brăcat cu sac !i a !ezut %n cenu!ă' Apoi s-a &estit !i s-a



poruncit %n .ini&e #e la %părat !i #e la #regătorii săi" spunân#u-se4 +aenii !i #obitoacele" boii !i oile" să

nu guste niic" nici să pască" !i apă să nu bea (2 3!A): )părat al firii este cum am zis legea firii.

Dregătorii lui sunt puterea raţională irasciilă "i poftitoare. Bărbaţii acestei cetăţi adică ai firii sunt dup

unul din înţelesuri cei ce păcătuiesc prin raţiune "i au o cuno"tinţă gre"ită despre 5umnezeu "i despre

lucrurile dumnezeie"ti. Dobitoacele sunt cei ce păcătuiesc prin poftă "i trag la povara plăcerii prin patimile

trupe"ti. Boii sunt cei ce folosesc toată mi"carea m7niei pentru do7ndirea unurilor păm7nte"ti* căci zic

unii că s7ngele oului c7nd e ăut pricinuie"te îndată moartea celui ce îl ea* deci s7ngele lui este în c-ip

vădit simolul m7niei. +ile de ocară de aici sunt cei ce pasc fără de minte numai prin simţuri cele văzute

ca pe o iară din pricina patimii ce!i stăp7ne"te. <oate acestea socotim că au în acest loc al $cripturii un

înţeles de ocară p7nă ce lu7ndu!le Cuv7ntul le va preface în une. 5e aceea adaugă $criptura despre ele:

nu guste niic" nici să pască" !i apă să nu bea. 4n felul acesta se vor depărta cauzele de mai înainte care

susţineau în fiecare din cele în"irate patimile. Iar după înlăturarea acestor cauze ele î"i vor sc-ima

îndeletnicirile rele de care erau stăp7nite odinioară. ,răt7nd!o aceasta $criptura adaugă: 1i s-au %brăcat%n saci oaenii" !i #obitoacele n-au păscut !i au strigat către Donul !i Dunezeu cu stăruinţă3 !i s-a %ntor

fiecare #e la calea sa cea rea !i #e la ne#reptatea #in âinile sale (8 ).

+aenii sunt cum am spus cei stăp7niţi printr!o gre"ită #udecată a raţiunii de patimile suflete"ti* iar

#obitoacele cei ţintuiţi de patimile trupe"ti prin reaua întreuinţare a m7niei "i a poftei în vederea

plăcerii. 5eci toţi îmracă ca pe un sac omor7rea mădularelor de pe păm7nt sau a întregii legi "i cugetăr

păm7nte"ti "i strigă cu stăruinţă adică cu glas mare sau cu îndrăzneală cer7nd iertarea păcatelor de mai

înainte "i depărt7ndu!se de la cursul oi"nuinţei ca de la o cale oarecare "i de la nedreptatea lucrată de

faptele lor ca de ni"te m7ini.

,stfel ;inive înţeleasă ca firea cea comună a oamenilor sau ca 'iserica neamurilor are pururea pe Iona sa

cuv7ntul -arului proorocesc propovăduind în ea "i în fiecare zi întorc7nd pe cei rătăciţi la 5umnezeu. Iar

dacă referim înţelesul spiritual al ;inivei la fiecare ins în parte atunci cetatea cea mare zicem că este

sufletul fiecăruia la care după ce a păcătuit este trimis cuv7ntul lui 5umnezeu ca să!i propovăduiască

pocăinţa spre viaţă. 4n acest caz prin împăratul cetăţii înţelegem mintea* dregătorii sunt puterile înnăscute

ăraţii g7ndurile pătima"e* doitoacele mi"cările poftitoare ale trupului* oii mi"cările lacome ale m7ni

spre unurile materiale* iar oile mi"cările simţurilor care percep lucrurile sensiile fără cugetare. 5eci

cuv7ntul lui 5umnezeu înduplecă mintea adică pe împărat să se ridice ca de pe un tron din deprinderea

de mai înainte cu ne"tiinţa "i să se dezrace ca de o -aină de părerea mincinoasă despre lucruri apoi să îmrace ca pe un sac căinţa pentru cele rău cugetate "i să se a"eze ca în cenu"ă în deprinderea sărăciei c

du-ul* pe urmă să poruncească oamenilor doitoacelor oilor "i oilor să postească înfr7n7ndu!se de la

m7ncarea păcatului "i de la ăutura ne"tiinţei adică să se reţină de la săv7r"irea păcatelor "i de la

contemplarea în"elătoare prin simţuri "i să se îmrace în sac adică în deprinderea care omoară patimile

contrare firii dar cultivă virtuţile "i cuno"tinţele cele după fire* apoi să strige către 5umnezeu cu stăruinţă

adică să denunţe cu putere cele de mai înainte "i să se roage cu smerenie ca să primească iertare de la Ce



ce poate să o dea* de asemenea să ceară puterea statornică pentru împlinirea poruncilor "i pentru păzirea

-otăr7rii spre cele une de la ,cela care e gata să o dea celor ce o cer pentru ca în felul acesta să!"i poată

aate cugetarea de la rătăcirea de mai înainte ca de la o cale rea "i să lepede deprinderea de a născoci

răul din puterile făptuitoare ale sufletului.

4n această mare cetate adică în firea o"tească a oamenilor sau în 'iserica alcătuită din neamuri sau în

sufletul fiecăruia m7ntuit prin cuv7ntul virtuţii "i al cuno"tinţei adică al credinţei "i al unei con"tiinţe

locuiesc ai ult #e #ouăsprezece iria#e %de douăsprezece zeci de mii& #e oaeni care nu-!i cunosc

#reapta nici stânga lor (1 01). Cred că $criptura indică aici prin cele douăsprezece miriade după un înţele

mai înalt raţiunile timpului "i ale firii adică cuno"tinţa cuprinzătoare a firii văzute împreună cu acelea făr

de care aceasta nu poate să e?iste. Căci dacă numărul doisprezece se formează prin adunarea lui cinci "i

"apte iar firea e întinată pentru simţuri "i timpul în"eptit atunci numărul doisprezece indică desigur firea

"i timpul. 5e notat însă că a spus ai ult de douăsprezece miriade de oameni ca să cunoa"tem că acest

număr e circumscris "i depă"it în c-ip indefinit de mai multe care fac prin ele o sumă superioară număruluidoisprezece.

5eci 'iserica prealăudată a lui 5umnezeu av7nd raţiunile virtuţii "i ale cuno"tinţei care întrec raţiunile

timpului "i ale firii "i străat spre măreţia celor ve"nice "i inteligiile are ai ult #e #ouăsprezece iria#

#e bărbaţi" care nu-!i cunosc #reapta sau stânga lor . Căci cel ce din pricina virtuţii legiuite "i!a uitat de

patimile din trup ca de unele ce sunt la st7nga "i din pricina cuno"tinţei fără gre"eală a faptelor sale nu e

stăp7nit de oala părerii de sine ca de una ce e la dreapta a devenit ărat ce nu!"i cunoa"te dreapta lui

întruc7t nu iue"te slava ce se destramă nici st7nga întruc7t nu se lasă aţ7ţat de patimile trupului.

,"adar prin #reapta $criptura înţelege după cum se vede slava de"artă de pe urma a"a ziselor isprăvi iar

prin stânga neînfr7narea ce răsare de pe urma patimilor de ru"ine. e ace"ti ăraţi ce nu cunosc dreapta

st7nga lor îi are orice suflet luminat de vederile celor spirituale %inteligiile&. entru că tot sufletul care î"i

retrage puterea cugetării de la contemplarea naturii "i a timpului are cugetările naturale ca pe ni"te ăra

%> ! în grece"te cugetările OQ sunt de genul masculin (n. trad.)& ce au trecut de numărul

doisprezece sau ca pe ni"te raţiuni ce nu se mai ostenesc cu cele ce sunt su fire "i su timp ci se

îndeletnicesc cu înţelegerea "i cunoa"terea dumnezeie"tilor taine "i de aceea nu cunosc dreapta sau st7nga

lor. Căci cunoa"terea virtuţilor după raţiunea lor adică recunoa"terea adevărată prin trăire a cauzei

virtuţilor face pe cei părta"i de ea să nu mai cunoască de loc insuficienţa "i e?cesul de virtute care stau de

cele două părţi ale mi#lociei virtuţilor ca dreapta "i st7nga.entru că dacă în raţiune nu se află nimic contrar raţiunii e limpede că cel ce s!a înălţat la raţiunea

virtuţilor nu va mai cunoa"te c7tu"i de puţin poziţia celor fără raţiune. Fiindcă nu e cu putinţă să privească

deodată două lucruri care se contrazic "i să cunoască pe unul din ele manifest7ndu!se deodată cu celălalt.

Căci dacă în credinţă nu se află nici o raţiune a necredinţei "i dacă prin fire lumina nu poate fi cauza

întunericului "i diavolul nu se poate arăta deodată cu ristos e vădit că nici ceea ce!i contrar raţiunii nu

poate e?ista la un loc cu raţiunea. Iar dacă ceea ce!i contrar raţiunii nu poate să se afle la un loc cu



raţiunea e vădit că cel ce s!a înălţat la raţiunea virtuţilor nu poate cunoa"te poziţia celor contrare raţiunii

>l cunoa"te virtutea numai a"a cum este dar nu cum e socotită. 5e aceea nu cunoa"te nici dreapta prin

e?ces nici st7nga prin insuficienţă fiindcă în am7ndouă acestea se poate constata iraţionalul. Căci dacă

raţiunea este -otarul "i măsura lucrurilor ceea ce e fără -otar "i fără măsură sau e peste -otar "i peste

măsură e lipsit de raţiune "i de aceea contrar raţiunii. Căci am7ndouă acestea aduc la fel celor ce se mi"că

astfel căderea de la ceea ce e?istă cu adevărat. Jna din ele prin faptul că îi face să!"i îndrume cursul vieţii

spre ceva nedefinit "i nelămurit "i să nu aiă pe 5umnezeu ca scop întruc7t din pricina lipsei de măsură a

minţii î"i iau ca ţintă să se aată de la dreapta tot mai spre dreapta* iar cealaltă prin faptul că îi aate "i e

de la scop îndrum7ndu!le cursul vieţii numai spre cele ce ţin de simţuri întruc7t din pricina lipsei de puter

a minţii îi face să socotească drept ţintă ceea ce se circumscrie prin simţuri. ,cestea nu le cunoa"te "i nu l

pătime"te cel ce ascultă numai de raţiunea virtuţii "i -otărnice"te prin ea toată mi"carea minţii sale înc7t

nu poată cugeta peste raţiune sau fără raţiune.

Iar dacă cineva vrea să!"i înalţe mintea la un înţeles "i mai înalt prin #reapta poate să înţeleagă raţiunilecelor netrupe"ti iar prin stânga pe ale trupurilor. 5ar mintea ce se înalţă spre cauza lucrurilor nereţinută d

nimic nu mai cunoa"te aceste raţiuni întruc7t nu mai vede nici o raţiune în 5umnezeu Cel ce după cauză

mai presus de orice raţiune. ,dun7ndu!se spre >l din toate lucrurile nu mai cunoa"te nici o raţiune a celor

de care s!a despărţit privind în c-ip negrăit numai /aţiunea la care s!a ridicat după -ar.

e ace"ti ăraţi "i pe cei asemenea lor care într!adevăr nu cunosc dreapta "i st7nga lor cea de ocară îi

cruţă 5umnezeu* "i pentru ei lumea toată. (,m zis cea de ocară deoarece aproape toate cele din $criptură

au "i un înţeles de laudă "i un înţeles de ocară). 5ar poporul iudeu pizma" "i vră#ma" al oricărei iuiri de

oameni se pl7nge de m7ntuirea oamenilor "i de aceea îndrăzne"te să se răzvrătească c-iar "i împotriva

unătăţii dumnezeie"ti. lin de nerecuno"tinţă de nemulţumire "i de ură faţă de oameni el scr7"ne"te din

dinţi se sc7re"te de viaţă "i!"i face pricină de întristare din m7ntuirea neamurilor în ristos. $ocotind din

ne"tiinţă mai de preţ o curcuetă dec7t m7ntuirea oamenilor se îndurerează c7nd o vede că se usucă roas

de vierme. ;eunia aceasta a >vreilor a zugrăvit!o în sine ca tip marele rooroc Iona fără să pătimească el

însu"i ! ferească 5umnezeu ! de scăderile Iudeilor ci os7ndind în sine cu anticipaţie necredinţa lor pentru

care au căzut din slava de mai înainte ca dintr!o Ioppe. 5e aceea i!a dat 5u-ul $f7nt în c-ip tainic acest

nume capail să arate prin diferitele lui tălmăciri starea lăuntrică a tuturor celor preînc-ipuiţi. C7nd deci

dezvăluie în sine ca tip neunia Iudeilor care se întristează pentru m7ntuirea oamenilor "i se sminte"te de

minunata lor c-emare dar se sc7re"te de viaţă "i dore"te -ulind voia lui 5umnezeu mai ine moartea dinpricina ve"te#irii curcuetei numele lui se tălmăce"te întristarea lor. ,ceastă întristare o condamnă $criptu

c7nd zice: A &ăzut Dunezeu faptele lor" a#ică ale .ini&itenilor" că s-au %ntors #e la căile lor cele rele !i I-

părut rău să-i ai pe#epsească pe ei !i nu i-a ai pe#epsit' 1i s-a %ntristat Iona !i a zis4 Acu Stăpâne

Doane ia sufletul eu #e la ine" că ai bine este ie să or #ecât să trăiesc (8 0@!10). Li iară"i: 1i a

poruncit Donul Dunezeu unui &iere a #oua zi #iineaţa" !i a ros pe #e#esubt curcubetă !i s-a uscat' 1

a fost #upă ce a răsărit soarele" a lo&it capul lui Iona !i s-a %puţinat cu sufletul !i s-a scârbit #e &iaţa lui !



a zis4 ai bine este ie să or #ecât să trăiesc (1 !9).

;inive este deci 'iserica neamurilor care a primit cuv7ntul -arului "i s!a întors de la rătăcirea de mai înaint

a înc-inării la idoli "i de aceea s!a m7ntuit "i s!a învrednicit de slava cerurilor. Iar umrarul pe care "i l!a

făcut Iona după ce a ie"it din cetate înc-ipuie Ierusalimul de #os "i templul din el făcut de m7ini. Curcuet

înfăţi"ează umra vremelnică a slu#irii trupe"ti "i numai după literă a legii care nu e statornică "i nu poate

să mulţumească mintea. Iar viermele este 5omnul "i 5umnezeul nostru Iisus ristos precum >l însu"i zice

despre $ine la roorocul 5avid: Sunt &iere !i nu o (salmi 20 ). Căci s!a făcut "i s!a numit cu adevărat

vierme pentru trupul fără de săm7nţă pe care l!a primit. Fiindcă precum viermele nu are împreunare "i

amestecare ca pricină premergătoare a na"terii lui tot a"a nici na"terii după trup a 5omnului nu i!a preme

vreo amestecare. 5ar mai e vierme "i pentru faptul că a îmrăcat trupul ca pe o momeală pusă în undiţa

dumnezeirii spre amăgirea diavolului pentru ca dracul spiritual cel nesăturat îng-iţind trupul pentru firea

lui u"or de apucat să fie sf7"iat de undiţa dumnezeirii "i deodată cu trupul sf7nt al Cuv7ntului luat din no

să dea afară toată firea omenească pe care o îng-iţise mai înainte* cu alte cuvinte pentru ca a"a cum îng-iţise acela mai înainte pe om momindu!0 cu năde#dea dumnezeirii tot a"a momit fiind mai pe urmă c

firea omenească să dea afară pe cel amăgit cu năde#dea dumnezeirii amăgit fiind el însu"i cu năde#dea că

va pune m7na pe omenire* apoi ca să se arate ogăţia cov7r"itoare a puterii dumnezeie"ti care iruie prin

slăiciunea firii iruite tăria celui ce a iruit!o mai înainte* "i ca să se arate că mai degraă iruie

5umnezeu pe diavol folosindu!se de momeala trupului dec7t diavolul pe om cu făgăduinţa firii

dumnezeie"ti. ,cest vierme a ros curcueta "i a uscat!o adică a pus capăt slu#irii legii ca unei umre "i a

uscat părerea de sine a Iudeilor întemeiată pe ea.

1i a fost a #oua zi #upă ce a răsărit soarele. , doua zi adică după trecerea g-iciturilor din c-ipurile legii "i

timpului -otăr7t pentru slu#irea trupească a ei a răsărit -arul tainei celei noi aduc7nd o altă zi a unei

cuno"tinţe mai înalte "i a unei virtuţi dumnezeie"ti o zi care îndumnezeie"te pe cei ce o îmrăţi"ează. 5ec

după ce viermele acesta a ros curcueta "i soarele acesta (căci unul "i acela"i e "i vierme "i soare al

dreptăţii: e vierme întruc7t s!a născut după trup fără de săm7nţă "i zămislirea lui e mai presus de orice

înţelegere* iar soare întruc7t s!a coor7t pentru mine su păm7nt prin taina morţii "i a morm7ntului "i

întruc7t e prin fire "i pentru sine lumina ve"nică) a răsărit din morţi prin înviere a poruncit Dunezeu unui

&ânt arzător !i soarele a lo&it capul lui Iona. Cu alte cuvinte după răsăritul soarelui dreptăţii adică după

învierea "i înălţarea 5omnului a venit v7ntul arzător al încercărilor peste Iudeii răma"i nepocăiţi "i le!a lov

capetele lor potrivit unei drepte #udecăţi întorc7nd după cum s!a scris durerea lor peste capetele lor(salmi A 0A) precum în"i"i ceruseră mai înainte zic7nd: Sângele $ui asupra noastră !i asupra copiilor no!t

(6atei 2A 23). Căci de fapt după învierea "i înălţarea 67ntuitorului a venit peste ei ca un v7nt foarte

arzător răzunarea prin neamuri "i $oarele meu a door7t la păm7nt slava "i puterea întregului neam lovin

în ea ca într!un cre"tet. Căci înc-iz7ndu!"i oc-ii înţelegerii în faţa Hui nu au cunoscut lumina adevărului

care le strălucea lor.

$au v7ntul arzător ridicat împotriva Iudeilor care n!au ascultat de cuv7ntul -arului mai este "i părăsirea



care opre"te ploaia cuno"tinţei "i roua proorociei "i usucă izvorul natural al cugetărilor evlavioase din inimă

>ste părăsirea adusă cu dreptate peste ei fiindcă "i!au pătat m7inile de s7nge nevinovat "i au dat adevărul

pe m7na minciunii "i au tăgăduit pe 5umnezeu Cuv7ntul Cel ce pentru m7ntuirea neamului omenesc a veni

la noi în c-ipul nostru fără sc-imare. 5e aceea au fost lăsaţi "i ei în propria lor rătăcire în care nu se poa

afla nici o dispoziţie apropiată de credinţă "i de temerea de 5umnezeu ci numai o amiţie uscată secetoa

"i străătută de toată patima cea rea. > amiţia ce poate fi caracterizată prin îng7mfare %trufie& care e o

patimă lestemată ce constă din împreunarea a două rele: m7ndria "i slava de"artă. 5intre acestea m7ndri

tăgăduie"te pe Cel ce e cauza virtuţii "i a firii iar slava de"artă falsifică firea "i însă"i virtutea. Căci cel

m7ndru nu face nimic după 5umnezeu iar cel roit de slava de"artă nu întreprinde nimic după fire. Iar din

amestecarea lor se na"te îng7mfarea care pe 5umnezeu îl dispreţuie"te 7rfind "i -ulind rovidenţa iar d

la fire se înstrăinează folosind toate ale firii împotriva firii "i stric7nd frumuseţea "i una întocmire a firii

prin reaua întreuinţare a lor. $curt vorind poporul Iudeu îngăduind prin necredinţa în ristos dracului

trufa" să!i lege mintea a ur7t deopotrivă pe 5umnezeu "i pe oameni: pe 5umnezeu întruc7t 4l pune maipre#os de plăcerea trupului "i de aceea respinge slu#irea Hui în du-* iar pe oameni întruc7t socote"te pe ce

ce nu!"i cooară neamul după trup din Iaco cu desăv7r"ire străini de Făcător "i de aceea î"

înc-ipuie că uciderile pe care le plănuie"te împotriva noastră sunt ineplăcute lui 5umnezeu. >l nu "tie pe

c7t se pare în neunia lui că trupul "i înrudirea de neam nu pot apropia de 5umnezeu a"a de mult cum

poate apropia sufletul care poartă aceea"i pecete a credinţei ca "i celelalte suflete "i aceea"i aplecare

lăuntrică a voii spre ine. Iar aceasta stinge legea trupului cu totul înc7t nu se mai străvede dec7t raţiunea

lui 5umnezeu arăt7ndu!se prin du- "i făc7ndu!i pe toţi una după minte ca să cunoască pe unul 5umnezeu "

ca să fie între toţi o singură iuire "i armonie datorită căreia nici unul nu mai este despărţit du-ovnice"te dnici unul c-iar dacă trupe"te după locurile ce se ocupă sunt departe unul de altul.

5eci v7ntul arzător este trufia care e patima urii de 5umnezeu "i de oameni. Fiindcă ea usucă inima

necredincio"ilor ve"te#ind cugetările evlavioase despre 5umnezeu "i raţiunile drepte despre fire ca un v7n

arzător. Căci spun unii că acest v7nt se produce prin amestecarea unui v7nt de la răsărit "i a unuia de la

miazăzi "i de aceea usucă umezeala împră"tiată în păm7nt. >l se mai nume"te "i >vroclidonul (+7rte#ul larg

sau <ifonicul (Fumegosul). ;umele dint7i îl poartă fiindcă st7rne"te din toate părţile furtună pe păm7nt "i

mare iar al doilea fiindcă aduce o negură uscată. 5ar pe am7ndouă acestea le pricinuie"te "i trufia.

Căci de fapt aceasta st7rne"te mare tulurare în suflet "i umple mintea de întunericul ne"tiinţei. ,cest v7nt

arzător l!a st7rnit 5umnezeu adică l!a lăsat să vină după at#ocorirea lui ristos asupra Iudeilor care

do7ndiseră o dispoziţie corespunzătoare cu el ca să se facă vădită tuturor voia lor faţă de 5umnezeu "i

oameni. 5e aceea împin"i de negura ne"tiinţei s!au aruncat pe ei în"i"i de unăvoie în partea opusă lui

5umnezeu nemaiav7nd nimic de făcut dec7t să se pl7ngă "i să se înciudeze de m7ntuirea prin credinţă "i d

slava de care s!au împărtă"it neamurile "i de pierderea drepturilor lor ce le aveau după trup. entru aceea

zic: Acu Doane ia sufletele #e la noi" că ai bine este nouă să uri #ecât să trăi. ,ceasta o spun ei



din pricină că s!a născut curcueta adică a încetat slu#irea în umrele legii care noaptea a crescut "i

noaptea a pierit ca una ce nu avea nici o lumină spirituală care să poată lumina înţelegerea sufletului fiin

circumscrise numai la figurile "i la g-iciturile simolurilor.

5ar noi să îmrăţi"ăm du-ovnice"te prin credinţă "i prin dreptatea care o însoţe"te du-ovniceasca ;inive

adică 'iserica alcătuită din neamuri care este precum s!a scris o mare cetate a lui 5umnezeu m7ntuită

după cele trei zile ce i!au fost or7nduite spre pocăinţă. Li să ne grăim să ne facem cetăţeni ai acestei mar

cetăţi a lui 5umnezeu prin pocăinţă "i prin sc-imarea noastră în ine. Căci $criptura spune în mod apriat

despre ea că este o cetate mare a lui 5umnezeu: Iar .ini&e era cetate are lui Dunezeu. Jnde poate afla

Iudeul respectuos faţă de adevăr spun7ndu!se în $criptură un cuv7nt ca acesta despre Ierusalimul de #os >u

de"i am citit de multe ori toată $f7nta $criptură nu am aflat spun7ndu!se nicăieri: 1i Ierusaliul era cetate

are lui Dunezeu. 5ar cine ar putea izuindu!se pe puterea cuv7ntului "i pe ogăţia ideilor să măsoare "

să circumscrie măreţia acestei cetăţi care este "i se nume"te a lui 5umnezeu 6ie îmi este acest lucru cu

neputinţă precum socotesc că îi este că neputinţă oricărui om cu mintea înţeleaptă care î"i dă seama c7tde puţin de ma#estatea dumnezeiască "i nu ignoră că toate sentinţele dumnezeie"ti treuie să aiă ceva din

măreţia lui 5umnezeu. 5ar cum era cetate mare lui 5umnezeu prima cetate a ,sirienilor în care domnea

confuzia rătăcirii unde trona rege"te neunia slu#irii la idoli care se afla at7t de departe de ţara numită

sf7ntă făgăduită lui Israil cel trupesc 5esigur că ea n!ar fi putut fi numită a"a dacă n!ar fi văzut 5umnezeu

de mai înainte mărimea credinţei necuprinsă de nici un cuv7nt a 'isericii celei din neamuri. rin aceasta a

înfăţi"at viitorul ca prezent iar ceea ce era mai înainte străin "i!a însu"it ca pe ceva propriu "i ceea ce era

vrednic de ocară din pricina necredinţei a făcut prin cuv7ntul $ău să fie străătut de dumnezeire plin de

cinste "i cu un viitor care întrece orice cuv7nt. 5e aceea a putut zice prin roorocul: 1i .ini&e era cetate

are lui Dunezeu. Ha această cetate a fost trimis cuv7ntul -arului proorocesc care i!a vestit distrugerea

cea fericită zic7nd: %ncă trei zile !i .ini&e &a fi #istrusă (8 3). ,#ung7nd la acest loc al sorocului de trei

zile socotesc să las celelalte lucruri care pot să fie spuse celor ce caută înţelesul mai înalt al $cripturii. Că

eu urmăresc să notez "i să spun numai ceea ce e sigur că nu se află alături de adevăr.

5eci auzind că roorocul veste"te în c-ip determinat: )ncă trei zile !i .ini&e &a fi #istrusă socotesc că

-otăr7rea aceasta împotriva ;inivei răm7ne nesc-imată mai ine zis sunt sigur că are să se facă cercetare

asupra ;inivei. Hucrul se înţelege a"a: că după cele trei zile pe care le!a petrecut roorocul în p7ntecele

c-itului desemn7nd de mai înainte în sine îngroparea de trei zile "i învierea 5omnului $criptura a"teaptă s

vină alte trei zile în care are să se arate lumina adevărului "i adevărata împlinire a tainelor prevestite caapoi să se producă distrugerea cetăţii dat fiind că aceste zile din urmă nu vor mai preînc-ipui numai

adevărul îngropării "i al învierii 67ntuitorului ci îl vor arăta limpede împlinindu!se în realitate pe c7nd ce

trei zile de mai înainte pe care le!a petrecut Iona în c-it numai îl preînc-ipuiau. Căci dacă orice c-ip se

referă la un adevăr a"teptat în viitor iar c-ipul în acest caz a constat în petrecerea de trei zile a lui Iona în

p7ntecele c-itului este vădit că c-ipul are să arate ca urm7nd după el în mod real taina unui adevăr nou.

Li de fapt trei zile "i trei nopţi a petrecut 5omnul în inima păm7ntului cum însu"i 5omnul zice: Precu a



fost Iona %n pântecele chitului trei zile !i trei nopţi" a!a &a fi !i 0iul oului %n inia păântului trei zile !i

trei nopţi (6atei 02 1@). 5eci spun7nd $criptura: )ncă trei zile arată în c-ip ascuns că alte trei zile au

trecut căci altfel nu ar fi spus %ncă adică &or ai fi trei zile" !i .ini&e &a fi #istrusă . 5eci nu c-ipul avea s

distrugă ;inive după -otăr7rea dumnezeiască ci adevărul despre care a spus: %ncă trei zile. > ca "i c7nd Ion

ar fi zis: /or ai fi %ncă trei zile" #upă chipul arătat prin ine" %n care &a a&ea loc o %ngropare !i o %n&iere

ai tainică" !i #upă aceea .ini&e &a fi #istrusă .

5ar ar putea întrea cineva nedumerit: Cum se mai ţine 5umnezeu de cuv7nt odată ce -otără"te

distrugerea dar nu o e?ecută /ăspundem acestuia că 5umnezeu î"i ţine cuv7ntul distrug7nd de fapt "i

m7ntuind cetatea. rimul lucru îl face prin faptul că aceia se leapădă de rătăcire al doilea prin faptul că

primesc cuno"tinţa adevărată. 6ai ine zis omoară rătăcirea din ei prin credinţa înviorată din nou "i le

înfăptuie"te m7ntuirea prin moartea rătăcirii. Căci ;inive se tălmăce"te prin %nnegrire %năsprită "i fruuse

atotlină . 5eci potrivit cu înţelesurile cuv7ntului 5omnul după îngroparea de trei zile "i după învierea $a

distrus %nnegrirea %năsprită adusă în fire de neascultare "i a înnoit fruuseţea atotlină a firii prinascultarea credinţei arăt7nd iară"i în fire prin înviere frumuseţea atotlină a nestricăciunii neînăsprită de

nimic păm7ntesc. 5ar aceasta se poate spune "i despre firea cea o"tească "i despre $f7nta 'iserică "i desp

sufletul fiecăruia care a lepădat prin credinţă "i ună con"tiinţă c-ipul lui ,dam celui vec-i "i păm7ntesc "i

îmrăcat c-ipul celui ceresc.

,"adar s!a arătat limpede că roorocul reprezintă mai multe înţelesuri după sensurile numelui său care se

tălmăce"te potrivit cu diferitele locuri ale $cripturii. <ălmăcit ca fuga #e po#oabă indică pe ,dam "i firea

cea de o"te ca o#ihna !i tăă#uirea lui Dunezeu sau osteneala lui Dunezeu pe 5omnul "i 5umnezeu

nostru potrivit cu e?plicaţia dată. Iar tălmăcit ca porubel "i #ar al lui Dunezeu indică -arul

propovăduirii "i ogăţia 5u-ului cuprinsă în el. +steneala lui Dunezeu indică multele nevoinţe ale celor ce

se fac slu#itori ai acestei c-emări adevărate. Iar c7nd se tălmăce"te ca %ntristarea lor indică furia Iudeilor

împotriva adevărului adică pizma pentru unurile străine care na"te întristarea în cei stăp7niţi de ea. ,ce

rău s!a înrădăcinat în firea Iudeilor care s!au umplut de ură faţă de 5umnezeu "i oameni "i de aceea nu

urmăresc dec7t să strice firea fără ru"ine prin s7nge "i ucideri.

5ar deoarece cuv7ntul nostru a avut un curs grăit a trecut peste înţelesul căii de trei zile. Căci se zice în

$criptură: Iar .ini&e era cetate are lui Dunezeu" cale ca #e trei zile (8 8). 5acă voiţi să întregim puţin

ceea ce am lăsat afară. 5rumul de trei zile sunt diferite moduri de vieţuire ale celor ce merg pe calea

5omnului sau vieţuirile care corespund fiecăreia din legile generale. Iar legi generale sunt: cea naturală cscrisă "i cea a -arului. Căci fiecăreia din aceste legi îi corespunde o anumită vieţuire "i un anumit curs al

vieţii ca "i o dispoziţie lăuntrică deoseită produsă de acea lege prin voia celor ce se conformează cu ea.

Fiindcă fiecare din aceste legi creează o altă dispoziţie în fiecare din cei ce se află su puterea ei. 5e pildă

legea naturală c7nd raţiunea nu e cople"ită de simţire ne înduplecă fără o învăţătură specială să

îmrăţi"ăm pe toţi cei înrudiţi "i de acela"i neam întruc7t firea însă"i ne învaţă să a#utorăm pe cei ce au

lipsă "i să vrem toţi tuturor acela"i lucru pe care "i!l dore"te fiecare să!i fie făcut de alţii. ,ceasta ne!a



spus!o însu"i 5omnul zic7nd: Câte &reţi să &ă facă &ouă oaenii" faceţi !i &oi lor aseenea (6atei 0A 02*

Huca 83). Căci cei a căror fire e c7rmuită de raţiune au aceea"i dispoziţie. Iar cei care au aceea"i

dispoziţie e vădit că au "i acela"i mod de purtare "i acela"i curs al vieţii în sf7r"it cei al căror mod de

purtare "i curs al vieţii este acela"i desigur că sunt uniţi de unăvoie printr!o legătură de afecţiune care!i

adună pe toţi printr!o unică aplecare a voii în aceea"i raţiune a firii în care nu se mai află c7tu"i de puţin

dezinarea ce stăp7ne"te acum în fire din pricina iuirii de sine a fiecăruia.

Iar legea scrisă înfr7n7nd prin frica de pedepse pornirile fără r7nduială ale celor neînţelepţi îi oi"nuie"te

să!i socotească pe toţi egali. rin aceasta se consolidează forţa dreptăţii înc7t cu timpul devine fire

prefăc7nd frica sufletului într!o afecţiune faţă de ine ce se întăre"te pe încetul prin voinţă iar oi"nuinţa

de a se curăţi prin uitare de cele de mai înainte într!o deprindere care face să se nască deodată cu sine

iuirea faţă de alţii. Iar în aceasta stă împlinirea legii toţi unindu!se întreolaltă prin iuire. Căci împlinirea

legii este solidaritatea prin iuire a tuturor celor ce s!au împărtă"it de aceea"i fire purt7nd raţiunea firii

încununată de dorul dragostei "i înfrumuseţ7nd legea firii cu adausul dorului. Căci legea firii este raţiuneanaturală care "i!a supus simţirea modurilor %virtuţilor&. Iar legea scrisă sau împlinirea legii scrise este

raţiunea naturală care "i!a luat ca a#utor în raporturile de reciprocitate cu cei de acela"i neam raţiunea

du-ovnicească. 5e aceea zice: Să iube!ti pe aproapele tău ca te tine %nsuţi. 5ar nu zice: Să ai pe aproapele

tău ca pe tine %nsuţi. Căci al doilea arată numai solidaritatea cu cei de acela"i neam spre menţinerea

e?istenţii iar primul înseamnă gri#a de ei în vederea fericirii.

4n sf7r"it legea -arului învaţă pe cei călăuziţi de ea să imite nemi#locit pe 5umnezeu care dacă se poate

spune a"a ne!a iuit mai mult dec7t pe $ine însu"i măcar că îi eram du"mani din pricina păcatului. ;e!a

iuit adică a"a de mult înc7t a inevoit să cooare în fiinţa noastră în mod nesc-imat >l care este în mo

suprafiinţial mai presus de orice fiinţă "i fire "i să se facă om "i să fie unul dintre oameni. 5in aceea"i iuir

n!a refuzat să!"i însu"ească os7nda noastră "i să ne îndumnezeiască după -ar a"a de mult pe c7t s!a făcut >

după iconomie "i prin fire om. Iar aceasta a făcut!o ca să învăţăm nu numai să ne a#utăm întreolaltă în c-ip

natural "i să ne iuim unii pe alţii ca pe noi în"ine în c-ip du-ovnicesc ci "i să purtăm de gri#ă de alţii mai

mult dec7t de noi în"ine în c-ip dumnezeiesc "i aceasta să ne fie dovada dragostei întreolaltă ca în temeiu

virtuţii noastre să fim gata a suferi cu ucurie moartea de ună voie unii pentru alţii. Căci nu este altă

iubire ai are ca aceasta" ca cine&a să-!i pună sufletul pentru prietenii săi (Ioan 03 08).

5eci legea firii este ca să spun pe scurt raţiunea naturală care "i!a supus simţirea spre înlăturarea

nesocotinţei %iraţionalităţii& prin care se menţine dezinarea între cei uniţi prin natură. Iar legea scrisă esteraţiunea naturală care după înlăturarea iraţionalităţii simţirii "i!a asociat "i iuirea du-ovnicească prin car

susţine reciprocitatea între cei de acela"i neam. 4n sf7r"it legea -arului este raţiunea mai presus de fire car

preface firea în c-ip nesc-imat îndumnezeind!o "i arată în firea oamenilor ca într!o icoană ar-etipul

necuprins "i mai presus de fiinţă "i de fire "i procură fericirea ve"nică.

Iar dacă acesta este înţelesul celor trei legi cu drept cuv7nt cetatea cea mare a lui 5umnezeu adică

'iserica sau sufletul fiecăruia se află la capătul unui drum de trei zile ca una ce prime"te "i cuprinde



dreptatea firii a legii "i a du-ului. Căci în aceste trei legi se află toată podoaa 'isericii c7tă se cuprinde î

lărgimea virtuţii în lungimea cuno"tinţei "i în ad7ncimea înţelepciunii "i a cunoa"terii tainice a lui 5umneze

%a <eologiei mistice&. 5eci să nu ne despărţim prin dispoziţia noastră lăuntrică de această cetate ca poporu

Iudeu iuindu!ne trupul ca pe un umrar "i îngri#indu!ne de plăcerea trupului nostru ca de o curcuetă ca

nu cumva străpung7nd!o viermele con"tiinţei să usuce afecţiunea noastră rătăcită spre plăceri "i venind

asupra noastră prin încercările fără de voie pedeapsa pentru cele ce le!am făcut rău în viaţă ca un v7nt

arzător să ne sc7rim de viaţă "i să ne răzvrătim împotriva #udecăţii dumnezeie"ti.

Căci fiecare dintre noi cei iruiţi de amăgirea celor materiale care ne ucurăm de plăcerile trupului

prime"te ca pe un vierme cuv7ntul lui 5umnezeu care îl împunge prin con"tiinţă "i roade afecţiunea lui faţ

de plăcere ca pe o rădăcină de curcuetă ca apoi răsărirea desăv7r"ită a luminii cuprinse în cuvintele

5u-ului să!i usuce lucrarea păcătoasă iar v7ntul cu ar"iţă adică amintirea c-inurilor ve"nice să!i ardă ca

pe un cre"tet începutul patimilor răutăţii de la momelile ce vin prin simţuri. ,stfel vom do7ndi cuno"tinţ

raţiunilor rovidenţei "i ale Eudecăţii care ne învaţă să preţuim cele ve"nice mai mult dec7t celevremelnice a căror lipsă oi"nuie"te să întristeze pe oameni. Căci dacă cuv7ntul $cripturii arată că omul se

întristează pentru umrar "i pentru curcuetă adică pentru trup "i pentru plăcerea trupului iar că

5umnezeu se îngri#e"te de ;inive vădit este că ceea ce socote"te 5umnezeu vrednic de iuire e cu mult ma

de preţ "i mai de cinste dec7t toate lucrurile dragi "i scumpe oamenilor fie că e?istă în oarecare fel fie că

nu e?istă ci numai par să e?iste în urma unei #udecăţi gre"ite sau a unei pre#udecăţi neav7nd nici o

raţiune a e?istenţei lor reale ci fiind rodul nălucirii care amăge"te mintea "i dă o figură goală celor ce nu

sunt nu însă "i un ipostas real patimii= %? ! $f. 6a?im 6ărturisitorul 5ăspunsuri către Talasie 1&.

ulicat de Ioan Jsca la 01:8 @ comentarii >tic-ete: +ec-iul <estament în t7lcuirea $finţilor ărinţi



http://www.blogger.com/comment.g?blogID=2986859380141744235&postID=3925015297991536940&isPopup=true

http://ioansorin.blogspot.com/search/label/Vechiul%20Testament%20%C3%AEn%20t%C3%A2lcuirea%20Sfin%C5%A3ilor%20P%C4%83rin%C5%A3i


http://www.blogger.com/comment.g?blogID=2986859380141744235&postID=3925015297991536940&isPopup=true

http://www.blogger.com/email-post.g?blogID=2986859380141744235&postID=3925015297991536940

http://www.blogger.com/post-edit.g?blogID=2986859380141744235&postID=3925015297991536940

http://ioansorin.blogspot.com/search/label/Vechiul%20Testament%20%C3%AEn%20t%C3%A2lcuirea%20Sfin%C5%A3ilor%20P%C4%83rin%C5%A3i

comentariu la cartea iona

Documents