colaborarea consilierilor școlari cu copiii de vârstă ... · caracteristici ale unei şcoli...
TRANSCRIPT
-
Baia Mare 2020
Colaborarea consilierilor școlari
cu copiii de vârstă școlară mică
și cu părinții acestor copii
Elaborat de:
Conf. univ. dr. Delia-Mariana ARDELEAN
Prof. consilier şcolar Ioana Emanuela LUPAN
-
1
"Copiii nu au nevoie de părinţi extraordinari, ci de fiinţe umane care să vorbească limba lor
şi care să fie capabili să pătrundă în inima lor" Augusto Cury
“Copiii nu sunt singurii care cresc. Și părinții cresc. Tot așa cum noi ne privim copiii,
să vedem ce fac cu viețile lor, tot așa ne privesc și ei pe noi, să vadă ce facem noi cu ale
noastre. Nu le pot spune copiilor mei să ajungă până la stele. Tot ce pot face este ca eu să mă
întind spre ele.”
Joyce Maynard
1. Ce este consilierea şcolară?
Potrivit literaturii de specialitate, consilierea reprezintă o activitate prin care se
urmăreşte sugerarea modului de a proceda sau a modului de comportare ce trebuie adoptat de
o persoană consiliată într-o situaţie dată sau, în general,
în viaţa şi activitatea sa cotodiană.
În cadrul învăţământului preuniversitar,
consilierea reprezintă o formă particulară de
interacţiune şi influenţare, care contribuie la sprijinirea
elevilor în rezolvarea problemelor cu care se confruntă,
precum şi la omogenizarea şi dezvoltarea clasei de
elevi ca grup educaţional.
Consilierea şcolară se axează pe unitatea triadică: familie copil- şcoală, în vederea
desfăşurării unei educaţii eficiente şi a dezvoltării optime a personalităţii copilului.
Relaţia de consiliere este definită ca un parteneriat între cei doi protagonişti dintre
care unul este cel care solicită ajutorul de specialitate, numit beneficiar sau client şi celălalt
cel care oferă acest ajutor, consilierul, fiecare dintre ei cu viziuni, expectanţe şi expe-rienţă,
dar împărtăşind aceleaşi scopuri de soluţionare/ depăşire a problemei. Constituie o întâlnire
foarte importantă pentru beneficiarul care se confruntă cu probleme.
Procesul de consiliere îl va ajuta pe elev să-şi identifice gândurile, emoţiile şi
comportamentele, care conştientizate fiind, îl fac să se simtă plin de resurse şi să hotărască
schimbarea”. După Patterson şi colaboratorii (1989), consilierea reprezintă un proces care
implică o relaţie interpersonală între consilier şi unul sau mai mulţi elevi cu care el foloseşte
metode psihologice bazate pe cunoaşterea sistematică a personalităţii umane, în încercarea de
a îmbunătăţi ,,sănătatea mintală” a acestora.
-
2
David (2006) defineşte consilierea psihologică ca fiind o intervenţie psihologică în
scopul optimizării, autocunoaşterii şi dezvoltării personale şi/sau în scopul prevenţiei şi
remiterii problemelor emoţionale, cognitive şi de comportament.
De asemenea, psihologul Adriana Băban (2001) delimitează trei obiective majore ale
consilierii:
Promovarea sănătăţii şi a stării de bine: funcţionare optimă din punct de vedere
somatic, fiziologic, mintal, emoţional, social şi spiritual.
Dezvoltarea personală: cunoaşterea de sine, imaginea de sine, capacitatea de
decizie responsabilă, relaţionare interpersonală armonioasă, controlul stresului,
tehnici de învăţare eficiente, atitudini creative, opţiuni vocaţionale realiste.
Prevenţie: a dispoziţiei afective negative, a neîncrederii în sine, a
comportamentelor de risc, a conflictelor interper-sonale, a dificultăţilor de
învăţare, a dezadaptării sociale, a disfuncţiilor psihosomatice, a situaţiilor de
criză.
Caracteristici ale consilierului şcolar
În literatura de specialitate identificăm următoarele caracteristici ale unui consilier
eficient (Cuzneţov, 2015), stabilite prin cercetări de tip experimental şi experienţial:
consilierul ca persoană şi specialist posedă propria identitate. Acesta ştie cine
este el, ce poate să devină, ce doreşte de la viaţă şi poate realiza distincţia între
elementele esenţiale şi cele neesenţiale;
consilierul respectă şi se apreciază pe sine însuşi, bazându-se în demersul de
acordare a ajutorului pe forţa şi sentimentul valorii personale;
consilierul îşi recunoaşte şi îşi acceptă forţa interioară, se simte adecvat în
prezenţa celorlalţi şi le permite acestora să se manifeste ca persoane puternice,
fiind deschis şi receptiv la schimbare, capabil să renunţe la căile şi mijloacele
cunoscute şi sigure pentru un demers de tip inovator;
consilierul este capabil să ia decizii şi să-şi asume responsabilităţi pentru sine
şi pentru ceilalţi;
consilierul este activ, dinamic, trăieşte în mod plenar, opţiunile sale fiind
bazate pe un sistem de valori morale; este o persoană autentică, sinceră,
-
3
onestă, care nu se ascunde în spatele unor măşti, nu joacă roluri impuse şi nu
declanşează mecanisme de tip defensiv;
consilierul are simţul umorului, priveşte lucrurile în perspectivă şi nu se teme
să se amuze chiar pe seama propriilor sale deficienţe; are capacitatea de a-şi
recunoaşte greşelile şi de a-şi asuma responsabilitatea pentru acţiunile sale;
trăieşte predominant în prezent, fără a se agaţa de trecut sau a se refugia prea
mult în viitor;
consilierul admite, apreciază şi respectă diferenţele culturale, sociale, de gen
sau rasă; este sincer interesat de bunăstarea celorlalţi, interes bazat pe respect,
grijă, încredere şi apreciere a oamenilor;
este profund implicat în activitatea sa;
consilierul este capabil să stabilească limitele adecvate specifice unei relaţii
interpersonale sănătoase.
Consilierea familiei
Consilierea familiei se realizează pe două dimensiuni: psihologică şi pedagogică şi are
drept obiectiv dezvoltarea în cadrul familiei a unui sistem coerent de scopuri în viaţă şi
perspective de întărire a comportamentului intenţional. O persoană orientată spre scop este
capabilă sa pună în acţiune modele alternative de comportament, să abordeze problemele de
viaţă din perspective diferite, dar fără a se cantona rigid în anumite soluţii prefabricate
(Carabet, 2009).
Prin urmare, în procesul consilierii familiei se încearcă provocarea unei schimbări
voluntare în atitudinile şi comportamentul membrilor acesteia, astfel încât persoana sau
grupul familial să funcţioneze optim din punct de vedere psihosocial (Băban, 2001).
Relaţia şcoală-familie în procesul de consiliere
Şcoala este factorul de care depinde în mod
covârşitor devenirea personalităţii umane, tot atât de
adevărat este că educaţia coerentă nu poate face
abstracţie de rolul familiei. Şcoala şi familia sunt două
instituţii interrelaţionate, care nu pot funcţiona separat
una de cealaltă. Familia şi şcoala pot fi considerate ca
reţele de interdependenţă structurate în forme de relaţii
-
4
sociale specifice, „eşecul” şi „reuşita” şcolare fiind înţelese ca rezultate a unei contradicţii
mai mici sau mai mari, ale unui grad mai mic sau mai mare de disonanţă sau de consonanţă a
formelor de relaţii sociale ce caracterizează cele două reţele de interdependenţă.
Având în vedere complexitatea relaționării între cele două instituții (școala și familia),
ideea colabărării între acestea capătă noi valențe. În relația cu școala, părintele parcurge șapte
pași:
părintele „învață“ – se informează asupra modului de conducere și organizare
a procesului instructiv-educativ;
părintele ajută – sprijină școala în realizarea unor proiecte și activități;
părintele devine un suport al imaginii pozitive despre școală – înțelege
importanța școlii în formarea copilului său și are o atitudine pozitivă față de
școală;
părintele devine o sursă de informație complementară – furnizează dirigintelui
sau învățătorului informații despre comportamentul copilului în familie,
despre problemele afective și de sănătate ale acestuia;
părintele devine o sursă educațională – contribuie la educația propriului copil,
îl ajută și îl sprijină în activitatea zilnică de acumulare de cunoștințe;
părintele ca profesor – oferă cadre de referință pentru raportarea valorică a
copiilor săi;
părintele – inițiator al schimbărilor din școală – are dreptul și chiar obligația să
solicite adaptarea școlii la cerințele societății actuale – părintele poate să
propună unele schimbări care să contribuie la dezvoltarea individuală sau
colectivă a copilului (Bârlădeanu şi colaboratorii, 2016).
Participarea părinţilor este, de asemenea, considerată una dintre cele mai importante
caracteristici ale unei şcoli eficiente (Smith et al., 2007). Pe lângă efectele pozitive ale
participării părinţilor asupra achiziţiilor elevilor, alte studii au identificat şi efecte pozitive
legate de adaptarea socială a copiilor, vizând aspecte, precum: comportamentul, motivaţia şi
competenţele sociale ale copiilor, relaţia dintre elevi şi profesori, relaţiile dintre copii.
Implicarea părinţilor sau a tutorilor în experienţele şcolare ale copiilor este esenţială pentru
succesul elevilor şi eficacitatea programelor de consiliere şcolară.
Pentru optimizarea relației școală-familie, este nevoie de a îmbina variate forme şi
metode de colaborare a şcolii cu familia şi comunitatea:
-
5
şedinţele cu părinţii oferă acestora ocazia de a se cunoaşte între ei, de a acţiona
ca o echipă, de a secunoaşte reciproc cu cadrele didactice, de a discuta aspect
ale programului școlar, de a afla despre progresele/regresele copiilor,
schimbările intervenite în evoluția lor.
lectoratele cu părinţii cu teme diverse prin care părinții sunt informați cu
privire la importanța cunoașterii personalității propriului copil, aprecierea
corectă a comportamentelor copiilor, măsuri şi soluţii pentru ignorarea sau
limitarea comportamentelor negative, tehnici şi metode prin care îşi pot ajuta
copilul la lecţii.
consultațiile individuale oferă prilejul abordării individualizate a problemelor
cu care se confruntă copilul sau părintele, se pot oferi sfaturi, părinţii pot
furniza informaţii mai intime pe care nu doresc să le facă publice, dar sunt
relevante pentru educaţia şi instrucţia copilului;
convorbirile telefonice care au luat amploare datorită telefoniei mobile, dar și
timpului limitat al părinților și cadrelor didactice
chestionarul permite obținerea unor informații privind organizarea colectivelor
de elevi, teme abordate în ședințele ulterioare etc.
participarea părinților la activități organizate de școală - lecții deschise pentru
părinți astfel părinţii au posibilitatea să cunoască nivelul de pregătire al
copilului, deprinderile însușite, să se familiarizeze cu metodele și procedeele
folosite în predare.
consilierea psihopedagogică individuală constă în abordarea specializată, prin
intermediul profesorilor consilieri școlari a dificultăților de adaptare a elevilor
la cerințele școlii.
jurnalul clasei cuprinde fotografii, impresii ale copiilor, ale altor persoane
implicate în activitățile clasei, descrieri de activități, diplome obţinute, desene
create de copii etc.
scrisorile și însemnările sunt necesare ca mijloc operativ, comod, în condițiile
în care cadrele didactice nu au posibilitatea unor întâlniri directe cu părinţii
elevilor.
ateliere de lucru cu părinții în cadrul cărora aceștia se familiarizează cu
standardele de eficiență a învățării, finalitățile educației, conţinuturile,
strategiile aplicate, programul de activitate a şcolii;
-
6
mese rotunde în cadrul cărora părinții și profesorii fac schimb de experiență
educațională.
De reţinut!
Deprinderi ale părinţilor buni şi ale părinţilor inteligenţi (Cury, 2018):
Părinţii buni dau cadouri, părinţii inteligenţi dăruiesc propria lor fiinţă
Această deprindere a părinţilor inteligenţi contribuie ca în copiii lor să se
dezvolte auto-stima, protecţia emoţiei, capacitatea de a prelucra pierderi şi frustrări, de
a filtra stimu/i care produc stres, de a dialoga şi de a asculta.
Părinţii buni alimentează corpul, părinţii inteligenţi alimentează personalitatea.
Această deprindere a părinţilor inteligenţi face ca, în copiii!or, să se dezvolte
spiritul de observaţie, sentimentul că sunt în siguranţă, curajul, optimismul capacitatea
de a fi lider, de a depăşi teama şi de a preveni conflictele.
Părinţii buni corectează greşelile, părinţii inteligenţi îşi învaţă copiii cum să
gândească.
Această deprindere a părinţilor inteligenţi contribuie la dezvoltarea: conştiinţei
analitice, a deprinderii de a gândi înainte de a reacţiona, fidelităţii, cinstei, capacităţii de
a pune întrebări şi a responsabilităţii sociale.
Părinţii buni îşi pregătesc copiii pentru aplauze, părinţii inteligenţi îşi pregătesc
copiii pentru eşecuri.
Această deprindere a părinţilor inteligenţi contribuie ia dezvoltarea: motivaţiei,
îndrăznelii, răbdării, perseverenţei, capacităţii de depăşire a obstacolelor, abilităţii de a
crea oportunităţi şi de a le valorifica.
Părinţii buni vorbesc, părinţii inteligenţi dialoghează ca nişte prieteni.
Această deprindere a părinţilor inteligenţi contribuie ia dezvoltarea solidarităţii,
sociabilităţii, bucuriei de a trăi, optimismului, înţelegerii inter-personale.
-
7
De reţinut!
Deprinderi ale profesorilor buni şi ale profesorilor inteligenţi (Cury, 2018):
Părinţii buni dau informaţii, părinţii inteligenţi povestesc istorioare.
Această deprindere a părinţilor inteligenţi con-tribuie la dezvoltarea:
creativităţii, a spiritului inventiv, a perspicacităţii, raţionamentului schematic,
capacităţii de a găsi soluţii în situaţii tensionate.
Părinţii buni oferă oportunităţi, părinţii inteligenţi nu renunţă niciodată.
Această deprindere a părinţilor inteligenţi contribuie la dezvoltarea: capacităţii
de a preţui viaţa, speranţei, perseverentei, motivaţiei, fermităţii, capacităţii de a se
analiza, de a depăşi obstacole şi eşecuri.
Profesorii buni sunt elocvenţi, profesorii fascinanţi cunosc modul de funcţionare a
minţii.
Această deprindere a profesorilor fascinanţi contribuie la dezvoltarea în elevii lor
a capacităţii de administrare a gândurilor şi emoţiilor, de a fi propriul lider, de a trece
uşor prin pierderi şi frustrări, de a depăşi conflictele.
Profesorii buni stăpânesc metodologia, profesorii fascinanţi au sensibilitate.
Această deprindere a profesorilor fascinanţi contribuie la dezvoltarea stimei de
sine, a stabilităţii, a liniştii interioare, a capacităţii de a contempla frumosul, de a ierta,
de a-şi face prieteni, de a fi sociabili.
Profesorii buni educă inteligenţa logică, profesorii fascinanţi educă emoţia.
Această deprindere a profesorilor fascinanţi contribuie la dezvoltarea
sentimentului de siguranţă, a toleranţei, solidarităţii, perseverenţei, protecţiei contra
stimul/lor „stresanţi", a inteligenţei emoţionale şi interpersonale.
-
8
2. Activităţi practice de consiliere a copiilor şi a părinţilor
Activitatea Floarea
Fiecare participant primeşte materiale decupate din hârtie
colorată reprezentând elementele unei flori (frunze, tulpină,
floare). Pe elementele primite părintele împreună cu copilul vor
scrie sau desena: ultima activitate realizată împreună, o calitate a
copilului, activitatea preferată, o calitate a părintelui etc. Se
prezintă fiecare floare, iar rezultatele se afişează pe o coală de
flipchart.
Profesorii buni folosesc memoria ca depozit de informaţie, profesorii fascinanţi o
folosesc ca suport al artei de a gândi.
Această deprindere a profesorilor fascinanţi contribuie la dezvoltarea deprinderii
de a gândi, înainte de a reacţiona, a expunerii ideilor şi nu a impunerii lor, a conştiinţei
critice, a capacităţii de dezbatere, de a pune întrebări, de a lucra în echipă.
Profesorii buni sunt maeştri temporari, profesorii fascinanţi sunt maeştri de
neuitat.
Această deprindere a profesorilor fascinanţi contribuie la dezvoltarea
înţelepciunii, sensibilităţii, afectivităţii, seninătăţii, dragostei de viaţă, capacităţii de a-i
vorbi inimii, de a-i influenţa pe oameni.
Profesorii buni corectează comportamente, profesorii fascinanţi rezolvă conflicte în
sala de clasă.
Această deprindere a profesorilor fascinanţi contribuie la dezvoltarea capacităţii
de a depăşi starea de anxietate, de a rezolva crizele in-terpersonale, de a fi o persoană
sociabilă, de a te proteja emoţional, de a ajuta şinele să preia conducerea în situaţii de
tensiune.
Profesorii buni educă pentru o profesie, profesorii fascinanţi educă pentru viaţă.
Această deprindere a profesorilor fascinanţi contribuie la depăşirea conflictelor
psihice şi sociale, la dezvoltarea solidarităţii, a spiritului întreprinzător, a capacităţii de a
ierta, de a filtra stimuli „stresanţi", de a alege, de a pune întrebări, de a stabili obiective.
-
9
Evaluare/ feed-back:
➢ Cât de dificil a fost să selectaţi caracteristici relevante despre dvs. sau familie?
➢ Cum v-aţi simţit în momentul în care aţi prezentat celorlalţi informaţii despre
familia dvs.?
➢ Ce ați învățat din acest exercițiu, cum puteți folosi ce ați învățat aici mai
➢ departe?
Activitatea Povestea familiei mele
Participanţii, în diade -părinte şi copil- îşi vor spune povestea
vieţii lor. Timpul de realizare a activităţii este de 5 minute. După cele
cinci minute, cei doi vor face schimb, iar persoana care anterior şi-a
spus povestea, acum va ascultat povestea coechipierului.
Activitatea Rucsacul
Pentru această activitate părinţii şi copiii vor primi o foaie de
hârtie pe care este desenat un rucsac. Fiecare echipă formată din părinte
şi copil va trebuie să „pună” în rucsac lucrurile care consideră că îi fac o
persoană unică. După îndeplinirea sarcinii echipa va discuta asemănările
şi deosebirile identificate în timpul realizării sarcinii.
Activitatea Portretul
Pentru a realiza această activitate vor folosi aceleaşi grupuri părinte-
copil. Fiecărui grup i se solicită realizarea portretului „părintelui bun”,
respectiv al „copilului bun” utilizând desenul, eseul sau altă formă de
exprimare care să cuprindă cât mai multe caracteristici corespunzătoare
portretelor solicitate.
Activitatea Să-l transformăm pe NU în DA
Limbajul negativ, critica şi „Nuˮ-urile prea numeroase afectează respectul de sine al
copilului şi disponibilitatea de a ne asculta. Consilierul şcolar solicită părinţilor să stea tăcuţi
câteva minute şi să încerce să numere de câte ori şi în câte moduri au
spus „Nuˮcopilului lor astăzi.
-
10
Apoi, li se prezintă părinţilor două mesaje diferite şi li se cere să precizeze care dintre
ele generează sentimente pozitive:
1. De ce nu mă asculţi niciodată? De câte ori trebuie să-ţi spun să nu te joci cu mingea
în casă?;
2. Jocul cu mingea este o activitate pentru aer liber. Vrei să ieşi afară să te joci cu
mingea înainte de masă sau vrei să lăsăm jocul pentru mai târziu?
Părinţii sunt solicitaţi să dea exemple de mesaje negative, apoi să transforme aceste
mesaje în unele pozitive. (Exemplu: Nu face asta!, Termină! Nu poţi s-o faci?).
Evaluare/ feed-back:
➢ În ce măsură v-aţi regăsit în exerciţiile referitoare la mesaje negative?
➢ Ce ați învățat din acest exercițiu, cum puteți folosi ce ați învățat aici mai
departe?
Activitatea Ce-mi place, ce nu-mi place la şcoală?
Pe coli de hârtie, fiecare echipă formată din părinte-copil
vor identifica ce le place, respectiv ce nu le place copiilor la şcoală.
Ulterior, echipele sunt solicitaţi să confecţioneze semne de carte
care să conţină mesaje despre importanţa educaţiei, pe care să le
ofere copiilor.
Evaluare/ feed-back:
➢ Care sunt beneficiile educatiei?
➢ Ce mesaje transmitem copiilor referitoare la educatie?
➢ Care sunt strategiile motivatoare pe care le utilizaţi în relaţia cu copilul dvs?
Activitatea Paharele
Pentru activitate e nevoie de nişte pahare de plastic. Paharele sunt așezate pe o masă
în fața participanților. Părintele este legat la ochi, iar copilul trebuie să ghideze părintele
astfel încât acesta să construiască un turn cât mai înalt folosind toate paharele.
Evaluare/ debriefing:
Ce s-a întâmplat?
Cum v-ați simțit?
V-ați distrat?
Ai crezut înainte de joc că mama/tata o să reușească? Dacă nu
a reușit – de ce nu a reușit activitatea? Ce nu a funcționat? Vreți să mai încercați o dată?
-
11
Ce ați învățat din acest exercițiu, cum puteți folosi ce ați învățat aici mai departe?
Ce s-a întâmplat cu încrederea în mama/tata/copil după această activitate?
O să repetați activitatea asta? Dacă da, în ce situații? (zile de naștere, zile ploioase,
vacanță etc.).
4. Bibliografie
Băban, A. (2001). Consiliere educaţională. Ghid metodologic pentru orele de
dirigenţie şi consiliere. Editura Ardealul, Cluj-Napoca.
Bârlădeanu, C. şi colaboratorii (2016). Consilierea părinţilor - perspective europene.
Acest material a fost publicat în cadrul proiectului Erasmus + ID:2015-1-RO01-KA104-
014432.
Carabet, N. (2009). Consilierea familiei. Editura CET Ion Creangă, Chişinău.
Călineci, M. C. şi Ţibu, S. L. (2013). UNICEF România. Ghid de idei practice pentru
părinţii din şcoala mea. Editura Vanemonde, Bucureşti.
Cury, A. (2018). Părinţi străluciţi, profesori fascinanţi. Cum să formăm tineri fericiţi
şi inteligenţi. A doua ediţie revizuită. Editura For You, Bucureşti.
Cuzneţov, L. (2015). Consilierea şi educaţia familiei. Introducere în consilierea
ontologică complexă a familiei. Editura Primex-Com SRL, Chişinău.
David, D. (2006). Psihologie clinică şi psihoterapie. Editura Polirom, Iaşi.
Patterson, G. R., DeBaryshe, D. & Ramsey, E. (1989). A Developmental Perspective
on Antisocial Behavior. American Psychologist 44, 329-335.
Smith F., Driessen, G., Sluiter, R. & Sleegers, P. (2007). Types of parents and school
strategies aimed at the creation of effective partnerships. International Journal about Parents
in Education.