colaborarea consilierilor școlari cu copiii de vârstă preșcolară și … · 2020. 3. 28. ·...

12
Colaborarea consilierilor școlari cu copiii de vârstă preșcolară și cu familiile acestora Conf. univ. dr. Ardelean Delia-Mariana Prof. Nechita Elena-Oana Prof. Coroiu Adela-Lioara

Upload: others

Post on 27-Jan-2021

4 views

Category:

Documents


0 download

TRANSCRIPT

  • Colaborarea consilierilor școlari cu copiii de vârstă preșcolară și cu familiile acestora

    Conf. univ. dr. Ardelean Delia-Mariana

    Prof. Nechita Elena-Oana

    Prof. Coroiu Adela-Lioara

  • Contextualizare

    RelaĀiile şi funcĀionarea noastră (fizică, socială, emoĀională şi spirituală) sunt interdependente, iar o schimbare într-una dintre părĀile sistemului este urmată de schimbări compensatorii în alte părĀi ale acestuia. Ceea ce face ca familia să reprezinte cea mai bogată resursă de energie, dar şi cel mai mare

    potenĀial de stres. (Monica McGoldrick, co-fondatoare și director al Institutului Multicultural pentru Familie din Highland Park,

    New Jersey, și director adjunct la Robert Wood Johnson Medical School)

    În contextul prezentei crize provocată de virusul COVID-19, rutinele zilnice ale multor copii și părinȀi s-au schimbat. Deoarece familiile se confruntă cu distanȀarea socială, autoizolarea și închiderea școlilor, a locurilor de muncă, este mai mult decât probabil ca acestea să se simtă stresate. Stresul poate veni pe neaşteptate nu doar din cauza preocupărilor legate de sănătate, dar și din cauza faptului că părinĀii sunt provocaĀi să răspundă unei noi realităĀi, aceea de a sta acasă cu copiii ale căror programe zilnice au suferit modificări considerabile. Scopul acestui articol este acela de a defini termenii care înlesnesc, facilitează un angajament din partea părinĀilor de a deveni conştienĀi de propria persoană, de persoana copilului lor şi de relaĀia care există între aceştia. În acest context este absolut necesară colaborarea părinĀilor cu psihologul, consilierul şcolar în vederea managerierii optime a timpui petrecut împreună în familie prin: cunoaşterea şi dezvoltarea caracteristicilor personale, a aptitudinilor şi talentelor copiilor; exersarea abilităĀilor educaĀionale de bază: autoservire, învăĀare, relaĀionare, autocontrol, etc.; identificarea dificultăĀilor comportamentale, sociale, emoĀionale şi de învăĀare ale copiilor; creşterea şi acordarea suportului copiilor în conformitate cu cerinĀele şi nevoile individuale; exersarea şi dezvoltarea responsabilităĀii, independenĀei; informarea părinĀilor, familiilor cu privire la creşterea copiilor, depăşirea situaĀiilor de criză.

  • Consilierea psihopedagogică la distanĀă

    “Un zâmnet ne face vocea mai prietenoast şi mai caldt, iar interlocutorul nostru „aude ct zâmnim“ la telefon. Mesajul „ascuns“ transmis este ct suntem dispuşi st asculttm, st comunictm deschis, st ajuttm, st ne implictm. irin zâmnet, sunetele devin mai calde, mai fluente, deoarece, palatul moale situat în partea posterioart a cavittĀii orale se ridict.” (M. Chiru, M. Jigău, 2004) În mod tradiĀional, consilierea se realizează în mod direct. Cercetările de specialitate subliniază însă şi importanĀa majoră a utilizării formelor de consiliere la distanĀă: prin telefon, fax, scrisori, e-mail, on-line, chat, forum de discuĀii, pagini WEB etc. „OECD a recomandat ca serviciile de orientare profesională să integreze cât mai rapid consilierea la distanĀă, respectiv consilierea electronică, în serviciile de consiliere standard.“ (M. Chiru, M. Jigău, 2004). Consilierea la distanĀă pentru activitatea din grădiniĀă presupune a face consiliere şi altfel decât faĀă în faĀă, nimic altceva decât deschiderea unor noi căi pentru comunicare, fiind aşadar o formă alternativă a consilierii directe. Consilierea la distanĀă: oferă oportunităĀi rapide pentru nevoile de informare ale părinĀilor, răspunde unei mai mari accesibilităĀi a persoanelor cu cerinĀe educative speciale sau aflate la distanĀă (părinĀi care au copii supradotaĀi şi/ sau talentaĀi, părinĀi care muncesc în străinătate, părinĀi care au copii cu sindrom Down, părinĀi cu dizabilităĀi motorii, părinĀi divorĀaĀi); facilitează transferul imediat al informaĀiei (răspunsuri la întrebarea unui părinte: De ce plânge la prânz copilul meu?); clarifică solicitările părinĀilor (răspunsuri cu date clare transmise prin telefon sau prin e-mail: La cine pot să apelez pentru a veni în întâmpinarea copilului meu care are dificultăĀi de vorbire?); încurajează participarea prin păstrarea anonimatului parĀial. În consilierea la distanĀă se derulează paşi asemănători consilierii obişnuite: stabilirea contactului, crearea relaĀiei şi atmosferei de încredere, identificarea obiectivelor solicitării, clarificarea problemei, elaborarea şi aplicarea strategiilor de intervenĀie, evaluarea eficienĀei procesului. Scopul consilierii părinĀilor este polivalent (de informare, de exerciĀiu, de sprijin, într-un cuvânt, de educaĀie), astfel încât aceştia să manifeste disponibilitate în dezvoltarea armonioasă a copilului, în prevenirea apariĀiei unor situaĀii de risc, în gestionarea eficientă a unor situaĀii “dificile”.

  • Ce spun specialiştii despre construirea unei relaĀii autentice/ sănătoasă între părinĀi şi copii?

    Consilierul şcolar trebuie să îşi structureze procesul de consiliere marcând două componente esenĀiale: consilierea părinĀilor, pe de o parte, şi consilierea copiilor, pe de altă parte. Ca psihoterapeut relaĀional care lucrează zi de zi cu părinĀi şi familii, Gáspár György imprimă idea că educaĀia copiilor înseamnă creşterea părinĀilor: “am ajuns să cred cu tărie în faptul că nu-i putem iubi pe cei din jur – copii sau parteneri de viaĀă – dacă nu avem o preĀuire autentică de sine. Deoarece, ignorându-ne propriile nevoi, suntem predispuşi să le uităm şi pe cele ale copiilor, intrând într-o cursă obsesivă pentru un rezultat anume, care în realitate niciodată nu este sub controlul nostru. Ceea ce avem sub control este acceptarea faptului că nimeni nu a avut o copilărie perfectă, iar modul în care reuşim să procesăm şi să înĀelegem ce s-a petrecut cu noi în trecut este mai important decât ceea ce ni s-a întâmplat în fapt. Acest proces de autocunoaştere şi acceptare de sine este parte esenĀială în maturizarea noastră psihologică şi spirituală, iar în absenĀa acesteia viaĀa de familie se poate transforma într‑un calvar emoĀional şi un dezastru relaĀional. (...) Fie că ne place, fie că nu, noi le suntem datori copiilor noştri, şi nu invers. Iar orice manifestare autentică sau atitudine empatică a acestora faĀă de noi este un dar sau, dacă vreĀi, o dovadă a faptului că ne-am făcut suficient de bine treaba. Prin urmare, dacă vrem să ne iubim cu adevărat copiii, avem nevoie să ne iubim pe noi înşine, iar aceasta este una dintre primele şi cele mai dificile lecĀii ale românilor. Să îndrăznim să ne uităm la copilul interior, aşa cum părinĀii noştri nu au ştiut sau nu au putut să o facă�– într-o manieră ghidată de curiozitate, compasiune şi acceptare umană necondiĀionată. Iar dacă credeĀi că acesta este cel mai stupid şi banal mesaj din lume, aşa cum consideră majoritatea adulĀilor inconştienĀi şi cum am crezut şi eu mulĀi ani de zile, este esenĀial să ştiĀi că iubirea autentică şi preĀuirea de sine sunt dovezi supreme de curaj, într‑o lume în care nu ştim prea bine să facem diferenĀa între auto‑suficienĀă şi auto-compasiune. În condiĀiile în care, ca adulĀi, încă din copilărie, suntem însetaĀi după apreciere, validare şi mai ales atenĀie… multă, multă, multă atenĀie. Suntem o cohortă de adulĀi cu o teamă uriaşă de�compasiune şi preĀuire de sine, iar acest fenomen s‑a produs deoarece mintea noastră consideră că, dacă aceste bunătăĀi psihologice nu au venit uşor în copilărie, înseamnă că nu le merităm, că nu suntem demni de ele. Însă ştiinĀa sufletului şi tot mai răsunătoarele studii de specialitate ne confirmă că noi toĀi merităm să iubim şi să fim iubiĀi, iar dacă nu am învăĀat asta în copilărie, acum a�venit momentul potrivit. Astfel, a relaĀiona înseamnă a iubi (cu inima, cu mintea şi cu fapta) şi a da dovadă zi de zi de respect şi preĀuire de sine. Deseori, mă întreabă părinĀii sau viitorii părinĀi cum este atunci când dăm dovadă de preĀuire de sine. Iar răspunsul vine tot din munca de cercetare realizată de dr. Brené Brown, autoare şi profesoară la Colegiul pentru Studii Sociale din cadrul UniversităĀii din Houston, SUA: „Practica iubirii de sine înseamnă să învăĀăm să avem încredere în noi înşine, să ne tratăm cu respect şi să fim buni şi afectuoşi cu noi înşine.” Această bunătate poate fi reprezentată de: • Acceptarea tuturor emoĀiilor pe care le trăim şi validarea acestora ca făcând parte din condiĀia noastră

    umană: Da, îmi este frict şi sunt îngrijorat pentru viitorul copilului meu, dar asta este o trtire umant şi sttrile mele din prezent nu sunt un predictor real al viitorului.

    • Utilizarea unui limbaj interior blând, definit de respect şi umanitate: Recunosc ct felul în care m-am comportat faĀt de copilul meu nu este o dovadt de mândrie şi nici pe�departe nu este ceea ce vreau ca acesta st trtiasct în relaĀia cu mine. Înst ştiu ct îi pot cere iertare şi pot repara ruptura dintre noi.

    • Descoperirea sau formularea unei mantre personale, care să răsune în mintea noastră în momentele de haos emoĀional: Mt iunesc şi mt accept aşa cum sunt sau Nu�sunt perfect şi nici nu este nevoie st fiu.

  • Ce spun specialiştii despre construirea unei relaĀii autentice/ sănătoasă între părinĀi şi copii?

    ÎnvăĀăturile din psihologia budistă, care se află la baza parentajului prezent, ne indică drept cel mai potrivit moment pentru a ne reapropia de umanul din noi, exersând astfel preĀuirea şi respectul de sine, prezentul – chiar acum. Aşadar nu mai amânaĀi, deoarece timpul nu trece mereu în favoarea noastră, şi alegeĀi în mod conştient ca începând de azi să vă exprimaĀi în mod sistematic iubirea. PuteĀi face acest lucru începându-vă fiecare dimineaĀă cu�un dialog interior, cald şi plin de empatie, exact aşa cum i-aĀi vorbi celei mai dragi persoane din lume, sau acordându‑vă zi de zi permisiunea de a trăi şi simĀi toată gama de emoĀii care ajung să vă însoĀească în călătoria zilei. Dacă încercaĀi pentru prima dată acest exerciĀiu de permisiune emoĀională, este ÎnvăĀăturile din psihologia budistă, care se află la baza parentajului prezent, ne indică drept cel mai potrivit moment pentru a ne reapropia de umanul din noi, exersând astfel preĀuirea şi respectul de sine, prezentul – chiar acum. Aşadar nu mai amânaĀi, deoarece timpul nu trece mereu în favoarea noastră, şi alegeĀi în mod conştient ca începând de azi să vă exprimaĀi în mod sistematic iubirea. PuteĀi face acest lucru începându-vă fiecare dimineaĀă cu�un dialog interior, cald şi plin de empatie, exact aşa cum i-aĀi vorbi celei mai dragi persoane din lume, sau acordându‑vă zi de zi permisiunea de a trăi şi simĀi toată gama de emoĀii care ajung să vă însoĀească în călătoria zilei. Dacă încercaĀi pentru prima dată acest exerciĀiu de permisiune emoĀională, este bine să vă notaĀi pe un post‑it un enunĀ-cheie, care să vă reamintească în mod constant de noul angajament: Îmi ofer linertatea de a trti şi experimenta orice emoĀie umant; mai mult decât atât, am st-i fac loc în lumea mea interioart.” (https://www.zf.ro/ziarul-de-duminica/copilul-invizibil-i-de-gaspar-gy-rgy-15218865, 26 martie 2020, ora 15.15) Acelaşi autor vorbeşte despre nevoile copiilor în primii 6 ani de viaĀă: oglindirea, aprecierea, siguranĀa relaĀională, primirea de feedback pozitiv, aprecieri verbale, încurajări. Cum reuşim să satisfacem nevoile copilului? Prin realizarea unor activităĀi comune sub formă de joc, atractive şi, în acelaşi timp educative. Avem astfel şansa de a oferi oprtunităĀi copiilor în care rezultatele/ finalităĀile acĀiunilor lor să le aducă din partea noastră apreciere, valorizare şi, totodată validarea sentimentelor acestora.

  • Beneficiile jocului

    Nu există copil căruia să nu îi placă să se joace. Pentru ei joaca este ceva natural. Cu toate acestea, de multe ori se împotmolesc, nu mai găsesc ce anume să se joace, se plictisesc de jucăriile pe care le au sau își doresc un partener de joacă. Cu toate că pentru unii părinȀi este dificil să părăsească lumea adulȀilor și să intre în cea a copiilor, este extrem de important să facă uneori acest lucru, pentru a-i ghida, a-i arăta ce sau cum să se joace, să-i ajute să găsească un joc potrivit vârstei sau pur și simplu să petreacă timp de calitate cu copilul. În ziua de azi părinȀii sunt foarte ocupaȀi, într-o familie lucrează de obicei ambii părinȀi și chiar și bunicii până la vârste înaintate. Așadar, le rămâne foarte puȀin timp la dispoziȀie pentru a se juca și de cele mai multe ori sunt obosiȀi sau nu au dispoziȀia necesară. Copiii însă, interpretează refuzul nostru ca un refuz de a intra în lumea lor. Atunci nici ei nu vor să intre în lumea noastră și cooperarea este tot mai dificilă. Astfel este posibil ca în timp să apară o distanȀare faȀă de părinte, iar copilul să-și îndrepte atenȀia spre altceva: televizor, tabletă sau un anturaj nepotrivit. Sfatul celor de la BestKids ar fi să încercăm să le acordăm măcar o jumătate de oră pe zi, în care să lăsăm alte treburi și să le dedicăm toată atenȀia noastră. Joaca împreună aduce multe neneficii, atât pentru copil, cât și pentru părinte. • Prin joacă se înttreȀte legttura ptrinte-copil. Ce metodă mai bună există de a te apropia de un copil

    decât prin joacă? Este calea cea mai sigură de a ajunge la sufletul copilului. Dacă este supărat și nu găsești nici o abordare prin care să te conectezi cu el, propune-i să vă jucaȀi un joc care îi place. Cu siguranȀă, în scurt timp va ieși din starea respectivă, fiind distras, iar în acel moment vă puteȀi conecta cu copilul.

    • Joaca deschide calea către o comunicare mai nunt între ptrinte Ȁi copil. De multe ori prin joc ei se destăinuie, iar tu, ca părinte, afli lucruri despre copilul tău pe care altfel nu avea cum să le comunice. De exemplu, jucându-ne de-a grădiniȀa, putem afla cum este el tratat de către educatoare, cum se desfășoară o zi obișnuită la grădiniȀă, ce a mâncat, ce îi place și ce nu îi place să facă etc. Joaca ne apropie și ne ajută să ne descoperim unul pe altul.

    • Prin joacă putem petrece timp de calitate cu copilul. O jumătate de oră pe zi este suficientă, dacă timpul petrecut împreună este unul de calitate. Într-un timp foarte scurt, copiii pot învăȀa foarte multe lucruri, iar mai mult decât atât le răspundem nevoii de conectare cu noi, părinȀii.

    • Joaca ne ajută st ne cunoaȀtem mai nine copilul. Jucându-ne și petrecând timp împreună, ajungem să-l cunoaștem mai bine, să descoperim ce temperament are, care îi sunt nevoile, ce gândește și ce îi place să facă. Este mult mai ușor pentru noi, mai apoi, să-l îndrumăm într-o anumită direcȀie, cunoscând toate aceste aspecte. Joaca ne ajută de asemenea să descifrăm un comportament neadecvat al copilului. Acesta poate avea anumite frustrări sau nevoi neîmplinite, iar prin joacă ne putem da seama foarte ușor care este cauza care a dus la dezvoltarea acelui comportament nedorit.

    • Joaca dezvoltt imaginaȀia copiilor. Este important să știm și cât să intervenim în joaca copiilor, să nu uităm să lăsăm loc și imaginaȀiei lor să se dezvolte. Ei își pot crea propria lume, reconstituind scene din ceea ce au văzut până în prezent (o zi la grădiniȀă, la supermarket sau în vacanȀă) sau să-și creeze o lume imaginară, plină de magie, cu diverse personaje de poveste. Nu trebuie să intervenim întotdeauna în joaca copiilor, ci doar când simȀim din partea lor această dorinȀă și să încercăm să îi lăsăm să deȀină controlul, alegând jocul sau jucăriile preferate.

    • Prin joacă copiii învaȀt cel mai uȀor. Își însușesc noi aptitudini, pot învăȀa cuvinte noi sau câștiga experienȀe de viaȀă.

  • Beneficiile jocului

    • Prin joacă putem pregtti mai uȀor copilul pentru experienȀele noi de viaȀt. De exemplu, jucându-ne de-a doctorul și pacientul, îi arătăm cum va decurge vizita la medic, ce instrumente folosește și că nu are de ce să fie speriat. Astfel reducem anxietatea copilului faȀă de experienȀele noi pe care le va trăi.

    • Jocurile de grup îi învaȀă pe copii ce înseamnă cooperarea, cum să-și controleze emoȀiile când pierd sau câștigă un joc, să menȀină prieteniile, indiferent de ce se întâmplă în timpul jocului.

    • Joaca înltturt stresul, atât la copii cât și la părinȀi. Joaca detensionează, creează momente amuzante, ne face să râdem și să uităm de stresul cotidian.

  • SoluĀii practic-aplicative pentru asigurarea nevoilor copilului în primii 6 ani de viaĀă.....

    CreaȀi și păstraȀi rutine zilnice!

    CreaȀi împreună cu copilul vostru un program zilnic, care să nu difere de rutina zilnică pe care acesta a avut-o la grădiniȀă înainte de pandemie (mese, ore de joacă, program de somn, combinarea echilibrată dintre activităȀile fizice, activităȀile făcute în liniște și cele de învăȀare).

  • SoluĀii practic-aplicative pentru asigurarea nevoilor copilului în primii 6 ani de viaĀă.....

    PracticaȀi grija de sine! PărinȀii sunt și ei oameni, iar grija de sine sporește abilitatea de a face faȀă stresului și de a ne putea sprijini copiii în mod corespunzător! EchilibraȀi activităȀile fizice (dansaȀi, faceĀi exerciĀii fizice, construiȀi castele din perne și cutii) cu activităȀile sedentare (desenaȀi și coloraȀi, povestiȀi istorioare, cântaȀi și recitaȀi poezii pentru copii etc.)!

  • SoluĀii practic-aplicative pentru asigurarea nevoilor copilului în primii 6 ani de viaĀă.....

    IncludeȀi copiii în treburile și activităȀile gospodărești zilnice, indicându-le exact sarcina sau un rol! (aranjarea mesei, udarea florilor, împăturirea hainelor curate etc.) Gătim împreună!

    Jucăm mima, jocuri de socializare sau jocuri de rol!

  • Vizionăm filme pe care le discutăm ulterior! Recomandăm filme animate dublate în română: Frozen II - Regatul de gheaȀă II, Coco, Cum să îĀi dresezi dragonul 1, Cum să îĀi dresezi dragonul 2, Cum să îĀi dresezi dragonul 3, Regele leu, Poveste încâlcită etc.

    ÎnvăĀăm împreună!

    SoluĀii practic-aplicative pentru asigurarea nevoilor copilului în primii 6 ani de viaĀă.....

  • Bibliografie: 1. Jigău, M., Chiru, M., (2004), Consilierea la distanĀă, manual în limba română, ISE, Bucureşti; 2. Gyorgy, G., (2016), Copilul invizibil, Editura Curtea Veche Publishing, Bucureşti; 3. Boca, C. (coord.), Dulman, A., Dumitru, G., Călineci, M., Stativă, E., (2008), Consilierea în grădiniĀă...

    start pentru viaĀă, EducaĀia 2000+, Bucureşti; 4. https://www.zf.ro/ziarul-de-duminica/copilul-invizibil-i-de-gaspar-gy-rgy-15218865, 26 martie 2020, ora

    15.15; 5. M., D., Paşca, (2004), Povestea terapeutică, Editura Ardealul, Târgu Mureş; 6. https://thewoman.ro/12-beneficii-pe-care-le-aduce-joaca-in-relatia-parinte-copil/, 27 martie 2020, ora

    12.00; Fotografiile au fost preluate de la următoarele adrese: 1. https://www.blt.ro/bucatarii-mici-si-talentati-atelier-de-creatie-pentru-copii.html, 26 martie 2020, ora

    16.00; 2. https://www.google.com/search?q=copil+harnic&tbm=isch&ved=2ahUKEwj_6oqan7voAhVQEGMBH

    QciBXUQ2cCegQIABAA&oq=copil+harnic&gs_lcp=CgNpbWcQAzoECCMQJzoCCAA6BAgAEAM6BQgAEIMBOgQIABBDOgYIABAIEB46BAgAEBhQkkJYuVZg2FhoAHAAeACAAa4BiAGCC5IBA z M u O Z g B A K A B A a o B C 2 d 3 c y 1 3 a X o t a W 1 n & s c l i e n t = i m g & e i = e E B -Xv_OLtCgjLsPh8SUqAc&safe=active&hl=ro#imgrc=JX_6vNTvJR4vMM, 26 martie 2020, ora 13.10;

    3. https://www.blt.ro/bucatarii-mici-si-talentati-atelier-de-creatie-pentru-copii.html, 26 martie 2020, ora 12.00;

    4. https://covorasulfermecat.ro/articole/noutati/atelier-de-dezvoltare-fizica-armonioasa, 26 martie 2020, ora 14.10;

    5. https://www.google.com/search?q=facem+puzzle&tbm, 26 martie 2020, ora 11.00; 6. https://www.google.com/search?q=copil+harnic&tbm, 26 martie 2020, ora 11.10; 7. https://machetedidactice.files.wordpress.com/2014/03/dsc_4834.jpg , 26 martie 2020, ora 12.05; 8. https://www.facebook.com/kidsarebornscientists/photos/a.205449386771482/260475511268869/?type=

    3&theater , 26 martie 2020, ora 13.00; 9. https://www.google.com/search?q=stiinta+la+gradinita&tbm, 26 martie 2020, ora 13.05; 10. https://copiisiparinti.ro/timp-liber/jocuri-familie-catan-turnul-instabil-monopoly/ , 26 martie 2020, ora

    13.10;