CIMATICA

Influența sunetului asupra materiei

Prof. Dana Elena Negulici

„La început era Cuvântul şi Cuvântul

era la Dumnezeu şi Dumnezeu era

Cuvântul. Acesta era întru început la

Dumnezeu. Toate prin El s-au făcut şi

fără El nimic nu s-a făcut din ce s-a

făcut. Întru El era viaţă şi viaţa era

lumina oamenilor.”

Sfânta Evanghelie după Ioan

Întregul univers fizic este alcătuit din

lumină (energie electromagnetică), iar acest

lucru înseamnă vibrație.

"Nu există nimic în univers care nu

vibrează" Nikola Tesla

Lumina și sunetul sunt vibrații

Toată creaţia este o simfonie de sunete,

de vibrații, în care părţile individuale se

potrivesc atrase de rezonanţa cu sunetele

similare.

Pentru ca sunetul să se deplaseze dinspre sursa care îl generează, fiecare atom sau moleculă care se află în calea lui este implicat în transmiterea sa. Dacă l-am putea vedea cu ochiul liber, sunetul ne-ar apărea sub forma unei sfere a cărei suprafață “pâlpâie" datorită moleculelor de aer care vibrează la unison.

Acest lucru a fost pus în evidență de cercetători în domeniul cimaticii - știința care studiază forma sunetului și impactul acestuia asupra materiei.

Cimatica este o știință în plină

expansiune în peisajul științelor, fiind totuși

foarte puțin cunoscută deoarece, deși

studiile inițiale sunt mai vechi, abia în

ultima vreme s-au făcut pași vizibili și s-au

dezvoltat aplicații ale sale.

Aceasta pleacă de la ipoteza că toate

formele „materiale” ce există în jurul nostru

sunt determinate de câmpuri vibraţionale

în general sau în particular, de sunete.

Învățații vedici ai Indiei antice și

filosofi ai școlii lui Pitagora considerau

toate formele fizice, ca manifestări ale

sunetului: pentru ei proporțiile relative

ale sunetelor muzicale corespundeau

proporțiilor fizice ale formei umane și

din natură.

Pitagora susţinea că ”geometria

formelor este muzică solidificată”

"Geometria sau arhitectura este

muzică înghețată" Goethe

Prima contribuție importantă a acestui fenomen a aparținut lui Galileo Galilei în anul 1680, susținută experimental de către Robert Hooke în anul 1680, iar la începutul secolului 18, fizicianul german Ernst Chladni, "părintele acusticii", acoperea niște plăcuțe cu straturi subțiri de nisip, le făcea să vibreze cu ajutorul sunetelor și observa modelul de răspuns la stimulii acustici.

În 1967, la aproape trei sute de ani diferență, Hans Jenny, medic elvețian, artist și cercetător, publica “Cymatica- structura și dinamica undelor și vibrațiilor”. În această carte Jenny, asemenea precursorului său, a arătat ceea ce se întâmpla atunci când se iau diferite materiale cum ar fi nisip, apă sau pilitură de fier și sunt plasate pe suprafețe metalice aflate în vibrație.

Jenny a utilizat oscilatoare de cristal, si a

inventat ceea ce el numea drept “tonoscop"- folosit

pentru setarea de placi si membrane vibrante.

TONOSCOP-ul a fost creat pentru a face vocea

umană vizibilă, fără orice alt aparat electronic ca un

intermediar. Acest lucru a permis capacitatea

uimitoare de a vedea imaginea fizică a vocii, a

tonului și a sunetului produs direct de către ființele

umane.

În cercetarea lui cu tonoscopul, Jenny a

observat ceva extraordinar. Atunci când vocalele au

fost rostite în limbi vechi, cum ar fi ebraica și

sanscrita, sunetul a luat forma simbolurilor scrise

pentru aceste vocale. Pe de altă parte, acest lucru nu

se întâmplă cu sunetele din limbile moderne.

Vocalele sunt mantre cu proprietăți reale de

vindecare:

”A” – reprezintă potențialul infinit al Universului,

astfel putem evoca o stare de grație, de

plenitudine primordială;

”E” – simbolizează esența feminină, puterea femeii

– tandrețe, ocrotire, receptivitate;

”I” – înseamnă noile începuturi, oportunități, noi căi

– se accesează o nouă realitate;

”O” – simbolizează esența masculinității – forță,

vitalitate, manifestare concretă, precizie;

”U” – reprezintă încheierea ciclurilor, trecere,

schimbare, finalitate, vindecare, purificare

Dr. H. Jenny susținea că așa cum evoluția a fost

rezultatul vibrațiilor, acestea fiind baza formării, așa și

celula este baza tuturor formelor de viață. Dr. Jenny și-a

dat seama că putem vindeca trupul cu ajutorul sunetului

folosind diferite frecvențe .

Tot în această idee, Sir Peter Guy Manners a pornit

de la premisa că totul are o densitate, formă, culoare

unice și rezonează într-un anumit spectru de frecvențe.

Mai mult, el a creat o bază de date cu frecvențele pe

care rezonează țesuturile sănătoase și le-a comparat cu

frecvențele pe care rezonează țesuturile bolnave sau

aflate în dezechilibru. În prezent sunt peste 700 de

coduri care abordeaza diferite afecțiuni.

Prin procesul numit rezonanță simpatică, atunci

când unui țesut bolnav i se aplică o undă sonoră având

frecvența țesutului sănătos, atunci el va rezona din nou

pe frecvența corectă.

Principiul de rezonanță se referă la absorbția

celulară a sunetelor de vindecare și / sau

armonice ale acestora. În vindecarea cu sunet,

principiile de rezonanță sunt folosite pentru re-

armonizarea celulelor care au fost (ipotetic)

inscripționate cu frecvențe perturbatoare. Aceste

amprente supărătoare ar fi fost un rezultat de

substanțe toxice, traume emoționale, agenți

patogeni sau, pe termen lung, expunerea la

poluarea fonică.

Sunetul este un instrument extrem de

eficient pentru vindecare și, din fericire, un

individ nu are nevoie să creadă în ea pentru

ca aceasta să funcționeze. Cu toate acestea,

există un alt factor care poate amplifica

foarte mult eficiența în vindecare: intenția

creatoare.

Astfel se realizează o abordare holistică,

care se adresează atât minții cât și corpului.

Terapia prin sunet poate oferi cel mai

mare potențial în vindecarea non-invazivă.

Edgar Cayce – ”sunetul este viitorul

medicinii”