Deschiderea procesului carios şi realizarea conturului primar al cavităţii expunerea în totalitate plasarea marginilor cavitătii în poziţia pe care o vor avea la final înainte de a trece la prepararea propriu-zisă ->

o ↓ sacrificiu inutil de substanţă dură dentarăo ↓ riscului de subminare a rezistenţei pereţilor cavităţii

- mg în plin ţesut sănătos = eliminare ţ. dure dentare alterate ireversibil ;- conturul cavităţii: jonct AD indemna de carie ; - îndepărtare S subminat, fără suport de D sănătoasă- indepartare prismele de S modificate ca aspect şi culoare ;- mg astfel incat

o ↑ închidere marginală + ↑ finisare o evite zonele cariosusceptibile => înafara şanţurilor şi fosetelor ; o zonele dentare supuse autocurăţirii şi curăţirii artificiale o evita vârfurile cuspizilor şi crestele marginale ;

- conturul exterior: curbe line, unghiuri rotunjite şi linii drepte ;- conturul intern astfel incat:

o grosime suficientă – 1,5 – 2 mm (la 0,5 de jonct AD)o rezistent la fractură sub influenţa forţelor de masticaţie

Cavităţile preparate pentru carii localizate în şanţuri şi fosete Acestea vor fi realizate în funcţie de gradul de afectare al smalţului şi de necesitatea de a plasa marginile preparaţiei în ţesut sănătos. În acest scop:

- extinderea marginilor -> preparaţie care să permită accesul instrumentarului - nu S nesusţinut de dentină sănătoasă la marginea preparaţiei ;- includere in contur şanţul sau foseta în care este localizat PC- o fosetă necarioasă nu va fi inclusă ci ea va fi sigilată după aplicare amalgam- LCN în S dar radiografia sau alte mijloace de diagnostic ne arată că la nivelul dentinei

această leziune carioasă este prezentă -> intrarea în S aparent sănătos -> lărgită prin îndepărtarea S ce are subiacent D alterată -> indepartare pana la D sanatoasa

- ≥ 2 LC situate în şanţuri şi fosete diferite la acelaşi dinte o separate de cel puţin 1,5-2 mm tesut integru-> 2 sau mai multe cavităţi

distincteo cand S are grosimea ↓ sau nu are suport de dentină sănătoasă -> cav unica

- liniile marginale de contur ale cavităţii depind de o forma anatomică a dinteluio morfologia suprafeţei dentare

- marginile: linii curbe, largi, care ocolesc cuspizii şi menţin morfologia - mg externe ale cavităţii:

o netede o nu prezinte neregularităţio nu trebuie să formeze unghiuri ascuţite

- PM superiori cu PC ocluzal în şanţul intercuspidian şi extins în şanţurile din fosetele M si D

o aspect “fluture“ cu partea cea mai îngustă VO în şanţul intercuspidian o păstrează integre pantele cuspidiene şi crestele marginaleo istm VO≤ ⅓ din distanţa dintre vârfurile cuspizilor.

- pm inferiori, atunci când şanţul intercuspidian nu se găseşte situat în centru feţei ocluzale, cavitatea ocluzală va fi mai apropiată de cuspidul cel mai voluminos.

- Peretele pulpar = in D sănătoasă, la 0,5-1 mm. de jonct AD => rezistenţa la forţele ocluzale

Realizarea formei de retenţie şi rezistenţă a cavităţilor Retenţia cavităţii = forma care permite rezistenta deplasării prin alunecare sau desprindere:

- sens axial (vertical)

1

- mezio-distal (sagital)- vestibulo—oral (transversal)- acţiuni combinate ale acestor forţe de deplasare.

Rezistenţa unei cavităţii = forma care să permită ca sub acţiunea forţelor de masticaţie ce se exercită asupra restaurării, aceasta să sufere deformări minime (deformări elastice ) care să permită revenirea lor la forma iniţială după încetarea acţiunii acestor forţe -> sa suporte acţiunea forţelor externe fără a se fractura. Obţinerea formei de rezistenţă se realizează prin 2 măsuri :

- sprijinirea pe D sănătoasă a tuturor pereţilor de S care suportă presiuni masticatorii ;- eliminarea parţială sau totală a tuturor zonelor de S subminate (evoluţia PC/ urmare a

realizării preparaţiei) Pentru obţinerea retenţiei unei cavităţi de cls.I-a:

- cavitate convenţională mică o paralelismul a cel puţin 2 pereţi verticali în raport cu axul dinteluio uşoară convergenţă spre ocluzalo unghiuri bine exprimate la locul de întâlnire a pereţilor verticalio unghiuri drepte la întâlnirea pereţilor verticali - pulpar.

- peretele pulpar trebuie să fie plan sau în trepte-> se va recurge la planarea sa cu obturaţie de bază -> forţele ocluzale perpendicular pe suprafaţa sa.

- În cavităţile profunde - unghiuri interne mai rotunjite.- cu cât cavitatea ↑ şi retenţia ↓ => mijloace suplimentare de retenţie precum pivoturi

parapulpare, ştifturi, cavităţi de retenţie suplimentare , şanţuri reciproce în dentina restantă la o adâncime de 1-2-3 mm.

- transmiterea forţelor. :- nu S nesustinut D sănătoasă subiacentă sau porţiuni de S subţiate, lipsite de rezistenţă- prismele S în cele mai multe zone ale suprafeţei ocluzale || cu axul lung la dintelui şi

Pentru a se realiza o cavitate rezistentă la forţele de masticaţie se cere ca :o orientarea pereţilor astfel încât să fie perpendiculari sau || fct de directieo pereţii de smalţ trebuie preparaţi la 90° (< - fracturi) sau în unghi obtuz

(100-110-118°) în raport cu suprafaţa externă a dinteluio unghiul peretele lat cav şi suprafaţa amalgamului = 68-70° .o lăţimea VO a preparaţiei este ⅓ din distanţa dintre vârful cuspidului V si Oo extensia mg cu păstrarea unor cuspizi şi creste mg susţinute de D sănătoasăo Cuspizii trebuie examinaţi -> dacă un cuspid este prea subţire pentru ->

căptuşire sau redus pentru a fi ulterior acoperit cu amalgam sau refăcut o grosime suficientă materialului restaurator ~ 1,5-2 mmo în urma preparării = pereti verticali sunt subtiri => scurtaţi pentru a mări

suprafaţa de secţiune şi vor fi refăcuţi ulterior cu amalgam sau cu materiale de obturaţie adezive sau incrustaţii.

Realizarea formei de convenienţă (convenabile, practică) - accesul şi manipularea instrumentarului necesar restaurării dintelui- acces corect şi o bună vizibilitate în toate etapele de condensare a amalgamului- curburile line, unghiurile rotunjite şi liniile drepte ale formei de contur care permit

adaptarea amalgamului la pereţii şi marginile cavităţii- cerinţă este valabilă pentru toate tipurile de cavităţi.

Exereza dentinei alterate restante- verificarea jonct AD care trebuie să fie indemnă de carie.-> sondei dentare rigide şi prin

inspecţie, culoarea - LC mici şi medii -> t. patologice au fost îndepărtate odată cu realizarea etapelor de lucru

amintite- LC mai extinse, cu o afectare mai importantă a tesuturilor dure dentare, pe un perete gata

preparat, într-o anumită zonă a acestuia, poate să rămână o mică cantitate de dentină alterată. Aceasta va fi îndepărtată punctual fără a fi necesară modificarea formei sau poziţiei peretelui respectiv al cavităţii.

2

- Cav prof: îndepărtarea de la început a D alterate în totalitate pt o afectare pulpară fără semne clinice majore care să necesite o altă conduită terapeutică decât cea adecvată unei carii simple -> stabilire reacţii favorabile a organului pulpar.

- posibilitatea unei deschideri accidentale a camerei pulpare în etapa de îndepărtare adentinei alterate -> păstrarea acesteia DACA nu există semne clinice de suferinţă pulpară

o când cantitatea acesteia nu depăşeşte 1-1,5 mmo reactivitate locală şi generală a pacientului este bună

=> când există indicaţia unui coafaj indirect. Acest compromis = tratament adecvat al PD şi o monitorizare a

evoluţiei în timp a tratamentului efectuat.

Finisarea marginilor cavităţii.- închideri marginale bune la nivelul interfeţei preparaţie/restaurare - trecere cât mai puţin denivelată între acestea.- asigurarea unei rezistenţe mecanice optime atât a smalţului cât şi a marginilor restaurării

o direcţia prismelor So prismele de S secţionate să fie sprijinite de D sănătoasă la nivelul JAD şi la nivelul mg

ext => ↓ desprinderea si ↑ retentiao localizarea marginilor preparaţieio materialul restaurator şi zona de suprafaţă coronară pe care se aplică forţele

masticatoriio Ideal : unghiuri 90° însă cum planul ideal de finisare este greu de găsit clinic =>

unghiul dintre peretele lateral şi suprafaţa pantei cuspidiene să fie ↑ pe măsură ce cavitatea devi

o Cu cât cavitatea ↑ = pereţii mai convergenţi spre ocluzalo Pereţii cavităţii spre exterior: conturul format din linii curbe, unghiul de întâlnire a două

margini externe S să fie rotunjito Marginile de smalţ după finisare trebuie să fie cât mai netede, ↓ anfractuoase.

Toaleta finală a cavităţii.- după ce cavitatea a fost finalizată- scop să îndepărteze toate rezidurile de ţesuturi dure dentare rezultate ca urmare a

instrumentării, urmele de salivă, de sânge- spălarea cavităţii cu jet de apă călduţă de la unitul dentar , uscare- control al cavităţii pentru a detecta eventualele imperfecţiuni de preparare sau finisare- ultimă etapă înaintea restaurării se va efectua tratamentul PD în raport de situaţia clinică

existentă.

Cariile situate în gropiţele de pe feţele vestibulare sau orale ale molarilor- Forma dependentă de gradul de afectare a substanţei dure dentare- În faza iniţială a evoluţiei acestui PC cu afectarea ţesuturilor dure dentare ↓ => înlăturarea

ţesuturilor dure alterate ireversibil până în ţesut sănătos, în D sănătoasă, dincolo de JAD, cu peretele pulpar in D

- Dimensiunea cavităţii va fi în funcţie de gradul de afectare al S si D şi de posibilitatea de a realiza o retenţie ↑ pentru amalgam.

Procesele carioase cu localizare pe suprafeţele netede ale dinţilor laterali -> M sau D ● Forma exterioară a cavităţii.

In localizarea conturului ± o suprafaţă proximală şi una ocluzală => cav ocluzo-prox tipică cls 2 cu o componenta verticala si una orizontala

carie minimă în D + S demineralizat -> CIS după realizarea unei cavităţi tip “tunel”o longevitate < restaurare cu amalgam a unei cavităţi tip “slot”

preparaţie de cls. a II-a trebuie să evite extinderea ocluzală > necesar pentru a realiza accesul în scopul îndepărtării S si D demineralizate şi pentru a îndepărta S nesusţinut de D sănătoasă

3

daca există şi o carie ocluzală aceste 2 leziuni trebuie tratate separat şi doar atunci când zona de smalţ care le separă ↓ sau nu este sprijinită de D sănătoasă => unica

~ cavităţile de cls. I-a -> şanţurile necarioase, dar susceptibile = sigilare Accesul = prin creasta marginală -> creare orificiu în centrul crestei marginale cu o freză

sferică care va pătrunde înspre PC -> senzatie de cădere în gol -> extindere V si O până la eliminarea ţesuturilor alterate la jonct AD şi până este eliminat S nesustinut de D sănătoasă

preparaţie ↓ extinsă = slot, la care cavitatea ocluzală este limitată la creasta marginală => vom lăsa în timpul preparării cavităţii proximale şi a exerezei D alterate o zonă subţire de S proximal spre dintele vecin pt ↓ lezarea accidentală a acestuia -> îndepărtată după realizarea în mare a preparaţiei cu ajutorul unui instrument de mână.

● Realizarea retenţiei şi rezistenţei cavităţii de cls.a II-a forţe ce tind să disloce restaurarea în direcţie sagitală şi/sau verticală Pentru anihilarea forţelor de dislocare sagitală (mezio-distală) = cavităţi ocluzale de retenţie la

care se va urmări relizarea aceloraşi elemente de retenţie ca pentru o cavitate de cls.I-a. o dimensiuni VO de cel puţin ¼ din distanţa între cuspidul V si Oo pereţii V si O ~ paraleli între eio nu este totdeauna necesară extinderea cavităţii în fosetele ocluzale dar această extindere

când există, împiedică deplasarea restauraţiei spre proximal. Când cavitatea de cls. a II-a are şi o cavitate ocluzală se vor respecta următoarele reguli :

- cavitatea ocluzală va respecta principiile de preparare enunţate la o cavitate ocluzală + istmul la nivelul peretelui absent M/D

- istmul de întâlnire va fi rotunjit ,- mg cavităţii se extind în ţesut sănătos, cu S nesubminat - ocolire vârfurile cuspizilor şi creasta marginală opusă leziunii carioase, creasta oblică a

molarilor superiori- acces suficient pentru preparare şi restaurare , inclusiv a cavităţii proximale- Pereţii cavităţii ocluzale || axul lung al dintelui.- retenţiei la cavitatea proximală:

o per V si O vor fi scoşi din contact cu dintele vecin + uşor convergenţi ocluzal => ↓ deplasarea spre ocluzal

o lucru valabil pt cav tip slot si pt tipice de cls. a II-a ocluzo-proxo dimensiune mezio-distală de la 1,5 mm şi mai multo la “slot” pentru ↑ retenţia cavităţii se pot realiza 2 şanţuri adiacente la

contactul peretelui V si O cu cel axial, în D, la distanţă de zona de joncţ AD pt ↓ riscul de a deschide camera pulpară

o santurile: freză sferică de 0,5 mm astfel încât ele să fie distincte, să aibă cel puţin 0,5 mm în adâncime şi 0,5 mm în lăţime şi ele trebuie să fie plasate astfel încât să rămână 0,25-0,50 mm D pana la jonct AD.

- Dacă cavitatea proximală este atât de largă încât retenţiile nu sunt pe feţe opuse se va putea recurge la o altă metodă de retenţie cu adeziv pentru amalgam sau ştifturi orizontale sau verticale parapulpare.

- Peretele gg al cavităţii verticale o coborât sub punctul de contact la 1-1,5 mmo drept, aproximativ perpendicular pe axul lung al dintelui(unghi de 90° ) şi

chiar cu o uşoară înclinare spre peretele axial , în funcţie de extinderea leziunii carioase -> ↓S nesusţinut de D la periferia preparaţiei gingivale

o ↑ măririi retenţiei = şanţ la locul de întâlnire a celor 2 pereţio sens MD: 1-1,5 mm.dacă procesul carios se extinde până la JAD sau mai mult.

- Peretele parapulpar (axial) trebuie situat în dentină sănătoasă.

Majoritatea cavităţilor de cls. a II-a au acces ocluzal. În cazul în care lipseşte dintele vecin sau, datorită unei treme sau unei distrucţii coronare a

dintelui vecin sau atunci cînd există o cavitate proximală pe dintele vecin => cavităţi atipice

4

tip casetă însă şi aici marginile cavităţii vor trebui să facă un unghi de 90° cu suprafaţa externă a dintelui.

Realizarea formei de convenienţă, exereza dentinei alterate restante nu comportă deosebiri esenţiale faţă de celel de la cavitaţile de cls.I-a.

Finisarea marginilor cavităţii ocluzale si proximale. Marginile de S cav verticale ↓ anfractuaoase, netede, pentru a permite o adaptare corectă a amalgamului iar locul de întâlnire dintre cavitatea verticală cu cea orizontală , respectiv istmul, va trebui teşit, uşor rotunjit.

Prepararea cavităţilor situate pe suprafeţele vestibulare şi orale ale dinţilor laterali în scopul restaurării lor cu amalgam Cavităţile de cls. a V-a nu pun probleme din punct de vedere al abordării procesului carios care este expus direct vederii şi accesului şi nici din punct de vedere al rezistenţei, ele nefiind situate pe zone expuse direct presiunilor masticatorii. Forma de contur a cavităţii trebuie realizată astfel încât să asigure îndepărtarea în totalitate a ţesuturilor dure alterate ireversibil, smalţul modificat de aspect şi culoare de la marginile cavităţii. Forma exterioară a cavităţii va fi reniformă (bob de fasole). Retenţia cavităţii se obţine prin înclinarea divergentă a pereţilor laterali ai cavităţii spre peretele parapulpar. Pereţii laterali ai cavităţii sunt perpendiculari pe suprafaţa externă a smalţului. Peretele parapulpar al cavităţii, datorită adâncimii uniforme a cavităţii, urmăreşte în sens mezio-distal, conturul extern al dintelui, acesta perete rezultând convex. Pentru suplimentarea retenţiei se pot realiza şanturi de retenţie:

- 2 şanţuri realizate cu freza sferică în unghiurile de întâlnire dintre peretele incizal cu cel parapulpar respectiv peretele gingival cu cel parapulpar

- 4 puţuri de retenţie în cele 4 puncte axiale ale preparaţiei- un şanţ de retenţie realizat cu o freză roată în unghiul de întâlnire între pereţii laterali ai

cavităţii şi cel parapulpar Finisarea marginilor cavităţii constă în realizarea unor margini netede,cu linii curbe, fără unghiuri exterioare .

5