COLEGIUL TEHNIC „ANGHEL SALIGNY” , BAIA MARECONCURS NAŢIONAL „AVEM UN SINGUR PĂMÂNT”BAIA MARE 22 APRILIE 2011 SECŢIUNEA CONCEPTUAL/TEORETICĂ CATEGORIA: DEZBATERE NIVEL: LICEAL

CASTANII ÎNTRE VIAŢĂ ŞI MOARTE

Elevi: BALINT NOEMI, RETTEGI BEATRICE Clasa a X-a Prof. coordonator CIURTE CAMELIA ELENA

Motto: „Natura se poate descurca şi în absenţa omului, dar omul, fără natură este iremediabil pierdut”

DESCRIEREA CASTANULUI

Castanea sativa este, un arbore de dimensiuni mari, putând atinge 20 - 35 m înălţime, şi un diamentru de 2m. Frunzele sale lungi, lanceolate şi crestate adânc pot atinge între 16 - 28 cm lungime şi 5 - 9 cm lăţime. Din punct de vedere sistematic castanul face parte din familia Fagaceae.

Castanul comestibil este una din speciile de plante ce are flori monosexuate situate pe aceeaşi plantă, dar separate. Florile de ambele sexe sunt dispuse pe două nivele diferite, cele masculine în partea superioară a plantei, iar cele feminine în partea sa inferioară. Ambele tipuri de flori sunt erecte, măsurând între 10 şi 20 cm lungime, semănând extrem de mult cu nişte lumânări şi având un miros puternic, tipic, capabil de a atrage insecte.

Castanul comestibil înfloreşte mai târziu ca alte specii de castan. Ambele tipuri de flori apar la sfârşitul lui iunie şi începutul lui iulie, durând până când fecundarea celor feminine este realizată. Înspre toamnă, florile feminine evoluează dintr-un singur receptacul îngroşat în 3 - 7 fructe independente, ce sunt protejate de o manta ţepoasă.

Fructul sau este o achenă şi se recoltează la sfârşitul lunii septembrie, început de octombrie.La coacerea completă, care are loc cândva în mijlocul lui octombrie, mantaua se deschide

progresiv, lăsând să se vadă fructele coapte, a căror coajă are o frumoasă culoare maroniu-castanie lucitoare. Fructele cunoscute în zonă sub numele de gastane, ghistine, aghistine sunt comestibile, delicioase, bogate în vitamine şi substanţe nutritive, fiind considerate în anumite reţete de preparare chiar o delicatesă, de exemplu piureul de castane. Există, desigur, şi alte modalităţi de mâncare a fructelor, dintre care castanele coapte sunt foarte cunoscute.

Fructele, care sunt foarte gustoase, sunt utilizate ca ingredient ales de către fabricanţii de ciocolată şi delicatese, fiind frecvent coapte sau prăjite. Sub forma lor prăjită sunt foarte apreciate în Franţa, Italia şi, mai ales, în Corsica. Coacerea sau prăjirea se pot face fie integral, fie sub formă granulară, obţinându-se un fel de făină, din care se realizează piureul de castane. Există o varietate de mămăligă corsicană (denumită polenta) care foloseşte ca ingredient de bază făină dulce de castane comestibile. Castana ca medicament are efect energizant, antiseptic, tonic pentru sistemul muscular şi nervos, antianemic, remineralizant. Coaja

castanelor este antidiuretică, fiind bogată în tanin. Castana este bogată şi în vitaminele B1 şi B2 şi

1

conţine vitamina C, în cantitate mare, ca şi citricele (50 mg. la 100 gr. de miez), dar şi mult amidon, suportat bine mai ales de cei suferinzi de stomac.

Lemnul arborelui este frumos şi durabil, fiind folosit la confecţionarea de mobilă, butoaie, material pentru garduri sau chiar ca material de grinzi pentru acoperişul clădirilor, aşa cum ar fi în Alpujarra, Spania. Datorită tendinţei lemnului de a crăpa în lung şi de a se curba accentuat în timp, folosirea sa la piese mari de lemn este limitată. Coaja arborelui este o sursă importantă de tanin.

Arborele în sine necesită un climat blând, cu umiditate suficientă, dar nu exagerată.Dacă sunt îndeplinite condiţiile de climat, protecţie şi umiditate, Castanea sativa are o

creştere constantă, fiind un arbore productiv ce nu are "ani răi". Este, în schimb, sensibil la primăverile târzii, reci şi prea umede, precum şi la îngheţurile din

toamnele prea lungi, ploioase şi reci. Deşi originar dintr-o zonă cu climat mediteranean tipic, castanul comestibil se poate adapta şi la alte tipuri de subclimate, de exemplu, cel de tip temperat, dar moderat, în văile protejate din jurul Băii Mari din Maramureş.

Castanul comestibil este cultivat în multe zone ale Europei, fiind cunoscut şi cultivat încă de pe vremea Romei antice, când a fost introdus treptat în regiuni mai nordice decât arealul său natural. Mai târziu, începând cu Evul Mediu timpuriu, castanul comestibil a început să fie cultivat de călugări în grădinile mânăstirilor. Astăzi, în afara livezilor, exemplare vechi de sute de ani pot fi găsite în întreaga Europă, din Anglia până în România şi din Italia până în Germania.

CASTANUL ÎN ROMÂNIA

"Raiul castanelor comestibile" e Maramureşul.

În România, dar şi în alte regiuni ale Europei, arborele este relativ uşor de crescut atât în livezi specializate, cât şi la marginea sau chiar în mijlocul pădurii.

În livezi, poate fi cultivat atât în monocultură, (doar exemplare de Castanea sativa), aşa cum este cultivat în special în judeţul Maramureş sau poate fi combinat cu uşurinţă cu alte specii pomicole, formând livezi mixte, cum este frecvent cultivat în Banat.

Cea dintâi şi cea mai mare rezervaţie de acest tip din ţară o reprezintă arboretele de castan comestibil din bazinul băimărean, care are o certă valoare bioistorică, turistică, ecologică, economică, peisagistică, având rol deosebit în conservarea echilibrului biologic.

Ca să marcheze în mod festiv faptul că în împrejurimile oraşului cresc castani comestibili, pomi fructiferi eminamente meridionali, municipalitatea din Baia Mare a decis să organizeze - de câţiva ani buni - o sărbătoare care să celebreze acest fruct modest, cu coaja lucioasă, care dă farmec atâtor seri de iarnă. E vorba de "Sărbătoarea castanelor", organizată în fiecare an în prima parte a lunii octombrie.

SCURT ISTORIC

Castanul comestibil este originar din Asia mică (arbore de climat mediteranean), care s-a adaptat bine şi în Europa, Baia Mare fiind punctul cel mai nordic de pe glob unde trăieşte.

Castanul comestibil din depresiunea Baia Mare, în lucrările de specialitate este citat la limita nordică naturală a speciei din Europa, de aceea arboretul de castan comestibil din zonă este ocrotit prin lege încă din anul 1962 .

Primele menţiuni documentare despre castanul din zoăa apar cu peste 400 ani în urmă, dar el ,figurează şi pe cel mai vechi sigiliu al oraşului Baia Mare încă din sec. al XIV-lea.

2

Prezenţa castanului comestibil în zona Baia Mare este menţionată într-un proces verbal din 24 septembrie 1642, în care se arată:"...pentru poftă am trimis cadou castane, ca şi altă dată, pentru care principele ne mulţumeşte în scris". Este vorba despre secretarul Băii Mari, care a trimis castane principelui Rakoczi I.

În ceea ce priveşte originea lui, unii cercetători susţin că acest arbore a fost adus în zona Maramureşului de călugării greci sau coloniştii romani, deşi, cercetări paleontologice efectuate în Rezervaţia paleontologică ,,Răzvan Givulescu” de la Chiuzbaia, de către prof. univ. dr. Răzvan Givulescu au scos în evidenţă prezenţa unor resturi vegetale de cca. 8 mil. ani aparţinând unor specii de castani. Printre cele mai vechi lucrări care amintesc prezenţa castanului în zonă se numără şi cea intitulată ,,Baia Mare şi împrejurimile” de Kalman Palmer, apărută în 1894.A urmat apoi primul studiu despre castanul comestibil publicat de Victor Tufescu în 1936, în Buletinul Societăţii Regale de Geografie.

CASTANUL ÎN MARAMUREŞ

Rezervaţia ARBORETELOR DE CASTANI COMESTIBILI DE LA BAIA MARE  s-a constituit ca arie protejată prin Legea 5/2000 privind aprobarea Planului de Amenajarea Teritoriului Naţional - secţiunea III - a zone protejate, prevăzută la poziţia 2581.  Rezervaţia  se află în nordul localităţilor Tăuţii Măgherăuş, Valea Borcutului, Baia Mare şi Tăuţii de Sus în versantul sudic a munţilor Igniş. Are o suprafaţă de circa 500 ha, se  află  în administraţia Direcţiei Silvice Baia Mare, în baza prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 236/2000 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice. Teritoriul ocupat de culturile de castan comestibil este împărţit pe trei ocoale silvice: Baia Mare, Baia Sprie şi Tăuţii Măgherăuş.

Scopul administrării rezervaţiei este cel de conservare a habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice, diversităţii biologice şi se mai urmăreşte dezvoltarea durabilă a zonei.Numeroase exemplare de castan depăşesc vârsta de 300 de ani şi o circumferinţă de 7 metrii. Pe dealul Bodoaiei din Tăuţii de Sus se află un exemplar de aproape 500 de ani cu circumferinţa de peste 9 metrii, declarat monument al naturii.

Castanul comestibil se dezvoltă bine pe soluri brune de pădure, mediu podzolite sau chiar puternic podzolite cu un conţinut moderat de substanţe nutritive ,dar bogate în potasiu.Pădurile de castani de la Baia Mare formează cea mai mare suprafaţă împădurită cu această specie din România.

In jurul Băii Mari, castanul creşte în mod natural sau cultivat în arborete pure sau în amestec cu alte specii: gorunul( Querqus petraea), teiul (Tilia tomentosa), paltinul ( Acer pseudoplatanus), cireşul (Cerasus avium). In castanet se pot întâlni şi specii de arbuşti sau plante ierboase: alunul ( Corylus avellana), păducelul ( Crataegus sp.), iarba neagră( Calluna vulgaris), afinul (Vaccinium myrtillus), păiuş (Festuca pseudovina), feriga (Pteridium aquilinum), şi chiar muşchi ( Polytrichum communae), fenomen semnalat în premieră absolută la noi în ţară.Şi tot ca o premieră putem menţiona semnalarea în literatura de specialitate a prezenţei vâscului ( Loranthus europaeus) pe

castanul comestibil de pe Dealul Murgău în 1965.Cei mai falnici castani sunt pe dealurile de la Tăuţii de Sus, unde ating înălţimi de peste 20 de metri, cu vârste de peste 500 de ani.Cunoaşterea biologiei castanului comestibil a reprezentat o preocupare majoră pentru factorii locali, pentru cercetători, de altfel aici s-a format prima şcoala românească de cultură organizată a castanului comestibil, şi, tot aici a luat fiinţă prima fermă specializată.Una din cele mai grave probleme cu care se confruntă natura din jurul Băii Mari, deci şi rezervaţia de castani este poluarea, care, afectează organismele vii producând pierderi inimaginabile pentru viitorul regiunii şi chiar al întregii omeniri.

3

Dintre noxele locale care afectează mai grav vegetaţia se detaşează oxizii de sulf şi plumbul. Oxizii de sulf provoacă leziuni la nivelul frunzelor, o perforare neregulată, afectând producţia.Poate afecta, în cazul leziunilor interne, structura acizilor nucleici, producând mutaţii, accelerând procesul de îmbătrânire. La fel şi plumbul poate produce leziuni interne dintre cele mai grave, determinând mutaţii la nivelul ADN şi ARN.Alături de celelalte noxe, putem menţiona şi pulberile de cupru, zinc, mangan, praful de silicogen provenit de la haldele de steril, care se depun pe suprafaţa frunzelor, limitând pătrunderea luminii solare, reducând schimbul de gaze, şi reducând astfel intensitatea fotosintezei.

Perioade lungi de calm atmosferic cu inversiune termică, briza de munte, condiţiile orografice particulare precum şi regimul pluviometric ridicat favorizează impurificarea atmosferică, amplificând astfel acţiunea factorilor poluanţi.

Aflându-se sub influenţa poluării, castanul din zonă a avut de suferit în ceea ce priveşte rezistenţa, devenind mai vulnerabil la atacul unor agenţi patogeni.

Din păcate la ora actuală castanetul este grav afectat de o boală foarte agresivă (aproape 100%) şi care a produs o adevărată epidemie în zonă, cu o evoluţie dramatică şi însemnate pagube în ultimele două decenii, anume cancerul de scoarţă provocat de ciuperca Cryphonectria parasitica.

Intre anii '60-'70, staţiunea pomicolă Tăuţi, a introdus în cultură castani comestibili proveniţi din Franţa. Din nefericire, castanii introduşi în cultură, erau infestaţi cu ciuperca Cryphonectria parasitica, în termeni populari, această boală numindu-se cancerul de scoarţă. Una dintre caracteristicile bolii este evoluţia rapidă, cu un atac deosebit de violent asupra trunchiului şi ramurilor, care conduce la uscarea zonei superioare a locului afectat. Scoarţa primeşte la început o culoare roşiatică, cu pete gălbui, apoi apar crăpături cu numeroase linii longitudinale. Zona cuprinsă de ciupercă se usucă, moare, iar scoarţa se desprinde şi cade.Dacă atacul are loc în sezonul cald, frunzele se deshidratează rămân uscate pe ramuri şi în timpul iernii.Ciuperca se înmulţeşte în toate perioadele anului rezultând un număr mare de spori care sunt răspândiţi prin vânt, prin apa de ploaie, rozătoare, insecte, păsări sau chiar prin uneltele nedezinfectate folosite la tăierea ramurilor afectate.Ciuperca care a afectat castanii comestibili din zona noastră provoacă blocarea vaselor de alimentare cu sevă a arborilor, motiv pentru care aceştia nu mai înfloresc şi mor.

MĂSURI DE PREVENIRE A CANCERULUI DE SCOARŢĂ ÎN ZONA BAIA MARE

Împotriva cancerului de scoarţă se poate lupta prin mai multe metode: mecanice şi chimice, de exemplu folosirea de fungicide şi alte substanţe de sinteză, iradieri cu raze gama, insă cu rezultate foarte slabe, şi metode biologice prin folosirea tulpinilor hipovirulente. Tratamentul biologic a fost folosit cu succes în premieră in sudul Italiei, pe o suprafaţă de 3000 de ha. Hipovirulenţa se obţine prin superinfectarea ciupercii cu un virus care diminuează capacitatea agresivă a acesteia devenind astfel hipovirulentă.Virusul se poate transmite prin anastomoză. Prin folosirea de ,,vaccinuri”, se ajunge la cicatrizarea şi chiar la

vindecarea exemplarelor afectate, acesta reprezentând singurul remediu cu adevărat eficient dar care din păcate implică costuri foarte mari.

Institutul de Cercetări şi Amenajări Silvice Braşov printr-o echipă de cercetători, a obţinut şi multiplicat tulpini hiper şi hipovirulente, prima etapă în combaterea biologică a cancerului de scoarţă din zona Baia Mare, crescând astfel şansele reale de salvare ale castanului!

Specialiştii eleni au avut o contribuţie importantă la salvarea culturilor de castani din Europa. Reprezentanţi ai acestora au fost invitaţi de autorităţile maramureşene, pentru a împărtăşi din experienţa lor. Astfel s-au organizat conferinţe şi deplasări în teren cu reprezentanţii Direcţiei Silvice Baia Mare şi cu alte persoane.

4

Soluţia implementată de maramureşeni a fost preluată de la greci. Acest tratament constă în injectarea în scoarţa arborilor a unei soluţii care conţine spori de ciupercă hipovirulentă, ce intră în competiţie cu ciuperca deja existentă în arborele respectiv, luând naştere automat un antagonism între cele două. Cele două ciuperci, intrând în antagonism una cu cealaltă, se neutralizează reciproc. Nu se vindecă, nu dispar, doar se neutralizează, urmând ca natura să îşi facă treaba în continuare.

Primul pas în contracararea ciupercii, a fost identificarea tulpinii care acţionează în zona Băii Mari. Spre diferenţă de francezi, care au peste 200 de tulpini identificate, în Baia Mare există doar două.

Combaterea cancerului este o operaţiune de mare anvergură, care implică cultivatorii de castan, silvicultorii, cercetătorii. Deosebit de importantă este şi sensibilizarea, informarea corectă şi eficientă a populaţiei, asupra pericolului reprezentat de aceasta boală şi posibilităţile de combatere a acesteia iar şcoala are un rol capital în acest sens.Peste 15 ani (poate!) vom avea iar castani sănătoşi.

Rezultatele deja se văd şi sperăm să reuşim să salvăm în zonă castanul comestibil. Desigur, arboretele bătrâne productive de castan sunt afectate integral, şi de aceea se estimează că în următorii ani să existe o diminuare a producţiei fizice de castane pentru populaţie, dar în următorii 15 ani s-ar putea să avem arbori de castan neafectat.Salvarea castanului comestibil reprezintă deci o problemă de interes  general, o prioritate pentru comunitate.

Acest lucru este posibil prin unirea eforturilor tuturor  factorilor locali, prin implicarea  comunităţii locale, a proprietarilor de castani, a ONG-urilor, profesori, elevi, toţi cei care iubesc natura, precum şi instituţiile abilitate : Agenţia de Protecţia Mediului, Direcţia Silvică, Direcţia Fitosanitară.

Dispariţia trebuie stopată cu orice preţ!!!

Castanul comestibil trebuie salvat!!!

Bibliografie:

Bolea,Val. Chira, D., -Combaterea integrată a cancerului castanului, Ed. Universităţii de Nord Baia Mare, 2004

Bud, N.,- Pădurea şi poluarea, Protecţia mediului- Protecţia omului, Baia Mare, 1993 Givulescu, R., - Istoria Pădurilor fosile din Terţiarul Transilvaniei, Banatului, Crişanei şi

Maramureşului, Ed. Carpatica, Cluj-Napoca, 1997 Morariu, I., Todor, I., - Botanica sistematică, Ed. Didactică şi pedagogică, Bucureşti 1966 Nădişan, I., Cherecheş, D., - Conservarea biodiversităţii maramureşene, V. Goldiş

University Press Baia Mare, 2002 Nădişan, I., - Castanul în agonie,Ed. Universităţii de Nord, Baia Mare 2005

5