2 • APOSTROF

Primim la redacþieStimatã redacþie,

MÃ NUMESC Simona Popa-Gyr ºi sunt fiica poetului Radu Gyr.În virtutea dreptului la replicã, mã adresez Dvs. cu rugãmin-

tea de a avea amabilitatea de a publica în revista pe care o condu-ceþi urmãtoarele:

În nr. 6/2010 al revistei Apostrof a apãrut articolul Poetul RaduGyr în amintirile contemporanilor între 1922 ºi 1940, semnat de dom-nul Traian D. Lazãr. Întrucât în articolul respectiv sunt strecuratemai multe neadevãruri referitoare la o serie de date biografice aletatãlui meu, doresc sã vin cu unele precizãri, în vederea stabiliriiadevãrului (neacordând atenþie atitudinii sensibil tendenþioase aautorului articolului privind alegerea „surselor“ din care DomniaSa citeazã).

Prima eroare majorã întâlnitã în textul dlui Lazãr face referirela ascendenþa maternã evreiascã a tatãlui meu. Total fals! Pe liniematernã, Radu Gyr îºi are originile într-o veche familie aristo-cratã austriacã. Bunica lui (mama Eugeniei Gherghel ºi strãbuni-ca mea) a deþinut un rang nobiliar – baroanã – ºi s-a numit Minnavon Gelch. (Actele familiei pe care le deþin stau mãrturie pentrudescendenþa tatãlui meu. Prin vinele lui Radu Gyr a curs sângealbastru austriac, ºi nu sânge evreiesc.)

Cea de a doua eroare din articol se regãseºte în paragraful refe-ritor la o primã cãsãtorie a tatãlui meu cu o persoanã pe numeRozica. Din nou fals! Tatãl meu a avut o singurã cãsnicie. Cu mamamea, Flora (ºi nu Florica – iarãºi eroare!). Nu am cunoºtinþã despreexistenþa acestei persoane în viaþa tatãlui meu; în schimb, ºtiu cãmama mea, Flora Demetrescu, a fost singura lui soþie, cãreia i-afost credincios pânã s-a înãlþat la cele veºnice. Radu Gyr a avutun singur copil – pe mine (nu ºi un fiu, cum iarãºi se afirmã fals),ca rod al singurei cãsãtorii. Cea cu Flora.

În sfârºit, ultima precizare (poate de mai micã importanþã) oreprezintã anul naºterii mele: 1931. ªi nu 1932, cum apare în arti-colul domnului ziarist.

Cu mulþumiri,�

SIMONA POPA-GYR

C

A

F

ÉA P O S T R O F

Caravana Cinematograficã

CARAVANA CINEMATOGRAFICÃ reprezintã un proiect educaþional deanalizã a fenomenului totalitar ºi a culturii ºi civilizaþiei în timpul

regimurilor comuniste prin intermediul cinematografiei. În acest sens,IICCMER (Institutul de Investigaþie a Crimelor Comunismului ºi Me-moria Exilului Românesc) îºi propune colaborarea cu licee prestigioa-se din diferite oraºe ale þãrii în vederea unor proiecþii de filme, prezenta-te de o persoanã calificatã din cadrul institutului. Aceste vizionãri vorinclude un film românesc ºi un film strãin care sã reflecte o temã careulterior va constitui obiect de dezbatere în cadrul unei mese rotundeîntre unul dintre profesorii de istorie ai liceului, reprezentantul IICCMER,invitaþii desemnaþi de institut ºi publicul constituit din elevii de liceu.Acest demers vine sã asigure o mai bunã înþelegere a ceea ce a repre-zentat comunismul pentru secolul XX în cadrul fenomenului totalitar,a acelei pãrþi de istorie a României care a fost grav distorsionatã ideo-logic prin intermediul propagandei, cu schimbarea semnificaþiei eve-nimentelor.

Totodatã, acest proiect stimuleazã un recurs la memoria culturalãprin evidenþierea, în termenii lui Pierre Nora, a principalelor lieux demémoire care au jalonat fenomenul comunist.

Caravana Cinematograficã se constituie ca un complement al ma-nualului de Istorie a comunismului din România ºi urmãreºte edifi-carea spiritului civic, a reflexului etic ºi evaluarea ºi chestionarea, cuinstrumente moderne ºi pe baza dialogului, a unei pãrþi din istoriaEuropei ºi a României, ca parte integrantã a spaþiului de culturã ºicivilizaþie european. IICCMER va pune la dispoziþia liceului o serie demateriale ºi instrumente de lucru, precum ºi un set de filme care sãpoatã fi vizionate ulterior.

În vederea realizãrii acestui proiect, IICCMER îºi propune colaborareacu Centrul Cultural American, British Council, Institutul Francez,Institutul Polonez, Goethe-Institut, Centrul Ceh, Centrul CulturalMaghiar, Institutul Cultural Bulgar, unde se va realiza o selecþie afilmelor raportatã la istoria comunismului în Europa Centralã ºi deSud-Est, selecþie care va intra în baza de date a fiecãrui liceu, dar ºi aunei bibliografii ºi a unei baze de date menite sã faciliteze obþinereaunor informaþii suplimentare pentru elevii interesaþi.

O primã sesiune a acestui proiect se va desfãºura anul acesta, 2010,în lunile octombrie, noiembrie ºi decembrie, pe parcursul a douã zile,în urmãtoarele oraºe din þarã: Bucureºti, Iaºi, Cluj, Constanþa, Sibiu.Acolo unde este posibil, va fi de faþã ºi un reprezentant al unuia dintreinstitutele culturale amintite mai sus.

IICCMER va edita o serie de mape cu prezentarea celor douã filmeurmând a fi vizionate ºi a regizorilor implicaþi, mape care vor sta ladispoziþia liceului care gãzduieºte evenimentul.

Colegiul Naþional din Iaºi, 16-17 septembrieAmintiri din epoca de aur I „Tovarãºi, frumoasã e viaþa!“, de

Constantin Popescu Jr., Rãzvan Mãrculescu, Ioana Uricaru,Hanno Höfer, Cristian Mungiu

Conf. dr. Antonio Patraº, Universitatea „Al. Ioan Cuza“ din IaºiGood Bye Lenin! (2003), de Wolfgang BeckerLect. dr. George Bondor, Facultatea de Filosofie ºi ªtiinþe Social-

Politice din IaºiColegiul Naþional de Artã „Octav Bãncilã“, 21-22 septembrie

A fost sau n-a fost (2006), de Corneliu PorumboiuConf. dr. Daniel ªandru, Universitatea „Petre Andrei“ din IaºiVieþile altora (Das Leben der Anderen, 2006), de Florian Henckel

von DonesmarkConf. dr. Antonio Patraº, Universitatea „Al. Ioan Cuza“ din Iaºi

Colegiul Naþional „I. L. Caragiale“ din Bucureºti, 27-28 septembrieHârtia va fi albastrã (2006), de Radu MunteanBogdan Cristian Iacob, secretarul Consiliului ºtiinþific al IICCMERAleea Soarelui (Sonne Allee, 1999), de Leander HaussmannProf. dr. Ioan Stanomir, Facultatea de ªtiinþe Politice, Bucureºti

Colegiul Naþional „Mihai Eminescu“ Constanþa, 4-5 octombrieCum mi-am petrecut sfârºitul lumii (2006), de Cãtãlin MitulescuAsist. dr. Enache Tuºa, Facultatea de Istorie ºi ªtiinþe Politice,

Universitatea „Ovidius“ ConstanþaInvers (Rewers, 2009), de Borys LankoszConf. dr. Ileana Jitaru, Facultatea de Litere, Universitatea „Ovidius“

ConstanþaColegiul Naþional „Gheorghe Lazãr” din Sibiu, 18-19 octombrie

Amintiri din epoca de aur II, „Dragostea în timpul liber”, deConstantin Popescu Jr., Rãzvan Mãrculescu, Ioana Uricaru,Hanno Höfer, Cristian Mungiu

Lect. dr. Dragoº Varga, Universitatea „Lucian Blaga“ din SibiuKatyn (2007), de Andrzej WajdaLect. dr. Radu Vancu, Universitatea „Lucian Blaga“ din Sibiu

Colegiul Naþional „Emil Racoviþã“ din Cluj-Napoca, 22-23noiembrie4, 3, 2 (2007), de Cristian MungiuProf. dr. Ioana Bot, Universitatea „Babeº-Bolyai“, Cluj-NapocaViaþa este tot ceea ce obþii (Das Leben ist eine Baustelle, 1997), de

Wolfgang BeckerCercetãtor Adrian Tudurachi, Institutul de Lingvisticã ºi Istorie

Literarã „Sextil Puºcariu“.�

Universities and Prisons (Universitãþi ºiînchisori), DVD video, Ager Film, 2010,comentariu: MARTA PETREU, voci: ANGELAJANE ACHIM ºi MATTHEW JOHN KENDRICK, editare: NITA CHIVULESCU, sunet: NICOLAEMÃRGINEANU JR., muzicã: PETRU MÃRGINEANU,scenariu: CRISTINA ANISESCU, regizor:NICOLAE MÃRGINEANU.

Anul XXI, nr. 9 (244), 2010 • 3

PREZENTUL DOSAR cuprinde ºapte „pie-se“ transcrise fidel dupã interceptãrile

telefonice ºi dupã înregistrãrile fãcute deSecuritate în interiorul locuinþei lui Ion D.Sîrbu în perioada 1 martie 1982–22 sep-tembrie 1983. Aceste texte aduse, acum,pentru prima oarã la luminã sunt rodul cer-cetãrilor noastre de la Consiliul Naþionalpentru Studierea Arhivelor Securitãþii. Cre-dinþa noastrã este cã acest consiliu a fostînfiinþat pentru deconspirarea (ºi nu pen-tru conspirarea) fostei Securitãþi. Din acestraþionament logic privind spiritul CNSAS-ului, am considerat necesar sã luminãmacele pãrþi necunoscute, pânã în prezent,ale biografiei unui scriitor subteran majoral literaturii noastre. Majoritatea interceptã-rilor au ca subiect discuþiile pe care le arescriitorul, cu diverºi musafiri care îi trecpragul casei, despre unica sa cãlãtorie înVest. Din lectura acestui puzzle ne putemda seama cã scriitorul intuieºte faptul cãSecuritatea i-a dat paºaportul în ideea cã nuse va mai întoarce ºi cã, asemenea multorcolegi de detenþie, va rãmâne acolo sã cearãazil politic. Lungul sãu monolog despreaventura sa occidentalã ne îndreptãþeºtesã credem faptul cã, pentru afrontul de a sereîntoarce în þarã ºi de a muri de gât cu ceicare au adus România de râpã, scriitorul afost pedepsit exemplar. Visul sãu de a intraîn bibliotecile occidentale sau, pur ºi sim-plu, de a se plimba pe stradã pentru a simþispiritul locurilor se va nãrui definitiv. Deºiscriitorul este optimist în ceea ce priveºteefectuarea unor noi voiaje în Occident,avem dovada palpabilã (vezi „piesa“ nr. 6)a faptului cã Securitatea a intervenit con-cret pentru a nu i se mai permite lui Sîrbuieºirea în lume. Menþionãm cã toate subli-nierile din textele de mai jos [publicate derevista noastrã cu bold; n.n., Apostrof] apar-þin Securitãþii, iar cititorul poate constata,astfel, ceea ce prezenta interes pentru ofiþe-rii ºi subofiþerii poliþiei politice. Textelescrise în italice sunt comentariile (minime)pe care le-am fãcut, doar pentru a aduceprecizãrile necesare (acolo unde era cazul)pentru o mai bunã înþelegere a textelor pre-zentate.

1. „Suru“ strânge bani sã plece din nou,

peste doi ani, în Vest

DE ÎNTÂI martie 1982, în jurul orelor 11ºi 20, „Suru“ a fost chemat din Fran-

þa, de la Chamonix, de cãtre un cetãþeanDaniel. „Suru“ îi spune cã i-a scris o scri-soare ºi cã intenþioneazã sã facã o cãlãto-rie la Baia Mare pentru a prezenta un ra-port verbal rudelor lui Daniel. Îl roagã peDaniel sã dea un telefon la Lyon familiei

Couriol ºi în R.F.G. lui Negoiþescu. Danielîi spune cã a început sã strângã bani deoa-rece vrea ca în vara aceasta, sau cel târziu laanul, sã facã o cãlãtorie în România. „Suru“se intereseazã de toþi membrii familiei luiDaniel ºi sperã ca peste doi ani, când vaavea bani, sã mai facã o deplasare în strãi-nãtate. Restul convorbirii nu prezintã inte-res operativ.

(Convorbirea între cele douã rude – Da-niel era fiul unui unchi al scriitorului, plecatîn anii ’20 ai secolului trecut din Valea Jiuluiîn Franþa – a avut loc în limba francezã, iartraducerea s-a fãcut, în rezumat, de cãpitanulP. M. Acest inconvenient a fost surmontat,de Securitate, în nouã zile. Înregistrarea,conform notei Strict secrete înregistrate cu nr.0025151, din 3.03.1982, a fost fãcutã înprima zi a lunii martie, iar rezoluþia s-a pusîntr-un interval mult mai lung decât în cazuldiscuþiilor în limba românã. Discuþia nu aprezentat însã un interes prea mare pentruSecuritate. Prin urmare, Nota a fost datã „înexploatare“.)

2. Monologul lui Gary desprecãlãtoria sa în Occidentul plinde agenþi ai Securitãþii („Dinzece – ºase erau turnãtori!“)

ÎN DATA de 30 iunie 1982, Securitatea dinCraiova terminã de transcris, pe trei file,

ceea ce înregistraserã cu o zi înainte cu ajuto-rul postului 11ISDT în casa scriitorului Ion D.Sîrbu. Se pare cã ceea ce aflase Securitatea cuacest prilej îi stârnise foarte tare interesul, pen-tru cã majoritatea rândurilor sunt subliniate.În acea perioadã, numele de cod pe care îlatribuise Securitatea obiectivului sãu era„Suru“. Pentru operativitatea transcrierii, Se-curitatea foloseºte, în mai multe rânduri, doariniþiala („S“). Rândurile de mai jos sunt inte-resante atât pentru cercetãtor, cât ºi pentrucititorul de astãzi, pentru cã Sîrbu se exprimãliber (el nu avea de unde ºti cã omniprezenta

D O S A R

Convorbiri cu dl GARY (II)

Mihai Barbu

• I. D. Sîrbu

(Continuare în p. 15)

D O S A R

4 • APOSTROF

DEZMINÞIND O prejudecatã curentã (pecît de înrãdãcinatã, pe atît de nefon-

datã), care separã, la noi, critica universi-tarã de critica foiletonisticã, Liviu Petrescua fost atras mereu de actualitatea literarã.Interesul autentic este dovedit de practicacronicii literare, susþinute, cu intermitenþe,de-a lungul întregii sale activitãþi, în specialîn revistele clujene Tribuna ºi Steaua, deºin-au lipsit nici colaborãrile la România lite-rarã, Tomis, Viaþa româneascã ori Caiete cri-tice. Titularul unui curs de literaturã com-paratã, Liviu Petrescu a fost preocupat deliteratura românã, inclusiv de existenþa eiîn contemporaneitate, ºi, probabil, defelîntîmplãtor, din toamna anului 1990 a re-nunþat la cursul care-i adusese renumeleacademic pentru a propune un curs nou, de literaturã românã contemporanã.

Din aceastã bogatã activitate foiletonis-ticã, mã opresc, aici, doar la anii ’80, peri-oadã în care Liviu Petrescu a susþinut cro-nica la revista Steaua, care mai gãzduia peatunci, ºi în cadrul aceleiaºi specii, texteleuniversitarilor Ion Pop, Mircea Muthu ºi,sporadic, Ioana Em. Petrescu. Un articoldin 1987 încearcã sã explice, de altfel, toc-mai mirajul actualitãþii. Trei i se par auto-rului funcþiile literaturii, care întreþin tot atî-tea motivaþii pentru fascinaþia exercitatã deliteratura momentului. Prima este cea a re-ferenþialitãþii: „sub acest raport, calitatea dea fi «actuale» o deþin îndeosebi acele operecare conþin aluzii la obiecte sau evenimen-te dintre cele mai relevante pentru prezen-tul imediat“. A doua este de ordin axiolo-gic, „ceea ce aduce în discuþie un univers alproblematicii ºi al valorilor“. Întrucît scrii-torul este (într-o concepþie sartrianã) „ofiinþã «în situaþie»“ determinatã de istorie,literatura pe care o produce „înseamnã, subacest raport, a aºeza valorile nu într-un«dincolo», ci a le urmãri în istorie“. Prinlecturã, cititorul îºi clarificã ºi se situeazã elînsuºi în raport cu valorile vremii sale. Însfîrºit, a treia funcþie (ºi, totodatã, moti-vaþie) este propriu-zis literarã: „În aceastãprivinþã, o operã poate fi socotitã drept«actualã», atunci cînd apeleazã la codurilecele mai cutezãtoare ale momentului“. Da-cã marele public este interesat de actualita-te din primele douã motive, criticul (ci-titorul profesionist) îl privilegiazã pe celdin urmã, în cazul sãu „interesul precum-pãnitor este unul de ordin pur tehnic“.1

Cronicile lui Liviu Petrescu investi-gheazã, de fapt, toate cele trei aspecte. Exis-tã, în cazul sãu, o preocupare constantãpentru „felul cum se realizeazã relaþia din-tre viaþã ºi text“2, ca ºi pentru identifica-

rea temelor din opera cititã. Fãrã sã fie untematist, el are un interes pentru referenþia-litate sau, mai corect, pentru reprezentare(întotdeauna în strînsã interdependenþã cuviziunea) în literaturã. Vertebrîndu-i cãrþile,acelaºi interes susþine ºi activitatea cronica-rului. Atunci cînd, în anii ’80, dinamicaliterarã anexeazã tot mai decis livrescul, iarcircumstanþele politice fac tot mai dificilãproba referenþialitãþii, Liviu Petrescu seocupã, la rîndul sãu, complementar, iar nuantitetic, de autoreferenþialitate. Aº remar-ca, de asemenea, prioritatea pe care o cîºti-gã termenul de semnificaþie literarã (unproces, aºadar, intern), în locul celor de te-mã ºi motiv (care se realizeazã prin rapor-tare la realitate). Explicaþia cred cã se gã-seºte nu doar în lecturile mai bogate dinsemanticã ºi semioticã (deºi existã ºi ele),ci (ºi) într-o repliere terminologicã sub pre-siunea sistemului. În sfîrºit, nu lipseºte dincronica lui Liviu Petrescu examenul pro-cedeelor ºi tehnicilor literare, mereu urmã-rite în acord cu tematica ori, mai ales, cusemantica textului.

Criticul are o manierã ceremonioasã(dar niciodatã convenþionalã) de a se apro-pia de cãrþi, care include, desigur, ºi stilis-tica, ºi tonul discursului critic, dar care seregãseºte, mai ales, în atitudinea ºi momen-tele apropierii care pleacã de la volutele am-ple, reverenþioase ºi, totodatã, expozitive(autorul recreeazã mereu contextul cãrþii,dacã nu al operei scriitorului discutat) ºitrece mai apoi la o apropiere strînsã, apli-catã, foarte precisã în analizã ºi evaluare.Dacã aceste particularitãþi se aflã, în maremãsurã, ºi în studiile ori eseurile lui LiviuPetrescu, cronicile aduc în plus o anumitãcolocvialitate, un spirit nu o datã ludic ºiironic. Criticul are aici o dezinvolturã care,de obicei, lipseºte în cãrþi.

La fel ca în deceniile precedente, LiviuPetrescu rãmîne un cronicar de prozã ºi cri-ticã literarã ºi manifestã (mai pronunþatodatã cu apariþia unei noi generaþii litera-re) un interes special pentru debutanþi.Constantã a activitãþii sale de critic al actua-litãþii, preocuparea pentru noutate ºi în-noire este formulatã decis, ca principiu fun-damental, în interviul acordat cîþiva ani maitîrziu lui Tudor Dumitru Savu:

Lucrul cel mai important, atît pentru uni-versitar, cît ºi pentru critic, este – am impre-sia – sã nu rãmînã în urma timpului, sã nudevinã prizonier al ideilor ºi convingerilorvîrstei mature, sã poatã sã întinereascã ºi sãse regenereze spiritual cu fiecare generaþiepe care o modeleazã (ca profesor) sau al cã-rei purtãtor de cuvînt încearcã sã fie (ca ºicritic).3

Astfel, în cronicile apãrute în Steaua, LiviuPetrescu comenteazã cãrþile lui Tudor Dumitru Savu, Tudor Vlad, Ioan Groºan,

Cristian Teodorescu, Ioan Lãcustã, Ale-xandru Vlad, Mircea Nedelciu, BedrosHorasangian, Hanibal Stãnciulescu, Rãz-van Petrescu, Ion Bogdan Lefter etc. Pelîngã ºansa de a fi citiþi de un critic ce cu-noaºte intim (cum puþini alþii la noi) tex-tualismul ºi postmodernismul, adicã prin-cipalele orientãri catalitice care le animã, laacea datã, creativitatea, optzeciºtii îºi aflãîn Liviu Petrescu un analist subtil care, cuo atenþie distributivã, urmãreºte „conste-laþiile tematice“, procedeele narative, reþe-lele de semnificaþii, tipul de narativitate etc.De cele mai multe ori (ºi observaþia e vala-bilã pentru cronicile criticului în general),aceste texte de întîmpinare depãºesc cumult simpla prezentare, pentru a propuneun demers interpretativ. Analiza (ºi inter-pretarea) este condusã însã întotdeaunaspre judecata de valoare; nu o datã, aceastareuneºte observaþia ori rezerva criticã cuaprecierea, amîndouã decurgînd firesc dinpaºii analizei. Rareori un critic care reu-ºeºte, precum Liviu Petrescu, sã fie, în ace-laºi timp, tranºant în observaþii ºi generosîn apreciere, pãstrînd, deopotrivã, buna-credinþã a lecturii ºi eleganþa tonului. Deºisocoteºte Caravana cinematograficã, carteade debut a lui Ioan Groºan, „memorabilãîn toate privinþele“, criticul îi atrage totuºiatenþia: „Nu mã simt vrednic de a da sfa-turi unui prozator, dar am impresia cã po-vestirea ar fi avut de cîºtigat ºi în interes,dar ºi în haz, dacã aceste mici scenarii nuar mai fi fost nãscociri ale protagoniºtilorînºiºi“.4 Rezerve exprimã cronicarul ºi faþãde calitatea ironiei la Ioan Lãcustã („Tre-buie sã mãrturisesc, de asemenea, relativalipsã de interes cu care am parcurs prozele

LIVIU PETRESCU,cronicar în anii ’80

Sanda Cordoº

• Liviu Petrescu

Anul XXI, nr. 9 (244), 2010 • 5

categorisite mai înainte în grupa basmelorironice pe teme contemporane; verva iro-nicã, autenticã, nu izbuteºte întotdeauna sãºteargã impresia de banalitatate“5) sau faþãde motivaþia procedeelor textualiste la Cris-tian Teodorescu, în Maestrul de lumini:

Ca sã împing sinceritatea pînã la capãt, amimpresia cã, în cazul lui Cristian Teodorescu,jocul acesta metatextual nu prea merita os-teneala: procedeul s-ar putea sã fie, aici,rodul, doar, al unui mimetism de grup. Sãsubliniem însã cã scriitorul întrece, înschimb, mulþi alþi congeneri desantiºti prinvirtuozitatea pe care o aratã într-un registrual ironiei ori în cel al humorului.6

Aceeaºi calitate a analizei ºi aceeaºi acura-teþe a judecãþii le gãsim ºi atunci cînd LiviuPetrescu se ocupã de cãrþile consacraþilor.Citind Varã-primãvarã, volumul de prozãscurtã al Gabrielei Adameºteanu, criticul nuezitã sã foloseascã superlativul absolut:„Dintre povestirile ce compun acest admi-rabil volum al Gabrielei Adameºteanu, Dia-log ºi Întîlnirea pot fi socotite, fãrã doar ºipoate, adevãrate capodopere ale moduluiironic“.7 Plicul negru, romanul lui NormanManea, este o carte remarcabilã prin felulîn care e tratatã tema psihologicã ºi, maiales, cea politicã, dar ºi pentru cã are ungrad de exemplaritate în ceea ce priveºtemutaþia ºi, în consecinþã, noutatea literarãromâneascã:

Sub raport formal, romanul lui NormanManea reflectã cu prisosinþã anumite schim-bãri ºi mutaþii ce s-au produs în mentalitatealiterarã româneascã din ultima vreme: estecît se poate de limpede, de pildã, cã naraþiu-nea despre Anatol Dominic Vancea vine încontradicþie flagrantã cu noþiunea tradiþio-nalã de „operã“ (înþeleasã ca „produs termi-nat definitiv“), conformîndu-se, în schimb,cu o remarcabilã fidelitate noþiunii postmo-derne de „text“ (definit ca „tensiune infinitãa scriiturii“ ºi impunîndu-se, în consecinþã,prin calitatea sa de excelenþã „fragmen-tarã“).8

Interesant de observat este faptul cã, oricîtde disponibil pentru înnnoire, Liviu Pe-trescu nu crediteazã noutatea în sine, nuvalorizeazã procedeele înnoitoare atuncicînd ele nu corespund unui plan al sem-nificaþiilor. Aceasta este rezerva pe care, deexemplu, criticul o avanseazã în lectura romanului Redingota de Mircea Horia Simionescu: anume, lipsit de o „împlinireîntr-un plan al semnificaþiilor“, romanul„rãmîne, din pãcate, valabil mai mult prinlatura de digitaþie, decît de creativitate, aunui foarte important scriitor român con-temporan“.9 La antipod, cronicarul areobiecþii ºi faþã de „excesul de senzaþional“10

ori faþã de „concesii[le] comerciale“.11 Peacestea din urmã, Liviu Petrescu le iden-tificã ºi le amendeazã nu doar la MirceaNedelciu, în Tratament fabulatoriu, ci ºi înDrumul cenuºii, romanul (în general preþuital) lui Augustin Buzura: „În ciuda unormari inegalitãþi, ce þin îndeosebi de formularomanescã, mult mai comercialã, Drumulcenuºii rãmîne un roman social de o tul-burãtoare sinceritate ºi patos al adevãrului,o carte necesarã ºi reconfortantã“. Tonul are o anume nostalgie atunci cînd constatã:„o infuzie masivã de epicitate ºi senzaþional,într-o literaturã atît de orgolioasã odinioa-rã tocmai cu «sãrãcia» ei“.12 Aceastã for-mulare (între altele) mã face sã cred cã dis-

ponibilitatea pentru înnoire existã, la LiviuPetrescu, pe un fond clasic, acolo unde su-verane continuã sã fie claritatea, concizia,raþiunea.

Acestea sînt, de altfel, valorile pe care,alãturi de originalitate, criticul le cautã ºiatunci cînd citeºte cãrþile de criticã, alese,în general, din rîndul studiilor de compa-ratisticã ºi teorie literarã. κi exprimã omare admiraþie faþã de Melancolia descen-denþei, cartea Monicãi Spiridon13, ºi esteîncîntat de editarea Doctrinei substanþei deCamil Petrescu, cãreia îi consacrã un veri-tabil studiu14, tocmai pentru cã aici poatelucra cu concepte ºi idei literare de anver-gurã. La o replicã criticã amplã (teoreticãºi comparatisticã, nu mai puþin) îl incitãºi cartea lui Nicolae Manolescu, Despre poe-zie, tocmai pentru cã „pe lîngã însuºirilede temeinicie ºi seriozitate, nu-i sînt strãinenici anumite stîngãcii sau naivitãþi“. Astfel,cronicarul se desparte de autorul sãu în de-finirea poeziei, pentru cã acesta ignorã im-portanþa limbajului, în concepþia despreromantism (pe care N. Manolescu îl plasea-zã în sfera poeziei tradiþionale, în vreme ceLiviu Petrescu îl apropie mai curînd de mo-dernism), în maniera în care acesta uti-lizeazã termenul de postmodernism. Înconsecinþã, dupã o analizã foarte strînsã,judecata este rezervatã:

Cartea lui Nicolae Manolescu de care ne-amocupat în rîndurile de faþã este o lucrare dematuritate, o lucrare ce se vrea, în chip vãdit,sã fie ºi doctã, dar ºi creatoare, totodatã. Fãrãsã reuºeascã, din pãcate, sã fie, în cele dinurmã, nici una, nici alta, într-un sens deplinal cuvîntului. Despre poezie are meritul însãde a deschide drumul ºi de o oferi un exem-plu pentru alte proiecte teoretice de an-vergurã.15

Deºi limitat doar la o parte a activitãþii salefoiletonistice, excursul de faþã îmi permitesã observ cã, în figura lui Liviu Petrescu,literatura românã a avut, pe durata maimultor decenii, un cronicar devotat ºi res-ponsabil, care a adus o contribuþie însem-natã la discernerea ºi fixarea valorilor crea-tivitãþii literare aºa cum le înþelegem ºi leacceptãm azi.

�Din volumul Spiritul critic la LiviuPetrescu (coord. SANDA CORDOª),

în curs de apariþie la Editura Limes.

Note1. Liviu Petrescu, Mirajul actualitãþii, in Stea-

ua, anul XXXVIII, nr. 11, noiembrie 1987, p.8. Existã ºi alte texte în care Liviu Petrescuscrie despre actualitate în literaturã. Este ºicazul articolului Despre „actualitate“, caredeschide volumul Scriitori români ºi strãini,Cluj: Dacia, 1973, p. 7-8, în care criticulsubliniazã acelaºi „accent axiologic“ pe careactualitatea (ºi actualizarea) unei opere li-terare îl presupune.

2. Liviu Petrescu, Aripa grifonului, in Steaua,anul XXXII, nr. 1, ianuarie 1981, p. 30.

3. „Artistul nu dã soluþii, nici indulgenþe. Elalungã, doar, somnul“. De vorbã cu isto-ricul ºi criticul literar Liviu Petrescu, inter-viu de Tudor Dumitru Savu, in Tribuna, nr.51, 19-25 decembrie 1991.

4. Liviu Petrescu, Ioan Groºan: Caravana ci-nematograficã, in Steaua, anul XXXVI, nr. 7,iulie 1985, p. 38.

5. Liviu Petrescu, Ioan Lãcustã: Cu ochii blînzi,in Steaua, anul XXXVI, nr. 5, mai 1985, p.52.

6. Liviu Petrescu, Cristian Teodorescu: Maes-trul de lumini, in Steaua, anul XXXVI, nr. 6,iunie 1985, p. 39.

7. Liviu Petrescu, O „nostoistie“, in Steaua,anul XL, nr. 11-12, noiembrie-decembrie1989, p. 43.

8. Liviu Petrescu, Alegoria prudenþei, in Stea-ua, anul XXXVII, nr. 10, octombrie 1986,p. 32.

9. Liviu Petrescu, Roman ºi intertextualitate,in Steaua, anul XXXV, nr. 12, decembrie1984.

10. Liviu Petrescu, Ce este iepicu ºi cum se lasãel urnit, in Steaua, anul XXXVI, nr. 1, ianua-rie 1985, p. 38.

11. Liviu Petrescu, Textualism ºi falanstere, inSteaua, anul XXXVII, nr. 11, noiembrie 1986,p. 29.

12. Liviu Petrescu, „Lupta cu îngerul“, in Stea-ua, anul XL, nr. 7, iulie 1989, p. 33.

13. Liviu Petrescu, Dialectica noului ºi ve-chiului, in Steaua, anul XL, nr. 8, august1989.

14. Liviu Petrescu, Camil Petrescu din nou înactualitate, in Steaua, anul XXXIX, nr. 6, iunie1988, p. 31-32.

15. Liviu Petrescu, Nicolae Manolescu desprepoezie, in Steaua, anul XXXVIII, nr. 9, sep-tembrie 1987, p. 23-25.

***

„Roagã-te, roagã-te pentru mine!“La capãtul strãzii cu tei ºi castani

începe mareaTurla greacã a unui soare

portocaliuPoate sunt ochii tuturor sfinþilorSau poate eºti tu

singurã ºi imensã.

***

Destul infinit al sticlei receTu trãieºti într-o Grecie

fãrã palmieri, fãrã ibiºifãrã pietre sacrefãrã sirtaki.

Destule imagini într-un orãºelnelocuit în care intruprin sticla unui laptop.

Nicãieri.Respirând. Doar respirând.

�

Poeme de CÃLIN VLASIE

6 • APOSTROF

CARACTERIZAT DE Gheorghe Grigurcudrept un „umanist studios, aspirând

spre microclimatul moral al bibliotecii“,Liviu Petrescu ni se înfãþiºeazã astãzi caunul dintre cei mai reprezentativi criticiliterari din perioada postbelicã, un inte-lectual rafinat, dotat cu o subtilã ºi nuan-þatã înþelegere a fenomenului literar întoatã amploarea sa, de la valorile literare ro-mâneºti la cele universale, de la Dostoievskila postmodernism, într-o încercare con-cludentã de cuprindere a unor forme sauviziuni artistice dintre cele mai diverse.Mircea Iorgulescu contureazã, în linii aus-tere, dar dense, un portret „interior“ cre-dibil al universitarului clujean:

Critica lui Liviu Petrescu este în fondul sãupasionalã, de o intensitate a „trãirii“ litera-turii ce are nevoie în mod reflex, pentru a seproteja, de o disimulare stilisticã luând celmai adesea forma expunerii neutre, distante,„impersonalã“ ºi metodicã; iar adevãratulsãu obiectiv îl constituie spiritualitatea lite-raturii ºi nu ipostaza parþialã, ºi prin excesfalsificatoare, a literaturii ca spiritualitate.Interesul criticului e, aºadar, îndreptat spreexistenþa literarã a „ideilor“, a „problemelor“ºi a raporturilor fundamentale, atitudine cã-reia reducerea literaturii la idei, la problemeºi la raporturi generale îi este nu doar strãi-nã, ci chiar opusã.

Se cuvine, înainte de toate, semnalat modulîn care eseistul se raporteazã la relieful in-tim al operei literare. Astfel, de cele maimulte ori, creaþia nu este circumscrisã doardin perspectiva substanþei sale estetice, aponderii semantice sau a dinamicii compo-ziþionale, a tectonicii sale intime; LiviuPetrescu cautã sã depãºeascã structuriletextuale ºi sã extragã din acestea o viziuneasupra lumii, un Weltanschauung reprezen-tativ pentru scriitorul analizat. În acest fel,operã ºi autor sunt încorporaþi într-un ca-dru mai amplu, într-o miºcare de idei carele reliefeazã dimensiunile specifice, dar ºinotele comune cu alte forme estetice din-tr-o anumitã epocã literarã. Talentul critical lui Liviu Petrescu s-a exersat, cu metodã,cu aplicaþie, cu vervã analiticã, mai ales încercetarea comparatistã, în cadrul cãreiase fac analogii, trimiteri, corelaþii cu opere,scriitori, teme fundamentale din literaturauniversalã, urmãrindu-se totodatã ºi ava-tarurile unor toposuri, estetice ºi filosoficedeopotrivã, de-a lungul modernitãþii ºipostmodernitãþii, fapt remarcat, de altfel,ºi de Laurenþiu Ulici:

Apetitul comparatist ºi inteligenþa revelãriiuniversului ideatic fac din studiile ºi eseurilelui, în chip implicit, operã de revalorizare,chiar dacã mai întotdeauna nu întregul uneiopere este avut în vedere, ci doar o anumitãzonã de relief. Dicþiunea sobrã, superior di-dacticã, impersonalã în subiectivitate esteo modalitate de emisie perfect adecvatã con-þinutului de idei al teoremelor ºi analizelor,ceea ce numim, prin tradiþie, stil universitarîn criticã, având în persoana lui unul din ceimai elocvenþi exponenþi.

Realitate ºi romanesc (1969) este cartea ca-re l-a impus, de la bun început, pe LiviuPetrescu ca pe un cercetãtor avizat al lite-raturii, lipsit de complexe ºi inhibiþii, unspirit critic aplicat ºi riguros, ce-ºi asumãînsã o anumitã metodã nu numai în funcþiede valoarea ºi de eficienþa ei epistemolo-gicã, ci ºi în raport direct cu relieful specifical creaþiei abordate. Relaþia dintre realitateºi narativitate e verificatã în operele unorscriitori precum Duiliu Zamfirescu, LiviuRebreanu, Mateiu I. Caragiale, Camil Pe-trescu, Hortensia Papadat-Bengescu, AntonHolban sau Gib I. Mihãescu. Dinamica de-monstraþiei pe care o efectueazã eseistulse bazeazã pe ideea, îndreptãþitã ºi verifica-bilã, cã, în ciuda unor poncife ale istorio-grafiei ºi criticii literare româneºti careacordau preeminenþã tendinþelor obiective,laturii tipologice din literatura românã,existã un domeniu al epicii, nu mai puþindemn de interes, care se manifestã prin pre-dilecþia pentru interioritate, pentru spaþiullãuntric, prin care realitatea se îmbogãþeºteºi nuanþeazã, acest tip de prozã „aducândîn cuprinsul ei noi ºi noi teritorii, pe carerealismul tradiþional ºi naturalismul le ne-glijaserã sau, pur ºi simplu, le-au ignorat“.Interesant este comentariul prozei luiAnton Holban, în care, alãturi de reflecþiacriticã asupra modalitãþilor introspecþiei ºianalizei psihologice, un spaþiu ideatic im-portant este acordat dezbaterii morale, ope-rându-se, totodatã, o necesarã distincþie faþãde poetica narativã a lui Proust:

Anton Holban nu îl urmeazã pe MarcelProust, în sensul cã refuzã ºi respinge – cainsuficientã – perspectiva strict psihologicã;de fapt, crede el, evenimentele noastre inte-rioare depind într-o mãsurã considerabilã deacþiunea unor factori de ordin moral. Înacest plan, însã, valorile posedã un caracterabsolut, ele nu se pot degrada sau distruge,asemeni sentimentelor; de aceea, fenomenuldiscontinuitãþii lãuntrice poartã la AntonHolban denumirea de „contrazicere“ ºi – înloc sã fie acceptat ca o fatalitate, asupra cã-reia voinþa noastrã nu are nicio putere – îºiatrage o condamnare virulentã. [...] Faþã depsihologismul lui Marcel Proust, [...] faþã detendinþa de disoluþie a ideii de personalitate,tendinþã foarte accentuatã în literatura mo-dernã, contribuþia lui Anton Holban mar-cheazã un progres. Scriitorul român repuneîn circulaþie ideea de organicitate, idee strã-veche, ce e drept, dar definitã într-un spiritnou, diferit de cel tradiþional; astfel, unitateasufletului nostru rãmâne [...] o purã ficþiuneatâta vreme cât ne menþinem în limitele uneiatitudini naturale, în sfera reacþiilor imedia-te. În acest context, toate trãirile noastre,oricât de spontane ºi de vii ar fi ele, posedãun caracter de fatalã exterioritate; de îndatãce ne ridicãm dintr-un plan curat psihologic,într-un plan al convingerilor, ele dobândescînsuºirea organicitãþii.

În cadrul acestor interpretãri ale prozei deanalizã psihologicã, ce pun în luminã laturiºi aspecte cu totul noi, eliberând creaþiile ºiautorii luaþi în discuþie de anumite poncifeale receptãrii, Liviu Petrescu circumscriedemersul epicii „subiective“, de anvergurã

psihologicã, unui curent mult mai larg, îlintegreazã în dinamica orientãrilor literareºi filosofice europene. Literatura nu maieste redusã la predispoziþia de a reflecta ser-vil datele realitãþii, ea integreazã empiriculîn structurile interioritãþii, remodelând for-mele concrete ºi conferindu-le o nouã an-vergurã:

Este o tendinþã prin care realitatea exterioarãeste pusã la îndoialã; scriitorii români se în-treabã cu toatã seriozitatea dacã descrierealumii din afara noastrã prezintã valoarea pre-supusã sau nu. Nu este o simplã problemãde esteticã aceasta, ci o problemã cu impli-caþii mult mai largi, o problemã cu implicaþiifilosofice. Nu se merge niciodatã pânã la ase nega socialul ºi naturalul, dar se apreciazãcã factorul lãuntric deþine o importanþã multmai mare, cã aici trebuie cãutat esenþialul.

În cartea sa, Liviu Petrescu nu îºi propunesã ne ofere o construcþie criticã de amploa-re monograficã, ci, mai curând, sã expunãdescrieri minuþioase ale operelor, sã suge-reze relaþii ºi corelaþii, sã restabileascã afi-nitãþi ascunse între structuri ale narativitãþiidintre cele mai diverse ca anvergurã ºi timbru estetic. Pe de altã parte, NicolaeManolescu considerã cã, în fond,

critica lui Liviu Petrescu nu este o criticã asubtextului, ci chiar a textului, nu a semni-ficaþiilor ascunse, infinite, ci a acelor des-chise ºi explicite. Desigur, explicit nu e totuna cu imediat, cu superficial ºi ar fi greºitsã ignorãm talentul remarcabil al lui LiviuPetrescu de a descoperi înþelesuri pânã la elignorate. Dar aceste înþelesuri nu au nici-odatã în vedere zonele de inevitabilã obscu-ritate ale unei opere, pe care nici intenþiileconºtiente ale autorilor, nici alte împrejurãriexterioare sã nu mai fie capabile a le lãmuri;investigaþia raþionalã ºi metodicã a lui LiviuPetrescu ne atrage atenþia asupra rãdãcinilorculturale ale imaginaþiei unui scriitor, asuprasimilitudinilor, deosebirilor ºi coincidenþelor,asupra valorii unor simboluri, dar nu atingeniciodatã viaþa inefabilã a operei, nodul eivital. Critica de acest fel se revendicã maidegrabã dintr-o reflecþie filosoficã ºi moralãdecât dintr-una esteticã asupra literaturii.

Gheorghe Grigurcu defineºte, în termeniiadecvãrii, mecanismele stilului critic al luiLiviu Petrescu, precizând cã acesta

dovedeºte acea tensiune supravegheatã a„specialistului“ înzestrat ºi cu posibilitãþispeculative, angajat într-un efort prelungit dedescifrare în componenþa cãruia intrã oelegantã indolenþã. Limbajul sãu nu strã-luceºte ºi nu se extenueazã. O inteligenþã egalrãspânditã, o supleþe a întregului corp fra-zeologic îi acordã prestanþã. Ambiþia sa nu emarea construcþie criticã (fiind lipsit de en-tuziasm), ci o „descripþie“ luminatã prin sub-tila punere în valoare a reþetei obiective. Pro-punând relaþii, într-un spirit de familiaritatecu unele izvoare strãine ale scriitorilor cerce-taþi, Liviu Petrescu aduce o contribuþie im-portantã la studiul „anatomic“ al creaþiei lor.Disecþia sa e scrupuloasã, fibrele literare fiindpuse sub perfecþionate lentile profesionale.

Un critic al ideilor literareIulian Boldea

Anul XXI, nr. 9 (244), 2010 • 7

Aceeaºi temã a perspectivei interioare, asubstanþei sufleteºti, e configuratã în eseulDostoievski (1971). Metoda valorificatã decritic este una „regresiv-progresivã“, o me-todã prin care sunt investigate „raporturilefundamentale ale eroului literar (sau alescriitorului însuºi) cu cosmosul, cu celãlaltetc.“ Reflecþia criticã se orienteazã, aºadar,asupra dinamicii temperamentului perso-najelor lui Dostoievski, asupra limitelor ºideschiderilor lor ontologice, considerându-se cã esenþialã pentru aceste personaje este„facultatea [...] de a se afirma pe sine caneesenþial în raport cu altul“. Aspiraþia fun-damentalã a eroilor este aceea a unei sintezesufleteºti, în mãsura în care eroii emble-matici ai lui Dostoievski aspirã la „un actde contopire ºi unificare, la un act în caresã se piardã pe sine“. Ideea centralã a cãrþiie tocmai aceasta: a caracterului antinomical „vieþii spirituale“ a personajului dosto-ievskian, sfâºiat în permanenþã între stazãºi extazã, între limitarea conservatoare încadrele propriei individualitãþi ºi ieºirea dinsine, revolta, miºcarea centrifugã:

La Dostoievski viaþa spiritului se concreti-zeazã întotdeauna […] prin aceeaºi dia-lecticã a contrariilor; unul dintre termeniiantinomiei îl reprezintã, de fiecare datã, sta-rea de omogenitate, de contopire cu non-eul, stare în care eroul se lasã absorbit pedeplin de ceea ce îl transcende. Celãlalt ter-men al antinomiei este dat de o atitudineconservatoare, în cadrul cãreia personajul îºiapãrã propria fiinþã împotriva a ceea ce oameninþã sã se înstrãineze de sine; sau pro-cedeazã la o afirmare a sa ca esenþialitate.Impresia noastrã rãmâne cã cea mai puter-nicã atracþie o exercitã, în ultimã instanþã,cea dintâi atitudine.

Tema condiþiei umane e surprinsã în ceamai semnificativã carte a lui Liviu Petrescu,

Romanul condiþiei umane (1979), care este,în viziunea lui Laurenþiu Ulici, un „corolaral specializãrii sale în materie de analizãpsihologicã în bazã ideologicã (filosoficã,psihologicã ºi moralã)“. Nicolae Manolescucrede cã aceastã carte

este un eseu temeinic ºi subtil, scris cu recepasiune a ideii. Informat filosofic ºi admi-rabil literar, el impune prin demnitatea in-telectualã a stilului. Autorul este un spiritordonat ºi circumspect. Nu iubeºte aventu-ra, riscul, ºi nu pariazã aproape niciodatã pestrãlucirea de-o clipã a originalitãþii. E grav,fãrã morgã, metodic, fãrã pedanterie, doct,fãrã sã fie doctoral. Niciun efort nu i se parede prisos, dacã e vorba de a pune încã o datãîn cumpãnã o afirmaþie sau o demonstraþie.

În mod evident reprezentativã pentru lite-ratura modernã, tema condiþiei umane ecircumscrisã prin „conflictul dintre setea deabsolut a fiinþei umane, pe de o parte, ºiexistenþa anumitor principii limitative, pede altã parte“, un conflict ce se deruleazãpe trei paliere (metafizic, ontologic ºi so-cial). În cadrul fiecãrei ipostaze, „atitudineapersonajului romanesc oscileazã, în general,între supunerea raþionalã ºi împãcatã, întreinserþia ºi fericita integrare într-o totalitatearmonioasã – ºi, la cealaltã extremã, rãzvrã-tirea orgolioasã, voinþa de insubordonare,trufia libertãþii, spiritul de contestare“. De-sigur, criticul nu ezitã sã sublinieze ºi apo-riile acestor configurãri actanþiale, al cãrormetabolism are o evoluþie circularã:

Experienþa revoltei, consumatã pânã la ca-pãt, nu aduce nicidecum înseninarea ºi sa-tisfacþia aºteptatã; postura demiurgicã, odatãdobânditã, procurã o decepþie cu mult maitãioasã decât natura umanã, tiparul divin sedovedeºte, cu un cuvânt, a nu fi adecvat na-turii umane; astfel încât, pentru a rezolvaaceastã contradicþie, eroul are sã se reîntoar-

cã, într-un al doilea moment din evoluþiatemei, la vechile sale dimensiuni, cãrora seva mulþumi, în continuare, sã le sporeascãdoar demnitatea.

Tema condiþiei umane a cunoscut o dezvol-tare dialecticã, în trei etape (integrare/revoltã/conciliere), într-o derulare ciclicã,circularã. Dupã primul moment, al inte-grãrii în ordinea cosmicã, al armoniei cuelementele, urmeazã al doilea moment, alrevoltei împotriva destinului, pentru ca altreilea sã fie unul al împãcãrii, al concilie-rii, prin reconsiderarea temei libertãþii.

Demersul criticului este unul prin ex-celenþã comparatist, prin numeroaseleasocieri ºi filiaþii între opere literare dinepoci diverse, cu structuri ºi reliefuri tema-tice diferite, dar ºi prin recursul constant lao criticã a „modelelor“: „Avem, de altmin-teri, convingerea cã o criticã a «modelelor»(aplicatã fie la un domeniu al personajelor,fie mai cu seamã la unul al motivelor ºi altemelor) nu poate fi ocolitã, în clipa de fa-þã, de nicio cercetare de tip comparatist“.Incursiunile criticului în sfera romanelor„condiþiei umane“ nu se limiteazã la inves-tigarea unor forme narative, a unor arhitec-turi epice particulare, ci, în egalã mãsurã,reuºesc sã radiografieze palierele ideatice aleoperelor literare, structurile de ordin me-tafizic pe care se întemeiazã un anumit de-mers epic, privit ca produs al unui „dat ori-ginar“: „Fiindcã, în concepþia noastrã,romanul «condiþiei umane» îºi are dreptobiect numai acele structuri ºi numai ace-le forme ce aparþin datului originar; or, relaþiile interumane instituþionalizate tre-buiesc privite ca niºte structuri de un aldoilea grad, trebuiesc privite ca niºte dateistorice aºadar“. Apelul la concepte ale

tumular #3

pe lângã groapa meatrec cupluri de îndrãgostiþituriºti cu biciclete, bãtrâni care-ºi plimbã cãþeiiiar vara abia mijitã îmi aduce miros de fân proaspãt cositdeºi sunt îngropat de vium-aº bucura ºi eu de soarele albastrude ºoarecii mucaliþi care ies din canale, semnalizând uºor din

mustãþi(câþiva chiar au o sclipire ironicã ºi-un ºarm nomad, care trezeºte

universale sentimente de prietenie)de iedera care se încolãceºte ca o curea la gâtul crucii meledar groapa e adâncã – coºciugul strâmtºi poate asta e eternitateasã-þi pãstrezi capacitatea de reflecþie în celula unui mormântaºa cã în timp ce miriade de îndrãgostiþi mãnâncã îngheþatã lângã

cimitiriar vara nu ºi-a epuizat presentimentul eistau ºi bolesc în groapãfumez în groapãprizez ºi înghit humãîmi beau saliva în groapãputrezit de viu ºi scurtcircuitat de viziuni magnifice ajung un sfânt în groapãºi excrementele miros a lotus în groapãmi se deschide privireavãd o altã lume în groapãmã viziteazã strãmoºii în groapãapollo, marsyas, zagreus, pan, nietzscheºi poate în sfârºit voi muri de fericire

tumular # 4 (înapoi în ape tulburi)

te urmãresc cu tanculºi-mi imaginez cã-þi zbor creierii în fiecare noaptetu eºti rugãciunea meacadavrul tãu e mantra mea

groapa ta este super bowl, matriceavaginul fecioarei

groapa ta este un parc de distracþiidracii urcã searã de searã cu liftulºi fac contrabandã cu armament

groapa ta este locul unde-mi fac rugãciuneagroapa ta miroase a spermãºi va fi terraformatã odatã cu vaticanul, parthenonul ºi turnul

din pisa

te urmãreºte gândul cu veninmuºcãtura cu rabiesãrutul cu acid

te urmãrim cu rachete nucleareºi o sã-þi strãpungem submarinul

baþi în retragere? te vom împresura ticãlos la fel cum au asediat nemþii norvegia

�

Poeme de ªTEFAN BOLEA

�

filosofiei ºi ale criticii literare deopotrivã(insubordonarea, revolta metafizicã, trufialibertãþii etc.) se întâlneºte, în paginileacestui studiu remarcabil, cu reflecþia asupradiverselor modele romaneºti, în care esteregãsitã o aspiraþie spre totalitate ºi sprecoerenþã ontologicã ºi gnoseologicã.

În cazul prozei lui Camus, de pildã, cri-ticul constatã o conciliere a conflictului din-tre individ ºi fenomenalitate, reacþia de revol-tã conducând la o reevaluare a ºanselor fiinþeiumane de a-ºi legitima propria identitate:

La romancierul francez Albert Camus, con-flictul acesta dintre fiinþa umanã ºi fenome-nul existenþei tinde sã se rezolve din ce în cemai puþin printr-o neacceptare, printr-orãzvrãtire, ºi din ce în ce mai mult printr-oredefinire a fiinþei umane. Înþeleasã ca o uni-tate de laturi contrarii, fiinþa umanã nu maieste însã identificatã, ca pânã acum, cu latu-ra ei spiritualã; Camus urmãreºte un procesde „dez-antropomorfizare“ a omului, de re-modelare a lui pe baza unor componenteinferioare, prin care el sã devinã asemenilumii, prin care sã se înfãptuiascã „nunta“ luicu lumea. Camus sãvârºeºte aici eroareaopusã celor care au definit fiinþa umanã ex-clusiv prin componenta ei superioarã, ca„voinþã de putere“ deci. Orice unilateralizarea conceptului fiinþei umane are drept rezultatinevitabil o desfigurare a feþei umane, odistorsionare dureroasã; a nu-l trãda pe omînseamnã a încerca sã-i pãstrezi intactãimaginea totalitãþii sale, impulsurile cãtreînãlþimi, ca ºi cele cãtre lume, aºadar extre-mele sale morale. Rupturile de echilibru ausã nascã monºtri.

Demonstraþia criticului se dezvoltã progre-siv, prin expunerea unor argumente viabile,prin apelul la informaþii filosofice, psiholo-gice, estetice etc., dar ºi printr-o tehnicã aanalogiilor, a corelaþiilor ºi asocierilor ºi, nuîn ultimul rând, printr-o criticã a „mode-lelor“. „Lentoarea exprimând seriozitateatravaliului“, spiritul „flegmatic, ignifug“, decare vorbeºte Gheorghe Grigurcu, þin maicurând de temperamentul eseistului, firemai degrabã retractilã decât expansivã, ce-ºi camufleazã umorile ori entuziasmele,expunând în paginile sale o expresie echi-libratã, dar nu echidistantã, apolinicã, în ca-re, s-ar pãrea, zbuciumul interior se resoar-be, iar dinamica personalitãþii îºi aflã unpunct de convergenþã. Pe de altã parte, „re-frigerenþa“ stilisticã ce îºi pune amprenta,nu de puþine ori, pe enunþurile criticului nudiminueazã cu nimic amploarea ºi pondereaaserþiunilor sale; dimpotrivã, o astfel deausteritate a frazei e cât se poate de adec-vatã acestui demers marcat de reflexivitateºi de sobrietate conceptualã. Studiul lui Li-viu Petrescu este, cum observã GheorgheGrigurcu, „eminent prin miza mare ce-lanimã, ducând la o ambiþioasã structurarea unui material prestigios. Informaþia bo-gatã de ordin filosofic ºi estetic, amprizaunei gândiri rafinat-asociative, un stil allimpiditãþii expresive, fãrã adaosul licori-lor metaforice, impun un critic «universi-tar» de prim rang, fortificat prin contactulcu sursele moderne ale disciplinei sale“.

Nu mai puþin însemnat este studiul luiLiviu Petrescu despre postmodernism, Poe-tica postmodernismului (1996), un studiu ce-ºi propune sã analizeze, din multipleperspective critice, acest concept controver-sat, neînþeles de unii, contestat de alþii. E ocarte de referinþã, adevãratã în aserþiuni,bogatã în conþinut ideatic, prin implicareaintelectualã a autorului în definirea ºi cir-

cumscrierea unor forme ºi idei literare,dintr-o perspectivã comparatistã ºi fenome-nologicã. Structuratã în trei pãrþi (CoifulMinervei, În orizontul misterului ºi Lira luiOrfeu), cartea îºi propune sã radiografie-ze principalele dimensiuni ale epistemei cul-turale postmoderne, în opoziþie cu para-digma modernã. Liviu Petrescu observã cã

postmodernismul presupune un model epis-temologic pe de-a-ntregul diferit de cele depânã la el; o paradigmã a pluralismului. Im-punerea unei astfel de paradigme nu este lip-sitã de legãturã cu efortul pe care îl depunegândirea post-structuralistã, de a evalua con-ceptul de structurã ºi pe acela de structurãcentratã. Noua paradigmã a cunoaºterii vaprovoca seisme puternice, de care se vor re-simþi numeroase ºtiinþe particulare, dar înprimul rând semiologia, unde se cristalizea-zã o nouã teorie a comunicãrii, care nu semai întemeiazã pe opoziþia semnificant/sem-nificat, ci cu precãdere pe conceptul deactivitate a limbajului.

Criticul susþine cã poetica romanului mo-dern urmeazã trei norme generale: neutra-litatea (ce va conduce la o viziune roma-nescã polifonicã), imparþialitatea (care eprodusul unei poetici a aleatoriului, a ha-zardului) ºi detaºarea (care va genera o poe-ticã a derizoriului). Despãrþirea de o „poe-ticã a imitaþiei“ este subliniatã cu tranºanþãºi supleþe interpretativã de critic:

Era postmodernã se va despãrþi, dupã secolede supremaþie, de o poeticã a imitaþiei. Ceeace înseamnã cã, pentru romancierul vremu-rilor noi, nu existã nicio semnificaþie pe caresistemele limbii sã o preia ca atare ºi sã o„comunice“; semnificaþia nu trebuie înþelea-sã ca o „prezenþã“ din afara limbajului, ci,mai degrabã, ca un rezultat al activitãþii sem-nificanþilor textuali. Sau, cu alte cuvinte, ro-manul nu merge pe fondul unei „prezenþe“a sensului, ci, dimpotrivã, pe fondul unei„absenþe“ a acestuia.

Ultima parte a cãrþii, Lira lui Orfeu, con-figureazã teoretic epoca postmodernã,marcatã de disoluþia naraþiunilor ample, dar ºi de finalul hegemoniei unui meta-limbaj universal, fapt ce va antrena dupãsine emergenþa limbajelor plurale. Criticulconsemneazã, de asemenea, tendinþa cen-trifugã spre fragmentarism, marginalitate ºipluralism care se manifestã în textele post-moderne, în opoziþie cu tendinþa totaliza-toare a modernismului. Dacã în romanultradiþional naraþiunea era tutelatã de unprincipiu cronologic, de un regim al suc-cesivitãþii evenimentelor, fapt ce produce onaraþiune de o incontestabilã liniaritate,în romanul postmodern naraþiunea secven-þialã, liniarã este abolitã, realizându-se unefect de naraþiune simultanã a evenimen-telor, astfel încât temporalitatea se spaþiali-zeazã, într-o arhitecturã narativã de tip non-liniar. Romanul postmodern este definitprin grila antimimetismului ºi a fragmen-taritãþii, printr-o poeticã a nonimitativului,astfel încât discursul narativ capãtã odimensiune reflexivã incontestabilã:

Poetica anti-mimeticã duce, în mod implicit,la o orientare a discursului literar înspre for-me ale reflexivitãþii; ceea ce ne-a obligat la otrecere în revistã a diverselor procedee alespecularitãþii, ale „punerii în abis“ a textuluiromanesc. Dupã pãrerea noastrã, trãsãturiale postmodernismului deþin doar acele pro-cedee speculare ce au în vedere reflectarea nuatât a „enunþului“, cât a „enunþãrii“. Asu-mându-ºi funcþia de „întemeiere“ a sensului,

romanul postmodern îºi propune totodatãsã asculte de un principiu al indeterminãriisensului. Fiindcã ceea ce urmãreºte literaturapostmodernã este sã realizeze un echilibruprecar între procesul de „construire“ a sen-sului, pe de o parte, ºi unul de „de-con-struire“ a lui, pe de alta.

Postmodernismul este circumscris ºi valo-rizat de Liviu Petrescu ºi din perspectivaopoziþiei cu umanismul tradiþional, careeste deconstruit ºi refuncþionalizat, trans-format într-un „nou umanism“ („De fapt,post-structuralismul aduce cu sine, totuºi,o razã de speranþã, elemente pentru un nouumanism: romanul postmodern ºi-a propussã redescopere plãcerea scriiturii, dupã cumºi-a propus sã redea cititorului bucuria lec-turii“). Pe de altã parte, se subliniazã cã, înspaþiul literaturii române, postmodernismula fost promovat de reprezentanþii ªcolii de la Târgoviºte ºi de reprezentanþii opt-zecismului. Fãrã a fi un fenomen de „mime-tism“ cultural, postmodernismul românesccâºtigã în organicitate, în concordanþã cu oanumitã tradiþie literarã anterioarã. Sinte-tizând, am putea spune cã postmoder-nismul e interpretat de Liviu Petrescu cao epistemã de o importanþã incontestabilãîn devenirea culturii ºi literaturii actuale.

Originalitatea criticului reiese, cum ob-servã Nicolae Manolescu, din permanenteleasociaþii ºi disociaþii aºezate sub semnul re-flecþiei filosofice:

Literatura încorporeazã idei, fiind însã ire-ductibilã la ele. Eseistul, pornind de lageneralitatea filosoficã, se reîntoarce la ea cumâinile pline de recolta pe care literatura i-a îngãduit sã o ia cu sine. Observãm ºi înacest caz o formã de circularitate: ideea cadepe solul artei ca o ploaie, lãsându-se aspiratãºi fãcându-l rodnic, ºi înãlþându-se apoi dinnou la cer, dupã ce a fost expiratã de plãmâ-nii delicaþi ai vegetaþiei ºi ai faunei pãmân-teºti. ªi procesul se reia de la capãt. Acestdu-te-vino neobosit între idee ºi imagine,între filosofie ºi literaturã, constituie secretulcriticului.

Liviu Petrescu, critic literar definit mai alesde „cultul ordinii ºi al limpezimii ideilor“(Ion Pop), rãmâne în istoria literaturiinoastre contemporane ca un remarcabilhermeneut al ideilor ºi formelor literare, uncomparatist de o indiscutabilã rigoare ºiaplicaþie.

�

Bibliografie criticã selectivãOv. S. Crohmãlniceanu, in România literarã, nr.47, 1969; Nicolae Manolescu, in Contempora-nul, nr. 49, 1969; Mircea Tomuº, in Steaua, nr.5, 1970; Nicolae Ciobanu, in Luceafãrul, nr. 2,1971; Radu Enescu, in Familia, nr. 5, 1971;Nicolae Manolescu, in Contemporanul, nr. 16,1971; Aurel Sasu, in Tribuna, nr. 18, 1972;Mihai Ungheanu, in România literarã, nr. 20,1971; Mircea Iorgulescu, in Convorbiri literare,nr. 7, 1975; Marin Mincu, in Amfiteatru, nr. 3,1977; Gh. Grigurcu, in Vatra, nr. 3, 1978; MihaiDragolea, in Echinox, nr. 8-9, 1979; Mihai DinuGheorghiu, in Convorbiri literare, nr. 8, 1979;Nicolae Manolescu, in România literarã, nr. 30,1979; Laurenþiu Ulici, in Contemporanul, nr. 37,1979; Gh. Grigurcu, in Vatra, nr. 10, 1980; Gh.Grigurcu, Critici români de azi, 1981; ªtefanAvãdanei, in Cronica, nr. 40, 1981; MirceaMartin, Singura criticã, 1987; Laurenþiu Ulici,Literatura românã contemporanã, 1995; Radu G.Þeposu, in Cuvîntul, nr. 10, 1996; Ion Pop, inRomânia literarã, nr. 29, 1999; Nicolae Mano-lescu, Literatura românã postbelicã, III, 2001;Iulian Boldea, Vârstele criticii, 2005.

8 • APOSTROF

�

Anul XXI, nr. 9 (244), 2010 • 9

***

iubitul meu devine un înger.

cînd tata a murit, eu aveam o pãpuºã cu aripi de pînzã albastrã.pãpuºa aceea mînca, spãla vase, fãcea rochiþe din hîrtie coloratã.pãpuºa aceea îl putea învia pe tata.eu am purtat un an ºosetele tatei pentru cã-mi era dor de el.tata iubea munþiitata iubea baletul.eu o sã fiu singura balerinã din lume, pentru cã am o inimã de

înger.

îngerii se iubescîngerii dorm îngerii se miros continuu, de aceea ei se aseamãnã mult cîinilor.îngerii dorm þinîndu-se în braþe.

iubitul meu devine invizibil.

þineam pãpuºa strîns în braþe, iar tu mã priveai.a nins atît de mult afarã, încît trupurile ne-au devenit albe.înãuntrul zãpezii rãsuflarea mea se loveºte de a ta ºi se topeºte.gurile noastre sunt douã frigidere.cînd þi-am arãtat pãpuºa, una din aripi s-a rupt.ochii mei au murit ca o muscã prinsã pe un plastic lipicios.mîinile mele þipã ca un ºoim.tu însuþi eºti un fluture ars de soare.soarele s-a mãrit ca o larvã.suntem douã insecte subþiri ingurgitate de un cîine.

***

o sã sting lumina.moartea este un plutonier care strigã reglementar stingerea.aici este camera în care tata bea, în care tata fãcea cadouri.aici este camera în care tata spunea taci cu tata.tata poartã costumul bej de nuntã. noi mergem încet.mergem ca dupã un mort.noi mergem dupã tata ca dupã un mort.aici este fotografia tatei. aduc flori fecioarei maria.aduc flori ºi bani lui iisus. soarele este un burete plin cu oþet. mi-e atît de cald, încît o sã

cad în groapa tatei.groapa este la fel ca oricare groapã. o groapã lustruitã în care

coºciugul este plin de formol.furnicile au aripi ca sã ajungã pînã la tata.cînd se întorc la noi ele sunt mai grase ºi miros tare a formol,

tata, eu sunt micã, tata, eu cu cine rãmîntata, pe mine cine mã þine în braþetata, gaura aceasta este ca o albinã giganticã. ea bîzîie

necontenit. de atîta bîzîit sforile se rup.mîinile tatei sunt negre. sforile lucesc mai tare decît coºciugul.peste puiul meu de pernã pãmîntul cade ca un trup de femeie

congelat.suntem niºte bufniþe împãiate care privesc fix.gurile ni s-au fãcut fãrîmiþe. gurile noastre sunt niºte aripi rupte.tata, inima mea a mers în bocanci de fier.inima mea a purtat pãlãrii de fier.inima mea a mers cu moartea de gîtºi a rãmas netocitã.tata, eu nu am ghiozdan, nu am caiete, nu am un binoclu.aº vrea sã fiu o pasãre mare cu aripi cît un trup de dinozaur.aºa o sã pot ocroti lumea.

ochii mei vor fi un binoclu. tata, astãzi am gãsit un cãþel singur. ochii lui erau douã mînuþe

de copil care se întindeau dupã mamã.tata, eu sunt micuþul niels cãlãtorind pe gîscã.

cînd am privit sforile se bãlãbãneau, iar trupul meu era o furnicã sub o monedã de 5 bani.

tata s-a fãcut mic ca un pui de cãþel.ce are fiul dumneavoastrã, este în comã, este alcoolic,dumneavoastrã îmi spuneþi, iar eu rezolv. o sã încerc sã îi salvez

viaþa.v-am spus, sunt ocupat, sunt foarte ocupat.dar ce are fiul dumneavoastrã, trebuie sã fie ceva grav dacã aþi

venit la mine.o sã încercãm sã-l salvãm, o sã încercãm sã îi punem o perfuzie.întrebaþi de domnul doctor mãricel ciungu, iar domnul mãricel

ciungu vã va scãpa de necaz.domnul doctor mãricel ciungu va veni ºi îi va pune o sondã

fiului dumneavoastrã.fiul dumneavoastrã va trãi.dar pentru asta va trebui sã aveþi gologani.domnul doctor mãricel ciungu va aranja sã fie dus la craiova.acolo va fi domnul doctor cutãricã, domnul doctor cutãricã este

un bun prieten de al meu.acolo va avea cearceafuri curate.o sã strãluceascã de curãþenie. nici nu va mai fi nevoie de luminã.totul va fi aºa de alb, încît nu îl veþi mai recunoaºte.inima va fi lunã.inima cînd e sãnãtoasã seamãnã cu o lunã.

aici este inima tatei care moare.o curãþ încet cu un prosop umed.inima tatei este un schelet tandru.domnul doctor mãricel ciungu a scos-o pe mamaia din salon.salonul va mirosi în curînd a mort.tata va mirosi a mort.

priveºte-mã, te rog. inima mea este o garã.inima mea este a ta,inima mea este curatã ca inima tatei. te þin în braþe.inima mea moareinima mea moareinima mea moare

***

tu m-ai pierdut.mi-ai deschis plãmînii ºi mi-ai dat drumul la aer.o balerinã nu poate merge pe degete dacã inima ei nu este ºi ea

o balerinã.inima mea este o balerinã.inima mea este o strãinãtate.inima mea s-a fãrîmiþat ca o casã de melc.inima mea este un cer;Mama ºi-a fãcut valizele ºi a plecat.Tata a vîndut pãpuºile mele ºi a luat sticle cu alcool.inima mea este un cateter.inima mea este un bebeluº care plînge.eu sunt singurã eu sunt singurã eu sunt singurã eu sunt singurã eu am murit.

�

Poeme de MEDEEA IANCU

GABRIEL LIICEANU

sau universul elegant

ODATÃ CU Uºa interzisã,Gabriel Liiceanu ºi-a

modificat modul de abor-dare a lumii. Pânã atunci,chiar ºi în Jurnalul de laPãltiniº, se menþinuse înzona înaltã, rarefiatã ºi oa-recum strãinã a lucrurilormari. Tobã de carte, scriasecondat de martori grei ºi le urma paºii cuo privire aþintitã ºi lacomã, însã cuminte,fãrã a le contraria sistemul. Era, adicã, unfizician lucrând dupã normele relativitãþiilãrgite, ondulându-ºi geometric enunþul înfuncþie de Gândirea pe care tocmai o frec-ventase conºtiincios. Trecând pragul celor50 de ani, se întoarce spre sine („Tot ceconteazã este sã gândeºti pe cont propriu“)ºi scruteazã lumea lucrurilor mici, a inte-riorului sãu misterios ºi neaºteptat de im-previzibil. Cu instrumentele mecanicii cu-antice, descoperã forfota freneticã a unoreuri puþin dispuse sã asculte de sticloaselegi eterne. Jurnalele sale (cel mai nou: În-tâlnire cu un necunoscut, Bucureºti: EdituraHumanitas, 2010, 372 de pagini) pot fisubsumate universului elegant al cercetãto-rilor fizicii moderne, cei care cautã „legeatotului“, sperând sã împace ºtiinþa strãinãacumulatã din afarã cu ºtiinþa rebelã a fiin-þei muritoare ºi, da, necunoscute. Ceea ceatrage mai ales în paginile sale e dansul acesta al stringurilor, aº zice, surprinzãtorpentru sine ºi pentru cititor, deopotrivã.Jocul infinitezimal al umorilor (câteodatãnegre ºi „rele“), declaraþiile de autonomieale unui trup în crepuscul, perversitãþileminþii exersând uitãri care s-o îmbrân-ceascã cât mai aproape de adevãrul propriusunt ingrediente combinate cu o eleganþãalintatã ºi cu abia þinutã în frâu disperare.Fragmentul este calea aleasã ºi nici nuputea fi alta. Doldora de corzi bulucite în cãutarea unui sens unic ºi împlinit,Liiceanu le înmãnuncheazã într-o ordineaproximativã, volum dupã volum, cu rãsu-flarea tãiatã, cãci în orice clipã ele ar puteadesena engrama ultimã, definitorie sauzãdãrnicia. Pentru Andrei Pleºu, cel dinJurnalul de la Tescani, 1993, fragmentulreflectã „procedura intimã a gândirii“.Gândim intermitent. Intermitenþa nu enumai „condiþia gândirii, dar ºi igiena ei,ritmul ei real în planul omenescului“.Gabriel Liiceanu (Cearta cu filozofia, 1992)vorbeºte, apropo de scrierea filosoficã ade-vãratã, dar trimiþând, în fond, ºi la oricescriere ivitã dintr-un exerciþiu de luciditate,despre scris ca „diagramã a unei rãtãciri înspaþiul gândirii: pentru cã un gând nu sederuleazã niciodatã într-o impecabilã linea-ritate“. Gândirea fiind fatal fragmentarã,

„singurul comportament onest“ rãmâne: „a scrie fragmentar în orizontul unei singureidei“. Aº spune imediat cã jurnalele sale respectã cerinþa orizontului unificator.Însemnãrile nu sunt niciodatã fleacuri con-semnate în dorul lelii, cum se întâmplã ade-sea sã descoperi în presa literarã ori chiarîn volume întregi. Dimpotrivã, fiecare frag-ment conþine o didacticã elegantã, are unrost ºi un schepsis. O învãþãturã care poatefi transmisã în formulãri rafinate ºi nu depuþine ori oraculare. Cel care se învaþã dinfãrâme, deprinzând Citirea în lucruri mã-runte, presimte (ºi pe urmele unui Drago-mir, sã zicem) cã oricând se pot ivi, dacãnu încheieri rotunde, mãcar reuniuni desens („Scriu dintr-o anumitã nevoie de coe-renþã cu mine însumi“). Fragmentele suntordonate în perfectã stare de veghe („ceimai mulþi oameni folosesc cuvintele ca ºicum ar vorbi în somn. Doar puþini le folo-sesc treji fiind“). Aventura scrisului ca exca-vare este descrisã repetat cu o artã a suspan-sului bine stãpânitã: „Faptul uluitor alscrisului este cã el expliciteazã, articu-lând-o, o cunoaºtere prealabilã (infinitã) decare eu nu sunt conºtient pânã în clipa scrisului“ (Uºa interzisã); „În fiecare dimi-neaþã îmi pândesc eul sã vãd în ce stare e ºiîncep cu el negocierile pentru ziua care e-n curs. De obicei, eu sunt cel care pier-de“ (Întâlnire cu un necunoscut).

Parcurgând Întâlnirea… paginã dupãpaginã, sunt tentatã iarãºi sã reþin, sã tran-scriu, sã „colportez“ urgent tot ce citesc,într-un simulacru de dialog liber, stârnitãde zvonul de potenþialitãþi al enunþurilor.

„Disciplina finitudinii“ – cea care îþispune clipã de clipã cã ai un timp limitat,cã eºti vremelnic, descoperitã în Uºa in-terzisã, capãtã acum un plus de riguroasãconcreteþe, dar ºi o stranie seninãtate:„Când capitalul nostru afectiv migreazãcãtre lumea celor morþi, argumentele noas-tre de a mai rãmâne aici devin tot mai sub-þiri […] Pe nesimþite, începem sã murim.Suntem «aºteptaþi»“. E vârsta la care cum-pãna interioarã poate fi/este desãvârºitã. Oparte din tine creºte în copiii tãi tineri ºiputernici. Cealaltã parte e deja obositã dedrum, apune dimpreunã cu pãrinþii tãi.Moartea fiind o stare de spirit – nu oexperienþã – ºi tu fiind ceea ce te gândescceilalþi, cei legaþi prin sânge cu tine, vârstade mijloc/de crepuscul seamãnã cu o sfâ-ºiere. Partea de moarte din tine creºte, însãnu macabru, nu înspãimântãtor. O maretristeþe, dar ºi o bogatã seninãtate, decur-gând din „vina“ supravieþuitorului, a celuicare ºtie deja, te ajutã sã pãstrezi echilibrul.Tulburãtoare scena ultimelor clipe ale ta-tãlui vegheat de un fiu deja pãrtaº al mu-ritudinii.

Crepusculul, fie el al zilei ori al fiinþei,înfioarã. E ceasul ambiguu, un între derea-lizând cadenþa calmã a trecerii. O conspi-raþie a suprafeþelor amurgului lucreazãmisterios ºi ameninþãtor, subminând în-cuibarea în sine a amintirilor, ba chiar ºi

„deschiderea luminãtoare“ (heideggerianã)a omului ca singurã fiinþã care poate sã vadã cu ochii închiºi, dar se teme de întuneric.

„Aceastã carte este un Ersatz al cãrþilormele nescrise, o încercare disperatã de aspune dintr-odatã tot“; dar nu spune, desigur, cãci „suntem singuri, zidiþi în nesinceritatea noastrã. Nimeni nu poatemãrturisi pânã la capãt“. Neputinþa nu ecomandatã doar de limitele cunoaºterii, ciºi de frâna esteticã – sunt lucruri care, spu-se, stricã eleganþa discursului despre sine.Personaje privilegiate: Monica Lovinescuºi Virgil Ierunca. Tonul însuºi se schimbãcând despre ei este vorba. Abia de îndrãz-nesc sã interpretez, mulþumindu-mã sãconstat pur ºi simplu o melodie aparte, pecorzi speciale, suspendatã, pe cât de scoasãdin lume, pe atât de obligatã/datoare sã re-vinã într-un gest de rãscumpãrare filialã. Eiºi alþi câþiva sunt martorii în numele cãrorapãtrund în carte ºi câteva prea îngroºatedescrieri de lume, ca ºi cum Titivillus,diavolul copiºtilor medievali, ºi-ar fi vârâtcoada în tablou. Cãci „oameni pociþi, mu-tilaþi, decãzuþi din specia umanã“ au existatîn ºi sub toate vremurile, nu e monopolulcomunismului, tot aºa cum nu doar el e„ciuma“ ºi „crima universalã la pândã“, iarierarhiile omeneºti sunt mereu controver-sate. O ºtie, de altminteri, cãci spune la altãpaginã: „Nu suntem niciodatã atât de di-feriþi încât sã încetãm sã fim asemãnãtori“ºi „S-ar putea ca, deprimaþi de criza pla-netarã care a început, oamenii sã redesco-pere cultura, aºa cum am descoperit-o noi«în anii aceia», ca pe un colac de salvare, cape singurul mijloc de a evada dintr-o lumedin ce în ce mai hidoasã“. Sau: „Istoria nueste o scuzã pentru destinul nimãnui; eaeste destin. E fatalitate dobânditã“.

Ici-colo, iuþi aparteuri despre credinþã,cea care pretinde cã e pãtrundere ºi ºtiinþãîntr-o zonã în care pãtrunderea ºi ºtiinþaînceteazã: „m-am sãturat pânã peste cap deintelectualii mistici autohtoni, pãcãtoºi pa-tenþi care peroreazã despre lucruri înalte“.

Sã mai reþin doar definirea istoriei cul-turii ca „memorie întreþinutã“ ºi precizarea:„Culturile minore sunt culturi fãrã comen-tatori“. Biografia începe când te (re)cu-noaºte celãlalt, credea Noica. De aici do-rinþa de comunicare. Biografia se naºtedintr-o dorinþã de deschidere spre celãlalt.Dar e de spus de îndatã ºi cã dorinþa ta dedeschidere se poate lovi de un zid, iar co-mentatorii culturii tale s-ar putea sã nu aibãglasul destul de puternic. Nu neapãrat dinvina lor. Existã la noi o anume crispare ve-nind din obsesia culturii mici. Am numi-t-o discretã – gândindu-mã la o anume staregeopoliticã asupra cãreia nu prea avem pu-tere –, nicidecum micã, fiindcã nu existãculturi mici, fiecare trib, în cele din urmã,îºi are marea lui culturã care îl reprezintã ºiîl slujeºte. Nouã nu ne-au murit lãudãtorii,dar au ostenit sã se tot lupte cu proastanoastrã pãrere despre noi strigatã pe toatedrumurile.

�

10 • APOSTROF

Irina Petraº

Anul XXI, nr. 9 (244), 2010 • 11

Poezie ºi sacralitate

BRAªOVEANUL CEZARBoghici (Sacrul ºi ima-

ginarul poetic românesc dinsecolul al XX-lea, Sibiu:Ed. Psihomedia, 2010;prefaþã de Ovidiu Mocea-nu) ºi-a ales un subiectambiþios de sintezã pen-tru lucrarea sa de docto-rat susþinutã pe malurile Cibinului, în pri-mul rând datoritã carenþei bibliografice dindomeniu ºi absenþei unor referinþe plauzi-bile în ceea ce priveºte estetica sacrului. Deaceea, mãcar cartea Mariei Daniela Pãnãzan(Poezia religioasã româneascã, Alba Iulia:Ed. Reîntregirea, 2006) merita sã fie citatãîn partea bibliograficã, pentru a nu maivorbi de alte „trufandale“, cum sunt Tra-diþia creºtinã a lui Jaroslav Pelikan ºi an-tologia Istoria literaturii creºtine vechi ºi lati-ne, de Moreschini-Norelli, care trebuiau ºiele consultate în partea generalã a tezei,dedicatã articulãrii teoretice a unei esteticia sacralitãþii. Nu apar nici Doina Butiurca(Introducere în estetica sacrului), Maria Mi-na-Rusu (Poetica sacrului) sau ConstantinJinga (Biblia ºi sacrul în literaturã), ceea ce-i complicã autorului demersul, lãsân-du-l de unul singur într-o arie tematicãpractic inepuizabilã, în care – în treacãt fiespus – în Franþa s-a lucrat enorm ºi siste-matic (nu mai dau titluri...). E de remar-cat, pe de altã parte, cã Dna Ana Selejan,coordonatoarea tezei, nu e specialistã îndomeniul pe care Cezar Boghici îl cerce-teazã, ceea ce explicã ºi o masivã debalan-sare a multor analize înspre perioada dedupã 1945, când sacrul cade, în literaturaromânã, sub ghilotina cenzurii ideologiceºi politice, putându-se vorbi, cel mult, de ometafizicã implicitã, analogicã, folclorizatã,mimeticã.

Strict tehnic, nici titlul cãrþii nu estefoarte scrupulos formulat, deºi putem ac-cepta cã ni se sugereazã o identificare a sa-cralitãþii în imaginar ºi o analizã de ansam-blu a întregului imaginar poetic românescdin secolul al XX-lea. În cele din urmã, m-am tot întrebat, citind cu interes cartea,de ce a preferat Cezar Boghici acest titlu înlocul unuia care sã trimitã direct la orto-doxie, adicã la tema pe care el, de fapt, ocerceteazã: teza se ocupã de incidenþele ortodoxismului în poezia româneascã dinsecolul al XX-lea, nu de sacru în general,ceea ce face ca ºi blocurile religioase sã fieaglutinate, ca ºi cum totul ar curge îndirecþia ortodoxiei, fãrã nuanþele diferen-þiatoare de rigoare.

De pildã, în prima parte a celei de-a do-ua secþiuni, dedicatã sacrului, sunt inves-tigaþi foarte scrupulos – ºi ºcolãreºte... –Durkheim, Rudolf Otto, Caillois, Eliade ºi inevitabilul Wunenburger, fãrã a se facedistincþia dintre sacrul antropologic al ma-joritãþii ºi cel protestant al lui Otto, ca sãnu mai vorbim de faptul cã alte extensiisintactice ale domeniului – sacrul iudaic, depildã, sau cel din sfera bizantinismului rã-sãritean – sunt lãsate deoparte, ca ºi cum oacoladã generalizatoare ar explica totul.Vorbim – aºa cum autorul sugereazã cufineþe – despre douã fenomene comple-

mentare, adicã sacrul, pe de o parte, ºiestetizarea lui, pe de alta, însã paradoxulteoretic al cãrþii este cã tocmai formele deestetizare rãsãritene, din aria bizantinis-mului ºi ale ortodoxiei, sunt analizate celmai precar, esteticii icoanelor – de pildã –acordându-i-se doar câteva propoziþii decircumstanþã, în ciuda faptului cã avem des-tule cãrþi de specialitate traduse (Arta icoa-nei, a lui Evdokimov, de pildã), ca sã numai vorbim de tratatele lui Vladimir Loss-ky (Introducere în teologia ortodoxã, respectivTeologia misticã a Bisericii de Rãsãrit).

Nu vreau sã sugerez cã absenþa acestorvolume este un pãcat capital, însã, lucrarede doctorat fiind la bazã, Sacrul ºi imagina-rul poetic românesc din secolul al XX-lea ar fiimpus, poate, o documentare mai nuanþatã.De pildã – îndeajuns de surprinzãtor... –,lipsesc din tezã atât analiza micromono-graficã, sistematicã a ortodoxismului româ-nesc interbelic, în lipsa cãreia reflexele po-etice sunt mai greu de asimilat, cât ºiinventarierea tematicã a poeziei legionare,în care ocurenþele simbolice cercetate deautor (imaginea Tatãlui Ceresc, a Îngerului,a lui Iisus ºi a Maicii Domnului) apar îndoze masive, uneori chiar excesive. RaduGyr este analizat în repetate rânduri, dar cupreponderenþã ca martir al detenþiei: în-deajuns de ciudat ºi de inexplicabil, auto-rul dã impresia cã s-ar... teme de aborda-rea frontalã a poeziei legionare, deºi în anulde graþie 2010 o asemenea prudenþã secuvine sã fie înlocuitã cu detaºarea ºi obiec-tivitatea, ambele ºtiinþifice.

Procedural, autorul alege calea sintezeidificile, transmonografice, ceea ce este unbun câºtigat al cãrþii, însã, probabil, un sin-cretism metodologic l-ar fi ajutat mai bine,cu atât mai mult cu cât fiecare operã poe-ticã reprezintã un univers aparte, cu o lo-gicã internã specificã. Adicã, opþiunea de astructura partea analiticã a cãrþii pe ocu-renþe sintetizatoare (imaginea Tatãlui Ce-resc, a Îngerului, a lui Iisus ºi a MaiciiDomnului la diferiþi poeþi români, de laEminescu la Dorin Popa) se dovedeºte a fi,în cele din urmã, partea cea mai solidã alucrãrii, însã ea ar fi trebuit combinatã cuo schiþare a specificului fiecãrui univers poe-tic în parte, fiindcã, altminteri, apar nivelãriºi aglutinãri axiologice nedorite. Am re-simþit, în acest sens, o evidentã subvalo-rizare a lui Ioan Alexandru, însã foarte slabeste analizat ºi Blaga, care ar fi meritat,poate mai mult, în ciuda atacului luiStãniloae, din 1942. Nu am înþeles ab-senþa inexplicabilã a Martei Petreu dintreoptzeciºti – nu numai la capitolul repre-zentãrii Tatãlui, fiindcã ne aflãm în preaj-ma uneia dintre poeziile cele mai metafizi-ce din toatã gama optzecistã... –, însã suntde bun augur recuperãrile lui Paul Emanuelsau Dan Damaschin, ultimul pe linia unuineoexpresionism cu irizãri gotice, evidentmetafizice, despre care uitã sã se cam vorbeascã.

Nu înþeleg însã absenþa lui Aurel Pantea ºi cea a lui Mircea Petean, pentru ane limita la doi transilvãneni de marcã. Ede precizat cã Cezar Boghici este integralacaparat de valenþele pozitive ale sacrului,ceea ce înseamnã cã, din start, nu e preocu-pat de satanism sau apostazie. Totuºi,atunci când vine vorba de îngeri, Lucifere foarte greu de scos din ecuaþie; sã res-pectãm totuºi premisele de lucru ºi sã-llãsãm deoparte... Nu-mi pot explica însã

absenþa unei legãturi structurale foarteprofunde, de care criticii noºtri s-au totocupat: de relaþia dintre creºtinismulfolcloric foarte blând, organicist ºi reflexelesale poetice, vizibile mai ales în perioadade interdicþii de dupã 1945. Folclorul aconstituit, atunci, pretextul perfect pentruintroducerea în poezie a unei recuzite sacre,funcþionând totodatã ºi ca filtru de este-tizare. I-aº mai reproºa autorului o preapripitã sete de generalizare, prin carenuanþele se estompeazã, într-o perioadãmetodologicã – dominatã de studii cultu-rale – în care tocmai nuanþele „fac muzica“,pentru a nu mai vorbi de „diferenþieri“.Astfel, în secþiunile teoretice ale cãrþiiiconoclasmul bizantin este expediat facil,nu se spune aproape nimic de neoplato-nism, deºi, atunci când vorbeºti de genea-logia culturalã a „imaginii“, recursul laPlaton ºi la alexandrinizare s-ar fi impus, ºi,în analiza diacronicã a „canonului estetic“creºtin general, nu se pomeneºte nimic deConciliul de la Trento, esenþial pentrureplica datã aniconismului relativ de tipprotestant. Sã spunem cã ezoterismul – ºiestetizarea sa – reprezintã, în contextultematic al cãrþii, un domeniu marginal(expediat suveran...), însã nu-mi expliclectura unilateralã a lui Baudelaire, lãudatpentru... cã-l „descoperã, dupã multerãtãciri, pe Dumnezeu“ (p. 25), dar nu ºipentru... Satan Trismegistos, din FlorileRãului (horribile dictu!), ceea ce ar fi fostaltceva...

Impetuozitatea îl caracterizeazã pe au-tor ºi acolo unde o prudenþã minimã s-arfi impus. De pildã, la pag. 31, el scrie:„Clasicismul marcheazã triumful inteligen-þei, voinþei, ordinii. El e, prin urmare, de-pãrtat de toate metafizicile“. Mãcar Bos-suet, sãrac om al Bisericii, merita sã scapede aceastã anatemã (v. Gonzague Truc, Bos-suet et le classicisme religieux, 1935), dar nusunt convins cã e adevãrat nici pentru Cor-neille sau Racine, lucru de asemenea do-vedit de cãrþi franceze celebre. Unele citatesunt prea grãbite: dacã Vasile Alecsandri e„cel mai însemnat scriitor romantic“ (p.20), ce ne facem cu Eminescu? ªi, dacã au-torul tot îºi propune sã inventarieze motivereligioase coagulante din poezie (Tatãl,Iisus, Îngerul, Maica Domnului), de ce sãnu ne oprim ºi la grãdinã (hortus conclusus),unul dintre motivele religioase cele mai re-zistente, mãcar pentru faptul cã reipos-taziazã o nostalgie a Paradisului?

În final, o concluzie ºi un paradox:1. cartea lui Cezar Boghici e cel mai

chinuitor caz de eºec exemplar cu care m-am întâlnit în ultima vreme;

2. ... cu toate acestea, ea rãmâne o lu-crare de referinþã, pentru simplul fapt cãsintetizeazã un domeniu pe care nimeni nul-a investigat diacronic ºi sistematic în exe-geza româneascã.

Este însã o carte de la care porneºti, pen-tru a o corecta...

�

ªtefan Borbély

12 • APOSTROF

ÎNCÃ DIN primele sale Cugetãri – aratãteoreticianul manierismului, Gustav René

Hocke1 –, Blaise Pascal (1623-1662) a re-curs la un pariu teologic, al cãrui concettofusese consacrat de tradiþia manieristã: „aparia“ pe existenþa lui Dumnezeu înseamnãa ieºi din neºtiinþã ºi nefericire ºi a dobân-di cunoaºterea adevãrului ºi fericirea pri-mordialã. „Cei cãrora Dumnezeu le-a dã-ruit religia prin sentimentele inimii suntfericiþi ºi convinºi pe bunã dreptate“, afirmãPascal.2 Potrivit concepþiei pascaliene, „aexistat cândva în om o fericire adevãratã,din care nu-i mai rãmâne acum decât sem-nul ºi urma goalã pe care el încearcã în za-dar s-o umple cu tot ce-l înconjoarã, cãu-tând în lucrurile absente ajutorul [...], darcare sunt toate incapabile sã i-l dea, pentrucã aceastã prãpastie nesfârºitã nu poate fiumplutã decât de un lucru infinit ºi imua-bil, adicã de Dumnezeu însuºi“.3 Cu altecuvinte – spune Pascal4 –, omul a fost creatsfânt, plin de luminã ºi de inteligenþã, însãstarea de astãzi a oamenilor aratã cã acesto-ra nu le-a mai rãmas decât „un instinct ne-putincios al fericirii primei lor naturi“. Or,pariind pentru Dumnezeu, omul nu facealtceva decât sã se întoarcã la adevãrata sanaturã.

Pe o asemenea mizã se întemeiazã ºipoezia lui Adrian Popescu (n. 1947). De lavolumul de debut, Umbria (1971), aceastaare ca atribute de cãpetenie – dupã cum aremarcat Dan Cristea5 – „celestul, purul,suavul, sacrul“ ºi afirmã „un lirism al fer-vorii ºi entuziasmului mistic, scris evidentde un homo religiosus“. Motivele imagina-rului biblic (Tatãl ceresc, sfânta Cetate, Fe-cioara, cina Mielului, pâinea euharisticã,îngerul, Curcubeul) sunt valorificate deAdrian Popescu sub influenþa spirituluiteologal apusean6, trecut prin Augustin,Boethius ºi Cusanus. Un poem din altreilea volum de versuri al autorului, Câm-piile magnetice (1976), traseazã cu fineþevectorul, sãgeata de sens a acestei poetici,care este regãsirea stãrii de beatitudine ºia timpului primordial (direcþie remarcatãcândva de criticul Ion Pop7, pentru carepoezia lui Adrian Popescu se angajeazã„într-o perspectivã miticã, a recuperãrii con-diþiei originare a fiinþei“): „Sarea pãmân-tului ºi valea sumbrã / prin care trecem lescãldãm cu plânsul, / toate cotloanele peunde ne preumblã / patima noastrã de-a ne-ntoarce-ntr-însul“ (Nisip ºi aur). „Ne-aifãcut pe noi pentru Tine ºi neliniºtit estesufletul nostru pânã ce se va odihni înTine“, mãrturisea Fericitul Augustin8 (354-430), exprimând, prin bine-cunoscuta-iformulã, aceeaºi „patimã“ cereascã, rãmãºiþãa facultãþilor noastre iniþiale, care se resimteîn meditaþia lui Pascal9 ºi care, iatã, e afirma-

tã, la rândul sãu, de Adrian Popescu. Ea pre-supune tendinþa fireascã de orientare spreDumnezeu, de reîntoarcere în sânul Tatãluiceresc, care, spune poetul, „e Unul, care nuse schimbã, / ºi unde dupã moarte mã strã-mut / acolo voi grãi o altã, sfântã limbã; /aici, chiar dacã o aud, sunt mut“ (loc. cit.).Adrian Popescu contemplã pe Unul-Dum-nezeu ca pe Logosul Unic al lui Boethius10

(480-525) sau ca pe unica formã a formelor,neschimbatã, deci absolutã, la care fãceareferire Nicolaus Cusanus11 (1401-1464).De altfel, în reprezentarea universului sãu,poetul adoptã un tipar de lume propus însecolul al XV-lea de Cusanus, întemeiat peverticala metafizicã ºi propice unei sensi-bilitãþi pentru care decisivã rãmâne „sin-gularitatea fiinþei umane în raportul ei cuLimita“12, Limita însãºi fiind, în gândireacusanã, modelul absolut – forma formelor –,prin contemplarea cãruia omul are accesla unicul adevãr al adevãrurilor.

Spunând „Se plãmãdeºte o fiinþã nouãîn sacrele tipare / Prea mari le simt. Dar mãaºazã-acolo / Unul“ (Focul, vol. Cãlãtoriacontinuã, 1989), Adrian Popescu exprimãchiar actul de în-fiinþare a creaturii de cãtreCreatorul sãu. Potrivit lui Cusanus13, for-mele lumii creaturale „fiinþeazã în modcontras“, spre deosebire de Dumnezeu, ca-re are o existenþã absolutã, fiind singurafiinþã necontrasã. Se înregistreazã deci odiferenþã de nivel între cele douã modalitãþide existenþã, pe care numai Cel care ne-adat viaþã ar putea-o acoperi.14

În metafizica lui Cusanus15, creaturaapare ca fiinþã-de-la fiinþa maximului, carese transmite ºi este primit, fiind chematã,pentru aceasta, sã reflecte în existenþa eiUnitatea – temeiul transcendent al lumii.Sub raport cognitiv ºi operativ, principaliiagenþi ai „respirului Unitãþii“ sunt îngerii16

– ei aplicã tiparul unitãþii asupra multipli-citãþii, devenind cãlãuzele cunoaºterii uma-ne în efortul ei de a urca spre principiu.Iatã, la Adrian Popescu, expresia poeticã aacestei teme de sorginte scolasticã ºi to-mistã (înclinaþia autorului cãtre acest tip deteologie e recunoscutã de el însuºi: „scolas-tic dezbãtând, cu doctul ton / pe Abelard ºiToma «Summa teologiei»“ – Trec Alpii cumaº trece, Bãtrâneþe, vol. Drumul strâmt,2001): „Tiparu-i pentru îngeri, în el tesârguieºte, / prin crucea din fereastrã desfã-ºurã exodul / spre stelele curate“ (Alege dru-mul strâmt, vol. Proba cu polen, 1984). Pen-tru poetul român, ca ºi pentru Cusanus17,universul în ansamblu este un simbol al lui Dumnezeu, iar intelectul trebuie sã-ireleve aceastã dimensiune spiritualã; tre-buie, dupã modelul îngeresc, sã înaintezespre sensurile lui tot mai ridicate. (Metafora„stelele curate“, din versurile abia citate,este ambivalentã, desemnând atât mulþi-mea/altitudinea înþelesurilor divine, cât ºimulþimea luminilor spirituale sau a su-biectelor cunoscãtoare.18)

Poezia lui Adrian Popescu, ce exprimão aºa de înaltã concepþie asupra vieþii con-templative, poate fi analizatã ºi sub aspectul„manierismelor de limbaj“, pe care G. R.Hocke19 le identificã în scrierile misticilorgreco-orientali ai Antichitãþii, ale patristiciiºi, îndeosebi, ale marilor mistici din secoleleal XVI-lea ºi al XVII-lea, Teresa de Ávila(1515-1582), Juan de la Cruz (1542-1591), Miguel de Molino (1640-1697),François de Sales (1567-1622), Bérulle(1575-1629), Angelus Silesius (1624-1677). O strofã a sa aminteºte de un concetto despre rai, compus de Angelus Silesius: „Safir ºi corindon, agate ºi cinabru,micã ºi calcedoniu / oh, cristalele voastresunt clape dulci de armoniu, / ºi spat deIslanda, eu nu din dicþionare vã invoc, / oveºnicã Varã întoarce în mine Amiaza defoc“ (Poemul memoriei, vol. Curtea me-dicilor, 1979); sau alta, de un concettodespre beatitudine, al aceluiaºi: „Am ospã-tat pâine ºi un strop de vin / cântând ocântare cu buzele fericite [...] / aur nuaveam, arme nu purtam / Vãmile Vãzdu-hului ne aºteptau“ (Ca în vremuri uitate,vol. O milã sãlbaticã, 1983). Iatã ºi unconcetto despre Fecioara Maria: „În eonulfierului, / Stella matutina, / Reginã-a Ce-rului, / iartã-mi toatã vina“ (Cântec marian,vol. Drumul strâmt, 2001) sau un concetto

„Pariul“ manierist al luiSã ne cunoaºtem scriitorii

• Adrian Popescu

Cezar Boghici

Anul XXI, nr. 9 (244), 2010 • 13

despre Iisus: „Stea de dimineaþã, / mã clã-tesc pe faþã / cu iubirea-þi sfântã, / cu voin-þa-þi frântã, / lumii Cuminþenie, / clopot deutrenie“ (Colind în pragul noului mileniu,vol. cit.), ambele construite în manieraromanticã a lui Novalis ºi, mai aproape,în cea a lui Eminescu, din imagini propriireveriei stelare, la sugestia unei mai vechitradiþii, desigur, ce coboarã pânã la Sf.Bernard de Clairvaux (1091-1153) – cãruiai-a fost atribuit celebrul imn Ave MarisStella – ºi chiar pânã la Sf. Ioan Teologul –la care Iisus apare ca „Steaua strãlucitoarea Dimineþii“ (Apocalipsa 22, 16).

Originalitatea liricii lui Adrian Popescuconstã, printre altele, în poetica detaliuluiexpresiv, în rafinata nevoie de a crea un uni-vers de prospeþimi moi ºi transparente, înatmosfera tainic-iniþiaticã ce-i înconjoarãpoemele. Într-un text adãugat volumuluiDrumul strâmt (2001), poetul se recoman-dã a fi un „vânãtor de imagini“, spunând:„O, imaginile mele, asemenea timbrelor, /fãceau sã cãlãtoreascã, dintr-o þarã în alta,/ ºi dintr-o margine-n alta de Ocean, / me-sajul inefabil, vestea de moarte / ori de naº-tere fericitã“ (Vânãtor de imagini). Poezia,acest „voluptos joc cu icoane“ (dupã o cu-noscutã sintagmã eminescianã), þine, ºipentru Adrian Popescu, de domeniul dia-fanului – aºa cum, pe urmele lui Aristotel,îl defineºte Anca Vasiliu20 –, ca mediu reve-lator al luminii ºi al obiectului ce se oferãcunoaºterii (descoperindu-ºi „mesajul ine-fabil“), ca mijlocitor epifanic, ca intervalmediator între douã lumi („þãri“), întreimanent ºi transcendent.

�

Bibliografie (referinþe primare)

Popescu, Adrian. Câmpiile magnetice, Curteamedicilor. In: O milã sãlbaticã (antologie). Bucu-reºti: Cartea Româneascã, 1983; Cãlãtoria con-tinuã, poeme. Bucureºti: Cartea Româneascã,1989; Proba cu polen. In: Poezii (antologie).Bucureºti: Vitruviu, 1998; Drumul strâmt. Cluj-Napoca: Dacia, 2001.

Note1. Vezi Gustav René Hocke, Manierismul în

literaturã, trad. de H. Spuhn, Bucureºti:Univers, 1998, p. 289-290.

2. Blaise Pascal, Cugetãri, nr. 110, in Misterullui Iisus. Cugetãri, trad. de S. ªuta ºi I.Milea, Cluj-Napoca: Dacia, 2002, p. 7.

3. Ibidem, nr. 148, p. 13.4. Ibidem, nr. 149, p. 15.5. Dan Cristea, Adrian Popescu, in Poezia vie,

Bucureºti: Cartea Româneascã, 2008, p.182.

6. Am semnalat deja existenþa acestei influen-þe, in Cezar Boghici, Sacrul ºi imaginarulpoetic românesc din secolul al XX-lea, Sibiu:Psihomedia, 2010, p. 85.

7. Ion Pop, O milã sãlbaticã, in Dicþionaranalitic de opere literare româneºti, vol. 3: M-P, Cluj-Napoca: Casa Cãrþii de ªtiinþã,2002, p. 207. Vezi ºi Mircea Iorgulescu,Extaz, blândeþe ºi teroare, in Adrian Popescu, O milã sãlbaticã, Bucureºti: Car-tea Româneascã, 1983, p. 181: „Adrian Popescu este [...] un poet al beatitudinii ºideopotrivã al beatificãrii. Poezia lui se naºtedintr-o bucurie a regãsirii stãrii edenice ºiprintr-o statornicã, decisã instalare în uni-versul ei privilegiat ºi izbãvitor“.

8. Fericitul Augustin, Confessiones, I, 1, trad.de N. Barbu, Bucureºti: Ed. InstitutuluiBiblic ºi de Misiune al B.O.R., 1994, p. 85.

9. Vezi supra, nr. 149, p. 15.

10. Vezi Boethius, Contra lui Eutyches ºi Nes-torius, IV, in Tratate teologice, trad. de O.Gordon ºi B. Tãtaru-Cazaban, Iaºi: Polirom,2003, p. 33-35. Dupã ce expune dogmadespre unicitatea persoanei Fiului ºi Cuvân-tului lui Dumnezeu, pe temeiul unicitãþiinumelui lui Hristos în Scripturi, Boethiusexclamã: „Cât de mãreþ este ºi cât este denou, unic ºi irepetabil în vreun alt veac, canatura celui care este unic Dumnezeu sã seuneascã cu cea umanã, atât de diferitã de ea,ºi ca în felul acesta, prin unire, din naturidiferite sã devinã o singurã persoanã!“ (ibi-dem, p. 35).

11. Vezi Nicolaus Cusanus, De docta ignorantia,II, 9, trad. de A. Bereschi, Iaºi: Polirom,2008, p. 297-299.

12. Anca Manolescu, Nicolaus Cusanus: Logo-sul, interpret al diversitãþii religioase, in Eu-ropa ºi întâlnirea religiilor: Despre pluralismulreligios contemporan, Iaºi: Polirom, 2005, p.51.

13. Cusanus, p. 297.14. „Cãci e lucru stabilit [...] cã nu poate exista

nicio potenþã absolutã ºi nicio formã ab-solutã [sau un act – n.a.] care sã nu fieDumnezeu; [...] formele lucrurilor nu suntdiferenþiate decât în mãsura în care fiinþeazãîn mod contras. Iar în mãsura în care fiin-þeazã în mod absolut, ele constituie o uni-tate indistinctã, care este Cuvântul dumne-zeiesc“, afirmã Cusanus (ibidem, p. 297-299).

15. Vezi Cusanus, II, 2, p. 215-217; pentruCusanus, „de vreme ce Dumnezeu <se>transmite ºi este primit fãrã pãrtinire ºi di-ferenþe [...], întreaga fiinþã creatã stã ne-clintitã în perfecþiunea sa, pe care o deþinefãrã constrângere de la fiinþa divinã, fiinþacreatã netânjind dupã altceva oarecum maiperfect [subl. aut.], ci dorind sã-ºi conserveºi sã-ºi împlineascã în mod incoruptibil ceeace deþine de la cel maxim, preþuindu-l cuasuprã de mãsurã ca pe un dar divin“ (p.223). Vezi ºi Boethius (a doua axiomã ahebdomadelor), în vederea aprofundãrii me-tafizicii creºtine a lui Unu ºi a fiinþei: „cevaeste o datã ce a primit fiinþa“ („Cum suntbune substanþele întrucât sunt, deºi nu suntsubstanþial bune“, in Tratate teologice, p.

67). Vezi, pe aceastã problematicã, ºi Tho-mas de Aquino (De ente et essentia, IV, 140-150): „Este evident deci cã spiritul constãdin formã [potenþialitate cu privire lafiinþare – n.n.] ºi fiinþare [fiinþare ca ac-tualitate – n.n.] ºi cã îºi primeºte fiinþareade la fiindul prim, care este fiinþare purã –iar acesta este cauza primã, adicã Dumne-zeu“ (De ente et essentia/Despre fiind ºi esenþã,trad. de E. Munteanu, Iaºi: Polirom, 1998,p. 77).

16. Anca Manolescu, p. 55.17. Vezi ibidem, p. 56.18. Analogia dintre luminile materiale ºi lumi-

nile nemateriale ca „minþi cereºti“ – în con-textul de faþã, dintre stele ºi îngeri – este pre-zentã la Dionisie Areopagitul, in Despreierarhia cereascã, I, 3 (Opere complete, trad.de D. Stãniloae, Bucureºti: Paideia, 1996,p. 15-16).

19. Hocke, p. 261.20. Vezi Anca Vasiliu, Despre diafan: Imagine,

mediu, luminã în filosofia anticã ºi medievalã,trad. de I. Antoniu, Iaºi: Polirom, 2010, p.322. În gândirea medievalã, „imaginea esteconsideratã o purã «iluminare» a Cuvântului(chiar «enluminura» lui), o «materie» de-materializatã inteligibil, [...], fiind vizibilã(estetic) ºi, simultan, lizibilã intelectual (ei-dos inteligibil), extrasã deci din propriamaterie [...], oferitã unei abordãri herme-neutice multiple, cu referinþe multiplicabi-le la nesfârºit“ (ibidem, p. 341-342).

Lulu din Cluj

Lulu hoinãrea pe strãzi Scuturându-ºi mânecile hainelor largi ºi

lungiAsemenea vântului de primãvarãStârnind praful ºi pãsãrileTurturici, vrãbii, porumbei, cioriDar, mai ales, corbi, corbi uriaºi.Lulu cânta, vorbea, râdea Te întreba vrute ºi nevruteBunã ziua, domnule,Sãrut mâna, doamnã, ºopteaªi-þi arãta zãngãnindu-ºiDecoraþiile înºiruite pe haina mototolitã,Insigne gãsite în cutii de carton.Chipiul de general al unei armateDemult moarte se legãna peCapul lui ca pe o sperietoareÎn lanul de grâu ºi greu îi atârnaLa brâu o sabie din Primul Rãzboi

Mondial.Lulu striga din când în când Jos

dictatura!ªi atunci nimeni nu-l mai priveaNimeni nu-l saluta Nici mãcar pãsãrile

Nu se mai apropiau de talpaLui ce se lipea de albulLespezilor din piaþa cea mare.Înainta el pe trotuare, aºa,Ca prin nisipuri sau prin mari zãpeziTrãgându-ºi poala hainei prea greaPentru el ºi legatã cu o funie neagrãGãsitã în casa în care stãtea ºi în careSpunea cã ar fi murit generalul.Noi râdeam, el râdea ºi treceam zicând Alãturi de alþii din oraº:Lulu, nebunu’, inventeazãLulu vorbeºte, glumeºte, viseazã.Trecãtorii nu-l mai bãgau în seamãCând striga Vine revoluþia, vine revoluþia!Priviþi ºi spre mineªi daþi-mi un leu de cinciSã-mi cumpãr opinci!Tãcere, plângea.Târziu am aflat cã LuluScuturându-ºi mânecileHainelor largi ºi lungiS-a înãlþat la cerCa un generalCa un împãrat.

�

Poem de DOINA CETEA

14 • APOSTROF

Jurnal din timpulrãzboiului & amintiri

din comunism

Jurnalul unui politician de altãdatã

IOAN HUDIÞÃ, Jurnal politic (1 martie 1942-31 ianuarie 1943). Studiu introductiv, noteºi indice de acad. Dan Berindei, Bucureºti:Editura comunicare.ro, 2009, 528 p.

AAPÃRUT un nou volumdin amplul jurnal þinut

de fruntaºul þãrãnist IoanHudiþã, publicat cu începe-re din 1997 de ginerelesãu, istoricul Dan Berindei,la diverse edituri (mai întîila… Roza Vînturilor; apoila Institutul European, laEditura Fundaþiei PRO, la Paralela 45,Lucman etc.). În Studiul introductiv mai eanunþat un volum cu care perioada 1938-1945 va fi completã, cu un total de 13tomuri. (Cîteva au fost publicate „pe sãri-te“, nu în succesiune strict cronologicã –nu e limpede de ce.) Nu ºtim dacã Hudiþãa fãcut însemnãri zilnice ºi înainte de 1938ºi dupã al Doilea Rãzboi, de pildã dupãperioadele în care a fost deþinut politic, subregimul comunist (1947-1955, 1961-1962). Dupã unele surse, de pe urma luiau rãmas peste 20 de caiete, puse de elînsuºi în ordine la senectute. A fost lon-geviv: nãscut pe 1 august 1896, s-a stins pe21 martie 1982, la aproape 86 de ani.

Fie ºi limitat la perioada respectivã,1938-1945, jurnalul lui Ioan Hudiþã s-arputea dovedi cel mai impunãtor lãsat depoliticienii români. Cu notaþii cotidieneadeseori ample, minuþioase, e o extra-ordinarã „oglindã de epocã“. Volumul de faþã confirmã. Pe fundalul Rãzboiu-lui Mondial, sub dictatura antonescianã,

Hudiþã continuã sã facã politicã, deºipartidele fuseserã interzise: are multe în-tîlniri, e prezent la ºedinþele „ilegale“ aleconducerii Partidului Naþional Þãrãnesc,face ºi un turneu prin filialele din Moldova,între timp îºi vede de celelalte puncte de peagendã (cursuri universitare, comisii debacalaureat etc.), consemneazã multe lu-cruri pe care le aflã de la unii-alþii ºi,aproape în fiecare searã, urmãreºte la ra-dio situaþia de pe front ºi evoluþiile inter-naþionale, apoi le rezumã. Viaþa personalãinterfereazã ºi ea în mare mãsurã cu ceapublicã, protagonistul aflîndu-se în miezulreþelei de bune familii care formau elitaaristocraticã, intelectualã ºi politicã a epo-cii. Secretar general adjunct al PNÞ, apro-piat al lui Iuliu Maniu, ferm antigerman,Hudiþã e o personalitate puternicã, undomn, cu o eticã în virtutea cãreia punedestinul þãrii sale pe primul plan; activ,considerat de cei din jur „optimist“, spiritpozitiv, constructiv, foarte „conectat“ lavremurile pe care le trãieºte. Jurnalul sãu– o scriere „nonfictivã“ de mare valoaredocumentarã ºi umanã.

Din istoria mai recentã:amintirile unui disident

GABRIEL ANDREESCU, L-am urât pe Ceau-ºescu. Ani, oameni, dizidenþã, Iaºi: EdituraPolirom, Colecþia „Ego-grafii“, 376 p.

LA 20 de ani de la sfîrºitulcomunismului autohton,

unul dintre puþinii contes-tatari ai regimului în anii1980, Gabriel Andreescu, asimþit nevoia unei recapi-tulãri din perspectiva „filo-zofiei dizidenþei“. Scriseseîn 1987-1988-1989 texteincluse în primii ani postcomuniºti într-oculegere care þintea cãtre atare „teorie“:Spre o filozofie a dizidenþei (Bucureºti:Editura Litera, 1994). Reluate acum, eleocupã ultima sutã de pagini a cãrþii. Pînãacolo însã – rememorarea întregului traseu,cu flash-back-uri pînã în copilãrie ºi adoles-cenþã, sub genericul folosit ca subtitlugeneral: Ani, oameni, dizidenþã (din care seºtiau doar secvenþele apãrute într-un serialdin cotidianul Ziua, în octombrie-noiem-brie 2006).

E reconstituirea pasionantã ºi cutremu-rãtoare a radicalizãrii unei conºtiinþe. Ma-niera o prelungeºte pe aceea atît de perso-nalã din multe scrieri din ultimii ani aleautorului (minus cele academice ºi cele deexpertizã în domenii precum drepturileomului, drepturile minoritãþilor º.a.): alter-nanþã de naraþiune ºi reflecþie, combinaþie

de pastã epicã ºi analizã istoricã sau con-ceptualã. Rezultatul e discursul confesival unui om obsedat de adevãr ºi de marilevalori umaniste, de care se apropie cu mij-loace – de fapt – literare, chiar dacã ni-lputem imagina susþinînd cã n-a urmãritefecte estetice, ba chiar cã ele ar fi inde-zirabile, cãci ar bruia mesajul, distrãgîndatenþia de la esenþial. Un soi de „roman“,în sensul „dosarelor de existenþe“ desprecare se vorbea cîndva; în limbajul actual:„nonfiction“, fireºte. Rãul sistemului co-munist e inventariat ºi analizat pe baza unei simptomatologii trãite. „Factologia“convocatã în sprijin e foarte bogatã:întîmplãri ºi observaþii din anii 1970-’80(cîteva, la început, ºi din 1950-’60),atmosfera din epocã, figuri de rude, prie-teni, colegi, dar ºi de „oameni de aparat“,conflicte, stãri de crizã, primele gesturinonconformiste, acumularea sentimentuluide insuportabilitate, disidenþa deschisã,confruntarea cu statul poliþienesc, arestãrile,anchetele, greva foamei, gama formelor derepresiune – toate sînt recuperate narativ ºidublate permanent de interogaþii, genera-lizãri, analizã, diagnostic, sentinþã, apoiiarãºi întrebãri despre istorie, destin, sens,despre „cum a fost cu putinþã?“. Portretis-tica din capitolul de Prieteni, dar ºi din altesecvenþe, e de-a dreptul formidabilã, fã-cîndu-le dreptate unor anonimi drepþi ºicurajoºi, cãrora – multora dintre ei – dicta-tura le-a amãrît vieþile, dacã nu le-a zdrobitde tot. „Cartea în carte“ care este Ani,oameni, dizidenþã (are circa 270 de pagini)e unul dintre cele mai impresionante textememorialistice care s-au scris vreodatã înromâneºte.

Urmeazã amintita secþiune reluatã, Pen-tru o filozofie a dizidenþei, ºi, la final, unarticol din 1994 care dã titlul volumului:L-am urât pe Ceauºescu. Deopotrivã pateticeºi precise, echilibru care-i reuºeºte mereului Gabriel Andreescu, paginile în cauzãexplicã de ce fostul dictator nu poate finicicum absolvit de pãcate. Concluzia: „A-l ierta pe Ceauºescu nu este o proble-mã personalã. Eu l-am urât pe Ceauºescupentru cã ura reprezintã revolta mea mistuitoare faþã de rãul interior fãcut pelume de acest scelerat. Iar Revolta nu-miaparþine mie, fiinþei mele întâmplãtoare.Revolta aceasta este chiar dovada, evidentimpersonalã, cã lumea are un sens“ (p.369)…

�Text publicat iniþial on-line,

în revista virtualãArtActMagazine/www.artactmagazine.ro,

nr. 50, 13 ianuarie 2010

Ion Bogdan Lefter

Cãrþi primite la redacþie

• Ioan Pop-Curºeu,Vasile Bologa(1859-1944):Studiu monogra-fic..., Alba Iulia:Reîntregirea, 2010.

• Vecernia * Cina:Florilegiu de poe-zie contemporanãromânã ºi rusã,selecþie, traducerede Chiril Covalgi ºi Leo Butnaru,Moscova: Editura„Vest-Konsalting“,2010.

• George Banu,Trilogia îndepãrtã-rii: Odihna,Noaptea, Uitarea,traducere din limbafrancezã de IleanaLittera ºi AncaMãniuþiu,Bucureºti: CarteaRomâneascã, 2010.

• ªtefan Borbély,Pornind de laNietzsche..., Cluj-Napoca:Limes, 2010.

D O S A R Anul XXI, nr. 9 (244), 2010 • 15

Securitate îi asculta atât telefonul, cât ºi totceea ce vorbea în casã), discutând despre unicasa cãlãtorie în Vest. Lungul sãu monologlãmureºte felul în care s-a desfãºurat, fãrãnimic idilic, cãlãtoria sa. Exemplarul unic,strict secret, înregistrat sub nr. 005459, din5.07.1982, la Inspectoratul Judeþean Dolj alSecuritãþii, are un titlu simplu ºi expresiv:

„SURU“„Suru“ discutã în camerã pe marginea

cãlãtoriei fãcute cu câteva luni în urmã înstrãinãtate.

„Suru“: – Lucrul cel mai important, efaptul cã, totuºi, trebuie sã recurg la o sticlãde alcool ca sã-þi spun niºte lucruri pe careputeam sã þi le spun oricând. Din ce ma-terie suntem fãcuþi noi, oamenii? Mândriasau decenþa, ºtii, ce m-a împiedicat sã-þispun cât de mult am suferit la... ºi la...din cauza faptului cã nu m-am hotãrâtsã rãmân. A fost ceva îngrozitor, ºtii?Intram în biserici ºi mã gândeam: Rã-mân sau nu rãmân? Trebuia sã iau o ho-tãrâre. Eram tãiat de aici ºi pânã aici,adicã oriunde mã duceam, duceam aceas-tã tãiere cu mine. ªi atunci îmi ardeamie sã... Ca sã scap de cumpãrãturi amtrimis banii la Couriol-i. Ce sã cumpãr?Ce sã-þi fi adus?...

(„Suru“ continuã sã povesteascã desprevarietatea articolelor întâlnite – raioane întregi de plicuri, timbre, ilustrate, felici-tãri, mii de rujuri, mãrgele. A vrut sã cum-pere o maºinã de scris, dar aceste maºinierau „fãrã litere româneºti“. I s-a spus cãpoate face comandã, dar asta cerea timp.)

„Suru“: – M-am gândit la maºina descris. Îmi pare rãu cã nu..., dacã aveammaºina de scris la mine... Bebi [e vorba desora scriitorului, Irina Sîrbu din Petroºani,n.n.] n-a vrut sã-mi dea manuscrisele lagarã. Adicã eu aveam cu mine manuscriselecã scrisesem din romanul ãsta ºi din celãlaltîncã puþin. ªi zic: „Pentru orice risc, cumo fi o fi!“ Nu m-au cãutat în garã. Cã deprudenþã mi le-a reþinut sau... eu nu pot sã-mi dau seama. Dar vreau sã spun unlucru: cã în clipa când respectivul s-a uitatla paºaport: „– A! Tovarãºul...“ [„S“ pro-nunþã numele sãu, ne lãmureºte Securi-tatea.] Pe cealaltã a scos-o ºi a verificat-o înaltã camerã ºi m-au dat afarã. Doamna eradin Câmpina, farmacistã, mã-nþelegi?, ºiavea douã bagaje. ªi au zis: „Lãsaþi-vãbagajele ºi mergeþi dincolo“ ºi pe mine m-au lãsat neatins, adicã nu s-au atins nicimãcar sã-mi deschidã bagajele. Lucrulãsta, mie mi-a dat mult de gândit. Nucumva era ordin de la Securitate sã mãlase sã trec cu tot ce am? Nu cumva ãºtiami-au dat a înþelege? Dar ce era? De cela aia i-au desigilat valizele? Asta, laCurtici. Doamna este farmacistã în Câm-pina. S-a întors. Pleca în Spania. Mã înþe-legi? De ce? Când pe mine, absolut deloc.Puteam sã trec, cum sã-þi spun, cu toatefiºele mele, mã! Bebi a reþinut, însã,manuscrisele mele. Adicã aveam manus-crise de-ale mele dar toate tipãrite, adicãneinteresante. Dacã aveam început ro-manul ãsta „ªoarecele...“ Nu ãsta de ca-re am scris ci celãlalt din care scrisesemdeja o sutã de pagini ºi nuvela respecti-vã, pe care le aveam în manuscris. Adicãaveam ºi copia dar o lãsasem la Bebi.Puteam sã... Aveam o operã pe care

puteam s-o continui. Fãrã fiºele res-pective nu puteam s-o continui. Nu amavut la mine nimica. N-am avut. Eu nuspun cã dacã aveam ceva, cântãrea. Totulse poate reface. Da’ spun cã toþi româniipe care i-am întâlnit erau nefericiþi. Mãînþelegi ce vreau sã spun? ªi erau multmai dotaþi pentru adaptare decât erameu. Erau beþivi în ultimul hal. Ori eueram o ocazie pentru beþie. Eu abia mãabþineam sã nu beau. Zic: Ce mã aºteap-tã aici? Nu? O disperare ºi într-o zi mãduc, cã-i foarte ieftin vinul. Nu? ªi mãanesteziez. Nu zic cã ºi asta mi-a trecutprin cap. Dar faptul e, cum sã spun?, m-am obiºnuit. Cã asta este ultimaexplicaþie: sã mor de gât cu regimul, îmiface plãcere sã-l vãd murind, toatã viaþamea ºi toate organele mele sunt reacþio-nare. Dar eu nu pot trãi decât vãzândspasmele, adicã eu am murit (? [semnulde întrebare aparþine Securitãþii, n.n.]).Adicã eu am dat o bãtãlie. Dacã comu-nismul era, dacã fabricile prosperau,dacã industria noastrã era fantasticã,dacã inginerii erau Dumnezeu, mã înþe-legi?, într-o lume în care aºa cum a fostplanificat, eu aº fi fost un cãcat în ploaie.Înseamnã cã eu trebuia sã umblu peniºte strãzi în care totul era progres, ci-vilizaþie ºi secolul XX. Ori eu umblu pe

niºte strãzi în care totul este eºecul exacta ceea ce, a tot ceea ce am crezut eu.Deci, eu sunt absolut victorios într-obãtãlie în care umanismul meu filosoficaruncã o bãtãlie cu niºte tâmpiþi care n-au înþeles filosofie, care n-au ºtiut, auaplicat tâmpit filosofia, care n-au ºtiutce înseamnã poporul român, ce înseam-nã industrie, ce înseamnã civilizaþie, careeste influenþa de culturã ºi civilizaþie, ceînseamnã secolul XX, ce înseamnã apli-carea ºtiinþei peste sclavagism, ce în-seamnã þãranul adus brusc la oraº ºifãcut filosof ºi activist. Adicã sunt niºtelucruri care, pe care am mizat cu ele înþarã. Nu? Care e viaþa mea interesantãîn Occident? Mã înþelegi? Trebuia sãumblu trei sute de km ca sã gãsesc unom care sã-l intereseze ce-i spun eu? A!Eu puteam sã scriu niºte lucruri in-teresante dar mã înþelegi ce vreau sãspun? Dar, adicã, eu am venit la voi, lasuferinþa de aici, care suferinþã este oformã de viaþã. Aia i-am spus acum luiEta, cã suferinþa noastrã este o investiþiefantasticã. O mare investiþie cultã! Nusuntem cu trei sute de ani înainteafrancezilor în materie de experienþãpoliticã (! [semnul exclamãrii aparþine totSecuritãþii. La fel, ºi în intervenþiile grafice

Convorbiri cu dl GARY(Urmare din p. 3)

�

• I. D. Sîrbu. Foto: Mihai Barbu

de mai jos, n.n.]). Este absolut. ªtii cumsunt francezii? Ca pe vremea când ni secereau nouã primele autobiografii. Camasta e faza lor de evoluþie mentalã înmaterie de dictaturã, de comunism, deRusia sovieticã. „Domnule, o-ho-ho, dacãn-am scris de 50 de ori autobiografia ºiprin câte am trecut.“ Ce sã stau eu cu tâm-piþii ãºtia, sã le explic cã nu e bine acolo, n-am argumente. E plinã Germania deoameni care au fãcut puºcãrie, cã au su-ferit, cã nu ºtiu ce. Nimeni nu-i ascultã.Pe ei nu-i intereseazã suferinþele lor. ªice? Mã înþelegi? Nu-i numai plictisitordacã nu spui cã ai fãcut puºcãrie... (?)Nici mãcar rudele mele, nu le fãceaplãcere, asta admitea aºa cum am zis, deexemplu cã ai hernie. Am fãcut puºcãrieca ºi cum ai spune cã ºtiþi cã am o herniegrea. Am cam încetat sã spun cã amhernie. Dându-mi seama de realitate nuam mai visat. Primul ºoc care l-am avut,cel mai cumplit a fost faptul cã nutrebuie sã spun cã am fãcut puºcãrie ºicã sunt vesel. „Nemþii înþeleg greu“, mi-aspus dl. Polak. Culmea este cã vorbearomâneºte cu mine acasã. Vorbea o ro-mâneascã puþin pedantã, adicã cu unefort de corectitudine ºi perfect ungu-reºte. El e evreu... La serviciu vorbeacorect, tot pedant, o limbã pretenþioasãºi rarã. L-am înþeles. Adicã nu am voiesã spun cã asta nu face plãcere nimãnui.„Eu ºtiu de la Krinovac (?) cã aþi fost lapuºcãrie, cã aþi suferit ºi cã aveþi o pensiecare nu este o pensie normalã. Sunteþiun om tânãr. La noi se pensioneazã la67 de ani ºi în meseria de literat în carelucraþi nu se pensioneazã niciodatã, ni-meni. Existã secretari literari care ies lapensie. Dumneavoastrã sunteþi, deja, dezece ani la pensionar. Aproape zece ani...Nu spuneþi asta. Nu o treceþi în acte,rãmâneþi secretar literar la TeatrulNaþional din Craiova. Doctoratul îl aveþipentru cã doctoratul dv. este logic:dumneata nu puteai ajunge asistent ºiconferenþiar fãrã doctorat... Deci, doc-toratul ãsta e german. Aþi scris o lu-crare, aveþi aici trei, patru lucrãri, citate(în cãrþi) de filosofie, fiecare... Aveþidoctoratul. Pentru cã nu se poate sã fiidoctor fãrã licenþã (râde), sã fii profesoruniversitar, adicã asistent ºi conferenþiar,fãrã sã fii avut un doctorat, cât de câto lucrare“. Ori eu aveam patru lucrãrifilosofice citate acolo. „Doctor S, teore-tician de dramã al Teatrului NaþionalCraiova“ ºi cu titlul ãsta m-ar fi bãgat.I-am spus d-lui Pollak: „Totul era fals“.Nu-mi plãcea sã mã întâlnesc cu se-cretari literari pentru cã mã punea într-osituaþie falsã. ªi nu faþã de mine, pentrucã eu sunt dispus sã spun sincer totul,dar faþã de ei. Adicã, ca ce chestie sãmint, sã mint cã sunt secretar literar ºinu pensionar de boalã. De ce m-amîmbolnãvit? De ce am fost dat afarã dela teatru? De ce nu mai sunt secretar li-terar? De ce? Adicã aceste lucruri amvenit sã le spun ºi tocmai aceste lucruriîmi interzice sã le spun. N-am spus aicila nimeni chestiunea asta. A! O plimba-re! N-aveam voie sã spun cã... Nemþiinu vor sã aibe încurcãturi diplomaticecu... cã m-am plimbat aºa... Însemna sãmã prezint secretar literar ºi, atunci, mãîntrebau despre Istoria teatrului luiGeorgescu, cã ce relaþii aº putea stabili...

ºi eu nu aveam nici o delegaþie. Eram unescroc, nu? I-am explicat domnului.Trebuia sã declarãm. Ce sã declar? Cãsunt colaborator ºtiinþific al Academiei.Atunci fãceam o lucrare ºtiinþificã ab-stractã ºi mergeam la biblioteci ºi eraaltceva. Eu am vrut sã vãd piese literare.Totul a ieºit bine pânã la urmã în sensulcã nu m-am dus la toate audienþele. Amspus cã nu rezist.

(În continuare, „Suru“ spune despre di-ficultatea pe care ar fi întâmpinat-o sãajungã la aceste audienþe care se þineau înlocuri diferite ale Berlinului, oraºul fiin-du-i necunoscut.)

„S“: – Românii, absolut lichele. Pestetot eram avertizat cã ãla e lichea, cã ãlae turnãtor, cã ãla e aºa, ãla e aºa. Pânã laurmã am spus: „evit sã mã mai întâlnesccu români“. Cei mai cumsecade erau foº-tii legionari. Dar ceilalþi – comuniºti de-ai lui Gheorghiu-Dej, erau anarhiºti,erau social-democraþi, erau þãrãniºti, eraupartizani, erau foºti militari, foºti capi-taliºti, erau majoritatea agenþi ai Securi-tãþii de la Bucureºti. Asta ºtiam, miro-seam. Aici nu au atâþia turnãtori. Daracolo, cum sã spun, din zece – ºase erauturnãtori. Asta spuneau ºi Negoiþescu ºiBalotã cu care mã întâlnesc aºa solemn ºinu pronunþãm un cuvânt despre þarã(despre conducãtorii statului).

(În continuare „Suru“ vorbeºte desprestilul sãu de muncã, despre romanul care înscurt timp va fi gata, despre faptul cã þinefoarte mult la sora sa etc.)

A redactat pentru Securitate (ºi pentruposteritate) plt. O. A.

În ziua de 5.07.1982 ºeful tov. lt.-col. Vîlceanu îi cere acestuia sã prezinte nota to-varãºului colonel Lungu ºi sã facã propuneride lucrare a Obiectivului în DUI (dosar de ur-mãrire individualã).

În ziua urmãtoare, 06.07.1982, colonelulLungu face urmãtoarele observaþii: În aceastãultimã parte a discuþiei lui „Suru“ acesta apreciazã cã „cei mai cumscade erau legionarii“.Sã analizãm ce surse îl pot aborda pe „Suru“pentru a vorbi de legionarii care l-au abordatºi ce probleme au pus în discuþie. Sã urmãrim,de asemenea, dacã în þarã contacteazã pe uniidintre legionari sau descendenþi ai acestora.

3. Scrisoarea cãtre Alice sau O scrisoare pierdutã

(de Securitate)

ÎN DATA de 18 octombrie 1982, Securitateaterminã de transcris o discuþie pe care o are

Ion D. Sîrbu, la domiciliul sãu, cu doi oaspeþiveniþi din strãinãtate. Dupã ce citeºte docu-mentul, ºeful locotenent-colonelului Vîlceanuîi cere acestuia sã ia legãtura cu Serviciul 3pentru a identifica cine sunt vizitatorii.„Dacã se mai aflã în þarã sã cerem controlpentru gãsirea scrisorii.“ De aceastã datã,Securitatea s-a miºcat mai încet decât Floricaºi soþul ei, cetãþeanul francez. Scrisoarea cãtreAlice a ajuns, astfel, la destinatar. Aceastãdiscuþie prezintã un interes major pentru isto-ria literarã. Acum, Sîrbu este convins cã a fostlãsat sã plece în strãinãtate nu pentru cã era„un bãiat frumos de la Craiova“, ci pentru a-i da ocazia de a rãmâne, definitiv, în Vest.Metoda au aplicat-o cu succes ºi polonezii ºi,cu excepþiile de rigoare, ºi românii. Mulþi co-legi de detenþie au fost lãsaþi sã plece în aceeaºi

perioadã, dar suspiciunile fiecãruia cã celãlaltar fi agentul Securitãþii tulburã definitiv re-laþiile de odinioarã. Sîrbu se întoarce ºi dreptpedeapsã el nu va mai primi niciodatã paºa-portul pentru a cãlãtori în Vest.

„SURU“În jurul orei 12, în camerã la „S“ au loc

discuþii la care participã „S“, Florica ºisoþul ei, cetãþean francez.

„S“ spune cã atunci când va merge în-tr-o nouã cãlãtorie în strãinãtate va cãuta sã stea cât mai mult în biblioteci, va citimult, se va plimba mult pe strãzi.

Florica: – Bine, atunci a fost primaoarã...

„S“: – Da, gândeºte-te cât am vãzut, nu?Florica: – Nu, dar e vorba despre starea

de spirit. Eraþi prea crispat, eraþi pesimist.Parcã-mi dãduserãþi ºi mie... eu care, deobicei, sunt optimistã.

„S“: – Dragã, era unica mea ºansã, în-þelegi, de a vedea Occidentul. ªi ãºtiaaproape cã mi-au dat cu piciorul înfund. Acuma v-o spun ca la niºte copii,adicã sentimentul pe care l-am avut esteãsta. „Dã-te-n mãta ºi nu te mai întoar-ce!“ ªtii, cumva aºa a fost, obiectiv. Terog sã mã crezi. Te rog sã mã crezi! Eraîn perioada când polonezii dãdeau dru-mul la toþi intelectualii. ªi politica asta...toþi care ar putea într-un caz de sã devi-nã niºte... nu ºtiu ce, adicã rezerve, toþi,toþi. O serie întreagã de colegi de-ai mei,de puºcãrie, vreo zece care sunt, unul eºeful Bisericii greco-catolice, unul... nuºtiu ce al Academiei, unu-i cutare, unu-icutare, toþi au primit paºaport odatã cumine. Cum era sã mã cred cã mi-au datpentru cã sunt craiovean frumos. Mi-audat pentru faptul cã sunt din categoriaaceasta de foºti puºcãriaºi – de care vremsã scãpãm. Adicã dacã voiam sã rãmân,ei nu ziceau.... „Bine cã a rãmas, dã-ldracu!“ ºi scãpau de-o grijã. Adicã eu,aici, la Craiova nimeni nu se uita chiorâºla mine. Ce e cu mine? Cum e? Are în-credere în mine, ori acolo, peste tot –cum mi-au dat paºaportul? Uite nu i-amcerut nimic, deci e suspect, ºtii? Adicã,ºtiþi... o acuzaþie pe care o am, voi mãºtiaþi, nu mã temeam de voi, dar înGermania, mã înþelegeþi? Toþi colegi de-ai mei. „Cum þi-au dat drumul?“ caºi când asta era... precis agentul Secu-ritãþii ºi m-am dus sã-i provoc pe ei...

Cetãþeanul francez: – Culmea tacticii.Sã dai un paºaport cuiva ca sã fie acolo sãsuspecteze.

„S“: – ªi la vamã, nimic la vamã... Euam avut un scandal cu ãºtia de la teatru,cu turnãtorii de la teatru ºi m-au reclamatºi atunci: într-o zi mã prinde colonelul pestradã, era beat, înþelegi, beat. ªi mã ia debraþ în faþa teatrului ºi eu nu vreau sã mãlas îmbrãþiºat de un colonel. Duhnea þuicãfantastic. Mã ia în braþe. Eu mã duceam lacinema, la Patria. Îmi spune: „S-a rezol-vat! S-a rezolvat!“ Ca pe urmã sã-mi spunãDincã: „Eeee, e ºmecher, ºtii, ºi asta e o tac-ticã, îmi zice. Te îmbrãþiºeazã în faþa Tea-trului ca tot teatrul sã creadã cã te-ai înþelescu el, ca de-acum încolo, nu ºtiu ce... Înþe-legi?“ (La aceastã afirmaþie a lui Sîrbu, Secu-ritatea pune pe margine douã semne „?!“ carearatã, desigur, nedumerirea lor vizavi decomportamentul unui ofiþer de-al lor!)

Cetãþeanul francez: – Asta e meseria lor...Florica: – Sunt buni în meserie, în

orice caz...

D O S A R16 • APOSTROF

�

„S“: – Bine, dar ºi þara este opera lor.Aºa cum este þara asta este opera lor. Sãºtii cã ei se laudã cã fiecare al ºaselea ome contactat. Dar, orice om contactat, fiecã colaboreazã, fie cã a refuzat sã cola-boreze, fie cã are grijã cã va fi prins în-tr-o zi cã n-a colaborat cinstit, fiecareacest om nu lucreazã decât cu un sfertde energie, restul energiei este un ºancru[sifilis, în limbaj popular petrilean] interiorcare-l macinã. Înþelegi? Eu ºtiu asta dinpuºcãrie. Cel pe care-l recruteazã sã de-nunþe ce vorbeam noi în puºcãrie, mu-rea. Dupã ºase luni murea pentru cã,pentru faptul cã avea grija de a jucadublu, de a... înþelegi? Ori, ori asta nue uºor, ºtii?

În continuare, discuþia se poartã pemarginea volumelor lui „S“ ce vor urma sãaparã. „S“ roagã pe cei doi musafiri sãmeargã la Alice sã-i dea niºte bani chiardacã va refuza ºi sã-i dea o scrisoare (pecare chiar în acel moment „S“ o înmâ-neazã celor doi musafiri).

„S“: – Este o scrisoare pe care o pot s-o trimit ºi prin poºtã, adicã, nu vã... dacãv-o gãseºte, ori cum sã spun, la vamã poþis-o dai fãrã niciun fel... cã nu vreau.. eu nu,nu vreau sã vã complic existenþa cu nimic.

Florica: – Da, ºtiu eu cã dv...„SURU“ spune celor doi musafiri cã

Regman s-a întors; Doinaº pleacã la pri-mãvarã, continuând sã discute pe margi-nea lui Negoiþescu, care în prezent seaflã în strãinãtate.

„Suru“ spune cã, la mare, a vorbit des-pre cei doi – Florica ºi soþul ei – lui RomulMunteanu, despre problema traducerilorfãcute de Florica ºi soþul acesteia. Floricase aratã foarte interesatã de aceastã proble-mã de traduceri, rugându-l pe „S“ sã ia le-gãtura cu Munteanu ºi dacã acesta are olistã anume cã le-o trimitã. „S“ spune cã o sã discute aceastã problemã a traduceriiºi cu Cãpraru de la Cluj, de asemenea, cuIacoban de la Iaºi. Florica îl întreabã încontinuare pe „S“: – Pe la Revista de etno-grafie nu cunoaºteþi pe nimeni?

„S“: – Cum sã nu? De ce?Florica: – Aºa, cã poate le trimit ºi

eu vreun articol. Pentru cã ar fi publicat într-o revistã de specialitate ºi atunci ar fimai interesant. Pentru cã eu fac prezentãrile

astea în reviste literare, dar nu sunt directlegate de teza mea.

„S“: – Adicã, ce ai vrea sã publici?Florica: – Ceva despre basm, despre

basmul românesc.„Suru“ spune lui Florica cã îl cunoaºte

pe Bîrlea ºi pe mulþi alþii, pe Mircea Popa.În continuare, Florica spune cã luni

vor pleca împreunã cu Tudor.„Suru“ spune cã ar vrea sã dea o scrisoa-

re lui Negoiþescu în care sã-l informeze „... am primit un pachet de 20 kg dar aflãcã, deºi tu în toate scrisorile mã întrebi decafea ºi de ºocolatã, niciun gram de cafea ºide ºocolatã nu am primit“. În continuare„S“ povesteºte celor doi musafiri despreconþinutul alterat din cutiile de conserveprimite. Discuþia se poartã, în continuare,pe marginea sãnãtãþii lui „S“, dupã care ceidoi musafiri îºi iau la revedere ºi pleacã (ora13 ºi 18 minute).

(Textul a fost redactat de plt. O. A.)Securitatea a aflat, operativ, cine sunt cei

doi oaspeþi ai scriitorului. „Este vorba de lec-torul francez care a fost la UniversitateaCraiova cãsãtorit cu o româncã la care,fiind în strãinãtate, a gãzduit un timpobiectivul nostru. Francezii respectivi suntîn atenþia U.M. 0954. Când s-a primit ma-terialul acesta plecaserã din Craiova. S-adiscutat cu lt.col. Mãtricunã Ion, ºefulcompartimentului 0954 care va întreprin-de mãsurile necesare.“

4. Cine este strãinul din insula Creta?

ÎN ZIUA de 23 octombrie 1982, în jurulorei 20,00 în camerã la „S“ s-au purtat

discuþii la care au participat „S“, Lizica,Diana (fiica doctorului Paleacu ºi a luiDita) ºi un cetãþean grec. Din discuþii arezultat cã cetãþeanul grec este student înanul IV la Medicinã ºi este originar dinCreta. Pornind de la vizita cetãþeanului grecºi a lui Diana, „S“ ºi Lizica au amintit devizita fãcutã, cu ani în urmã, de grecul Ca-randino, critic de artã, acum în vârstã de78-80 de ani. „S“ povesteºte despre alþigreci pe care îi cunoaºte: Þaþos, Dioslenis,Menelaus Ludenis [sic!]. Se poartã discuþii

despre cultura ºi civilizaþia greacã, germanã,italianã. În continuare, „S“ ºi Lizica aducîn discuþie problema unor medicamente tri-mise de Negoiþescu pentru Lizica. Cei doiîi cer lui Diana relaþii în legãturã cu modullor de folosire. Nu au rezultat alte date deinteres operativ.

Redactat plt. O. A.Potrivit exemplarului unic „Strict secret“ nr.

0088434, din 26 X 1982, lt.-col. Vîlceanutrebuia sã identifice strãinul. „Diana este înatenþie la problema învãþãmânt.“ Din pãcatepentru istoria literaturii, Securitatea nu sepreocupa, atunci când înregistra scriitorii, deceea ce credeau ei despre civilizaþiile greacã,germanã ºi italianã. Ea trebuia, neapãrat, sãafle cine e Strãinul care tulburã apele în Cetate.

5. Un ceferist din Malu Marenu poate pricepe

cum s-a format, în Polonia,„Solidarnos’c’“. ªi, mai ales,

cine le-a dat voie...

DISCUÞIA ÎNREGISTRATÃ pe care o reprodu-cem mai jos e relevantã în ceea ce priveºte

felul în care erau percepute de omul simplu ºide un intelectual de marcã probleme globaleale omenirii. Dincolo de marea disputã sovie-to-americanã care se dãdea pe toate planuri-le, un ceferist din Dealu Mare (o localitate la12 km sud de Craiova) observã apariþia unuifenomen care pãrea, în acea vreme, de neex-plicat: naºterea primului sindicat liber dinlumea comunistã. El se întreabã, pe bunãdreptate, cum a fost posibilã apariþia libertãþiiîntr-un sistem totalitar. Ceferistul intuieºte cãs-a petrecut ceva total neobiºnuit într-o socie-tate în care libertatea era „raþionalizatã“ ºise dãdea doar „pe cartelã“. Privind retrospec-tiv, ne dãm seama cã ceferistul a înþeles cã,odatã cu apariþia „Solidaritãþii“, mersul lumiicomuniste nu va mai fi acelaºi. Sîrbu se de-clarã însã, ca om de 60 de ani, un bãtrân ieºitdin istorie care se gândeºte (doar) la moarte ºila Dumnezeu...

În ziua de 11 septembrie 1983, ora 21ºi 10 la „Obiectiv“ se gãseºte un cetãþean alcãrui nume nu rezultã ºi au urmãtoareaconversaþie:

Cetãþeanul: – Aºa au fãcut cu ãºtia... cuun avion de spionaj cã mai aterizase unulde la baza americanã care se apropiase dezonã.

„Ob.“: – Ãsta este un rãzboi de infor-maþii, un rãzboi pe viaþã ºi pe moarte întreei.

C.: – Radarul l-a interceptat ºi pe ãla,cã acolo sunt cele mai grozave baze ruseºti.Cã voiau sã facã o experienþã balisticã.Ruºii nu trebuiau sã facã experienþa astaºi acuma a coincis.

„Ob.“: – Da, acolo în Alaska, au. Darnu vezi ce se întâmplã în lumea asta? Oa-meni nevinovaþi care cad victime cine ºtiecãrui joc de ºah.

C.: – Americanii au luat mãsura cã niciun avion sovietic sã fie primit de ei dar nicisã ducã la ruºi. S-au boicotat la unele jocuriolimpice. Dar, se zice cã nu va afecta aceas-tã crizã tratativele de la Geneva ºi livrareade cereale. S-ar zice cã frontierele noastresunt sacre ºi inviolabile. Cã sunt paranoiciasta nici cã se exclude, ãsta e un cuvânt desintezã care le dã adevãrata lor faþã.

D O S A R Anul XXI, nr. 9 (244), 2010 • 17

�

• Radu Enescu

18 • APOSTROF D O S A R

„Ob.“: – Dragã, sunt consecvenþi. Einiciodatã nu au minþit în legãturã cu sco-purile lor. Ei sunt tot timpul în defensivã,ei nu vor sã piardã.

C.: – Ei sunt învãþaþi sã trãiascã bine. Einu vor sã piardã. Sunt zone ale lor de in-fluenþã, unde nu au permis la nimeni sãintre.

„Ob.“: – Ruºii, dacã ar fi dat cele treiinsule la japonezi, ar fi obþinut asistenþatehnicã de la japonezi dar ei nu dau înapoi.Singura þarã din care ºi-au retras armata afost România. Asta o s-o plãtim noi în-tr-o zi.

C.: – Nu e singura. Mai e Austria...„Ob.“: – Nu, în România au stat pânã

în 1955 [sic!].C.: – Dar de ce Budapesta, care e mi-

crofonul-difuzorul Moscovei, spune: „euam viaþa mea internã, piaþa mea, viaþa measpiritualã, comerþul meu, industria, tot cevrei“. Uite ºi în Polonia, chestia asta pe carenu pot s-o înþeleg cât oi trãi cu „Solidar-nosc“. Cum au putut realiza chestia asta?Cum de s-a permis? Asta nu pot eu sã înþeleg ºi nu pot sã înþeleg!

„Ob.“: – Unde lucrezi acum?C.: – La C.F.R.„Ob.“: – Da, da, unde la C.F.R.?C.: – Aici, la Malu Mare.„Ob.“: – La Malu Mare?C.: – În orice caz, trãim niºte momen-

te pe care nu le-am întâlnit pânã acuma.„Ob.“: – Oricum, eu sunt bãtrân, am

ieºit din istorie. Orice om la 60 de ani segândeºte la moarte, Dumnezeu. Nu ºtiudacã existã sau nu existã, singur mã bucurcã nu am copii.

C.: – Sã cadã victime...„Ob.“: – De ce? Pentru cã nu suntem

deloc siguri de ziua de mâine.C.: – Da, cât va dura Imperiul de la

rãsãrit, conjunctura va fi aceeaºi, cu micifluctuaþii. Numai în momentul când se vadistruge colosul de la Rãsãrit se distrugetot pãmântul.

(Prin venirea unei nepoate a „Obiec-tivului“, musafirul pleacã ºi discuþia se în-trerupe. Redactat: lt.-col. S. G.)

Post scriptum Serviciul 1 are ca sarcinã,potrivit rezoluþiei de pe exemplarul Strictsecret nr. 0013731, din 23 09 1983, sã vadãce date mai are despre interlocutor ºi, dupãaceea, sã-l semnaleze la Serviciul 2. Toatã lu-mea care intra, în 1983, în legãturã telefonicãsau într-o discuþie (înregistratã) cu Scriitorulajunge, imediat, în atenþia Securitãþii.

6. Despre o proiectatã cãlãtorie în Vest pe care

Sîrbu, datoritã Securitãþii, nu o va mai face niciodatã

E14 SEPTEMBRIE 1983, ora 13. „Obiecti-vul“ este chemat, la telefon, de Carmen

Antonescu din Direcþia relaþiilor cultura-le cu strãinãtatea din cadrul ConsiliuluiCulturii ºi Educaþiei Socialiste ºi are ur-mãtoarea conversaþie:

Carmen: – Am obþinut numãrul dv. de telefon de la Paul Everac.

„Ob“: – Exact. Îmi este prieten.C: – Aþi fost propus sã efectuaþi o cãlã-

torie în R. F. Germania spre sfârºitul aces-tui an împreunã cu Paul Everac. Scopul cã-

lãtoriei ar fi: „Popularizarea dramaturgieiromâneºti“ – ºi cu aceastã ocazie sã cunoaº-teþi viaþa cultural-artisticã de acolo. Cãlãto-ria ar urma sã aibã loc în cadrul schimbu-rilor culturale între cele douã þãri. Urmeazãca partea românã sã propunã ca dv. sãsuportaþi costul transportului internaþionaliar pãrþile sã suporte cheltuielile din inte-rior. Ar fi vorba de o cãlãtorie cu avionulpânã la Berlin ºi acolo sã fiþi luaþi de omaºinã. Noi urmeazã sã propunem pãrþiigermane ca în afara contactelor cu perso-nalitãþile de acolo sã prezentaþi expuneri,dv. – una, tov. Everac – una sau mai multe.ªi perioada ar fi foarte favorabilã sã facemºi o manifestare consacratã apropiatei ani-versãri a 65 de ani a zilei de 1 Decembrie.Deci, asta este în mare. Deci, propunerea afost aprobatã de conducerea consiliului.

„Ob“: – Sunt absolut de acord. ªtiamceva, aveam de gând sã vin ºi eu la dv. daraºtept ºi eu pensia. În 20 voi fi la dum-neavoastrã.

(Ion D. Sîrbu s-a bucurat degeaba. Nuel trebuia sã fie „absolut de acord“, ci Secu-ritatea. Aceasta acþioneazã operativ – adicãîn aceeaºi zi – prin lt.-col. Vîlceanu, care puneo rezoluþie ce va stopa imediat încercarea scrii-torului de a mai ajunge, încã o datã, în Vest.„Urgent sã raportãm la Direcþia I cu propu-nerea de a se interveni la Consiliul Culturiipentru înlocuirea Obiectivului.“ Când Secu-ritatea îºi punea ceva în cap, Consiliul Cul-turii se conforma imediat.)

7. În ziua de 22 septembrie1983, Securitatea a descoperit

primul om care a vorbitungureºte la Craiova

RADU ENESCU era în 1983 redactor-ºef ad-junct al revistei Familia din Oradea. El

fãcuse o cãlãtorie peste Ocean, în America, ºiSîrbu, dornic sã revadã Occidentul, vrea sãºtie cum fostul sãu coleg de Cerc a ajuns acolo.Radu Enescu reuºeºte sã publice, în 1986, orelatare a periplului sãu american (Întredouã oceane), dar, ca orice carte de cãlãtorieapãrutã în fostul regim, nici aceasta nu poatesã descrie partea cea mai interesantã pentrucititorul român: cum a ajuns autorul în pose-sia paºaportului? Aceeaºi nelãmurire îl ma-cinã ºi pe Sîrbu. În consecinþã, discuþia lorva atinge, inevitabil, ºi acest subiect... RaduEnescu a trãit 69 de ani (a murit la 23 iulie1994, la Oradea), dar, spre deosebire de Sîrbu,el a apucat sã vadã prãbuºirea sistemului careîi opresa.

Obiectivul este chemat, în ziua de 22septembrie 1983, de un cetãþean, RaduEnescu [„R.“, în transcrierea familiarã a Securitãþii], cu care poartã urmãtoarea dis-cuþie, dupã ce schimbã câteva cuvinte înmaghiarã:

R.: – Eºti primul om care vorbeºte un-gureºte la Craiova! Sunt în Craiova laHotelul „Jiul“.

„Ob.“: – Pot sã te vãd?R.: – Sigur cã da, cu plãcere. Sunt cu

nevasta. ªtiu cã stai pe aproape.„Ob.“: – Acum am venit de la Bucu-

reºti, nici nu m-am spãlat. Tu stai ºi mâine?R.: – Nu, eu plec dimineaþã la Tg. Jiu.„Ob.“: – La ce te duci acolo?R.: – Pãi, mã, sunt în circuit. Am venit

de la Piteºti.

„Ob.“: – De ce nu veniþi voi sã vedeþicum stã un scriitor bogat?

R.: – Unde?„Ob.“: – Pãi, stau foarte aproape de

hotel, pe Cuza. Vã aºtept la 6,30 în faþã laTeatru. Doamne, sã nu am un atac de ini-mã, nu te-am vãzut de zece ani!

R.: – Când o sã-mi vezi nevasta o sã ai...„Ob.“: – Am auzit cã te-ai cãsãtorit cu

o babã, una bãtrânã de 80 de ani, aºa sevorbeºte la Bucureºti. Bine, aºtept...

La venirea în apartament „Ob.“ îl pre-zintã pe Radu Enescu de la Oradea ºi dis-cuþia continuã:

„Ob.“: – Acum le-a tãiat macaroana,nu mai poþi sã faci polemicã cu cei dinstrãinãtate.

R.: – Nu este vorba sã polemizezi custrãinii. Doar hotelurile cazeazã strãini?!Dacã vine un cetãþean strãin, vest-german,sã zicem ºi opreºte între Oradea ºi Cluj in-trã într-o cârciumã ºi bea o bere. Cârciumaaia se cheamã cã a deservit strãini.

„Ob.“: – ªi nu ai spus de ce n-ai plecatîn strãinãtate...

R.: – Am cheltuit banii de la C.A.R. ºinu am mai avut suma respectivã, costa vreo16 mii lei.

Ob.: – Radu Enescu, din generaþianoastrã cel mai norocos ai fost tu. Te bateDumnezeu dacã nu recunoºti. ªi ºtii de ce?Îþi spun eu: pentru cã toþi am fãcut puº-cãrie ºi multã. Spune-mi, tu cum ai cãlã-torit în America? Cine te-a chemat ºi cumai ajuns?

R.: – Departamentul de Stat.Ob.: – Da? Pe cine ai avut tu acolo?R.: – Ce se întâmplã? A fost ambasa-

dorul Americii la Oradea ºi în programullui – de la 11 la 12 – a fost program la Fa-milia [„la familie“, redacteazã, în necunoº-tinþã de cauzã, lt.-col. S. G.]. I-am aranjat eula Muzeu cã la Culturã n-am putut sã-l pri-mesc cã nu erau condiþii, cã venise cu ne-vasta. A venit cu ataºatul cultural ºi cel co-mercial. I-am cerut sã facã ºi pe la Oradeao expoziþie de fotografii din America. Euam scris despre asta. Dupã care am primito scrisoare cã sunt invitat în America.Apoi, fireºte, am fãcut intervenþiile de ri-goare sã primesc aprobãrile ºi mi s-a datrãspuns: da.

„Ob.“: – Eu urmeazã sã plec în Germa-nia pentru zece zile în delegaþie. Dar eu amspus: „nu-mi convine sã plãtesc drumulpentru zece zile sã fac treburile dv. Mie sã-mi faceþi paºaport turistic“. (Naiv, Sîrbunu avea de unde sã ºtie cã Securitatea aacþionat în aºa fel încât sã nu mai iasã în Vestniciodatã. El se autoiluziona cã aceste ches-tiuni erau doar de naturã financiarã ºi maispera cã o sã revadã Germania ºi pe prieteniisãi.)

Discuþiile continuã despre poziþia oraºului Craiova fãcând comparaþie cuOradea.

Aici se încheie conversaþia (înregistratã deSecuritate) între doi foºti colegi în Cercul Li-terar de la Sibiu.

Ca urmare a acestei convorbiri telefonice,lt.-col. Vîlceanu primeºte sarcinã, în data de23 septembrie 1983, sã ia legãtura cu lt.-col.Stroescu pentru a obþine de la Hotelul „Jiul“din Craiova datele lui Enescu. Apoi, Securi-tatea cere sã se facã verificãri privitoare la Radu Enescu. („Se pare cã este din Oradea“,scrie în rezoluþie un lt.-colonel ce semneazãindescifrabil.)

�

�

Anul XXI, nr. 9 (244), 2010 • 19D O S A R

drumul penumbrelorurmele acelor revolte de humã. lãsate în mijlocul uitãrii. peste cares-a depus grãsimea de trei degete. nimeni nu ne mai naºte cu o singurã replicã înfiptã în cer. nimeni nu ne mai trece absenþele de mînã strada, pînã în veselul cimitir de cuvinte. pînã în veselul cimitir de tãceri. nimeni nu ne mai întoarce celãlalt obraz al hîrtiei. trecutul despre care atîtea ºi atîtea se zvonesc. din care se nasc membrele fricii, coasta morþii de zi cu zi. drumul de întoarcere despre care penumbrele noastre nu ºtiu încã nimic. pleoapele subcutanate, unde iarna îºi depune luxoasa mocirlã. din care vor rãsãri mugurii altor uitãri. ora picurã încã un sînge molatic. tic-tacul mãsoarã plictisit aceeaºi noapte viermãnoasã. aceleaºi penumbre ce stau gata sã ne nascã iarã ºi iarã din aproapenimic.

îngeri lichiziun tremur tîrziu cutreierã la pas veºtedele imbolduri. trecute prin zigzaguri, versanþi, unghiuri abrupte. prin tîmple ce huruie din ce în ce mai ruginit. privind la pustiul hîrtiei. din al cãrei schelet s-a scurs tot albul. tot negrul. întorc spatele amintirilor în care toate acestea au locuit. ore de rumeguº, cu vocea rãguºitã, prin cartierele cãrora se pare cã am mai fost. în canale de rîmã, lichidele somnuri sapã rãvaºe.în care ne scurgem mocnit. aºteptãm sã ne înnãmolim în luminã, în vis. în rugina singurãtãþii întinsã pe piele. cu amãnuntele ei destrãmate în cuvinte grele de atîtea tãceri. îngeri lichizi ce alungã ecourile vieþii prin oase. vuietul morþii ce ne-ar putea naºte încã.

corpul poeticcel crescut direct din tãceri, din cuvinte trecute. din infinitul lor obosit. din acea parte a absenþei care apasã pe inimã. care nu e decît un punct din alt punct. de la unu pînã la doi se întinde vaga sa prezenþã. trecerea din pustiu în pustiu. din întuneric în întuneric. prin ceea ce se poate vedea cu lumina orbirii. mormîntul acesta de aer strînge corpul poetic. ceremonios, privirile îl compun ºi recompun. vîntul negru cu aripi ce atîrnã în gol. pãsãri geometrice zboarã la pas pe cerul de vîsc. peste orizonturi roase de molii. peste pãrerea cã aceste cuvinte-organe mã nasc încã viu.

în aceleaºi tãceri, în aceleaºi cuvintepiscurile ceþurilor erodate, umbrele calcaroase, rupte în coate, în genunchi. îmbrãcate în duminicile de lucru. prinºi în interiorul acestor gelatinoase întîmplãri. în cruda digestie a plictiselii. nu ºtiam cine ne cerne frigul în palme, cine ne planteazã îngheþul în pumni. ce stele negre mai foºnesc între degetele pãmîntului. cu amãnunte ce ne lasã tot mai vineþii. vine o vreme cînd viaþa ne oboseºte cu îmbrãþiºãrile ei. cu punctuaþia rãu plasatã între nopþi ºi zile. cu atîtea clipe zãvorîte în pierdute priviri. cu atîtea uitãri ce aºteaptã alte ºi alte aduceri aminte. vine o vreme, exact ca acum:cînd viaþa ºi moartea încap în aceleaºi tãceri, în aceleaºi cuvinte. vine o vreme cînd toate se duc ca ºi cum ar veni. aruncate socratic peste umãrul zilei. vine o vreme cînd totul e iarãºi plin de nimic.

aºteptam soarele de pãmîntlîngã zidul emisferic, cu bãtãile pulsului proaspãt reglate. plin de leneºe vegetaþii, hrãnite cu începuturi de miºcare. aºteptam într-o reconfortantã blazare soarele de pãmînt. lumina lui corozivã. mîngîierile placentare. furnicãturile rãdãcinilor agãþate de trup. din adînc, soarele de pãmîntcreºte în scutece de întuneric ce nu-l mai cuprind. ar trebui poate sã-i deschidem braþele, sã-i oferim o ascunzãtoare în loc de popas. bezna-i strãlucitoare ne învãluie fãrã ritm, fãrã mãsurã. aproape indiferenþi, lîngã zidul emisferic, tot numãrãm nopþile cu razele lor de pãmînt. petãlpi ne creºteau bãtãturile neajungerii. umflãtura drumului ce dospeºteîn auz. cicatricile acelor aºteptãri ce ne împuþineazã organele. le împingdincolo de zidul privirii. în urmele stinse de atîta ºi atîta neumblat.

o plimbare prin realitatea fotograficão plimbare zilnicã – prin mlaºtina dintre ochiul stîng ºi ochiul drept.o ademenire în ceas de searã. priveliºtea curbatã, prelinsã printreunghiurile tîrzii. scoase cu gravitate de sub albul pielii. un du-te-vinoprin cartilagii marginale, printre oase de lux, printre respiraþii ce bulbucã asfaltul. foºnetul carilor ce poposesc în stern. drumurile care se afundã în respiraþia umedã. chipul ce nu se reflectã nicãieri. semnale de alarmã agãþate în focul depãrtãrii, în cerul de apoi. degetelemuºcã iarba matinalã, crescutã pe trupurile argintii. din norul seceteipicurã gustul acru de viaþã. gustul de dincolo naufragiat pe limbã. oplimbare prin realitatea fotograficã – între orbitele cîtorva aºteptãri.

huruitul întunericuluihuruitul prelung al amurgului, pãºind peste nervii liliachii. pupile hipnotizate, topite în aºteptare. amurgul cu crengile luisfredelitoare. variante crescute direct din trunchiul îndoielii. dindefiniþiile ce trec vesele strada. din umbrele umplute cu un nouconþinut. ºi, apoi, certitudinea cã vidul se naºte chiar din cuvînt – uitat din ce în ce mai încet. gratiile somnului, pãtratul aparenþei,în care tot inventãm naºteri dupã naºteri, morþi dupã morþi. (poate cã nu e vorba decît de o ciocnire între vechi porþelanuri.de amînate toasturi de fum. de urãri atîrnate în aer. de iarba încãrunþitã printre riduri. de huruitul asurzitor al întunericului...)

seducãtoarele noastre absenþeseducãtoarele noastre absenþe – ce anotimpuri mai pot invoca? ce clipe, ne-clipe roase de carii? totul e încã o devãlmãºie a trecerilor.care stau pironite între noi. cu inimi sãtule de cuvintele care spun maimult decît pot suporta. cu transparente cãrnuri în care timpul scurmãbenevol. ºi, iatã, chiar în momentul în care subiectul se gudurã înpropoziþie. cu miºcãri de o lascivitate gramaticalã. despletindu-ºi molatic privirile. vii tu, inexistenþã infidelã. mã îndemni stãruitor sã pronunþ un nume pe care nu îl pot inventa. sã aºtept melancolic cearcãnele uitãrii. crescute din adîncul seducãtoarelor noastre absenþe.

aripile ce nu se mai deschidîn lung ºi în lat, doar scurte senzaþii. întrerupte de scurte tresãriri.imboldul de a umple spaþiile pînã la durere. spaima de a nu trezivisele gelatinoase, melancoliile devoratoare. insomniile ce se scurgpe pereþi. rãsuflarea ce mã bate timid pe umãr. acea stare în care lucrurile mãrginesc un soi de nemiºcare. pe buze realitatea aºterneaceleaºi lucruri – în haine vechi, în haine noi. eu trec nepãsãtor prinaceste rînduri, sporindu-le confuzia, dezgustul, darul zãdãrniciei. pentru ca amintirea lor sã poatã povesti exact neîntîmplare cu neîntîmplare. golul sã-ºi poatã exprima matematic prezenþa. deºi mulþi au mai trecut prin aceste banale enumerãri, prin foºnetul acestor biete cuvinte. praful lor zace încã pe aripile ce nu se mai deschid.

�

poeme din adînc de IOAN F. POP

20 • APOSTROF

Portret PROSPERO

M-AM ÎNTREBAT adeseorice anume pot surprin-

de albumele dedicate ac-tivitãþii unui regizor dinmisterul dinamic, accentuatmetamorfic, de o dinamicãintempestivã a imaginaruluistrunit de un scenariu dra-matic, pe care munca acestuia îl face vizi-bil, de la o piesã la alta. Albumul semnatde Cristina Modreanu ºi intitulat MihaiMãniuþiu: Spaþiul cameleonic/The ever chan-ging Space/Les Métamorphoses de l’Espace(Cluj-Napoca: Ed. Bybliotek, 2010, 232p., trad. englezã: Maia Banciu, Bita Zerbesºi Ozana Budãu; trad. francezã: DianaSuciu) repune, o datã în plus, aceeaºi pro-blemã, prin însãºi apariþia lui. Suntem, încazul lui Mihai Mãniuþiu regizorul, la atreia apariþie de acest fel, unde textului îi revine rolul curtenitorului ce însoþeºte cu gestica ºi retorica lui plimbarea uneiprinþese renascentiste. Prinþesa ar fi, aici,desigur, Imaginea. Dar, pe urmã, iarãºi vinºi mã întreb: este un regizor autorul unorimagini? Sau acestea sunt mai degrabãdecupajele fugare ºi frugale ale unui ma-estru fotograf – uneori ale mai multora –din torentul de miºcare, sunet ºi cromaticidezlãnþuite puse în miºcare de cãtre Pros-peroul „insulei încântate“ (iatã un mod dea traduce sintagma enchanted island, nu alt-ceva decât un magic ostrov) care esteTeatrul?...

Din acest punct de vedere, într-adevãr,optica se modificã radical. Fotograful, lasingular sau plural, devine martorul prinexcelenþã peren, cel care conservã frânturidintr-un continuum emoþional ºi intelec-tual dens, dintr-o experienþã de viaþã con-densatã, simbolicã ºi alternativã cu care pri-vitorul este aºezat în oglindire-absorbþie. El va apãrea, în scurt timp, ca fiind arheo-logul preocupat sã reconstituie din frânturiîncremenite continuumul-unicat al unuianume spectacol, permiþând inventariereacostumelor, decorurilor, descifrarea rela-þiilor dintre protagoniºtii angajaþi în joc ºichiar chipurile personajelor, de nu cumvaºi identitãþile actorilor care le incarneazã.Sau poate încerca o altfel de explorare: adensitãþii ºi altitudinii emoþionale, recreareaunei atmosfere, a mirajului însuºi... Dar câtdin prestidigitaþia ºi din mãiestria regi-zorului rãmâne în aceste proceduri mediatetehnic de camerã, cât din geniul sau mãcartalentul omului care, prezent în toate de-taliile, este totuºi singurul a cãrui voce nu

se aude direct sub lumini, pe scenã, poatetrece în colecþia de imagini astfel obþinutã?

Evident, nu am un rãspuns nici de astãdatã, cum nu l-am avut nici în alte situaþiisimilare. Cred totuºi cã un album fotogra-fic dedicat creaþiei unui regizor rãmâne unprilej de etalare a mãiestriilor simultane ale fotografilor, ale scenografilor, ale ac-torilor ºi ale maºiniºtilor chiar, fãrã de carevârtejul creativ teatral nu s-ar fi înfiripat,lãsând totul numai în imaginaþia Spirituluipurtãtor al viziunii, Regizorul însuºi. Re-zultã, din toate acestea, cã arta teatruluiconstã, sub un anume unghi, în capacitateade a extrage din interioritatea lui Prospero– aidoma unei veritabile geneze de gradsecund, fiindcã ea derivã din cea originarã,a Demiurgului, punând-o pe aceea în abis– recuzitã ºi costume, chipuri ºi tipuri uma-ne, mãºti ºi penumbre fertile, cu bucuriaanimãrii lor printr-un suflu entelehial pro-priu, singurul care le dã viaþã ºi le asigurãviabilitatea efemerã (dar persistentã). Or,dacã aºa stau lucrurile, regizorul meritã ce-lebrat, chiar ºi cu toate neajunsurile, ºi dacãalbumele ce i se consacrã nu conþin, cum s-ar putea spera în cumpãna clipei actuale,aducãtoare de noi posibilitãþi media, câteun DVD sau vreun alt purtãtor de infor-maþie mai completã, mai dinamicã, evo-catoare a unor spectacole sau secvenþeexemplare din reprezentaþii memorabile(un card, un stick de memorie º.a.).

Într-un album de acest fel intereseazãdeci impactul imaginii, dar ºi structurareaîntregii suite de ipostaze teatrale selectatesã dea socotealã de talentul ºi risipa de pro-puneri a regizorului. Iar textul, prin forþalucrurilor mai abstract ºi mai mlãdios înlatenþele lui, este chemat sã ofere o cheiede lecturã ori, dacã nu, o justificare cri-teriului structurant al întregului. Dacã aºa-zisul autor – dar cine este autorul într-unhipersemn cu atâþia autori? – este mana-gerul general al proiectului, organizând succesiunea fiecãrui cadru în funcþie deunghiul propriei sale situãri, propusã ºi ce-lui care viziteazã ansamblul, ºi explicân-du-l sau, dimpotrivã, încifrându-l printr-uncomplement textual, atunci text ºi imaginevor merge împreunã, fie ºi asociindu-secontrapunctic. Prinsã în acest impas careeste ºi o ºansã, Cristina Modreanu alege sãpropunã un Mãniuþiu locuitor al labirin-tului. Formularea vrea sã atragã atenþia cãpentru critica de teatru menþionatã, MihaiMãniuþiu este – sau poate fi – un meºter alspaþialitãþii versatile, anamorfotice, transfor-miste ori însãºi matricea stilisticã profundindividualizatã din care aceste habitaturionirice, erotico-thanatice, rãsar. Alegând,optezi pentru ceva, lãsând deoparte multealte întruchipãri ale unui talent de anvergu-rã ºi de necontabilizabilã complexitate,capabil mereu sã mai surprindã cu ceva.Din acest punct de vedere, textul putea fimai mult ºi mai bine, dupã cum ºi imagini-le puteau compune altceva ºi altcum.

Nu este însã deloc sigur cã pentru Cristina Modreanu pariul a fost acela almonografierii unui spirit scenic în plinã,exuberantã ebuliþie. Cu aceleaºi fotografii,fiecare dintre noi ar fi spus o altã poveste.Aº zice chiar cã acelaºi text ar fi recompusmitul personal al regizorului în variantaMãniuþiu în conformitate cu alte trasee, numai puþin reprezentative.

E bine însã cã aceastã carte, mai robus-tã ºi mai manipulabilã decât altele din

aceeaºi tipologie, existã ºi cã, la capãtul ei, prospeþimea redescoperirii intervine fãrã ezitãri. Un anume Mihai Mãniuþiu,artizan al proximitãþilor metafizice ºi oni-rice aºezate în proxemica difuzã ori irasci-bilã a raporturilor om-om sau om-obiect seprofileazã din clarobscurul fundalului sce-nic, ocupând prim-planul. Suntem în plinãpoveste. Mai vrem ºi altele...

�

Autoportret în interviuri

ONORÂND O promi-siune mai veche,

Mircea Muthu ne oferãîn 2010 un volum deinterviuri, Ochiul luiOsiris: Dialoguri, apãrutla Editura Eikon dinCluj-Napoca. Acordatede-a lungul mai multorani, interviurile antologa-te aluvioneazã într-un autoportret multi-stratificat, în crearea cãruia coincidenþele ºirecurenþele nu numai cã explicã, ci ºi uni-ficã ipostazele omului de culturã MirceaMuthu. În logica acestei autoconstrucþii,mottoul ales („Nu te lua la întrecere cunimeni; aleargã singur“) ancoreazã bio-grafic în sfaturile paterne, se leagã indi-rect de un pivot traumatic al copilãriei, secontamineazã cu universul intelectual alomului de culturã dependent de constanteaprofundãri ºi concentreazã dominantele per-sonalitãþii autorului, laolaltã cu motivaþiilesale de adâncime.

Sub tutela simbolisticii multiple a„ochiului lui Osiris“, omul de culturãMircea Muthu, surprins în diferitele saleipostaze, adunã reflecþii dialogale din ul-timele douã decenii, dominate de ideea de echilibru ºi de înþelepciune detaºatã. „Interviurile alcãtuiesc – precizeazã autorulîn textul introductiv al volumului –, din-colo de reiterãrile normale, pledoarie pen-tru înþelegere ºi echilibru, cu speranþa cãreþin mãcar ceva din temperatura uneiepoci trãitã cultural, administrativ ºi so-cial.“ Dacã rafinamentul intelectual al pro-tagonistului furnizeazã mostre de trãire cul-turalã autenticã a lumii în care el se miºcãdegajat, pe mai multe paliere, înþelegândmecanismele lor de funcþionare ºi adap-tându-se exigent imperativelor lor, sensi-bilitatea sa permite scurte viziuni asupraunei psihologii marcate traumatic, supu-se apoi unei hermeneutici complexe iscatedin necesitatea unei sistematicitãþi funciare.Obsesiv rememoratã, copilãria înseamnãmai ales arestarea tatãlui, trimiterea lui laCanal ºi statutul consecutiv de paria almembrilor familiei. Pentru copilul MirceaMuthu, excluderea socialã este compensatãprin lecturã. Din perspectiva reacþiei ma-ture de intelectualizare, acest exerciþiu sub-conºtient de supravieþuire se încarcã de ovaloare geneticã, autorul notând în De cescriu? În ce cred?: „De atunci probabil ºipornirea, obscurã ºi ea, de autoconstrucþieprin intermediul Cuvântului scris ºi pe carenu l-am considerat niciodatã un paleativ“.

Ovidiu Pecican Costantina Raveca Buleu

Anul XXI, nr. 9 (244), 2010 • 21

Pe un strat hermeneutic superior, acest„proces autoproiectiv“, conceput ºi per-ceput implicit ca eliberator, îºi gãseºteconfirmarea în cuvintele lui Ion Barbu:„Civilizaþia noastrã e sortitã sã se petreacãîn virtual ºi interior“. Tot graþie gândurilorlui Ion Barbu se contureazã ºi aplecarea au-torului înspre investigarea valenþelor balca-nismului, „conceput ca dramã (cu reversulsãu parodic) ºi ca rãscumpãrare esteticã“.Plasat, cel puþin din prisma mentalitãþilor,la polul opus sensurilor peiorative, mai alesde ordin etic, ale balcanismului, cercetãto-rul acestui fenomen îºi deseneazã propriulprofil în încercarea de a circumscrie coor-donatele obiectului sãu de studiu. „Transil-vãneanul disciplinat din mine – scrie el –doreºte sã circumscrie, fãrã grabã, o formamentis ºi asta nu poate s-o încerce decât,iarãºi, cu instrumentul sãu obiºnuit: cuvân-tul, grevat câteodatã de formaþia profe-sionalã.“ De altfel, paradoxul ardeleanuluicare se ocupã „de locul nostru între cultu-rile sud-est europene“ (Despre Sud-Estul eu-ropean) revine în fiecare definire identitarã,graþie condiþionãrilor bibliografice ale bio-grafiei. „Modalitate de autoconstrucþie înprimul rând interioarã“ – aºa cum este de-finit în Nu ne putem defini fãrã postulatelenoastre sud-est europene –, scrisul înseamnãnu numai interiorizarea „cerului înstelat“kantian, ci ºi armonizarea dorinþei desistem cu expansiunile unei teme cum estebalcanismul.

Propensiunea cãtre sintezã ºi exigen-þã intelectualã îi marcheazã ProfesoruluiMuthu opþiunea pentru studii interdisci-plinare, care impun elaborarea unor con-cepte-imagini (un asemenea concept-ima-gine fiind însuºi balcanismul), adevãrateprovocãri proiectate pe durata unei întregivieþi. Dacã la aceasta adãugãm mefienþa faþãde tot ceea ce apare ca fiind încheiat, defi-nitiv, mort, precum ºi înþelegerea criticii ca„operã deschisã“, salvatoare prin dinamicãpoieticã, avem o explicaþie pentru unitateacãrþilor lui Mircea Muthu. Un strat herme-neutic superior, conceput ca reflex simbolical scrisului propriu, trimite iarãºi la peri-metrul antic egiptean:

O strãveche tradiþie ne spune cã HermesTrismegistul i-ar fi învãþat pe egipteni artascrierii. Întregul Univers, ar fi afirmat el, nue decât o singurã Carte, un manuscris unic,un gigantic fir de papirus al Cerului ºi al Pã-mântului. Aplecat deasupra tãbliþei, Scribul,strãmoºul nostru, fixase cu condeiul urmatrecerii lui ºi a lumii sale „ca sã se ºtie“, cumva nota – dupã milenii – cronicarul medie-val. Ce altceva pot face astãzi decât sã le re-pet efortul, aºa cum mã pricep, cu umilinþãºi orgoliu?

Atitudini spirituale gemelare, umilinþa ºiorgoliul marcheazã tonalitatea fiecãrui in-terviu recuperat în Ochiul lui Osiris, acom-paniind perfect luciditatea obiectivã a in-telectualului care rãspunde, nu de puþineori, la întrebãri incomode despre politicã,istorie, universitate sau literaturã. Întrebat,de pildã, ce i-a adus Revoluþia, MirceaMuthu vorbeºte despre speranþã (vag de-finitã, dar universalã), însã recunoaºte, maipuþin politic, „o dureroasã stare de obo-sealã“, datoratã rupturii istorice. Radio-grafiind cu mãsurã societatea româneascãpostrevoluþionarã ºi aºteptãrile ei (într-uninterviu din 1990), îºi tempereazã optimis-mul în ceea ce priveºte evoluþia istoriei ºiopteazã pentru încredere „pe palierul du-

ratei lungi în celula româneascã“. Convinscã aceasta din urmã „rãmâne ceea ce a fost“,adicã „valoare preponderent esteticã, pre-cum ºi filosofie ad concretum, prin imagineartisticã“, Mircea Muthu crede în angajarearevistelor noastre literare ºi în necesitateaunei istorii de ansamblu care sã consemne-ze literatura românã postbelicã, fãrã ca-renþele celor deja apãrute. Cât priveºte„Relaþia idealã“ dintre artã ºi politicã, deºivede în culturã „una dintre condiþiile sinequa non ale continuitãþii de existenþã a po-lisului“ ºi crede în implicarea exemplarã ascriitorului în perimetrul social, autorul, înconsens cu majoritatea „confraþilor în alescrisului“, se simte „un paria în cetatea delegi fãcute pentru alþii, nu ºi pentru crea-torii de culturã“.

Indiferent de funcþia ocupatã într-o epo-cã sau alta (decan, rector interimar, prorec-tor), Mircea Muthu traseazã coordonatelepropriei sale identitãþi în funcþie de con-stantele intelectuale ale biografiei sale, fiecã avem în vedere alegerea teoriei culturiidrept perimetru integrator, fie cã revenimla balcanismul pe care îl cerceteazã cu obstinaþie, furnizând mereu aprofundãriconceptuale menite sã punã în valoareacomplexitatea fenomenului ºi sã înlãturepreconcepþiile unilateralizante de pe axanegativitãþii. Astfel, el vede în balcanitate„o axiologie comunã popoarelor sud-esteuropene“ („Balcanismul e un concept-ima-gine“) ºi în balcanismul literar un reflex alei. Pedagogic, discursul lui Mircea Muthuexpliciteazã geneza intrãrii balcanismului înraza preocupãrilor sale ºi explicã nuanþatdiferitele sale valenþe: politicã ºi etnicã, dementalitate, axiologicã, stilisticã, compen-satorie º.a.

Încrederea lui Mircea Muthu în vitali-tatea culturii româneºti, chiar ºi în epocaalexandrinã pe care o traversãm, ancoreazãîn gândirea lui Lucian Blaga ºi ia forma te-zei din Alchimia mileniului, potrivit cãreia„la noi nu e definitivatã ruptura dintre ochiºi ureche“, propensiunea pentru istorisirefiind originatã în acest fenomen. Exegetulextinde subtil ºi profund perimetrul feno-menului: „Literatura rãmâne, aici [în Estulºi centrul Europei], ceea ce a fost întot-deauna: o modalitate de cunoaºtere ºi oformã de autoconstrucþie prin cuvântul ce pãstreazã urma vorbei rostite“ (Culturãnaþionalã, naþionalism romantic ºi xenofobie,multiculturalism, în lumea de dupã cãdereaCortinei de fier).

Întrebat, într-un interviu din 2000, da-cã preferã sã fie bogat sau fericit, MirceaMuthu rãspunde la antica întrebare a luiEpictet:

ªi una ºi alta; pânã acum însã nu am fostnici bogat ºi nici fericit. Probabil cã nici nuvoi fi. Totuºi, dacã vorbim despre putinþa dea fi fericit, permiteþi-mi sã-i rãspund eu luiEpictet cu un citat din Apocalipsa Sf. Ioan,X, 10: „Atunci am luat cartea din mâna în-gerului ºi am mâncat-o, ºi era dulce ca mie-rea, dar dupã ce am mâncat-o, sufletul meus-a amãrât“. Om al cãrþii, trãiesc asemeneamomente, privilegiate zic eu, de fericireamarã.

Interviurile strânse în acest volum recu-pereazã asemenea momente de „fericireamarã“ ºi se metamorfozeazã într-un ar-gument pentru viitoare asemenea stãri.

�

Un vals cu Nebunia

CARTEA LUI Dan C.Mihãilescu, Despre

Cioran ºi fascinaþia nebu-niei (Humanitas, 2010),propune cititorilor o re-flecþie în primul rând ar-tistã despre epistolele cio-raniene. Vorbesc despre„artisticitate“, deoareceDan C. Mihãilescu citeº-te corespondenþa lui Cioran cu mult rafi-nament, în paralel cu opera „publicã“,degustând sclipirile ºi paradoxurile presã-rate în numeroase scrisori expediate de-alungul vremii cãtre destinatari foarte dife-riþi, mergând de la membrii familiei sauprietenii rãmaºi în þarã pânã la editori,amante sau intelectuali ºi artiºti de presti-giu (Michaux, Beckett, Gabriel Marcel,Wolfgang Kraus, Armel Guerne, FernandoSavater). În buna tradiþie a cozeriei vea-cului XVIII sau a criticii impresioniste, DanC. Mihãilescu îºi urmãreºte autorul îndea-proape, citeazã masiv, comenteazã volup-tuos ºi subtil, presarã câteva confesiuni per-sonale pe câte un colþ de paginã (desprecircumstanþele scrierii cãrþii în „cabana“ luiNoica de la Pãltiniº, despre întâlnirile ºirupturile cu Cioran sau despre unele tabie-turi de lecturã). Din aceastã poziþionareasumat subiectivã a criticului în faþa tex-telor pe care le rãsfoieºte, rezultã un eseuspumos, a cãrui esenþã se vãdeºte a fi dialo-gismul, în sens bahtinian.

Punctul de plecare al cãrþii este consta-tarea cã – disciplinat ºi maniac în acelaºitimp – Cioran a rãspuns aproape tuturorscrisorilor pe care le-a primit vreme de ojumãtate de secol, lãsând o minã de aur ce-lor care sunt interesaþi de gândirea sa in-timã, nefardatã, netravestitã, celor carevreau sã ºtie cum s-au elaborat miile de pa-gini ºfichiuitoare publicate de „filozof“ peparcursul vieþii. Dar existã o dublã naturãa textului epistolar – atrage atenþia DanC. Mihãilescu, încercând sã decripteze mo-dul particular în care-ºi redacta Cioranepistolele. Sigur, scrisoarea este un do-cument, de aproape aceeaºi valoare ontolo-gicã cu jurnalul, despre salturile gândirii(uneori mortale!). Pe de altã parte însã,scrisoarea se pliazã pe o codificare socialãextrem de strictã, cerând întotdeauna caexpeditorul sã vorbeascã limba destinata-rului, în aºa fel încât comunicarea sã devinãposibilã. În Cioran, pe lângã un desfrânatal cugetãrii ºi al verbului, scrisorile aratãºi „o coregrafie desãvârºitã“ (p. 28), pusã în scenã de un individ versat – în ciuda aparenþei de sãlbãticie ºi a mãºtii de imper-tinenþã – în toate formele unei politeþicurtenitoare.

Tema centralã a corespondenþei, ca dealtfel a întregii opere a lui Cioran, esteaceea a nebuniei, orchestratã pe zeci deportative diferite, aºa cum just remarcã DanC. Mihãilescu, punând-o în relaþie cu pro-blematica eului detracat, ba chiar cu miezulînsuºi al existenþei gânditorului: „În fond,toatã viaþa lui Cioran este o horã, un dansal ielelor, împrejurul Nebuniei“ (p. 49).„Filozoful“ construieºte scenarii ideale ale propriei înnebuniri, mimeazã discursuldetracaþilor sau se proiecteazã pe sine în

Ioan Pop-Curºeu

�

figuri sublime de nebuni (Eminescu ºi maiales Nietzsche). Mai mult decât atât, teore-tizeazã o triadã a formelor de trãire supe-rioarã: sfinþenia, sinuciderea ºi nebunia.Dacã prima i-a fost inaccesibilã ºi de a douas-a temut propovãduind-o, Cioran s-aaruncat în braþele celei de-a treia: „În nu-mele ei face sã trãieºti, sã disperi, sã rica-nezi, sã spui enormitãþi, sã umpli o gândi-re, sã defineºti o operã“ (p. 54).

De tema centralã a nebuniei ºi a euluiscindat se leagã cea a decadenþei (fie cã evorba de o decadenþã a civilizaþiilor sau de o derelicþiune personalã) sau cea a ere-ditãþii încãrcate. Dincolo de pojghiþa spen-glerianã în care a tins mereu sã înveºmân-teze asemenea idei, Cioran a elaborat oreflecþie foarte profundã asupra decadenþei,pornind de la experienþe personale trauma-tizante, în primul rând incompatibilitateaîntre o mamã „orgolioasã, capricioasã, me-lancolicã“ ºi un tatã activ, implicat civic, darfiu al unui bunic beþiv, „ai cãrui urmaºi ausuferit de o crasã debilitate“. Familia pu-tredã, condamnatã la descompunere biolo-gicã ºi la perdiþie simbolicã, revine obsesivîn scrierile private ale lui Cioran, mai alesîn Caiete sau în scrisorile cãtre rudele deacasã: „Mi-am petrecut dimineaþa întrebân-du-mã dacã am nebuni în familie“ (Caiete);„Înclin sã cred cã melancolia e tara familieinoastre“ (scrisoare cãtre fratele Aurel) etc.„Nenorocul“ marcheazã stirpea Cioranilor,tot aºa cum se întipãreºte în fiinþa poporu-lui român, ale cãrui defecte – fatalismulmioritic, lenea, superficialitatea, omenia (!)– l-au împiedicat timp de o mie de ani (ºi-lvor împiedica în continuare, ni se dãdea deînþeles în Schimbarea la faþã a României) sãparticipe la istorie în sens spenglerian.

În fond, România ºi „nenorocul“ ei istoric sunt o altã temã fundamentalã înopera lui Cioran, inclusiv în scrisori. DanC. Mihãilescu subliniazã, pe urmele altorcioraniºti, ca Ion Vartic sau Marta Petreu,ce rol de motor creator a jucat pasiuneafrustratã pe care a dezvoltat-o pentru pro-pria þarã tânãrul autor al Schimbãrii la faþãa României. Pentru cã þara n-a fost la înãl-þimea speranþelor sale, Cioran s-a transfor-mat în criticul cel mai acerb al „neantuluivalah“: scorpionul ºi-a înfipt acul otrãvit însine însuºi. Din naufragiul valahitãþii scapãdoar limba, pe care, deºi a refuzat – infantil

– s-o mai vorbeascã sau s-o mai scrie,Cioran a continuat s-o viseze ca pe un pa-radis pierdut al expresivitãþii libere ºidescãtuºate, radical diferitã de cartezianis-mul intrinsec al francezei: „entuziasmulmeu pentru limba noastrã e în continuãcreºtere, pânã la punctul de a o considerauna dintre cele mai expresive din câte auexistat vreodatã“; cu toate acestea, „orice s-ar întâmpla nu vom scãpa de un destinminor“ (scrisoare cãtre Noica, 1970).

Dar Cioran, aºa cum ni-l înfãþiºeazãcorespondenþa ºi Caietele, este un paradoxviu, o fiinþã mereu în cãutare de antidoturiºi de leacuri la nebunie, decadenþã, nenorocºi ratare valahã. Vitalitatea cioranianã, ma-nifestatã ºi pe culmile disperãrii, nu repre-zintã o simplã metaforã, ci un principiuactiv de construcþie a personalitãþii, ca-re-ºi trage sevele din adâncurile cele mainegre ale pesimismului. Dan C. Mihãilescuîl surprinde pe autorul nostru cãutând fãrãîncetare antidoturi: pentru nebunie, luci-ditatea nemiloasã care nu lasã nicio iluzieîn picioare, sau autoîndemnurile cãtre în-þelepciune structurând nemulþumirea desine constantã a lui Cioran. Pentru româ-nismul rãnit, antidotul cioranian este arde-lenismul, elogiul Sibiului sãsesc, reveriamitteleuropeanã, refugiul într-un provin-cialism a-naþional ºi mai ales camuflareaatentã a greºelilor politice de tinereþe.

Cartea lui Dan C. Mihãilescu se citeºtedintr-o suflare, cititorul fiind cuprins de la primele rânduri de o stare extrem de agreabilã. Urmãreºte fascinat volutele de-monstraþiei, arabescurile stilului în acelaºitimp riguros ºi vaporos, care configureazãpovestea unui Cioran viu ºi palpitant,desprins din hârtia scrisorilor. În fond, DanC. Mihãilescu postuleazã prin aceastã cartefaptul cã epistolele cioraniene constituie oparte inconturnabilã a operei autorului,demnã de o mult mai mare atenþie decât is-a acordat pânã acum. Înclin sã cred cã –în spiritul ºi litera ei – corespondenþa luiCioran stã alãturi de douã monumenteepistolare ale secolului XIX: scrisorile luiBaudelaire ºi acelea ale lui Flaubert. În-totdeauna rafinat, captivant, plãcut, Dan C. Mihãilescu ne propune o carte ca unvals. Dar cu nebunia!

�

„Satul urban“

DUPÃ UN prim volum,în care cãutarea au-

tenticitãþii, nihilismul ºipostexpresionismul concu-rau în crearea unei atmo-sfere combative (amintescdoar versurile „numelemeu sta scris cu sânge/ caun mesaj obscen pe pere-tele catedralei“), tânãrulpoet Silviu Gongonea vine cu un produsmai complex (volumul Încãlzirea mâinilor,Craiova: Aius, 2009), foarte lucrat, at-mosferic, în care redã ambiguitatea coti-dianã, înregistrând în detaliu cronica unui„sat urban“. Iatã cum îºi imagineazã poe-tul craiovean „capãtul“ nopþii: „am aº-teptat aºa noaptea/ sã cadã peste mine/ capeste un morman de gunoi“. Noaptea vinedeci ca o eliberare (punctul terminus al spe-ranþelor noastre), asemenea cortinei de la teatru, a cãrei texturã o poþi simþi pe pie-lea ta: „gunoiul“ este scos din scenã, lãsândlocul unui vid igienic, care poate fi umplutcu altceva. Privit din alt unghi, noaptea esteo pasãre de pradã, care, precum un mon-stru urban, se hrãneºte din mizeria produsãde noi. „Port lumea asta în spate/ ca pe unsac plin cu sticle de plastic“: sindromulAtlas este updatat în societatea reciclãrii.

Interesant cum poetul porneºte de la oimagine „clasicã“ pe care o dinamiteazã/demitizeazã cu un topos citadin. Niºte ver-suri, în care eul auctorial se distanþeazã desemenii sãi, care râd la comandã, mecanic,grotesc asemenea pãpuºilor dintr-un filmexpresionist, îmi amintesc de râsul ca de gheaþã, cumva vindicativ, dintr-un textal lui Nietzsche: „râdeau mai tare, câþiva pe înghesuite/ de li se umflau obrajii ca laniºte broscoi“. De evidenþiat dimensiuneareligioasã a volumului: „omul/ … are deales/ între douã morþi. în afara/ sau înlã-untrul lui Dumnezeu“. N-aº plia ideea demoarte pe cea de fiinþã divinã, deºi este clarcã, din punct de vedere psihanalitic, dacãn-ar exista fricã de moarte, n-ar fi existatnici nevoia de religios: mai ales dorinþanoastrã otherworldly de a imagina o viaþã„mai bunã“ pentru cadavru, într-o lumeplatonicã, ar fi expirat. Moartea aº lega-o

22 • APOSTROF

ªtefan Bolea

�

Cãrþi primite la redacþie

• Ion Urcan,Contexte aleÞiganiadei,ediþia a 2-a, revã-zutã ºi adãugitã,Piteºti: Paralela45, 2010.

• IrinaUngureanu,Eugène Ionesco:absurdul ca apo-calips al utopiei,Cluj-Napoca:Casa Cãrþii deªtiinþã, 2010.

• Anton Adãmuþ,Filosofie ºi teolo-gie la SfântulAugustin,Bucureºti:EdituraAcademieiRomâne, 2009.

• OvidiuPecican, Întrecruciaþi ºi tãtari,ediþia a 2-a, re-vãzutã ºi adãugi-tã, postfaþã deAdrian Popescu,Cluj-Napoca:Limes, 2010.

• MirceaHandoca,Jurnalul inedit allui Mircea Eliade,ediþia a 2-a,Bucureºti:CriterionPublishing,2009.

• Marius Ghica,Derrida sau a gândialtfel/ Derrida oupenser autrement,Piteºti: Paralela 45,2008.

• AlexandruBoboc,Raþionalismulmodern: Stil degândire ºi formãde viaþã, Cluj-Napoca: Grinta,2010.

• Cãlin EmilianCira, Convorbiridespre N.Steinhardt, I,prefaþã de Ioan Pintea,Cluj-Napoca:Eikon, 2010.

Anul XXI, nr. 9 (244), 2010 • 23

de viaþã, ca în fiinþa întru moarte heideg-gerianã, în sensul cã moartea trebuie sã an-treneze conºtiinþa realizãrii vieþii ºi necesi-tatea expresivã a autocreaþiei. Dar esteevident cã poetul alege moartea „înlãuntrullui Dumnezeu“, asemenea carcerei ontolo-gice din Iona. a) „dupã o vreme ne împreu-nam mâinile/ ºi aºteptam fãrã sã ne spunemnimic“; b) „când mã închin/ aerul e maicurat“; c) „ªi de-ar fi tot gunoiul/ sã urcela geam,/ sã ºtii cã o luminã ne are în pazã“.

Cele trei fragmente traduc o experienþãreligioasã, care nu are stridenþa misiona-rismului sau fiorul pasional luteran, cipoate fi apropriatã prin simplitatea ei ne-mijlocitã, care ºi la Chopin era o garanþie acalitãþii. Imaginarul religios al lui Gon-gonea îmi aminteºte de studiul Mâinileunui apostol de Dürer ºi poate ar trebui sãadãugãm la simplitatea evidenþiatã un sen-timent al focalizãrii, care stã în spatele su-biectului resemnat, aparent pasiv. De laAlbrecht Dürer aº trece la Sir John EverettMillais, cu tabloul sãu Ofelia: a) „o picãturãde sânge/ în balta de lãturi“; b) „în fiecaredin noi doarme un câine ud“. Aceste ver-suri, ºi prin extensie o bunã parte din vo-lum, dau impresia delicateþei esenþiale, sim-bolice a universului poetic al lui Gongonea.

Uneori chiar se exagereazã spre micro-manie („aº putea sã încap/ într-un bec“),alteori se dã impresia unei de-conectãriexistenþiale („viaþa noastrã trãieºte în altãparte“). Trecem, în fine, la un imaginar detransã, care filtreazã universul cotidian, aproape ca în trip-urile cu mescalinã:„lumina intra prin vizor, rãsucitã/ camerase leagãnã“; „ºi liniºtea aceea/ împãturi-tã…“; „un fulger/ a fumegat în fereastrã“.Astfel, camera „rãsucitã“ de expunerealuminoasã, liniºtea „împãturitã“ ºi fulgerul,care nu mai brãzdeazã orizontul, ci fumegãasemenea unei petarde obosite, aduc pu-þinã dezorientare ºi puþin haos (necesar) în cotidianitate. De la cãlãtoria în „jurul camerei“ pânã la descrierea oraºului vãzutca o extensie a camerei (în timp ce ea es-te, la rându-i, o extensie corticalã), Silviu Gongonea compune un opus consistent,soft, asemenea unui hit dark wave transcen-dental, realizând unul dintre cele mai bunevolume de poezie ale anului 2009.

�

Omul cãzut din cãrþi

CEI RÃMAºI pe pãmânt,noul roman al lui

Alexandru Jurcan (Cluj-Napoca: Casa Cãrþii deªtiinþã, 2010), reitereazãvechile obsesii ale scriito-rului despre condiþia po-etului ºi iubire, însã înmanierã postmodernã.Ceea ce apare nou înproza lui Alexandru Jurcan sunt intertex-tualitatea literarã, tehnica narativã, oniri-smul, în sensul imaginat de DumitruÞepeneag, de a provoca visul, nu de a-lexplora în manierã suprarealistã. Un întregunivers romanesc este reactualizat în ro-man, cele mai mari nume din evoluþia ro-manului, aºa cum face Milan Kundera în

Arta romanului. Însã, dacã Kundera medi-teazã asupra evoluþiei romanului în era glo-balizãrii, nu ca teoretician, ci ca romancier,Alexandru Jurcan pare a demonstra cã exi-stenþa umanã, repetitivã pânã la disoluþie,intereseazã ca o posibilitate în care fiecareindivid e virtual personajul unei poveºticare îºi aºteaptã autorul.

Romanul spune povestea unui mariajuzat, în care partenerii rãmân alãturi dinobiºnuinþã, lanþul ce leagã ºi ucide pasiu-nea. Din teamã de singurãtate ºi proba-bil din conºtiinþa cã orice relaþie sfârºeºteinevitabil prin disoluþie, chiar ºi cea izvo-râtã din pasiune. Incompatibilitatea dintreparteneri, principiul feminin ºi principiulmasculin, dionisiacul ºi apolinicul, cei doipoli ce se înfruntã în încercarea de comple-mentaritate, rupe echilibrul fragil. Femeiae coruptã de senzualitate, infidelã, cãzutãîn abisul instinctului sexual primar, bãrba-tul e intelectualul superior, rafinat ºi sensi-bil, detaºat de material, care proiecteazãfemeia în lumea lui spiritualã, înãlþând-o lacondiþia de zeiþã. Ea se dovedeºte o zeiþãimoralã, decãzutã din condiþia ei, o femeieseducãtoare, care nu se sfieºte a-ºi împlinipoftele carnale în braþele unui grosolanmuncitor de ºantier, în chiar magazia dinspatele casei.

Drama e proiectatã în plinã actualitatepostdecembristã, pe fondul unor reparaþiiinterminabile la ºoseaua care traverseazãoraºul, un adevãrat infern datoritã prafu-lui ce invadeazã nu doar grãdina casei, ciînsãºi viaþa conjugalã, pentru a provocaruptura. Praful produs de lucrãrile din zonãprefigureazã deºertul sentimental, moar-tea cuplului. Zgomot, praf, unelte de maretonaj, dar mai ales muncitori grosolani cese insinueazã vulgar, indiferenþi ºi zeflemiºtiîn viaþa intimã a cuplului, profitând de ge-nerozitatea proprietarului. Actul în sineaminteºte de violul din Rãscoala lui LiviuRebreanu, când Nadina, femeia frumoasãºi rafinatã de la oraº, gustã plãcerea înbraþele þãranului Petre, cu singura diferen-þã cã Lavinia se lasã sedusã de mai mulþibãrbaþi, fãrã a fi deranjatã de vulg. Exce-lente sunt paginile în care, cu subtilã iro-nie, prozatorul opune douã lumi, lumeaproletarului ºi lumea intelectualului, omulinstinctual ºi omul reflexiv, prezentându-leca martor ºi actant al evenimentelor. Ges-tica ºi limbajul grupului de muncitori per-sifleazã orice moft intelectual, relevând înacelaºi timp un anumit tip de comporta-ment, brutal, agresiv, cu insinuãri indecen-te, cinic.

Paralel cu aventura Laviniei se consu-mã aventura soþului. Lavinia evolueazã peaxa instinctului primar al plãcerii fizice, pecând Septimiu e atras de Nati într-un jocerotic bazat pe un pact: interdicþia de a seatinge. Nati oferã iluzia unei intelectuale cerãspunde aºteptãrilor lui Septi, poetul. Eainventeazã o tehnicã a seducþiei în carerecompune fragmente de ritualuri, al bãii,al ceaiului, al spãlãrii cãrþilor. Gestul ºi dia-logul în jurul cãrþilor par sã-i uneascã în-tr-un univers rafinat ce contrasteazã cutoposul iniþierii erotice, pivniþa din subso-lul casei, ce aminteºte inevitabil de Colec-þionarul lui Fowles. Un erotism bazat pe estetic, cum lasã sã se înþeleagã Nati,pentru care bucuria de a poseda un corp serealizeazã într-o lume paralelã. E chiarlumea iluzorie pe care o întreþine Nati,încercând sã fie o dublurã femininã a lui

Septi, pe care tot ea o distruge, rupând pac-tul, pentru a aduce bãrbatului dovada cãsoþia îl înºalã. Pedeapsa vine prompt, invo-luntar, desfigurând-o. E ca ºi cum orice fru-museþe poate fi sfâºiatã pentru a decon-spira prezenþa unui suflet mutilat.

În partea a doua a romanului, protago-nistul începe un periplu prin Franþa, vizi-tându-ºi prietenii, pentru a fugi de mize-ria cãsniciei eºuate. E o fugã de trecut, carecontinuã sã-l bântuie în coºmaruri. Pe fon-dul unui alt coºmar, spaima de cãderea unuiasteroid care panicheazã lumea întreagã,prozatorul radiografiazã lucid ºi ironic oaltã lume, cea parizianã. Telefonia mobilã,internetul, viteza deplasãrii, fascinaþia ima-ginii camufleazã absenþa sentimentului au-tentic, ascund vidul existenþial aici ºi acolo,adicã acasã. Septimiu apare în postura cãlã-torului sãrac ºi decepþionat, în cãutareaunui refugiu, ca ºi cum distanþa dintre el ºitrecut ar putea fi o soluþie. Accidental apareºi imaginea jalnicã a emigrantului, pentrucare exilul e doar o iluzie a împlinirii. Unlanþ de cunoºtinþe ocazionale îl poartã dinaventurã în aventurã. Treptat realitatea seprelungeºte într-un vis continuu, o lumeparalelã, cea a livrescului care se substitu-ie realului. La fel ca autorul-narator-actantdin romanul lui Dumitru Þepeneag HotelEuropa, care este invadat de personajele pecare le inventeazã, tot astfel protagonistullui Alexandru Jurcan pãtrunde în timpulficþiunii pentru a întâlni eroii din romane-le sale preferate. Aºa începe al treilea pe-riplu, prin lumea cãrþilor, dialogul cu per-sonajele de roman în diferite secvenþe aleexistenþei lor, personaje care nu-ºi cunoscnici destinul, nici autorul. Doar Septi, ase-menea naratorului omniscient, ºtie totuldespre fiecare personaj ºi chiar se oferã asalva personajul din situaþii-limitã, cunos-cându-i evoluþia. E o simplã iluzie. Unîntreg inventar de personaje dintre cele maidiverse se perindã prin faþa cititorului, provocat sã dezlege numele autorului, pro-cedeu postmodernist de altfel, care cere ocolaborare activã între autor ºi cititor.Numele personajelor invocã autori celebri,Homer, Cervantes, Antoine de Saint-Exu-péry, Marguerite Yourcenar, Alain-Fournier,Thomas Mann, Soljeniþîn, Fowles etc.

Romanul se încheie cu revenirea la matcã, acasã, în oraºul deziluziei, care în-tre timp dispare înghiþit de o alunecare deteren. Un singur semn de recunoaºtere, pebuza hãului, pivniþa lui Nati, ca o amarãironie pentru a reaminti iluzia trecutului.Septi apare ca un personaj desprins din uni-versul cãrþilor sale, omul cãzut din cãrþi, iarsingurul martor al existenþei sale e tot unpersonaj, din filmul lui Tarkovski, Cãlãuza.

�

Sonia Elvireanu

24 • APOSTROF

Capitolul al paisprezecelea.Banchetul de pe Munte

PENTRU O vreme, familia Domnului Ni-meni s-a mutat în locuinþa de la mun-

te, sã mai schimbe aerul, sã-ºi adune cum-va existenþa în matca ei...

Mai întâi, Domnul Nimeni a curãþatpotecile. Potecile strâmte, sufocate de crengi, lãstari ºi buruieni. A tãiat cu ferã-strãul ramurile bãgãreþe, a curãþat lãstariiîncâlciþi ºi mofturoºi, a frezat crinierele alu-nilor ºi le-a fãcut rotunde, a cosit iarba,lãsând curtea curatã ºi netedã perie, precumceafa tunsã proaspãt a unui copil. A trecutapoi la cele douã drumeaguri care pãreausã sprijine muntele, la rãsãrit ºi la apus,unde a legat chiar flamuri de mãtase aurie,un fel de indicatoare oarecum romantice,sã nu se rãtãceascã nimeni dintre cei careveneau sã-l caute, fie pe jos, fie cu maºina.

Apoi a venit rândul livezii din spatelecasei, „merariul din tihã“, cum îl numeaulocalnicii. Deºi se întindea pe platoul unuimuncel, livada cu meri era în anul acelaplinã de roadã. Mere roºii, sângerii, verzi,galbene, pietroase; prin iarba lovitã parcãde primãvarã, licãreau puzderie de brân-duºe. A strâns fructele cãzute în iarbã ºi le-a pus în butoaie, a adunat ramurile usca-te, rupte, având grija florilor târzii. În mij-locul grãdinii a aºezat, într-un lung drep-tunghi, mesele robuste. Pe feþele albetrebuiau puse din belºug fructe, salate,brânzeturi ºi tot soiul de preparate dincarne, bãuturi, prãjituri, flori de toate felu-rile. În locul rãmas gol între mese, urma sãcânte orchestra. Jazz, muzicã clasicã sau dedans. La rãsãrit a pus scena, microfoanele;un prieten pictor a realizat un fundal nede-terminat, pentru cei care doreau sã se mani-feste cântând, dansând, recitând sau spu-nând glume. Pentru momentele delicatedinspre ziuã, Domnul Nimeni a plãtit chiarºi o trupã care urma sã cânte muzicã þigã-neascã... Ospãtarilor le-a închiriat veºmintelucioase, alb-albãstrii, ºi, pentru ca sã navi-gheze mai bine printre meseni cu tãvile în-cãrcate, le-a comandat aripi mari, transpa-rente, ce aduceau prin sideful lor cu aripilelibelulelor. Iluziei i-a comandat o rochie decatifea roz, cu fluturi mici, albaºtri, iar pen-tru sine a închiriat un costum negru, tot decatifea, cum purtase Mecena din visul lui.A trimis apoi invitaþiile; data banchetului afost fixatã în funcþie de prognoza meteo,fiindcã nu putea sã riºte ca un asemeneaeveniment sã fie compromis din cauza vre-mii. Apoi s-a pus pe aºteptat...

Câteva zile, n-a primit niciun semn dela invitaþi. A început sã se neliniºteascã.Dacã personajele importante ale romanului

nu vor veni, ce se va întâmpla cu tot planullui?! Mai încrezãtoare din fire, Iluzia îl sfã-tuia cu blândeþe sã aibã rãbdare... Încercasã-i aducã ºi argumente: de ce n-ar venioaspeþii, cãci era vorba de o petrecere, demâncare ºi bãuturã de calitate, pe gratis, demuzicã ºi dans, nu de spart lemne... Ban-chetul era un prilej pentru ca invitaþii sãse întâlneascã, sã mai lase grijile deoparte,sã-ºi împãrtãºeascã ideile, bucuriile, sã tãifã-suiascã pe sãturate, sã se cunoascã mai binecu Autorul, omul care fãcea legãtura întreei...

Apoi a început sã zbârnâie telefonul.Domnul Nimeni a tresãrit cu teamã ºi spe-ranþã. Încurcatã, Istoria Literarã s-a scuzatcã nu-l poate onora cu prezenþa, fiindcã nuse simþea prea bine, ºi-n plus, trebuia sãpunã pentru iarnã zacuscã ºi murãturi,compoturi, dulceþuri, bureþi la uscat... L-asfãtuit sã invite în locul ei Faptul Divers,cã acesta tot nu avea nicio treabã; celibatarfiind, îºi bãga nasul în toate, avea mare tre-cere în societate ºi ºtia sã creeze o atmosferãveselã ori plinã de suspans, când îºi bãteacapul... Tot era toamnã, anotimpul melan-coliilor, al amintirilor ºi al iluziilor deºarte,când în Carpathia poporul trãieºte sauviseazã întâmplãri fantaste...

Domnul Nimeni a rãmas cu receptorulîn aer. Începutul nu era deloc promiþãtor...Era doar primul personaj care îi dãdea oasemenea veste. Mai spre searã, a sunat De-mocraþia, care îi spuse politicoasã cã urmasã plece într-o lungã vacanþã, undeva pe oplajã însoritã, pe o insulã pustie, pentrucare îºi cumpãrase deja biletul...

Pânã târziu, în noapte, Domnul Nimenis-a plimbat mohorât ºi gânditor în jurulcamerei sale, precum Xavier de Maistresperând, însã, din toatã inima, ca acest capi-tol din viaþa lui sã nu rãmânã unul alcãtuitdin puncte de suspensie... Noaptea a petre-cut-o rãsucindu-se în pat. I-au trecut princap tot soiul de gânduri: posomorâte, dis-perate, necruþãtoare, autodispreþuitoare,sinucigaºe, scârbite, imposibile, absurde.Chincitã pe un fotoliu, cu braþele împreu-nate peste genunchi, Iluzia suferea în tãce-re pentru suferinþa lui ºi îºi storcea minteacum sã-l ajute sã iasã cu bine din aceastãîmprejurare. Ar fi vrut sã se facã nevãzutã,sã bântuie invitaþii ºi sã-i mâne ca pe o tur-mã într-acolo, sus pe munte, la soþul ei. Adoua zi, Corupþia l-a anunþat sec cã era teri-bil de ocupatã cu noile afaceri, fiindcã îºilãrgise sfera corporaþiilor de peste hotare;Politica avea pe masã un pachet voluminosde legi care trebuia negreºit sã treacã prinParlament tocmai în acea zi; Preºedinteletocmai fusese suspendat de Parlament pe oduratã de o lunã; Literatura i-a trimis câte-

va rânduri de complezenþã prin care se scu-za cã o ºedinþã importantã a Uniunii Scrii-torilor o reþine la datorie, dar îi ura toatecele bune; Timpul ºi-a scuturat epoleþii degeneral ºi a trimis în locul lui Vremea; Tele-viziunea i-a promis spre alinare Telenovela ºiKitsch-ul; Dramaturgia era departe, tot peo insulã pustie, dar îºi trimitea fiul adoptiv,Show-ul...

Domnul Nimeni a înþeles cã personajeleimportante ale romanului sãu îl tratau cuindiferenþã sau, în cel mai bun caz, cu oapatie suspectã. Poate cã era un început ti-mid de revoltã împotriva propriei lor con-diþii; spectacolul lor se înfiripa în ochii lu-mii numai când, cum ºi dacã voia Autorul.În rest, piereau în anonimat ºi în neant, iarasta nu le putea fi pe plac...

Pe de altã parte, dacã Autorul ar fi fostun altul, un om mai bogat sau mai cu-noscut, sigur nu l-ar fi refuzat... Sã fi fostºi el o vedetã de show care apare toatã ziuala televizor, un personaj excentric, un magi-cian care sã lase lumea cu gura cãscatã, un top-model, un fotbalist de clasã, creatorde modã, un militant homosexual...

Cu cât orele se scurgeau ºi se apropia ziuahotãrâtã, cu atât Domnul Nimeni era maidezamãgit ºi mai pierdut. Se uita cu teamãînspre telefonul devenit parcã o piazã-rea,de care depindea existenþa lui. Pentru totceea ce i se întâmpla de câteva zile, precumîn toþi anii de pânã atunci, nu avea decât uncuvânt care îi exploda în creier: eºecul.Doborât de amãrãciune, nu mai ºtia înco-tro sã apuce, dar, mai ales, îi venea sã lasetotul baltã, sã se cufunde în apa tot maicãlâie a melancoliei, sã pluteascã visândîntre un somn ºi altul, între o irealitate ºialta, pânã când trupul lui, amorþit de atâtaobosealã, de singurãtate, aºteptare ºi amãrã-ciune sã împietreascã, sã adoarmã pe veciîn marea de tristeþe...

Rãmãseserã doar câþiva invitaþi care nudãduserã niciun semn, dar asta nici nu maiavea vreo importanþã... Romanul cu feres-tre albastre, cu ziduri ca de cetate inex-pugnabilã pãrea, aºadar, cã nu va mai cu-noaºte momentul final când, sus, pe coamaacoperiºului sãu nou-nouþ, ar fi trebuit sãse înalþe, ca o ofrandã spre cer, un snop de crengi verzi de mesteacãn sau mãcar unmic buchet de flori de câmp...

Atunci, Iluzia mai încercã ceva. Ca sãnu se risipeascã toate eforturile ºi banche-tul sã nu se ducã de tot pe râpã, dar, maiales, sã nu-ºi mai vadã soþul suferind, coborîdecisã muntele. Se aºezã rãbdãtoare la o rãs-cruce de drumuri, cu umbrela-ntr-o mânã,sã se apere de soarele fierbinte sau de oeventualã ploaie, ºi cu petul de apã mine-ralã în cealaltã. Oricine trecea pe acolo, pe

Romanul cu ferestre albastre de pe colinã

Ileana Urcan

Prozã

Anul XXI, nr. 9 (244), 2010 • 25

jos sau cu maºina, cãlare sau cu cãruþa, cumotocicleta sau cu bicicleta, cu ATV-ul saucu parapanta, era îndrumat de ea în sus, pemunte, spre casa Autorului. Obositã darsurâzãtoare, Iluzia, luând pe furiº câte ogurã de apã sau un medicament energizant,fu, pânã târziu în noapte, o cãlãuzã fãrãcusur, pentru oricine se nimeri sã treacã peacolo.

ªi trecurã mulþi. Cerºetori de toate fe-lurile, calici, femei sãrmane, prostituate,boschetari, aurolaci, copii din orfelinate,nebuni, bãtrâni þãrani rãmaºi pe drumuri,þigani cãutãtori în gunoaie, bolnavi, schi-lozi, ºomeri, declasaþi... Pe neaºteptate,trecu Viaþa, care se cam clãtina pe picioa-re, de la cura alimentarã drasticã pe care oþinea de câtãva vreme; Bucuria, fardatã catârfa babilonicã; Nedreptatea fu nespus devorbãreaþã ºi se agãþã de ea ca scaiul;Dragostea, care încãrunþise bine, era cumãseaua scoasã ºi mirosea de la o poºtã amedicamente, aºa cã îi fãcu doar semn deadio, cu mâna; Opþiunea, în pantaloniscurþi, fãrã pretenþii, cu entorsã la un picior,sãlta ca un saltimbanc; Interdicþia, cu copiiiei mici prinºi de fuste, o sãrutã drãgãstos,ciupind-o de bãrbie; Plictisul apãru de dupãmunte pe un cal roib ºi-i fãcu reverenþe iro-nice; Indiferenþa îi oferi un dar legat cufunde albastre; Singurãtatea avu un farmecirezistibil, mãrturisindu-i cât de mult segândea în ultima vreme la ei, amândoi;Mândria umflatã-n pene ca o gãinã îºi clipiochii ºtrengãreºte, cãci se ºtia îmbrãcatãdupã ultima modã; Lenea coborî dintr-ocaleaºcã viºinie, cu ornamente aurite,împrumutatã de la un profesor localnic,care în timpul liber fãcea turism agrar;Nerãbdarea þâpuri în fustiþa ei scurtã, fiind-cã o trecea o nevoie fiziologicã presantã;Hoþia coborî dintr-o limuzinã în culori decamuflaj, dar plinã de zorzoane gãlãgioase;Rãutatea, care se îngrãºase fãrã niciomãsurã, nu prididea sã-ºi ºteargã râurile desudoare ºi arãta acum ca o femeie proastãde la þarã; Zãdãrnicia nu renunþase niciacolo, sus, la servieta-diplomat plinã de acteºi contracte, ºi-i oferi niºte alune cu careIluzia îºi mai prinse puþin inima...

Capitolul al cincisprezecelea.Focul de pe Munte

ÎMBRÃCAT ÎN fracul negru ºi cu un tranda-fir roºu la butonierã, Domnul Nimeni îºi

aºtepta, fãrã prea mari speranþe, puþinii in-vitaþi care nu dãduserã niciun rãspuns che-mãrii sale, dar care totuºi ar fi putut sãaparã la banchet.

Pe poarta larg deschisã, ºi-au fãcut însãapariþia mulþime de personaje nechemate,dar îndrumate cu sârg de Iluzie, fãrã ºtirealui; o adunãturã gãlãgioasã, pestriþã, la-comã ºi cu maniere discutabile, mulþimecare, lãsând la o parte nedumerirea faþã deacea invitaþie neobiºnuitã, s-a aºezat lamesele încãrcate ºi a început sã se ghiftu-iascã cu bunãtãþi. Domnul Nimeni a rãmasperplex, nefiind în stare sã-i dea afarã pe cei care îi invadaserã pur ºi simplu curtea,neinvitaþi de el, ºi care, dând cu ochii depomenile de pe mese, cãrãbãneau în gurã,în poºete, în sân sau în buzunare tot ce lenimerea între degete. În scurtã vreme,mâncãrurile au dispãrut din tãvi ºi de pefarfurii; ospãtarii nu mai pridideau sã adu-

cã alte bucate, sã umple paharele cu bãu-turi. Copleºit de gloata întâmplãtoare,Domnul Nimeni s-a aºezat pe un scaun câtmai retras. Oricum, nimeni nu l-ar fi bãgatîn seamã. S-a simþit atât de ridicol pentruideea de a da petrecerea, precum ºi pentrurefuzul primit, dar, mai ales, pentru situaþiaîn care se vedea, încât îi venea sã-ºi tragãpalme. ªi-a scos cu gesturi precipitate fra-cul de mãtase, rãmânând în cãmaºã. Albulei impecabil îl scotea însã ºi mai tare dinminþi. S-a descheiat la gât ºi tot avea senti-mentul cã se sufocã. Boabe de sudoare ise prefirau prin pãr ºi îi alunecau pe obrajiºi pe gât. Gura îi era uscatã ca iasca. Nicinu mai îndrãznea sã priveascã înspre feþe-le de masã mototolite ºi pãtate cu resturi-le festinului. Cu capul în mâini, se uitapierdut la þesãtura olandei de pe masã...

Pânã târziu, cãtre miezul nopþii, Iluziaa aºteptat oaspeþi întâmplãtori ºi i-a cãlãu-zit spre vârful muntelui, iar de la cei careplecau ºi-a luat rãmas-bun. Oficiul de gazdãera chinuitor. O dureau picioarele, braþele,spatele, ochii. Abia într-un târziu ºi-a amin-tit cã, la câþiva paºi mai în josul potecii, seafla o troiþã fãcutã, dupã un obicei strã-vechi, din trei pereþi din cãrãmidã vãruitãalb, cu acoperiº de ardezie, adãpostind cru-cea cu Iisus rãstignit. Pânã când se va faceziuã de-a binelea, Iluzia va mai putea stajos, în rãstimpuri, pe treptele de la picioa-rele crucii, iar când va rãsãri soarele, se vaputea duce liniºtitã ºi împãcatã acasã... Opâclã ca un abur alburiu coborî din înal-turi printre brazi ºi se întinse scãmoºatpânã jos, pe iarbã. Aerul pãru cã s-a alteratdeodatã ºi cã prinde mucegai. Ceaþa seîndesã, mai întâi zdrenþuitã. Începu sãfâlfâie printre arbori, se întreþesu ca unzãbranic, se îngroºã, se lãþi. Drumeaguldinspre apus, care ducea spre vârful mun-telui, dispãru de tot. Nu se mai vedeanimic, nici la câþiva paºi. O înfiorare brus-cã de vânt trecu prin florile veºtejite dincununa de la picioarele lui Iisus, coborîapoi pe creºtetul ei ºi-i rãvãºi pãrul pestefaþa speriatã. Apoi dispãru ºi celãlalt drum.

I se pãru cã aude behãit uºor de oi ºi sunetde talangã. Ciuli urechile, sã audã mai binecâinii, ºi se bucurã la gândul unei prezenþeomeneºti. De vãzut, nu vãzu mioarele ºinici pãstorul care le purta, dar turma nupãrea sã fie deloc departe. I se pãru, chiar,cã o aude pãscând, cum rupe încet cu botu-rile catifelate iarba mãruntã. Se temu apoicã turma se îndepãrteazã ºi începu sã stri-ge. Nu-i rãspunse însã nimeni, nici mãcarun mârâit de câine. Iluziei i se fãcu fricã. Is-o fi pãrut cã aude mioarele. Sau a visat.Luna, stelele dispãruserã fãrã urmã. Încercãsã-ºi aminteascã dacã a aþipit sau dacã nu adormit chiar. Bãgã de seamã cã întunericulse fãcuse vârtos precum pãcura ºi i se pãruirespirabil. Vru sã plece acasã în cea maimare grabã, la soþul ei. Dar nu îndrãzni,cãci nu se vedea nici la doi paºi. Vru sã sedea un pas înapoi, bâjbâind cu mâinile peunde ºtia cã sunt treptele de piatrã. Darconstatã cã nu poate sã-ºi miºte picioare-le. Erau grele ºi înþepenite parcã în pãmânt.Înnebunitã de groazã, vru sã ridice braþe-le, sã dea din ele, sã se agite, dar îi fu cuneputinþã. Braþele îi înmãrmuriserã ºi ele,atârnate pe lângã trup. Înþelese cã nu-ºi maiputea clinti nici capul, nici trunchiul.Ajunsese o stanã de piatrã. Îngrozitã, vrusã þipe ca scoasã din minþi dupã ajutor,

sã-ºi strige disperatã soþul. Dar pânã în vâr-ful muntelui era cale lungã, soþul ei n-oputea auzi, iar în jur era pustiu, fiindcãsatul era aºezat hãt în vale, mult mai jos delocul în care aºtepta Iluzia... Oricum,strigãtul nu se desprindea, nu ieºea pegâtlej sã se împrãºtie în jur, ci rãmânea caun prunc în viscerele împietrite ale fiinþeiei. Lacrimile i se rostogolirã, cu încetinito-rul, pe obraji ºi se întãrirã precum cearatopitã.

Atunci auzi clar vuietul muntelui. Ungeamãt adânc, fioros, animalic. Dacã nu arfi cunoscut locul, ar fi crezut cã muntelescuipã lavã, cã se scuturã ca o dihanie. Auzicum se desprind bucãþi mari de stâncã, leauzi cum se rostogolesc laolaltã cu brazi,tufiºuri, pãmânt dislocat, pe versanþi. Boltacerului se cutremurã. Un tunet asurzitordespicã întunericul chiar deasupra munte-lui, unde era casa lor cu livada de meri. Unºarpe de foc rãtãci printre stolurile de pã-sãri speriate ºi apoi flãcãri uriaºe þâºnirã depe vârful muntelui, ca dintr-un vulcan.Focul se aprinse cu mânie, scuipã jerbe descântei ºi ei i se pãru cã s-a aprins pãdureade brad. Ce se întâmpla sus pe munte? Cese întâmpla cu soþul ei? Doamne, doar nuardeau casa, livada, oaspeþii? Cu cât lim-bile focului se înãlþau mai mult, cu atâtIluzia plângea ºi se zbuciuma, dar strigãtulse prãbuºea surd în adâncul ei de piatrã.Apoi o voce imperioasã, tunãtoare, pãrânda mustra sau a ameninþa de pe munte, îiopri bãtãile inimii. Încercã sã înþeleagã cespuneau acele cuvinte, fiindcã i se pãreaucunoscute, dar cuvintele alunecau ºi sãreaucu mânie ca o apã vijelioasã peste pietre...Pãdurea, aerul, cerul fremãtarã straniu, aco-perind anume parcã mesajul, care nu-i eradestinat ei... Nu încãpea nicio îndoialã:vocea aceea, care-i vorbea soþului ei, era...

Iluzia înþelese cã îºi pierduse, pentru oclipã, cunoºtinþa...

Apoi, mânia muntelui pãru cã se în-moaie. Aerul pãru cã se subþiazã, se deºirã,primind transparenþe uºor albãstrii. Iluziasimþi puternic în nãri mirosul muºchiuluiumed, al cimbriºorului sãlbatic, dar, mai cuseamã, i se pãru cã aerul mirosea tot maitare a tãmâie ºi, mai ciudat, a mir. Cãzutãcu faþa în iarbã, încercã sã-ºi revinã ºi vãzucã se poate. Reuºi cumva sã se ridice în ge-nunchi ºi începu sã se roage fierbinte, dintoatã inima. Aerul parcã foºni ºi murmurãa descântec. Mai întâi uºor, lent. Apoi, maitare. Curat, rãcoros, umed. Sãrat. De de-parte, din vãile neºtiute ºi verzi ale mun-telui, ajunse pânã la ea freamãt prelung, cade mare. κi ridicã temãtoare ochii spremunte. Înalþi ºi la locul lor, brazii îºi legã-nau lin cetinile. Sus, pe culme, nu era niciurmã de foc. Pleoapa somnoroasã a nop-þii se deschidea leneº tocmai deasupra caseilor ºi, pe fondul vineþiu al zorilor, începeausã se profileze, sfios ca niºte gene, ramuri-le intacte ale livezii de meri.

�

26 • APOSTROF

Istoria bisericii ca pledoarie pentru

reformã moralã

CA ISTORIC care am scrisdespre raporturile din-

tre culte ºi puterea politicãîn perioada comunistã ºi amurmãrit dezbaterile de dupã1990 privitoare la justiþiamoralã, nu pot decât sã fiude acord cu ceea ce afirmãpastorul Vasilicã Croitor întextul dedicaþiei de la înce-putul cãrþii sale – Rãscumpãrarea memoriei:Cultul penticostal în perioada comunistã(Medgidia: Succeed Publishing, 2010) –,anume cã „de douãzeci de ani, Biserica dinRomânia trãieºte într-o negare a realitãþii,încurajând confuzia ºi comunicând unmesaj ambiguu generaþiei tinere“ (p. IX).

Prin bisericã presupun cã înþelege, ca ºimine, ierarhia bisericii, a bisericilor, maibine zis. Lectura volumului ne întãreºteipoteza cã, la nivelul conducerii de cult – întimpul dictaturii comuniste –, nu existãdiferenþe semnificative când este vorbadespre atitudinea servilã faþã de putereapoliticã a clerului superior al bisericilorrecunoscute oficial. În plus, acþiunile dedupã 1990 ale demnitarilor ecleziasticiprovenind din mai toate confesiunile – înraport cu ideea de reformã moralã, cuacþiunile de deconspirare ale CNSAS, cusolicitãrile de transparenþã a arhivelor in-terne ale bisericilor – confirmã afirmaþia(doar aparent) categoricã ºi radicalã aautorului. De altfel, cartea nu este numai osintezã de istorie a Bisericii Penticostale, cieste un volum care cuprinde pagini impor-tante ºi despre Biserica Ortodoxã Românã– în fond, cei mai mulþi convertiþi la pen-ticostalism de dupã 1945 au provenit dinBiserica Ortodoxã –, despre istoria Depar-tamentului Cultelor, despre modul în careacþiona Securitatea pentru reprimarea ºisupravegherea cultelor. În plus, autorulinsistã sã analizeze atât compoziþia socialãa conducerii cultului, cât ºi implicaþiileacestei realitãþi: la început, în anii 1940 ºi1950, intelectualii aproape cã lipseau, faptspeculat de autoritãþi, care au putut mani-pula mai uºor noua bisericã recunoscutãoficial.

Cred, la fel ca ºi cei care au validat vo-lumul, cã la Vasilicã Croitor meritã apreciat

„curajul de a spune, de a documenta“ (p.V), chiar cu riscuri. În carte sunt decon-spiraþi mai mulþi lideri ai cultului penti-costal din perioada comunistã; existã însãºi nuanþãri – în cazul lui Trandafir ªandru,de exemplu, pastorul care a fãcut un jocdublu ºi care a predicat pentru mai mulþiani la biserica bucureºteanã „Filadelfia“ dinstrada Mihail Sebastian. S-a întâmplat sãîmi petrec o parte a copilãriei în zona car-tierului Rahova-Sebastian, iar în anii 1980treceam de mai multe ori pe lângã acest lã-caº de cult, care îmi apãrea ca o clãdire stra-nie; deºi nu era foarte impunãtoare, pentrucã era umbritã de înãlþimea blocului undeera sediul administrativ al Uzinei Vulcan,îmi stârnea un interes special. Datoritã cãr-þii lui Vasilicã Croitor putem sã desluºimmisterul care a înconjurat clãdirea bisericii,pentru care s-a dus un adevãrat rãzboi înanii 1970 între comunitatea parohialã ºiautoritãþi (Primãrie, Departamentul Culte-lor, Securitate etc.).

Pe de altã parte, revenind la radicalis-mul moral al autorului, în carte este vorbaºi de examinarea gradelor de vinovãþie încazul liderilor Bisericii Penticostale, demerscare este dificil de stabilit (mai ales cã – aflãm de la autor – nu toate dosarele rele-vante au ajuns în Arhiva CNSAS). Nu credcã existã o carte asemãnãtoare scrisã de uncleric ortodox despre Biserica OrtodoxãRomânã; pãrintele Ion Buga s-a remarcatca un critic al ierarhiei, chiar în scris, darcunoscutul preot ºi teolog a cãzut în zonapamfletului ºi nu a furnizat publicului/credincioºilor o lucrare academicã de istoriea ortodoxiei sub comunism. În schimb,Vasilicã Croitor este un fel de Lucian Boiapenticostal care contrazice sau combatediverse mituri istoriografice. „Unul dintremiturile pe care l-au lansat conducãtorii[penticostali] din acea perioadã – scrieautorul – a fost acela cã ei au reuºit sã pãs-treze timp de 40 de ani cultul penticostalunit“ (p. 101). Or, autorul prezintã în cartenumeroasele disidenþe ºi dispute, trecând înrevistã actele de contestare a conduceriicentrale a Bisericii Penticostale, perceputãdrept colaboraþionistã de diverºi pãstori ºicredincioºi. Pe de altã parte, volumul esteºi o polemicã implicitã cu istoriografiaortodoxã oficialã, care susþine cã, începânddin 1960, atitudinea tuturor cultelor dinRomânia faþã de statul comunist este practicaceeaºi. Or, aceastã afirmaþie ar meritanuanþãri, în sensul cã gradele de prudenþã/obedienþã faþã de regim au variat de la obisericã la alta, iar cultul penticostal iese înevidenþã tocmai prin numãrul mare dedisidenþi faþã de conducerea care este docilãîn raport cu puterea politicã.

Vasilicã Croitor se luptã ºi cu un alt ste-reotip, care este enunþat de pastorul JohnF. Tipei în Cuvântul-înainte: „Sunt destuicei a cãror minte a fost inoculatã cu nefastaidee cã regimul comunist a fost un aliat alBisericii, cã [...] doar el ne-a scãpat [pe noi,penticostalii] de prigoana din partea orto-docºilor, doar el a autorizat Cultul pen-ticostal!“ (p. XII). Or, cartea aratã foartebine unde este problema centralã: regimultotalitar, prin Departamentul Cultelor, Se-curitate, autoritãþi centrale ºi locale, este cel care limiteazã, restrânge, suprimã li-bertatea religioasã a neoprotestanþilor sau

instrumentalizeazã Biserica Ortodoxã în-tr-o direcþie antipenticostalã, aºa cum,înainte de 1945, sistemul politic (interbelic,apoi antonescian) tolera agresiuni ale BORîmpotriva comunitãþilor evanghelice careluau fiinþã prin convertirea unor foºtiortodocºi.

Fãrã a nega caracterul academic al cãrþii,cred cã Rãscumpãrarea memoriei este unamestec între o lucrare ºtiinþificã ºi un ma-nifest plin de patetism pentru o reformãmoralã în bisericã. Stilul patetic este evi-dent: la un moment dat, Vasilicã Croitorvorbeºte despre liderul penticostal EugenBodor, care, „purtat de interese efemere, aajuns ºi el sã se înfrupte din fructul oprit,devenind o pradã uºoarã pentru hienele co-muniste“ (p. 28). Chiar dacã mulþi istoriciar valida afirmaþia, probabil cã ar fi ales oaltã formulare. Existã un singur aspect alcãrþii la care am o obiecþie mai de substan-þã. Vasilicã Croitor susþine cã existã o con-tradicþie între textul constituþiilor comu-niste ºi diverse legi (Legea cultelor, înprincipal), adicã o discrepanþã între „legeafundamentalã“ ºi actele normative obiºnui-te, acte care ar fi trebuit sã se subordoneze„legii supreme“ (p. 48). Vasilicã Croitorafirmã cã „[penticostalii] poate se armo-nizau mai bine cu Constituþia decât ofãceau legile þãrii [...] care nesocoteau legeafundamentalã“ (p. 89). Aºadar, autorulsugereazã o rupturã între normã ºi practicãºi între Constituþie ºi celelalte legi. Or,însuºi textul Constituþiei este unul proble-matic, pentru cã toate frazele care acordãlibertãþi ºi drepturi sunt urmate de o frazãfinalã care contrazice de fapt prima partea articolului constituþional care aparent estegeneros când este vorba sã ocroteascãdemnitatea umanã. Art. 13 al Constituþieidin 1948 prevede cã statul acordã protecþieiniþiativei particulare, dar numai în mãsuraîn care aceasta este pusã în slujba intereselorgenerale. Or, aceste interese generale eraudefinite restrictiv de puterea comunistã.Prevederile privind rolul Procuraturii suntabuzive ºi nedemocratice, iar acest aspecteste ºi mai accentuat în textul constituþionaldin 1952. Ultima Constituþie, cea din1965, stipuleazã cã libertatea cuvântului,presei, întrunirilor, mitingurilor ºi demonstra-þiilor nu pot fi folosite în scopuri potrivniceorânduirii socialiste ºi a intereselor celor cemuncesc. Deci chiar textul constituþiilor estecontradictoriu ºi de fapt neagã libertãþile,inclusiv libertatea religioasã ºi de conºtiinþã.

Cartea lui V. Croitor – conþinând ºi nu-meroase documente de arhivã – invitã la oreflecþie profundã asupra relaþiei dintrecultele religioase ºi stat ºi este cu atât maiînsemnatã cu cât este întocmitã de un omal bisericii.

�

Cristian Vasile

Anul XXI, nr. 9 (244), 2010 • 27

Aruncã þigara: eºti arestat!

ÞINE DE domeniul evidenþei, ºi nu doarde cel medical, cã fumatul nu împrospã-

teazã respiraþia ºi nu protejeazã sãnãtateacelui care fumeazã sau a celor din jurul lui.Fumãtori sunt totuºi cu nemiluita, ºi astanu pentru cã ar exista femei care ar dori cutot dinadinsul sã aibã un ten îmbãtrânit,bãrbaþi prea potenþi care ar vrea sã mai re-ducã din energia sexualã proprie, mamedenaturate interesate sã-ºi ucidã copiii înpântece, nemernici ahtiaþi sã-ºi anihilezeconcetãþenii. Cu toate acestea, de ce fumea-zã? De ce ºi oamenii cumsecade, oameniibuni ca pâinea caldã, care n-ar ucide omuscã, n-ar suci gâtul niciunei gãini sededau, miºeleºte, la acest ucigaº obicei, de-venind opresori ai celor dragi ºi nu numai?La drept vorbind, nici ei n-au habar. Re-plicile acestora, dacã îi întreabã cineva, parla fel de difuze ca ºi fumul care le iese penas când trag din þigarã: pentru plãcere,pentru relaxare, pentru a scãpa de anxieta-te, pentru a face o pauzã în toiul unei anu-me activitãþi etc., etc.

Mai puþin ne intereseazã, în cazul defaþã, sã prezentãm scopurile sau consecin-þele nefaste ale þigãrii asupra sãnãtãþii fizicea oamenilor. Ele sunt lãmurite foarte binede specialiºtii în igienã ori de cei ai bio-politicii mondiale ºi sunt cunoscute de toþifumãtorii în general.

Ne vom ocupa de problema fumatuluica act ce a luat, în zilele noastre, forma abe-rantã a unei crime. În favoarea acestei ipo-teze aducem urmãtoarele argumente:

1. existã legi care condamnã, în anumi-te limite, fumatul, dar existã ºi opro-briul public al celor care nu fac partedin „tagma“ fumãtorilor;

2. existã un dublu mobil: anihilareaomenirii, distrugerea planetei;

3. existã fãptuitori: fumãtorii;4. existã corp delict: þigara;5. existã victime: nefumãtorii;6. existã martori: cei care te-au vãzut cã

þi-ai aprins þigara în preajma unuicopil;

7. existã complici: vânzãtorii, care dauþigãri chiar ºi minorilor!!!!;

8. existã punerea la zid: un fumãtor numeritã respectul unui nefumãtor, de

o infinitate de ori mai integru ºi maistãpân pe el;

9. existã întemniþarea: spaþiile specialamenajate pentru fumãtori, centre dedezintoxicare etc.;

10. existã clandestinitate: trafic de þigãri,fumatul în locuri interzise, inclusivîn toaleta de la serviciu, fiindcã pa-tronul nu acceptã fumãtori în insti-tuþia lui, pe motiv cã ar fi irascibili;

11. existã sentimentul de culpabilitateetc., etc.

Se pot gãsi mai multe argumente, ne-îndoios. Ne vom opri însã asupra ultimuluidintre cele prezentate de noi: sentimentulde culpabilitate.

Pânã la schimbarea mileniului, fumatulera o problemã personalã, pe care fiecareindivid încerca sã o regleze pe cont propriu.Cum sã mã las de fumat eu, pentru cãvreau EU sã mã las de fumat, nu fiindcã mãobligã alþii? se întreba naratorul-personajdin cartea lui Italo Svevo, Conºtiinþa luiZeno. ªi a recurs, de-a lungul vieþii, la di-ferite metode. La 57 de ani regãseºte, pepagina de gardã a unui dicþionar, urmã-toarea notã, scrisã cu litere frumoase ºiîmpodobitã cu o vinietã: „Azi, 2 februarie,trec de la facultatea de drept la cea dechimie. Ultima þigarã!“. Sau îºi aminteºtede alte însemnãri, stabilite pentru a renunþala fumat, însemnãri care închid în ele, fie-care, câte un imperativ: „Odatã, pe cânderam student ºi mi-am schimbat locuinþa,a trebuit sã-i tapetez pereþii pe cheltuialamea, fiindcã-i acoperisem de date. ªi pro-babil cã pãrãseam camera aceea tocmaipentru cã devenise cimitirul frumoaselormele hotãrâri. [...] Datele de pe pereþiicamerei mele erau scrise în cele mai feluriteculori, ºi chiar în ulei. Hotãrârea, revizuitãdin credinþa cea mai sincerã, îºi gãseaexpresia potrivitã în intensitatea culorii caretrebuia s-o facã sã pãleascã pe cea dedicatãhotãrârii anterioare“. Alteori, decizia de arenunþa la fumat o legase de anumite co-respondenþe între cifre: „A noua zi din lunaa noua a anului 1899!“; „Prima zi dinprima lunã a anului 1901!“; A treia zi alunii a ºasea a anului 1912, orele 24!“.

Cum am spus, fumatul constituia, peatunci, o problemã personalã. Interdicþiacelorlalþi, chiar a doctorilor, era aproapenulã. Când eroul are o indispoziþie ºi seduce la medic pentru a o trata, îi sugereazãacestuia cã ar putea fi pusã ºi pe seamanicotinei. Doctorul rãspunde:

„ Miºcare peristalticã... acid... nici vor-bã de nicotinã!“

Speranþa naratorului era de a-l convin-ge pe doctor sã-i interzicã fumatul. Aºtep-ta o interdicþie. Dar acesta, nici gând s-oformuleze!

Sentimentul de vinovãþie, în cazul luiZeno, era, ca ºi fumatul, o problemã per-

sonalã. Eroul cunoscuse în tinereþe un soide mustrare de conºtiinþã pentru cã simþea,la momentul respectiv, cã îºi fãcea sieºi rãu.Aºadar, vina era proiectatã de fumãtor asu-pra lui însuºi. Va sã zicã, fumãtorul seînvinuia pe sine, nu-l învinuiau alþii. Re-nunþând la þigarã, el dorea sã-ºi redobân-deascã seninãtatea, echilibrul, libertateapersonalã, conºtiinþa. ªi totuºi, la maturi-tate, personajul-narator ajunge la o conclu-zie exact pe dos formulatã: „cu fiecare þi-garã aprinsã îþi afirmi libertatea proprie“.

Începând cu ultimele decenii, se lansea-zã noi tendinþe, care se pretind corecte po-litic ºi care trateazã fumatul ca pe o pro-blemã generalã, ceva ce nu mai þine de„jurisdicþia“ spaþiului privat, ci de cea aspaþiului public. Interesantã este cartea luiBenoît Duteurtre, Fetiþa ºi þigara. Autorulimagineazã o lume pe dos, în care un bãr-bat matur, funcþionar la primãrie, ajunge sãse comporte ca un puºtan, fumând, peascuns, în toaleta de la serviciu. Situaþiadevine grotescã în momentul în care, sur-prins de o fetiþã care dã buzna peste el întimp ce îºi consuma, cu pantalonii în vine,þigara, personajul este acuzat de crimã îm-potriva copiilor (un termen agravant pen-tru pedofilie).

Vina nu mai reprezintã azi decât în apa-renþã un concept etic sau religios. În reali-tate, ea tinde sã se integreze în sferadreptului, a ceea ce este sau nu licit. Aparnumeroase situaþii în care fumãtorii suntpercepuþi/se percep ca niºte marginali. Re-strângându-li-se dreptul de a se manifestaliber, precum o fac prietenii lor, colegii,concetãþenii nefumãtori de profesie, ei suntprovocaþi, deseori, sã intre în clandesti-nitate.

Sentimentul de vinovãþie nu mai e, niciel, o chestiune personalã. Fumãtorul zilelornoastre încearcã un soi de mustrare deconºtiinþã nu faþã de propria persoanã, cifaþã de ceilalþi, nefumãtorii. El nu-ºi maiface griji pentru sãnãtatea sa, ci pentru sã-nãtatea copiilor, a celor din jur. Bineînþelescã vina este indusã din exterior, prin me-sajele de pe pachetele de þigãri („Fumatuldãuneazã grav sãnãtãþii tale ºi a celor dinjur!“, „Fumatul dãuneazã grav sãnãtãþii co-piilor noºtri!“ etc.), reproºurile prietenilor,sfaturile specialiºtilor, campaniile ºi proiec-tele antifumat etc.

ªi totuºi existã mulþi fumãtori care, deºitrec prin momente de culpabilizare, conti-nuã sã fumeze. Cum se explicã? O fi vorbade aceaºi nevoie de a-ºi afirma libertateapersonalã? De un refuz împotriva unor mã-suri pseudoetice care îi transformã din oa-meni buni în niºte opresori? De o demon-straþie cã nu orice abatere de la normãreprezintã neapãrat o abatere de la nor-malitate? Rãmâne de elucidat, bineînþeles,tot de cãtre specialiºti.

�

Raluca Voinea

28 • APOSTROF

Rezoluþie

Astãzi din nudul tãu mi-am ales un ochiºi l-am mãrit pânã la marginile ecranului, pânãla limita rezoluþiei (iar ea e atât de înaltã,cã se poate deja avea încredere în tine). Am mãrit

ochiul tãu drept, vrând cu un ultim clic sã sar în partea cealaltã, sã privesc un sufletsau mãcar pe mine clicat. Pela a patruzeci ºi patra mãrire

mi-am zãrit silueta neclarã,la a ºaizeci ºi ºasea conturul aparatuluide fotografiat, lizibil doar pentru mine. Iarapoi deja nimic mai mult decât dreptunghiuri cenuºii

croite precis ca ºi cãrãmizile din zid, capietrele din zidul plângerii, în faþa cãruiastau zi ºi noapte, ca sã continui sã pun în îmbinãribucãþele de hârtie cu versurile mele.

Pentru tot prea târziu, pentru nimic prea devreme

Din nou peste ani ne întâlnim pe neaºteptate,vom amesteca premeditat berea ºi vinulcu votca, pentru ca în miez de noapte sã mergem cu

bicicleteleprin cartier, pe neaºteptate lovind în bordurile

înalte, cãlcând rondurile de flori, rãnindu-ne obrazulde crengile crescute neaºteptat, pentru ca pe ne-aºteptate sã ne rãsturnãm apoi, ºi ducând bicicletele strâmbate, sã venim la mine, ca sã ne bandajãm

rãnile, iar apoi sã ne întindem sã dormim, pentru ca dimineaþa

sã copulãm pe neaºteptate precum animalele, deteamã cã va reveni pe neaºteptate ceva,

ce am simþit cu mult timp în urmã, copulând precum oamenii

Diferenþã

Hotarul dintre bine ºi rãu este ferm ºi îngrozitor de strict. ªi subþire ca un punctdesenat cu cel mai tare creion. Diferenþa dintre

bine ºi rãu este nu mai puþin esenþialãdecât deosebirea dintre strãnut ºi tuse.

Scriam o poezie ºi tocmai îmi venea sã strãnut, când la uºã sunã tata. M-am speriat atât de tare, încât am rupt vârful creionului, ºi în loc sã

strãnut– am tuºit. Diferenþa dintre bine ºi rãu este certã. Ca diferenþa dintre

teama justificatãºi spaima fãrã motiv.

* * *

Altãdatã omul îºi construia identitatea.Acum o cautã. O caut ºi eu – din când în când gãsesc ceva, care ar putea sã fie ea.

Acest ceva se uitã (la mine?) cu ochi strãlucitori:mereu aceeaºi spaimã, aceeaºi speranþã,

cã adevãrul este între noi.

pânã la capãt

1.poezia este atuncicând simþi

acestceva

simþi?

2.(dacã nuciteºte poezia din nou)

�Traducere din limba polonã de

LUIZA SÃVESCU

Poeme de TADEUSZ

DABROWSKI

Anul XXI, nr. 9 (244), 2010 • 29

ALAIN-FOURNIER ESTE pseudoni-mul lui Henri Alban Fournier

(1886-1914), scriitor francez mort la27 de ani, cunoscut mai ales dato-ritã romanului sãu Le Grand Meaul-nes, tradus în limba românã cu titlulCãrarea pierdutã. Cartea a avut unsucces instantaneu ºi a ratat cu puþinacordarea Premiului Goncourt: a ob-þinut cinci voturi din cele ºase ne-cesare. În 1999, ziarul Le Monde lepropunea cititorilor sãi sã aleagã celemai importante o sutã de cãrþi alesecolului XX. Cãrarea pierdutã se aflaîntre primele zece romane ale seco-lului trecut, alãturi de Strãinul luiAlbert Camus, În cãutarea timpuluipierdut al lui Marcel Proust sau Pro-cesul lui Franz Kafka.

Augustin Meaulnes a descoperitcã fericirea acestei lumi nu poate finici totalã, nici solitarã, ºi cã lasãmereu un „gust de pãmânt ºi demoarte“. ªi François Seurel va aveaaceastã tragicã experienþã la moarteaYvonnei de Galais. Pentru amândoi,fericirea se dovedeºte a fi cu douãtãiºuri. Meaulnes va descoperi ºi cãaceastã fericire – luând chipul Yvon-nei sau al Valentinei – rezidã maimult în cãutare decât în posesie.Seurel gândeºte la fel când îºi ima-gineazã vechiul tovar㺠noaptea, în-velindu-ºi fetiþa într-o hainã ºi ple-când cu ea cãtre noi aventuri.

Existã în afirmaþiile lui Meaulnessperanþa unui altundeva; moartea nue înþeleasã ca sfârºitul de nesuportatal unei fericiri pãmânteºti, întreruptãbrutal ºi pe nedrept, ci ca iluminareadoritã cu ardoare. Meaulnes îi scrielui Seurel cã aventura lor s-a termi-nat, cã iarna din acel an e moartãasemenea unui mormânt ºi cã poatenumai moartea le va da cheia, ur-marea ºi finalul acelei aventuri ratate.Cu altã ocazie, Meaulnes spune cãnumai în moarte va gãsi poate fru-museþea acelei vremi. Doar reîntor-cându-se asupra trecutului poate ju-deca valoarea imensã a ciudatei saleaventuri. Vorbeºte chiar de un „saltîn Paradis“. Domeniul misterios etocmai þara minunatã a copilãriei, pecare îþi dai seama cã ai pierdut-o cândai pãrãsit-o ºi despre care nu ºtiai cãera paradisul. Când o vom regãsi?„Poate mâine dimineaþã“, citim lasfârºitul capitolului al zecelea alprimei pãrþi a romanului. Acestecuvinte se gãseau deja sub panascriitorului în 1909, în povestireaMadeleine: „Poate mâine ne vom tre-zi pe tãrâmul tainic; mâine la auro-ra minunatã“.

Léon Cellier (în Le grand Meaul-nes ou l’initiation manquée, Paris:Lettres Modernes, 1963, p. 25) afir-mã cã romanul se închide pe ima-

ginea lui Meaulnes fugind ca un hoþducându-ºi prada; plecarea sa la Parissemãnase deja mai puþin cu o plecaredecât cu o fugã; Meaulnes pare con-damnat la o fugã eternã. Dimpotrivã,credem cã imaginea finalã aratã cãiniþierea în fericire a fost o reuºitãpentru Meaulnes, pentru cã acesta aînvãþat cã fericirea stã tocmai încãutare.

În ceea ce priveºte casa natalã,constatãm cã rezultatul cãutãrii celortrei personaje masculine este conformcu ceea ce implica începutul roma-nului. Putem vorbi de un succes totalpentru Frantz – a posedat tot, apoia pierdut tot, pentru a-ºi regãsi celmai bine vechiul climat –, de o se-mireuºitã pentru Meaulnes – pe ju-mãtate orfan la început, dar pãs-trându-ºi casa natalã, deþine în final oa doua casã ºi gãseºte o fiicã, dar îºipierde soþia – ºi de un eºec completpentru Seurel, care rãmâne la fel deneajutorat, la fel de singur ca altãdatã.Seurel descoperã cã trebuie sã se obiº-nuiascã cu singurãtatea ºi sã cautefericirea în lucrurile simple pe care ile oferã viaþa. κi dã seama cã bunã-voinþa nu e suficientã pentru a-i facefericiþi pe ceilalþi sau cã ea nu ducedecât la o fericire limitatã. Frantz estesingurul personaj care nu a culesfructele iniþierii în fericire. Fericireape care o regãseºte la sfârºitul roma-nului nu este rezultatul propriei salecãutãri, ci al cãutãrii lui Meaulnes.

Valentine aflã cã nu trebuie sã-i fiefricã de fericire, cã orice om estedemn de fericirea care i se oferã. Eadescoperã cã fericirea este o starecontradictorie, care poate domni îninima fiinþei în acelaºi timp cu su-ferinþa. Ea mãrturiseºte la un mo-ment dat cã e mai fericitã în urmasacrificiului ei decât dacã ar fi fostsoþia lui Frantz. În 1910, Alain-Fournier îi scria lui Jacques Rivière,gândindu-se la roman, cã în spate-le acestui gest de renunþare umanã se va simþi tot regatul bucuriei câº-tigate. Afirmaþia este valabilã nu nu-mai pentru Valentine, ci ºi pentruYvonne. Aceasta este conºtientã deobstacolele pe care le presupune cãu-tarea fericirii, dar îºi imagineazã cãsunt uºor de depãºit. Or, ea descoperãneputinþa de a învinge dificultãþile ºinecesitatea de a se resemna. ªi pentruValentine, ºi pentru Yvonne, renun-þarea nu a fost în van, cãci prima îºiregãseºte în final logodnicul, în timpce a doua descoperã o altã formã afericirii, fericirea de a fi însãrcinatã.

�

Iniþierea în fericire Maria Sârbu

Nisip roºu pe alei, poteci.Un satir ramolit pe un pietroi în licheni.De tandrã mânã împletitã, o albã cununãAtârnã-n scurte coarne de þap.Turn vechi pe curtinã.Din el împrejurul se vede nemãrginit,ªi satirul cuprins de tristeþe e pierdutPrin câmpiile tale tihnite, Rusie.El îºi înclinã urechea agerã:Au vântul nu-aduce-ncoace tropot de danþ? –Dar numai freamãtul frunziºului se-aude,Iar undeva se zbate-o muscã albastrã.

(1911)

***Lui V. A. KOMAROVSKI

Îþi trimit mere într-o simplã strachinã ne-ncondeiatã.

Primeºte nebogatul dar. Pe urmã îl vei aprecia.

Diferite, stau alãturi, reflectându-se-n umeda argilãªi multicolor e jocul de nuanþe. Priveºte ºi ia

aminte.

Primul transpare tandru, irigat de sucul pal-ºofrãniu,

Ca ºi cum miere de tei i-ar fi îmbibat inima.

Albã, altã coapsã micã se rumeni de la darnicul soare,

Leit obraji de fecioarã arde cu gingaºa-i sulimenealã.

Al treilea mãr e haºurat de segmentate, viniºoare roze;

Aici sunt parmeni aurii – fructe ce-mi plac mult.

Iar la urmã pus-am mere de Antonovka, verzi, tari. Acre-s?

Ce sã-i faci?... – Nu mânca. Mai bine du rãvaºul pân’ la capãt.

Ia vopsele ºi pensule. Pe pervazul ferestrei pune darul,

Trage perdeaua la o parte, las’ soarele sã rãzbatã.

Filei albe încredinþeazã-i taina naturii.Priveºte sobru, calm. Soarele te va ajuta.

�Traducere ºi antologie de

Avangarda rusã***

Aleksei Skaldin(1889-1943)

Circulara Uniunii Scriitorilor din România

Conform prevederilor Statu-tului, Uniunea Scriitorilor din Ro-mânia nu este responsabilã pentrupolitica editorialã a publicaþiei ºi nici pentru conþinutul materialelor publicate.

Comitetul Directoral Uniunii Scriitorilor

5 iunie 2003

Vã puteþi abona la revista Apostrof direct la redacþie.Pentru aceasta, vã rugãm sã plãtiþi contravaloareaabonamentului, prin:

1. mandat poºtal, pe adresa:Toroczkay-Lukács IosifFundaþia Culturalã ApostrofCluj-Napoca, CP 1095, OP 1 Cluj, cod poºtal 400750.

2. virament bancar, pe adresa:Fundaþia Culturalã Apostrof Sediul: Cluj-Napoca, Str. I. C. Brãtianu, nr. 22Cod fiscal: 4868907Cont bancar: RO68BRDE130SV07853701300 (lei)Deschis la BRD-Groupe Société Générale, SucursalaCluj.

Preþul abonamentului, pentru persoane fizice ºi biblio-teci din România, este de:

• 15 lei pentru 3 luni,• 30 lei pentru 6 luni, • 60 lei pentru un an.

Preþul abonamentului include taxele poºtale de expediere.Preþul abonamentului pentru cititorii din strãinãtate este de:

• 12 euro sau 15 USD pentru 3 luni,• 24 euro sau 30 USD pentru 6 luni, • 48 euro sau 60 USD pentru un an.

Preþul abonamentului include taxele poºtale de expedierepar avion.

Datele necesare pentru viramentul acestui abonament:

Fundaþia Culturalã ApostrofSediul: Cluj-Napoca, Str. I. C. Brãtianu, nr. 22Cod fiscal: 4868907Conturi bancare:RO68BRDE130SV07853701300 (lei)RO73BRDE130SV06534401300 (euro)RO58BRDE130SV06674381300 (USD),deschise la BRD-Groupe Société Générale, SucursalaCluj, Bd. 21 Decembrie 1989, nr. 81-83, SWIFT: BRDEROBU

Cãtre cititorii revistei Apostrof

Librãriile HUMANITAS• ALBA IULIA, Librãria Humanitas, Bd. 1 Decembrie 1918,

bl. M8-M10.• BUCUREªTI, Librãria Humanitas Kretzulescu, Calea Vic-

toriei, nr. 45.• CLUJ-NAPOCA, Librãria Humanitas, str. Universitãþii,

nr. 4. • GALAÞI, Librãria Humanitas, str. Domneascã, nr. 45.• IAªI, Librãria Humanitas 1, Piaþa Unirii, nr. 6.• ORADEA, Librãria Humanitas „Mircea Eliade“, Bd. Re-

publicii, nr. 5.• PIATRA-NEAMÞ, Librãria Humanitas, str. ªtefan cel Mare,

nr. 15, Galeriile „Viorel Lascãr“.• RÎMNICU-VÎLCEA, Librãria Humanitas, Calea lui Traian, nr.

147, bloc D2, parter.• SIBIU, Librãria Humanitas, str. Nicolae Bãlcescu, nr. 16.• TIMIªOARA, Librãria Humanitas „Emil Cioran“, str. Flori-

mund Mercy, nr. 1.• TIMIªOARA, Librãria Humanitas „Joc Secund“, str. Lucian

Blaga, nr. 2.

Reþeaua STANDARD PRESS DISTRIBUTION din Cluj• str. Regele Ferdinand (lîngã magazinul Central).• Calea Moþilor (vizavi de Primãrie).• Piaþa Unirii, nr. 17 (lîngã Diesel).• Piaþa Unirii, nr. 1 (lîngã Continental).• str. Napoca, nr. 19.• Piaþa Grigorescu (lîngã magazinul Profi).• Piaþa Mãrãºti (staþia de autobuz).• str. Fabricii, nr. 1.• str. Memorandumului, nr. 12.• str. Plopilor (lîngã Hotelul „Babeº-Bolyai“).• str. Republicii, nr. 109 (Sigma Shopping Center).

Librãria de Artã GAUDEAMUSCluj-Napoca, str. Iuliu Maniu, nr. 3.

Librãria MUZEULUI LITERATURII ROMÂNESC Orfeu Ed SRL, Bucureºti, bd. Dacia, nr. 12.

Revista APOSTROF se poate cumpãra în urmãtoarele puncte de difuzare:

30 • APOSTROF

Cuprins• CAFÉ APOSTROF

2

• DOSAR: ION D. SÎRBU

Convorbiri cu dl Gary (II) Mihai Barbu 3

• PUNCTE DE REPER

Liviu Petrescu, cronicar în anii ’80 Sanda Cordoº 4Un critic al ideilor literare Iulian Boldea 6

• POEME

***, *** Cãlin Vlasie 5tumular #3, tumular #4 ªtefan Bolea 7***, ***, *** Medeea Iancu 9Lulu din Cluj Doina Cetea 13poeme din adînc Ioan F. Pop 19

• CRONICA LITERARÃ

Gabriel Liiceanu sau universul elegant Irina Petraº 10Poezie ºi sacralitate ªtefan Borbély 11

• SÃ NE CUNOAªTEM SCRIITORII

„Pariul“ manierist al lui Adrian Popescu Cezar Boghici 12

• LECTURI LIBERE

Jurnal din timpul rãzboiului & amintiri din comunism Ion Bogdan Lefter 14

• CU OCHIUL LIBER

Portret Prospero Ovidiu Pecican 20Autoportret cu interviuri Constantina Raveca Buleu 20Un vals cu Nebunia Ioan Pop-Curºeu 21„Satul urban“ ªtefan Bolea 22Omul cãzut din cãrþi Sonia Elvireanu 23Istoria bisericii ca pledoarie pentru reformã moralã Cristian Vasile 26

• PROZÃ

Romanul cu ferestre albastre de pe colinã Ileana Urcan 24

• ESEU

Aruncã þigara: eºti arestat! Raluca Voinea 27

• BIBLIOTECI ÎN AER LIBER

Poeme Tadeusz Dąbrowski 28(traducere din limba polonã de Luiza Sãvescu)

Iniþierea în fericire Maria Sârbu 29

• AVANGARDA RUSÃ

***, *** Aleksei Skaldin 29(traducere ºi antologie de Leo Butnaru)

Colecþia „Filosofie modernã“• FRIEDRICH NIETZSCHE, Antichristul

traducere de VASILE MUSCÃ, 2003, 128 p. 10 lei

Colecþia „Filosofie extrem-contemporanã“• JOSEPH RATZINGER, Europa în criza

culturilor, traducere de DELIA MARGA, prefaþã de ANDREI MARGA, 2008, 92 p. 15 lei

Colecþia „Filosofie medievalã“• SF. ANSELM DIN CANTERBURY,

Monologion despre esenþa divinitãþiitraducere de ALEXANDER BAUMGARTEN, 1998, 162 p. 3,50 lei

Colecþia „Filosofia religiei“• HENRY CORBIN, Paradoxul monoteismului

traducere de JANINA IANOªI, 1997, 216 p. 4 lei

Colecþia „Filosofie româneascã“• VASILE MUSCÃ, Spusul ºi de nespusul,

2003, 146 p. 10 lei

• N. STEINHARDT,Cartea împãrtãºirii, ediþie gînditã ºi alcãtuitã de ION VARTIC, ed. a IV-a, 2004, 140 p. 8 lei

• D. D. ROªCA, Introducere la „Viaþa lui Isus“. Mitul utiluluitraducere de DUMITRU ÞEPENEAG, ediþie ºi postfaþã de MARTA PETREU, 1999, 138 p. 3,50 lei

• BUCUR ÞINCU, Apãrarea civilizaþieiediþie îngrijitã ºi prefaþã de MARTA PETREU, 2000, 132 p. 5 lei

• LAURA PAMFIL, Noica necunoscut,2007, 288 p. 8,75 lei

Colecþia „Ianus“• OVIDIU PECICAN, Trasee culturale

Nord-Sud, 2006, 228 p. 15 lei

• CÃLIN TEUTIªAN, Textul în oglindã: Reflexii ale imaginarului eminescian, 2006, 202 p. 15 lei

• PETRU POANTÃ, Efectul „Echinox“ sau despre echilibru, 2003, 176 p. 10 lei

• DORLI BLAGA, Tatãl meu, Lucian Blaga,2004, 380 p. 20 lei

• GEORGE BANU, Uitarea, 2003, 80 p. 5 lei

• NORMAN MANEA, Despre clovnieseuri, 1997, 230 p. 4 lei

• NORMAN MANEA, Octombrie, ora optprozã, 1997, 186 p. 4 lei

• PHILIP ROTH, Animal pe moarteroman, traducere de IRINA PETRAª, 2001, 132 p. 9,90 lei

• SANDA CORDOª, Literatura între revoluþieºi reacþiune, ediþia a II-a, adãugitã, 2002, 284 p. 15 lei

• LEV TOLSTOI, Moartea lui Ivan llicitraducere de JANINA IANOªI, prefaþã de ION VARTIC,2003, 96 p. 7,50 lei

• LUKÁCS JÓZSEF, Povestea „oraºului-comoarã“:Scurtã istorie a Clujuluiºi a monumentelor sale, volum ilustrat cu fotografii de VÁRDAI LEVENTE, 2005, 146 p. 20 lei

• GEORGETA HORODINCÃ, Duminicã seara,2006, 231 p. 20 lei

• ALEXANDRU VONA, Sã mai fiu o datãîndrãgostit, carte gînditã ºi alcãtuitãde MARTA PETREU, 2005, 188 p. 20 lei

• ªTEFAN BORBÉLY, Despre Thomas Mannºi alte eseuri, 2005, 172 p. 20 lei

• MARTA PETREU, Conversaþii cu..., vol. II, 2006, 132 p. 20 lei

• RUXANDRA CESEREANU, MARTA PETREU,CORIN BRAGA, VIRGIL MIHAIU,OVIDIU PECICAN, ION VARTIC, Sadovaia 302 bis, 2006, 204 p. 20 lei

• EUGEN PAVEL, Între filologie ºi bibliofilie, 2007, 170 p. 20 lei

• IRINA PETRAª, Teoria literaturii:Dicþionar-antologie, 2002, 288 p. 20 lei

• ªTEFAN BORBÉLY, Proza fantasticã a luiMircea Eliade, 2003, 224 p. 20 lei

• Scriitorul ºi trupul sãu, carte gînditã ºi alcãtuitã de MARTA PETREU, 2007, 264 p. 8,75 lei

• Cele 10 porunci, carte gînditã ºi alcãtuitã de MARTA PETREU, 2007, 276 p. 8,75 lei

• NICOLAE BÂRNA, Dumitru Þepeneag, 2007, 304 p. 7 lei

Colecþia „Scrinul negru“• ZAHARIA BOILÃ, Amintiri ºi consideraþii

asupra miºcãrii legionareprefaþã de LIVIA TITIENI BOILÃ, ediþie îngrijitã deMARTA PETREU ºi ANA CORNEA, notã asupra ediþiei de MARTA PETREU, 2002, 160 p. 10 lei

• ZAHARIA BOILÃ, Memorii, 2003, 256 p. 12 lei

• Procesul „tovarãºului Camil“, ediþie îngrijitã de ION VARTIC, prefaþã de MIRCEA ZACIU, 1998, 96 p. 2 lei

• I. D. SÎRBU, Scrisori cãtre bunul Dumnezeuediþie îngrijitã de ION VARTIC, 1998, 244 p. 5 lei

• LUDOVICA REBREANU, Adio pînã la a doua Venire: Epistolar matern, ediþie îngrijitã, prefaþã ºi note de LIVIU MALIÞA, 1998, 288 p. 5 lei

• ARTHUR DAN, Mituri cãzute (Din jurnalulunui psihiatru): Aforisme, prefeþe de I. NEGOIÞESCU, ION VIANU, ALEXANDRU PALEOLOGU; ediþie ºi notã asupra ediþiei de MARTA PETREU, 1999, 96 p. 3 lei

• DUMITRU ÞEPENEAG, Destin cu popeºti.ªotroane (în colaborare cu Editura Dacia), 2001, 144 p. 6,30 lei

• ALEXANDRU VONA, Esmeralda, fiºã de dicþionar de FLORIN MANOLESCU, desene de GABRIELA MELINESCU, 2003, 112 p. 7,50 lei

Colecþia „Istoria filosofiei“• CONSTANTIN RÃDULESCU-MOTRU,

F. W. Nietzsche: Viaþa ºi filosofia sa2003, 128 p. 10 lei

Colecþia „Poeme“• TRISTAN JANCO, Memoriile ªoahului,

2006, 84 p. 15 lei

Cãrþi în coeditare cu Ed. Polirom(le puteþi comanda la www.polirom.ro):• KONSTANTINOS ARVANITIS, Jurnal (1893-1899),

traducere din neogreacã de CLAUDIU TURCITU, cuvînt-înainte de MARTA PETREU, epilog de NICOLAE MÃRGINEANU

(în colaborare cu Editura Polirom)2009, 83 p. + ilustraþii 19,90 lei

• ION VARTIC, Bulgakov ºi secretul luiKoroviev: Interpretare figuralã laMaestrul ºi Margareta,ed. a II-a, adãugitã, 2006, 160 p. 17,95 lei

• MATEI CÃLINESCU, Mateiu I. Caragiale:recitiri, ed. a II-a, 2007, 168 p. 19,95 lei

• ION VIANU, Blestem ºi Binecuvântare,2007, 182 p. 19,95 lei

• ION VIANU, Investigaþii mateine,2008, 112 p. 19,50 lei

• MARTA PETREU, Despre bolile filosofilor.Cioran, 2008, 128 p. 19,90 lei

Editura Biblioteca Apostrof vã oferã urmãtoarele cãrþi:

Unica responsabilitate a revis-tei Apostrof este de a gãzduiopiniile, oricît de diverse, alecolaboratorilor noºtri. Respon-sabilitatea pentru conþinutul fi-ecãrui text aparþine, în exclu-sivitate, autorului.

Apostrof

Puteþi comanda orice carte la adresa: Cluj-Napoca, 400079, Str. I. C. Brãtianu, nr. 22, tel. 0264/432.444 sau prin www.revista-apostrof.ro

Anul XXI, nr. 9 (244), 2010 • 31

REDACÞIA:

MARTA PETREU(redactor-ºef)

LUKÁCS JÓZSEFVIRGIL LEON

ANA SALOMIA CORNEAIRINA PETRAª

Tehnoredactare:FOGARASI EDITH

Vinietele revistei reprezintã variaþiuni grafice de Mihai Barbudupã desene de Franz Kafka.

ANA POP

(contabilitate)

EDITORI:� Uniunea Scriitorilor din România� Fundaþia Culturalã Apostrof

Revista apare cu sprijinul:

� Administraþiei Fondului CulturalNaþional� Consiliului Local ºi al Primãriei

Cluj-Napoca

ADRESA REDACÞIEI:Cluj-NapocaStr. I. C. Brãtianu, nr. 22cod 400079Tel., fax: 0264/432.444e-mail: apostrof@revista-apostrof.ro

Pentru corespondenþã:Revista Apostrof, CP 1095, OP 1,Cluj-Napoca, 400750

Manuscrisele primite la redacþienu se înapoiazã.

ISSN 1220-3122Revista este înregistratã la OSIM

cu nr. 45630/22.05.1996.

Revista APOSTROF este membrã aAsociaþiei Revistelor, Imprimerii-lor ºi Editurilor Literare (ARIEL),asociaþie cu statut juridic, recu-noscutã de Ministerul Culturii ºi Cultelor.

Tiparul:

Centrul de Presã Reformat