2 • APOSTROF

C

A

F

ÉA P O S T R O F

• Daniela Dima ºi Andrei ªerban, în Franþa, pe malul Oceanului Atlantic

• Ruxandra Cesereanu ºi Adrian Marino. Foto: M. P.

Fototeca

Stimaþi cititori ºi colaboratori,

LEGISLAÞIA DIN România vã permite în acest moment sãsprijiniþi o instituþie de culturã, fãrã sã scoateþi un ban din

buzunar.În conformitate cu legislaþia actualã, contribuabilii pot

dispune asupra destinaþiei unei sume reprezentînd 2% dinimpozitul pe venitul net anual impozabil, pentru unitãþilenonprofit, ce funcþioneazã în condiþiile legii cu privire la aso-ciaþii ºi fundaþii.

Calcularea, reþinerea ºi virarea sumei de 2% din impozitulpe venitul net anual, obþinut din salarii, onorarii, chirii, dividende etc., revin organului fiscal competent.

Toate persoanele fizice ºi juridice din România pot da 2%din impozitul pe care l-au plãtit statului în cursul anului 2009unor fundaþii sau asociaþii, pe care doresc sã le sprijine material.

Ce aveþi de fãcut în mod concret: trebuie sã completaþi ºisã depuneþi la organul în a cãrui razã teritorialã se aflã domi-ciliul Dvs. formularul 230 „Cerere privind destinaþia sumeireprezentînd pînã la 2% din impozitul anual“, cod14.13.04.13.

Acest formular se completeazã de cãtre persoanele fizice careau realizat, în anul 2009, venituri ºi care solicitã virarea uneisume de pînã la 2% din impozitul anual, conform art. 57, alin.4 ºi art. 84, alin. 2, 3 ºi 4 din Legea nr. 571/2003 privindCodul fiscal, cu modificãrile ºi completãrile ulterioare, pen-tru sponsorizarea entitãþilor nonprofit care se înfiinþeazã ºifuncþioneazã potrivit legii.

Contribuabilii care îºi exprimã aceastã opþiune pot solicitadirecþionarea acestei sume cãtre o singurã entitate nonprofit.

Formularul se completeazã de cãtre contribuabili, înscriinddatele prevãzute de formular.

Termen de depunere: anual, pînã la data de 15 mai a anu-lui urmãtor celui de realizare a venitului.

Formularul se completeazã în douã exemplare: originalulse depune la organul fiscal în a cãrui razã teritorialã se aflãdomiciliul fiscal al contribuabilului; copia se pãstreazã decãtre contribuabil.

Formularul se depune direct la registratura organului fiscalsau la oficiul poºtal, prin scrisoare recomandatã.

Formularul se pune gratuit la dispoziþia contribuabilului,la solicitarea acestuia. Acest formular trebuie sã conþinã:

a) Datele de identificare a contribuabilului: numele, adre-sa ºi codul numeric personal.

b) Destinaþia sumei de 2% din impozitul anual pentrusponsorizarea entitãþii nonprofit.

c) Suma. În situaþia în care contribuabilul nu cunoaºte sumacare poate fi viratã, nu va completa rubrica „Suma“, cazîn care organul fiscal va calcula ºi va vira suma admisã,conform legii.

d) Denumirea entitãþii nonprofit.e) Codul de identificare fiscalã al entitãþii nonprofit.f) Contul bancar (IBAN) al entitãþii nonprofit.g) Documentele anexate – se înscrie numãrul de fiºe fisca-

le anexate la cerere.

Noi sperãm cã veþi alege Fundaþia Culturalã Apostrof!

Coordonatele noastre sînt:FUNDAÞIA CULTURALÃ APOSTROF

COD FISCAL 4868907CONT BANCAR (IBAN)

RO68BRDE130SV07853701300 deschis la Banca Românã pentru Dezvoltare

(BRD) CLUJ�

Cum puteþi ajuta revista Apostrof, fãrã sã

scoateþi un ban din buzunar

Anul XXI, nr. 3 (238), 2010 • 3

10 ani de la moartea lui MIRCEA ZACIU

SE ÎMPLINESC, în 21 martie, 10 ani de lamoartea fulgerãtoare a lui Mircea Zaciu.

M-am uitat la scrisorile pe care le am dela el ºi m-am gîndit cã nu e potrivit sã pu-blic niciuna. Deºi oricare dintre ele îl repre-zintã foarte bine aºa cum era – mai bine zis,aºa cum l-am perceput eu: un ºtiutor decarte, doldora de istorii transilvãnene defamilie, un iubitor de genealogii, de epic –ºi un „rãu“. Dacã însã aº da publicitãþii chiarºi o singurã scrisoare, aº rãni, degeaba, pevreunul dintre oamenii care îl iubesc ºi pecare el însuºi i-a iubit, chiar dacã cu þîfnã.

Mi-l amintesc cum l-am vãzut ultimaoarã, în ultima zi a vieþii lui, cu vreo douã-trei ore înainte sã moarã: trecea pe lîngãLibrãria (atunci) a Universitãþii, însoþit dedouã persoane. Privindu-l prin sticla vitri-nei, m-am gîndit la ce se gîndeºte: cã înã-untru e o lansare de carte (a mea, dinîntîmplare) ce nu-l intereseazã cîtuºi de pu-þin; ºi am ºtiut cã mintea lui formuleazãspontan una dintre micile lui rãutãþi ful-gerãtoare pe seama mea ori pe seama cãrþiimele. ªtiu cã, dupã ce el a dat colþul librã-riei, un prieten de-al lui ºi de-al meu a ieºitîn vitezã de la lansare ºi l-a salutat, schim-bînd cu el formule de politeþe. Apoi Zacius-a dus acasã însoþit, a mîncat, ºi-a onoratmusafirii. Dupã dejun a fãcut ordine înbucãtãria lui mare ºi simpaticã, în care mãsimþeam ºi eu, cînd mîncam la el, aºa debine ºi, totodatã, aºa de stînjenitã. Apoi a

primit niºte telefoane privitoare la Dicþio-narul… sãu cel urmãrit de blestem, tele-foane care l-au tulburat aºa de tare, încît amurit. Înainte de a muri a apucat sã scrie,la maºina de scris, o formulã de adresare ºiprimul cuvînt dintr-o scrisoare cãtre direc-torul editurii la care se afla atunci Dicþiona-rul. În dormitorul lui, mi s-a spus, carteamea era aºezatã la îndemînã pe noptierã.

Mã gîndesc, cunoscîndu-l atîta cît l-amcunoscut – adicã puþin ºi imperfect – ºi iu-bindu-l atîta cît l-am iubit – adicã tot im-perfect –, cã în cultura româneascã, dacãeºti autor, dezideratul ideal ar fi acela cutotul irealizabil de a muri ultimul. Ultimulnu pentru a avea cea mai lungã viaþã, cipentru ca nimeni sã nu te mai poatã bîrfidupã moarte. Dupã moartea lui Zaciu aufost publicate cîteva dintre scrisorile lui, ce-iseamãnã aidoma, prin care a rãnit foartetare cîþiva prieteni de-ai sãi. Dacã ar ieºila luminã toate scrisorile lui Mircea Zaciu,s-ar vedea cã era egal de nedrept cu noitoþi, cãci era urmãrit de o umoare acidãcãreia îi dãdea glas în corespondenþã ºi-ndiscuþiile cotidiene; iar din aceastã nedrep-tãþire generalizatã ar rezulta ºi nulitatea eide fond, lipsa ei totalã de importanþã. Iardacã în celãlalt talger al balanþei am puteaaºeza multele lui gesturi de iubire, nume-roasele servicii pe care le-a fãcut, cu faptaºi cu vorba, pentru aceiaºi oameni pe careîn scrisori îi vorbeºte de rãu, ar rezulta ima-

ginea, mai apropiatã de realitate, a Profe-sorului. Pentru cã Zaciu era un om umoralnu numai în rãu, ci ºi în bine. ªi fãcea ne-numãrate gesturi pentru care oamenii carel-au cunoscut l-au iubit pe bunã dreptate.Stîrnea iubire. ªi merita sã fie iubit.

Nu cunosc niciun om perfect. Rãdu-lescu-Motru, care a fost un bun psiholog,spunea cã personalitate perfectã este numaiaceea a divinitãþii. Noi, ceilalþi, sîntem oa-meni – mai mult sau mai puþin izbutiþi.În cei zece ani de la moartea lui MirceaZaciu mi-a fost adesea dor de el. Mi l-amamintit adesea, îmbufnat de o falsã îmbuf-nare, menitã mai degrabã sã-i ascundã oemoþie pe care nu voia sã o exteriorizezesau un gest de iubire pe care, englezeºte,nu ºtia cum sã ºi-l camufleze. Mi-am amin-tit adesea înmormîntarea lui, din foaierulCasei Universitarilor, ºi gîndul cumplit – cãe bine sã fii universitar: ai cine sã te în-groape – pe care l-am avut cînd am vãzutcã sicriul cu el ºi coroanele pentru el sîntîmbarcate în maºinile Universitãþii, pentrua fi transportate la Oradea. Îmi pare rãu cãnu e înmormîntat la Cluj, unde Ion Varticºi cu mine ne-am putea duce de mai multeori pe an la mormîntul lui, aºa cum mer-gem la Negoiþescu, la Radu Stanca ºi laPapahagi, sã-i ducem flori ºi sã mai schim-bãm o vorbã.

�

MARTA PETREU

• Marian Papahagi ºi Mircea Zaciu, la un salon clujean de carte. Sfîrºitul anilor ’90. Foto: M. P.

4 • APOSTROF

(Urmare din numãrul trecut)

ACUM DA, avem la dispoziþie o imensãbibliografie istoricã ºi memorialisticã

despre Hitler. Dar, faþã de ce a lãsat MarinPreda despre fiinþa interioarã a lui Hitler ºirãsfrângerea ei dezastruoasã asupra oame-nilor, statelor ºi popoarelor, aproape cã nuse poate adãuga nimic esenþial. S-a consi-derat punctul iradiant plãsmuitor de istorieºi totodatã punctul magnetic de atracþie airadierilor istoriei spre sine. Ce contau de-zastrul ºi distrugerea omenirii, chiar dezas-trul propriului popor, în faþa voinþei luidemiurgice de a genera o nouã aºezare alumii?

Marin Preda creeazã, analizându-l peHitler ºi faptele sale, un personaj veridicºi halucinant. Sigur, acea scenã din can-celaria Reich-ului la aflarea respingerii decãtre Iugoslavia a alianþei, abia încheiate,cu al III-lea Reich este ºarjatã. Dar scene de isterie sãlbaticã n-au lipsit din recuzitacomportamentului lui Hitler.

Cât priveºte evenimentele din România,fizionomia ºi urmãrile lor, ele înfãºoarã tra-ma beletristicã a textului. Te întrebi, astfel,dacã istoria nu a înghiþit romanul sau isto-ria, cu faptele ºi substanþa ei, nu se înfãþi-ºeazã ea însãºi ca un roman. O poveste stra-nie ºi aiuritoare, izbucnitã într-o societatefragilã, nepregãtitã sã-i înfrunte asprimile.Marin Preda pune în operã întreaga pano-plie a evenimentelor care s-au aglomerat învuietul vremii. Ascensiunea dreptei la pute-re, instaurarea regimului autoritar, de fan-faronadã ºi zãdãrnicie al lui Carol al II-lea,apoi reacþia miºcãrii legionare, pânã lapunctul de sus al atentatului reuºit împo-triva lui Armand Cãlinescu; în sfârºit, dez-lãnþuirea represiunii pornite din cercurilePalatului ºi cele guvernamentale împotrivamiºcãrii legionare, dupã ce, în noiembrie1938, Carol al II-lea inspirase acþiunea sol-datã cu împuºcarea lui Corneliu Zelea Codreanu ºi a altor 13 deþinuþi legionari în în-chisoarea de la Râmnicu Sãrat. Marin Pre-da stãpâneºte bine materialul istoric ºi îi im-primã tensiunea istoricã ºi umanã cuvenitã.

Cum va fi cules ºtirile ºi informaþiile derigoare? În cãrþile obiºnuite de istorie aleanilor ’70 ai secolului trecut nu se gãseamai nimic, în afarã de scheme ºi formulãristereotipe privitoare la epocã. La fel ºi în legãturã cu preluarea puterii de cãtreAntonescu, în fapt o loviturã de palat în-tr-o atmosferã de panicã, de bulversare a luiCarol al II-lea ºi a anturajului sãu, pe fon-

dul prãbuºirii graniþelor þãrii ºi al violen-telor manifestaþii populare extinse, prinadepþii miºcãrii legionare, pânã spre gardulcurþii regale. Timpul bluffurilor ºi echivo-curilor combinatorii trecuse. Ambasado-rul Germaniei la Bucureºti, Fabricius, era ovoce forte în România, astfel încât regele atrebuit sã þinã seama de toate ºi sã-l aducãla putere pe generalul Antonescu, omulcare îi inspirase nu o datã aversiune, dar cucare credea cã va putea sã coabiteze. An-tonescu i-a retezat însã speranþa ºi, în douãzile de la încredinþarea puterilor deplineîn mâna lui, l-a forþat sã pãrãseascã tronulºi sã plece din þarã. Antonescu era însã înfond un monarhist, el l-a acceptat pe Mihaica urmaº la tron, dupã cum ºi Mussoliniacceptase monarhia italianã.

În România, situaþia era mai avantajoa-sã. „Mihãiþã“ abia ieºise din adolescenþã, iarAntonescu i-a adus ºi mama, Elena, sã-i stea în preajmã. Conducãtorul nu ºtia cã maiales Elena se va disocia de stilul sãu de gu-vernare ºi de unele dintre faptele lui. În sep-tembrie ’40, Conducãtorul se credea stãpâ-nul situaþiei ºi urzea planuri mari, pentru elºi pentru condiþia României.

Când Marin Preda a scris romanul, nuapãruse puzderia de jurnale ºi de amintiridespre episodul preluãrii puterii de cãtreAntonescu. Totuºi, descrierea episoduluieste corectã, exactã ºi detaliatã. Dupã cum,în afarã de Pe marginea prãpastiei ºi de Car-tea neagrã: Suferinþele evreilor din România(3 vol.), alcãtuitã de Matatias Carp (1947-1948), nu se publicaserã izvoare documen-tare prea multe... Larry Watts avea sã publi-ce mai târziu (în englezã) O Casandrã aRomâniei, iar memoriile colonelului Gheor-ghe Magherescu, fost aghiotant al lui An-tonescu în vremea guvernãrii legionaro-antonesciene, nu apãruserã. Sã fi ºtiutMarin Preda de ele? Fiindcã prea seamãnãceea ce scrie Preda în roman cu ceea ce rela-teazã Magherescu din observaþia nemijlo-citã a evenimentelor rebeliunii (21-23 ia-nuarie 1941).

De altfel, tot ce spune Marin Preda de-spre Antonescu este materie istoricã. Estedrept, romancierul propune un portret inte-rior al lui Antonescu. Acesta îºi vede fap-tele curate ºi îndreptãþite, iar fiinþa apãsa-tã de greaua povarã a rãspunderii. ªi-aasumat-o cu gândul cã reprezintã o soluþieîn ceas de cumpãnã pentru destinul þãrii,dar ºi pentru cã se considera hãrãzit per-sonal unui mare destin. Convingerea curatãnu este ºi un titlu de neapãratã compasiu-ne. Or, Marin Preda, în romanul Delirul,înclinã spre aceastã interpretare. Antonescu

trebuia sã fie un dictator aspru de tip fascist,înrudit spiritual cu Hitler, fiindcã altfel nul-ar fi suportat Marele Inchizitor. Condu-cãtorul a fost o variantã de catifea a fascis-mului, ºi nu putea fi altceva. Ca viziune,el a fost, cel puþin atâta timp cât s-a aflat înfruntea þãrii, un om cu vederi de dreapta,conservatoare ºi cu apucãturi de militar carecomandã. Sigur ºi categoric. Conducerealui însemna ordine, disciplinã, supunerenecondiþionatã dispoziþiilor, hotãrâre ener-gicã ºi de nediscutat, structurã ierarhicãavând în cap Conducãtorul, executare fãrãcârtire a ordinelor. Iar în plan cultural-spi-ritual – cultul bisericii, al valorilor neamu-lui ºi strãmoºilor, al demnitãþii personale ºicolective, al idealurilor unui popor pe careAntonescu credea cã este chemat sã le îm-plineascã. Vorbea de dreptate ºi de spirituldreptãþii, de grija pentru cei mulþi ºi îm-povãraþi de nevoi, dar n-a mers niciodatãspre o reformã agrarã. A privit drept nesu-punere nemulþumirea minerilor care cobo-rau în adâncul minelor cu bocancii rupþiºi în neputinþã de a-ºi hrãni copiii, cât decât omeneºte.

Antonescu nu era, bineînþeles, pe ace-eaºi lungime de undã cu acea pacoste uni-versalã ºi distrugãtoare care a fost Hitler,dar a trebuit sã împrumute, volens-nolens,unele reflexe ale Führerului Marelui Reich,cum îi spunea Antonescu însuºi în discur-surile sale... A umplut aceste discursuri cuideea „cruciadei împotriva bolºevismului“ºi a „apãrãrii civilizaþiei occidentale“, a „cru-cii“ în faþa „puhoiului asiatic“. Conducãtoruln-a pregetat sã afirme cã dacã este necesarsã împingã bolºevismul ºi masa slavã pânãdincolo de Urali, atunci o va face. Posturãpenibilã de conducãtor care îºi pierdusesimþul mãsurii.

Introducerea instituþiei Conducãtoruluiîn sistemul constituþional al României con-firmã, de fapt, alinierea la familia regimu-rilor fasciste ale vremii: Italia, Spania ºi,bineînþeles, Germania. Apoi Slovacia, Croa-þia ºi Norvegia... Toatã gama sateliþilor ºiregimurilor fasciste ale vremii.

Sigur, Marin Preda n-a forat prea adâncîn fiinþa interioarã a mareºalului ºi nici asistemului sãu de conducere. A focalizatinteresul spre adversitatea legionari-generalºi spre imensitatea poverii pe care Anto-nescu ºi-a asumat-o dupã înlãturarea luiCarol al II-lea.

Aceste aspecte le-a tratat cu înþelegere ºipasiune. În aceste capitole ale romanului,toate inserþiile vizând guvernarea lui An-tonescu sunt istorie. Cu excepþia episodu-lui întâlnirii lui Antonescu cu mama sa. O

Istoria în opera luiMARIN PREDA

(II)

Damian Hurezeanu

30 de ani de la moartea lui MARIN PREDA (5 aug. 1922-16 mai 1980)

Anul XXI, nr. 3 (238), 2010 • 5

mamã construitã de fapt ficþional, iar numama lui realã, doamna colonel Baranga,altfel femeie emancipatã, de lume. În ro-man, mama semnifica înþelepciunea pã-mântului, glasul þãrii, cu care Antonescusimþea atunci sã se punã în rezonanþã.

Altfel, Delirul poate fi recomandat camaterie bibliograficã pentru seminariilestudenþeºti (în segmentele sale privitoare laistorie).

Pe lângã tematica istoricã concretã, ro-manul propune ºi teme de meditaþie de or-din general: Existã o ordine internã a pro-ducerii istoriei? Cu alte cuvinte, o logicã adeterminismului, dincolo de fenomenalita-tea concretã a faptelor ºi evenimentelor? Sepot gãsi în istorie coordonate ºi sensuri ex-plicative plauzibile? Sunt evenimentele cru-ciale din istorie puncte de pornire pentrunoi linii evolutive ale procesului istoric? Es-te intervenþia, acþiunea unor figuri domi-nante în istorie aptã sã-i schimbe cursul?

** *

CEL MAI iubit dintre pãmânteni este, deasemenea, un roman înþesat de substan-

þã istoricã ºi politicã.Cine a trãit matur epoca nu-ºi poate re-

prima întrebarea: Cum de a putut sã aparãîn acea vreme un astfel de roman?

Sigur, romanul are mai multã substanþãepicã decât Delirul. Este redactat cu grijãspecialã pentru estetica scrisului, încearcãsã închege un text solicitant psihologic ºicu o linie narativã complexã, pe mãsura di-mensiunii proiectului epic. Textul degajã otensiune intelectualã de mare þinutã. Paradade filozofare ºi de lecturã filozoficã nu credînsã cã-i face bine. Nu stã în sarcina mea sãmã pronunþ asupra unitãþii interne a poveº-tii de dragoste ºi a raportului dintre filo-zofia iubirii ºi zvâcnirile temperamentale aleeroilor care personificã „filozofia“. Sunt,probabil, prea brutale ºi abrupte, proprii fiefirilor foarte puternice, fie acelora care îºilasã filozofia în anticamerã atunci când suntinvadaþi de pasiune. Probabil cã Marin Pre-da a þinut sã imprime temei ºi romanului,ca atare, o mai mare tensiune dramaticã.

În mare mãsurã, opera lui Preda este în-sã o meditaþie asupra realitãþii ºi întocmi-rilor din vremea sa, a condiþiei umane însocialism, a socialismului ca sistem social-politic ºi a fundamentului teoretic ºi ideo-logic al acestui sistem.

Apariþia, în condiþiile socialismului, aunei asemenea opere este explicabilã doardin urmãtoarea perspectivã: Marin Preda sefixeazã în roman asupra unei perioade ante-rioare preluãrii puterii de cãtre NicolaeCeauºescu; romanul promoveazã o criticãvirulentã împotriva stalinismului, a ideolo-giei culturale exemplificate de „momentulJdanov“, a socialismului sovietic în genere.Or, aceastã tematicã convenea cercurilordiriguitoare române ºi mãgulea, într-un fel,trufia calpã a nou-venitului, preocupat ºi el,în maniera lui, sã se distanþeze de Gheor-ghiu-Dej ºi de „obsedantul deceniu“ ºi sãcritice, dacã se poate, vehement, UniuneaSovieticã ºi „socialismul ei“, cãutând sã îºiasigure o stãpânire totalã ºi netulburatãasupra României.

În acest context, cercurile politice con-ducãtoare i-au fãcut lui Marin Preda con-cesia de a critica nu doar excesele „ob-sedantului deceniu“ ºi politica jdanovistã,dar ºi ideea de socialism ºi realitatea soci-

alistã în substanþa ei. Bineînþeles, nu în termeni expliciþi de opoziþie cu cealaltãaºezare fundamentalã a lumii – capitalismul–, dar adesea ºi în lumina acestei realitãþi.

O clasificare a fenomenelor universu-lui socialist supuse privirii critice a lui Predaeste dificil de construit, întrucât fiecare din-tre aceste fenomene îºi cere cumva drept deprioritate. Sã procedãm totuºi de la nivelulcel mai înalt de generalitate la aspecte, sã spunem, parþiale, de ordin politic sau cultu-ral. Astfel, Marin Preda criticã gândireamarxistã pentru cã trateazã arbitrar filo-zofia lui Hegel, admiþând doar metoda luidialecticã ºi propunând rãsturnarea ideii despirit prin aceea de materie. Dialectica eraoperativã, în viziunea marxistã, numai învarianta ei materialistã. Scriitorul român„reabiliteazã“ spiritul în substanþa univer-sului, considerã inadecvatã ºi teza marxistãpotrivit cãreia existenþa socialã determinãconºtiinþa socialã. Neagã, de asemenea,afirmaþia care acordã prioritate materieiîn raport cu spiritul. Mai mult, crede cãspiritul, ca fenomen universal, are ascen-denþã asupra materiei, întrucât dispune deaptitudini creatoare superioare.

O altã mare temã pusã în discuþie deMarin Preda vizeazã asimetria dintre con-cepþia marxistã de facturã categoric deter-ministã, dupã care victoria noii ordini so-ciale urmeazã sã se afirme în societãþile dinprima linie a dezvoltãrii economice ºi so-ciale, beneficiare ale unei civilizaþii avansa-te (ºi ale unei structuri sociale care face dinproteletariat purtãtorul acestei ordini), ºiînscãunarea socialismului într-o þarã re-tardatã economic, politic, social ºi civili-

zaþional. Între teorie ºi realitatea de fapt s-a creat astfel un hiat, o stare de incom-patibilitate. Discuþii s-au purtat constant peaceastã temã. Oricum, Marx ºi Engels nuerau rãspunzãtori pentru faptul cã un par-tid ºi o elitã conducãtoare care se revendi-cau din marxism ºi-au asumat rãspunde-rea detonãrii revoluþiei într-un mediu carenu rãspundea scenariului determinist mar-xist. Scriitorul român aduce în discuþieacest aspect fundamental al desfãºurãrii eve-nimentelor din 1917 în Rusia ºi apoi al im-plantãrii socialismului în Europa Central-Esticã, spre a sugera urmãrile extrem degrele de ordin social, economic ºi politiccare au decurs din preluarea puterii de cãtreo elitã într-un mediu ºi în condiþii istoricenepregãtite pentru deschiderea unei noi pa-radigme în evoluþia istoriei. Nu putemdesprinde din meditaþiile lui Marin Predadacã el accepta în genere producerea uneiastfel de treceri, chiar în condiþiile unei so-cietãþi foarte evoluate. Din meditaþiile salese desprinde preferinþa pentru liberalism camod de existenþã a societãþii, prin urmareºi pentru valorile economiei capitaliste depiaþã. În numele adevãrului, Preda subliniaperformanþele tehnice, ºtiinþifice ºi econo-mice ale lumii occidentale, în special înSUA. Prin urmare, întâietatea SUA în lume.El persifleazã teza luptei dintre cele douã„lagãre“, crede în nevoia unui lung respi-ro pentru „lagãrul socialist“, spre a puteasã-ºi dezvolte eventualele potenþialitãþi.Respinge, bineînþeles, în numele umanis-mului, ideea unei înfruntãri militare, maiales în prezenþa armamentului nuclear.

• Marin Preda

�

6 • APOSTROF

Am prezentat schematic setul marilorteme de meditaþie pe care le propune Ma-rin Preda în romanul sãu. Nu totul esteconstruit pe o argumentaþie ireproºabilã,dar scrisul este incitant. Tendinþa de a de-precia marxismul (pe care, de altfel, nu-lconsiderã un sistem filozofic, ci o teorieeconomicã ºi socialã) este vizibilã. În aceas-tã situaþie, este de mirare largheþea cu careelitele politice ale vremii au acceptat apa-riþia romanului.

De la acest palier al sintezelor teoreti-ce ºi al scenariului problemelor mondiale,incluzând dificultãþile pe care URSS le-a in-trodus în harta raporturilor internaþionale,se impune în romanul lui Marin Preda cri-tica necruþãtoare a fenomenului socialistromânesc, în coordonatele sale structurale.Probabil numai abilitatea scriitorului de aopera în marginile „obsedantului deceniu“ºi de a evoca situaþii ºi persoane (abia deghi-zate sub iniþiale sau nume de circumstanþã)a cãror „desfiinþare“ producea o anumitãsatisfacþie celor înscãunaþi dupã înlãturarea„înaintaºilor“, ca ºi anumite accente de or-din naþional venind în întâmpinarea stãriide spirit a noii generaþii a elitelor comunis-te, probabil cã numai într-un asemenea con-text a apucat sã aparã romanul lui MarinPreda. Un roman care în realitate fãcea prafedificiul socialist românesc în ansamblu.O construcþie, dupã el, pretimpurie, intem-pestivã, întocmitã arbitrar ºi incoerent deelite slab ori deloc pregãtite, sub dominaþiaunui singur partid, bazat pe dictatul forþei,arbitrarului ºi spaimei sau temerilor deve-nite coordonate mentale ale populaþiei.

În fapt, în Cel mai iubit dintre pãmân-teni, Marin Preda s-a situat în opoziþie glo-balã cu puterea politicã din România, cufactorii de dominaþie a statului. Romanulconstituie cel mai elocvent, mai expresiv,mai cuprinzãtor ºi mai semnificativ mani-fest împotriva realitãþii politico-statale ºisocial-culturale a României „obsedantuluideceniu“. Demersul nu are, bineînþeles, ca-racter de manifest politic; este o abordarede tip meditativ, încifratã în substanþa unuidiscurs epic ficþional. „Materia politicã“ aromanului are însã o pondere atât de în-semnatã, încât uneori prevaleazã asupra þe-sãturii epice exterioare pãrþilor cu semni-ficaþie nepoliticã. Este destinul romanelorlui Marin Preda de dupã Moromeþii. Temeledominante prezente în materia volumuluiI (mã refer, mai ales, la acest volum, de re-ferinþã pentru problema pe care o discut)sunt: condiþia culturii în socialism, mai alesîn faza incipientã a regimului; construcþiasocialismului la sate ca eºec istoric; articu-laþia partid-Securitate, ca instrument deputere ºi de dominaþie asupra societãþii.

În roman, condiþia culturii este reflec-tatã mai cu seamã în legãturã cu situaþiapoetului-filozof, „marele profesor“, fiindvorba, evident, de Lucian Blaga. Roman-cierul a luat „cazul Blaga“ pentru cã era celmai elocvent ºi mai semnificativ pentruopera de epurare a cadrelor didactice, de laînvãþãtor ºi pânã la figuri ilustre ale cultu-rii, în anii 1947-1952. Procesul de epura-re a continuat, dar nu la scara intervaluluide timp menþionat. Textul este învãluit în-tr-o intensã aurã de admiraþie pentru pro-fesorul poet-filozof. Se apãra concomitentatât valoarea creaþiei unui om, cât ºi ideea deculturã ca atare. Pentru Preda, asemeneavalori sunt intangibile. A le brusca sau, ºimai rãu, a le opresa are semnificaþia unui act

îndreptat împotriva dreptului la viaþã spi-ritualã al unui popor. În jurul „cazuluiBlaga“ se þese un pãienjeniº de întrebãri,de atitudini comportamentale, de neliniºti ºireacþii morale, de trãiri emoþionale. Se þes înroman profiluri ale unor oameni politici aivremii, fizionomii ºi mentalitãþi, relaþionãriale politicii ºi culturii. Pentru tinerii care n-au trãit în epocã este interesant, poate, sãºtie cine a fost I. C. (Iosif Chiºinevschi), în cerelaþii s-a aflat acesta cu Gheorghiu-Dej, cuAna Pauker sau cu Miron Constantinescu;cine a fost rectorul savant al Universitãþii dinCluj în anii 1948-1950 (poate profesorulEmil Petrovici), cine a configurat o altã ima-gine a istoriei României ºi a pus un accentspecial pe punctele de contact ºi de întrepã-trundere ale istoriei României cu slavismulºi cu istoria statului rus... Romanul nu dãnumele promotorului acestei orientãri. Eraºi atunci bine cunoscut, era invocat insis-tent ºi înainte de 1980, anul apariþiei roma-nului. Mihail Roller se stinsese cu 22 de aniînainte, sub povara unei critici „duioase“ lao plenarã a Comitetului Central al PCR.

Marin Preda era sensibil la fenomen,fiind în fond unul de conºtiinþã ºi de adevãristoric. În acest sens, el descrie ºi ciocni-rea studentului de la Universitatea din Iaºicu autoritãþile dupã riposta acestuia la ten-dinþa de a se întuneca figuri-simbol ale isto-riei noastre – ªtefan cel Mare ºi MihaiViteazul. Acel student, plãtind cu ani deînchisoare mândrul sãu curaj, era ilustrulsavant de mai târziu, academicianulAlexandru Zub.

Despre colectivizarea agriculturii, MarinPreda s-a pronunþat ºi în roman, cum s-apronunþat, de altfel, ºi în alte ocazii. Sensuldiscursului lui Preda este urmãtorul: colec-tivizarea a fost o traumã ireparabilã adusãlumii profunde a societãþii româneºti – þã-rãnimea –, care a rãmas debusolatã, lipsitãde impulsul vital al rostului ei în lume ºi cusentimentul dezmoºtenirii nemeritate. Co-lectivizarea a rupt firul existenþei þãrãnimii,care nu s-a mai putut regãsi pe sine în în-treaga perioadã ulterioarã. Þãrãnimea n-aînþeles saltul trecerii la un alt tip de eco-nomie ºi nu-l putea în veac înþelege, pentrucã s-a fãcut prin jaf ºi siluire. ªi dacã ar fifost benefic sub raport economic, acest saltnu s-ar fi altoit pe orizontul mental al þãra-nului, pentru cã s-a fãcut silnic, iar oameniipãmântului n-au primit nimic în plus, subraport economic. Dimpotrivã. Au rãmas cuochii în soare, încât s-au nãpustit spre oraºe,ca soluþie de a ieºi din situaþie. Chestiuneae pusã direct în romanul lui Preda. Autorulsubliniazã cã socializarea marilor întreprin-deri industriale este, probabil, sustenabilãeconomic. Dar în ce priveºte micile între-prinderi ºi mai ales micile gospodãrii þãrã-neºti, socializarea lor este economic neren-tabilã, ca atare lipsitã de sens. Nu ºtiu sã fiexistat în literaturã ºi în câmpul culturiinoastre o luare de atitudine atât de tran-ºantã împotriva colectivizãrii.

Romanul lui Marin Preda recreeazã ar-tistic componenta „dramei Securitãþii româ-ne“, cu atmosfera de spaimã ºi nesiguranþãpe care aceasta o crease, cu imensa reþea deinformatori, sporitã încã de imaginaþia ºide temerile celor vizaþi, cu arbitrarul enor-mei ei puteri care se nãpustea violent asu-pra celor bãnuiþi, acþionând inept ºi fãrãrãspundere, adesea absurd ºi fãrã sens, darîntotdeauna drastic ºi fãrã nicio conside-raþie faþã de demnitatea fiinþei umane.Orice cititor al romanului lui Marin Preda

îl scoate pe scriitor de sub suspiciunea „co-laborãrii“, aºa cum s-a insinuat, discret, înpresa literarã dupã 1990, pânã la publica-rea documentelor de arhivã în România lite-rarã (nr. 43, 31 octombrie 2008).

Pe de altã parte, pentru orice cititorapare legitimã întrebarea: Cum de lideriiPartidului Comunist nu au vãzut în frescaSecuritãþii ieºitã din penelul lui Marin Pre-da o criticã structuralã a instituþiei, nu doaro temã criticã circumscrisã „obsedantuluideceniu“? Revin la ideea enunþatã mai sus:elita politicã a PCR de dupã 1965 se credea,probabil, exoneratã de apartenenþa de fondla continuitatea cu PCR (PMR) de pânã în1965. Cum puteau sã-ºi imagineze cã „no-ul PCR“ este structural altceva decât „ve-chiul PCR“ sau cã „noua Securitate“ estestructural altceva decât Securitatea ante-rioarã anului 1965? Pe un asemenea tip degândire, ai putea îngãdui apariþia unui ro-man ca al lui Marin Preda, Cel mai iubitdintre pãmânteni. Altfel, din perspectivaintereselor puterii politice ºi a limitelor li-bertãþii instituite de ea, apariþia romanuluin-ar fi fost posibilã. Spun aceasta în logi-ca regimului ºi a puterii date. Argumentulprestigiului autorului nu este suficient. ªitotuºi, „enigma ºi miracolul“ s-au produs!Ceea ce nu înseamnã cã nu rãmâne între-barea: cum de s-au produs?

La trei decenii de la apariþia lui, substan-þa politicã ºi socioculturalã a romanului adevenit istorie, iar trecutul lui are semni-ficaþia unei „cãrþi de învãþãturã“ mai auten-ticã ºi mai bogatã în sensuri decât puzde-ria de tomuri cu iz de pamflet þipãtor,servite ca materie de analizã politico-isto-ricã. Prin Cel mai iubit dintre pãmânteni,Marin Preda a fãcut sã se înþeleagã multedin realitãþile socialismului, deschizând bre-ºe spre altã structurã a istoriei româneºti.

** *

PRIN URMARE, Marin Preda incitã în ope-ra sa literarã la meditaþie asupra seg-

mentelor fundamentale ale trecutului nos-tru de dupã Primul Rãzboi Mondial, fie cão face prin recrearea artisticã a realitãþiiorganice interbelice, fie ca analist al vremiilui Antonescu, în Delirul, o istorie asortatãcu o glazurã de substanþã epicã, fie ca autoral unui roman politic, cum trebuie, pro-babil, considerat Cel mai iubit dintre pã-mânteni, învãluit într-un dens strat de fic-þiune artisticã. Strãlucit ca scriiturã, dar,pentru mine, neconvingãtor ca structurãepicã. Eroii sunt interesanþi, luaþi fiecare în parte, dar articulaþi într-o totalitate par-cã nu suficient de consistentã.

Istoria în opera lui Marin Preda palpitãînsã de autenticitate. Romancierul o tra-teazã ca pe un spectacol încãrcat de viaþã ºide înþelesuri; nu face operã moralã ºi cartede învãþãturã, ci provoacã întrebãri. Dimen-siunea moralã a demersului e subsumatãnucleului cãutãrilor în istorie, cum este,inevitabil, mesajul „învãþãturii“ oricãruidemers în substanþa istoriei.

ªi nu este doar o perioadã sau un frag-ment istoric, ci trei mari capitole ale isto-riei noastre, care acoperã existenþa ºi desti-nul de-a lungul a ºase decenii, oferindu-netrei profiluri distincte, dar niciunul de îm-plinire autenticã.

În Moromeþii, Marin Preda e genial; încelelalte romane, e un scriitor puternic.

�

�

Anul XXI, nr. 3 (238), 2010 • 7

Despre Cluj, în ritm de vals imperial

PE RADU Constantinescul-am întâlnit prima oarã

cu destulã vreme în urmã –scosese, împreunã cu DoinaCetea, o carte de povestiripentru copii, Poiana Nãlu-cilor (1994), iar eu mã nu-mãram printre vorbitorii lalansarea de la Librãria Uni-versitãþii. De atunci am acumulat tot felulde detalii pentru portretul lui ºi, de fieca-re datã, a trebuit sã reformulez noul sem-nalment cu un deºi. Are un bun-simþ dinalte vremuri, o reticenþã foarte caldã ºi pre-venitoare în relaþiile cu ceilalþi ºi un fel demodestie nu prefãcutã, ci foarte bine con-struitã/conþinutã, încât am avut bãnuiala,înainte de a ºti toate amãnuntele, cã s-anãscut undeva la þarã. Modestia, simplita-tea, atenþia faþã de ceilalþi trimiteau la olegãturã strânsã cu pãmântul ºi cu vechi ºinescrise legi ale convieþuirii. Ei bine, s-anãscut la Bucureºti! În tot ceea ce face, eechilibrat, meticulos, atent la detalii, chiarcu o oarecare încetinealã a gesturilor ºiînaintãrilor, dar o încetinealã necesarã pentru a face lucrurile bine ºi temeinic.Aºezat. Nu se grãbeºte, nu sare nesãþios pe ocazii, ci le lasã sã se coacã, în aºa felîncât ceea ce va culege în cele din urmã sãfie rod ales. Iarãºi nu se potriveºte cu preju-decata mea despre oamenii fãrã astâmpãrdin Sud. Se poartã mai degrabã ca un arde-lean. Este un excelent ziarist, cu o curio-zitate mai aparte, adicã nu-l mânã nicigoana febrilã dupã (non)ºtiri ºi (non)eve-nimente ºi nici doar curiozitatea intelec-tualã obiºnuitã ºi lãudabilã, ci, în plus, oatenþie aproape de iubire faþã de tot ceea ceisprãvesc cei din jurul lui, de lucrurile caremeritã aduse în atenþia publicã ºi þinuteminte ca repere comunitare.

Ca redactor al cãrþii sale Clujul în ritmde vals imperial (interviuri, Cluj-Napoca:Casa Cãrþii de ªtiinþã, 2009, 316 pag.), m-a surprins numãrul de personalitãþi cucare a intrat în dialog ºi de la care a reuºitsã obþinã, firesc, poveºti extraordinare. Pã-rea aproape imposibil ca un om care nu teprinde de mânecã oriunde te-ar întâlni, carenu are nimic agresiv în abordãrile sale, nue înfipt ºi nici bãgãreþ, ba chiar oarecumpredispus la singurãtate ºi izolare, sã fie me-reu atât de „pe fazã“. Adesea descopereamcã un eveniment oarecare, pe care îl cre-deam întâmplându-se în ograda noastrã, elîl ºtia deja, întrebase pe cine trebuie, iarconvorbirea era gata, numai bunã de trimisla ziar. Scriitorii clujeni, oamenii de culturãdin Cluj, în general, îi sunt datori pentruprezenþa lor foarte consistentã în Ziarul de

duminicã, supliment al Ziarului financiar;o sumarã statisticã va arãta cã editorialelesunt ocupate de clujeni într-o proporþiefoarte confortabilã. Sã mai remarc tinereþeaprezenþei sale în cetate. Vârsta nu-l incomo-deazã defel. Cu o vioiciune de invidiat, e înstare sã coboare în afund de peºteri numaica sã afle ce mai spune Iosif Viehmann des-pre tot felul de întâmplãri speologice. Strã-bate kilometri întregi ca sã se întâlneascãcu un personaj sau altul pentru a afla amã-nunte despre lucruri importante, dar dis-crete, lucruri care nu devin evenimente desenzaþie, nu ocupã pagina întâi ºi nici orelede vârf, dar au greutatea necesarã pentru alucra ca repere formatoare. Sã mai adaugaici cã a lucrat în jurnalism ºi într-o perioa-dã care ar fi putut sã lase urme nu dintrecele mai bune. Nu i-a lãsat. A ºtiut mereusã gãseascã o cale de ieºit din impasul omu-lui sub vremi.

Aºadar, Clujul… sãu este o carte scrisãde cineva care îºi mãrturiseºte de la bunînceput, în argument, dragostea pentruCluj. O dragoste fãrã rest ºi cuprinzãtoare,dar, lucru remarcabil, secondatã strâns dedistanþa necesarã pentru o privire lucidã ºinepãrtinitoare. El, bucureºteanul, scrie des-pre Cluj, despre clujeni, despre ce înseamnãClujul de altãdatã ºi de azi cu aplicaþiune,cu sentiment ºi cu indiscutabilã ºi chiar sur-prinzãtoare competenþã. Între copertelecãrþii, pe care le-a compus cu o ticãialã ia-rãºi ardeleneascã, sunt întrebaþi ºi rãspundcu tâlc: Elena Daniello, Camil Mureºanu,Criºan Mircioiu, Marta Petreu, Ion Albu,Ion Vlad, Dan Damaschin, Vasile Fanache,Constantin Cubleºan, Viorica Guy Marica,Nicolae Edroiu, Emil Simon, Cornel Þãra-nu, Iosif Viehmann, Dan C. Mihãilescu,Ion Mureºan, Irina Petraº, Florina Ilis, IonBrad, Mariano Martín Rodríguez, EricWilliams, Ioan Glodariu, Vasile Herman,Simona Noja, Andrei ªerban, Matei Viº-niec, Marcel Lupºe, Vasile Gheorghiþã, ªer-ban Savu, Ovidiu Avram, Nicolae Maniu,Ionel Haiduc, Ioan-Aurel Pop, Ioan Drã-gan, Corin Braga, Mihai Bãrbulescu, Eu-gen Iaroslavschi, Radu Ardevan, CristianRoman, Szabó Bálint, Robert Lakatos, Ga-briel Croitoru. Istoria, literatura, dansul,pictura, ºtiinþa, medicina, arhitectura, tre-cutul ºi prezentul, aproapele ºi departele,viaþa ºi moartea sunt convocate la o sin-drofie pusã la cale de un fin maestru deceremonii.

Radu Constantinescu ºtie sã întrebescurt ºi la obiect, cu o ºtiinþã a punerii de-getului pe ranã care declanºeazã mãrturisiriºi depoziþii de tot interesul. Nu compuneeseuri în loc de întrebãri, interlocutorul nue blocat în da sau nu. Întrebãrile sunt re-lansatori abili ai discursului, îmboldiri de-licate ºi laconice, care sã-l determine pe ce-lãlalt sã-ºi deºerte sacul cu poveºti. Celãlaltînþelege imediat cã e ascultat de cineva careºtie deja aproape tot ºi care doreºte sã ºtiemai mult nu doar pentru sine, ci ºi pentru

toatã lumea. Întrebatul se simte în largulsãu, lucrurile se leagã, detalii cu gust iesla ivealã, dezvãluirile fiind senzaþionale nude puþine ori, dar prinse în paginã cu grijade a reconstitui o atmosferã, un fundal, oierarhie. Cum singur mãrturiseºte:

Simþeam nevoia sã trec dincolo de perdeauaimpresiilor primare ºi sã cobor spre straturiletainice, care definesc personalitatea oraºuluiºi care i-au conferit, cu o incredibilã, darexemplarã continuitate, un aer „imperial“de-a lungul unei întregi perioade în care ter-menul respectiv avea cu totul ºi cu totul alteconotaþii.

Voi reþine, cu titlul de exemplu, o secven-þã din interviul cu academicianul CamilMureºanu despre explozia de valori intelec-tuale din deceniul 1930-1940, despre tatãlsãu, Teodor Murãºanu, despre Dictatul dela Viena:

… trãiam aproape de locurile pe care tãiºulpumnalului înfipt în trupul þãrii de Dictatavea sã le despartã, silnic, de noi. Pretu-tindeni, priviri cernite de durere ºi revoltã.Cum avea sã scrie Teodor Murãºanu: „Înþara lui Gelu-Domn / Nimeni nu mai aresomn / Vântul nu-ºi mai aflã locul, / Lumiii-a murit norocul“. Dar, acel moment tragicîmi prilejuieºte ºi o amintire frumoasã. În-tr-o zi, pe aleea grãdinii casei noastre, s-aapropiat cu paºi mari un domn necunoscut,înalt, care, cu o voce blândã, uºor nazalã, m-a întrebat dacã profesorul Teodor Murã-ºanu e acasã, fiindcã Lucian Blaga ar dori sã-i vorbeascã […] Într-o astfel de plimbare– era una dintre superbele zile de toamnãcum numai prin Ardeal pot fi, Blaga s-aoprit, a privit în jur, ºi dupã o clipã a rostit,visãtor, parcã rãspunzând – nu mie, ci luiînsuºi: „Da. Au o frumuseþe sfâºietoare...“

ªi o mãrturisire cu bãtaie lungã a MarteiPetreu:

… sunt profesor de istoria filosofiei româ-neºti, deci nu aveam cum sã ocolesc epocainterbelicã ºi pe intelectualii tineri ai acelorani, cei mai mulþi ieºiþi din ºcoala filosoficãa lui Nae Ionescu. De fapt, am intrat în tur-bulenta istorie a anilor interbelici ocupându-mã iniþial de Nae Ionescu, care e un fel decheie a epocii. Uneori îmi pare rãu, aproapecred cã am greºit alegându-mi ca temã decercetare generaþia ’27; în mod sigur, îmi eramai bine dacã începeam cu Blaga sau cu altfilosof fãrã implicaþii politice. Dar m-a tentatºi pe mine, ca pe alþii, fructul oprit, adicãNae Ionescu, Cioran, Eliade, Eugen Iones-cu. Habar n-aveam cã, ocupându-mã de fi-losofia lor, voi fi obligatã sã intru ºi într-ocomplicatã problematicã istoricã ºi politicã.Am fost, ca sã o spun direct ºi cinstit, igno-rantã. Ignorantã ºi curioasã. Iar când amînceput sã ºtiu câte ceva, era prea târziu sãmai dau înapoi, nu numai din mândrie, ci ºipentru cã fãcusem pasiune pentru epoca ºipentru tinerii ei „eroi“. Am vrut sã înþeleg.

O încercare de a înþelege o lume ºi oame-nii ei este cartea de interviuri a lui RaduConstantinescu. ªi, cu siguranþã, e doarprimul volum.

�

8 • APOSTROF

Irina Petraº

Anul XXI, nr. 3 (238), 2010 • 9

Jurnalul lui ADRIAN MARINO

V IAÞA UNUI om singur, jurnalul scris de cãtre

Adrian Marino înainte de ase stinge pe neaºteptate dinviaþã în data de 16 martie2005 (precizez ziua, fiindcãnumeroase trimiteri reþin cadatã a morþii 19 martie, cânda avut loc înhumarea), a fostpus în circulaþie de cãtre Editura Polirom dinIaºi cu puþin înainte de împlinirea celor cinciani stipulaþi în testament, ºi în condiþiile unuiscandal mediatic ieºit din comun, intenþionat,dupã toate aparenþele, fiindcã a fãcut partedin strategia de lansare a unui volum foartescump. Ne putem întreba, cu candoare, cumde a ajuns Evenimentul zilei în posesia unorfragmente „neliniºtitoare“ din carte, înainte cavolumul sã fi fost aruncat pe piaþã, sau cum sejustificã virulenta campanie de denigrare carea precedat apariþia sa, în care cei incriminaþi(„pãltiniºenii“ lui Gabriel Liiceanu ºi AndreiPleºu, sau Mircea Dinescu, numit „golãnaº“ înjurnal) l-au acuzat pe Marino cã se „gudura“pe lângã Noica în timpul vieþii, pentru a-l atacadupã, sau cã a fost colaborator al DIE, ceea ceexplicã ºi uºurinþa cu care a cãlãtorit, infor-maþie confirmatã cu prudenþã la televiziunechiar de cãtre Nicolae Manolescu. Douã lu-cruri sunt limpezi în toatã aceastã tevaturãimundã: cartea a dispãrut de pe rafturile librã-riilor la puþine clipe dupã ce a fost pusã învânzare, atenþia cititorilor ºi chiar a profesio-niºtilor fiind deturnatã din start în direcþiaunei lecturi insidioase, pe care cu siguranþãjurnalul o încurajeazã, dar care este periferi-cã în raport cu substanþa ei de adâncime.

Le va fi greu, astfel, exegeþilor de bunã-credinþã sã-l „recupereze“ pe autor din gro-hotiºul unor lecturi facile, anecdotizante – aºase citeºte la noi în anul de graþie 2010... –,relevând în schimb dimensiunea umanã fun-damentalã a volumului. E drept, nici Marinonu ne ajutã integral într-o asemenea restituire,fiindcã cele douã secþiuni cronologice majoreale jurnalului sunt disproporþionate: 270 depagini sunt dedicate evenimentelor ºi stãrii despirit de dupã 1989, numãrul celor dedicateîntregii vieþi de pânã atunci fiind niþel maimic. Dacã þinem cont ºi de faptul cã nume-roase fragmente din prima jumãtate sunt pu-ternic infuzate de resentimentele ºi amãrãciu-nile postrevoluþionare ale autorului, istoriaconcretã fiind reinterpretatã umoral într-o di-recþie care sã justifice sentimentul de ingra-titudine ºi de neîmplinire pe care Marino l-anutrit pe tot parcursul vieþii, în ciuda uneinotorietãþi literare ºi culturale evidente, foar-te solide ºi recunoscute ca atare, ajungem laconcluzia cã adevãrul psihologic al volumuluicovârºeºte în multe privinþe obiectivitatea ºiatenta cumpãnire a nuanþelor.

Strict tehnic, existã douã instrumente spirituale de autodisciplinare la care recurgeautorul, ºi care l-ar putea conduce în direc-þia unei serenitãþi mai cumpãtate: primul estegândirea stoicã, pe care jurnalul o evocã înprima sa parte, pentru a calma frustrãrile înatmosfera cãrora întregul text a fost redactat,al doilea fiind Baltasar Gracián, cele douã pla-nuri nefiind întotdeauna compatibile. Cu toa-te acestea, negreala umoralã a notaþiilor estede o consecvenþã halucinantã: mai puþin atent la ce scriu adepþii sau prietenii, unii

dintre ei (Sorin Antohi, Monica Spiridon,Constantin M. Popa) fiind totuºi menþionaþilaudativ, Marino parcurge, obsesiv ºi cu pixulîn mânã – pentru a le clasa ulterior în fiºeresentimentare foarte scrupulos rânduite –,toate paginile incerte care se scriu despre el,plãtind acum poliþele care se impun. „ªcoalaZaciu“ din Cluj este incriminatã consecvent;Liviu Petrescu este un critic „mediocru“, ceeace e departe de a fi adevãrat; Marian Papahagieste incriminat prin intermediul... fiului sãu,cãruia i se atribuie o intervenþie nepotrivitãde pe vremea când era elev. „Pãltiniºenii“suferã zgomotos, aproape în fiecare capitol,ca parte a campaniei antiiraþionaliste pe careo susþine exclusivist autorul; unii foiletoniºti(Regman, Grigurcu, Dan C. Mihãilescu), deasemenea, cu notele groteºti de rigoare. Fã-când inventarul tuturor plãþilor înveninate pecare le administreazã autorul, ajungi la o în-trebare care nu se poate evita: cum se poatecã un om de un asemenea calibru, ireproºabilca þinutã eruditã, ºtiinþificã, ºi în mod incon-testabil competitiv în orice context profesio-nal de pe mapamond, nu poate întreþine orelaþie umanã de duratã cu nimeni, fiindinvariabil pãrãsit dupã un prim contact favo-rabil? Lista unor asemenea apostazii esteimpresionantã, ºi las la o parte, în mod inten-þionat, numele de acasã, pentru a le relevadoar pe acelea din afarã: Jean Starobinski,Jean Rousset, Étiemble sau Mircea Eliade,mai puþin Cioran – toþi, cu excepþia lui Ro-land Barthes, defavorabil de la început, au unprim puseu de apropiere, pentru a se retrageulterior într-o expectativã prudentã.

„Omul singur“, invocat în titlul jurnalu-lui, devine, astfel, un om lãsat singur, ceea ce acutizeazã ºi mai mult întrebarea, împin-gând-o în direcþia unei sensibilitãþi tragice.Lãsând deoparte, astfel, toate campaniile stig-matizante, trebuie sã avem în vedere adevãruluman ºi psihic al jurnalului: motivaþiile deadâncime ale unui comportament ursuz ºi ultragiant sau cauzele pentru care violenþa po-lemicã pe care o degajã volumul reprezintã,de fapt, raþionalizarea psihanalizabilã a unuipuseu de apãrare, derivat dintr-un foarte acutcomplex al alteritãþii.

Voinþa de a fi „altul“, de a funcþiona „alt-fel decât ceilalþi“ în cultura românã dominãexponenþial jurnalul, coroboratã fiind cu oalta: cu voinþa de a fi recunoscut în altã partedecât în cultura românã, de a le impune celorde aici un prestigiu bulversant, sosit de din-colo. Strict psihanalitic, acest lucru înseamnão exacerbare a tatãlui de substitut în daunacelui real, ceea ce ne duce, în mod inevitabil,înspre complexe profunde, urcate din viaþainfantilã ºi din familie. Mi-aº fi dorit ca jur-nalul sã ofere mai multe detalii în acest sens,numai cã autorul ºi le reprimã în mod pro-gramatic, declarând cã nimeni nu are cãdereasã scotoceascã nechemat în viaþa lui afectivã.Pe de altã parte, pornind tot de la mãrturiiconsemnate în trecere prin carte, trebuie sãvedem ºi faptul cã jurnalul de care dispunemacum în formã finalizatã, pregãtitã pentrutipar, e precedat de altele, fragmentare, pecare autorul nu le-a publicat, confirmând în mod indirect faptul cã Viaþa unui om sin-gur nu reprezintã expresia unei sponta-neitãþi existenþiale directe, ci constructulpsihologic de grad secund al unei ecuaþii desine ultragiante.

Cu toate acestea, detalii psihice apar, des-tul de des ºi în suficientã mãsurã în carte,pentru a putea construi un profil psihanaliticplauzibil. Am aºteptat volumul pentru a ve-dea – infirm în acest fel public sugestia celorcare cred cã l-am citit în manuscris... – ºi cum

apare Doamna Lidia (soþia autorului) în jur-nal: impecabil, în aceastã privinþã, pe potrivaprofilului intelectual ºi uman-altruist ºi pu-ternic al acestei femei admirabile, fãrã de careMarino n-ar fi putut sã se realizeze aºa cum afãcut-o. Rânduri impresionante sunt dedicatefamiliei acesteia, cu un rol esenþial în reinte-grarea umanã ºi profesionalã de dupã februa-rie 1963, când lui Marino i s-a îngãduit sãpãrãseascã domiciliul obligatoriu din Lãteºti.Din nou, ne aflãm în faþa unei tandreþi co-rective, de gradul al doilea, compensaþiefericitã la „fondul obscur, tenebros, instinctu-al al vieþii mele“, de care Marino vorbeºte laun moment dat, repetând apoi sugestia demai multe ori, suficient de des pentru aînþelege cã raþionalismul din care a fãcut unprogram cultural exclusivist derivã, de fapt,din adâncurile insondabile ale unui psihicrãnit, fiind trãit ca o compensaþie asigurãtoarela o iubire pe care o respingea.

Detaliile esenþiale apar însã altundeva: la pag. 22, de pildã, unde autorul mãrturiseº-te cã ar fi avut „proaste relaþii cu mama“, care„nu îl iubea“. Nici tatãl sãu nu excela în tan-dreþe, corecþiile ambilor pãrinþi fiind imedia-te, ultragiante, provocatoare de suferinþã saude umilinþã. Reacþia copilului – ºi a adoles-centului de mai târziu – este aceea de a cãuta„pãrinþi“ de substitut, pentru a le arãta celorreali cã s-au înºelat, cã nu au fãcut investiþiacorectã. „Marginal, un fel de outlaw etern, ine-vitabil“, cum se defineºte pe sine la pag. 110,Marino gãseºte un asemenea „pãrinte“ în...cultura românã, pornind de la convingerea,foarte adânc înrãdãcinatã în subconºtient, cãlaurii acesteia îl vor face sã se impunã în faþapãrinþilor, câºtigându-le dacã nu iubirea, mã-car stima.

Numai cã aici intervine istoria, cu coefi-cienþii sãi imprevizibili, ceea ce înseamnã pen-tru Marino în primul rând ideologie – insta-urarea totalitarismului comunist – ºi, în aldoilea rând, oameni: „lichele“ ale istoriei –cum a fost pentru el G. Cãlinescu – sau sim-pli servanþi ai unei atrocitãþi politice ºi cultu-rale pe care fiinþa sa o repudia. Pãlmuit în faþaclasei de cãtre un profesor pentru primul ar-ticol publicat în presã (licean fiind încã), eleste apoi „comprimat“ de cãtre G. Cãlinescudin funcþia de asistent, întemniþat pe motivede propagandã proþãrãnistã, þinut în peni-tenciare – la Aiud cere sã fie repartizat înschimbul de noapte la fabricã, pentru a nu vedea prea mulþi oameni... –, trimis ulteriorîn domiciliu obligatoriu în Bãrãgan, lãsat,dupã revenirea la Cluj, fãrã serviciu, urmã-rit permanent de cãtre colegii literaþi ºi decãtre Securitate (ceea ce înseamnã, câteoda-tã, acelaºi lucru).

Reintegrat dupã 1963, când se elibereazã,nu mai e „liber“ sub aspect lãuntric, fiindcãintrã, pentru a fi acceptat, într-o culturã stig-matizatã ideologic ºi moral, care deja îl rãnise:oricâte recunoaºteri i-ar fi oferit aceasta (pres-tigiul dobândit fiind incontestabil), nimic nu mai putea estompa suspiciunile, vigilenþadefensivã, resentimentele. Apeleazã, compen-sativ, la „pãrintele“ de substitut pe care îl re-prezintã cariera din afara graniþelor þãrii: ni-ciodatã exilat, fiindcã nu ruptura de cordonulombilical îl interesa, ci sancþionarea acestuicordon prin retroactivare, obsesia de a ledovedi celor de acasã cã au greºit.

În mod paradoxal, astfel, Viaþa unui omsingur e cartea unui om neliber sub aspectpsihic: jurnalul unui justiþialism încrâncenat,unilateral ºi exclusivist, în care un om nu seluptã în primul rând cu ceilalþi, ci cu propriiisãi demoni.

�

ªtefan Borbély

10 • APOSTROF

Sã ne amuzãm cu „secta gînditorilor

de estradã“!

CUNOSCUT ESEIST al „ºco-lii“ ieºene, unul dintre

numele de vîrf ale primeinoastre generaþii literarepostmoderne, bine ºtiut ºi ca disident anticomunist lafinele anilor 1980, DanPetrescu revine cu o nouãcarte, Secta gînditorilor deestradã (Iaºi: Editura Polirom, 2009, 280p.), dupã cîþiva ani de surprinzãtoare ab-senþã din presã. Surprinzãtoare – fiindcãvorbim despre un om de atitudine ºi de in-tervenþie (în sens intelectual, fireºte), încîtdispariþia sa publicã din ultimii ani ar puteatrece drept unul dintre misterele perioadei.Reîntors în Iaºi dupã circa un deceniu ºijumãtate trãiþi la Bucureºti, pãrea sã fi op-tat, în vara lui 2005, pentru tãcerea totalã.Pînã atunci, din 1990 încoace, scrisese arti-cole ºi susþinuse rubrici în ziare ºi reviste,pronunþîndu-se asupra multor teme politi-ce ºi culturale fierbinþi. Ce-l va fi fãcut sãse tragã dintr-odatã deoparte?

Insist o clipã asupra acestui traseu regre-siv, de-a lungul cãruia Dan Petrescu ºi-aconfirmat mereu atitudinea antiestablish-ment. Revoluþia „i-a fãcut dreptate“ fostu-lui disident, chemat în capitalã pentru aprelua poziþia de ministru adjunct al cultu-rii. N-a rezistat decît cîteva luni în biro-craþia de stat. Conform principiilor „no-menclaturii“, odatã intrat în „sistem“, el,„sistemul“, are grijã de tine; drept care luiDan Petrescu i se oferã la retragerea dinfotoliul viceministerial direcþia Editurii Al-batros, unul dintre „nucleele de putere“ alevieþii literare de dinainte de 1989. Încã ne-privatizatã, instituþia se aflã în subordineaministerului. Nu se adapteazã nici acolo.I se oferã direcþia Muzeului Literaturii Române, subordonat Primãriei Capitalei.Scenariu identic: iarãºi se retrage, de astã

datã în „sectorul privat“, pãrãsind definitivzona „de stat“: devine consilier al EdituriiNemira, de unde, peste cîþiva ani, va trecela Polirom, cu aceeaºi titulaturã, în am-bele cazuri fãcînd ºi redactare, ºi strategieeditorialã, coordonînd colecþii º.a.m.d.,dintr-o poziþie de „eminenþã cenuºie“ laNemira, mai puþin vizibil în operaþiuneamult mai vastã a Poliromului, devenitã edi-tura numãrul 1 a þãrii.

Nu m-aº grãbi sã pun aceste succesive„retrageri“ pe seama unor deziluzii ºi aunor întristate abdicãri. Dan Petrescu estructuralmente un „marginal“, un martorfoarte atent ºi foarte informat al vieþii pu-blice în genere, al celei intelectuale în spe-cial, ºi un cititor de elitã, prea rafinat ºi preamizantrop ca sã poatã funcþiona în echipeinstituþionalizate, lui potrivindu-i-se – înschimb – perfect rolul de glosator expert ºiironic, oricînd în mãsurã sã facã observaþiide fineþe asupra oamenilor ºi cãrþilor, numai puþin a presei de toate zilele ºi de toatãmîna, ºi sã taxeze erorile, ticãloºiile, stîngã-ciile, ridicolul omniprezent. Valurile rivu-luþiei îl purtaserã prea departe, cãtre pos-turi ºi postúri care nu i se potriveau. S-areîntors treptat la „naturelul“ lui de inte-lectual mai degrabã singuratic, deºi – spu-neam – conectat la actualitate, observatorsarcastic, bîrfitor superior, glosator.

ªi s-a reîntors astfel ºi la scris, la glose-le efective. Imediat dupã cãderea comunis-mului, în 1990, îi apãruse un volum, Ten-taþiile anonimatului, cu eseuri publicatede-a lungul deceniului anterior în junelereviste ieºene Dialog ºi Opinia studenþeascã,din a cãror „grupare“/„ºcoalã“ fãcuse parte,ºi se tipãrise dialogul cu Liviu Cangeopol,Ce-ar mai fi de spus: Convorbiri libere într-oþarã ocupatã, dar au urmat ani fãrã cãrþi ºicu intervenþii sporadice în reviste. Abia înperioada de la Nemira ºi apoi la Poliromrevine la eseistica ironic-savantã, mai alesîn studii însoþitoare ale unor cãrþi de ºtiinþesocio-umane, mai ales atipice, „contracul-turale“, inclusiv în prefeþe la ediþia opere-lor lui Culianu, inauguratã la prima editurãºi reluatã la a doua; iar cãtre finele anilor1990 începe sã scrie ritmic la ziar, în coti-dianul Naþional, unde þine pînã în 2002(dacã nu greºesc) o rubricã vivace, din careva trage materia volumelor În rãspãr (2000)ºi Deconstrucþii populare (2002). În paralel,publicã alte „divagaþii“ culturale în revistaieºeanã Timpul, transferate în Scrisori cãtreLiviu, 1994-2004 (2004). În sfîrºit, din maipînã în august 2005 semneazã sãptãmînal,la invitaþia mea, în pagina culturalã a zia-rului Ziua, o rubricã tot de glose libere pesubiecte intelectuale la zi, „muºcãtoare“ sau„piºcãtoare“, sub o titulaturã amuzant-adecvatã: Pizzicato. S-a retras fãrã explicaþii,invocînd nevoia unei pauze. De-atunci…tãcere!

Revenirea prin Secta gînditorilor de es-tradã e – totuºi – discretã, din mai multemotive. Întîi, pentru cã, deºi constituie o„ieºire la vedere“, nu conþine texte noi ºi nudecurge din reluarea scrisului la gazete:adunã trei articole publicate în 1990 înrevista 22, paisprezece din rubrica din Na-þional, din 1999-2002, neincluse în volu-mele precedente (dintre care unul, cel mailung, Alegeri 2000, nu are marcatã sursa,însã trebuie sã fie preluat tot de acolo), ºitrei din Timpul, din 2003 ºi 2005, cãrorale adaugã setul din Ziua ºi o intervenþie po-lemicã izolatã, rãspuns la o sãgeatã care-lprivea direct, lansatã de Gabriel Liiceanuîn 2006, în Observator cultural (evident, nucel din 2000-2005). Autorul e în continua-re absent de pe mica-mare scenã a actua-litãþii noastre culturale, nici mãcar o lansa-re cu public a Sectei… nu ºtiu sã fi avut loc,ceea ce nu prea e în mãsurã sã încurajezereceptarea. Concluzia ar fi cã revenirea edi-torialã e deocamdatã mai mult un semn deviaþã transmis de undeva, de departe, decîto reîntoarcere cu motoarele turate din plin.

Oare lucreazã cumva Dan Petrescu, înmisterioasa lui retragere, la un proiect am-plu, la o carte complicatã, poate la vreun…roman? (reamintindu-ne cã la începuturilesale literare comitea prozã; a ºi încercat sãdebuteze cu un volum, din care cîteva bu-cãþi au fost incluse într-o culegere tripar-titã, în 1985, alãturi de alþi doi aspiranþidin epocã)…

Cu toate cele deja zise, Dan Petrescu nuse dezminte: ca orice scriere a sa, Secta gîn-ditorilor de estradã are un cert potenþial ex-ploziv. N-a produs niciodatã eseuri paºnice,blajine, comode; cele de aici nu fac excep-þie. ªi cînd vorbeºte despre perioada disi-denþei ºi a extincþiei comunismului (în pri-mul text din 22), despre legitimarea puteriiinstalate dupã 1989 (într-al doilea), apoidespre situaþia politicã de la sfîrºitul ani-lor 1990 sau despre alegerile din 2000 (înmai multe texte din Naþional), ºi cînd tra-teazã subiecte sau subiecþi din lumea inte-lectualã, notaþiile lui Dan Petrescu au nervpolemic ºi-ºi supun þintele la catastrofale(pentru ele!) tiruri ironice. Atare atitudi-ne salveazã pînã ºi lectura etnico-politi-cã a Þiganiadei (al treilea text din 1990),sarcasmul continuu fãcînd pasabile, prineroziune relativizantã, constatãri identita-re altfel excesiv de „substanþialiste“ – asu-pra poporului român, nu a minoritãþii folo-site alegoric de Budai-Deleanu.

Pînã la urmã, tema centralã a cãrþii,atinsã încã din articolele din Naþional, maiales în cele despre Consiliul Naþional pen-tru Studierea Arhivelor Securitãþii (CNSAS)ºi despre odiseea dezvãluirilor de colabo-raþioniºti ai vechiului regim, se dovedeºtea fi cea a aºa-numiþilor – de cãtre SorinAdam Matei – „boieri ai minþii“, emblemã

Ion Bogdan Lefter

Cãrþi primite la redacþie

• Ion Ianoºi,Autori ºi opere,vol. II, Culturarusã, Bucureºti:EuropressGroup, 2009.

• Dora Pavel,Pudrã, roman,Bucureºti:Polirom, 2010.

• Ion Pop, Litere ºi albine,Cluj-Napoca:Limes, 2010.

• Mircea Muthu,Ochiul luiOsiris, dialoguri, Cluj-Napoca:Eikon, 2010.

Anul XXI, nr. 3 (238), 2010 • 11

desemnînd grupurile de intelectuali con-servatori ºi extrem-conservatori care pre-lungesc în postcomunism comportamente-le de la vîrful establishmentului literar-artistic de dinainte de 1989, ale cerculuinoiciano-pãltiniºean º.a.m.d. Despre ei vafi vorba aproape exclusiv în textele din Tim-pul ºi din Ziua. Dan Petrescu îi numeºteacum, în titlu ºi în Preliminariile cãrþii,„secta gînditorilor de estradã“, compusãdin „pontifii din trecut“ ºi din „continua-tori“ (p. 6). „O parte“ dintre cei dintîi „aizbutit sã acceadã la poziþii instituþionaleavantajoase, în virtutea îndelungatului an-trenament în cãþãrare ce-i era propriu“(ibid.). „O altã parte, deseori aceeaºi“, care„s-a aventurat (ºi) în politicã“, „a gafat sis-tematic“ (p. 7). În condiþiile dezinteresuluitot mai mare al publicului, „Toate acestemiºcãri din interiorul cîmpului intelectual[…] au cãpãtat aerul unei agitaþii obiºnuitemai cu seamã înãuntrul unei secte“ (ibid.).Compusã din cine? Din „gînditori cu ac-centuate înclinaþii histrionice: fotografiilelor, mult mãrite, pot fi admirate la fiecaretîrg de carte autohton; îi citim în presã, îivedem la televizor, le admirãm limbuþia fa-cilã, papioanele ºi lavalierele caraghioase(dar, vorba lui Michaux: cine ºi-ar pune peel ceva care sã-l contrazicã tot timpul?),prestaþiile pline de comic (involuntar) care-ifac emulii unor Horia Cãciulescu, PuiuCãlinescu, Radu Zaharescu etc.“ (p. 8);dupã care, în prelungirea acestui ºir de vaj-nici comici ai spectacolelor de revistã ºi aivechilor sketch-uri umoristice de televiziu-ne, eticheta respectivã e aplicatã firesc:„Aceasta este secta gînditorilor de estradã ºicu ea ne vom amuza în cele ce urmeazã“(ibid.). Personajele vizate vor fi gratulate înaceleaºi pagini liminare ºi cu alte califica-tive „în pizzicato“, gen: „cabotini culturali“cu „dorinþa unei perpetue vizibilitãþi, îm-pinse, cînd se întîmplã, pînã la o jenantãsenectute“ (ibid.), „clovni“ care „se afiºeazãca spirite religioase, ortodoxiste în princi-pal, ceea ce, dupã Lumini ºi Kant, este celpuþin un anacronism“ (p. 9), „diletanþi“rezultaþi din „ameþitoare schimbãri de pro-fil“, încît „un fizician vrea sã treacã dreptfilozof, un critic de artã drept istoric al reli-giilor, un filolog drept istoric, alþi istoricitrec la studii religioase, inginerii se avîntãºi ei în domenii cu totul inedite pentru for-maþia lor“, totul „în cea mai bunã tradiþielãutãreascã“ (ibid.), „rebuturi promise ne-muririi“ prin intrarea în Academie (p. 10),„mãscãrici culturali“ care compromit „oricesubiect care [le] încape pe mînã“, „tratatimpropriu, superficial, iresponsabil, baga-telizat sau luat în derîdere, adicã ratat; aºas-a întîmplat cu Gulagul, Holocaustul, eve-nimentele din 1989, interbelicul, legiona-rismul, dosarele Securitãþii, democraþia,liberalismul ºi ce va fi fost sã mai fie la noipricinã a vreunei dezbateri publice“ (ibid.).Nici nu ºtii dacã, în faþa unui asemenea in-ventar de simptome, sã rîzi odatã cu auto-rul, purtat de stilistica lui spumoasã, ori sãte îngrozeºti…

Din fericire, scriitura rãmîne veselã.Cînd discutã, în 2002, despre intelectualiimembri ai CNSAS, Dan Petrescu constatã cãintransigenþa de care Mircea Dinescu sauAndrei Pleºu ar fi trebuit sã dea dovadã s-a dovedit „în realitate cu totul strãinã moderaþiei dilematice ºi tranzacþionale acelui de-al doilea ºi, la fel, intereselor ime-diate ºi facondei exclusiv verbale ale celui

dintîi“ (p. 80). Frecventarea episodicã aºedinþelor CNSAS de cãtre trioul Dinescu-Pleºu-Patapievici e astfel „justificatã“: „ci-ne ºi-l poate închipui pe Mircea Dinescustînd, zi de zi, opt ore pe un scaun ori peceilalþi doi fãrã mai multe luni pe an deabsenþã din þarã?“ (ibid.). Mai înainte, unpasaj despre acelaºi Andrei Pleºu: „el are unsimþ al ierarhiei bine dezvoltat, de alpinist,cum ar spune I. D. Sîrbu, adicã se agaþã de ce e sus ºi calcã în picioare ce e jos (cafost subaltern al D-sale, ºtiu ce vorbesc: nuo datã a urlat la mine, fie din pricina arti-colelor mele inconvenabile puterii, fie pen-tru cã, în diverse situaþii, nu þineam seamade protejaþii D-sale)“ (p. 73). Subiectulunui fin portret satiric, în care elogiul ºiironia se amestecã permanent, pînã la in-discernabil, e Alexandru Paleologu, apropode colaborarea sa cu Securitatea, compor-tamentul „pãltiniºenilor“ din CNSAS fiindcategorisit în context, cu probe din mãrtu-risirile lui Paleologu, drept „schizoid“ (p.95-96). O notã de subsol adãugatã lapregãtirea cãrþii pentru tipar: „în perioadacînd a fãcut parte din Colegiul CNSAS,Patapievici nu ºi-a dat osteneala de a aflaceva despre presupusul cãpitan Soare; pa-re-se cã nici Mãgureanu, cu care i-a inter-mediat o întîlnire de tainã Pleºu, nu l-alãmurit… Însã rezultatul practic al acestuiscandal a fost lansarea lui Patapievici ºi a luiRãzvan Ungureanu (care, de la Iaºi, îºi striga din rãsputeri asemãnarea cu presu-pusa persecutare a lui Patapievici) în arenapublicã; astãzi îi avem pe Ungureanu lacîrma SIE, iar pe Patapievici la aceea a ICR,de unde, în mod tradiþional, li se fabricãagenþilor externi acoperirile… Ce coinci-denþã!“ (p. 138). Despre cãrþile lui Liicea-nu: „Nemuritoarele capodopere Jurnalul de la Pãltiniº ºi Despre limitã, de GabrielLiiceanu, se pot acum consulta ºi descãrcade pe Internet, de la Pagina RomânieiNaþionaliste – Centrul de DocumentareLegionarã (rubrica Noica-Cioran-Eliade),sau de la http://pages.prodigy.net/nnita/alte_carti2.htm, unde cineva a gãsit de cu-viinþã cã le era locul de drept“ (p. 187-188); informaþia, datînd din februarie-martie 2005, e confirmatã în luna mai (cf.p. 202); în iulie va fi consemnatã dispariþiacãrþilor de pe site-ul cu pricina: „Persistenþacelor douã cãrþi ale lui Gabriel Liiceanu[…] pe site-ul Centrului de DocumentareLegionarã «Libertatea», pe care o semna-lasem cîndva, s-a încheiat: cãrþile au fostretrase de sub aripa (neo)legionarã, maimult ca sigur însã nu din considerenteideologice, ci pecuniare, autorul lor dîn-du-ºi seama cã nu i s-au plãtit drepturi pentru afiºarea lor pe Internet. Oricum,faptul în sine dovedeºte totuºi cã pater Hu-manitatis este o persoanã ameliorabilã ºicapabilã de revizuiri, nu un «tataie cubascã» înþepenit într-un Zeitgeist revolut[aluzie la Noica, persiflat ca atare într-untext cules în Scrisori cãtre Liviu – n.m., I. B.L.]; trebuie doar puþin ajutat, din cînd încînd, ca sã-ºi sarã limita (peras)“ (p. 238).Dan C. Mihãilescu e „practicant al unui stilpe care l-ar vrea ludic, chit cã e lipsit pînãºi de cea mai slabã umbrã de umor“ (p.192), ºi „boiernaº al minþii“ (p. 205), pro-sternat la niºte „moaºte interbelice“ care„sînt cam verzulii“ (p. 258). În schimb,Mircea Mihãieº capãtã o gradaþie mai miti-ticã: „vechil la curtea boierilor minþii“ (p.196); mai tîrziu vor fi descoperiþi acolo ºi

„argaþi“ (p. 227). Preluînd sugestia cuivacare-i sugera aceluiaºi Mihãieº sã-ºi con-sume violenþa ºi agresivitatea pe un sta-dion, Dan Petrescu adaugã: „Într-adevãr,M. Mihãieº pãscînd niºte patrupede pe unstadion dezafectat sau, pe un altul funcþio-nal, vînzînd seminþe în cornete special con-fecþionate din paginile opului Omul recent,ar fi un spectacol cum nu se poate maitranchilizant pentru toatã lumea“ (p. 221).Întregul grup noician ºi noicofil e ironizatsub un generic-parafrazã a unui cliºeu depropagandã triumfalistã din vremurile deglorie ale ceauºismului: „Pãltiniº, mîndriaþãrii“ (p. 200). Teodor Baconsky e „rãspo-pitul nostru de la Externe“ (p. 203). „Gru-pul de la Pãltiniº“ ar oferi o „combinaþie deaºa-zis elitism, ortodoxie frivolã, spiritaccentuat de gaºcã ºi indispoziþie dialoga-lã, totul sub umbra incertã a filozofiei luiNoica, acest minor interbelic (cãruia e ciudat de ce nu i-a fost preferat Mircea Vulcãnescu, mult mai autentic ºi profund);cert este însã cã tonalitatea generalã a aces-tui gen de discurs e una vetustã ºi nocivã,ca aflatã în riguros contratimp cu ce se în-tîmplã dacã nu la noi, în mod sigur înlumea spre care, declarativ, aspirãm“ (ibid.).Patapievici – „un Sandu Napoilã, al cãruinerostit avantaj din lumea înapoiatã în ca-re evolueazã este cã îºi gãseºte totuºi unpublic pentru diletantismele sale“ (p. 255);repetir: acelaºi „decade în diletantism ºi dogmatism cu fiecare nouã apariþie“ (p.263). ªi din nou Liiceanu: „patronul Editurii Humanitas, cu o intoleranþã spe-cificã, nu suportã nici un fel de concu-renþã“; în altã formulare: „negustorul cara-ghios de la Humanitas, celebrul inventatoral cãrþilor la borcan (sic!)“ (p. 269). Etc.,etc., etc.

Nu mai glosez la rîndul meu asupramodelului intelectual extrem-conservatorcare se desprinde din aceste încondeieri. L-am diagnosticat în repetate rînduri, ampolemizat, am declanºat teribile „rãz-boaie culturale“. Caz clarificat. Fireºte, analizele rãmîn necesare, iar tratamentulplin de vervã al lui Dan Petrescu e salutar.Plãcerea lecturii susþine justeþea atitudinii.Efectele comice sînt sporite de montajulalert: fragmentarã, formula predilectã a textelor lui Dan Petrescu cultivã alternan-þa de planuri, de la o secvenþã la alta, nota-þiile aparent dezordonate revenind – de fapt– în anumite puncte fixe, reluînd motive, sintagme, vocabule, rãsturnîndu-le, alã-turîndu-le altele care le deviazã spre sem-nificaþii surprinzãtoare, cu utilizarea uneibogate panoplii de procedee retorice,mereu generatoare de umor devastator.Promisiunea din Preliminarii e – vasãzicã –respectatã: citindu-i cartea, ne amuzãmcopios în compania „sectei gînditorilor deestradã“…

�

Text publicat iniþial on-line, în revistavirtualã ArtActMagazine/

www.artactmagazine.ro, nr. 36, 23 septembrie 2009.

Fascinaþia spiritului critic

CU UN interviu „strictbiografic“ (eu aº spu-

ne „nu numai biografic“),Nicolae Manolescu la 70 deani: o vârstã „neverosimilã“,debuteazã volumul coor-donat de Cãlin Vlasie ºiIon Bogdan Lefter, Nico-lae Manolescu – 70 (Edi-tura Paralela 45, 2009). Criticul septua-genar rãspunde întrebãrilor lui Ion BogdanLefter, într-un registru preponderent con-fesiv, dar ºi ironic sau parodic, reconsti-tuind momente ale copilãriei („Din pãcate,nu am o imagine foarte clarã despre co-pilãria mea, decât în mãsura în care ea aredouã jumãtãþi, ºi anume o primã jumãtate,de când am devenit conºtient, ca sã spunaºa, de mine însumi, în timpul rãzboiuluiºi imediat dupã, care pot sã spun cã a fostfoarte fericitã: la vârsta aia, nefãcând po-liticã, neavând sentimentul istoriei“) ºi ado-lescenþei, derulând, cu vervã a detaliuluisemnificativ, imagini ale maturitãþii, aleformãrii intelectuale, ale carierei didacticesau politice. Din puzderia de întâmplãri,gesturi, fapte, idei, atitudini aflãm care aufost „versurile ºi revistele copilãriei“, „carie-rele politice ratate“, aflãm despre „ce ºi cumse citea în anii ’50“, despre începuturile cri-ticului literar, despre condiþia cronicaruluiliterar „în perioada de recuperare a mo-dernitãþii“, despre cãrþile scrise sau citite,despre personalitãþile cu care a fost con-temporan Nicolae Manolescu, în schiþe deportret sumare, dar cât se poate de eloc-vente (Tudor Vianu, G. Cãlinescu, PaulCornea, Ov. S. Crohmãlniceanu, Al. Piru,Matei Cãlinescu, Alexandru Ivasiuc etc.).Portretul lui Vianu, alcãtuit din doar câte-va linii sumare, din gesturi disparate, darexemplare, relevã efigia cãrturarului în caretristeþea ºi erudiþia se regãseau deopotrivã(„Cu Vianu am fãcut curs normal de lite-raturã strãinã, de fapt mai teoreticã, aºacum fãcea el, nu mai ºtiu în ce an, cred înanul V. Atunci l-am cunoscut, n-am fost înrelaþii apropiate cu el, dar ne ºtiam aºa, câtde cât... Atunci m-a impresionat printr-oteribilã tristeþe. Ulterior am aflat cã fãcu-se deja mai multe infarcturi, scãpase dinele, avusese tot felul de probleme la Facul-tate... Avea una din cele mai triste priviripe care le-am vãzut în viaþa mea... Venea,se aºeza la catedrã ºi cu vocea aia baritonalãfoarte plãcutã, extrem de plãcutã, vorbea

cu o mare naturaleþe despre cele mai com-plicate lucruri posibile“). Mãrturisindu-ºivoinþa de sistematizare, criticul literar nuîºi trãdeazã nici aici vocaþia analiticã sauverva portretisticã. Punând în contrastdouã personalitãþi formatoare (Vianu,Cãlinescu), Manolescu relevã constanteletemperamentale ºi psihologice a douã personalitãþi, a douã tipologii culturale,aº spune, ce ºi-au pus amprenta nu doarasupra modelãrii tânãrului studios, ci ºiasupra literaturii române a secolului XX(„Vianu era profesor: te forma, te cãlãuzea,îþi dãdea curaj, era extraordinar. Cãlinescuera un spectacol, era un histrion genial carenu fãcea nu ºtiu ce spectacole de teatru clasic, fãcea istorie literarã în histrionismullui. Ce spunea era extraordinar, ca ºi stilulde a o spune. Sã nu uitãm momentul: sfâr-ºitul anilor ’50, când totul era vorbit înlimba de lemn, monotonã. ªi venea deo-datã Cãlinescu ºi spunea niºte lucruri deistorie literarã, banale în fond, dar þi le spu-nea într-o manierã care le fãcea excepþio-nale“). Interesante sunt, de asemenea,notaþiile despre propriile cãrþi. Primelevolume (Lecturi infidele, Metamorfozele poe-ziei) sunt vãzute ca o etapã, inevitabilã, deînceput, abia în monografii (despre Maio-rescu, Odobescu, Sadoveanu) criticul înce-pe „sã se recunoascã“, Arca lui Noe este„urmarea lecturilor unor studii de narato-logie“ (cãrþii putându-i-se reproºa „unsociologism prea apãsat“), în timp ce Istoriacriticã îi apare, post factum, ca un „proiectmonstruos“. Finalul interviului uneºte, prinrãspunsul la întrebarea „Cine e NicolaeManolescu la 70 de ani?“, disponibilitateaideaticã ºi umorul tonic, în câteva frazeparadoxale („Sper cã sunt un bãtrân de vii-tor, dupã vorba lui D. I. Suchianu de pevremea când, colaborator al României lite-rare, avea vârsta pe care zici cã aº avea-o euacum. Cum sã am 70 de ani?! Nu te trimitla dicþionarele literare, fiindcã sunt sigur cã toate greºesc. Un rãuvoitor a pus în cir-culaþie ideea asta. Nici vorbã de 70 de ani: voi împlini peste o lunã...“).

Patruzeci ºi ºapte de autori (critici lite-rari, teoreticieni ai literaturii, poeþi, proza-tori, eseiºti) scriu despre Nicolae Manoles-cu în diferitele secþiuni ale cãrþii: Laaniversarã (Paul Cornea, ªtefan Radof,Livius Ciocârlie, Gabriel Dimisianu, EugenNegrici, Dorin Tudoran, Gabriel Chifu,Cristian Teodorescu, Marta Petreu, IoanaPârvulescu, Cristian Moraru, Horia Gâr-bea, Mihai Dragolea º.a.), Lunediºti (CãlinVlasie, Traian T. Coºovei, Magda Cârneci,Matei Viºniec, Mircea Cãrtãrescu, BogdanGhiu º.a.), Alþi foºti studenþi (Iulian Cos-tache, Andreea Deciu, Luminiþa Marcu,Costi Rogozanu, Simona Vasilache º.a.),Interpretãri (Solomon Marcus, GheorgheGrigurcu, Mircea Martin, Mircea Anghe-lescu, Ion Pop, Nicolae Oprea, Ioan Hol-ban, Mircea A. Diaconu, Andrei Bodiu,Laszlo Alexandru etc.). File – dense ºi ex-presive – de portret (poate cele mai reuºitedin carte!) desprindem din textul lui PaulCornea, ale cãrui caracterizãri, precise, fãrãa fi fade, fixeazã exemplar efigia cãrtura-rului Nicolae Manolescu:

M-au frapat la Manolescu, din capul locu-lui, inteligenþa ascuþitã, care-i permitea sãplonjeze direct în miezul operelor analizateori al problemelor în discuþie, mintea echi-libratã ºi clarã, capacitatea de a privi realita-

tea cu sânge rece, recunoscându-i partea in-conturnabilã de ireversibil. Mi-a plãcut la elaptitudinea înnãscutã de a vorbi fãrã emfazãºi de a gãsi totdeauna, în oralitate ca ºi înscriere, un mod natural ºi simplu al rosti-rii, care face accesibile ideile cele mai ab-stracte, fãrã a le trivializa, ºi evocã palpabilsimbolurile, fãrã a destrãma ceea ce în ele edestinat a rãmâne enigmatic. Luciditatea îlimuniza împotriva soluþiilor iluzorii, iar spi-ritul de independenþã, veºnic treaz sub felulsãu manierat ºi urban în relaþiile cu ceilalþi,îl împingea mereu la non-aliniere.

Privit sub spectrul „seducãtorului“ („spi-rit raþional ºi solar“) de cãtre G. Dimisianu,sub semnul „cordialitãþii ca modus vivendi“de Dorin Tudoran („Nicolae Manolescu apreferat sã vadã mereu jumãtatea plinã asticlei, dar nu spre a nega existenþa ju-mãtãþii goale“), perceput ca un „ceasorni-car care pune orologiul formidabil sublupã“ de Gabriel Chifu, Nicolae Manolescueste un intelectual a cãrui trãsãturã de ca-racter dominantã este, cum observã MartaPetreu, „raþionalitatea, una vie, promptã,precisã“. Critic „fãrã inconºtient“ (CristianMoraru), „un mare spirit într-un om nor-mal“ (Cãlin Vlasie), „naºul nostru de spi-rit“ (Magda Cârneci), „fascinantul Mano-lescu“ (Matei Viºniec), „o privire pasionalã,dar obiectivã asupra lucrurilor“ (MirceaCãrtãrescu), „fratele mai mare“ (IonBogdan Lefter), „seninãtatea“ (AndreeaDeciu), „un profesionist al cronicii litera-re“ (Mircea A. Diaconu), „modestia, fires-cul ºi seninãtatea“ (Andrei Bodiu) – suntdoar câteva dintre caracterizãrile care îºipropun sã circumscrie figura acestui spiritcreator fascinant în simplitatea sa umanã,spirit prin excelenþã marcat de valorile ra-þionalitãþii ºi ale echilibrului intelectual ºimoral.

Închei cu câteva cuvinte din interviul dela începutul cãrþii, revelatoare pentru cre-zul manolescian: „Când trecem vãmile, sprelumina de dincolo, îngerii sau arhanghe-lii, dupã meritele fiecãruia, care ne petrec,ne întreabã ce-am fãcut noi, nu ce-au fãcutalþii. Mã pregãtesc în fiecare ceas care mi-arãmas sã dau socotealã pentru cãrþile mele,pentru Istorie inclusiv“. Nicolae Manolescu– 70 nu este altceva decât o suitã de exer-ciþii de admiraþie consacrate unuia dintrecei mai importanþi cãrturari români de azi.

�

12 • APOSTROF

Iulian Boldea

Identitatea culturalã a românilor

COLOCVIUL INTERNA-ÞIONAL desfãºurat la

Universitatea „Babeº-Bo-lyai“ în luna noiembrie2008 ºi dedicat sensibileiprobleme a identitãþii ro-mâneºti în reconfigurareeuropeanã îºi oglindeºteobservaþiile, concluziile ºiinterogaþiile într-o serie de patru volume,dintre care cel de-al treilea, dedicat per-spectivelor literare, sociologice ºi istorice,a apãrut în 2009 la Editura Risoprint din

Constantina Raveca Buleu

Cluj-Napoca, sub egida Centrului deAnalizã Politicã. Coordonat de cãtre VasileBoari, ªtefan Borbély ºi Radu Murea, volu-mul Identitatea româneascã în context euro-pean: Coordonate istorice ºi culturale cuprin-de 24 de studii semnate de nume sonore ºide cercetãtori avizaþi ai fenomenelor cultu-rale din România, fiecare încercând sã izo-leze ºi sã diagnosticheze un aspect al mul-tifaþetatei probleme a identitãþii autohtone.Rezultatul este un slalom cultural rafinatprintre nenumãratele capcane ºi glisãri, atâtale conceptului central pus în dezbatere(identitatea), cât ºi ale aplicãrii sale specifi-ce la spaþiul românesc.

Reluând spusele lui Hans Christian An-dersen, cãlãtor prin þãrile dunãrene pe lamijlocul secolului al XIX-lea, Grete Tartleranalizeazã, în „Aici începe Europa!“, relati-vitatea hermeneuticã a portretelor fãcuteromânilor în veacurile trecute de cãtre strã-ini. În rama acestei complexitãþi imagolo-gice, autoarea izoleazã mãrci pozitive aleidentitãþii româneºti – chiar dacã acesteapar mai degrabã carenþe, cum este cazul lip-sei unui „model consacrat de identitate na-þionalã“ – ºi construieºte un discus specu-lativ asupra aportului acestora în scenariulactual al contextualizãrii europene a iden-titãþii naþionale. Astfel, situarea culturalãa României între Orient ºi Occident, pre-cum ºi inventarul formelor simbolice pre-cipitate diacronic ºi menite sã întãreascãsentimentul ºi idealul naþional devin vir-tuale atuuri în perspectiva configurãrii uneiidentitãþi europene deschise cãtre inovaþieºi varietate culturalã.

Genealogia conceptului de „Europa“ ºi,implicit, a identitãþii europene constituiesubiectul articolului lui Radu Murea, Euro-pa între Identitate ºi Geografie: Identitateaeuropeanã sau naºterea unui narativ identi-tar. Tot o investigaþie de tip genealogic faceºi Kazimierz Jurczak, în Orientalismul nea-sumat: Marginalizarea elementului orientalîn definirea identitãþii româneºti, oprindu-seasupra caracterului liminal al culturii româ-ne ºi asupra „hiatului dintre viziunea ab-stractizantã, adesea excesiv ideologizantã,asupra elementului oriental, ce se desprin-de din dezbaterile intelectuale ºi mani-festãrile orientale din viaþa obiºnuitã“.

„Problema redefinirii identitare o im-plicã în mod necesar pe aceea a flexibilitãþiistructurilor de auto-identificare“, observãCaius Dobrescu în deschiderea studiuluisãu, intitulat De la marginalitate la excen-tricitate: Politici de euroinsolitare a identitãþiiromâneºti. O privire scurtã asupra posibile-lor riscuri ale redefinirii identitare îl con-duce pe autor la regândirea conceptului de„insolitare“ ºi la transformarea lui în expe-rimente mentale, în cadrele cãrora carac-teristicile culturale atipice pot media dina-mic între autopercepþia autohtonã ºiadaptarea la valorile europenitãþii.

Componentele tradiþionale ºi mutaþiilelor în construcþia identitãþii româneºti re-prezintã miezul studiilor semnate de cãtreBarbu ªtefãnescu ºi Georgicã Mitrache.Dacã cel dintâi se opreºte asupra evoluþieiimaginii satului în conturarea acesteia, celde-al doilea discutã locul tradiþionalismuluiîn modernitate prin intermediul aplicaþiilorarhitectonice. O secþiune interesantã a volu-mului se opreºte la inflexiunile minoritaredin construcþia identitãþii româneºti, cu in-sistenþã pe multietnicul din spaþiul transil-van. Savuros ºi foarte bine documentat,

studiul lui Alexandru Simon, „Acþiunea“,„diata“ ºi „chipul“ românesc al lui MatiaCorvin, reface filmul ascensiunii politice aregelui Matia Corvin ºi analizeazã conse-cinþele politico-economice ºi culturale alepoliticii acestuia. În Identitate etnicã: Exem-plu: saºii transilvãneni..., Renate Weber ºiGeorg Weber abordeazã problema identi-tãþii saºilor transilvãneni din punct de vede-re sociologic ºi ajung la concluzia cã „nuetnicitatea joacã rolul-cheie în problemati-ca analizatã, ci dezintegrarea structuralã apersoanei, ce se descarcã compensator înipostazierea identitãþii etnice“. O privire înistoria interferenþelor dintre saºi ºi românitransformã articolul lui Loránd L. Mádly,Între discurs identitar ºi acþiune politicã – ro-mânii ºi saºii în deceniul neoabsolutist, în-tr-o analizã comparativã a discursurilor iden-titare ale românilor ºi ale saºilor ardeleni.

Suprapunerile ºi contaminãrile dintremit, istorie ºi ideologie, instrumentalizareamiturilor moderne ºi fenomenele de demi-tizare la care este expus imaginarul politicocupã prima parte a studiului lui RobertoMerlo, La vendetta di Decebalo – prelimina-ri a uno studio del mito storico-politico dacico,a doua parte fiind dedicatã mitului dacic ºidezbaterii evoluþiei sale în perimetrul con-ceptual al mitodologiei lui Gilbert Durand.

Locul marginal al intelectualilor în „pro-iectul românesc“ ºi contextualizarea euro-peanã a identitãþii autohtone duc analiza luiCasian Popa, „Public use“ al strãmoºilor întreidentitate româneascã ºi dezbatere europeanã,înspre reluarea teoreticã ºi comparatã a con-ceptului identitar al strãmoºilor. Un studiucomparat – cel puþin ca punct de plecare– este ºi Formarea identitãþilor naþionale înRomânia ºi Turcia – timpul ca alternativã aspaþiului, în care Dragoº C. Mateescu pole-mizeazã cu ideea centralitãþii teritorialitãþiiîn definirea identitãþilor naþionale ºi ofe-rã soluþia înþelegerii acestora ca „adevãratecolonizãri ale timpului istoric“, în strânsãconexiune cu ontologia suveranitãþii. Re-gistrul comparativ al studiului psihosocio-logic al lui Alin Gavreliuc, Româniile dinRomânia: Cazul identitãþii bãnãþene în con-textul dinamicii social-politice postdecembriste,se soldeazã cu o avertizare privind încã fra-gila democraþie româneascã ºi carenþelepoliticilor publice. În fine, mult prea me-diatizata chestiune a românilor din Italiaconstituie subiectul unor abordãri ºtiinþi-fice extrem de interesante: Maria NicoletaTurliuc ºi Cãtãlin Turliuc, în Emigraþia ro-mâneascã în Italia ºi dificultãþile conservãriiidentitãþii româneºti, respectiv GiordanoAltarozzi, în Comportamentul politic trans-naþional al românilor din Italia.

Graþie studiului Martei Petreu, Eliade,Sebastian, Ionescu, Cioran, „copiii din flori“ai României interbelice, problema identitãþiiintrã pe teritoriul unor sensibilitãþi cultu-rale a cãror abordare necesitã curaj inte-lectual ºi rafinament hermeneutic. Înregis-trând regimul negativitãþii identitare laromâni, fie cã este vorba despre inferiori-tatea greu de acceptat, translatã deseori îndiscursuri despre singularitate, fie cã estevorba despre nevoia obsesivã de recunoaº-tere colectivã exterioarã, Marta Petreu ana-lizeazã maniera în care Mircea Eliade,Mihail Sebastian, Eugen Ionescu ºi EmilCioran au înþeles sã trateze problemelelegate de identitatea lor româneascã. Înpatru stadii succesive – indiferenþã, „iubi-re-urã, manifestatã printr-o angajare poli-

ticã antidemocraticã ºi totalitarã“, negare ºilepãdare, adoptarea unei identitãþi fantas-matice –, aceºti oameni de culturã nu aufãcut altceva decât sã teoretizeze dilematicun fenomen actual de masã, „consemnatrece ºi fãrã comentarii“ de cãtre autoareastudiului.

Construcþia literarã a identitãþii româ-neºti constituie miza articolelor semnate deRodica Grigore (Proza lui Mateiu I. Cara-giale între ficþiune identitarã ºi realitatea fic-þiunii), Iulia Micu (Alegoria identitãþii:Crizã, ficþionalizare ºi confluenþã în drama-turgia româneascã de azi), Andrei Simuþ(Proza postcomunistã între vinovãþia trecutu-lui ºi provocãrile prezentului: Dileme identi-tare), iar modulaþiile lingvistice ºi locul lorîn fundamentarea identitãþii constituie temaarticolului lui Paul Aretzu, Traducere ºi/creaþie. La o scarã mult mai mare, impor-tanþa componentei lingvistice în construi-rea identitãþii naþionale reprezintã centrulpreocupãrilor Rodicãi Marian în Dicþiona-rul Tezaur al Limbii Române în format elec-tronic – monument de limbã ºi culturã alidentitãþii româneºti.

Transformate în referinþe culturale, tea-trul lui George Bernard Shaw ºi romanullui Nikos Kazantzakis îi furnizeazã lui Sil-viu Lupaºcu (în Sentimentul românesc al de-zastrului fericit: Anarhism ºi supra-realismelectoral) cadrele definirii identitãþii politi-ce a lui homo balcanicus, dar ºi a cazului sãuparticular, homo valachicus. Reconsiderareaunui fenomen controversat din Fenomenul„manele“: avatar identitar sud-est europeanorienteazã discursul lui Marius Radu cãtredeschiderea unei linii de comunicare întrecultura academicã ºi realitatea socialã româ-neascã. În contextul problemelor ridicatede migraþia româneascã de dupã 1989, ªte-fan Borbély analizeazã progresia discursu-rilor identitare de pe internet ºi complexe-le descifrabile în amestecul de stereotipiiºi mutaþii atitudinale, studiul sãu accen-tuând atât pozitivitatea actualului discursidentitar românesc, tradus în „orgoliul na-þional lipsit de naþionalism“, cât ºi ame-ninþarea virtualã a recãderii în naþionalism.

Chiar dacã rãspunsul la întrebarea „Cumsuntem noi, românii?“ nu se dovedeºte a fi întotdeauna confortabil, varietatea pers-pectivelor identitare etalate în volum de-monstreazã cã dezbaterea academicã iscatãîn jurul unei asemenea interogaþii meritãatenþia tuturor.

�

Anul XXI, nr. 3 (238), 2010 • 13

Leacul pentru o boalãistoriograficã

IEªITÃ DIN comunism, is-toriografia românã – pe

lângã eliberarea de cenzu-rã ºi recuperãrile (conceptua-le, de istorie evenimenþialãetc.) salutare – a fost cu-prinsã ºi de un soi de boalãgreu de vindecat: proan-tonescianismul. Cercetãtoriconsacraþi, dar formaþi în anii naþional-

Cristian Vasile

�

stalinismului, ocupând dupã 1990 poziþii-cheie în facultãþi, institute ºi instituþii ar-hivistice, au prelungit tendinþele de reabili-tare a mareºalului Ion Antonescu ivite, deºitimid, încã din timpul dictaturii lui NicolaeCeauºescu. În primul deceniu postcomu-nist, chiar ºi istorici mai tineri, aflaþi subo presiune instituþionalã sau doar neinspi-raþi, au simþit nevoia ca atunci când abor-dau problema Ion Antonescu sã afirmeînainte de toate „patriotismul“ mareºaluluiºi sã priveascã în mod condescendent sauprudent revelaþiile postdecembriste privi-toare la antisemitismul din cultura politicãautohtonã ºi la xenofobia antonescianã,dezvãluiri aduse atât de lucrãri istorice sem-nate de Leon Volovici, Z. Ornea, RaduIoanid, Jean Ancel, cât ºi de memorialisticã(Alexandru ªafran, Mihail Sebastian). Onotã distinctã mai bine sesizabilã au fãcutdoar câþiva cercetãtori cu deschideri cãtrediversitatea culturalã din trecutul recent(ªerban Papacostea, Andrei Pippidi, ViorelAchim, Lucian Boia º.a.) ºi Federaþia Co-munitãþilor Evreieºti din România, cu a sa Editurã Hasefer. Din nefericire, modelulde a scrie istorie inaugurat de GheorgheBuzatu, cu glorificarea grotescã a mareºalu-lui, s-a dovedit foarte influent în anii 1990,iar Secþia de ºtiinþe istorice a Academiei,sub conducerea prof. Dan Berindei, nu aavut întotdeauna acþiuni inspirate.

Probabil, lupta dusã prin 1994-1995 dereprezentanþii USHMM (Muzeul Memorialal Holocaustului din Washington, D.C.) cudiriguitorii Arhivelor Statului de la Bucu-reºti îºi are o parte din explicaþii ºi în per-sistenþa acestei maladii istoriografice a an-tonescianismului, dar ºi în alte inerþiimentale. Aparent paradoxal, USHMM a avutun mai mare succes – în ceea ce priveºteaccesul la documente relevante pentru stu-dierea politicilor antisemite ºi a perioadeiantonesciene – în tratativele cu ServiciulRomân de Informaþii. Multe documentedin arhiva SRI au fost microfilmate ºi s-auregãsit ulterior în arhiva Memorialului dincapitala americanã (o parte dintre ele suntacum disponibile ºi la Bucureºti, în arhivaInstitutului Naþional pentru Studierea Ho-locaustului). La aceste izvoare esenþialepentru scrierea istoriei româneºti din pe-rioada celui de-al Doilea Rãzboi Mondiala avut acces ºi Dennis Deletant, care, dupãcâþiva ani de cercetãri, a desãvârºit o remar-cabilã lucrare monograficã. La numai doiani de la apariþia versiunii în englezã (Hit-ler’s Forgotten Ally: Ion Antonescu and His Regime, Romania 1940-44, PalgraveMacmillan, 2006), publicul din þarã a pututavea acces la ediþia româneascã, tradusã de

Delia Rãzdolescu (Dennis Deletant, Aliatuluitat al lui Hitler: Ion Antonescu ºi regimulsãu 1940–1944, Bucureºti: Editura Huma-nitas, 2008).

Dennis Deletant consacrã pagini impor-tante culturii politice dominate de antise-mitism, precum ºi sistemului politic dinintervalul 1940-1944. Istoricul britanic nefurnizeazã evaluãri echilibrate, adecvate pri-vind natura regimului politic – o dictaturãmilitarã –, înlãturând aprecierea oarecumeufemisticã de dictaturã bonapartistã, vehi-culatã de istorici care nu au studiat siste-matic nici relaþiile dintre instituþiile politiceromâneºti din perioada celui de-al DoileaRãzboi Mondial, nici personalitatea lui IonAntonescu. Deºi volumul nu se doreºte a fio biografie a lui Antonescu, portretul ma-reºalului aºa cum este zugrãvit de Deletantpare unul credibil, fiind reconstituit ºi prinraportare la relaþiile generalului cu regeleCarol al II-lea ºi cu Corneliu Zelea Codrea-nu (cap. 2 – Drumul lui Antonescu spre pu-tere), dar ºi apelând la surse istorice cât sepoate de diverse. Cercetãtorul britanic agãsit sprijin documentar atât în arhive ro-mâneºti (cele ale Ministerului Apãrãrii, aleSRI, CNSAS, MAE, dar ºi Arhivele NaþionaleIstorice Centrale), cât ºi în cele britanice(fosta Public Record Office) ºi americane(USHMM); nu au fost omise nici izvoareleliterare (de exemplu, romanele lui MarinPreda ºi Eugen Barbu), Deletant rãmânândprintre puþinii istorici care privesc criticevocarea de cãtre Marin Preda în cheie fa-vorabilã, chiar dacã într-o operã de ficþiu-ne, a mareºalului (p. 283-285).

Buna stãpânire a surselor istorice îi permite autorului sublinierea contextuluiintern ºi internaþional, o caracteristicã avolumului semnat de istoricul britanic. Citi-torul beneficiazã astfel de posibile explica-þii pentru tratamentul diferit aplicat Fin-landei dupã 1944 (p. 97), în comparaþie cuo Românie care îºi pierde suveranitatea ºidreptul de a-ºi decide regimul politic. Întrelucrarea lui Dennis Deletant ºi producþiileunui Petre Þurlea, vãdind un naþionalismistoriografic extrem, este o adevãratã prã-pastie. Aliatul uitat al lui Hitler este o cartecare – pe parcursul celor 11 capitole – îlajutã pe cititor sã-ºi formeze percepþii încunoºtinþã de cauzã; sã înþeleagã, de pildã,cât de nejustificate, exagerate ºi pripite aufost acuzele formulate în vara anului 1940în presã ºi pe alte canale (buletine militare),care îi incriminau pe evreii din Basarabia ºi nordul Bucovinei cã ar fi pactizat cu ina-micul sovietic invadator al celor douã pro-vincii istorice (cap. 1 – Preludiu la rãzboiullui Antonescu, p. 25 ºi urm.). Între altele,aceste informaþii deformate au contribuit

decisiv ºi la rãfuielile teribile care aveau sãse producã începând din iulie 1941 înteritoriile de dincolo de Prut eliberate dearmatele germano-române, minoritateaevreiascã fiind cea mai lovitã (cap. 6 – An-tonescu ºi Holocaustul).

Dennis Deletant demonstreazã, în rãs-pãr cu mulþi dintre istoricii militari românidin primii ani postdecembriºti, profunzi-mea antisemitismului lui Ion Antonescu (p.131), care în cele din urmã, în contextulrãzboiului din Rãsãrit, a condus la o poli-ticã de purificare etnicã, la un holocaust ca-re a fost recunoscut oficial abia în toamnaanului 2004, în urma asumãrii de cãtre pre-ºedintele României, Ion Iliescu, a conclu-ziilor din Raportul final al Comisiei Inter-naþionale pentru Studierea Holocaustuluiîn România. Dar poate cã atât primul IonIliescu (cu poziþiile sale antimonarhice), câtºi coabitarea urmaºilor FSN-ului cu partide-le naþionaliste din „patrulaterul roºu“ i-aufavorizat pe istoricii autohtoni cu discurspatriotard, care l-au transformat pe IonAntonescu într-un model eroic ºi antico-munist exemplar, cu diminuarea imaginiiregelui Mihai I, persona non grata în ochiiprimului preºedinte postcomunist ºi ai to-varãºilor sãi protocroniºti ºi antiregaliºti.Un document reprodus de Deletant, o scri-soare de rãspuns la un mesaj al lui DinuBrãtianu, în care Ion Antonescu aminteºtede „nemulþumirea jidanului de la Londra“(aluzie la unul dintre prezentatorii de la Ra-dio BBC – Secþia românã), îi prilejuieº-te profesorului de la UCL evocarea unuimoment semnificativ din era postdecem-bristã: un membru marcant al FSN aflat în vizitã la sediul BBC, în 1991, se plângede ceea ce el aprecia a fi o „prejudecatãanti-FSN“ în programele de ºtiri, pe care opunea pe seama „evreilor“ strecuraþi înrândurile serviciului românesc al postuluibritanic (p. 332). Rãmãºiþele unui aseme-nea mod de a gândi, atât de rudimentar, separe cã se regãsesc ºi astãzi chiar ºi în siste-mul educaþional. Din acest punct de vedere,este tulburãtor cazul unei profesoare degimnaziu din judeþul Prahova, care, dupãce a obþinut cu elevii sãi douã premii naþio-nale la un concurs ºcolar dedicat memorieiholocaustului, a fost forþatã sã renunþe laclasa din care fãceau parte copiii premiaþi(v. detalii în volumul ªcoala memoriei 2008,ed. Romulus Rusan, Bucureºti: FundaþiaAcademia Civicã, 2009, p. 77).

Cartea lui Dennis Deletant ne oferã ne-cesare desluºiri în cazul mai multor proble-me ale politicii ºi istoriografiei româneºti,fiind o istorie nuanþatã ºi bine documentatãa unei perioade tragice ºi îndelung ocultate.

�

14 • APOSTROF

�

• În Acasã, periodic cultural trimestrial, editatde Consiliul Judeþean Alba – iatã încã un semncã acest judeþ e dispus sã absoarbã manifestãriculturale pe care alte judeþe, saturate de cîte insti-tuþii au la bugetul lor limitat, le trateazã cu indi-ferenþã... –, am citit, pur ºi simplu, interviul cuIon Dumitrel, preºedintele Consiliului JudeþeanAlba. Am vrut ºi noi sã ºtim ce viziune culturalãare. Aº da interviul dlui Dumitrel ca temã de lec-

turã tuturor omologilor sãi din þarã, în benefi-ciul pe termen scurt ºi lung al culturii româneºti.

• Ramuri, nr. 1/2010. Frumos textul unui poetblînd, al lui Adrian Popescu, despre o poetã dis-cretã, care are o religiozitate interioarã de tip sublim,manifestatã ca atare în poezie – Constanþa Buzea.

• În Timpul, nr. 1/2010, revista mensualã de laIaºi, un bun text al lui Victor Neumann despretotalitarism, cu numeroase clarificari de termi-nologie ºi elemente de istoriografie a totalitaris-mului românesc.

• În Verso, nr. 74-75, articolul – ocazional, însens goetheean – al lui Ovidiu Pecican despreMiticã ºi miticism. Excelent. Îi semnalez ºi dimen-siunea filosoficã a celebrului personaj-simbol

caragialian, asupra cãreia s-a speculat (dar maiîncape...) în exegeza româneascã, pornind, cumse cuvine, de la textele lui Caragiale însuºi.

• ªapte teme are revista Secolul 21 în nr. 7-12/2009. Dintre ele, m-am oprit la Steinhardt.Despre acest membru aparte al generaþiei ’27scriu George Ardeleanu, Ioan Pintea, AlexandruBaciu, Alina Ledeanu ºi alþii. Fotografii expre-sive, unele necunoscute, facsimile – ºi un aercreºtinesc suav.

• Splendid textul lui H-R. Patapievici despreCulianu, cenzurat transcendent în momentul încare mintea lui genialã pregãtea saltul în expri-marea inexprimabilului. Vezi România literarã,nr. 6, a.c.

�

ELIADE ΪI considerã Jurnalul drept cea maiimportantã operã. Aceastã afirmaþie o întâl-

nim de câteva ori în memorialisticã. κi doreºteJurnalul ca un ºantier, unde sã fie oglinditã di-versitatea preocupãrilor scriitorului ºi savantu-lui, a omului în carne ºi oase, cu slãbiciunile,nostalgiile ºi reuºitele lui.1

Primele însemnãri dateazã de la vârsta de 13ani, iar ultimele au fost scrise cu câteva zile îna-inte de a ne pãrãsi.

Jurnalele din copilãrie ºi adolescenþã le-amdescoperit în arhiva scriitorului, publicându-lefragmentar, mai întâi în Manuscriptum ºi în Re-vista de istorie ºi teorie literarã, apoi în primul vo-lum al Scrierilor de tinereþe: Cum am gãsit piatrafilozofalã. Treptat, autorul mi-a dãruit fotoco-pia Jurnalului sãu, pe care l-am încredinþat tipa-rului în revista Vatra în 1983-1984 ºi în douãvolume, abia în 1993 (Editura Humanitas).

Atunci când mi-a oferit fotocopia Jurnaluluiinedit, am fost deosebit de emoþionat. Euforia acrescut pe mãsurã ce mã cufundam în lecturamanuscrisului. Mi-a prilejuit ºansa de a cunoaºteîndeaproape intimitatea personalitãþii sale, amin-tirile, gândurile, proiectele, visele, mãrturiilelui sincere, fãrã de fard ºi necenzurate, nici de el,nici de alþii.

Cu câþiva ani în urmã, am publicat o cãrþu-lie despre Jurnalul inedit.2 La o nouã lecturã acelor peste patru mii de pagini, am fãcut alte în-semnãri privitoare la biografia spiritualã a luiEliade. Întrucât ele se referã la o operã literarãde o deosebitã valoare documentarã, mi-am pro-pus sã dau publicitãþii câteva informaþii, folosindcitate reprezentative – cu alte cuvinte, sã prezintun Eliade par lui-même.

Voi începe cu problema acuzelor aduse scrii-torului, în peste o sutã de articole, ale unor cri-tici ºi istorici literari, ziariºti, calomniatori ºi„procurori“: legionarism, fascism, hitlerism ºi anti-semitism.

Eu sunt cel ce am publicat – primul – tex-tul tuturor articolelor incriminate, mai întâi înrevista Vatra3, apoi în volumul Textele „legiona-re“ ºi despre „românism“.4 Am polemizat de-a lun-gul anilor cu Henri H. Stahl, Daniel Dubuisson,Alexandra Laignel Lavastine etc.

Alãturi de mine s-au aflat prestigioºii eliadiºtiMac Linscot Ricketts, Bryan Rennie, Julien Ries,Natale Spineto, Roberto Scagno, Ion Dwor-schak, Cornel Ungureanu, Wilhelm Dancã,Gheorghe Glodeanu, care au folosit argumente,iar nu falsuri, inadvertenþe ºi citate trunchiate.

În lucrarea mea despre Jurnalul inedit amcomentat o însemnare a lui Eliade din 18 sep-tembrie 1945 – douã zile dupã ce ajunsese la Paris–, în care era intransigent cu legionarismul, cã-ruia „nu-i va putea ierta niciodatã“. Ce anume?

„Oricine va scrie într-un stil mai personal ºicu mai multã vigoare, sau îºi va îngãdui ex-cese lexicale, sau va evoca miturile – va pu-tea fi acuzat de legionarism, fascism, reac-þionarism. Legiunea a distrus o întreagãgeneraþie ºi a ratat pe toþi cei ce au avutun contact cu ea, chiar sporadic.“

Despre intervenþia brutalã a Legaþiei Românieila Paris, în 1946 (care s-a opus ca Eliade cã pre-dea cursuri la Sorbona), Jurnalul tipãrit pãstrea-zã discreþia. Doar la 14 februarie 1976, când is-a decernat titlul de doctor honoris causa al Sor-bonei ºi elogiul a fost rostit de rectorul AlphonseDupront, „împricinatul“ îºi aminteºte ºi scriecâteva rânduri:

„Crezând cã îmi oferã bursa la CNRS, s-a dusla ministrul României (marele savant mate-matician Stoilov), rugându-l sã nu se opu-nã, cãci el, Dupront, mã cunoaºte bine dela Bucureºti ºi ºtie cã n-am fost «fascist».Stoilov, se pare, i-a dat asigurãri. Dar a te-lefonat la Bucureºti pentru instrucþiuni ºirezultatul a fost: Niet“.5

Jurnalul inedit relateazã, la 6 august 1946, între-vederea de trei sferturi de orã pe care a avut-o cuSimion Stoilov. Împreunã cu el era AlexandruRosetti, cel ce avusese iniþiativa acestei „inter-venþii“:

„Îi spun [lui Stoilov] tot ce gândesc despreinformaþia datã Ministrului de Instrucþie,mãrturisindu-i cã nu mã aºteptam ca un cãr-turar ca el sã judece un scriitor din auzite.Se apãrã destul de abil. «D-ta ai ºi un mit,în afarã de valoarea scriitorului ºi omului de ºtiinþã, pe care am confirmat-o, de altfel,Ministrului. Dar întrebat ce mai eºti în afa-rã de scriitor, am rãspuns ce ºtiam: cã eºticonsiderat de toatã lumea, alãturi de Nae

D O S A R

D O S A R Anul XXI, nr. 3 (238), 2010 • 15

Jurnalul inedit al lui MIRCEA ELIADE

• Facsimil Mircea Eliade, Jurnal inedit

Mircea Handoca

�

D O S A R16 • APOSTROF

Ionescu, ideolog al dreptei.» Dar e lamen-tabil cã acest om, care se pretinde savant ºi democrat, a sfãtuit pe Ministrul de In-strucþie francez sã nu mã angajeze prin con-tract la Sorbona – deºi nu-mi recunoaºtenici o vinã politicã, în afarã de aceea de aavea un mit...

În timp, orice element ungur de oare-care valoare, de la fascist la trotzkist, estepus în luminã de Legaþia de aici, este pro-movat ºi ajutat. Notez toate acestea cu uninfinit dezgust. Singura mea consolare estecã mi-am descãrcat întreaga indignare îngrãdina din St. Dominique, în faþa lui Al.Rosetti, care mã aproba înroºindu-se“.

Dupã ºase luni, sosit din nou la Paris, Al. Roset-ti, întâlnindu-l pe Dumézil, îl întreabã ce anumese poate face cu Eliade. Cu satisfacþie, eroul nos-tru noteazã, la 13 februarie 1947, rãspunsul sa-vantului francez:

„– Pe mine mã întrebaþi? Întrebaþi-l pe mi-nistrul Dstrã. Aveam marele noroc sã-l ve-dem pe Eliade la Hautes Études, unde sin-gurul putea þine cursul pe care nimeni înFranþa nu-l poate þine. ªi apoi a intervenitintriga aceea stupidã. De altfel, vina n-opoartã numai Ministrul Dstrã, ci ºi Minis-trul nostru de Instrucþie. ªi de un asemenealucru mi-e ruºine ca francez, ºi roºesc...“

ªi în toamna anului 1948, Sorbona e gata sãapeleze la conferenþiarul Eliade. Preventiv, ca sã-l compromitã faþã de savanþii francezi, ziarulLegaþiei româneºti pune la cale noi josnicii, ur-zind niºte scenarii inimaginabile.

Intrigile, instigãrile ºi calomniile nu erau mo-nopolizate de diplomaþii români aflaþi în Franþa.ªi în Italia, traducerile cãrþilor lui Eliade suntamânate datoritã presiunilor ambasadei din Ro-mânia. A fost necesar ca Ernesto de Martino sãintervinã pe lângã Palmiro Togliatti, secretar ge-neral al Partidului Comunist, ca editorul Einaudisã tipãreascã Tehnicile Yoga, Mitul eternei reîn-toarceri ºi Tratatul de istorie a religiilor.

Perfidia ºi manipulãrile funcþionarilor co-muniºti de la Ministerul de Externe al RPR nuînceteazã mai bine de un deceniu.

În 1960 se încearcã aceeaºi manevrã de amâ-nare a traducerii unei cãrþi a lui Eliade, în Por-tugalia. Este vorba de Noaptea de Sânziene.Amintesc cã tocmai atunci, în România, Con-stantin Noica fusese condamnat la 25 de ani detemniþã pentru cã citise ºi difuzase acest roman.

„Misterul“ celor douã svastici desenate peafiºul care anunþã titlurile conferinþelor lui Eliadela Sorbona, în 1946, e dezlegat dupã mulþi ani.Îl aflãm din nota scrisã la 20 iulie 1963. Într-ocafenea, Cioran îi aratã un individ care corectaºpalturile unui articol. E Lucien Goldmann.

„Cioran îmi aminteºte cât rãu i-a fãcutGoldmann. Timp de 12 ani l-a urmãrit pre-tutindeni, l-a denunþat ca nazist. Tot el,Goldmann, îmi spune Cioran, mi-a dese-nat svasticile pe anunþul cursurilor mele laHautes Études, în 1946. Gelos cã un românera invitat înaintea lui sã þinã cursuri laSorbona. Filozofie ºi vigilenþã. Sau de lafilozofie (marxistã) la denunþ.“

Marile personalitãþi ale istoriei religiilor ºi orien-talismului din America, Franþa, Spania ºi Italia,academicieni ºi profesori la cele mai prestigioa-se universitãþi din lume, au analizat contribuþii-le excepþionale ale savantului nostru. Am pre-zentat în cãrþile ºi articolele mele câteva din celemai semnificative elogii. Au existat însã ºi câþivateologi improvizaþi, adversari ai ideilor istoricu-lui religiilor. Unul dintre ei e un cercetãtor ob-scur, pe nume Kenneth Hamilton. Eliade nu i-a rãspuns printr-un articol, ci s-a mulþumit cuo însemnare, datatã 18 noiembrie 1965:

„Are impresia cã eu aº vrea sã reînviez «Ho-mo religiosus» adicã «religiozitatea cosmicã»(spaþiul sacru, timpul sacru etc.) ºi el, cabun creºtin (teolog) ce e, protesteazã. Nucred cã m-a citit bine; sau, poate nu m-aînþeles... Dar poate e interesant cã teologii«conservatori» încep sã protesteze asuprafelului de a înþelege Istoria religiilor. Mãaºteptam la asta – ºi încã mai de mult. Alti-zer mi-a prezis cã voi «fecunda» gândireateologicã americanã. Deocamdacã aº vrea sã fiu citit cu mai multã atenþie...“

Încã din toamna anului 1962, se gândeºte la re-dactarea unei cãrþi, Religiile primitive:

„14 noiembrie 1962Aº putea-o scrie «ºtiinþific», în aºa fel

încât sã fie acceptatã pânã ºi de etnologiiamericani – ºi în acest caz, cartea ar aveaoarecare succes ºi ar fi uitatã în 10-15 ani.

Pe de altã parte, aº putea-o scrie într-operspectivã «personalã», limitându-mã la«esenþe», insistând asupra semnificaþiilor ºivalorilor spirituale. În acest caz, cartea vafi aspru criticatã de etnologi ºi va contribuila deprecierea mea «ºtiinþificã» – dar vaavea succes de public, va interesa pe scrii-tori, critici literari ºi filozofi ºi va devenicelebrã în 30-40 de ani. Ezit încã. Nu mãsperie «compromiterea» mea ºtiinþificã (nudegeaba am scris atâtea romane...) Dar mãgândesc cã reînnoirea disciplinei noastre, aIstoriei Religiilor, începutã pe dinãuntru,adicã în inima Universitãþilor, va fi opritãpe loc, înainte de vreme. Se va spune: e pri-mejdios sã accepþi tezele lui Eliade. Nuvedeþi ce «personal ºi literar» prezintã elReligiile primitive?“

În orice caz, lui Eliade nu-i plãcea sã meargãpe cãrãri bãtãtorite. Chiar cu riscul de a se aflaîmpotriva „Curentului“ ºi ar fi trebuit sã înfrun-te coaliþia tuturor etnologilor, sociologilor ºiantopologilor lumii.

Douã zile dupã sosirea în Franþa, dupã eu-foria perspectivelor care se întrevãd, are mo-mente de neliniºte.

„17 septembrie 1945Deodatã, pe la cinci dupã-amiazã, simt ocopleºitoare melancolie. Gustul ratãrii însânge, pustiul în suflet. Bãnuiam cã mã vorîncerca asemenea crize la Paris, dar nu mãaºteptam sã mã întâmpine atât de repede...“

κi revine însã curând ºi luptã împotriva slãbiciu-nilor. Se bucurã de frumuseþea peisajului, de efer-vescenþa culturalã. Intrã în lumea orientaliºtilorºi istoricilor religiilor, i se solicitã articole ºi con-ferinþe, devine din ce în ce mai cunoscut. Se re-întoarce la obiceiurile tinereþii ºi redevine un scriitor nocturn. Cu o putere de muncã inima-ginabilã, sãptãmâni de-a rândul scrie pânã în zori,definitivându-ºi cele douã manuscrise ce-i voraduce celebritatea: Tratatul de istorie a religiilor ºiMitul eternei reîntoarceri. Nu ezitã însã sã notezecu dezgust (în anii 1945-’46) ºi aventurile lui fri-vole, de-o mediocritate ce-l exaspereazã. Ne po-vesteºte, de pildã, despre Jeanette, o veche cunoº-tinþã, întâlnitã întâmplãtor, împreunã cu carepetrece într-un hotel sinistru, pânã la 3 diminea-þa, pierindu-i, dupã aceea, orice chef de lucru:

„Dar simt o teribilã plãcere notând toateaceste mãrunte mizerii în acest caiet pe ca-re-l închinasem «spiritului»“.

În fond, se mutã dintr-o baie de voluptate în-tr-alta de erudiþie. Nici nu-þi vine sã crezi cã înaceeaºi perioadã e în stare sã trãiascã aceleaºi momente de fericire supremã la rãsfoirea unuidicþionar etimologic:

„22 februarie 1947Am luat de mult obiceiul sã nu notez înJurnalul intim lecturile, studiile sau desco-peririle, sã le spunem ºtiinþifice. Mi-aducaminte cât de mult mã ispiteau, în primulmeu an indian, comentariile în jurul gra-maticii sanskrite. Aºi fi vrut sã însemnez zicu zi etapele acelui pasionant studiu, sã citezprimele fraze pe care eram în stare sã le tra-duc, etc. Dar n-am voit sã transform Jurna-lul intim într-un caiet de ºcoalã ºi am re-zistat ispitelor.

Nu mã pot opri, însã, astãzi, de a însem-na aici imensa bucurie pe care mi-a prici-nuit-o Dicþionarul etimologic al limbii lati-ne al lui Ernout-Meillet, cumpãrat la unanticar. Ore întregi am urmãrit în paginilelui etimologiile acelor cuvinte care mã preo-cupau de mult, cãrora, însã, nu le acorda-sem niciodatã onorurile unui adevãrat stu-diu, ca, bunãoarã, gens-is, mactus, humus-i,tellum, tempus etc. Aproape cã sunt recon-vertit la lingvisticã ºi filologie comparatã,discipline pe care le abandonasem de foar-te multã vreme; pe de o parte pentru cã nuaveam vocaþia prea sigurã pentru asemeneacercetãri (proastã memorie, dispersiuneacuriozitãþii, rapiditatea cu care apãreau ºidispãreau «pasiunile» mele intelectuale), pede altã parte pentru cã socoteam acestediscipline bazate pe studiul cuvintelor, ste-rile. Am crezut în ultimii 15 ani ºi continuisã cred, cã înþelegerea omului nu poatepleca nici de la lingvisticã, nici de la istorie;cã faza revelatorie a situaþiei unice pe careo are omul în Univers este aceea a semne-lor, gesturilor ºi simbolurilor. Dar e încântã-tor sã poþi surprinde urme din acest para-dis pierdut al simbolurilor într-o limbã atâtde strictã ca cea latinã...“

Sunt cunoscute lipsurile materiale ale erouluinostru în primii ani ai ºederii în Franþa. Dupã cevânduse cãrþile bibliotecii personale din Lisa-bona, dupã ce amanetase lucrurile de oarecarevaloare la Muntele de Pietate, e nevoit sã împru-mute bani „pentru coºniþã“ – cum se spunea pevremuri. La începutul anului 1950, cãsãtorindu-se cu Christinel, trebuie sã aibã grijã de întreþi-nerea a douã persoane. Prietenul lui, Brutus Cos-te, îi dãruise douã costume de haine, ca sã sepoatã prezenta decent îmbrãcat la conferinþelepe care le þinea în strãinãtate. Disperat, solicitãun împrumut de 500 de dolari de la marele in-dustriaº Nicolae Malaxa. Aºteaptã, înfrigurat,ºi cu toate cã intervenise pentru el ºi generalulRãdescu, în zadar. În cele din urmã, Malaxa îiexpediazã o sutã de dolari, fãrã nicio vorbã încu-rajatoare. La 12 august 1950, Eliade izbucneºte:

„Va sã zicã un miliardar refuzã un împru-mut de 4-500 de dolari unui cãrturar ºiscriitor consacrat, împrumut pe ºase luniºi garantat de Ionel Perlea... Iar la un sobruºi foarte deschis S.O.S., el nu-mi rãspunde,mulþumindu-se sã-mi trimitã prin cablu acincea parte din suma cerutã... Singura meadorinþã este sã-i înapoiez cât voi putea mairepede acest bacºiº!“

Umilinþele ºi tragedia personalã erau amplifica-te de atmosfera irespirabilã a Franþei, unde forþe-le de stânga se aflau la putere. Acum – ºi în altezeci de situaþii – se vede atitudinea lui antico-munistã. Ororile regimului sovietic din Româniale aflã din cartea Soranei Gurian Les mailles dufilet. E trist, deprimat, înfricoºat.

„24 decembrie 1950Cât de inconºtient sunt sã prelungesc pânãîn ultima clipã rãmânerea mea în Franþa!Aºi fi incapabil chiar de a zecea parte din

�

energia Soranei Gurian (ºi a atâtor altora!)de a cãuta un fel oarecare de a evada dintemniþa Franþei ocupatã de comuniºti. Darnici mãcar n-ar trebui sã-mi mai pun aceas-tã problemã. Dacã vin Ruºii, voi fi imediatarestat. Restul, aproape cã nu mai intere-seazã...“

În cei ºase ani cât mai rãmâne la Paris, publicãpeste o sutã de eseuri, în cele mai prestigioasereviste (Critique, Combat, La Nouvelle RevueFrançaise, Diogenes, Numen, Revue de l’Histoiredes Religions), participã la congresele de istorie areligiilor de la Amsterdam ºi Roma, þine în fie-care varã, invitat fiind de Jung, conferinþe la As-cona, publicã alte cãrþi (ªamanismul, Imagini ºisimboluri, Yoga, Fãurari ºi alchimiºti), care-i con-solideazã prestigiul ºtiinþific.

Vintilã Horia îi scrie entuziasmat de satis-facþia pe care i-au produs-o Întâlnirile Inter-naþionale de la Geneva. Conferinþa þinutã aici deEliade îl situeazã pe acelaºi plan cu marii gân-ditori contemporani. Cu emoþie ºi recunoºtinþã,V. Horia îºi încheie scrisoarea din 22 septembrie1953 astfel: „Mircea Eliade e astãzi Româniadincolo de fruntariile României ºi e liniºtitor sã ºtii cã acest lucru e posibil“.6

La Chicago, Eliade desfãºoarã aceeaºi activi-tate febrilã. La 12 noiembrie 1963, de pildã, no-teazã în fugã desfãºurarea unei zile obiºnuitede muncã, transcriind programul pe ore: de la14 pânã la 15,30 discutã despre etnologia afri-canã ºi sud-americanã; de la 15,30 la 17, con-duce seminarul indian (de la Rig-Veda la Bha-gavad-Gita).

„ªi aici trebuie sã fiu precis, bine informat,la punct cu bibliografia (cãci trei dintre stu-denþii mei sunt sanskritiºti ºi unul din ei astudiat la Uppsala trei ani). ªi cu toate aces-tea reuºesc. Seara, departe de a mã simþiobosit – sunt «stimulat», plin de «idei». Artrebui sã scriu – dar mi-e teamã sã nu abu-zez de rezistenþa mea. Mã mulþumesc sã iaunote. Primitive Religion înainteazã, deºi amredactat foarte puþin. Iar din cealaltã car-te – opus magnum, capitolul despre India eaproape complet, deºi neredactat...“

Pentru a ne face o imagine exactã a puterii demuncã ºi a activitãþii înfrigurate din ultimii anide viaþã, aº fi tentat sã reiau ceea ce am scris în-tr-un articol unde mã ocupam de Mircea Eliade,redactor-ºef al Enciclopediei religiilor.

Jurnalul inedit ne prezintã zeci de faþete alepersonalitãþii lui Eliade, îndoielile ºi certitudini-le lui, contradicþiile gândirii. Totul e spus sin-cer ºi firesc, fãrã sã-i pese cã unele afirmaþii îldezavantajeazã. Spicuiesc câteva portrete care ne dezvãluie unele laturi mai mult sau mai puþinintime. Cadrul în care se desfãºoarã munca la Chicago nu e prea prielnic. Sute de dosare,ciorne ºi manuscrise pe birou, în bibliotecã, însertare, pe scaune. Atunci când vrea sã facãpuþinã ordine, nu ºtie cu ce sã înceapã. E impo-sibil sã grupeze ceva în aceastã halima. Iatã ce scrie el în 21 decembrie 1962:

„Dupã vreo douã ceasuri, îmi dau seama cãpunerea lor în ordine mi-ar lua câteva zile,ºi atunci renunþ. Mã mulþumesc sã clasezextrasele primite de când mã aflu la Chicagoºi pe care le îngrãmãdesc pe unde îmi vinela îndemânã. Cãtre searã, îmi dau deodatãseama de absurditatea acestei munci ºi începsã râd“.

Pasiunea faþã de cãrþi o întâlnim la fiecare pas.La 12 iulie 1970, se zugrãveºte apartamentul.Teancuri de cãrþi – aflate în mijlocul camerei – îlatrag ca un magnet. Se apropie ºi încearcã sã leclaseze, cu speranþa cã va putea elimina câtevamaldãre. Deschide la întâmplare volume cititemai demult sau altele de existenþa cãrora nu-ºi mai amintea nimic.

„Ce «experienþã» turburãtoare, sã stai pecovor, între movile de cãrþi, neîndurându-te sã te desparþi chiar de acelea pe care ºtiibine cã nu vei mai apuca sã le citeºti! Îmiaminteam acea searã din octombrie 1933,când transportasem biblioteca din man-sardã în apartamentul din Bulevardul Di-nicu Golescu. Nu se instalaserã încã raftu-rile. Cele 10.000 de volume erau aºezateunele peste altele de-a lungul pereþilor.Apucam la întâmplare câte unul, îl rãs-foiam, luptând cu ispita de a-l reciti – pen-tru cã trebuia sã scriu în noaptea aceea foi-letonul pt. Cuvântul ºi articolul pt. Vremea.Am dat peste o carte a lui Unamuno, ºi asta mi-a fost de-ajuns: gãsisem subiec-tul foiletonului: «Cunoaºtere visceralã»...ªi tot aºa, mulþi ani în urmã, aducându-mimica bibliotecã în camera pe care o închi-riasem la Hôtel de Suède, m-am trezit cuEnsayos în mânã, ºi n-am mai lãsat volumulpânã noaptea târziu. Scriu aceste rânduri casã mã apãr de «ispitã» – hotãrât sã aranjezbiblioteca în noaptea asta ºi începând demâine sã-mi vãd de treabã.“

Cât de interesante sunt rândurile de mai sus!Cunoºteam pânã acum comentariile lapidare sauample despre diferite opere la care se referea me-morialistica sau publicistica (personaje, firul epic,secretele compoziþiei, judecãþi de valoare), darparcã acum aflãm pentru prima oarã ceva despremomentul care declanºeazã naºterea unui eseu.

Altã datã, referindu-se la cãrþile necitite, oferãun adevãrat ghid, pledând pentru lectura cãrþiloresenþiale:

„Cãrþile pe care le citesc sunt de o atât dejoasã spiritualitate, încât, dacã nu voi izbu-ti sã salvez miile de pagini erudite ºi miilede documente etnografice care mi-au nãclãit

mintea ºi mi-au întunecat memoria – viaþamea se va solda în cea mai tristã ratare. Tre-buie sã arãt lumii comorile care zac ascun-se în simboluri, rituri, legende, mituri ºimãºti – comori pe care erudiþii autori le as-cund, sau le ignorã din prostie, din teamãsau din rea-voinþã. Dacã nu voi scrie cevafundamental asupra etnografiei, folklorului,bibliotecile pe care le-am citit mã vor stri-vi. Nici nu vreau sã mã gândesc la bogãþii-le atâtor cãrþi bune pe care nu le-am citit,numai pentru cã pasiunea mea eruditã mãconcentra asupra memoriilor seci, medio-cre, sterile. Ce-aº fi devenit dacã, în loc dea mã fi ocupat, în aceºti 20 de ani de isto-ria religiilor ºi celelalte pseudoºtiinþe aº ficitit numai cãrþi substanþiale? Cât îl invidiezpe un Gide bunãoarã, care îºi alegea cãrþile,recitea pe clasici, culegea texte esenþiale,îmbogãþindu-se neîntrerupt!...“

În privinþa propriei prezentãri, numeroasele autoportrete sunt variante ale aceluiaºi... arhe-tip. Cu o nestrãmutatã încredere în sine, are obsesia de a crea o operã deosebitã.

„20 ianuarie 1960Fiecare om se naºte cu o «misiune». Dar nue conºtient de ea ºi poate de aceea viaþa euneori atât de dramaticã. Deznãdãjduitãîncercare, necontenit reluatã de a-þi revela«misiunea». Dar eu ºtiu de ce m-am nãscut.Pentru o operã. Pentru a exprima un adevã-rat numãr de idei pe care deocamdatã, suntsingurul care le pot gândi sistematic ºi pânãla ultimele consecinþe. De aceea existenþamea e lipsitã de elementul dramatic. Trage-dia mea e legat de expresie ºi de conºtiin-þa cã trebuie sã spun foarte multe lucruriºi s-ar putea sã nu am timp sã le spun...“

D O S A R Anul XXI, nr. 3 (238), 2010 • 17

�

• Mircea Eliade

18 • APOSTROF D O S A R

„30 mai 1964Am avut o viaþã plinã, dramaticã, rodnicã.Doar în ultimii ani, datoritã Universitãþii ºiartritei, creativitatea mea a fost necontenitîn declin. Pânã la 50 ºi ceva de ani, am trãitcât alþii în 80. Ca sã nu mai vorbesc de no-rocul pe care l-am avut (ºi care contrasteazãcu nenorocul neamului românesc), scãpândde la moarte de nenumãrate ori, cunoscândIndia la 29 de ani, plecând din þarã la 33 deani, întâlnind-o pe Christinel la timp ºi atâ-tea ºi atâtea. Aºa cã, orice s-ar întâmpla, numã pot plânge. Aº vrea doar sã-mi mai rã-mânã destul timp ca sã pot încheia Auto-biografia. Va fi, evident, o operã postumã.Dar trebuie scrisã nu numai pentru a pre-ciza traiectoria secretã a vieþii mele – ci maiales pentru a contribui, cu mãrturiile mele,la înþelegerea epocii 1930-1940.“

Au fost evidenþiate – pe bunã dreptate – ten-dinþele de megalomanie ale lui Eliade: se com-parã frecvent cu Goethe, propria lui operã o pu-ne alãturi de capodopera lui Tolstoi Rãzboi ºipace, nu ezitã sã se considere un geniu. Nu s-aobservat însã cã momentele de egolatrie alter-neazã cu altele în care-ºi denigreazã propria-icreaþie. Iatã trei exemple în care „îºi toarnã ce-nuºã pe cap“:

„6 ianuarie 1948[La terminarea capitolului despre mit:]Adevãrul e cã am scris cel mai prost text pecare îl cunosc, printre multele texte proastepe care le-am scris pânã acum, copiind, decâte ori puteam, din alte cãrþi ale mele. Dinfericire, fãcusem mai de mult nenumãratenote de o extremã importanþã asupra aces-tor probleme, ºi le-am transcris tale-quale.

Ele vor constitui sâmburele viitoarelormele lucrãri asupra mitului ºi simbolului –dar vor stârni de pe acum un foarte viu in-teres nu numai printre specialiºti, ci ºi înrândul filozofilor...“

„4 ianuarie 1951Ca întotdeauna când sunt confiscat de o«operã ºtiinþificã», suport o anumitã imbe-cilizare. În afarã de reverii ºi scurte fulgerã-turi, mintea mi-e permanent solicitatã de«subiect». ªi iarãºi dupã obiceiul meu, totce e mai inteligent ºi mai îndrãzneþ, în legã-turã cu «subiectul», îl consum în reverii,în textul propriu-zis nu dau decât zgura ºidocumentarea. Îmi propusesem mai demult sã mã dezbar de erudiþie. Dar vãd cãnu a venit încã timpul“.

Mai evidentã e nemulþumirea faþã de deplora-bila prefaþã la traducerea englezã a cãrþii Mituri,vise, mistere. Severitatea admonestãrilor ar puteafigura într-o antologie a autocriticii:

„22 octombrie 1959ªapte pagini dactilografiate, prost ºi confuzscrise, care mi-au luat cam cinci zile. Une-ori, eram disperat – mi se pãrea cã mã afundîntr-o nouã perioadã de sterilitate. Ce e cu-rios e cã îmi dau foarte bine seama cã micultext e de o lamentabilã mediocritate, ºi to-tuºi simt cã, dacã mi-a trebuit atât ca sã-lscriu, ºi sã-l scriu atât de prost, e pentru cã,pe bâjbâite, fãrã sã-mi dau seama, îmi reve-lam o perspectivã grandioasã“.

Despre laboratorul de creaþie, geneza ºi semni-ficaþia anumitor opere, raportul dintre creaþiileºtiinþifice ºi cele literare am intenþia de-a scrie unalt articol, acum mã mulþumesc sã semnalez ob-servaþia scriitorului privitoare la lipsa de valoare

a scrierilor ce-i sunt comandate, precum ºi eºeculultimei pãrþi a tuturor studiilor ºtiinþifice. La 9aprilie 1962, mãrturiseºte:

„Se petrece ºi cu aceastã carte ce s-a întâm-plat cu toate cãrþile mele: le termin cu unefort imens, ºi cu o mare silã. Nu-mi maiamintesc de vreo excepþie. (Evident, evorba numai de cãrþile ºtiinþifice. Unele dinromanele mele, Maitreyi, Nunta în cer,Domniºoara Christina le-am scris ºi le-amterminat cu o mare bucurie, aproape deexaltare.)

Aº vrea sã scriu ultimul capitol odihnit,pe îndelete, ºi, mai ales, din nou înflãcãratde problema Mitului. Sunt atâtea de spusdespre camuflarea mitului în valorile Lumiimoderne“.

Dintre personalitãþii spiritualitãþii româneºti elo-giate de Eliade în Jurnalul inedit nu am menþio-nat numele lui Mihai ªora ºi Ion Petrovici. Laprimul dintre ei se referã adesea, numindu-l stu-dentul sãu preferat la seminarul de logicã ºi me-tafizicã. Cartea lui ªora Du dialogue intérieur,apãrutã la Gallimard, îl entuziasmeazã. La 21aprilie 1947, îºi noteazã impresiile de lecturã:

„Îmi place, cu toate truismele ºi teribilis-mele ei. Îmi place mai ales pentru ceea cegãsesc din «mine», cel din 1934-’38, cândtraduceam împreunã la seminar pe SfântulThoma ºi Nicolaie din Cusa. Este o cartedin care, fãrã sã-ºi dea seama, ªora continuaproblematica «generaþiei»: autenticitate, li-bertate, alegere.

Curios sentiment de a asista la ecloziu-nea perfectã a unui fost «elev». Îmi dau sea-ma, între altele, cât de puþin am «crescut»eu de-atunci, cât de mediocrã a fost desãvâr-ºirea mea spiritualã între 30 ºi 40 de ani.Era, probabil, fatal sã se întâmple aºa. Celemai serioase cuceriri spirituale le faci între20 ºi 30 de ani. Când îi eram «profesor», euaveam 30 de ani ºi el 20. El dibuia, eu eramdeja orientat. Astãzi el se aflã în aceeaºi si-tuaþie pe care o câºtigasem eu acum 20 deani. În schimb, paºii pe care i-am fãcut euîn acest rãstimp nu mai au nimic «senzaþio-nal», sunt doar împliniri, rectificãri, ºovãiri.Singura turnantã mai abruptã a fost expe-rienþa legionarã în ceea ce avea ea apoliticºi insurecþia mea contra «istoriei», care ºi-aprecizat orientarea între 1942-’43“.

Citind volumul memorialistic De-a lungul uneivieþi de Ion Petrovici, Eliade ne prezintã cumfilozoful, eliberat de curând, dupã aproape 20 deani de închisoare, trãia într-un subsol, la o ne-poatã. Citeºte cu plãcere ºi melancolie cartea lui,amintindu-ºi, la 8 august 1966, Tecuciul, Iaºiulºi Bucureºtiul de odinioarã.

„Dar ºi o altfel de melancolie – când îmidau seama ce mult contau pentru Româniidin generaþiile trecute «succesele» lor înstrãinãtate. Gravitatea solemnã cu care IonPetrovici scria despre participarea lui laCongresele de Filozofie, despre conferinþe-le pe care a fost obligat sã le þinã la Sorbona(invitat chiar de Brunschvicg!), ai impre-sia citindu-l, cã acele conferinþe ar fi avutsuccesul conferinþelor de mai târziu ale unuiJ. P. Sartre. Asta nu e o criticã pe care i-oaduc lui Petrovici (ºi cât de bine îl înþeleg,scriind ce-a scris, la 84 de ani, dupã 20 deani de temniþã...). Ci doar o remarcã melan-colicã în legãturã cu provincialismul nostrucultural (ºi nu numai al nostru; pânã ºi unPapini, un Ortega, un Ernst Jünger eraupeste mãsurã de flataþi de orice «recunoaº-

tere» a lor la Paris). De-abia cu generaþianoastrã – Ionescu, Cioran, eu, Vintilã Horia– Românii au scãpat de acest complex. Sun-tem cei dintâi care nu ne mai speriem de«laudele Parisului».“

Cred cã cea mai nimeritã încheiere a prezentã-rii de faþã e reproducerea unui fragment din Jur-nalul inedit – pledoarie pentru adevãr ºi deose-birea dintre aparenþã ºi esenþã:

„21 iunie 1968Oh! Sã vezi ultimele gesturi de «revoltã» aleNegrilor ºi studenþilor «radicali» din Cam-pus, sã-i vezi cum trec strada indiferent dacãsemnalul e verde sau roºu, sã-i vezi citindprovocator cãrþi pro-Cuba ºi pro Ho-ªi-Min. Sã-i ghiceºti cât de convinºi sunt deîndrãzneala lor... ºi sã-þi aduci aminte cumerau torturaþi studenþii în beciurile Prefec-turii prin 1938-’39, cum erau violate fete-le cu fierul roºu, toate acestea pentru cã cre-deau în ceva.

Dar ce importanþã au toate acestea? Sin-gurul lucru care conteazã este sã-þi întorcifotoliul în sensul Istoriei...

Apar mereu cãrþi despre neo-fascismulgerman (chiar ºi cel francez: De Gaulle!!),dar nu am vãzut mãcar un articol desprevictimele revoluþiei de la Budapesta din1956. ªi doar acolo «studenþii ºi muncito-rii» riscau ceva mai mult decât cei ce tra-verseazã strada la semnalul roºu sau ocupãclãdiri: Ungurii atacau tancurile cu ce aveaula îndemânã“.

Peste douã luni (suntem în 1968!) a urmat invazia în Cehoslovacia. Eliade a avut aceeaºi atitudine.

N-ar fi exclus ca unii iacobini intransigenþisã vadã în pasajul citat anumite deviaþii: rasismºi aluzii la persecuþiile împotriva legionarilor.

�

Note1. La întâlnirea cu Eugen Ionescu de la Paris,

din 4 octombrie 1945, Eliade îºi contrazice in-terlocutorul în privinþa importanþei Jurnalu-lui: „Îmi spune cã a mai scris în aceºti ani câ-teva sute de pagini din Jurnalul lui, dar pecine va interesa el oare? În România, ca ºi pre-tutindeni se ridicã o altã generaþie. Generaþianoastrã e terminatã. Îi rãspund cã un Jurnalintereseazã oricând, cã marele lui noroc a fosttocmai hotãrârea pe care a luat-o acum vreo10 ani sã-ºi înceapã Jurnalul“.

2. Mircea Handoca, Jurnalul inedit al lui MirceaEliade, Oradea: Ed. Grafnet, 2005.

3. Vatra, nr. 6-7, iunie-iulie 2000.4. Textele „legionare“ ºi despre „românism“, Cluj-

Napoca: Ed. Dacia, 2001.5. Mircea Eliade, Jurnal, ediþia a 2-a, vol. II,

Bucureºti: Ed. Humanitas, 2001, p. 224.6. Mircea Eliade ºi corespondenþii sãi, vol. II, Bu-

cureºti: Ed. Minerva, 1999, p. 229.

�

Anul XXI, nr. 3 (238), 2010 • 19

Cartografierea Revoluþiei Române

CÃ POLITICIENII scriucãrþi pentru a-ºi expli-

ca programul sau abateri-le de la el, e un fapt. Lanoi, ca în alte pãrþi, astfelde acte de naturã intelec-tualã, dar cu bãtaie, ade-seori, în afara câmpului deinteres al studiosului, nusunt de datã recentã. Cu toate acestea, prin-tre oamenii politici care publicã mai multsau mai puþin ritmic titluri relevante pen-tru cariera lor în serviciul cetãþii, fostul pre-ºedinte al României Emil Constantinescuface o figurã aparte. Textele Domniei Salenu sunt simple documente referitoare la unmod de a gândi acþiunea politicã, ci cãrþicare „stau singure în picioare“. Vreau sãspun cã ele pot fi citite fãrã a cãuta în afaralor þinta urmãritã sau impulsul care le-agenerat. Iar relevanþa lor este integral can-tonatã în câmpul culturii. În fapt, acestaspect nu ar trebui sã mire, câtã vreme,înainte de a intra în politicã, Emil Constan-tinescu a fost profesor universitar ºi cer-cetãtor în câmpul geologiei. Faptul vorbeº-te de o anume familiaritate cu obiectullivresc ºi cu funcþia creatoare de asemeneaobiecte. Dar experienþa universitarã nu sereflectã, cu toate acestea, în mod direct,în producþia de carte a acestui autor dinperioada de dupã mandatul prezidenþial,aceasta din urmã presupunând dezvoltareaaltor coduri de comunicare, a unui alt tipde retoricã ºi abordarea altor teme decâtcele de strictã specialitate geologicã.

Cel mai recent apãrut volum sub sem-nãtura menþionatã se anunþã a fi primuldintr-o serie mai amplã. El se intituleazãPãcatul originar, sacrificiul fondator, iar vo-lumul I se cheamã Revoluþia din ’89 aºacum a fost (Bucureºti: Ed. Minerva, 2009,436 p.). Urmãtorul volum, anunþat deja– de fapt partea a II-a a primului, dacã înþe-leg bine –, se va numi Revoluþia din ’89,trepte spre adevãr ºi promite ca, împreunãcu primul, sã elucideze câte ceva din necu-noscutele lepãdãrii de comunism ºi ale tre-cerii la o nouã construcþie de regim politic.În cuvântul-înainte, planul întregii lucrãridevine ºi mai explicit. Vor mai fi alte ºasevolume: Mineriadele (II), Democraþia (III),Þara ca o pradã (IV), Preþul schimbãrii (V),De la þarã-problemã la model regional (VI) ºiAdevãrul despre minciunã (VII). Împreunãcu primul, ele vor alcãtui o serie compre-

hensivã de ºapte abordãri care vor da seamãdespre perspectiva lui Emil Constantinescuasupra ultimilor douãzeci de ani de istorieromâneascã.

Trebuie sã spun cã anvergura proiectu-lui m-ar pune serios pe gânduri, ca unulatent la elanurile creatoare din câmpul cul-turii noastre, care, din pãcate, au încreme-nit, nu doar o singurã datã, în diverse sta-dii de realizare a proiectelor. M-ar pune,spun, dar în acelaºi timp adaug cã nu pare,de astã datã, sã fie cazul de îngrijorare, câtãvreme Emil Constantinescu a publicat dejaTimpul dãrâmãrii, timpul zidirii (4 volume,3.239 p.), Cele douã feþe ale zidului (2002,685 p.), Pietre de încercare (2002, 900 p.),Lumea în care trãim (2002, 914 p.), Cãrþileschimbãrii (2002, 713 p.) ºi Adevãrul despreRomânia (ediþia I – 343 p, ediþia a II-a, re-vãzutã – 598 p., 2004). Sunt deci ºansemari ca planul sã fie dus la bun sfârºit, maiales cã pare sã porneascã dintr-o conºtiinþãa faptului cã nu este destul sã faci, trebuiesã ºi conferi legitimitate deplinã fãcutuluiprin consacrarea ºi comentarea lui pe înde-lete, comprehensivã ºi nuanþatã, mai ales învremuri tulburi. Lucrurile, fãrã certificatede naºtere ºi acte de identitate lipsite deambiguitate, nu sunt depline.

Aici nu încap, de altfel, dibuieli, câtãvreme Emil Constantinescu spune: „Înain-te de a întoarce paginile istoriei recente tre-buie sã le citim cu atenþie“. De ce? „Pentrucã vremurile grele cer o solidaritate socialãºi naþionalã care nu poate fi clãditã pe min-ciunã. Realitatea existenþei instituþiilordemocratice nu poate ascunde lipsa de în-credere în cei care le reprezintã. Performan-þele economice nu pot ascunde corupþia.Stabilitatea politicã nu poate ascunde lipsaunor ideologii bazate pe idealuri politicecare separã partidele de grupurile de inte-rese. Stabilitatea socialã nu poate ascundelipsa de demnitate a celor care acceptã sãfie cumpãraþi sau mituiþi la un preþ derizo-riu. ªi nici realitatea unei profunde crizemorale generate de confuzia valorilor ºi deo lipsã a respectului de sine“ (p. 10). Per-fect rezonabil, n-aº fi putut-o spune mai bi-ne nici eu. Toate discrepanþele constatatecu acuitate în rândurile de mai sus meritãanalize bine conduse, suficient de aprofun-

date pentru a decela glisajele, cauzele lor ºi eventualele remedii faþã de alunecãrileproduse.

Rânduri ca acestea suprind un diagnos-tic atent, întemeiat pe observarea realitãþi-lor de pe mai multe paliere. Dar pentru mi-ne important se dovedeºte cã o asemeneapunere în paginã vãdeºte dorinþa de a încer-ca sondaje în realitãþile complexe pe carele trãim, cãutând rãspunsuri. Or, acest semnîmi indicã faptul cã Emil Constantinescu,autorul, face parte dintre cei care nu se mul-þumesc sã descrie cu acurateþe ceea ce sevede într-un anumit moment al unei evo-luþii, ci încearcã ºi sã descifreze mecanismelecare conduc la anumite configuraþii social-politice, economice ºi de mentalitate.

Ceea ce urmeazã, alcãtuind, practic,corpul volumului, este o cronologie cât sepoate de amãnunþitã – dar selectând mo-mentele cu adevãrat relevante din noianulde detalii posibil de identificat – a fenome-nologiei schimbãrii iniþiate în decembrie1989. Uneori ea se înºiruie nu doar zi dupãzi, ci pe ore, vãdind o grijã realã de a punc-ta fiecare stop-cadru dintr-o succesiunealertã ºi, nu o datã, confuzã. Alte caracte-ristici, nu mai puþin meritorii, sunt: pãrã-sirea ipotezei de lucru cã numai evenimen-tele bucureºtene au fost capitale; iniþiereaconsemnãrilor cu ianuarie 1989, aºadarconsiderarea preludiilor la revoluþie. Se dãºi o organizare corectã a materiei în secþi-uni separate, în cadrul cãrora capitolele auo organizare coerentã, facilitând lectura.

Aº compara, ca procedurã, tehnica alcã-tuirii volumului cu tradiþia analiºtilor me-dievali, care compilau cu folos, eliminânderorile de cronologie ºi de atribuire a fap-telor, însemnãri disparate de provenienþediferite. Aºa aratã ºi cele douã volume decronologie strict contemporanã elaboratede Domniþa ªtefãnescu în urmã cu aproxi-mativ un deceniu, ºi tot astfel ºi volumulde istorie a Maramureºului datorat harni-cului ºi pasionatului Nicolae Tomi. Pentruorientarea în „mãruntaiele“ anului 1989din istoria României ºi pentru înþelegereamai atentã a Revoluþiei Române, carteafostului preºedinte Emil Constantinescurãmâne însã un unicat indispensabil.

�

Ovidiu Pecican

tumular #1

ºi dupã ce morio sã te vizitez sã dau cu bocancul în

lespedesã þi se umple medalionul lipit de gâtcu fire subþiri de putregai

sã-þi rãscolesc groapa cu greblainima sã þi-o despic cu un cleºtelumina s-o sug din ochii stinºipe buze sã las urme de ciocan

machiajul sã-l repar cu daltasã-þi dezarticulez sãrutul cu unghiilesã-mi chem amicii sã te siluim prin

fereastra de la coºciug

sã te urmãresc asemenea unui hitmanprin toate cercurile în care te zbaþila fiecare vamã un glonþ în cap

ºi te-ai întors în groapãlocul de unde nu poþi ieºilocul în care eºti a mea

nu te dezlegnu vei fi deportatã în braþele unui înger

amiabil

te scuip în timp ce te sufocºi am sã te sugrum mereu cu gambelepânã ce triunghiul constrictor devine

linieºi creºtetul tãu ce supureazã viermicade retezat ca la jocul de zaruri

�

Poem de ªTEFAN BOLEA

20 • APOSTROF

Ce aþi fi fãcut în locul lui Paracelsus, aþi fi fãcut sau nu minunea în prezenþa prezumtivului discipol? De ce s-a abþinut Paracelsus?

A.

Ancheta

[...]– Se spune, rosti el, cã tu poþi arde un trandafir în flãcãri, pentru a-l face sã renascã apoi din propria-i cenuºã,

cu ajutorul artei ºi al priceperii tale. Îngãduie-mi, aºadar, sã fiu martor acestei minuni. Iatã ce-þi cer, ºi îþi ofer, apoi, întreaga viaþã.

– Eºti foarte credul, spuse magistrul. ªi n-am ce face cu credulitatea: eu am nevoie de credinþã.[...]

Discipolul spuse atunci pe un ton rece:– Te rog cu umilinþã sã te învoieºti a-mi arãta pieirea ºi întoarcerea rozei.

Puþin îmi pasã dacã operezi cu Verbul ori cu athanorul.Paracelsus rãmase pe gînduri. În cele din urmã spuse:

– Dacã aº face-o, ai spune cã e vorba despre o aparenþã impusã de magia ochilor tãi. Miracolul nu þi-ar da încrederea pe care o cauþi. Aºadar, lasã roza.

[...]Cu o miºcare bruscã, luã trandafirul roºu pe care Paracelsus îl lãsase pe pupitru ºi îl azvîrli în flãcãri. Trandafirul îºi schimbã

culoarea ºi, dupã cîteva clipe, din el nu mai rãmase decît o mînã de cenuºã. Clipe în ºir, discipolul aºteptã cuvîntul ºi miracolul.Paracelsus rãmãsese de gheaþã. Spuse cu o ciudatã simplitate:

– Toþi medicii ºi toþi spiþerii din Basilea afirmã cã aº fi un impostor. Poate cã au dreptate. Aici odihneºte cenuºa care a fost cândva rozã ºi nu va mai fi niciodatã.

[...]Paracelsus rãmase singur. Înainte de a stinge lampa ºi de a se aºeza în fotoliul scîlciat, rãsturnã grãmãjoara de cenuºã

în mîna lui concavã ºi rosti un cuvînt cu glas scãzut. Roza reapãru.

(JORGE LUIS BORGES, Cartea de nisip, „Roza lui Paracelsus“, trad. de Cristina Hãulicã, Bucureºti: Ed. Univers, 1983, p. 343-347) “

Borg

es

Para

cels

us„

Vîntul roºu

DEºI ÎNAINTEA sa nu era niciun deºert,Johannes Grisebach simþi vîntul roºu

care sufla asemeni celui pe care îl înfrun-tase, altã datã, în pustiurile Indiei. Ca ºiatunci, ºi azi se simþea gol ca o armurã dincare luptãtorul pierise. Vîntul acesta nu-þibiciuie faþa, trupul, ci sufletul. Þi-l des-tramã. Apoi þi-l recompune, de fiecare datãaltfel, dupã alte reguli, dupã alte configu-raþii. Au fost vremuri cînd, sub bãtaia vîn-tului roºu, a avut suflet de cîine. Da, chiarde cîine. ªi atunci schelãlãia ca un biet cîinelovit de vreun netrebnic de om care se con-siderã unic descendent al lui Dumnezeu.Dar a avut ºi suflet de femeie ºi a tremu-rat pentru pruncii nenãscuþi. Dar a avut ºisuflet de bivol turbat, care a fost lovit întrecoarne de mãciuca ghintuitã a vreunui grãj-dar beat.

ªi chiar s-a întrebat, pentru o clipã: Oa-re Paracelsus a simþit vreodatã vîntul roºubîntuindu-i sufletul? În ce s-a transformatsufletul sãu în acele momente? Ce configu-raþie a cãpãtat? Dar nu ºi-a oferit un rãs-puns. În sufletul celui de alãturi intri caîntr-o apã neagrã din care nu mai ieºi nici-odatã, pentru cã numai propriul suflet areþãrmuri, celelalte sînt vagi ºi neþãrmurite.În sufletul celui de alãturi te pierzi ireme-diabil. De asta suferinþa lumii este infinitã,pentru cã oamenii pãrãsesc prea uºor pro-

priul suflet ca sã se scufunde în sufletul al-tuia, din preajmã.

Nici în sufletul copilului propriu nu ebine sã te pierzi.

Nici în sufletul mamei tale nu e binesã te pierzi.

Nici în sufletul tatãlui nu e bine sã tepierzi.

Nici în sufletul iubitului nu e bine sã tepierzi. O faci, dar fãrã întoarcere. Citiseasta ºi într-o scriere a lui Paracelsus. Daro gãsise, schiþatã, ºi într-un text al lui Pi-tagora, pe care i-l arãtase un cãlugãr valahpe cînd urcase Athosul grecesc. Acesta este,de altfel, secretul înþelepþilor dintotdeauna,îºi spuse. Vîntul roºu îi pãtrundea printregînduri, rãzleþindu-le.

De asta Johannes Grisebach se opri lîn-gã o piatrã pe care se odihnea o ºopîrlã. Eraun ptychozoon kuhli, una dintre acele ºopîrlepe care le întîlneºti mai ales în pustiuri.Aceasta îi întãri imaginea ºi senzaþia pus-tiului din sine în care se afunda. Dupã cealungã ºopîrla, care se scufundã în pãmînt,se aºezã el pe piatrã. ªi fãcu ceea ce fãceamai întotdeauna cînd se simþea rãscolit devîntul roºu. Cu un beþigaº începu sã scrieformulele care îi ordonau mintea, care îidãdeau energia necesarã ca sã vadã carneacuvintelor. Cã ele, cuvintele, au o carne atîtde concretã, cu ea hrãneºti sufletul, asta seºtie. Sînt atîtea suflete care mor înfometate,pentru cã acei care le poartã nu ºtiu sã lehrãneascã cu cuvinte! Aici, la acest nivel, sepetrece continuu o dramã. Poate cã ºi des-

pre asta ar fi vorbit cu Paracelsus, era con-vins cã ar fi reuºit, împreunã, sã extragãlimfa din cuvinte. Ar fi fost proba concretã,spre care tinde orice alchimist, cã Dumne-zeu s-a nãscut din Cuvînt! Corporalitateacuvîntului trebuia demonstratã, ca sã poþidemonstra materialitatea lui Dumne...

În timp ce mintea deºira frînghii de cu-vinte, mîna scria pe lut. Aproape mecanic.„Igne Natura, Renovatur Integra.“ Adicã„Natura este complet reînnoitã prin foc“.Apoi „Ignis Natura, Renovatur Integrum“.Adicã „Focul reînnoieºte complet natura“.Apoi „Ignem Natura Regenerando Inte-grat“. Adicã „Regenerîndu-se, natura pãs-treazã integritatea focului“. ªi la capãt,„Insignia Naturae Ratio Illustrat“, adicã„Prin intermediul raþiunii înþelegi simbolu-rile naturii“. Nu, nu erau capete de rugã-ciune, ci formule considerate alchimice, lacare raportîndu-se putea sã-ºi ordonezemintea. Cã îi spusese acelaºi cãlugãr valah,care îi despãturise fragmentul de papirus cutextul atribuit lui Pitagora, un lucru extremde simplu: Raiul? Raiul e ordinea. Iar iadule dezordinea.

Acum avea nevoie sã-ºi punã ordine înîntîmplãrile zilei ºi ale nopþii. Sã se gîn-deascã la ceea ce se petrecuse în atelierulsubpãmîntean al Maestrului.

Nu, nu aruncase niciun trandafir în foc,ci simulase. Îl fãcuse pe Maestru sã creadãcã trandafirul fusese cel care lãsase cenuºa,ºi nu doar sugestia unei roze arzînd. Maifãcuse lucrul acesta de cîteva ori. Odatã îl

Adrian Alui Gheorghe

Roza lui PARACELSUS

fãcuse într-o piaþã din Marrakech, cînd vo-iau sã-l lapideze niºte almohazi pentru cãmãgarul pe care îl cãlãrea lãsase scîrna înpoarta moscheei al-Kutubyya. În faþa ploiide pietre s-a concentrat ºi atacatorii au vã-zut cum bulgãrii de bãlegar se transformãîn bulgãri de aur, strãlucitor, ºi toþi au în-ceput sã se calce în picioare, ca sã apuce ºiultimele firiºoare. Cînd el era deja departe,bulgãrii au revenit la ceea ce fuseserã iniþial:bãlegar.

Probabil cã în urma sa Paracelsus fãcuseceea ce ºtia sã facã aºa de bine: sã întindãmîna peste cenuºa din vatrã ºi sã culeagã untrandafir. ªi nu, nu era gestul sau pasa pres-tidigitatorului, era puterea celui care ºtie cãaerul e înþesat de toate lucrurile care se lea-pãdã de corpurile lor materiale. Pentru unMaestru e uºor sã le vadã, sã le simtã. Lagîndul cã Maestrul îºi mîngîia orgoliul cuaceastã izbîndã, Johannes Grisebach zîmbi.

Da, „Ignis Natura, Renovatur Inte-grum“...! Cu ochii aþintiþi pe formulaaceasta, care relua iniþialele INRI, cele de pecrucea lui Cristos ºi care înseamnã abre-viat ºi „Iesus Nazarenus Rex Iudaeorum“,vreascul din faþa lui se aprinse. Era o flacã-rã din care se despleteau limbi albastre ºiroºii, limbi verzi sau galbene, care se ri-dicau într-un dans al flãmînzeniei. Scoasedin buzunar, cu gesturi leneºe, trandafirulºi îl aruncã în foc. Focul ocoli o vremefloarea, care îºi strînse petalele ca o pasãrece se pregãtea de somn sau pentru un zborinterior.

Apoi limbile albastre, roºii, galbene sauverzi se strînserã jur-împrejurul rozei, cudragoste, ca ºi cum ofranda frumuseþii eraaºteptatã în ceruri.

Johannes Grisebach zîmbi mulþumit:niciun fir de cenuºã nu rãmase din tran-dafirul încredinþat focului, semn cã darulsãu fusese primit.

�

Regnul cantitãþii

1.BINEÎNÞELES CÃ nu aº fi resuscitat roza! ªi aº fi fost mult mai puþin poli-

ticos decît Paracelsus. Pur ºi simplu l-aº fidat afarã pe dubiosul discipol. Lipsa debun-simþ cu care-mi aratã galbenii de aur,aceºti ochi ai diavolului, ºi impertinenþa cucare-mi cere minunea sînt dovezi clare cã-i lipseºte gena metafizicã ºi cã suferã dematerialism. E sigur strãmoºul lui Marx!Cum sã-i divulg secretul unei asemeneafãpturi?

Aº petrece urmãtoarele zile fãcînd exerciþii spirituale ºi, mai ales, rugîndu-mã, fiindcã e clar cã Dumnezeu nu vede cu ochi buni nevoia mea (vanitoasã?) de discipoli.

2.PARACELSUS S-A abþinut pentru cã al-ternativa ar fi fost catastrofalã. A

împuternici pseudodiscipolul e o cale si-gurã spre pierzanie. (Bine, ea – pierzania,regnul cantitãþii – vine oricum, dar de cesã-i grãbeascã Paracelsus sosirea?)

�

Neafinitatea (s)electivã

ÎNÞELEG CÃ problema de „rezolvat“ prinaceastã orientare a lecturii Rozei lui Pa-

racelsus de J. L. Borges ar fi sã formulez o conjecturã (de ce n-a fãcut Paracelsusminunea cerutã imperios de cel care pro-mite sã-i fie discipol?) ºi sã mã integrezîntr-un mod transformator într-o conjunc-turã (aº fi procedat sau nu ca Paracelsus?).Mai ales pentru ultima cerinþã, trebuie sãcitim, aºadar, pretextual, ºi nu textual, sãrescriem, ºi nu sã interpretãm. Dar toateacestea se implicã mutual, nu se pot se-para în tãcere, „pe muteºte“. Lectura secade sã clarifice cât poate, rãmâne în celmai rãu caz exotericã, nu poate fi ezotericã.Pretextualitatea succedã textualitãþii, de la care se abate, stilizând-o. Dar cerinþa es-te de a rescrie o secvenþã, un detaliu dintext, ºi nu de a trata tot textul într-un modpretextual. Dificultatea care apare este cãorganismul schiþei lui J. L. Borges va fiincizat parþial ºi va fi consultat totuºi înîntregul sãu. Pe porþiunea incizatã vomaplica rescrierea. Am numit uneori acestproces supratextualitate, cu referire la tex-tele incomplete, continuate de noi autori,dar acum se iveºte un aspect nou, supra-textualitatea ca rescriere. Pe porþiunea nea-tinsã de stilizare, interpretarea rãmânedeschisã, nu fãrã limite, aºa cum cere Eco.Dar fiecare cititor ºi interpret îºi rãsfrân-ge-n peºtera textului propriile ecouri.

Sã mai precizez cã rescrierea aplicatã aicisecvenþial nu este estetic reparatorie, ca încartea francezului Pierre Bayard, Cum seamelioreazã operele ratate, trad. de N. Bârnaºi ª. Foarþã, Ed. Art (dupã Éditions de Mi-nuit, 2000). Rescrierea se aplicã acum unuipersonaj, numai într-un anume act. Pro-priu-zis, reflectãm (la) un gest ºi ne lu-ãm libertatea de a-i propune o înlocuire.Cartea despre revizuirea, pur ºi simplu, aoperelor ratate, în fondul cãreia nu potintra aici, atrage în vizor ºi operele rea-lizate. Fie în sensul cã orice operã „nu estede fapt decât o parte delimitatã dintr-unansamblu mai vast“ (p. 186, ed. româneas-cã). Fie sunt luate-n reflecþie „operele carear fi putut exista“ (p. 199).

Sã mã supun, acum, la dubla întrebare.1. De ce n-a fãcut Paracelsus minunea ce-rutã, înviind roza arsã? 2. Îl imit sau îl

contest în acest punct? O hermeneuticã detip cauzalist e admisã la prima întrebare; oexplicaþie ºi poate o identificare a reþineriide a comunica învierea rozei ucise. O iden-tificare ori o identizare a mea drept cititor,iatã ce alternativã am dupã primirea ac-ceptului de a intra în text, pãstrându-l sautransformându-l într-o articulaþie a sa.

O spun de la început, dezvãluindu-milimitele gândirii ºi lecturii sau interpretãrii:nu mã pot identifica cu alchimistul Paracel-sus. Dispus la un pact oarecum faustic, eleste în fapt mai imprecis ºi mai disponibil:se smereºte în rugãciune faþã de oriceDumnezeu care, în fond, i se supune, îm-plinindu-i cerinþa. Nu e deloc credincios,dimpotrivã, e un sceptic deplin: nu-i vinesã creadã cã rugãciunea sa a avut ecou ºidiscipolul chiar îi este trimis. Se comportãînsã ca un mistic, ca un atotºtiutor ºi, poa-te, atotfãcãtor. Sã spun mai simplu: ca uniniþiat. Doar e maestrul. Un maestru fãrãniciun ucenic. Borges nu atestã, dar nici nudetestã datele istorice ale personajului. Seºtie cã Paracelsus este întemeietorul medi-cinei magiei negre, al iatrochimiei, de laiatros-medic, khemia-magie neagrã. Dum-nezeu, aºa cum este invocat de Paracelsusla Borges, descrie o trinitate fãrã unitate,extensivã ºi contradictorie. E un Dumne-zeu: 1. personal, 2. vag, 3. oricare. E deo-potrivã o divinitate exotericã ºi ezotericã.Exotericã prin condiþia vagã ºi oarecare.Ezotericã prin condiþia personalã. Rapor-tul, cum se vede, este de doi la unu în fa-voarea ipostazei exoterice. În pofida aces-tui dezechilibru între ezoteric ºi exoteric, e întrunitã ipostaza unui Dumnezeu al Kabbalei, ca existenþã ºi neant. Un aspectdoctrinar relevant, care se cuvine amintit,este cã neantul teozofic (superior fiinþei ºigândirii, în acest sens Dumnezeu e neantsau superneant) se opune neantului on-tologic (inferior, identificat cu nimicul). În Paradis, Adam, îi va spune Paracelsus vizitatorului necunoscut, a fost lipsit de aptitudinea de a nimici.

Sã produc mai întâi o lecturã literalã, afaptelor, cum se spunea în Evul Mediu.Reamintesc cã în vremea amintitã, lecturacãuta prin sensul literal fapte, prin sensulalegoric, credinþã, prin sens moral, practi-cul (ce sã faci), iar prin sensul anagogic(spre ce sã tinzi), o nuanþã a practicului,am putea sã-i spunem pragmaticul. A do-ua întrebare, dacã-l imitãm sau nu pe Para-celsus, ºi în ce fel ne-am îndepãrta de el însecvenþa suspendãrii minunii reînvierii ro-zei din propria cenuºã, impune gãsirea sen-sului moral ºi anagogic, dar nu poate ex-clude sensul alegoric, al credinþei, nu doarîn limite conceptuale.

Reiau lanþul factual al textului în câtevaverigi care au mai mare însemnãtate.

Paracelsus din text e cunoscãtorul tutu-ror chipurilor pe orizontalã, de la Apus laRãsãrit. Citind alegoric: de la moarte spreviaþã. Candidatul virtual la condiþia de uce-nic preferã anonimatul. Nenumitul estepentru teozofie inexistentul, neantul infe-rior; neantul superior fiind divinitatea,Dumnezeu e, spuneam, neant sau hiper-neant. Oaspetele – aºteptatul neaºteptat –poartã cu sine însã concretul. Aduce aur,voind sã-ºi plãteascã ucenicia. Citind supra-textual: aur pe care, dupã iniþiere ca alchi-mist, îl va recupera cu vârf ºi îndesat. Ne-numitul (are totuºi un nume, nedeclarat,

Anul XXI, nr. 3 (238), 2010 • 21

Anamaria Beligan

Marian Victor Buciu

�

Johannes Grisebach) aduce roza de care Paracelsus are teamã, deºi poate nu ea estegeneratorul acestei neliniºti.

Vizitatorul cautã Piatra filozofalã con-cretã. Despre ea, Paracelsus susþine cã epunctul iniþial, ºi nu final, al cãutãrii. Dru-mul înþelegerii rãmâne deci primordial. Ca-lea sau metoda (meta-odos = dupã cale),ca ºi stilul, existã (sau nu) în fiecare. Necu-noscutul se îndoieºte de „þel“, Paracelsuscrede doar în el ºi îl identificã cu calea saumetoda. Dar ºi cu metafora, pentru cã þintaºi drumul, deplasarea sensului – meta-phora– sunt totuna. Iluzie sau realitate, acesteanu conteazã, în distincþia sau identitatea lor,pentru Paracelsus.

Necunoscutul acceptã drumul (strãba-terea, deplasarea, metafora, sensul ascuns)sub iniþierea lui Paracelsus, dar are aroganþade a-l pune la probã tocmai pe maestru. Îicere stãruitor sã omoare ºi sã învieze rozaadusã de el. Ucenicul, aducând scenariulînscenãrii jertfei, a venit la maestru nu casã se predea, ci sã-l manipuleze. Textul mar-cheazã obstinarea vizitatorului, fixareainiþiativei acestuia, deloc întâmplãtor prinschimbarea cãii de comunicare, a limbii,prin trecerea de la latinã la germanã. Ale-goric spus: de la sacru la profan.

Ucenicul se dezvãluie: n-a venit la maes-tru din credinþã, el vrea întâi sã vadã dacãe adevãrat ce se „se spune“. E un fel de Toma Necredinciosul ºi, ca tot necredin-ciosul, vrea un lucru: credinþa sã treacã prinminune. Minunea rãmâne pentru el calea.Calea pentru maestru este doar credinþa.Minunea e drum, deplasare, metaforã. Cre-dinþa este þel, înþelegere, o cale conceputãca plasare, ºi nu ca deplasare.

Cei doi nu înþeleg la fel nici credulitateavizitatorului. Acesta ºi-o neagã, pentru cãnu are conºtiinþa ei. Maestrul i-o afirmã, elînþelege cã credulitatea este conºtiinþa co-munã încrezãtoare în faptul cã minunile (ºidoar ele, în mod suficient) sunt posibile.Pentru vizitator, care este un spirit credul,credinþa urmeazã minunilor, pe când pentrumaestru minunea urmeazã credinþei. Nici-un loc, nicio cale de întâlnire nu poate exis-ta pentru ei. Vizitatorul îi dã în schimb via-þa lui pentru a vedea minunea, dupã cevãzuse cã galbenii (aurul) nu au trecere.Dar viaþa unui lipsit de credinþã nu existã.Credinþa face viaþa. Mai mult, credinþa faceºi moartea, spune Paracelsus. Vizitatorulcrede cã nimicirea, neantul nu fac parte dinminune, la credinþã nici nu se gândeºte.

Survine un scurt dialog, sau mai curândun monolog susþinut de Paracelsus, fun-damentat pe teologia creºtinã, cu trimiterila Dumnezeu, Paradis, Adam. E un fel depunere în abis a întâlnirii celor doi. Cre-dinþa, viaþa sunt opuse credulitãþii ºi mor-þii. Înãlþarea este înþeleasã drept credinþã cã te afli în Paradis, iar prãbuºirea ca ne-credinþã în Paradisul deja locuit. ScindatulParacelsus este alchimistul nocturn ºi cre-dinciosul diurn. Roza e pentru el eternã,realã, iar moartea rozei e temporarã, ilu-zorie. Divinitatea recunoscutã de Paracelsuse cea a Kabbalei, de unde preia formula decomunicare.

Calea alchimiei ori calea Kabbalei îl lasãrece pe vizitator, el vrea sã vadã minunea,auzitã ºi, acum, comandatã. Dar fãrã meto-dã (drum), nici minunea nu e posibilã. Sepoate spune cã indiferenþa pentru o cale sau alta cãtre minune echivaleazã cu oacceptare a oricãreia dintre ele. Acceptarea

prin indiferenþã nu e calea credinþei. Vi-zitatorul e fãcut sã înþeleagã faptul cã, fiindlipsit de credinþã, el nu poate fi ucenic.Comparându-l pe ucenicul voit de Paracel-sus cu ucenicii lui Isus, constat cã aceºtianu au credinþã iniþialã ºi nici personalã, ocapãtã greu, cu cãderi, pe o cale acceptatãde la început fãrã împotrivire, cu unele îm-potriviri ulterioare. Desigur cã nu toþi secomportã identic, vreau sã subliniez doarcã sunt aleºi de Isus pentru a fi iniþiaþi, întimp ce Paracelsus cere ucenicului sã fie deja pe un prag al iniþierii. Paracelsus con-diþioneazã explicit darul minunii de unmerit al celui care îl cere. Necunoscutul nu-i devine ucenic ºi nu a fãcut nimicpentru a primi acest dar. Sã observ cã niciParacelsus nu primeºte un ucenic în urmarugãciunii adresate Dumnezeului „oare-care“, deºi crede cã are o condiþie supe-rioarã bazatã pe meritul credinþei. Dar amvãzut în ce Dumnezeu incert crede el.

Tensiunea întâlnirii creºte încã prin ob-stinarea vizitatorului decis sã forþeze minu-nea renaºterii rozei din cenuºa ei. Paracelsusacceptã varianta imposturii sau, cum credenecunoscutul, a neputinþei, ºarlataniei ºivizionarismului golit de realitate. Vizita-torul îºi recunoaºte ºi el eºecul, incapabil deputerea credinþei, pe care fãgãduieºte sã ocâºtige. Deocamdatã el nu poate sã vadãdincolo de roza moartã. Variantele de tra-ducere nu schimbã nimic esenþial: slãbiciu-nea credulitãþii, incapacitatea credinþei seconstatã, ca sã spun aºa, constant. Fixaþiarãmâne în varianta primei traduceri (Cris-tina Hãulicã): necunoscutul vrea sã priveas-cã încã o datã cenuºa rozei. În varianta celeide-a doua traduceri (Olivia Petrescu): pri-vind în continuare cenuºa, fixaþia vizitato-rului persistã.

Într-un sens, necunoscutul s-a transfor-mat, nu mai e cel care a venit, fãrã a fi fostcel aºteptat. A înþeles cã nu poate fi discipoldecât într-o credinþã comunã, dezbãratã decredulitatea pe care el o poartã ºi care-l des-parte de maestru, intermediarul între el ºi„Atotputernicul“. Nu renunþã la discipolat,condiþie pe care o înþelege acum bine: sãurce pe prima treaptã de credinþã ºi, im-plicit, de putere. Pleacã însã mult mai in-credul în puterea maestrului, cãruia îi neagãesenþa ºi îi afirmã aparenþa (Paracelsus îldemascase de la început pe el însuºi ca fiindsclavul aparenþei). Îndoiala îi sporeºte, sfâr-ºind cu aceea de sine. Cei doi stau de vorbãîmpreunã, fãrã a se întâlni vreodatã. Reto-rica nu le mediazã comuniunea. Maestrulºtie cã necunoscutul nu va repeta nici mãcardrumul vizibil, rãmânând inapt pentru celascuns, mistic. El face minunea reînvieriirozei din propria-i cenuºã în absenþa necu-noscutului. Nu voia sau nu putea, nici nuse cuvenea, sã facã minunea în afara credin-þei ucenicului în Magistru. E inflexibil, ri-gid, admite un singur drum, închis într-unpunct. Nu acordã niciun rabat lãturalnicpredestinãrii. Se comportã ca un Dumne-zeu atotcunoscãtor, dar necruþãtor. Nu e unmaestru ideal. Nici necunoscutul nu-i poatedeveni un ucenic real. De ce-l mai cheamãParacelsus la el pe acest neaºteptat JohannesGrisebach, dacã e sigur cã el nu se va în-toarce? E un cinic care joacã-n binevoitorsau un binevoitor care joacã-n cinic. E un„modern“ ascuns în tradiþie (alchimie),pentru care credinþa e pur fanatism ºi arenevoie de supuºi înstrãinaþi de sine. Para-celsus al lui Borges neagã alchimia exte-rioarã (exotericã), preschimbarea spagiri-

cã a metalelor, urmând alchimia interioarã(ezotericã), salvarea sufletelor. În fapt, au-tosalvarea lor. Vrea un ucenic, un adept,unul care a atins condiþia afinitãþii, a proxi-mitãþii. Se comportã autonom ºi îºi cautãun zeu care sã-i trimitã un ucenic. Rãmâneîn iluzie. De fapt, rãmâne în propria sa rea-litate. Paracelsus cel real credea ºi el înautonomie, stãpânire de sine, autodidac-ticism. Nu numai cã nu era supus, dar erachiar un uzurpator, încrezãtor în faptul cãi se cuvine orice, de la oricine. Învãþatul cunume ºi supranume (Paracelsus vs Celsus)ºi-a fãcut gloria din credinþa interioarã.

�

Magia ºi analogia

AICI AR fi propice un test. (Propice, chiardacã cineva o sã-l pice...) Sã zicem, pro-

fesorul intrã în clasa (superioarã) de liceusau în sala de curs (mic) universitar(ã), în-trebând învãþãceii: „Cine dintre DomniileVoastre a citit nuvela Roza lui Paracelsus deJorge Luis Borges?“ Sã admitem cã s-ar gã-si una, douã, hai sã admitem – trei persoa-ne care ar cunoaºte textul dat. Profesorul lepropune acestora sã plece de la orã, sã facãorice vor în timpul liber în care el le va daun test celorlalþi învãþãcei care (încã) nucunosc povestea. Dupã alungarea ºtiutori-lor, liceenilor/studenþilor (necititori de Bor-ges, deocamdatã) le oferã câte o filã cu tex-tul respectivei nuvele, dar care se opreºte lajumãtatea penultimei fraze: „Paracelsus rã-mãsese singur. Înainte de a stinge lumina ºide a se aºeza în fotoliul scâlciat...“

Pânã la finalul propoziþiei nu mai suntdecât 15 cuvinte, dintre care patru – simpleconjuncþii ºi prepoziþii. Iar fraza de final ealcãtuitã din doar douã cuvinte. În fine,profesorul le propune necititorilor (deo-camdatã) sã citeascã ºi sã dea ei finalul res-pectivei nuvele... Iar noi sã ne imaginãmcâte variante vor propune strãduitorii, cu-rioºii, inventivii liceeni sau studenþi, dinclase mari ºi cursuri mici, în locul „fires-cului“ final al Rozei lui Paracelsus:

„... rãsturnã grãmãjoara de cenuºã înmâna lui concavã ºi rosti un cuvânt cu glasscãzut.

Roza reapãru“. – Atât. Acesta e finalulfascinantei, misterioasei ºi popularei nuvelea lui Borges, al cãrei nume ºi l-au preluatde titulaturã atâtea ºi atâtea asociaþii, socie-tãþi, instituþii mai mult sau mai puþin se-rioase, al cãror registru se întinde de la me-dicinã la magie, de la firme de turism lagãºti de stradã, de la transcendentalism lapsihedelism... Cãutaþi pe internet, în maimulte limbi, ºi veþi vedea cât de pliabilã, deaplicabilã, oricând, pe orice ºi oricum, eRoza lui Paracelsus ca brand!... ªi aceastapare a fi chiar naraþiunea despre care sespune cã e dedicatã cititorilor de la 7 la 77de ani, pentru cã, pânã la un moment, cudouã-trei fraze pânã la final, respectiva pa-rabolã cripticã poate fi crezutã axatã pe unsubiect paralel, implicit afin, celui din cele-brisima naraþiune pentru cei mici ºi maride-a valma Hainele cele noi ale Împãratuluide Hans Christian Andersen. În cazul datînsã, Borges þinând sã dea o „variantã“ doar

22 • APOSTROF

�

Leo Butnaru

Anul XXI, nr. 3 (238), 2010 • 23

pentru cei maturi. Numai cã finalul anulea-zã aceastã posibilã prezumþie, propulsândideea din material, sau – etic-material (pil-duitor) în spiritual; în pur-spiritual ºi, poatecã, spirit pentru spirit ca în cazul artei pen-tru artã. Paracelsus „întruchipeazã“... spiri-tul (de-a pururi fãrã trup; spiritul pur!).

Dar ºi aceasta nu e decât o ipotezã. Pen-tru cã nuveleta e un text sui-generis „des-chis“ (ca sã ne amintim de Opera aperta alui Umberto Eco). El înainteazã tot maimulte întrebãri, decât sã sugereze rãspun-suri. ªi pentru a gãsi unele dintre ele, pro-fesorul le aminteºte, le insuflã liceenilor/stu-denþilor prinºi în test cã este necesar ca ei,pentru a se dumeri cumva asupra even-tualului final, sã evidenþieze anume cuvin-tele care le-au rãmas „imprimate“ în memo-rie, care li se par importante. Poate cãanume ele le-ar oferi cheia. Iar în ce priveº-te textul borgesian, „Drumul“, „Piatra“ suntnoþiuni asupra cãrora pot roi presupunerilece ar însemna ele, în special în ecuaþia „Dru-mul este Piatra. Piatra este punctul de por-nire“. Este destul de interpretabilã ºi tria-da (întru... Unu) „Dumnezeului sãu, vagu-lui sãu Dumnezeu, oricãrui Dumnezeu...“(Aceastã formulare elasticã te poate duce cu gândul (ºi) la budism, care nu recunoaº-te existenþa dumnezeului creator de care de-pinde întreaga lume, inclusiv viaþa omului.Motivele tuturor suferinþelor omului por-nesc de la cecitatea lui personalã, de la nepu-tinþa sa de a renunþa la dorinþele lumeºti.)

De fapt, îmi dau seama ad hoc, pro-fesorul putea sã dezvãluie integral chiar ºi penultima frazã, pânã în finalul ei: „... rãsturnã grãmãjoara de cenuºã în mânalui concavã ºi rosti un cuvânt cu glas scãzut“.Deci, problema „simplificându-se“ pentru a afla finalul (unul dintre atâtea posibile pe care le vor da liceenii, studenþii). Profe-sorul chiar poate merge mai departe, spu-nându-le învãþãceilor cã, la Borges, finalule simplu: din, doar, douã cuvinte.

Prin urmare, odatã cu cãutarea finalu-lui, cei prinºi în acest procedeu de teh-nologie pedagogicã, zis test, se vor întreba:dar care a fost acel unic cuvânt pe care l-arostit Paracelsus?

Uite, asta nu o ºtiu nici chiar cei care aucitit nuvela integral, ºi nu o singurã datã...Putea fi unul dintre foarte multe: Logosuldumnezeiesc de la Începutul Începuturilor,de la Genezã, însã nici el nu este cunoscutmuritorilor de rând. Alte cuvinte? Zeu,Dumnezeu, Hegemon, Dragoste, Liber-tate, Veºnicie, Absolut?... Sau poate cã ... Pentru cã – da, omul e atât de neºtiutor,dar mai ales – hazliu sau poate – irespon-sabil, încât poate spune orice, spre exem-plu: Nemurire...

Aºadar, ce a rostit Paracelsus pentru areînvia, din scrum, roza?...

Uite cã vreun final de nuvelã propus de liceeni/studenþi ar putea fi în formã dedialog imaginar cu însuºi autorul, Borges,sau cu protagonistul naraþiunii, Paracel-sus, sau cu tânãrul care venise la acesta, cugând de a-i deveni discipol, moºtenitorîntru fapte minunate, miraculoase. În cã-utarea argumentelor ºi contraargumentelor,(ipo)tezelor ºi anti(ipo)tezelor, acest texta fost ºi este cercetat „la microscop“,încercându-se febril sã se înþeleagã ce a avutîn vedere (ºi calcul?) autorul. ªi este ne-cuprins spaþiul posibilelor interpretãri.

De ce totuºi nu s-a întâmplat compa-tibilitatea dintre Magistru ºi tânãrul caredorea sã-i devinã discipol?... O jumãtate de

rãspuns ar putea fi acesta: Indiferent dedestinele de viitor ale tânãrului ºi Maestru-lui, întâlnirea dintre ei nu a trecut fãrã rost.De fapt, însuºi Drumul înseamnã scopul.Procesul cunoaºterii adevãrului nu e delocmai puþin important decât rezultatul pro-cesului care, nu o singurã datã, ar putea fiºi de neatins. Prin urmare (... de drum),lecþia a avut loc, tânãrului rãmânându-i sãînþeleagã anumite lucruri de aici încolo. Deaici încolo (pânã hãt... dincolo!) mai avemºi noi a medita, a cumpãni, a resimþi încontinuare farmecul enigmatic al Rozei luiParacelsus.

Dar sã revenim la text ºi sã (mai) re-þinem cã refuzul lui Paracelsus sunã astfel:„Eºti foarte credul... ªi n-am ce face cu cre-dulitatea; eu am nevoie de credinþã“. Ar fiaici (acolo, pretutindeni!) parabola credin-þei dãtãtoare de har care – Magistrul ºtie – nu trebuie nici dezvãluit, nici acordat oricui. Sã luãm aminte: chiar dacã spune cãnu are nimic în comun cu aurul, discipolulvine la Magistru anume cu el – cu aurul, ca expresie a materialitãþii (ca valorizare)sui-generis (în concepþia/obiºnuinþa oa-menilor).

Meritul unor astfel de personalitãþi (Paracelsus, Borges) în mitologie, istorie,religie, literaturã, artã e cã ele „dinami-teazã“ (ºi dinamizeazã), „zdruncinã“, scotdin tipare, remodeleazã canoanele tradi-þionale de gândire ºi de receptare a lumii(realitãþii, dar ºi... irealitãþii).

Ei bine, iniþiaþii, docþii, competenþii arputea lãrgi cu mult aria unde pot fi cãutate(dar ºi... crescute!) eventualele rãspunsuri,punând alãturi Roza lui Paracelsus cu Rozalui Luther (acesta din urma scriind la tim-pul sãu: „Primul element are sã fie crucea– neagrã – în inimã, care va avea culoareaei fireascã. Cãci atunci când omul crede dininimã, atunci devine drept. Aceastã inimãtrebuie plasatã în centrul unei roze albe,pentru a arãta cã credinþa aduce bucurie,consolare ºi pace... ºi de aceea trebuie sã fieroza albã, ºi nu roºie; cãci albul este cu-loarea spiritelor ºi a tuturor îngerilor“ –citat dupã un text de D. Stuparu, din careextrag ºi alte analogii fascinante: „... apareaici distincþia dintre roza albã ºi cea roºie,care vor juca mai târziu, la Shakespeare, unrol esenþial în Necinstirea Lucreþiei sau Venusºi Adonis (texte presupuse a fi fost scrise desau mãcar sub influenþa lui Francis Bacon,

la rândul sãu revendicat de cãtre rozacru-cieni) simbolizând iubirea sacrã ºi cea pro-fanã, dar ºi sulful, respectiv mercurul în al-chimie; urmeazã o altã aluzie alchimicã,calificarea aurului drept cel mai nobil dintremetale, afirmaþie care la vremea respectivãnu putea veni decât de la o persoanã mãcarfamiliarizatã, dacã nu chiar iniþiatã în alchi-mia spiritualã“; „Trecând la Paracelsus, din-colo de aluzia la textul omonim de Borges,care prezintã roza ca pe un simbol al iniþie-rii, al gnozei – metaforã a desãvârºirii MariiOpere ºi a dobândirii Pietrei Filozofale“...)

Da, aºa procedeazã ºtiutorii, pe cândcititorii de rând ai lui Borges, puºi în faþaanchetei Apostrofului, într-un fel sau altul,adicã în zeci de moduri personale, proce-deazã oarecum ca ºi învãþãceii antrenaþi însimplul, dar atât de complicatul test deimaginaþie, chiar de creaþie: Ce e totuºi,domnule, cu Roza aia a lui Paracelsus? ªi iarse vor cãuta cuvintele-esenþe, ideile la supra-faþã ºi cele de subtext, evidenþele ºi su-gestiile, magia ºi analogia etc. Pentru cãîn minune, ca ºi în frumuseþe, rezultatulînseamnã interacþiunea (armonioasã a) ele-mentelor. Ca ºi în cazul acestei roze minu-nate – fãcutã scrum, dar care, la rostireaunui enigmatic cuvânt, reapare din pulbe-re. E o rozã bunã la toate (... ca sã ne amin-tim de „suflet bun la toate“ de Sorescu).

Astfel cã de ce nu aº risca ºi eu s-o în-chei, nesofisticat, ca un simplu profesor:îmi place mult nuvela Roza lui Paracelsus,considerând-o poate cã cea mai pilduitor-pedagogicã (testul!) din întreaga literaturãartisticã... Dar, bineînþeles, nu spun decâto banalitate-subiectivitate, în special dinunghiul de apreciere al celor care cunosctextul în cauzã pe dinafarã ºi þi l-ar putearecita ca pe un poem. La fel de tainic, caºi Nevermore... (nu-i vei afla adevãrata esen-þã-dezlegare...). Iar vag presupus, Borgesînfãþiºeazã-scrumuieºte-renaºte roza (lui Paracelsus) ca pe un însemn al cãlãuziriispre absoluta gnozã, la care omului nu-i vafi dat sã ajungã... (Pentru cã – nu? – însuºiDrumul înseamnã scopul...)

P.S. Sã nu ne lãsãm descurajaþi, dar mai alesderutaþi de prestaþia unor magicieni sauscamatori care, pe scenã, în faþa publicu-lui, ar putea scrumui o rozã, apoi sã o facã

�

24 • APOSTROF

sã reaparã. Efectului artistic îi lipseºte esen-þialul: simbolul ca aviditate de iniþiere chiardincolo de... magie, de minune. Roza luiParacelsus e una a esenþelor (poate chiar ... transesenþelor), nu una a aparenþe-lor (scenice).

�

23 ianuarie 2009, Chiºinãu

„Tehnica“ minunii:„scãderea glasului“

din tãcere

BORGES FACE minunea sub ochii noºtri,ºi noi n-o vedem.Minunile nu pot fi vãzute, doar rezul-

tatele lor. Alchimia e ca literatura, o mi-nune pe faþã, tocmai de aceea invizibilã.

Ca ºi Borges, Paracelsus nu se ascun-de, ci face minunea pe faþã, dar ea nu estevãzutã.

ªi nu este vãzutã pentru cã nu poate fivãzutã.

Minunile nu se vãd, doar rezultatele lor:adicã ceea ce e.

„Povestirea“ lui Borges e aceeaºi grãdinãde cãrãri divergente: plinã ochi/plesneºte dedetalii, toate esenþiale, dar care, poate toc-mai pentru cã sînt menite sã sarã în ochi,par a nu „face serie“, ci a rupe, a întrerupe,a redirija permanent naraþiunea/sensul/privirea, compunînd un plan imposibil:însuºi spaþiul, planul, exploziv/explodat,al minunii.

Minunea e punerea în plan a unor ele-mente care nu pot sta împreunã – la fel caîn povestirea lui Borges. Care de fapt sepreface cã povesteºte.

Falsa congruenþã. Povestea, povestireaca fals, deci ca minune pur literarã. Lite-ratura ca minune „contrafactualã“.

A da de interpretat. ªi, Doamne, cît e deinterpretat, cîte nu a pus Borges spre minu-natã, miraculoasã interpretare în acest text,pentru a masca/opera minunea! Cum Nai-ba sã nu interpretezi?

De pildã: diferenþa dintre (operareaprin) Verb („cuvîntul dezvãluit de Kabbala“)ºi athanor, ºi dispreþul lui Paracelsus faþã deathanorul „stins“, care nu face decît sã pro-fite de „magia ochilor“ fiecãruia (producþiaimanentã de „minuni“). Cum sã nu vezi(prin „magia“ interpretãrii) în athanor teh-nica, operatoare, vedem azi, prin imagini,prin reprezentãri, prin dovezi, prin veridi-citate, prin certitudini? Oare nu tocmai cuele se joacã, supralicitîndu-le pentru a-ºimasca/opera minunea, literatura? ªi nu toc-mai asta, un „athanor“ textual al literaturii,opereazã/forþeazã Borges?

Ba da.Minunea nu se vede. Sau, cînd ajunge sã

se vadã, a fost deja operatã, e vorba derezultatul ei.

Minunea nu se poate vedea. Nu e datãspre mãrturie/mãrturisire.

Borges ne satisface, crud-pãrinteºte, aº-teptãrile, împinge „aparatura“ minunii înfaþã. Asta vrem, asta ni se dã: athanor stins!

Imaginea se produce în mod nonvizibil.Athanorul se stinge singur, se auto-

depãºeºte.Despre literaturã e vorba. Povestea de

„scamator“, cu „trucuri“ de sens radicale lavedere anume pentru cei care vor sã vadã(cititorul inclus – discipol refuzat, TomaNecredinciosul reîntors al autorului inclus-Paracelsus, care face/nu face, opereazã/mas-cheazã minunea), dependenþi de trufia vã-zului, deci a tehnicii, povestirea lui Borgesdeci e un apolog în primul rînd despre li-teraturã.

Modul de „operare“ al minunii se spune– fãrã a se spune – în final: „rosti un cuvîntcu glas scãzut“, care deci abia dacã ar puteafi auzit, spune Borges despre Paracelsus.„Roza reapãru.“

Dar dispãruse oare vreo clipã? Oare nutocmai dispariþia e „scamatoria“, „minu-nea“? ªi asta se spune: nu existã dispariþie.

De re-apariþie, de „re-vizibilizare“ e vor-ba, nici mãcar de resurecþie, ci de anulareanesacrificialã, suprasacrificialã, a morþii, adispariþiei: minunea e readucerea la viaþã.Negarea dispariþiei, a morþii provocate, arti-ficiale: REPETARE. Nu existã dispariþie, nudispare decît imaginea, nu dispãrem decît,literal, în efigie, prin ceea ce þine de athano-rul tehnic.

Nu existã moarte, nu existã decît crimã,ucidere: nimic nu piere de la sine, „natural“,ci e omorît, ucis.

„Diferenþã ºi repetiþie“ (Deleuze)? Maidegrabã Dispariþie ºi Repetare. Minunea eRepetarea, politicã a repetãrii voluntare a„dispãrutelor“, a fãcutelor sã disparã.

Minunea re-afirmã, reface continuitatea„tehnic“ întreruptã, stinge athanorul. Rozanu se usucã de la sine, „de bãtrîneþe“, ci e azvîrlitã în foc (chiar dacã athanorul e stins): moarte, dispariþie provocatã; ho-locaust.

Nu se produce, nu e nevoie de nicio mi-nune: uciderea e artificialã, dispariþia e truc,ele sînt minunea, minunea e doar negativã.

Cuvînt – un singur cuvînt: NumeleTrandafirului – rostit cu glas scãzut: nicitãcere, nici scris, nici imagine: rostire scã-zutã (nu adãugatã: minus-cuvînt), înceatã,de aproape, a unui singur cuvînt. Cel maiprobabil a numelui. Care, însã? Al cui nu-me, de fapt?

În regimul vederii ºi al vãdirii, discipolulaspirant nu avea cum sã vadã nimic, iarmaestrul care-l refuzã nu avea cum sã-idovedeascã ceva. Minunea re-apariþiei e un„truc“ pe fondul minunii, întotdeauna ne-gative, nihiliste, a dispariþiei. Paracelsus nicin-ar fi putut opera vreo minune. Nu existãminuni. „Minunea“ e doar dispariþia. Vãzul,imaginea sînt secunde, ulterioare Cuvîn-tului, produse de cãtre Cuvînt: „cu glas scãzut“, de aproape.

Nu facem, cu toþii, decît sã operãm înpermanenþã, tehnic, minuni negative. Sãproducem încontinuu, în masã, absenþã.Tocmai de aceea ni se pare cã existã minunipozitive, cã (re-)în-fiinþarea ar þine de re-gistrul minunii, cînd ea, de fapt, este regulaanulatã, pe care literatura nu poate, etic,decît s-o invoce.

„Minunea“/Minunea re-în-fiinþãrii: a în-cepe pur ºi simplu sã vorbeºti, a înceta sãmai taci. A-þi scãdea glasul din tãcerea în-totdeauna comunã, comunicaþionalã.

�

Uitarea totalã

EXISTÃ POATE cel puþin douã rãspunsuri,ambele legate de uitare. Dacã prima

întrebare ar fi, în abstract, ruptã de text,atunci sunt înclinatã sã spun cã n-aº fi uitatde rugãciunea formulatã, adicã mi-aº fi amin-tit cã am cerut Atotputernicului (Dumne-zeu) sã-mi trimitã un discipol. În textul luiBorges se precizeazã însã, de la început,înainte ca nou-venitul sã batã la uºã, cã„Paracelsus, toropit de obosealã, uitã de ru-gãciunea formulatã“. Din perspectiva uneimise en abîme, aici (în cuvintele subliniate)pot identifica (= recompune în suprafaþatextualã) o astfel de tehnicã de dezvãluire asensului esenþial, a concentrãrii acestuia.Trebuie sã precizez cã uitarea este strategicãºi totalã. Aceasta fiindcã în planul diegetic(respectiv în firul epic, în succesiunea deîntâmplãri ori în poveste) în textul lui Bor-ges nimic nu mai atestã – prin vreo marcãtextualã ori semanticã – cã Paracelsus ºi-arfi amintit de faptul cã a cerut un discipol.Dimpotrivã, tot ce urmeazã poate dovedinumai faptul cã uitarea rugãciunii este (de-vine) de fapt totalã ignorare, este o uitare– de acum – fãrã revenire. Încã de la înce-put, Paracelsus insistã cã nu-l cunoaºte penou-venit, nu-i þine minte chipul, siguranþãcare este în contrast cu îndoiala supre-mã mãrturisitã: „n-ar fi cu neputinþã catotul sã fie o iluzie. Ceea ce ºtiu e cã drumulexistã“. La sfârºitul textului rãmân la fel destrãini: „Amîndoi ºtiau cã nu se vor maivedea niciodatã. Paracelsus rãmase singur.Înainte de a stinge lampa ºi de a se aºeza înfotoliul scîlciat, rãsturnã grãmãjoara de ce-nuºã în mîna lui concavã ºi rosti un cuvîntcu glas scãzut. Roza reapãru“. Rãspunsuleste, aºadar, cuprins aici, prezumtivul disci-pol – care numai la sfârºitul textului capãtãidentitate, se numeºte Johannes Grisebach– nu i-a apãrut lui Paracelsus ca un discipoldorit, este deci firesc ca numai singur sãpoatã face minunea. De altfel, JohannesGrisebach este în final conºtient cã deo-camdatã lui nu-i este îngãduit decât sã vadãcenuºa: „îngãduie-mi sã pot vedea în con-tinuare cenuºa“. Posibilitatea întoarcerii luica discipol, într-o ipostazã viitoare – cândar fi mai puternic –, este îndatã amendatãde text, ca fiind imposibilã, fiindcã nara-torul precizeazã în continuarea ultimelorcuvinte rostite cu pasiune de Johannes Gri-sebach: „Amîndoi ºtiau cã nu se vor maivedea niciodatã“. Motivul abþinerii lui Pa-racelsus de a face minunea în faþa prezum-tivului discipol este mai întâi faptul cã aces-ta îi rãmâne total indiferent, nu recunoaºteîn el un posibil discipol. Mai apoi, dupãconversaþia lor iniþiaticã, motivul se clari-ficã, în sensul cã Johannes Grisebach se do-vedeºte a crede numai în realitatea cenuºiirãmase dupã arderea rozei, iar Paracelsus rãmâne în credinþa imposibilitãþii distru-

�

Bogdan Ghiu

Rodica Marian

Anul XXI, nr. 3 (238), 2010 • 25

gerii a orice, crede în veºnicia substanþeiºi formelor lumii, cum ar zice Eminescu,pe urmele învãþãturii Upaniºadelor, pe carepoetul român a exersat-o atât de bogat învariantele Luceafãrului, ca ºi în alte texteori poeme ale sale.

Al doilea rãspuns priveºte o altã uitare,cea referitoare la ºansa minunii, la taina ceamare a cuvântului creator. De fapt, tragediaomului, izgonirea lui din rai – spune Pa-racelsus – este chiar uitarea faptului cã prã-buºirea nu constã „în altceva decât în a ig-nora tocmai faptul cã ne aflãm în Paradis“.Uitarea aceasta desãvârºitã este pedeapsapentru pãcatul originar, fiind alungaþi, noioamenii, „aici, sub razele lunei, [unde] to-tul e pieritor“, cum crede, înverºunat ºi în-cãpãþânat, cel venit la Paracelsus. Aºadar,prezumtivul discipol are ferma convingereºi credinþã cã totul este pieritor, cã nu neaflãm în Paradis, cum încearcã sã-l lãmu-reascã Paracelsus. Prezumtivul discipol cre-de în pieire, în realitatea cenuºii, ºi nu încea a eternitãþii rozei, cum mai încearcãalchimistul sã-l convingã: „Îþi spun cã rozae eternã ºi cã doar aparenþa poate sã se schim-be“. Magistrul nu face minunea pentru cãºtie, s-a convins cã „Dacã aº face-o, aispune cã e vorba despre o aparenþã impusãde magia ochilor tãi. Miracolul nu þi-ar daîncrederea pe care o cauþi. Aºadar, lasã roza“.

Aº putea adãuga cã aºa cum trupurilenoastre (cu toate celulele lor) alungate dinrai au uitat reþeta veºnic regeneratoare anemuririi ºi a tinereþii (singura amintirebulversatã fiind haotica proliferare a celu-lelor cancerului, cum descoperã un perso-naj-savant din nuvela fantasticã a lui MirceaEliade, cu titlul Cele trei graþii), tot aºa pã-catul originar ne „ascunde“ cuvântul folositde „divinitate pentru a crea cerul ºi pãmân-tul“, adicã dezvãluit de Kabbala, adaugãParacelsus în proza lui Borges. ªi acest cuvânt îl ºtie Paracelsus ºi-l poate ºopti însingurãtate.

P.S. Am gãsit un citat din Paracelsus, dupãce am rãspuns acestei anchete (în ceea cepriveºte textul lui Borges), pe care-l adaugaici, fiindcã îmi pare cã are consonanþe cumise en abîme-ul identificat de mine în acesttext. Paracelsus spunea: „Nu existã zeu,sfânt sau om în mâinile cãruia sã ne punemcredinþa pentru mântuirea noastrã, ci doarîn puterea principiului divin care lucreazãîn noi înºine. Numai când omul începe sãrealizeze acest adevãr, el îºi va începe viaþainfinitã ºi va pãºi din planul iluziilor eva-nescente în cel al adevãrului etern“ (FranzHartmann, Paracelsus: Viaþa ºi Învãþãtura,Bucureºti: Editura Herald, 2004).

�

Între cenuºã ºi trandafir

PORNESC DE la bãnuiala cã Borges ºtiadestule despre Paracelsus. Despre orgo-

liul sãu rãnit (Theophrastus BombastusHohenheim îºi alesese numele de Para-celsus pentru a spune cã e mai mult ºi din-colo de Celsus, cel bine vãzut de contem-

poranii sãi). ªtia ºi despre neastâmpãr ºiexcese, despre scindarea lui tensionatã, des-pre omul de ºtiinþã lucrând cu instrumen-tele cele mai potrivite meºteºugului sãu, darsubminându-ºi singur ºtiinþa – nesãþios ºidornic de mai mult – prin experimente al-chimice; despre latura lui de poet însoþin-du-ºi paºii raþionali cu suplimente metafo-rale, cu descântece ºi ritualuri misterioase.Despre laudele ºi injuriile la fel de nemã-surate care îl însoþeau. Preþuindu-i gândi-rea, Jung îl descrie drept „ocean sau, maipe ºleau spus, haos, creuzet alchimic în carefiinþe omeneºti, zei ºi demoni ai veaculuisãu […] îºi picurã licorile lor stranii“.

De aceea, nu-i de mirare cã Paracelsus,cel din povestea borgesianã, se va rugaunui zeu vag, unul, oricare, nu definireaunei anume divinitãþi, cu reguli deja for-mulate interesându-l, ci o divinitate supusã,pe care s-o modeleze în funcþie de visurilesale. κi construieºte o fantasmã în care sãse încreadã. Fãrã rezerve, tocmai fiindcã erade el singur nãscocitã. Are purtãri ºi aºtep-tãri de Poet. ªtie cât de limitate îi sunt pu-terile simplu omeneºti, dar ºtie ºi câtã forþãstã în cuvintele potrivite în voia cãrora sãte poþi lãsa, amãgit(or). κi doreºte un dis-cipol (personajul istoric avea nenumãraþi)fiindcã puterea nu e Putere dacã lipseºte celcare te ascultã fãrã crâcnire. Dar nu vreapânã la capãt sã primeascã acest discipol,ºtie deja cã nu va putea conduce paºii ni-mãnui, cã fantasma rotunjitã în intimitatealaboratorului sãu subteran nu poate fi îm-prumutatã direct, aºa cum ai înmâna o sa-bie. De aceea, uitã cã a rostit rugãciunea ºise mirã când tânãrul apare. Acesta, în elanultinereþii, dornic sã gãseascã mai repede Ca-lea, se aratã gata sã-ºi plãteascã învãþãtura.Dar probele pe care le cere atunci ºi acolospun deja limpede cã nu de la bãtrânul Pa-racelsus sperã sã le capete. Înþelege repede,fiindcã bãnuieºte de mult (e ºi el deja obositcând bate la poarta bãtrânului), cã fiecarepas fãcut în singurãtate e chiar Calea fiecã-ruia, cã nu va putea urma pe nimeni în do-rinþa lui de a descoperi Adevãrul. Cã înso-þirea e ºi ea o amãgire. Ba, dincolo de miculritual al dialogului, ºtiu amândoi chiar maimult: Adevãrul nu e de gãsit, dar îþi poþigospodãri gândurile ºi gesturile ca ºi cum aicrede cã la capãtul drumului tãu stã altcevadecât moartea („n-ar fi cu neputinþã ca to-tul sã fie o iluzie. Ceea ce ºtiu e cã drumulexistã…“). Omului îi e la îndemânã creaþia,el poate imita gesturile demiurgice ºi se

poate amãgi – cu bunã ºtiinþã – cã e maimult ºi mai deplin decât un muritor. Cãnu-i sunt oprite cuvintele puterii. Tânãrulcere – de formã, cãci nu va mai reveni nici-odatã, a aflat ce ºtia deja: singurãtatea e fãrãrest – sã vadã, sã priveascã cenuºa. S-o pri-veascã în singurãtate pânã când fantasmava prinde contur ºi trandafirul lui – „for-ma“, nu cel nemuritor – i se va arãta. Cândpoemul lui existenþial se va aºeza în pra-gul desãvârºirii. Când va putea spune, caMarcel Moreau: „Ia-mã, moarte, sunt de-sãvârºit!“

Paracelsus nu-i poate arãta drumul, ºtieprea bine cã nu existã un singur drum,Acela. Ca Învãþãtor, el îi poate dezvãluiadevãrul profund omenesc al rãscrucii. Îipoate arãta cã nu existã ºi nici nu-i de dorito unicale, mai ales una pe care sã refaci,orbeºte, paºii altuia. Cã existã nenumãratedrumuri, cãrãri ºi poteci, pe mãsura fie-cãruia. Sã mergi pe drumul tãu ca ºi cumn-ai ºti cã e o fundãturã e darul suprem al minþii omeneºti cuprinzãtoare care lo-cuieºte trupul vremelnic. Înaintãrile suntmereu paralele, atingerile – trecãtoare. Da-cã nu aperi ºi nu-þi asumi singurãtateaultimã a drumului tãu, dacã alegi, leneº orinãuc, sã urmezi fantasma altuia, te pân-deºte dogma, renunþi la îndoialã ca instru-ment al cunoaºterii ºi îþi înalþi „bisericã“(niciuna dintre biserici nu deþine întregadevãrul, scria personajul istoric). Renunþila cel mai înalt dar al tãu, acela al minþiicurioase, îndoite, necrezând nimic pânã la capãt, fiindcã nimic nu e neîndoielnic.

În singurãtatea sa, Paracelsus spune uncuvânt ºoptit ºi vede, el singur (rugãciunea,ca „exaltare a gândurilor ºi aspiraþiilor“,se rosteºte numai în singurãtate, credea Pa-racelsus, personajul istoric), trandafirul sãu,cel nevãzut pentru toþi ceilalþi. E roza în-chipuirii sale, e Poemul despre trandafir.Poate concura cu roza „adevãratã“, ba poa-te fi chiar mai adevãratã decât ea.

Între cenuºã ºi trandafir, ambele din „lu-mea cea aievea“ a formelor provizorii („cu-vântul moarte are douã înþelesuri: încetareaactivitãþii vitale ºi anihilarea formei; formae o iluzie ºi nu are existenþã independentde viaþã; este doar o expresie a vieþii, nu ocreatoare a ei…“), se aflã miezul lucrurilor,acel între, al treilea (cum îl descrie FrançoisCheng, de pildã), „lumea închipuirii“, zonacea mai densã în sensuri ºi tensiuni creatoa-re, atentã la relaþie, la întreþeseri ºi la fluxulpermanent pe care se întemeiazã existenþaumanã secondatã de gândul activ. În þinutulfantasmelor, sunt abolite temporar legilediurne ºi se întrevede integralitatea. Prinintermediul ei, s-ar putea face, în cele dinurmã, ºi saltul de la simpla, suficienta, oar-ba credinþã la crezare ºi încredere.

Sigur, ne-credincioasã fiind, chiar cu odozã de exasperare când evlavioºii de ser-viciu par sã se înmulþeascã peste mãsurã,voi fi de partea tânãrului care cere, fie ºiîntr-o doarã, dovezi. Sunt, aºadar, de parteaîndoielii, de partea curiozitãþii fãrã tihnã,de partea drumului pe care îl construieºtefiecare pas al meu, ºtiind cã nu va ajunge laalt capãt decât cenuºa. În asta ºi stã frumu-seþea întâmplãrii numite viaþã: sã priveºticenuºa, asemeni tânãrului, s-o ºtii aºteptân-du-te rãbdãtoare, fãrã sã te amãgeºti cã stãîn puterea ta sã aduci vreodatã înapoi tran-dafirul – „cãci morþi sunt cei muriþi“. Darsunt ºi de partea amãrãciunii lui Paracelsus,

Irina Petraº

�

26 • APOSTROF

cel care ºtie cã nu are ce minuni sã arate, cãathanorul sãu e „fermecat“ doar pentru uzpersonal, în singurãtate. Iar „vraja“ nu setransmite, se dobândeºte. Cãci „nimic nuse pierde vreodatã cu adevãrat din elanurilenoastre nesãbuite cãtre inaccesibila stea“(Marcel Moreau), dar nici nu putem atingeceva mai mult decât un fel de conºtiinþã su-perioarã – amestec de ºtiinþã ºi fantasmã –a ceea ce suntem înainte de a nu mai fi.

�

Piatra filosofalã

DACÃ UCENICUL/DISCIPOLUL ar fi ºtiutcã drumul însuºi este piatra filosofalã,

nu ar mai fi avut nevoie sã vinã la Para-celsus. Dacã Paracelsus are nevoie de undiscipol, dacã l-a chemat, nu este pentru cãvrea sã îl înveþe? ªi dacã vrea sã îl înveþe,fãrã sã îi arate nimic din tainele lui, nu în-seamnã cã îl dominã?

Cei ce înþeleg cã drumul însuºi, caleafiecãruia, este, de fapt, Piatra sunt puþini,sunt cei aleºi, cei pentru care este posibil caroza sã renascã din cenuºã. Sunt cei care vãdroza întreagã, aºa cum au vãzut-o arsã. Dardacã discipolul ar fi rãmas ºi nu ar fi vãzutnimic, în timp ce maestrul „vedea“ roza?!Ar fi crezut cã acesta e nebun. Pe când aºa,plecând atunci când Paracelsus a refuzat sãrosteascã în faþa lui cuvântul, l-a crezut doarneputincios, ºi-a dovedit sieºi cã minunilenu existã sau cã existã în altã parte.

Cum ar fi, de exemplu, un film realizatdupã povestirea lui Borges? Ce s-ar întâm-pla când maestrul ar rosti cuvântul magic?Am vedea cu toþii roza renãscutã? Daratunci ar însemna cã suntem toþi egalii ce-lui ce poate transforma plumbul în aur ºicare cunoaºte taina vieþii veºnice sau a ti-nereþii fãrã bãtrâneþe. Mai credibil ar fi,poate, ca cenuºa sã se transforme în floaredoar pentru el, iar noi restul sã vedem doarceea ce dorim. Sau ceea ce putem.

Unele dintre curentele actuale care îm-binã credinþa cu misticismul ºi cu ºtiin-þa susþin cã, de fapt, piatra filosofalã estechiar mintea omului; cãutarea perpetuã a„misterelor antice“ este una zadarnicã dacãeste orientatã înspre afarã, pentru cã toatãenergia se aflã în mintea omului, în putereagândului sãu. Acesta este cel ce face roza sãrenascã, nu vreo minune dumnezeiascã, nu vreun cuvânt magic, nu vreo forþã ocul-tã. Ci, pur ºi simplu, mintea omului des-cãtuºatã de prejudecata cã este supusã uneiforþe divine creatoare atotºtiutoare, preju-decatã care aduce cu sine umilinþã sau ne-încredere. Mintea omului „ales“ poate sãmiºte munþii din loc. Iar aceºti oameni secautã ºi se gãsesc între ei, se recunosc ºiacceptã greu sã împãrtãºeascã harul celorneaveniþi.

Altfel, s-ar putea ca puterea minþii, fo-lositã fãrã raþiune ºi fãrã mãsurã, sã se re-zume la distrugerea rozei, fãrã a o mai aducevreodatã înapoi. De aceea, Paracelsus nu avrut sã-i arate discipolului sãu „minunea“,nu a rostit cuvântul „magic“, pentru cã nu l-a recunoscut ca fiind unul dintre ai sãi.

�

Dubla dramã

ADMIRABILA SCHIÞÃ a lui Borges rezumãdubla dramã a magistrului fãrã discipoli

ºi a învãþãcelului fãrã maestru. Este extinc-þia unei lumi a imaginarului, a fantasticu-lui bogat alimentat de Antichitate ºi deEvul Mediu, timp în care magistrul, nostal-gic ºi melancolic, continuã sã trãiascã.

Ph. A. B. Theophrast von Hohenheim,zis Paracelsus (contra lui Celsus), a fost unom al Renaºterii ºi Reformei. Ca medic,reuºeºte câteva vindecãri spectaculoase aleunor personalitãþi, ceea ce îi aduce un postde profesor la Catedra de medicinã a Uni-versitãþii din Basel, unde se dovedeºte cu-rând un opozant al „prãfuiþilor“ profesoriºi medici, adepþi ai lui Galenus, Celsus,Avicenna etc. El arde, demonstrativ, cãrþilevechilor maeºtri, gest cu totul reprobabil,predã cursuri în limba germanã, nu în la-tinã, fiind considerat un „Luther“ al chi-miei timpului; pentru el primeazã carteaNaturii, cunoºtinþele practice, fiind înte-meietorul „iatrochimiei“.

Rolul alchimiei este acela de a extragearcanele vindecãtoare din cele trei regnuripe baza „simpatiei ºi a signaturii lucruri-lor“, spre a fi folosite pentru alinarea ºi vin-decarea bolnavilor, ºi nu fabricarea aurului.

Personajul lui Borges este acel Paracel-sus cunoscut din numeroase cãrþi, pe carelumea îl credea deþinãtor al secretului pie-trei filosofale, un alchimist mistic, sapien-þial, în tradiþia unui Sacrobosco, Rupescissa,coborând pânã la Zosimos din Panopolis,pentru care miracolele palingenezei, aletransmutãrii metalice, ale elixirului vieþiiº.a. þineau de „realitatea“ pietrei filosofale.

Nostalgia melancolicã a lui Borges îl apropie pânã la identificare de acest Paracelsus.

Adevãratul Paracelsus însã, cel istoric,este ucenicul, tyrocinantul venit, cu toatãfiinþa lui, sã-ºi gãseascã magistrul, de la carenu aºteaptã decât un semn spre a-l urma cucredinþã, fiind gata sã-ºi sacrifice nu numaitinereþea, ci ºi întreaga, deºi modestã, avu-þie materialã.

Acest Paracelsus al lui Borges nu-l ac-ceptã însã: nu crede cã este demn, neavândcredinþa unui adevãrat discipol sau, cineºtie, poate nu vrea sã-l lase sã rãtãceascã,aºa cum a fost el însuºi, un rãtãcitor?

Necredinþa ucenicului este oarecum le-gitimã, dacã ne gândim cã a încercat sã serupã de un trecut pe care, cu toatã admira-þia, nu-l poate accepta fãrã sã fie convins de„realitatea“ lui. Necredinþa lui este cea a luiToma, acesta însã primind o dovadã dinpartea lui Hristos, asupra adevãrului sãu:fapta.

Paracelsus, aºa cum îl descrie Borges, n-o face, de aceea potenþialul sãu discipolîl pãrãseºte, plecând cu punga lui cu bani,cu care venise.

Miracolul din mintea magistrului nu este unul din lumea realã. Unde zace adevãrul? În noi sau în afara noastrã?

Credinþa este începutul a toate. Reli-gia cere credinþã în Axiomã: existã Dum-nezeu; ºtiinþa, în axiome – adevãruri pri-me, nedemonstrabile. Având izvor comun,fiecare îºi urmeazã apoi propriul drum, care s-ar putea sã fie circular…

�

Drumul este… PIATRA

FOARTE BUNÃ ideea ta, dragã Marta!Dacã nu voi rãspunde, eu, cel puþin,

mulþumitor la deloc uºoara întrebare, celpuþin mi-aþi dat prilejul sã caut în biblio-teca mea cele trei volume BORGES apãrutedupã revoluþie ºi sã recitesc, cu imensã plã-cere, recunosc, povestirile lui unice… Apoi,de ce sã vã mint, am purces la lecturi la carenu mã gândisem cã mai apuc, ocupatã me-reu cu tot felul de piese de teatru… AdicãPARACELSUS: studii, în limbile românã ºifrancezã, douã-trei monografii ºi chiarmicul roman al lui Mihai Neagu Basarab;aici am fost norocoasã pentru cã soþul meu,alchimist împãtimit cum îl ºtii, tu cel puþin,Marta, are o bibliotecã extrem de bine pu-sã la punct.

Dacã n-o sã se „simtã“ din ce-am scrisCÂT am citit, e numai vina mea, cã n-o sãdau vina pe genialul Borges…

Aºadar: Dupã trei zile ºi trei nopþi de cãlãtorie,

tânãrul Johannes Grisebach bate într-o sea-rã la uºa casei lui Paracelsus ºi, scoþând opungã cu galbeni de aur, o pune pe masãºi-ºi spune oful: ºtie cã EL e Paracelsus, celcãruia i-a mers faima cã poate preschimbametalele în aur, gãsind de fapt piatra filo-sofalã. ªi cã nu are altã dorinþã decât sã-idevinã ucenic. Dar ca sã-l poatã urma fãrãniciun strop de îndoialã, are mare nevoiesã-i punã la încercare puterile magice. Pâ-nã sã apuce magistrul sã obiecteze, adu-cându-i aminte cã mulþi învãþaþi îl socotescºarlatan, tânãrul scoate un trandafir (o fifost cam ofilit dupã atâtea zile de mers pejos!) ºi-l implorã sã-i dovedeascã cum o ºticã, dupã ce-l aruncã în foc, din cenuºa luiva face o altã… rozã!

Paracelsus încearcã zadarnic sã-i explicevizitatorului sãu cã nu are niciun rost sãinsiste, fiindcã ºi el, ca ºi mulþi alþii, esteatras de ideea obþinerii aurului – de aceeaa ºi venit el, desigur, cu monedele de aur.ªi cã ar fi mai bine sã-ºi vadã de drum, cãpierde numai vremea… Tânãrul insistã însãcã nu aurul îl intereseazã, ci ideea de a fialãturi de magistru, atunci când acesta vaarãta lumii cã ºtie unde se aflã piatra filo-sofalã. Paracelsus cel adevãrat, nu persona-jul borgesian, defineºte, în scrierile sale,PIATRA prin cuvintele Azar ºi Adrop, ex-plicând cã piatra filosofalã este doar o ex-presie alegoricã, însemnând principiul în-þelepciunii teozofice, pe care filosoful adobândit-o prin experienþã practicã, nudoar prin speculaþie teoreticã, ºi pe care sepoate sprijini cu încredere, aºa cum s-arsprijini pe valoarea unei pietre preþioase…

Paracelsus îi explicã, succint, admirabil,cã important este DRUMUL. El este chiarPIATRA.

Aºa este, recunosc: nu cunosc artiºti (iaralchimiºtii sunt mari artiºti) care sã nu elo-gieze repetiþiile – actorii ºi cântãreþii, lucrulchinuitor în studioul de înregistrãri – com-pozitorii, ceasuri nenumãrate în faþa ºeva-letului sau a cartoanelor – pictorii, înne-bunitoarele ore de chin în faþa colii albe de hârtie – scriitorii…

Nu þelul final, premierele, vernisajele,audiþiile, lansãrile de carte sunt cele maiimportante! NU! Ci drumul, adesea ane-voios ºi presãrat cu zbateri ºi suferinþe,

�

Laura Poantã

Alexandru Pop Elisabeta Pop

Anul XXI, nr. 3 (238), 2010 • 27

cãutãrile, ele îi fac pe toþi artiºtii adevãraþisã simtã cã trãiesc! DRUMUL, el este þinta!

Marii, adevãraþii artiºti sunt doar instru-mentele prin care se împlineºte voinþaCreatorului. Cu cât sufletele lor se apropiede perfecþiune, cu atât sunt mai aproape de Dumnezeu. Ei folosesc, spune FranzHartmann, materialul cu care Natura i-aînzestrat ºi produc ceva care existã doar înmintea lor. Ei sunt alchimiºti pentru cã îºiimprimã caracterele în operele lor.

Dar tânãrul, neîncrezãtor, nerãbdãtor,grãbit, vrea sã se convingã singur („euvreau sã pipãi ºi sã urlu: ESTE!“); dacã Paracelsus este aºa cum se vorbeºte, va tre-bui sã ºi arate: ia roza ºi o aruncã în foc;arãtându-i grãmãjoara de cenuºã, îl implo-rã sã facã din ea roza care a fost.

Magistrul îl asigurã cã POATE s-o facã,folosind un singur cuvânt, CUVÂNTUL dincabala, acelaºi pe care l-a folosit Supremulcând a creat cerul, pãmântul ºi Paradisulinvizibil în care se aflã ºi ei doi, dar nu vaface nicio demonstraþie în faþa lui, pentrusimplul motiv cã în acest Paradis nu e po-sibil sã se distrugã niciun fir de iarbã, niciofloare. „Dacã azvârli roza în jãratec, îi spu-ne, ai putea crede cã flãcãrile au mistuit-o ºicã cenuºa este cea care-i realã. Eternã esteînsã roza, iar ceea ce se schimbã e aparenþa.“Trandafirul e cel ce va trãi veºnic, dar „veº-nic“ nu înseamnã, spune chiar Paracelsus „o duratã fãrã sfârºit, ci o stare în care tim-pul nu se mai mãsoarã, adicã nu mai existã“.

Prea târziu însã, nesãbuinþa a fost co-misã! Ruºinat de gestul sãu trãdând nerãb-dare ºi neîncredere, tânãrul încearcã zadar-nic sã-ºi cearã scuze. N-a þinut cont deîndemnul „Crede ºi nu cerceta!“ Magis-trul îi face semn sã plece. ªi, cu toate cã-ispune, pe scarã, cã va fi oricând bine pri-mit dacã revine, noi ºtim cã el nu va maireveni niciodatã. Pentru simplul motiv cãcei doi nu se potrivesc, între ei s-a crãpat ofalie de netrecut: a îndoielii, a lipsei deîncredere, de fapt a absenþei CREDINÞEI; or,unde credinþã nu e…

Dupã plecarea tânãrului, Paracelsus ia în cãuºul palmei grãmãjoara de cenuºã,rosteºte cuvântul acela magic ºi, iatã, rozaapare aºa cum a fost! Sã fie magie? Nicivorbã! Despre secrete însã putem vorbi…De altfel, una dintre cele mai mari ispite,crede magistrul, este sã vrei sã spui, în oriceîmprejurare, tot ce ºtii. Cei neiniþiaþi nute vor înþelege niciodatã!

Undeva, într-una din cãrþile sale, Pa-racelsus afirmã cã „Magia nu e vrãjitorie, ci înþelepciune“. ªi mai spune cã dintot-deauna oamenii au fost tentaþi sã contesteceea ce nu pricep. „Înþelepciunea existen-þei tuturor lucrurilor este mai presus detimp – spune Paracelsus în cartea sa Philo-sophia Occulta (în sec. XVI, atenþie!) –, fiindfãrã început ºi fãrã sfârºit. Lucruri careacum par imposibil de realizat vor fi reali-zate, cãci ceea ce este de neconceput acumva fi realizabil în viitor ºi ceea ce este con-siderat acum drept superstiþie va constituitemeiul unei ºtiinþe recunoscute în secolulurmãtor!“ Câtã dreptate avea sã gândeas-cã aºa, ce spirit vizionar era! Azi chiar ºi uncopil de 7 ani îþi face, la calculator, în doitimpi ºi trei miºcãri, dintr-o grãmãjoarã decenuºã un trandafir, virtual, ce-i drept, deo frumuseþe ce-þi taie respiraþia. Dar magia,cu ea cum rãmâne?

Fiind partizanul împingerii neconteni-te a limitelor cunoaºterii, Paracelsus ºi-a dat seama pe loc cât de nepotrivit este

acest tânãr în rolul de discipol, fiind lipsitde spirit vizionar, de „nebunia“ aventuriiadeseori gratuite. Ca sã prepare acea mi-raculoasã tinctura physicorum, spuneundeva Paracelsus, e necesarã „prezenþa adouã persoane perfect armonizate ºi la felcalificate“. Despre potrivire e vorba, nu?

Îndemnul sãu cãtre posibilii discipoli ar fi: „Aminteºte-þi cã numai omul care doreºte acest lucru din toatã inima reuºeºteºi numai aceluia care bate mai tare în uºãi se va deschide!“

Iar îndemnul lui Borges, extrem de finºi de voalat, este, cred, sã nu ne pierdemputerea credinþei, sã ne fim propriii maeºtriîn ale alchimiei, fiecare dupã puterile lui,punând preþ pe imensa putere de viaþã aSpiritului.

Maeºtrii au ascuns mereu marile ade-vãruri ºi descoperiri de ordin spiritual, îndiverse alegorii, cu intenþia vãditã de a le oferi doar iniþiaþilor, acelora care posedãîn propriile lor inimi cheia înþelegeriiacestor taine. Iar când nu i-au gãsit, au pre-ferat sã ducã tainele cu ei în mormânt.

�

Atelierul

Se dedicã sculptorului CAIUS ROTARU

ÎN ATELIERUL meu erau multe obiectemisterioase pentru ochii unui neofit ºi

multe altele, ispititoare, pentru un posibilnou-venit. Grãmezi de materiale, argilã,coloranþi, oxizi, unelte – cele mai multefãcute de mine, dupã chipul ºi asemãnareamea. Roata olarului, cuptorul, biblioteca,planºetele, crochiuri ºi desene abandona-te, lucrãri începute ºi acoperite cu folii maride plastic – ºi lucrãri trecute prin foc, arã-tate lumii, expuse ºi povestite, sele, „capre“-ºevalet, rotative, mulaje de ipsos, baloþi de câlþi, metale, structuri ºi texturi, sti-cluri, plãci, bureþi, þiclinguri, blaturi, pie-tre, lemne la uscat, sticle cu diluanþi saupatine, cutii cu ºuruburi, ace, cuie, ºaibe,agãþãtori cu role, cleºti, vata termoizolantã,scheletul unui cuptor Raku, etajere, fo-tolii vechi încãrcate cu machete, rafturi ºimape, cutii cu lucruri-care-poate-pot-fo-losi-cândva, lucrãri care necesitã mici in-tervenþii sau reparaþii capitale, fotografii,citate, flori uscate de anghinare ºi tifoane,cârpe, draperii ºi gheme de toate felurile de sfoarã din lume, hârtie kraft, hârtievelinã, hârtie manualã ºi coli vechi, îngãl-benite de decenii – fragile ºi precare, dargata plastice ºi promiþãtoare. Mai erauumbre consistente sau catifelate ºi calde;lumini texturate ºi mirosuri ciudate, alt felde liniºte ºi alt fel de trecere a timpului.

În acest spaþiu trebuia sã binemeriþi casã fii primit; mult timp nu am avut nicimãcar scaune ºi nu primeam pe nimeni.Era locul religiei mele, biserica, templul, încare Dumnezeul meu poposea sã se odih-neascã netulburat. Aveam ºi lari, mani ºipenaþi – fiecare cu treaba sa, cu responsabi-litãþi… ºi toþi erau prietenoºi ºi favorabilimie; atelierul meu era, aºadar, destul depopulat; nu prea mai era loc pentru mu-

safiri sau învãþãcei. De câteva ori însã, amprimit pe lângã mine pe câte cineva ºi de obicei am fost iute dezamãgitã, chiarprompt penalizatã pentru risipã, de cãtrezeitãþile spaþiului meu sacru. Doar osingurã datã, unul singur a fost acceptat,asimilat ºi a devenit parte indisolubilã aacestui mare athanor. Pentru el am înviattrandafirul ºi am dezvãluit experienþe ºi maimisterioase. Ce se putea da din preaplinulmeu? Sã repeþi gesturi demiurgice la roataolarului: sã spui întâi cuvântul atunci cândcentrezi argila (dupã ce ai frãmântat-o pânãa ajuns sã fie la fel de caldã ca trupul tãu),dupã ce am ridicat un semn falic în numelelui Adam ºi din el am întrupat-o pe Eva –cãuc, receptacol, unguentar ºi Krater – du-pã ce ai modelat doar golul, haosul dinformã, susþinând cu mâna fermã epider-ma ce desparte interiorul de lumea obiec-tivã – pentru ca apoi sã încredinþezi vân-tului ºi focului aceastã experienþã. Iar cepoate face focul, aceasta nu o mai spun aici.

Cum sã te întorci dupã aceea, la fel, înlumea celorlalþi? Cum sã mai fii acelaºi du-pã ce trãieºti toate astea? Iar efortul de apãrea normal, de a rãmâne discret ºi de apune strajã gurii tale era sã fie fãrã niciourmare? Acum ºtiu. Aceasta este vama. Sãsimþi cum devii prelungirea degetelor tutu-ror dumnezeilor ºtiuþi ºi necunoscuþi, cumþi se reveleazã rãspicat marele adevãr (ma-rile adevãruri se spun în ºoaptã), sã te um-pli de fericire la gãsirea unei soluþii plasti-ce – de sã simþi cum îþi plesneºte inima derecunoºtinþã ºi dragoste – sã levitezi deatâta armonie ºi extaz! Sã poþi sã împarþicu cineva aceste miracole ºi sã te ºtii încãstãpân, pãstrând luciditatea, dar ºi sme-renia, sã împãrtãºeºti secretul, sã aruncibinele în mare. Acestea erau doar o parte.

S-a întâmplat cã ucenicul a plãtitscump, atât cât a mai adãstat în umbraacestui spaþiu, pentru cã aceste minuni te pot rãni, pentru cã nu poþi sã spui chiartot ºi poate sunt minuni de neîmpãrtãºit.ªi poate nu ai voie sã risipeºti darul; ºipoate faci rãu arzând etapele ºi cu siguranþãParacelsus a fãcut nu bine ºi nu rãu – afãcut ce se face când eºti Marele Maestru.

�

Þelul este în fiecaredintre paºii tãi

CONVINGERILE NOASTRE lãuntrice suntatât de „înrãdãcinate“, lasã urme atât

de adânci în creier, încât un evenimentmiraculos, neobiºnuit, ieºit din comun, nuajunge spre a depãºi o blocare spiritualã, sprea te sãlta la un nivel mai înalt al conºtiin-þei. Prin revelarea unui miracol viaþa nu se„schimbã“, nu se produce Oprirea beneficãa auscultãrii, a atenþiei nude, atotprezenteºi fãrã de intervenþie. Atenþia, calitatea deobservator al Martorului, mereu bãnuit,al fiecãruia. Sinele autentic.

Cu fiecare pas, cel aflat pe Calea lã-untricã se gãseºte (spre deosebire de celînsoþit de o hartã) într-un Meleag cu totul

�

Simona Tãnãsescu

Andrei Zanca

Altul, cu totul Nou. Dupã cum în oglindãne zãrim doar masca. Pentru cel aflat peCale, în care „þelul este în fiecare din paºi“,nu mai existã drum înapoi. Miracolele tindsã devinã „starea normalã“. Credinþa genu-inã începe în momentul în care se instau-reazã convingerea intimã cã ceea ce poatefi distrus nu este real. Real este doar ceeace nu poate fi distrus.

�

Trandafirul din mintealui Dumnezeu

Pentru ADRIAN ALUI GHEORGHE

CÂND ROTOFEIUL Johannes Grisebach,cu obrajii îmbujoraþi de frig, intrã în

adãpostul subpãmântean al bãtrânului Pa-racelsus, afarã începu sã ningã cu fulgi nelu-meºti ºi dacã ar mai fi stat câteva clipe,înainte sã batã în grabã la uºã, ar fi vãzutcum pãmântul se acoperã în scurt timp cuo zãpadã mântuitoare, care ar fi ºters toatedrumurile greºite ale lumii ºi urmele tutu-ror paºilor rãtãcitori de pe faþa pãmântului.Tânãrul Johannes Grisebach nu era totuºiatât de obosit, dupã trei zile ºi trei nopþi decând colinda þinuturile îngheþate, în cãuta-rea peºterii în care Paracelsus se închinaDumnezeului sãu, vagului sãu Dumnezeu,oricãrui Dumnezeu. Dupã ce coborî micascarã sub formã de melc, în pântecul caldal pãmântului, îºi deºertã sãculeþul de pielede la brâu, cu galbenii aduºi bãtrânuluimagistru, ca o micã ofrandã, ºi acum cer-ceta fãrã sã scoatã un cuvânt hruba de subninsoarea de afarã, unde locuia ciudatul pã-mântean, ºi pe care o gãsise atât de greu.Deodatã ochii mici ºi iscoditori ai viitoru-lui ucenic se oprirã în spaþiul îngust din-tre athanorul stins ºi alambicurile colbuitedin mica încãpere, ce semãna mai degrabãcu o pivniþã strãveche. Se ridicã brusc depe laviþa de lemn, luã revista Apostrof, des-chisã la grupajul cu care admiratorii dintoatã lumea ai Martei Petreu sãrbãtoreau200 de ani de la apariþia istoricei publicaþii,ºi citi poemul Marele Secret, la lumina unuitrandafir adus din lumea de afarã, de aca-sã, pe care acum îl þinea ridicat în mânastângã ca pe un felinar aprins:

iatã secretul cel mai bine pãzit al lumii acesteia:

cuvintele noastre predeterminã realitatea

ce gândeºte creierul nostru modeleazã cursul lumii de mâine

iar visele pot fi programate din timpul zilei de inima noastrã

alege-þi cu grijã cuvintele cu care vorbeºti schimbã-le

înnoieºte-le roagã-te începe sã te rogimiracolul nu se întâmplã decât cu cei

ce cred în miracole.

Abia la auzul acestor cuvinte, bãtrânulParacelsus se trezi din fotoliul scâlciat, încare pãrea adormit pe veci, miji ochii, spri-jinindu-ºi pleoapele cu degetele, ºi rostistins, ca ºi cum ar fi obosit de atâta amarde vreme, de când îl aºtepta pe Johannes:

– Ai bãtut atâta cale pânã la mine, sperândsã-þi arãt Piatra Filozofalã, care schimbãtotul în aur, dar drumul însuºi pe care l-aistrãbãtut este Piatra. Þelul vieþii tale este înfiecare dintre paºii tãi ºi singurul lucru pecare îl ºtiu sigur, dupã o viaþã întreagã decãutare, e cã drumul acesta existã.

Apoi bãtrânul mag se ridicã cu greu dinfotoliu, în timp ce oasele îi scârþâiau ca niº-te osii neunse la timp, luã de pe athanorulstins cartea Creatorii de lumi, înnegritã detimp ºi cu coperþile de piele jerpelite de atâ-ta cercetare, o ºterse de colb cu genele-iprelungi, care bãteau genunchii, ºi-i citi de la sfârºitul ei tânãrului sãu ucenic, fre-mãtãtor de nerãbdare, ca în aºteptarea unuimiracol:

tu, care-þi croieºti un drum, orice drum drumuieºte

doar din urmele paºilor tãi ºi din nimic altceva

tu, care-þi croieºti o cale, calea ta nu exista înainte

calea ta se face mergândºi numai crezând sporeºte creaþia lumiinumai odatã cu mersul se deschide în

lume ºi drumulprivind înapoi vei vedea o cãrare

ºerpuind dupã tinecare nu va mai începe niciodatã din nouºi lumea nu va mai fi niciodatã ca

înainte.

Johannes Grisebach începea treptat sã înþe-leagã. Aruncã trandafirul, cu care se treziîncã în mânã, în flãcãrile focului pîlpâi-tor din vatrã ºi petalele lui fragile se pre-fãcurã sfârâind într-o grãmãjoarã de cenuºã.κi umplu punga de piele de la brâu cu ce-nuºa rozei stinse ºi, apoi, învins de obo-sealã, se culcã ghemuindu-se pe laviþa ma-estrului sãu, sub privirile lui pãrinteºti,înþelegãtoare. Bãtrânul mag Paracelsus seadânci ºi el în fotoliul sãu scâlciat ºi, înain-te de-a se cufunda în somnul binefãcãtor,simþi pentru prima datã în viaþa lui încer-catã de multe miracole cã picioarele începsã i se prefacã în þãrânã.

Rotofeiul Johannes Grisebach se treziîntr-un timp, asudat de vise încâlcite, fãrãsã ºtie cât a dormit ºi dacã afarã luminauzorii zilei sau minunea ninsorii. Se simþeaca înviat din morþi, stãpânit de sentimen-tul puternic cã ar putea rosti cel mai de ne-rostit cuvânt din lume. I se pãrea cã însomn învãþase lecþia înþeleptului sãu Învã-þãtor, cum bobul de grâu putrezind sub pãmânt iese primãvara la lumina lumii cu puterile înmiite ale rodului bogat dinspic. Îl îmbrãþiºã cu emoþie pe bãtrânulParacelsus ºi cu multã blândeþe, sã nu-l trezeascã totuºi din somn, ºi îi ºopti la ure-che, fiind convins cã magul aude totul, învisul sãu de dincolo de lume:

– Dumnezeu nu e doar al tãu, ci altuturor, nu e vag, cum crezi tu, ci e clari-tatea de cristal a celei mai limpezi minþiuniversale. ªi, mai ales, nu e un Creatoroarecare: nu existã decât un singur Dum-nezeu în veºnicie, adevãrat ºi viu în tot universul, dintotdeauna, care rãspunde înorice clipã, când îl întreabã orice existen-þã, din orice viaþã ºi din orice ungher al materiei. Apoi, adãugã zâmbind versul pe care îl citise în revista Apostrof, de peathanorul stins al bãtrânului adormit: „Dar miracolele se întâmplã doar cu cei cecred în miracole, nu-i aºa?“ ªi abia atunciobservã ucenicul cã strãmoºul sãu Paracel-sus era deja pânã la brâu prefãcut în þãrânã.

Rotofeiul Johannes Grisebach urcã gâ-fâind mica scarã în formã de melc ºi ieºi dinhruba subpãmânteanã a bãtrânului, abiadeschizând uºa de lemn a adãpostului, îm-pingând cu greu în lãturi noianul de zãpadãcare îi astupase cu totul în pãmânt. În faþalui, toate cãile lumii îi erau deschise: puteas-o ia la dreapta sau la stânga, înainte sauînapoi, toate posibilele ºi imposibilele saledrumuri de acum înainte (sau înapoi) înce-peau cu responsabilitatea primului sãu pas.Dacã s-ar fi trezit mai târziu, drumul ar fifost început de alþii ºi ar fi trebuit sã mear-gã pe cãrãri bãtãtorite. Totul în viaþa asta(ºi în celelalte) e cât de dimineaþã te trezeºtiînaintea celorlalþi. Începi sã stãpâneºti lu-mea, cu toate cãrãrile ºi puterile ei, abiacând te stãpâneºti pe tine, îþi stãpâneºti bã-tãile inimii ºi mai ales cuvintele.

Mai aruncã o ultimã privire spre uºaadãpostului subpãmântean, unde bine-fãcãtorul sãu încã dormea, aºteptând pri-mãvara, apoi Johannes Grisebach se hotãrîsã nu înceapã niciun drum pe pãmânt, înacea dimineaþã miraculoasã, ca toate dimi-neþile lumii, lãsând zãpada feciorelnicãneatinsã, pentru cãrãrile celorlalþi. Scoasecenuºa trandafirului din punga de piele dela brâu, o rãsturnã în cãuºul palmelor saleºi rosti un singur cuvânt, cu glas scãzut. Apoio porni încet, printre fuioarele ninsorii,pe drumul neînceput cãtre cer.

Rotofeiul Johannes Grisebach, cu nasulroºu de ger ºi obrajii aprinºi, se înãlþaasudând din greu tot mai sus spre cer, întimp ce lumile cãdeau în jurul lui, iar tran-dafirul din mâini îi lumina calea prin întu-nericul universului.

�

Noaptea de 2 spre 3 februarie 2010

Anchetã realizatã de

28 • APOSTROF

�

Ion Zubaºcu• Borges

Anul XXI, nr. 3 (238), 2010 • 29

Monastère

XVILe clocher dans le ciel enfonce son feret l’autel sous les parfums se dissimule.Luisant comme le verre, le crépuscule,maculé de rose et de sang, boit l’éther.

Seul le Seigneur est le gardien de ces terres –les poules le voient, grand comme un monticule,secouer sa poche emplie de son pécule,et renverser, au soir, le ciel dans les airs.

Dans l’herbe folle, les bêtes font la sieste.Les paons enfilent leur fabuleuse veste,lune blanche ou soleils, selon le côté.

Des vaches rapiécées paissent à la bruneet les grues cendrées secouent l’obscuritédans leurs yeux vitreux, enluminés de lune.

Iaºi, VII 1917

Éclats

Du côté de mon nid, bien loin des tumultes humains,j’ai accroché des aigles aux paysages en vain,mis en vain des oiseaux, avec bec et éventail,dans les airs, aux couleurs de cimes et de rocaille.Peu m’importe qu’ailleurs existent d’autres paysages,dans lesquels l’Univers décharge de nouveaux bagages,puisque mes yeux, même s’ils sont fermés, voient sans trêve.Je tiens la Vie dans un sifflet, dans le hachisch le Rêve,l’âme dans une cloche, bien au-dessus des fougères,dans le silence que portent entre leurs bois les cerfs.Oh, ce corps qui me lie au rivage, au végétal !Et la pensée – effondrement d’astres, de métal –qui para de cygnes ma mélancolie des bassins,m’échappe, comme une note obscure des clavecins.Je veux gravir en vain le cristal vague des cimes –bourbe bénie, je suis ton éternelle victime,et le Souvenir cherche, dans les urnes de blancheur,votre jeune figure pour la saupoudrer de fleurset le cerveau pour le changer en chair de désirs.Comme dans sa chaumine la vierge son doux sire,j’attends la sultane qui saura veiller sur mes lys,extraire pour moi des diamants de la lumière lisse,et coucher en moi son visage, anneau dans les plumes.Puisse ma pensée périr comme l’air dans l’écumeet puissent périr tous les aigles accrochés en vain –du côté de mon nid, tout près des tumultes humains.

Iaºi, IX 1917

Bible

Et la Vie, peut-être, de nouveau reviendra demain,avec son vernis d’étoiles, sa bonne odeur de pain,malmenée par les orgueils et les désirs tout d’or.Peut-être sera-t-elle arrachée à l’esprit encore,

et ne mourra-t-elle pas avec toute notre cervelle.Des grillons gorgés de soleil boiront midi de plus belleet l’univers de nouveau diaphane pour un temps.Je savais que tout est sage et vain depuis longtemps.Mais j’ai jeté au monde des pollens à pleines mains ;j’ai mis au désert des silences de champ… et des trains,des prétextes de mouvement, du moisi, dans les gares.J’ai mis des feuilles de peluche dans les soirs épars ;Tu m’as humilié, ô soleil, de ta blondeur de paille.Et j’ai connu la femme impure dans ses entrailles,la femme, cette urne qui accueille la semence,engendre des créatures à notre ressemblance.Puis voyant que la vie est une mare délétère,je me suis humilié comme la nature en prièreet j’ai baisé la terre ; j’ai mis ma cervelle làpour engraisser le site où une charrue creuseravers l’ouest le sillon de la vie, de l’être et du blé.Une feuille ira dans le livre de l’humanité.

[1917- 1918]

Piatra-Neamþ

[ I ]Mãrior

Si tu venais sur le banc, un romanà la main,ton sourire me chercherait dans le parc,à travers la page du livre.

Ton roman, aux caractères allemands,c’est Werther.Tu l’as quitté au moment où il chargeaitson pistolet.

Ton sourire bienveillant et inquietme cherche.Les moineaux, par-dessus ton épaule, épellentle roman.

Je suis près de toi, chargeant mon pistolet,tu ne me vois pas –tu continues la page où tu as laisséWerther.

Si je pouvais embrasser ton genouou ton âme –si j’étais ce banc pesant, où tu rêves,le livre retourné –

Et si j’étais ce livre entre tes mains ;ou si j’étaisla simple chaussure du petit piedqui me foule ;

si j’étais ta main, ou bien si j’étaiston sourire…

�

Poèmes d’autrefois suivis de Le reniement de PierreTraduit du roumain par

ODILE SERRE

BENJAMIN

FONDANE

Circulara Uniunii Scriitorilor din România

Conform prevederilor Statu-tului, Uniunea Scriitorilor din Ro-mânia nu este responsabilã pentrupolitica editorialã a publicaþiei ºi nici pentru conþinutul materialelor publicate.

Comitetul Directoral Uniunii Scriitorilor

5 iunie 2003

Vã puteþi abona la revista Apostrof direct la redacþie.Pentru aceasta, vã rugãm sã plãtiþi contravaloareaabonamentului, prin:

1. mandat poºtal, pe adresa:Toroczkay-Lukács IosifFundaþia Culturalã ApostrofCluj-Napoca, CP 1095, OP 1 Cluj, cod poºtal 400750.

2. virament bancar, pe adresa:Fundaþia Culturalã Apostrof Sediul: Cluj-Napoca, Str. I. C. Brãtianu, nr. 22Cod fiscal: 4868907Cont bancar: RO68BRDE130SV07853701300 (lei)Deschis la BRD-Groupe Société Générale, SucursalaCluj.

Preþul abonamentului, pentru persoane fizice ºi biblio-teci din România, este de:

• 15 lei pentru 3 luni,• 30 lei pentru 6 luni, • 60 lei pentru un an.

Preþul abonamentului include taxele poºtale de expediere.Preþul abonamentului pentru cititorii din strãinãtate este de:

• 12 euro sau 15 USD pentru 3 luni,• 24 euro sau 30 USD pentru 6 luni, • 48 euro sau 60 USD pentru un an.

Preþul abonamentului include taxele poºtale de expedierepar avion.

Datele necesare pentru viramentul acestui abonament:

Fundaþia Culturalã ApostrofSediul: Cluj-Napoca, Str. I. C. Brãtianu, nr. 22Cod fiscal: 4868907Conturi bancare:RO68BRDE130SV07853701300 (lei)RO73BRDE130SV06534401300 (euro)RO58BRDE130SV06674381300 (USD),deschise la BRD-Groupe Société Générale, SucursalaCluj, Bd. 21 Decembrie 1989, nr. 81-83, SWIFT: BRDEROBU

Cãtre cititorii revistei Apostrof

Librãriile HUMANITAS• ALBA IULIA, Librãria Humanitas, Bd. 1 Decembrie 1918,

bl. M8-M10.• BUCUREªTI, Librãria Humanitas Kretzulescu, Calea Vic-

toriei, nr. 45.• CLUJ-NAPOCA, Librãria Humanitas, str. Universitãþii,

nr. 4. • GALAÞI, Librãria Humanitas, str. Domneascã, nr. 45.• IAªI, Librãria Humanitas 1, Piaþa Unirii, nr. 6.• ORADEA, Librãria Humanitas „Mircea Eliade“, Bd. Re-

publicii, nr. 5.• PIATRA-NEAMÞ, Librãria Humanitas, str. ªtefan cel Mare,

nr. 15, Galeriile „Viorel Lascãr“.• RÎMNICU-VÎLCEA, Librãria Humanitas, Calea lui Traian, nr.

147, bloc D2, parter.• SIBIU, Librãria Humanitas, str. Nicolae Bãlcescu, nr. 16.• TIMIªOARA, Librãria Humanitas „Emil Cioran“, str. Flori-

mund Mercy, nr. 1.• TIMIªOARA, Librãria Humanitas „Joc Secund“, str. Lucian

Blaga, nr. 2.

Reþeaua STANDARD PRESS DISTRIBUTION din Cluj• str. Regele Ferdinand (lîngã magazinul Central).• Calea Moþilor (vizavi de Primãrie).• Piaþa Unirii, nr. 17 (lîngã Diesel).• Piaþa Unirii, nr. 1 (lîngã Continental).• str. Napoca, nr. 19.• Piaþa Grigorescu (lîngã magazinul Profi).• Piaþa Mãrãºti (staþia de autobuz).• str. Fabricii, nr. 1.• str. Memorandumului, nr. 12.• str. Plopilor (lîngã Hotelul „Babeº-Bolyai“).• str. Republicii, nr. 109 (Sigma Shopping Center).

Librãria de Artã GAUDEAMUSCluj-Napoca, str. Iuliu Maniu, nr. 3.

Librãria MUZEULUI LITERATURII ROMÂNESC Orfeu Ed SRL, Bucureºti, bd. Dacia, nr. 12.

Revista APOSTROF se poate cumpãra în urmãtoarele puncte de difuzare:

30 • APOSTROF

Cuprins• CAFÉ APOSTROF

2

• 10 ANI DE LA MOARTEA LUI MIRCEA ZACIU

Marta Petreu 3

• PUNCTE DE REPER

Istoria în opera lui Marin Preda (II) Damian Hurezeanu 4

• POEME

Pe ºoseaua de centurã Linda Maria Baros 7tumular #1 ªtefan Bolea 19

• CRONICA LITERARÃ

Despre Cluj în ritm de vals imperial Irina Petraº 8Jurnalul lui Adrian Marino ªtefan Borbély 9

• LECTURI LIBERE

Sã ne amuzãm cu „secta gînditorilor de estradã“! Ion Bogdan Lefter 10• CU OCHIUL LIBER

Fascinaþia spiritului critic Iulian Boldea 12Identitatea culturalã a românilor Constantina Raveca Buleu 12Leacul pentru o boalã istoriograficã Cristian Vasile 13Cartografierea Revoluþiei Române Ovidiu Pecican 19

• REVISTA REVISTELOR

14

• DOSAR: MIRCEA ELIADE

Jurnalul inedit al lui Mircea Eliade Mircea Handoca 15

• ANCHETA APOSTROF: ROZA LUI PARACELSUS

Vîntul roºu Adrian Alui Gheorghe 20Regnul cantitãþii Anamaria Beligan 21Neafinitatea (s)electivã Marian Victor Buciu 21Magia ºi analogia Leo Butnaru 22„Tehnica“ minunii: „scãderea glasului“ din tãcere Bogdan Ghiu 24Uitarea totalã Rodica Marian 24Între cenuºã ºi trandafir Irina Petraº 25Piatra filosofalã Laura Poantã 26Dubla dramã Alexandru Pop 26Drumul este... PIATRA Elisabeta Pop 26Atelierul Simona Tãnãsescu 27Þelul este în fiecare dintre paºii tãi Andrei Zanca 27Trandafirul din mintea lui Dumnezeu Ion Zubaºcu 28

(anchetã realizatã de Marta Petreu)

• BIBLIOTECI ÎN AER LIBER

Monastère, Éclats, Bible, Piatra-Neamþ Benjamin Fondane 29(traduit du roumain par Odile Serre)

Colecþia „Filosofie contemporanã“• GABRIEL MARCEL, A fi ºi a avea

traducere de CIPRIAN MIHALI, 1997, 192 p. 3 lei

Colecþia „Filosofie modernã“• FRIEDRICH NIETZSCHE, Antichristul

traducere de VASILE MUSCÃ, 2003, 128 p. 10 lei

Colecþia „Filosofie extrem-contemporanã“• JÜRGEN HABERMAS, JOSEPH RATZINGER,

Dialectica secularizãrii: Despre raþiune ºi religie, traducere de DELIA MARGA, prefaþã de ANDREI MARGA, 2005, 120 p. 20 lei

• JOSEPH RATZINGER, Europa în criza culturilor, traducere de DELIA MARGA, prefaþã de ANDREI MARGA, 2008, 92 p. 15 lei

Colecþia „Filosofie medievalã“• SF. ANSELM DIN CANTERBURY,

Monologion despre esenþa divinitãþiitraducere de ALEXANDER BAUMGARTEN, 1998, 162 p. 3,50 lei

Colecþia „Filosofia religiei“• HENRY CORBIN, Paradoxul monoteismului

traducere de JANINA IANOªI, 1997, 216 p. 4 lei

Colecþia „Filosofie româneascã“• VASILE MUSCÃ, Spusul ºi de nespusul,

2003, 146 p. 10 lei

• N. STEINHARDT,Cartea împãrtãºirii, ediþie gînditã ºi alcãtuitã de ION VARTIC, ed. a IV-a, 2004, 140 p. 8 lei

• D. D. ROªCA, Introducere la „Viaþa lui Isus“. Mitul utiluluitraducere de DUMITRU ÞEPENEAG, ediþie ºi postfaþã de MARTA PETREU, 1999, 138 p. 3,50 lei

• BUCUR ÞINCU, Apãrarea civilizaþieiediþie îngrijitã ºi prefaþã de MARTA PETREU, 2000, 132 p. 5 lei

• LAURA PAMFIL, Noica necunoscut,2007, 288 p. 8,75 lei

Colecþia „Ianus“• OVIDIU PECICAN, Trasee culturale

Nord-Sud, 2006, 228 p. 15 lei

• CÃLIN TEUTIªAN, Textul în oglindã: Reflexii ale imaginarului eminescian, 2006, 202 p. 15 lei

• PETRU POANTÃ, Efectul „Echinox“ sau despre echilibru, 2003, 176 p. 10 lei

• DORLI BLAGA, Tatãl meu, Lucian Blaga,2004, 380 p. 20 lei

• GEORGE BANU, Uitarea, 2003, 80 p. 5 lei

• NORMAN MANEA, Despre clovnieseuri, 1997, 230 p. 4 lei

• NORMAN MANEA, Octombrie, ora optprozã, 1997, 186 p. 4 lei

• PHILIP ROTH, Animal pe moarteroman, traducere de IRINA PETRAª, 2001, 132 p. 9,90 lei

• SANDA CORDOª, Literatura între revoluþieºi reacþiune, ediþia a II-a, adãugitã, 2002, 284 p. 15 lei

• LEV TOLSTOI, Moartea lui Ivan llicitraducere de JANINA IANOªI, prefaþã de ION VARTIC,2003, 96 p. 7,50 lei

• LUKÁCS JÓZSEF, Povestea „oraºului-comoarã“:Scurtã istorie a Clujuluiºi a monumentelor sale, volum ilustrat cu fotografii de VÁRDAI LEVENTE, 2005, 146 p. 20 lei

• GEORGETA HORODINCÃ, Duminicã seara,2006, 231 p. 20 lei

• ALEXANDRU VONA, Sã mai fiu o datãîndrãgostit, carte gînditã ºi alcãtuitãde MARTA PETREU, 2005, 188 p. 20 lei

• ªTEFAN BORBÉLY, Despre Thomas Mannºi alte eseuri, 2005, 172 p. 20 lei

• MARTA PETREU, Conversaþii cu..., vol. II, 2006, 132 p. 20 lei

• RUXANDRA CESEREANU, MARTA PETREU,CORIN BRAGA, VIRGIL MIHAIU,OVIDIU PECICAN, ION VARTIC, Sadovaia 302 bis, 2006, 204 p. 20 lei

• EUGEN PAVEL, Între filologie ºi bibliofilie, 2007, 170 p. 20 lei

• IRINA PETRAª, Teoria literaturii:Dicþionar-antologie, 2002, 288 p. 20 lei

• ªTEFAN BORBÉLY, Proza fantasticã a luiMircea Eliade, 2003, 224 p. 20 lei

• Scriitorul ºi trupul sãu, carte gînditã ºi alcãtuitã de MARTA PETREU, 2007, 264 p. 8,75 lei

• Cele 10 porunci, carte gînditã ºi alcãtuitã de MARTA PETREU, 2007, 276 p. 8,75 lei

• NICOLAE BÂRNA, Dumitru Þepeneag, 2007, 304 p. 7 lei

Colecþia „Scrinul negru“• ZAHARIA BOILÃ, Amintiri ºi consideraþii

asupra miºcãrii legionareprefaþã de LIVIA TITIENI BOILÃ, ediþie îngrijitã deMARTA PETREU ºi ANA CORNEA, notã asupra ediþiei de MARTA PETREU, 2002, 160 p. 10 lei

• ZAHARIA BOILÃ, Memorii, 2003, 256 p. 12 lei

• Procesul „tovarãºului Camil“, ediþie îngrijitã de ION VARTIC, prefaþã de MIRCEA ZACIU, 1998, 96 p. 2 lei

• I. D. SÎRBU, Scrisori cãtre bunul Dumnezeuediþie îngrijitã de ION VARTIC, 1998, 244 p. 5 lei

• LUDOVICA REBREANU, Adio pînã la a doua Venire: Epistolar matern, ediþie îngrijitã, prefaþã ºi note de LIVIU MALIÞA, 1998, 288 p. 5 lei

• ARTHUR DAN, Mituri cãzute (Din jurnalulunui psihiatru): Aforisme, prefeþe de I. NEGOIÞESCU, ION VIANU, ALEXANDRU PALEOLOGU; ediþie ºi notã asupra ediþiei de MARTA PETREU, 1999, 96 p. 3 lei

• DUMITRU ÞEPENEAG, Destin cu popeºti.ªotroane (în colaborare cu Editura Dacia), 2001, 144 p. 6,30 lei

• ALEXANDRU VONA, Esmeralda, fiºã de dicþionar de FLORIN MANOLESCU, desene de GABRIELA MELINESCU, 2003, 112 p. 7,50 lei

• KONSTANTINOS ARVANITIS, Jurnal (1893-1899), traducere din neogreacã de CLAUDIU TURCITU, cuvînt-înainte de MARTA PETREU, epilog de NICOLAE MÃRGINEANU

(în colaborare cu Editura Polirom)2009, 83 p. + ilustraþii

Colecþia „Istoria filosofiei“• CONSTANTIN RÃDULESCU-MOTRU,

F. W. Nietzsche: Viaþa ºi filosofia sa2003, 128 p. 10 lei

Colecþia „Poeme“• TRISTAN JANCO, Memoriile ªoahului,

2006, 84 p. 15 lei

Cãrþi în coeditare cu Ed. Polirom(le puteþi comanda la www.polirom.ro):• ION VARTIC, Bulgakov ºi secretul lui

Koroviev: Interpretare figuralã laMaestrul ºi Margareta,ed. a II-a, adãugitã, 2006, 160 p. 17,95 lei

• MATEI CÃLINESCU, Mateiu I. Caragiale:recitiri, ed. a II-a, 2007, 168 p. 19,95 lei

• ION VIANU, Blestem ºi Binecuvântare,2007, 182 p. 19,95 lei

• ION VIANU, Investigaþii mateine,2008, 112 p. 19,50 lei

• MARTA PETREU, Despre bolile filosofilor.Cioran, 2008, 128 p. 19,90 lei

Editura Biblioteca Apostrof vã oferã urmãtoarele cãrþi:

Unica responsabilitate a revis-tei Apostrof este de a gãzduiopiniile, oricît de diverse, alecolaboratorilor noºtri. Respon-sabilitatea pentru conþinutul fi-ecãrui text aparþine, în exclu-sivitate, autorului.

Apostrof

Puteþi comanda orice carte la adresa: Cluj-Napoca, 400079, Str. I. C. Brãtianu, nr. 22, tel. 0264/432.444 sau prin www.revista-apostrof.ro

Anul XXI, nr. 3 (238), 2010 • 31

REDACÞIA:

MARTA PETREU(redactor-ºef)

LUKÁCS JÓZSEFVIRGIL LEON

ANA SALOMIA CORNEAIRINA PETRAª

Tehnoredactare:FOGARASI EDITH

Vignetele revistei reprezintã variaþiuni grafice de Mihai Barbudupã desene de Franz Kafka.

ANA POP

(contabilitate)

EDITORI:� Uniunea Scriitorilor din România� Fundaþia Culturalã Apostrof

Revista apare cu sprijinul:

� Fondului Cultural Naþional� Consiliului Local ºi al Primãriei

Cluj-Napoca

ADRESA REDACÞIEI:Cluj-NapocaStr. I. C. Brãtianu, nr. 22cod 400079Tel., fax: 0264/432.444e-mail: apostrof@revista-apostrof.ro

Pentru corespondenþã:Revista Apostrof, CP 1095, OP 1,Cluj-Napoca, 400750

• Revista APOSTROF figureazã în Lista-catalog a publicaþiilorinterne, editatã de RODIPET SA, la poziþia 4251.

Manuscrisele primite la redacþienu se înapoiazã.

ISSN 1220-3122Revista este înregistratã la OSIM

cu nr. 45630/22.05.1996.

Revista APOSTROF este membrã aAsociaþiei Revistelor, Imprimerii-lor ºi Editurilor Literare (ARIEL),asociaþie cu statut juridic, recu-noscutã de Ministerul Culturii ºi Cultelor.

Tiparul:

Centrul de Presã Reformat