CAPITOLIJLINTTI

Daci ma uit ln urma, din afarA, la viata me4 ea nu parc

deos€bit de fericita. $i tofir$i, cu-atlt mai mult nu-mi este

ilgaduit s-o numesc nefericitn, cu toate g€selile ei. La urmaurmelor, este phiar o marc ne.hibzuinfa si-ti pese prea mult de

fericirc sau nefericire, pentu ca lmi inchipui ca a$ rcnunta m,ai

grcu la cele mai nefericite zile din viafa deeit la toate cele

f€ricite. Dact" intr-o viafa de om, are vreun rost sa acc€pfi

inevitabilul in mod cong$ent, sa savuezi cum se cuvine binelegi raul ti sa-[i cucercgti, pe llnga destinul exterior, tmul lamric,mai adevara! nelnfmphtor, ahnci lnseamntr ca viala mea nu a

fost saraca $i nici rea Dactr destinul exterior a tsecut peste mine,

ca peste tofi ceilalti, inevitabil 9i de zei rlnduit, .soarta mea

launtrica a fost chiar op€ra mea, a carei dulc€44 sau amaracime

mi se cuvin 5i pentru care ghdesc si-mi iau loata raspunder€a.

Uneori, ln anii tinerefii, mi-am dorit sr flu poeL Daca a$ fi,n-a$ rczista tentatiei sa-mi urmar€sc viafa pha in umhele deli-cate ale copilariei $i plnl la izvoarele dragi, pazite cu tandtele,

ale prirnelor mele amintiri. Dar a54 aceastl averc lmi este multplea draga 9i sfinta ca sa doresc so risipesc, cumva, eu insumi.

Desprc copilaria mea se poatc spune doar ca a fost frumoasa $isenin4 mi s-a dat Iibertarea sa-mi descopar singur inclinatiile $italentele, si-mi stimesc eu insumi cele mai intime bucurii 9idurEri si sa privesc viitorul, nu ca pe o puterc straina, vaniti de

sus, ci ca pe.o speranlA gi un clgtig al propriilor mele forte. A9a

am Eecut neatins prin scoli, fiind socotit m elev nu fodte iubitri putin Lrzestrat, dar totu$i la locul lui, care a fost lAsat in cele

l0 | Hermann Hesse

din urma in voia sa, deoarece nu parea sa suporte influenteleputemice.

Cam de pe la gase sau Sapte ani am inteles ca, dintre toatefodele invizibile, muzica era cea menita sa puna stapinire pemine Si sa ma conduca. Din acel moment am avut propria mealume, refugiul meu gi cerul meu, pe care nimeni nu mi-l putealua sau ingusta $i pe cee nu dorean sa-l ftnpart cu nimeni. Erammuzician, degi n-am invAtat sA cint la vreun instrument inaintede doisprezece ani gi nici nu m-am gindit ca a$ vrca mai tirziusi-mi cistig plinea, facind muzica.

ASa a lamas de ahrnci, fara vreo schimbarc importanta Si, deaceea, cind privesc in urma, viala mea nu mi se parE plina deculoare gi de forme, ci, de la bun inceput, lin armonie cu o notafimdamenhla $i orientata dupa o singura $ea. Oricit de bine saude liu imi mergea altfel, viata mea ltruntricA a ramas neschim-bata. Put€am sa plutesc vreme indelungag pe ape stiine mie,si nu ating vreo partitura sau un instrument si totu$i, in oriceclipa, pufiam o melodie in singe 9i pe buze, o cadenfi 5i un dtmin respfuatie ti in viaF. Odcit de lacom aS fi cAutat pe alte caimintuirca, uitarca $ etberarea, oriclt a$ fi tinjit dupt Dumnezeu,dupa recunoaslere li tini$le, numai in muzica le-am gtrsit mercupe toate. Nu era nevoie sa fie Beethoven sau Bach: faptul caexista muzica pe lume, ca un om poate fi uneori tulburat pina inadincul inimii sale de cadenle gi strabatut de armonii a inserlllntpenhu mine, iarasi si iar, o profunda consolare gi un temei alinhegii existente. O, muzica! ifi vine in minte o melodie, o cinlifara glas, doar in sinea ta, iti scalzi toaa fiinta ln ear ea punestapinhe pe toate forlele $i mi$carile tale - $i, in acele clipe incare traiegte in tine, stinge tot ce este intimplabr, riu, brutal, tristin fiinfa ta, face ca lumea sa risune o datA cu tine, u$ureazipovara si da aripi incrcmenirii! Toate acestea le poate face melo.dia tmui cintec popular! Dar armonia! Plna Si simpla imbinarearmonioasA de sunete pure intr-un acord, cum ar fi dangahtlclopotelor, umple suflenrl de gralie gi incintare si se inteteste cufiecare sunet care i se ahtura fi uneori poate si aprinda inima si

GERTRUD . 1I

s-o faca sa tremure de placere, cum nici o alta voluptate nu

Poate.DinEe toate imaginile fericirii pure, pe care $i le-au inchipuit

popoarele gi poelii, cea mai aleasa ti mai profunda mi s-a ptuut,intotdeauna, cea a asculgrii armoniei sferelor. Aici rataceauvisele mele cele mai tainice $i mai pr€lioas€ - ca timp de o bataie

de inimi sA aud intreaga alcahrire a universului si a viefiirasunlnd in armonia lor secreti, hnascuta. Ah, ti de ce poate fiviata atit de incilcita, de plina de dezacorduri 9i de mincinoasa,

cum de pot exista neadevirul, rautatea, invidia $i ura intreoameni, cind Si cel mai marunt cintec fi cea mai neinsemnatAmuzica predica atit de limpede ca puritatea, armonia $i joculfratesc al sunetplor clar armonizate deschid po4ile cerului! $icum pot eu sa dojenesc pe cineva si sa ma minii, cind eu insumi,cu toata bunavoinla, n-am rcusit sa fac din yiafa mea un cintec,

o muzica pura! in straflmdul sufletului simt indefimul fenn, setea

nepotolita de intrupare $i stingere a sunetelor, pure, placute,purtlltoare de fericire; dar zilele mele sint staphite de hazard Si

disarmonie, $i incotro mi indrept si oriunde bat, de niclieriraspunsul nu vine limpede si puGmic.

Desttrl, vreau acum sA povestesc. DacA ma gindesc penhucine scriu ac€ste pagini, cine arc, de fapt, adta putere asupm meaincit sa-mi poata cqe sa ma destainui si sa-mi sfadme lnsingu-ruea, atunci trebuie sa rcstesc un nume drag de femeie, care nunumai ca are cuprinsa ln sine o mare parte din viata $i dindestinul meu, dar poate sta, de asemenea, ca un astru $i ca unsimbol ales deasupra tuturor.

I

CAPITOLUL AI DOILEA

Abia in ultirdi ani de scoala, cind toti colegii mei incepurisa vorbeasca despre viitoarele lor meserii, am ceutat $i eu sa meglndesc la asta. Ideea de a-mi face o meserie 9i un clgtig dinmuzica era, de fapt, deparre de mine; si totu$i nu ma puteam

gindi la o alta indeletnicire, care sa ma bucure. Negustoria saualte mestesuguri pe care mi le propunea tata nu mA dezgustau,

ele imi erau doar indiferente. Dar cum colegii mei se mindreauintr-adt cu mesedile alese de ei - poate c-a fost 5i un glas liuntriccare a incercat sa ma convinga -, mi s-a parut totusi nimerit Si

drept sa-mi fac o meserie din ceea ce oricum imi umpleagin{urile gi era singurul lucru care ma bucua cu adevarat. Mi-afost de folos fapnrl cf, de Ia doisprezece ani incepusem sa cint lavioara $i ca, sub indrumarea unui profesor bun, invapsem cevaa5a cum trebuie. Oricit de mult s-a impoaivit tata Si oricita GamA

i-a fost sa-!i vada unicul fiu luind-o pe dnmul nesi.gur al vietrii

de artist, tocmai impotlivirea sa a fost cea care mi-a int4itvoinla, iar profesorul, care ma indragea, mi-a sustrinut dorinla pe

masura puterilor sale. in cele din urml tata a cedat - mi-a cerutdoar, pentru a-mi pune la incercare staruinfa Si cu speranla ca-mivoi schimba ideile, sa fac inca un an de gcoala, pe care l-amispa$it pina la capat cu destula rabdare Si in timpul caruia amdevenit 5i mai sigur de dorinla mea.

in acest ultim an de lcoala m-am indragostit, pentru primao3ra de o tinara ti draguF domni$oara, din cercul nostru de

":nostinF. Ftr a o vedea prca des $i chiar fartr a dori prea multa-ss: hcru- am savurat Si am indurat, ca intr-un vis, dulcile

GERTRUD . 13

tresariri ale primei iubiri. $i, in acea vreme, hindca ma gindearn

toata ziua, la fel de mult, la muzica si la dragostea mea, iarnoaptea nu puteam dormi de-atita minunaE tulburare, am

retinut, fiind pentru prima oara con$tient de asta, melodii care

mi-au venit in minte, doua cintecele pe care am incercat sa le

notez. Asta m-a umplut de o sfioasl dar intensa incintare, din-

colo de care aproape ca am uitat cu totul de copilaroasele mele

suferinle amoroase. infe timp am auzit ca iubita mea lua ore de

carto si am fost foarte domic s-o ascult o data cintind. Dupa lunide zile dorinla mi-a fost implinita, h casa piriniilor mei, la o

sera&" fhgala$a domni$oara a fost invitati sa cille, s-a impotrivitcu strasnicie, dar pina la uma a trebuit totugi s-o faca, iar eu am

alteptat momentul cu o imensa incordare, Un domn acompania

la micuful nostru pian; a cintat citeva masuri si ea a inceput. Ah,cln&a pros! intristabr de prost ti, inca in dmp ce cint4 uluirea 9i

chinul mi s-au preschimbat in mila si apoi in veselie ti, de ahrnci

incolo, am scepat de acest amor.

Am fost un elev raMaior $i nu tocmai lipsit de fvna, dar nu

unul bun, iar in ultimul an nu mi-am mai dat chiar deloc silinta.

Vina nu o purta indolenta 5i nici faptul ca eram indragostit, ci o

stare de visare si nepasare juven a, o amo4eala a simturilor si a

rninlii, care, numai din cind in cind, era intrerupta brusc $i cu

violenftr atunci cind unul dintre minunatele ceasuri de placere

crcatoare timpurie mi invduia ca o boare amefitoarc. Atunci ma

simlearn inconjuat de un aer nespus de clar, cum e cristalul, incare visarea 5i lincezeala nu erau posibile, in care toate simfurile,

ascufite si atente, se a$ezau la pinda. Ceea ce s-a nascut ln acele

ore a fost pu1in, poate zece melodii $i inceputul citorva formearmonice; insa aerul acelor ceasud nu l-am mai uitat niciodata,

aerul acela nespus de clar, aproape rece, si acea concentrare

incordata a gindurilor, pentru a da unei melodii adevamb, unica

miscare si dedegare, care nu mai era intimpltuoarc. Multumit nueram de aceste mici realizari Si nu le-am socotit nicioda6 valo-

roase $i reusite, insi am inteles ca in viala mea nimic nu va h la

14 | Hermann Hesse

fel de prelios 9i de important ca rpveniJea unor asemenea ceasuri

de puritate si de crcafie.

Pe linga acestea am cunoscut gi zile de exaltarc, cind

improvizam la vioan si ma bucuram de betia fanteziilortrecatoare ri a dispoziliilor sufletepti pline de culoarc. Am ttiutinsA cudnd cA asta nu ela fieafie, ci o joaca $i o desftrtare de carc

Eebuia sa mA pazesc. Am obs€rvat ca una este sA-ti umezi Yisele

si sa savurezi ore imbatatoare si cu totul altceva str inftunfi inlupti, nelnduplecat $i senin, ca pe un du5man, tainele formei. $i am

observat, inca de pe ahrnci, ca o creatie adevalata insingurcazagi cere de la noi ceva ce tsebuie scazut din plicerile viefii.

in sfirsit am fost liber, $coala o lasasem in urmr, imi luasem

ramas bun de la ptrrinfi si incepusem o noua viaF ca shrdent alconservatomlui din capitah. Agteptarile mele erau mari gi eram

convins cl voi fi un bun elev al gcolii de muzici. Spre marcle

meu regrct, lucrurile au stat insa alfel. Mi-era grcu sa urmlresc

toate cusurile, orele de pian, pe care trebuia si le iau acum, s-au

dovedit a fi doar un mare chin si, in cudnd, lot acest studiu mi-a

aparut in faF ca un munte de neurcal Fireile cl nu ma gindeam

sa renunt, dar emm dezamagit $i intimidal imi dadeam seama

acum ca, in ciuda modestiei mele, ma considemsem totusi tm felde geniu gi subapreciasem, in chip ingdjorator, eforturile sigreuti{ile drumului caae arta. in plus, imi pieri cu tohrl chefirl

de a mai compune, fiindcA acum vedeam, la cea mai maruntatema, doar munti de dificultafi $i de rcguli; am invaFt astfel sa

nu mai am deloc incredere in ceea ce simfeam si n-am mai stiutdaca in mine mai era macar o scinteie de fo4a proPrie. Prinurmare m-am resemnat, am devenit mic si trist, imi faceam

treaba nu cu mult altfel decit mi-as n facut-o lnt-un birou sau

intr-o alta $coala, silitor 5i fara bucurie. Sa mi pling n-aveam

voie - cu-atit mai pu{in in scdsor e cahe cei de-acasa - ti ahrnci

mi-am continuat calea inceputa inh-o tacuta dezamagire gi mi-am

Fopus sA devin macar un violonist a$a cum tlebuie. Am exersat

si-am exersat, am inghitit grosolaniile $i batjocura profesorilor,

i-am vazut pe altii, pe care nu i-ag h crezut in stare, progrcsind

GERTRUD I 15

cu usurinla ri culegind laude 9i mi-am coborit si mai mult iinta.Fiindci nici cu cintatul la vioari lucnfile nu stateau chiar atit de

bine, incit sa fi putut fi mindru de mine fi sa-mi fie ingaduit se

ma gindesc cumva la vhtuozitate. Tohrl arata ca, din mine, ar fipuhrt sa iasa, la nevoie, dupA multa sftadanie, un mestegugar

folositor, care cinti la umila sa yioara fara sa s€ faca de ds, dar

nici intru cinstfuea sa, intr-o mica orchesm oarecare gi carc ast-

fel i$i cistga piinea.

A$a a fost acea perioada, pe carc mi-o dorisem cu atita info-carc $i de la care asteptasem totul, singua din viata mea in carc

am fost parasit de spirinrl muzicii, mergind pe cii lipsite de

bucurie gi ducindu-mi zilele faxa sunet ri fara ritrn. Acolo unde

cautasem plac€r, inalFre sufleteasca, $ralucire 5i frumusele am

gasit doar prEf€ntii, rcguli, tndatori4 geut4i $i pdmejdii. Daca-mi

venea in minte ceva muzical, ela fie banal 5i arhicunoscut, hecontr^zicea vadit toate legile artei si nu putea, prin urmarc, sa

aiba \,Ieo valoare. Atunci am dat la o parte toate gindurile marcF

$ toate sperantele. Eram unul dintre miile de oameni care se

apropie de arti cu mtrlta hdrazneala tinercasca, dar care nu maiface fali, cftrd tohrl devine serios.

Acea$a stare a durat aproape tei ani. Aveam peste douazeci

de ani, gresisem in mod evident in alegerea meseriei gi-mi con-

tinuam drumul inceput numai de mgine gi dintr-un s€ntiment al

datoriei. Nu mai gtiam nimic despre muzica, ci doar despre

exercilii de digitalie, teme grcle, contradictii in $tiinta amoniei,lectii irnpova,ratoarc de pian la un pmfesor zeflemitor, cre vedea

in toate stradaniile mele doar o pierdere de vrcme.

Daca vechiul ideal n-ar fi ramas ascuns, dar inci viu inmine, m-a$ fi putut simli de-a drepul bine in anii aceia. Eramliber 9i aveam prieteni, eram un tinar aratos 9i infloritor, fiulunor prrinti instari$. Au fost clipe cind ma bucuram de toate

acestea, au fost zile vesele, iubiri trecabare, chefuri, calatoriide vacanla. Dar n-am fost ln starc sa ma mingli cu asta, sa daurepede deoparte lndatoririle $i sa ma bucur, inainte de toate, de

tineretea mea. Fara si stiu, in ceasurile de neat€ntie, dorul meu

16 I Hermann Hesse

se indrepta cu nerabdare tot spre steaua artei 5i nu mi-a fost cuputinF sa-mi uit $i sa-mi adorm dezrmagirca" O singura data

mi-a reugit pe de-a-ntregul.A fost cea mai nestrbuita zi din nesebuita mea tinerete. Pe

vremea aceea mA fineam dupa o eleva a vestitului profesor de

canto H, Se pare ca si ei ii mergea ca gi mie: venise cu marisperante, daduse peste profesori severi, nu era obisnuiti cu

munca Si, pina la urma, a crezut chiar ca-gi pierde 9i vocea- Atrecut u$or peste asta, flina cu noi, colegii, gi $tia cum sa ne

scoata din minfi, luclu carc nu er4 fire$te, prea greu. Avea acea

frumusete p[na de temperament si de culori vii, carc se ofile$te

rcpede.

Aceasta frumoasa Liddy me rccucerca mereu cu cochetAria

ei naiva, ori de cite ori o vedeam. N-am fost riciodaa inddgostitmulta vreme de ea, adesea o uitrm cu tohrl, dar cind eram lingaea, dragostea ma napidea din nou. Se juca cu rnine, cum o facea

5i cu al;ii, ne provoca iri gusta din plin puterca c€ o avea asupra

noasm ti-$i punea in joc ea ins4i doar senzualitatea iscoditoarc

a tinerelii sale. Era foarte frumoas4 dax numai clnd vorbea gi se

migc4 sau cind ridea cu glasul ei cald si profrrnd, cind dansa sau

cind se desfata cu gelozia admiratorilor sai. Ori de cit€ ori maintorceam de la o petr€cere, la care o vazusem, rideam singur de

mine gi-mi dovedeam ca unui om de felul meu ii era imposibils-o iubeasca cu-adevarat pe aceasta imbietoarc maesffi int-alebucuri.ilor vielii. Uneori insa reusea din nou sl mA tulburc, peste

masura, cu un gest, cu un cuvint Soptit, incit jumahte de noapte

sBieam infie6intat si fara astimper in prcajma locuintei ei.

Am avut atunci o scwu perioada de zburdalnicie gi de exu-b€ranta, pe jumatate silita- Dupa zile intsegi de deprimare gi de

linitte apasatoare, tineretea mea cerea cu patima agitalie gi

incintarc si atunci umblam cu cifiva colegi de aceea$i vtusti dupa

peteceri si farse. Trccearn drept niste scandalagii veseli, nebu-natici, ba chiar periculo$i, coea ce nu era cazul meu, gi ne bu-curam fap de Liddy ti micul ei cerc de o indoielnica, dar totuSi

dulce glorie. Cit, din punarea asta, era pomire tinereasca

GERTRUD . 17

adevardta 9i cit insensibilizare voita, nu mai pot sPune astazi,

deoarere am lasat cu totul in urma.' de multa vreme, acele stari

gi orice fel de apucanni dnerc$ti. Daca totusi am intecul cumva'

masurd, atunci am platit penEu asta' intr-o zi de iama, cind nu

erau cursuri, am ie$it ln afara orasului funPreuna' opt sau zece

tined, prinue cat€ 9i Liddy c.lr trei prietene. Aveam sanii, a caror

folosire trecea pe anrnci lnca drcPt o distracfie pentru coPii' Si

am cAutat pirtii bune de saniu5 pe drumurile 5i povimi5urile

flnetelor din lmprcjurimile deluroase ale ora5ului' Imi amintesc

exact ziua aceea, era potrivit de tece, din cind in cind apArca

soarcle, cite un sfefi de ora, e-rut tarc mircsea minunat a zapada'

Fetele aratau minunat, cu hainele ii baticurile lor colorate pe

fundalul alb, airul aspru era amelitor, iar mitcarea vioaie, in

atsnosfera pmasPaE, o pllc€r€. Micul nostru gmp era in cea mai

vesela dispozi[ie, se ao:zeau din cind in cind nume hazlii 9i

kchinarii, li s€ raspundea cu bdgari de zapada ii se iscau mici

razboaie, pine clnd, lnfieointati 5i plini de zapad4 ne opream 9i

ts€buia sa ne tragem sufletul o vreme inainte de a reincepe A

fost consEuita, as€diata $i cucerita o marc cetate de zaPada 9i,

inEe timp, arn mai feut 5i cite un dmm cu sani4 ftr josul vreunei

pajigti povlrnite.La pdnz, cind ni se facuse o foame lngozitoare de-atita

atergAnrr4 am cautat 5i am gasit un sat 5i un han bun, am cerut

supe $r fripturi, ne-am facut $Aphi pe Pian' am cintat, am sfigat,

am comandat vin 5i ggog. Mlncarea a venit $i a fost intimPina6

sarbabrcste, vinul bun a curs din beliug, apoi fetele au dorit

cafe4 in vl€me c€ noi gustam lichiorurile. Erau nift€ tiPete $i-un

zgomot de petrecerc ln mica incaper€ de ne fumegau caPetele,

la toti. Eu am stat tot timpul aproape de Liddy care, hind mari-

nimoasa in acea zi, mi-a acordat favoruri deosebite. inflorea

plina de splendoarc ln acea atmosfera de d€sfatarE si ameteala,

ochii ei frumosi straluc€au si fata ingaduia alintari Pe jumatate

indraaq€, pe jumatate t€mitoarE' A inceput un joc cu gajuri' in

care cei pedepsifi tiebuiau se plaE3sca imitindu-l la pian pe cite

18 I Hermann Hesse

unul dinfte profesorii nogtri, unii insa Si cu saruturi al carornumar si calitrte erau indeaproape observate.

Cind am parasit hanul, aprinsi $i zgomolo$i, $i am luat-o pedrumul spre casi, era inca dupa-amiazd, devreme, dar incepusesa se intunece pufin. Ne-am zbenguit, din nou, ca nigte copiidezlanFiti prin zipada,, inrorcindu-ne spre ora$ ftuA grabA, prininserarea care se l sa incet. Am izbutit sa ramin llnga Liddy,luindu-mi acum rolul de cavaler al ei, nu fara protestele celor-lal1i. Am tras-o cu sania mea, din cind ln cind, !i am pazit-o, citam putut, de atacurile rcpetate cu bulgari de zapadA- ln c€le dinurma am fost lasati in pace, fiecare fati $i-a gasit perechea sinumai doi domni5ori, ramasi singuri, au mers pe linga noi,tachinindu-ne, cu vadite intentii razboinice. Nu mai fusesemniciodata cu simfurile atit de tulburate gi atit de nebunestelndragostit ca in acele ceasuri; Liddy ma luase de brat si-miingaduia s-o trag usor spre mine, in timpul mersului. in vremeaasta a fost cind vorbareaF, flecarind in amurg, cind tAcea lingamine fericita 9i - cum mi se parEa - plina de Fomisiuni Ardeam$i eram hogrlt sa profit de ocazie, cit eram eu ln stare, sau celpufin sA pasftez, cit se poate de mult, ac€asE starc de intimitateafectuoasa. $i nimeni n-a avut nimic impotriva chd, foarteaproape de oras, am propus inca un ocol si am pomit pe un drumde costisa care inconjura valea, intr-un semicerc, generos inpriveligti ample asupn dului Si a ora$ului, care sclipea deja dinadlnc, cu giruri lucitoare de felinare gi mii de lumini rogii.

Liddy era inca la braful meu ti ma lAsa str vorbesc, ppimearizind exaltarca mea dogoritoare, $i pArca btusi sA fie si ea adinctulburata. Dar cind am has-o spre mine, fo4lnd-o cu blindele, siam vrut s-o sarut, s-a desprins 9i a sarit intr-o parte,

- Privili, a strigat rdsuflind u$urata, pe paji$tea asta tn jos te-buie sa mergem cu sania! Sau eroului ii e tearna cumva?

M-am uitat in jos si am fost uimit fiindca panta era atit deabrupta, inclt o clipA mi-a fost trtr-adevar grcaza de-o cusa adtde indnizneata.

- Nu se poate, am spus repede, e deja mult prea intuneric.

GERTRUD . 19

A sadt imediat la mine disFstuitoarc si minioasa, m-a facut

fricos !i a jurat ca ya cobod singurA povimisul, daca erarn prca

la5 sa vin cu ea.

- Fire$te ca ne vom ristum4 a spus fzind, dar asta e tocmai

partea cea mai distractiva din tot drumul.Fiindca ma provoca asfel, mi-a venit o idee.

- Liddy, am spus tncct, mergem. Daca ne rastumam, ai voie

sa ma freci cu zapada, daca insa ajungem cu bine jos, imi cer 9ieu plata"

A lis doar Si s-a a$ezat pe sanie. Am privit-o in ochi - luceau

cald si yesel - m-am aiezat chiar in fata, i-am cerut sa se tinastrins de mine gi am pomit Am simtit cum m-a cuprinsincruci5idu-gi miinile pe pieptul meu gi am vrut sa-i mai strigcev4 dar n-am mai putut. Povimi$ul era atit de abrupt incit am

avut senzatia ca ma pravilesc in gol. Inediat am clutat paminnrl

cu talpile, penfiu a opri sau pentru a ne rastuma totu$i, fiindca,dintr-o da$" inima irni fusese cuprinsa de o teama cumplite pen-

tlu Liddy. Em lnsa prea ttuziu. Sania zbum la vale, de neoprit,

sirnleam doar p€ faF un torent rece, mu$cator, de zapada

rascolit , apoi am mai auzit-o pe Liddy tipind infricosati, si dupa

aceea nirnic. O lovitura cumplita, ca de baros, mi-a nimeritcl€stehrl, undeva aveam o dulele sfredelitoarc. Ultima senzaqie

pe carc am avut-o a fost cea de frig.Cu acea$a scurta si necugebta cursa cu sania mi-am plltit

poftele tineregti 9i nechibzuinta. Dupa asta, impreuna cu multe

altele, mi-a dispint $ dragostea penftu Liddy.Am fost scutit de zarva !i agitatia ingdjorata care a urmat

accidentului. Pentru ceilalfi a fost un moment chinuitor. Auauzit-o pe Liddy lipind, au ds ti au strigat de sus, tachinlndu-ne,

spre intunericul in care ne aflam, si-au dat seama, ln cele dinuma, cA s-a infhplat ceva rau, au coboft cu gr€utate Si au avut

nevoie de-un mgaz pini ce gi-au rcvenit din starca de ameteala

gi veselie, pentru a puoea sa judece. Liddy era palida si pe

jumatate lesinata, insa nevatamata, doar manusile ii erau ruptegi miinile ei hne 9i albe erau zdrelite 9i insingente. Pe mine