MANUAL DE GREACĂ VECHE

Ana Felicia Ştef s-a născut la 6 ianuarie 1927 în comuna Supurul de Jos, judeţul Satu Mare.A studiat filologia clasică la Universitatea din Cluj, primii trei ani, iar apoi, după ce secţia defilologie clasică a fost desfiinţată la toate universităţile din ţară (cu excepţia celei din capitală),şi-a continuat ultimul an la Universitatea din Bucureşti, unde a susţinut examenul de licenţăîn vara anului 1951. În 1951 a fost numită asistent universitar la Catedra de filologie clasicăa Universităţii din Bucureşti, unde a lucrat până la pensionare în 1987, perioadă în care a ob -ţi nut şi titlul de doctor în filologie (1951–1956, asistent universitar; 1956–1969, lector uni -ver sitar; 1969–1987, conferenţiar universitar).A publicat, de-a lungul carierei, mai bine de o sută de studii, articole, lucrări ştiinţifice şitraduceri de mare valoare pentru domeniul filologic (volume de autor sau în colaborare),printre care: Herodot, Istorii, vol. I (cărţile II şi IV; Ed. Ştiinţifică, 1961) şi vol. II (cărţile V,VI şi IX; Ed. Ştiinţifică, 1964); Strabon, Geografia, vol. I (studiu introductiv, trad. cărţile I–IV, comentarii, note şi indice de nume, Ed. Ştiinţifică, 1972), vol. II (cărţile V–X, cu notiţeintroductive la cărţi, note şi comentarii finale, Ed. Ştiinţifică,1974) şi vol. III (cărţile XI–XVII,cu notiţe introductive, note şi indice, Ed. Ştiinţifică, 1984); Limba elenă (în colaborare;capitolele Fonetica, Morfologia şi textele filozofice), Ed. Didactică şi Pedagogică, 1965; Sintaxacondiţionalelor limbii eline, (teza de doctorat), Tipografia Universităţii din Bucureşti (TUB),1979; Fonologia greacă, TUB, 1985; Sintaxa structurală a limbii vechi greceşti, TUB, 1986;Morfologia istorică greacă (Morfologia numelui), TUB, 1988; Dicţionar de expresii juridicelatine, Ed. Oscar Print, 1995 (apoi reed.); Manual de greacă veche, Ed. Humanitas, 1996;manuale de limba latină pentru jurişti şi filologi la diverse universităţi particulare din ţară;Mitologia greco-romană, Ed. Oscar Print, 2000.

ANA FELICIA ŞTEF

MANUAL DEGREACĂVECHE

Ediţia a II-a,revăzută şi adăugită

Redactor: Georgeta-Anca IonescuCoperta: Ioana NedelcuTehnoredactor: Iuliana Constantinescu

Tipărit la Tipo Lidana – Suceava

© HUMANITAS, 2014

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a RomânieiŞTEF, ANA FELICIAManual de greacă veche / Ana Felicia Ştef. – Ed. a 2-a,rev. – Bucureşti: Humanitas, 2014ISBN 987-973-50-2017-0811.14’02(075.8)

EDITURA HUMANITAS Piaţa Presei Libere 1, 013701 Bucureşti, România tel. 021/408 83 50, fax 021/408 83 51 www.humanitas.ro

Comenzi online: www.libhumanitas.roComenzi prin e- mail: vanzari@libhumanitas.roComenzi telefonice: 0372 743 382, 0723 684 194

Mariei,în semn de iubire

şi devotament

Prefaţă la ediţia I

A trecut mai bine de un sfert de veac de la ultima apariţie înRomânia a unui manual universitar de greacă veche. Lipsa acestuia,ca şi a unui dicţionar grec–român care să cuprindă cel puţin fondullexical principal al elinei, se simte acut, de multă vreme, în toateinstituţiile de învăţământ superior cu caracter umanist. De aceea,avem bucuria să oferim acum tuturor celor dornici să cunoască înoriginal „miracolul grec“ acest instrument de lucru indispensabil.

Materialul cuprins în Manual este prevăzut pentru cel puţin patruani de studiu. El a fost divizat în şaizeci de lecţii. Fiecare lecţie areînsă un conţinut mai amplu decât spaţiul unei lecţii practice de douăore. De aceea, el va fi parcurs în mai multe etape. Se va începe custudiul dialectului atic, deoarece acesta este cel mai cultivat idiom alelinei şi el stă la temelia etapelor următoare de evoluţie a limbiigreceşti. Treptat, apoi, se vor învăţa celelalte dialecte literare şi limbakoinˇ, prevăzute şi ele în Manual.

Primele zece lecţii oferă datele preliminare de fonetică şi mor -fologie, începând cu alfabetul. Textele acestor lecţii sunt scurte, ori -ginale, dar uşurate prin eliminarea pasajelor dificile; primele, aferentefoneticii, sunt chiar traduse. Toate zece au vocabularul tradus imediatsub text. De la lecţia 11 înainte, cuvintele se caută în dicţionar.

Structura lecţiilor este următoarea:Textul lecţiei, precedat de un motto ce redă cel mai adesea o maximă,

o sentinţă şi, uneori, o imagine literară deosebită, este ales înfuncţie de gramatica lecţiei.

Explicaţiile la text (sau ERMHNEIAI) – de la lecţia 11 înainte – se axează,în special, pe problemele de gramatică, pentru a veni în ajutorulcelui care descifrează textul.

7

Antichităţi (ARCAIKA) constituie, în structura lecţiilor, o introducereîn cultura greacă. Subiectul lor este sugerat de textul lecţiei. Datelepe care le oferă lărgesc cunoştinţele despre realităţile lumii elineşi ajută la o mai bună înţelegere a autorilor antici.

Gramatica (GRAMMATIKH) constituie capitolul de bază al fiecăreilecţii. Ea este înfăţişată treptat, în ordinea crescândă a dificultăţilor.După câteva lecţii de fonetică, cea mai mare amploare se acordămorfologiei, fiind structura cea mai amplă.Se tratează şi problemele de bază ale sintaxei. Se prezintă, de ase -menea, caracterele principale ale dialectelor literare: ionic-homeric,lesbic, doric şi dorismul sicilian. Caracteristicile gramaticale alelimbii koinˇ, în special limba Noului Testament, sunt înfăţişateceva mai de taliat decât dialectele, având în vedere că unii studenţise vor orienta cu precădere spre această etapă a limbii.Datorită amplorii gramaticii greceşti, este cu neputinţă ca un singurvolum să cuprindă şi un compendiu de gramatică în partea finală aManualului. Există aici doar o tablă de materii cu capitolele degramatică tratate. Dar, într-un viitor nu prea îndepărtat, preco nizămsă publicăm şi un tratat de gramatică şi un dicţionar grec–român.

Teme şi exerciţii (QEMATA KAI ASKHSEIS) alcătuiesc paragrafulfinal al fiecărei lecţii, cuprinzând texte de tradus, retroversiuni,exerciţii de gramatică şi de însuşire a vocabularului. Cei care nusunt prea interesaţi de textele literare de la începutul lecţiilor şivor să-şi uşureze întru câtva munca găsesc, în această secţiune,texte mai scurte şi mai uşoare, axate pe aceleaşi probleme degramatică pe care le tratează lecţia.În orice caz, temele sunt la alegere şi nu este obligatoriu să fierezolvate toate şi în niciun caz la prima parcurgere a materialului.Sensul cuvintelor greceşti poate stârni, în multe cazuri, unele ne du -

meriri, dacă nu se cunoaşte o caracteristică a vocabularului indo-eu -ropean moştenită de greacă, şi anume polarizarea: acelaşi cuvânt poatesă aibă sensuri situate la poli opuşi, ca de pildă:

¢lgeinÒj, -ˇ, -Òn „care provoacă durere“ – „care suferă durere“;¢kragˇj, -◊j „care nu strigă (mut)“ – care strigă puternic/cu ferocitate“;¢krÒ-sofoj, -on „extrem de deştept“ – „de-o deşteptăciune superficială“;b∂a, -aj (sens bun) „forţă, vigoare“ – (sens rău) „violenţă, silnicie“.

8

Experienţa de peste patruzeci de ani de studiu şi predare a limbiieline ne îndeamnă să facem, în încheiere, câteva recomandări, parteprimite, la rândul nostru, de la minunaţii dascăli de elină pe care i-amavut şi cărora le purtăm o vie recunoştinţă – regre tatul prof. ŞtefanBezdechi şi dna prof. Virginica Macrea.

Greaca veche se învaţă prin vârful condeiului; când rostim cuvin -tele şi paradigmele flexiunii, şi e bine să le rostim cu voce tare, mânasă le scrie concomitent pe hârtie. Ele se imprimă astfel în memoriemai bine şi mai repede. Se revine cu răbdare, iarăşi şi iarăşi, asupracelor învăţate, fără descurajare. De asemenea, e bine să nu se ocoleascăexplicaţiile istorice ale formelor gramaticale, deoarece ele dezvăluiesistemul în care se integrează multiplele forme aberante. În sfârşit,începuturile studiului se planifică în doze foarte mici. În acest fel,succesul este garantat.

Fie ca acest Manual să contribuie în măsura dorită la formareamultor elenişti de valoare.

Ana Felicia Ştef

Prefaţă la ediţia a II-a

Ediţia a II-a a Manualului de greacă veche reia, în general, conţinutulediţiei I, cu aceleaşi 60 de lecţii având structura cunoscută, cu cele patrusecţiuni: 1. un text al lecţiei precedat de un motto; 2. explicaţii la text;3. gramatică; 4. teme şi exerciţii. Am reeditat, în această nouă ediţie, şiprefaţa ediţiei I, deoarece cuprinde toate lămuririle necesare pentruaceia care doresc să înceapă apro fundarea limbii vechi greceşti.

În ediţia a II-a am corectat greşelile de tipar care au scăpat la primaediţie şi am explicat mai clar unele pasaje de gramatică poate preasuccint tratate. De asemenea, am dezvoltat şi îmbogăţit, la multedintre lecţii, sec ţiunea de teme şi exerciţii, astfel încât problemele degramatică din lecţiile respective să fie mai uşor de asimilat.

Considerăm necesar să adăugăm câteva cuvinte despre conţinutulfiecărei secţiuni.

Fiecare lecţie are o temă anume, aleasă din diverse domenii aleculturii greceşti: literatură, geografie, istorie, astronomie etc. Textulfiecărei lecţii nu exemplifică doar tema de gramatică tratată, ci are şiun anumit tâlc, reprezintă o lecţie de viaţă, un crâmpei de înţelepciune.De aceea le recomandăm cititorilor să parcurgă şi textul lecţiei, nu doargramatica aferentă.

De exemplu: într-o lecţie se prezintă un fenomen poate unic înlume – un fluviu care vine de pe înălţimi şi este proiectat de pe o stâncădirect în mare, sărind peste o plajă largă, iar oamenii se pot plimba pesub „cupola de apă“ formată pe deasupra capetelor lor fără să fie udaţi.

Alt exemplu: poetul Theocrit îi trimite soţiei prietenului său dinMilet o furcă de fildeş însoţită de o scrisoare sub formă de poezie – încare laudă inteligenţa şi hărnicia femeii –, poezie care s-a păstrat pânăîn zilele noastre.

11

Explicaţiile la text se referă în special la dificultăţile gramaticale aleunei fraze, dar întotdeauna abordează şi formele literare, figurile destil folosite de autor în textul respectiv: epitete, metafore, sinecdocă,personificări etc.

În orice manual, gramatica tratează în paralel numele şi verbul,pentru a avansa cu toate cunoştinţele necesare descifrării unui text. Opre zentare detaliată a tuturor părţilor de vorbire va fi inclusă în Com -pendiul de greacă veche care urmează să apară, sperăm, în curând, îm -preună cu Vocabularul manualului, ce va cuprinde, în esenţă, fondulprincipal lexical al limbii vechi greceşti, sub forma unui Mic dicţionarelin–român.

Antichităţile explică diverse aspecte ale lumii greceşti: poporul grec,dialectele greceşti, coloniile greceşti, sărbătorile, cosmo gonia he siodică,unităţile de măsură, condiţia femeii, teatrul, areo pagul, funcţiile militare,monedele, scholii, paradoxuri şi enigme, împărţirea timpului etc.

Temele şi exerciţiile sunt adecvate gramaticii fiecărei lecţii în parte,pentru aprofundare, şi cuprind texte mai uşoare de tradus, exerciţiigramaticale care solicită anumite completări din partea studentului,traduceri şi retroversiuni.

Ana Felicia Ştef

MANUAL DE

GREACĂVECHE

A. = activAbl. = ablativabs. = absolutAc. = acuzativadj. = adjectivadv. = adverb(ial)ah. = aheanao(r). = aoristaor. R. atem. = aorist radical atematicaor. R. tem. = aorist radical tematicarc. = arcadianarc.-cipr. = arcado-cipriotarg. = argianarh. = arhaicart. = articol, articulat, articulareatem. = atematicbeot. = beoţianC. = comparativ la adjectiv;

complement în sintaxăcard. = cardinalcf. = confer, compară cucomp. = comparativconj. = conjuncţieConj. = conjunctivcons. = consonantic(ă)corel. = corelativ(ă)coresp. = corespundecret. = cretanD. = dativdecl. = declinaredesin. = desinenţăd(iat). = diatezădor. = doricdor. sic. = dorism sicilian

du. = dualebr. = ebraice.n. = era noastrăengl. = englezesceol. = eolicepigr. = epigramaex. = exempluf. = femininfr. = fragmentG. = genitivG.N. = grup nominalhom. = homerichot. = hotărâtI. = instrumentali.-e. = indo-european(ă)imp(er). = imperativimpers. = impersonalimpf. = imperfectind. = indicativindecl. = indeclinabilinf. = infinitivinterj. = interjecţieintr. = intranzitivinuz. = inuzitation. = ionicion.-atic = ionic-aticî.e.n. = înaintea erei noastreînsufl. = însufleţitL. = locativlat. = latin, latinesclesb. = lesbiclit. = literalm. = masculinM. = mediu

14

Prescurtări

m.m.c.pf. = mai mult ca perfectmit. = mitic, mitologicmultipl. = multiplicativmuz. = termen muzicaln. = neutruN. = nominativneg. = negaţie, negativnehot. = nehotărâtneînsufl. = neînsufleţitnr. = numeral, numărnr. adv. = numeral adverbialnr. card. = numeral cardinalnr. ord. = numeral ordinalnr. distrib. = numeral distributivNT = Noul Testamentopt. = optativord. = ordinalP. = pozitiv, la adjectiv; pasiv, la verbpart. = participiup(er)s. = persoană, personalpf. şi perf. = perfectpl. = pluralpoet. = poeticpos. = posesivpostp. = postpoziţieprep. = prepoziţiepr(ez). = prezentpron. = pronume

ps. = persoanăR. = rădăcină, radicalrad. = radicalrecipr. = reciprocredupl. = reduplicaţierefl. = reflexivrel. = relativ (pronume)rom. = română, românescS. = superlativ, la adjectiv; subiect, însintaxăsc. = scilicet („adică“)sg. = singularsl.v. = slavă vechesq. = sequens („şi următoarea“)subst. = substantivsupl. = supletivT. = temă, la verb; termen al compara -

ţiei, la adjectivtem. = tematicthess. = thessalian(ă)tip = tip morfologictrad. = traduceretr(anz) = tranzitivurm. = următor(ul), următoareav. = viitorV. = vocativvb. = verbvoc. lg. = vocală lungă

Ach. = AcharnieniiAlc. = AlceuAn. = AnabasisAnt. = AntigonaAp. = Apologia lui SocrateApoc. = ApocalipsaAnacr. = AnacreonApp. = AppianAr. = AristofanArist. = AristotelArr. = Arrian

Athen. = AthenaiosBacch. = Bacchylides (autor) şi

Bacchante (operă)Bibl. = BibliothecaCor. = CorinteniCiv. = Civilia (Războaiele civile)Cyr. = CyrupaediaDem. = DemosteneDemod. = DemodocosDissert. Epict. = Dissertatio EpictetiDialog. mort. = Dialogurile morţilor

15

Prescurtări: autori şi opere

D.K. = Diels-KranzD.L. = Diogenes LaertiosD.S. = Diodor din SiciliaEl. = Electra (la tragici); Elegii (la lirici)Emped. = EmpedocleEp. Corint. = Epistola către corinteniEp. Thess. = Epistola către thessaloniceniEphor. = EphorosEtym. M. = Etymologicum MagnumEur. = EuripideFab. = FabuleFapt. (apost.) = Faptele apostolilorF.H.G. = Fragmenta HistoricorumGrae corumFilip. = Filipice (Philippica)Flor. = FlorilegomenaGeogr. = GeografiaGorg. = GorgiasHclt. = HeraclitHdt. = HerodotHell. = Hellanicos (autor)

şi Hellenica (operă)Hes. = HesiodHipp. = HippolytHp. = Hipocrate din CosHom. = HomerId. = IdileI.G. = Inscriptiones GraecaeIl. = IliadaIst. = IstoriiLc. = LucaLuc. = LucianLys. = Lysias (autor)

şi Lysistrata (operă)

Mant. = Peri MantitheouMc. = MarcuMen. = MenandruMetaf. = MetafizicaMt. = MateiNub. = Nubes (Norii)O.C. = Œdip la ColonosOd. = OdiseeaO.R. = Œdip RegePhaid. = PhaidonPhys. = Fizica sau Despre naturăPlat. = PlatonPlut. = PlutarhPoet. = PoeticaPolyb. = PolybiuPosthom. = PosthomericaPr. = PrometeuPurif. = PurificăriSaf. = SafoSept. = SeptuagintaSim. = SimonideSof. = SofocleStrab. = StrabonTes. = TesaloniceniTheocr. = TheocritThc. = ThucydideThgn. = TheognisTheog. = Theogonia (la Hesiod)Thesmoph. = ThesmophoriiVesp. = ViespileXanth. = Xanthos LydianulXen. = Xenofon

16

Semne

/ = sau, alternanţă| ¯ | deasupra vocalei = vocală lungă| ˘ | deasupra vocalei = vocală scurtă-oj³ = adjectiv cu trei terminaţii: -oj, -h, -onformă de du² = aceeaşi formă pentru persoanele a doua şi a treia dual

1Prîton d∂dagma

(Prōton didagma = prima lecţie)

Alfabetul grecesc. — Fonetica: 1. Clasificarea sunetelor. 2. Pronunţia gre cească. —Exerciţiu de lectură. — Màqoi. — Vocabular. — Teme şi exerciţii.

'Arc¾ œx Ñl∂gou

arche ex oligu = „începutul din puţin (se naşte)“

A a, B b(alpha beta = alfabet)

Aceste semne sunt primele litere ale alfabetului grecesc şi începutul primuluisistem de scriere din lume care notează fonemele. Dintre numeroasele alfabetelocale, grecii au generalizat alfabetul ionic, compus din 24 de semne.

Alfabetul grecesc

17

minuscule majuscule corespondenţeromâneşti

denumireagrecească

transcrierea denumirii

a A a ¥lfa alpha

b B b bÁta bēta

g G g g£mma gamma

d D d d◊lta delta

e E e œ yilÒn e psilon1

z Z z zÁta zeta

h H ē Ãta ēta

q Q th qÁta thēta

i I i ≥îta iōta

k K k k£ppa kappa

l L l l£mbda lambda

Observaţii.1,4 Psilón înseamnă, simplu, atribut pe lângă | e | scurt şi | y | lung şi scurt.Denumirea e târzie, anume dintr-o perioadă în care şi ai se pronunţa | ē |,iar ei, oi, ui, care nu mai erau simple, ci compuse din câte două litere, sepronunţau | i |.2 n notează nazala dentală n; dacă aceasta figurează înainte de o guturală (k, g,c, x), ea se notează prin g şi se rosteşte n velar, ca în rom. înving.3 Literele sigma se repartizează astfel:

s la iniţială şi în interiorul cuvântului,j numai în finală.

FWNHTIKH

1. CLASIFICAREA SUNETELOR: A. vocale, B. consoane, C. diftongi.A. Vocalele greceşti se caracterizează prin timbru şi cantitate.Există: – 5 vocale scurte: a, e, o, i, u

– 7 vocale lungi: a, h, ei, w, ou, i, uCorespondenţa lor în limba română:a = a; e = e; o = o, i = i; u = üõ = ā; h = ē; ei = ē închis; w = ō deschis; ou = ō închis (> ū); i = ī;

u = üNotă. Semnele: | Ñ | = scurt; | – | = lung; | ˛ | = deschis; | . | = închis.

18

minuscule majuscule corespondenţeromâneşti

denumireagrecească

transcriereadenumirii

m M m mà myn N n nà ny2

x X x x√ xio O o × mikrÒn o micronp P p p√ pir R r ˛î rhō

s, j S s s√gma sigma3

t T t taà tauu U y ß yilÒn y psilon4

f F ph f√ phic C ch c√ chiy Y ps y√ psiw W ō í m◊ga o mega

Locul de articulare a vocalelor:vocala cea mai deschisă (guracea mai deschisă în pronunţare)

vocale medii, cu în chiderecres cândă de sus în jos

vocale închise

B. Consoanele cuprind: 9 oclusive, 2 siflante, 7 sonante (şi o fricativă)1) Oclusivele, după locul de articulare, sunt:

– labiale (rostite cu buzele): p, b, f– dentale (articulate la dinţi): t, d, q– guturale (pronunţate în gât): k, g, c

După participarea sau nu a coardelor vocale în rostirea lor,distingem:

simple: p, t, koclusive surde aspirate: f, q, c

sonore: b, d, gCorespondenţa lor în română:p = p; t = t; k= c; f = ph; q = th; c = ch; b = b; d = d; g = g.În rezumat:

2) Siflante sau şuierătoare sunt două:una surdă: s sau j = salta sonoră: z = dz (sau z)

sonoritateloc de art. surde sonore surde

aspiratelabiale p b f

dentale t d q

guturale k g c

19

prep

alatal

e postpalatale

h

ei

e

æ

o

ç

ou

w

ô

3) Sonante sunt şapte:l laterală = l2 lichider vibrantă = rh

m labială = m

3 nazale n dentală = ng notat g velar = n rostit în gât,ca în rom. înving (înainte de guturale şi de x)

j prepalatală notată i,pronunţată ca în rom. iarnă2 semivocale w postpalatală notată u,pronunţată ca în engl. well „bine“

În rezumat:

4) Fricativa surdă | h |, rom. h uşor, se întâlneşte numai la iniţialavocalică a cuvântului şi provine din căderea consoanelor iniţiale s-,j-, w- urmate de vocală: ≤stor∂a (historia), Ð = ho; ¹ = hē (articol).

În genere, | h | nu se consideră o consoană, ci începutul mai dural aspiraţiei iniţiale, numindu-se spirit aspru. Acesta figurează şi pe ˛-sau -¸˛-, deoarece şi de pe lângă r a căzut una din cele trei consoane.Se notează grafic | ` | .Notă. Trei litere, y, x şi z, notează consoane duble: y = ps; x = ks; z = dz.

C. Diftongii, în greacă, sunt formaţi dintr-o vocală propriu-zisă (āsau ă, ē sau ĕ, ō sau ŏ) şi o semivocală (j, w, notate i, u), totdeauna înaceastă ordine.

După cantitatea vocalei, se disting: a) diftongi cu primul element scurtsau diftongi propriu-zişi, şi b) diftongi cu primul element lung sau dif -tongi improprii, deoarece se pronunţă, în mare parte, ca o vocală lungă.

lichide lateralăl

vibrantăr

—

nazale labialăm

dentalăn

velarăg

semivocale prepalatalăj (i)

postpalatalăw (u) —

20

Astfel:a) Diftongi propriu-zişi

ai = ai au = aucu j: ei = ei cu w: eu = eu

oi = oi ou = u (< ou)(confundându-se cuÿ = o lung închis)

b) Diftongi impropriiai sau a > õi sau ö au = āu

cu j: hi sau V = ē cu w: hu = euwi sau J = ō (wu = ou) lipsă

Notă. Greaca şi-a creat şi un diftong impropriu, din alăturarea celor douăsemivocale: ui = üi, în cuvinte ca u≤Új sau u≤Òj „fiu“.

2. PRONUNŢIA GRECEASCĂGreaca veche este rostită astăzi în două moduri: reuchlinian

(propus de învăţătorul german J. Reuchlin, 1445–1523), şi erasmic(propus de Erasmus din Rotterdam, 1467–1536).

a) Pronunţia reuchliniană este identică cu cea a limbii greceştimoderne, în care:

i, u, h, V, ei, oi se rostesc | i |;ai se pronunţă | e |;au, eu sunt rostite af /av, ef /ev.

b) Pronunţia erasmică acordă fiecărui fonem rostire proprie, deci:i = i ei = ei au = auu = ü oi = oi eu = euh, V = ē ai = ai hu = eu

Erasmus a combătut pronunţia modernă a elinei, aducând împo -triva ei următoarele argumente:

– este absurd să se redea acelaşi sunet prin mai multe semne (cumeste i), fără o motivare etimologică;

– inscripţiile încrustate în piatră, de cele mai multe ori de oameni sim -pli, ar fi înregistrat unele greşeli, ceea ce nu se adevereşte. Ex.: nu aparforme ca *lÚki pentru lÚkoi „lupi“ sau *ºt∂h pentru a≥t∂ai „cauze“;

.

21

Cuprins

Prefaţă la ediţia I . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 7Prefaţă la ediţia a II-a . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 11Prescurtări . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 14Semne . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 16

1. Alfabetul grecesc. — Fonetica: 1. Clasificarea sunetelor. 2. Pronunţia grecească. — Exerciţiu de lectură. — Màqoi. — Vocabular. — Teme şi exerciţii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 17

2. 'Elege∂a (Exerciţiu de lectură şi scriere) — Traducere şi vocabular. — Antichităţi: poporul grec. — Fonetică: 1. Punctuaţia. 2. Spiritele. 3. Semnele accentului. 4. Consoanele finale. — Teme şi exerciţii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 25

3. ”Erwj. — Traducere. — Antichităţi: dialectele greceşti. — Fonetică: 1. Accentul. 2. Regulile de accentuare. 3. Cuvintele atone. — Teme şi exerciţii. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 29

4. `RÁnoj kaπ 'AdoÚaj (Exerciţiu de lectură) — Vocabular. — Antichităţi: regiunile continentale ale Greciei. — Gramatică: 1. Părţile de vorbire. 2. Categoriile gramaticale ale numelui. — Teme şi exerciţii . . . . . . . . . . . . . . . . . . 35

5. `H Massal∂a. — Vocabular. — Antichităţi: regiuni greceşti în Asia Mică. — Gramatică: 1. Declinările. 2. Categoriile gramaticale ale verbului. — Teme şi exerciţii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 42

6. O≤ P◊rsai. — Vocabular. — Antichităţi: colonii greceşti apusene. — Gramatică: 1. Masculine de declinarea I. 2. Nume contrase de declinarea I. 3. Indicativul prezent tematic. — Teme şi exerciţii . . . . . . . . . . . . . . 50

7. `O gewrgÕj kaπ o≤ u≤o∂. — Vocabular. — Antichităţi: sărbători panelenice. — Gramatică: 1. Declinarea a II-a. 2. Imperfectul. — Teme şi exerciţii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 57

491

8. O≤ 'Albano∂. — Vocabular. — Antichităţi: sărbători ateniene.— Gramatică: 1. Declinarea a II-a contrasă. 2. Declinarea a II-aatică. 3. Indicativul viitor. — Teme şi exerciţii . . . . . . . . . . . . . . . . . 65

9. `H 'Attikˇ. — Vocabular. — Antichităţi: sărbători dorice. — Gramatică: 1. Declinarea a III-a. 2. Aoristul sigmatic la indicativ. — Teme şi exerciţii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 75

10. O≤ g∂gantej. — Vocabular. — Antichităţi: cosmogonia hesiodică. — Gramatică: 1. Teme nominale în -nt-.2. Participiul. 3. Adjectivul p©j, p©sa, p©n. — Teme şi exerciţii . . . . 84

11. `H `Urkan∂a. — Explicaţii la text. — Antichităţi: unităţi de măsură. — Gramatică: 1. Teme nominale în nazală. 2. Tema perfectului. — Teme şi exerciţii . . . . . . . . . . . . . . 93

12. TÕ ¹dÝ kaπ tÕ luphrÒn. — Explicaţii la text. — Antichităţi: boulˇ. — Gramatică: 1. Teme în lichidă. 2. Indicativul perfect. — Teme şi exerciţii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 102

13. K£lamoj kaπ œla∂a. — Explicaţii la text. — Antichităţi: Ecclesia. — Gramatică: 1. Sintaxa participiului. 2. Perfectul cu radical consonantic — Teme şi exerciţii . . . . . . . . . . . 110

14. TÕ s£koj. — Explicaţii la text. — Antichităţi: versificaţia greacă. — Gramatică: 1. Teme nominale în siflantă (I). 2. Mai mult ca perfectul. — Teme şi exerciţii . . . . . . . . . . . . . . . . . . 118

15. ”Areioj p£goj. — Explicaţii la text. — Antichităţi: areopagul. — Gramatică: 1. Teme nominale în siflantă (II). 2. Viitorul II. — Teme şi exerciţii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 128

16. Sunous∂a M∂dou kaπ Seilhnoà. — Explicaţii la text. — Antichităţi: `H o≥koum◊nh. — Gramatică: 1. Teme în iot. 2. Infinitivul. 3. Acuzativul cu infinitivul. — Teme şi exerciţii. . . . . . 134

17. TÕ gunaike√on fàlon. — Explicaţii la text. — Antichităţi: condiţia femeii. — Gramatică: 1. Teme nominale în | w | sau | # |. 2. Conjunctivul. — Teme şi exerciţii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 143

18. A≤ guna√kej to√j ¢ndr£si m◊mfontai. — Explicaţii la text. — Antichităţi: teatrul. — Gramatică: 1. Teme nominaleîn diftong. 2. Optativul. — Teme şi exerciţii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 152

19. `O Sadu£tthj basileÚj. — Explicaţii la text. — Antichităţi: liturghia. — Gramatică: 1. Teme nominale în -h#-. 2. Teme nominale atematice aberante. 3. Imperativul. — Teme şi exerciţii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 161

492

20. T¦ prÕj ¢natol¦j ⁄qnh. — Explicaţii la text. — Antichităţi: arhonţii. — Gramatică: 1. Adjectivul. 2. Verbe contrase în -e-. — Teme şi exerciţii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 169

21. `H 'Attik¾ dhmokrat∂a. — Explicaţii la text. — Antichităţi: funcţii militare. — Gramatică: 1. Flexiunea unor adjective aberante. 2. Verbe contrase în -a. — Teme şi exerciţii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 179

22. O≤ “Ellhnej tÕ p£lai. — Explicaţii la text. — Antichităţi: monede. — Gramatică: 1. Gradele de comparaţie în -tero-,-tato-. 2. Verbe contrase în -o-. — Teme şi exerciţii . . . . . . . . . . . . . 187

23. PrÒlogoj. — Explicaţii la text. — Antichităţi: scholii. — Gramatică: 1. Comparaţia în -ion-, -isto-. 2. Atributul. 3. Verbe în l, r, m, n. — Teme şi exerciţii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 195

24. 'OrfeÚj. — Explicaţii la text. — Antichităţi: proxenii. — Gramatică: 1. Prenumele personal. 2. Aoristul radical tematic. — Teme şi exerciţii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 205

25. 'Al◊xandroj œpπ toÝj G◊taj (I). — Explicaţii la text. — Antichităţi: amficţioniile. — Gramatică: 1. Pronumele demonstrative. 2. Aoristul radical atematic cu rădăcină vocalică. — Teme şi exerciţii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 211

26. T¦ tÁj fÚsewj par£doxa. — Explicaţii la text. — Antichităţi: paradoxuri şi enigme. — Gramatică: 1. Pronumele aÙtÒj, -ˇ, -Ò. 2. Pronumele reflexiv. 3. Verbe atematice cu flexiunea medie. 4. Complementul de timp (I). — Teme şi exerciţii . . . . . . . . . . . . . . 220

27. 'Ap£thj mest¾ ¹ di¦ tîn Ñmm£twn sk◊yij. — Explicaţii la text. — Antichităţi: biblioteci moderne de manuscrise greceşti. — Gramatică: 1. Aoristul intranzitiv cu lărgire în vocală lungă. 2. Pronumele relativ. 3. Pronumele interogativ. — Teme şi exerciţii . . . . . . . . . . . . . . . . . . 228

28. Po∂hsij kaπ ≤stor∂a. — Explicaţii la text. — Antichităţi: aparatul critic. — Gramatică: 1. Pronumele reciproc şi posesiv. 2. Particula modală. — Teme şi exerciţii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 234

29. TÒg' ¥meinon. — Explicaţii la text. — Antichităţi: Iliada. — Gramatică: 1. Pronumele nehotărâte. 2. Aoristul atematic cu radical consonantic. — Teme şi exerciţii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 240

30. 'Aristot◊lhj. — Explicaţii la text. — Antichităţi: olimpiada (datarea). — Gramatică: 1. Numeralul (1–10). 2. Verbele în -mi.Probleme generale. Verbele: fhm∂, ºm∂. — Teme şi exerciţii . . . . . . . . 248

493

31. O≥ktrÒtatoj luk£baj. — Explicaţii la text. — Antichităţi: împărţirea timpului. — Gramatică: 1. Numeralul de la 11 în continuare. 2. Verbul t∂qhmi. — Teme şi exerciţii . . . . . . 255

32. D◊dorkaj koÙ bl◊peij. — Explicaţii la text. — Antichităţi: originea artei dramatice. — Gramatică: 1. Adverbul. 2. Verbefrazeologice. 3. Verbul o≈da. — Teme şi exerciţii. . . . . . . . . . . . . . . . 267

33. 'Al◊xandroj œpπ toÝj G◊taj (II). — Explicaţii la text. — Antichităţi: organizarea socială a atenienilor. — Gramatică: 1. Adverbul cu sufixe; adverbe din forme cazuale pietrificate. 2. Verbul e≈mi. 3. Propoziţia temporală. — Teme şi exerciţii . . . . . . . 275

34. 'Al◊xandroj œpπ toÝj G◊taj (III). — Explicaţii la text. — Antichităţi: jertfele. — Gramatică: 1. Adverbele de negaţie.2. Grupul nominal ZeÝj swtˇr „Zeus Salvator“. 3. Propoziţia finală. — Teme şi exerciţii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 283

35. T¦ gignÒmena kÚklJ periiÒnta. — Explicaţii la text. — Antichităţi: cărţi şi ediţii. — Gramatică: 1. Adverbeşi adjective corelative. 2. Verbul d∂dwmi. 3. Sintaxa optativului. — Teme şi exerciţii. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 289

36. OÙk ⁄st'¢krib‹j kritˇrion. — Explicaţii la text. — Antichităţi: clasele sociale. — Gramatică. 1. Adjectivele verbale.2. Verbul ∑hmi. 3. Prepoziţiile e≥j, œn, œk. — Teme şi exerciţii . . . . . . 297

37. `H nÒsoj (I). — Explicaţii la text. — Antichităţi: medicina înGrecia antică. Cele patru caractere. — Gramatică: 1. Prepoziţii. 2. Subiectul logic. 3. Perioada condiţională. — Teme şi exerciţii . . . . 305

38. `H nÒsoj (II). — Explicaţii la text. — Antichităţi: Războiul Peloponesiac. — Gramatică: 1. Prepoziţii. 2. Verbul ∑sthmi. 3. Propoziţia consecutivă. — Teme şi exerciţii . . . . . . . . . . . . . . . . . . 311

39. 'Ekfor£. — Explicaţii la text. — Antichităţi: cetăţenii atenieni. — Gramatică: 1. Prepoziţii. 2. Verbul de∂knumi. 3. Propoziţia relativă. — Teme şi exerciţii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 319

40. `H ¢qum∂a. — Explicaţii la text. — Antichităţi: structura tragediei. — Gramatică: 1. Prepoziţii. 2. Verbul p∂mplhmi. 3. Propoziţia cauzală. 4. Complementul de cauză. — Teme şi exerciţii. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 326

41. PatroklÁoj purˇ. — Explicaţii la text. — Antichităţi: libaţiile. — Gramatică: 1. Flexiunea heteroclită asubstantivului Patrocle. 2. Aoristul radical atematic mediu. 3. Perfectul A. t◊qnhka şi b◊bhka. 4. Complementul de mod. 5. Propoziţia comparativ-modală. — Teme şi exerciţii . . . . . . . . . . . . 332

494

42. 'Ek d'a∏hj pror◊ousi p£nta. — Explicaţii la text. — Antichităţi: principia rerum. — Gramatică: 1. Prepoziţii. 2. Adjective în -ent-. 3. Principalele prepoziţii. — Teme şi exerciţii . . . . . . . . . . . . . . . . . . 339

43. T£de m◊llete ¢kou◊men. — Explicaţii la text. — Antichităţi: Odiseea. — Gramatică: 1. Verbul m◊llw. 2. Auxiliarul Ñf◊llw. 3. Propoziţia concesivă. — Teme şi exerciţii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 347

44. Martur∂a. — Explicaţii la text. — Antichităţi: instituţiijuridice. — Gramatică: 1. Verbul ⁄cw. 2. Propoziţia completivă. 3. Complementul direct. — Teme şi exerciţii . . . . . . . . . . . . . . . . . . 354

45. PÒteron e≥rˇnhn ¥gein À poleme√n de√; — Explicaţii la text. —Antichităţi: procedura juridică. — Gramatică: Topica. — Teme şi exerciţii. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 362

46. Pîj ¢p◊qanej. — Explicaţii la text. — Antichităţi: Infernul. — Gramatică: Acordul. — Teme şi exerciţii . . . . . . . . . . . . 369

47. `Istia√oj Ð tÁj Milˇtou tÚrannoj. — Explicaţii la text. — Antichităţi: cosmos. — Gramatică: 1. Complementul comparaţiei. 2. Graiul ionic. — Teme şi exerciţii. . . . . . . . . . . . . . . . 377

48. 'Alex£ndrJ 'AmÚntv. — Explicaţii la text. — Antichităţi: familia. — Gramatică: dialectul doric. — Teme şi exerciţii . . . . . . . . 386

49. KÁnoj ∏soj q◊oisin. — Explicaţii la text. — Antichităţi: cledonism. — Gramatică: graiul literar lesbic. — Teme şi exerciţii . . . 393

50. 'Alak£ta. — Explicaţii la text. — Antichităţi: biblioteci antice. —Gramatică: dorismul sicilian. — Teme şi exerciţii . . . . . . . . . . . . . . . 403

51. Poà d‹ a≤ faidraπ lamp£dej; — Explicaţii la text. — Antichităţi: scriitorii creştini. — Gramatică: sistemul vocalic al limbii koinˇ. — Teme şi exerciţii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 412

52. TÕ ¢polwlÕj prÒbaton. — Explicaţii la text. — Antichităţi: periodizarea etapei koinˇ. — Gramatică: sistemul consonantic al limbii koinˇ. — Teme şi exerciţii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 419

53. EÙfranqÁnai kaπ carÁnai ⁄dei. — Explicaţii la text. — Antichităţi: limba Scripturii. — Gramatică: 1. Verbul f◊rw; 2. ”Hkouse sumfwn∂aj kaπ corîn. 3. Stilul indirect liber. — Teme şi exerciţii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 424

54. Fron∂mwj œpo∂hse. — Explicaţii la text. — Antichităţi: elemente ebraice (arameice) în limba Noului Testament. — Gramatică: 1. Koinˇ: morfologia numelui. Tema -o/e. 2. Vocabular târziuşi de împrumut. — Teme şi exerciţii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 429

495

55. `Upokrita∂. — Explicaţii la text. — Antichităţi: diviziunile limbii koinˇ. — Gramatică: koinˇ: nume cu tema (ā). — Teme şi exerciţii. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 434

56. P£ntwj foneÚj œstin Ð ¥nqrwpoj oátoj. — Explicaţii la text. —Antichităţi: Învăţătura lui Moise. — Gramatică: 1. Koinˇ: nume cu tema în oclusivă. 2. Adverbe devenite prepoziţii în koinˇ. — Teme şi exerciţii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 440

57. `H p∂stij sou s◊swk◊ se. — Explicaţii la text. — Antichităţi: Ierusalimul antic. — Gramatică: 1. Koinˇ: nume atematice în sonantă. 2. Complementul de loc. — Teme şi exerciţii . . . . . . . . . 445

58. M¾ merimn©te tÍ yucÍ Ømîn. — Explicaţii la text. — Antichităţi: Templul din Ierusalim. — Gramatică: 1. Koinˇ: verbul. 2. Complementul indirect. — Teme şi exerciţii . . . . . . . . . . . 451

59. PragmateÚsasqe Ÿwj ⁄rcomai. — Explicaţii la text. — Antichităţi: Învăţătura creştină. — Gramatică: 1. Elemente de sintaxă a limbii Noului Testament (I). 2. Complementul de timp (II). — Teme şi exerciţii. . . . . . . . . . . . . . 458

60. 'En ¢rcÍ Ãn Ð LÒgoj. — Explicaţii la text. — Antichităţi: din măreţia Învăţăturii creştine. — Gramatică: 1. Elemente de sintaxă a limbii Noului Testament (II). 2. Regularizarea unor nume aberante, în koinˇ. — Teme şi exerciţii . . . . . . . . . . . . . . 465

Verbe neregulate. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 469Bibliografie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 481Lista autorilor folosiţi, operele lor şi abrevieri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 483