Cerinţe

EVP- 50%

Test - 60% săptămâna 10 (23 aprilie)

Raport evaluare – 40% (echipă)

10% prezentare

20% conţinut

10% evaluare colegi

Examen – 50%

Structura orientativă a unui raport de evaluare

I. Descrierea misiunii de evaluare

Prezentarea organizaţiei evaluate, a pachetului de acţiuni care este evaluat

Data evaluării

Baza de evaluare care include tipul şi definiţia valorii estimate

Proprietarul participaţiei evaluate

Scopul şi utilizarea raportului de evaluare

Clientul şi destinatarul raportului de evaluare

Cadrul de reglementare

Ipotezele şi condiţiile limitative

Conformitatea cu standardele de evaluare

Structura orientativă a unui raport de evaluare

II. Diagnosticul organizaţiei

Scurt istoric

Tipul organizaţiei

Situaţia juridică şi clasificarea activelor organizaţiei

Tranzacţii cu participaţii sau active care au avut loc în organizaţie în perioada anterioară evaluării

Produsele şi serviciile

Piaţa organizaţiei

Analiza clienţilor şi furnizorilor

Concurenţa

Dotări tehnice şi tehnologice principale

Identificarea şi localizarea activelor, data şi gradul de extindere al inspecţiilor

Angajaţii

Managementul

Analiza financiară a organizaţiei

Sursele de informaţii utilizate, actualizate şi gradul de credibilitate

Structura orientativă a unui raport de evaluare

III. Aplicarea metodelor de evaluare

Metode înscrise în abordarea pe bază de cost

Metode folosite în abordarea pe bază de venit

Metode folosite în abordarea prin piaţă

IV. Valoarea estimată propusă, opinia şi concluziile evaluatorului

Reconcilierea valorilor

Valoarea estimată propusă de evaluator

Opinia şi concluziile evaluatorului

V. Declaraţia de certificare a evaluatorului şi semnătura evaluatorului

Bibliografie Appraisal Institute, Evaluarea proprietăţilor imobiliare, Ediţia 13-a, Bucureşti, 2011

Bănacu, C.S., Ghid practic de evaluare imobiliară, Editor Tribuna Economică, Bucureşti, 2005

Deaconu A. Evaluarea afacerilor, Editura Intelcredo, Deva, 2002

Dragotă, V., Ciobanu, A., Obreja, L., Dragotă, M., Management financiar, vol. II Politici financiare de întreprindere, Editura Economică, Bucureşti, 2003

Dragotă, V., Dragotă, M., Damian, O., Mitrică, E., Gestiunea portofoliului de valori mobiliare, Editura Economică, Bucureşti, 2003

Dumitrescu, D., Dragotă, V., Ciobanu, A., Evaluarea întreprinderilor, Ediţia a 2-a, Editura Economică, Bucureşti, 2002

Işfănescu, A., Şerban, C., Stănoiu, A.C., Evaluarea întreprinderii, Editura Universitară, Bucureşti, 2003

Păvăloaia, W., Păvăloaia, D., Diagnosticul şi evaluarea întreprinderii, Editura Tehnopress, Iaşi, 2006

Pierre, F., Besançon E., Valorisation d’entreprise et théorie financière, Édition d’Organisation, Paris, 2004

Robu, V., Anghel, I., Şerban, C., Tutui, D., Evaluarea întreprinderii, Editura ASE, Bucureşti, 2003

Bibliografie Shannon, P., Reilly, R. Schweihs, R., Valuing a Business, McGraw-Hill Professional,

după Wikipedia, 2008

Stan, S., Anghel, I., (coordonatori), Evaluarea întreprinderii, Ediţia a-4a, Editura IROVAL: Invel Multimadia, Bucureşti, 2009Stan, S., Evaluarea activelor necorporale. Ghid de interpretare şi aplicare a GN4, IROVAL, Bucureşti, 2008

Stan S., Evaluarea întreprinderii. Ghid de interpretare şi aplicare a GN6, IROVAL, Bucureşti, 2008

Stan S., Bazele evaluării, ANEVAR, Bucureşti, 2004

Stan S. ş.a. Ghid practic de evaluare, Bucureşti, Editura IROVAL, 2003

Toma, M., Iniţiere în evaluarea întreprinderii, Ediţia a 2-a, Editura CECCAR, Bucureşti, 2007

Tournier, J.C., Tournier, J. B., Évaluation d’entreprise. Que vaut une entreprise?, Édition d’Organisation, Paris, 2002

Vintilă, G., Diagnosticul financiar şi evaluarea întreprinderilor, EDP, RA, Bucureşti, 2005

***Standardele Internaţionale de Raportare Financiară (IFRSs) 2009, Editura CECCAR, Bucureşti, 2009

***Standardele de Evaluare, Editura ANEVAR, Bucureşti, 2014

Structura cursului

1. Noţiuni generale privind activitatea de evaluare

2. Standarde Internaţionale de Evaluare (IVS)

3. Evaluarea afacerilor

4. Evaluarea pentru raportarea financiară

5. Evaluarea pentru garantarea împrumutului

6. Principii de practică a evaluării şi codul etic al evaluatorului

Cap 1. Noţiuni generale privind activitatea de evaluare

1.1. Scurt istoric al teoriei evaluării

1.2. Definirea conceptelor de bază

1.3. Importanţa şi necesitatea evaluării

1.4. Clasificarea evaluărilor

1.5. Principii de bază utilizate în evaluarea afacerilor

1.6. Organizarea activităţii de evaluare

1.7. Structura raportului de evaluare

1.8. Organisme şi standarde de evaluare

Scurt istoric al teoriei evaluării Sec. XVIII - şcoala clasică a introdus teoria valorii bazată pe

costul de producţie Adam Smith (1721-1790) considera valoarea ca un fenomen obiectiv ce

provine din combinaţia factorilor de producţie (munca, pământul, capitalul)

David Ricardo (1772-1823) a dezvoltat această teorie adăugând conceptul de rentă, care stă la baza conceptului de cea mai bună utilizare

În a doua parte a sec. XIX a început contestarea teoriei clasice a valorii, Marx (1818-1883) formulând teoria valorii muncă, care este opusă teoriei valorii de utilitate

Ulterior, la începutul sec. XX a apărut şcoala neoclasică Alfred Marshall (1842-1924) este considerat părintele teoriei

contemporane neoclasice a valorii, conform căreia forţele pieţei tind spre un echilibru care în timp, pot egala preţurile şi costurile de producţie

Irving Fisher (1867-1947) a dezvoltat teoria valorii-venitului, care susţine că valoarea unei proprietăţi este funcţie de mărimea veniturilor viitoare actualizate (rentă, chirie, profit, cash-flow) generate de proprietate

Definirea conceptelor de bază

Evaluarea este procesul de estimare a unui tip al valorii, pentru un anumit tip de proprietate, la o anumită dată şi concretizat într-un raport de evaluare.

Evaluarea este o estimare şi nu un calcul exact al unei valori printr-o formulă matematică sau printr-o cuantificare precisă. Ea impune aplicarea raţionamentului profesional al evaluatorului.

Definirea conceptelor de bază

Evaluarea este o opinie asupra valorii, cu caracter oficial, elaborată pe baza unui onorariu, pe care se pot baza părţile identificate şi pentru care evaluatorul îşi asumă răspunderea, acţiunea sau procesul de formare a unei opinii asupra valorii.

Termenul evaluare este folosit atât pentru desemnarea valorii estimate (concluzia evaluării), cât şi pentru determinarea valorii estimate (actul de a evalua).

Definirea conceptelor de bază

Definirea conceptelor de bazăDin punct de vedere conceptual, valoarea este creată şi susţinută de interacţiunea a patru factori: utilitatea, respectiv capacitatea unui bun economic de a satisface o anumită nevoie, trebuinţă sau dorinţă; raritatea, care exprimă oferta prezentă sau anticipată a unui bun economic raportată la cererea pentru acel bun; dorinţa (preferinţa), exprimată de intensitatea satisfacţiei pe care un bun economic o produce celui care nu-l posedă, dar care are nevoie de acesta; puterea de cumpărare, exprimată de capacitatea unui individ sau grup de indivizi - participanţi pe piaţă, de a cumpăra bunurile oferite prin plata în numerar sau în echivalente de numerar.

Definirea conceptelor de bază

Valoarea de piaţă este suma estimată pentru care un activ sau o datorie ar putea fi schimbat(ă), la data evaluării, între un cumpărător hotărât şi un vânzător hotărât, într-o tranzacţie nepărtinitoare, după un marketing adecvat și în care părţile au acţionat fiecare în cunoştinţă de cauză, prudent şi fără constrângere (CG29).

Definirea conceptelor de bazăAlte tipuri de valoare definite de IVS:

Valoarea de investiţie

Valoarea specială

Valoarea sinergiei

Valoarea justă

Definirea conceptelor de bazăValoarea justă este preţul estimat pentru transferul unui

activ sau a unei datorii între părţi identificate, aflate în cunoştinţă de cauză şi hotărâte, care reflectă interesele acelor părţi (IVS -CG).

Valoarea justă este preţul care ar fi primit pentru a vinde un activ sau plătit pentru a transfera o datorie într-o tranzacţie normală între participanţii pe piaţă la data evaluării (IFRS 13).

Definirea conceptelor de bazăTipuri de valoare mai relevante din IFRS:

Valoarea justă

Valoarea reziduală

Valoarea amortizabilă

Valoarea contabilă

Valoarea de utilizare

Valoarea recuperabilă

Valoarea reevaluată

Importanţa şi necesitatea evaluării Evaluările pot fi necesare pentru mai multe scopuri:

vânzarea/cumpărarea unui bun;

fuziuni şi schimburi de proprietăţi;

garantarea împrumuturilor (credit bancar, emisiunea de obligațiuni, emisiuni de acțiuni noi);

rezolvarea litigiilor (justă compensare în caz de expropriere (cauză de utilitate publică) sau pentru restituirea proprietăţilor cazuri de înșelare dovedită a cumpărătorului, evaluarea pentru pagubele rezultate din deteriorarea proprietății);

înregistrarea în situaţiile financiare;

evaluarea pentru asigurare;

evaluarea în cadrul procesului de insolvenţă/faliment;

stabilirea bazei de impozitare pe proprietate, cadouri;

alte scopuri (moşteniri, litigii, pretenţii de despăgubiri, dispute între acţionari, dispute între soţi etc.)

Importanţa şi necesitatea evaluăriiÎn funcţie de motive şi scopuri, potenţialii beneficiari ai

evaluării unei afaceri pot fi:

investitorii

creditorii (băncile)

statul

instanțele de judecată

managerii

furnizorii

companiile de asigurări

salariații

Clasificarea evaluărilor 1) în funcţie obiectul supus evaluării:

evaluări de bunuri

evaluări de active intangibile

evaluarea de întreprinderi în totalitatea lor

2) după metoda de evaluare utilizată:

evaluări bazate pe abordarea prin piață

evaluări bazate pe abordarea prin venit

evaluări bazate pe abordarea prin cost

Clasificarea evaluărilor 3) în funcţie de scopul evaluării:

evaluări contabile

evaluările administrative

4) în funcţie de beneficiarul evaluării:

evaluări pentru proprietarii afacerii

evaluări pentru instituţii financiar-bancare şi fiscale

evaluări pentru instituţii şi organisme publice

evaluări pentru instanţele judecătoreşti

evaluări pentru persoane fizice

Clasificarea evaluărilor 5) după poziţia evaluatorului:

evaluări realizate de evaluatorul consultant

evaluări executate de evaluatorul expert neutru (numit cel mai adesea în situaţii de litigiu)

Principii de bază utilizate în evaluarea afacerilor

Principiul cererii şi ofertei

Principiul celei mai bune şi eficiente utilizări

Principiului anticipării

Principiul schimbării

Principiul concurenţei

Principiul substituţiei

Principiul echilibrului

Principiul contribuţiei sau al productivităţii marginale

Principiul conformităţii

Organizarea activităţii de evaluare

Procesul de evaluare cuprinde trei etape distincte:

etapa de ofertare

etapa de contractare

etapa de evaluare

Organizarea activităţii de evaluare1. Elaborarea ofertei presupune luarea în calcul a următoarelor

aspecte:

oferta trebuie să fie astfel elaborată încât să atragă clientul

exprimarea ofertei să fie simplă şi clară

să reiasă din conţinutul ei informaţiile necesare pentru activitatea de evaluare

să prezinte costul activităţii de evaluare

să cuprindă informaţii referitoare la eventualii colaboratori de care este nevoie în procesul de evaluare

să prezinte condiţiile de realizare a lucrării pentru ambele părţi

Organizarea activităţii de evaluare 2. Elementele esenţiale ale unui contract de evaluare sunt:

denumirea părţilor contractante

scopul evaluării

termenul de evaluare

drepturile şi obligaţiile evaluatorului

drepturile şi obligaţiile clientului

costul lucrării de evaluare

modul de calcul a unor eventuale penalităţi

clauze de modificare sau reziliere a contractului

semnături autorizate

Organizarea activităţii de evaluare 3. Etapa de evaluare cuprinde:

Faza de pregătire a activităţii de evaluare urmăreşte: planificarea activităţii de evaluare (fazele necesare lucrării

de evaluare şi durata acestora, stabilirea personalului care se va ocupa de evaluare etc.)

culegerea informaţiilor cu privire la situaţia economică la nivel naţional şi a domeniului în care îşi desfăşoară activitatea firma evaluată, precum şi a informaţiilor despre firma în cauză

subcontractarea unor lucrări cu colaboratorii

Organizarea activităţii de evaluare

Faza evaluării propriu-zise presupune realizarea diagnosticului şi evaluarea utilizând:

- abordarea prin piață

- abordarea prin venit

- abordarea prin cost

Faza rezultatelor şi concluziilor presupune întocmirea raportului de evaluare

Structura raportului de evaluare Sunt stabilite elemente obligatorii conforme cu principiile generale

cuprinse în standardele de evaluare:

obiect, scop şi dată a raportului

prezentarea afacerii, a echipei de evaluare

expertize şi studii utilizate

surse informaţionale, cadrul legal, conformitatea cu standardele de evaluare

bază de evaluare, inclusiv tipul şi definiţia valorii

factori de risc, ipoteze de evaluare admise şi condiţii limitative

metode de evaluare aplicate

exprimarea opiniei evaluatorului: se reiau valorile grupate pe metodele utilizate şi scenariile elaborate, se avansează o valoare a afacerii, se expun motivele, argumentele care au stat la baza reconcilierii rezultatelor şi a estimărilor privind valoarea stabilită