cantarea in ardeal

9
Aspecte de oralitate în cîntarea de strană din Ardeal Vasile Grăjdian Preliminarii Atunci cînd vorbim despre oralitate în cîntarea bisericească ortodoxă avem în vedere perpetuarea acelui spirit al culturii bizantine care îl făcea pe I. D. Petrescu să afirme că „în viaţa bizantină, nimic nu este mai puternic decît tradiţia, mai ales orală (s.n.)“ 1 . Iar mai tîrziu Gh. Ciobanu observa şi el referitor la cîntarea bizantină că „de la început a apărut o tradiţie care s-a îmbogăţit de-a lungul timpului şi care a fost transmisă mai mult pe cale orală (s.n.) decît prin scris. Această tradiţie a suplinit – prin transmisiune orală (s.n.) – ceea ce tratatele teoretice uitau să ne spună.“ 2 Cîntarea liturgică cultivată în Biserica Ortodoxă Română este o continuatoare firească a aceleiaşi tradiţii bizantine, inclusiv sub aspectul oralităţii. Iar acest lucru este valabil chiar pentru variantele ce par să se îndepărteze de modelele considerate mai apropiate de rădăcinile bizantine, aşa cum este cazul cîntării din Transilvania şi Banat. În pofida deosebirilor acesteia faţă de varianta psaltică a cîntării ortodoxe româneşti, cultivată în sudul şi estul României şi care a avut o dezvoltare mai direct legată de evoluţia post-bizantină grecească, cercetătorii au stabilit, mai ales pe baza aspectelor comune cîntării din toate regiunile româneşti (ca şi pe baza înrudirii cu unele forme mai vechi ale cîntării bizantine), „că muzica liturgică românească, cu toată varietatea ei regională (deci şi cea cultivată în Ardeal şi Banat – n.n.), are la bază muzica bizantină (s.n.).“ 3 Sub aspectul oralităţii, în ceea ce priveşte cîntarea bisericească din Ardeal, mai putem remarca faptul că, în măsura în care aceasta a fost influenţată de folclorul muzical caracteristic regiunii 4 , s-ar putea vorbi şi despre o „întîlnire“ a oralităţii cîntării bizantine cu oralitatea creaţiei muzicale populare româneşti. În cele ce urmează vom încerca să arătăm cum oralitatea a contribuit şi contribuie în continuare la evoluţia cîntării de strană din Ardeal. Şi ne vom referi, pentru limitarea domeniului, doar la cîteva aspecte ale variantei numite îndeobşte „cunţană“ (după Dimitrie Cunţan), care îşi are centrul de cultivare şi iradiere în Sibiu. Oralitate în cîntarea bisericească din Ardeal Pentru a constata modificările apărute de-a lungul unor perioade mari de timp în cîntarea bisericească, perioade ce depăşesc durata curentă a vieţii omeneşti (deci şi a cercetătorului), cea mai la îndemînă posibilitate este aceea de a cerceta „consemnările“ („în scris“) felului în care se cînta în diferite momente ale istoriei, a le compara pe acestea între ele, iar apoi şi cu felul în care se cîntă în prezent. În Ardeal, pentru zona din jurul Sibiului, nu prea avem astfel de consemnări pînă în a doua jumătate a secolului trecut 5 , cînd, în anul 1890, după sfatul şi îndemnul anterior (încă din 1868) al mitropolitului Andrei Şaguna, se publicau Cântările bisericesci – după melodiile celor opt glasuri ale sfintei biserici ortodoxe, culese, puse pe note şi arangeate de Dimitrie Cunţanu, Profesor la seminarul „andreian“ arhidiecesan 6 . Despre o cultivare „de şcoală“ a cîntării bisericeşti la Sibiu se putea vorbi, foarte probabil, încă din anul 1786, odată cu iniţierea primelor cursuri pentru preoţi, dar mai ales după înfiinţarea unei şcoli teologice 1 Rév. Père I. D. Petrescu, Études de paléographie musicale byzantine, Bucureşti, 1967, p.13 (trad. n.). 2 Gh. Ciobanu, La rythmique des neumes byzantines dans les transcriptions de I. D. Petrescu et de Egon Wellesz par rapport a la pratique actuelle, în vol. Rhythm in Byzantine Chant, Hernen, 1991, p. 26 (trad. n.). 3 Gh. Ciobanu, Raportul dintre muzica liturgică românească şi muzica bizantină, în Studii de etnomuzicologie şi bizantinologie, vol. II, Bucureşti, 1979, p. 268. 4 Gh. Şoima, Muzica bisericească şi laică în Institutul Teologic din Sibiu, în „Mitropolia Ardealului“, VI (1961), nr. 11-12, p. 798. 5 Pentru Transilvania în general avem atestată doar „circulaţia“ cîtorva manuscrise, copii după manuscrise extra-carpatice. Vedeţi o prezentare sintetică a situaţiei la Ion Popescu, Muzica bisericească din Transilvania, în vol. Contribuţii transilvănene la teologia ortodoxă, Sibiu, 1988, p. 305 ş.a. 6 După foaia de titlu a primei ediţii. Am încercat în general (dar şi cu unele excepţii sau adaptări) să păstrăm ortografia originală pentu citatele şi titlurile unor lucrări mai vechi, menţionate în acest studiu.

Upload: nuicastefan

Post on 22-Sep-2015

8 views

Category:

Documents


3 download

DESCRIPTION

cantare liturgica ardeal

TRANSCRIPT

  • Aspecte de oralitate n cntarea de stran din Ardeal

    Vasile Grjdian

    Preliminarii

    Atunci cnd vorbim despre oralitate n cntarea bisericeasc ortodox avem n vedere perpetuarea acelui spirit al culturii bizantine care l fcea pe I. D. Petrescu s afirme c n viaa bizantin, nimic nu este mai puternic dect tradiia, mai ales oral (s.n.)1. Iar mai trziu Gh. Ciobanu observa i el referitor la cntarea bizantin c de la nceput a aprut o tradiie care s-a mbogit de-a lungul timpului i care a fost transmis mai mult pe cale oral (s.n.) dect prin scris. Aceast tradiie a suplinit prin transmisiune oral (s.n.) ceea ce tratatele teoretice uitau s ne spun.2

    Cntarea liturgic cultivat n Biserica Ortodox Romn este o continuatoare fireasc a aceleiai tradiii bizantine, inclusiv sub aspectul oralitii. Iar acest lucru este valabil chiar pentru variantele ce par s se ndeprteze de modelele considerate mai apropiate de rdcinile bizantine, aa cum este cazul cntrii din Transilvania i Banat. n pofida deosebirilor acesteia fa de varianta psaltic a cntrii ortodoxe romneti, cultivat n sudul i estul Romniei i care a avut o dezvoltare mai direct legat de evoluia post-bizantin greceasc, cercettorii au stabilit, mai ales pe baza aspectelor comune cntrii din toate regiunile romneti (ca i pe baza nrudirii cu unele forme mai vechi ale cntrii bizantine), c muzica liturgic romneasc, cu toat varietatea ei regional (deci i cea cultivat n Ardeal i Banat n.n.), are la baz muzica bizantin (s.n.).3

    Sub aspectul oralitii, n ceea ce privete cntarea bisericeasc din Ardeal, mai putem remarca faptul c, n msura n care aceasta a fost influenat de folclorul muzical caracteristic regiunii4, s-ar putea vorbi i despre o ntlnire a oralitii cntrii bizantine cu oralitatea creaiei muzicale populare romneti.

    n cele ce urmeaz vom ncerca s artm cum oralitatea a contribuit i contribuie n continuare la evoluia cntrii de stran din Ardeal. i ne vom referi, pentru limitarea domeniului, doar la cteva aspecte ale variantei numite ndeobte cunan (dup Dimitrie Cunan), care i are centrul de cultivare i iradiere n Sibiu.

    Oralitate n cntarea bisericeasc din Ardeal

    Pentru a constata modificrile aprute de-a lungul unor perioade mari de timp n cntarea bisericeasc, perioade ce depesc durata curent a vieii omeneti (deci i a cercettorului), cea mai la ndemn posibilitate este aceea de a cerceta consemnrile (n scris) felului n care se cnta n diferite momente ale istoriei, a le compara pe acestea ntre ele, iar apoi i cu felul n care se cnt n prezent.

    n Ardeal, pentru zona din jurul Sibiului, nu prea avem astfel de consemnri pn n a doua jumtate a secolului trecut5, cnd, n anul 1890, dup sfatul i ndemnul anterior (nc din 1868) al mitropolitului Andrei aguna, se publicau Cntrile bisericesci dup melodiile celor opt glasuri ale sfintei biserici ortodoxe, culese, puse pe note i arangeate de Dimitrie Cunanu, Profesor la seminarul andreian arhidiecesan6.

    Despre o cultivare de coal a cntrii bisericeti la Sibiu se putea vorbi, foarte probabil, nc din anul 1786, odat cu iniierea primelor cursuri pentru preoi, dar mai ales dup nfiinarea unei coli teologice 1 Rv. Pre I. D. Petrescu, tudes de palographie musicale byzantine, Bucureti, 1967, p.13 (trad. n.). 2 Gh. Ciobanu, La rythmique des neumes byzantines dans les transcriptions de I. D. Petrescu et de Egon Wellesz par rapport a la

    pratique actuelle, n vol. Rhythm in Byzantine Chant, Hernen, 1991, p. 26 (trad. n.). 3 Gh. Ciobanu, Raportul dintre muzica liturgic romneasc i muzica bizantin, n Studii de etnomuzicologie i bizantinologie,

    vol. II, Bucureti, 1979, p. 268. 4 Gh. oima, Muzica bisericeasc i laic n Institutul Teologic din Sibiu, n Mitropolia Ardealului, VI (1961), nr. 11-12, p. 798. 5 Pentru Transilvania n general avem atestat doar circulaia ctorva manuscrise, copii dup manuscrise extra-carpatice. Vedei o

    prezentare sintetic a situaiei la Ion Popescu, Muzica bisericeasc din Transilvania, n vol. Contribuii transilvnene la teologia ortodox, Sibiu, 1988, p. 305 .a.

    6 Dup foaia de titlu a primei ediii. Am ncercat n general (dar i cu unele excepii sau adaptri) s pstrm ortografia original pentu citatele i titlurile unor lucrri mai vechi, menionate n acest studiu.

  • 62 Acta Musicae Byzantinae II

    n 1811 (un seminar devenit mai apoi institut i academie, actualmente facultate). Cu timpul metodele de nvare s-au perfecionat, n special odat cu venirea la catedra de muzic bisericeasc a lui Dimitrie Cunan(u), n 1864, cnd de la nvarea cntrilor dup auz n mod empiric, s-a trecut la nvarea sistematic dup note muzicale. De fapt el este cel care a notat pentru prima oar cntrile bisericeti care se practicau la Sibiu n vremea sa, le-a tiprit i a introdus nvmntul modern dup note.7

    Deci Dimitrie Cunanu este cel care a fixat n scris, la Sibiu, o tradiie oral a cntrii. Chiar el mrturisete n prefaa sa la prima ediie a Cntrilor bisericesci cum recunoscnd necesitatea i utilitatea, ca melodiile cntrilor bisericesci de stran s se fixeze prin punerea lor pe note (s.n.), nc la anul 1868, Metropolitul Andreiu m'a sftuit: ca, pentru conservarea i cultivarea lor mai sigur, tte cntrile de stran s le culeg i s le scriu cu notele muzicii moderne (s.n.). Urmnd sfatului arhieresc, nc de pe atunci am fcut nceputul acestei coleciuni, scriind pe rnd cntrile nstre bisericesci () cum dup auz le nvasem i eu de la predecesorii mei, profesorii P. Ioan Bobe i Ioan Dragomir. () (Apoi) la recomandare din parte competent am angagiat pe cantorul bisericii nstre din Dane, anume Simeon Florea, care servesce bisericii de la a. 1934 parte ca nvtoriu, parte ca cantor. Dup acest vechiu cntre am scris i Podobiile ().8

    Faptul c Dimitrie Cunan(u) a fixat n scris (n notaia apusean) i a tiprit o variant a cntrii de stran din Ardeal pe care a considerat-o mai rspndit i mai de autoritate (fiind cea nvat de el de la profesorii dinainte i de la un cntre mai reputat, aa cum se pare c era Simeon Florea din Dane) a dus la rspndirea pe tot cuprinsul Mitropoliei Ardealului a acestei variante, ca un fel de uniformizare zonal a cntrii bisericeti de stran la aceasta contribuind i iradierea modelului respectiv prin absolvenii colii de la Sibiu.

    Dar impunerea relativ a cntrii cunane se pare c nu a nsemnat automat i dispariia altor variante paralele (mai orale) i ea nu a mpiedicat chiar dezvoltarea (eventual a) unor noi variante n cntarea bisericeasc din Ardeal. Astfel, o jumtate de secol mai trziu, n anul 1940, un urma al lui Dimitrie Cunan, Petru Gherman, profesor la Academia Teologic Andreian din Sibiu observa (referitor nu numai la cntarea bisericeasc din Ardeal): Pentru o complect cunoatere a muzicii bisericeti existente n practica poporului nostru, este nevoie de a uza de toate mijloacele de investigaie pentru aducerea ei la lumin, ca: fonograf, notaie dup auz de la ct mai muli cntrei de biseric i cuprinznd ct mai mult spaiu geografic. Neputnd-o cunoate complect dup ct sa notat pn acum nu ne putem fixa cu temeiu asupra unui singur gen de cntare bisericeasc. Trebuie s se porneasc la lucru pentru dezgroparea muzicii bisericeti pe cale folkloristic () (deoarece) constituie un adevr faptul c muzica popular este legat structural de cntarea bisericeasc.9

    Dezvoltarea muzicii liturgice ortodoxe romneti ntr-un astfel de mediu general de oralitate bisericeasc i folcloric totodat, i fcuse deja pe Timotei Popovici (profesor de muzic vocal i instrumental la coala Normal Andrei aguna i directorul Corului Bisericii Mitropolitane), mpreun cu Candid Popa (i el profesor de cntare bisericeasc la Academia Teologic Andreian) i cu Aurel Popovici (profesor de cntare bisericeasc la coala Normal Andrei aguna) s aduc modificri n ediia a doua a Cntrilor bisericeti de Dimitrie Cunanu, tiprit la Sibiu n anul 1925. Ei motivau intreprinderea lor astfel: n urma epuizrii manualului Cntrile bisericeti publicat n a. 1890 de regretatul Dimitrie Cunanu, consistoriul arhidiecezan a iniiat scoaterea unei noi ediii a acestui manual. n acest scop prin actul nr. 2855 bis. din 12 Martie 1924 a cerut subsemnailor s prezentm propuneri cu privire la retiprirea manualului. n rspunsul nostru am artat c, pentru ca s corespund cerinelor actuale, manualul trebuie supus unei revizuiri (s.n.). Revizuirea se poate face n dou chipuri: Susinnd melodiile uzitate n arhidiecez, dar fcnd ndreptrile strict necesare, sau prin aplicarea principiului de unificare a cntrii bisericeti. n cazul nti revizuirea se poate face imediat, pe cnd n cazul al doilea ea reclam pe lng timp i munc ndelungat i o hotrre principial din partea Bisericii.

    Pentru a pune cartea ct mai curnd la ndemna academiei teologice andreiene i coalei normale Andrei aguna, n programa crora studiul cntrii bisericeti este obligator, am recomandat modalitatea prim i anume: cartea s se retipreasc, supunnd ntreg materialul unei revizuiri att n ceea ce preivete

    7 Ion Popescu, stud. cit., p. 308. 8 Dimitrie Cunanu, Cntrile bisericesci dup melodiile celor opt glasuri ale sfintei biserici ortodoxe, culese, puse pe note i

    arangeate de Dimitrie Cunanu, Profesor la seminarul andreian arhidiecesan, Sibiu, 1890, p. 4 (n Prefa). 9 Petru Gherman, Muzica bisericeasc din Ardeal generaliti (extras din vol. Omagiu nalt Prea Sfiniei Sale Dr. Nicolae Blan,

    Mitropolitul Ardealului, la douzeci de ani de arhipstorire), Sibiu, 1940, p. 10.

  • Vasile Grjdian Aspecte de oralitate n cntarea de stran din Ardeal 63

    melodiile ct i aplicarea textelor la ele. Textelor cu melodii ce n cursul timpului sau dovedit fr rost practic din cauza structurii lor greoaie s li se aplice melodiile azi n uz, ca mai potrivite (s.n.).10

    Reaciile conservatoare (defavorabile) ce se pare c au urmat apariiei acestei a doua ediii a Cntrilor Bisericeti au fcut ca n urmtoarele ediii (a treia Sibiu, 1933 i a patra Sibiu, 1944) s se revin la versiunea iniial, cea a primei ediii, din 1890, care a fost reprodus ntocmai dei profesorii care au urmat la Sibiu au apreciat cu toii ndreptrile i actualizrile fcute de Timotei Popovici i colaboratorii si la ediia a doua (cea din 1925). Astfel, arhid. Ion Popescu, referindu-se la aceast ediie spune c este recunoscut c ea este superioar primei ediii11, citndu-l i pe naintaul su la catedr, pr. prof. Gh. oima: Cartea de cntri bisericeti cunoate n anul 1925 o nou ediie. Profesorul T. Popovici, n colaborare cu prof. Aurel Popovici i cu Candid Popa, noteaz din nou i cu mai mult competen melodiile celor 8 glasuri i celelalte melodii bisericeti, selecionnd unele variante mai reuite i mai rspndite (s.n.) dect cele tiprite de Cunan.12

    Astzi putem spune c lucrurile au evoluat mai departe n sensul unei oraliti inerente cntrii bisericeti (monodic, de stran). Venind n contact cu realitatea cntrii bisericeti din Ardeal nc n urm cu aproximativ un sfert de veac (n anul 1975, cnd am fost repartizat profesor la Sibiu), dar mai ales dup anul 1986, cnd am devenit student al Institutului Teologic de grad universitar din Sibiu i dup 1992, cnd am devenit titular al catedrei de Cntare bisericeasc i tipic (Muzic bisericeasc i ritual), subsemnatul m-am vzut foarte curnd confruntat cu aceeai problem a acordrii ntre tradiia scris (a tipriturilor cunane deja existente), pe de o parte, i tradiia nescris, oral, a aplicrii practice, de stran, a glasurilor, pe de alt parte.

    Cu ocazia tipririi unui nou curs universitar, de fapt a unei noi culegeri de Cntri bisericeti pentru studenii Facultii de Teologie Andrei aguna a Universitii Lucian Blaga din Sibiu13, care s nlocuiasc de mult epuizatele ediii ale crii lui Cunanu (trecuse totui mai bine de jumtate de veac de la ultima ediie), trebuia gsit o soluie de compromis ntre conservatorismul rigid al literei tipriturilor cunane i realitatea mai vie a cntrii concrete de stran. Mai trebuie spus c acest compromis a fost ajutat mult i de ndelungata activitate (circa jumtate de veac) a naintailor mei la Sibiu, pr. prof. Gh. oima i arhid. Ion Popescu, care au activat n sensul apropierii de muzica psaltic (uniformizat), contribuind la impunerea multor cntri noi n zona Ardealului (s amintim fie i numai cntrile Sfintei Liturghii, ntr-o variant psaltic). n afar de aceste cntri, care trebuiau adugate la o nou culegere, dificultile cele mai mari le-am ntmpinat la selectarea glasurilor, unde eforturile naintailor la catedr de introducere a unor variante psaltice (uniformizate) au avut mai puin succes i unde trebuia ales ntre ceea ce exista tiprit anterior i ceea ce efectiv se cnta n mod curent.

    Compromisul amintit a constat pn la urm n reproducerea fidel, nc o dat, a textului original dup Dimitrie Cunan, pentru a nu strni suspiciuni reformatoare din partea conservatorilor pioi memoriei cunane, mpreun ns i cu menionarea ntr-o anex a formulelor de aplicare practic la stran a glasurilor, aa cum se face aceasta actualmente n multe biserici din Ardeal.

    Mai trebuie remarcat c activitatea noastr de selecionare a unor variante mai larg rspndite a fost mult ajutat de numrul mare de studeni din toate prile Transilvaniei, care nainte de 1989, atunci cnd existau doar dou Institute Teologice n ar, la Bucureti i Sibiu, l frecventau de preferin pe cel de la Sibiu. Dintre acetia muli aduceau cu ei, fiecare, i felul de cntare din zona lor. De asemenea, o variant (la ndemn) mai stabil, mai constant i mai uniform(izat) o propuneau venind la Sibiu absolvenii Seminarului Teologic din Cluj, cei pregtii ani ndelungai de pr. prof. Ioan Brie i urmaii si.

    n exemplele muzicale pe care le dm n Anexa la acest scurt studiu am ncercat, prin punerea n paralel a celor cteva versiuni la ndemn, s marcm mcar o parte din evoluia cntrii de stran din Ardeal n ultimul secol, att ct a trecut de la prima notare de ctre Dimitrie Cunanu a acestei cntri. Din considerente de spaiu, ne-am limitat doar la forma de nsui glasul (stihiraric) a primelor dou glasuri (autentice) ceea ce prezint totui avantajul de a putea pune alturi dou glasuri cu o structur relativ diferit, glasul I fiind diatonic, iar al II-lea cromatic.

    10 Cntrile bisericeti dup melodiile celor opt glasuri ale sf. biserici ortodoxe culese, puse pe note i aranjate de Dimitrie

    Cunanu, profesor la seminarul andreian arhidiecezan din Sibiu, ediia a II-a, revzut i augmentat publicat de consistoriul arhidiecezan, Sibiu, 1925, din Prefaa la ediia a II-a.

    11 Ion Popescu, stud. cit., p. 312. 12 Gh. oima, stud cit., p. 803, apud. Ion Popescu, stud. cit., p. 312 13 Cntri bisericeti, culegere ngrijit de Vasile Grjdian, Sibiu, 1994.

  • 64 Acta Musicae Byzantinae II

    Cteva observaii i concluzii

    n legtur cu execuia practic a cntrilor acestor glasuri se poate aminti faptul c adesea i cntreii fac acelai compromis pe care i culegerea de Cntri bisericeti din 1994 a ncercat s-l propun. Adic, n mod curent, cntrile notate de Dimitrie Cunan se cnt aa cum snt notate, dar mai departe aplicarea (pe textul liturgic) folosete o serie de formule destul de deosebite de cele propuse de Cunan.

    Lucrul acesta este ct se poate de evident, spre exemplu, pentru melodiile de nsui glasul (stihiraric), pentru care Dimitrie Cunan a notat cum se cnt doar Doamne strigat-am, S se ndrepteze i prima stihir, cu stihul su. Astzi, adesea, dup ce Doamne strigat-am i S se ndrepteze se cnt dup note, mai departe, chiar de la prima stihir (la care deja nu se mai respect melodia cunan) se trece la formulele melodice orale.

    n continuare, cteva observaii se desprind uor chiar i la o analiz sumar a exemplelor prezentate. Astfel, folosirea relativ stereotip a formulelor poate determina un caracter oarecum monoton al acestui stil de cntare, aa cum au observat i ali cercettori14. De asemenea, fenomenul de diatonizare este evident pentru glasul al doilea15, unde doar cte o rar inflexiune mai amintete de intonaiile psaltice ale acestui glas. Iar n varianta Timotei Popovici (ed. a II-a, 1925) aceast tendin continu (ex. gl. II-10, 13, 18), ca i n formulele reproduse n culegerea de Cntri bisericeti din 1994 (gl. II-15 abc).

    n ceea ce privete ornamentaia, aceasta este simpl, notat de obicei cu note reale, deci fr semne muzicale deosebite. Variantele (i formulele) orale nu propun neaprat o simplificare a ornamentaiei n sensul reducerii acesteia, ci mai curnd este vorba despre propunerea unor alte ntorsturi melodice, mai familiare cntreului i participantului (popular) la slujb i, n acest fel, mai simplu de cntat (v. pentru gl. I- 4, 5, 8 i formulele 5 ab din 1994; pentru gl. II- 9, 11, 12, 14, 16, 17, 19, 20, 21).

    Este adevrat c aceste cteva observaii cu caracter mai mult muzical (monotonie, diatonizare, simplificare) pot sugera uneori o nuan eventual uor depreciativ a acestui tip de cntare, n direcia unui neprofesionalism primitiv. Dar, aceleai defecte pot constitui caliti, privite dintr-un punct de vedere bisericesc.

    Pentru c, n msura n care este vorba despre o muzic sau o cntare bisericeasc ce se cnt n Biseric, n slujbele acesteia aceast situaie schimb cu totul condiia (inclusiv estetic a) cntrii. Neprofesionalismul (relativ) de factur muzical, repetitiv, diatonic i simplificant (n sensul folclorizant), este, din punct de vedere bisericesc, un ctig, deschiznd i o cale muzical medie ctre comuniunea liturgic medie, adic accesibil unei mari majoriti a credincioilor cu o pregtire muzical mai redus i n acelai timp suficient de acceptabil i din punctul de vedere al celor relativ profesioniti.

    Iar despre profesionalitatea acestora din urm, ca i cea a cntrii i cntreilor bisericeti n general, trebuie spus c este vorba despre un concept relativ i (relativ) deosebit de cel al profesionalismului muzical laic. Pentru c cel mai adesea s-a putut observa c profesionitii muzicii bisericeti au rspuns i rspund unei alte vocaii i unui alt caracter al pregtirii i performanei muzicale dect profesionitii (chiar de vrf ai) artei muzicale laice (care i-au aflat uneori satisfacia, att material ct i de renume, i n alt parte dect n biseric). Cntreii bisericii au slujit (doar), de obicei, modest i anonim, la mplinirea rosturilor mntuitoare ale credinei cretine.

    De aceea multe din cele spuse de pr. prof. Gh. oima cu referire la perioada anterioar apariiei colilor teologice n Ardeal, spre sfritul secolului XVIII i nceputul secolului XIX, rmn n bun msur valabile i pentru evoluia de pn astzi a acestei variante a cntrii bisericeti romneti care este cntarea de stran din Ardeal o variant, i ea, a cntrii post-bizantine i un alt fel de romnire a acesteia:

    Veacuri de-a rndul, cntreii bisericeti din Ardeal au fost oameni fr nvtur de carte muzical. Aa fiind, nu a fost posibil pstrarea i nici renvarea ocazional a cntrilor psaltice n vemntul lor ncrcat cu o mulime de ornamente melodice, ci aceti cntrei ardeleni le simplificau vrnd-nevrnd. Simplificndu-le, cntrile Sfintei Liturghii i unele melodii ale troparelor, condacelor i ale altor cntri bisericeti au devenit accesibile tuturor credincioilor cu voce i auz muzical. Ele puteau fi cntate n comun, de ctre aproape toi cei ce participau la Sfnta Liturghie sau slujbe. Acestea erau caracteristicile cntrii din Biserica Ortodox Ardelean n momentul cnd a luat fiin coala teologic de la Sibiu, n 1811. Era o cntare bisericeasc rsritean, simpl, cu o pronunat trstur popular romneasc (s.n.)16.

    14 Gh. Ciobanu, Cntarea de cult bnean origine, vechime, specific, n Studii de etnomuzicologie i bizantinologie, vol. III,

    Bucureti, 1992, p. 114. 15 Idem, Muzica bisericeasc la romni, n Studii de etnomuzicologie i bizantinologie, vol. I, Bucureti, 1974, p. 354. 16 Gh. oima, stud cit., p. 798, apud Ion Popescu, op. cit., p. 307 . a.

  • Vasile Grjdian Aspecte de oralitate n cntarea de stran din Ardeal 65

    Iar pentru toat aceast evoluie, folosind o concluzie dintr-un studiu al lui Gh. Ciobanu, oralitatea (s.n.), repetm, a avut i ea un cuvnt de spus.17

    Anexe

    Glasul I

    Cntrile bisericeti (D. Cunanu), ed. I, Sibiu, 1890, pp. 8-9; ed. III, 1932, pp. 1-2; ed. IV, 1943, pp. 1-2 (Melodiile fundamentale ale celor opt glasuri cu texte din Octoih ca modele).

    17 Gh. Ciobanu, Muzica bisericeasc la romni, op. cit., p. 355.

  • 66 Acta Musicae Byzantinae II

    Cntrile Bisericeti (D. Cunanu, Timotei Popovici), Ed. II Sibiu, 1925, pp. 12.

    Cntri bisericeti, Sibiu, 1994, p. 209 (Anexa formule de aplicare; n culegerea tiprit, transpus

    cu un ton mai jos, pentru compararea cu transcrierea liniar a glasului I psaltic)

  • Vasile Grjdian Aspecte de oralitate n cntarea de stran din Ardeal 67

    Glasul II

    Cntrile bisericeti (D. Cunanu), ed. I, Sibiu, 1890, pp. 11-12; ed. III, 1932, pp. 3-5; ed. IV, 1943, pp. 3-5.

  • 68 Acta Musicae Byzantinae II

  • Vasile Grjdian Aspecte de oralitate n cntarea de stran din Ardeal 69

    Cntrile bisericeti (D. Cunanu-Timotei Popovici), ed. II, Sibiu, 1925, pp. 3-4.

    Cntri bisericeti, Sibiu, 1994, p. 210 (Anexa formule de aplicare; n culegerea tiprit, transpus cu un ton mai jos)