_jules verne_castelul din carpati_roman din vieata poporului romanesc din ardeal

267
8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 1/267

Upload: radu-parvu

Post on 06-Jul-2018

227 views

Category:

Documents


0 download

TRANSCRIPT

Page 1: _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 1/267

Page 2: _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 2/267

Page 3: _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 3/267

f  1J U L E S V E R N E .

i

Castelul din CarpaţiRoman din vieaţa poporului românesc

din

Ard e a l .

Traducere autorisată

de

Victor  Onişor,

Cu  o prefaţă despre  Jules Verne — scriitor  şi scrieri — de

D r .  E . D ă i a n u .

S i b i i u , 1 8 9 7 .

„Tipografia",  societate  pe  acţiuni.

Page 4: _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 4/267

Aceasta  traducere este unica în limba română, care

are autorisare dela editorul-proprietar  al romanelor  lui

V eme :  J.  Hetzel  &  Comp.  din  Paris.

Reproducerea e?te interzisă.

Page 5: _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 5/267

J U L i E S  V E ^ ^ E .

— Scriitor  si  scrieri.  —

 Invitat   de dl  Victor Onişor, traducetorul

acestţdjni£X£^ant roman,  de a da o  prefafa

cărţii,  la  care  mc  măgulesc  de a fi  pututcontribui  şi eu, ca se vadă lumina  în  aceasta

 formă,  cred   că nu pot   face  un  lucru  mai

 potrivit decât acesta, de a da cetitorilor câteva

 fugitive notiţe asupra lui  fu Ies Verne, au

torul  » Castcluhri  din  Car  păţii..

Cunoscut   după nume  în  întreagă lumea,

celebrul  romansier francez  e foarte puţin  cu

noscut,  mai de  aproape, înaintea publicului

nostrit.  Pe cât   ştiu  din  multele  lui  romane,

atât   de interesante  şi  folositoare totodată,  de

abia j—4  au fost traduse  în româneşte. Acumînse,  că acest românesc roman  al lui  este  pus,

într'un  mod  vrednic,  în manile marelui  public

cetitor,  cu o  cale,  cred,  va fi  bine primită  şi

o scurtă schiţă asupra vieţii  şi scrierilor   lui.

 Născut   la 8  Februarie  1828% în Nantes

(Francia) fules Verne împlineşte  în  curând Jo  ani ai  laborioasei sale vieţi. După-ce  'şi-a

terminat studiile  în  oraşul  seu natal,  a  trecut

Page 6: _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 6/267

i

la  Paris,  ca se  studieze dreptul. Tiner   cu

multă fantasie  şi  spirit ager   el se  gândi  sescrie  mai  ântâiu pentru teatru.  La 22 ani

el  şi  debuta (1850)  cu o comedie  într'un  act,

scrisă  in  versuri, „Pailles  rompues",  care

a  şi  fost representată  cu  succes  la  teatrul

» Vaudeville«.  Mai  târziu scrise,  în  colaborare

cu M.Carre, librete  de opere comică:  » Colin- Maillard«. (1853) y>L'auberge des  Ardennes«

(1860)  etc,  toate  în  câte  un act. In  anul

următor   a scris,  în  colaborare  cu Ch.  IVallut,

o  comedie  în  trei acte intitulată  » Onze jottrs

de siege«.

 fules Verne era însepuţin cunoscut când

 publica prima lucrare în felul  acela  de  roman,

care avea  se-'i facă numele celebru  în  toată

himea. Aceasta lucrare: „Cinq  semaines

en ballon, voyage  de decouvertes"   (Cinci

septemâni  pe  balon, căletorie  de  descoperiri)apăru  la 186j  într'o revistă  a lui  Hetzel:

„Magasin  d'education  et de  recreation", şi  numai  după aceea  în  volum separat.

Cartea aceasta  a avut   un  succes surprin

 zător. Prin ea s'a creat  un  nou gen de  roman:

romanul ştienţifc  şi  geografe,  al  cărui  re- presentant   a  remas  şi  pană astăzi betrânul

 fules Verne. Toate romanele  lui  ulterioare,

 şi  sunt   foarte multe  la  numer,  au  remas  pe

acelaş  fond,  în  aceeaşi direcţiune,  cel  mult

 forma  şi aparatulpovestirei  s'a mai  îmbogăţit

 şi-'perfecţionat   in  decursul timpului, fules

Verne  a introdus  în  acest  gen nou de  roman

VI

Page 7: _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 7/267

calităţi rari şi frumoase, cari 'i-au stabilit

 pentru totdeauna reputaţia. Aceste calităţi,cum se poate observa şi în „Castelul din

Carpaţi",  sunt:  invenţiunea pentru a varia

 şi dramatisa subiectele, observaţiunea morală,

 fondul instructiv ştienţific, care ştie întruni

 plăcutul cu folositorul, şi spiritul  logic,  care

 potriveşte personagiile la situaţiunile lor şi

le  manţine caracterul lor propriu în tot de

cursul  povestire!.  Firul  acestor povestiri ţese

ciudăţenii de  cele  mai minunate, creaţiuni

ale  celei  mai vii fantasii, pe care le urmăreşti

cu  încordare deosebită şi cu o curiositate deneînvins. Ele înse nu părăsesc fondul rea

lităţii sau cel puţin al probabilităţii, şi la

sfîrşit ori mai curend găseşti minunilor o

deslegare firească prin vre-o regulă de fisică,

chemie ori matematică. Act cea mai exactă

 ştiinţă îşi dă mâna cu cea mai liberă fantasie ; ele împreună te desmeardă şi te dis

trează instruându-te totodată.

 Mai multe din aceste ingenioase scrieri

au fost premiate de academia franceză ; între

acestea e şi „ Castelul  din  Carpaţi".  Fată

ce  scria secretarul academici, dl Patin, în

raportul seu dela 1872:  » Minunile usate ale

 feeriei act   sunt   înlocuite prin ceva nou şi mi

nunat,  luat din noţiunile recente ale ştiinţei.

 Interesul, susţinut şi aţiţat   cu îndemânare, se

întoarce în profitul instrucţiunii. Reţinem dinaceste povestiri de odată cu plăcerea de a fi în-

veţat,  dorinţa de a şti, curositatea ştienţifică^.

VII

Page 8: _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 8/267

r  A şa  se pot   caracterisa toate scrierile

lui, dintre care voiu cita .act unele  :»Voyage au centre de la terrei

(Voiaj  la  mijlocul  pământului)  [ 1 8 6 4 ] ;  y>De

la  terre ala lune, trajet direct en quatre-

vingt-dix-sept Aeures«  (Dela  pământ   până

la  lună,  drum  direct făcut   în  noue-zeci-şi-

 şepte  de ore)  [ 1 8 6 5 ] ;  -»Le  Desert de\glace,

aventures du capitaine Hatteras« (De

 şertul de ghiaţă, aventurile, căpitanului  Hat-

teras)  una din  cele  mai mişcătoare povestiri;

»Autour de la lune«* (In  jurul lunei);

 y>Les enfants du capitaine Grant«  (Copiicăpitanului Grant);  » Decouverte de la

terre«  (Descoperirea  pământului)  [ 1 8 7 0 ] ;

»Z,es Anglais au pole nord«  (Englezii  la

 polul  de Nord)  [ 1 8 7 0 ] ;  » Vingt miile lienes

sous Ies mersi  (Dotizeci  de mii de  leghe

sub  mări)  [ 1 8 7 0 ] ;  »Une  viile flottantei(Un oraş plutitor)  [ 1 8 7 1 ] ;  »L'île  myste-

rieuse,  Ies naufrages de l'airi  (Insula

misterioasă, naufragiaţii acrului)  [ 1 8 7 0 ]  ;

» Voyage au tour du monde en quatre-

vingts jours«  (Voiajul  în  jurul lumei  în

optzeci  de  zile), care  a  apărut   mai  ântâiu

în foiletonul ziarului  »Le Temps* şi  care

e  una din  povestirile  cele  mai  spirituale

ale  dlui Verne;  »Le  pays  des fourrures«

(Ţcara blănilor)  [ 1 8 7 3 ] ;  » Aventures de

trois Russes et de trois Anglais dans1'Afrique  australei  (Aventurile  a trei Ruşi

 şi  a  trei Englezi  în Africa australa)  [ 1 8 7 4 ] ;

VIII

Page 9: _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 9/267

s>le  Docteur Ox«  (Doctorul  Ox);  Maître

 Zaharius  (Domnul Zaharia)  [ 1 8 7 4 ]  ;  »L'a-bandonne«  (Părăsitul) partea  a  doua  a

»Insulei misterioasei)  [ 1 8 7 5 ] ;  »Le secret   de /'/Ies  (Secretul insulei), partea  a  treia  a

» Insulei misterioasei)  [ 1 8 7 5 ] ;  etc.\In sfîrşit

tot dlui fules Verne  'i-se  datoreşte:  »

  Geografia ilustrată  a Franciei^,  în colaborarecu  Th.  Lavallee ;  » Un neveu d'Ameriquei

(Un  nepot   din  America)  [ 1 8 7 3 ]  spirituala

comedie  jucată  la  teatrul Cluny  din  Paris  şi

»Le  tour   du  monde  en  quatre-vingts

 Jours«  (Incunforul pămentului  în  opt -zecide  zile) dramă  în  cinci acte  şi  cincisprezece

tablouri,  în  colaborare  cu Dennery. Această

 piesă,  scoasă  din  romanul  cu  acelaşi titlu  a-

 fostrepresentată pentru ântâiaşi-datăpe scena

teatrului Porte-Saint-Martin,  la 8   Noemvrie

18J4  şi a  avut   mai  bine  de joo de  repre-scntatii.

 Ar   fi  prea lung,  şi 'mi-c  chiar impo

sibil  se dau  lista completă  a  scrierilor   lui

Verne,  căci  arc  o producţiune bogată  de tot.

Printre calităţile  lui de scriitor   se constată  cu unanimitate  : ştiinţa, claritatea  în  stil

 şi  imaginaţia bogată; scrierile  lui  sunt   pline

de  interes,  şi foarte instructive;  de aceea ele

aii rarul noroc de a place  tuturor,  femeilor   ca

 şi  bărbaţilor, betrânilor   ca şi  tinerilor.

Castelul  din  Car păţi!  Cum a  venit•vestitul romansier se-'şi aleagă acest subiect?

Cum  de a  clădit   el  chiar   în  munţii  Carpa-

IX

Page 10: _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 10/267

 ţilor româneşti acest vrăgit castel al fanta

siei  sale? Ni-o spune însuşi, fules Verne n'a

umblat nici-când în părţile noastre. Datele,

de  care se serveşte, le-a scos din doue cărţi

geografice.  Una geografia cea mare a  cele

brului  Elisee  Reclus,  care a umblat în

 Ardeal, chiar prin valea fiului, şi alta ocarte de  Gerando  Attila,  care la timpul

seu  a fost căleuzit pe Reclus în căletoria sa.

Faptul  că s'a adăpat la isvor unguresc, ori

inspirat de Unguri, se resimte şi în roman.

 In original numirile de persoane mai toate,

 şi  cele  de localităţi în cea mai mare parte,sunt maghiare, ceea-ce dă un colorit ungu

resc  romanului, colorit înse care în traducerea

dlui Onişor dispare cu totul. Traducetorul

nostru a fost   atât   de norocos, şi  atât   de liber,

de  a schimbat numele ungureşti cu de  cele

româneşti, pentru-că Români sunt   cci-ce  le

 poartă, şi a dat astfel cărţii o înfăţoşare ca-

 şi-când   ar fi scrisă de un Român.

Fondul  ştienţific al »Castelului^ sunt

cunoştinţei^ fisice despre electricitate în apli-

caţiunile ei  cele  mai moderne. Dar' el maiare un fond   moral, politic şi instructiv. Verne

combate prin acest roman şi ridiculisează cu

succes  credinţa deşartă a poporului nostru —

 şi a tuturor popoarelor — în balauri şi alte

creaţiuni ale închipuirii. Combate apoi  alco-

holismul, batjocorind binişor pe  cei-cc  iubesc

rachiul  sile  place  a-'şi trece vremea în poveşti

 X

Page 11: _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 11/267

de  cârcîmă,  cum făceau  şi  onorabilii  fruntaşi

din Măţeşti  în  cârcîma jidanului fonas. A!  JidaniiI Verne  ne  adtnoniază

 şi  pentru pericolul,  ce ne  vine  din  partea

acestui  element   —   representat prin Jonas,

care  de altfel  e dintre  cei mai  cinstiţi Jidani.

 El  ne  prevesteşte,  că  dacă  nu vom ave de

grijc,  aceşti »Jonaşi« vor pune  cu încetul mâna

 pe  moşiile ţeranului român  şi vor  deveni  ei

stăpânii acestei teri pline  de glorioase urme

ale  străbunilor noştri.

în privinţa politică Verne ni-se arată

un adeverat Jilo-român.  El ne  recunoaşteoriginea romană, laudă poesia noastră popo

rală,  şi  admiră luptele noastre pentru exis

tenţă, deşi  cât  pentru actualitate  zice,  că nu

avem  o  vieaţă politică.

»Ei  aveau  ca devisă  —   zice  despre eroii

noştri  —   renumita zicală românească:  »Dă pe moarte /«.  Şi au şi dat, ei îşi  versară

sângele  pentru causa independenţei  —   acest

sânge nobil,  ce le  curgea  în  vine  de la  Ro

mani,  străbunii lor«.»Se ştie —   continuă Verne  — că  atâta

energic,  devotament, jertfe,  n'ău  avut   alt

resultat decât   a aduce  la o nedeamnă  opre

siune pe  urmaşii acestui neam eroic. Aceştia

nu  mai au  vieaţă politică. Trei lovituri  'i-au

apesat grozav.  Dar' nu  desperează  de a-'şi

scutura jugul  aceşti Români  din  Transilvania  I Viitorul e al lor, şi ei cu o în

credere  neclintită repet aceste vorbe,  în  care

Page 12: _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 12/267

se  concentrează toate aspiraţiunile lor:  » Ro

mânul  nu  piere..'«  (v. pag. 25).Ţi-se  pare, că nu 'i-au fost necunoscute

mişcările  noastre din timpul mai nou, şi cita

tul de mai  stis  pare că e un  ecou,  la  cele-ce

va fi auzit despre luptele noastre. însemn

aci,  că  originalul  francez a  apărut   la i8gj.

Pe  lângă toate aceste  părţi  bune, romanul lui Verne nu are nimic din  ceea-ce

constitue partea rea a romanelor moderne.

 Nici  frivolitate, nici acea uşurătate, cu care

se  tractează în romanele de rînd chestiunile

gingaşe ale societăţii, nu se găseşte aci E

absolut neexcepţionabil în acest punct. Astfel

»Castclul«  poate fi cetit, de betrâni şi de

tineri, de femei şi bărbaţi, cu aceeaşi plă

cere  şi cu acelaşi folos: avend — după

expresiunca  secretarului Academiei fran

ceze  — o distracţie plăcută şi o instrucţie folositoare.  Mai  ales pentru tinerimea noastră

e  o carte dintre  cele  mai potrivite, şi  cred   că

cei  competenţi vor şi admite-o între cărţile ce

obicînuesc  a se da studenţilor buni ca premiu.

 Domnul  Onişor poate ave satisfacţia de

a  ne fi făcut un serviciu bun traducând acest prea interesant roman. Un lucru acesta, cu

care  nu se pot lăuda toţi traducetorii noştri,

Sibiiu,  în Septemvrie  s8py.

 Dr.  E. Dăianu.

Page 13: _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 13/267

Castelul din Carpaţi.

i.

Istorisirea aceasta nu e fantastică, ci

numai romantică. S'ar pu te oare crede că

nu e adeverată, fiindcă se arată improbabilă?

Ar fi o greşală. Trăim într 'un timp, în care

totul se întâmplă, — ba am pute zice cu tot

dreptul, că totul s'a întâmplat. Da că poves

tirea noas tră astăzi nu apare probabilă, po at e

va fi probabi lă mâne, g raţie isvoarelor ştien-

ţifice, care sunt p roblema viitorului, şi pe care

nime nu se va gândi se le pună în şirul le

gendelor . De altfel la sfirşitul acestui practic

şi positiv veac al XlX-lea, nu se mai produc le

gende, nici în Bretagne, patria Corriganilor

sălbatici, nici în Scoţia, pământul brownielor

şi al gnomelor , nici în Norvegia, ţea ra aşilor,

a zinelor, a geniilor şi a valkyrelor, nici chiar

 în Transilvania, unde cadrul Carpaţilor se potriveşte atâ t de minunat la toate evocaţiunile

psichagogice. Trebue înse se observăm, că

Transilvania e foarte aplicată la superstiţiile

timpurilor primitive.

Aceas tă provincie dela extr emul Euro pei a descris-o De Gerando, şi a visitat-o

Page 14: _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 14/267

Elisee Reclus. Dar' nici unul nu aminteşte

nimic despre nostima povestire, pe care sebasează acest roman. Se o fi cunoscut ei

oare? Sc poa te, că au cunoscut-o, dar' n'au

crezut-o. Intr'adever e regretabil acest lucru,

pentru-că ar fi povestit-o, unul cu precisiunea

unui analist, altul cu acea poesie instinctivă,

care caracterisează toate descrierile sale decăletorie.

Fi indcă n'a făcut-o nici unul, nici altul,

me voiu încerca se o fac eu.

In 29 Maiu a acestui an, un cioban îşi

păzia tu rma pe marginea unui podereiu înver-

zit,la poa lele Re tezatului , care dominează o

vale roditoare, cu pomi frunzoşi şi sămenături

frumoase. Acest podereiu e ridicat, deschis,

fără nici un adăpost; vânturile de miază-noapte-

apus îl rad în timpul ernei de zăpadă, ca-şi-cum

'1 ar rade bărbierul. Se şi zice pe alocurea,

 în ţinutul acela, că-'i creste barba — si câte

odat ă 'i se face prea mare,

 îmbrăcămintea acestui cioban nu ne amin

teşte nimic de Arcadia, nici ţinuta lui de bu

colicele lui Virgil. Nu era el Daphnis, Amyn-tas,  Lycidas sau Meliboeus. La picioarele lui,

 încălţate cu opinci, nu murmură apele Lig-

nonului, ci J iul românesc , ale cărui unde ră

coroase şi şopt itoare ar fi fost vrednice se

treacă prin coti turi le pline de vârtejuri ale

cunoscutului roma n din vieaţa păstorească:»Astrea«.

Page 15: _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 15/267

 rBucur, — aşa se numia acest păstor

ţeran —  Bucur din satul Mă ţeş t i

1

) nu se îngrija întru atâta de sine, cât mai mult de oile sale,

cu care pet recea pes te noap te în staulul seu

de nuele, dela capătul satului. Staulul , din

pricina că n'a fost mutat de mult, era foarte

bine îmbrăcat cu gunoiu.

Culcat pe un covor de iarbă verde, cuun ochiu închis şi cu unul deschis, cu pipa

 în gură, el îşi fluera din când în când cânii,

dacă vedea că vre-o oiţă se alege dintre ce

lelalte, sau sufla câte-odată în bucium, ale

cărui echouri repeţite făceau se răsune păduri le.

Era câtră sase ore seara. Soarele în-cepea a se apropia de vîrfurile munţilor. La

răsărit şe vedeau strălucind niş te piscuri, ale

căror poale erau învălite într'o negură groasă.

Cătră apus-mează-zi două deschizături ale lan

ţului de munţi lăsau se străbată o faştie ple

cată de raze, întocmai ca printr 'o uşă întredeschisă.

Acest sistem orografic e considerat ca

partea cea mai sălbatică a Transilvaniei.

Curios fragment din imperiul austriac e

această Transilvanie sau Ardeal. Chiar şinumele arată că e »ţeara pădurilor«. La apus

şi la mează-noapte se mărgineşte cu Ungaria,

la răsărit cu Moldova si la miazâ-zi cu Ro-

:

») Muţeşti  e o mică comună românească, în co

mitatul Hunedoarei, cercul  Puiu,  p. u.  Sălaşul de-jos ;are numai cam 260 sunete.  Traducltorul.

J3

1*

Page 16: _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 16/267

mânia. Are o estensiune de preste şese-zeci

de mii chilometr i pătraţ i —• cam cât a noua

pa rt e din Francia — ; e un fel de Helveţie,

dar' num ai pe jume ta te atât de mare , fără

 înse a fi mai împoporată. Ardealul cu pla

tourile sale, în cea mai mare parte roditoare,

traversa t de ramificaţiile plutonice ale Carpa-

ţilor, este st răbătut de numeroase ape, caremăresc mai ales Tisa şi împreună cu aceasta

 îmbogăţesc superba Dunăre ale cărei »Porţi-

de-fer« la câteva mile spre miază-zi închid şi-

reagul catenei Balcanilor la frontiera Ungariei

şi a imperiului otoman de odinioară.

Astfel e patr ia veche a Daci lo r, cucerită la începutul veacului al doilea al erei

creştine de T r a i an . Independenţa , de care se

bucura sub Ioan Zapolia şi următorii sei, a

dispărut la 1690, când Leopold I. o anexa

la Austria. Dar' ori-cum se fi fost consti tu-

ţiunea sa politică, a remas patria comună a diverselor popoare ce o locuesc fără a se contopi

unul într'altul: Români, Unguri, Secui şi Saşi.

De care neam se ţinea ciobanul Bucur?

Era un ur maş degenerat ai vechilor Daci? E

greu se te pronunţi, vezendu-i perul în ne-

renduială, faţa înegri tă, ba rba netunsă, sprin-

cenele dese, ochii verzi albaştrii, şi în giurul

.lor nişte dungi vinete, semne ale vîrstei înain

tate.  El e de vre-o şese-zeci şi cinci de ani,

cel puţin aşa ai putea crede. Dar' e de sta

tură înaltă, uscăţiv şi drept, cu peptar galbin,

Page 17: _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 17/267

Page 18: _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 18/267

păros,  şi ar putea servi de model ori-cărui

pi ctor ; avend pe cap o pălărie mare, cu panălată, răzimându-se de bota lui groasă, el stă

nemişcat ca o statuă de marmoră.

In momentul când razele st răbăteau prin

deschizăturile dealurilor dela apus, Bucur se

scula; punendu-'şi mâna pe jumătate deschisă

la ochi, — ca-şi-cum ar fi voit să vadă depar te , — privia cu luare amin te într 'o anu

mită direcţie.

In zarea îndepărtată a orizontului, cam

 în depărtare de o milă 1), se vedeau umbrele

unui castel, ce părea foarte mic însă numai

din causa depărtării. Acest castel vechiuocupa, pe un pisc singuratic dela pasul Vul

can, partea de asupra a unui podereiu numit

pla toul Orgalului. In strălucirea ultimelor

raze ale apusului de soare, el present a un

aspect de tipuri stereoscopice.

Ochii ciobanului aveau o mare agerimeşi astfel erau în stare se dist ingă oare-cari

trăsături în acea întunecime depărtată.

— Castel vechiu!.. Castel vechiul. .. De

geaba stai aşa mândru acolo! ... Mai ai trei

ani şi eşti gata: fagul tău nu mai are decât

trei crengi! — zise Bucur la urmă clătinând

din cap.

Acest fag era crescut la marginea unui

bastion al castelului, şi dindărătul lui se vedea

o umbră neagră, care din depărtare abia ar fi

putu t-o observa cineva, afară de Bucur. Espli -

<) O milă ungară face cam 9500 metr i.

Page 19: _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 19/267

carea acestor cuvinte ale ciobanului nos tru ,

provocate de o legendă referitoare la castel, o

vom da la timpul seu.

— Da! repe tă Bucur, tre i crengi... Ieri

avea patru, dar ' a pa tra a căzut astă-noapte. ..

Remâne numai trunchiul. Nu mai ved decât

trei,  la trupină. încă numai trei crengi, ce

ta te veche,... numai tre i! ,  —.

Când vrei se studiezi un păstor în par

tea lui ideală, imaginaţia uşor face din dînsul

0 fiinţă visătoare şi contemplat ivă; el vorbeşte

cu stelele si ştie se tălmăcească car tea des

chisă a cerului. în realita te înse păstorii sunt

oameni fără multă car te şi fără cultură. To

tuşi poporul adese-ori le atr ibue puter i su

pranaturale ; că se pricep la meşteşugul vră

 jitoriei, ştiu se spue ursita oamenilor, ştiu face

doftorii de dragos te şi beutur i fermecătoare.

Ba afară de aceasta prin descântece potse iee roadă semănături lor si se o ducă la

i

alte semănătur i, aruncând numai nişte petri -

cele pe de-asupra lor; po t se iee laptele dela

01 şi dela vaci, şi întors, pe altele le pot face

lăptoase de minune, numai uitându-se la ele cu

ochiul stâng. Superstiţ iuni de felul acesta au

fost în toate timpurile şi sunt şi acum în toate

locurile. Chiar în ţerile mai civilisate, poporul

nu trece pe lângă un cioban fără a-i spune

câte-va vorbe prieteneşti, zicendu-i pe nume

»păstor«, la ce el ţine foarte mult. Dacă-' ţi

scoţi pălăria îna intea cuiva, nu mai pot ave

efect influinţele răutăcioase, si acest obiceiu se

J

Page 20: _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 20/267

tine to t asa de mult în Ardeal, ca ori-unde

 într'alt loc.

Pe Bucur îl ţineau omenii de vrăjitor şi

credeau că ştie se poar te pe dracul. Unii

spuneau, că de el ascultă strigoii, ba după-

cum povesteau alţii, noaptea când era întu-

nerec, de nu-'ţi vedeai mâna, el mergea pe ia

sgheaburi de mori, de se întâlnia cu lupi, sause uita pe cer, cum umblă stelele.

Bucur lăsa lumea se vorbească orice ar

vr ea ; el înse trăgea folos du pă meşteşugul seu.

Ştia fermeca şi desfermeca. E remarcabil, că

el era tot atât de crezetor , ca şi cei-ce veniau

se-'i ceară sfatul şi ajutorul! Şi dacă nu credeatocmai şi în pute rea vrăjitoriilor sale, credea

foarte mult în poveştile cunoscute prin ţinu

tul acela

Nu trebue se ne mirăm de fel de pro-

rocia ce a făcut privitor la perirea apropi atăa vechiului castel, vezend că fagul de lângă

el mai are numai trei crengi ; vestea asta o

răspândi el şi în Măţeşti.

Apoi îşi adună oile grămadă, suflând

 într'un bucium de lemn alb, şi apucă cătră

sat. Cânii îi păziau oile, avea însă şi doicăţei, care toată ziua se hîrăiau şi astfel mai

mult împrăşt iau oile, decât să le adune. Turma

consta din vre-o sută de oi şi berbeci, pr intre

care erau vre -o zece, doi-spre-zece mieluşei,

ear' restul erau miori şi oi mai bătrâne, de

trei,  patru miei.

Page 21: _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 21/267

Această tu rmă era a primarului Colţu

din Măţeşti, care plătia mult comunei pentru

păşunărit şi ţinea mult Ia ciobanul seu Bucur,

pentru-că acesta foarte bine ştia tunde lâna,

apoi se pricepea se vindece căpierea, hîra,

tusa, sângerarea, călbeaza, scrintitura, durerea

de unghii şi alte multe boale de ale oilor.

Turma mergea strînsă la olaltă. înainteera un berbece buhaiu şi apoi celelalte o i ;

ear' clopotele lor cântau mereu de resuna valea.

După ce. eşî din păşune, Bucur mână

oile pe o cărare lată, pe a mbe părţile cu

semenături . Grâul verde, mărişor, suflat

de vent făcea nişte unde mari ca valurilemăreţ. De altă pa rt e se înt indeau semenături

de cucuruz. Mai de pa rt e calea mergea pe sub

marginea unei păduri dese şi umbroase . Mai

 în jos într 'o alvie pietroasă murmurau undele

cristaline ale Jiului, ducând cu sine ţandur i de

scânduri dela morile de ferestreu.

Cânii şi oile se opriră pe ţermu rul

drept al rîului şi începură a-'şi stîmpera setea.

Satul Măţeşt i nu era mai depar te de

aici ca de trei puşcături, dincolo de pădurea

de mestacăn, compusă din copaci mari şi groşii

nu numai din tufe de doue, trei palmi.

Aceast ă pă dure se estinde pâ nă la pasu

Vulcan, ear' satul cu acelaşi nume e aşezat pe

coas ta de cătră miază zi a lanţului de dealuri

numit »PIeşa«.

In vremea aceasta nu trecea nimenea

pe acolo. Ţerani i se obicinuesc a veni acasă

Page 22: _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 22/267

dela câmp numai noaptea târziu; astfel Bucur

 în drumul seu cătră sat nu întâlni nici unom, care 'i ar fi da t »bună-ziua«, după obi

ceiul tradiţional. Turma sa, stîmperându-şi

setea, porni mai departe, când eată se vede

un om la cotitura Jiului, cam la cinci-zeci

de paşi.

»Bună-vremeaU striga acela cătră cioban.Era un strein ce umbla cu negoaţe prin

ţinutul acela. Peste to t locul te întâlneşti cu

d'al de aceştia, în oraşe, ca şi în sătuleţele

cele ascunse. De altfel nu e greu se te în

ţelegi cu dînşii, pentru-că vorbesc toate lim

bile.  Era italian, neamţ ori româ n? Nu ştianimenea ; dar' de bună-seama era ovreu, ovreu

polon; era înalt de statură, slab, cu nas înco

voiat, barbă ascuţită, frunte lată, ochi foarte vii.

Acest neguţător vindea ochiane, termo

met re, ba rometre şi ciasornice. Ce nu era

 încărcat din negoţul seu în lada ce o purta

pe spate , legată cu cingi tari, era acăţat la gât

şi la cingă toare ; era un adevărat neguţăto r de

tarabă, ce-'şi ducea to tdeuna negoţul în spate.

Negreşi t, că acest ovreu zicea bună -

ziua la toţi ciobanii, care-'i insuflau respect

şi frică. Astfel salută el şi pe Bucur. Apoi

 îl agrăi pe româneşte cu accent străin:

— Cum îţi merge?

— Dar ' eac'aşa... cum sunt vremurile,

răspunde Bucur.

— Apoi acu tr ebue , că-'ţi merge bine ,

căci vreamea e bună.

Page 23: _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 23/267

 r— Dar' 'mi o merge reu mâne, c'o ploua.

— O, ploua?... esclamâ colportorul. Sevede că pe la dumniavoastră plouă şi când nu

sunt nori.  .

— S'o înoura la noapte , uită-te colo în

 jos...  de acolo de după mu nte vor eşi norii

— De unde ştii?

— De pe lâna oilor, vezi că e aspră şiuscată, ca pielea argăsită.

— Apoi zeu c'o fi reu pentru drumeţ i.

— Dar' o fi cu mult mai bine pent ru

cei-ce stau acasă după cuptor.

— Da, dar ' t rebue se ai mai ântâiu casă

cu cuptor...

— Ai copii? întrebă Bucur.

— N'am.

— însurat eşti?

— Nu.

Bucur înt reba acestea pe străin, pentru-că

aşa e pe acolo obiceiul, se întrebi pe cine în

tâlneşti.

Apoi replică:

— De unde vii?

— Dela Sibiiu.

— Şi unde te duci ?...

— Poate cătră  Cluj.

Ca se ajungi de aici la  Cluj,  trebue se

mergi pe valea Mureşului, apoi dela Alba-

Iulia de-alungul munţi lor apuseni . E o cale

cam de vre-o 20 de miluri.

In adevăr aceşti neguţători de termometre, barometre, ceasornice, au în to tdeauna

l

— 11

Page 24: _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 24/267

o înrîurire fantastică asupra omului. Ei vând

timpul în toate formele sale, trecutul, presentulşi viitorul, întocmai cum vând şi alţi semeni

de ai lor coşărci, stofe sau ciorapi. Ai crede

că sunt »commis-voyageurs« de ai casei Sa-*

tu rne et Comp., după însemnul Sab li er d'or

Şi fără îndoială o asemenea înrîurire avii

ovreul şi asupra lui Bucur, care privia nu fărăuimire, această adunătură de lucruri, nouă

pentru el, neştiind de ce treabă sunt.

— De ce treabă sunt acestea, atâtea

lucruri ce-'ti zurăesc acă ta te de brîu ? — în-

trebâ Bucur aretând cu degetul la marafe

turile ovreului.

— Acestea sunt scumpe răspunse ovreul,

şi de folos la toată lumea.

— La toată lumea? replică Bucur, chiar

si la ciobani...?

— Chiar şi la ciobani.

— Şi unealta aceasta?...

— Uneal ta aceasta , respunse ovreul, lu

ând în mână un termometru, îţi spune dumi-

tale când e cald şi când e frig.

— Ei, apoi acestea le ştiu eu şi fără

de aceea, când asud cu peptarul, sau sgribu-resc cu cojocul.

De bună- seama a tâ ta e de ajuns pen

tru un cioban, care nu-'şi bate capul cu p ro

gresele ştiinţei.

— Dar' ceasornicul acesta mare cu ară

tătorul? întrebă Bucur, aretând spre un barometru aneroid.

— 12 —T

Page 25: _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 25/267

— Acesta nu e ceasornic, acesta e un

instrument, care-'ţi spune că mâne o fi vremebună ori plouă...

•— Nu glumă...?

— Nu, nu!

—• Bine, replică Bucur, aceea nu- 'mi t re

bue,  chiar se mi-o dai de geaba. Aceasta o ştiu

eu cu două-zeci şi pa tru de ceasuri mainainte . Se te uiţi numai la nori, când merg

cătră munte, sau se grămădesc împregiurul

vârfului celui înalt. Uită-te, vezi negura aceea

ce se vede eşind din pământ?. .. Ei bine, se

ştii,  că din aceea are se plouă mâne.

De fapt ciobanul Bucur, marele cunos

cător al vremurilor, putea se* trăească şi fără

barometru.

— Ei, dar' nici nu te-am întrebat , nu-'ţ i

trebue un ceasornic? — urma colportorul.

— Un ceasornic?... Am eu unu, care

umblă fără să-'l întorci şi îmi umblă pe de-a~

supra capului. E soarele. Uită-te, când ajunge

la vârful Rodicului , e la ameazi, şi când se uită

prin crepăturile Egeltului, e la şese ceasuri.

Oile o ştiu asta tot aşa de bine, ca şi cânii, şi

cânii o ştiu, ca şi mine. Ţine-'ţi comediile tale!

— Ei, dac'aş ave eu tot cumpărător i

ca ciobanii, — răspunse colportorul, apoi zeu

nu m'aşi îm bo gă ţi ! După-cum văd dumita le

nu-'ţi trebue nimic.

— Nu, nimic!

De altfel, toate aceste bagatele erau niştefabricate foarte de puţină valoare; barome-

— 13 —

Page 26: _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 26/267

trele nu se potriviau nici câtuşi de puţin unele

cu altele; arătătoarele ceasornicelor arătau sau

ceasuri prea lungi, sau minute prea scurte —

 în sfîrşit era o curată şarlatanie. Ciobanul

nostru doară îşi socotea el aceast a; de aceea

nu-'i trecea prin minte să cumpere ceva. Dar'

tocmai când era să plece la drum, eacă că

dete cu ochii de o ţeava, ce era atârna tă la

brîul colportorului.

— Dar' ţeava aia ce-i?...

— Ţeava aceasta, nu e ţeava.

— E doar ă pistol ?

— Ba nu, zise ovreul, acesta e ochian.

Era un ochian ordinar , care măr ia decinci-şese ori obiectul, sau îl ap ropia atâta,

de producea tot acelaşi resultat.

Bucur îl luă a mână, îl în toarse pe de

toate lăturile, şi făcea cilindrele se lunece

unul peste altul.

— Ochian? — înt rebă Bucur, clăt inânddin cap.

— Da, ciobane, şi încă un ochian fru

mos,  cu care poţi vede foarte departe.

— Oh! eu am ochi buni. Când e se

nin văd stâncile cele mai de pă rt at e până la

verful Re tezatu lu i; ved şi copacii cei scufundaţi din fundul pasului Vulcan.

— Fără de a clipi ?...

— Fără de a clipi. La rouă am eu

de a-'i mulţumi aceasta, că de seara până di

mineaţa dor m sub cerul liber. Roua , mai bine

ca ori-şi-ce, agereşte vederea.

Page 27: _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 27/267

— Ce?... Roua? — întreba colportorul.

Mai curând orbeşti de ea.— Poate voi. Dar' nu noi ciobanii.

— Se poate! Dar' ori-cât de buni ochi

ai dumniata , totuşi eu ved cu mult mai bine ,

dacă me uit prin ochian.

— Ei, aş vre se ved.

— Vezi, pune-'l la ochii dumitale.

— Eu?...

— încearcă numai.

— Şi aceasta nu face nimic ?  — întrebă

Bucur, care dela firea lui era om foarte ne

 încrezător.

— Nimic... chiar dacă dumnia ta nu cum

peri ochianul.

Basat pe aceasta, Bucur luă ochianul ;

cilindrele 'i-le potrivi colportorul . închizând

ochiul stâng, ii puse cu un capet la ochiul drept.

Mai ântâiu privi în direcţiunea pasului

Vulcan , ridicându-1 cătră Pleşa. Apoi îl lăsă

 în jos, şi-'l îndreptă cătră satul Măţeşti.

— Ei!, ei! — zise Bucur — ba zeu îi

drept... Ved mai departe cu el, decât făr' de

el...  Uită-te, uliţa cea mare... cunosc si oam e-

nii...  Uită-te, uit ă-t e! Ni ţă . Stan , pădurarul,tocmai vine acasă dela pădure , cu traista în

spate şi cu puşca pe umer.

— Nu 'ţi-am spus ?  — observă col

portorul.

— Da... da... de bună-seamă, e Ni ţă! —

urmă Bucur. — Şi cine-'i fata, ce ese chiaracum din casa stăpănu-meu Colţu, cu cătrinţă

— 15 —

Page 28: _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 28/267

roşie şi cu scurteică neagră, ca-şi-cum ar merge

 înaintea lui ?...— Uită-te bine păstorule, că-'i cunoaş te

şi fata, cum a-'i cunoscut ficioru...

— Ei, da!... E Măriuţa.. . Măriuţa cea

frumoasă!... A h ! îndrăgostiţii , îndrăgostiţ ii!...

De astă-dată, numai de se vor întâlni, că eu

cu ochianul n'am se le perd nici o mişcaredin vedere!

— Ce zici acum de maşina mea?

— Ei!, ei!... poţi vede depar te cu ea!

Din pricina, că Bucur n'a mai privit nici

odat ă prin vre-un ochian, trebue se credemcă Măţeştii era între satele cele mai înapoiate

din ţinut. Şi că aşa e, vom vede numai decât.

— De, ciobane zise streinul , uită-te î ncă. .

uită-te şi mai de par te de Măţeşti... Satul e

foarte aproape de noi... Uită-te mai departe,

cu mult mai departe.— Nu trebue se plătesc nimic jL

— Nu, de fel.

— Bine!... Acum o se me uit pe apa

Jiului!... Da... ui tă turnul din Livăzel... II cu

nosc de pe cruce că-i lipseşte un braţ... Şi

mai în jos, în vale, pr in te brazi, ved turnul

din Petroşeni, cu cocoşul de tinichea; uită-te

stă cu ciocul deschis, îşi chiamă puii!... Şi de

acolo mai în jos , turnul cela ce se vede prin

tre copaci...? Acela trebue se fie turnul din

Petrila... Dar' acum îmi vine în minte, maiaşteaptă niţel, ca se me mai uit...

Page 29: _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 29/267

— De uită- te numai!

Bucur se îndreptă cătră platoul Orga l;

apoi întorcendu-se cu ochianul, se uită la pă

durile întunecate de pe coastele Pleşii, până

ce câmpul obiectivei cuprinse trăsurile caste

lului îndepărtat.

— Da, esclamâ el, a pa tra creangă e

 jos...  Doar ' bine am vezut eu! . . Si nu s'a

duce nimenea acolo s'o iee şi se facă un foc

cum se cade în noaptea de Sânziene. .. Nu,

nimenea... nici eu nu... îţi pui trupul şi su

fletul în primejdie... dar' nici nu trebue se te

atingi de ea!... S'o afle cineva s e o ducă în

noapt ea aceea în mijlocul focului din iad...

Acela o fi necuratul.

Poate că ovreul 'l-ar fi în trebat , se-i es-

plice aceste vorbe neînţelese pentru ori-ce om,

care nu era din Măţeşti , ori din ţinutul acela.

Când deodată Bucur strigă într'un ton despaimă şi surpr indere to tod at ă:

— *Oare ce se fie negura aceea, ce iese din

turn?...  Oare negură-'i?... Nu!... Ai mai zice, că

e fum... Dar ' asta nu se poate!... Din căminu-

rile castelului de zeci de ani n'a mai eşit fum!

— Dacă vezi fum, ciobane, apoi de bună-seamă e fum.

— Nu... nu!. Doar' s'a întunecat sticla

maşinei acesteia?

— Şterge-o!

— Şi dacă o şterg...?

Bucur întoarse ochianul şi ştergendu-' isticla cu mâneca cămeşii, îl puse ear' la ochiu.

Page 30: _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 30/267

 într 'adever ceea-ce esia din turn era

fum. Se ridica drep t în sus în văzduhul li

niştit şi apoi se pe rdea în atmosfera fărămargini.

Bucur rămase nemişcat şi nu mai vorbia.

Toată atenţiunea sa era îndreptată asu

pra castelului întunecat de umbra ajunsă până

alăturea cu platoul Orgalului.

Numai decât lăsă ochianul din mână,

şi căută în straiţă.

— Cât e ochianul ac es ta ? — în tr eb ă

el pe ovreu.

— Un florin şi cinci-zeci — respunse

colportorul.

'L-ar fi lăsat el şi cu un florin, dacă ar

fi văzut, că Bucur vrea să tî rguească Dînsul

 însă nu se mai gândia se facă aceasta. Stăpâ

nit de o uimire, pe cât de neaşteptată, pe atât

de neînţeleasă, el îşi vîrî mâna în fundul străiţii

şi scoase parale.

— Pe seama dumitale cumperi ochianul?

— întrebă colportorul.

— Nu... pentru stăpânul meu, prima

rul Colţu.

— D'apoi întoarce-ţi-va el preţul?...— Da..., îmi dă şi doi florini încă...

— Cum... doi florini ?...

— Ei, fără 'ndoială! Noapte bună...!

— Noapte bună, ciobane.

Şi Bucur, fluerându-'şi cânii, adunându- 'şi

la olaltă oile, plecă repede cătră Mătesti.

Page 31: _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 31/267

«Dacă vezi fum, ciobane, de bună seamă e fum!« (Vezi pag. 17) .

2*

Page 32: _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 32/267

Ovreul privind în u rma lui, clătină din

cap,  ca-şi-când ar fi avut de lucru cu un omfără de mintea întreagă.

— Dacă ştiam — mu rm ur a el înş ine —

 îi ceream mai mult pe ochian.

Apoi rînduindu-şi marfa, pe care o luă

 în spate şi la gât, plecă în sus pe ţermurul

drept al Jiului.Un de mergea? Puţin ne impoart ă. El

numai fugitiv a apărut în această istorisire.

Nu-'l vom mai revede.

Page 33: _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 33/267

 f

II.

Studiind stâncile grămădi te de natură

 în epocele geologice, după ultimele convulsiuni

ale pământului, sau clădirile făcute de mână

omenească, preste care a suflat vântul timpurilor trecute, aspectul e înt ru toate asemenea,

când le priveşti din tr'o depărtare de câteva mi-

luri.  Pea tr a br ut ă şi peatra lucrată se confundă

foarte uşor. Din depărtare se ved aceeaşi

coloare, aceleaşi liniamente, aceleşi abater i ale

liniilor, aceeaşi uniformitate de nuanţă, subscoarţa surie a veacurilor.

Astfel era si cu cetatea, — numită alt-

mintr elea: «Caste lul din Carpaţ i«. A-'i deo

sebi formele puţ in pr on un ţa te pe acest pla

tou al Orgalului, încoronat la stânga pasului

Vulcan, era imposibil. Ea nu-'şi înalţă fruntea

sus dintre munţii, ce o adăpostesc la spate.

Ceea-ce ar cugeta cineva că e un tu rn de

sentinelă, nu e decât o ridică tură de stânci .

Cine ar privi din depărtare, ar crede că vede

zidurile unui turn, pe când în faptă nu e decât

spinarea unui deal. în treaga împregiurime e

— 21 —

Page 34: _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 34/267

vagă, nesigură şi fantastică. Astfel mai mulţ i

turişti cred, că castelul din Carpaţi nu există,decât în imaginaţ ia poporului din ţinutul acela.

Evident, că mijlocul cel mai simplu,

de a te convinge despre adevăr, ar fi să iei

im călăuz din Vulcan sau din Măţeşti, să vi-

sitezi pasul, să urci munţii de pe acolo şi se

cercetezi interiorul acestor clădiri. Dar' zeu

că mai uşor găseşti calea la castel, decât un

călăuz, care se te însoţească acolo. în valea

celor două Jiuri pentru lumea asta nu s'ar

afla cineva, care să conducă pe un călător la

«Castelul din Carpaţi«.

Ori cum ar fi, cine ştie ce ai pute vede

 în acest lăcaş vechiu cu un ochian mai perfect

şi mai bine făcut, decât cum e inst rumentul de

speculă, cumpărat de Bucur pe socoteala stă

pânului seu Colţu.

Cam opt, nouă sute de urme dela pasul

Vulcan e o ruină de cetate, de coloare surie

acoperi tă de muşchiu şi plante lapidare. Ea

cupr inde o periferie de patru, cinci su te de

stângeni, ştirbind starea plaiului; la fiecare

capăt are câte un turn de apărare sau bastion,

dintre care lângă cel din dreapta, unde era

crescut şi fagul cu pricina, să vedea un mic

canton cu un vîrf ascuţit; de-a stânga un zid

răzimat pe stâlpi, ce susţineau turnuleţul unei

capele, al cărei clopot, ce se mişca foarte uşor,

de multe-ori sună când e vre-un vânt puter

nic,  spre spaima locuitorilor din ţinutul acela, în mijloc erau încăperi de locuit în formă de

Page 35: _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 35/267

turn compact, tare, încoronat cu platformă,

cu trei şiruri de fereşti plumbuite, ear' primuletagiu încungiurat de un foişor în cer c; de-a-

supra platformei e o rudă lungă de metal, îm

podobit cu inel feudal, un fel de sfârlează

acoperită de rugină. Suflarea ultimului vânt o

 îndreptase spre resărit-mează-zi.

Că era vre-o încăpere de locuit în inte

riorul acestei fortăreţe, ruinate pe mai mul te

locuri, că era vre-un pod, ce se lasă şi ridică

sau vre-o uşă secretă, spre a pute înt ră în

lăuntru, acestea erau lucruri, cari de mulţi ani

nu le mai stia nime. Desi în reali tate Cas-

telul din Carpaţ i era mai bine conservat în

lăuntru, de cum se părea din afară, totuşi

spaima, supersti ţia înrădăcinată în popor, îl

scuteau cu mult mai bine, decât odinioară tu

nuri le sale, treascurile, puşti le cu cremene şi

alte multe inst rumente de artilerie ale vea

curilor trecute.

Şi cu toa te acestea, Castelul din Car- /

păţi ar fi meri ta t se fie visitat de turişti şi

amator i de antici tăţi. Situaţia sa, în vîrful

platoului Orgal, e rar ita te de frumuşeţă. De

pe platforma de-asupra turnului se deschidepriveliştea cea mai frumoasă, până în zarea

depărtată a munţilor. în fund undulează

ramificaţiile unice în felul lor ale munţilor dela

frontiera României. în faţă se deschide pasul

Vulcan, cu admirabi lele lui coti turi, singura

cale practicabilă la acest loc între ţerile ho-tărîşe . în jos, pe valea celor doue Jiuri, se

Page 36: _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 36/267

află satele Livăzel, Petroseni si Petrila, situate

la gu ra minelor, din cari se esploatează avutestraturi de cărbuni de peatră . Apoi afară de

aceea e o admirabilă încrucişare de munţi ,

la poale acoperi ţi cu păduri seculare, la brîu

cu păşuni grase, ear' la vîrf pleşuvi, nişte stânci

colţuroase, peste cari dominează vîrfurile pre-

cipişe ale Re te za tu lu i, şi ale Pa rî ng ul ui1

). Infine peste valea Haţegului, la cursul Mureşu

lui apar Alpii Transi lvaniei centrale, acoperiţi

necontenit de neguri.

In fundul acestui tornar, scufundarea pă

mântului forma altădată un lac, în care se ab-

sorbiau cele doue Jiuri, înainte de ce 'şi-ar fi

croit calea preste lanţul de munţi. Astăzi

această scufundare e un magazin de cărbuni

cu toate foloasele şi neplăcerile sale. Căminele

(horneţele) cele lungi dela fabrici se amestecă

cu ramuri le brazilor, fagilor şi stejarilor; fu

mul cel negru strică aerul, pe care odată îl

umpleau cu miresme şi parfumuri pomii şi florile.

Cu toate că, în timpul în care se pe

trece povestirea noastră, comerciul ţine acest

ţinut în mâna sa de fer, el n 'a perdu t nimic

din caracterul seu romantic, cu care 'l-a în

zestrat natura.

Castelul din Carpaţ i datează din veacul

al XII. sau al XIII . In acel timp, sub dom

nia voivozilor, mănăstirile, bisericile, palatele,

•) Retezatul  se ridică la o înălţime de 2496 m.

şi  Paringul  la o înălţ ime de 2414 m. preste starea mării.

Page 37: _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 37/267

 rcastelele se fortificau tot cu atât de mare

grije ca şi oraşele sau satele. Domnii şi ţeranii

aveau se se asigure în contra atacurilor

de to t felul. Aceast ă stare a lucrurilor ne

explică pentru ce zidurile castelului vechiu, bas-

tionele si turnul seu, îi dau înfătosarea unei

clădiri feudale, to tdeauna gata de aperare. Ce

architect '1-a edificat pe acest platou, la o astfel de înăl ţime? Nime nu ne poa te spune.

Cine a fost art istul atât de cutezător, dacă

nu meşterul Manole, cel atât de glorios, cântat în

legendele româneşti, şi care a edificat la Curtea

de Argeş renumita biserică a lui Radu Ne gru

Dacă este îndoială asupra architectului,

nu există asupra familiei, care poseda acest

castel. Baronii de Gorţ erau domnii acestui

ţinut din timpurile cele mai vechi. Ei au luat

parte la toate resboaiele, ce le-au purtat pro

vinciile ardelene; au luptat contra Ungurilor,Saşilor, Secuilor. Numele lor figurează în

»cântece« şi în »doine«, în care se păstrează

din neam în neam aminti rea aces tor timpuri

de restrişte. Ei aveau ca devisă renumitat

zicală român ească: »Dă p e moar te ! « . Şi au şi

dat ; ei îşi versară sângele pent ru causa in

dependenţei — acest sânge nobil ce le curgea

 în vine dela Romani, străbunii lor.

Se ştie, că atâta energie, devotament,

 jertfe, n'au avut alt resultat, decât a aduce la

o nedeamnă opres iune pe urmaşii acestuineam eroic. Aceştia nu mai au vieaţă poli-

Vodă.

— 25 —

Page 38: _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 38/267

tică. Trei lovituri 'i-au apăsat grozav. Dar '

nu desperează de a-'şi scutura jugul, aceştiRomâ ni din Transilvania. Viitorul e al lor,

şi ei cu o încredere neclintită repet aceste

vorbe, în care se concent rează toate aspira-

ţiunile lor: «Rom ânul nu p i e r e ! » 1 )

Cătră mijlocul veacului al XlX-lea ulti

mul representant al domnilor de Gorţ era baro

nul Radu. Născut în Castelul din Carpaţi, în

primii ani ai juneţei sale el văzu st îngându-se

 în giurul seu membrii familiei, unul după altul.

La vîrstă de doue-zeci şi doi de ani rămase

singur pe lume. Toţi ai sei au căzut, an de

an, întocmai ca şi crengile acelui fag secular,

de care supersti ţia poporală lega chiar exis

tenţa castelului. Fără părinţi, ba aşa zicând

fără prieteni, cu ce să-'şi petreacă baronul Radu

timpul în această singurătate monotonă, ce o

făcuse moar tea în giurul lui? Cari erau gus

turile moravurile, talentele lui? Nime nu a

cunoscut la el altceva, decât o patimă nespusă

pent ru musică, mai ales pent ru cântul artiştilor

mar i ai acestui timp Chiar de pe atunci

urîndu-i-se de castelul, deja foarte ruinat, în-

crezîi toate lucrurile câtorva servitori băt râni

şi în tr 'o zi dispăru. Şi după-cum s'a auzit mai

târziu, el îşi cheltuia averea, care era destul de

considerabilă, petrecând în principalele centre

*) E de însemnat, că însuşi autorul foloseşte

aceste vorbe româneşti precum:  ucantices* »doines*,

•t>Da  pe maorte*, »Roman n'o pe're*,  ear' mai târziuvserpi de casat.  Trad.

Page 39: _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 39/267

 rlirice ale Europei, cercetând teatrele din Ger

mania, Francia, Italia, un de numai pu tea se-'şi îndestulească dorul nesăturat de adorator al

musicei. Era dînsul un excentric, pent ru a

nu zice un maniac? Bizaritatea existenţei sale

da loc la fel de fel de credinţe.

Cu toate acestea aducerea aminte de ţeară

era adânc întipărită în inima tinerului baronde Gorţ. In decursul depărtate lor sale călătorii,

el nu-' şi uita de patr ie — de Transilvania. Se

şi reîntoarse pent ru a lua parte la una din

sângeroasele revolte ale ţeranilor români con

tra apăsării ungureşti.

Urmaşi i vechilor Daci fură învinşi, şi

pământul lor ajunse în mâna învingătorilor.

 în urma acestora baronul Radu părăsi

definitiv Castelul din Carpaţi, la care unele

părţi căzuseră în ruine. Nu peste mult muriră

şi ultimii servitori, şi castelul fu părăsi t de tot.

Despre baronul Radu circulau fel de

fel de versiuni. înse nu era nimic adevărat ,

deşi baronul de Gorţ nu s'a mai arătat de pe

timpul acela la castel. Din pricina aceasta

toţi îl credeau mort. Dar' e bine, să nu

crezi tot ce spune cu oare-care reservă acea

stă populaţiune credulă.

Castel părăsit, castel nelocuit, castel cu

vedenii! închipuirea vie şi înflăcărată împo-

pulează totdeuna astfel de locuri cu fantoame,

cari vin din cealaltă lume, cu suflete care în

vie şi se arată noaptea. Astfel de lucruri şi

azi se cred în unele ţinuturi superstiţioase din

 J— 27 —

Page 40: _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 40/267

Europa . Şi între acestea Ardealul merită lo

cul prim.

De altmintrelea cum se şi putea, ca în

satul Măţeşt i se nu existe astfel de credinţe

 în lucruri supranaturale? Popa, care are se se

 îngrijească de starea sufletească a credincio

şilor sei, şi dascălul, care e pr imul factor în

creşterea copiilor propagă cu atât mai vîrtos

aceste poveşti , cu cât şi ei le cred. Pe basă

de dovezi pipăibile, ei afirmă, că pe câmp

umblă năluci în formă de lup, strigoi, cari

strigă după sânge de om; că pe la răspântii

de drum umblă stafii, care fac rău oamenilor, dacă uită se le ducă în fiecare seară mân

care şi beutură. Sunt ursitoare, cu care se

păzească sfintul se te întâlneşti Marţia şi Vi-

ner ia, pentru-că acestea sunt zilele cele mai

rele din săptămână. Cine ar cuteza se înt re

 în afunzimile pădurilor din acest ţinut, în care

se ascund »bălauri«, ce umblă cu o falcă în

cer şi cu alta în pământ ; »smei«, cu aripi

nemăsura te , cari fură fete de împăra t b a

chiar şi de oameni mai de rând, dacă sunt

frumoase! Eată câţiva monştri înspăimântă

tori.  Şi care e geniul care, du pă imaginaţiu-

nea populară, le po at e strica acestor bidi-

gânii? Nu e altceva decât «şerpii de ca*ă«,

un fel de şerpi domestici, cari trăesc în un

mod familiar în casă, pe lângă vatră, şi cărora

ţeranul le atribue o influinţă folositoare, dacăle dă de mâncat lapte dulce.

— 28 —

Page 41: _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 41/267

rDacă s'a crezut oare-cândva, că este un

castel, care adăpos teşt e aceşti oaspeţi ai mi

tologiei române, apoi s'a crezut, că într' adevăr

acesta e castelul din Carpaţi.

Pe această înălţime isolată, inaccesibilă,

despărţ ită la stânga de pasul Vulcan, nu puteau

se locuească altceva decât balauri, zine, strigoi,

poat e că şi oare-care stafii, chiar din familia,baronilor de Gorţ. Castelul avea nume foarte

reu, şi nu fără drept. Nime n'ar fi vrut se-'şi

pună vieaţa în primejdie, ca se-'l visiteze. în

tr 'adever în giurul lui era o spaimă, aşa zi

când epidemică , ca-şi-când o mlaştină nesă

nătoasă ar împrăştia miasme de ciumă. Cines'ar fi apropiat şi numai la un pătrar de milă

'şi-ar fi primejdui t sufletul atât peut ru lumea

aceasta cât şi pentru ceealaltă. Lucruri de

acestea se învăţau si în scoală dascălului

Petrică.

Aceas tă stare de lucruri trebuia să treacă

şi din vechea fortăreaţă a baronilor de Gorţ

nu avea se mai rămână peatră pe peatră. Aşa

spunea legenda.

Şi după părerea notabili tăţilor din Mă-

ţeşti existenţa castelului era legată de existenţa fagului bătrân, ale cărui ramuri se es-

tindeau lângă bastionul zidului de apărare,

situat la dreapta fortăreţei.

După depărtarea lui Ra du de Gorţ

oameni i din sa t — şi mai ales Bucur — au ob

servat că acest fag pe fiecare an are cu o

— 29 —

Page 42: _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 42/267

 rcreangă mai puţ in. Se ţinea minte, că fagul

a avut optsprezece crengi, când baronul Radu

s'a vezut pentru ultima dată pe platforma tur

nului, şi acum copacul nu mai avea decât

trei crengi.

Când vor cade toate crengile, atunci a

sosit anul de perire al castelului. Căderea

celei din urmă crengi aduce cu sine dispari-tiunea lui definitivă. Si atunci zadarnic vei

mai căuta pe înălţimea Orgalului castelul din

Carpaţi.

In reali tate, aceasta nu era decât una

din legendele, care de sine iau naştere în fan

tasia poporului românesc.

Şi într 'adevăr acest fag bă trân perdea

pe fiecare an unul din ramurile sale? Aceasta

nu era prin nimic dovedit, cu toate că Bucur

nu sta la îndoială a susţine, că dînsul, de când

umblă la oi pr in păşunile de pe lângă Jiu,nu a perdut nici odată din vedere acel fag.

Cu toate acestea şi deşi Bucur '1-a observat

continuu, era lucrul cel mai evident atât pent ru

cel din urmă ţeran din Măţeşti , cât şi pentru

cel dintâi oficiant, că castelul nu mai are de trăit

decât trei ani, de vreme ce pe «fagul păzitor«nu se mai văd decât «trei crengi*.

Ciobanul se pregălia acurn, după-cum

am amintit, să meargă de-adreptul în sat să

comunice această impor tantă noutate, după-ce

a avut loc incidentul cu ochianul.

L J— 30 —

Page 43: _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 43/267

Import antă veste. într'adever importantă.

S'a văzut eşind fum de-asupra turnului... Ce

n'a putut vede numai cu ochii, a vezut foarte

lămurit cu ins trumentul dela colportor... Acesta

nu e abor, ci e fum, ce se amestecă cu nour ii ..

Şi de atâta vreme castelul e părăsit... De mult,

de mult timp nime n'a mai intrat pe uşa se

cretă, care sigur e închisă, nici peste podul

mişcător, care fără îndoială e ridicat. Dacă

locuieşte cineva acolo, nu pot se fie decât

fiinţe supranaturale... Oare de ce vor fi făcut

foc stafiile în vr'unul din apar tamentele tur

nului?...  Se fie foc din vre-o odaie, ori din

bucătăr ie?... Aceasta nici-decum nu se poat e

explica.

Bucur grăbi să-'şi închidă oile în staul.

La glasul lui cânii îi adunară turma la drum.

Nişte ţerani ce veniau mai târziu dela

câmp,  îi deteră bună-seara, trecend pe lângă

dînsul, el le mulţumi. Inse aceasta îi pricinui

oare-care nelinişte, căci pentru a încungiura

prepusuri le lumii, în ceea-ce credea despre el

cu vrăjitoria, nu mai era destul să-'i salute ,

ci se şi răspundă. Bucur cu ochii săi fioroşi,

cu ţinuta neobicinuită, cu gesturile nepotrivite,nu se prea vedea aplecat spre aceasta. N' ar

fi devenit aşa nici dacă urşii ori lupii 'i-ar fi

mâncat jum ătat e oile. Oare ce fel de veste

rea aducea?

Cel ce află mai ântâi a fost pr imarul

Colţu. Cât ce-'l văzu, Bucur îi zi se :

Page 44: _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 44/267

— Este foc în cetate, domnule primar!

- - C e spui tu, Bucure?— Spun ce este.

— Nebunit-'ai?

Cum putea se fie foc, în aceea ruină

veche de pietri? Dacă ar fi spus cineva, că

e acoperit de flăcări Negoiul , cel mai înalt

vîrf al Carpaţ ilor ardeleni, n' ar fi spus o ne bunie mai mare, ca aceasta.

— Socoti tu, Bucure, că cetatea ar de? ..

— întrebă din nou primarul Colţu.

— Dacă nu arde, ese fum.

— E abor, măi!

— Ba nu, e fum .. H aide si vezi l

Şi amândoi merseră cătră mijlocul uliţii

din sat, pe o ridicătură de unde se vedea

la pasul Vulcan şi se putea vede şi castelul.

Cât ce ajunseră acolo, Bucur dete pri

marului Coltu ochianul.>

Şi lui ca şi ciobanului îi era to t atât

de puţ in cunoscut la ce se foloseşte acest

instrument.

— Ce-'i aceasta? — întrebă primarul.

— Asta- 'i o maşină, ce-am cumper at -ocu doi florini, dar' e vrednică şi patru!

— Dela cine?

— Dela un neguţător.

— Si ce 'ti-e bună?

— Pune-o la ochiu, uită- te prin ea la

cetate, şi apoi o să vezi.

Page 45: _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 45/267

 ţ \Primarul îndrepta ochianul în direcţiunea

castelului şi se uita mai mult.

Da! Era fum, ceea ce esia dintr'un ca-

! min al turnului. In acest mom en t un vânt

 îl împedeca de a se înălţă în sus, şi se lăţia pe

vîrful muntelui.

— Fum!... fum!... repetă primarul Colţu

 înmărmurit.

Intr'acestea se apropia acolo Măriuţa şi

Niţă Stan, vigilul de păduri, care nu de mult

sosise acasă.

— Ce-'ţi e bu nă aceea? — în tr ebă Niţă

luând ochianul în mână.

— Ca se vezi departe, respunse ciobanul.

— Glumeşti dumneata , Bucure?

—• Ba eu nu glumesc, fetul meu, că

nu e un ceas, de când t e-am vezut venind

acasă, cătră Măţeşti; dar' nu erai singur...

Nu mântui vorba si Măriuţa, roşie, îsi

plecă ochii în pă mâ nt. Dar ' nu-i iertat unei

fete de omenie, a merge înaintea logodni

cului seu ?

Stan şi Măriuţa luară apoi, unul dup ă

altul, ochianul şi se uitară la castel.

Intr'aceea se adunaseră acolo vre-o zece,

doisprezece vecini şi se uitară cu toţii prin

ochian.

— E fum! e fum în cetate, — zicea unul.

— Poate a trăsni t? — observă altul.

1— 33 —

3

Page 46: _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 46/267

— A trăsnit zise primarul Colţu că tr ă

Bucur.

— Nici n'am auzit tunând, d e  ° săptă

mână, răspunse ciobanul.

Mirarea acestor oameni n'ar fi fost mai

mare , dacă le ai fi spus , că în vîrful Reteza

tului s'a deschis un crater, prin care es aboridin păment.

Page 47: _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 47/267

III.

Satul Mătesti e asa de neînsemnat, încât

pe cele mai multe mape de geaba îl vei căuta, căcin'o se-'l găseşti. în rangul administrativ stă

 îndărătul vecinului seu, numit Vulcan, după

numele acelei părţ i d in Pleşa, pe ale cărei

coaste, atât de pitoreşti, sunt amândouă aşezate.

De present exploatarea straturilor de

cărbuni au dat o faţă, oare-cum de afaceri,satelor Petroseni, Livăzel si altora, ce se află

la distanţă de câteva miluri. Dar' nici Vulcanul,

nici Măţeştii n 'au tras nici un folos din această

vecinăta te cu un mare centru indus tr ial ; ceea

ce sunt acum aceste sate au fost şi înainte

cu cin. 'zeci de ani, si vor fi fără îndoială sicu ju mă ta te de veac mai târziu. După-cum

ne spune Elisee Reclus, o parte în semnată

din populaţiunea Vulcanului nu se compun e

»decât din amploiaţi ataşaţi pe lângă serviciul

de frontieră şi de vamă, gendarmi, personal

de finanţi şi de cei pent ru îngrigirea bolnavilor din carantină«. Dacă subt ragem gen-

darmii şi agenţii fiscului, şi în schimb luăm

cu ceva mai mulţi economi, populaţ iunea Mă-

ţeşti lor va fi de patru, cinci su te de locuitori .

 întreg satul constă din o singură uliţă,

o uliţă largă, pe care, fiind precipişă, tot aşa

Page 48: _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 48/267

de greu poţi sui, ca şi coborî. De altfel

aceasta e calea naturală între graniţa românăşi cea transi lvană. Pe aici trec cirezi de boi, gră

mezi de porci, turme de oi, pe aici nmblă negu

ţătorii de vite, de poame şi de bucate, şi unii

rari călători, cari mai bine vreau a trece pe

aici,  decât a merge cu trenul pe la Predeal.

Natura a înzestrat cu belşug aceastăvale,  ce se est inde între munţii Bihorului şi

 între Retezat şi Paring. Avuţia sa nu e a se

căuta într' atâ ta în rodnicia pământulu i, cât

mai mult în comorile ascunse în lăuntrul seu:

ocnele de sare dela Turda, cu un produs

anual mai mare de douăzeci de mii de toane;

muntele Paraid, care la distanţă de 7 chilometri

 în circumferenţă constă numai din clorură de

sodiu; minele dela Trăscău cu plumb, galen,

mercur şi mai ales fer; din aceste straturi

metalice se exploa ta şi prin seclul al X-lea;

minele dela Hune doar a, din ale căror mine

rale se pregăteşte oţel de calitate superioară;

mine de cărbuni, foarte uşor de exploatat din

cele dintâi straturi ale acestor văi, în ţinutul

Haţegului , Livâzelului, a Petroşenilor, într'o

cantitate calculată la 250 de milioane de toane ;

 în fine, minele de aur dela Ofenbaia, Roşia,

Câmpeni, ţinutul spălătorilor de aur unde

mii de mori cu un mecanism foarte simplu

spală năsipul cu aur, şi pe fiecare an ne dau

metale nobile în valoare de 2 milioane de franci.

Eată un ţinut foarte favorisat de naturăşi cu toate acestea, bogăţia lui nu cont ribue

— 36 —

Page 49: _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 49/267

 întru nimic Ia bunăstarea locuitorilor. La tot

caşul în centrele mai importan te se află şioare-cari instalaţiuni corespunzătoare progre

sului industriei moderne; se află construcţiuni

de o formă şi regularitate matematică, şo-

proane, magazine, locuinţe corespunzătoare

pentru lucrători, ba sunt câteva case cu bal

coane si verande, dar' case de felul acestasă ne ferim a căuta în Vulcan ori în Mătesti.

 întreg satul să compune cam din 60 de

case,  aşezate pe lângă unica uliţă. Sunt case cu

coperiş înalt, aşezate cu faţa cătră grădină,

 în loc de etagiu cu un fel de pod, de pe de-

lături poate sufla vântul în dragă voe. Lân găcasă este şopron de scuteală, un grajd aco

perit cu paie, ici-colea câte-o fântână, de a

cărei cumpănă atârnă o găleată; câteva bălţi,

care când e timp ploios se umplu de apă şi

servesc ca isvoare unor mici pă răuaşe, astfel

e acest sat numit Măţeşti, situat de amb epărţile drumului, între precipişele coborîşuri

ale pasului. Dar' întreagă înfăţişarea e plă

cută şi at răgă toare. Prin ferestrii vezi flori

frumoase, păreţii sunt împodobiţi cu verdeaţă,

pe coperişele de paie ale caselor creşte muşchiu,

ear' împregiur se află plopi, răchite, fagi, ste jari şi chiar brazi, ce cresc de multe-ori mai

mari decât casele. Mai la vale se ridică vîrfu-

rile lanţului de dealuri şi dindăretul lor apa r

 în zarea depărtată culmile albastre ale mun

ţilor, ce se cufundă în albastrul cerului.

Precum în alte părţi ale Transilvaniei aşasi aici, nu se vorbeşte nici nemţeşte, nici un-

 J37 —

Page 50: _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 50/267

gureşte, ci numai româneşte. Româneşte vor

besc chiar şi Ţiganii, aşezaţi mai mult pecâmp,  lângă diferite sate din ţinutul acela.

Acest po po r împrumută limba terii, în care

trăeş te, ca şi religiunea. Ţiganii din Măţeşt i

formează un fel de comunitate deosebită, sub

autoritatea unui voivod, cu corturile, cu »ba-

racele« lor, ce se ascuţesc într 'un punct, şisub cari se află cete întregi de copii. Prin

moravurile si renduiala mai mare a vieţii lor.

ei se deosebesc mult de ceialalţi consângeni

ai lor, cari cutrieră Europa. Se ţin de ritul

grecesc, conformându-se religiunei creştinilor,

 în mijlocul cărora trăesc. Capul religios alMăţeşti lor e un popă, care locueşte în Vulcan,

de aici apoi se îngrijeşte de binele sufletesc

al poporenilor sei din ambele sate, depărtate

de o jumătate de milă.

Civilisaţia e tocmai ca şi aerul şi apa.

Pest e tot locul, unde numai îşi află cale sau

măcar o mică deschizătură, străbate şi schimbă

moravuri le esistente . De altfel tr ebue se re

cunoaştem, că în această parte de miază-zi a

Carpaţ ilor nu 'şi-a găsit nici o deschizătură,

pe unde să poată pă trunde . Dacă Elisee

Reclus a pu tu t zice despre Vulcan »că în

valea Jiului român e ultima pos tă a civilisa-

ţiunii«, nu trebue se ne mirăm, că Măţeştii e

unul dintre satele cele mai înapoiate ale ţinu

tului. Cum se şi poate altfel în acele locuri,

unde oamenii se nasc, cresc şi mor, fără a fieşit de pe hotarul satului!

Page 51: _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 51/267

Dar' ar pute reflecta cineva, că în Mă-

ţeşti este dascăl şi primar. Da, fără îndoială!

Numai, cât dascălul Petrică nu poate se în

veţe,  decât numai ce el însuşi stie, adecă

a ceti, a scrie si a calcula. Nici cunoştinţele

lui nu sunt mai mari . înt ru cât se ţine de

ştiinţă, istorie, geografie, literatură, nu cunoaşte

decât cântecele poporale şi legendele ţinutuluidin giur. în d'al d'acestea memoria lui are

o rară bogăţie. în materie de fantastic e foarte

tare şi câţiva şcolari din sat trag mare profit

din lecţiile lui.

Ce se ţine de primar, trebue se fim în

clar cu cualificaţia celui dintâiu oficiant dinMătesti.

» >

Do mnul primar Colţu era un om mic, de

vre-o 55—60 de ani, Român de neam, cu per

scurt şi cărunt, cu must ea ţă încă neagră, nişte

ochi mai mult blânzi, decât vii. De o sta

tură compactă, cum sunt în deobşte muntenii,

pur ta o pălărie cu pană lată, era încins cu curea

de pele, cu cămeşă albă de pânză, ţesu tă în

sat, cu ismene largi, băgate în nişte cisme cu

tureac înalt. în trunind funcţia de primar şi

 judecător comunal, de multe-ori trebuia se întrevină în căuşele de proces, ce se ivesc

 între săteni, dar' cu deosebire îşi îndrepta

atenţiunea la adminis trarea satului seu, ale

cărui afaceri le îndeplinia cu deplină cunoş

tinţă de causă, ceea-ce era tot odată şi spre

folosul seu. Din toa te învoielile de vinzareşi cumpărare dînsul îşi a re competen ţa sa,

Page 52: _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 52/267

pe lângă aceea şt din taxele de vamă dela

streini, turişti, neguţători, cari toate incurg înbuzunarul seu.

 în urma acestor venite primarul Colţu

ajunsese în stare bună. Deşi part ea cea mai

mare a poporului e stoarsă prin cămătăria

Ovreilor, care nu peste mult vor fi adevăraţii

proprietari ai pământului, totuşi primarul ştiusă scape din ghiarele lor. Averea sa era li

beră de hipotecă, sau »de întabulare* cum

se zice în ţinutul acela, şi nu era dator ni

mănui. Bani, împrumut , mai bine da, decât

lua, dar' fără a stoarce pe bietul popor sărac.

Avea păpuşoiu şi fenaţe bune pentru tu rma

sa. Cu nouele sis teme de agricultură nu se

putea împrieteni; avea însă vie frumoasă, ceea-ce

 îi gâdălia mândria, mai ales când se plimba

printre ciorchinele încărcate cu struguri, a

căror recoltă o vindea destul de cu preţ, afară

de o parte bunicică ce o reserva pent ru casa sa.

Casa pr imarului Colţu, aşezată lângă de-

lusorul ce traversează uliţa cea mare nu e

tocmai cea mai frumoasă în sat. E o casă

de peatră , cu faţa cătră grădină, cu uşa între

fereastra a treia şi a patra. Pe dinaintea caseisunt straturi cu flori frumoase şi, ce e mai

plăcut, doi stejari înalţi, ale căror ra muri se

 întind în toate părţile peste coperişul casei

Dindărăt e o grădină mare, frumoasă, cu stra

turi de legumi şi planta tă giur împregiur cu

pomi. în lăuntrul casei sîint odăi spa ţioaseşi curate, cu mobile colorate, mese , pa tu ri ,

— 40 —

Page 53: _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 53/267

laviţe şi scaune, dulapuri, în care se află blide

şi oale, cuiere, atî rnate aproape de plafondpe păre te ; pe cuie sunt puse feţe şi ştergare

 împistriţate cu colori foarte vii, lăzi pline de

haine de tot felul, ştergare şi feţe de masă; aceste

lăzi servesc în loc de dulapuri; ear' pe păreţii vă

ruiţi alb, sunt icoane cari representă pe pa

trioţii români — între alţii pe popularu l eroudin secolul al XV-lea, pe voivodul Ioan Corvin.

Eată o locuinţă plăcută, care e prea

mare pentru un om singur. Dar' nu era nu

mai singur primarul Colţu. Deşi văduv de

vre-o zece ani, avea o fetiţă, Măriuţa, căreia

 îi mersese vestea prin ţinutul acela de frumoasă, ce era. Ea era o fetiţă drăguţă, ca

de 20 de ani, blondă, cu ochi negri, cu o

privire blândă, plină de farmec, şi de o sta

tură plăcută. Era foarte atrăgătoare, cu cămeşă

de pânză albă, brodat ă pe la guler, pe la mâneci

şi pe umăr; la gât cu un şir de taleri (de argint),

 încinsă cu »câtrinţe«, de asemenea brodate cu

albastru şi roşu, potrivite cu talia sa ; încăl

ţa tă cu cisme mititele, împrobod it ă cu cârpă

frumoasă, ear' părul lung legat cu o pantlică.

Da! era o fetiţă frumoasă, Măriuţa Colţu,

şi — ce e mai mult , avută pent ru acest sat

ascuns în fundul Carpaţilor. Bună gospodă-

reasă?...  Fără îndoială, pen tru -că ea dirige

foarte bine trebile în casa tatălui seu. Cu cul

tură ?... Bine înţe les! In şcoala dascălului Pe-

trică a învăţat a ceti, a scrie şi a socoti ; şi

socoteşte , scrie, ceteşte corect, da r' că nu

Page 54: _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 54/267

stie tnai mult — aceasta încă îsi are causa

sa. în schimb cunoştea tot ce se ţine depoveştile şi legendele ardeleneşti . De acestea

ştia câte şi dascălul seu. Ştia povestea Ilenei

Cosînzene, despre o fată de împărat cum a

scăpat dinaintea Tătarilor, povestea cu balaurul

ascuns într'o peşteră în Valea Primăverii, ştia

legenda cetăţii Deva, care e făcută în vremea zine-lor, legenda Detunate i, acest munt e gingat ic de

basalt , în formă de vioară mare de peatră , pe

care cânta dracul în nopţi furtunoase; legenda

Retezatului al cărui vîrf 1-a tăiat o vrăjitoare,

apoi ştia despre cheia Turzii şi altele. E de

 însemnat că Măriuţa credea toate acestea închipuiri, dar' aceasta nu o împedecâ să fie

plăcută şi drăguţă.

Multor feciori din sat le plăcea, fără

a se gândi înse, că e singura moştenitoare a pri

marului Coltu, cel mai mare oficiant din Mătesti.

Dar' de geaba ar mai fi umblat cineva

după ea. Era deja logodită cu Niculiţă Stan.

Acest Niculiţă sau mai pe scur t Niţă

St an era un tip frumos de Român, de 25

de ani, înalt de statură, de constitu ţiune pu

ternică, cu o ţinută a capului cutezătoare, cupăr negru, privire resolută, ţ inută pes te to t

impunătoare, picioare robuste , cu un aer re-

solut în mersul şi în gesturile sale. După ocu-

paţiune era pădurar. Afară de aceasta mai

avea şi nişte arături de câte-va jugăre . El era

plăcut astfel at ât tatălui, cât şi fetei, care se îndrăgise de dînsul.

Page 55: _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 55/267

Da! era o fetiţa frumoasă, Măriuţa Colţu... (Pag. 41).

Page 56: _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 56/267

 rNunta lui Niţă Stan şi a Măriuţii Colţu

avea se fie serba tă — încă peste vre-o câtevasăptămâni — pe la mijlocul lunii viitoare. Cu

această ocasiune avea să fie mare sărbătoare

 în sat. Primarul Colţu trebuia să întocmească

lucrurile cum se cade pe atunci . Nu era de

fel sgârcit. Dacă îi plăcea să câştige bani, la

ocasiuni bune îi plăcea să şi cheltuească. Dupănuntă Niţă se va mu ta în casă la primarul,

care după moartea lui Colţu  ş'aşa  tot lui i-o

rămâne, şi apoi dacă l'o vede Măriuţa lângă

ea, doară nu se va mai teme în nopţile cele lungi

de earnă decâte-ori aude scârţâind uşa, sau poc

nind vr'un scaun, socotind că vin cine ştie ce ve

denii de prin poveştile, ce-'i plăceau atât demult.

Pentru a completa lista fruntaşilor din

sat să mai amintim încă doi, nu de pu ţină

importanţă: dascălul şi doctorul.

Dascălul Petr ica era un om gros, de

vre-o 55 de ani, pururea cu ochilari pe nas,

şi totdeuna cu ţevea cârligată a pipei sale de

spumă între dinţi. Pleşuv pe cap, numai pe

de lături cu puţ in per rar şi cărunt, spân,

pe obrazul de a s tânga se puteau observa

urmele unei rane vechi. Ocupaţ iunea lui depredilecţie era să taie pene de scris (din pene

de gâscă) pentru băieţii care umblau în şcoala

lui,  căci le interzise a folosi pene de fer —

din principiu. Dar' cât de ascuţite ştia să le

facă cu briceagul lui cel ca br ic iul! Cu câtă pre-

cisiune măsura el cu ochiul, punea briceagultocmai prin mijloc şi le crepa! Mai pe sus

_ 4 4 _

Page 57: _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 57/267

de toate o scrisoare frumoasă: aceasta era

ţinta finală a nisuinţelor sale, şi după a lui

credinţă, la aceasta ar trebui se îndemne pe

elevi ori-ce învăţător constientios, care tine Ia

 îndeplinirea chemării sale. Instrucţiunea nu

era decâ t în locul al doilea, — si să stie ce

propunea dascălul Petrică, şi ce învăţături su-

geau pe bancele şcoalei sale, ţinerile generaţii

de copii şi copile !

Şi acum să vorbim despre doctorul Părâian.

Cum? Se află şi doctor în Măţeşti, când

oamenii din acel sat cred în lucruri suprana

turale ?

Da! De cât că e de lipsă să venim în

cura t cu titlul doctorului Părăian, cum am cu

noscut şi titlul primarului Colţu.

Părăian, om mic, cu burtă ma re, scurt

şi gros, în vîrstă de vr'o 45 de ani, pract ica

 într'un mod foarte ostentativ medicina de cură

 în Măţeşti şi giur. Cu siguranţa sa neturburată, cu vorba sa asurzitoare, el inspira oameni

lor nu mai puţ ină încredere ca ciobanul Bucur.

Aceasta nu înseamnă puţin. El da consulta-

tiuni si doftorii, da r' asa de nestricăcioase, de

nu înveninau ranele clienţilor săi. cari s'ar fi

vindecat de sine. De altfel oamenii sunt foartesănătoşi în ţinutul Vulcanului, aerul e de prima

calitate, boalele epidemice acolo sunt necu

noscute, şi dacă moare cineva, moare numai

pentru-că omul trebue să moară odată, chiar

şi în acest colţ privilegiat al Transilvaniei. în

cât se ţine de doctorul Părăian — da  !  aşa

— 45 —

Page 58: _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 58/267

era numit : doctor! — n'avea nici un fel de

cunoştinţă nici în medicină, nici în nimic. Era,

numai un îngrijitor de bolnavi dela carantinăun infirmier, al cărui rol consista întru a li

bera ates ta te călătorilor, reţ inuţi la frontieră

din causă de sănătate. Nimic mai mult!

Dar' , se pare, că şi at ât a era de ajuns

populaţiei nepretensive din Măţeşti. Tr eb ue să

 însemnăm — ceea-ce nu va surprinde pe

nime — că doctorul Părăian era un om foarte

puţin crezător, ceea-ce 'i-se şi potrivia, ca unuia

a cărui ocupaţiune era de a vindeca pe semenii

sei.  Nu admitea nici-de-cum supersti ţiunile,

ce dominează în regiunile Carpaţilor, bună

minte, ca cele legate de cetate. Rîdea de lu

cruri de acestea şi le numia fleacuri. Şi când

'i-se spunea că nu se mai ţine minte, să se fi

apropiat cineva pe acolo, răspundea cu fală:

»Pe mine n'ar trebui să mă roage nime

mult, ca se merg să cercetez vizunia aceea

veche, a voastră«.

Dar', nici nu-'i trecea nimănui prin minte

ca să-'l roage. Ba şi dacă 'i-ar fi zis cineva,

se meargă , nu s'ar fi dus doctorul Părăian,

se-'i fi da t brânză de iepure. Astfel castelul

din Carpaţi a rămas şi de aci încolo învelit într'un neînţeles mister.

— 46 — i

Page 59: _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 59/267

IV.

 în câte-va minute, vestea adusă de cio

ban se lăţise în tot satul. Primarul Coltu,

cu ochianul cel scump, se reîntoarse acasă

 împreună cu Niţă Stan şi cu Măriuţa. Acum

nu mai era afară, pe deal , decât Bucur, în-

cunjurat de vre o 20 de bărbaţ i, femei şi copii,

pr intre care mai erau şi vre-o câţiva Ţigani ,

nu mai puţin spăriaţi, ca ceialalţi oameni din

sat. Toţ i erau adunaţ i în giurul lui Bucur

punendu- 'i fel de fel de întrebări . Dînsul lerăspundea cu o aşa fală, ca-şi-cum ar fi vezut

cine ştie ce lucruri ne mai pomenite.

— Da! repetă el, — eşia fum din cetate

ese şi acum, şi va tot eşî până-ce n'o rămâ ne

peatră pe peatră!

— Dar' , oare cine a putut se facă acolofoc?...  întrebă o femee băt rână, frângendu-'şi

manile.

— Necuratul, — respunse Bucur, nu

mind pe dracul după obiceiul de acolo ; —

necuratului îi mai place se facă foc, decât

să-'l stingă!

Page 60: _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 60/267

Fireşte, că după acest răspuns fiecare îşi

da silinţa să vadă fumul din vîrful turnului. In

sfîrşit mulţi şi afirmară, că 'l-au văzut cum săcade,  cu toat e că dela o astfel de distanţă

era imposibil se se vadă.

Efectul produs de acest fenomen extra

ordinar, abia ţi-'l poţi închipui. Aceasta trebue

să o accentuăm. Dacă cetitorul se va trans

pune într'o disposiţie sufletească, cum era a

sătenilor din Măţeşti , nu se va mira nici-de-

cum de cele ce vom povesti mai în jos. Nu

aştept ca ceti torul să creadă în lucruri supra

naturale, dar' se aibă în vedere, ce crede fără

reservă această populaţiune fără cultură. DeCastelul din Carpaţ i se temeau şi până ce

ştiau, că nu e locuit de nime, dar' acum ce

spaimă îi va fi cuprins, când aflară că e lo

cuit, si încă stie Dumnezeu, de ce fel de fiinţe !

Era în Mătesti un loc de întâlnire, cer-cetat des de beutori, ba şi de oameni de aceia,

cari nu beau, dar' le place se stee de vorbă,

povestind, mai de una, mai de alta, — bine

 înţeles aceşti din urmă erau puţini. Acest

local, deschis pentru toţi , era cea dintâi , sau

mai bine zis, unica cârcîmă din sat.Cine era proprietaru l acestei cârcîme?

Un Ovreu cu numele Ionas, om în vîrstă de

60 de ani, cu o fisionomie ce arată încredere,

dar' se putea vedea de departe că se ţine de

neamul lui Sem, cu ochi negri, cu nas înco

voiat, obraz lungăreţ, cu păr neted, şi cu barba

— 48 -

Page 61: _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 61/267

sa tradiţională. Respectuos şi pururea obligat

el împrumuta bucuros la unul şi altul sumuli ţemai mici, fără a se arăta prea pretensiv pen

tru garanţii, nici prea cămătar pentru int er ese;

aş tepta numai ca datoraşi i se-'i plă tească la ter-

minul hotărî t. Bine ar fi, dacă Ovreii stabi

liţi în Transilvania ar fi măcar aşa de bine

voitori ca cârc îmarul din Măţeşt i!Din nefericire acest bun Ionas e o es-

cepţiune. Coreligionarii sei în privinţa cultului,

confraţii în privinţa profesiunei — pentru-că

unii cârc îmar i pe lângă beuturi vând şi ar ti-

coli de negoţ, — practică măiest ria împru

mutului cu o cămătărie îngrijitoare pentru viitorul ţeranului român. Vei vede mâne-poi -

mâne , că pământul va ajunge din mân a lo

cuitorilor băştinaşi, în mâni streine. Pă mâ n-

turile cele frumoase, puse ca zălog în interesul

lor, practicându-se un astfel de sistem, vor

deveni proprietatea Ovreilor, şi dacă »pământul făgăduinţei* nu e în ludea, poate că va

fi oare-cândva pe carta geografică a Tr an

silvaniei.

Cârcîma «Regele Mat ia« , — c ă c i aşa se

numia, — se află la una din răspântiile marei

uliţi, ce trece prin Măţeşti, în pa rt ea opusă

dela casa primarului . Era o clădire veche,

 jumătate de peatră, jumătate de lemn, deşi

stricată pe unele locuri, da r' împodobi tă cu

verdeaţă şi cu o înfăţoşare atr ăgă toare . Er a

o casă »parterre« cu uşă de sticlă cătră stradă,

 în lăuntru cât ce treci peste prag, dai în o

Page 62: _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 62/267

sală mare_ mobilată cu mese, scaune pent ru

oaspeţi, un dulap pe care se aflau vase, cane,

butelii pahare ; o tişghea de lemn colorit în

negru, dindărătul căreia se afla Ionas stând

 în totdeauna la disposiţia muşteriilor sei.

Această sală îşi primia lumina prin patru

tereştri dou ă în păretele de cătră stradă, ear '

două în părete le din faţă. Un a dintre aceste

doue din  ; ur mă era acoper ită cu o perdea de

flori şi plan te acă ţătoa re , aşa cât de abia mai

puteau străbate câte-va raze de lumină.  * Ea r'

prin cealaltă se vedea toa tă valea din jos a

Vulcanului. La depărtare de câte-va urme de

fereastră curgea murmurător părăul Niadului.Acest părăuaş se coboria de pe înălţimile pa

sului, dintr'un isvor de pe vîrful Orgalului, înco

ronat cu clădirile castelului, întotdeuna întreţinut

cu apă din d'ajuns din vinele munţilor, chiar şi

 în timpul verei. Apa lui cristalină se îndrepta

cătră Jiul român, care îl absorbia în cursul seu.La dreapta, lângă sala cea mare, era o

 jumătate de duzină de odăi mai mici, în de

ajuns pent ru a da locaş rarilor călători, care

doriau se pauseze la «Regele Matia* îna inte

de a trece frontiera. Călătorii erau siguri de

bună primire, de preţuri moderate, apoi deatenţiunea şi prompt itudinea în serviţiu a unui

cârcîmar, în totdeauna aprovisionat cu tutunurile

cele mai alese, aduse din traficile cele mai

 însemnate din giur. însuşi Ionas avea ca odaie

de durmit o mansardă str imtă, a cărei feres

truică se deschidea spre sdradă.

Page 63: _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 63/267

Page 64: _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 64/267

ocupate de oaspeţi . Ionas umbla dela o masă

la alta, cu o cană în mână , umplând păhărele

ce se goliau mereu.

Era opt ore şi jumătate seara. Discutau

numai asupra lucrului, fără a se pu te înţelege

asup ra măsurilor, ce ar fi să se iee. Toţi

aceşt i oameni erau însă înţeleşi într'un punct :

că, de vreme ce castelul din Carpaiţi e locuit defiinţe necunoscute, acesta e tot atât de primej

dios pentru satul Măţeşti , ca şi un magazin de

prav de puşcă la marginea unui oraş.

— E lucru mare! zise primarul Colţu.

— Foarte mare! repetă dascălul, ţinân-

du-'şi pipa între dinţi.— Foar te mare ! repetă întreaga adunare.

— Ştie ori-cine, zise Ionaş , că vestea

cea rea despre cetate a făcut mare strică

ciune în întreg ţinutul.

— Şi acuma o fi şi mai rău — zise

dascălul Petrică.

— Şi aşa numai rar rătăcia câte un

străin pe aici, replică primarul suspinând.

— Şi de acuma nu se vor mai rătăci

de fel, observă Ionas, suspinând cu bireul.

— Ba mulţi din sat se gătesc se se

mute de aici! zise unul dintre oaspeţi.

— Eu am se me mut cel dintâi, răs

punse un ţeran, numai se-'mi vând viia...

— Pentru aceea n'o să-ţi afli cumpără

tor , fătul meu!, — zise cârcîmarul .

Se poat e vede până und e au ajuns cu

convorbirea aceşti fruntaşi. Pe lângă frica

 J52  —

Page 65: _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 65/267

personală, ce le-a causat castelul din Carpaţi,

se mai născu în dînşii şi simţământul pentruinteresele lor periclitate . Dacă nu mai vin

călători, Ionas sufere daună în mersul cârcî-

mei.  Dacă nu mai vin străini, primarul Colţu

pe rde din venitele de vamă, ca re nu erau

neînsemnate. Dacă nu mai vin cumpără tori

pent ru pământul dela pasul Vulcan, propr ietarii n'au cui să-'l vîndă chiar şi cu un preţ

de nimic. Această stare de lucruri dăinuia

ac um de mai mulţi ani, şi situaţia des tul de

critică, mai avea să se îngreuneze.

Dacă astfel stă lucrul, când spiritele dincastel stau acolo liniştite, fără a se lăsa se

fie văzute vreodată, ce ar fi fost acum, dacă

'şi-ar fi manifestat ele presenţa prin fapte pi

păibile?

Ciobanul Bucur se crezu în drept se

zică, deşi cam cu gura jumătate:

— Dar' totuşi ar trebui...

— Ce? întrebă primarul Colţu.

— Să meargă cineva acolo să vadă,domnule primar.

To ţi se uitară unul la altul, apoi îşiplecară ochii în jos , şi nu dete nimenea nici

un răspuns.

Cârcîmarul Ionas, întorcendu-se cătră pri

marul Coltu zise, ceva mai tare:

— Ciobanul dumitale a spus ce-ar fide făcut.

Page 66: _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 66/267

— Se mergem la castel..?

— Da, oameni buni, respunse cârcîma-

rul.  Dacă a eşit fum din căminul turnului,

acolo este foc, şi dacă este foc, tr ebue se-'l fi

făcut o mână....

— O mână... dacă nu o gheară! — re

plică un moşneag, clăt inând din cap.— Mână sau gheară, puţin ne priveşte!

zise cârr îmarul . Faptul e, că acum s'a vezut

mai ântâiu eşind fum dintr'un cămin al cas

telului, de când '1-a părăsi t baronul Radu

de Gorţ...

— Dar' dacă a mai eşit fum şi până

acum şi n'a vezut nime ?  — observă prima

rul Coltu.

— Ei, aceasta nu se poa te crede nici

odată, replică dascălul Petrica plin de interes.

— Ba foarte uşor se poat e crede, adausebireul, din causă că până acum n'a avut nime

ochian, cu care se poat ă vede ce se întâmplă

 în cetate.

Observarea era foarte adevărată. Fen o

menul pu tea se fi fost pro dus cu mult mai

 înainte, şi fără de a-'l fi observat ciobanulBucur, ori-cât de buni ochi avea. Dar' ori-cum

stă lucrul, fie că amintitul fenomen e nou ori

vechiu, nu se poate trage la îndoială, că cas

telul din Carpaţi acum era locuit de fiinţe

omeneşti. Aceasta era un lucru dintre cele

mai neliniştitoare pentru locuitorii din Măţeşti

şi Vulcan.

— 54 —

Page 67: _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 67/267

 învăţătorul Petrică spre a-'şi spriginî

propria sa convingere zise :— Fiinţe omeneşti , oameni buni?.. Nu

pot să cred, nici-decum. La ce fel de oameni

le-ar fi venit în minte, să-'şi caute adăpost

 în castel? Cu ce gânduri, şi cum ar fi putut

ajunge acolo?....

— Ce spui dumneata, cine să se fi ascuns acolo? strigă primarul Colţu.

— Fiinţe supranaturale, răspunse das

călul într 'un ton impunător . Pentru-ce să nu

fie spirite, draci, strigoi, poat e chiar iele peri

culoase, care se arată în formă de femei

frumoase.... ? într'aceea, privirile tuturor erau îndrep

tat e cătră uşe, ferestri şi sobă. Şi în adevăr

fiecare avea un sloiu de ghiaţă în spate, ca

nu cumva să se arate una sau alta din fan-

toamele înşirate de învăţătorul Petrică.

— Dar' oameni buni, îsi luă cutezanţaa zice Ionas, dacă acele fiinţe sunt duhuri ,

apoi nu înţeleg de ce au făcut foc, că n'au

să-'şi facă de mâ ncar e. ..

— Dar' vrăjitoriile lor?... răspunse Bu

cur. Nu ştiţi, că trebue să facă foc pent ru

vrăjitorii ?

— De bună seamă! adause dascălul

 într'un ton, ce nu suferia contrazicere.

Această părere a fost primită fără a o trage

nime la îndoială, şi credinţa tu turor era, că nu

oameni, ci fiinţe supranaturale 'şi-au ales cas

telul din Carpaţi ca teren pent ru planurile lor.

Page 68: _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 68/267

Pâ nă acum Niţă Stan nu luase parte la

dispută. Pădurarul se mulţumise a asculta

cu atenţiune ce zice unul şi altul. Ve

chiul castel, cu murii sei misterioşi, origi

nea sa antică, întocmirea sa feudală, în tot

deauna 'i-a insuflat lui mai mult curiositate,

decât respect. Şi totuşi, fiind om harnic, deşi

era tot aşa de lesne crezător ca ori care alt

locuitor din Măţeşti, dînsul a simţit de mai

multe-ori dorinţa de a merge, se cerceteze

acea clădire veche.

Se poate închipui, că Măriuţa 'l-ar fi

abătut cu ori-ce preţ dela o înt reprindere atâtde cutezată.

Dacă 'i-ar fi venit asemenea gândur i

până ce era încă liber de a lucra după pla

cul seu, treacă ducă-se! Dar' un logodnic nu

mai poat e face ce vrea, nu se mai poate

arunca în nişte astfel de aventuri . Acesta eralucru pentru un smintit nepăsător. Dar' fru

moasa fetiţă, pe lângă toate rugările sale, se

temea totdeauna, ca pădurarul se nu-'şi exe

cute planul. Ce o mângâia niţel era, că Niţă

Stan nici-odată nu s'a declarat formal, că va

merge în castel, c'atunci nimenea n'ar fi avutputere asupra lui, se-'l reţie, — nici chiar ea.

Ştia bine, că e un om îndărătnic şi resolut,

care nici-odată nu 'şi-ar fi re tras cuvântul dat. Ce

zice odată el şi face. Pe Măriuţa ar fi apucat o

fiori de moarte , dacă ar fi ştiut ce gânduri

are iubitul ei, în aceste momente.

Page 69: _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 69/267

De vreme ce Niţă S tan păst ra tăce re

nimenea nu luase în considerare părerea cio

banului Bucur. A visita castelul din Carpaţi

acum când era locuit de draci, cine ar cu

teza aceasta, dacă mai are numai niţică minte ?...

Asfel fiecare găsia motive destu l de pu

ternice, ca se nu se încerce nimic... Pr imarul

era prea betrâ n ca se facă o cale aşa de grea...Dascălul avea se meargă Ia şcoală, Ionas avea

se-'şi îngrijească de cârcîmă, Bucur avea se

pască oile, ceilalţi ţerani aveau se se îngri

 jească de vitele lor şi se facă fân.

Nu, nici unul nu cuteza se ie asupră-'ş i

aşa ceva, şi fiecare zicea în sine:Cine are curagiu, meargă la cetate, căci

poate vede ori-cine, c'acela nu mai vine înapoi !

In acest moment se deschise repede

uşa cârcîmei spre marea uimire a celor de faţă.

Era doctorul Părăian, — şi dînsul foarte

uşor putea se- fie privit ca una din acele fan-toame periculoase, despre care vorbise das

călul Petrică.

Pacientul seu murise — ceea-ce făcea

onoare mai mult prevederei sale medicale, decât

talentului seu. Doctorul Părăian grăbi deci la

 întrunirea dela «Regele Matia«.

»în fine eatâ-'l! c  strigă primaru l Colţu.

Doctorul Părăian se grăbi a strânge

mâna celor de faţă, apoi zise într 'un ton cât

se poate de ironic:

»Ei,  prieteni, peste tot locul castelul...

castelul dracului, numai de acesta se vorbeşte!...

Page 70: _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 70/267

O ! fricoşilor!... Dacă aţi văzut, că iese fum

din acest vechiu castel, lăsaţi se iasă!.. Dar ' învăţătorul nostru Petrică nu se afumă şi el,

ba încă toată ziua?... Intr 'adevăr, înt reg satul

e în spaimă!... In decursul visitelor mele

n'am auzit vorbindu-se decât de asta! Duhu

rile cele rele au făcut foc în cetate?.. . Si de

ce nu, dacă le-a apucat guturaiul!... Se vede,că în odăile castelului e frig şi în luna lui

Maiu.. Ori doară coc pâne pentru cei de pe

ceea lume ! Mai ştii? Doară şi acolo tr ebue

să mănânce oamenii, dacă e drept , că în

viem !... Acolo sunt poate brutarii din cer, care

au venit se facă pâne«...

Ar fi fost în st are să-'ţi spuie un şir

nesfîrşit de glume, de care erau sătui până

 în gât sătenii din Măţeşti. Dar ' doctorul Pără

ian vorbia cu o fală de necrezut.

II lăsară să vorbească.

Pe urmă îl întrebă pr imarul :

— Aşa, dumneata , doctore, nu dai nici

o însemnătate celor ce se petrec în castel?....

— Nu, domnule Colţu.

— Nu cumva ai zis dumneata, că ai fi

gata să mergi acolo... dacă te-am ruga noi?...

— Eu?... răspunse infirmierul nepăren-

du'-i bine, că 'i-a adus aminte de vorbele sale.

— Fireşte... Ai zis şi ai repetat de mai

multe-ori! — insista învăţătorul.

— Am zis... fără îndoială... şi înt r' ade-ver, pot să zic şi acuma.

Page 71: _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 71/267

— Nu-'i destul se zici, trebue se şi faci,

răspunse Petrică.— S'o fac?

— Da... şi noi stăruim, ba încă t e şi

rugăm se o faci, adause primarul Colţu.

— înţelegeţi, dragii mei... sigur... o ast

fel de întreprindere... —

— Ei bine, dacă vedem că te dai îndărăt, zise cârcîmarul, nici nu te rugăm... fără

zicem, că nu ai curagiu.

— Eu, n'am curagiu?

— Nu! domnule doctor!

— Ionas, mergi prea departe, replică

primarul. Nu tr ebue se provoci pe domnul

Părăian. Ştim noi, că domnia sa e om de

cuvent... Şi ce a zis, va şi face; va face-o.. şi

numai pent ru-ca se facă un serviciu satului şi

ţinutului.

I

— Cum, serios ?... Domnia voastră aţi

vre se me rg la castelul din Carpaţ i? întrebă

doctorul, a cărui faţă roşie deveni palidă.

—- De aceasta nu poţi scăpa, respunse

categoric primarul Colţu.

— Vă rog... vă rog... ! Să ne sfătuim

puţin, daca vreţi!...

— Totul e sfătuit, răspunse Ionas.

— Să fim numai drepţi.. . Ce folos aş

ave dac'aş merge acolo... şi ce aş găsi?...

Nişte oameni de omenie, care 'şi-au căuta t

scăpare în castel... şi care nu fac nici un răunimănui...

— 59 —

Page 72: _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 72/267

— Ei bine, replică dascălul Petrică, da că

aceştia sunt oameni de omenie, n'ai se teterni nimic de ei ; vei ave ocasiune de a

le oferi serviciile dumitale.

— Dacă ar ave trebuinţă , respunse doc

to ru l Pără ian şi dacă m'ar chema, se me cre

deţi,  n'aş întârzia nici o minută de a merge

la castel. Dar' nechemat nu pot se me duc,şi nu pot face visite de pomană...

— îţi plătim pentru osteneală, zise pri

marul Colţu, şi încă după ceas.

— Şi cine mi-o plăti?...

— Eu..., noi toţi... îţi plătim cât vei cere!

respunse o mare parte dintre oaspeţii lui Ionas.

Evident, că doctorul pe lângă toate

aceste fanfaronade, era tot at ât de fricos ca

şi consătenii sei din Măţeşt i. Dar' fiindcă se

ţinea om luminat şi îşi bătea joc de legendele

de pe acolo, îi venea foarte greu se refuze

ce 'i-se cerea. Şi chiar dacă îi plătiau oste

neala, tot nu-'i venia la socoteală se meargă

 în castelul din Carpaţi. Se încerca se ar

gumenteze, că aceea visită nu va ave nici un

resultat, că satul s'ar face de rîs trimitendu-1

pe dînsul la castel... Dar' argumentarea lui

nu plătia doue parale.

— Se vede, domnule doctor, că nu vrei se

te pui în primejdie, replică dascălul Petrica

bagseam' fiindcă nu crezi în spirite...!

— Nu... eu nu cred.

•  — Dar' , dacă nu sunt spirite, care vin în castel, sunt fiinţe omeneşti, care s'au aşezat

Page 73: _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 73/267

 racolo,  şi cu care du mnea ta vei ave onoare de

a face cunoştinţă.

Nu lipsia logica din resnnamentul învă

ţătorului şi era greu se-'l combaţi.

— Bine, domnule Petrică, zise doctorul

Părăian, dar' dacă o se mă reţ ină în castel...

— Aceas ta va fi, că te-au primit bine,

replică Ionas.— Făr ă îndoială... Dar ' dacă absenţa

mea s'ar prelungi, şi în sat ar ave cineva lipsă

de mine...

— Noi toti suntem sănătoşi, ca aluna,

răspunse primarul Colţu, şi în Măţeşt i nu să

află nici un bolnav, de când ultimul pacient aldumitale a căpătat bilet pentru ceea lume.

— Vorbeşte serios...! Hotărîtu-te-ai să

pleci?,  întrebă cârcîmarul.

— Eu, n u ! replică doctorul . O ! Nu

pentru-că m'aş teme... ştiţi d-voastră, că eu

nu cred în vrăjitorii... Adevărul e, că tot lu

crul îmi pa re absurd, şi vă spun, chiar ridi

col...  Pentru-câ a eşit fum din căminul caste

lului...? Un fum care poate nici n'a fost fum...

Hotărît nu!... Eu n'o să merg la castelul din

Carpaţi.

— Voiu merge eu!

Niţă St an cu aceste două cuvinte se

amestecă în conversaţie.

— Tu... Ni ţu le ! strigă primarul Colţu.

—- Eu... Dar' numa i cu conditiunea, că

vine şi dl Părăian cu mine.

1— 61 —

Page 74: _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 74/267

Aceasta fu de-adreptu la adresa docto

rului, care îsi esî din sărite.— Ce gândeşti tu, pădurarule? respunse

doctorul . Se te însoţesc eu ?.. In adevăr... fru

moasă pl imbare ar fi... amândoi.. . dac'ar fi

ceva folos... da r' numai aşa se te pui în pri

mejdie... Vezi tu, Niţule, bine ştii că nici drum

nu este până la castel... Nici n'am şti mergepân' acolo..

— Am zis, că voiu merge la castel, răs

punse Niţă Stan, şi dac'am zis voiu merga

— Dar' eu... eu n'am zis!.. strigă doc

torul aşa de tare, ca şi când 'l-ar fi pr ins

cineva de gât.— Dară... dumnea ta ai zi s. .. ! — re

plică Ionas.

— Da!... da!... răspunseră într'un glas

cei de faţă.

Vechiul îngrijitor de bolnavi întărîtat şi

de unul şi de altul, nu ştia cum să se apere.

Ah! cât de mult regreta, că s'a angajat în

tr 'un mod atât de nesocot it prin făloşiile sale .

Nici-odată nu 'şi-ar fi închipui t, că-'l vor luă

 în serios, ba încă să-'l facă, să se plătească

cu dînsul... Acum nu-'i mai era cu putinţă,

să scape din încurcătură, fără de a se face

de rîs la întreg satul, ba la întreg ţinutul Vul

canului. Totuşi îşi luă inima în dinţi.

— Mergem.... dacă vrei, zise dânsul; te

 însoţesc Nită desi n'o s'avem nici un folos !i >  i

— Bine..., domnule doctor, bine, stri

gară toţi oaspeţii dela Regele Matia.

Page 75: _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 75/267

— Şi când plecăm pădurarule? în tr ebă

doctorul Părăian, făcendu-se că nici nu

'i-ar păsa.

— Mâne, mâne dimineaţă, respunse Niţă.

Ultimele cuvinte fură urmate de o lungă

tăcere. Aceasta arăta cât de adevăra tă era

emoţiunea primarului Colţu şi a celorlalţi.

Păhărele se goliseră, canele asemenea, şi nime

nu se ridica, nimănui nu-' i trecea prin cap

se părăsească sala şi să meargă la ale sale,

deşi era târziu. Ionas folosi ocasia pent ru a

mai umple înc'odată păhărele cu rachiu...

Intr'acestea în mijlocul tăcerii generale

se auzi o voce bine distinsă, care zise următoarele :

«Niţă Stan, nu cumva se mergi mâne la

castel!... Se nu mergi... că ai s'o păţeşti reu!«

Cine a zis aceste vorbe?... De unde

venia acest glas, pe care nime nu-'l cunoştea

şi care a trebuit să iasă dintr'o gură nevăzută ?...Nu putea să fie decât glasul unui duh,

un glas supranatural , un glas de pe cea lume...

Spaima era la culme. Nici unul nu

cuteza să se uite la celalalt, sau să vorbească. ..

Cel mai curagios — fireşte Niţă Stan —

voia să ştie, ce lucru e acesta. El credea, căcineva din sală a zis aceste vorbe. Şi merse

la dulapul cel mare, ce era în sală şi îl

deschise...

Nu eră nime!

Merse şi cercă în odăile laterale, a căror

 întrare era din sală...

Page 76: _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 76/267

Page 77: _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 77/267

V.

A doua zi, la nouă ore, Ni tă Stan si

doctorul Părăian se gătiau de drum. Inten-

ţiunea pădurarulu i era se meargă la castelul

bănuit pe la pasul Vulcan, pe calea cea mai

scurtă.

După arătarea fumului la turn, după

auzirea glasului misterios în sala dela «Regele

Matia* nu e mirare, că toată lumea din Mă

ţeş ti era în cea mai mare agitaţie. Câţi-va

Ţigani vorbiau deja se părăsească acel ţinut.

In familii încă se vorbia cam tot astfel — vezi

bine se nu ştie nime. Nu rămâne îndoială,

că cel ce a vorbit asa de ameninţă tor tinărului

pădurar nu a fost altcineva, decât — dracul.

In cârcîmă lui Ionas au fost vre-o 15

oameni, dintre cei mai vrednici de credinţă, care

au auzit aceste vorbe ciudate. Nu se poat e nici

decu m presupune, că atâţ ia inşi să fi fost în

şelaţi de o închipuire. Ba, ce e mai mult, Niţă

Stan, vo rbă aleasă, a fost făcut atent, că are

se păţească rău, dacă 'si-ar îndeplini planulde a cerceta castelul din Carpaţi.

Page 78: _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 78/267

Şi cu toate acestea tinerul pădura r se

pregătia se plece, fără a fi silit de nimenea.In adever primarul Colţu, deşi doria foarte

mult se se lămurească asupra misterului din

cetate, ceea-ce era şi interesul satului, şi se

aibă cunoşt inţe despre cele ce se petrec acolo,

totuşi a făcut încercări serioase, se abată pe

Niţă Stan dela planul seu. Măriuţa a plâns;cu frumoşii sei ochi negri scăldaţi în lacrimi

1-a rugat, se nu se arunce de bună voie în pri

mejdie. Chiar înainte de a se fi auzit glasul

misterios era un lucru mare acela. Dar' acum,

după ce s'a auzit, era chiar o nebunie. Şi Niţă

Stan, în preajma cununiei sale, voia se-'şi espuie

vieaţa în ăst modru. Logodnica lui îi cădea

 în genunchi şi-'l ruga, înse nu-'l putea reţine.. .

Nici rugările amicilor, nici plânsul Mă-

riuţii n'aU putu t înfluinţa asupra pădurarului.

De altfel nimenea nu se mira de aceasta. Ii

cunoşteau caracterul neînduplecat, tenacitatea,

am pute zice încăpăţinarea sa. A zis, că va

merge la castelul din Carpaţi, şi nimic nu

pute se-'l abat ă dela aceasta — nici chiar

ameninţarea, ce-'i era adresată de-adreptul lui.

Da ! va merge la castel şi dac'ar şti că nuse mai re-'ntoarce nici-odată!

Când sosi ceasul plecării, Niţă mai strînse

odat ă la pept pe Măriuţa , carea apoi făcu

cruce du pă dat ina românească, în semn de în

chinare sfintei Treimi

Şi doc torul Pără ian? Ei, bine, doctorulPărăian ar fi voit se scape de a însoţi pe

66 —T

Page 79: _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 79/267

păduraru l, dar ' nu-'i era cu putinţă. A spus

lot ce ar fi putut să-'l mântuie!... A adustoat e obiecţiunile, ce 'i-au venit în minte!...

 în sfîrşit s'a provocat la acea oprelişte atât

de formală, cunoscută fiecăruia, că nu e per

mis de a merge în castel...

— Această ameninţare e numai pentru

mine, îi respunse Niţă Stan.— Şi dacă tu ai păţi-o, pădurarule,

respunse doctorul Părăian, ce? Crezi că eu

aş pute se scap teafăr?

— Ori vei păţi-o, ori nu, dumneata ai

făgăduit, că ai se vii cu mine la castel, şi vei

veni, căci eu merg!Văzend, că nu e nici un chip de a scăpa

de promisiune, sătenii 'i-au da t drepta te pă

durarului. Ori-cine ar fi voit, ca Niţă St an

se nu întreprindă singur o astfel de aventură.

Sărmanul doctor bine vedea că nu mai poat e

să se dee îndărăt, fără de a-'şi compromi te

situaţia în sat, fără ca să-'l mai şi batjocorească

pent ru făloşîile lui. Primi deci cu resignaţie,

spăriat până dincolo. Se învoise pent ru un

moment, cu cugetul de a stărui pe cale, pe lângă

soţul seu ca să se întoarcă.

Nită Stan si doctoru l Părăian aşadar '

plecară; primarul Colţu, învăţătorul Petrică,

Ionas îi însoţiră până la o încrucişare a st ra-

dei,  unde se opriră. **

De aici primarul Colţu se mai uită od at ă

cătră cetate cu ochianul, pe care nu 'l-ar fida t pentru lumea aceasta. Acum nu se mai

— 67 —

5*

Page 80: _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 80/267

vedea eşind fum din căminul castelului, deşi

acum ar fi fost uşor de observat în direcţiaorisontului senin al unei frumoase dimineţi de

primăvară. Oare se poate da cu socoteala,

că oaspeţii, naturali sau supranaturali, au fugit

de acolo, văzând, că pădurarului nu mult îi

pasă de ameninţarea lor? Unii credeau astfel

şi aceasta era un ar gument hotărî tor de aduce lucrul până în capăt.

 îşi strînseră manile, şi Niţă Stan urmat

de doctorul, dispăru după dealurile ce se în

tind spre pas.

Junele pădurar era în costum de vână

toare, cu căciulă, cu o bluză încinsă cu o

curea, în care era pus cuţitul de vânat, cu

pantaloni largi, cisme potcovite , taşcă de brâu,

pentru pa troane, ear' pe umăr o puşcă lungă.

De altfel era cunoscut ca trăgaciu dibaciu, şi

cum, în loc de stafii, puteau se fie acolo

contrabandişti, care mai^ales pe la graniţi îşi

eserciază meseria, sau în loc de cont raban

dişti urşi cu năravuri nu prea bune, era un

lucru foarte cuminte de a fi astfel înarmat.

Doctorul a aflat de bine a se înarma

numai cu un pistol vechiu, la care din cinci

puşcătur i trei nici nu iau foc. Mai avea el

şi un topor , ce i-1 dase tovarăşul seu, pen tru

caşul dac'ar trebui să-'şi facă drum printre

tufişurile dese ale Piesei. Cu o pălărie cu

margine lată, ca la ţerani, cu surtuc de călă

torie căptuşit , cu cisme mari, potcovite , îi eradestul de greu, dar' credea, că acestea nu-'l

Page 81: _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 81/267

Page 82: _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 82/267

nu e cu putinţă se pătrunzi , înzădar ar mai

fi încercat cineva se-'i dee de urmă.

 înainte de a părăsi alvia adânc săpată

a Niadului, în ca re curgea o ap ă murmură-

toare, Ni ţă Stan încercă a se orienta. Castelul

nu se mai vedea. Numai după -ce ar fi eşit

deasupra din desişurile mari ale păduri lor, ce

acoper poalele munţilor — o notă comună întreg sistemului orografic din Carpaţi —

ar fi putut se mai dee cu ochii de dînsul .

Orientarea era foarte cu greu. Nu putea se

se îndrepte decât du pă posiţia soarelui ale

cărui raze străluciau peste dealurile depărtate

dela resărit-meazăzi.— Vezi, păduraru le , zise doctorul , vezi !...

Nu e nici o cale... sau mai bine, nu e de fel!

— O fi acuşi, respunse Niţă Stan.

— E uşor de zis, Niţă...

— Şi greu de făcut, doctore.

—• Cum se vede, tu eşti hotărî t şiacum ?.-..

Pădurarul se mulţumi a-i respunde prin

un semn afirmativ şi apucă mai depa rte printre

copaci.

 în acest moment doctorul bucuros s'ar

fi rentors acasă, dar' consoţul seu, care se uită

 înderet, îi aruncă o privire atât de hotărîtă,

 încât fricosul nu mai cuteză se remâie înapoi.

Doctorul Părăian mai avea o ultimă spe

ranţă, că Niţă St an nu peste mult se va ră

tăci în mijlocul acestui labirint de arbori,

fiindcă slujba lui de pădurar nu se es tindea

Page 83: _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 83/267

până pe aici. Dar ' el îşi făcea socoteala fără

acel presimt mai bun, acel instinct profesio

nal,  acea apti tudine »animalică« pentru a zice

aşa, care t e face se te orientezi după semnele

cele mai nebăgate în seamă, după-cum cren

gile se pleacă înt r'o part e ori într'alta, după-

cum pământul pe unele locuri e ridicat sau

cufundat, după coloarea scoarţei arborilor,

sau forma muşchiului, variat după-cum e es-

pus vântului dela mează-zi ori dela mează-

noapte . Niţă Stan era cu mult mai deştept

 în lefteria sa, şi cu o pricepere cu mult mai

mare, decât se se peardă chiar şi în nişte lo

curi necunoscute. El ar fi fost demn rival al

unui Bas-de-Cuir sau al unui Chingakook din

descrierile lui Cooper.

Dar' într'adever trecerea prin aceste de

sişuri era împreunată cu greutăţi mari. Ulmi,

fagi,  câţi-va arţari, care se numesc «platani

falşi«, stejari superbi se aflau în partea de-desupt , până mai în sus unde se începea o

pădure curat numai de brazi şi molizi, care

se întinde mai până cătră vîrfurile piscurilor

celor mai înalte în partea stângă a pasului.

Aceşti arbori măreţi, cu trunchiurile lor cele

groase, cu crengile, prin care circulă o sevăproaspetă, cu frunzele lor dese şi mari, se

 încâlcesc unii printre alţii, formând o colibă

de verdeaţă, prin care nu mai po t pă tr un de

razele soarelui.

Cu toate acestea trecerea era uşoară,

neavând decât se te pleci ca se poţ i trece pe

 J— 71

Page 84: _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 84/267

rsub crengile joase. Dar' peste câte baricade

au dat, care zăceau jos pe păment, şi cât au

trebuit se lucreze, ca se le de lă ture din cale,

pentru a trece preste trunchii tăiaţi şi preste

rădăcinile cele mari eşite afară, pent ru a se

feri de mii de spini, ce îi împungeau la cea

mai mică at inge re ! Niţă Stan nu era omul

care se se necăjească de aşa ceva ; numai sepoată trece printre arbor i, nici nu-'i păsa de

sgărieturi. Mersul, ce e drept, nu putea fi

decât încet în aceste împregiilrări, pe lângă

părerea de rău şi a unuia şi a altuia, căci atât

Niţă Stan cât şi doctorul Părăian ar fi vrut

s'ajungă la castel până după ameazi . Aşa le-arfi rămas t imp de ajuns ca se visiteze castelul,

şi până seara se se rentoaică la Măţeşti.

Cu securea în mână pădurarul îşi făcea

cale,  se poală trece prin mijlocul acestor de

sişuri de spini, provăzute cu tot atâtea baio

ne te vege ta le ; ici piciorul se întâlnia cu unteren grunzos, neasemenea, pe de-asupra cu

rădăcini şi trunchiuri mititele, de care se lovia

la fiecare pas; colea se cufunda în straturi

umede de frunze putrede, grămădite peste

olaltă de zeci de ani şi pe care ventul nu le

mişca dela loc. Miriade de mici bureţi roşii

străluciau pe crengile uscate, ca to t atâtea

punc te fulgerătoare, spre marea spaimă a doc

torului, care săria vezend acest fel de artificii

ori în care par te privia, şi se întorcea cu spaimă,

ca si când s'ar fi acătat de hainele lui rămu-

relele, ca o mână nevăzută, care ar fi vrut

 J— 72 —

Page 85: _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 85/267

Page 86: _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 86/267

se '1 oprească . Nu! sermanul om era foarte

spăriat.Dar' acum pent ru lumea asta nu s'ar

fi rentors singur acasă, ci se silia se nu

rămâie tare îndărăt de consoţul seu, nemişcat

 în propus.

Ajunseră apoi la un loc cevaşi mai deschis.

Lumina zilei străbătea acolo mai uşor. Pă-rechi de cocori negri, conturbaţi în singurăta

tea lor, fugiau de pe ramurile înalte şi sburau

cu lovituri mari din aripi. Trecerea prin acest

loc mai deschis a fost şi mai anevoioasă. Acolo

erau răsturnaţi la pământ copaci mari, dobo-

rîţi pa rt e de vânt pa rt e de bă trâneţe, ca şicând săcurea omenească le-ar fi da t lovitura

de moarte. Acolo zăceau trunchiuri urieşe,

mâncate de putregiune, pe care nici-odată

nu-'i va tăia unealta omenească, şi nici-odată

nu-' i va coborî ear în valea Jiului. In faţa

acestor pedeci, greu de trecut şi câte-odatăde neîncungiurat, Niţă Stan şi consoţul seu

avură mult de lucru. Junele pădurar , harn ic

şi vânjos, suporta uşor toate aceste; doctorul

Părăian însă cu picioarele sale scurte, cu burta

sa mare, ostenit, cât abia mai pu tea răsufla,

nu putea să nu mai dee câte o trântă , aşa

că Niţă de multe ori trebuia se-'l ajute.

— »Vezi, Niţule, că eu n'o să scap să

nu-*mi frâng vr'un picior! zise dînsul.

•— Ţi- 'l vei vindeca dumnea ta .

— Bine, Niţule, fii cuminte... Nu vorbi,

ce nu se poate.

— 74 —

Page 87: _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 87/267

Page 88: _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 88/267

Niadului. Dacă unul era vorbăreţ, celalalt

era tăcut. Nu se va mira nime aşadar' că

Niţă la întrebările lungi ale doctorului a răs

puns scurt.

— Se vorbim niţel, pădurarule, şi se

vorbim serios, zise doctorul.

— Te ascult, respunse Niţă Stan.

— Dacă facem pausă aici, cred că căpătăm putere...

— Cred şi eu.

— înainte de ce ne-am ren toarce în

Mătesti...t >

— N u ! — înainte de a merge la castel...

— Vezi, Niţă, sunt şese ore de când

tot venim şi abia am ajuns la jumătate

calea...

— Deci n'avem timp de perdut...

— Dar' când ajungem la castel o fi

noapte , şi eu îmi închipuesc, pădurarule , căn'o să fii aşa de nebun să-'ţi pui vieaţa în

primejdie prin întunerec; va trebui s'aşteptăm

până mâne..

— O să aşteptăm.

— Aşadar' nu vreai să abzici de planul

teu nebun ?

— Nu!

— Cum? Vezi, că sun tem aşa de os

teniţi, încât avem lipsă de o masă bună într'o

sală, şi de un pat bun în tr 'o odaie, şi mai

gândeşti să pet recem o noap te înt reagă sub

cerul liber?...

— 76 —

Page 89: _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 89/267

 r— Da, dacă vre-o pedecă ne-ar oprî

de a merge înlăurttrul castelului.

— Şi dacă n'o fi pedecă?...

— Atunc i o se dur mim în vre-o sală a

castelului.

— In sala castelului!... strigă doctorul

Pără ian. Tu crezi, pădurarule, că eu m' aş

 învoi se petrec o noapte întreagă înlăuntrulacelui castel blăstemat...

— Fără îndoială, dacă dumni tale nu-'ţi

va mai place, se petreci afară.

— Singur, Niţule?... Nu aşa ne -am în

voit, şi dacă tr ebue se ne despărţim, mai bine

ne despărţ im aici. Eu merg acasă.— Domnule Părăian, noi ne-am învoit,

că dumneat a îmi vei urma, până ce eu o

se merg...

— Da, ziua !... dar' nu noaptea!

— Ei bine, n'ai decât se mergi; şi bagă

bine de seamă se nu te rătăceşti.

A se rătăci , — aceasta îl neliniştia pe

doctorul. Lăsa t singur, nedeprins a merge prin

aceste păduri nemărginite ale Piesei, se simţia

incapabi l de a se reîntoarce în Măţeşti. Afară

de aceea se fie singur, după-ce se va face

noapte , — o noap te poate întunecoasă —

se scoboa re pe coastele munte lui în primejdia

de a se rostogoli în fundul unei prăpăstii,

zeu, nu era pent ru dînsul ceva plăcut . Cu mul t

mai potrivit credea el, că e se rămână cu pă

durarul, fără de a încerca a străbate în castel,

după-ce apune soarele, dacă cumva pă du ra ru l

— 77 —

Page 90: _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 90/267

s'ar învoi. Dar' doctorul voi se mai facă ult ima

 încercare pentru a abate pe consoţul seu.— Ştii bine, dragă Niţă, replică dînsul,

că nu m'aş pute despărţi nici-odată de tine...

Până când cu ori-ce preţ vreai se mergi la

castel, nu te voiu lăsa singur.

— Foarte bine, domnule Părăian, şi eu

gândesc, că ai face bine, dac'ai face aşa.— Nu. .. înc'o vorbă, Ni ţă. Dacă s'o

face noapte , când o s'ajungem, făgădueşte-'mi

că n'o se încerci se s trăbaţ i în castel ?...

— îţi făgăduesc, domnule, c'o se fac

şi ce nu e cu putinţă numa i s'ajung, şi un

singur mome nt n'o se stau pe loc, până cenu aflu ce se petrece acolo.

— Ce se petrece Niţă! esclamâ docto

rul,  dând din umeri. Dar' ce vrei se se pe

treacă ?...

— Nu ştiu nimic, şi de vreme ce vreau

se stiu, voiu si sti...

— Dar' mai ântâiu trebue s'ajungi acolo,

la acest castel al dracului ! replică doctorul,

care nu mai avea alte a rgumente . Dacă ju

deci după greutăţile, ce am avut de învins până

aici,  şi după *impul, de care am avut lipsă până

ce am trecut prin păduri le Piesei, poţ i gândi, că

o trece ziua şi când ajungem acolo o fi noap te

târziu...

— Nu-'mi bat capul cu d'al d'astea,

respunse Niţă Stan. în sus pe munt e pă

durea de brad nu e aşa deasă ca cea de ulm,de paltin şi de fag de pe la poale

Page 91: _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 91/267

— Dar' cătră vîrf e mai greu de urcat.

— Ce me priveşte, numai se pot eu sui.

— Dar' am auzit, că în împregiurimea

Orgalului sunt urşi!

— Apoi n'am eu puşcă şi dumneata

pistol, se ne apărăm, domnule doctor?

— Dar' dacă s'o face noapte , uşor pu

tem să ne rătăcim prin întunerec!— Nu, de vreme-ce acum avem un că

lăuz, care sper că nu ne-o mai lăsa.

— Un călăuz? — strigă doctorul.

Şi se ridică repede ca s'arunce o pri

vire de nelinişte împregiur.

— Da, răspunse Niţă, şi acest călăuz epărăul Niadului. Dacă mergem tot pe ţermu-

rul drept, trebue să ajungem de-asupra plato

ului,  unde isvoreste. Cred că în două ceasuri

suntem la poarta castelului, dacă plecăm nu

mai decât.

— în două ceasuri ? Numai să nu fieşese,  zise doctorul.

— Plecăm, gata eşti?..

— Acuşi Niţă, acuşi!... Dar' pausa noa

stră abia a ţinut câteva minute !

— Aceste câteva minute, ..fac o bună

 jumătate de ceas. — Pentru ultima oră,gata eşti?

— Gata... când picioarele m'apasă ca

şi când ar fi de plumb... Tu ştii bine, că eu

nu pot umbla pe jos , ca un pădurar, Niţă!.. .

Picioarele mi-s'au umflat, cum poţ i aştep ta

să te urmez numai decât... ?

Page 92: _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 92/267

— Ah, mă necăjeşti, domnule! Te las

 în pace de a me mai urma! Cale bună!Şi Niţă Stan se sculă.

— Pentru Dumnezeu, Niţă dragă, es-

clainâ doctorul Părăian, asculta-me!

— Eu nu te mai ascult.

— Vezi, şi aşa e târziu, pent ru-ce se

nu rămânem aici, pentru-ce se nu durmim subcopacii aceştia?... Mâne dimineaţă, când o fi

ziuă, plecăm mai depar te şi până la ameazi

ajungem la castel.

— Domnule doctor , respunse Niţă, îţi

repet, că planul meu e se dorm în cetate.

— Nu! esclamâ doctorul, nu... asta n'ofaci,  Niţă!... Voiu şti se te împedec.

— Dumneata?

— Am se te opresc... am se te tr ag după

mine!... Dacă o fi lipsă te si bat...

Sărmanul doctor, acum nici nu mai ştiace vorbeşte...

'

La acestea Niţă Stan nici nu mai res

punse, ci luându-'şi puşca la umăr plecă de-a

lungul Niadului în sus.

— Aşteaptă-mă... aş teaptă-mă  !  strigă în

tr'un ton despera t doctorul. Ce om al dra

cului !... O minutâ încă!... Picioarele mi-'s

ţapene...

Dar' îndată i-se desţepeniră, pen tru -că

fostul îngrijitor de bolnavi, cu picioarele lui

scurte, apucă pe urmele pădurarului , care nici

nu mai căuta îndărăt.

80 -

Page 93: _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 93/267

Era la pa tru ceasuri. Razele soarelui

at ingeau vîrful Pleşii, ca înda tă dup'aceea se

dispară. Ele luminau pieziş vîrfurile brazilor.

Niţă pădura rul şi avea causă se grăbească,

pent ru-că pădurea în par tea din jo s îndată se

 întunecă, după-ce se întind umbrele.

Aspect nostim şi straniu ofer aceste pă

duri, unde se grupează părţile rustice alpestre.

 în loc de arbori suciţi, strîmbaţi în toate păr

ţile,  cu scoarţă crepată, se ridică arbori drepţi,

subţiri, fără crengi, mari de 50—60 urme dela

rădăcir.ă în sus, cu trunchin fără noduri, ear'

 în  vîrf,  ca un acoperement e verdeaţa lor

dăinui toare. Prin tre arbori de abia se faceiarbă ori muşchiu. Pe de asupra pământului

se întind rădăcini uscate ca şi cum ar fi nişte

şerpi îngheţaţi. Pământul e aşternut cu muşchiu

mărunt , galbin, de-asupra căruia se află ace

uscate, picate de pe crengile de brad şi pere

de molid, care fâşăie sub picioare. Ici coleasunt frânturi de roce colţuroase, în stare se

taie şi pelea cea mai tare. Prin pădu rea aceasta

de brad urcarea a fost grea şi ea a ţinut

chiar un pă trar de milă. Pent ru a sui aceste

stânci trebuia să fii vînjos ca vulpea, tare la

glesne, sigur în picioare, cum nu prea eradoctorul Părăian. Lui Nită nu 'i-ar fi trebuit

mai mult de un ceas, dacă ar fi fost singur.

Astfel înse trebui se peardă trei ceasuri cu

pedeca ce o avea în consoţul seu. Trebuia

se-'l aştepte, trebuia se-'i dee mâna, ca se

poată trece cu picioarele lui scur te peste câte-o

— 81 —

6

Page 94: _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 94/267

s t ân că m ai mare . Do ct or u l nu se t em ea de câ t

d e un a. S e t e m e a groz av, că va r ă m â n e sin

gur în aceas tă s ingură ta te posomor i t ă .

Cu toa te aces tea coas te le deveneau mai

gr oz av e de urc at , arb ori i în ce pe au a se rări

c ă t r ă vîrful Pleşii. Icî co le a n u mai er au ,

de câ t g r up e s ingu ra t i ce de a rbor i , de mă r i m e

mijlocie . Pr in tr e ac es te gr up e se ve de au

trăsurile lanţului de munţi , cari se  r id ică  î n

par tea de dindărăt , ş i a le căror l in iamente le

acoperia în câtva ceaţa de seara.

Părăul Niadului , pe care pădurarul nu- ' l

pe rdî i din ve der e, a c u m a se re d u s e la un

p ă r ă u a ş m i c u ţ ; isvorul n u pu te a se fie de

par te . L a câ te va su te de paş i de -a s up ra u l

t i mel or r id icat ur i a le te re nu lu i se înăl ţa pla

to ul Orgal ului , în co ro na t cu zidur i le cast e lului .

Niţă Stan ajunse în fine la acest platou,

după-ce smânci şî pe"  do ct or ul ca pe o ma ss ă

iner tă . S ăr ma nu l o m nu ma i ave a pu te re sec

  ză  2 0 d e pa şi la de al şi ţ i p a de- 'ţi s u n a u

urechile.

Ni ţă pă du ra ru l ab ia s imţ ia greu t ă ţ i l e

aces tei urcări . El st ăt u nem iş ca t şi privi în

 j u r la cas te lu l d in Carpa ţ i , p e ca re n i c i -o da t ă

nu- ' l văzuse mai de aproape. î n a i n t e a ochi lor sei se desvel ia un zid

de ap ăr ar e păr că na t , în ju r un ş a nţ ad ân c,

pe st e car e u n un ic p o d mob il , dar ' era r idica t

p res te poar tă .

 î n j u r u l zidului , la s u p ra fa ţ a p l a tou lu i

Org al , to tu l er a păr ăsi t şi în t ăc er e.

Page 95: _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 95/267

 în penumbra apusului se puteau vede

 jur împrejur zidurile castelului, dar' cam con-

fus.  Nimenea nu s'areta de-asupra parape tu

lui dela zidul din mijloc, nimenea pe plat

forma cea mai din sus a bastioanelor, nime

nea pe terasa cercuală de 'a primul etagiu. Nici

cât de puţin fum nu se vedea în jurul sfârlezei

fantastice, roşită de rugina seculară.

— Ei bine, Niţă , înt rebă doctoru l Pă

răian, vezi acuma, că nu este cu neputinţă se

treci şanţul, se slobozi în jos podul mobil,

se deschizi poarta ?

Niţă Stan nu respunse . Făcea soco

teală, că trebue se panseze sub murii caste

lului, în mijlocul acestui întunerec cum s'ar

fi putut coborî în fundul şanţului şi se iasă

de ceea parte ca se st răbată în lăuntru?

Fireşte, lucrul cel mai cu minte era se aştepte

până în ziua următoare , ca aşa se încerce la

lumina zilei.

La aceasta a trebuit se se şi  hotăras^Ti

pădurarul spre neplăcerea sa şi spre cea mai -

mare bucurie a doctorului Părăian.

Page 96: _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 96/267

r

VI.

Luna nouă, îngustă, ca o secere argintie,

apăru pe cer îndată după apusul soarelui. Norii

mânaţi de vântul dela apus atingeau succesiv

ultimele raze ale amurgului. Umbra, cucerind

din ce în ce mai mult teren, în cele din urmăcuprinse întreg orisontul. Cadrul de munţ i

se întunecă din ce în ce tot mai mult, for

mele castelului dispărură îndată sub vălul nopţii.

Desî această noap te începea prin a fi

foarte întunecoasă, nu arăta nimic, că ar

pute fi conturbată prin oare-care răsboaie atmosferice, prin furtună, ploaie sau tempes ta te .

Aceasta era spre norocul lui Niţă Stan şi al

tovarăşului seu, ca e voiau se doarmă sub

cerul liber.

Nu era nici un grup de arbori pe acest

platou sterp al Orgalului . Icî colea câte untufiş mai mic, care nu oferea nici un scut în

contra umezelei de noapte. Stânci erau o

mulţime, unele pe jumătate în pământ, altele

abia se ţineau în echilibru, şi o singură lovi

tură ar fi de-ajuns să le rostogolească prin sîlha

de brazi în vale.

— 84 —

Page 97: _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 97/267

Page 98: _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 98/267

d e ca re gă se şt i fo art e a d e s e p e la col ţur ile

dr um ur i l or pr in provinci i le ro mâ ne şt i . în t i mp

ce căl ăto rul se od ic hn eş te pe aces tea , po a te

se- 'şi s t îm p er e şi se tea di nt r ' un va s cu ap ă,

p u s de - a s up r a . A p a e r e n oi t ă în fiecare zi d e l o

cui tor ii din ju r. C â n d cas tel ul er a locu it d e

ba ro nul R a d u d e Gor ţ , ace as t ă ba nc ă avea

 î n t o t d e a u n a o cană , şi servi tori i familiei a ve a u

grijă, ca ni ci- oda tă se nu r ă m â n ă de şe a rt ă.

D a r ' a c u m e ra p e aici să se stri ce, a c o

perită de muşchiu verde şi al te plante. O lo

vitură cât de mică ar fi sfărîtnat 'o.

L a un c a pă t al bă nc ei era o c o l u m n ă

d e gran it , ră mă şi ţă din o c ru ce vec he, ale

căre i br a ţe ori so nt al e l i ps iau ; abi a se ma i ve

d e a d e al ăt ur i u r m a lor. In ca li ta te a sa d e

sp i ri t sc ru tă to r , doc tor u l Pă ră i an nu pu te a

ad mi te , că ace ast ă cru ce ' l -ar pr ot eg e c on tr a

ară tăr i lo r su pra nat ura le . Se po at e obs erv a oco nt ra zi ce re la u n m a r e n u m ă r de ateişt i ;

cu cât mai puţin cred în Dumnezeu, cu atât

mai ta re su nt disp uşi a cr ed e în dr ac u. A ş a

era şi »docto rul« Pă ră ia n al no s t ru . . In gâ nd ul

lui,  ne cu ra tu l nu p u t e a fi d e p a r t e , căci el era

d o m n în castel , pe nt ru dî nsul nu era p o ar t a înschisă , nici p o d u l ridicat , nici z idul de s tu l de

 înalt , nici ş a n ţu l des tu l d e a d â n c , p e n t r u - c a

se po a t ă e=î, şi d u p ă - c u m îl p u r t a fanta sia, să

vie la ei amendoi şi să-i gâtuească.

Şi câ nd do ct or ul îşi a d u c e a am in te , că

are să pe tr ea că o n o a p t e în tr ea gă în ac es tecondi ţ iuni , t re m ur a de spa imă . N u ! se cere a

— 86 —

Page 99: _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 99/267

rpr ea mu lt dela o fiinţă o m e n e a s c ă ! Nici t e m

pe ra me nt el e mai ene rgi ce n 'a r fi pu tu t resis tala atâta.

Af ar ă d e ac ee a, o id ee îi ve ni în m i n t e ,

târ ziu , — d e ca re nici n u 'i-a tr ăs ni t prin ca p,

c â n d a pl ec at din Măţ eşt i . E r a Mar ţi se ara ,

şi în a ce as t ă zi, oa me ni i din ţ in ut ul ac el a se

feres c d e a eşi din ca să d u p ă - c e sfinţ eşte so a

rele .  Ma rţ ia , se ştii , că e ziu a fer mec ăt orf il or

şi a bo sc ca ne lo r . D u p ă cu m se pov es te ş t e

din băt rân i, în ac ea st ă n o a p t e vin str igoi şi

vîrcolaci de p e cee a lu me . D e a ce ea Ma rţ i

n o a p t e a n u 'ţi-a r eşi ci ne va în uliţă, ori p e

drum, pentru lumea asta .

Şi ea tă că do ct or ul Pă ră ia n să găs ia nu nu

mai d e p a r t e de cas a sa, dar ' în ap ro pi er ea

unui castel locuit de strigoi, la 2 sau 3 mile

de s at ! Şi t r e b u e se st ee aici p â n ă a d o u a

zi...,  d ac ă c u m v a s'ar ma i face p e n t r u el ad o u a zi! In ad ev ăr ace st a era lucrul dr ac ul ui !

A dâ nc i t în ace st e idei b izare , do ct or ul

văzu pe pădurar cum îşi scoase din traistă o

bucată de carne rece şi începu a mânca,

d u p ă ce t r as e o du şc ă sd ra ve nă din ploscă .

S e re cu le se şi dî ns ul şi so co ti că nici n' ar

p u t e se facă ceva mai bu n, d ec ât să- ' i u r m e z e

pilda. U n picior de gâsc ă, o b u c a t ă b u n ă

d e pâ ne , u d a t ă cu r a c h i u ; nici c ă p ut e a se

fie ceva ma i b u n p e n t r u re câ şt ig ar ea pu te ri

lor pe rd ut e . Cu aces tea el p u t u să-'ş i m u l c o -

mească foamea, — dar ' nicidecum frica.

 J— 87 —

Page 100: _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 100/267

r- Acuşi se durmim, zise Niţă Stan, aşe-

zându-'şi traista jos lângă stâncă.

— Noapte bună, domnule doctor.

— E uşor de poftit noapte bună, nu

mai tare me tem, se nu se sfîrşească cu rău...

Niţă neavend tocmai gust de vorbă,

nici nu respunse. Obicinuit prin serviciul lui

de a dormi prin pădure, se odichni foarte

bine pe banca de peat ră. Doctorul însă nu

pu tea face altceva decât să înjure în gândul lui,

când auzia resuflarea regulată şi liniştită a

consoţului seu.

In aceste mo me nte lui îi era imposibil

se-'şi nimicească simţurile de auz şi vedere.

In butul ostenelelor de peste zi mereu privia

 jur şi-'şi ascuţia urechile. Creerul seu căzuse

pradă acelor vedenii şi închipuiri ext ra-vagante,

care dau naştere insomniei. Ce voia el săvadă în întunecimea atât de deasă? To t şi

nimic, formele atât de vage ale obiectelor ce-'l

 încunjurau, norii mânaţi de vent pe cer, massa

puţin perceptibilă a castelului. Apoi 'i-se

părea, că stâncile de pe platoul Orgalului să

mişcă într 'un fel de dans infernal. Puse înmişcare, să rostogol iau spre mur, peste cei

doi nesocotiţi , îi sdrobiau înaintea porţii ce

tăţii,  a cărei întrare le era interzisă!

Nefericitul doctor se ridică, ascultă su

netele, ce vuiau la suprafaţa platouri lor înalte,

aceste murm ur e neliniştitoare ce păreau caun amestec de freamăt, de gemet şi de

 încă vrei să dormi?

— 88 —

Page 101: _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 101/267

suspin. Mai auzia rîndunelele de noapte , cari

 în sbor atingeau cu aripile lor stâncile, lilieciieşiţi la plimbarea lor nocturnă, două sau

trei cucuveice cu sbierătul lor plângător, ce

seamănă, auzit din depărtare, cu un suspin.

Sudori de moarte inundară corpul doctorului,

ear' musculaturile 'i-şe contractau simultan.

Astfel se st recurară încetul pe încetuloarele până la miezul nopţii. Dacă doctorul

ar fi put ut conversa, ar fi putut din timp în

timp,  să mai schimbe câte-o vorbă şi să dee

curs liber plângerilor sale; astfel s'ar fi simţit

mai uşurat. Dar' Niţă Stan durmia, şi durmia

un somn adânc.

Miezul nopţii — oara cea mai fatală

dintre toate, oara apariţiunilor, oara strigoilor.

Dar' ce se întâmplă ?

Doctorul se ridică şi se în trebă în s ine:

oare deştept-e sau e sub impresia unei ha -

lucinaţiuni?

Eată ce ved e: în sus — nu! oare nu se

 înşeală? — forme neobicînuite strălucind de o

lumină spectra lă se văd trecând dela o mar

gine a orisontului până la ceealaltă, se înalţă,

se schimbă, se coboară cu norii de od at ă;

forme ciudate de monştr i, balauri cu coadă

de şerpe, polipi gigantici, vampiri enormi,

cari s'avântă în toate părţi le, cască gura, în

tind ghiarele, ca şi când ar vre să pr indă şi

să înghită.

Apoi 'i-se părea, că pe pla toul Orgalu-lui se mişcă stâncile şi copacii. Sunete bine

Page 102: _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 102/267

distinse îi ajungeau la ureche în interval e

regulate.

— Clopotul... murmură dînsul, clopotul

castelului!

Da ! înt r'adevăr cioporul vechei capele,

şi nu al bisericei din Vulcan, al cărei sunet

ventul 'l-ar fi minat în direcţie contrară.

Clopotul începe a bate mai repede...

Mâna care-'l trage, nu-'l t rage după mort...

Nu! Ci de alarmă, de primejdie. Vibraţiunile

clopotului se reîntorc în ccho dela frontiera

Transilvaniei.

La auzul acestor sune te jalnice ca moartea, doctoru l Părăian fu cuprins de o frică

grozavă, de o durere nesuportabilă, de un

cutremur iresistib  1,  care făcea se-'i curgă su

dori reci pe tot trupul.

Pădurarul încă se deşteptă din somn

la vibraţ iunile teribile ale clopotului. îşi veni în ori, în timp ce doctorul era cuprins de

• fiori de moar te .

Niţă ascultă, şi cu ochii cercă se pă

trundă întunecimea deasă, ce învăluia castelul.

— Clopotul.. clopotul... repetă doctorul.

Numai dracul îl trage!... într'adevăr, credea mai mult ca nici

odată în diavol, sărmanul doctor, care era acum

mai fără conştiinţă de sine!

Pădurarul, nemişcat, nu i-a răspuns.

Răcnete subite, asemenea celor ce le

dau sirenele marine la sosirea în porturi,erump în unde tumultuoase. Aerul e pus în

— 90 —

Page 103: _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 103/267

»vede... forme ciudate de monştri, balauri, cu coadă deşerpe, polipi gigantici, vampiri enormi...* (pag. 89).

Page 104: _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 104/267

mişcare înt r'un cerc întins prin aceste sonuri

asurzitoare.

O lumină din turnul central, o lumină

intensivă, de unde ies lustri de o vivacitate

păt runzătoare , raze orbi toare . Ce focar a pro

dus această lumină puternică, ale cărei ra-

diaţiuni se prelungiau în dungi estinse la

suprafa ţa platoului Orgal? De unde poate

proveni acest isvor fotogenic, ce se pare a

 învăli stâncile, în vreme ce apar într'o vine-

teală neobicînuită ?

— Nită.J Nită...! exclamă doctorul, uită-te

la mine!. .. 'Mi-se pa re că sunt mai mort!.. .

In adevăr pădura rul şi doc torul aveau

aspect de morţi, figură palidă, ochi stinşi,

perul asemenea muşchiului , ce creşte, după

legendă, pe craniul celor spânzuraţi...

Stan înmărmuri de ce văzu şi auzi. Do c

torul Părăian ajunse la culmea spaimei, muşchiicontractaţi, părul ridicat, pupilele dilatate, cor

pul mai îngheţat. Cum zice poetul : «Con-

templaţ iuni lor* 1 ) : «respira fiori« !

O minută — cel mult o minută a du ra t

acest fenomen oribil. Lumina neobicînuită

slăbi gradat, vuetul încetă, şi platoul Orgalu-

lui ajunse în tăcerea şi întunerecul nepătruns

de mai 'nainte.

Nici unul nu mai încercă a durmi ; doc

torul, mai mort de spaimă, pădurarul , lipit

de banca de peatră, aşt epta sosirea aurorei.

•) Victor Hugo.

Page 105: _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 105/267

— »Niţă.. ! Niţă.. .! exclamă doctorul, uită-te la mineU (pag. 92,).

Page 106: _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 106/267

rLa ce se gândia Niţă Stan în faţa acestor

lucruri, în adevăr supranaturale pent ru ochiisei? Acestea toate nu-'l puteau abate dela ho -

tărîrea sa? Chiar de ar cădea pradă,: urma-va

el această aventură temerară  ?  Sigur  !  A zis, că

va pă tr unde în castel, şi va visita turnul... Dar'

nu e de ajuns, că a venit până la zidul ne

accesibil, a escitat mânia spirite lor şi a provocat această revoluţie a elementelor? I-s'ar

imputa, că nu 'şi-a ţinut promisiunea, dac 'ar

merge în sat fără de a fi cutezat se stră

bată în castelul locuit de draci ?

De-odată numai doc toru l se repede asu

pra lui, îl prinde de mână, cearcă să-'l târascădupă sine, repetând într'una:

— Haide!... Haide!...

— Ba nu! respunse Niţă Stan.

Apoi prinse bine pe doctorul, care după

ultima încordare căzii la pământ.

In fine noaptea trecu, şi atât pădurarul

cât şi doctorul erau într'o astfel de stare su

fletească, cât nici unul nu 'şi-a putut da seamă

de timpul pe trecut până în ziuă. Nimic nu-'ş i

pu teau aduce amin te de cele ce s'au întâm

plat înaintea zorilor.

In acest mo ment o dungă roşie se arată

pe vîrful Paringului, la marginea dela răsărit

a Orisontului, de ceea parte a văii Jiului. Al

beaţa caracteristică se răspândi din zenit

pe o parte a cerului, vărgată ca o pele de zebră.

Niţă Stan se întoarse spre castel. Văzu

forma lui din ce în ce mai pronun ţa tă . Turn ul

— 94 —

Page 107: _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 107/267

se înalţă din negurile ce se lăsau pe pasul

Vulcan, capela, galeriile, zidul se desfac din

ceaţa nopţii, apoi pe zidul din colţ se des-văleşte fagul, ale cărui frunze le, clătina

vântul dela răsărit.

Nici o schimbare în înfaţoşarea obicinui tă

a cetăţii . Clopotul era tot aşa de nemişcat ca

şi vechea sfârlează feudală. Nici un fum nu

eşia din coşurile turnului, ear ' ferestrile cu

grilaj erau bine închise.

Pe de-asupra platformei sburau câteva

pasări, ciripind cântecul lor de dimineaţă.

Niţă Stan îşi întoarse privirea cătră in

trarea principală a castelului. Podul mişcă

tor, ridicat preste deschizătură, închidea poarta

 înt re doi pilaştri de peatră, pe care era gra

vată armătura şi emblema baronilor de Gorţ.

Pădurarul era decis a duce până în sfir-

şit această expediţie aventurioasă  ?  Da, hotă-rîrea sa nu au schimbat-o întâmplările din

noaptea trecută. »Ce ai zis să şi faci« : aceasta

era devisa lui, după -cum ştim. Nici vocea

misterioasă, ce '1-a amenin ţa t personal , în sala

cea mare dela «Regele Matia«, nici fenome

nele neexplicabile de tunet şi lumină, al cărormartor ocular a fost, nu-'l pu teau împedeca

de a întră în lăuntrul castelului. O oară îi e

de ajuns se percurgă galeriile, se viziteze tur

nul,  şi după ce îşi va fi împlinit promis iunea

se va reîntoarce în Măţeşti, unde poate să

sosească până Ia ameazi.

Page 108: _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 108/267

 rCe priveşte pe doctorul Părăian, dînsul

nu era decât o maşină inertă, neavend putere

nici de a resista, nici de a voi. Mergea încotro

 îl împingea. Dacă cădea jos, nu se mai putea

ridică. Groaza nopţii trecute '1-a hăbăucit de

tot , şi nu făcu nici o observare , când pădura

rul,  arătând spre castel, îi zise:

— »Se mergem!»

Se făcuse ziuă, şi doctorul s'ar fi putut

re 'n toarce în Măţeşt i fără tea mă de a se ră

tăci prin pădurile Pleşii. Dar' nu ne e permis

să-'i socotim de merit, că a rămas cu Niţă

Stan. Dacă n'a părăsi t pe consoţul seu, şi

n'a luat drumu l cătră sat, era pentru-că nu

mai cunoştia situaţia, în care se afla, pentru-că

nu era decât un corp fără de suflet. Când

pădurarul '1-a dus cu sine cătră marginea şan

ţului, el nici nu s'a mai opus.

Dar' era oare cu putinţă se străbată în

cetate pe aiurea, decât pe poar tă? De aceastavoia se se convingă Niţă Stan înainte de toa te .

La zid nu se vedea nici o gaură, nici o

surpătuiă, nici o crepătură, pe unde ar fi

put ut întră în lăuntrul fortăreţei. Er a chiar

surprinzător , că aceşti muri vechi au remas

aşa de bine conservaţi — ccea-ce se puteaatribui numai grosimei lor. Urcarea pân ă la

parcană se părea imposibilă pentru-că aceasta

era peste şanţ, la o înălţime de vre-o 50 de

urme. Se vedea deci, că Nită Stan, în mo-

mentul, când era se în tre în castelul Carpa-

ţilor avea se dee peste obstacole de neînvins.

J— 96 -

Page 109: _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 109/267

Page 110: _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 110/267

nile şi cu picioarele s'ar fi putut urca până

la arcul de de-asupra porţii.

Evident, că Niţă Stan nu voia se obl ige

pe doctorul, ca să-'l urmeze în acest asalt .

Un domn aşa de gras nici n'a r fi pu tu t în

cercă aşa ceva. Se mărgini deci a-'l scutura

numai bine, pent ru a-'l face se înţeleagă de

ce e vorba, şi-'i recomandă se rămâie în fun

dul gropii, fără a se mişca.

Apoi începu a se urca de-alungul lan

ţului în sus. Nu era aceasta decât un joc

pentru musculatura lui de muntean.

Dar' , când doctorul se văzu singur, earăşi

 îl cuprinse spaima. El cătâ în jur, privi pe

consoţul seu atârnând deja la vre-o 12 urme

de-asupra pământului, şi strigă cu o voce înă

buşită pe jumătate de spaimă.

»Stai... Niţă... stai!«

Pădurarul nu-'l mai asculta.

— Haide. .. haide înapoi... că de nu eu

me rg ! strigă doctorul, succezendu-'i acuşi să

se ridice pe picioarele sale.

— Pleacă! răspunse Niţă Stan.

Şi continuă de a se urca încet de alun-

gul lanţului dela podul mişcător.Doctorul, într'un paroxism de frică, în

cercă să iasă din şanţ, cu gândul să se urce

pe platoul Orgalului, şi să o iee cât va pute

de grabnic cătră sat...

Dar', eată mi nu ne ! Aducându- 'şi aminte

de cele ce s'au petrecut în noap tea trecută,el nici nu se putî i mişca... Picioarele îi re -

Page 111: _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 111/267

Page 112: _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 112/267

maseră pe loc, ca şi cum ar fost ţintuite la

pământ. .. Nu mai putea se pună unu îna

intea celuialalt... Nu!... Călcâiele şi tălpile

cismelor îi erau ca şi cleite de păm ent. . . Par'

c'ar fi fost prins'în cuşcă!... în starea aceasta

era cu mult mai încremenit, decât se -ş i poată

da seamă... Probabil că cuiele cismelor îlopriau de a se mişcă.

Ori-cum, sermanul om sta pe loc ca o

statuă... Era ţintuit la păment ... Ne mai pu

tând striga, da numai desperat din mâni...

Ai fi zis, că vrea se scape din ghiarele unui

polip,  care se întinde asupra- 'i din pământ. ..Niţă Stan ajunsese de-asupra porţi i şi

puse mâna pe un fer, pe care era aşezată una

dintre ţiţinile podulu i mişcător...

Un st rigăt de durere resunâ, apoi arun

cat îndărăt , ca şi cum ar fi fost lovit de ful

ger, se mai prinse înc'odată de lanţ, în modinstinctiv, şi se rostogoli în adâncimea şanţului.

— »Bine a zis glasul acela că o se pă

ţesc reuU mur mură dînsul, şi-'şi perdu con

ştienta.

Page 113: _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 113/267

VII.

Cine ar pute descrie îngrijirea ce dom

nia în Măţeşti dela plecarea junelui pă

durar şi a doctorului Părăian? Şi aceasta

creştea mereu cu oarele ce tr ec eau; si cu câtoarele treceau se păreau mai fără sfîrşit.

Primarul Colţu, cârcîmarul Ionas, das

călul Petrică si alti câtîva nici nu s'au de-' î i

părtat de pe ridicătura din mijlocul satului.

Fiecare dintre dînsii se silia se observe ceva

 în grămada depărtată a castelului, se vadă

dacă nu cumva se mai arată ceva deasupra

turnului . Că nu se mai arată nici un fum —

a fost constatat cu ajutorul ochianului în

dreptat mereu în direcţiunea aceea. In adever

cei 2 florini, daţi pent ru acest inst rument ,

n'au fost bani daţ i de geaba. Bireul, om to t

deauna interesat, ţinând bine punga în bu

zunar, niciodată n'a regretat mai puţin de

cheltueala făcută, decât acum.

La amiazi, când veni Bucur cu oile dela

păşune, toţ i îl în trebau n'a văzut ceva nou,extra-ordinar, supranatura l ?...

Page 114: _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 114/267

Bucur  răspunde, că a fost până  în  fun-

dul văii Jiului, fără de a  fi  văzut  ceva  bănuitor.

După  prânz, cătră două ceasuri,  fiecare

 îşi  reocupă  locul  de  observaţie. Nime nu

rămânea  acasă,  şi mai  ales nimănui  nu-'i venia

 în minte să mai meargă la «Regele Mat ia« ,unde

s'a  auzit glasul amenin ţător.  C a  păreţii  să

aibă  urechi,  mai  merge, căci  aşa e  vorba,folosită  în  graiul  românesc,  dar' ca  să aibă  şi

gură...  —

Harnicul cârcimar  se  putea  teme,  că va

fi  silit să-'şi  închidă cârcîma; cu  asta  îşi  bătea

mereu  capul.  Se  temea  să  n'ajungă să-'şi

 închidă neguţătoria, să-'şi  bee el  rachiul,  înlipsă  de  oaspeţi. Spre  a se  pu te linişti  pe  sine

şi populaţia  din  Măţeşti,  el a  purces  la o

lungă investigaţie  a  «Regelui  Matia«,  căutând

prin toate odăile până  şi în  aşternutul patu

rilor, visitând toat e lăzile  şi  dulapurile, apoi

cercetă  cu de  amăruntul prin toate colţurilesalei celei mari,  în  pivniţă  şi în pod,  unde

vre-un blăstămat  ar fi  putut pune  la  cale

această grozavă mistificaţie.  Dar' în  zădar.

N'a aflat nimic!... Nimic, nici  în  partea casei

de  cătră Niad. Ferestr ile erau  cu  mult  mai

 înalte, decât  să se fi pu tu t cineva ridica pânăla  deschizătura  lor pe  păretele oblu,  ce  ajungea

până  în  alvia rîului, care  era  atât  de  repede

Puţin  ne  impo artă ! Frica  nu era  întemeiată  şi

va  trece, fără îndoială, încă mult timp, până-

ce  clienţii  lui  Ionas  îşi vor  recâştiga încre

derea  în  cârcîma  şi  rachiul  lui.

—  102 —

Page 115: _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 115/267

Mult timp? Greşeală ; vom vede că

această fatală profeţie nu s'a realisat.

Câteva zile mai târziu, în urma unor

 împregiurări cu totul neprevăzute, notabilităţile

satului îşi reocupară locul pe lângă mesele

dela «Re ge le Mat ia * spre a ţine consfătuirile

de toat e zilele pe lângă păhărele pline de

rachiu.

Dar' se revenim la junele pădura r şi la

consoţul seu, doctorul Părăian.

Cetitorul îşi va aduce amin te , că la ple

carea din Măţeşti, Niţă Stan promisese Mâ

nuţe i, că nu va zăbovi mult cu visita sa în

castelul Carpaţilor. Dacă nu se nenorocia,dacă ameninţările aspre, adresate lui nu s'ar

fi împlinit, până în seară la tot caşul ar fi

fost acasă. Aici îl aşteptau, şi Do am ne , cu

câtă nerăbdare! De altfel nici tinera fetită,

nici tatăl seu, nici învăţătorul şcoalei din sat

n'au putut predeve, că din pricina greutăţilorcălătoriei pădurarul nici cum nu va pu te ajunge

la vîrful platoului Orgal până în seară.

Neliniştea, destul de ma re în decursul

zilei, întrecu ori-ce măsură, când au auzit la 8

ceasuri, că trag clopotele în Vu lca n; aceasta

se auzia foarte bine din Măţeşt i. Ce să sefi pu tu t întâmpla, că doctorul şi Niţă St an

nu s'au mai re'ntors dup' o absenţă de-o zi?

Nimănui nu-'i venia în minte să meargă acasă,

până ce nu-'i vor vede sosiţi. In fiecare clipă

li-se părea , că-'i văd eşind de după dealurile

de cătră pas.

— 103 —

Page 116: _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 116/267

Primarul Colţu şi fiică-sa eşiră în capă tu l

satului, ear' pe păstor il trimeseră înainte.

De nenumărate -ori li-se părea că le veci îndepărtare umbra prin zarea ce se deschidea

prin tre arbori... Totul era decepţ iune ! Pe

dr umul de printre dealuri nu era nime, ca

de obiceiu, pentru-că foarte rar se în tâmpla

se treacă vre-un om în vreme de noap te

peste graniţă . Pe lângă aceast a era şi Marţi

seara — seara strigoilor — şi aşa în această

seară oamenii de pe acolo n'ar fi eşit afară

după-ce sfinţia soarele, Doamne fereşte. Niţă

Stan pare c'a fost nebun, când tocmai ziua asta

a ales-o ca se visiteze castelul . De fapt însă

el nici nu 'şi-a adus aminte de aceasta, dar'

nu numai el, ci nimenea din sat.

Cu atât mai mul t se gândea la el Mă

riuţa. Ce icoane înspăimântătoare crea fan

tasia ei ! Cu gândul ea urmăria pas de pas pe

logodnicul seu, cum st răba te prin desişurilePleşii, până-ce în fine ajunge la vîrful platoului

Orgal. .. Acum s'a făcut noapte ; 'i-se părea

că îl vede prin curte, cum vrea se scape de

duchurile, ce neliniştesc castelul din Carpaţi...

A căzut jertfă vrăjitoriilor acelora... E victima

resbunări i lor., 'L-au prins şi 'l-au închis într'o temniţă, în păment... doară e şi mort...

Săr ma na copilă ce n'ar fi dat ca se

poată merge după Niţă! Şi fiind-că nu putea,

'l-ar fi aş teptat aici toa tă noaptea. Ta tă l seu

 însă n'o lăsă, ci puseră pe cioban să aştepte

el singur, ear' ei se reîntoarseră acasă.

Page 117: _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 117/267

 î n fiecare an, în ziua de Sân-Petru se începe »tîrgul de

fete« (pag. 106).

Page 118: _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 118/267

Page 119: _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 119/267

Ce noapte petrecu, trista Mâriuţă, între

 îngrijiri şi lacrimi! N'a putut durmî de fel.

Cu fereastra deschisă, cu privirea aţinti tă spre

stradă, 'i-se părea c'aude un glas, ce-'i spunea :

— »Niţă n'a băgat în seamă amenin

ţările!... Măriuţa nu mai are logodnic!«.

O amăgire a simţurilor ei ag it ate! Nici

un glas nu s'auzia în tăcerea profundă a

nopţii. Fe nom en ul neexplicabil din sala dela

«Regele  Matia» nu se reproducea în casa

primarului Colţu.

A doua zi des de dimineaţă poporul

din Măţeşt i era afară. Dela deluşorul cunoscut

până la cot itura drumului între dealuri eraun umblet neîntrerupt; unii mergeau, alţii

veniau ; — unii s'audă ce s'a-'ntemplat, alţii

se spuie ce-au auzit. Povestiau, că ciobanul

Bucur s'a dus mai bine de o milă din sat,

da r' nu prin pădurile de pe Pleşa, fără numai

până la margine, şi n'a mers el atâta numaide geaba.

Acum îl aş teptau , şi ca se le poată

spune mai iute, pr imarul Colţu, Măriuţa şi

Ionas au mers până-'n capetul satului.

Peste o jumă tat e de ceas au auzit, că

Bucur vine, dar' nu în fugă.Nu le pă rea semn bun, că vine aşa

 încet.

— Ei bine, Bucure, ce ştii?... Ce-ai

auzit?...  îl în trebă primarul Colţu, cât ce sosi.

— N'am vezut nimic... n' am auzit ni mic!

respunse Bucur.

Page 120: _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 120/267

 r— Nimic! — murmură tinera fetiţă, ai

cărei ochi se umplură de lacrimi.

— Când s'a zărit de zi, am văzut doi

oameni cam la o milă de-aici. Credeam la

 început, că e Niţă cu doctorul... dar' n'au

fost ei!

— Nu ştii cine au fost oamenii aceia?

 întrebă Ionas.— Au fost doi călători străini, cari au

trecut dimineaţa peste graniţă.

— Vorbit-ai cu ei ?...

-- Vorbit.

— Şi vin cătră sat?

— Ba nu, au apucat cătră Retezaţii ,vreau se urce la vîrful lui.

— Sunt numai călători?

—• Eu aşa socot, domnule Colţu.

— Şi âstâ noapte , când au trecut peste

graniţă, n'au văzut nimic în jurul castelului?

— Nu, pentru-că atuncea erau dincolode graniţă, răspunse Bucur.

— Aşadar ' nu ştii nimic de Niţă ?

— Nu, nu!

— Doamne Dumnezeule!... suspina săr

mana Măriuţa.

— Altmintrelea poţi întreba şi dumniata

pe călătorii aceia, adause Bucur, căci vreau

să stee şi în Măţeşti înainte de a pleca mai

departe.

— Numai să n' audâ rău despre cârc îmă

mea! cugeta în sine nemângăiatul Ionas.

Dac'ar şti, nici n'ar mai sta p'aici!

 J— 108 —

Page 121: _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 121/267

Acum de  treizeci-şi-şese  de ceasuri se

to rtura cârc îmarul cu gândul , că nu va maicuteza nime se mă nânce şi se doar mă la

»Regele Matia«.

 întrebările şi răspunsurile schimbate între

păstor şi stăpânu l seu n'au lămurit întru

nimic situaţia. Şi din pricina, că păduraru l

şi doctorul n'au mai sosit până la 8 ceasuridimineaţa, se putea oare presupune, că nu s'or

mai re- 'ntoarce nici odată?... Nime nu se poat e

apropia nepedepsit de castelul din Carpaţ i!

Obosită de emoţiunile acestei nopţi de

insomnie, Măriuţa nu mai avea putere se stee

 în sus. Numai cât n'a nebunit şi abia putea

umbla. Tatăl seu o însoţi până acasă. Acolo

ear' o năpădi ră lacrimile. Se văieta şi striga

după Niţă... Vo ia să meargă să-'l caute... îţ i

era milă de dinsa şi te temeai se nu se bol

năvească.

Cu toate acestea era o cerinţă neapărată,

ca se s'apuce de ceva. Fără a pe rde  o

minută trebuia să caute pe pădurar şi pe

doctor. Nu puteai se zici numai, că au ajuns

 în primejdie şi c'au căzut pradă fiinţelor din

castel, fie pământene, fie din cea lume, puţin

ne impoar tă. Luc rul de căpe tenie era se se

stie,  ce s'a făcut Nită Stan si doctorul ? Această

datorinţâ era nu numai a prietenilor lor, ci

şi a celorlalţi săten i. Cei mai harnici nici

nu se feriră de a st răbate de-alungul păduri le

de pe Pleşa şi a păt runde pân ă la castelul

din Carpaţi.

— 109 —

Page 122: _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 122/267

După mai multă vorbă în dreapta şi-'n

stânga despre cele-ce ar fi de făcut, se şi

găsiră trei la numer, cei mai harnici: anume

primarul Colţu, ciobanul Bucur şi cârcîmarul

Ionas,  — alţii n'au mai fost. Dascălul Pe

trică spunea, că are dureri grozave în picioare

şi nu poa te se m eargă; nici în şcoală n'a

pu tu t sta decât numai întins pe doue scaune.

Căt ră n oue ceasuri, primarul Colţu şi

consoţii sei, înarmaţi cu precauţiune, apucară

drumul cătră pasul Vulcan. Chiar la locul,

unde se despărţiră eri  .de Niţă, intrară în

desişul pădurii.

Ei îşi ziceau, şi nu fără drept , că dacă

pădurarul şi doctorul vor fi pe drum cătră

casă, vor veni to t pe acelaşi loc, prin pădurile

Pleşii. Aşadar ' cât ce-au în trat în pădure ,

le au dat uşor de urmă, căci dînşii 'şi-au făcut

cu securea drum pintre arbori.Se-'i lăsăm de o-camdată se meargă ,

pentru-ca se vedem ce se pet recea în Măţeşti,

de când au plecat aceştia. Dacă mai înainte

s'a părut neaperat de lipsă, ca oameni de

bunăvoe se mear gă înaintea lui Niţă şi a

doctorului, acum după-ce au plecat, se părea,că au făcut un lucru dintre cele mai nesocotite.

Ce folos, dacă acum după o nenorocire va

ma i urma şi a doua! Că pădurarul şi doc

torul au căzut jertfă încercărilor, nu se mai

 îndoia nime. Şi acum ce folos, dacă şi pri

marul Col ţu, Bucur şi Ionas vor cade Jertfedevotamentului lor? Nu era de ajuns, că tinera

Page 123: _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 123/267

copilă îşi plângea logodnicul, acum se ma-

deplângă şi pe1  tatăl seu? Ear' prietenii cio

banului şi ai cârcîmarului s'or căf, că nu

'i-au oprit!

Supărarea a devenit generală în Măţeşti

şi nu era nici un semn, c'ar pute să înceteze

 în curând. Admiţând, că n'o să păţească

chiar nimic, to tuşi pr imarul Colţu şi cei doiconsoţ i nu po t se sosească acasă până-ce

 înoptează.

Cât de t are au fost sut prinşi, când

cătră două ceasuri după amiazi îi văzură nu

mai,  că vin pe drum nu depa rt e de sa t !

Cu câtă bucurie fugi Măriuţa înaintea lor, casă-'i întimpine.

Nu erau numai trei, erau patru; într'al

patrulea fiecine a pu tu t recunoaşte pe doc

torul.

— Niţă... scumpul 'meu Niţă!.., exclamă

tinăra copilă. — Niţă nu e aici?...

Da... Niţă Stan încă era acolo, dar' întins

pe un pat de crengi verzi, pe care, cu mult

greu, îl duceau Ionas şi ciobanul.

Măriuţa fugi la logodnicul seu, se plecă

peste dînsul şi-'l cuprinse în braţe.

— A murit.. exclamă ea, a murit!

— Ba nu., n'a murit, r ăspunse doctorul ,

dar' ar fi fost vrednic se moar ă ca şi mine!

Intr'adevăr pădurarul îşi perduse con

ştienta. Membrele îi erau ţapene, figura palidă,

abia  ; mai răsufla. Că fata doctorului nu era

aşa ̂ desfigurată, ca a consoţului seu, aceasta

Page 124: _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 124/267

e a se atribui faptului, câ în decursul lungei

călătorii 'şi-a recâştigat coloarea roşie de cărămidă.

Nici vocea atât de plăcută, atât de dulce,

a Măriuţei n'a fost în stare a deş tept a pe

Ni ţă din ameţeala sa. Chiar şi după-ce a

fost dus în sat şi aşezat într 'o odaie la pri

marul Colţu, n'a pr on un ţat nici o vorbă.Câteva mome nt e după aceea 'i-se deschiseră

ochii şi privit în faţă cu atenţiune de juna

copilă, 'i-se arătă pe buze un surîs; dar' vrând

se se ridice, vezu că nu poa te . O par te a

corpului îi era paralisată, ca şi cum ar fi fost

atacat de apoplex ie . Totuşi voind se liniştească pe Măriuţa, zise într'un ton dulce:

— Nu 'mi-o fi nimic... nu 'mi-o fi nimic!

— Niţă... sărace Niţă! repetă dînsa.

— Niţică osteneală numai, dragă Mă

riuţa, si niţică tremurare ... Va trece iute sub

 îngrijirea ta...

Dar' bolnavul avea trebuinţă de odihnă

si linişte. Primarul Coltu încă esi din odaie,

lăsând numai pe Măriuţa cu dînsul; de altfel

nici nu doria o îngrijitoare mai bună. în

dată adormi.

 într'acestea cârcîmarul Ionas povestia

ta re la mai mulţi oameni adunaţi , ca se audă

toţi,  ce li-s'a întâmplat de când au plecat.

Primarul Colţu, ciobanul şi dînsul după-ce

au găsit în pădure calea, ce 'şi-a tăiat-o Niţă

Stan şi doctorul, au apucat la deal cătrăcastel . De do ue ceasuri urcau pe costişurile

— 112 -

Page 125: _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 125/267

rPleşii şi încă abia făcuseră o jumătate de

milă, când d eo da tă ved doi oameni. Er a

doctorul şi pă dur ar ul ; unul abia mai putea

merge pe picioare, ear' celalalt zăcea fără

puteri jos la rădăcina unui copac.

Alergară la doctor, îl întrebară , fără a

pute scoate o singură vorbă din el, căci îşi

mai perduse minţile; făcură o lectică de crengi,aşezară în ea pe Niţă Stan, ridicară pe doc

torul în picioare ; toate acestea au fost înde

plinite până abia întorci mâna. Apoi plecară

cu toţii cătră Măţeşti, prinzendu-se la lectică

Coltu si ciobanul, schimbându-se cu Ionas

Cum a ajuns Niţă Stan într'o aşa stare,şi visitat-a oare ruinele castelului? Cârcîmarul

nu stia mai mult decât Coltu, ear' acesta nu

mai mult decât Bucur. Doctorul încă nu-'ş i

recâştigase memoria, ca se le satisfacă curio-

sitatea, spunând ce a păţit.

Dar' dacă Părăian nu vorbise până acum,

trebuea se vorbească îndată . Ce dracu ! In sat

se află doar' în siguranţă, încungiurat de amici,

 în mijlocul clienţilor sei!... Nu mai avea se

se teamă nimic de duhuri le din castel!... Chiar

dacă s'ar fi legat cu jură mânt, se ţie în ascuns

ce a vezut în castelul din Carpaţi, interesul

public îi poruncia se-'şi calce jurământul.

— Vezi de-'ţi vino în ori, doctore, îi

zise primarul Colţu, şi adă-'ţi aminte!

— Vreţi se ve povestesc?.. .

— în numele locuitor ilor din Măţeşti şi

pentru asigurarea liniştei satului, îţi poruncesc.

— 113

8

Page 126: _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 126/267

Un pahar bunişor de rachiu, adus de

Ionas,  avu ca efect, că redete doctorului graiul

şi în frase întrerupte, începu se povestească:

»Am plecat noi doi... Niţă şi eu... ne

buni... nebuni!... Ne-a trebuit o zi întreagă

până-ce am trecut prin pădurile acele blăstă-

mate... Abia seara am ajuns înaintea castelului..

Tremur încă... şi am se tremur pân' voiu închide ochii!... Nită voia se între înlăuntru...

Da! voia se petreacă noaptea acolo în turn...

chiar dacă ar fi avut se doarmă în odaia lui

Belzebub...«

Doctorul Părăian spuse aceste într'un aşa

mod, încât toţi , cei-ce-'l ascultau, se înfiorară.— >Eu nu m'am învoit... cont inuă el,

nu... eu nu m'am învoit!... Şi ce ar fi păţit...

dacă 'l-aş fi lăsat după placul lui pe Niţă

Stan?...  'Mi-se ridică perul în cap numai când

me gândesc!«.

In timp ce bietului doc to r i-se ridicaperul în cap, manile îi tr emurau , ca varga.

— >Niţă s'a hotărî t se dormim pe platoul

Orgalului... Ce noapte... dragii mei, ce noapte!..

Poftiţi si dormiţi , când duhuri le rele nu-' ti

dau pace se te odichneşti nici un ceas !.. Nu,

nici un ceas!... Dintr'odată, eată că se arată

printre nori nişte monştri de foc, adevăraţ i ba

lauri !... Se lasă sp re platou, ca se ne înghită...*.

Privirile tuturor se îndreptară cătră cer,

se vadă nu cumva se mai arată ceva minuni.

— »Şi câteva clipe după aceea, cont inuă

doctorul, eată că s'aude numai clopotul capelei!«.

Page 127: _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 127/267

Toti îsi ascutiau urechi le si ascultau, baI I »  i  1

unora li-se părea, c'aud ceva înspre castelul

depărtat. Intr'atâta impresiona povestirea

doctorului pe ascultători.

— «Deodată, strigă el, un vuet spă imân-

tă to r umple aerul... ca şi când ar' urla nişte

feare... Apoi eşi lumină pe ferestrile turnului...

O flacără drăcească ilumina tot platoul până

 în selhă... Niţă Stan şi eu ne uitam unul la

altul... A h ! privelişte înfiorătoare!... Părea că

suntem morţi... Doi morţi, care la lumina

aceea verzie se rânjfau unul la altul!» ..

Dac'ai fi privit pe doctorul Părăian cu

figura sa convulsivă, cu ochii cufundaţi înorbi te , îţi venia se crezi, că a venit de pe

ceea lume, und e a expe da t un bun num ăr

dintre semenii sei.

Tr ebuia să- 'l mai laşi se răsufle, căci

altfel nu era în stare se urmeze cu povestirea.

Ionas îi întinse al doilea pahar de rachiu,care pa re că 'i-a mai da t o par te din me

moria, ce 'i-au luat-o duhurile din castel.

— »Dar ' în sfîrşit ce a păţ it să rmanul

Niţă Stan?« întrebă primarul Colţu.

Şi nu fără causă atribui primarul o mare

importanţă acum răspunsului, pentru-că tinărulpădurar a fost personal atins prin ameninţarea

auzită la «Regele Matia*.

»Eată ce-'mi mai aduc aminte, răspunse

doctorul . S'a făcut ziuă... Eu am rugat pe

Ni ţă să se lase de planul lui... Dar ' îl cu

noaşte ţi cine-'i. .. Cu un om  aşa  încăpăţînat

V  J— 115 —

8*

Page 128: _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 128/267

Page 129: _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 129/267

rminuni de necrezut s'au întâmplat . Te at ru l

lor a fost platoul Orgalului în decursul ulti

mei nopţi.

Se vedem ce a urmat după căderea lui

Niţă Stan. Pădurarul a leşinat şi doctorul nu

pu tea se-'i meargă într'ajutor, căci cişmele îi

erau bătute cu cuie la păment, şi picioarele

umflate nu le putea scoate din ele... Nu peste

mult puterea nevezută care-'l încătuşase atât

de tare , dispăru... Picioarele îi erau libere...

Grăbi deci cătră consoţul seu, şi — ceea-ce se

po at e privi ca un mâ nd ru act de curaj din

partea lui — udâ faţa lui Niţă cu o bat istă mu

iată în apă.. Păduraru l îşi recâştigă conştienta,dar' braţul stâng şi o lăture a trupului îi erau

secate din causa grozavei sguduituri, ce sufe

rise...  Totuşi cu ajutorul doctorului îi succese

se se scoale, se iasă afară din şanţ, şi ajunse

pe platou... Pe ur mă plecară cătră sat... Du pă -

ce merseră timp de vre-o oră, durerile la braţşi la pa rt ea lovită a corpului deveniră a tâ t de

mari , cât fu silit se se pue jos .. . în fine în

momentul, când doctorul se gătia se meargă

după ajutor în sat, tocmai ajunseră în apro

piere primarul Colţu, Ionas şi Bucur.

De ceea ce pu tea se sufere tinerul pă

durar, dacă e ceva grav sau nu, doctorul

Părăian se feria se se pronun ţe , cu to at e că

 în alte caşuri de acestea îşi da părerea pe

lângă cea mai mare asigurare.

»Dacă esti bolnav de o boală naturală,

— se mulţumia el se respunză înt r'un ton dog-

117 —

Page 130: _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 130/267

matic, — încă e greu! Dar ' când zaci într'o

boa lă supranatu rală, care 'ţi-a trimis-o necuratul, atunci zeu că numai dumnialui te mai

poate vindeca!«.

 în lipsă de diagnosă, această prorocie nu

era tocmai mângâietoare pen tru Niţă Stan.

Bine că aceste vorbe nu erau evangelie. şi câţi

doctori superiori în ştiinţă doctorului Părăian,de pe vremea lui Hippocr at e şi a lui Galien

 începând, s'au înşelat şi se înşeală şi astăzi în

păreri le lor! Pădurarul era un băiat destul

de puternic, cu o consti tuţ ie destul de vigu

roasă, şi se putea spera că va scăpa — şi

fără ajutorul diavolului — sub condiţie numai,se nu urmeze cu prea mare exact itate pres-

cripţiunile vechiului infirmier de carantină.

— 118 —

Page 131: _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 131/267

VIII.

Aceste întâmplări nu puteau nici decum

se liniştească pe locuitorii spăriaţi din Măţeşt i.

Acum nu se mai îndoia nime, că ameninţarea

auzită în sala dela >Regele Mat ia* nu eraşagă. Niţă Stan, trân tit înt r'un chip neexpli

cabil, a fost pedeps it pent ru neascultarea şi

cutezan ţa sa. Nu era aceasta o admoniare

pentru toţi aceia, cari ar mai fi încercat să-'i

urmeze exemplul? Interdicţie formală de a

mai proba cineva se între în castelul dinCarpaţi, eată ce se putea conclude din această

 încercare deplorabilă. Ori cine ar mai fi în

cercat, 'şi-ar fi pus vieaţa în joc. E mai mult

ca sigur, că dacă 'i-ar fi succes pădurarului

se treacă peste zid, nu s'ar mai fi reîntors

 în sat.

De aici încolo frica era cu mult mai

mare atât în Mătesti cât si în Vulcan , si în

amândouă văile celor două Jiuri. Toţi oamenii

vorbiau numai de aceea, că vor părăsi ţinutul.

Câteva familii de Ţigani au şi plecat, numai

să nu fie în apropierea castelului. Ceea-ce

Page 132: _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 132/267

rse credea acum, că acolo sunt fiinţe supra

naturale şi strigoi, era mai mult decât sepoată suporta temperamentul public. Nu mai

rămânea altceva de făcut, decât să se mu te

 în altă parte a comitatului, dacă guvernul

n'ar lua hotărîrea, să se dărîme această vizunie

blăstămată. Dar' castelul din Carpaţi se putea

oare nimici numai cu mijloacele, ce stauoamenilor la disposiţie ?

 în prima săptămână a lui Iunie nime

nu cuteza să iasă afară din sat, nici chiar ca

să-'şi continue munca câmpului. Chiar dacă ar

fi încercat cineva să prăşească numai puţ in

cucuruzul, s'ar fi pu tu t provoca cumva arătarea vre-unei fantoame, ascunse în păment! . .

De sub brazdele plugului, scormonind răzoarele

n'ar fi pu tu t să iasă cete întregi de stafii si

de strigoi?... Oare din grăunţele de grâu

sămănate în păm en t nu vor eşi spice de diavoli ?

celea!» spunea ciobanul Bucur într'un ton de

adâncă convingere.

Şi pentru a urma întocmai convingerii

sale,  el nici nu se mai ducea cu oile pe valea

Jiului.

Era înfricat tot satul. Nime nu mâi

lucra Ia câmp. To ţi şedeau acasă cu uşile

şi ferestrile încuitate. Primarul Colţu nu ştia

ce să facă, ca să aducă între săteni încre

derea , ce-'i lipsia şi lui însuşi. Intr 'adever

singurul mijloc era, să meargă la prefect şi

să ceară intervenţia autorităţilor.

Zău, nici n'ar pute să ese alte-

— 120 —

Page 133: _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 133/267

«Câteva familii de Ţigani au şi plecat, numai se nu fie

aproprierea castelului* (pag.  119).

Page 134: _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 134/267

rŞi fum mai arăta tu-s 'a de-asupra coşu

rilor dela turn?... Da zeu, de mai multe-or i;s'a pu tu t vedea cu ochianul , cum se întindea

printre neguri la suprafaţa platoului Orgal.

Ei,  şi norii, pe la miază-noapte nu aveau

coloare roşie, ca şi când ar reoglinda un m ar e

foc ?.. Da, şi se spunea că globuri de foc se

 învârt pe deasupra castelului.Şi acele urlete, cari au p rodus atâta

spaimă asupra doctorului Părăian, nu se răs-

pândfau peste vîrfurile Pleşii, spre marea

groază a locuitorilor din Măţeşti?... Da, cel

puţin vânturile dela apus-mează-zi aduceau

cu sine bubuituri teribile, ce le mâna dinechourile dela pas.

Pe lângă acestea, din spusele oamenilor

speriaţi se putea crede, că o putere suterană

cutremură pământul , ca şi când un vechiu

crater ar fi vrut se se deschidă în lanţul

Carpaţilor. In cele-ce spuneau Măţeştenii că

au văzut, auzit şi simţit , se putea observa şi

o mare exagerare. Dar' ori cum ar sta lucrul,

se arătau fapte positive, şi te puteai convinge,

că în tr 'un loc aşa primejdios nu mai e cu

putinţă se vieţueşti.

Se înţelege de sine, că cârcîmă dela

«Regele Mat ia« cont inuă de a sta deşeartă.

Un lazaret în timp de epidemie n'ar fi fost

mai cu grijă încunjurat de oamenii sănătoşi.

Nime n'ar fi cutezat se între singur, şi Ionas

se în tr eba în sine, că dacă nu-' i vor mai venioaspeţ i, nu va fi silit să se lase de cârcîmărit ,

— 122 —

Page 135: _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 135/267

când — eată că sosirea alor doi călători d e

odată schimbă această stare desperată.

 în seara de 9 Iunie, cam cătră nouă

ceasuri, bătea cineva la uşa din afară, căci

uşa asta încuiată fiind pe dinlăuntru, nu se

putea deschide.

Ionas,  care se retrase în odaia lui, grăbi

se deschidă. în speranţă că îi soseşte unoaspe străin, îi eşi din minte frica, că poat e

să-'l visiteze cine ştie ce duh necurat, de care

ar trebui să se ferească a-'i da de cină ori

cortel peste noapte.

To tuşi începu mai ân tâ iu a înt reba cu

 îngrijire, fără a deschide uşa dintr 'odată.— Cine-'i? întrebă Ionas.

— Suntem doi călători.

— Oameni vii?...

— Vii, vii!

— De bună seamă ?

— De bună se amă; însă dacă nu ne-ailăsa înlăuntru, domnule cârcîmar, am muri

de foame.

Ionas se hotărî să tragă zăvorul, şi doi

oameni întrară în sală.

Cât ce în trară înlăuntru, cerură câte o

odaie având de gând să stee o zi în Măţeşt i.

La lumina lampei Ionas examina pe noii

veniţi cu o extremă atenţiune, şi îşi câştigă

convingerea, că are a face cu fiinţe omeneşti .

Ce noroc pentru «Regele Matia»!.

Cel mai tinăr dintre călători se părea,

că are vre-o 32 de ani. Om de statură înaltă,

Page 136: _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 136/267

Page 137: _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 137/267

Page 138: _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 138/267

Aceşti călători nu erau alţii, decât cei

. . . . . . . . . . .  '   > '

 întâlniţi de ciobanul Bucur, cU vre-o doue

săptămâni mai înainte pe drumul de cătră

pas,  când mergeau cătră Retezat . După-ce

au visitat ţinutu l până în apropierea Murăşului

şi s'au urcat la vîrful muntelui , au venit să

poposească câteva zile în Măţeşti pent ru acerceta după aceea valea celor două Jiuri.

— Poti să ne dai odăi ?  întrebă Emil Telesco.*

— Două... trei... patru... câte voiţi bo

ierule, răspunse Ionas.

— Do uă ajung, zise Costac he ; dar' se

fie alături.

— Bune o să fie as te două ?  replică Ionas,

deschizând uşile alor două odăi din fundul salei.

-— Foar te bune, răspunse boierul.

Se vede, că Ionas nu avea frică de noii

oaspeţi . Aceştia nu erau fiinţe supranaturale,

spirite cu formă omenească . N u ! acest gen-

ti lhomme se presen ta ca o persoană de po -

siţie,  de care un cârcîmar se simte în to t

deauna onora t a primi. Ea tă o împrejurare

fericită, care probabi l va împ opora earăşi pe

«Regele Mat ia« .

— Departe-'i de aici până la Cluj  ?  în

trebă boierul.

— Cam vre-o 30 de mile, luând linia

Petroşeni-Alba-Iulia, respunse Ionas.

— Şi nu-'i greu drumul ăsta?

— Pe jos e foarte greu, dacă îmi daţ ivoe se vă spun acest lucru; veţi ave trebu

inţă de odihnă de câteva zile...

Page 139: _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 139/267

— Poţi se ne dai cină? întrebă boierul

 întrerupând observarea cârcîmarului.

— Dacă puteţi s'aşteptaţi o ju mă ta te

de ceas, vă pot da o cină, cum se cade.

— Ajunge pentru astă-seară, dacă poţi

să ne dai pâne, vin, ouă şi carne rece.

— Cu astea vă po t servi numai decât.

— Cât se poate de iute.

— Numai decât!

Şi Ionas plecă cătră bucătărie, când îl

 întrebă boierul:

— Cu m se vede nu multă lume îţi

cercetează cârc îmă ?...

— Aşa e... acum nu e chiar nime, boierule.

— Pe timpul aces ta nu obic înueş te

nime din sat să vie aici la chef?

— A trecut timpul. .. bo ie ru le .. aici în

Măţeşti se culcă oamenii deodată cu găinile.

N'ar fi spus , doam ne fereşte, pentru-cenu vine nime la «Regele Matia«.

— Are satul ăsta peste cinci sute de

locuitori?

— Cam atâta, boierule.

— Cum se poate asta, că pe st radă

n'am întâlnit nici un suflet de om... ?

— Apoi.. astăzi e... e Sâmbătă... şi mâne

e Duminecă...«.

Emil Telesco nu mai înt rebă , spre no

rocul lui Ionas, care nu mai ştia ce să răs

pu nd ă. Pentru lumea asta n'ar fi descoper it

^ a d e v ă r a t a stare a lucrurilor. Străinii, ori cum,

Page 140: _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 140/267

tot vor afla ei, şi atunci sigur nu vor mai

rămâne nici un ceas în acest sat. Cu tot

dreptul.

— Numa i glasul acela de n'ar mai

 începe a flecari, cel puţin până-ce vor sta la

cină! cugeta Ionas în sine — în ti mp ce aşter-

nea o masă în mijlocul salei.

Câteva minute dup'aceea fu servită simplacină, ce o coma ndase tinărul boier şi fu servită

pe o faţă de masă destul de albă. Emil

Telesco se puse la masă, Cos tache luă loc

 în faţa Iui, după datina lor de  voiaj.  Ambii

mâncau cu mare apetit, apoi fiind obosiţi se

retrase fiecare în odaia sa.De vreme-ce junele boier şi Cost ache

 în timpul cinei n'au schimbat nici zece cuvinte,

Ionas nu se putu pune cu ei la vorbă —

ceea-ce nu 'i căzu tocmai bine. De altfel

Telesco părea a fi puţ in vorbăreţ. Dela Co

stache, după o scur tă observare se convinsecârcîmarul, că nu va pute ştirici nimic despre

familia domnului seu.

Ionas trebui se se mul ţumească cu a

pofti «noapte bună* oaspeţilor sei. înainte

de a se re trage în odaia sa îşi mai pl imbă

odată ochii prin sală şi ascultă, nu s'aude cevasgomot înlăuntru sau afară, zicend în sine:

«Numai glasul acela grozav de nu 'i-ar

deştepta din somn!*.

Noaptea trecu în linişte.

A doua zi cât ce s'a făcut ziuă se răs

pândi prin sat ştirea, că la «Regele Mat ia«

Page 141: _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 141/267

au venit doi călători, şi un mare numă r de

săteni s'adunară înaintea cârcîmei.

Obos iţi de excuisiune , Te lesco şi Co

stache durmiau. Nici nu se arăta vr'un semn,

c'ar ave de gând să se scoale mai înainte de

şepte, opt ceasuri.

Afară era mare ne răbdare între curioşi;

 în sală nu cutezau să între, până-ce nu vor

eşi călătorii din odaia lor.

Cătră opt ceasuri eşiră amândoi.

Nu li-s'a întâmplat absolut nimic în

noaptea trecută. Se plimbară în sus şi-'n jos

pe dinaintea cârcîmei, apoi se aşezară la

dejun. Totul nu lăsă nimic de dorit .De altfel Ionas, stând singur în uşă,

suridea cu un aer prietenesc faţă cu toţ i in

vitând pe vechii sei oaspeţi să-'l onoreze

earâşi cu încrederea . Fiind-că călătorul, care a

onora t cu presenţa sa pe «Regele Matia< era

boier — boier român — membru, mă rog, alunei dintre cele mai vechi familii româneşt i —

cine se putea tem e într 'o societate aşa cinstită ?

In scurt, primarul Colţu crezându-'şi de

datorinţă a premerge cu pilda, făcu primul pas.

Cătră nouă ceasuri întră pr imaru l fără

a mai sta la îndoeală. După dînsul urmădascălul Petrică, şi vre-o trei, pa tru alţii. Cât

pentru doctorul era cu neputin ţă să-'l îndu

pleci, ca sâ-'i însoţească.

— Eu să-'mi puiu piciorul înlăuntru ? —•

răspundea dînsul. Niciodată!, să-'mi dee zece

florini pentru o visită!.

Page 142: _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 142/267

Page 143: _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 143/267

— Se abat rar străinii în as tă parte a

Transilvaniei?'"— Rar, rar de tot , replică Colţu, deşi

ţinutul nostru ar merita se fie visitat.

— Şi eu cred aşa, zise Telesco. Ce

am văzut pe aici mi-s'a părut de mn se at ragă

atenţiunea călătorilor. De pe culmea Rete

zatului am admirat mult văile Jiului, ţinuturilece se văd spre răsărit , şi acest cerc de munţ i,

ce închide dindărăt lanţul Carpaţilor.

— E foarte frumos, boierule, foarte fru

mos,  răspunse dascălul Petr ică şi pent ru a

vă complecta excursiunea, v'aş recomanda să

vă urcaţi şi la vîrful Păringului.•— Mă tem că n'o să am timp, ră spunse

Telesco.

— O zi ajunge.

— Fă ră îndoială, dar' vreau să mer g

la Alba-Iulia, şi mâne dimineaţă am de gând

să plec.— Cum?.. . boierul aşa curend vrea să ne

părăsească  ?  — întrebă Ionas cu un aer gra ţios.

El ar fi dorit, ca cei doi oaspeţi să-'şi

prelungească cât de mult petrecerea la «Regele

Matia«.

— Negreşi t, respunse Telesco. De altfel

ce aş şi pute să fac în Măţeşti?...

— Crede-mă, că satul nostru merită să

stai mai mult! adause Colţu.

— Totuşi , se pa re că e puţ in cercetat ,

replică boierul şi probabil pent ru-că împre

 jurimile n'au nimic curios...

T131 —

9*

Page 144: _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 144/267

— - într 'adevăr nu e nimic curios... repetă

 învăţătorul.— Oh!... Oh!.. . — făcu un să tean, din a

cărui gură eşi involuntar această exclamaţie.

Ce priviri îi aruncară pent ru asta pri

marul Colţu şi ceialalţi — şi mai cu seamă

cârc îmarul! Oare bine era se descopere unui

străin secretele ţinutului ?  Să-'i descopere cese pet rece pe pla toul Orgalului, se-'i atragă

atenţiunea asupra castelului din Carpaţi? Nu

era asta pent ru dînşii spaimă, nu li-se da

ansă se părăsească satul ? Şi în viitor ce

călător ar mai fi cutezat se treacă în Tran

silvania pe la pasul Vulcan?— Ţine-'ţi gura, prostule, ţine-'ţi gura !

— strigă răstit cătră dînsul primarul Colţu.

Prin acestea curiositatea boierului a fost

deşteptată, şi adresându-se direct săteanului il

 întrebă ce înseamnă acel »oh! oh!« acel oftat?

Săteanul nostru nu era omul, care să

se dee îndărăt , şi poate, cugeta, că Emil

Telesco li-ar şti da vre-un sfat, care ar fi de

ceva folos pentru sat.

— Atâta numai, zic oh! . . oh !..., boierule,

replică dînsul, şi nu mă dau îndărăt.

— Este şi în împregiurimea Măţeştilor

ceva minunat de cercetat? întrebă dînsul,

— Ceva minunat.. ? replică primarul Colţu.

— Nu e!.. nu e!... exclamară cei de faţă.

Şi numai aducendu-'şi aminte, că o a doua

 încercare de a străbate în castelul din Carpaţi ar

provoca nouă nenorociri, toţi să înspăimântară.

Page 145: _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 145/267

Emil Telesco se uita surprins la toţi

acei oameni, ale căror feţe exprimau în

deosebite moduri , da r' foarte semnificativ, o

groază oare-care.

— Es te ceva aşadar'? ... înt rebă dînsul.

— Ce este coconaşule ? se amestecă Co

stache.

— Ei bine, se vede, că castelul dinCarpaţi.

— Castelul din Carpaţi?...

— Da!.. numele ăsta mi '1-a şoptit ţe-

ranul la ureche.

Şi zicând acestea, Costache arătă pe

săteanul, care încă făcu un semn afirmativ dincap fără a se uita la primar.

Acum se făcu o spărtură în zidul vieţii

private a satului superst iţios şi toa tă a lui

istorie nu întârzia a eşî la iveală prin spărtura

aceasta.

Primarul Colţu voi acum se istorisească

 însuşi situaţia, şi povesti boierului tot ce ştia

despre castelul din Carpaţi.

Se înţelege, că Emil Telesco nu-'ş i putea

ascunde mirarea asupra celor auzite, şi sen

timentele, ce 'i-le sugera. Deşi numai cam de

mijloc instruit în lucrurile de ştiinţă, ca si

alţi oameni tineri de a lui condiţ iune, cari

trăesc la moşiile lor dela ţară, în România,

totuşi era un om priceput. Astfel puţin credea

el în apariţiuni şi îi venia a rîde de legende.

Un castel locuit de cine ştie ce duchuri, era

de ajuns, ca se-'l facă necredincios. După a

— 133 —

Page 146: _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 146/267

lui credinţă, în ceea-ce-'i povesti primarul

Colţu nu află nimic minunat, cu excepţiacâtor-va fapte, mai mult sau mai puţin basate,

cărora sătenii din Măţeşti le atribuiau pricini

supranaturale. Fu mu l de-asupra turnului, clo

potul tras de o pasere, se putea explica foarte

uşor. Cât pent ru fulgerăturile şi vuetele eşite

din fortăreaţă erau curate închipuiri ale cre-erilor înferbîntati.

»

Emil Telesco nu se gena se spuie aceasta

pe faţă şi tot lucrul îl luă ca în glumă, spre

marele necaz al celor de faţă.

— Dar' boierule, adause primarul Colţu,

altmintrelea stă lucrul.

— Ce lucru?...

— D a ! e cu neputinţă de st răbătut în

lăuntrul castelului din Carpaţi.

•— Sigur?...

—• Păduraru l şi doctorul nostru au voit

câteva zile mai înainte se între în lăuntrul zidu

rilor pent ru binele satului, dar ' au plătit scump

 încercarea lor.

— Ce li-s'a întâmplat? ... întrebă Emil

Telesco într'un ton destul de ironic.

Primarul Colţu povesti de-a mănuntul

păţaniile lui Niţă Stan şi ale doctorului Părăian.

— Aşadar' , zise boierul , când doctorul

a voit se iasă din groa pă picioarele îi erau

asa de tare lipite, cât nu mai putea face

nici un paş înainte?...

— Nici un paş, nici înainte, nici înderet ,

asigură dascălul Petrică.

Page 147: _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 147/267

— Numai 'şi-a închipuit doctorul dum

neavoastră, replică boerul . 'I-s'a cobor ît frica

 în picoare... până-'n călcâie!

— Bine, boierule, zise Col ţu. Dar' cum

se explică, că Niţă Stan a simţit o tremu-

rătură spăimântătoare când a pus mâna pe

ferul dela podul mişcător...

— Doară s'a lovit reu, răsturnându-se ?— Aşa de reu, replică primarul, că de

atunci e tot în pat...

— Cred, că nu e bolnav de moart e,

grăbi a adauge boierul.

— Nu... spre norocirea lui.

 în realitate era un fapt netăgăduit, şi primarul Colţu aştepta cum îi va da Telesco explicaţie.

Eată ce-'i respunse foarte evident:

— în tot ce-am auzit, nu e nimic, vă spun,

nu e nimic, ce se nu fie foarte simplu. După

a mea credinţă si nu ră mâ ne îndoială, castelul

din Carpaţ i şi acum e locuit de cineva. Decine?...  Nu ştiu. La to t caşul nu sunt spirite,

ci sunt oameni, cari au interesul lor de se

ascund, după-ce 'şi-au căutat acolo refugiu..

Fără îndoială sunt făcători de rele...

•— Făcetori de rele?... zise Coltu.>

— La toată întâmplarea, şi fiind-că nu

vreau se-'i conturbe nime, au răspândit credinţa,

că ce ta tea e vieţuită de fiinţe supranatura le .

— Cum boierule, respunse învăţătorul

Petrică, aşa crezi du mneata ?...

— Eu cred, că oamenii de pe aici suntfoarte superstiţioşi, locuitorii castelului o ştiu

— 135 —

Page 148: _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 148/267

asta, şi în modul acesta aU voit se se asigure

de ori-ce visită neaşteptată.

Foar te natura l, că lucrurile numai aşa

au putut se se petreacă, dar' nu e de mirat,

că nime din Mătesti nu voia se admită această

explicare.

Tinerul boier a vezut, că nime nu s'a

putut convinge dintre ascultători, dar' a vezuttotodată, că ei nici nu se lasă a fi convinşi.

Nici nu zise mai mult decât atâta:

— Fiindcă d-voastrâ nu voiţi se credeţi

vorbelor mele, domni lor, poftiţi şi credeţi şi

mai de pa rt e ce ve place despre castelul din

Carpaţi.— Noi credem ce am vezut, boierule,

respunse primarul Colţu.

— Şi ce aşa şi este, adause dascălul.

— Fie , şi în tr 'adever îmi pare reu, că

nu po t se stau aici mai mult de 24 de ceasuri,

căci altfel eu şi Costache am merge se visitămcastelul acela cu minuni, şi ve asigur că nu

mai decât am şti cum stă lucrul...

— Se visitaţi castelul!... exclamă pri

marul Colţu.

— Fără şovăire, şi nici dracul nu ne-ar

 împedeca se întrăm înlăuntru.

Auzind pe Emil Telesco, că se expr imă

 în termeni aşa de hotărîţi, şi glumeţi totodată,

toţi fură cuprinşi de o nouă spaimă şi mai

mare. Şi cine vorbeşte despre spiritele din

castel într 'un fel ca acesta, nu poate decât

se aducă o mare nenorocire asupra satului!...

Page 149: _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 149/267

rN'aud duchurile to t ce se vorbeşte în cârcîmă

«R egel e Matia«.. .? Şi vocea aceea nu va

mai ameninţa si a doua oară?

La aceste vorbe primarul istorisi boierului

 între ce împrejurări a fost ameninţat, expres,

pădurarul cu o teribilă nenorocire, dacă ar

proba se descopere secretele cetăţii.

Telesco se mulţumi a tăgădui aceastădescoperire ; apoi se sculă, zicând că nici-odată

n'a putut fi auzită nici un fel de voce în astă

sală, cum spun dumnealor . To t ce au auzit,

afirma dînsul, nu există decât în închipuirea

oameni lor prea creduli şi cam prea iubitori

de rachiul lui Ionas, dela «Regele Mati a« .Dintre cei de faţă câţiva se îndrep ta ră

cătră uşă, ne mai voind se stee împreună cu

un boier atât de necredincios, care cuteza se

spuie astfel de lucruri.

Telesco îi opri cu un gest.

— Hotărî t, domnii mei, zise dînsul,

eu ved că satul Măţeşt i e sub s tăpânirea fricei.

— Şi nu fără pricină, boierule, respunse

primarul Colţu.

— Ei bine, este un mijloc foarte bun

ca se scăpaţi de comediile ce se petrec, după

d-voastră, în castelul din Carpaţi. Poimâne

voiu fi la Alba-Iulia, şi dacă ve învoiţi voiu

anunţa autorită ţile oraşului. De acolo vi se

va trimite o trupă de gendarmi sau de soldaţi,

şi stau bun că aceştia vor pătrunde în cetate

fie, ca se prindă pe comedieşii aceia ce se

 joacă cu credulitatea d-voastră, fie ca se are-

 J.— 137 —

Page 150: _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 150/267

steze pe făcătorii de rele, cari fac cine ştie

ce blăstămăţii pe socoteala d-voastră.Nimic n'ar fi fost mai acceptabil decât

această propunere, deşi nu după gustul no

tabilită ţilor din Măţeşti. După a lor părere

nu gendarmi, ori poliţie, dar' nici o armată

 întreagă, n'ar pute să stee faţă cu aceste

fiinţe supraomeneşt i, cari se pot apăra cumijloace supranaturale.

— Dar' acum îmi vine-'n minte, domnilor,

replică boierul, d-voastră nu 'mi-aţi spus al

cui e, sau al cui a fost, castelul din Carpaţi ?

— Al unei vechi familii de aici, a fa

miliei baronilor de Gorţ, răspunse Colţu.— Familia de Gorţ?... exc lamă Emil

Telesco.

— Da, aceea!

— Familia aceea, din care s'a tras şi

baronul Radu?...

— Da, boierule.

— Nu ştii dumn ea ta ce s'a întâmplat

cu  el?...

—• Nu. Baronul de Gorţ de mult nu

s'a mai re'ntors în castel.

Telesco deveni palid şi repetă mecha-

nice,  într'un ton alterat : »Radu de Gor t !« ..

»Radu de Gorţ!*...

Page 151: _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 151/267

IX.

Familia boierului Telesco, una dintre

cele mai vechi şi mai ilustre familii din Ro

mânia, a juca t un rol foarte însemnat încă

de pe la începutul seclului al XVI. înainte dea-'şi fi eluptat ţea ra independenţa sa. Lu ând

pa rt e la to at e peripeţiile politice, cari formează

istoria acestor provincii, numele acestei fa

milii e scris cu litere neşterse în cartea istoriei.

De present mai puţin favorisată decât

faimosul fag dela castelul din Carpaţi, căruia

 îi mai rămăseseră trei ramuri, familia Telesco

se vedea redusă la unul singur, ramul Tele-

scilor din Craiova, al căror ultim descedent

era acest tiner boier, cu care ne-am întâlnit

 în satul Măţeşti.

In timpul copilăriei Emil n'a părăsit

niciodată castelul părintesc, unde locuiau pă

rinţii lui. Descendenţ ii aceste i familii se bu

curau de o mare reputaţiune ; mare parte din

averea lor o foloseau spre scopuri filantropice.

După obiceiul boerimii dela ţeară, ei erau

foarte primitori şi casa lor era deschisă pen-

Page 152: _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 152/267

tru ori cine; foarte rar îşi părăsiau «moşia*

dela Craiova, doară odată într'un an, dacă îichemau afacerile, mergeau în oraşul de acelaşi

nume, care e în depărtare numai de câteva mile.

Acest mod de vieaţă fireşte influenţă

şi asupra educaţiei unicului lor fiiu, şi Emil

timp îndelungat simţi influinţa acelui cerc, în

care îşi petrecu copilăria. Ins tructorul seu afost un bă trân preo t italian, care nu-'l pu tea

 învăţa mai mult decât ştia, şi acesta nu prea

ştia mari lucruri. Când copilul deveni' june ,

n'avea decât cunoştinţe nesuficiente în ramii

de ştiinţe, arte şi literatură contemporană.

A vena cu pasiune, a alerga ziua-noaptea

de-alungul pădurilor şi a câmpurilor, a urmări

cerbi şi mistreţi, a ataca cu cuţitul de venat

fiarele, aceste erau petrecerile obicinuite ale

tinerului boier, care fiind foarte brav şi re-

solut îndeplinia adevărate fapte de eroism în

aceste exerciţii primitive.

Cocoana Telesco muri, când fiiul seu

abia număra 15 ani, şi nu număra încă 21 ,

când muri şî bătrânul în urma unui accident

de vânătoare.

Durerea junelui Emil era fără margini.Mai deodată deplânse pe mamă-sa şi pe tatăl

seu. Ambi i îl părăsiră în frăgezimea etăţii.

Toată gingăşia, toate mişcările lui de afec

ţiune se concentrau până atunci în acest

am or filial, care pu tea îndestuli expansiunile

copilăriei şi ale juneţei. Da r' când văzii că-'ilipseşte acest amor, că nu mai avea nici un

Page 153: _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 153/267

»A vena cu pasiune... a ataca cu cuţitul de venat fiarele,

aceste erau petrecerile obicinuite ale tinerului boier*, (pag. 140).

Page 154: _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 154/267

prieten, fiind mo rt şi învăţătorul seu, se gâsia

singur pe lume.Tinărul boier rămase încă trei ani la

castelul din Craiova, de unde nu voia se se

depărteze. Acolo trăia fără de a cerca se

 între în oare-care legături cu lumea din afară.

Abia mergea oda tă de două ori la Bucureşti ,

mai mult pentru regularea unor daraveri.Dar ' absentiile nu erau decâ t foarte scurte,

căci numai decât se re'ntorcea la moşie.

Acest mod de vieaţă nu pu tea se du

reze pent ru totdeauna, şi Emil simţi trebuinţa

de a-'şi lărgi orisontul seu strimt, mărginit

de munţii României, şi de a merge mai

departe.

Tinerul boier era cam de 23 de ani,

când luă hotărî rea de a călă tori. Averea îi

permitea se-'şi satisfacă cu prisosinţă acest

nou gust. In tr 'o zi părăsi castelul dela Cra

iova, lăsând toate în grija bătrânilor servitori

şi părăsi şi România. Luă cu sine pe Co

stache, vechiu militar român, deja de zece

ani în serviciul familiei, soţ la toate expe

diţiile de vânătoare. Er a un om curăgios şi

resolut, cu totul devotat stăpânului seu.

Intenţ iunea boierului era de a visita Eu

ropa, pe tr ecând câteva luni în capitalele şi

oraşele cele mai importante ale continentului.

Credea cu to t dreptul , că instrucţia, căpă ta tă

 în castelul dela Craiova, nu se putea com

plecta decât prin experienţele unui  voiaj,  alcărui plan îl pregătise cu îngrijire.

 J— 142 —

Page 155: _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 155/267

Italia era cea dintâiu pe care voia se

o visiteze, pentru-că vorbia fluent limba italiană,

limba mate rnă a fostului seu magistru. Pe

acest pământ , atât de avut în to t felul de

suveniri istorice, atr as oare -cumva în un mod

instinctiv, petrecu patru ani. Din Veneţia

merse la Flo ren ţa, Roma , apoi la Neapol ,

revenind neîntrerupt în aceste centre artistice,

de cari nu se putea despărţi . Francia, Ger

mania, Spania, Rusia şi Angl ia aveau se ur

meze mai târziu. Pe acestea credea, că le

va pute studia mai cu succes după-ce va

cunoaşte în deajuns ideile timpului. Deocam

da tă tr ebue c'avea to at ă însufleţirea tineretei

pent ru a gusta farmecul acestor mari cetăţi

italiene.

Emil Telesco avea douezeci-şi-şepte de

ani,  când merse pent ru ultima oară la Neapol.

Aici avea de gând se petreacă numai câteva

zile şi pe urmă se plece în Sicilia. Călătoriavoia se 'şi-o sfîrşească prin visitarea vechei.

Trinacria, de unde să se re'ntoarcă la Craiova

 în castelul părintesc, şi să facă repaus de un an.

O împrejurare neaş teptată nu numai îi

schimbă aceste disposiţii, dar' avii urmări

hotă rî toare asupra vieţii sale şi îi modificăcursul.

 în decursul anilor petrecuţi în Italia,

deşi făcu progrese frumoase şi în ştiinţe,

pentru cari nu simţea în sine nici o apli

care,  cel puţin sentimentul frumosului 'i-s'a

desvoltat într'un grad înalt, întocmai ca

— 143 —

Page 156: _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 156/267

unui orb vindecat, pent ru lumină. Sufletul

lui larg, deschis pent ru splendori le artei, se

entusiasma pentru măiestrii picturei, când

visita museele din Neapol, Veneţia, Roma şi

Florenţia. în acelaşi timp teatrele îl făcură

cunoscut cu lucrările lirice ale acestei epoce,

şi era pas ionat de minune pen tru interpre

tarea marilor artişti.

 în timpul ultimei sale petreceri în Nea

pol între nişte împrejurări particulare, ce le

vom povesti mai târziu, se vîrî în inima lui

un sentiment de o na tu ră mai intimă, de o

pătrundere mai intensivă.

Era pe aceea vreme la tea trul San-Carloo cântăreaţă celebră, a cărei voce atrăgătoare,

metod perfect, joc dramatic, făceau ca să fie

admira tă de toţi amator ii artei . Până atunci

Stilla nu a căutat aplausele străinilor, şi nu

debuta în altă musică decât în musica italiană,

care-'şi reluase primul rang în ar ta composi-ţiunei. Juca la teatrul »Carignan« în Turin,

la »Scala« în Milan, la »Fenice» în Veneţia, la

teatrul »Alfieri« în Florenţa , la teatrul »Apollo«

 în Roma şi la »San-Carlo«, în Neapol, la unul

după altul, şi triumfurile ei nu lăsau loc nici

unui regret că n'a păşit şi pe scenele dinstrăinătate.

Stilla, pe atunci în vîrstă de 2 5 de ani,

era o femee de o frumseţă fără seamăn, cu

per lung de o coloare aurie, cu ochi negri

profunzi, aprinşi ca doue flăcări, cu fineţa

trăsuri lor şi graţiositate în tal ie; nici chiar

— 144 —

Page 157: _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 157/267

rPraxitele nu ar fi putut face ceva mai perfect.

Şi din această femee s'a desvoltat o art istă

sublimă, o a doua Malibran, despre care ar

fi putut zice Musset:

Şi ale tale cânturi în cer duceau du re re a!

Dar' această voce a eternisat-o unul

dintre cei mai mari poeţi în următoarele

stanţe nemuritoare:...din inimă erumpe şi inimei vorbeşte.

Această voce era aceea a Stillei în toa tă

a ei splendoare nedescriptibilă.

Cu toate acestea marea artistă, care

reproducea cu o aşa mare perfecţiune accen

tele de gingăşie, sentimentele cele mai pu

ternice ale inimei, se zice, că nici odată n'a

simţit în inimă şi pornirile ei. Ea nici odată

n'a iubit, nici odată n'a răspuns miilor de

priviri, cari o încunjurau pe scenă. Se părea,

că nu vrea se trăească decât pent ru ar tă şinumai pentru artă.

Dela prima vedere a Stillei Emil s imţia

 în adâncul inimei sale şoaptele iresistibile ale

unui prim amor. Şi el renunţă la proiectul

ce 'şi-'l făcuse, de a părăsi Italia după visi-

ta rea Siciliei, şi se hotărî se rămâie în Ne apolpână la finea stagiunei teatrale. Ca şi când

o pu te re nevăzută, căreia nu mai era în

stare se resiste, 'l-ar fi legat de cântăreaţă,

el era de faţă la toate acele representaţii, pe

cari entusiasmul publicului le transforma în ade

vărate triumfuri. De mai multe ori incapabil

V  J— 145 —

10

Page 158: _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 158/267

de a-'şi domina pasiunea, încerca de a se

apropia de dînsa, dar' uşa Stillei fără cruţare

remase închisă şi pentru el, ca şi pentru

mulţi alţii dintre fanaticii sei adoratori.

Urma re a a fost, că tinerul Telesco nu

pes te mult ajunse unul dintre oamenii cei

mai demni de compătimit. Nu se ma i gân-

dia decât la Stilla, nu mai trăia decât se o

vadă şi s'o audă, nu cerca se caute alte le

gături în lume, după rangul şi averea sa.

Sănătatea lui sub această nisuintă a inimei si

a sufletului ajunse a fi foarte îngrijitoare. Cât

de mult ar fi suferit, dacă ar fi avut un rival. Dar'

ştia, că nime nu-'i stă în cale — nici chiarun individ destul de curios, ale cărui peri

peţii, în decursul istorisirei noastre, ne impun

se-'i facem cunoscute trăsuri le şi caracterul.

Era un om de vre-o 50—55 de ani —•

cum se credea, când merse Emil Telesco

pent ru ultima oară la Neapol . Această fiinţăpuţin comunicativă, se părea, că nu ţine nici

cât de puţin cont de convenţiunile sociale,

acceptate de clasele înal te. Nu se ştia nimic

de familia, starea şi trecutul seu. II întâlniai

azi în Roma, mâne în Florenţa si în totdeauna

când Stilla era în Roma, ori în Florenţa . înrealitate n'avea decât o singură pa si un e: a

asculta pe pr ima-donna de un aşa mare re

nume, care ocupa primul loc în arta  . cân

tecului.

Dacă Emil Telesco nu trăia decât pentru

Stilla din ziua, în care a vezut-o la teatrul

— 146 —

Page 159: _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 159/267

 rdin Neapol, acest adorator escentr ic deja de

şese ani nu trăia decât, ca se o audă; vocea

cântăreţe i a devenit to t aşa de necesară pent ru

vieaţa lui, ca şi aerul, ce-'l respira. Nici

odat ă n'a încercat s'o vadă decât pe scenă,

nici-odată nu s'a presenta t la dînsa, nici nu

'i-a scris. Dar ' ori de câte ori avea Stilla se

cânte, la ori-ce tea tru din Italia, se putea

observa acolo un om înalt de statură, îm

brăcat cu un pardesiu lung închis, pe cap cu

o pălărie mare, ce-'i ascundea figura. Aces t

om în totdea una ocupa loc în fundul unei

loge cu  grilaj,  angajată deja îna inte. Acolo

remânea în tot decursul representaţiei, nemişcat

şi tăcut. Pe urmă după-ce Stilla îşi te rm ina

rolul din urmă, se depărta pe ne obse rv at e;

ori-ce alt cântăre ţ sau cântăreaţă nu-'l mai

putea reţine, nu mai voia s'asculte.

Cine era acest spectator atâ t de zelos?

Stilla înzădar se încerca se afle. La urmădînsa fiind de o natură foarte impresionabilă,

se şi îngrozia de presenţa acestui om bizar

— groază fără nici o causă, deşi în realitate

exis ta. Câte odată nici nu-'l putea vede în

fundul logei sale, al cărei grilaj nici-odată

nu-' l da la o pa rt e da r' ştia, simţia privirealui greoaie, fixată spre dînsa, şi această pri

vire o aducea în confusiune de nu auzia

aplausele cu cari publicul saluta păşirea ei

pe scenă.

Am amintit, că acest personagiu nici

oda tă nu s'a apropiat de Stilla. Dar' dacă

 J147 —

10*

Page 160: _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 160/267

nu încerca se facă cunoşt inţă cu femeea —

accentuăm cu deosebire acest punct — tot

ce se putea referi la artistă era obiectul con

stantei sale atenţ iuni . Anume el avea cel

mai frumos portret al cântăreţei, făcut de

marele pictor Michel Gregor io ; pasionată,

sublimă, uimitoare, graţioasă, în unul din

tre cele mai frumoase roluri, şi acest portre t era vrednic de marea sumă ce o plăti ad

miratorul seu.

Dacă acest om original era tot de auna

singur, când venia se-'şi ocupe logea la repre-

sentaţiile Stillei, dacă nu eşia nici când de

acasă, decât se meargă la teatru, nu trebue seconcludem, că trăia într'o absolută singurătate.

Nu! Un consot tot atât de heteroclit ca si

dînsul împărţ ia cu el vieaţa.

Acest din urmă individ se numia Orfanic.

Ce vîrstă avea, de unde venise, unde era

născut  ?  Nime n'ar fi putut răspunde la aceste

 întrebări. După-cum se povestia, era unul

dintre acei savanţi necunoscuţi, al căror geniu

n'a sgudui t lumea, şi pentru aceasta au urît-o.

Se spunea, şi nu fără causă, că acest se rman

diavol mereu îşi sfarmă capul cu invenţiuni,

şi că avutul seu consoţ îl plăteşte bine.

Orfanic era de statură mijlocie, slab,

nu prea bine desvoltat, palid la obraz. Semn

particular, purta un acoperement negru pe

ochiul drept, ce-'l perduse poate în vr'un

esperiment fisic sau chimic, ear ' pe nas o

păreche de ochilari, cu o singură linte de

Page 161: _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 161/267

rmiop,  pent ru ochiul stâng. Când se plimba

avea obiceiul de gesticula, ca şi când ar ge

sticula vorbind cu o fiinţă nevăzută, ce-'l

asculta mereu fără a-'i răspunde.

Aceste două tipuri, curiosul adorator al

artei , şi nu mai puţin curiosul Orfanic, erau

foarte cunoscuţi , cel puţ in într'u cât puteau

fi cunoscuţi, în toate oraşele Italiei, unde îiatrăgeau stagiunile teatrale. Aveau darul, că

excitau curiosi tatea publicului, şi deşi admi

ratorul Stillei nici când n'a stat de vorbă cu

raportorii şi intervievanţii indiscreţi, totuşi

'i-s'a putut afla numele şi naţionalitatea.

Acest personagiu era de origine Român şicând Emil Telesco întrebă cum s'ar numi,

'i-se spu se: Baronul Rad u de Gorţ.

Aşa steteau lucrurile, când sosi Telesco

 în Neapoi. De două luni treatrul San-Carlo

era îndesuit de public. Succesele Stillei cre

şteau din ce în ce. Nici când nu s'a arătat>

aşa admirabilă în diversele roluri ale reper

toriului seu, nici odată n'a provocat ovaţiuni

mai entusiaste.

La fiecare representaţie, când Emil îşi

ocupa fotoliul seu de lângă orchestră, baronul

de Gorţ, ascuns în fundul logei sale, asculta acest

cânt delicios, sorbia această voce pătrunzătoare,

fără de care credea, că n'ar put e să trăească .

Dar' o ştire se răspândi în Neapoi, —

o ştire pe care publicul la început nu voia'

să o creadă, care însă mai târziu pro duse

adevărată agitaţie în lumea iubitoare de artă

— 149 —

Page 162: _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 162/267

Se spunea, că cu finea stagiunei Stilla

va renunţa la teatru. Cu m? în toată posesiunea talentulu i seu, în toată puterea frum-

seţei sale, la apogeu l carierei sale de artis tă,

era cu put inţă se se gândească la retragere?

Această ştire, deşi improbabilă, era ade

vărată , şi baronul de Gorţ, fără a-'şi aduce

aminte, încă era, în parte, causa acestei hotărîri.Acest spectator cu o vieaţă atât de

misterioasă, totdeauna present , deşi nevăzut

 îndărătul grilajului, dela logea sa, în fine pro

vocă în Stilla o emoţ iune nervoasă şi pe r

sistentă, d e care nu se mai putea apă ra . Dela

păşirea sa pe scenă se simţia impres ionatăpână la un punct oarecare de confusiune,

foarte evidentă pent ru public, şi sănătatea 'i-se

altera puţ in câte puţin. Dacă pârăsia Nea-

polul spre a se refugia în Roma, în Veneţia,

sau în ori care oraş al peninsulei, ştia că nu

poate se scape de presenţa baronului de Gorţ.Chiar nici atunci n'ar pu te se scape, dac'a r

ab ando na Italia, pent ru a merge în Germania,

Rusia sau Francia. El ar fi urmat-o pes te

to t locul unde ar fi mers să cânte; astfel

singurul mijloc de a scăpa de această impor-

tuni tate împre jmuitoare era de a abandonateatrul.

Cu două luni mai înainte de a să fi

răspândit sgomotul despre retragerea ei, Emil

Telesco se decise a face oarecari demersur i

pe lângă cântăreaţă , ale căror consecvenţe au

adus după sine, din nefericire, cele mai ire-

Page 163: _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 163/267

parabile catast rofe. Om liber, în poses iunea

unei averi mari, făcu cunoştinţă cu Stilla

si-'i făcu ofertul de a deveni nevasta lui.

Stilla deja de mult avea cunoşt inţe de

sentimentele născute în inima tinerului boier.

Ştia că e un gent ilhomme, căruia ori-ce femee,

chiar şi din societatea cea mai înal tă, s'ar

simţi fericită a-'si încredinţa fericirea. Astfel

 în disposiţia sufletului, în care se găsia, când

Emil Telesco îi oferi numele seu, ea primi

cu o simpatie, pe care nu cerca nici cât de

puţin a o disimula. Cu încredere consimţi ea

a deveni nevasta lui Telesco, şi fără a regreta,

că părăseşte cariera dramatică.

Ştirea era aşadar adevăra tă. Stilla nu

mai avea să reapară la nici un tea tru , dup ă

 încheierea stagiunei dela San-Carlo. Măritişul

ei,  pe care unii nu voiau nici decum să-'l

creadă, era sigur.

Se poate închipui, că se produse o colosalăsurprindere nu numai în lumea artistică, ci şi

 în marea lume italiană. Chiar şi cei-ce nu

puteau crede aşa ceva, ac um tr ebuiau să

creadă. Se născîi o jalusie şi o ură cont ra

tinerului boier, care răpia artei pe cea mai

mare cântăreaţă a timpului, pe idolul adoratori lor sei, care putea să secere cele mai mari

succese. De aici urmară ameninţări personale

la adresa lui Emil — ameninţăr i care însă

nu mult îl preocupau.

Dar' dacă în public era astfel de dis-

posiţie, se poate închipui, ce trebuia să sim-

Page 164: _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 164/267

 rţească Ra du de Gorţ la gândul , că 'i-se ră

peşte Stilla, şi cu dînsa pe rde totul, pentru-ce

a trăit până acum. Se respândî vestea, că

ar încerca se se sinucidă. Atâta se ştia nu

mai,  că din ziua aceea n'a mai vezut nime

pe Orfanic plimbându-se pe stradele Ne apo-

lului. Acesta nu lipsia nici când de lângă

baronu l Radu şi venia cu dînsul de se în

chidea de mai multe-ori în logea dela San-

Carlo, ce o ocupa la fiecare representaţie, —

dar' aceasta n'o făcea nici-odată doară pen

tru farmecul musicei, căci pent ru musică, ca

şi alţi savanţi, era cu totul indiferent.

Zilele se strecurau una după alta, agitaţia publicului nu se mai liniştea, ba îşi

ajunse maximul în seara când Stilla avea se

apară pentru ultima dată pe scenă. Aceasta

a fost în superbul rol al Angelicei, din

Orlanda, acest cap d'operă al măiestrului

Arconati, în care ea avea se-'şi iee adio delapublic.

In astă seară San-Carlo fu de zece ori

mai mic, decât se poată cuprinde pe toţi

privitorii, ce se îngrămădiau pe la uşi, dintre

cari part ea cea mai mare fii silită se remâie

 în stradă. Era teamă generală se nu se întâmple vre-o demonstraţie contra lui Telesco,

dacă şi nu pe timpul cât Stilla va fi pe scenă,

apoi după căderea cortinei, la sfîrşitul actului

al cincilea al operei.

Baronul de Gor ţ îşi ocupă locul în loge

şi în această seară, lângă dînsul era şi Orfanic.

T— 152 —

Page 165: _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 165/267

Page 166: _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 166/267

 rStilla apăru, mai mişcată ca ori-şi-când.

Dar ' îşi reveni numai decât, şi se încredinţa

inspiraţiunei sale. Cânta cu o perfecţiune, cu

un talent incomparabil, pentru care ne lipsesc

vorbele de a-'l expr ima. Entusiasmul indes

criptibil ce se născu în public se potenţa

până la delir.

 în decursul representaţiei tinerul Emil

remase după culise, nerăbdător, enervat, abia

put endu-se modera, blăst emând lungimea sce

nelor, iritându-se de întârzierile provocate de

aplause şi rechemări. Ah! cât de cu greu

aştepta până se răpească tea trului pe aceea,

care avea se devină soţia lui, şi s'o ducădeparte, foarte departe, unde va fi a lui, şi

numai a lui!

U r m ă  în fine acea scenă dramatică, în

care moare eroina lui Or lan do . Nici odată

musica lui Arconati nu păru mai pătrunzătoare,

nici-odată Stilla nu o interpretă cu accentemai pasionate. în treg sufletul se părea că

 îi ese printre buze.. . Se zicea, că coardele

acestei voci, întrerupte prin pause, se vor

rupe,  coardele acestei voci, ce nu va mai fi

auzită.

 în acest moment grilajul dela logea ba

ronului de Gorţ se dete la o parte. Se aretâ

un cap curios, cu barbă lungă în nerenduială,

cu ochi ca de flăcări. Această figură estatică

era pal idă ca moar tea , şi din fundul culisei

Emil la lumină o putu observa bine, — la

ce nu avu ocasie până acum.

— 154 —

Page 167: _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 167/267

>în acest moment grilajul dela logea baronului Gorţ se

dete la o pa rt e. Se aret â un cap curios, cu o barbă lungă în

nerinduială« (p. 154).

Page 168: _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 168/267

Stilla se lăsă răpi tă în toată iuţeala înălţă

toarei st rete a ariei finale... In fine ajunse la

această frasă de un sentiment sublim:

 Innamorata, mio cuore tremante,

Voglio morire...

Deodată se opreşte, momentan.

Faţa baronului de. Gorţ o îngrozi... O

spaimă neexpl icabi lă o paralisă... îşi ducerepede mâna la gură, care se roşi de sânge...

Se pleacă... cade...

Publicul se ridică spăriat, înmărmuri t,

la culmea uimirei.

Un strigăt ese din logea baronului de Gorţ...

Emil grăbeşte spre scenă, apucă pe Stilla înbraţe, o ridică... o priveşte... o cheamă pe nume...

»E m oar tă!. , e moartă!... exclamă el,

e moartă...».

Stilla e moartă... 'I-s'a rupt o arteră în

pept... Cântecul seu încetă cu ultimul suspin!

Emil fu dus Ia hotel, într 'o stare , cât

era de tem ut sS nu-'şi peardă minţile. Nici

nu putu asista la înmormânta rea Stillei, care

fu celebrată în mijlocul unei imense asistenţe

a poporaţiunei neapolitane.

 în cimiterul dela Campo Santo Nuovo ,

unde fu înmor mân ta tă cântăreaţa, se putea

ceti pe o mar mu ră albă :

S T I L L A

In seara înmormântări i un om veni la

Campo Santo Nuovo. Cu ochii cufundaţi, cu

capul plecat, cu buzele strînse ca atins de

Page 169: _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 169/267

rmoar te , privî îndelung la locul, und e era aco

perită Stilla. Se părea că-'şi ascute urechia,

se audă nu cumva vocea marei artiste maidă vr'un ultim sunet sub acea ţerînă.

Era Radu de Gorţ.

In aceeaşi noapte, însoţit de Orfanic, el

părăsi Neapolul şi de atunci nime nu mai

ştia ce s'a întâmplat cu dînsul.

A doua zi Telesco primi o scrisoare.Această scrisoare conţinea următoarele

cuvinte de un laconism ameninţător:

D-ta ai omorît-o!... Nenorocitule, ai s'o

păţeşti!  Maău de Gorţ.

V— 157 —

Page 170: _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 170/267

X.

Astfel s'a petrecut această istorie dure

roasă.

 în decurs de o lună Emil Telesco plutia între vieaţă şi moarte. Nu cunoştea pe nime

— nici chiar pe servitorul seu Costache. în

cel mai mare acces de friguri un singur nume

 îi deschidea buzele, şi murmura un singur

nume: Stilla.

 în fine scăpă de moarte. Abilitateadoctorilor, îngrijirea neîntreruptă a Iui Costache,

tinereţea si na tura tare îl salvară. Mintea îi

rămase neatinsă de acest teribil atac. Dar'

când îşi aducea aminte, când îşi reamintea

tragica scenă finală din Orlando, în carea

expiră sufletul artistei, el exclama: «Stilla!...Stilla mea!...«, si-'si înt indea manile, ca si

când ar fi vrut să aplaudeze.

După-ce părăsi patul, Costache îi stoarse

promisiunea , că va părăsi oraşul acesta blă-

stămat şi se va rentoarce în castelul dela

Craiova. înainte de a părăsi Neapolul, voi

— 158 -

Page 171: _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 171/267

Page 172: _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 172/267

cercetat câmpiile pân ă la imposantul şir al

Carpaţ ilor ; apoi au trecut pe la defileul pasului Vulcan, s'au urcat la vîrful Retezatului

şi aveau de gând se facă o excurs iune pe

valea Mureşului, până-ce au sosit în satul

Măţeşti, la cârcîmă «Regele Matia«.

Ştim, care era disposiţia spiritelor în

momentul când sosi Emil Telesco şi cum aajuns la cunoştinţa acelor fapte neexplicabile,

al căror teat ru era castelul. St im si cum a

aflat, că acest castel aparţinea baronului Radu

de Gort.  ,  * *J

Efectul produs de acest nume asupra

lui a fost cu mult mai simţitor, idecât se nu-' l

fi put ut observa primarul şi celelalte notabi

lităţi. Costache trimetea la dracu pe primarul

Colţu, care aşa de neprecaut a pronunţat

acest nume, şi cu toate istoriile lui proaste.

Pent ru-ce o întâmplare atât de nenorocită a

adus pe Telesco tocmai în acest sat Măţeşti,

 în apropierea castelului din Carpaţi?

Emil păzia tăcerea. Privirea lui, rătă

cind dela unul la altul, nu indica că atât de

profunda tulburare a sufletului seu de geaba

căuta a se linişti.

Primarul Coltu si amicii lui înţeleseră,

că o legătură tainică exista între boierul

Telesco şi baronul de Gorţ; dar' ori cât

erau de curioşi, se ţinură în reservă cuviin

cioasă şi nu insistară se afle mai mult . Mai

târziu vom vede ce vor ave se facă.

— 160 —

Page 173: _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 173/267

».. au trecut pe la defileul pasului Vulcan.» (pag. 160).

11

Page 174: _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 174/267

Câteva momente după aceea toţi pără

siră pe «Regele Ma tia* foarte uimiţi de acest

lanţ ext raordinar de aventuri, care pent ru sat

n'aducea nici un bine.

Acum când boierul ştia cui aparţine

castelul din Carpaţi îşi va ţine oare promisiunea ?

După-ce va sosi la Alba Iulia, avisa-va au to

rităţile si reclama-va intervenţia lor  ?  Asa

 întrebau unul de altul primarul, învăţătorul,

doctorul şi alţii. La tot caşul dacă n'o făcea

dînsul , pr imarul Colţu era hotărî t s'o facă.

Va înştiinţa poliţia, aceea va veni să visiteze

castelul, va vede, dacă castelul e locuit de

spirite ori de făcători de rele, pentru-că satul

nu mai putea să remâie timp îndelunga t su b

o asemenea obsesiune.

E adevărat, că după părerea majorităţii

locuitorilor, această măsură va fi o încercare

nefolositoare. Să se bat ă cu dracii!... Săbiile

gendarmilor se vor rupe, ca şi când ar fi de

sticlă, şi puştile nu se vor slobozi de fel. —

Emil Telesco, lăsat singur în sala cea

mare dela  »Regele  Ma t ia* , se cufundă în

suvenirile ce 'i-le revocase atât de dureros

numele baronului de Gorţ.

După-ce petrecu timp ca de o oră înaceastă stare pe un fotei, se sculă, părăsi

cârcîma, se pl imbă de-alungul uliţii şi privi

 în depărtare.

La vîrful Pleşii, la mijlocul platoului

Orgal se înălţa castelul din Carpaţi . Acolo

a trăit acel personagiu curios, spectatorul ,dela

— 162 —

Page 175: _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 175/267

San-Carlo, omul care produse o spaimă atât

de nesuportabilâ asupra nefericitei Stilla. Dar'

acum castelul era părăsit şi baronul de Gorţ

nu s'a mai rentors acolo de când a dispărut

din Neapoi . Nu ştia nime ce s'a făcut, şi

posibil că 'şi-a pus capăt vieţii după mo ar tea

marei artiste.

Emil rătăcea pe câmpul presunpuneri lorneştiind pe care se o primească.

De altă parte aven tura pădurarulu i Niţă

Stan nu înceta de a-'l preocupa în o anu

mită măsură, şi 'i-ar fi plăcut se descope re

misterul, mai mul t ca să liniştească popula ţia

din Măţeşti.Fiindcă nu se îndoia nici cât de puţin,

că făcători de rele 'şi-au luat refugiu în castel,

era hotărî t să-'şi ţină promis iunea făcută de

a împedeca manevrele acestor rău voitori,

anunţând poliţia din Alba-Iulia.

De altfel înainte de a face aceasta, Emilvoia să aibă detailuri mai de-aproape asupra

acestui lucru. Lucrul cel mai consult era de

a se adresa cătră junele pă durar în persoană.

Spre acest scop, cătră trei ceasuri după

ameazi, înainte de a se ren toarce la «Regele

Matia«, se presentâ la casa primarului.

Primarul Colţu se arătă foarte onorat

de a primi un boier ca domnul Emil Te

lesco...  urma ş al unei nobile familii de ori ->

gine română... căruia satul Măţeşti îi va fi

obligat, că 'i-a găsit liniştea... şi astfel pros-pen.atea... căci turiştii vor veni se visiteze

— 163 —

11*

Page 176: _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 176/267

ţinutul...' şi vor achita imposîtul de trecere ,

fără a mai ave frică de duchur i primejdioase

ale castelului din Carpaţi... etc, etc.

Emil Telesco mulţumi primarului Colţu

de complimente şi-'l întrebă, că n'ar pu te fi

Introdus la Niţă Stan . ,

— Cum nu, boierule, respunse primarul.

Acest ficior harnic se simte foarte bine şi nupeste mult îşi va începe earăşi serviciul. Nu-'i

aşa Măriuţa? zise el în to rcendu-se spre fiică-sa,

care tocmai întră în odaie.

— Dee Dumnezeu se fie aşa, tată, răs

punse Măriuţa cu o voce muiată.

Emil fu uimit de graţiosul salut, ce-'ifăcu tinăra fetiţă. Şi văzându-o încă nelini

ştită de starea logodnicului seu, se grăbi a

o întreba în această chestiune.

— După-cum am auzit, zise el, Niţă nu e

chiar rău bolnav...

— Nu, boierule, mulţumită lui D-zeu!— Aveţi bun doctor în Măţeşti ?

— H m ! murm ur ă primarul Colţu în-

tr'un ton nu tocmai măgulitor pentru vechiul

infirmier dela carantină.

— Avem pe doctorul Părăian, respunse

Măriuţa.

— Acela care a însoţit pe Niţă la ca

stelul din Carpaţi?

— Da, boierule.

— Măriuţo, zise Emil, aş dori să-'ţi văd

logodnicul şi se-'i cer oare-cari lămuriri mai

de-aproape despre întâmplarea lui.

Page 177: _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 177/267

— Va grăb i să vă dee, chiar şi dacă s'ar

obosi puţin...— Oh! nu vreau să se obosească, Mă-

riuţo,  şi să fie spre răul lui.

— Ştiu eu, boierule.

— Când o se vă fie nunta ?..

— Pes te vre-o două săptămâni, răspunse

primarul.— Şi eu o se vin, dacă domnul Colţu

va binevoi să mă invite.

— O cinste aşa mare...

— Aşadar ' pest e două săptămâni ; eu

sunt sigur, că pâ nă atunci Niţă se va vindeca şi

va pute face o plimbare cu drăgălaşa lui nevastă.— Să dee D-zeu! răspunse tinăra fetiţă

roşind.

Şi în acest m oment plăcuta ei figură

exprima o nelinişte vă di tă ; Emil o înb trebâ

de causă:

— D a ! să dee D-zeu, respunse Măriuţa,pentru-că vezi, când a vrut să străbată în castel

contra opreliştii, Niţă s'a luptat cu duchurile

cele rele!.. Şi cine ştie dacă nu-'l vor năcăji

toată vieaţa...

— Oh ! pentru aceea, Măriuţo, respunse

boierul, îţi garantez, că n'are să 'i-se întâmple

nimic.

— Nu 'i-s'o întâmpla nimic la săracul

meu Nită?...

— Nimic, şi mul ţumită gendarmilor ,

peste câteva zile va pute umbla tot aşa de sigur

prin curtea castelului ca şi pe uliţa din Măţeşti .

— 165 —

Page 178: _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 178/267

Boierul ţinând de i noportun a discuta

această chestiune de supranatural cu nişteoameni atâ t de superstiţioş i, rugă pe Măriuţa

să-'l conducă în odaia pădurarului.

Măriuţa îl conduse şi-'l lăsă singur cu

logodnicul ei.

Ni ţă St an auzise de sosirea celor doi

călători la cârcîma Regele Matia. Şezend peun scaun vechiu, destul de larg, se sculă

pentru a primi pe visitatorul seu. Find -că

nu mai simţia paralisia, ce-'l lovise momentan

era în stare se răspundă întrebărilor puse de

Emil Telesco.

Domnule Stan , începu Emil, după-ce

strînse prieteneşte mână junelui pădurar, chiar

dela început te întreb dacă crezi, că există

fiinţe supranaturale în castelul din Carpaţi?

—- Sunt silit se cred, boierule, re spunse

Nitâ Stan.

— Şi acelea te-au împedecat se străbaţi

 înlăuntrul zidului dela castel?

— Nu me îndoesc.

— Şi pentru-ce, te rog?...

— Pentru-că dacă n'ar fi duchur i rele,

nu 'mi-aş pu te expl ica ce 'mi-s'a întâmpla t.

— N'ai fi asa de bun să-'mi istoriseşt i

acest lucru fără a lăsa nimic din ce s'a întâmplat ?

— Bucuros boierule.

Niţă Stan îi povesti totul pe de -a mă

runtul. Nu pu tu decât să întărească faptele,

ce veniră la cunoşt inţa lui Emil în decursulconversaţiei cu oaspeţii dela  «Regele Mat ia«

— 166 —

Page 179: _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 179/267

r— fapte, pe care dînsul, după -cum ştim, le

explica curat pe cale naturală.

Şi în adevăr întâmplările acestei nopţ i

de aventuri se puteau explica uşor dacă

fiinţele omeneşti , făcetori de rele sau altele,

care ocupau castelul, posedau maşinerfi, cu

cari puteau produc e aceste efecte fantasma

gorice. Cât se ţine de afirmaţia doctoruluiPărăian, că a fost legat la pământ cu o pu

tere nevăzută, se putea susţine, că bravul

doctor a fost jocul unei ilusii. Ce se părea

probabil e, că picioarele nu 'şi-le pu tea mişca

pentru-că era cupr ins de frică. As ta i-a spus 'o

Emil pădurarului.

— Cum  ? boierule, zise Niţă , când voia se

fugă acest fricos nu s'a putut mişca de frică?

Nu-'i cu putinţă, vă veţi convinge.

— Ei bine, replică Emil, să presupunem,

că picioarele 'i-s'au acăţat de nişte curse as

cunse în earba de pe fundul gropii...

— Când se desfac cursele, ră spunse

pădurarul, te rănesc grozav, îţi sfâşie carnea,

şi atunci picioarele doctorului Părăian n'ar fi

scăpat fără rane.

— Observarea dumitale e adevărată,Niţă, şi totuşi, crede-mă, dacă e adevărat, că

doctorul nu s'a put ut mişca, apoi era pentru-că

picioarele îi erau ţinute în felul acesta...

— Apoi vă întreb, boierule, cum s'a

pu tut desface singură cursa să lase liber pe

doctorul?

 J167 —

Page 180: _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 180/267

Emil nu cam ştia ce se răspundă.

— De altfel, replică pădurarul, cred că

aveţ i dr epta te în ceea-ce priveşte pe doctoru l.

Cu siguranţă nu po t spune numai ce s'a în

tâmplat cu mine.  .

— Da... să lăsăm la o parte pe doc to ru l

şi să vorbim de ce ţi-s'a întâmplat dumitale.

— Ceea-ce mi-s'a întâmplat mie e lucrufoarte cura t. Nu răm âne îndoială, că am fost

trântit grozav şi într'un mod, ce nu 'mi-'l pot

de fel explica.

— Şi pe trup n'a rămas ceva urmă de

rană? întrebă Emil.

— Nu, boierule, cu toate că m'a lovitcu mare putere...

— Şi chiar când ai pus mâna pe ferul

dela podul mobil?...

— Da, boierule, abia 'l-am atins şi am

fost ca şi ameţit . Noroc, că cu ceea mâ nă

nu am lăsat lanţul şi m'am răs turnat înfundul gropii , unde m'a aflat doctorul fără

conştientă.

Emil clătină din cap ca-şi-când nu 'i-ar

veni să creadă această explicaţie.

— Să vezi, boierule, replică Niţă Stan,

ce v'am povestit nu e numai vis, şi dacă deop t zile am zăcut nemişcat în pat, neputân-

du-'mi mişca nici mâna, nici piciorul, nu se

poate zice, că 'mi-am închipuit numai!

— Nici nu zic şi nu rămâ ne îndoială ,

că dumniata ai fost lovit greu...

— Greu si drăceste!1 >

Page 181: _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 181/267

— Nu, aici nu ne unim, respunse boierul .

D-ta crezi, că ai fost lovit de o fiinţă supra

naturală , şi eu nu cred, din causă că fiinţe

supranaturale nu umblă prin castele.

—• Atunci n'ai pute, boierule, se-'mi spui

pricina întâmplării mele?

— Acum încă nu pot. dar ffi sigur,

că totu l se va explica şi încă într 'un chipfoarte simplu.

— De-ar da Dumnezeu! respunse pă

durarul.

— Spune-'mi, întrebă Emil, acest castel

totdeauna a fost al familiei Gorţ?

•— Da, boierule, to tdeauna; cel din urmă

urmaş al familiei, ba ronu l Radu, a dispărut

fără a 'i-se mai auzi de veste.

— Şi când a dispărut?

— Cam de doue-zeci de ani.

— De doue-zeci de ani?...— Da, boierule. în tr 'o bună dimineaţă

baronul Radu a părăsit castelul, al cărui cel

din ur mă servitor a muri t câteva luni du pă

depărtarea lui, şi de atunci nu '1-a mai

vezut nime.

— Şi de atunci n'a mai pus nimeneapiciorul în castel?

•  — Nimenea.

— Şi ce cred oamenii de pe aici?...

— Cred, că baronul Ra du a murit

undeva în străinătate, după-ce a dispărut

de aici.

Page 182: _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 182/267

 r  X

— Se înşeală, căci baronul trăia încă,

 înainte de aceasta cu cinci ani.

— Trăia, boierule?...

— Da... în Italia... în Neapoi.

— 'L-aţi vezut?..

— 'L-am vezut.

— De cinci ani?...

— De cinci ani n'am mai auzit nimicdespre dînsul.

Pădurarul remase înmărmurit . 'I-a venit

o idee — o idee, ce sta la îndoială s'o spuie ori

nu. în fine se hotăr î şi cu capul ridicat şi

cu fruntea încreţită zise:

>

— N'ai pute crede, boierule, că baronul

Radu se se fi reîntors ear' aici, cu gândul se

se închidă în ce tate ?..•— Nu... nu cred.

— Ce interes se fi avut , se se ascundă...

se nu poată străbate nime la  el?...— Nimic, respunse Emil.

Şi,  totuşi, acest cuget începu a pre

ocupa sufletul tinerului boier. N' ar fi posibil

ca acest personagiu, a cărui existenţă a fost

 în totdeauna atât de enigmatică, se se fi re

fugiat în castel după depăr tarea sa din Neapoi ?

Dar' mulţumită credinţelor superstiţioase atât

de bine întreţinute, nu 'i-ar fi fost oare uşor,

dacă ar fi voit se trăească ret ras cu totul,

se se scutească de ori-ce visită neaşteptată,

presupunând, că cunoştea starea sufletească a

locuitorilor din jur?

1— 170

Page 183: _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 183/267

rDe altfel Emil credea inutil a comu

nica această părere Măţeştenilor. Ar fi trebuit

se-'i int roducă în confidenţa unor fapte de tot

personale. Nici n'ar fi crezut nime, ceea-ce

vezu din următoarele vorbe ale lui Niţă Stan:

— Dacă ba ronu l Radu e în castel, apoi

trebue se cred, că dumnialui e necuratul,

pentru-că numai necuratul a pu tu t se facă aşacu mine!

Ne mai voind se revină la acest obiect,

Emil întoarse cursul conversaţiei. Apoi a în

trebuinţat toate mijloacele, pentru-ca se lini

ştească pe pă du ra r asupra urmăr ilor încercării

sale:  îl făcu se nu mai încerce o visită. Aceastan'ar fi treaba lui, ci a autorită ţilor şi gen-

darmii dela Alba-Iulia vor pute străbate în

tainele castelului.

Boierul îsi luă remas bun dela Nită Stan ,

exprimându-'şi dorinţa se-'l vadă vindecat cât

de curend, ca se nu fie silit a-'si amîna nunta

cu drăgălaşa Măriuţa, la care promisese că va

veni şi dînsul.

Adânci t în reflexiunile sale, Emil plecă

la »Regele Matia* , de unde nu eşî toată ziua.

La şese oare Ionas îi servi masa în sala

cea mare, unde în ur ma unui lăudabil senti

ment de reservă, nu-'l conturbă în singurăta tea

sa nici primarul Colţu, nici altcineva din sat.

Cătră opt oare Costache îi veni cu în

trebarea :

— Nu mai ai trebuinţă de mine, cu-

conasule ?i

— 171 —

Page 184: _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 184/267

— Nu, Costache.

— Apoi es afară, ca se tr ag din ciubuc.

— Poţi merge, Costache.

Culcat pe un fotei Emil dete curs liber

gândur ilo r asupra trecutului seu. Era la

Neapoi, în decursul ultimei representaţii dela

tea trul San Carlo... Revedea pe baronul de

Gorţ , în mome ntul când '1-a vezut plecându-'şi

capul din lojă, cu privirea-'i arden tă fixată

spre artistă, ca si când ar fi voit s'o fascineze...

Apoi îi veni în minte scrisoarea sem

nată de acel personagiu curios, care îl acusa,

pe el, Emil Telesco, că a omorit pe Stilla...

Perdut în aceste suveniri din trecutEmil se simţia puţin câte puţin atins de somn.

Dar ' era încă în acea stare, când omul aude

şi cel mai mic sgomot, în vreme ce 'i-se

arătă o apariţiune surprinzătoare.

'I-se părea , că o voce, dulce şi melo

dioasă, se auzia în liniştea salei, în care Emilse afla numai singur.

Fără a-'şi da samă dacă visează sau nu,

se ridică... ascultă.

Da! 'i-se părea , că o gură 'i-s'a apropiat de

ureche, şi că buze nevăzute lăsau să resune expre

siva melodie a lui Stefano, însoţită de cuvintele:

Această romanţă, Emil o cunoştea...

Această romanţă , de o suavitate nedescriptibilă,

a cântat-o Stilla la concertul da t la teatrul Sa n

Carlo înainte de representaţia de adio...

 Nel giardino de miile fiori,

 Andiamo, mio cuore...

 J— 172 —

Page 185: _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 185/267

Ca şi legănat, fără a-'şi da seamă, fiinţa

lui era fericită de farmecul melodiei atât de

expresive...

In fine frasa se sfîrşeşte şi vocea se

micşorează gradat , se stinge cu vibraţ iunile

line ale aerului.

Emil se deşteaptă din ameţeală... Mo

me ntan sare în sus.. îşi reţ ine resuflarea, case audă vre-un echou depărtat al acestei voci,

ce-'i străbătu la inimă...

To tul e în tăcere, în lăuntru şi afară.

— Vo cea ei!... murmură el. Da! ...

 într'adever vocea ei... vocea ei, pe care atâta

am iubit-o!La urmă deşteptându-se de tot îşi zise:

»Am adormit... şi am visat!«

— 173 —

J

Page 186: _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 186/267

XI.

A doua zi Emil se deştepta deodată cu

zi orile.  Sune tu l îi era încă tur bura t de visi-

unile nopţii.Era dimineaţa, în care avea de gâ nd

se plece din satul Măţeşti cătră  Cluj.

După-ce va fi visitat stabil imentele in

dustriale dela Petroşeni şi Livăzel, intenţiunea

lui era se mai stee o zi în Alba-Iulia, înainte

de ce ar petrece câtva timp în capitala T ransilvaniei. De acolo va pleca mai de par te se

visiteze părţile ungurene, ţinta acestui  voiaj.

Emil eşi din cârcîmă şi se pl imbă pe

dinaintea ei. Cu lorneta la ochi el exa

mina profund emoţionat conturele castelului,

pe care soarele de dimineaţă îl lumina în

destul de bine, pe platoul Orgalului.

Se gândia asupra împrejurării, că ajuns

odată în Alba-Iulia se-'şi ţină oare promisiunea

făcută oamenilor "din Măţeşti ? Se aviseze

gendarmii despre cele-ce se pe trec în casteluldin Carpaţi?

Page 187: _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 187/267

Page 188: _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 188/267

Când s'a angajat a readuce liniştea în

sat, avea int ima convingere, că cetatea estelocaşul unei bande de făcători de rele, sau

cel puţin de alţi oameni răi, cari aveau interes

de a nu fi urmăriţi , şi astfel erau crezuţi

duchuri, de cari nu te poţi apropia.

Peste noapte Emil a reflectat mult asupra

lucrului. O schimbare s'a făcut in ideile luişi acum sta la îndoială.

Intr'adevăr, de cinci ani ultimul descen

dent al familiei de Gort, baronul Radu, a

dispărut şi ce s'a ales de el, nu ştia nime.

Fără îndoială s'a lăţit vestea, că a murit

după depărtarea din Neapol. Dar' era oareadevărat? Cine-'i putea adeveri moartea? Poate

baronul de Gort trăeste, si dacă trăeste de

ce nu s'ar fi re tras el în castelul st răbuni lor

sei ?  Pentru-ce să nu-'l fi însoţit Orfanic, sin

gurul om, ce se ştie, că era în legătură cu

el şi de ce n'ar fi acest fisician nost im au

torul şi aranjatorul acelor fenomene, cari nu

 încetau de a întreţine frică în împrejurime?

Aceste erau obiectul reflexiunilor lui Emil.

Vom vede, că această presupunere e

destul de probabilă, şi dacă baronul Radu de

Gor t si Orfanic au cău tat să se ret ragă în

cetate, vom înţelege, că dînşii au fâcut-o şi ne

atacabilă, dacă voiau se petreacă o vieaţă de

to t isolată, cum se potrivea atât de mult

obiceiurilor şi caracterului lor.

Dacă era astfel, ce trebuia se facă tinărul

boier? Era oare bine , ca să se amestece în

Page 189: _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 189/267

Fafacerile private ale baronului de Gorţ  ? — Emil

tocmai voia  se  se hotărască asupra - acestor

 întrebări, când veni Costache Ia dînsul.

Şi el află de bine a-'i face cunoscu te

ideile sale în astă privinţă :

— Coconaşule, respunse Costache, se

poate că baronul de Gorţ se fie în posesiunea

tu tu ro r acestor drăcii. Ei bine, dacă e aşaeu cred se nu ne amestecăm. Fricoşii din

Măţeşti se se scoată ei din năcasul, în care

se află e treaba lor, şi n'avem noi se redăm

liniştea acestui sat.

— Bine, respunse Emil, în general luând

lucrul, ai dreptate, Costache.

—  Eu aşa cred, replică servitorul.

— Cât pentru primarul Colţu şi ccialalţi

acum ştiu ce se facă, ca se scape de spiritele

 închipuite din castel.

— Fireşte că ştiu, coconaşule, numaise avisăm autorităţile din Alba-Iulia.

— După dejun plecăm la drum, Costache.

— Totul va fi gata.

— Dar' înainte de a apuca pe valea

Jiului, vom face un încunjur cătră Pleşa.

—• Şi pent ru-ce coconaşule?

— Aş  v ie  se ved mai de-aproape ca

stelul din Carpaţi.

— La ce folos?...

— Aşa 'mi-a venit un gând, Costache,

un gând, care poate ne  va  întârzia chiar cu

o jumătate de zi.

— 177 —

12

Page 190: _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 190/267

Lui Costache nu-'i venia la socoteală

această hotârîre. 'I-se părea fără de nici unfolos.  El ar fi voit se depăr teze totul, ce putea

se reamintească prea viu amintirile trecutului.

De as tăda tă înse era de geaba, pentru-că avea

 în faţă o hotărîre neînlăturabilă a stăpânu

lui seu.

Emil se simţea oareşi-cum atras cătrăceta te. Fără a-'şi da seamă, poa te acea at rac-

tiune se reducea la visul, în care a auzit vocea

Stillei, mu rmur ând plângă toarea melodie a lui

Stefano.

Dar' oa re visat-a?... Da ! eată ce se în

treba el, aducăndu-'si aminte că to t în aceeaşisală dela «Regele Matia« s'a mâi auzit o voce,

aceea, cu a cărei ameninţări s'a luptat

atât de brav Nită Stan. Emil aşadar ' era

 într'o astfel de stare sufletească, cât nu trebue

se ne mirăm de fel, dacă 'şi-a făcut planul

se se îndrepte cătră castelul din Carpaţi, spre

a ajunge până lângă fundamentul vechiului

zid, fără a ave înse cugetul de a străbate

 înlăuntru.

Se înţelege de sine, că Emil Te le sco

n'avea de gând se comunice intenţ iunea sa

locuitorilor din Mătesti. Aceşti oameni, unin-

du-se cu Costache, ar fi fost în star e să-'l

sfătueascâ se nu s'apropie de castel. A şi

spus servitorului seu se tacă. Vezendu- 'l , că

din sat apucă pe valea Jiului, nimănui nu

'i-ar fi trecut prin cap, că nu va merge laAlba-Iulia. Dar' din sat a observat el că

Page 191: _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 191/267

Page 192: _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 192/267

dela poalele Retezatului se extinde o altă cale

până la pasul Vulcan. Putea aşadar ' se urcepe coastele Pleşii fără a mai veni pe Ia ca

pătul satului, şi fără să-'l fi vezut pr imarul

Colţu ori alţii.

Cătră amiazi, după-ce îşi achită soco

teala, niţel cam exagerată, ce 'i-o presentâ

Ionas cu surîsul seu antipatic, Emil se gătide plecare.

Primarul Colţu, drăgălaşa Măriuţa, învă

ţătorul Petrică, doctorul Părăian, Bucur şi

alti mulţi săteni veniră se-'si iee reuias bun .

Tinerul pădurar încă putîi părăsi odaia

şi se vedea, că nu peste mult va pute umbla

eară — ceea-ce infirmierul îsi atribuia sie-'si

drept merit.

— îţi doresc mult noroc, îi zise Emil,

asemenea şi logodnicei dumnitale.

— Mulţumim dumnitale, respunse tinera

fetită, cu fata strălucitoare de fericire.

— Călătorie bună, boierule, pofti pă

durarul.

— Da... numai de ar fi! — respunse Emil

a cărui frunte era înnourată.

— Boierule, zise apoi primarul Colţute rog să nu uiţi paşii, ce nc-ai făgăduit că

vei face la Alba-Iulia.

— N'o se uit, domnule primar, răspunse

dînsul. Dar' dacă aş întârzia în călătoria mea

acum ştiţi mijlocul a tâ t de simplu de a scăpa

de această vecinătate îngrijitoare, şi nimen'are ce se mai teme de acu de castel.

— 180 —

Page 193: _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 193/267

Page 194: _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 194/267

ceialalti săteni, făcu un semn lui Costache,

apoi ambii porniră la drum cu paşi repezi.După de-abia o oră Emil şi servitorul

seu mergeau pe ţă rmul drept al rîului cătră

poalele muntelui.

Costache se decise se nu mai facă nici

o observaţie stăpânului seu, căci era de geaba.

Obicinuit a se supune milităreşte, dacă boierul se arunca într'o aventură periculoasă,

era gata să-'l scoată.

După doue ore de mers Emil şi Costache

se opriră pentru a pausa câteva momente.

In acest loc Jiul românesc, care se

depărta spre dreapta, atingea drumul prin

nişte cotitur i mititele. De ceealal tă pa rt e era

coasta Pleşii, pe vîrful ei se întindea pode-

reiul Orgal la depărtare ca de vre-o jumăt at e

de milă. Au trebuit da r' să părăsească Jiul,

fiind-că Emil voia să meargă spre pas, apoi

să apuce spre castel.

Acest încunjur măria de două-ori distanţa

 între castel şi sat. Cu toate acestea va fi

 încă ziuă, când va ajunge Emil şi Costache

la vîrful platoului Orgal. Vor ave aşadar '

timp se studieze castelul pe din afară.

Apoi după-ce va însera vor pleca sp re Mă

ţeşti, sigur fără a fi observaţi de nime. Inten-

ţiunea lui Telesco era de a pet rece noaptea

 în Livăzel, un mic sătuleţ la întâlnirea Jiurilor,

şi apoi a doua zi se plece cătră Alba-Iulia.

Pausa dură o jumăta te de oră. Emilfoarte cufundat în suvenirile sale, foarte agitat

Page 195: _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 195/267

de gândul , că baronul de Gorţ poate îşi pe

trece vieaţa înlăuntrul castelului, nu zise nici

un cuvent.

Costache trebui se-'şi impună mare re-

servă pentru a-'i zice:

— Nu e nici un folos se mer gem mai

departe, coconaşule!... Se întoarcem spatele

acestui castel blăstămat, şi se plecăm!

Ambi i continuară calea pe potecul de

vale,  şi numai decât se înfundară într'un desiş,

unde nu era nici o urmă. Pe unele locuri

au da t de nişte părae adânci, pe un de în

timp ploios vine apă din ajuns, ne mai încă-

pend în torentul tumultuos , ce se ros togo

leşte de pe coaste. Pe aici era greu de mers,

şi nu se put ea decât încet. Tr ec u o oră

până ajunseră eară pe calea dela Vulcan, şi

era cam cătră cinci ore.

Pe partea dreaptă a Pleşii nu sunt aşa

păduri, ca pe cealal tă parte, unde Niţă St an afost silit a-'şi tăia cale cu securea; dar' aici

au avut de luptat cu alte dificultăţi. Pe aici

erau surpături de stânci, peste cari nu te pu

teai urca decât cu mare băga re de seamă,

terenul nu era într 'o formă, de o parte gropi

adânci , de altă pa rt e stânci de abia înclinatealtele înclinate de tot, de puteai trece pe sub ele,

o îngrămăditură de petr i uriaşe, rostogoli te

dela vîrful muntelui de lavinele de zăpadă;

 în fine un adevărat chaos în toată a sa teroare.

Urcarea pe acest preţipiş grozav îţi lua

o oră întreagă. In adevăr se părea, că ca-

Page 196: _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 196/267

steiul din Carpaţi prin nimic nu se poate

aperâ mai bine, ca prin lipsa de comunica-ţiune şi nepu tin ţă de a te apropia de el. Şi

Costache spera, că poate nici nu vor pu te

 învinge aceste obstacole şi se vor rentoarce.

Dar' se înşelă.

Trecuţ i peste zona stâncilor şi a sur-

păturilor, ajunseră la marginea platoului Orgal.De aici putură vede mai bine castelul în

mijlocul acestei pustietăţi posomorite, de unde

de atâţia ani spaima a alungat pe toţi locui

torii ţinutului.

Trebue se observăm, că Emil şi Co

stache ajunseră la castel înaintea bast ionuluilateral, care era situat la mează-noapte . Niţă

Stan şi doctorul Părăian au fost ajuns înaintea

bastionului dela tesărit, fiindcă au apucat pe

stânga Pleşii, lăsând la dreaptă părăul Niadu-

lui şi drumul de cătră pas. Cele doue laturi

formează un unghiu foarte tîmpit, la vîrful

căruia era turnul central . în partea de cătră

mează-noapte era imposibil de întrat în curte,

pentru-că nu numai, că nu se găsia nici o

poartă, sau pod mişcător, ci şi bastionul,

potrivit la neregulari tăţi le platoului , se ridica

la o înălţime cu mult mai considerabilă.

De altfel puţ in impoartă , că nu se da

 întrare pe nicăiri, pentru-că Telesco şi aşa

n'avea de gând se între în castel.

Erau şepte ore şi jumeta te , când Emil

şi Costache ajunseră la marginea ex tr emă a

platoului. înaintea lor se desvelia acea gră-

 J— 184 —

Page 197: _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 197/267

aici erau surpături de stânci» (pag. 183).

Page 198: _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 198/267

madă sălbatică de edificii, negri tă de umbră ,

a cărei coloare seamănă cu coloratiunea vechea rocelor de pe Pleşa. La stânga zidul să

cotia dintr'odată după bastionul din colţ.

Acolo, pe umplutură de-asupra parapetului

părcănat , se înălţa un fag, ale cărui cloambe

sucite erau martori ai vânturilor violente dela

apus-meazăzi, la această înălţime. într'adever ciobanul Bucur nu s'a înşelat.

Dacă era adevărată legenda, nu mai avea

decât trei ani de vieaţă acest vechiu castel

al baronilor de Gorţ.

Emil, tăcut, privea la aceste cons truc-

ţiuni dominate de turnul mai mare din mijloc.

Acolo sub această gr ăm adă confusă

trebuiau să mai fie şi acum sale boltite,

ext inse şi sonore, coridoare lungi, rătăc itoare,

celule săpate sub pământ cum mai au şi

astăzi vechile fortăreţe ale acestor teri. Nici

un fel de locuinţă nu se potrivia mai bine

ult imului descedent al familiei Gor t, ca aceas tă

locuinţă învechită, pentru a se ascunde ca să

nu-' l mai ştie nimenea. Şi cu cât se gândia

mai mult, cu atât se alipia mai mult de ideea,

că Radu de Gorţ sigur s'a refugiat în apar

tamentele isolate ale castelului seu din Carpaţi.

De altfel nimic nu arăta, că ar pute se

trăească cineva în interiorul castelului. Nici

fum nu se înălţa din hornuri, nici sgomot nu

eşia din ferestrile închise ermetice . Nimic!

— Nici chiar glasul unei păsărele nu con

turba misterul tenebroaselor zidiri.

Page 199: _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 199/267

 rTimp de câteva minute Emil îmbrăţi şa

cu privirea sa acest zid, care de al tăda tă se

umplea de sgomot sărbătoresc şi de zurăitul

armelor . Dar ' el tăcea, atât îi era de plin su

fletul de gândiri tr iste şi inima de suveniri amare .

Costache, care voia se lase pe domnul

seu neconturbat, se retrase la o parte. Nu-' l

 întrerupse cu o singură observare. Când însăsoarele părăsi vîrful Pleşii, când valea Jiului

se umbri, se apropia de dînsul.

— Coconaşule, zise el, e seară... Numa i

decât sunt opt ceasuri.

Emil se părea că nu-'l ascultă.

— E timpul să plecăm, continua Costache, dacă vrem să fim în Livăzel înainte

de a fi închise cârcîmele.

— Costache .. numai decât.. . da .. numai

decât... plecăm, — răspunse Emil, cam încurcat.

— într'un ceas bunişor, coconaşule,

ajungem în drumul dela pas, şi pecând va înopta bine putem ajunge fără a ne vede cineva.

— Câteva minute, răspunse Emil, şi

coborîm cătră sat.

Boierul nici nu s'a mişcat din locul, unde

s'a aşezat la sosirea sa pe platoul Orgal.

— Nu uita, coconaşule, replică Costache,

noaptea va fi greu să mergem printre stânci...

Zeu, abia putem ajunge până ce-o fi ziuă...

Scusaţi, că grăbesc atâta...

— Da... plecăm... Costache.. Viu...

Se părea că era reţinut înaintea caste

lului, poate prin una dintre acele presimţiri

— 187 —

Page 200: _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 200/267

secrete, de care inima nu-'şi poate da seamă.

Oare era şi el lipit la pământ , ca doctorulPărăian în şanţ? N u ! Picioarele lui erau

libere de ori-ce cursă, de ori-ce legături.. . El

se putea plimba pe platou, dacă voia, nimic

nu-'l împedeca de a încunjura zidul, de alungul

sântului...

Poate şi voia!Cel puţin aşa gândia Costache şi de

aceea se hotărî a-'i zice pentru ultima dată:

— Vino, coconaşule!

— Da... da...

Şi totuşi rămase nemişcat.

Platoul Orgalului era umbrit deja. Umbracastelului întuneca o parte a zidirilor. Con-

turele lor nu a rătau decât o silhuetă nesigură,

 îndată nu se va mai vede nimic, dacă nu

cumva vre-o lumină va st răbate prin ferestrile

strimte ale turnului.

— Coconaşule.. vino! zise de nou Co

stache.

Şi Emil voia să-'l urmeze în fine, când

pe ridicătura de lângă bastion, unde era crescut

fagul acela legendar, apăru o figură cu o formă

nehotârită.

Emil se opri, privind această formă, al

cărei profil se accentua din ce în ce mai bine.

Era o femeie cu părul despletit, cu manile

 întinse înainte, acoperită cu o haină lungă şi albă.

Şi acest costum nu era oare acela, pe

care-'l purta Stilla în scena finală din Orlando, în care Emil a fost văzut-o pentru ultima oară ?

— 188 —

Page 201: _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 201/267

Este  ea...  Ea!«  (pag.  190).

Page 202: _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 202/267

Da! era Stilla, nemişcată, cu braţele

 îndreptate cătră tinărul boier, cu privirea atâtde pătrunzătoare aţintită spre el...

«Este ea!... Ea!».. . exclamă dînsul .

Şi grăbind s'ar fi rostogoli t până lângă

zid, dacă nu 'l-ar fi ţinut Costache..

Arătarea dispăru momentan... Abia o

minută s'a arătat — Stilla...Puţin impoartă! O secundă era de ajuns.

El o recunoscu, şi aceste cuvinte îi is-

bucniră din piept:

»Ea...  ea... ea  trăeste!«

2&

Page 203: _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 203/267

r

XII.

Era cu putinţă? Stilla, pe care Emil

nu credea s'o mai vadă nici-odată, vine se-'i

apară pe ridicătura bast ionului! ... Nu a fostoare jocul unei ilusii?... Costache încă a ve-

zut-o ca şi el!... Era într 'adever marea artistă,

 îmbrăcată în costumul Angelicei, în care s'a

aretat publicului în representaţia de adio, la

teatrul San-Carlo!

Adeverul teribil se făcu evident înainteaochilor lui. Aşadar' femeia adorată, care avea

se devină doamn a Telesco, era închisă de

cinci ani în mijlocul munţilor din Ardeal!

Aceea pe care Emil a vezut-o căzând moar tă

pe scenă, trăeşte! Aşadar' când 'l-au dus mort

la hotel, baronu l Ra du a putu t st răbate laStilla, a furat-o, a dus-o în acest castel din

Carpaţi, şi a doua zi popora ţiunea din Neapoi

n'a însoţit la mormânt în Campo Santo Nuovo

decât un sicriu gol!

Totul se părea de necrezut, de neadmis,

con trar bunului simţ. Er a o minune, o im-

— 191 —

Page 204: _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 204/267

Page 205: _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 205/267

— N u ! . . Tr eb ue se ne despărţim, şi

numai despărţindu-ne poţi se-'mi faci serviciu.— Aşadar' te aştept aici?...

— Nu, Costache.

— Unde să merg dar'?...

— în Măţeşti... nu, mai bine... nu... nu

 în Măţeşti... Nu-'i de lipsă se ştie aceşti oameni.

Cobori în satul Vulcan, un de o se dor miastă noapte... Dacă n'o se me vezi mâne

dimineaţă, părăseşte Vulcanul mâne... adecă...

nu... aşteaptă încă câteva ceasuri.. Apoi, pleacă

la Alba-Iulia.. . Acolo, avisează pe şeful gen-

darmeriei... Istoriseşte-'i totul... în fine, vino

cu gendarmii... Dac'o fi de lipsă... se dee asaltcetăţii!... Eliberati-o!... Ah! cerule dumnezeesc!

ea... trăeşte... în pu terea lui Radu de Gorţ!.. .

Şi când sfîrşî cu aceste frase întrerupte, Co

stache vezu surescitaţia domnului seu crescend şi

manifestându-se prin sentimentele disordinate

ale unui om, care nu se mai poate stăpâni .

— Se pleci Cost ache ! exclamă pent ru

ultima oară.

— Sunt gata la porunca d-voastră...

— Da, mergi!

Costache remase câteva momente la

acelaşi loc, neputendu-se decide se plece. Pe

* urmă îi veni ideea, că încercări le boierului

vor fi zadarnice, căci nu va pute străbate nici

chiar în curte, astfel va fi silit se yie în satul

Vulcan... poate mâne... poate în astă noapte...

Amendoi vor merge apoi la Alba-Iulia, şi ce

n' a put ut face nici stăpânul seu, nici păd u-

V  '  Ji  r

— 193 —13

Page 206: _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 206/267

rarul, vor face cu ajutorul agenţilor autorităţii..

vor prinde pe acest Radu de Gorţ... vor scoate

din manile lui pe nenorocita Stilla... vor spul

bera această cetate din Carpaţi... dacă va

fi trebuinţă , nu va r ămâne peatră pe peatră...

chiar dacă s'ar alia toţi dracii infernului, ca

să-o apere!

Şi Cos tache coborî coastele platouluiOrgal, apoi apucă cătră drumul dela Vulcan.

 într'acestea Emil mergând pe lângă şanţ

 încunjurâ zidul din colţul dela stânga.

Mii de gândiri îi to rturau creerul. Acum

nu mai rămânea îndoială, că baronu l de Gor ţ

e în castel, fiindcă Stilla încă e închisă acolo...Numa i el putea să fie aici... Stilla trăe ste!. .

Dar' cum va ajunge până la ea?. . Cum va

pute-o elibera din lăuntrul castelului?.. Nu

ştia, dar' trebuia să se întâmple, şi se va

 întâmpla... Obstacolele, ce nu le-a putut în

vinge Niţă Stan, le va învinge el... Nu curio-sitatea îl face să pă trundă în mijlocul ruinelor,

ci pasiunea, amorul pentru femeia, ce a rea-

flat-o trăind, da ! trăind!... după-ce a crezut

c'a murit, şi o va elibera dela Ra du de Gorţ!

 în adevăr Emil ştia, că nu poate să

 între decât prin zidul dela mează-zi, în care erapoarta, peste care se ridica podul mişcător.

Văzând că nu poate se se urce pe aceşti

muri înalţi, merse încolo pe creasta platoului

Orgal, după-ce încunjurase colţul zidului.

Ziua n'ar fi fost lucru greu. în întune

cimea nopţii însă, —- luna încă nu era răsărita.

Page 207: _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 207/267

Page 208: _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 208/267

Page 209: _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 209/267

destul de vie, al cărei isvor era aşezat la o

 înălţime mare.

«Acolo e cetatea... acolo< — zise el.

Şi în adever această lumină prin po-

siţia, ce ocupa, nu putea veni decât dela

turnul central.

 în excitaţi unea mare a mintii sale nu

besita de a crede, că Stilla 'i-a adus această

lumină. Nu remâne nici o îndoială , că ea

'1-a recunoscut în momentul , când '1-a vezut

de pe ridicătura zidului. Şi acum ea 'i-a

da t acest signal, ea 'i-a arătat calea, ca se

ajungă la poartă...

Emil îşi îndreptă paşii căt ră lumină, a

cărei strălucire creştea cu cât se apropia mai

tare.  Cum s'a dus p rea mul t în stânga pe

platoul Orgalului, trebui se facă vre-o douezeci

de paşi în dreapta , şi du pă câteva pipăir i

găsi earăşi marginea şanţului.

Lumina strălucea în fata lui si înălţ imea»  » »

ei dovedia, că vine dintr 'o fereastră a turnului.

 în fine se va afla în faţa ultimului ob

stacol — poate de neînvins!

Totuşi fiindcă poar ta era închisă, podulridicat, trebu ia se se apropie tocmai lângă

zid.. Dar' apoi cum se va urcă pe acest mur,

ce se ridică la o înălţime mai bine de cinci

zeci de urme ?..

Se apropia de locul unde se slobozia

podul, când era poarta deschisă...

Page 210: _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 210/267

Podul era slobozit.

Fără de a se mai gândi, Emil se grăbipes te scândurile tr emurătoa re ale podului şi

puse mâna pe poartă...

Poarta se deschise.

Grăbi pe sub bolta întunecoasă. Dar'

abia făcu câţiva paşi şi podu l se ridică cu

sgomot peste poartă...Emil Telesco era prisoiier în castelul din

Carpaţi.

198

Page 211: _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 211/267

»...Emil se grâbî peste scândurile tremurătoare ale podului

puse mâna pe poartă...» (p. 198).

Page 212: _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 212/267

XIII.

Oamenii din împrejurime şi călătorii, cari

treceau peste pasul Vulcan, nu cunoşteau ca

stelul din Carpaţi decât du pă aspectul seuexterior. Dintr'o distanţă respectuoasă, de

unde se temeau a se mai apropia şi cei mai

curajoşi Măţeşteni şi din împrejurime, castelul

nu presenta privirilor decât o grămadă enormă

de pietri, o fortăreaţă căzută în ruină.

Dar' oa re înlăuntru l zidurilor încă era

aşa derîmat cum ai fi presupus? Nu . La

adăpos tu l zidurilor sale solide, clădirile, remaşe

neatinse, ale vechei fortăreţe feudale ar fi

putut cuprinde încă o garnisoană întreagă.

Sale spaţioase bolt ite, pivniţi adânci,

ne număra te coridoare , curţi, al căror pavaj

dispărea sub earba crescută mare, su terane

ascunse, în cari nici-odată n'ajungea lumina

zilei, scări secre te în grosimea murilor, bol-

tituri luminate prin unele deschizături în mur,

turnul central cu trei etage, încoronat cu o

platformă parcanată, cu numeroase aparta-

Page 213: _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 213/267

me nt e de locuit, înt re diversele construcţiuni

din lăuntrul murului, coridoare fără sfîrsit în-

crucişate într'un mod capriţios, făcute din vîrf

dela umplutura murului şi coborîndu-se până

 în celulele din adâncul pământului, ici colea

câteva reservoare, în care se aduna apa de

ploaie şi prisosul se scurgea în torentul Nia-

dului, în fine tunele lungi, nu as tupa te cum

ai fi crezut, ci cu eşire tocmai în drumul dela

pasul Vulcan: toate aceste se puteau găsi în

castelul din Carpaţi, al cărui plan geometric

se presenta aşa de complicat ca şi labirinturile

din Lemnos, sau cele din Creta.

Pe cum pe Thes eu îl purta amorul pent rufiica lui Minos, aşa îl purt a pe tinerul boier

un sentiment iresistibil, intensiv în acest labi

rint infinit al castelului. Oare găsi-va şi el

firul Ariadnei care îl conduse pe eroul grec?

Emil n'avea decât un singur cuget , se

ajungă în această curte, şi a reuşit. Poate vafi reflectat în gândul seu, că podul ridicat

până atunci, cum de s'a slobozit se-'i dee lui

trecere?. .. Poat e va fi fost îngrijat, cum de

s'a închis poar ta mo men tan după întrarea lui ?

Nu! Dînsul nu-'şi sfărma capul cu de acestea,

 în fine era în castelul, în care Radu de Gorţ,

reţinea pe Stilla, şi-'şi va sacrifica vieaţa ca

se ajungă la ea.

Galeria, în care a intrat Emil era largă

 înaltă, boltită de-asupra în formă de arc, cu

totul întunecoasă şi avend padiment stricat nu

putea umbla cu paş sigur prin ea.

Page 214: _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 214/267

rEmil se apropia de păretele din stânga

şi dând cu mâna de o parcană înainta ţinen-du-se de ea. N'auzia nimic, numai sgomotul

paşilor sei, cari răsunau în depă rt are. Un

curent căldişor, încărcat de un miros de vechiu,

 îi venia dela spate, până-ce ajunse la ceea-

laltă ex tr emita te a galeriei, *de unde îi veni

altfel de aer.

După-ce se  văzu  trecut pe lângă un

pilastru de peatră la stânga, întră într 'un al

doilea coridor cu mult mai strimt. N'avea

decât se-'şi întindă braţele, pentru-ca se atingă

păreţii.

El înainta astfel, 7>lecat, pipăind cu

manile şi cu picioarele, se vadă dacă acest

coridor merge în linie dreaptă.

La două sute de paşi dela pilastrul din

colţ simţi, că această direcţ iune se îndreaptă

spre stânga pent ru a lua cu cincizeci paşi maideparte o direcţiune cu totul contra ră. Oa re

 încătrău conducea acest coridor, prin zid, sau

spre turn?

Emil începu a-'şi grăbi mersul, dar' în

dată trebui se se oprească, pentru-că sau era

o urcătură la deal, sau o cotitură bruscă, careschimba direcţiunea. Din timp în timp da

de oarc-care deschizături, cari erau ramifica

ţiuni laterale. Dar' totul era obscur, şi în-

zădar încerca se se orienteze în acest labirint,

asemenea unor adevărate săpături de ocnă.

De multe-ori trebui să se re în toarcă ,vezend că nu mai poat e da înainte. Dar' se

V.— 202 —

Page 215: _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 215/267

temea, ca se nu 'i-se deschidă sub picioare

vre-o usă secretă, si se nu-' l cufunde într 'unsuteran, de und e nu va mai pu te eşi. Când

deoda tă simţî, că a ajuns, unde o bolt itură

de desupt se apropia de părete, dar' mergea

mereu înainte cu o ardoare, de nu avea timp

se se mai gândească.

De altfel fiindcă a înaintat tot în liniedreap tă fără de a suî sau coborî, nu se în

doia, că a remas la nivelul curţilor interioare,

cuprinse între diversele clădiri din lăuntrul

zidului, şi credea, că acest coridor conduce la

turnul central şi se va sfîrşi la începutul scărilor.

Nu se putea constata, că trebuia se fie

un fel de comunicaţie mai de-a dreptul între

poar tă şi clădirile din castel. Da, în timpul

când îl locuia familia de Gorţ nu era de lipsă

se traverseze aceste eşiri fără de sfirşit. O a

doua poartă se deschidea în faţa celei dintâiu,

 în cealaltă parte a galeriei prime, la locul de

arme, în mijlocul căruia se înălţa turnul ; dar'

a fost închisă şi Emil n'a putut-o afla.

De o oră rătăcia de-alungul acestor co

tituri, ascultând n'aude vre-un sgomot în de

păr tare, ne cutezând se mai strige numele

Stillei, pe care echoul 'l-ar fi putut duce până

la etagele turnului. El nu descurajează nici cât

de puţin, şi va merge până nu-'l vor părăsi

puterile, până-ce v r e o pedecă nebiruită nu-'l

va sili se se oprească.

Fără a-'şi da seamă, Emil era deja slăbit.

Dela plecarea sa din Mătesti nu mânc ase

Page 216: _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 216/267

nimic. Suferea din causa foamei şi a setei.

Nu se mai pu tea mişca, genunchii 'i-se îndoiam In mijlocul acestui aer umed şi cald,

respiraţia îi deveni gâfâitoare, inima îi bătea tare.

Trebuia se fie cătră nouă ore, când

scăpând cu piciorul stâng, nu mai afla teren.

Se plecă, şi dete cu mâna de o treaptă

 în jos, apoi de a doua.Era o scară.

Această scară se întindea pe sub castel

şi doară n'avea eşire.

Emil nu stete pe loc, păşia nu mărâ nd

cu atenţiune treptele, care se coborîau în

direcţie oablă cu coridorul.

Coborî şeptezeci-şi-şepte de tr ep te şi

ajunse în un al doilea coridor orisontal, care

se ramifica în nenumărate şi întunecoase

direcţii.

Merse încă timp de o jumătate de oră,

şi zdrobit de osteneală, voia se se oprească,

dar ' un punct luminos apari i la două, t rei sute

de paşi înainte.

De unde provenia această lumină? Era

numai un fenomen natural, o flacără de

hidrogen, apr insă la această afunzime? Nu

era mai curând o faclă, purtată de cineva din

cetate ?

»0 fi ea?«... murmură Emil.

Şi-'i veni în minte, că o lumină a apăr ut

deja, pentru a-'i arăta Intrarea castelului, când

se rătăcise printre stâncile de pe platoul Orgal.Dacă a fost Stilla, care 'i-a arătat lumina la

— 204 —

Page 217: _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 217/267

runa din ferestrile turnului, de ce n 'ar fi şi acum

ea, care ar voi, se-'l conducă prin aceste co

ridoare subterane ?

Ne mai fiind st ăpân peste sine, privea

fără a pute face vre-o mişcare.

Mai mul t o lumină împrăştiată , decât un

punct luminos, se părea, că umple un fel de

eşire la capetul coridorului.Merse mai de pa rt e pipăind, abia-'l mai

ţineau picioarele, şi după-ce trecu prin o uşă

strîmtă paşi pe pragul unei celule.

Această celulă, bine conservată, înal tă

de vre-o douăsprezece urme, avea o formă

cercuală pe un diametru ap roape egal. Bol-titura era răzimată pe vîrfurile alor opt pilaştri,

cari se terminau de asupra înt r'un singur punc t

formând astfel o boltă sferoidală, în mijlocul

căreia era aşezată o scafă de sticlă, din care se

respândia o lumină palidă.

In faţa uşei, aşezate între doi pilaştri,era o altă uşă, închisă, ţintuită cu cuie mari,

ruginite.

Emil se reculege, se tîreie până la cea

laltă usă si încearcă s'o deschidă...

 încercările îi fură de geaba.

Câteva mobile părăsi te înfrumseţau

această celulă: un pat sau mai bine zicend

o bancă de stejar, pe care erau câteva perini,

cearşaf,  plapomă; un scaun cu picioare sucite,

o masă înţepenită de pă re te cu piroane de fer.

Pe masă erau diferite lucruri, o cană largă

plină de apă, o farfurie cu ceva venat rece ,

— 205

Page 218: _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 218/267

o buca tă mare de pâne, asemenea pesmetului

marinarilor. într'un colţ curgea printr'un mic

apaduct puţ ină apă în un lighian. Apa trecea

peste gardini, se strecura prin o deschizătură

pe sub un pilastru.

Făc ute înainte aceste pregătiri n'a rătau

oare că un oaspe era aşteptat în această celulă,

sau mai bine un prinsonier în această prinsoare? Prinsonierul era aşadar' Emil, adus

prin înşelăciune aici?...

In confusia cugetelor sale nu-'şi mai

dete seamă de aceasta . Slăbit de foame,

sete şi osteneală, el mânca bucatele puse pe

masă, îşi st împărâ setea cu ce afla în cană;se întinse apoi de-alungul patului, ca un re

paus de câteva minute se-'i redee puterile.

Dar' când încercă se-'şi adune ideile,

observă că ele se împrăşt ie în toate părţile, ca

şi apa când vrei se o adun i cu pumnul .

S'aştepte până dimineaţa, ca se-'şi reîn-ceapă cercetările ?  Intr'atâta se-'i fi slăbit voinţa,

cât nu mai era domnul faptelor sale?...

»Nu! îşi zise el, n' am să aştept! ... La

turn... tr ebue s'ajung în as tă noa pte la turn!...

Numai decât lumina răspândită de scafa

de sticlă din plafond se stînse, şi odaia fu

cuprinsă de o întunecime complectă.

Emil voia să se gândească, că oare ce

ar ave de făcut, dar' nu putea. Cugete le îi

adormiră sau, zicend mai bine, 'i-se opriră în

mo d brusc, întocmai ca arătă torul unui oro

logiu, a cărui mas inerie s'a stricat. Se cufundă

Page 219: _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 219/267

 într'un somn adânc, în o lâncezeală osteni

toare, o nimicire absolută a fiinţei sale, care

provenia de sigur din neliniştea sufletului seu.

Când se deşteptă, nu putea constata cât

a durat acest somn. Orologiul 'i-se oprise

şi nu indica, ce timp e. Dar ' celula din nou

era scăldată într'o lumină artificioasă.

Emil sări din pat, făcu câţiva paşi spre

uşa cea dintâiu: era tot deschisă ; — spre a

doua uşă : era to t închisă.

Voi se se gândească, şi nu fără oare

care anevoinţă.

Corpul îi era restaurat, nu simţia nici o

oboseală, îşi simţia însă deoc amda tă capu l îngreunat.

»Cât timp am do rmit? se înt rebă el.

Noapte-'i, ziuă-'i?«...

In interiorul celulei nu s'a schimbat nimic,

decât că lampa lumina din nou, mâncarea era

renoită, cana umplută cu apă proaspătă.Aşadar ' a înt rat cineva aici în t impul

cât Emil a fost cuprins de această osteneală

lâncezătoare ?  Şt ia , că se află în una din ce

lulele suterane? ... Era în puterea baronului

Radu de Gorţ... ? Era conda mnat se nu mai

poată nici-odată comunica cu ai sei?Aceasta nu era admisibil, şi de altfel el

va scăpa, pentru-că mai o mai putea face, va

cercă se găsească o galerie, care conducea la

poartă, şi ar pute eşi din castel...

Va pute eşi?... Atunci îi veni în minte,

că poarta s'a închis după dînsul...

— 207 —

Page 220: _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 220/267

!

Ei bine, va încerca se iasă de asupra

peste mur, şi prin una din deschizături le luise va lăsa în jos afară... Ori cum ar fi, înt r'o

oră trebue se fie afară din castel...

Da r' Stilla...? Se renunţe de a ajunge la

ea?...  Se plece fără a o fi răpit din manile

lui Radu de Gorţ?..

Da! şi ce n'a putut face singur, va facecu ajutorul gendarmilor, pe cari îi va aduce

Costache dela Alba-Iulia în satul Măţeşti...

Vor lua fortăreaţa cu asalt... vor nimici-o din

fundament...

Luată această hotărîre , se grăbi se o pună

 în executare, fără a perde un singur moment .

Emil se ridică şi se îndreptă spre co

ridorul, prin care venise, când auzi un fel de

foşnet îndărătul uşii a doua dela celulă.

Negreşit era sgomotu l unor paşi, cari

se apropiau, — pe încetul. îşi alipi urechea de uşă, şi asculta, reţi-

nendu-'şi respirarea...

Paşii erau făcuţi în intervale re gu lat e,

ca şi când urcă sau coboară cineva o scară.

Fără îndoială aici era o a doua scară, care

lega celula cu curţile interioare.

Pentru a fi gata la ori-ce întâmplare,

Emil trase din teacă cuţitul, ce-'l pur ta la

cingătoare, şi-'l strînse tare în mână.

Dacă venia vre-un servitor de al ba

ronului de Gorţ , se aruncă asupra lui, îi luacheile, îl făcea să nu se poat ă mi şc a; apoi

Page 221: _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 221/267

14

Page 222: _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 222/267

merg ând prin astă nouă eşire, va încerca

s'ajungă la turn.Dacă era baronu l Radu de Gorţ — şi

va recunoaşte bine pe omul ce '1-a vezut în

momentul , când Stilla a căzut pe scena din

San-Carlo, — ii va străpunge fără milă.

Paşii se opriră pe pragul din afară.

Aştepta nemişcat se se deschidă uşa...

Nu se deschise, şi o voce de o dulceaţă

-nedescriptibilă ajunse la urechile boierului.

Era vocea Stillei... Da!... dar' vocea era puţin

slăbită cu toate ale ei inflexiuni, cu farmecul

 sen  inexprimabil, modulaţiunile mângâietoare,admirabilul inst rument al acelei arte dumn e-

zeeşti, care se părea că va fi murind deodată

cu artista.

Şi Stilla repeta melodia plângetoare, ce

conturba somnul lui Emil, când dormia în

sala cârcîmei din Măţeşti:

 Nel giardino de miile fiori,

>r  Andiamo, mio cuore...

Acest cântec îl pătrundea până în adâncul

inimii... II gusta, îl sorbia ca o licoare divina ;

'i-se părea ca şi când Stilla 'l-ar învita se ourmeze, repetând :

 Andiamo, mio cuore... andiamo .

(»Vino, sufletul meu, vino«!)

Şi totuşi poarta nu se deschidea, ca se-'i

dee drumul!. .. Nu poate ajunge la Stilla, s'ostrîngă în braţe, s'o scape din castel ?...

Page 223: _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 223/267

«Stilla... Stilla mea!«... — exclama el.

Şi se arunca asupra porţii, care resista

sforţărilor sale.

Cântecul se părea că slăbeşte... vocea se

stinge.. paşii se depărtează...

Ingenunchiat, cerca se îmbrâncească uşa,

scuturând ţîţinile cu manile, striga mereu după

Stilia, a cărei voce nu se mai auzia.

Un cuget teribil îi fulgeră prin cap.

»Nebună! ., strigă dînsul, e nebună, căci

nu m'a recunoscut.. . căci nu 'mi-a răspuns! .. .

De cinci ani, închisă aici... în posesiunea acestui

om., sărmana mea Stilla... 'şi-a perdut minţile.*:;

 îşi ridică ochii spăriaţi, cu gesturi disor-

dinate, car' capul îi ardea...

»Şi eu., simţesc că-'mi perd minţile !...

Trebue se ies din castel... Am să ies.«

Şi s'aruncâ spre uşa cea dintâiu...

Ea se închisese fără nici un sgomot.

Emil nici n'a observat când s'a închis,căci asculta vocea Stillei...

Mai înainte era prisonier în fortăreaţa

castelului, acum era prisonier în celulă.

ai

— 211

14*

Page 224: _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 224/267

XIV.

Emil era zdrobi t. Se putea teme, că

facultatea cugetării, înţelegerea, priceperea de

lipsă pentru a prevede urmările îl vor părăsi

 încetul cu încetul. Singurul sentiment, cepersista neclintit în sufletul lui, era aducerea

aminte de Stilla, era impresiunea acelui cântec,

pe care echourile acestei sombre celule nu-'l

mai reflectau.

A fost doară jocul unei ilusii ?  Nu, de o

miie de ori nu ! Tocmai pe Stilla a auzit-o

mai înainte, şi tocmai pe Stilla a văzut-o de

asupra bastionului dela castel.

Când îi veni în minte acest gând, care

părea că-'i turbu ră minţile, îl atinse ca şi o

lovitură înfricoşată, ca şi când ar fi perdut-o

a doua oară.

»E neb un ă! — r e p e t ă el. Da!... nebună...

nu 'mi-a recunoscut vocea.,, nu 'mi-a pu tu t

răspunde., e nebună... nebună!«

Şi într'adevăr, era foarte probabil!

Ah! dac'ar put e o răpi din această

cetate , ca să o ducă în castelul dela Craiova,

— 212 —

Page 225: _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 225/267

Page 226: _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 226/267

De od at ă în colţul unuia din tre pilaştrii

dela dreapta,, simţi un curent de aer maiproaspăt atingendu-'i buzele.

Era vre-o deschizătură, prin care stră

bătea niţel aer de afară?

Da... Era o eşire care nu se observa

sub umbra columnei.

A aluneca pr in tre cei doi păreţ i, a se

 îndrepta cătră o lumină destul de vagă, ce

se părea, că vine din înălţ ime, fu lucru de

un singur moment.

Aici se afla o mică curte, largă ca de

cinci, şese paşi, ear ' murii se ridicau în sus

la o sută de urme . Prin această îngustă

st rîmtoare se coborîa niţel aer mai curat şi

niţică lumină.

Emil se convinse, că e ziuă încă. La

gura acestei deschizături, unde era un fel de

gardină, se vedea un colţ din cerul azuriu.

Soarele percurse mai bine de jumă ta te

calea sa de zi, pentru-că unghiul luminos

dela deschizătură se strîmtase mult.

Trebuia să fie cinci ore du pă ameazi.

De aici deduse , că a trebuit să doa rm ă

cel puţin patruzeci de o r e ; şi acum nu semai îndoia, că aceasta a fost în urma unei

beuturi adormitoare.

De vreme ce Emil si cu Costache aui

părăsit satul Măţeşt i alaltăeri, 11 Iunie, ziua

care s'apropia de sfîrşit era 13 Iunie...Deşi aerul din fundul acestei curţ i era

umed, îl inspira cu plini plumâni, şi se simţia

Page 227: _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 227/267

niţel uşurat. Dac'ar fi cugetat, că ar pute se

iasă de-a lungul acestui tub de peatră , s'ar fi

 înşelat foarte. Era imposibil se se urce de-a

lungul păreţilor netezi, cari n'aveau nici o

urmă de eşit.

Se reîntoarse în interiorul celulei. Fiindcă

nu pu tea se scape decât pe una din cele

doue uşi, voia se-'şi dee seamă de starea în

care se găsea.

Prima uşă — prin care a venit, — era

ta re şi groasă, şi trebuia se fie închisă pe

dinlăuntru cu verigi puse în cârlige de fer, pe

care se încerci a le rupe trece peste puterea

omenească.

A doua uşă, — după care a auzit vocea

Stillei, — se părea a fi mai puţin tare . Scân

durile pe unele locuri erau mai subţiri.. Poate

că pe aici n'ar fi fost aşa greu se-'ţi faci cale.

»Da... pe aici... pe colo!...« îşi zise Emil,

recăpetându-'şi sângele rece.Dar' n'avea timp de perdut , căci era

probabil , că va veni ear' cineva la celulă, când

cei din castel vor cugeta, că a adormi t de

beutura adormitoare.

Lucrul merse cu mult mai iute de cum ar

fi sperat, umezeala a fost ros lemnul în jurulverigilor, care ţineau încuietoarea Cu cuţ itu l

 îi succese a tăia o parte în jur, lucrând fără

sgomot , mai opr indu-se câte odată, s'asculte

cu urechea, dacă nu s'aude ceva afară.

Trei ore după aceea, verigile se desfă-

cură si usa se deschise, scârţâind în tîtîni

Page 228: _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 228/267

Emil esî în curtea cea mică. ca se mai

respire puţin aer proaspăt.Acu m nu se mai vedea de-asupra zarea

luminoasă de mai nainte, dovadă că soarele

se coborîse dup ă Retezatul. Cur tea se găsea

 învelită în o obscuritate profundă. Câteva

stele străluceau palid. Nori subţiri se mişcau

 încet cu suflarea întreruptă a vânturilor, cese liniştiseră cu venirea nopţ ii . Coloarea

atmosferei arăta, că una, ce se află în primul

pătrar, se înălţase de după munţi!

Puteau se fie cam nouă ore seara.

Emil se reîntoarse se mănân ce niţel, şi

pe ur mă beu a pă din vasul din colţ, ear' cea

din cană o vărsă în apaduct. Apoi punen-

du-'şi cuţitul în teacă eşi pe uşă şi o închise

după sine.

Acum întâlni-va oare pe nenorocita Stilla,

rătăcind prin aceste galerii suterane ?... Laacest gând, inima-'i bă tea de părea că vrea

se-'i sară din pept.

Abia făcu câţiva paşi, şi de te de trep te.

Tocmai după-cum cugeta; acolo se începea o

scară; urcând-o numără numai şesezeci de

trepte, în loc de şeptezeci-şi-şepte, ce le-a

cobor ît, când a ajuns la celulă. Treb uiau se

mai fie vre-o op t u rme până la suprafaţa pă

mântului.

Ne având ce face altceva, decât să ur

meze prin coridorul întunecat, ai cărui păreţi îi atingea întinzând manile, plecă mai departe.

Page 229: _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 229/267

rMerse o jumătate de oră fără a da de

uşă sau de vr'un  grilaj.  Din causa nu me

roaselor cotituri 'i-a fost imposibil a recu

noaşte direcţia, în care merge.

După o pausă de câteva minute de ră

suflare, se puse ear ' la mers şi 'i-se părea, că

acest coridor e nesfîrşit, când un obstacol îl

făcu se se oprească.

Era un părete de cărămizi.

Pipăind la diverse înălţimi cu mâna nu

găsi nici un fel de deschizătură.

Pe aici nu era esire.

Nu putu reţine un strigăt. Toate, spe

ranţele 'i-se nimiciră înaintea acestui obstacol .

Genunchii 'i-se îndoiau, picioarele îi tremurau

şi căzu lângă zid.

Dar' ap ro ape de pământ păretele avea

o spărtură strimtă, în care cărămizile se des-lipeau şi se puteau lua cu mâna.

»Pe aici... da!... pe aici!...« exclamă el.

Şi începu a scoate cărămizile una câte

una, până-ce auzi un sgomot de ceealaltă parte.

Emil se opri.

Sgomotul nu încetă, şi în acelaşi timp

o rază de lumină ajunse prin deschizătură.

Emil privi în jur.

Se vedea vechea capelă a castelului.

Părăsită, şi roasă de dintele vremurilor ajunse

 J— 217 —

Page 230: _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 230/267

 într'o stare tristă de ruină: o boltitură de

 jumătate surpată, ale cărei curbâturi se răzimau încă pe nişte co lumne , două sau trei

arcuri în stil gotic ameninţând cu ruină;

ferestrile stricate în jur cu urme de ornative

 în stil gotic de mai târziu; icî-colea câte o

marmur ă plină de prav sub care dormia oare

care st răbun al familiei de Gor ţ ; în fundul

sanctuarului o rămăşiţă de altar, ale cărui

ornamente arătau sculpturi sgăriate, apoi un

rest de acoperiş, cruţat de furtune; în fine

de-asupra uşii un turnuleţ clătinător, din care

atîrna până la păment o funie, — funia clo

potului care suna câte odată spre spaima

nespusă a sătenilor din Măţeşt i cari veniau

târziu pe drumul de cătră Vulcan.

In această capelă, părăsită de atâta timp,

expusă tuturor tempestăţilor climei schimbă-cioase din Carpaţi, înt ră un om, ţinând în

mână un felinar, ce-'i lumina fata.

Emil recunoscu numai decât pe acest om.

Era Orfanic, individul excentric, singurul

om în societatea baronului în decursul petrecerii sale în mari leorase italiene. Er a acest om

>

unic în felul seu care se vedea pl imbându-se

pe strade, gesticulând şi vorbind cu sine însuşi,

acest savant necunoscut, acest inventator ocupat

totdeauna cu urmărirea unei chimere, şi care

sigur punea invenţiunile sale în serviciul lui

Radu de Gorţ.

— 218 —

Page 231: _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 231/267

 rDacă Emil s'a mai îndoit şi după apa-

castel, îndoiala a dispărut făcând loc sigu-

rităţii, după-ce avea înaintea ochilor sei pe

Orfanic.

Ce făcea dînsul între ruinele capelei la

această oră de noapte?

Emil voia se-'şi dee seamă de aceasta

si eată ce văzu destul de bine.

Orfanic, plecat la pământ , ridica mai

multe cilindre de fer, prin care inducea un

fir, pus în legătură cu o bobină aşezată într 'un

colţ al capelei. Şi în această îndeletnicireera aşa de cufundat, cât n'ar fi observat pe

Telesco, chiar dacă s'ar fi apropiat de el

Ah! de ce deschizătura ce începuse Emil

s'o lărgească nu era de ajuns, ca să iasă prin

ea! Ar fi în trat în capelă, ar fi năvălit asu

pra lui Orfanic şi 'l-ar fi sîlit să-'l conducă

la turn.

Dar' poate spre norocul lui nu putu

face aceasta, căci dacă încercarea nu reuşia,

baronul de Gorţ 'l-ar fi făcut să plătească cu

vieaţa secretele descoperite.Câteva minu te du pă sosirea lui Orfanic,

un alt om întră în capelă.

Era baronul Radu de Gorţ.

Fis ionomia neuitată a acestui om nu s'a

schimbat . Se părea că nici n'a îmbătrânit ;

era acelaşi, cu figura sa palidă, înaltă, ce o

riţia Stillei despre petrecerea baronului în

 JT

— 219 —

Page 232: _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 232/267

r lumina felinarul de sus până jos, cu barba sa

lungă peptenată , da tă înderet , cu ochii schin-teietori până în fundul orbitelor negre.

Radu de Gorţ s'apropia se examineze

mai de-aproape lucrul lui Orfanic.

Eată dialogul, ce avu loc înt re aceşti

doi oameni atât de curioşi.

— 220

Page 233: _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 233/267

Page 234: _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 234/267

— înainte cu cincizeci de minute, firul

'mi a rapor tat ce se vorbeşte în cârcîmă la

»Regele Matia».

— Atacul e hotârît pe astă noapte?

-— Nu, nu vor încerca până-ce se va

face ziuă.

— De când s'a rentors acel Costache

 în Măţeşti ?— De două ceasuri a sosit, însoţit de

gendarmii dela Alba-Iulia.

— Ei bine! fiindcă castelul nu se mai

poate apăra, repetă baronul de Gorţ, cel puţin

va înmor ment a sub ruinele lui pe acest Emil

Telesco şi pe cei-ce îi vor veni într'ajutor!

Du pă o pausă scurtă cont inuă :

— Dar' firul acela, Orfanic  ?  Nu trebue

să se poat ă şti nici-odată, că a existat co mu

nicaţie între castel si satul Mătesti...

— Nu se va şti. Voiu nimici firul.

Aici e locul să dăm explicarea câtorva

fenomene, ce am spus, că s'au produs , în

decursul acestei istorisiri, şi a căror origine

ajunse mai târziu la cunoştinţă.

 în acest timp — aici accentuăm îndeosebi, că istoria s'a pe trecut în unul din

ultimii ani ai seclului al XlX-lea — între

buinţarea electricităţii, care e considerată cu

tot dreptu l ca »sufletul universului», a ajuns

la cel mai înalt grad de perfecţiune. Ilustrul

Edison şi discipolii sei 'şi-au sfirşit opera.

— 222 —

Page 235: _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 235/267

Page 236: _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 236/267

 între alte aparate electrice, telefonul

funcţiona cu o precisiune atât de admirabilăcât sunetele, culese de place, sosiau libere la

ureche fără ajutorul cornetelor. Tot ce se

vorbia, ce se cânta, ce se şoptea chiar, se

putea auzi la ori-ce distanţă, şi doue persoane,

separate prin sute de mii de mile, conversau

tocmai ca şi când ar fi fost lâng'olaltă. *)Deja de mulţi ani Orfanic, nedespărţi tul

sot al baronulu i R adu de Gor t, era în ceea-ce

pr iveş te , .aplicarea practică a electricităţii, un

inventator de primul rang. Dar ' după-cum

ştim, admirabilele lui descoperiri n'au fost

apreţiate după merit. Lumea savantă n'avoit se recunoască în dînsul decât un nebun,

 în loc de un om de geniu în măestria sa.

De aici provine acea ne împăca tă ură, ce a

pur ta t faţă de semenii sei acest batjocorit şi

respins inventator.

Intre aceste împrejurări întâlni baronulde Gorţ pe Orfanic, ajuns în cea mai mare

miserie. Dînsul îl încuraja la lucrările sale,

 îi deschise punga sa, şi în fine îl luă la sine

cu condiţiunea, că savantul va reserva numai

lui beneficiul invenţiunilor sale şi numai dînsul

se se folosească de ele.

 în general aceste doue persoane, origi

nale şi maniace, fiecare în felul seu, erau

menite de natură se se înţeleagă una pe alta.

Dela întâlnirea lor nici nu se mai ' despăr ţi ră

») Se puteau chiar şi vede, prin oglinzi împreunate cu fire de sîrmă, graţie invenţiunei  telefotului.

v _   _ _ _ _ _— 224 —

Page 237: _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 237/267

rde olaltă — nici chiar când baronul de Go rţ

urmăria pe Stilla prin toate cetăţile Italiei.

Dar ' pe când adoratorul de musică înseta

după cântul necomparabilei artiste, Orfanic

nu se ocupa decât se complecteze descope

ririle realisate de electricianii ultimilor ani, se

perfecţioneze aplicaţ ia lor, se pro ducă efectele

cele mai minunate.

Du pă incidentele, care terminară carie ra

dramat ică a Stillei, ba ronul de Gorţ dispăru

fără a se pute şti ce s'a făcut. Aşadar ' pă

răs ind Neapolul , se refugia în castelul din

Carpaţi, însoţit de Orfanic, foarte mul ţumit

de a se închide cu dînsul în Castel.Când luă hotărirea de a-'si ascunde

t

fiinţa între zidurile acestui vechiu castel, inten-

tiunea baronului Ra du de Gort era, ca nici

un locuitor din ţinut se nu încerce de a-'l

visita. Nici nu trebue se amintim, că Orfanic

şi el s'a provezut în castel din pri sosinţă cu

toate cele de lipsă pent ru vieaţă . De altfel

exista o comunicaţ iune secre tă cu drumul

dela pasul Vulcan, şi pe această cale un om

 încrezut, vechiu servitor al baronului, pe care

nu-'l cunoştea nime, aducea din timp în timptoate cele de lipsă pent ru existenţa baronului

si a consotului seu.

t t

 în realitate ceea-ce mai remase din castel

— şi mai ales turnul central, — nu era în-

tr 'a tâ t dărîmat, cât se fi crezut , că n'ar maipute fi locuit şi n' ar satisface tr ebuinţ elor

locuitorilor sei. Astfel provezut cu toate cele J— 225 —

15

Page 238: _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 238/267

de lipsă pentru experienţele sale, Orfanic se

putu ocupa neconturbat cu aceste minuna telucrări, ale căror elemente 'i-le da fisica şi

chemia. în tr 'acestea îi veni idea se le folo

sească spre delăturarea şi alungarea de pe

lângă castel a tuturor celor nedoriţi.

Baronul de Gorţ aprobă cu grăbire

această propunere, şi Orfanic instala o maşi-nerie specială, destinată a înspăimânta împre

 jurimea, producând fenomene, care nu pu

teau fi socotite decât ca lucrări diavoleşti.

Dar' în primul loc îl interesa pe baronul

de Gort, se fie ţinut în curent cu cele-ce se

povestiau în satul cel mai apropiat. Era dar'vre-un mijloc de a se auzi ce spun oameni i,

fără a-'şi aduce ei aminte de aşa ceva ?

Desigur, dacă reuşeş te a se stabili o comu -

nicatiune telefonică între castel si sala cea

mare dela cârcîma »Regele Mati a« , un de

aveau da tină a se aduna în fiecare seară

fruntaşii din Măţeşti.

Aceast a îi şi succese lui Orfanic foarte

simplu. O sîrmă de aramă, învăluită cu o

pătură de zinc sau cauciuc înţepeni tă cu un

capăt în etagiul prim al turnului, fu condusă

prin apa Niadului până în satul Măţeşti.

Gat a fiind cu acest lucru, Orfanic, îmbrăcat

 în haine de turist, petrecu o noapte la «Re

gele Matia«, pentru a pune în legătură firul

cu sala cea ma re a cârcîmei. Vom înţelege

că 'i-a fost uşor se fixeze celalalt capă t al

firului de-a lungul ţărmurului dela părău , la

Page 239: _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 239/267

Page 240: _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 240/267

iee toată pofta de a mai face cândva vre-o

 încercare. In acea noapte maşineria lui Orfanic,care era to tdeauna gata de a funcţiona, pro

duse o serie de fenomene cura t fisice, de

na tură a produce spaimă în ţinutul din îm

prejurime. Ea a produs anume: tragerea clo

potului în turnul dela capelă, projecţiunea de

flăcări amestecate cu salitră, cari dau tuturorobiectelor o faţă spectrală, sirene formi

dabile cu aerul comprimat cari dau vuiete

 îngrozitoare, silhuete fotografice de monştri ,

projec tate cu ajutorul unor reflectori puternici,

place aşezate prin earba, ce se găsia în şanţul

din jurul zidului, puse în comunicaţie cu nişte

pile electrice, al căror curent '1-a atins doc

torul cu cişmele sale potcovite, în fine des

cărcarea electrică, produsă de bateriile din labo

rator, cari au rostogolit pe pădurar , în momen

tul când puse mâna pe ferul dela podul mobil.

Baronul de Gorţ cu to t dreptul presu

punea că după arătarea acestor neexplicabile

fenomene, după încercarea atât de nenoroci tă

a lui Niţă Stan, groaza îşi va ajunge culmea,

şi nici pentru o lume nu va mai încerca

nimenea să se apropie — nici chiar la două

mile — de acest castel din Carpaţi, într 'adevăr

locuit de fiinţe supranaturale.

Radu de Gorţ trebuia să se creadă

scăpat de ori-ce încercare neplăcută, când

sosi Emil Telesco în Mătesti.

Când Emil întrebă pe Ionas, ori peprimarul Colţu şi alţii, despre castel presenţa

Page 241: _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 241/267

lui la cârc îma dela »Regele Matia» fu numai

decât anunţ at ă prin firul din Niad. Ura ba

ronului de Gorţ faţă de dinsul se ivi de nou

cu amintirea întâmplărilor petrecute la Neapol.

Si nu numai că Emil Telesco era în acest sat

la câteva mile de castel, dar ' ea tă că înaintea

fruntaşilor din sat îşi bătea joc de superstiţiunile

lor absurde, nimicia această reputaţiune fan

tastică, ce scutia castelul din Carpaţi , ba se

angaja se vestească autorităţile din Alba-Iulia,

pentru-ca poliţia se pună capăt acestor legende.

Baronul se hotărî se-'l atragă pe Telesco

 în castel, şi ştim prin ce diverse mijloace îi

succese. Vocea Stillei, transmisă prin aparatul telefonic în cârcîma dela »Regele Matia«,

făcu pe boierul se s'abată din călătoria sa ca

se s'apropie de castel; arătarea cântăreţei

de-asupra zidului 'i-a dat hotărîrea de a stră

bate înlăuntru; o lumină, arătată la una din

ferestrile turnului, îl conduse cătră poar ta ,care era deschisă pentru a-'i da întrare. în

fundul acestei celule, iluminată electric, a mai

auzit încă odată acea voce atâ t de pă trun

zătoare, între muri i acestei celule, und e bu

catele 'i-se aduceau când dormia un somn

adânc, în această prinsoare, ascunsă în afun-zimile castelului. Când uşa acelei cripte se

 închise, Emil era în puterea baronului de

Gorţ, şi baronul era sigur, că nu poate se

mai iasă nici odată.

Aceste erau resultatele obţinute de Radu

ide Gorţ prin conlucrarea misterioasă a com-

— 229 —

Page 242: _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 242/267

plicelui seu Orfanic. Dar' în mânia sa extremă

baronul află ce alarmă a dat în lume Costachecare neputend urma pe stăpânul seu înlăuntrul

castelului, a da t de ştire autori tăţ ilor din

Alba-Iu lia. Un pluton de gendarmi a sosit

 în satul Mătesti si baronul de Gort avea

acum a face cu un du şma n pute rn ic şi nu

meros. Intr 'adever cum s'ar *fi putut apera

Orfanic şi dînsul contra unei trupe atât de

numeroase? Mijloacele întrebuinţate contra

lui Nită Stan si a doctorului Părăian nu erau

de ajuns, pentru-că gendarmii nu prea dau

crezement amestecului diabolic în lucrurile

omeneş ti . Astfel ambii s'au hotărî t se nimi

cească castelul din fundament, şi n'aşteptau

acum decât mom entu l de lucru. Un curent

electric era pr eparat pent ru a da foc încărcă

turilor de dinamită, aşezate sub turn, sub

zidiri şi be tr âna capelă, şi aparatul , dest inat

se conducă acest curent, trebuia se lase baro

nului de Gorţ şi complicelui seu timp pentru

a scăpa prin pasul de la Vulcan După explo-

siune, căreia t rebuiau se-'i cadă vict ime:

Telesco şi to ţi aceia cari au încunjura t turnul

castelului, ambii aveau se se refugieze depa rt e,

ca nici odată se nu le mai dee nime de urmă.

Conversaţiunea auzită de Emil , 'i-a ex

plicat toate fenomenele trecutului. Acum ştia,

că înt re castelul din Carpaţi şi satul Măţeşti

exis ta o Comunicaţie telefonică. Mai ştia, că

castelul acuşi va fi distrus prin o catastrofă,care îl va costa vieaţa atât pe dînsul, cât şi

Page 243: _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 243/267

pe gendarmii conduşi de Costache. Ştia în

fine, că baronul de Go rţ va ave t imp se sca pe

— se scape ducând cu sine şi pe Stilla, cea

inconştientă.ţ

A h ! pen tru-ce nu putea Emil se între

 în capelă se s'arunce asupra acestor doi

oameni!.. . 'I-ar trânt i la pământ , 'i-ar st ră

punge, 'i-ar face se nu poată striga, 'i-ar îm-pedeca se provoace ruina spă imântă toa re !

Dar' ce-'i era imposibil acum, poate îi

va fi posibil după depărtarea baronului . După ce

vor părăsi capela, Emil aruncându-se pe ur

mele lor, îi va urmăr i până la turn, şi cu

ajutorul lui Dumnezeu va face dreptate !Baronul de Gorţ şi Orfanic erau deja în

fundul sanctuarului . Emil nu-'i pe rdea din

vedere. Pe care use vor esi? Prin vre-o use

ce corSspunde în o curte a cetăţii, s'au prin-

tr'un coridor interior, care trebuia se lege

capela cu turnul? — căci aşa se părea că toateconstrucţ iunile castelului comunicau între ele.

Puţin impoar tă ; numai se nu dee de vre-o

pedecă, pe care se nu o poată învinge.

 în acest moment câteva vorbe au mai

fost schimbate între baronul de Gorţ şi

Orfanic.

— Nu mai e de făcut nimic aici/

— Nimic.

— Atunci se ne despărţim.

— D-ta şi acum vreai se te las singur

 în castel?...

— 231 —

Page 244: _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 244/267

— Da, Orfanic, pleacă momentan prin

tunel cătră pasul Vulcan.

— Dar' d-ta?...

— Eu nu părăsesc castelul decât în ul

timul moment.

— Şi remânem pe lângă aceea, ca eu

se te aştept pe d-ta la Bistriţa?

— La Bistriţa.— Remâi dar', baronule Radu , remâi

singur, dacă aşa vrei.

— Da... căci voiu s'o aud... voiu s'o aud

 încă odată în decursul acestei ultime nopţi ce

voiu petrece în castelul din Carpaţi.

Câte-va minute încă, şi baronul de Gorţ,cu Orfanic, au părăsit capela.

Deşî numele Stillei n'a fost pronunţat în

această conversaţie Emil a înţeles, că despre

ea a vorbit Rad u de Gorţ .

— 232 —

Page 245: _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 245/267

 r

XVI.

Desastrul era iminent. Emil nu-'l pu tea

preveni, decât se facă incapabil pe baronu l

de Gorţ de a-'şi executa proiectul.

Era ora unsprezece noapt ea. Netemen-

du-se de a fi descoperi t Emil îşi cont inuă

lucrul. Cărămizile din părete se desfăceau

destul de uşor ; dar ' e ra atâ t de gros, cât

trebui se muncească o jumătate de ceas până-ce

deschizătura ajunse a fi aşa de largă, ca se

poată trece prin ea.Cât ce puse piciorul în interiorul acestei

capele, în care sufla vântul în toa te direcţi

unile, se simţi reînsufleţit de aerul din afară.

Prin deschizăturile din plafond şi prin găurile

de pe .lângă ferestri se pu teau vede pe cer

nori subţiri mâna ţi de vent. Ici colea apăreau câteva stele, a căror strălucire o micşora

luna, ce se înălţa pe orizont.

Cerca să afle poarta, care se deschidea

 în fundul capelei, şi prin care a eşit baronul

de Gorţ şi Orfanic. După-ce trecuse prin

mijlocul năiei, Emil ajunse la sanctuar.

— 233 —

Page 246: _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 246/267

 r în această parte foarte obscură, unde

n'ajungeau razele lunei, se împedeca de sfărî-mături de mo num en te şi de cărămizi desfăcute

din boltitură.

 în fine în fundul sanctuarului, după

păretele de icoane dela altar într 'un colţ în

tunecos, dete peste o uşe, ce se şi deschise

cât ce puse mâna pe ea.Această uşe se deschidea în o galerie,

ce trebuea se conducă în curte.

Pe aici a venit baronul de Gort când

a întrat în capelă şi pe aici a şi eşit.

Cât ce întră în galerie, din nou se afla

 în mijlocul unei complecte obscurităţi. După

un număr de cotituri , fără a fi suit sau co-

borît, acum era sigur, că se află la nivelul

curţii interioare.

•  ' "  *

După o jumăta te de oră obscuri tatea

păru a fi mai puţin pr of undă : ajungeau raze

slabe de lumină prin deschizăturile laterale

ale galeriei. Emil put u merge mai repede,

şi întră într'o casamată largă, care se afla

lângă umplutura bastionului înt r'un colţ dela

stânga murului.

Prin nişte găuri ale casamatei st răbăteau

razele lunei.

La capăt era o poartă deschisă.

Primul lucru îi fu de a se opri la una

din găuri, şi a respira din aerul pr oaspăt al

nopţii în timp de câteva secunde.

Dar ' în momentul când voi se se ret ragă

'i-se părea, că vede două sau trei umbre,

— 234 —

Page 247: _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 247/267

r cari se mişcau la capătul din jos a pla

toului Orgal, luminat din vîrf până la mar-

Emil privea cu atenţiune într'acolo.

Veniau câţiva oameni pe platou, fără

 îndoială gendarmii dela Alba-Iulia, chemaţi

de Costache. Er au oare hotărîţi să opereze

chiar în astă noapte , în speranţa de a sur

prinde pe locuitorii castelului, sau să aş tepte

aici până la primele raze ale aurorei?

Cât de mult trebui să se reţ ină, ca să

nu scoată nici un strigăt, să nu str ige pe

nume pe Costache, care foarte uşor 'l-ar fi

auzit si 'i-ar fi cunoscut vocea! Dar' aceststrigăt ar fi putut ajunge până la turn şi înainte

de ce gendarmii ar fi asaltat cetatea, Radu de

Gorţ ar fi avut timp să pună aparatul în

lucrare şi să se refugieze prin tunel.

Emil se stăpâni şi se depărta dela acea

deschizătură. Apoi, percurgend casamata, eşipe uşe şi cont inuă de a urma prin galerie.

Cinci sute de paşi mai departe, sosi la

capătul unei scări, care conducea prin inte

riorul murului.

Era în fine la turnul ce se ridica în

mijlocul arenei de arme? Avea mot iv să

creadă.

Cu toate acestea nu putea fi asta scara

principală, care conduce la etage. Nu se

compunea decât din un şir de trepte, aşezate

ca şi încrestături le unui şurub în interiorul

unei găuri strimte şi obscure.

ginea sălhei de brad.

V.— 235 —

Page 248: _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 248/267

 rEmil urca fără sgomot, asculta, dar'

n'auzia nimic, şi după-ce trecu vre-o douăzeci

de trepte, se opri pe un ambit.

'I-se deschidea o uşă spre terasa, ce

 încunjura turnul la primul etagiu.

Emil se tîrî de-a-lungul acestei terase,

şi grijind ca să ră mână ascuns dup ă pa rape te

privîa spre platoul Orgal.

Şi mai mulţi oameni se vedeau încă la

marginea pădurii, dar' nimic nu ară ta, că ar

ave de gând să s'apropie de cetate.

Telesco hotărît a da încă odată faţă cu

baronul de Gorţ înainte de ce s'ar refugia prin

tunel, încunjura etagiul şi ajunse înaintea alteiuşi,  un de şurubul scărei îşi relua încunjurul

seu ascendent.

 îşi puse piciorul pe prima treaptă, se

răzimâ cu amb e manile de părete , şi începu

a urca.

Peste tot locul aceeaşi tăcere.

Apart amentele primului etagiu nu erau

locuite.

Emil se aş tepta s'ajungă la coridoare

ce dau întrare în etagele superioare.

Când at inse al treilea coridor nu maide te de nici o treaptă. Acolo se termina

scara, care avea în ju r o platformă pa rcanată,

un de fâlfăia de altă-dată st indardul baroni lor

de Gort.

 în părete, de-a stânga coridorului, era

o uşe, închisă în acest mome nt.

236 —

Page 249: _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 249/267

»Emil. . privia spre platoul Orgal«. (pag. 236. )

Page 250: _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 250/267

Prin gaura cheiei, care era din afară,

străbătea o vie rază de lumină.

Emil ascultă, dar' n'auzî nici un sunet

 în interiorul apartamentului.

Punând ochiul la gaură, nu pu tu distinge

decât part ea stângă a unei odăi abunde nt

luminate, partea dreaptă era învelită în umbră.

 întoarse încet cheia si deschise usa...

> i

O sală spaţioasă ocupa tot acest etagiu

al turnului. Păreţii se te rminau într'o bolti-

tură , ale cărei arcuri , intâlnindu-se în centru,

formau o emisferă de tot mare. Păreţ ii erau

acoperi ţi cu chipuri de tot felul şi cu t apete

vechi. Câte-va mobile învechite: dulapuri,

mese, fotele, scaune, erau aranjate destul de

artistic. La ferestri atîrnau perdele dese, cari

nu permiteau s'ajungă lumina afară. Pe padi-

ment erau aşternute covoare orientale, pe

cari sgomotul paşilor nu se auzia.

Aranjamentul salei era puţ in cam bizar,

şi ajungând Emil înlăuntru fu frapat de con

trastul ce îl isbî; o parte era întunecată, ear'

alta luminoasă.

La dreapta uşii, fundul dispărea cu totul

 în mijlocul unei profunde obscurităţi.Din potrivă la stânga era o ridicătură,

a cărei suprafaţă acoperită cu stofe negre,

primia o lumină puternică, ce venia dela un

aparat de concentraţiune, aşezat dinainte astfel,

că nu putea fi văzut.

Cam la zece paşi dela această ridicăturăse găsia îndărătul unei pânze, ce se înălţa

Page 251: _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 251/267

pân ă peste un metru, un fotei vechiu, pe st e

care pânza răspândia un fel de penumbră

Lângă fotei pe o masă, acoperită cu

un tapet, era o cutie în patru colţuri.

Această cutie era de 12—15 policari lungă,

de 5 - 6 largă. Coperişul cutiei era împodobit

cu petri scumpe. Inlăuntru l ei era u n cilindru

de metal.Emil cât ce întră în sală observă, că

şede cineva pe fotei.

Intr'adevăr acolo era un om, nemişcat ,

ca o statuă, cu capul răzimat pe spatele fo-

telului, cu buzele închise, cu braţul dr ept

 întins pe masă, îşi ţinea palma pe parteadinainte a cutiei.

Era "Radu de Gort.

Oare de ce a voit baronul se petreacă

această ultimă noap te în etajul cel mai

de-asupra al vechiului turn  ?  Ca se doar mă f

Nu!.. Aceasta nu se putea admite , dupăcele-ce auzi Emil, că le spune lui Orfanic.

Baronul de Gorţ era singur în această

odaie, şi conform înţelegerii avute nu r ămânea

 îndoială că companionul seu s'a refugiat deja

prin tunel.

E a r ' Stilla?... N'a zis Ra du de Gorţ ,că voeşte s'o au dă pent ru ultima da tă în

acest castel din Carpaţi, înainte de ce 'l-ar fi

distrus prin explosiune ?...  Şi din ce altă causă

s'ar fi rentors în această sală, unde ea trebuea

să vie în fiecare seară, ca să-'l farmece cu

cântul seu?...

Page 252: _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 252/267

 rDar' unde era Stilla?...

Emil nici n'o vedea, nici n'o auzia...De altfel ce ne impoartă acum, căci Radu

de Gor ţ era ajuns pe mâna junelui boier...

Emil îl va pute sîlî se vorbească. Dar ' în

starea de iritaţie în care se găsea el, nu se va

arunca oare se zdrobească pe acest om, care '1-a

urît, to t aşa de mult ca şi el, care 'i-a răpi tpe Stilla acea, care e în vieaţă dar' e nebună...

nebună din pricina lui?...

Emil se apropia şi se postă după fotei.

N'avea se facă decât un pas ca se pună

mâna pe baronul de Gorţ , şi cu ochii aprinşi,

ne mai ştiind ce face, ridică mâna înarmatăcu un cuţit.

Deodată apăru — Stilla.

Emil scăpă cuţitul din mână.

Stilla era de-asupra, pe ridicătură, în o

mare de lumină, cu perul despletit, cu braţele

 întinse, admirabil de frumoasă în costumulalb al Angelicei din Orlando, întocmai cum

s'a fost aretat lui Emil pe zidul cetăţii. Ochii

sei,  îndreptaţi spre Emil, îl str ăbăteau până

 în adâncul inimei...

Era imposibil ca Telesco se nu fi fost

vezut de ea, şi totuş i Stil la nu făcea nici omişcare, nu-'şi deschidea buzele ca se-'l str ige

pe nume .. ca se-'i vorbească... Va i ! era ne bună!

Emil se aventâ spre est radă, ca se o

strîngă în braţ e şi s'o ducă de acolo...

Stilla începu a cânta. Fă ră a părăsi

fotelul baronul de Gorţ se îndr ep tă sp re ea.

— 240 —

Page 253: _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 253/267

Adoratorul cântului în acest paroxism de

extas sorbia această voce ca şi un parfum, ca

şi o beutură cerească. Aşa era vocea ei oare-

când la representaţi ile teatrelor din Italia, aşa

era ea şi aci, în mijlocul acestei sale, în o

singurătate absolută, în vîrful acestui turn,

ce domina ţinutul Transilvaniei.

D a ! Stilla cânta!... Cânta pent ru el...

numai pent ru el!... Cântecul ei era ca şi o

suflare fină de pe buzele ei, ce păreau a fi

nemişcate... Dar' dacă 'şi-a perdut minţile,

cel puţin sufletul de artistă 'i-a remas într eg

si neatins.

Emil încă sorbia farmecul acestei voci,ce n'o mai auzise de cinci ani lungi , lungi... El

se absorbia în privirea caldă a acestei femei, pe

care crezuse, că nu o va mai vede nic i-odată,

şi care acum era aci în faţa lui, vie ca şi

cum printr'o minune ar fi înviat înaintea

ochilor sei!Şi acest cântec al Stillei, nu era dintre

toate suvenirurile cel care tr ebuea se pun ă

mai viu în vibrare coardele inirnei lui Emil?

Da! el recunoştea finalul tragicei scene din

Orlando,  acest final, în care inima cântăre ţe i

•se rupse la ul tima frasă:

Emil sorbia no tă după no tă această

frasă de un nespus f a rmec . Şi îşi zicea,

că nu se va în trerupe ca în teatrul San-Carlo !...

 Innamorata, mio cuore tremante,

Voglio morire...

— 241 —

16

Page 254: _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 254/267

Nu!... Nu se va st inge pe buzele Stillei,

cum s'a fost stins la representaţiunea sa

de adio.

Emil nu mai respira... Toată a sa vieaţă

era legată de acest cântec... încă câteva tac-

tturi,:  şi acest cântec se va sfîrşi, în toată a

sa puritate incomparabilă...

:  Da r' eată, că vocea începe a slăbi...Ai fi crezut, că Stilla voeşte se repeteze

aceste cuvinte de o durere pătrunzătoare:

. .  Voylio morire...

Căde-va Stilla pe această extrăda, cum

a căzut cândva pe scenă?,..

Ea nu cade, dar ' cântecul înceată , laacelaşi tact, la aceeaşi notă, ca şi-'n teatrul

dela San-Carlo... Ea scoase un ţipet.. . şi acest

ţipet era acelaşi ce-'l auzi Emi l în seara aceea

neuitată.

Şi totuşi Stilla stă acolo, în picioare,

nemişcată, cu privirea ei adorată, — aceastăprivire, ce .  aruncă asupra junelui boier toată

frăgezimea sufletului seu.

Emil savantă spre ea... El vrea s'o ducă

din această sală, din acest castel...

 în acest moment se întâlni faţă în faţă

cu baronul, care se ridică.

— Emil Telesco!... exc lama Ra du de

Gorţ. Emil Telesco a pu tu t scăpa ?

Dar ' Emil nici nu-'l aude , şi năvăleşte

spre estradă.

— Stilla... scumpa mea Stilla, repeta

dînsul! te găsesc aici... trăind?...

— 242 —

Page 255: _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 255/267

— Emil Telesco!... — exclamă Radu de Gorţ. (pag. 242.)

16*

Page 256: _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 256/267

— Trăind?... Stilla... t ră ind! . , zise ba

ronul de Gorţ.Şi această frasă ironică se sfirşeşte

 într'un rîs sarcastic, în care ese la iveală toată

puterea pismei.

•  — Trăind!... repetă Radu de Gorţ. Ei

bine!  Emil Telesco încearcă de nou se 'mi-o

răpească!

Emil întinse braţele spre Stilla, ai cărei

ochi erau fixaţi cu foc spre dînsul...

 în acest moment Radu de Gorţ se

pleacă, apucă cuţitul, ce-'l scăpase Emil din

mân ă şi se înieptâ spre Stilla, care era încă to t

nemişcată...>

Emil se aruncă asupra lui ca se abat ă

lovitura îndreptată spre nefericita nebună...

Dar' era prea târziu...; cuţitul o străpunse

 în inimă...

De oda tă s' aude un sgomot, ca-şi-când

o sticlă se sparge, si mii de bucăţi  s'aud

căzend pe padimentul salei... Stilla a dispărut.

Emil remâne uimit... Nu mai înţelege

nimic; a înebunit şi  el?...

 într 'aceea Radu de Gort zise:«Stilla de nou a scăpat din manile lui

Emil Telesco!... Dar' vocea ei.. vocea ei îmi

remâne... vocea ei este a mea... numai a mea...

şi nu va fi nici-odată a altuia!«.

Când Emil voi s e s'arunce încă odată

asupra baronului de Gorţ , puterile îl părăsiră, şiel căzu fără conştiinţă lângă est rada din apropiere.

Page 257: _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 257/267

Radu de Gorţ nici nu-'l mai lua în

seamă. El apucă cutia aşezată pe masă, ese

afară din sală, coboa ră în etagiul prim al

turnului; ajuns la terasă merge în jur, şi vrea

se iasă pe o altă uşe, când îl reţine o de tună tu ră .

Costache, postat pe marginea de dincolo a

şanţului, trase un glonţ asupra baronului de Gorţ.

Baronul n'a fost nimerit, dar' glonţul

lui Costache sdrobî cutia, ce o ducea în mână.

Baronul scoase un strigăt teribil.

— Vocea ei... vocea ei! ... sufletul ei...

sufletul Stillei... E zdrobit.. . zdrobit... zdrobi t !...

Aşa strigă el desperat.

Şi cu perul ridicat, amenin ţând cu pumnii , sevedea fugind de-alungul terasei, strigând mereu :

* Vocea ei... vocea ei!... 'Mi-au nimicit

vocea ei!... Fire-ar blăstemaţi!«.

Apoi dispăru pe uşe, tocmai când Co

stache şi Niţă Stan încercară se se urce pe

zid, fără a mai aştepta trupa de gendarmi.Atunci o explosiune teribilă sguduî cu

cutremur întreg ţinutul Pleşii. Flăcări se înăl-

ţa ră până la nori şi o ploaie de petri sburâ

până în drumul dela Vulcan.

Din zidurile cetăţii, din turn, din capela

castelului, nu mai remase decât o gr ămadăde ruine fumegânde la suprafaţa plaiului Orgal.

Page 258: _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 258/267

XVII.

Cetitorul îşi va aduce aminte din con

versaţia baronului şi a lui Orfanic, că explo-

siunea nu tr ebuea să dis trugă castelul decât

după depărtarea lui Ra du de Gorţ. Aşadar '

 în momentul când se produse această explo-

siune, era imposibil, ca baronul se mai fi

avut timp să scape prin tunel spre drumul

dela pas. în necazul, în durerea, în desperarea

sa, ne mai având cunoştinţă de cele-ce făcea,

Radu de Gorţ a provocat oare el catastrofa,

căreia trebui se-'i cadă însuşi pr ima victimă?

După cuvintele neînţelese, ce 'i-au scăpat în

momentul, când glonţul lui Costache îi zdrobi

cutia, ce o ducea, a voit el anume să se în

groape sub ruinele cetăţii?La to t caşul a fost o întâmplare no ro

coasă, că gendarmii, surprinşi prin puşcătura

lui Costache, se aflau încă la oare-care distanţă,

când explosiunea sguduî castelul. Cel mult

dacă unii sau alţii au fost atinşi de vre-o

sfărmătură, care a căzut la poalele platouluiOrgal. Numai Costache şi pădurarul erau

Page 259: _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 259/267

»Atunci o explosiune teribilă sgudui cu cutremur întreg ţinutul

Pleşii* (pag. 245).

Page 260: _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 260/267

atunci la marginea zidului, şi în adevăr a fost

minune, că dînşii n'au fost îngropaţi de aceastăploaie de petri.

Explosiunea 'şi-a fost prod us dar' efectul,

pe când Costache, Niţă Stan şi gendarmii cu

uşurătate putură întră înlăuntrul murului

peste şanţurile din jur, care erau pline de sur-

păturile zidului.

In depă rtare de cincizeci de paşi dela

zid un cadavru fu scos din mijlocul ruinelor,

la temeiul turnului.

Era Ra du de Gorţ. Câţiva băt râni din

ţinutul acela — între alţii primarul Colţu, — îl

recunoscură numai decât.

Cât pentru Cos tache şi Ni ţă S tan, ei

nu se gândiau la altceva, decâ t să regăsească

pe boierul. Emil n'a venit la locul şi timpul

ce '1-a fost hotărî t cu servitorul seu, dovadă

că n'a putut scăpa din castel.

Dar ' Costache nu mai pu tea spera că

a remas în vieată; el se temea că va fi căzut

victimă acestei catastrofe. Deci plângea cu

ochii scăldaţi în lacrimi si Nită Stan abia îl

mai putea mângâia.

Totuşi du pă căutare de o jumă ta te deoră, boierul fu găsi t în pr imul etagiu al tur

nului, sub un arc de bol titură, care-'l salvă

de a fi zdrobit.

— Coconaşule.. sărace coconaşule!...

— Boierule!...

Aces te fură primele cuvinte, ce le scapără Costache şi Niţă Stan, când se ple-

Page 261: _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 261/267

Page 262: _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 262/267

 r

XVIII.

După-ce Emil 'şi-a perdut minţile, fără

 îndoeală nimenea nici-odată n'ar fi putut ex

plica ultimele fenomene, al căror teatru a fost

castelul din Carpaţi, fără de descoperirile, ce

au fost făcute înt re următoare le împrejură ri:

 în decurs de patru zile Orfanic a aşteptat,

după-cum s'au înţeles, ca baronul de Gorţ

se vie se-'l întâlnească la Bistriţa. Văzând,

că nu mai vine, se întrebă, că n'a căzut

cumva jertfă explosiunei? împins de curio-sitate, cât şi de nelinişte, părăsi cătunul, apucă

calea cătră Mătest i si veni de se învîrtî în

 împrejurimea castelului.

Dar' păţ i rău, căci gendarmii nu pre

ge ta ră de a ave bănueli asupra lui la indi

carea lui Costache, care din vedere îl cunoşteadeja de mult.

Numai decât în capitala comitatului, în

presenţa judecătorilor, înaintea cărora fu condus,

Orfanic nu făcu nici o dificultate de a răs

punde la întrebările, ce 'i-au fost puse în

decursul anchetei ordonate asupra acestei catastrofe.

IV— 250 —

Page 263: _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 263/267

 rTrebue se accentuăm, că tristul sfîrşit al

baronului Radu de Gorţ nu părea a fi mişcat

nici cât de puţin pe acest savant egoist şi

maniac, care n'avea la inimă decât inventi -

unile sale.

 în primul loc, la întrebările exprese ale

lui Costache, Orfanic afirmă, că Stilla era

moartă , înt r'adevăr moar tă şi — chiar du păpropriile expresiuni — ea a fost îngropată, deja

de cinci ani, în cimiterul dela Campo-Santo

Nuovo în Neapoi.

Această mărturi sire nu fu cea mai ne

 însemnată între surprinderile, ce le provocă

această curioasă aventură.

 în adevăr dacă Stilla a fost moartă,

cum se poate, că Emil a auzit vocea ei în

sala cea mare dela cârcîmă, a văzut-o deasupra

zidului, s'a îmbătat de cântecul ei, când era

 închis în celulă?... în fine cum a reaflat-o

trăind în odaia din turn ?

Eată explicaţiunea acestor fenomene, ce

se par inexplicabile.

Ne vom aduce aminte, ce desperare a

cuprins pe baronul de Gorţ, când s'a răspândit

vestea, că Stilla a luat hotărîrea să părăseascăteatrul, pentru a deveni nevasta lui Telesco.

Admirabilul talent al artistei, adecă satisfac

ţiile sale de adorator al cântului ei, aveau să

se nimicească.

Atunci Orfanic îi propuse se culeagă

cu ajutorul unor aparat e fonografice princi-

— 251 —

Page 264: _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 264/267

palele bucăţi din repertoriul , ce-'şi compuse

cântăreaţa pentru representaţiile sale de adio.

Aceste aparate erau minunat perfec

ţionate în acest timp, şi Orfanic le întocmi

aşa de perfect, cât vocea omenească nu su-

feria nici o alteraţie, nici în farmecul seu,

nici în claritatea sa.

Baronul de Gorţ acceptă propunerea

fisicianului. In fundul logei cu grilaj au fost

instalate succesiv şi în secret ma i multe fono

grafe în decursul ultimei luni a stagiunei. Pe

placele acestora se întipăriră  :  cavatine, romanţe

de operă sau de concert, între altele melodialui Stefano şi aria finală din Orlando, între

ruptă prin moartea Stillei.

Eat ă înt re ce împrejurări veni baronul

de Go rţ de se închise în castelul din Carpaţi,

şi acolo în fiecare seară putea s'asculte cân-

tecile, culese cu admirabilele apara te . Dar'

el nu numai că asculta pe Stilla ca şi cum

ar fi în loja sa, ci —• ceea-ce va păre ab

solut neînţeles — o si vedea ca-si-cum ar

fi vie înaintea ochilor sei.

Aceasta era un simplu artificiu de optică.

Ne vom aduce aminte, că baronul de

Gorţ 'şi-a câştigat un măreţ port re t de al

cântăreţei. Acest port re t o representâ stând

 în picioare, îmbrăcată în costumul alb al

Angelicei din Orlando, cu minunatul seu per

despletit. Aşadar ' cu ajutorul unor oglinzi înclinate sub un anumit unghiu calculat de

Page 265: _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 265/267

Orfanic, când un focar puternic lumina acest

portret aşezat înaintea unei oglinzi, Stilla

apărea prin reflexiune, aşa de »reală«, ca şi

când ar fi plină de vieaţă şi în toată splen

doarea frumseţei sale. Cu ajutorul acestui

aparat, transportat în decursul nopţii de-asupra

zidului, o făcu Radu de Gorţ se apară, când

a voit se at ragă pe Emil; cu ajutorul aceluiaşi

aparat a revezut-o Emil în odaia din turn, în

vreme-ce fanaticul seu adorator se îmbăta de

vocea şi cântecul ei.

Aceste sunt pe scurt explicările, da te

de Orfanic într'un mod foarte desluşit în de

cursul interogatorului seu. Şi trebue se spunem,că cu o fală ne mai auzită se declară pe sine

de autorul acestor invenţiuni geniale, duse la

cea mai înaltă treaptă de perfecţiune.

Cu toate că Orfanic a explicat din fir

 în per aceste diverse fenomene, sau mai bine

aceste > secrete«, pentru a folosi terminul întrebuinţat, totuşi nu-'şi putea explica pentru ce

baronul de Gorţ înaintea explosiunei n'a avut

timp se se refugieze în tunelul dela pasul

Vulcan. Dar' când auzi Orfanic, că un glon ţ

a nimerit obiectul, ce-'l ducea Radu de Gort

 în mână, a înţeles totul. Acest obiect eraaparatul fonografic, ce cuprindea ultimul cântec

al Stillei, acela pe ca re dînsul a voit se-'l

mai audă înc 'odată în sala din turn, înainte

de distrugerea castelului. Aşadar ' nimicit

fiind acest aparat , era nimicită şi vieaţa ba

ronulu i de Gorţ, şi nebun de despera re, a

— 253 —

Page 266: _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 266/267

I rvoit mai bine se fie îngropat şi el sub ruinele

castelului.Baronul Radu a fost înmormântat în

cimiterul din Măţeşti cu onoarea cuvenită fa

miliei, care se stingea prin el. Cât pentru Telesco,

Costache '1-a transportat în castelul dela

Craiova, unde se dedică cu totul sprijinirii

stăpânului seu. Orfanic 'i-a dat bucuros fono

grafele în care erau culese cântece de ale

Stillei, şi când Emil auzia vocea mate i artiste,

 îi da puţină atenţiune, îşi reluă seninătatea

de mai înainte, şi se părea, că inima lui a

 început a reînvia în suvenirul acestui trecut

de neuitat.

Câteva luni mai târziu Emil îşi reveni

 în fire, şi însuşi a povestit apoi amănuntele

ultimei nopţi din castel.

Se spunem acum că nunta atrăgătoarei

Măriuţe cu Niţă Stan a fost celebrată în săp

tămâna următoar e du pă catastrofă. După-ce

mirii au primit binecuvântarea preotului din

satul Vulcan, s'au reîntors în Măţeşti, unde

primarul Colţu le-a reservat cea mai frumoasă

o dac din casa sa.

Dar' după-ce aceste diverse fenomeneau fost explicate într'un mod atât de natural,

nu trebue să ne închipuim, că doară tinăra ne

vestică nu mai credea în apariţiunile fantastice

ale castelului. Niţă Stan înzădar îi explică,

Iona s asemenea, — pentru-că el ţinea a ră

mâne cu clientelă la »Regele Matia* — dînsan'a putut fi convinsă, întocmai ca şi pri ma ru l

— 254 —

Page 267: _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal

http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 267/267

(Colţu, ciobanul Bucur, înveţătorul Petr ică şi

alţi săteni din Măţeşti. Vor trece probabil , încă mulţi ani, până-ce aceşti oameni vor