_jules verne_castelul din carpati_roman din vieata poporului romanesc din ardeal
TRANSCRIPT
8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal
http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 1/267
8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal
http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 2/267
8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal
http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 3/267
f 1J U L E S V E R N E .
i
Castelul din CarpaţiRoman din vieaţa poporului românesc
din
Ard e a l .
Traducere autorisată
de
Victor Onişor,
Cu o prefaţă despre Jules Verne — scriitor şi scrieri — de
D r . E . D ă i a n u .
S i b i i u , 1 8 9 7 .
„Tipografia", societate pe acţiuni.
8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal
http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 4/267
Aceasta traducere este unica în limba română, care
are autorisare dela editorul-proprietar al romanelor lui
V eme : J. Hetzel & Comp. din Paris.
Reproducerea e?te interzisă.
8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal
http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 5/267
J U L i E S V E ^ ^ E .
— Scriitor si scrieri. —
Invitat de dl Victor Onişor, traducetorul
acestţdjni£X£^ant roman, de a da o prefafa
cărţii, la care mc măgulesc de a fi pututcontribui şi eu, ca se vadă lumina în aceasta
formă, cred că nu pot face un lucru mai
potrivit decât acesta, de a da cetitorilor câteva
fugitive notiţe asupra lui fu Ies Verne, au
torul » Castcluhri din Car păţii..
Cunoscut după nume în întreagă lumea,
celebrul romansier francez e foarte puţin cu
noscut, mai de aproape, înaintea publicului
nostrit. Pe cât ştiu din multele lui romane,
atât de interesante şi folositoare totodată, de
abia j—4 au fost traduse în româneşte. Acumînse, că acest românesc roman al lui este pus,
într'un mod vrednic, în manile marelui public
cetitor, cu o cale, cred, va fi bine primită şi
o scurtă schiţă asupra vieţii şi scrierilor lui.
Născut la 8 Februarie 1828% în Nantes
(Francia) fules Verne împlineşte în curând Jo ani ai laborioasei sale vieţi. După-ce 'şi-a
terminat studiile în oraşul seu natal, a trecut
8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal
http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 6/267
i
la Paris, ca se studieze dreptul. Tiner cu
multă fantasie şi spirit ager el se gândi sescrie mai ântâiu pentru teatru. La 22 ani
el şi debuta (1850) cu o comedie într'un act,
scrisă in versuri, „Pailles rompues", care
a şi fost representată cu succes la teatrul
» Vaudeville«. Mai târziu scrise, în colaborare
cu M.Carre, librete de opere comică: » Colin- Maillard«. (1853) y>L'auberge des Ardennes«
(1860) etc, toate în câte un act. In anul
următor a scris, în colaborare cu Ch. IVallut,
o comedie în trei acte intitulată » Onze jottrs
de siege«.
fules Verne era însepuţin cunoscut când
publica prima lucrare în felul acela de roman,
care avea se-'i facă numele celebru în toată
himea. Aceasta lucrare: „Cinq semaines
en ballon, voyage de decouvertes" (Cinci
septemâni pe balon, căletorie de descoperiri)apăru la 186j într'o revistă a lui Hetzel:
„Magasin d'education et de recreation", şi numai după aceea în volum separat.
Cartea aceasta a avut un succes surprin
zător. Prin ea s'a creat un nou gen de roman:
romanul ştienţifc şi geografe, al cărui re- presentant a remas şi pană astăzi betrânul
fules Verne. Toate romanele lui ulterioare,
şi sunt foarte multe la numer, au remas pe
acelaş fond, în aceeaşi direcţiune, cel mult
forma şi aparatulpovestirei s'a mai îmbogăţit
şi-'perfecţionat in decursul timpului, fules
Verne a introdus în acest gen nou de roman
VI
8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal
http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 7/267
calităţi rari şi frumoase, cari 'i-au stabilit
pentru totdeauna reputaţia. Aceste calităţi,cum se poate observa şi în „Castelul din
Carpaţi", sunt: invenţiunea pentru a varia
şi dramatisa subiectele, observaţiunea morală,
fondul instructiv ştienţific, care ştie întruni
plăcutul cu folositorul, şi spiritul logic, care
potriveşte personagiile la situaţiunile lor şi
le manţine caracterul lor propriu în tot de
cursul povestire!. Firul acestor povestiri ţese
ciudăţenii de cele mai minunate, creaţiuni
ale celei mai vii fantasii, pe care le urmăreşti
cu încordare deosebită şi cu o curiositate deneînvins. Ele înse nu părăsesc fondul rea
lităţii sau cel puţin al probabilităţii, şi la
sfîrşit ori mai curend găseşti minunilor o
deslegare firească prin vre-o regulă de fisică,
chemie ori matematică. Act cea mai exactă
ştiinţă îşi dă mâna cu cea mai liberă fantasie ; ele împreună te desmeardă şi te dis
trează instruându-te totodată.
Mai multe din aceste ingenioase scrieri
au fost premiate de academia franceză ; între
acestea e şi „ Castelul din Carpaţi". Fată
ce scria secretarul academici, dl Patin, în
raportul seu dela 1872: » Minunile usate ale
feeriei act sunt înlocuite prin ceva nou şi mi
nunat, luat din noţiunile recente ale ştiinţei.
Interesul, susţinut şi aţiţat cu îndemânare, se
întoarce în profitul instrucţiunii. Reţinem dinaceste povestiri de odată cu plăcerea de a fi în-
veţat, dorinţa de a şti, curositatea ştienţifică^.
VII
8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal
http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 8/267
r A şa se pot caracterisa toate scrierile
lui, dintre care voiu cita .act unele :»Voyage au centre de la terrei
(Voiaj la mijlocul pământului) [ 1 8 6 4 ] ; y>De
la terre ala lune, trajet direct en quatre-
vingt-dix-sept Aeures« (Dela pământ până
la lună, drum direct făcut în noue-zeci-şi-
şepte de ore) [ 1 8 6 5 ] ; -»Le Desert de\glace,
aventures du capitaine Hatteras« (De
şertul de ghiaţă, aventurile, căpitanului Hat-
teras) una din cele mai mişcătoare povestiri;
»Autour de la lune«* (In jurul lunei);
y>Les enfants du capitaine Grant« (Copiicăpitanului Grant); » Decouverte de la
terre« (Descoperirea pământului) [ 1 8 7 0 ] ;
»Z,es Anglais au pole nord« (Englezii la
polul de Nord) [ 1 8 7 0 ] ; » Vingt miile lienes
sous Ies mersi (Dotizeci de mii de leghe
sub mări) [ 1 8 7 0 ] ; »Une viile flottantei(Un oraş plutitor) [ 1 8 7 1 ] ; »L'île myste-
rieuse, Ies naufrages de l'airi (Insula
misterioasă, naufragiaţii acrului) [ 1 8 7 0 ] ;
» Voyage au tour du monde en quatre-
vingts jours« (Voiajul în jurul lumei în
optzeci de zile), care a apărut mai ântâiu
în foiletonul ziarului »Le Temps* şi care
e una din povestirile cele mai spirituale
ale dlui Verne; »Le pays des fourrures«
(Ţcara blănilor) [ 1 8 7 3 ] ; » Aventures de
trois Russes et de trois Anglais dans1'Afrique australei (Aventurile a trei Ruşi
şi a trei Englezi în Africa australa) [ 1 8 7 4 ] ;
VIII
8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal
http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 9/267
s>le Docteur Ox« (Doctorul Ox); Maître
Zaharius (Domnul Zaharia) [ 1 8 7 4 ] ; »L'a-bandonne« (Părăsitul) partea a doua a
»Insulei misterioasei) [ 1 8 7 5 ] ; »Le secret de /'/Ies (Secretul insulei), partea a treia a
» Insulei misterioasei) [ 1 8 7 5 ] ; etc.\In sfîrşit
tot dlui fules Verne 'i-se datoreşte: »
Geografia ilustrată a Franciei^, în colaborarecu Th. Lavallee ; » Un neveu d'Ameriquei
(Un nepot din America) [ 1 8 7 3 ] spirituala
comedie jucată la teatrul Cluny din Paris şi
»Le tour du monde en quatre-vingts
Jours« (Incunforul pămentului în opt -zecide zile) dramă în cinci acte şi cincisprezece
tablouri, în colaborare cu Dennery. Această
piesă, scoasă din romanul cu acelaşi titlu a-
fostrepresentată pentru ântâiaşi-datăpe scena
teatrului Porte-Saint-Martin, la 8 Noemvrie
18J4 şi a avut mai bine de joo de repre-scntatii.
Ar fi prea lung, şi 'mi-c chiar impo
sibil se dau lista completă a scrierilor lui
Verne, căci arc o producţiune bogată de tot.
Printre calităţile lui de scriitor se constată cu unanimitate : ştiinţa, claritatea în stil
şi imaginaţia bogată; scrierile lui sunt pline
de interes, şi foarte instructive; de aceea ele
aii rarul noroc de a place tuturor, femeilor ca
şi bărbaţilor, betrânilor ca şi tinerilor.
Castelul din Car păţi! Cum a venit•vestitul romansier se-'şi aleagă acest subiect?
Cum de a clădit el chiar în munţii Carpa-
IX
8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal
http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 10/267
ţilor româneşti acest vrăgit castel al fanta
siei sale? Ni-o spune însuşi, fules Verne n'a
umblat nici-când în părţile noastre. Datele,
de care se serveşte, le-a scos din doue cărţi
geografice. Una geografia cea mare a cele
brului Elisee Reclus, care a umblat în
Ardeal, chiar prin valea fiului, şi alta ocarte de Gerando Attila, care la timpul
seu a fost căleuzit pe Reclus în căletoria sa.
Faptul că s'a adăpat la isvor unguresc, ori
inspirat de Unguri, se resimte şi în roman.
In original numirile de persoane mai toate,
şi cele de localităţi în cea mai mare parte,sunt maghiare, ceea-ce dă un colorit ungu
resc romanului, colorit înse care în traducerea
dlui Onişor dispare cu totul. Traducetorul
nostru a fost atât de norocos, şi atât de liber,
de a schimbat numele ungureşti cu de cele
româneşti, pentru-că Români sunt cci-ce le
poartă, şi a dat astfel cărţii o înfăţoşare ca-
şi-când ar fi scrisă de un Român.
Fondul ştienţific al »Castelului^ sunt
cunoştinţei^ fisice despre electricitate în apli-
caţiunile ei cele mai moderne. Dar' el maiare un fond moral, politic şi instructiv. Verne
combate prin acest roman şi ridiculisează cu
succes credinţa deşartă a poporului nostru —
şi a tuturor popoarelor — în balauri şi alte
creaţiuni ale închipuirii. Combate apoi alco-
holismul, batjocorind binişor pe cei-cc iubesc
rachiul sile place a-'şi trece vremea în poveşti
X
8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal
http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 11/267
de cârcîmă, cum făceau şi onorabilii fruntaşi
din Măţeşti în cârcîma jidanului fonas. A! JidaniiI Verne ne adtnoniază
şi pentru pericolul, ce ne vine din partea
acestui element — representat prin Jonas,
care de altfel e dintre cei mai cinstiţi Jidani.
El ne prevesteşte, că dacă nu vom ave de
grijc, aceşti »Jonaşi« vor pune cu încetul mâna
pe moşiile ţeranului român şi vor deveni ei
stăpânii acestei teri pline de glorioase urme
ale străbunilor noştri.
în privinţa politică Verne ni-se arată
un adeverat Jilo-român. El ne recunoaşteoriginea romană, laudă poesia noastră popo
rală, şi admiră luptele noastre pentru exis
tenţă, deşi cât pentru actualitate zice, că nu
avem o vieaţă politică.
»Ei aveau ca devisă — zice despre eroii
noştri — renumita zicală românească: »Dă pe moarte /«. Şi au şi dat, ei îşi versară
sângele pentru causa independenţei — acest
sânge nobil, ce le curgea în vine de la Ro
mani, străbunii lor«.»Se ştie — continuă Verne — că atâta
energic, devotament, jertfe, n'ău avut alt
resultat decât a aduce la o nedeamnă opre
siune pe urmaşii acestui neam eroic. Aceştia
nu mai au vieaţă politică. Trei lovituri 'i-au
apesat grozav. Dar' nu desperează de a-'şi
scutura jugul aceşti Români din Transilvania I Viitorul e al lor, şi ei cu o în
credere neclintită repet aceste vorbe, în care
8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal
http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 12/267
se concentrează toate aspiraţiunile lor: » Ro
mânul nu piere..'« (v. pag. 25).Ţi-se pare, că nu 'i-au fost necunoscute
mişcările noastre din timpul mai nou, şi cita
tul de mai stis pare că e un ecou, la cele-ce
va fi auzit despre luptele noastre. însemn
aci, că originalul francez a apărut la i8gj.
Pe lângă toate aceste părţi bune, romanul lui Verne nu are nimic din ceea-ce
constitue partea rea a romanelor moderne.
Nici frivolitate, nici acea uşurătate, cu care
se tractează în romanele de rînd chestiunile
gingaşe ale societăţii, nu se găseşte aci E
absolut neexcepţionabil în acest punct. Astfel
»Castclul« poate fi cetit, de betrâni şi de
tineri, de femei şi bărbaţi, cu aceeaşi plă
cere şi cu acelaşi folos: avend — după
expresiunca secretarului Academiei fran
ceze — o distracţie plăcută şi o instrucţie folositoare. Mai ales pentru tinerimea noastră
e o carte dintre cele mai potrivite, şi cred că
cei competenţi vor şi admite-o între cărţile ce
obicînuesc a se da studenţilor buni ca premiu.
Domnul Onişor poate ave satisfacţia de
a ne fi făcut un serviciu bun traducând acest prea interesant roman. Un lucru acesta, cu
care nu se pot lăuda toţi traducetorii noştri,
Sibiiu, în Septemvrie s8py.
Dr. E. Dăianu.
8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal
http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 13/267
Castelul din Carpaţi.
i.
Istorisirea aceasta nu e fantastică, ci
numai romantică. S'ar pu te oare crede că
nu e adeverată, fiindcă se arată improbabilă?
Ar fi o greşală. Trăim într 'un timp, în care
totul se întâmplă, — ba am pute zice cu tot
dreptul, că totul s'a întâmplat. Da că poves
tirea noas tră astăzi nu apare probabilă, po at e
va fi probabi lă mâne, g raţie isvoarelor ştien-
ţifice, care sunt p roblema viitorului, şi pe care
nime nu se va gândi se le pună în şirul le
gendelor . De altfel la sfirşitul acestui practic
şi positiv veac al XlX-lea, nu se mai produc le
gende, nici în Bretagne, patria Corriganilor
sălbatici, nici în Scoţia, pământul brownielor
şi al gnomelor , nici în Norvegia, ţea ra aşilor,
a zinelor, a geniilor şi a valkyrelor, nici chiar
în Transilvania, unde cadrul Carpaţilor se potriveşte atâ t de minunat la toate evocaţiunile
psichagogice. Trebue înse se observăm, că
Transilvania e foarte aplicată la superstiţiile
timpurilor primitive.
Aceas tă provincie dela extr emul Euro pei a descris-o De Gerando, şi a visitat-o
8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal
http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 14/267
Elisee Reclus. Dar' nici unul nu aminteşte
nimic despre nostima povestire, pe care sebasează acest roman. Se o fi cunoscut ei
oare? Sc poa te, că au cunoscut-o, dar' n'au
crezut-o. Intr'adever e regretabil acest lucru,
pentru-că ar fi povestit-o, unul cu precisiunea
unui analist, altul cu acea poesie instinctivă,
care caracterisează toate descrierile sale decăletorie.
Fi indcă n'a făcut-o nici unul, nici altul,
me voiu încerca se o fac eu.
In 29 Maiu a acestui an, un cioban îşi
păzia tu rma pe marginea unui podereiu înver-
zit,la poa lele Re tezatului , care dominează o
vale roditoare, cu pomi frunzoşi şi sămenături
frumoase. Acest podereiu e ridicat, deschis,
fără nici un adăpost; vânturile de miază-noapte-
apus îl rad în timpul ernei de zăpadă, ca-şi-cum
'1 ar rade bărbierul. Se şi zice pe alocurea,
în ţinutul acela, că-'i creste barba — si câte
odat ă 'i se face prea mare,
îmbrăcămintea acestui cioban nu ne amin
teşte nimic de Arcadia, nici ţinuta lui de bu
colicele lui Virgil. Nu era el Daphnis, Amyn-tas, Lycidas sau Meliboeus. La picioarele lui,
încălţate cu opinci, nu murmură apele Lig-
nonului, ci J iul românesc , ale cărui unde ră
coroase şi şopt itoare ar fi fost vrednice se
treacă prin coti turi le pline de vârtejuri ale
cunoscutului roma n din vieaţa păstorească:»Astrea«.
8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal
http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 15/267
rBucur, — aşa se numia acest păstor
ţeran — Bucur din satul Mă ţeş t i
1
) nu se îngrija întru atâta de sine, cât mai mult de oile sale,
cu care pet recea pes te noap te în staulul seu
de nuele, dela capătul satului. Staulul , din
pricina că n'a fost mutat de mult, era foarte
bine îmbrăcat cu gunoiu.
Culcat pe un covor de iarbă verde, cuun ochiu închis şi cu unul deschis, cu pipa
în gură, el îşi fluera din când în când cânii,
dacă vedea că vre-o oiţă se alege dintre ce
lelalte, sau sufla câte-odată în bucium, ale
cărui echouri repeţite făceau se răsune păduri le.
Era câtră sase ore seara. Soarele în-cepea a se apropia de vîrfurile munţilor. La
răsărit şe vedeau strălucind niş te piscuri, ale
căror poale erau învălite într'o negură groasă.
Cătră apus-mează-zi două deschizături ale lan
ţului de munţi lăsau se străbată o faştie ple
cată de raze, întocmai ca printr 'o uşă întredeschisă.
Acest sistem orografic e considerat ca
partea cea mai sălbatică a Transilvaniei.
Curios fragment din imperiul austriac e
această Transilvanie sau Ardeal. Chiar şinumele arată că e »ţeara pădurilor«. La apus
şi la mează-noapte se mărgineşte cu Ungaria,
la răsărit cu Moldova si la miazâ-zi cu Ro-
:
») Muţeşti e o mică comună românească, în co
mitatul Hunedoarei, cercul Puiu, p. u. Sălaşul de-jos ;are numai cam 260 sunete. Traducltorul.
J3
1*
8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal
http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 16/267
mânia. Are o estensiune de preste şese-zeci
de mii chilometr i pătraţ i —• cam cât a noua
pa rt e din Francia — ; e un fel de Helveţie,
dar' num ai pe jume ta te atât de mare , fără
înse a fi mai împoporată. Ardealul cu pla
tourile sale, în cea mai mare parte roditoare,
traversa t de ramificaţiile plutonice ale Carpa-
ţilor, este st răbătut de numeroase ape, caremăresc mai ales Tisa şi împreună cu aceasta
îmbogăţesc superba Dunăre ale cărei »Porţi-
de-fer« la câteva mile spre miază-zi închid şi-
reagul catenei Balcanilor la frontiera Ungariei
şi a imperiului otoman de odinioară.
Astfel e patr ia veche a Daci lo r, cucerită la începutul veacului al doilea al erei
creştine de T r a i an . Independenţa , de care se
bucura sub Ioan Zapolia şi următorii sei, a
dispărut la 1690, când Leopold I. o anexa
la Austria. Dar' ori-cum se fi fost consti tu-
ţiunea sa politică, a remas patria comună a diverselor popoare ce o locuesc fără a se contopi
unul într'altul: Români, Unguri, Secui şi Saşi.
De care neam se ţinea ciobanul Bucur?
Era un ur maş degenerat ai vechilor Daci? E
greu se te pronunţi, vezendu-i perul în ne-
renduială, faţa înegri tă, ba rba netunsă, sprin-
cenele dese, ochii verzi albaştrii, şi în giurul
.lor nişte dungi vinete, semne ale vîrstei înain
tate. El e de vre-o şese-zeci şi cinci de ani,
cel puţin aşa ai putea crede. Dar' e de sta
tură înaltă, uscăţiv şi drept, cu peptar galbin,
8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal
http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 17/267
8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal
http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 18/267
păros, şi ar putea servi de model ori-cărui
pi ctor ; avend pe cap o pălărie mare, cu panălată, răzimându-se de bota lui groasă, el stă
nemişcat ca o statuă de marmoră.
In momentul când razele st răbăteau prin
deschizăturile dealurilor dela apus, Bucur se
scula; punendu-'şi mâna pe jumătate deschisă
la ochi, — ca-şi-cum ar fi voit să vadă depar te , — privia cu luare amin te într 'o anu
mită direcţie.
In zarea îndepărtată a orizontului, cam
în depărtare de o milă 1), se vedeau umbrele
unui castel, ce părea foarte mic însă numai
din causa depărtării. Acest castel vechiuocupa, pe un pisc singuratic dela pasul Vul
can, partea de asupra a unui podereiu numit
pla toul Orgalului. In strălucirea ultimelor
raze ale apusului de soare, el present a un
aspect de tipuri stereoscopice.
Ochii ciobanului aveau o mare agerimeşi astfel erau în stare se dist ingă oare-cari
trăsături în acea întunecime depărtată.
— Castel vechiu!.. Castel vechiul. .. De
geaba stai aşa mândru acolo! ... Mai ai trei
ani şi eşti gata: fagul tău nu mai are decât
trei crengi! — zise Bucur la urmă clătinând
din cap.
Acest fag era crescut la marginea unui
bastion al castelului, şi dindărătul lui se vedea
o umbră neagră, care din depărtare abia ar fi
putu t-o observa cineva, afară de Bucur. Espli -
<) O milă ungară face cam 9500 metr i.
8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal
http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 19/267
carea acestor cuvinte ale ciobanului nos tru ,
provocate de o legendă referitoare la castel, o
vom da la timpul seu.
— Da! repe tă Bucur, tre i crengi... Ieri
avea patru, dar ' a pa tra a căzut astă-noapte. ..
Remâne numai trunchiul. Nu mai ved decât
trei, la trupină. încă numai trei crengi, ce
ta te veche,... numai tre i! , —.
Când vrei se studiezi un păstor în par
tea lui ideală, imaginaţia uşor face din dînsul
0 fiinţă visătoare şi contemplat ivă; el vorbeşte
cu stelele si ştie se tălmăcească car tea des
chisă a cerului. în realita te înse păstorii sunt
oameni fără multă car te şi fără cultură. To
tuşi poporul adese-ori le atr ibue puter i su
pranaturale ; că se pricep la meşteşugul vră
jitoriei, ştiu se spue ursita oamenilor, ştiu face
doftorii de dragos te şi beutur i fermecătoare.
Ba afară de aceasta prin descântece potse iee roadă semănături lor si se o ducă la
i
alte semănătur i, aruncând numai nişte petri -
cele pe de-asupra lor; po t se iee laptele dela
01 şi dela vaci, şi întors, pe altele le pot face
lăptoase de minune, numai uitându-se la ele cu
ochiul stâng. Superstiţ iuni de felul acesta au
fost în toate timpurile şi sunt şi acum în toate
locurile. Chiar în ţerile mai civilisate, poporul
nu trece pe lângă un cioban fără a-i spune
câte-va vorbe prieteneşti, zicendu-i pe nume
»păstor«, la ce el ţine foarte mult. Dacă-' ţi
scoţi pălăria îna intea cuiva, nu mai pot ave
efect influinţele răutăcioase, si acest obiceiu se
J
8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal
http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 20/267
tine to t asa de mult în Ardeal, ca ori-unde
într'alt loc.
Pe Bucur îl ţineau omenii de vrăjitor şi
credeau că ştie se poar te pe dracul. Unii
spuneau, că de el ascultă strigoii, ba după-
cum povesteau alţii, noaptea când era întu-
nerec, de nu-'ţi vedeai mâna, el mergea pe ia
sgheaburi de mori, de se întâlnia cu lupi, sause uita pe cer, cum umblă stelele.
Bucur lăsa lumea se vorbească orice ar
vr ea ; el înse trăgea folos du pă meşteşugul seu.
Ştia fermeca şi desfermeca. E remarcabil, că
el era tot atât de crezetor , ca şi cei-ce veniau
se-'i ceară sfatul şi ajutorul! Şi dacă nu credeatocmai şi în pute rea vrăjitoriilor sale, credea
foarte mult în poveştile cunoscute prin ţinu
tul acela
Nu trebue se ne mirăm de fel de pro-
rocia ce a făcut privitor la perirea apropi atăa vechiului castel, vezend că fagul de lângă
el mai are numai trei crengi ; vestea asta o
răspândi el şi în Măţeşti.
Apoi îşi adună oile grămadă, suflând
într'un bucium de lemn alb, şi apucă cătră
sat. Cânii îi păziau oile, avea însă şi doicăţei, care toată ziua se hîrăiau şi astfel mai
mult împrăşt iau oile, decât să le adune. Turma
consta din vre-o sută de oi şi berbeci, pr intre
care erau vre -o zece, doi-spre-zece mieluşei,
ear' restul erau miori şi oi mai bătrâne, de
trei, patru miei.
8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal
http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 21/267
Această tu rmă era a primarului Colţu
din Măţeşti, care plătia mult comunei pentru
păşunărit şi ţinea mult Ia ciobanul seu Bucur,
pentru-că acesta foarte bine ştia tunde lâna,
apoi se pricepea se vindece căpierea, hîra,
tusa, sângerarea, călbeaza, scrintitura, durerea
de unghii şi alte multe boale de ale oilor.
Turma mergea strînsă la olaltă. înainteera un berbece buhaiu şi apoi celelalte o i ;
ear' clopotele lor cântau mereu de resuna valea.
După ce. eşî din păşune, Bucur mână
oile pe o cărare lată, pe a mbe părţile cu
semenături . Grâul verde, mărişor, suflat
de vent făcea nişte unde mari ca valurilemăreţ. De altă pa rt e se înt indeau semenături
de cucuruz. Mai de pa rt e calea mergea pe sub
marginea unei păduri dese şi umbroase . Mai
în jos într 'o alvie pietroasă murmurau undele
cristaline ale Jiului, ducând cu sine ţandur i de
scânduri dela morile de ferestreu.
Cânii şi oile se opriră pe ţermu rul
drept al rîului şi începură a-'şi stîmpera setea.
Satul Măţeşt i nu era mai depar te de
aici ca de trei puşcături, dincolo de pădurea
de mestacăn, compusă din copaci mari şi groşii
nu numai din tufe de doue, trei palmi.
Aceast ă pă dure se estinde pâ nă la pasu
Vulcan, ear' satul cu acelaşi nume e aşezat pe
coas ta de cătră miază zi a lanţului de dealuri
numit »PIeşa«.
In vremea aceasta nu trecea nimenea
pe acolo. Ţerani i se obicinuesc a veni acasă
8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal
http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 22/267
dela câmp numai noaptea târziu; astfel Bucur
în drumul seu cătră sat nu întâlni nici unom, care 'i ar fi da t »bună-ziua«, după obi
ceiul tradiţional. Turma sa, stîmperându-şi
setea, porni mai departe, când eată se vede
un om la cotitura Jiului, cam la cinci-zeci
de paşi.
»Bună-vremeaU striga acela cătră cioban.Era un strein ce umbla cu negoaţe prin
ţinutul acela. Peste to t locul te întâlneşti cu
d'al de aceştia, în oraşe, ca şi în sătuleţele
cele ascunse. De altfel nu e greu se te în
ţelegi cu dînşii, pentru-că vorbesc toate lim
bile. Era italian, neamţ ori româ n? Nu ştianimenea ; dar' de bună-seama era ovreu, ovreu
polon; era înalt de statură, slab, cu nas înco
voiat, barbă ascuţită, frunte lată, ochi foarte vii.
Acest neguţător vindea ochiane, termo
met re, ba rometre şi ciasornice. Ce nu era
încărcat din negoţul seu în lada ce o purta
pe spate , legată cu cingi tari, era acăţat la gât
şi la cingă toare ; era un adevărat neguţăto r de
tarabă, ce-'şi ducea to tdeuna negoţul în spate.
Negreşi t, că acest ovreu zicea bună -
ziua la toţi ciobanii, care-'i insuflau respect
şi frică. Astfel salută el şi pe Bucur. Apoi
îl agrăi pe româneşte cu accent străin:
— Cum îţi merge?
— Dar ' eac'aşa... cum sunt vremurile,
răspunde Bucur.
— Apoi acu tr ebue , că-'ţi merge bine ,
căci vreamea e bună.
8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal
http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 23/267
r— Dar' 'mi o merge reu mâne, c'o ploua.
— O, ploua?... esclamâ colportorul. Sevede că pe la dumniavoastră plouă şi când nu
sunt nori. .
— S'o înoura la noapte , uită-te colo în
jos... de acolo de după mu nte vor eşi norii
— De unde ştii?
— De pe lâna oilor, vezi că e aspră şiuscată, ca pielea argăsită.
— Apoi zeu c'o fi reu pentru drumeţ i.
— Dar' o fi cu mult mai bine pent ru
cei-ce stau acasă după cuptor.
— Da, dar ' t rebue se ai mai ântâiu casă
cu cuptor...
— Ai copii? întrebă Bucur.
— N'am.
— însurat eşti?
— Nu.
Bucur înt reba acestea pe străin, pentru-că
aşa e pe acolo obiceiul, se întrebi pe cine în
tâlneşti.
Apoi replică:
— De unde vii?
— Dela Sibiiu.
— Şi unde te duci ?...
— Poate cătră Cluj.
Ca se ajungi de aici la Cluj, trebue se
mergi pe valea Mureşului, apoi dela Alba-
Iulia de-alungul munţi lor apuseni . E o cale
cam de vre-o 20 de miluri.
In adevăr aceşti neguţători de termometre, barometre, ceasornice, au în to tdeauna
l
— 11
8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal
http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 24/267
o înrîurire fantastică asupra omului. Ei vând
timpul în toate formele sale, trecutul, presentulşi viitorul, întocmai cum vând şi alţi semeni
de ai lor coşărci, stofe sau ciorapi. Ai crede
că sunt »commis-voyageurs« de ai casei Sa-*
tu rne et Comp., după însemnul Sab li er d'or
Şi fără îndoială o asemenea înrîurire avii
ovreul şi asupra lui Bucur, care privia nu fărăuimire, această adunătură de lucruri, nouă
pentru el, neştiind de ce treabă sunt.
— De ce treabă sunt acestea, atâtea
lucruri ce-'ti zurăesc acă ta te de brîu ? — în-
trebâ Bucur aretând cu degetul la marafe
turile ovreului.
— Acestea sunt scumpe răspunse ovreul,
şi de folos la toată lumea.
— La toată lumea? replică Bucur, chiar
si la ciobani...?
— Chiar şi la ciobani.
— Şi unealta aceasta?...
— Uneal ta aceasta , respunse ovreul, lu
ând în mână un termometru, îţi spune dumi-
tale când e cald şi când e frig.
— Ei, apoi acestea le ştiu eu şi fără
de aceea, când asud cu peptarul, sau sgribu-resc cu cojocul.
De bună- seama a tâ ta e de ajuns pen
tru un cioban, care nu-'şi bate capul cu p ro
gresele ştiinţei.
— Dar' ceasornicul acesta mare cu ară
tătorul? întrebă Bucur, aretând spre un barometru aneroid.
— 12 —T
8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal
http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 25/267
— Acesta nu e ceasornic, acesta e un
instrument, care-'ţi spune că mâne o fi vremebună ori plouă...
•— Nu glumă...?
— Nu, nu!
—• Bine, replică Bucur, aceea nu- 'mi t re
bue, chiar se mi-o dai de geaba. Aceasta o ştiu
eu cu două-zeci şi pa tru de ceasuri mainainte . Se te uiţi numai la nori, când merg
cătră munte, sau se grămădesc împregiurul
vârfului celui înalt. Uită-te, vezi negura aceea
ce se vede eşind din pământ?. .. Ei bine, se
ştii, că din aceea are se plouă mâne.
De fapt ciobanul Bucur, marele cunos
cător al vremurilor, putea se* trăească şi fără
barometru.
— Ei, dar' nici nu te-am întrebat , nu-'ţ i
trebue un ceasornic? — urma colportorul.
— Un ceasornic?... Am eu unu, care
umblă fără să-'l întorci şi îmi umblă pe de-a~
supra capului. E soarele. Uită-te, când ajunge
la vârful Rodicului , e la ameazi, şi când se uită
prin crepăturile Egeltului, e la şese ceasuri.
Oile o ştiu asta tot aşa de bine, ca şi cânii, şi
cânii o ştiu, ca şi mine. Ţine-'ţi comediile tale!
— Ei, dac'aş ave eu tot cumpărător i
ca ciobanii, — răspunse colportorul, apoi zeu
nu m'aşi îm bo gă ţi ! După-cum văd dumita le
nu-'ţi trebue nimic.
— Nu, nimic!
De altfel, toate aceste bagatele erau niştefabricate foarte de puţină valoare; barome-
— 13 —
8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal
http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 26/267
trele nu se potriviau nici câtuşi de puţin unele
cu altele; arătătoarele ceasornicelor arătau sau
ceasuri prea lungi, sau minute prea scurte —
în sfîrşit era o curată şarlatanie. Ciobanul
nostru doară îşi socotea el aceast a; de aceea
nu-'i trecea prin minte să cumpere ceva. Dar'
tocmai când era să plece la drum, eacă că
dete cu ochii de o ţeava, ce era atârna tă la
brîul colportorului.
— Dar' ţeava aia ce-i?...
— Ţeava aceasta, nu e ţeava.
— E doar ă pistol ?
— Ba nu, zise ovreul, acesta e ochian.
Era un ochian ordinar , care măr ia decinci-şese ori obiectul, sau îl ap ropia atâta,
de producea tot acelaşi resultat.
Bucur îl luă a mână, îl în toarse pe de
toate lăturile, şi făcea cilindrele se lunece
unul peste altul.
— Ochian? — înt rebă Bucur, clăt inânddin cap.
— Da, ciobane, şi încă un ochian fru
mos, cu care poţi vede foarte departe.
— Oh! eu am ochi buni. Când e se
nin văd stâncile cele mai de pă rt at e până la
verful Re tezatu lu i; ved şi copacii cei scufundaţi din fundul pasului Vulcan.
— Fără de a clipi ?...
— Fără de a clipi. La rouă am eu
de a-'i mulţumi aceasta, că de seara până di
mineaţa dor m sub cerul liber. Roua , mai bine
ca ori-şi-ce, agereşte vederea.
8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal
http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 27/267
— Ce?... Roua? — întreba colportorul.
Mai curând orbeşti de ea.— Poate voi. Dar' nu noi ciobanii.
— Se poate! Dar' ori-cât de buni ochi
ai dumniata , totuşi eu ved cu mult mai bine ,
dacă me uit prin ochian.
— Ei, aş vre se ved.
— Vezi, pune-'l la ochii dumitale.
— Eu?...
— încearcă numai.
— Şi aceasta nu face nimic ? — întrebă
Bucur, care dela firea lui era om foarte ne
încrezător.
— Nimic... chiar dacă dumnia ta nu cum
peri ochianul.
Basat pe aceasta, Bucur luă ochianul ;
cilindrele 'i-le potrivi colportorul . închizând
ochiul stâng, ii puse cu un capet la ochiul drept.
Mai ântâiu privi în direcţiunea pasului
Vulcan , ridicându-1 cătră Pleşa. Apoi îl lăsă
în jos, şi-'l îndreptă cătră satul Măţeşti.
— Ei!, ei! — zise Bucur — ba zeu îi
drept... Ved mai departe cu el, decât făr' de
el... Uită-te, uliţa cea mare... cunosc si oam e-
nii... Uită-te, uit ă-t e! Ni ţă . Stan , pădurarul,tocmai vine acasă dela pădure , cu traista în
spate şi cu puşca pe umer.
— Nu 'ţi-am spus ? — observă col
portorul.
— Da... da... de bună-seamă, e Ni ţă! —
urmă Bucur. — Şi cine-'i fata, ce ese chiaracum din casa stăpănu-meu Colţu, cu cătrinţă
— 15 —
8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal
http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 28/267
roşie şi cu scurteică neagră, ca-şi-cum ar merge
înaintea lui ?...— Uită-te bine păstorule, că-'i cunoaş te
şi fata, cum a-'i cunoscut ficioru...
— Ei, da!... E Măriuţa.. . Măriuţa cea
frumoasă!... A h ! îndrăgostiţii , îndrăgostiţ ii!...
De astă-dată, numai de se vor întâlni, că eu
cu ochianul n'am se le perd nici o mişcaredin vedere!
— Ce zici acum de maşina mea?
— Ei!, ei!... poţi vede depar te cu ea!
Din pricina, că Bucur n'a mai privit nici
odat ă prin vre-un ochian, trebue se credemcă Măţeştii era între satele cele mai înapoiate
din ţinut. Şi că aşa e, vom vede numai decât.
— De, ciobane zise streinul , uită-te î ncă. .
uită-te şi mai de par te de Măţeşti... Satul e
foarte aproape de noi... Uită-te mai departe,
cu mult mai departe.— Nu trebue se plătesc nimic jL
— Nu, de fel.
— Bine!... Acum o se me uit pe apa
Jiului!... Da... ui tă turnul din Livăzel... II cu
nosc de pe cruce că-i lipseşte un braţ... Şi
mai în jos, în vale, pr in te brazi, ved turnul
din Petroşeni, cu cocoşul de tinichea; uită-te
stă cu ciocul deschis, îşi chiamă puii!... Şi de
acolo mai în jos , turnul cela ce se vede prin
tre copaci...? Acela trebue se fie turnul din
Petrila... Dar' acum îmi vine în minte, maiaşteaptă niţel, ca se me mai uit...
8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal
http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 29/267
— De uită- te numai!
Bucur se îndreptă cătră platoul Orga l;
apoi întorcendu-se cu ochianul, se uită la pă
durile întunecate de pe coastele Pleşii, până
ce câmpul obiectivei cuprinse trăsurile caste
lului îndepărtat.
— Da, esclamâ el, a pa tra creangă e
jos... Doar ' bine am vezut eu! . . Si nu s'a
duce nimenea acolo s'o iee şi se facă un foc
cum se cade în noaptea de Sânziene. .. Nu,
nimenea... nici eu nu... îţi pui trupul şi su
fletul în primejdie... dar' nici nu trebue se te
atingi de ea!... S'o afle cineva s e o ducă în
noapt ea aceea în mijlocul focului din iad...
Acela o fi necuratul.
Poate că ovreul 'l-ar fi în trebat , se-i es-
plice aceste vorbe neînţelese pentru ori-ce om,
care nu era din Măţeşti , ori din ţinutul acela.
Când deodată Bucur strigă într'un ton despaimă şi surpr indere to tod at ă:
— *Oare ce se fie negura aceea, ce iese din
turn?... Oare negură-'i?... Nu!... Ai mai zice, că
e fum... Dar ' asta nu se poate!... Din căminu-
rile castelului de zeci de ani n'a mai eşit fum!
— Dacă vezi fum, ciobane, apoi de bună-seamă e fum.
— Nu... nu!. Doar' s'a întunecat sticla
maşinei acesteia?
— Şterge-o!
— Şi dacă o şterg...?
Bucur întoarse ochianul şi ştergendu-' isticla cu mâneca cămeşii, îl puse ear' la ochiu.
8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal
http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 30/267
într 'adever ceea-ce esia din turn era
fum. Se ridica drep t în sus în văzduhul li
niştit şi apoi se pe rdea în atmosfera fărămargini.
Bucur rămase nemişcat şi nu mai vorbia.
Toată atenţiunea sa era îndreptată asu
pra castelului întunecat de umbra ajunsă până
alăturea cu platoul Orgalului.
Numai decât lăsă ochianul din mână,
şi căută în straiţă.
— Cât e ochianul ac es ta ? — în tr eb ă
el pe ovreu.
— Un florin şi cinci-zeci — respunse
colportorul.
'L-ar fi lăsat el şi cu un florin, dacă ar
fi văzut, că Bucur vrea să tî rguească Dînsul
însă nu se mai gândia se facă aceasta. Stăpâ
nit de o uimire, pe cât de neaşteptată, pe atât
de neînţeleasă, el îşi vîrî mâna în fundul străiţii
şi scoase parale.
— Pe seama dumitale cumperi ochianul?
— întrebă colportorul.
— Nu... pentru stăpânul meu, prima
rul Colţu.
— D'apoi întoarce-ţi-va el preţul?...— Da..., îmi dă şi doi florini încă...
— Cum... doi florini ?...
— Ei, fără 'ndoială! Noapte bună...!
— Noapte bună, ciobane.
Şi Bucur, fluerându-'şi cânii, adunându- 'şi
la olaltă oile, plecă repede cătră Mătesti.
8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal
http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 31/267
«Dacă vezi fum, ciobane, de bună seamă e fum!« (Vezi pag. 17) .
2*
8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal
http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 32/267
Ovreul privind în u rma lui, clătină din
cap, ca-şi-când ar fi avut de lucru cu un omfără de mintea întreagă.
— Dacă ştiam — mu rm ur a el înş ine —
îi ceream mai mult pe ochian.
Apoi rînduindu-şi marfa, pe care o luă
în spate şi la gât, plecă în sus pe ţermurul
drept al Jiului.Un de mergea? Puţin ne impoart ă. El
numai fugitiv a apărut în această istorisire.
Nu-'l vom mai revede.
8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal
http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 33/267
f
II.
Studiind stâncile grămădi te de natură
în epocele geologice, după ultimele convulsiuni
ale pământului, sau clădirile făcute de mână
omenească, preste care a suflat vântul timpurilor trecute, aspectul e înt ru toate asemenea,
când le priveşti din tr'o depărtare de câteva mi-
luri. Pea tr a br ut ă şi peatra lucrată se confundă
foarte uşor. Din depărtare se ved aceeaşi
coloare, aceleaşi liniamente, aceleşi abater i ale
liniilor, aceeaşi uniformitate de nuanţă, subscoarţa surie a veacurilor.
Astfel era si cu cetatea, — numită alt-
mintr elea: «Caste lul din Carpaţ i«. A-'i deo
sebi formele puţ in pr on un ţa te pe acest pla
tou al Orgalului, încoronat la stânga pasului
Vulcan, era imposibil. Ea nu-'şi înalţă fruntea
sus dintre munţii, ce o adăpostesc la spate.
Ceea-ce ar cugeta cineva că e un tu rn de
sentinelă, nu e decât o ridică tură de stânci .
Cine ar privi din depărtare, ar crede că vede
zidurile unui turn, pe când în faptă nu e decât
spinarea unui deal. în treaga împregiurime e
— 21 —
8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal
http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 34/267
vagă, nesigură şi fantastică. Astfel mai mulţ i
turişti cred, că castelul din Carpaţi nu există,decât în imaginaţ ia poporului din ţinutul acela.
Evident, că mijlocul cel mai simplu,
de a te convinge despre adevăr, ar fi să iei
im călăuz din Vulcan sau din Măţeşti, să vi-
sitezi pasul, să urci munţii de pe acolo şi se
cercetezi interiorul acestor clădiri. Dar' zeu
că mai uşor găseşti calea la castel, decât un
călăuz, care se te însoţească acolo. în valea
celor două Jiuri pentru lumea asta nu s'ar
afla cineva, care să conducă pe un călător la
«Castelul din Carpaţi«.
Ori cum ar fi, cine ştie ce ai pute vede
în acest lăcaş vechiu cu un ochian mai perfect
şi mai bine făcut, decât cum e inst rumentul de
speculă, cumpărat de Bucur pe socoteala stă
pânului seu Colţu.
Cam opt, nouă sute de urme dela pasul
Vulcan e o ruină de cetate, de coloare surie
acoperi tă de muşchiu şi plante lapidare. Ea
cupr inde o periferie de patru, cinci su te de
stângeni, ştirbind starea plaiului; la fiecare
capăt are câte un turn de apărare sau bastion,
dintre care lângă cel din dreapta, unde era
crescut şi fagul cu pricina, să vedea un mic
canton cu un vîrf ascuţit; de-a stânga un zid
răzimat pe stâlpi, ce susţineau turnuleţul unei
capele, al cărei clopot, ce se mişca foarte uşor,
de multe-ori sună când e vre-un vânt puter
nic, spre spaima locuitorilor din ţinutul acela, în mijloc erau încăperi de locuit în formă de
8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal
http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 35/267
turn compact, tare, încoronat cu platformă,
cu trei şiruri de fereşti plumbuite, ear' primuletagiu încungiurat de un foişor în cer c; de-a-
supra platformei e o rudă lungă de metal, îm
podobit cu inel feudal, un fel de sfârlează
acoperită de rugină. Suflarea ultimului vânt o
îndreptase spre resărit-mează-zi.
Că era vre-o încăpere de locuit în inte
riorul acestei fortăreţe, ruinate pe mai mul te
locuri, că era vre-un pod, ce se lasă şi ridică
sau vre-o uşă secretă, spre a pute înt ră în
lăuntru, acestea erau lucruri, cari de mulţi ani
nu le mai stia nime. Desi în reali tate Cas-
telul din Carpaţ i era mai bine conservat în
lăuntru, de cum se părea din afară, totuşi
spaima, supersti ţia înrădăcinată în popor, îl
scuteau cu mult mai bine, decât odinioară tu
nuri le sale, treascurile, puşti le cu cremene şi
alte multe inst rumente de artilerie ale vea
curilor trecute.
Şi cu toa te acestea, Castelul din Car- /
păţi ar fi meri ta t se fie visitat de turişti şi
amator i de antici tăţi. Situaţia sa, în vîrful
platoului Orgal, e rar ita te de frumuşeţă. De
pe platforma de-asupra turnului se deschidepriveliştea cea mai frumoasă, până în zarea
depărtată a munţilor. în fund undulează
ramificaţiile unice în felul lor ale munţilor dela
frontiera României. în faţă se deschide pasul
Vulcan, cu admirabi lele lui coti turi, singura
cale practicabilă la acest loc între ţerile ho-tărîşe . în jos, pe valea celor doue Jiuri, se
8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal
http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 36/267
află satele Livăzel, Petroseni si Petrila, situate
la gu ra minelor, din cari se esploatează avutestraturi de cărbuni de peatră . Apoi afară de
aceea e o admirabilă încrucişare de munţi ,
la poale acoperi ţi cu păduri seculare, la brîu
cu păşuni grase, ear' la vîrf pleşuvi, nişte stânci
colţuroase, peste cari dominează vîrfurile pre-
cipişe ale Re te za tu lu i, şi ale Pa rî ng ul ui1
). Infine peste valea Haţegului, la cursul Mureşu
lui apar Alpii Transi lvaniei centrale, acoperiţi
necontenit de neguri.
In fundul acestui tornar, scufundarea pă
mântului forma altădată un lac, în care se ab-
sorbiau cele doue Jiuri, înainte de ce 'şi-ar fi
croit calea preste lanţul de munţi. Astăzi
această scufundare e un magazin de cărbuni
cu toate foloasele şi neplăcerile sale. Căminele
(horneţele) cele lungi dela fabrici se amestecă
cu ramuri le brazilor, fagilor şi stejarilor; fu
mul cel negru strică aerul, pe care odată îl
umpleau cu miresme şi parfumuri pomii şi florile.
Cu toate că, în timpul în care se pe
trece povestirea noastră, comerciul ţine acest
ţinut în mâna sa de fer, el n 'a perdu t nimic
din caracterul seu romantic, cu care 'l-a în
zestrat natura.
Castelul din Carpaţ i datează din veacul
al XII. sau al XIII . In acel timp, sub dom
nia voivozilor, mănăstirile, bisericile, palatele,
•) Retezatul se ridică la o înălţime de 2496 m.
şi Paringul la o înălţ ime de 2414 m. preste starea mării.
8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal
http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 37/267
rcastelele se fortificau tot cu atât de mare
grije ca şi oraşele sau satele. Domnii şi ţeranii
aveau se se asigure în contra atacurilor
de to t felul. Aceast ă stare a lucrurilor ne
explică pentru ce zidurile castelului vechiu, bas-
tionele si turnul seu, îi dau înfătosarea unei
clădiri feudale, to tdeauna gata de aperare. Ce
architect '1-a edificat pe acest platou, la o astfel de înăl ţime? Nime nu ne poa te spune.
Cine a fost art istul atât de cutezător, dacă
nu meşterul Manole, cel atât de glorios, cântat în
legendele româneşti, şi care a edificat la Curtea
de Argeş renumita biserică a lui Radu Ne gru
Dacă este îndoială asupra architectului,
nu există asupra familiei, care poseda acest
castel. Baronii de Gorţ erau domnii acestui
ţinut din timpurile cele mai vechi. Ei au luat
parte la toate resboaiele, ce le-au purtat pro
vinciile ardelene; au luptat contra Ungurilor,Saşilor, Secuilor. Numele lor figurează în
»cântece« şi în »doine«, în care se păstrează
din neam în neam aminti rea aces tor timpuri
de restrişte. Ei aveau ca devisă renumitat
zicală român ească: »Dă p e moar te ! « . Şi au şi
dat ; ei îşi versară sângele pent ru causa in
dependenţei — acest sânge nobil ce le curgea
în vine dela Romani, străbunii lor.
Se ştie, că atâta energie, devotament,
jertfe, n'au avut alt resultat, decât a aduce la
o nedeamnă opres iune pe urmaşii acestuineam eroic. Aceştia nu mai au vieaţă poli-
Vodă.
— 25 —
8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal
http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 38/267
tică. Trei lovituri 'i-au apăsat grozav. Dar '
nu desperează de a-'şi scutura jugul, aceştiRomâ ni din Transilvania. Viitorul e al lor,
şi ei cu o încredere neclintită repet aceste
vorbe, în care se concent rează toate aspira-
ţiunile lor: «Rom ânul nu p i e r e ! » 1 )
Cătră mijlocul veacului al XlX-lea ulti
mul representant al domnilor de Gorţ era baro
nul Radu. Născut în Castelul din Carpaţi, în
primii ani ai juneţei sale el văzu st îngându-se
în giurul seu membrii familiei, unul după altul.
La vîrstă de doue-zeci şi doi de ani rămase
singur pe lume. Toţi ai sei au căzut, an de
an, întocmai ca şi crengile acelui fag secular,
de care supersti ţia poporală lega chiar exis
tenţa castelului. Fără părinţi, ba aşa zicând
fără prieteni, cu ce să-'şi petreacă baronul Radu
timpul în această singurătate monotonă, ce o
făcuse moar tea în giurul lui? Cari erau gus
turile moravurile, talentele lui? Nime nu a
cunoscut la el altceva, decât o patimă nespusă
pent ru musică, mai ales pent ru cântul artiştilor
mar i ai acestui timp Chiar de pe atunci
urîndu-i-se de castelul, deja foarte ruinat, în-
crezîi toate lucrurile câtorva servitori băt râni
şi în tr 'o zi dispăru. Şi după-cum s'a auzit mai
târziu, el îşi cheltuia averea, care era destul de
considerabilă, petrecând în principalele centre
*) E de însemnat, că însuşi autorul foloseşte
aceste vorbe româneşti precum: ucantices* »doines*,
•t>Da pe maorte*, »Roman n'o pe're*, ear' mai târziuvserpi de casat. Trad.
8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal
http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 39/267
rlirice ale Europei, cercetând teatrele din Ger
mania, Francia, Italia, un de numai pu tea se-'şi îndestulească dorul nesăturat de adorator al
musicei. Era dînsul un excentric, pent ru a
nu zice un maniac? Bizaritatea existenţei sale
da loc la fel de fel de credinţe.
Cu toate acestea aducerea aminte de ţeară
era adânc întipărită în inima tinerului baronde Gorţ. In decursul depărtate lor sale călătorii,
el nu-' şi uita de patr ie — de Transilvania. Se
şi reîntoarse pent ru a lua parte la una din
sângeroasele revolte ale ţeranilor români con
tra apăsării ungureşti.
Urmaşi i vechilor Daci fură învinşi, şi
pământul lor ajunse în mâna învingătorilor.
în urma acestora baronul Radu părăsi
definitiv Castelul din Carpaţi, la care unele
părţi căzuseră în ruine. Nu peste mult muriră
şi ultimii servitori, şi castelul fu părăsi t de tot.
Despre baronul Radu circulau fel de
fel de versiuni. înse nu era nimic adevărat ,
deşi baronul de Gorţ nu s'a mai arătat de pe
timpul acela la castel. Din pricina aceasta
toţi îl credeau mort. Dar' e bine, să nu
crezi tot ce spune cu oare-care reservă acea
stă populaţiune credulă.
Castel părăsit, castel nelocuit, castel cu
vedenii! închipuirea vie şi înflăcărată împo-
pulează totdeuna astfel de locuri cu fantoame,
cari vin din cealaltă lume, cu suflete care în
vie şi se arată noaptea. Astfel de lucruri şi
azi se cred în unele ţinuturi superstiţioase din
J— 27 —
8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal
http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 40/267
Europa . Şi între acestea Ardealul merită lo
cul prim.
De altmintrelea cum se şi putea, ca în
satul Măţeşt i se nu existe astfel de credinţe
în lucruri supranaturale? Popa, care are se se
îngrijească de starea sufletească a credincio
şilor sei, şi dascălul, care e pr imul factor în
creşterea copiilor propagă cu atât mai vîrtos
aceste poveşti , cu cât şi ei le cred. Pe basă
de dovezi pipăibile, ei afirmă, că pe câmp
umblă năluci în formă de lup, strigoi, cari
strigă după sânge de om; că pe la răspântii
de drum umblă stafii, care fac rău oamenilor, dacă uită se le ducă în fiecare seară mân
care şi beutură. Sunt ursitoare, cu care se
păzească sfintul se te întâlneşti Marţia şi Vi-
ner ia, pentru-că acestea sunt zilele cele mai
rele din săptămână. Cine ar cuteza se înt re
în afunzimile pădurilor din acest ţinut, în care
se ascund »bălauri«, ce umblă cu o falcă în
cer şi cu alta în pământ ; »smei«, cu aripi
nemăsura te , cari fură fete de împăra t b a
chiar şi de oameni mai de rând, dacă sunt
frumoase! Eată câţiva monştri înspăimântă
tori. Şi care e geniul care, du pă imaginaţiu-
nea populară, le po at e strica acestor bidi-
gânii? Nu e altceva decât «şerpii de ca*ă«,
un fel de şerpi domestici, cari trăesc în un
mod familiar în casă, pe lângă vatră, şi cărora
ţeranul le atribue o influinţă folositoare, dacăle dă de mâncat lapte dulce.
— 28 —
8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal
http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 41/267
rDacă s'a crezut oare-cândva, că este un
castel, care adăpos teşt e aceşti oaspeţi ai mi
tologiei române, apoi s'a crezut, că într' adevăr
acesta e castelul din Carpaţi.
Pe această înălţime isolată, inaccesibilă,
despărţ ită la stânga de pasul Vulcan, nu puteau
se locuească altceva decât balauri, zine, strigoi,
poat e că şi oare-care stafii, chiar din familia,baronilor de Gorţ. Castelul avea nume foarte
reu, şi nu fără drept. Nime n'ar fi vrut se-'şi
pună vieaţa în primejdie, ca se-'l visiteze. în
tr 'adever în giurul lui era o spaimă, aşa zi
când epidemică , ca-şi-când o mlaştină nesă
nătoasă ar împrăştia miasme de ciumă. Cines'ar fi apropiat şi numai la un pătrar de milă
'şi-ar fi primejdui t sufletul atât peut ru lumea
aceasta cât şi pentru ceealaltă. Lucruri de
acestea se învăţau si în scoală dascălului
Petrică.
Aceas tă stare de lucruri trebuia să treacă
şi din vechea fortăreaţă a baronilor de Gorţ
nu avea se mai rămână peatră pe peatră. Aşa
spunea legenda.
Şi după părerea notabili tăţilor din Mă-
ţeşti existenţa castelului era legată de existenţa fagului bătrân, ale cărui ramuri se es-
tindeau lângă bastionul zidului de apărare,
situat la dreapta fortăreţei.
După depărtarea lui Ra du de Gorţ
oameni i din sa t — şi mai ales Bucur — au ob
servat că acest fag pe fiecare an are cu o
— 29 —
8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal
http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 42/267
rcreangă mai puţ in. Se ţinea minte, că fagul
a avut optsprezece crengi, când baronul Radu
s'a vezut pentru ultima dată pe platforma tur
nului, şi acum copacul nu mai avea decât
trei crengi.
Când vor cade toate crengile, atunci a
sosit anul de perire al castelului. Căderea
celei din urmă crengi aduce cu sine dispari-tiunea lui definitivă. Si atunci zadarnic vei
mai căuta pe înălţimea Orgalului castelul din
Carpaţi.
In reali tate, aceasta nu era decât una
din legendele, care de sine iau naştere în fan
tasia poporului românesc.
Şi într 'adevăr acest fag bă trân perdea
pe fiecare an unul din ramurile sale? Aceasta
nu era prin nimic dovedit, cu toate că Bucur
nu sta la îndoială a susţine, că dînsul, de când
umblă la oi pr in păşunile de pe lângă Jiu,nu a perdut nici odată din vedere acel fag.
Cu toate acestea şi deşi Bucur '1-a observat
continuu, era lucrul cel mai evident atât pent ru
cel din urmă ţeran din Măţeşti , cât şi pentru
cel dintâi oficiant, că castelul nu mai are de trăit
decât trei ani, de vreme ce pe «fagul păzitor«nu se mai văd decât «trei crengi*.
Ciobanul se pregălia acurn, după-cum
am amintit, să meargă de-adreptul în sat să
comunice această impor tantă noutate, după-ce
a avut loc incidentul cu ochianul.
L J— 30 —
8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal
http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 43/267
Import antă veste. într'adever importantă.
S'a văzut eşind fum de-asupra turnului... Ce
n'a putut vede numai cu ochii, a vezut foarte
lămurit cu ins trumentul dela colportor... Acesta
nu e abor, ci e fum, ce se amestecă cu nour ii ..
Şi de atâta vreme castelul e părăsit... De mult,
de mult timp nime n'a mai intrat pe uşa se
cretă, care sigur e închisă, nici peste podul
mişcător, care fără îndoială e ridicat. Dacă
locuieşte cineva acolo, nu pot se fie decât
fiinţe supranaturale... Oare de ce vor fi făcut
foc stafiile în vr'unul din apar tamentele tur
nului?... Se fie foc din vre-o odaie, ori din
bucătăr ie?... Aceasta nici-decum nu se poat e
explica.
Bucur grăbi să-'şi închidă oile în staul.
La glasul lui cânii îi adunară turma la drum.
Nişte ţerani ce veniau mai târziu dela
câmp, îi deteră bună-seara, trecend pe lângă
dînsul, el le mulţumi. Inse aceasta îi pricinui
oare-care nelinişte, căci pentru a încungiura
prepusuri le lumii, în ceea-ce credea despre el
cu vrăjitoria, nu mai era destul să-'i salute ,
ci se şi răspundă. Bucur cu ochii săi fioroşi,
cu ţinuta neobicinuită, cu gesturile nepotrivite,nu se prea vedea aplecat spre aceasta. N' ar
fi devenit aşa nici dacă urşii ori lupii 'i-ar fi
mâncat jum ătat e oile. Oare ce fel de veste
rea aducea?
Cel ce află mai ântâi a fost pr imarul
Colţu. Cât ce-'l văzu, Bucur îi zi se :
8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal
http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 44/267
— Este foc în cetate, domnule primar!
- - C e spui tu, Bucure?— Spun ce este.
— Nebunit-'ai?
Cum putea se fie foc, în aceea ruină
veche de pietri? Dacă ar fi spus cineva, că
e acoperit de flăcări Negoiul , cel mai înalt
vîrf al Carpaţ ilor ardeleni, n' ar fi spus o ne bunie mai mare, ca aceasta.
— Socoti tu, Bucure, că cetatea ar de? ..
— întrebă din nou primarul Colţu.
— Dacă nu arde, ese fum.
— E abor, măi!
— Ba nu, e fum .. H aide si vezi l
Şi amândoi merseră cătră mijlocul uliţii
din sat, pe o ridicătură de unde se vedea
la pasul Vulcan şi se putea vede şi castelul.
Cât ce ajunseră acolo, Bucur dete pri
marului Coltu ochianul.>
Şi lui ca şi ciobanului îi era to t atât
de puţ in cunoscut la ce se foloseşte acest
instrument.
— Ce-'i aceasta? — întrebă primarul.
— Asta- 'i o maşină, ce-am cumper at -ocu doi florini, dar' e vrednică şi patru!
— Dela cine?
— Dela un neguţător.
— Si ce 'ti-e bună?
— Pune-o la ochiu, uită- te prin ea la
cetate, şi apoi o să vezi.
8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal
http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 45/267
ţ \Primarul îndrepta ochianul în direcţiunea
castelului şi se uita mai mult.
Da! Era fum, ceea ce esia dintr'un ca-
! min al turnului. In acest mom en t un vânt
îl împedeca de a se înălţă în sus, şi se lăţia pe
vîrful muntelui.
— Fum!... fum!... repetă primarul Colţu
înmărmurit.
Intr'acestea se apropia acolo Măriuţa şi
Niţă Stan, vigilul de păduri, care nu de mult
sosise acasă.
— Ce-'ţi e bu nă aceea? — în tr ebă Niţă
luând ochianul în mână.
— Ca se vezi departe, respunse ciobanul.
— Glumeşti dumneata , Bucure?
—• Ba eu nu glumesc, fetul meu, că
nu e un ceas, de când t e-am vezut venind
acasă, cătră Măţeşti; dar' nu erai singur...
Nu mântui vorba si Măriuţa, roşie, îsi
plecă ochii în pă mâ nt. Dar ' nu-i iertat unei
fete de omenie, a merge înaintea logodni
cului seu ?
Stan şi Măriuţa luară apoi, unul dup ă
altul, ochianul şi se uitară la castel.
Intr'aceea se adunaseră acolo vre-o zece,
doisprezece vecini şi se uitară cu toţii prin
ochian.
— E fum! e fum în cetate, — zicea unul.
— Poate a trăsni t? — observă altul.
1— 33 —
3
8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal
http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 46/267
— A trăsnit zise primarul Colţu că tr ă
Bucur.
— Nici n'am auzit tunând, d e ° săptă
mână, răspunse ciobanul.
Mirarea acestor oameni n'ar fi fost mai
mare , dacă le ai fi spus , că în vîrful Reteza
tului s'a deschis un crater, prin care es aboridin păment.
8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal
http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 47/267
III.
Satul Mătesti e asa de neînsemnat, încât
pe cele mai multe mape de geaba îl vei căuta, căcin'o se-'l găseşti. în rangul administrativ stă
îndărătul vecinului seu, numit Vulcan, după
numele acelei părţ i d in Pleşa, pe ale cărei
coaste, atât de pitoreşti, sunt amândouă aşezate.
De present exploatarea straturilor de
cărbuni au dat o faţă, oare-cum de afaceri,satelor Petroseni, Livăzel si altora, ce se află
la distanţă de câteva miluri. Dar' nici Vulcanul,
nici Măţeştii n 'au tras nici un folos din această
vecinăta te cu un mare centru indus tr ial ; ceea
ce sunt acum aceste sate au fost şi înainte
cu cin. 'zeci de ani, si vor fi fără îndoială sicu ju mă ta te de veac mai târziu. După-cum
ne spune Elisee Reclus, o parte în semnată
din populaţiunea Vulcanului nu se compun e
»decât din amploiaţi ataşaţi pe lângă serviciul
de frontieră şi de vamă, gendarmi, personal
de finanţi şi de cei pent ru îngrigirea bolnavilor din carantină«. Dacă subt ragem gen-
darmii şi agenţii fiscului, şi în schimb luăm
cu ceva mai mulţi economi, populaţ iunea Mă-
ţeşti lor va fi de patru, cinci su te de locuitori .
întreg satul constă din o singură uliţă,
o uliţă largă, pe care, fiind precipişă, tot aşa
8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal
http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 48/267
de greu poţi sui, ca şi coborî. De altfel
aceasta e calea naturală între graniţa românăşi cea transi lvană. Pe aici trec cirezi de boi, gră
mezi de porci, turme de oi, pe aici nmblă negu
ţătorii de vite, de poame şi de bucate, şi unii
rari călători, cari mai bine vreau a trece pe
aici, decât a merge cu trenul pe la Predeal.
Natura a înzestrat cu belşug aceastăvale, ce se est inde între munţii Bihorului şi
între Retezat şi Paring. Avuţia sa nu e a se
căuta într' atâ ta în rodnicia pământulu i, cât
mai mult în comorile ascunse în lăuntrul seu:
ocnele de sare dela Turda, cu un produs
anual mai mare de douăzeci de mii de toane;
muntele Paraid, care la distanţă de 7 chilometri
în circumferenţă constă numai din clorură de
sodiu; minele dela Trăscău cu plumb, galen,
mercur şi mai ales fer; din aceste straturi
metalice se exploa ta şi prin seclul al X-lea;
minele dela Hune doar a, din ale căror mine
rale se pregăteşte oţel de calitate superioară;
mine de cărbuni, foarte uşor de exploatat din
cele dintâi straturi ale acestor văi, în ţinutul
Haţegului , Livâzelului, a Petroşenilor, într'o
cantitate calculată la 250 de milioane de toane ;
în fine, minele de aur dela Ofenbaia, Roşia,
Câmpeni, ţinutul spălătorilor de aur unde
mii de mori cu un mecanism foarte simplu
spală năsipul cu aur, şi pe fiecare an ne dau
metale nobile în valoare de 2 milioane de franci.
Eată un ţinut foarte favorisat de naturăşi cu toate acestea, bogăţia lui nu cont ribue
— 36 —
8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal
http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 49/267
întru nimic Ia bunăstarea locuitorilor. La tot
caşul în centrele mai importan te se află şioare-cari instalaţiuni corespunzătoare progre
sului industriei moderne; se află construcţiuni
de o formă şi regularitate matematică, şo-
proane, magazine, locuinţe corespunzătoare
pentru lucrători, ba sunt câteva case cu bal
coane si verande, dar' case de felul acestasă ne ferim a căuta în Vulcan ori în Mătesti.
întreg satul să compune cam din 60 de
case, aşezate pe lângă unica uliţă. Sunt case cu
coperiş înalt, aşezate cu faţa cătră grădină,
în loc de etagiu cu un fel de pod, de pe de-
lături poate sufla vântul în dragă voe. Lân găcasă este şopron de scuteală, un grajd aco
perit cu paie, ici-colea câte-o fântână, de a
cărei cumpănă atârnă o găleată; câteva bălţi,
care când e timp ploios se umplu de apă şi
servesc ca isvoare unor mici pă răuaşe, astfel
e acest sat numit Măţeşti, situat de amb epărţile drumului, între precipişele coborîşuri
ale pasului. Dar' întreagă înfăţişarea e plă
cută şi at răgă toare. Prin ferestrii vezi flori
frumoase, păreţii sunt împodobiţi cu verdeaţă,
pe coperişele de paie ale caselor creşte muşchiu,
ear' împregiur se află plopi, răchite, fagi, ste jari şi chiar brazi, ce cresc de multe-ori mai
mari decât casele. Mai la vale se ridică vîrfu-
rile lanţului de dealuri şi dindăretul lor apa r
în zarea depărtată culmile albastre ale mun
ţilor, ce se cufundă în albastrul cerului.
Precum în alte părţi ale Transilvaniei aşasi aici, nu se vorbeşte nici nemţeşte, nici un-
J37 —
8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal
http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 50/267
gureşte, ci numai româneşte. Româneşte vor
besc chiar şi Ţiganii, aşezaţi mai mult pecâmp, lângă diferite sate din ţinutul acela.
Acest po po r împrumută limba terii, în care
trăeş te, ca şi religiunea. Ţiganii din Măţeşt i
formează un fel de comunitate deosebită, sub
autoritatea unui voivod, cu corturile, cu »ba-
racele« lor, ce se ascuţesc într 'un punct, şisub cari se află cete întregi de copii. Prin
moravurile si renduiala mai mare a vieţii lor.
ei se deosebesc mult de ceialalţi consângeni
ai lor, cari cutrieră Europa. Se ţin de ritul
grecesc, conformându-se religiunei creştinilor,
în mijlocul cărora trăesc. Capul religios alMăţeşti lor e un popă, care locueşte în Vulcan,
de aici apoi se îngrijeşte de binele sufletesc
al poporenilor sei din ambele sate, depărtate
de o jumătate de milă.
Civilisaţia e tocmai ca şi aerul şi apa.
Pest e tot locul, unde numai îşi află cale sau
măcar o mică deschizătură, străbate şi schimbă
moravuri le esistente . De altfel tr ebue se re
cunoaştem, că în această parte de miază-zi a
Carpaţ ilor nu 'şi-a găsit nici o deschizătură,
pe unde să poată pă trunde . Dacă Elisee
Reclus a pu tu t zice despre Vulcan »că în
valea Jiului român e ultima pos tă a civilisa-
ţiunii«, nu trebue se ne mirăm, că Măţeştii e
unul dintre satele cele mai înapoiate ale ţinu
tului. Cum se şi poate altfel în acele locuri,
unde oamenii se nasc, cresc şi mor, fără a fieşit de pe hotarul satului!
8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal
http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 51/267
Dar' ar pute reflecta cineva, că în Mă-
ţeşti este dascăl şi primar. Da, fără îndoială!
Numai, cât dascălul Petrică nu poate se în
veţe, decât numai ce el însuşi stie, adecă
a ceti, a scrie si a calcula. Nici cunoştinţele
lui nu sunt mai mari . înt ru cât se ţine de
ştiinţă, istorie, geografie, literatură, nu cunoaşte
decât cântecele poporale şi legendele ţinutuluidin giur. în d'al d'acestea memoria lui are
o rară bogăţie. în materie de fantastic e foarte
tare şi câţiva şcolari din sat trag mare profit
din lecţiile lui.
Ce se ţine de primar, trebue se fim în
clar cu cualificaţia celui dintâiu oficiant dinMătesti.
» >
Do mnul primar Colţu era un om mic, de
vre-o 55—60 de ani, Român de neam, cu per
scurt şi cărunt, cu must ea ţă încă neagră, nişte
ochi mai mult blânzi, decât vii. De o sta
tură compactă, cum sunt în deobşte muntenii,
pur ta o pălărie cu pană lată, era încins cu curea
de pele, cu cămeşă albă de pânză, ţesu tă în
sat, cu ismene largi, băgate în nişte cisme cu
tureac înalt. în trunind funcţia de primar şi
judecător comunal, de multe-ori trebuia se întrevină în căuşele de proces, ce se ivesc
între săteni, dar' cu deosebire îşi îndrepta
atenţiunea la adminis trarea satului seu, ale
cărui afaceri le îndeplinia cu deplină cunoş
tinţă de causă, ceea-ce era tot odată şi spre
folosul seu. Din toa te învoielile de vinzareşi cumpărare dînsul îşi a re competen ţa sa,
8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal
http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 52/267
pe lângă aceea şt din taxele de vamă dela
streini, turişti, neguţători, cari toate incurg înbuzunarul seu.
în urma acestor venite primarul Colţu
ajunsese în stare bună. Deşi part ea cea mai
mare a poporului e stoarsă prin cămătăria
Ovreilor, care nu peste mult vor fi adevăraţii
proprietari ai pământului, totuşi primarul ştiusă scape din ghiarele lor. Averea sa era li
beră de hipotecă, sau »de întabulare* cum
se zice în ţinutul acela, şi nu era dator ni
mănui. Bani, împrumut , mai bine da, decât
lua, dar' fără a stoarce pe bietul popor sărac.
Avea păpuşoiu şi fenaţe bune pentru tu rma
sa. Cu nouele sis teme de agricultură nu se
putea împrieteni; avea însă vie frumoasă, ceea-ce
îi gâdălia mândria, mai ales când se plimba
printre ciorchinele încărcate cu struguri, a
căror recoltă o vindea destul de cu preţ, afară
de o parte bunicică ce o reserva pent ru casa sa.
Casa pr imarului Colţu, aşezată lângă de-
lusorul ce traversează uliţa cea mare nu e
tocmai cea mai frumoasă în sat. E o casă
de peatră , cu faţa cătră grădină, cu uşa între
fereastra a treia şi a patra. Pe dinaintea caseisunt straturi cu flori frumoase şi, ce e mai
plăcut, doi stejari înalţi, ale căror ra muri se
întind în toate părţile peste coperişul casei
Dindărăt e o grădină mare, frumoasă, cu stra
turi de legumi şi planta tă giur împregiur cu
pomi. în lăuntrul casei sîint odăi spa ţioaseşi curate, cu mobile colorate, mese , pa tu ri ,
— 40 —
8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal
http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 53/267
laviţe şi scaune, dulapuri, în care se află blide
şi oale, cuiere, atî rnate aproape de plafondpe păre te ; pe cuie sunt puse feţe şi ştergare
împistriţate cu colori foarte vii, lăzi pline de
haine de tot felul, ştergare şi feţe de masă; aceste
lăzi servesc în loc de dulapuri; ear' pe păreţii vă
ruiţi alb, sunt icoane cari representă pe pa
trioţii români — între alţii pe popularu l eroudin secolul al XV-lea, pe voivodul Ioan Corvin.
Eată o locuinţă plăcută, care e prea
mare pentru un om singur. Dar' nu era nu
mai singur primarul Colţu. Deşi văduv de
vre-o zece ani, avea o fetiţă, Măriuţa, căreia
îi mersese vestea prin ţinutul acela de frumoasă, ce era. Ea era o fetiţă drăguţă, ca
de 20 de ani, blondă, cu ochi negri, cu o
privire blândă, plină de farmec, şi de o sta
tură plăcută. Era foarte atrăgătoare, cu cămeşă
de pânză albă, brodat ă pe la guler, pe la mâneci
şi pe umăr; la gât cu un şir de taleri (de argint),
încinsă cu »câtrinţe«, de asemenea brodate cu
albastru şi roşu, potrivite cu talia sa ; încăl
ţa tă cu cisme mititele, împrobod it ă cu cârpă
frumoasă, ear' părul lung legat cu o pantlică.
Da! era o fetiţă frumoasă, Măriuţa Colţu,
şi — ce e mai mult , avută pent ru acest sat
ascuns în fundul Carpaţilor. Bună gospodă-
reasă?... Fără îndoială, pen tru -că ea dirige
foarte bine trebile în casa tatălui seu. Cu cul
tură ?... Bine înţe les! In şcoala dascălului Pe-
trică a învăţat a ceti, a scrie şi a socoti ; şi
socoteşte , scrie, ceteşte corect, da r' că nu
8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal
http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 54/267
stie tnai mult — aceasta încă îsi are causa
sa. în schimb cunoştea tot ce se ţine depoveştile şi legendele ardeleneşti . De acestea
ştia câte şi dascălul seu. Ştia povestea Ilenei
Cosînzene, despre o fată de împărat cum a
scăpat dinaintea Tătarilor, povestea cu balaurul
ascuns într'o peşteră în Valea Primăverii, ştia
legenda cetăţii Deva, care e făcută în vremea zine-lor, legenda Detunate i, acest munt e gingat ic de
basalt , în formă de vioară mare de peatră , pe
care cânta dracul în nopţi furtunoase; legenda
Retezatului al cărui vîrf 1-a tăiat o vrăjitoare,
apoi ştia despre cheia Turzii şi altele. E de
însemnat că Măriuţa credea toate acestea închipuiri, dar' aceasta nu o împedecâ să fie
plăcută şi drăguţă.
Multor feciori din sat le plăcea, fără
a se gândi înse, că e singura moştenitoare a pri
marului Coltu, cel mai mare oficiant din Mătesti.
Dar' de geaba ar mai fi umblat cineva
după ea. Era deja logodită cu Niculiţă Stan.
Acest Niculiţă sau mai pe scur t Niţă
St an era un tip frumos de Român, de 25
de ani, înalt de statură, de constitu ţiune pu
ternică, cu o ţinută a capului cutezătoare, cupăr negru, privire resolută, ţ inută pes te to t
impunătoare, picioare robuste , cu un aer re-
solut în mersul şi în gesturile sale. După ocu-
paţiune era pădurar. Afară de aceasta mai
avea şi nişte arături de câte-va jugăre . El era
plăcut astfel at ât tatălui, cât şi fetei, care se îndrăgise de dînsul.
8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal
http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 55/267
Da! era o fetiţa frumoasă, Măriuţa Colţu... (Pag. 41).
8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal
http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 56/267
rNunta lui Niţă Stan şi a Măriuţii Colţu
avea se fie serba tă — încă peste vre-o câtevasăptămâni — pe la mijlocul lunii viitoare. Cu
această ocasiune avea să fie mare sărbătoare
în sat. Primarul Colţu trebuia să întocmească
lucrurile cum se cade pe atunci . Nu era de
fel sgârcit. Dacă îi plăcea să câştige bani, la
ocasiuni bune îi plăcea să şi cheltuească. Dupănuntă Niţă se va mu ta în casă la primarul,
care după moartea lui Colţu ş'aşa tot lui i-o
rămâne, şi apoi dacă l'o vede Măriuţa lângă
ea, doară nu se va mai teme în nopţile cele lungi
de earnă decâte-ori aude scârţâind uşa, sau poc
nind vr'un scaun, socotind că vin cine ştie ce ve
denii de prin poveştile, ce-'i plăceau atât demult.
Pentru a completa lista fruntaşilor din
sat să mai amintim încă doi, nu de pu ţină
importanţă: dascălul şi doctorul.
Dascălul Petr ica era un om gros, de
vre-o 55 de ani, pururea cu ochilari pe nas,
şi totdeuna cu ţevea cârligată a pipei sale de
spumă între dinţi. Pleşuv pe cap, numai pe
de lături cu puţ in per rar şi cărunt, spân,
pe obrazul de a s tânga se puteau observa
urmele unei rane vechi. Ocupaţ iunea lui depredilecţie era să taie pene de scris (din pene
de gâscă) pentru băieţii care umblau în şcoala
lui, căci le interzise a folosi pene de fer —
din principiu. Dar' cât de ascuţite ştia să le
facă cu briceagul lui cel ca br ic iul! Cu câtă pre-
cisiune măsura el cu ochiul, punea briceagultocmai prin mijloc şi le crepa! Mai pe sus
_ 4 4 _
8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal
http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 57/267
de toate o scrisoare frumoasă: aceasta era
ţinta finală a nisuinţelor sale, şi după a lui
credinţă, la aceasta ar trebui se îndemne pe
elevi ori-ce învăţător constientios, care tine Ia
îndeplinirea chemării sale. Instrucţiunea nu
era decâ t în locul al doilea, — si să stie ce
propunea dascălul Petrică, şi ce învăţături su-
geau pe bancele şcoalei sale, ţinerile generaţii
de copii şi copile !
Şi acum să vorbim despre doctorul Părâian.
Cum? Se află şi doctor în Măţeşti, când
oamenii din acel sat cred în lucruri suprana
turale ?
Da! De cât că e de lipsă să venim în
cura t cu titlul doctorului Părăian, cum am cu
noscut şi titlul primarului Colţu.
Părăian, om mic, cu burtă ma re, scurt
şi gros, în vîrstă de vr'o 45 de ani, pract ica
într'un mod foarte ostentativ medicina de cură
în Măţeşti şi giur. Cu siguranţa sa neturburată, cu vorba sa asurzitoare, el inspira oameni
lor nu mai puţ ină încredere ca ciobanul Bucur.
Aceasta nu înseamnă puţin. El da consulta-
tiuni si doftorii, da r' asa de nestricăcioase, de
nu înveninau ranele clienţilor săi. cari s'ar fi
vindecat de sine. De altfel oamenii sunt foartesănătoşi în ţinutul Vulcanului, aerul e de prima
calitate, boalele epidemice acolo sunt necu
noscute, şi dacă moare cineva, moare numai
pentru-că omul trebue să moară odată, chiar
şi în acest colţ privilegiat al Transilvaniei. în
cât se ţine de doctorul Părăian — da ! aşa
— 45 —
8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal
http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 58/267
era numit : doctor! — n'avea nici un fel de
cunoştinţă nici în medicină, nici în nimic. Era,
numai un îngrijitor de bolnavi dela carantinăun infirmier, al cărui rol consista întru a li
bera ates ta te călătorilor, reţ inuţi la frontieră
din causă de sănătate. Nimic mai mult!
Dar' , se pare, că şi at ât a era de ajuns
populaţiei nepretensive din Măţeşti. Tr eb ue să
însemnăm — ceea-ce nu va surprinde pe
nime — că doctorul Părăian era un om foarte
puţin crezător, ceea-ce 'i-se şi potrivia, ca unuia
a cărui ocupaţiune era de a vindeca pe semenii
sei. Nu admitea nici-de-cum supersti ţiunile,
ce dominează în regiunile Carpaţilor, bună
minte, ca cele legate de cetate. Rîdea de lu
cruri de acestea şi le numia fleacuri. Şi când
'i-se spunea că nu se mai ţine minte, să se fi
apropiat cineva pe acolo, răspundea cu fală:
»Pe mine n'ar trebui să mă roage nime
mult, ca se merg să cercetez vizunia aceea
veche, a voastră«.
Dar', nici nu-'i trecea nimănui prin minte
ca să-'l roage. Ba şi dacă 'i-ar fi zis cineva,
se meargă , nu s'ar fi dus doctorul Părăian,
se-'i fi da t brânză de iepure. Astfel castelul
din Carpaţi a rămas şi de aci încolo învelit într'un neînţeles mister.
— 46 — i
8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal
http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 59/267
IV.
în câte-va minute, vestea adusă de cio
ban se lăţise în tot satul. Primarul Coltu,
cu ochianul cel scump, se reîntoarse acasă
împreună cu Niţă Stan şi cu Măriuţa. Acum
nu mai era afară, pe deal , decât Bucur, în-
cunjurat de vre o 20 de bărbaţ i, femei şi copii,
pr intre care mai erau şi vre-o câţiva Ţigani ,
nu mai puţin spăriaţi, ca ceialalţi oameni din
sat. Toţ i erau adunaţ i în giurul lui Bucur
punendu- 'i fel de fel de întrebări . Dînsul lerăspundea cu o aşa fală, ca-şi-cum ar fi vezut
cine ştie ce lucruri ne mai pomenite.
— Da! repetă el, — eşia fum din cetate
ese şi acum, şi va tot eşî până-ce n'o rămâ ne
peatră pe peatră!
— Dar' , oare cine a putut se facă acolofoc?... întrebă o femee băt rână, frângendu-'şi
manile.
— Necuratul, — respunse Bucur, nu
mind pe dracul după obiceiul de acolo ; —
necuratului îi mai place se facă foc, decât
să-'l stingă!
8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal
http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 60/267
Fireşte, că după acest răspuns fiecare îşi
da silinţa să vadă fumul din vîrful turnului. In
sfîrşit mulţi şi afirmară, că 'l-au văzut cum săcade, cu toat e că dela o astfel de distanţă
era imposibil se se vadă.
Efectul produs de acest fenomen extra
ordinar, abia ţi-'l poţi închipui. Aceasta trebue
să o accentuăm. Dacă cetitorul se va trans
pune într'o disposiţie sufletească, cum era a
sătenilor din Măţeşti , nu se va mira nici-de-
cum de cele ce vom povesti mai în jos. Nu
aştept ca ceti torul să creadă în lucruri supra
naturale, dar' se aibă în vedere, ce crede fără
reservă această populaţiune fără cultură. DeCastelul din Carpaţ i se temeau şi până ce
ştiau, că nu e locuit de nime, dar' acum ce
spaimă îi va fi cuprins, când aflară că e lo
cuit, si încă stie Dumnezeu, de ce fel de fiinţe !
Era în Mătesti un loc de întâlnire, cer-cetat des de beutori, ba şi de oameni de aceia,
cari nu beau, dar' le place se stee de vorbă,
povestind, mai de una, mai de alta, — bine
înţeles aceşti din urmă erau puţini. Acest
local, deschis pentru toţi , era cea dintâi , sau
mai bine zis, unica cârcîmă din sat.Cine era proprietaru l acestei cârcîme?
Un Ovreu cu numele Ionas, om în vîrstă de
60 de ani, cu o fisionomie ce arată încredere,
dar' se putea vedea de departe că se ţine de
neamul lui Sem, cu ochi negri, cu nas înco
voiat, obraz lungăreţ, cu păr neted, şi cu barba
— 48 -
8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal
http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 61/267
sa tradiţională. Respectuos şi pururea obligat
el împrumuta bucuros la unul şi altul sumuli ţemai mici, fără a se arăta prea pretensiv pen
tru garanţii, nici prea cămătar pentru int er ese;
aş tepta numai ca datoraşi i se-'i plă tească la ter-
minul hotărî t. Bine ar fi, dacă Ovreii stabi
liţi în Transilvania ar fi măcar aşa de bine
voitori ca cârc îmarul din Măţeşt i!Din nefericire acest bun Ionas e o es-
cepţiune. Coreligionarii sei în privinţa cultului,
confraţii în privinţa profesiunei — pentru-că
unii cârc îmar i pe lângă beuturi vând şi ar ti-
coli de negoţ, — practică măiest ria împru
mutului cu o cămătărie îngrijitoare pentru viitorul ţeranului român. Vei vede mâne-poi -
mâne , că pământul va ajunge din mân a lo
cuitorilor băştinaşi, în mâni streine. Pă mâ n-
turile cele frumoase, puse ca zălog în interesul
lor, practicându-se un astfel de sistem, vor
deveni proprietatea Ovreilor, şi dacă »pământul făgăduinţei* nu e în ludea, poate că va
fi oare-cândva pe carta geografică a Tr an
silvaniei.
Cârcîma «Regele Mat ia« , — c ă c i aşa se
numia, — se află la una din răspântiile marei
uliţi, ce trece prin Măţeşti, în pa rt ea opusă
dela casa primarului . Era o clădire veche,
jumătate de peatră, jumătate de lemn, deşi
stricată pe unele locuri, da r' împodobi tă cu
verdeaţă şi cu o înfăţoşare atr ăgă toare . Er a
o casă »parterre« cu uşă de sticlă cătră stradă,
în lăuntru cât ce treci peste prag, dai în o
8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal
http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 62/267
sală mare_ mobilată cu mese, scaune pent ru
oaspeţi, un dulap pe care se aflau vase, cane,
butelii pahare ; o tişghea de lemn colorit în
negru, dindărătul căreia se afla Ionas stând
în totdeauna la disposiţia muşteriilor sei.
Această sală îşi primia lumina prin patru
tereştri dou ă în păretele de cătră stradă, ear '
două în părete le din faţă. Un a dintre aceste
doue din ; ur mă era acoper ită cu o perdea de
flori şi plan te acă ţătoa re , aşa cât de abia mai
puteau străbate câte-va raze de lumină. * Ea r'
prin cealaltă se vedea toa tă valea din jos a
Vulcanului. La depărtare de câte-va urme de
fereastră curgea murmurător părăul Niadului.Acest părăuaş se coboria de pe înălţimile pa
sului, dintr'un isvor de pe vîrful Orgalului, înco
ronat cu clădirile castelului, întotdeuna întreţinut
cu apă din d'ajuns din vinele munţilor, chiar şi
în timpul verei. Apa lui cristalină se îndrepta
cătră Jiul român, care îl absorbia în cursul seu.La dreapta, lângă sala cea mare, era o
jumătate de duzină de odăi mai mici, în de
ajuns pent ru a da locaş rarilor călători, care
doriau se pauseze la «Regele Matia* îna inte
de a trece frontiera. Călătorii erau siguri de
bună primire, de preţuri moderate, apoi deatenţiunea şi prompt itudinea în serviţiu a unui
cârcîmar, în totdeauna aprovisionat cu tutunurile
cele mai alese, aduse din traficile cele mai
însemnate din giur. însuşi Ionas avea ca odaie
de durmit o mansardă str imtă, a cărei feres
truică se deschidea spre sdradă.
8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal
http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 63/267
8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal
http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 64/267
ocupate de oaspeţi . Ionas umbla dela o masă
la alta, cu o cană în mână , umplând păhărele
ce se goliau mereu.
Era opt ore şi jumătate seara. Discutau
numai asupra lucrului, fără a se pu te înţelege
asup ra măsurilor, ce ar fi să se iee. Toţi
aceşt i oameni erau însă înţeleşi într'un punct :
că, de vreme ce castelul din Carpaiţi e locuit defiinţe necunoscute, acesta e tot atât de primej
dios pentru satul Măţeşti , ca şi un magazin de
prav de puşcă la marginea unui oraş.
— E lucru mare! zise primarul Colţu.
— Foarte mare! repetă dascălul, ţinân-
du-'şi pipa între dinţi.— Foar te mare ! repetă întreaga adunare.
— Ştie ori-cine, zise Ionaş , că vestea
cea rea despre cetate a făcut mare strică
ciune în întreg ţinutul.
— Şi acuma o fi şi mai rău — zise
dascălul Petrică.
— Şi aşa numai rar rătăcia câte un
străin pe aici, replică primarul suspinând.
— Şi de acuma nu se vor mai rătăci
de fel, observă Ionas, suspinând cu bireul.
— Ba mulţi din sat se gătesc se se
mute de aici! zise unul dintre oaspeţi.
— Eu am se me mut cel dintâi, răs
punse un ţeran, numai se-'mi vând viia...
— Pentru aceea n'o să-ţi afli cumpără
tor , fătul meu!, — zise cârcîmarul .
Se poat e vede până und e au ajuns cu
convorbirea aceşti fruntaşi. Pe lângă frica
J52 —
8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal
http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 65/267
personală, ce le-a causat castelul din Carpaţi,
se mai născu în dînşii şi simţământul pentruinteresele lor periclitate . Dacă nu mai vin
călători, Ionas sufere daună în mersul cârcî-
mei. Dacă nu mai vin străini, primarul Colţu
pe rde din venitele de vamă, ca re nu erau
neînsemnate. Dacă nu mai vin cumpără tori
pent ru pământul dela pasul Vulcan, propr ietarii n'au cui să-'l vîndă chiar şi cu un preţ
de nimic. Această stare de lucruri dăinuia
ac um de mai mulţi ani, şi situaţia des tul de
critică, mai avea să se îngreuneze.
Dacă astfel stă lucrul, când spiritele dincastel stau acolo liniştite, fără a se lăsa se
fie văzute vreodată, ce ar fi fost acum, dacă
'şi-ar fi manifestat ele presenţa prin fapte pi
păibile?
Ciobanul Bucur se crezu în drept se
zică, deşi cam cu gura jumătate:
— Dar' totuşi ar trebui...
— Ce? întrebă primarul Colţu.
— Să meargă cineva acolo să vadă,domnule primar.
To ţi se uitară unul la altul, apoi îşiplecară ochii în jos , şi nu dete nimenea nici
un răspuns.
Cârcîmarul Ionas, întorcendu-se cătră pri
marul Coltu zise, ceva mai tare:
— Ciobanul dumitale a spus ce-ar fide făcut.
8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal
http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 66/267
— Se mergem la castel..?
— Da, oameni buni, respunse cârcîma-
rul. Dacă a eşit fum din căminul turnului,
acolo este foc, şi dacă este foc, tr ebue se-'l fi
făcut o mână....
— O mână... dacă nu o gheară! — re
plică un moşneag, clăt inând din cap.— Mână sau gheară, puţin ne priveşte!
zise cârr îmarul . Faptul e, că acum s'a vezut
mai ântâiu eşind fum dintr'un cămin al cas
telului, de când '1-a părăsi t baronul Radu
de Gorţ...
— Dar' dacă a mai eşit fum şi până
acum şi n'a vezut nime ? — observă prima
rul Coltu.
— Ei, aceasta nu se poa te crede nici
odată, replică dascălul Petrica plin de interes.
— Ba foarte uşor se poat e crede, adausebireul, din causă că până acum n'a avut nime
ochian, cu care se poat ă vede ce se întâmplă
în cetate.
Observarea era foarte adevărată. Fen o
menul pu tea se fi fost pro dus cu mult mai
înainte, şi fără de a-'l fi observat ciobanulBucur, ori-cât de buni ochi avea. Dar' ori-cum
stă lucrul, fie că amintitul fenomen e nou ori
vechiu, nu se poate trage la îndoială, că cas
telul din Carpaţi acum era locuit de fiinţe
omeneşti. Aceasta era un lucru dintre cele
mai neliniştitoare pentru locuitorii din Măţeşti
şi Vulcan.
— 54 —
8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal
http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 67/267
învăţătorul Petrică spre a-'şi spriginî
propria sa convingere zise :— Fiinţe omeneşti , oameni buni?.. Nu
pot să cred, nici-decum. La ce fel de oameni
le-ar fi venit în minte, să-'şi caute adăpost
în castel? Cu ce gânduri, şi cum ar fi putut
ajunge acolo?....
— Ce spui dumneata, cine să se fi ascuns acolo? strigă primarul Colţu.
— Fiinţe supranaturale, răspunse das
călul într 'un ton impunător . Pentru-ce să nu
fie spirite, draci, strigoi, poat e chiar iele peri
culoase, care se arată în formă de femei
frumoase.... ? într'aceea, privirile tuturor erau îndrep
tat e cătră uşe, ferestri şi sobă. Şi în adevăr
fiecare avea un sloiu de ghiaţă în spate, ca
nu cumva să se arate una sau alta din fan-
toamele înşirate de învăţătorul Petrică.
— Dar' oameni buni, îsi luă cutezanţaa zice Ionas, dacă acele fiinţe sunt duhuri ,
apoi nu înţeleg de ce au făcut foc, că n'au
să-'şi facă de mâ ncar e. ..
— Dar' vrăjitoriile lor?... răspunse Bu
cur. Nu ştiţi, că trebue să facă foc pent ru
vrăjitorii ?
— De bună seamă! adause dascălul
într'un ton, ce nu suferia contrazicere.
Această părere a fost primită fără a o trage
nime la îndoială, şi credinţa tu turor era, că nu
oameni, ci fiinţe supranaturale 'şi-au ales cas
telul din Carpaţi ca teren pent ru planurile lor.
8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal
http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 68/267
Pâ nă acum Niţă Stan nu luase parte la
dispută. Pădurarul se mulţumise a asculta
cu atenţiune ce zice unul şi altul. Ve
chiul castel, cu murii sei misterioşi, origi
nea sa antică, întocmirea sa feudală, în tot
deauna 'i-a insuflat lui mai mult curiositate,
decât respect. Şi totuşi, fiind om harnic, deşi
era tot aşa de lesne crezător ca ori care alt
locuitor din Măţeşti, dînsul a simţit de mai
multe-ori dorinţa de a merge, se cerceteze
acea clădire veche.
Se poate închipui, că Măriuţa 'l-ar fi
abătut cu ori-ce preţ dela o înt reprindere atâtde cutezată.
Dacă 'i-ar fi venit asemenea gândur i
până ce era încă liber de a lucra după pla
cul seu, treacă ducă-se! Dar' un logodnic nu
mai poat e face ce vrea, nu se mai poate
arunca în nişte astfel de aventuri . Acesta eralucru pentru un smintit nepăsător. Dar' fru
moasa fetiţă, pe lângă toate rugările sale, se
temea totdeauna, ca pădurarul se nu-'şi exe
cute planul. Ce o mângâia niţel era, că Niţă
Stan nici-odată nu s'a declarat formal, că va
merge în castel, c'atunci nimenea n'ar fi avutputere asupra lui, se-'l reţie, — nici chiar ea.
Ştia bine, că e un om îndărătnic şi resolut,
care nici-odată nu 'şi-ar fi re tras cuvântul dat. Ce
zice odată el şi face. Pe Măriuţa ar fi apucat o
fiori de moarte , dacă ar fi ştiut ce gânduri
are iubitul ei, în aceste momente.
8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal
http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 69/267
De vreme ce Niţă S tan păst ra tăce re
nimenea nu luase în considerare părerea cio
banului Bucur. A visita castelul din Carpaţi
acum când era locuit de draci, cine ar cu
teza aceasta, dacă mai are numai niţică minte ?...
Asfel fiecare găsia motive destu l de pu
ternice, ca se nu se încerce nimic... Pr imarul
era prea betrâ n ca se facă o cale aşa de grea...Dascălul avea se meargă Ia şcoală, Ionas avea
se-'şi îngrijească de cârcîmă, Bucur avea se
pască oile, ceilalţi ţerani aveau se se îngri
jească de vitele lor şi se facă fân.
Nu, nici unul nu cuteza se ie asupră-'ş i
aşa ceva, şi fiecare zicea în sine:Cine are curagiu, meargă la cetate, căci
poate vede ori-cine, c'acela nu mai vine înapoi !
In acest moment se deschise repede
uşa cârcîmei spre marea uimire a celor de faţă.
Era doctorul Părăian, — şi dînsul foarte
uşor putea se- fie privit ca una din acele fan-toame periculoase, despre care vorbise das
călul Petrică.
Pacientul seu murise — ceea-ce făcea
onoare mai mult prevederei sale medicale, decât
talentului seu. Doctorul Părăian grăbi deci la
întrunirea dela «Regele Matia«.
»în fine eatâ-'l! c strigă primaru l Colţu.
Doctorul Părăian se grăbi a strânge
mâna celor de faţă, apoi zise într 'un ton cât
se poate de ironic:
»Ei, prieteni, peste tot locul castelul...
castelul dracului, numai de acesta se vorbeşte!...
8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal
http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 70/267
O ! fricoşilor!... Dacă aţi văzut, că iese fum
din acest vechiu castel, lăsaţi se iasă!.. Dar ' învăţătorul nostru Petrică nu se afumă şi el,
ba încă toată ziua?... Intr 'adevăr, înt reg satul
e în spaimă!... In decursul visitelor mele
n'am auzit vorbindu-se decât de asta! Duhu
rile cele rele au făcut foc în cetate?.. . Si de
ce nu, dacă le-a apucat guturaiul!... Se vede,că în odăile castelului e frig şi în luna lui
Maiu.. Ori doară coc pâne pentru cei de pe
ceea lume ! Mai ştii? Doară şi acolo tr ebue
să mănânce oamenii, dacă e drept , că în
viem !... Acolo sunt poate brutarii din cer, care
au venit se facă pâne«...
Ar fi fost în st are să-'ţi spuie un şir
nesfîrşit de glume, de care erau sătui până
în gât sătenii din Măţeşti. Dar ' doctorul Pără
ian vorbia cu o fală de necrezut.
II lăsară să vorbească.
Pe urmă îl întrebă pr imarul :
— Aşa, dumneata , doctore, nu dai nici
o însemnătate celor ce se petrec în castel?....
— Nu, domnule Colţu.
— Nu cumva ai zis dumneata, că ai fi
gata să mergi acolo... dacă te-am ruga noi?...
— Eu?... răspunse infirmierul nepăren-
du'-i bine, că 'i-a adus aminte de vorbele sale.
— Fireşte... Ai zis şi ai repetat de mai
multe-ori! — insista învăţătorul.
— Am zis... fără îndoială... şi înt r' ade-ver, pot să zic şi acuma.
8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal
http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 71/267
— Nu-'i destul se zici, trebue se şi faci,
răspunse Petrică.— S'o fac?
— Da... şi noi stăruim, ba încă t e şi
rugăm se o faci, adause primarul Colţu.
— înţelegeţi, dragii mei... sigur... o ast
fel de întreprindere... —
— Ei bine, dacă vedem că te dai îndărăt, zise cârcîmarul, nici nu te rugăm... fără
zicem, că nu ai curagiu.
— Eu, n'am curagiu?
— Nu! domnule doctor!
— Ionas, mergi prea departe, replică
primarul. Nu tr ebue se provoci pe domnul
Părăian. Ştim noi, că domnia sa e om de
cuvent... Şi ce a zis, va şi face; va face-o.. şi
numai pent ru-ca se facă un serviciu satului şi
ţinutului.
I
— Cum, serios ?... Domnia voastră aţi
vre se me rg la castelul din Carpaţ i? întrebă
doctorul, a cărui faţă roşie deveni palidă.
—- De aceasta nu poţi scăpa, respunse
categoric primarul Colţu.
— Vă rog... vă rog... ! Să ne sfătuim
puţin, daca vreţi!...
— Totul e sfătuit, răspunse Ionas.
— Să fim numai drepţi.. . Ce folos aş
ave dac'aş merge acolo... şi ce aş găsi?...
Nişte oameni de omenie, care 'şi-au căuta t
scăpare în castel... şi care nu fac nici un răunimănui...
— 59 —
8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal
http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 72/267
— Ei bine, replică dascălul Petrică, da că
aceştia sunt oameni de omenie, n'ai se teterni nimic de ei ; vei ave ocasiune de a
le oferi serviciile dumitale.
— Dacă ar ave trebuinţă , respunse doc
to ru l Pără ian şi dacă m'ar chema, se me cre
deţi, n'aş întârzia nici o minută de a merge
la castel. Dar' nechemat nu pot se me duc,şi nu pot face visite de pomană...
— îţi plătim pentru osteneală, zise pri
marul Colţu, şi încă după ceas.
— Şi cine mi-o plăti?...
— Eu..., noi toţi... îţi plătim cât vei cere!
respunse o mare parte dintre oaspeţii lui Ionas.
Evident, că doctorul pe lângă toate
aceste fanfaronade, era tot at ât de fricos ca
şi consătenii sei din Măţeşt i. Dar' fiindcă se
ţinea om luminat şi îşi bătea joc de legendele
de pe acolo, îi venea foarte greu se refuze
ce 'i-se cerea. Şi chiar dacă îi plătiau oste
neala, tot nu-'i venia la socoteală se meargă
în castelul din Carpaţi. Se încerca se ar
gumenteze, că aceea visită nu va ave nici un
resultat, că satul s'ar face de rîs trimitendu-1
pe dînsul la castel... Dar' argumentarea lui
nu plătia doue parale.
— Se vede, domnule doctor, că nu vrei se
te pui în primejdie, replică dascălul Petrica
bagseam' fiindcă nu crezi în spirite...!
— Nu... eu nu cred.
• — Dar' , dacă nu sunt spirite, care vin în castel, sunt fiinţe omeneşti, care s'au aşezat
8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal
http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 73/267
racolo, şi cu care du mnea ta vei ave onoare de
a face cunoştinţă.
Nu lipsia logica din resnnamentul învă
ţătorului şi era greu se-'l combaţi.
— Bine, domnule Petrică, zise doctorul
Părăian, dar' dacă o se mă reţ ină în castel...
— Aceas ta va fi, că te-au primit bine,
replică Ionas.— Făr ă îndoială... Dar ' dacă absenţa
mea s'ar prelungi, şi în sat ar ave cineva lipsă
de mine...
— Noi toti suntem sănătoşi, ca aluna,
răspunse primarul Colţu, şi în Măţeşt i nu să
află nici un bolnav, de când ultimul pacient aldumitale a căpătat bilet pentru ceea lume.
— Vorbeşte serios...! Hotărîtu-te-ai să
pleci?, întrebă cârcîmarul.
— Eu, n u ! replică doctorul . O ! Nu
pentru-că m'aş teme... ştiţi d-voastră, că eu
nu cred în vrăjitorii... Adevărul e, că tot lu
crul îmi pa re absurd, şi vă spun, chiar ridi
col... Pentru-câ a eşit fum din căminul caste
lului...? Un fum care poate nici n'a fost fum...
Hotărît nu!... Eu n'o să merg la castelul din
Carpaţi.
— Voiu merge eu!
Niţă St an cu aceste două cuvinte se
amestecă în conversaţie.
— Tu... Ni ţu le ! strigă primarul Colţu.
—- Eu... Dar' numa i cu conditiunea, că
vine şi dl Părăian cu mine.
1— 61 —
8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal
http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 74/267
Aceasta fu de-adreptu la adresa docto
rului, care îsi esî din sărite.— Ce gândeşti tu, pădurarule? respunse
doctorul . Se te însoţesc eu ?.. In adevăr... fru
moasă pl imbare ar fi... amândoi.. . dac'ar fi
ceva folos... da r' numai aşa se te pui în pri
mejdie... Vezi tu, Niţule, bine ştii că nici drum
nu este până la castel... Nici n'am şti mergepân' acolo..
— Am zis, că voiu merge la castel, răs
punse Niţă Stan, şi dac'am zis voiu merga
— Dar' eu... eu n'am zis!.. strigă doc
torul aşa de tare, ca şi când 'l-ar fi pr ins
cineva de gât.— Dară... dumnea ta ai zi s. .. ! — re
plică Ionas.
— Da!... da!... răspunseră într'un glas
cei de faţă.
Vechiul îngrijitor de bolnavi întărîtat şi
de unul şi de altul, nu ştia cum să se apere.
Ah! cât de mult regreta, că s'a angajat în
tr 'un mod atât de nesocot it prin făloşiile sale .
Nici-odată nu 'şi-ar fi închipui t, că-'l vor luă
în serios, ba încă să-'l facă, să se plătească
cu dînsul... Acum nu-'i mai era cu putinţă,
să scape din încurcătură, fără de a se face
de rîs la întreg satul, ba la întreg ţinutul Vul
canului. Totuşi îşi luă inima în dinţi.
— Mergem.... dacă vrei, zise dânsul; te
însoţesc Nită desi n'o s'avem nici un folos !i > i
— Bine..., domnule doctor, bine, stri
gară toţi oaspeţii dela Regele Matia.
8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal
http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 75/267
— Şi când plecăm pădurarule? în tr ebă
doctorul Părăian, făcendu-se că nici nu
'i-ar păsa.
— Mâne, mâne dimineaţă, respunse Niţă.
Ultimele cuvinte fură urmate de o lungă
tăcere. Aceasta arăta cât de adevăra tă era
emoţiunea primarului Colţu şi a celorlalţi.
Păhărele se goliseră, canele asemenea, şi nime
nu se ridica, nimănui nu-' i trecea prin cap
se părăsească sala şi să meargă la ale sale,
deşi era târziu. Ionas folosi ocasia pent ru a
mai umple înc'odată păhărele cu rachiu...
Intr'acestea în mijlocul tăcerii generale
se auzi o voce bine distinsă, care zise următoarele :
«Niţă Stan, nu cumva se mergi mâne la
castel!... Se nu mergi... că ai s'o păţeşti reu!«
Cine a zis aceste vorbe?... De unde
venia acest glas, pe care nime nu-'l cunoştea
şi care a trebuit să iasă dintr'o gură nevăzută ?...Nu putea să fie decât glasul unui duh,
un glas supranatural , un glas de pe cea lume...
Spaima era la culme. Nici unul nu
cuteza să se uite la celalalt, sau să vorbească. ..
Cel mai curagios — fireşte Niţă Stan —
voia să ştie, ce lucru e acesta. El credea, căcineva din sală a zis aceste vorbe. Şi merse
la dulapul cel mare, ce era în sală şi îl
deschise...
Nu eră nime!
Merse şi cercă în odăile laterale, a căror
întrare era din sală...
8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal
http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 76/267
8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal
http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 77/267
V.
A doua zi, la nouă ore, Ni tă Stan si
doctorul Părăian se gătiau de drum. Inten-
ţiunea pădurarulu i era se meargă la castelul
bănuit pe la pasul Vulcan, pe calea cea mai
scurtă.
După arătarea fumului la turn, după
auzirea glasului misterios în sala dela «Regele
Matia* nu e mirare, că toată lumea din Mă
ţeş ti era în cea mai mare agitaţie. Câţi-va
Ţigani vorbiau deja se părăsească acel ţinut.
In familii încă se vorbia cam tot astfel — vezi
bine se nu ştie nime. Nu rămâne îndoială,
că cel ce a vorbit asa de ameninţă tor tinărului
pădurar nu a fost altcineva, decât — dracul.
In cârcîmă lui Ionas au fost vre-o 15
oameni, dintre cei mai vrednici de credinţă, care
au auzit aceste vorbe ciudate. Nu se poat e nici
decu m presupune, că atâţ ia inşi să fi fost în
şelaţi de o închipuire. Ba, ce e mai mult, Niţă
Stan, vo rbă aleasă, a fost făcut atent, că are
se păţească rău, dacă 'si-ar îndeplini planulde a cerceta castelul din Carpaţi.
8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal
http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 78/267
Şi cu toate acestea tinerul pădura r se
pregătia se plece, fără a fi silit de nimenea.In adever primarul Colţu, deşi doria foarte
mult se se lămurească asupra misterului din
cetate, ceea-ce era şi interesul satului, şi se
aibă cunoşt inţe despre cele ce se petrec acolo,
totuşi a făcut încercări serioase, se abată pe
Niţă Stan dela planul seu. Măriuţa a plâns;cu frumoşii sei ochi negri scăldaţi în lacrimi
1-a rugat, se nu se arunce de bună voie în pri
mejdie. Chiar înainte de a se fi auzit glasul
misterios era un lucru mare acela. Dar' acum,
după ce s'a auzit, era chiar o nebunie. Şi Niţă
Stan, în preajma cununiei sale, voia se-'şi espuie
vieaţa în ăst modru. Logodnica lui îi cădea
în genunchi şi-'l ruga, înse nu-'l putea reţine.. .
Nici rugările amicilor, nici plânsul Mă-
riuţii n'aU putu t înfluinţa asupra pădurarului.
De altfel nimenea nu se mira de aceasta. Ii
cunoşteau caracterul neînduplecat, tenacitatea,
am pute zice încăpăţinarea sa. A zis, că va
merge la castelul din Carpaţi, şi nimic nu
pute se-'l abat ă dela aceasta — nici chiar
ameninţarea, ce-'i era adresată de-adreptul lui.
Da ! va merge la castel şi dac'ar şti că nuse mai re-'ntoarce nici-odată!
Când sosi ceasul plecării, Niţă mai strînse
odat ă la pept pe Măriuţa , carea apoi făcu
cruce du pă dat ina românească, în semn de în
chinare sfintei Treimi
Şi doc torul Pără ian? Ei, bine, doctorulPărăian ar fi voit se scape de a însoţi pe
66 —T
8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal
http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 79/267
păduraru l, dar ' nu-'i era cu putinţă. A spus
lot ce ar fi putut să-'l mântuie!... A adustoat e obiecţiunile, ce 'i-au venit în minte!...
în sfîrşit s'a provocat la acea oprelişte atât
de formală, cunoscută fiecăruia, că nu e per
mis de a merge în castel...
— Această ameninţare e numai pentru
mine, îi respunse Niţă Stan.— Şi dacă tu ai păţi-o, pădurarule,
respunse doctorul Părăian, ce? Crezi că eu
aş pute se scap teafăr?
— Ori vei păţi-o, ori nu, dumneata ai
făgăduit, că ai se vii cu mine la castel, şi vei
veni, căci eu merg!Văzend, că nu e nici un chip de a scăpa
de promisiune, sătenii 'i-au da t drepta te pă
durarului. Ori-cine ar fi voit, ca Niţă St an
se nu întreprindă singur o astfel de aventură.
Sărmanul doctor bine vedea că nu mai poat e
să se dee îndărăt, fără de a-'şi compromi te
situaţia în sat, fără ca să-'l mai şi batjocorească
pent ru făloşîile lui. Primi deci cu resignaţie,
spăriat până dincolo. Se învoise pent ru un
moment, cu cugetul de a stărui pe cale, pe lângă
soţul seu ca să se întoarcă.
Nită Stan si doctoru l Părăian aşadar '
plecară; primarul Colţu, învăţătorul Petrică,
Ionas îi însoţiră până la o încrucişare a st ra-
dei, unde se opriră. **
De aici primarul Colţu se mai uită od at ă
cătră cetate cu ochianul, pe care nu 'l-ar fida t pentru lumea aceasta. Acum nu se mai
— 67 —
5*
8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal
http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 80/267
vedea eşind fum din căminul castelului, deşi
acum ar fi fost uşor de observat în direcţiaorisontului senin al unei frumoase dimineţi de
primăvară. Oare se poate da cu socoteala,
că oaspeţii, naturali sau supranaturali, au fugit
de acolo, văzând, că pădurarului nu mult îi
pasă de ameninţarea lor? Unii credeau astfel
şi aceasta era un ar gument hotărî tor de aduce lucrul până în capăt.
îşi strînseră manile, şi Niţă Stan urmat
de doctorul, dispăru după dealurile ce se în
tind spre pas.
Junele pădurar era în costum de vână
toare, cu căciulă, cu o bluză încinsă cu o
curea, în care era pus cuţitul de vânat, cu
pantaloni largi, cisme potcovite , taşcă de brâu,
pentru pa troane, ear' pe umăr o puşcă lungă.
De altfel era cunoscut ca trăgaciu dibaciu, şi
cum, în loc de stafii, puteau se fie acolo
contrabandişti, care mai^ales pe la graniţi îşi
eserciază meseria, sau în loc de cont raban
dişti urşi cu năravuri nu prea bune, era un
lucru foarte cuminte de a fi astfel înarmat.
Doctorul a aflat de bine a se înarma
numai cu un pistol vechiu, la care din cinci
puşcătur i trei nici nu iau foc. Mai avea el
şi un topor , ce i-1 dase tovarăşul seu, pen tru
caşul dac'ar trebui să-'şi facă drum printre
tufişurile dese ale Piesei. Cu o pălărie cu
margine lată, ca la ţerani, cu surtuc de călă
torie căptuşit , cu cisme mari, potcovite , îi eradestul de greu, dar' credea, că acestea nu-'l
8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal
http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 81/267
8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal
http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 82/267
nu e cu putinţă se pătrunzi , înzădar ar mai
fi încercat cineva se-'i dee de urmă.
înainte de a părăsi alvia adânc săpată
a Niadului, în ca re curgea o ap ă murmură-
toare, Ni ţă Stan încercă a se orienta. Castelul
nu se mai vedea. Numai după -ce ar fi eşit
deasupra din desişurile mari ale păduri lor, ce
acoper poalele munţilor — o notă comună întreg sistemului orografic din Carpaţi —
ar fi putut se mai dee cu ochii de dînsul .
Orientarea era foarte cu greu. Nu putea se
se îndrepte decât du pă posiţia soarelui ale
cărui raze străluciau peste dealurile depărtate
dela resărit-meazăzi.— Vezi, păduraru le , zise doctorul , vezi !...
Nu e nici o cale... sau mai bine, nu e de fel!
— O fi acuşi, respunse Niţă Stan.
— E uşor de zis, Niţă...
— Şi greu de făcut, doctore.
—• Cum se vede, tu eşti hotărî t şiacum ?.-..
Pădurarul se mulţumi a-i respunde prin
un semn afirmativ şi apucă mai depa rte printre
copaci.
în acest moment doctorul bucuros s'ar
fi rentors acasă, dar' consoţul seu, care se uită
înderet, îi aruncă o privire atât de hotărîtă,
încât fricosul nu mai cuteză se remâie înapoi.
Doctorul Părăian mai avea o ultimă spe
ranţă, că Niţă St an nu peste mult se va ră
tăci în mijlocul acestui labirint de arbori,
fiindcă slujba lui de pădurar nu se es tindea
8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal
http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 83/267
până pe aici. Dar ' el îşi făcea socoteala fără
acel presimt mai bun, acel instinct profesio
nal, acea apti tudine »animalică« pentru a zice
aşa, care t e face se te orientezi după semnele
cele mai nebăgate în seamă, după-cum cren
gile se pleacă înt r'o part e ori într'alta, după-
cum pământul pe unele locuri e ridicat sau
cufundat, după coloarea scoarţei arborilor,
sau forma muşchiului, variat după-cum e es-
pus vântului dela mează-zi ori dela mează-
noapte . Niţă Stan era cu mult mai deştept
în lefteria sa, şi cu o pricepere cu mult mai
mare, decât se se peardă chiar şi în nişte lo
curi necunoscute. El ar fi fost demn rival al
unui Bas-de-Cuir sau al unui Chingakook din
descrierile lui Cooper.
Dar' într'adever trecerea prin aceste de
sişuri era împreunată cu greutăţi mari. Ulmi,
fagi, câţi-va arţari, care se numesc «platani
falşi«, stejari superbi se aflau în partea de-desupt , până mai în sus unde se începea o
pădure curat numai de brazi şi molizi, care
se întinde mai până cătră vîrfurile piscurilor
celor mai înalte în partea stângă a pasului.
Aceşti arbori măreţi, cu trunchiurile lor cele
groase, cu crengile, prin care circulă o sevăproaspetă, cu frunzele lor dese şi mari, se
încâlcesc unii printre alţii, formând o colibă
de verdeaţă, prin care nu mai po t pă tr un de
razele soarelui.
Cu toate acestea trecerea era uşoară,
neavând decât se te pleci ca se poţ i trece pe
J— 71
8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal
http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 84/267
rsub crengile joase. Dar' peste câte baricade
au dat, care zăceau jos pe păment, şi cât au
trebuit se lucreze, ca se le de lă ture din cale,
pentru a trece preste trunchii tăiaţi şi preste
rădăcinile cele mari eşite afară, pent ru a se
feri de mii de spini, ce îi împungeau la cea
mai mică at inge re ! Niţă Stan nu era omul
care se se necăjească de aşa ceva ; numai sepoată trece printre arbor i, nici nu-'i păsa de
sgărieturi. Mersul, ce e drept, nu putea fi
decât încet în aceste împregiilrări, pe lângă
părerea de rău şi a unuia şi a altuia, căci atât
Niţă Stan cât şi doctorul Părăian ar fi vrut
s'ajungă la castel până după ameazi . Aşa le-arfi rămas t imp de ajuns ca se visiteze castelul,
şi până seara se se rentoaică la Măţeşti.
Cu securea în mână pădurarul îşi făcea
cale, se poală trece prin mijlocul acestor de
sişuri de spini, provăzute cu tot atâtea baio
ne te vege ta le ; ici piciorul se întâlnia cu unteren grunzos, neasemenea, pe de-asupra cu
rădăcini şi trunchiuri mititele, de care se lovia
la fiecare pas; colea se cufunda în straturi
umede de frunze putrede, grămădite peste
olaltă de zeci de ani şi pe care ventul nu le
mişca dela loc. Miriade de mici bureţi roşii
străluciau pe crengile uscate, ca to t atâtea
punc te fulgerătoare, spre marea spaimă a doc
torului, care săria vezend acest fel de artificii
ori în care par te privia, şi se întorcea cu spaimă,
ca si când s'ar fi acătat de hainele lui rămu-
relele, ca o mână nevăzută, care ar fi vrut
J— 72 —
8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal
http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 85/267
8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal
http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 86/267
se '1 oprească . Nu! sermanul om era foarte
spăriat.Dar' acum pent ru lumea asta nu s'ar
fi rentors singur acasă, ci se silia se nu
rămâie tare îndărăt de consoţul seu, nemişcat
în propus.
Ajunseră apoi la un loc cevaşi mai deschis.
Lumina zilei străbătea acolo mai uşor. Pă-rechi de cocori negri, conturbaţi în singurăta
tea lor, fugiau de pe ramurile înalte şi sburau
cu lovituri mari din aripi. Trecerea prin acest
loc mai deschis a fost şi mai anevoioasă. Acolo
erau răsturnaţi la pământ copaci mari, dobo-
rîţi pa rt e de vânt pa rt e de bă trâneţe, ca şicând săcurea omenească le-ar fi da t lovitura
de moarte. Acolo zăceau trunchiuri urieşe,
mâncate de putregiune, pe care nici-odată
nu-'i va tăia unealta omenească, şi nici-odată
nu-' i va coborî ear în valea Jiului. In faţa
acestor pedeci, greu de trecut şi câte-odatăde neîncungiurat, Niţă Stan şi consoţul seu
avură mult de lucru. Junele pădurar , harn ic
şi vânjos, suporta uşor toate aceste; doctorul
Părăian însă cu picioarele sale scurte, cu burta
sa mare, ostenit, cât abia mai pu tea răsufla,
nu putea să nu mai dee câte o trântă , aşa
că Niţă de multe ori trebuia se-'l ajute.
— »Vezi, Niţule, că eu n'o să scap să
nu-*mi frâng vr'un picior! zise dînsul.
•— Ţi- 'l vei vindeca dumnea ta .
— Bine, Niţule, fii cuminte... Nu vorbi,
ce nu se poate.
— 74 —
8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal
http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 87/267
8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal
http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 88/267
Niadului. Dacă unul era vorbăreţ, celalalt
era tăcut. Nu se va mira nime aşadar' că
Niţă la întrebările lungi ale doctorului a răs
puns scurt.
— Se vorbim niţel, pădurarule, şi se
vorbim serios, zise doctorul.
— Te ascult, respunse Niţă Stan.
— Dacă facem pausă aici, cred că căpătăm putere...
— Cred şi eu.
— înainte de ce ne-am ren toarce în
Mătesti...t >
— N u ! — înainte de a merge la castel...
— Vezi, Niţă, sunt şese ore de când
tot venim şi abia am ajuns la jumătate
calea...
— Deci n'avem timp de perdut...
— Dar' când ajungem la castel o fi
noapte , şi eu îmi închipuesc, pădurarule , căn'o să fii aşa de nebun să-'ţi pui vieaţa în
primejdie prin întunerec; va trebui s'aşteptăm
până mâne..
— O să aşteptăm.
— Aşadar' nu vreai să abzici de planul
teu nebun ?
— Nu!
— Cum? Vezi, că sun tem aşa de os
teniţi, încât avem lipsă de o masă bună într'o
sală, şi de un pat bun în tr 'o odaie, şi mai
gândeşti să pet recem o noap te înt reagă sub
cerul liber?...
— 76 —
8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal
http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 89/267
r— Da, dacă vre-o pedecă ne-ar oprî
de a merge înlăurttrul castelului.
— Şi dacă n'o fi pedecă?...
— Atunc i o se dur mim în vre-o sală a
castelului.
— In sala castelului!... strigă doctorul
Pără ian. Tu crezi, pădurarule, că eu m' aş
învoi se petrec o noapte întreagă înlăuntrulacelui castel blăstemat...
— Fără îndoială, dacă dumni tale nu-'ţi
va mai place, se petreci afară.
— Singur, Niţule?... Nu aşa ne -am în
voit, şi dacă tr ebue se ne despărţim, mai bine
ne despărţ im aici. Eu merg acasă.— Domnule Părăian, noi ne-am învoit,
că dumneat a îmi vei urma, până ce eu o
se merg...
— Da, ziua !... dar' nu noaptea!
— Ei bine, n'ai decât se mergi; şi bagă
bine de seamă se nu te rătăceşti.
A se rătăci , — aceasta îl neliniştia pe
doctorul. Lăsa t singur, nedeprins a merge prin
aceste păduri nemărginite ale Piesei, se simţia
incapabi l de a se reîntoarce în Măţeşti. Afară
de aceea se fie singur, după-ce se va face
noapte , — o noap te poate întunecoasă —
se scoboa re pe coastele munte lui în primejdia
de a se rostogoli în fundul unei prăpăstii,
zeu, nu era pent ru dînsul ceva plăcut . Cu mul t
mai potrivit credea el, că e se rămână cu pă
durarul, fără de a încerca a străbate în castel,
după-ce apune soarele, dacă cumva pă du ra ru l
— 77 —
8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal
http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 90/267
s'ar învoi. Dar' doctorul voi se mai facă ult ima
încercare pentru a abate pe consoţul seu.— Ştii bine, dragă Niţă, replică dînsul,
că nu m'aş pute despărţi nici-odată de tine...
Până când cu ori-ce preţ vreai se mergi la
castel, nu te voiu lăsa singur.
— Foarte bine, domnule Părăian, şi eu
gândesc, că ai face bine, dac'ai face aşa.— Nu. .. înc'o vorbă, Ni ţă. Dacă s'o
face noapte , când o s'ajungem, făgădueşte-'mi
că n'o se încerci se s trăbaţ i în castel ?...
— îţi făgăduesc, domnule, c'o se fac
şi ce nu e cu putinţă numa i s'ajung, şi un
singur mome nt n'o se stau pe loc, până cenu aflu ce se petrece acolo.
— Ce se petrece Niţă! esclamâ docto
rul, dând din umeri. Dar' ce vrei se se pe
treacă ?...
— Nu ştiu nimic, şi de vreme ce vreau
se stiu, voiu si sti...
— Dar' mai ântâiu trebue s'ajungi acolo,
la acest castel al dracului ! replică doctorul,
care nu mai avea alte a rgumente . Dacă ju
deci după greutăţile, ce am avut de învins până
aici, şi după *impul, de care am avut lipsă până
ce am trecut prin păduri le Piesei, poţ i gândi, că
o trece ziua şi când ajungem acolo o fi noap te
târziu...
— Nu-'mi bat capul cu d'al d'astea,
respunse Niţă Stan. în sus pe munt e pă
durea de brad nu e aşa deasă ca cea de ulm,de paltin şi de fag de pe la poale
8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal
http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 91/267
— Dar' cătră vîrf e mai greu de urcat.
— Ce me priveşte, numai se pot eu sui.
— Dar' am auzit, că în împregiurimea
Orgalului sunt urşi!
— Apoi n'am eu puşcă şi dumneata
pistol, se ne apărăm, domnule doctor?
— Dar' dacă s'o face noapte , uşor pu
tem să ne rătăcim prin întunerec!— Nu, de vreme-ce acum avem un că
lăuz, care sper că nu ne-o mai lăsa.
— Un călăuz? — strigă doctorul.
Şi se ridică repede ca s'arunce o pri
vire de nelinişte împregiur.
— Da, răspunse Niţă, şi acest călăuz epărăul Niadului. Dacă mergem tot pe ţermu-
rul drept, trebue să ajungem de-asupra plato
ului, unde isvoreste. Cred că în două ceasuri
suntem la poarta castelului, dacă plecăm nu
mai decât.
— în două ceasuri ? Numai să nu fieşese, zise doctorul.
— Plecăm, gata eşti?..
— Acuşi Niţă, acuşi!... Dar' pausa noa
stră abia a ţinut câteva minute !
— Aceste câteva minute, ..fac o bună
jumătate de ceas. — Pentru ultima oră,gata eşti?
— Gata... când picioarele m'apasă ca
şi când ar fi de plumb... Tu ştii bine, că eu
nu pot umbla pe jos , ca un pădurar, Niţă!.. .
Picioarele mi-s'au umflat, cum poţ i aştep ta
să te urmez numai decât... ?
8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal
http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 92/267
— Ah, mă necăjeşti, domnule! Te las
în pace de a me mai urma! Cale bună!Şi Niţă Stan se sculă.
— Pentru Dumnezeu, Niţă dragă, es-
clainâ doctorul Părăian, asculta-me!
— Eu nu te mai ascult.
— Vezi, şi aşa e târziu, pent ru-ce se
nu rămânem aici, pentru-ce se nu durmim subcopacii aceştia?... Mâne dimineaţă, când o fi
ziuă, plecăm mai depar te şi până la ameazi
ajungem la castel.
— Domnule doctor , respunse Niţă, îţi
repet, că planul meu e se dorm în cetate.
— Nu! esclamâ doctorul, nu... asta n'ofaci, Niţă!... Voiu şti se te împedec.
— Dumneata?
— Am se te opresc... am se te tr ag după
mine!... Dacă o fi lipsă te si bat...
Sărmanul doctor, acum nici nu mai ştiace vorbeşte...
'
La acestea Niţă Stan nici nu mai res
punse, ci luându-'şi puşca la umăr plecă de-a
lungul Niadului în sus.
— Aşteaptă-mă... aş teaptă-mă ! strigă în
tr'un ton despera t doctorul. Ce om al dra
cului !... O minutâ încă!... Picioarele mi-'s
ţapene...
Dar' îndată i-se desţepeniră, pen tru -că
fostul îngrijitor de bolnavi, cu picioarele lui
scurte, apucă pe urmele pădurarului , care nici
nu mai căuta îndărăt.
80 -
8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal
http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 93/267
Era la pa tru ceasuri. Razele soarelui
at ingeau vîrful Pleşii, ca înda tă dup'aceea se
dispară. Ele luminau pieziş vîrfurile brazilor.
Niţă pădura rul şi avea causă se grăbească,
pent ru-că pădurea în par tea din jo s îndată se
întunecă, după-ce se întind umbrele.
Aspect nostim şi straniu ofer aceste pă
duri, unde se grupează părţile rustice alpestre.
în loc de arbori suciţi, strîmbaţi în toate păr
ţile, cu scoarţă crepată, se ridică arbori drepţi,
subţiri, fără crengi, mari de 50—60 urme dela
rădăcir.ă în sus, cu trunchin fără noduri, ear'
în vîrf, ca un acoperement e verdeaţa lor
dăinui toare. Prin tre arbori de abia se faceiarbă ori muşchiu. Pe de asupra pământului
se întind rădăcini uscate ca şi cum ar fi nişte
şerpi îngheţaţi. Pământul e aşternut cu muşchiu
mărunt , galbin, de-asupra căruia se află ace
uscate, picate de pe crengile de brad şi pere
de molid, care fâşăie sub picioare. Ici coleasunt frânturi de roce colţuroase, în stare se
taie şi pelea cea mai tare. Prin pădu rea aceasta
de brad urcarea a fost grea şi ea a ţinut
chiar un pă trar de milă. Pent ru a sui aceste
stânci trebuia să fii vînjos ca vulpea, tare la
glesne, sigur în picioare, cum nu prea eradoctorul Părăian. Lui Nită nu 'i-ar fi trebuit
mai mult de un ceas, dacă ar fi fost singur.
Astfel înse trebui se peardă trei ceasuri cu
pedeca ce o avea în consoţul seu. Trebuia
se-'l aştepte, trebuia se-'i dee mâna, ca se
poată trece cu picioarele lui scur te peste câte-o
— 81 —
6
8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal
http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 94/267
s t ân că m ai mare . Do ct or u l nu se t em ea de câ t
d e un a. S e t e m e a groz av, că va r ă m â n e sin
gur în aceas tă s ingură ta te posomor i t ă .
Cu toa te aces tea coas te le deveneau mai
gr oz av e de urc at , arb ori i în ce pe au a se rări
c ă t r ă vîrful Pleşii. Icî co le a n u mai er au ,
de câ t g r up e s ingu ra t i ce de a rbor i , de mă r i m e
mijlocie . Pr in tr e ac es te gr up e se ve de au
trăsurile lanţului de munţi , cari se r id ică î n
par tea de dindărăt , ş i a le căror l in iamente le
acoperia în câtva ceaţa de seara.
Părăul Niadului , pe care pădurarul nu- ' l
pe rdî i din ve der e, a c u m a se re d u s e la un
p ă r ă u a ş m i c u ţ ; isvorul n u pu te a se fie de
par te . L a câ te va su te de paş i de -a s up ra u l
t i mel or r id icat ur i a le te re nu lu i se înăl ţa pla
to ul Orgal ului , în co ro na t cu zidur i le cast e lului .
Niţă Stan ajunse în fine la acest platou,
după-ce smânci şî pe" do ct or ul ca pe o ma ss ă
iner tă . S ăr ma nu l o m nu ma i ave a pu te re sec
ză 2 0 d e pa şi la de al şi ţ i p a de- 'ţi s u n a u
urechile.
Ni ţă pă du ra ru l ab ia s imţ ia greu t ă ţ i l e
aces tei urcări . El st ăt u nem iş ca t şi privi în
j u r la cas te lu l d in Carpa ţ i , p e ca re n i c i -o da t ă
nu- ' l văzuse mai de aproape. î n a i n t e a ochi lor sei se desvel ia un zid
de ap ăr ar e păr că na t , în ju r un ş a nţ ad ân c,
pe st e car e u n un ic p o d mob il , dar ' era r idica t
p res te poar tă .
î n j u r u l zidului , la s u p ra fa ţ a p l a tou lu i
Org al , to tu l er a păr ăsi t şi în t ăc er e.
8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal
http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 95/267
în penumbra apusului se puteau vede
jur împrejur zidurile castelului, dar' cam con-
fus. Nimenea nu s'areta de-asupra parape tu
lui dela zidul din mijloc, nimenea pe plat
forma cea mai din sus a bastioanelor, nime
nea pe terasa cercuală de 'a primul etagiu. Nici
cât de puţin fum nu se vedea în jurul sfârlezei
fantastice, roşită de rugina seculară.
— Ei bine, Niţă , înt rebă doctoru l Pă
răian, vezi acuma, că nu este cu neputinţă se
treci şanţul, se slobozi în jos podul mobil,
se deschizi poarta ?
Niţă Stan nu respunse . Făcea soco
teală, că trebue se panseze sub murii caste
lului, în mijlocul acestui întunerec cum s'ar
fi putut coborî în fundul şanţului şi se iasă
de ceea parte ca se st răbată în lăuntru?
Fireşte, lucrul cel mai cu minte era se aştepte
până în ziua următoare , ca aşa se încerce la
lumina zilei.
La aceasta a trebuit se se şi hotăras^Ti
pădurarul spre neplăcerea sa şi spre cea mai -
mare bucurie a doctorului Părăian.
8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal
http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 96/267
r
VI.
Luna nouă, îngustă, ca o secere argintie,
apăru pe cer îndată după apusul soarelui. Norii
mânaţi de vântul dela apus atingeau succesiv
ultimele raze ale amurgului. Umbra, cucerind
din ce în ce mai mult teren, în cele din urmăcuprinse întreg orisontul. Cadrul de munţ i
se întunecă din ce în ce tot mai mult, for
mele castelului dispărură îndată sub vălul nopţii.
Desî această noap te începea prin a fi
foarte întunecoasă, nu arăta nimic, că ar
pute fi conturbată prin oare-care răsboaie atmosferice, prin furtună, ploaie sau tempes ta te .
Aceasta era spre norocul lui Niţă Stan şi al
tovarăşului seu, ca e voiau se doarmă sub
cerul liber.
Nu era nici un grup de arbori pe acest
platou sterp al Orgalului . Icî colea câte untufiş mai mic, care nu oferea nici un scut în
contra umezelei de noapte. Stânci erau o
mulţime, unele pe jumătate în pământ, altele
abia se ţineau în echilibru, şi o singură lovi
tură ar fi de-ajuns să le rostogolească prin sîlha
de brazi în vale.
— 84 —
8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal
http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 97/267
8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal
http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 98/267
d e ca re gă se şt i fo art e a d e s e p e la col ţur ile
dr um ur i l or pr in provinci i le ro mâ ne şt i . în t i mp
ce căl ăto rul se od ic hn eş te pe aces tea , po a te
se- 'şi s t îm p er e şi se tea di nt r ' un va s cu ap ă,
p u s de - a s up r a . A p a e r e n oi t ă în fiecare zi d e l o
cui tor ii din ju r. C â n d cas tel ul er a locu it d e
ba ro nul R a d u d e Gor ţ , ace as t ă ba nc ă avea
î n t o t d e a u n a o cană , şi servi tori i familiei a ve a u
grijă, ca ni ci- oda tă se nu r ă m â n ă de şe a rt ă.
D a r ' a c u m e ra p e aici să se stri ce, a c o
perită de muşchiu verde şi al te plante. O lo
vitură cât de mică ar fi sfărîtnat 'o.
L a un c a pă t al bă nc ei era o c o l u m n ă
d e gran it , ră mă şi ţă din o c ru ce vec he, ale
căre i br a ţe ori so nt al e l i ps iau ; abi a se ma i ve
d e a d e al ăt ur i u r m a lor. In ca li ta te a sa d e
sp i ri t sc ru tă to r , doc tor u l Pă ră i an nu pu te a
ad mi te , că ace ast ă cru ce ' l -ar pr ot eg e c on tr a
ară tăr i lo r su pra nat ura le . Se po at e obs erv a oco nt ra zi ce re la u n m a r e n u m ă r de ateişt i ;
cu cât mai puţin cred în Dumnezeu, cu atât
mai ta re su nt disp uşi a cr ed e în dr ac u. A ş a
era şi »docto rul« Pă ră ia n al no s t ru . . In gâ nd ul
lui, ne cu ra tu l nu p u t e a fi d e p a r t e , căci el era
d o m n în castel , pe nt ru dî nsul nu era p o ar t a înschisă , nici p o d u l ridicat , nici z idul de s tu l de
înalt , nici ş a n ţu l des tu l d e a d â n c , p e n t r u - c a
se po a t ă e=î, şi d u p ă - c u m îl p u r t a fanta sia, să
vie la ei amendoi şi să-i gâtuească.
Şi câ nd do ct or ul îşi a d u c e a am in te , că
are să pe tr ea că o n o a p t e în tr ea gă în ac es tecondi ţ iuni , t re m ur a de spa imă . N u ! se cere a
— 86 —
8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal
http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 99/267
rpr ea mu lt dela o fiinţă o m e n e a s c ă ! Nici t e m
pe ra me nt el e mai ene rgi ce n 'a r fi pu tu t resis tala atâta.
Af ar ă d e ac ee a, o id ee îi ve ni în m i n t e ,
târ ziu , — d e ca re nici n u 'i-a tr ăs ni t prin ca p,
c â n d a pl ec at din Măţ eşt i . E r a Mar ţi se ara ,
şi în a ce as t ă zi, oa me ni i din ţ in ut ul ac el a se
feres c d e a eşi din ca să d u p ă - c e sfinţ eşte so a
rele . Ma rţ ia , se ştii , că e ziu a fer mec ăt orf il or
şi a bo sc ca ne lo r . D u p ă cu m se pov es te ş t e
din băt rân i, în ac ea st ă n o a p t e vin str igoi şi
vîrcolaci de p e cee a lu me . D e a ce ea Ma rţ i
n o a p t e a n u 'ţi-a r eşi ci ne va în uliţă, ori p e
drum, pentru lumea asta .
Şi ea tă că do ct or ul Pă ră ia n să găs ia nu nu
mai d e p a r t e de cas a sa, dar ' în ap ro pi er ea
unui castel locuit de strigoi, la 2 sau 3 mile
de s at ! Şi t r e b u e se st ee aici p â n ă a d o u a
zi..., d ac ă c u m v a s'ar ma i face p e n t r u el ad o u a zi! In ad ev ăr ace st a era lucrul dr ac ul ui !
A dâ nc i t în ace st e idei b izare , do ct or ul
văzu pe pădurar cum îşi scoase din traistă o
bucată de carne rece şi începu a mânca,
d u p ă ce t r as e o du şc ă sd ra ve nă din ploscă .
S e re cu le se şi dî ns ul şi so co ti că nici n' ar
p u t e se facă ceva mai bu n, d ec ât să- ' i u r m e z e
pilda. U n picior de gâsc ă, o b u c a t ă b u n ă
d e pâ ne , u d a t ă cu r a c h i u ; nici c ă p ut e a se
fie ceva ma i b u n p e n t r u re câ şt ig ar ea pu te ri
lor pe rd ut e . Cu aces tea el p u t u să-'ş i m u l c o -
mească foamea, — dar ' nicidecum frica.
J— 87 —
8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal
http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 100/267
r- Acuşi se durmim, zise Niţă Stan, aşe-
zându-'şi traista jos lângă stâncă.
— Noapte bună, domnule doctor.
— E uşor de poftit noapte bună, nu
mai tare me tem, se nu se sfîrşească cu rău...
Niţă neavend tocmai gust de vorbă,
nici nu respunse. Obicinuit prin serviciul lui
de a dormi prin pădure, se odichni foarte
bine pe banca de peat ră. Doctorul însă nu
pu tea face altceva decât să înjure în gândul lui,
când auzia resuflarea regulată şi liniştită a
consoţului seu.
In aceste mo me nte lui îi era imposibil
se-'şi nimicească simţurile de auz şi vedere.
In butul ostenelelor de peste zi mereu privia
jur şi-'şi ascuţia urechile. Creerul seu căzuse
pradă acelor vedenii şi închipuiri ext ra-vagante,
care dau naştere insomniei. Ce voia el săvadă în întunecimea atât de deasă? To t şi
nimic, formele atât de vage ale obiectelor ce-'l
încunjurau, norii mânaţi de vent pe cer, massa
puţin perceptibilă a castelului. Apoi 'i-se
părea, că stâncile de pe platoul Orgalului să
mişcă într 'un fel de dans infernal. Puse înmişcare, să rostogol iau spre mur, peste cei
doi nesocotiţi , îi sdrobiau înaintea porţii ce
tăţii, a cărei întrare le era interzisă!
Nefericitul doctor se ridică, ascultă su
netele, ce vuiau la suprafaţa platouri lor înalte,
aceste murm ur e neliniştitoare ce păreau caun amestec de freamăt, de gemet şi de
încă vrei să dormi?
— 88 —
8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal
http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 101/267
suspin. Mai auzia rîndunelele de noapte , cari
în sbor atingeau cu aripile lor stâncile, lilieciieşiţi la plimbarea lor nocturnă, două sau
trei cucuveice cu sbierătul lor plângător, ce
seamănă, auzit din depărtare, cu un suspin.
Sudori de moarte inundară corpul doctorului,
ear' musculaturile 'i-şe contractau simultan.
Astfel se st recurară încetul pe încetuloarele până la miezul nopţii. Dacă doctorul
ar fi put ut conversa, ar fi putut din timp în
timp, să mai schimbe câte-o vorbă şi să dee
curs liber plângerilor sale; astfel s'ar fi simţit
mai uşurat. Dar' Niţă Stan durmia, şi durmia
un somn adânc.
Miezul nopţii — oara cea mai fatală
dintre toate, oara apariţiunilor, oara strigoilor.
Dar' ce se întâmplă ?
Doctorul se ridică şi se în trebă în s ine:
oare deştept-e sau e sub impresia unei ha -
lucinaţiuni?
Eată ce ved e: în sus — nu! oare nu se
înşeală? — forme neobicînuite strălucind de o
lumină spectra lă se văd trecând dela o mar
gine a orisontului până la ceealaltă, se înalţă,
se schimbă, se coboară cu norii de od at ă;
forme ciudate de monştr i, balauri cu coadă
de şerpe, polipi gigantici, vampiri enormi,
cari s'avântă în toate părţi le, cască gura, în
tind ghiarele, ca şi când ar vre să pr indă şi
să înghită.
Apoi 'i-se părea, că pe pla toul Orgalu-lui se mişcă stâncile şi copacii. Sunete bine
8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal
http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 102/267
distinse îi ajungeau la ureche în interval e
regulate.
— Clopotul... murmură dînsul, clopotul
castelului!
Da ! înt r'adevăr cioporul vechei capele,
şi nu al bisericei din Vulcan, al cărei sunet
ventul 'l-ar fi minat în direcţie contrară.
Clopotul începe a bate mai repede...
Mâna care-'l trage, nu-'l t rage după mort...
Nu! Ci de alarmă, de primejdie. Vibraţiunile
clopotului se reîntorc în ccho dela frontiera
Transilvaniei.
La auzul acestor sune te jalnice ca moartea, doctoru l Părăian fu cuprins de o frică
grozavă, de o durere nesuportabilă, de un
cutremur iresistib 1, care făcea se-'i curgă su
dori reci pe tot trupul.
Pădurarul încă se deşteptă din somn
la vibraţ iunile teribile ale clopotului. îşi veni în ori, în timp ce doctorul era cuprins de
• fiori de moar te .
Niţă ascultă, şi cu ochii cercă se pă
trundă întunecimea deasă, ce învăluia castelul.
— Clopotul.. clopotul... repetă doctorul.
Numai dracul îl trage!... într'adevăr, credea mai mult ca nici
odată în diavol, sărmanul doctor, care era acum
mai fără conştiinţă de sine!
Pădurarul, nemişcat, nu i-a răspuns.
Răcnete subite, asemenea celor ce le
dau sirenele marine la sosirea în porturi,erump în unde tumultuoase. Aerul e pus în
— 90 —
8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal
http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 103/267
»vede... forme ciudate de monştri, balauri, cu coadă deşerpe, polipi gigantici, vampiri enormi...* (pag. 89).
8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal
http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 104/267
mişcare înt r'un cerc întins prin aceste sonuri
asurzitoare.
O lumină din turnul central, o lumină
intensivă, de unde ies lustri de o vivacitate
păt runzătoare , raze orbi toare . Ce focar a pro
dus această lumină puternică, ale cărei ra-
diaţiuni se prelungiau în dungi estinse la
suprafa ţa platoului Orgal? De unde poate
proveni acest isvor fotogenic, ce se pare a
învăli stâncile, în vreme ce apar într'o vine-
teală neobicînuită ?
— Nită.J Nită...! exclamă doctorul, uită-te
la mine!. .. 'Mi-se pa re că sunt mai mort!.. .
In adevăr pădura rul şi doc torul aveau
aspect de morţi, figură palidă, ochi stinşi,
perul asemenea muşchiului , ce creşte, după
legendă, pe craniul celor spânzuraţi...
Stan înmărmuri de ce văzu şi auzi. Do c
torul Părăian ajunse la culmea spaimei, muşchiicontractaţi, părul ridicat, pupilele dilatate, cor
pul mai îngheţat. Cum zice poetul : «Con-
templaţ iuni lor* 1 ) : «respira fiori« !
O minută — cel mult o minută a du ra t
acest fenomen oribil. Lumina neobicînuită
slăbi gradat, vuetul încetă, şi platoul Orgalu-
lui ajunse în tăcerea şi întunerecul nepătruns
de mai 'nainte.
Nici unul nu mai încercă a durmi ; doc
torul, mai mort de spaimă, pădurarul , lipit
de banca de peatră, aşt epta sosirea aurorei.
•) Victor Hugo.
8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal
http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 105/267
— »Niţă.. ! Niţă.. .! exclamă doctorul, uită-te la mineU (pag. 92,).
8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal
http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 106/267
rLa ce se gândia Niţă Stan în faţa acestor
lucruri, în adevăr supranaturale pent ru ochiisei? Acestea toate nu-'l puteau abate dela ho -
tărîrea sa? Chiar de ar cădea pradă,: urma-va
el această aventură temerară ? Sigur ! A zis, că
va pă tr unde în castel, şi va visita turnul... Dar'
nu e de ajuns, că a venit până la zidul ne
accesibil, a escitat mânia spirite lor şi a provocat această revoluţie a elementelor? I-s'ar
imputa, că nu 'şi-a ţinut promisiunea, dac 'ar
merge în sat fără de a fi cutezat se stră
bată în castelul locuit de draci ?
De-odată numai doc toru l se repede asu
pra lui, îl prinde de mână, cearcă să-'l târascădupă sine, repetând într'una:
— Haide!... Haide!...
— Ba nu! respunse Niţă Stan.
Apoi prinse bine pe doctorul, care după
ultima încordare căzii la pământ.
In fine noaptea trecu, şi atât pădurarul
cât şi doctorul erau într'o astfel de stare su
fletească, cât nici unul nu 'şi-a putut da seamă
de timpul pe trecut până în ziuă. Nimic nu-'ş i
pu teau aduce amin te de cele ce s'au întâm
plat înaintea zorilor.
In acest mo ment o dungă roşie se arată
pe vîrful Paringului, la marginea dela răsărit
a Orisontului, de ceea parte a văii Jiului. Al
beaţa caracteristică se răspândi din zenit
pe o parte a cerului, vărgată ca o pele de zebră.
Niţă Stan se întoarse spre castel. Văzu
forma lui din ce în ce mai pronun ţa tă . Turn ul
— 94 —
8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal
http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 107/267
se înalţă din negurile ce se lăsau pe pasul
Vulcan, capela, galeriile, zidul se desfac din
ceaţa nopţii, apoi pe zidul din colţ se des-văleşte fagul, ale cărui frunze le, clătina
vântul dela răsărit.
Nici o schimbare în înfaţoşarea obicinui tă
a cetăţii . Clopotul era tot aşa de nemişcat ca
şi vechea sfârlează feudală. Nici un fum nu
eşia din coşurile turnului, ear ' ferestrile cu
grilaj erau bine închise.
Pe de-asupra platformei sburau câteva
pasări, ciripind cântecul lor de dimineaţă.
Niţă Stan îşi întoarse privirea cătră in
trarea principală a castelului. Podul mişcă
tor, ridicat preste deschizătură, închidea poarta
înt re doi pilaştri de peatră, pe care era gra
vată armătura şi emblema baronilor de Gorţ.
Pădurarul era decis a duce până în sfir-
şit această expediţie aventurioasă ? Da, hotă-rîrea sa nu au schimbat-o întâmplările din
noaptea trecută. »Ce ai zis să şi faci« : aceasta
era devisa lui, după -cum ştim. Nici vocea
misterioasă, ce '1-a amenin ţa t personal , în sala
cea mare dela «Regele Matia«, nici fenome
nele neexplicabile de tunet şi lumină, al cărormartor ocular a fost, nu-'l pu teau împedeca
de a întră în lăuntrul castelului. O oară îi e
de ajuns se percurgă galeriile, se viziteze tur
nul, şi după ce îşi va fi împlinit promis iunea
se va reîntoarce în Măţeşti, unde poate să
sosească până Ia ameazi.
8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal
http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 108/267
rCe priveşte pe doctorul Părăian, dînsul
nu era decât o maşină inertă, neavend putere
nici de a resista, nici de a voi. Mergea încotro
îl împingea. Dacă cădea jos, nu se mai putea
ridică. Groaza nopţii trecute '1-a hăbăucit de
tot , şi nu făcu nici o observare , când pădura
rul, arătând spre castel, îi zise:
— »Se mergem!»
Se făcuse ziuă, şi doctorul s'ar fi putut
re 'n toarce în Măţeşt i fără tea mă de a se ră
tăci prin pădurile Pleşii. Dar' nu ne e permis
să-'i socotim de merit, că a rămas cu Niţă
Stan. Dacă n'a părăsi t pe consoţul seu, şi
n'a luat drumu l cătră sat, era pentru-că nu
mai cunoştia situaţia, în care se afla, pentru-că
nu era decât un corp fără de suflet. Când
pădurarul '1-a dus cu sine cătră marginea şan
ţului, el nici nu s'a mai opus.
Dar' era oare cu putinţă se străbată în
cetate pe aiurea, decât pe poar tă? De aceastavoia se se convingă Niţă Stan înainte de toa te .
La zid nu se vedea nici o gaură, nici o
surpătuiă, nici o crepătură, pe unde ar fi
put ut întră în lăuntrul fortăreţei. Er a chiar
surprinzător , că aceşti muri vechi au remas
aşa de bine conservaţi — ccea-ce se puteaatribui numai grosimei lor. Urcarea pân ă la
parcană se părea imposibilă pentru-că aceasta
era peste şanţ, la o înălţime de vre-o 50 de
urme. Se vedea deci, că Nită Stan, în mo-
mentul, când era se în tre în castelul Carpa-
ţilor avea se dee peste obstacole de neînvins.
J— 96 -
8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal
http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 109/267
8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal
http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 110/267
nile şi cu picioarele s'ar fi putut urca până
la arcul de de-asupra porţii.
Evident, că Niţă Stan nu voia se obl ige
pe doctorul, ca să-'l urmeze în acest asalt .
Un domn aşa de gras nici n'a r fi pu tu t în
cercă aşa ceva. Se mărgini deci a-'l scutura
numai bine, pent ru a-'l face se înţeleagă de
ce e vorba, şi-'i recomandă se rămâie în fun
dul gropii, fără a se mişca.
Apoi începu a se urca de-alungul lan
ţului în sus. Nu era aceasta decât un joc
pentru musculatura lui de muntean.
Dar' , când doctorul se văzu singur, earăşi
îl cuprinse spaima. El cătâ în jur, privi pe
consoţul seu atârnând deja la vre-o 12 urme
de-asupra pământului, şi strigă cu o voce înă
buşită pe jumătate de spaimă.
»Stai... Niţă... stai!«
Pădurarul nu-'l mai asculta.
— Haide. .. haide înapoi... că de nu eu
me rg ! strigă doctorul, succezendu-'i acuşi să
se ridice pe picioarele sale.
— Pleacă! răspunse Niţă Stan.
Şi continuă de a se urca încet de alun-
gul lanţului dela podul mişcător.Doctorul, într'un paroxism de frică, în
cercă să iasă din şanţ, cu gândul să se urce
pe platoul Orgalului, şi să o iee cât va pute
de grabnic cătră sat...
Dar', eată mi nu ne ! Aducându- 'şi aminte
de cele ce s'au petrecut în noap tea trecută,el nici nu se putî i mişca... Picioarele îi re -
8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal
http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 111/267
8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal
http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 112/267
maseră pe loc, ca şi cum ar fost ţintuite la
pământ. .. Nu mai putea se pună unu îna
intea celuialalt... Nu!... Călcâiele şi tălpile
cismelor îi erau ca şi cleite de păm ent. . . Par'
c'ar fi fost prins'în cuşcă!... în starea aceasta
era cu mult mai încremenit, decât se -ş i poată
da seamă... Probabil că cuiele cismelor îlopriau de a se mişcă.
Ori-cum, sermanul om sta pe loc ca o
statuă... Era ţintuit la păment ... Ne mai pu
tând striga, da numai desperat din mâni...
Ai fi zis, că vrea se scape din ghiarele unui
polip, care se întinde asupra- 'i din pământ. ..Niţă Stan ajunsese de-asupra porţi i şi
puse mâna pe un fer, pe care era aşezată una
dintre ţiţinile podulu i mişcător...
Un st rigăt de durere resunâ, apoi arun
cat îndărăt , ca şi cum ar fi fost lovit de ful
ger, se mai prinse înc'odată de lanţ, în modinstinctiv, şi se rostogoli în adâncimea şanţului.
— »Bine a zis glasul acela că o se pă
ţesc reuU mur mură dînsul, şi-'şi perdu con
ştienta.
8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal
http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 113/267
VII.
Cine ar pute descrie îngrijirea ce dom
nia în Măţeşti dela plecarea junelui pă
durar şi a doctorului Părăian? Şi aceasta
creştea mereu cu oarele ce tr ec eau; si cu câtoarele treceau se păreau mai fără sfîrşit.
Primarul Colţu, cârcîmarul Ionas, das
călul Petrică si alti câtîva nici nu s'au de-' î i
părtat de pe ridicătura din mijlocul satului.
Fiecare dintre dînsii se silia se observe ceva
în grămada depărtată a castelului, se vadă
dacă nu cumva se mai arată ceva deasupra
turnului . Că nu se mai arată nici un fum —
a fost constatat cu ajutorul ochianului în
dreptat mereu în direcţiunea aceea. In adever
cei 2 florini, daţi pent ru acest inst rument ,
n'au fost bani daţ i de geaba. Bireul, om to t
deauna interesat, ţinând bine punga în bu
zunar, niciodată n'a regretat mai puţin de
cheltueala făcută, decât acum.
La amiazi, când veni Bucur cu oile dela
păşune, toţ i îl în trebau n'a văzut ceva nou,extra-ordinar, supranatura l ?...
8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal
http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 114/267
Bucur răspunde, că a fost până în fun-
dul văii Jiului, fără de a fi văzut ceva bănuitor.
După prânz, cătră două ceasuri, fiecare
îşi reocupă locul de observaţie. Nime nu
rămânea acasă, şi mai ales nimănui nu-'i venia
în minte să mai meargă la «Regele Mat ia« ,unde
s'a auzit glasul amenin ţător. C a păreţii să
aibă urechi, mai merge, căci aşa e vorba,folosită în graiul românesc, dar' ca să aibă şi
gură... —
Harnicul cârcimar se putea teme, că va
fi silit să-'şi închidă cârcîma; cu asta îşi bătea
mereu capul. Se temea să n'ajungă să-'şi
închidă neguţătoria, să-'şi bee el rachiul, înlipsă de oaspeţi. Spre a se pu te linişti pe sine
şi populaţia din Măţeşti, el a purces la o
lungă investigaţie a «Regelui Matia«, căutând
prin toate odăile până şi în aşternutul patu
rilor, visitând toat e lăzile şi dulapurile, apoi
cercetă cu de amăruntul prin toate colţurilesalei celei mari, în pivniţă şi în pod, unde
vre-un blăstămat ar fi putut pune la cale
această grozavă mistificaţie. Dar' în zădar.
N'a aflat nimic!... Nimic, nici în partea casei
de cătră Niad. Ferestr ile erau cu mult mai
înalte, decât să se fi pu tu t cineva ridica pânăla deschizătura lor pe păretele oblu, ce ajungea
până în alvia rîului, care era atât de repede
Puţin ne impo artă ! Frica nu era întemeiată şi
va trece, fără îndoială, încă mult timp, până-
ce clienţii lui Ionas îşi vor recâştiga încre
derea în cârcîma şi rachiul lui.
— 102 —
8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal
http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 115/267
Mult timp? Greşeală ; vom vede că
această fatală profeţie nu s'a realisat.
Câteva zile mai târziu, în urma unor
împregiurări cu totul neprevăzute, notabilităţile
satului îşi reocupară locul pe lângă mesele
dela «Re ge le Mat ia * spre a ţine consfătuirile
de toat e zilele pe lângă păhărele pline de
rachiu.
Dar' se revenim la junele pădura r şi la
consoţul seu, doctorul Părăian.
Cetitorul îşi va aduce amin te , că la ple
carea din Măţeşti, Niţă Stan promisese Mâ
nuţe i, că nu va zăbovi mult cu visita sa în
castelul Carpaţilor. Dacă nu se nenorocia,dacă ameninţările aspre, adresate lui nu s'ar
fi împlinit, până în seară la tot caşul ar fi
fost acasă. Aici îl aşteptau, şi Do am ne , cu
câtă nerăbdare! De altfel nici tinera fetită,
nici tatăl seu, nici învăţătorul şcoalei din sat
n'au putut predeve, că din pricina greutăţilorcălătoriei pădurarul nici cum nu va pu te ajunge
la vîrful platoului Orgal până în seară.
Neliniştea, destul de ma re în decursul
zilei, întrecu ori-ce măsură, când au auzit la 8
ceasuri, că trag clopotele în Vu lca n; aceasta
se auzia foarte bine din Măţeşt i. Ce să sefi pu tu t întâmpla, că doctorul şi Niţă St an
nu s'au mai re'ntors dup' o absenţă de-o zi?
Nimănui nu-'i venia în minte să meargă acasă,
până ce nu-'i vor vede sosiţi. In fiecare clipă
li-se părea , că-'i văd eşind de după dealurile
de cătră pas.
— 103 —
8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal
http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 116/267
Primarul Colţu şi fiică-sa eşiră în capă tu l
satului, ear' pe păstor il trimeseră înainte.
De nenumărate -ori li-se părea că le veci îndepărtare umbra prin zarea ce se deschidea
prin tre arbori... Totul era decepţ iune ! Pe
dr umul de printre dealuri nu era nime, ca
de obiceiu, pentru-că foarte rar se în tâmpla
se treacă vre-un om în vreme de noap te
peste graniţă . Pe lângă aceast a era şi Marţi
seara — seara strigoilor — şi aşa în această
seară oamenii de pe acolo n'ar fi eşit afară
după-ce sfinţia soarele, Doamne fereşte. Niţă
Stan pare c'a fost nebun, când tocmai ziua asta
a ales-o ca se visiteze castelul . De fapt însă
el nici nu 'şi-a adus aminte de aceasta, dar'
nu numai el, ci nimenea din sat.
Cu atât mai mul t se gândea la el Mă
riuţa. Ce icoane înspăimântătoare crea fan
tasia ei ! Cu gândul ea urmăria pas de pas pe
logodnicul seu, cum st răba te prin desişurilePleşii, până-ce în fine ajunge la vîrful platoului
Orgal. .. Acum s'a făcut noapte ; 'i-se părea
că îl vede prin curte, cum vrea se scape de
duchurile, ce neliniştesc castelul din Carpaţi...
A căzut jertfă vrăjitoriilor acelora... E victima
resbunări i lor., 'L-au prins şi 'l-au închis într'o temniţă, în păment... doară e şi mort...
Săr ma na copilă ce n'ar fi dat ca se
poată merge după Niţă! Şi fiind-că nu putea,
'l-ar fi aş teptat aici toa tă noaptea. Ta tă l seu
însă n'o lăsă, ci puseră pe cioban să aştepte
el singur, ear' ei se reîntoarseră acasă.
8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal
http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 117/267
î n fiecare an, în ziua de Sân-Petru se începe »tîrgul de
fete« (pag. 106).
8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal
http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 118/267
8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal
http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 119/267
Ce noapte petrecu, trista Mâriuţă, între
îngrijiri şi lacrimi! N'a putut durmî de fel.
Cu fereastra deschisă, cu privirea aţinti tă spre
stradă, 'i-se părea c'aude un glas, ce-'i spunea :
— »Niţă n'a băgat în seamă amenin
ţările!... Măriuţa nu mai are logodnic!«.
O amăgire a simţurilor ei ag it ate! Nici
un glas nu s'auzia în tăcerea profundă a
nopţii. Fe nom en ul neexplicabil din sala dela
«Regele Matia» nu se reproducea în casa
primarului Colţu.
A doua zi des de dimineaţă poporul
din Măţeşt i era afară. Dela deluşorul cunoscut
până la cot itura drumului între dealuri eraun umblet neîntrerupt; unii mergeau, alţii
veniau ; — unii s'audă ce s'a-'ntemplat, alţii
se spuie ce-au auzit. Povestiau, că ciobanul
Bucur s'a dus mai bine de o milă din sat,
da r' nu prin pădurile de pe Pleşa, fără numai
până la margine, şi n'a mers el atâta numaide geaba.
Acum îl aş teptau , şi ca se le poată
spune mai iute, pr imarul Colţu, Măriuţa şi
Ionas au mers până-'n capetul satului.
Peste o jumă tat e de ceas au auzit, că
Bucur vine, dar' nu în fugă.Nu le pă rea semn bun, că vine aşa
încet.
— Ei bine, Bucure, ce ştii?... Ce-ai
auzit?... îl în trebă primarul Colţu, cât ce sosi.
— N'am vezut nimic... n' am auzit ni mic!
respunse Bucur.
8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal
http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 120/267
r— Nimic! — murmură tinera fetiţă, ai
cărei ochi se umplură de lacrimi.
— Când s'a zărit de zi, am văzut doi
oameni cam la o milă de-aici. Credeam la
început, că e Niţă cu doctorul... dar' n'au
fost ei!
— Nu ştii cine au fost oamenii aceia?
întrebă Ionas.— Au fost doi călători străini, cari au
trecut dimineaţa peste graniţă.
— Vorbit-ai cu ei ?...
-- Vorbit.
— Şi vin cătră sat?
— Ba nu, au apucat cătră Retezaţii ,vreau se urce la vîrful lui.
— Sunt numai călători?
—• Eu aşa socot, domnule Colţu.
— Şi âstâ noapte , când au trecut peste
graniţă, n'au văzut nimic în jurul castelului?
— Nu, pentru-că atuncea erau dincolode graniţă, răspunse Bucur.
— Aşadar ' nu ştii nimic de Niţă ?
— Nu, nu!
— Doamne Dumnezeule!... suspina săr
mana Măriuţa.
— Altmintrelea poţi întreba şi dumniata
pe călătorii aceia, adause Bucur, căci vreau
să stee şi în Măţeşti înainte de a pleca mai
departe.
— Numai să n' audâ rău despre cârc îmă
mea! cugeta în sine nemângăiatul Ionas.
Dac'ar şti, nici n'ar mai sta p'aici!
J— 108 —
8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal
http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 121/267
Acum de treizeci-şi-şese de ceasuri se
to rtura cârc îmarul cu gândul , că nu va maicuteza nime se mă nânce şi se doar mă la
»Regele Matia«.
întrebările şi răspunsurile schimbate între
păstor şi stăpânu l seu n'au lămurit întru
nimic situaţia. Şi din pricina, că păduraru l
şi doctorul n'au mai sosit până la 8 ceasuridimineaţa, se putea oare presupune, că nu s'or
mai re- 'ntoarce nici odată?... Nime nu se poat e
apropia nepedepsit de castelul din Carpaţ i!
Obosită de emoţiunile acestei nopţi de
insomnie, Măriuţa nu mai avea putere se stee
în sus. Numai cât n'a nebunit şi abia putea
umbla. Tatăl seu o însoţi până acasă. Acolo
ear' o năpădi ră lacrimile. Se văieta şi striga
după Niţă... Vo ia să meargă să-'l caute... îţ i
era milă de dinsa şi te temeai se nu se bol
năvească.
Cu toate acestea era o cerinţă neapărată,
ca se s'apuce de ceva. Fără a pe rde o
minută trebuia să caute pe pădurar şi pe
doctor. Nu puteai se zici numai, că au ajuns
în primejdie şi c'au căzut pradă fiinţelor din
castel, fie pământene, fie din cea lume, puţin
ne impoar tă. Luc rul de căpe tenie era se se
stie, ce s'a făcut Nită Stan si doctorul ? Această
datorinţâ era nu numai a prietenilor lor, ci
şi a celorlalţi săten i. Cei mai harnici nici
nu se feriră de a st răbate de-alungul păduri le
de pe Pleşa şi a păt runde pân ă la castelul
din Carpaţi.
— 109 —
8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal
http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 122/267
După mai multă vorbă în dreapta şi-'n
stânga despre cele-ce ar fi de făcut, se şi
găsiră trei la numer, cei mai harnici: anume
primarul Colţu, ciobanul Bucur şi cârcîmarul
Ionas, — alţii n'au mai fost. Dascălul Pe
trică spunea, că are dureri grozave în picioare
şi nu poa te se m eargă; nici în şcoală n'a
pu tu t sta decât numai întins pe doue scaune.
Căt ră n oue ceasuri, primarul Colţu şi
consoţii sei, înarmaţi cu precauţiune, apucară
drumul cătră pasul Vulcan. Chiar la locul,
unde se despărţiră eri .de Niţă, intrară în
desişul pădurii.
Ei îşi ziceau, şi nu fără drept , că dacă
pădurarul şi doctorul vor fi pe drum cătră
casă, vor veni to t pe acelaşi loc, prin pădurile
Pleşii. Aşadar ' cât ce-au în trat în pădure ,
le au dat uşor de urmă, căci dînşii 'şi-au făcut
cu securea drum pintre arbori.Se-'i lăsăm de o-camdată se meargă ,
pentru-ca se vedem ce se pet recea în Măţeşti,
de când au plecat aceştia. Dacă mai înainte
s'a părut neaperat de lipsă, ca oameni de
bunăvoe se mear gă înaintea lui Niţă şi a
doctorului, acum după-ce au plecat, se părea,că au făcut un lucru dintre cele mai nesocotite.
Ce folos, dacă acum după o nenorocire va
ma i urma şi a doua! Că pădurarul şi doc
torul au căzut jertfă încercărilor, nu se mai
îndoia nime. Şi acum ce folos, dacă şi pri
marul Col ţu, Bucur şi Ionas vor cade Jertfedevotamentului lor? Nu era de ajuns, că tinera
8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal
http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 123/267
copilă îşi plângea logodnicul, acum se ma-
deplângă şi pe1 tatăl seu? Ear' prietenii cio
banului şi ai cârcîmarului s'or căf, că nu
'i-au oprit!
Supărarea a devenit generală în Măţeşti
şi nu era nici un semn, c'ar pute să înceteze
în curând. Admiţând, că n'o să păţească
chiar nimic, to tuşi pr imarul Colţu şi cei doiconsoţ i nu po t se sosească acasă până-ce
înoptează.
Cât de t are au fost sut prinşi, când
cătră două ceasuri după amiazi îi văzură nu
mai, că vin pe drum nu depa rt e de sa t !
Cu câtă bucurie fugi Măriuţa înaintea lor, casă-'i întimpine.
Nu erau numai trei, erau patru; într'al
patrulea fiecine a pu tu t recunoaşte pe doc
torul.
— Niţă... scumpul 'meu Niţă!.., exclamă
tinăra copilă. — Niţă nu e aici?...
Da... Niţă Stan încă era acolo, dar' întins
pe un pat de crengi verzi, pe care, cu mult
greu, îl duceau Ionas şi ciobanul.
Măriuţa fugi la logodnicul seu, se plecă
peste dînsul şi-'l cuprinse în braţe.
— A murit.. exclamă ea, a murit!
— Ba nu., n'a murit, r ăspunse doctorul ,
dar' ar fi fost vrednic se moar ă ca şi mine!
Intr'adevăr pădurarul îşi perduse con
ştienta. Membrele îi erau ţapene, figura palidă,
abia ; mai răsufla. Că fata doctorului nu era
aşa ̂ desfigurată, ca a consoţului seu, aceasta
8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal
http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 124/267
e a se atribui faptului, câ în decursul lungei
călătorii 'şi-a recâştigat coloarea roşie de cărămidă.
Nici vocea atât de plăcută, atât de dulce,
a Măriuţei n'a fost în stare a deş tept a pe
Ni ţă din ameţeala sa. Chiar şi după-ce a
fost dus în sat şi aşezat într 'o odaie la pri
marul Colţu, n'a pr on un ţat nici o vorbă.Câteva mome nt e după aceea 'i-se deschiseră
ochii şi privit în faţă cu atenţiune de juna
copilă, 'i-se arătă pe buze un surîs; dar' vrând
se se ridice, vezu că nu poa te . O par te a
corpului îi era paralisată, ca şi cum ar fi fost
atacat de apoplex ie . Totuşi voind se liniştească pe Măriuţa, zise într'un ton dulce:
— Nu 'mi-o fi nimic... nu 'mi-o fi nimic!
— Niţă... sărace Niţă! repetă dînsa.
— Niţică osteneală numai, dragă Mă
riuţa, si niţică tremurare ... Va trece iute sub
îngrijirea ta...
Dar' bolnavul avea trebuinţă de odihnă
si linişte. Primarul Coltu încă esi din odaie,
lăsând numai pe Măriuţa cu dînsul; de altfel
nici nu doria o îngrijitoare mai bună. în
dată adormi.
într'acestea cârcîmarul Ionas povestia
ta re la mai mulţi oameni adunaţi , ca se audă
toţi, ce li-s'a întâmplat de când au plecat.
Primarul Colţu, ciobanul şi dînsul după-ce
au găsit în pădure calea, ce 'şi-a tăiat-o Niţă
Stan şi doctorul, au apucat la deal cătrăcastel . De do ue ceasuri urcau pe costişurile
— 112 -
8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal
http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 125/267
rPleşii şi încă abia făcuseră o jumătate de
milă, când d eo da tă ved doi oameni. Er a
doctorul şi pă dur ar ul ; unul abia mai putea
merge pe picioare, ear' celalalt zăcea fără
puteri jos la rădăcina unui copac.
Alergară la doctor, îl întrebară , fără a
pute scoate o singură vorbă din el, căci îşi
mai perduse minţile; făcură o lectică de crengi,aşezară în ea pe Niţă Stan, ridicară pe doc
torul în picioare ; toate acestea au fost înde
plinite până abia întorci mâna. Apoi plecară
cu toţii cătră Măţeşti, prinzendu-se la lectică
Coltu si ciobanul, schimbându-se cu Ionas
Cum a ajuns Niţă Stan într'o aşa stare,şi visitat-a oare ruinele castelului? Cârcîmarul
nu stia mai mult decât Coltu, ear' acesta nu
mai mult decât Bucur. Doctorul încă nu-'ş i
recâştigase memoria, ca se le satisfacă curio-
sitatea, spunând ce a păţit.
Dar' dacă Părăian nu vorbise până acum,
trebuea se vorbească îndată . Ce dracu ! In sat
se află doar' în siguranţă, încungiurat de amici,
în mijlocul clienţilor sei!... Nu mai avea se
se teamă nimic de duhuri le din castel!... Chiar
dacă s'ar fi legat cu jură mânt, se ţie în ascuns
ce a vezut în castelul din Carpaţi, interesul
public îi poruncia se-'şi calce jurământul.
— Vezi de-'ţi vino în ori, doctore, îi
zise primarul Colţu, şi adă-'ţi aminte!
— Vreţi se ve povestesc?.. .
— în numele locuitor ilor din Măţeşti şi
pentru asigurarea liniştei satului, îţi poruncesc.
— 113
8
8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal
http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 126/267
Un pahar bunişor de rachiu, adus de
Ionas, avu ca efect, că redete doctorului graiul
şi în frase întrerupte, începu se povestească:
»Am plecat noi doi... Niţă şi eu... ne
buni... nebuni!... Ne-a trebuit o zi întreagă
până-ce am trecut prin pădurile acele blăstă-
mate... Abia seara am ajuns înaintea castelului..
Tremur încă... şi am se tremur pân' voiu închide ochii!... Nită voia se între înlăuntru...
Da! voia se petreacă noaptea acolo în turn...
chiar dacă ar fi avut se doarmă în odaia lui
Belzebub...«
Doctorul Părăian spuse aceste într'un aşa
mod, încât toţi , cei-ce-'l ascultau, se înfiorară.— >Eu nu m'am învoit... cont inuă el,
nu... eu nu m'am învoit!... Şi ce ar fi păţit...
dacă 'l-aş fi lăsat după placul lui pe Niţă
Stan?... 'Mi-se ridică perul în cap numai când
me gândesc!«.
In timp ce bietului doc to r i-se ridicaperul în cap, manile îi tr emurau , ca varga.
— >Niţă s'a hotărî t se dormim pe platoul
Orgalului... Ce noapte... dragii mei, ce noapte!..
Poftiţi si dormiţi , când duhuri le rele nu-' ti
dau pace se te odichneşti nici un ceas !.. Nu,
nici un ceas!... Dintr'odată, eată că se arată
printre nori nişte monştri de foc, adevăraţ i ba
lauri !... Se lasă sp re platou, ca se ne înghită...*.
Privirile tuturor se îndreptară cătră cer,
se vadă nu cumva se mai arată ceva minuni.
— »Şi câteva clipe după aceea, cont inuă
doctorul, eată că s'aude numai clopotul capelei!«.
8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal
http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 127/267
Toti îsi ascutiau urechi le si ascultau, baI I » i 1
unora li-se părea, c'aud ceva înspre castelul
depărtat. Intr'atâta impresiona povestirea
doctorului pe ascultători.
— «Deodată, strigă el, un vuet spă imân-
tă to r umple aerul... ca şi când ar' urla nişte
feare... Apoi eşi lumină pe ferestrile turnului...
O flacără drăcească ilumina tot platoul până
în selhă... Niţă Stan şi eu ne uitam unul la
altul... A h ! privelişte înfiorătoare!... Părea că
suntem morţi... Doi morţi, care la lumina
aceea verzie se rânjfau unul la altul!» ..
Dac'ai fi privit pe doctorul Părăian cu
figura sa convulsivă, cu ochii cufundaţi înorbi te , îţi venia se crezi, că a venit de pe
ceea lume, und e a expe da t un bun num ăr
dintre semenii sei.
Tr ebuia să- 'l mai laşi se răsufle, căci
altfel nu era în stare se urmeze cu povestirea.
Ionas îi întinse al doilea pahar de rachiu,care pa re că 'i-a mai da t o par te din me
moria, ce 'i-au luat-o duhurile din castel.
— »Dar ' în sfîrşit ce a păţ it să rmanul
Niţă Stan?« întrebă primarul Colţu.
Şi nu fără causă atribui primarul o mare
importanţă acum răspunsului, pentru-că tinărulpădurar a fost personal atins prin ameninţarea
auzită la «Regele Matia*.
»Eată ce-'mi mai aduc aminte, răspunse
doctorul . S'a făcut ziuă... Eu am rugat pe
Ni ţă să se lase de planul lui... Dar ' îl cu
noaşte ţi cine-'i. .. Cu un om aşa încăpăţînat
V J— 115 —
8*
8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal
http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 128/267
8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal
http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 129/267
rminuni de necrezut s'au întâmplat . Te at ru l
lor a fost platoul Orgalului în decursul ulti
mei nopţi.
Se vedem ce a urmat după căderea lui
Niţă Stan. Pădurarul a leşinat şi doctorul nu
pu tea se-'i meargă într'ajutor, căci cişmele îi
erau bătute cu cuie la păment, şi picioarele
umflate nu le putea scoate din ele... Nu peste
mult puterea nevezută care-'l încătuşase atât
de tare , dispăru... Picioarele îi erau libere...
Grăbi deci cătră consoţul seu, şi — ceea-ce se
po at e privi ca un mâ nd ru act de curaj din
partea lui — udâ faţa lui Niţă cu o bat istă mu
iată în apă.. Păduraru l îşi recâştigă conştienta,dar' braţul stâng şi o lăture a trupului îi erau
secate din causa grozavei sguduituri, ce sufe
rise... Totuşi cu ajutorul doctorului îi succese
se se scoale, se iasă afară din şanţ, şi ajunse
pe platou... Pe ur mă plecară cătră sat... Du pă -
ce merseră timp de vre-o oră, durerile la braţşi la pa rt ea lovită a corpului deveniră a tâ t de
mari , cât fu silit se se pue jos .. . în fine în
momentul, când doctorul se gătia se meargă
după ajutor în sat, tocmai ajunseră în apro
piere primarul Colţu, Ionas şi Bucur.
De ceea ce pu tea se sufere tinerul pă
durar, dacă e ceva grav sau nu, doctorul
Părăian se feria se se pronun ţe , cu to at e că
în alte caşuri de acestea îşi da părerea pe
lângă cea mai mare asigurare.
»Dacă esti bolnav de o boală naturală,
— se mulţumia el se respunză înt r'un ton dog-
117 —
8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal
http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 130/267
matic, — încă e greu! Dar ' când zaci într'o
boa lă supranatu rală, care 'ţi-a trimis-o necuratul, atunci zeu că numai dumnialui te mai
poate vindeca!«.
în lipsă de diagnosă, această prorocie nu
era tocmai mângâietoare pen tru Niţă Stan.
Bine că aceste vorbe nu erau evangelie. şi câţi
doctori superiori în ştiinţă doctorului Părăian,de pe vremea lui Hippocr at e şi a lui Galien
începând, s'au înşelat şi se înşeală şi astăzi în
păreri le lor! Pădurarul era un băiat destul
de puternic, cu o consti tuţ ie destul de vigu
roasă, şi se putea spera că va scăpa — şi
fără ajutorul diavolului — sub condiţie numai,se nu urmeze cu prea mare exact itate pres-
cripţiunile vechiului infirmier de carantină.
— 118 —
8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal
http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 131/267
VIII.
Aceste întâmplări nu puteau nici decum
se liniştească pe locuitorii spăriaţi din Măţeşt i.
Acum nu se mai îndoia nime, că ameninţarea
auzită în sala dela >Regele Mat ia* nu eraşagă. Niţă Stan, trân tit înt r'un chip neexpli
cabil, a fost pedeps it pent ru neascultarea şi
cutezan ţa sa. Nu era aceasta o admoniare
pentru toţi aceia, cari ar mai fi încercat să-'i
urmeze exemplul? Interdicţie formală de a
mai proba cineva se între în castelul dinCarpaţi, eată ce se putea conclude din această
încercare deplorabilă. Ori cine ar mai fi în
cercat, 'şi-ar fi pus vieaţa în joc. E mai mult
ca sigur, că dacă 'i-ar fi succes pădurarului
se treacă peste zid, nu s'ar mai fi reîntors
în sat.
De aici încolo frica era cu mult mai
mare atât în Mătesti cât si în Vulcan , si în
amândouă văile celor două Jiuri. Toţi oamenii
vorbiau numai de aceea, că vor părăsi ţinutul.
Câteva familii de Ţigani au şi plecat, numai
să nu fie în apropierea castelului. Ceea-ce
8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal
http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 132/267
rse credea acum, că acolo sunt fiinţe supra
naturale şi strigoi, era mai mult decât sepoată suporta temperamentul public. Nu mai
rămânea altceva de făcut, decât să se mu te
în altă parte a comitatului, dacă guvernul
n'ar lua hotărîrea, să se dărîme această vizunie
blăstămată. Dar' castelul din Carpaţi se putea
oare nimici numai cu mijloacele, ce stauoamenilor la disposiţie ?
în prima săptămână a lui Iunie nime
nu cuteza să iasă afară din sat, nici chiar ca
să-'şi continue munca câmpului. Chiar dacă ar
fi încercat cineva să prăşească numai puţ in
cucuruzul, s'ar fi pu tu t provoca cumva arătarea vre-unei fantoame, ascunse în păment! . .
De sub brazdele plugului, scormonind răzoarele
n'ar fi pu tu t să iasă cete întregi de stafii si
de strigoi?... Oare din grăunţele de grâu
sămănate în păm en t nu vor eşi spice de diavoli ?
celea!» spunea ciobanul Bucur într'un ton de
adâncă convingere.
Şi pentru a urma întocmai convingerii
sale, el nici nu se mai ducea cu oile pe valea
Jiului.
Era înfricat tot satul. Nime nu mâi
lucra Ia câmp. To ţi şedeau acasă cu uşile
şi ferestrile încuitate. Primarul Colţu nu ştia
ce să facă, ca să aducă între săteni încre
derea , ce-'i lipsia şi lui însuşi. Intr 'adever
singurul mijloc era, să meargă la prefect şi
să ceară intervenţia autorităţilor.
Zău, nici n'ar pute să ese alte-
— 120 —
8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal
http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 133/267
«Câteva familii de Ţigani au şi plecat, numai se nu fie
aproprierea castelului* (pag. 119).
8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal
http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 134/267
rŞi fum mai arăta tu-s 'a de-asupra coşu
rilor dela turn?... Da zeu, de mai multe-or i;s'a pu tu t vedea cu ochianul , cum se întindea
printre neguri la suprafaţa platoului Orgal.
Ei, şi norii, pe la miază-noapte nu aveau
coloare roşie, ca şi când ar reoglinda un m ar e
foc ?.. Da, şi se spunea că globuri de foc se
învârt pe deasupra castelului.Şi acele urlete, cari au p rodus atâta
spaimă asupra doctorului Părăian, nu se răs-
pândfau peste vîrfurile Pleşii, spre marea
groază a locuitorilor din Măţeşti?... Da, cel
puţin vânturile dela apus-mează-zi aduceau
cu sine bubuituri teribile, ce le mâna dinechourile dela pas.
Pe lângă acestea, din spusele oamenilor
speriaţi se putea crede, că o putere suterană
cutremură pământul , ca şi când un vechiu
crater ar fi vrut se se deschidă în lanţul
Carpaţilor. In cele-ce spuneau Măţeştenii că
au văzut, auzit şi simţit , se putea observa şi
o mare exagerare. Dar' ori cum ar sta lucrul,
se arătau fapte positive, şi te puteai convinge,
că în tr 'un loc aşa primejdios nu mai e cu
putinţă se vieţueşti.
Se înţelege de sine, că cârcîmă dela
«Regele Mat ia« cont inuă de a sta deşeartă.
Un lazaret în timp de epidemie n'ar fi fost
mai cu grijă încunjurat de oamenii sănătoşi.
Nime n'ar fi cutezat se între singur, şi Ionas
se în tr eba în sine, că dacă nu-' i vor mai venioaspeţ i, nu va fi silit să se lase de cârcîmărit ,
— 122 —
8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal
http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 135/267
când — eată că sosirea alor doi călători d e
odată schimbă această stare desperată.
în seara de 9 Iunie, cam cătră nouă
ceasuri, bătea cineva la uşa din afară, căci
uşa asta încuiată fiind pe dinlăuntru, nu se
putea deschide.
Ionas, care se retrase în odaia lui, grăbi
se deschidă. în speranţă că îi soseşte unoaspe străin, îi eşi din minte frica, că poat e
să-'l visiteze cine ştie ce duh necurat, de care
ar trebui să se ferească a-'i da de cină ori
cortel peste noapte.
To tuşi începu mai ân tâ iu a înt reba cu
îngrijire, fără a deschide uşa dintr 'odată.— Cine-'i? întrebă Ionas.
— Suntem doi călători.
— Oameni vii?...
— Vii, vii!
— De bună seamă ?
— De bună se amă; însă dacă nu ne-ailăsa înlăuntru, domnule cârcîmar, am muri
de foame.
Ionas se hotărî să tragă zăvorul, şi doi
oameni întrară în sală.
Cât ce în trară înlăuntru, cerură câte o
odaie având de gând să stee o zi în Măţeşt i.
La lumina lampei Ionas examina pe noii
veniţi cu o extremă atenţiune, şi îşi câştigă
convingerea, că are a face cu fiinţe omeneşti .
Ce noroc pentru «Regele Matia»!.
Cel mai tinăr dintre călători se părea,
că are vre-o 32 de ani. Om de statură înaltă,
8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal
http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 136/267
8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal
http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 137/267
8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal
http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 138/267
Aceşti călători nu erau alţii, decât cei
. . . . . . . . . . . ' > '
întâlniţi de ciobanul Bucur, cU vre-o doue
săptămâni mai înainte pe drumul de cătră
pas, când mergeau cătră Retezat . După-ce
au visitat ţinutu l până în apropierea Murăşului
şi s'au urcat la vîrful muntelui , au venit să
poposească câteva zile în Măţeşti pent ru acerceta după aceea valea celor două Jiuri.
— Poti să ne dai odăi ? întrebă Emil Telesco.*
— Două... trei... patru... câte voiţi bo
ierule, răspunse Ionas.
— Do uă ajung, zise Costac he ; dar' se
fie alături.
— Bune o să fie as te două ? replică Ionas,
deschizând uşile alor două odăi din fundul salei.
-— Foar te bune, răspunse boierul.
Se vede, că Ionas nu avea frică de noii
oaspeţi . Aceştia nu erau fiinţe supranaturale,
spirite cu formă omenească . N u ! acest gen-
ti lhomme se presen ta ca o persoană de po -
siţie, de care un cârcîmar se simte în to t
deauna onora t a primi. Ea tă o împrejurare
fericită, care probabi l va împ opora earăşi pe
«Regele Mat ia« .
— Departe-'i de aici până la Cluj ? în
trebă boierul.
— Cam vre-o 30 de mile, luând linia
Petroşeni-Alba-Iulia, respunse Ionas.
— Şi nu-'i greu drumul ăsta?
— Pe jos e foarte greu, dacă îmi daţ ivoe se vă spun acest lucru; veţi ave trebu
inţă de odihnă de câteva zile...
8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal
http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 139/267
— Poţi se ne dai cină? întrebă boierul
întrerupând observarea cârcîmarului.
— Dacă puteţi s'aşteptaţi o ju mă ta te
de ceas, vă pot da o cină, cum se cade.
— Ajunge pentru astă-seară, dacă poţi
să ne dai pâne, vin, ouă şi carne rece.
— Cu astea vă po t servi numai decât.
— Cât se poate de iute.
— Numai decât!
Şi Ionas plecă cătră bucătărie, când îl
întrebă boierul:
— Cu m se vede nu multă lume îţi
cercetează cârc îmă ?...
— Aşa e... acum nu e chiar nime, boierule.
— Pe timpul aces ta nu obic înueş te
nime din sat să vie aici la chef?
— A trecut timpul. .. bo ie ru le .. aici în
Măţeşti se culcă oamenii deodată cu găinile.
N'ar fi spus , doam ne fereşte, pentru-cenu vine nime la «Regele Matia«.
— Are satul ăsta peste cinci sute de
locuitori?
— Cam atâta, boierule.
— Cum se poate asta, că pe st radă
n'am întâlnit nici un suflet de om... ?
— Apoi.. astăzi e... e Sâmbătă... şi mâne
e Duminecă...«.
Emil Telesco nu mai înt rebă , spre no
rocul lui Ionas, care nu mai ştia ce să răs
pu nd ă. Pentru lumea asta n'ar fi descoper it
^ a d e v ă r a t a stare a lucrurilor. Străinii, ori cum,
8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal
http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 140/267
tot vor afla ei, şi atunci sigur nu vor mai
rămâne nici un ceas în acest sat. Cu tot
dreptul.
— Numa i glasul acela de n'ar mai
începe a flecari, cel puţin până-ce vor sta la
cină! cugeta Ionas în sine — în ti mp ce aşter-
nea o masă în mijlocul salei.
Câteva minute dup'aceea fu servită simplacină, ce o coma ndase tinărul boier şi fu servită
pe o faţă de masă destul de albă. Emil
Telesco se puse la masă, Cos tache luă loc
în faţa Iui, după datina lor de voiaj. Ambii
mâncau cu mare apetit, apoi fiind obosiţi se
retrase fiecare în odaia sa.De vreme-ce junele boier şi Cost ache
în timpul cinei n'au schimbat nici zece cuvinte,
Ionas nu se putu pune cu ei la vorbă —
ceea-ce nu 'i căzu tocmai bine. De altfel
Telesco părea a fi puţ in vorbăreţ. Dela Co
stache, după o scur tă observare se convinsecârcîmarul, că nu va pute ştirici nimic despre
familia domnului seu.
Ionas trebui se se mul ţumească cu a
pofti «noapte bună* oaspeţilor sei. înainte
de a se re trage în odaia sa îşi mai pl imbă
odată ochii prin sală şi ascultă, nu s'aude cevasgomot înlăuntru sau afară, zicend în sine:
«Numai glasul acela grozav de nu 'i-ar
deştepta din somn!*.
Noaptea trecu în linişte.
A doua zi cât ce s'a făcut ziuă se răs
pândi prin sat ştirea, că la «Regele Mat ia«
8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal
http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 141/267
au venit doi călători, şi un mare numă r de
săteni s'adunară înaintea cârcîmei.
Obos iţi de excuisiune , Te lesco şi Co
stache durmiau. Nici nu se arăta vr'un semn,
c'ar ave de gând să se scoale mai înainte de
şepte, opt ceasuri.
Afară era mare ne răbdare între curioşi;
în sală nu cutezau să între, până-ce nu vor
eşi călătorii din odaia lor.
Cătră opt ceasuri eşiră amândoi.
Nu li-s'a întâmplat absolut nimic în
noaptea trecută. Se plimbară în sus şi-'n jos
pe dinaintea cârcîmei, apoi se aşezară la
dejun. Totul nu lăsă nimic de dorit .De altfel Ionas, stând singur în uşă,
suridea cu un aer prietenesc faţă cu toţ i in
vitând pe vechii sei oaspeţi să-'l onoreze
earâşi cu încrederea . Fiind-că călătorul, care a
onora t cu presenţa sa pe «Regele Matia< era
boier — boier român — membru, mă rog, alunei dintre cele mai vechi familii româneşt i —
cine se putea tem e într 'o societate aşa cinstită ?
In scurt, primarul Colţu crezându-'şi de
datorinţă a premerge cu pilda, făcu primul pas.
Cătră nouă ceasuri întră pr imaru l fără
a mai sta la îndoeală. După dînsul urmădascălul Petrică, şi vre-o trei, pa tru alţii. Cât
pentru doctorul era cu neputin ţă să-'l îndu
pleci, ca sâ-'i însoţească.
— Eu să-'mi puiu piciorul înlăuntru ? —•
răspundea dînsul. Niciodată!, să-'mi dee zece
florini pentru o visită!.
8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal
http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 142/267
8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal
http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 143/267
— Se abat rar străinii în as tă parte a
Transilvaniei?'"— Rar, rar de tot , replică Colţu, deşi
ţinutul nostru ar merita se fie visitat.
— Şi eu cred aşa, zise Telesco. Ce
am văzut pe aici mi-s'a părut de mn se at ragă
atenţiunea călătorilor. De pe culmea Rete
zatului am admirat mult văile Jiului, ţinuturilece se văd spre răsărit , şi acest cerc de munţ i,
ce închide dindărăt lanţul Carpaţilor.
— E foarte frumos, boierule, foarte fru
mos, răspunse dascălul Petr ică şi pent ru a
vă complecta excursiunea, v'aş recomanda să
vă urcaţi şi la vîrful Păringului.•— Mă tem că n'o să am timp, ră spunse
Telesco.
— O zi ajunge.
— Fă ră îndoială, dar' vreau să mer g
la Alba-Iulia, şi mâne dimineaţă am de gând
să plec.— Cum?.. . boierul aşa curend vrea să ne
părăsească ? — întrebă Ionas cu un aer gra ţios.
El ar fi dorit, ca cei doi oaspeţi să-'şi
prelungească cât de mult petrecerea la «Regele
Matia«.
— Negreşi t, respunse Telesco. De altfel
ce aş şi pute să fac în Măţeşti?...
— Crede-mă, că satul nostru merită să
stai mai mult! adause Colţu.
— Totuşi , se pa re că e puţ in cercetat ,
replică boierul şi probabil pent ru-că împre
jurimile n'au nimic curios...
T131 —
9*
8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal
http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 144/267
— - într 'adevăr nu e nimic curios... repetă
învăţătorul.— Oh!... Oh!.. . — făcu un să tean, din a
cărui gură eşi involuntar această exclamaţie.
Ce priviri îi aruncară pent ru asta pri
marul Colţu şi ceialalţi — şi mai cu seamă
cârc îmarul! Oare bine era se descopere unui
străin secretele ţinutului ? Să-'i descopere cese pet rece pe pla toul Orgalului, se-'i atragă
atenţiunea asupra castelului din Carpaţi? Nu
era asta pent ru dînşii spaimă, nu li-se da
ansă se părăsească satul ? Şi în viitor ce
călător ar mai fi cutezat se treacă în Tran
silvania pe la pasul Vulcan?— Ţine-'ţi gura, prostule, ţine-'ţi gura !
— strigă răstit cătră dînsul primarul Colţu.
Prin acestea curiositatea boierului a fost
deşteptată, şi adresându-se direct săteanului il
întrebă ce înseamnă acel »oh! oh!« acel oftat?
Săteanul nostru nu era omul, care să
se dee îndărăt , şi poate, cugeta, că Emil
Telesco li-ar şti da vre-un sfat, care ar fi de
ceva folos pentru sat.
— Atâta numai, zic oh! . . oh !..., boierule,
replică dînsul, şi nu mă dau îndărăt.
— Este şi în împregiurimea Măţeştilor
ceva minunat de cercetat? întrebă dînsul,
— Ceva minunat.. ? replică primarul Colţu.
— Nu e!.. nu e!... exclamară cei de faţă.
Şi numai aducendu-'şi aminte, că o a doua
încercare de a străbate în castelul din Carpaţi ar
provoca nouă nenorociri, toţi să înspăimântară.
8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal
http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 145/267
Emil Telesco se uita surprins la toţi
acei oameni, ale căror feţe exprimau în
deosebite moduri , da r' foarte semnificativ, o
groază oare-care.
— Es te ceva aşadar'? ... înt rebă dînsul.
— Ce este coconaşule ? se amestecă Co
stache.
— Ei bine, se vede, că castelul dinCarpaţi.
— Castelul din Carpaţi?...
— Da!.. numele ăsta mi '1-a şoptit ţe-
ranul la ureche.
Şi zicând acestea, Costache arătă pe
săteanul, care încă făcu un semn afirmativ dincap fără a se uita la primar.
Acum se făcu o spărtură în zidul vieţii
private a satului superst iţios şi toa tă a lui
istorie nu întârzia a eşî la iveală prin spărtura
aceasta.
Primarul Colţu voi acum se istorisească
însuşi situaţia, şi povesti boierului tot ce ştia
despre castelul din Carpaţi.
Se înţelege, că Emil Telesco nu-'ş i putea
ascunde mirarea asupra celor auzite, şi sen
timentele, ce 'i-le sugera. Deşi numai cam de
mijloc instruit în lucrurile de ştiinţă, ca si
alţi oameni tineri de a lui condiţ iune, cari
trăesc la moşiile lor dela ţară, în România,
totuşi era un om priceput. Astfel puţin credea
el în apariţiuni şi îi venia a rîde de legende.
Un castel locuit de cine ştie ce duchuri, era
de ajuns, ca se-'l facă necredincios. După a
— 133 —
8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal
http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 146/267
lui credinţă, în ceea-ce-'i povesti primarul
Colţu nu află nimic minunat, cu excepţiacâtor-va fapte, mai mult sau mai puţin basate,
cărora sătenii din Măţeşti le atribuiau pricini
supranaturale. Fu mu l de-asupra turnului, clo
potul tras de o pasere, se putea explica foarte
uşor. Cât pent ru fulgerăturile şi vuetele eşite
din fortăreaţă erau curate închipuiri ale cre-erilor înferbîntati.
»
Emil Telesco nu se gena se spuie aceasta
pe faţă şi tot lucrul îl luă ca în glumă, spre
marele necaz al celor de faţă.
— Dar' boierule, adause primarul Colţu,
altmintrelea stă lucrul.
— Ce lucru?...
— D a ! e cu neputinţă de st răbătut în
lăuntrul castelului din Carpaţi.
•— Sigur?...
—• Păduraru l şi doctorul nostru au voit
câteva zile mai înainte se între în lăuntrul zidu
rilor pent ru binele satului, dar ' au plătit scump
încercarea lor.
— Ce li-s'a întâmplat? ... întrebă Emil
Telesco într'un ton destul de ironic.
Primarul Colţu povesti de-a mănuntul
păţaniile lui Niţă Stan şi ale doctorului Părăian.
— Aşadar' , zise boierul , când doctorul
a voit se iasă din groa pă picioarele îi erau
asa de tare lipite, cât nu mai putea face
nici un paş înainte?...
— Nici un paş, nici înainte, nici înderet ,
asigură dascălul Petrică.
8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal
http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 147/267
— Numai 'şi-a închipuit doctorul dum
neavoastră, replică boerul . 'I-s'a cobor ît frica
în picoare... până-'n călcâie!
— Bine, boierule, zise Col ţu. Dar' cum
se explică, că Niţă Stan a simţit o tremu-
rătură spăimântătoare când a pus mâna pe
ferul dela podul mişcător...
— Doară s'a lovit reu, răsturnându-se ?— Aşa de reu, replică primarul, că de
atunci e tot în pat...
— Cred, că nu e bolnav de moart e,
grăbi a adauge boierul.
— Nu... spre norocirea lui.
în realitate era un fapt netăgăduit, şi primarul Colţu aştepta cum îi va da Telesco explicaţie.
Eată ce-'i respunse foarte evident:
— în tot ce-am auzit, nu e nimic, vă spun,
nu e nimic, ce se nu fie foarte simplu. După
a mea credinţă si nu ră mâ ne îndoială, castelul
din Carpaţ i şi acum e locuit de cineva. Decine?... Nu ştiu. La to t caşul nu sunt spirite,
ci sunt oameni, cari au interesul lor de se
ascund, după-ce 'şi-au căutat acolo refugiu..
Fără îndoială sunt făcători de rele...
•— Făcetori de rele?... zise Coltu.>
— La toată întâmplarea, şi fiind-că nu
vreau se-'i conturbe nime, au răspândit credinţa,
că ce ta tea e vieţuită de fiinţe supranatura le .
— Cum boierule, respunse învăţătorul
Petrică, aşa crezi du mneata ?...
— Eu cred, că oamenii de pe aici suntfoarte superstiţioşi, locuitorii castelului o ştiu
— 135 —
8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal
http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 148/267
asta, şi în modul acesta aU voit se se asigure
de ori-ce visită neaşteptată.
Foar te natura l, că lucrurile numai aşa
au putut se se petreacă, dar' nu e de mirat,
că nime din Mătesti nu voia se admită această
explicare.
Tinerul boier a vezut, că nime nu s'a
putut convinge dintre ascultători, dar' a vezuttotodată, că ei nici nu se lasă a fi convinşi.
Nici nu zise mai mult decât atâta:
— Fiindcă d-voastrâ nu voiţi se credeţi
vorbelor mele, domni lor, poftiţi şi credeţi şi
mai de pa rt e ce ve place despre castelul din
Carpaţi.— Noi credem ce am vezut, boierule,
respunse primarul Colţu.
— Şi ce aşa şi este, adause dascălul.
— Fie , şi în tr 'adever îmi pare reu, că
nu po t se stau aici mai mult de 24 de ceasuri,
căci altfel eu şi Costache am merge se visitămcastelul acela cu minuni, şi ve asigur că nu
mai decât am şti cum stă lucrul...
— Se visitaţi castelul!... exclamă pri
marul Colţu.
— Fără şovăire, şi nici dracul nu ne-ar
împedeca se întrăm înlăuntru.
Auzind pe Emil Telesco, că se expr imă
în termeni aşa de hotărîţi, şi glumeţi totodată,
toţi fură cuprinşi de o nouă spaimă şi mai
mare. Şi cine vorbeşte despre spiritele din
castel într 'un fel ca acesta, nu poate decât
se aducă o mare nenorocire asupra satului!...
8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal
http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 149/267
rN'aud duchurile to t ce se vorbeşte în cârcîmă
«R egel e Matia«.. .? Şi vocea aceea nu va
mai ameninţa si a doua oară?
La aceste vorbe primarul istorisi boierului
între ce împrejurări a fost ameninţat, expres,
pădurarul cu o teribilă nenorocire, dacă ar
proba se descopere secretele cetăţii.
Telesco se mulţumi a tăgădui aceastădescoperire ; apoi se sculă, zicând că nici-odată
n'a putut fi auzită nici un fel de voce în astă
sală, cum spun dumnealor . To t ce au auzit,
afirma dînsul, nu există decât în închipuirea
oameni lor prea creduli şi cam prea iubitori
de rachiul lui Ionas, dela «Regele Mati a« .Dintre cei de faţă câţiva se îndrep ta ră
cătră uşă, ne mai voind se stee împreună cu
un boier atât de necredincios, care cuteza se
spuie astfel de lucruri.
Telesco îi opri cu un gest.
— Hotărî t, domnii mei, zise dînsul,
eu ved că satul Măţeşt i e sub s tăpânirea fricei.
— Şi nu fără pricină, boierule, respunse
primarul Colţu.
— Ei bine, este un mijloc foarte bun
ca se scăpaţi de comediile ce se petrec, după
d-voastră, în castelul din Carpaţi. Poimâne
voiu fi la Alba-Iulia, şi dacă ve învoiţi voiu
anunţa autorită ţile oraşului. De acolo vi se
va trimite o trupă de gendarmi sau de soldaţi,
şi stau bun că aceştia vor pătrunde în cetate
fie, ca se prindă pe comedieşii aceia ce se
joacă cu credulitatea d-voastră, fie ca se are-
J.— 137 —
8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal
http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 150/267
steze pe făcătorii de rele, cari fac cine ştie
ce blăstămăţii pe socoteala d-voastră.Nimic n'ar fi fost mai acceptabil decât
această propunere, deşi nu după gustul no
tabilită ţilor din Măţeşti. După a lor părere
nu gendarmi, ori poliţie, dar' nici o armată
întreagă, n'ar pute să stee faţă cu aceste
fiinţe supraomeneşt i, cari se pot apăra cumijloace supranaturale.
— Dar' acum îmi vine-'n minte, domnilor,
replică boierul, d-voastră nu 'mi-aţi spus al
cui e, sau al cui a fost, castelul din Carpaţi ?
— Al unei vechi familii de aici, a fa
miliei baronilor de Gorţ, răspunse Colţu.— Familia de Gorţ?... exc lamă Emil
Telesco.
— Da, aceea!
— Familia aceea, din care s'a tras şi
baronul Radu?...
— Da, boierule.
— Nu ştii dumn ea ta ce s'a întâmplat
cu el?...
—• Nu. Baronul de Gorţ de mult nu
s'a mai re'ntors în castel.
Telesco deveni palid şi repetă mecha-
nice, într'un ton alterat : »Radu de Gor t !« ..
»Radu de Gorţ!*...
8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal
http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 151/267
IX.
Familia boierului Telesco, una dintre
cele mai vechi şi mai ilustre familii din Ro
mânia, a juca t un rol foarte însemnat încă
de pe la începutul seclului al XVI. înainte dea-'şi fi eluptat ţea ra independenţa sa. Lu ând
pa rt e la to at e peripeţiile politice, cari formează
istoria acestor provincii, numele acestei fa
milii e scris cu litere neşterse în cartea istoriei.
De present mai puţin favorisată decât
faimosul fag dela castelul din Carpaţi, căruia
îi mai rămăseseră trei ramuri, familia Telesco
se vedea redusă la unul singur, ramul Tele-
scilor din Craiova, al căror ultim descedent
era acest tiner boier, cu care ne-am întâlnit
în satul Măţeşti.
In timpul copilăriei Emil n'a părăsit
niciodată castelul părintesc, unde locuiau pă
rinţii lui. Descendenţ ii aceste i familii se bu
curau de o mare reputaţiune ; mare parte din
averea lor o foloseau spre scopuri filantropice.
După obiceiul boerimii dela ţeară, ei erau
foarte primitori şi casa lor era deschisă pen-
8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal
http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 152/267
tru ori cine; foarte rar îşi părăsiau «moşia*
dela Craiova, doară odată într'un an, dacă îichemau afacerile, mergeau în oraşul de acelaşi
nume, care e în depărtare numai de câteva mile.
Acest mod de vieaţă fireşte influenţă
şi asupra educaţiei unicului lor fiiu, şi Emil
timp îndelungat simţi influinţa acelui cerc, în
care îşi petrecu copilăria. Ins tructorul seu afost un bă trân preo t italian, care nu-'l pu tea
învăţa mai mult decât ştia, şi acesta nu prea
ştia mari lucruri. Când copilul deveni' june ,
n'avea decât cunoştinţe nesuficiente în ramii
de ştiinţe, arte şi literatură contemporană.
A vena cu pasiune, a alerga ziua-noaptea
de-alungul pădurilor şi a câmpurilor, a urmări
cerbi şi mistreţi, a ataca cu cuţitul de venat
fiarele, aceste erau petrecerile obicinuite ale
tinerului boier, care fiind foarte brav şi re-
solut îndeplinia adevărate fapte de eroism în
aceste exerciţii primitive.
Cocoana Telesco muri, când fiiul seu
abia număra 15 ani, şi nu număra încă 21 ,
când muri şî bătrânul în urma unui accident
de vânătoare.
Durerea junelui Emil era fără margini.Mai deodată deplânse pe mamă-sa şi pe tatăl
seu. Ambi i îl părăsiră în frăgezimea etăţii.
Toată gingăşia, toate mişcările lui de afec
ţiune se concentrau până atunci în acest
am or filial, care pu tea îndestuli expansiunile
copilăriei şi ale juneţei. Da r' când văzii că-'ilipseşte acest amor, că nu mai avea nici un
8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal
http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 153/267
»A vena cu pasiune... a ataca cu cuţitul de venat fiarele,
aceste erau petrecerile obicinuite ale tinerului boier*, (pag. 140).
8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal
http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 154/267
prieten, fiind mo rt şi învăţătorul seu, se gâsia
singur pe lume.Tinărul boier rămase încă trei ani la
castelul din Craiova, de unde nu voia se se
depărteze. Acolo trăia fără de a cerca se
între în oare-care legături cu lumea din afară.
Abia mergea oda tă de două ori la Bucureşti ,
mai mult pentru regularea unor daraveri.Dar ' absentiile nu erau decâ t foarte scurte,
căci numai decât se re'ntorcea la moşie.
Acest mod de vieaţă nu pu tea se du
reze pent ru totdeauna, şi Emil simţi trebuinţa
de a-'şi lărgi orisontul seu strimt, mărginit
de munţii României, şi de a merge mai
departe.
Tinerul boier era cam de 23 de ani,
când luă hotărî rea de a călă tori. Averea îi
permitea se-'şi satisfacă cu prisosinţă acest
nou gust. In tr 'o zi părăsi castelul dela Cra
iova, lăsând toate în grija bătrânilor servitori
şi părăsi şi România. Luă cu sine pe Co
stache, vechiu militar român, deja de zece
ani în serviciul familiei, soţ la toate expe
diţiile de vânătoare. Er a un om curăgios şi
resolut, cu totul devotat stăpânului seu.
Intenţ iunea boierului era de a visita Eu
ropa, pe tr ecând câteva luni în capitalele şi
oraşele cele mai importante ale continentului.
Credea cu to t dreptul , că instrucţia, căpă ta tă
în castelul dela Craiova, nu se putea com
plecta decât prin experienţele unui voiaj, alcărui plan îl pregătise cu îngrijire.
J— 142 —
8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal
http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 155/267
Italia era cea dintâiu pe care voia se
o visiteze, pentru-că vorbia fluent limba italiană,
limba mate rnă a fostului seu magistru. Pe
acest pământ , atât de avut în to t felul de
suveniri istorice, atr as oare -cumva în un mod
instinctiv, petrecu patru ani. Din Veneţia
merse la Flo ren ţa, Roma , apoi la Neapol ,
revenind neîntrerupt în aceste centre artistice,
de cari nu se putea despărţi . Francia, Ger
mania, Spania, Rusia şi Angl ia aveau se ur
meze mai târziu. Pe acestea credea, că le
va pute studia mai cu succes după-ce va
cunoaşte în deajuns ideile timpului. Deocam
da tă tr ebue c'avea to at ă însufleţirea tineretei
pent ru a gusta farmecul acestor mari cetăţi
italiene.
Emil Telesco avea douezeci-şi-şepte de
ani, când merse pent ru ultima oară la Neapol.
Aici avea de gând se petreacă numai câteva
zile şi pe urmă se plece în Sicilia. Călătoriavoia se 'şi-o sfîrşească prin visitarea vechei.
Trinacria, de unde să se re'ntoarcă la Craiova
în castelul părintesc, şi să facă repaus de un an.
O împrejurare neaş teptată nu numai îi
schimbă aceste disposiţii, dar' avii urmări
hotă rî toare asupra vieţii sale şi îi modificăcursul.
în decursul anilor petrecuţi în Italia,
deşi făcu progrese frumoase şi în ştiinţe,
pentru cari nu simţea în sine nici o apli
care, cel puţin sentimentul frumosului 'i-s'a
desvoltat într'un grad înalt, întocmai ca
— 143 —
8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal
http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 156/267
unui orb vindecat, pent ru lumină. Sufletul
lui larg, deschis pent ru splendori le artei, se
entusiasma pentru măiestrii picturei, când
visita museele din Neapol, Veneţia, Roma şi
Florenţia. în acelaşi timp teatrele îl făcură
cunoscut cu lucrările lirice ale acestei epoce,
şi era pas ionat de minune pen tru interpre
tarea marilor artişti.
în timpul ultimei sale petreceri în Nea
pol între nişte împrejurări particulare, ce le
vom povesti mai târziu, se vîrî în inima lui
un sentiment de o na tu ră mai intimă, de o
pătrundere mai intensivă.
Era pe aceea vreme la tea trul San-Carloo cântăreaţă celebră, a cărei voce atrăgătoare,
metod perfect, joc dramatic, făceau ca să fie
admira tă de toţi amator ii artei . Până atunci
Stilla nu a căutat aplausele străinilor, şi nu
debuta în altă musică decât în musica italiană,
care-'şi reluase primul rang în ar ta composi-ţiunei. Juca la teatrul »Carignan« în Turin,
la »Scala« în Milan, la »Fenice» în Veneţia, la
teatrul »Alfieri« în Florenţa , la teatrul »Apollo«
în Roma şi la »San-Carlo«, în Neapol, la unul
după altul, şi triumfurile ei nu lăsau loc nici
unui regret că n'a păşit şi pe scenele dinstrăinătate.
Stilla, pe atunci în vîrstă de 2 5 de ani,
era o femee de o frumseţă fără seamăn, cu
per lung de o coloare aurie, cu ochi negri
profunzi, aprinşi ca doue flăcări, cu fineţa
trăsuri lor şi graţiositate în tal ie; nici chiar
— 144 —
8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal
http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 157/267
rPraxitele nu ar fi putut face ceva mai perfect.
Şi din această femee s'a desvoltat o art istă
sublimă, o a doua Malibran, despre care ar
fi putut zice Musset:
Şi ale tale cânturi în cer duceau du re re a!
Dar' această voce a eternisat-o unul
dintre cei mai mari poeţi în următoarele
stanţe nemuritoare:...din inimă erumpe şi inimei vorbeşte.
Această voce era aceea a Stillei în toa tă
a ei splendoare nedescriptibilă.
Cu toate acestea marea artistă, care
reproducea cu o aşa mare perfecţiune accen
tele de gingăşie, sentimentele cele mai pu
ternice ale inimei, se zice, că nici odată n'a
simţit în inimă şi pornirile ei. Ea nici odată
n'a iubit, nici odată n'a răspuns miilor de
priviri, cari o încunjurau pe scenă. Se părea,
că nu vrea se trăească decât pent ru ar tă şinumai pentru artă.
Dela prima vedere a Stillei Emil s imţia
în adâncul inimei sale şoaptele iresistibile ale
unui prim amor. Şi el renunţă la proiectul
ce 'şi-'l făcuse, de a părăsi Italia după visi-
ta rea Siciliei, şi se hotărî se rămâie în Ne apolpână la finea stagiunei teatrale. Ca şi când
o pu te re nevăzută, căreia nu mai era în
stare se resiste, 'l-ar fi legat de cântăreaţă,
el era de faţă la toate acele representaţii, pe
cari entusiasmul publicului le transforma în ade
vărate triumfuri. De mai multe ori incapabil
V J— 145 —
10
8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal
http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 158/267
de a-'şi domina pasiunea, încerca de a se
apropia de dînsa, dar' uşa Stillei fără cruţare
remase închisă şi pentru el, ca şi pentru
mulţi alţii dintre fanaticii sei adoratori.
Urma re a a fost, că tinerul Telesco nu
pes te mult ajunse unul dintre oamenii cei
mai demni de compătimit. Nu se ma i gân-
dia decât la Stilla, nu mai trăia decât se o
vadă şi s'o audă, nu cerca se caute alte le
gături în lume, după rangul şi averea sa.
Sănătatea lui sub această nisuintă a inimei si
a sufletului ajunse a fi foarte îngrijitoare. Cât
de mult ar fi suferit, dacă ar fi avut un rival. Dar'
ştia, că nime nu-'i stă în cale — nici chiarun individ destul de curios, ale cărui peri
peţii, în decursul istorisirei noastre, ne impun
se-'i facem cunoscute trăsuri le şi caracterul.
Era un om de vre-o 50—55 de ani —•
cum se credea, când merse Emil Telesco
pent ru ultima oară la Neapol . Această fiinţăpuţin comunicativă, se părea, că nu ţine nici
cât de puţin cont de convenţiunile sociale,
acceptate de clasele înal te. Nu se ştia nimic
de familia, starea şi trecutul seu. II întâlniai
azi în Roma, mâne în Florenţa si în totdeauna
când Stilla era în Roma, ori în Florenţa . înrealitate n'avea decât o singură pa si un e: a
asculta pe pr ima-donna de un aşa mare re
nume, care ocupa primul loc în arta . cân
tecului.
Dacă Emil Telesco nu trăia decât pentru
Stilla din ziua, în care a vezut-o la teatrul
— 146 —
8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal
http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 159/267
rdin Neapol, acest adorator escentr ic deja de
şese ani nu trăia decât, ca se o audă; vocea
cântăreţe i a devenit to t aşa de necesară pent ru
vieaţa lui, ca şi aerul, ce-'l respira. Nici
odat ă n'a încercat s'o vadă decât pe scenă,
nici-odată nu s'a presenta t la dînsa, nici nu
'i-a scris. Dar ' ori de câte ori avea Stilla se
cânte, la ori-ce tea tru din Italia, se putea
observa acolo un om înalt de statură, îm
brăcat cu un pardesiu lung închis, pe cap cu
o pălărie mare, ce-'i ascundea figura. Aces t
om în totdea una ocupa loc în fundul unei
loge cu grilaj, angajată deja îna inte. Acolo
remânea în tot decursul representaţiei, nemişcat
şi tăcut. Pe urmă după-ce Stilla îşi te rm ina
rolul din urmă, se depărta pe ne obse rv at e;
ori-ce alt cântăre ţ sau cântăreaţă nu-'l mai
putea reţine, nu mai voia s'asculte.
Cine era acest spectator atâ t de zelos?
Stilla înzădar se încerca se afle. La urmădînsa fiind de o natură foarte impresionabilă,
se şi îngrozia de presenţa acestui om bizar
— groază fără nici o causă, deşi în realitate
exis ta. Câte odată nici nu-'l putea vede în
fundul logei sale, al cărei grilaj nici-odată
nu-' l da la o pa rt e da r' ştia, simţia privirealui greoaie, fixată spre dînsa, şi această pri
vire o aducea în confusiune de nu auzia
aplausele cu cari publicul saluta păşirea ei
pe scenă.
Am amintit, că acest personagiu nici
oda tă nu s'a apropiat de Stilla. Dar' dacă
J147 —
10*
8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal
http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 160/267
nu încerca se facă cunoşt inţă cu femeea —
accentuăm cu deosebire acest punct — tot
ce se putea referi la artistă era obiectul con
stantei sale atenţ iuni . Anume el avea cel
mai frumos portret al cântăreţei, făcut de
marele pictor Michel Gregor io ; pasionată,
sublimă, uimitoare, graţioasă, în unul din
tre cele mai frumoase roluri, şi acest portre t era vrednic de marea sumă ce o plăti ad
miratorul seu.
Dacă acest om original era tot de auna
singur, când venia se-'şi ocupe logea la repre-
sentaţiile Stillei, dacă nu eşia nici când de
acasă, decât se meargă la teatru, nu trebue seconcludem, că trăia într'o absolută singurătate.
Nu! Un consot tot atât de heteroclit ca si
dînsul împărţ ia cu el vieaţa.
Acest din urmă individ se numia Orfanic.
Ce vîrstă avea, de unde venise, unde era
născut ? Nime n'ar fi putut răspunde la aceste
întrebări. După-cum se povestia, era unul
dintre acei savanţi necunoscuţi, al căror geniu
n'a sgudui t lumea, şi pentru aceasta au urît-o.
Se spunea, şi nu fără causă, că acest se rman
diavol mereu îşi sfarmă capul cu invenţiuni,
şi că avutul seu consoţ îl plăteşte bine.
Orfanic era de statură mijlocie, slab,
nu prea bine desvoltat, palid la obraz. Semn
particular, purta un acoperement negru pe
ochiul drept, ce-'l perduse poate în vr'un
esperiment fisic sau chimic, ear ' pe nas o
păreche de ochilari, cu o singură linte de
8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal
http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 161/267
rmiop, pent ru ochiul stâng. Când se plimba
avea obiceiul de gesticula, ca şi când ar ge
sticula vorbind cu o fiinţă nevăzută, ce-'l
asculta mereu fără a-'i răspunde.
Aceste două tipuri, curiosul adorator al
artei , şi nu mai puţin curiosul Orfanic, erau
foarte cunoscuţi , cel puţ in într'u cât puteau
fi cunoscuţi, în toate oraşele Italiei, unde îiatrăgeau stagiunile teatrale. Aveau darul, că
excitau curiosi tatea publicului, şi deşi admi
ratorul Stillei nici când n'a stat de vorbă cu
raportorii şi intervievanţii indiscreţi, totuşi
'i-s'a putut afla numele şi naţionalitatea.
Acest personagiu era de origine Român şicând Emil Telesco întrebă cum s'ar numi,
'i-se spu se: Baronul Rad u de Gorţ.
Aşa steteau lucrurile, când sosi Telesco
în Neapoi. De două luni treatrul San-Carlo
era îndesuit de public. Succesele Stillei cre
şteau din ce în ce. Nici când nu s'a arătat>
aşa admirabilă în diversele roluri ale reper
toriului seu, nici odată n'a provocat ovaţiuni
mai entusiaste.
La fiecare representaţie, când Emil îşi
ocupa fotoliul seu de lângă orchestră, baronul
de Gorţ, ascuns în fundul logei sale, asculta acest
cânt delicios, sorbia această voce pătrunzătoare,
fără de care credea, că n'ar put e să trăească .
Dar' o ştire se răspândi în Neapoi, —
o ştire pe care publicul la început nu voia'
să o creadă, care însă mai târziu pro duse
adevărată agitaţie în lumea iubitoare de artă
— 149 —
8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal
http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 162/267
Se spunea, că cu finea stagiunei Stilla
va renunţa la teatru. Cu m? în toată posesiunea talentulu i seu, în toată puterea frum-
seţei sale, la apogeu l carierei sale de artis tă,
era cu put inţă se se gândească la retragere?
Această ştire, deşi improbabilă, era ade
vărată , şi baronul de Gorţ, fără a-'şi aduce
aminte, încă era, în parte, causa acestei hotărîri.Acest spectator cu o vieaţă atât de
misterioasă, totdeauna present , deşi nevăzut
îndărătul grilajului, dela logea sa, în fine pro
vocă în Stilla o emoţ iune nervoasă şi pe r
sistentă, d e care nu se mai putea apă ra . Dela
păşirea sa pe scenă se simţia impres ionatăpână la un punct oarecare de confusiune,
foarte evidentă pent ru public, şi sănătatea 'i-se
altera puţ in câte puţin. Dacă pârăsia Nea-
polul spre a se refugia în Roma, în Veneţia,
sau în ori care oraş al peninsulei, ştia că nu
poate se scape de presenţa baronului de Gorţ.Chiar nici atunci n'ar pu te se scape, dac'a r
ab ando na Italia, pent ru a merge în Germania,
Rusia sau Francia. El ar fi urmat-o pes te
to t locul unde ar fi mers să cânte; astfel
singurul mijloc de a scăpa de această impor-
tuni tate împre jmuitoare era de a abandonateatrul.
Cu două luni mai înainte de a să fi
răspândit sgomotul despre retragerea ei, Emil
Telesco se decise a face oarecari demersur i
pe lângă cântăreaţă , ale căror consecvenţe au
adus după sine, din nefericire, cele mai ire-
8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal
http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 163/267
parabile catast rofe. Om liber, în poses iunea
unei averi mari, făcu cunoştinţă cu Stilla
si-'i făcu ofertul de a deveni nevasta lui.
Stilla deja de mult avea cunoşt inţe de
sentimentele născute în inima tinerului boier.
Ştia că e un gent ilhomme, căruia ori-ce femee,
chiar şi din societatea cea mai înal tă, s'ar
simţi fericită a-'si încredinţa fericirea. Astfel
în disposiţia sufletului, în care se găsia, când
Emil Telesco îi oferi numele seu, ea primi
cu o simpatie, pe care nu cerca nici cât de
puţin a o disimula. Cu încredere consimţi ea
a deveni nevasta lui Telesco, şi fără a regreta,
că părăseşte cariera dramatică.
Ştirea era aşadar adevăra tă. Stilla nu
mai avea să reapară la nici un tea tru , dup ă
încheierea stagiunei dela San-Carlo. Măritişul
ei, pe care unii nu voiau nici decum să-'l
creadă, era sigur.
Se poate închipui, că se produse o colosalăsurprindere nu numai în lumea artistică, ci şi
în marea lume italiană. Chiar şi cei-ce nu
puteau crede aşa ceva, ac um tr ebuiau să
creadă. Se născîi o jalusie şi o ură cont ra
tinerului boier, care răpia artei pe cea mai
mare cântăreaţă a timpului, pe idolul adoratori lor sei, care putea să secere cele mai mari
succese. De aici urmară ameninţări personale
la adresa lui Emil — ameninţăr i care însă
nu mult îl preocupau.
Dar' dacă în public era astfel de dis-
posiţie, se poate închipui, ce trebuia să sim-
8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal
http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 164/267
rţească Ra du de Gorţ la gândul , că 'i-se ră
peşte Stilla, şi cu dînsa pe rde totul, pentru-ce
a trăit până acum. Se respândî vestea, că
ar încerca se se sinucidă. Atâta se ştia nu
mai, că din ziua aceea n'a mai vezut nime
pe Orfanic plimbându-se pe stradele Ne apo-
lului. Acesta nu lipsia nici când de lângă
baronu l Radu şi venia cu dînsul de se în
chidea de mai multe-ori în logea dela San-
Carlo, ce o ocupa la fiecare representaţie, —
dar' aceasta n'o făcea nici-odată doară pen
tru farmecul musicei, căci pent ru musică, ca
şi alţi savanţi, era cu totul indiferent.
Zilele se strecurau una după alta, agitaţia publicului nu se mai liniştea, ba îşi
ajunse maximul în seara când Stilla avea se
apară pentru ultima dată pe scenă. Aceasta
a fost în superbul rol al Angelicei, din
Orlanda, acest cap d'operă al măiestrului
Arconati, în care ea avea se-'şi iee adio delapublic.
In astă seară San-Carlo fu de zece ori
mai mic, decât se poată cuprinde pe toţi
privitorii, ce se îngrămădiau pe la uşi, dintre
cari part ea cea mai mare fii silită se remâie
în stradă. Era teamă generală se nu se întâmple vre-o demonstraţie contra lui Telesco,
dacă şi nu pe timpul cât Stilla va fi pe scenă,
apoi după căderea cortinei, la sfîrşitul actului
al cincilea al operei.
Baronul de Gor ţ îşi ocupă locul în loge
şi în această seară, lângă dînsul era şi Orfanic.
T— 152 —
8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal
http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 165/267
8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal
http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 166/267
rStilla apăru, mai mişcată ca ori-şi-când.
Dar ' îşi reveni numai decât, şi se încredinţa
inspiraţiunei sale. Cânta cu o perfecţiune, cu
un talent incomparabil, pentru care ne lipsesc
vorbele de a-'l expr ima. Entusiasmul indes
criptibil ce se născu în public se potenţa
până la delir.
în decursul representaţiei tinerul Emil
remase după culise, nerăbdător, enervat, abia
put endu-se modera, blăst emând lungimea sce
nelor, iritându-se de întârzierile provocate de
aplause şi rechemări. Ah! cât de cu greu
aştepta până se răpească tea trului pe aceea,
care avea se devină soţia lui, şi s'o ducădeparte, foarte departe, unde va fi a lui, şi
numai a lui!
U r m ă în fine acea scenă dramatică, în
care moare eroina lui Or lan do . Nici odată
musica lui Arconati nu păru mai pătrunzătoare,
nici-odată Stilla nu o interpretă cu accentemai pasionate. în treg sufletul se părea că
îi ese printre buze.. . Se zicea, că coardele
acestei voci, întrerupte prin pause, se vor
rupe, coardele acestei voci, ce nu va mai fi
auzită.
în acest moment grilajul dela logea ba
ronului de Gorţ se dete la o parte. Se aretâ
un cap curios, cu barbă lungă în nerenduială,
cu ochi ca de flăcări. Această figură estatică
era pal idă ca moar tea , şi din fundul culisei
Emil la lumină o putu observa bine, — la
ce nu avu ocasie până acum.
— 154 —
8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal
http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 167/267
>în acest moment grilajul dela logea baronului Gorţ se
dete la o pa rt e. Se aret â un cap curios, cu o barbă lungă în
nerinduială« (p. 154).
8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal
http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 168/267
Stilla se lăsă răpi tă în toată iuţeala înălţă
toarei st rete a ariei finale... In fine ajunse la
această frasă de un sentiment sublim:
Innamorata, mio cuore tremante,
Voglio morire...
Deodată se opreşte, momentan.
Faţa baronului de. Gorţ o îngrozi... O
spaimă neexpl icabi lă o paralisă... îşi ducerepede mâna la gură, care se roşi de sânge...
Se pleacă... cade...
Publicul se ridică spăriat, înmărmuri t,
la culmea uimirei.
Un strigăt ese din logea baronului de Gorţ...
Emil grăbeşte spre scenă, apucă pe Stilla înbraţe, o ridică... o priveşte... o cheamă pe nume...
»E m oar tă!. , e moartă!... exclamă el,
e moartă...».
Stilla e moartă... 'I-s'a rupt o arteră în
pept... Cântecul seu încetă cu ultimul suspin!
Emil fu dus Ia hotel, într 'o stare , cât
era de tem ut sS nu-'şi peardă minţile. Nici
nu putu asista la înmormânta rea Stillei, care
fu celebrată în mijlocul unei imense asistenţe
a poporaţiunei neapolitane.
în cimiterul dela Campo Santo Nuovo ,
unde fu înmor mân ta tă cântăreaţa, se putea
ceti pe o mar mu ră albă :
S T I L L A
In seara înmormântări i un om veni la
Campo Santo Nuovo. Cu ochii cufundaţi, cu
capul plecat, cu buzele strînse ca atins de
8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal
http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 169/267
rmoar te , privî îndelung la locul, und e era aco
perită Stilla. Se părea că-'şi ascute urechia,
se audă nu cumva vocea marei artiste maidă vr'un ultim sunet sub acea ţerînă.
Era Radu de Gorţ.
In aceeaşi noapte, însoţit de Orfanic, el
părăsi Neapolul şi de atunci nime nu mai
ştia ce s'a întâmplat cu dînsul.
A doua zi Telesco primi o scrisoare.Această scrisoare conţinea următoarele
cuvinte de un laconism ameninţător:
D-ta ai omorît-o!... Nenorocitule, ai s'o
păţeşti! Maău de Gorţ.
V— 157 —
8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal
http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 170/267
X.
Astfel s'a petrecut această istorie dure
roasă.
în decurs de o lună Emil Telesco plutia între vieaţă şi moarte. Nu cunoştea pe nime
— nici chiar pe servitorul seu Costache. în
cel mai mare acces de friguri un singur nume
îi deschidea buzele, şi murmura un singur
nume: Stilla.
în fine scăpă de moarte. Abilitateadoctorilor, îngrijirea neîntreruptă a Iui Costache,
tinereţea si na tura tare îl salvară. Mintea îi
rămase neatinsă de acest teribil atac. Dar'
când îşi aducea aminte, când îşi reamintea
tragica scenă finală din Orlando, în carea
expiră sufletul artistei, el exclama: «Stilla!...Stilla mea!...«, si-'si înt indea manile, ca si
când ar fi vrut să aplaudeze.
După-ce părăsi patul, Costache îi stoarse
promisiunea , că va părăsi oraşul acesta blă-
stămat şi se va rentoarce în castelul dela
Craiova. înainte de a părăsi Neapolul, voi
— 158 -
8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal
http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 171/267
8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal
http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 172/267
cercetat câmpiile pân ă la imposantul şir al
Carpaţ ilor ; apoi au trecut pe la defileul pasului Vulcan, s'au urcat la vîrful Retezatului
şi aveau de gând se facă o excurs iune pe
valea Mureşului, până-ce au sosit în satul
Măţeşti, la cârcîmă «Regele Matia«.
Ştim, care era disposiţia spiritelor în
momentul când sosi Emil Telesco şi cum aajuns la cunoştinţa acelor fapte neexplicabile,
al căror teat ru era castelul. St im si cum a
aflat, că acest castel aparţinea baronului Radu
de Gort. , * *J
Efectul produs de acest nume asupra
lui a fost cu mult mai simţitor, idecât se nu-' l
fi put ut observa primarul şi celelalte notabi
lităţi. Costache trimetea la dracu pe primarul
Colţu, care aşa de neprecaut a pronunţat
acest nume, şi cu toate istoriile lui proaste.
Pent ru-ce o întâmplare atât de nenorocită a
adus pe Telesco tocmai în acest sat Măţeşti,
în apropierea castelului din Carpaţi?
Emil păzia tăcerea. Privirea lui, rătă
cind dela unul la altul, nu indica că atât de
profunda tulburare a sufletului seu de geaba
căuta a se linişti.
Primarul Coltu si amicii lui înţeleseră,
că o legătură tainică exista între boierul
Telesco şi baronul de Gorţ; dar' ori cât
erau de curioşi, se ţinură în reservă cuviin
cioasă şi nu insistară se afle mai mult . Mai
târziu vom vede ce vor ave se facă.
— 160 —
8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal
http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 173/267
».. au trecut pe la defileul pasului Vulcan.» (pag. 160).
11
8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal
http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 174/267
Câteva momente după aceea toţi pără
siră pe «Regele Ma tia* foarte uimiţi de acest
lanţ ext raordinar de aventuri, care pent ru sat
n'aducea nici un bine.
Acum când boierul ştia cui aparţine
castelul din Carpaţi îşi va ţine oare promisiunea ?
După-ce va sosi la Alba Iulia, avisa-va au to
rităţile si reclama-va intervenţia lor ? Asa
întrebau unul de altul primarul, învăţătorul,
doctorul şi alţii. La tot caşul dacă n'o făcea
dînsul , pr imarul Colţu era hotărî t s'o facă.
Va înştiinţa poliţia, aceea va veni să visiteze
castelul, va vede, dacă castelul e locuit de
spirite ori de făcători de rele, pentru-că satul
nu mai putea să remâie timp îndelunga t su b
o asemenea obsesiune.
E adevărat, că după părerea majorităţii
locuitorilor, această măsură va fi o încercare
nefolositoare. Să se bat ă cu dracii!... Săbiile
gendarmilor se vor rupe, ca şi când ar fi de
sticlă, şi puştile nu se vor slobozi de fel. —
Emil Telesco, lăsat singur în sala cea
mare dela »Regele Ma t ia* , se cufundă în
suvenirile ce 'i-le revocase atât de dureros
numele baronului de Gorţ.
După-ce petrecu timp ca de o oră înaceastă stare pe un fotei, se sculă, părăsi
cârcîma, se pl imbă de-alungul uliţii şi privi
în depărtare.
La vîrful Pleşii, la mijlocul platoului
Orgal se înălţa castelul din Carpaţi . Acolo
a trăit acel personagiu curios, spectatorul ,dela
— 162 —
8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal
http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 175/267
San-Carlo, omul care produse o spaimă atât
de nesuportabilâ asupra nefericitei Stilla. Dar'
acum castelul era părăsit şi baronul de Gorţ
nu s'a mai rentors acolo de când a dispărut
din Neapoi . Nu ştia nime ce s'a făcut, şi
posibil că 'şi-a pus capăt vieţii după mo ar tea
marei artiste.
Emil rătăcea pe câmpul presunpuneri lorneştiind pe care se o primească.
De altă parte aven tura pădurarulu i Niţă
Stan nu înceta de a-'l preocupa în o anu
mită măsură, şi 'i-ar fi plăcut se descope re
misterul, mai mul t ca să liniştească popula ţia
din Măţeşti.Fiindcă nu se îndoia nici cât de puţin,
că făcători de rele 'şi-au luat refugiu în castel,
era hotărî t să-'şi ţină promis iunea făcută de
a împedeca manevrele acestor rău voitori,
anunţând poliţia din Alba-Iulia.
De altfel înainte de a face aceasta, Emilvoia să aibă detailuri mai de-aproape asupra
acestui lucru. Lucrul cel mai consult era de
a se adresa cătră junele pă durar în persoană.
Spre acest scop, cătră trei ceasuri după
ameazi, înainte de a se ren toarce la «Regele
Matia«, se presentâ la casa primarului.
Primarul Colţu se arătă foarte onorat
de a primi un boier ca domnul Emil Te
lesco... urma ş al unei nobile familii de ori ->
gine română... căruia satul Măţeşti îi va fi
obligat, că 'i-a găsit liniştea... şi astfel pros-pen.atea... căci turiştii vor veni se visiteze
— 163 —
11*
8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal
http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 176/267
ţinutul...' şi vor achita imposîtul de trecere ,
fără a mai ave frică de duchur i primejdioase
ale castelului din Carpaţi... etc, etc.
Emil Telesco mulţumi primarului Colţu
de complimente şi-'l întrebă, că n'ar pu te fi
Introdus la Niţă Stan . ,
— Cum nu, boierule, respunse primarul.
Acest ficior harnic se simte foarte bine şi nupeste mult îşi va începe earăşi serviciul. Nu-'i
aşa Măriuţa? zise el în to rcendu-se spre fiică-sa,
care tocmai întră în odaie.
— Dee Dumnezeu se fie aşa, tată, răs
punse Măriuţa cu o voce muiată.
Emil fu uimit de graţiosul salut, ce-'ifăcu tinăra fetiţă. Şi văzându-o încă nelini
ştită de starea logodnicului seu, se grăbi a
o întreba în această chestiune.
— După-cum am auzit, zise el, Niţă nu e
chiar rău bolnav...
— Nu, boierule, mulţumită lui D-zeu!— Aveţi bun doctor în Măţeşti ?
— H m ! murm ur ă primarul Colţu în-
tr'un ton nu tocmai măgulitor pentru vechiul
infirmier dela carantină.
— Avem pe doctorul Părăian, respunse
Măriuţa.
— Acela care a însoţit pe Niţă la ca
stelul din Carpaţi?
— Da, boierule.
— Măriuţo, zise Emil, aş dori să-'ţi văd
logodnicul şi se-'i cer oare-cari lămuriri mai
de-aproape despre întâmplarea lui.
8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal
http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 177/267
— Va grăb i să vă dee, chiar şi dacă s'ar
obosi puţin...— Oh! nu vreau să se obosească, Mă-
riuţo, şi să fie spre răul lui.
— Ştiu eu, boierule.
— Când o se vă fie nunta ?..
— Pes te vre-o două săptămâni, răspunse
primarul.— Şi eu o se vin, dacă domnul Colţu
va binevoi să mă invite.
— O cinste aşa mare...
— Aşadar ' pest e două săptămâni ; eu
sunt sigur, că pâ nă atunci Niţă se va vindeca şi
va pute face o plimbare cu drăgălaşa lui nevastă.— Să dee D-zeu! răspunse tinăra fetiţă
roşind.
Şi în acest m oment plăcuta ei figură
exprima o nelinişte vă di tă ; Emil o înb trebâ
de causă:
— D a ! să dee D-zeu, respunse Măriuţa,pentru-că vezi, când a vrut să străbată în castel
contra opreliştii, Niţă s'a luptat cu duchurile
cele rele!.. Şi cine ştie dacă nu-'l vor năcăji
toată vieaţa...
— Oh ! pentru aceea, Măriuţo, respunse
boierul, îţi garantez, că n'are să 'i-se întâmple
nimic.
— Nu 'i-s'o întâmpla nimic la săracul
meu Nită?...
— Nimic, şi mul ţumită gendarmilor ,
peste câteva zile va pute umbla tot aşa de sigur
prin curtea castelului ca şi pe uliţa din Măţeşti .
— 165 —
8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal
http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 178/267
Boierul ţinând de i noportun a discuta
această chestiune de supranatural cu nişteoameni atâ t de superstiţioş i, rugă pe Măriuţa
să-'l conducă în odaia pădurarului.
Măriuţa îl conduse şi-'l lăsă singur cu
logodnicul ei.
Ni ţă St an auzise de sosirea celor doi
călători la cârcîma Regele Matia. Şezend peun scaun vechiu, destul de larg, se sculă
pentru a primi pe visitatorul seu. Find -că
nu mai simţia paralisia, ce-'l lovise momentan
era în stare se răspundă întrebărilor puse de
Emil Telesco.
Domnule Stan , începu Emil, după-ce
strînse prieteneşte mână junelui pădurar, chiar
dela început te întreb dacă crezi, că există
fiinţe supranaturale în castelul din Carpaţi?
—- Sunt silit se cred, boierule, re spunse
Nitâ Stan.
— Şi acelea te-au împedecat se străbaţi
înlăuntrul zidului dela castel?
— Nu me îndoesc.
— Şi pentru-ce, te rog?...
— Pentru-că dacă n'ar fi duchur i rele,
nu 'mi-aş pu te expl ica ce 'mi-s'a întâmpla t.
— N'ai fi asa de bun să-'mi istoriseşt i
acest lucru fără a lăsa nimic din ce s'a întâmplat ?
— Bucuros boierule.
Niţă Stan îi povesti totul pe de -a mă
runtul. Nu pu tu decât să întărească faptele,
ce veniră la cunoşt inţa lui Emil în decursulconversaţiei cu oaspeţii dela «Regele Mat ia«
— 166 —
8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal
http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 179/267
r— fapte, pe care dînsul, după -cum ştim, le
explica curat pe cale naturală.
Şi în adevăr întâmplările acestei nopţ i
de aventuri se puteau explica uşor dacă
fiinţele omeneşti , făcetori de rele sau altele,
care ocupau castelul, posedau maşinerfi, cu
cari puteau produc e aceste efecte fantasma
gorice. Cât se ţine de afirmaţia doctoruluiPărăian, că a fost legat la pământ cu o pu
tere nevăzută, se putea susţine, că bravul
doctor a fost jocul unei ilusii. Ce se părea
probabil e, că picioarele nu 'şi-le pu tea mişca
pentru-că era cupr ins de frică. As ta i-a spus 'o
Emil pădurarului.
— Cum ? boierule, zise Niţă , când voia se
fugă acest fricos nu s'a putut mişca de frică?
Nu-'i cu putinţă, vă veţi convinge.
— Ei bine, replică Emil, să presupunem,
că picioarele 'i-s'au acăţat de nişte curse as
cunse în earba de pe fundul gropii...
— Când se desfac cursele, ră spunse
pădurarul, te rănesc grozav, îţi sfâşie carnea,
şi atunci picioarele doctorului Părăian n'ar fi
scăpat fără rane.
— Observarea dumitale e adevărată,Niţă, şi totuşi, crede-mă, dacă e adevărat, că
doctorul nu s'a put ut mişca, apoi era pentru-că
picioarele îi erau ţinute în felul acesta...
— Apoi vă întreb, boierule, cum s'a
pu tut desface singură cursa să lase liber pe
doctorul?
J167 —
8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal
http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 180/267
Emil nu cam ştia ce se răspundă.
— De altfel, replică pădurarul, cred că
aveţ i dr epta te în ceea-ce priveşte pe doctoru l.
Cu siguranţă nu po t spune numai ce s'a în
tâmplat cu mine. .
— Da... să lăsăm la o parte pe doc to ru l
şi să vorbim de ce ţi-s'a întâmplat dumitale.
— Ceea-ce mi-s'a întâmplat mie e lucrufoarte cura t. Nu răm âne îndoială, că am fost
trântit grozav şi într'un mod, ce nu 'mi-'l pot
de fel explica.
— Şi pe trup n'a rămas ceva urmă de
rană? întrebă Emil.
— Nu, boierule, cu toate că m'a lovitcu mare putere...
— Şi chiar când ai pus mâna pe ferul
dela podul mobil?...
— Da, boierule, abia 'l-am atins şi am
fost ca şi ameţit . Noroc, că cu ceea mâ nă
nu am lăsat lanţul şi m'am răs turnat înfundul gropii , unde m'a aflat doctorul fără
conştientă.
Emil clătină din cap ca-şi-când nu 'i-ar
veni să creadă această explicaţie.
— Să vezi, boierule, replică Niţă Stan,
ce v'am povestit nu e numai vis, şi dacă deop t zile am zăcut nemişcat în pat, neputân-
du-'mi mişca nici mâna, nici piciorul, nu se
poate zice, că 'mi-am închipuit numai!
— Nici nu zic şi nu rămâ ne îndoială ,
că dumniata ai fost lovit greu...
— Greu si drăceste!1 >
8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal
http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 181/267
— Nu, aici nu ne unim, respunse boierul .
D-ta crezi, că ai fost lovit de o fiinţă supra
naturală , şi eu nu cred, din causă că fiinţe
supranaturale nu umblă prin castele.
—• Atunci n'ai pute, boierule, se-'mi spui
pricina întâmplării mele?
— Acum încă nu pot. dar ffi sigur,
că totu l se va explica şi încă într 'un chipfoarte simplu.
— De-ar da Dumnezeu! respunse pă
durarul.
— Spune-'mi, întrebă Emil, acest castel
totdeauna a fost al familiei Gorţ?
•— Da, boierule, to tdeauna; cel din urmă
urmaş al familiei, ba ronu l Radu, a dispărut
fără a 'i-se mai auzi de veste.
— Şi când a dispărut?
— Cam de doue-zeci de ani.
— De doue-zeci de ani?...— Da, boierule. în tr 'o bună dimineaţă
baronul Radu a părăsit castelul, al cărui cel
din ur mă servitor a muri t câteva luni du pă
depărtarea lui, şi de atunci nu '1-a mai
vezut nime.
— Şi de atunci n'a mai pus nimeneapiciorul în castel?
• — Nimenea.
— Şi ce cred oamenii de pe aici?...
— Cred, că baronul Ra du a murit
undeva în străinătate, după-ce a dispărut
de aici.
8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal
http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 182/267
r X
— Se înşeală, căci baronul trăia încă,
înainte de aceasta cu cinci ani.
— Trăia, boierule?...
— Da... în Italia... în Neapoi.
— 'L-aţi vezut?..
— 'L-am vezut.
— De cinci ani?...
— De cinci ani n'am mai auzit nimicdespre dînsul.
Pădurarul remase înmărmurit . 'I-a venit
o idee — o idee, ce sta la îndoială s'o spuie ori
nu. în fine se hotăr î şi cu capul ridicat şi
cu fruntea încreţită zise:
>
— N'ai pute crede, boierule, că baronul
Radu se se fi reîntors ear' aici, cu gândul se
se închidă în ce tate ?..•— Nu... nu cred.
— Ce interes se fi avut , se se ascundă...
se nu poată străbate nime la el?...— Nimic, respunse Emil.
Şi, totuşi, acest cuget începu a pre
ocupa sufletul tinerului boier. N' ar fi posibil
ca acest personagiu, a cărui existenţă a fost
în totdeauna atât de enigmatică, se se fi re
fugiat în castel după depăr tarea sa din Neapoi ?
Dar' mulţumită credinţelor superstiţioase atât
de bine întreţinute, nu 'i-ar fi fost oare uşor,
dacă ar fi voit se trăească ret ras cu totul,
se se scutească de ori-ce visită neaşteptată,
presupunând, că cunoştea starea sufletească a
locuitorilor din jur?
1— 170
8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal
http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 183/267
rDe altfel Emil credea inutil a comu
nica această părere Măţeştenilor. Ar fi trebuit
se-'i int roducă în confidenţa unor fapte de tot
personale. Nici n'ar fi crezut nime, ceea-ce
vezu din următoarele vorbe ale lui Niţă Stan:
— Dacă ba ronu l Radu e în castel, apoi
trebue se cred, că dumnialui e necuratul,
pentru-că numai necuratul a pu tu t se facă aşacu mine!
Ne mai voind se revină la acest obiect,
Emil întoarse cursul conversaţiei. Apoi a în
trebuinţat toate mijloacele, pentru-ca se lini
ştească pe pă du ra r asupra urmăr ilor încercării
sale: îl făcu se nu mai încerce o visită. Aceastan'ar fi treaba lui, ci a autorită ţilor şi gen-
darmii dela Alba-Iulia vor pute străbate în
tainele castelului.
Boierul îsi luă remas bun dela Nită Stan ,
exprimându-'şi dorinţa se-'l vadă vindecat cât
de curend, ca se nu fie silit a-'si amîna nunta
cu drăgălaşa Măriuţa, la care promisese că va
veni şi dînsul.
Adânci t în reflexiunile sale, Emil plecă
la »Regele Matia* , de unde nu eşî toată ziua.
La şese oare Ionas îi servi masa în sala
cea mare, unde în ur ma unui lăudabil senti
ment de reservă, nu-'l conturbă în singurăta tea
sa nici primarul Colţu, nici altcineva din sat.
Cătră opt oare Costache îi veni cu în
trebarea :
— Nu mai ai trebuinţă de mine, cu-
conasule ?i
— 171 —
8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal
http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 184/267
— Nu, Costache.
— Apoi es afară, ca se tr ag din ciubuc.
— Poţi merge, Costache.
Culcat pe un fotei Emil dete curs liber
gândur ilo r asupra trecutului seu. Era la
Neapoi, în decursul ultimei representaţii dela
tea trul San Carlo... Revedea pe baronul de
Gorţ , în mome ntul când '1-a vezut plecându-'şi
capul din lojă, cu privirea-'i arden tă fixată
spre artistă, ca si când ar fi voit s'o fascineze...
Apoi îi veni în minte scrisoarea sem
nată de acel personagiu curios, care îl acusa,
pe el, Emil Telesco, că a omorit pe Stilla...
Perdut în aceste suveniri din trecutEmil se simţia puţin câte puţin atins de somn.
Dar ' era încă în acea stare, când omul aude
şi cel mai mic sgomot, în vreme ce 'i-se
arătă o apariţiune surprinzătoare.
'I-se părea , că o voce, dulce şi melo
dioasă, se auzia în liniştea salei, în care Emilse afla numai singur.
Fără a-'şi da samă dacă visează sau nu,
se ridică... ascultă.
Da! 'i-se părea , că o gură 'i-s'a apropiat de
ureche, şi că buze nevăzute lăsau să resune expre
siva melodie a lui Stefano, însoţită de cuvintele:
Această romanţă, Emil o cunoştea...
Această romanţă , de o suavitate nedescriptibilă,
a cântat-o Stilla la concertul da t la teatrul Sa n
Carlo înainte de representaţia de adio...
Nel giardino de miile fiori,
Andiamo, mio cuore...
J— 172 —
8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal
http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 185/267
Ca şi legănat, fără a-'şi da seamă, fiinţa
lui era fericită de farmecul melodiei atât de
expresive...
In fine frasa se sfîrşeşte şi vocea se
micşorează gradat , se stinge cu vibraţ iunile
line ale aerului.
Emil se deşteaptă din ameţeală... Mo
me ntan sare în sus.. îşi reţ ine resuflarea, case audă vre-un echou depărtat al acestei voci,
ce-'i străbătu la inimă...
To tul e în tăcere, în lăuntru şi afară.
— Vo cea ei!... murmură el. Da! ...
într'adever vocea ei... vocea ei, pe care atâta
am iubit-o!La urmă deşteptându-se de tot îşi zise:
»Am adormit... şi am visat!«
— 173 —
J
8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal
http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 186/267
XI.
A doua zi Emil se deştepta deodată cu
zi orile. Sune tu l îi era încă tur bura t de visi-
unile nopţii.Era dimineaţa, în care avea de gâ nd
se plece din satul Măţeşti cătră Cluj.
După-ce va fi visitat stabil imentele in
dustriale dela Petroşeni şi Livăzel, intenţiunea
lui era se mai stee o zi în Alba-Iulia, înainte
de ce ar petrece câtva timp în capitala T ransilvaniei. De acolo va pleca mai de par te se
visiteze părţile ungurene, ţinta acestui voiaj.
Emil eşi din cârcîmă şi se pl imbă pe
dinaintea ei. Cu lorneta la ochi el exa
mina profund emoţionat conturele castelului,
pe care soarele de dimineaţă îl lumina în
destul de bine, pe platoul Orgalului.
Se gândia asupra împrejurării, că ajuns
odată în Alba-Iulia se-'şi ţină oare promisiunea
făcută oamenilor "din Măţeşti ? Se aviseze
gendarmii despre cele-ce se pe trec în casteluldin Carpaţi?
8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal
http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 187/267
8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal
http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 188/267
Când s'a angajat a readuce liniştea în
sat, avea int ima convingere, că cetatea estelocaşul unei bande de făcători de rele, sau
cel puţin de alţi oameni răi, cari aveau interes
de a nu fi urmăriţi , şi astfel erau crezuţi
duchuri, de cari nu te poţi apropia.
Peste noapte Emil a reflectat mult asupra
lucrului. O schimbare s'a făcut in ideile luişi acum sta la îndoială.
Intr'adevăr, de cinci ani ultimul descen
dent al familiei de Gort, baronul Radu, a
dispărut şi ce s'a ales de el, nu ştia nime.
Fără îndoială s'a lăţit vestea, că a murit
după depărtarea din Neapol. Dar' era oareadevărat? Cine-'i putea adeveri moartea? Poate
baronul de Gort trăeste, si dacă trăeste de
ce nu s'ar fi re tras el în castelul st răbuni lor
sei ? Pentru-ce să nu-'l fi însoţit Orfanic, sin
gurul om, ce se ştie, că era în legătură cu
el şi de ce n'ar fi acest fisician nost im au
torul şi aranjatorul acelor fenomene, cari nu
încetau de a întreţine frică în împrejurime?
Aceste erau obiectul reflexiunilor lui Emil.
Vom vede, că această presupunere e
destul de probabilă, şi dacă baronul Radu de
Gor t si Orfanic au cău tat să se ret ragă în
cetate, vom înţelege, că dînşii au fâcut-o şi ne
atacabilă, dacă voiau se petreacă o vieaţă de
to t isolată, cum se potrivea atât de mult
obiceiurilor şi caracterului lor.
Dacă era astfel, ce trebuia se facă tinărul
boier? Era oare bine , ca să se amestece în
8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal
http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 189/267
Fafacerile private ale baronului de Gorţ ? — Emil
tocmai voia se se hotărască asupra - acestor
întrebări, când veni Costache Ia dînsul.
Şi el află de bine a-'i face cunoscu te
ideile sale în astă privinţă :
— Coconaşule, respunse Costache, se
poate că baronul de Gorţ se fie în posesiunea
tu tu ro r acestor drăcii. Ei bine, dacă e aşaeu cred se nu ne amestecăm. Fricoşii din
Măţeşti se se scoată ei din năcasul, în care
se află e treaba lor, şi n'avem noi se redăm
liniştea acestui sat.
— Bine, respunse Emil, în general luând
lucrul, ai dreptate, Costache.
— Eu aşa cred, replică servitorul.
— Cât pentru primarul Colţu şi ccialalţi
acum ştiu ce se facă, ca se scape de spiritele
închipuite din castel.
— Fireşte că ştiu, coconaşule, numaise avisăm autorităţile din Alba-Iulia.
— După dejun plecăm la drum, Costache.
— Totul va fi gata.
— Dar' înainte de a apuca pe valea
Jiului, vom face un încunjur cătră Pleşa.
—• Şi pent ru-ce coconaşule?
— Aş v ie se ved mai de-aproape ca
stelul din Carpaţi.
— La ce folos?...
— Aşa 'mi-a venit un gând, Costache,
un gând, care poate ne va întârzia chiar cu
o jumătate de zi.
— 177 —
12
8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal
http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 190/267
Lui Costache nu-'i venia la socoteală
această hotârîre. 'I-se părea fără de nici unfolos. El ar fi voit se depăr teze totul, ce putea
se reamintească prea viu amintirile trecutului.
De as tăda tă înse era de geaba, pentru-că avea
în faţă o hotărîre neînlăturabilă a stăpânu
lui seu.
Emil se simţea oareşi-cum atras cătrăceta te. Fără a-'şi da seamă, poa te acea at rac-
tiune se reducea la visul, în care a auzit vocea
Stillei, mu rmur ând plângă toarea melodie a lui
Stefano.
Dar' oa re visat-a?... Da ! eată ce se în
treba el, aducăndu-'si aminte că to t în aceeaşisală dela «Regele Matia« s'a mâi auzit o voce,
aceea, cu a cărei ameninţări s'a luptat
atât de brav Nită Stan. Emil aşadar ' era
într'o astfel de stare sufletească, cât nu trebue
se ne mirăm de fel, dacă 'şi-a făcut planul
se se îndrepte cătră castelul din Carpaţi, spre
a ajunge până lângă fundamentul vechiului
zid, fără a ave înse cugetul de a străbate
înlăuntru.
Se înţelege de sine, că Emil Te le sco
n'avea de gând se comunice intenţ iunea sa
locuitorilor din Mătesti. Aceşti oameni, unin-
du-se cu Costache, ar fi fost în star e să-'l
sfătueascâ se nu s'apropie de castel. A şi
spus servitorului seu se tacă. Vezendu- 'l , că
din sat apucă pe valea Jiului, nimănui nu
'i-ar fi trecut prin cap, că nu va merge laAlba-Iulia. Dar' din sat a observat el că
8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal
http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 191/267
8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal
http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 192/267
dela poalele Retezatului se extinde o altă cale
până la pasul Vulcan. Putea aşadar ' se urcepe coastele Pleşii fără a mai veni pe Ia ca
pătul satului, şi fără să-'l fi vezut pr imarul
Colţu ori alţii.
Cătră amiazi, după-ce îşi achită soco
teala, niţel cam exagerată, ce 'i-o presentâ
Ionas cu surîsul seu antipatic, Emil se gătide plecare.
Primarul Colţu, drăgălaşa Măriuţa, învă
ţătorul Petrică, doctorul Părăian, Bucur şi
alti mulţi săteni veniră se-'si iee reuias bun .
Tinerul pădurar încă putîi părăsi odaia
şi se vedea, că nu peste mult va pute umbla
eară — ceea-ce infirmierul îsi atribuia sie-'si
drept merit.
— îţi doresc mult noroc, îi zise Emil,
asemenea şi logodnicei dumnitale.
— Mulţumim dumnitale, respunse tinera
fetită, cu fata strălucitoare de fericire.
— Călătorie bună, boierule, pofti pă
durarul.
— Da... numai de ar fi! — respunse Emil
a cărui frunte era înnourată.
— Boierule, zise apoi primarul Colţute rog să nu uiţi paşii, ce nc-ai făgăduit că
vei face la Alba-Iulia.
— N'o se uit, domnule primar, răspunse
dînsul. Dar' dacă aş întârzia în călătoria mea
acum ştiţi mijlocul a tâ t de simplu de a scăpa
de această vecinătate îngrijitoare, şi nimen'are ce se mai teme de acu de castel.
— 180 —
8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal
http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 193/267
8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal
http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 194/267
ceialalti săteni, făcu un semn lui Costache,
apoi ambii porniră la drum cu paşi repezi.După de-abia o oră Emil şi servitorul
seu mergeau pe ţă rmul drept al rîului cătră
poalele muntelui.
Costache se decise se nu mai facă nici
o observaţie stăpânului seu, căci era de geaba.
Obicinuit a se supune milităreşte, dacă boierul se arunca într'o aventură periculoasă,
era gata să-'l scoată.
După doue ore de mers Emil şi Costache
se opriră pentru a pausa câteva momente.
In acest loc Jiul românesc, care se
depărta spre dreapta, atingea drumul prin
nişte cotitur i mititele. De ceealal tă pa rt e era
coasta Pleşii, pe vîrful ei se întindea pode-
reiul Orgal la depărtare ca de vre-o jumăt at e
de milă. Au trebuit da r' să părăsească Jiul,
fiind-că Emil voia să meargă spre pas, apoi
să apuce spre castel.
Acest încunjur măria de două-ori distanţa
între castel şi sat. Cu toate acestea va fi
încă ziuă, când va ajunge Emil şi Costache
la vîrful platoului Orgal. Vor ave aşadar '
timp se studieze castelul pe din afară.
Apoi după-ce va însera vor pleca sp re Mă
ţeşti, sigur fără a fi observaţi de nime. Inten-
ţiunea lui Telesco era de a pet rece noaptea
în Livăzel, un mic sătuleţ la întâlnirea Jiurilor,
şi apoi a doua zi se plece cătră Alba-Iulia.
Pausa dură o jumăta te de oră. Emilfoarte cufundat în suvenirile sale, foarte agitat
8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal
http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 195/267
de gândul , că baronul de Gorţ poate îşi pe
trece vieaţa înlăuntrul castelului, nu zise nici
un cuvent.
Costache trebui se-'şi impună mare re-
servă pentru a-'i zice:
— Nu e nici un folos se mer gem mai
departe, coconaşule!... Se întoarcem spatele
acestui castel blăstămat, şi se plecăm!
Ambi i continuară calea pe potecul de
vale, şi numai decât se înfundară într'un desiş,
unde nu era nici o urmă. Pe unele locuri
au da t de nişte părae adânci, pe un de în
timp ploios vine apă din ajuns, ne mai încă-
pend în torentul tumultuos , ce se ros togo
leşte de pe coaste. Pe aici era greu de mers,
şi nu se put ea decât încet. Tr ec u o oră
până ajunseră eară pe calea dela Vulcan, şi
era cam cătră cinci ore.
Pe partea dreaptă a Pleşii nu sunt aşa
păduri, ca pe cealal tă parte, unde Niţă St an afost silit a-'şi tăia cale cu securea; dar' aici
au avut de luptat cu alte dificultăţi. Pe aici
erau surpături de stânci, peste cari nu te pu
teai urca decât cu mare băga re de seamă,
terenul nu era într 'o formă, de o parte gropi
adânci , de altă pa rt e stânci de abia înclinatealtele înclinate de tot, de puteai trece pe sub ele,
o îngrămăditură de petr i uriaşe, rostogoli te
dela vîrful muntelui de lavinele de zăpadă;
în fine un adevărat chaos în toată a sa teroare.
Urcarea pe acest preţipiş grozav îţi lua
o oră întreagă. In adevăr se părea, că ca-
8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal
http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 196/267
steiul din Carpaţi prin nimic nu se poate
aperâ mai bine, ca prin lipsa de comunica-ţiune şi nepu tin ţă de a te apropia de el. Şi
Costache spera, că poate nici nu vor pu te
învinge aceste obstacole şi se vor rentoarce.
Dar' se înşelă.
Trecuţ i peste zona stâncilor şi a sur-
păturilor, ajunseră la marginea platoului Orgal.De aici putură vede mai bine castelul în
mijlocul acestei pustietăţi posomorite, de unde
de atâţia ani spaima a alungat pe toţi locui
torii ţinutului.
Trebue se observăm, că Emil şi Co
stache ajunseră la castel înaintea bast ionuluilateral, care era situat la mează-noapte . Niţă
Stan şi doctorul Părăian au fost ajuns înaintea
bastionului dela tesărit, fiindcă au apucat pe
stânga Pleşii, lăsând la dreaptă părăul Niadu-
lui şi drumul de cătră pas. Cele doue laturi
formează un unghiu foarte tîmpit, la vîrful
căruia era turnul central . în partea de cătră
mează-noapte era imposibil de întrat în curte,
pentru-că nu numai, că nu se găsia nici o
poartă, sau pod mişcător, ci şi bastionul,
potrivit la neregulari tăţi le platoului , se ridica
la o înălţime cu mult mai considerabilă.
De altfel puţ in impoartă , că nu se da
întrare pe nicăiri, pentru-că Telesco şi aşa
n'avea de gând se între în castel.
Erau şepte ore şi jumeta te , când Emil
şi Costache ajunseră la marginea ex tr emă a
platoului. înaintea lor se desvelia acea gră-
J— 184 —
8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal
http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 197/267
aici erau surpături de stânci» (pag. 183).
8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal
http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 198/267
madă sălbatică de edificii, negri tă de umbră ,
a cărei coloare seamănă cu coloratiunea vechea rocelor de pe Pleşa. La stânga zidul să
cotia dintr'odată după bastionul din colţ.
Acolo, pe umplutură de-asupra parapetului
părcănat , se înălţa un fag, ale cărui cloambe
sucite erau martori ai vânturilor violente dela
apus-meazăzi, la această înălţime. într'adever ciobanul Bucur nu s'a înşelat.
Dacă era adevărată legenda, nu mai avea
decât trei ani de vieaţă acest vechiu castel
al baronilor de Gorţ.
Emil, tăcut, privea la aceste cons truc-
ţiuni dominate de turnul mai mare din mijloc.
Acolo sub această gr ăm adă confusă
trebuiau să mai fie şi acum sale boltite,
ext inse şi sonore, coridoare lungi, rătăc itoare,
celule săpate sub pământ cum mai au şi
astăzi vechile fortăreţe ale acestor teri. Nici
un fel de locuinţă nu se potrivia mai bine
ult imului descedent al familiei Gor t, ca aceas tă
locuinţă învechită, pentru a se ascunde ca să
nu-' l mai ştie nimenea. Şi cu cât se gândia
mai mult, cu atât se alipia mai mult de ideea,
că Radu de Gorţ sigur s'a refugiat în apar
tamentele isolate ale castelului seu din Carpaţi.
De altfel nimic nu arăta, că ar pute se
trăească cineva în interiorul castelului. Nici
fum nu se înălţa din hornuri, nici sgomot nu
eşia din ferestrile închise ermetice . Nimic!
— Nici chiar glasul unei păsărele nu con
turba misterul tenebroaselor zidiri.
8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal
http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 199/267
rTimp de câteva minute Emil îmbrăţi şa
cu privirea sa acest zid, care de al tăda tă se
umplea de sgomot sărbătoresc şi de zurăitul
armelor . Dar ' el tăcea, atât îi era de plin su
fletul de gândiri tr iste şi inima de suveniri amare .
Costache, care voia se lase pe domnul
seu neconturbat, se retrase la o parte. Nu-' l
întrerupse cu o singură observare. Când însăsoarele părăsi vîrful Pleşii, când valea Jiului
se umbri, se apropia de dînsul.
— Coconaşule, zise el, e seară... Numa i
decât sunt opt ceasuri.
Emil se părea că nu-'l ascultă.
— E timpul să plecăm, continua Costache, dacă vrem să fim în Livăzel înainte
de a fi închise cârcîmele.
— Costache .. numai decât.. . da .. numai
decât... plecăm, — răspunse Emil, cam încurcat.
— într'un ceas bunişor, coconaşule,
ajungem în drumul dela pas, şi pecând va înopta bine putem ajunge fără a ne vede cineva.
— Câteva minute, răspunse Emil, şi
coborîm cătră sat.
Boierul nici nu s'a mişcat din locul, unde
s'a aşezat la sosirea sa pe platoul Orgal.
— Nu uita, coconaşule, replică Costache,
noaptea va fi greu să mergem printre stânci...
Zeu, abia putem ajunge până ce-o fi ziuă...
Scusaţi, că grăbesc atâta...
— Da... plecăm... Costache.. Viu...
Se părea că era reţinut înaintea caste
lului, poate prin una dintre acele presimţiri
— 187 —
8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal
http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 200/267
secrete, de care inima nu-'şi poate da seamă.
Oare era şi el lipit la pământ , ca doctorulPărăian în şanţ? N u ! Picioarele lui erau
libere de ori-ce cursă, de ori-ce legături.. . El
se putea plimba pe platou, dacă voia, nimic
nu-'l împedeca de a încunjura zidul, de alungul
sântului...
Poate şi voia!Cel puţin aşa gândia Costache şi de
aceea se hotărî a-'i zice pentru ultima dată:
— Vino, coconaşule!
— Da... da...
Şi totuşi rămase nemişcat.
Platoul Orgalului era umbrit deja. Umbracastelului întuneca o parte a zidirilor. Con-
turele lor nu a rătau decât o silhuetă nesigură,
îndată nu se va mai vede nimic, dacă nu
cumva vre-o lumină va st răbate prin ferestrile
strimte ale turnului.
— Coconaşule.. vino! zise de nou Co
stache.
Şi Emil voia să-'l urmeze în fine, când
pe ridicătura de lângă bastion, unde era crescut
fagul acela legendar, apăru o figură cu o formă
nehotârită.
Emil se opri, privind această formă, al
cărei profil se accentua din ce în ce mai bine.
Era o femeie cu părul despletit, cu manile
întinse înainte, acoperită cu o haină lungă şi albă.
Şi acest costum nu era oare acela, pe
care-'l purta Stilla în scena finală din Orlando, în care Emil a fost văzut-o pentru ultima oară ?
— 188 —
8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal
http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 201/267
Este ea... Ea!« (pag. 190).
8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal
http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 202/267
Da! era Stilla, nemişcată, cu braţele
îndreptate cătră tinărul boier, cu privirea atâtde pătrunzătoare aţintită spre el...
«Este ea!... Ea!».. . exclamă dînsul .
Şi grăbind s'ar fi rostogoli t până lângă
zid, dacă nu 'l-ar fi ţinut Costache..
Arătarea dispăru momentan... Abia o
minută s'a arătat — Stilla...Puţin impoartă! O secundă era de ajuns.
El o recunoscu, şi aceste cuvinte îi is-
bucniră din piept:
»Ea... ea... ea trăeste!«
2&
8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal
http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 203/267
r
XII.
Era cu putinţă? Stilla, pe care Emil
nu credea s'o mai vadă nici-odată, vine se-'i
apară pe ridicătura bast ionului! ... Nu a fostoare jocul unei ilusii?... Costache încă a ve-
zut-o ca şi el!... Era într 'adever marea artistă,
îmbrăcată în costumul Angelicei, în care s'a
aretat publicului în representaţia de adio, la
teatrul San-Carlo!
Adeverul teribil se făcu evident înainteaochilor lui. Aşadar' femeia adorată, care avea
se devină doamn a Telesco, era închisă de
cinci ani în mijlocul munţilor din Ardeal!
Aceea pe care Emil a vezut-o căzând moar tă
pe scenă, trăeşte! Aşadar' când 'l-au dus mort
la hotel, baronu l Ra du a putu t st răbate laStilla, a furat-o, a dus-o în acest castel din
Carpaţi, şi a doua zi popora ţiunea din Neapoi
n'a însoţit la mormânt în Campo Santo Nuovo
decât un sicriu gol!
Totul se părea de necrezut, de neadmis,
con trar bunului simţ. Er a o minune, o im-
— 191 —
8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal
http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 204/267
8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal
http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 205/267
— N u ! . . Tr eb ue se ne despărţim, şi
numai despărţindu-ne poţi se-'mi faci serviciu.— Aşadar' te aştept aici?...
— Nu, Costache.
— Unde să merg dar'?...
— în Măţeşti... nu, mai bine... nu... nu
în Măţeşti... Nu-'i de lipsă se ştie aceşti oameni.
Cobori în satul Vulcan, un de o se dor miastă noapte... Dacă n'o se me vezi mâne
dimineaţă, părăseşte Vulcanul mâne... adecă...
nu... aşteaptă încă câteva ceasuri.. Apoi, pleacă
la Alba-Iulia.. . Acolo, avisează pe şeful gen-
darmeriei... Istoriseşte-'i totul... în fine, vino
cu gendarmii... Dac'o fi de lipsă... se dee asaltcetăţii!... Eliberati-o!... Ah! cerule dumnezeesc!
ea... trăeşte... în pu terea lui Radu de Gorţ!.. .
Şi când sfîrşî cu aceste frase întrerupte, Co
stache vezu surescitaţia domnului seu crescend şi
manifestându-se prin sentimentele disordinate
ale unui om, care nu se mai poate stăpâni .
— Se pleci Cost ache ! exclamă pent ru
ultima oară.
— Sunt gata la porunca d-voastră...
— Da, mergi!
Costache remase câteva momente la
acelaşi loc, neputendu-se decide se plece. Pe
* urmă îi veni ideea, că încercări le boierului
vor fi zadarnice, căci nu va pute străbate nici
chiar în curte, astfel va fi silit se yie în satul
Vulcan... poate mâne... poate în astă noapte...
Amendoi vor merge apoi la Alba-Iulia, şi ce
n' a put ut face nici stăpânul seu, nici păd u-
V ' Ji r
— 193 —13
8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal
http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 206/267
rarul, vor face cu ajutorul agenţilor autorităţii..
vor prinde pe acest Radu de Gorţ... vor scoate
din manile lui pe nenorocita Stilla... vor spul
bera această cetate din Carpaţi... dacă va
fi trebuinţă , nu va r ămâne peatră pe peatră...
chiar dacă s'ar alia toţi dracii infernului, ca
să-o apere!
Şi Cos tache coborî coastele platouluiOrgal, apoi apucă cătră drumul dela Vulcan.
într'acestea Emil mergând pe lângă şanţ
încunjurâ zidul din colţul dela stânga.
Mii de gândiri îi to rturau creerul. Acum
nu mai rămânea îndoială, că baronu l de Gor ţ
e în castel, fiindcă Stilla încă e închisă acolo...Numa i el putea să fie aici... Stilla trăe ste!. .
Dar' cum va ajunge până la ea?. . Cum va
pute-o elibera din lăuntrul castelului?.. Nu
ştia, dar' trebuia să se întâmple, şi se va
întâmpla... Obstacolele, ce nu le-a putut în
vinge Niţă Stan, le va învinge el... Nu curio-sitatea îl face să pă trundă în mijlocul ruinelor,
ci pasiunea, amorul pentru femeia, ce a rea-
flat-o trăind, da ! trăind!... după-ce a crezut
c'a murit, şi o va elibera dela Ra du de Gorţ!
în adevăr Emil ştia, că nu poate să
între decât prin zidul dela mează-zi, în care erapoarta, peste care se ridica podul mişcător.
Văzând că nu poate se se urce pe aceşti
muri înalţi, merse încolo pe creasta platoului
Orgal, după-ce încunjurase colţul zidului.
Ziua n'ar fi fost lucru greu. în întune
cimea nopţii însă, —- luna încă nu era răsărita.
8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal
http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 207/267
8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal
http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 208/267
8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal
http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 209/267
destul de vie, al cărei isvor era aşezat la o
înălţime mare.
«Acolo e cetatea... acolo< — zise el.
Şi în adever această lumină prin po-
siţia, ce ocupa, nu putea veni decât dela
turnul central.
în excitaţi unea mare a mintii sale nu
besita de a crede, că Stilla 'i-a adus această
lumină. Nu remâne nici o îndoială , că ea
'1-a recunoscut în momentul , când '1-a vezut
de pe ridicătura zidului. Şi acum ea 'i-a
da t acest signal, ea 'i-a arătat calea, ca se
ajungă la poartă...
Emil îşi îndreptă paşii căt ră lumină, a
cărei strălucire creştea cu cât se apropia mai
tare. Cum s'a dus p rea mul t în stânga pe
platoul Orgalului, trebui se facă vre-o douezeci
de paşi în dreapta , şi du pă câteva pipăir i
găsi earăşi marginea şanţului.
Lumina strălucea în fata lui si înălţ imea» » »
ei dovedia, că vine dintr 'o fereastră a turnului.
în fine se va afla în faţa ultimului ob
stacol — poate de neînvins!
Totuşi fiindcă poar ta era închisă, podulridicat, trebu ia se se apropie tocmai lângă
zid.. Dar' apoi cum se va urcă pe acest mur,
ce se ridică la o înălţime mai bine de cinci
zeci de urme ?..
Se apropia de locul unde se slobozia
podul, când era poarta deschisă...
8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal
http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 210/267
Podul era slobozit.
Fără de a se mai gândi, Emil se grăbipes te scândurile tr emurătoa re ale podului şi
puse mâna pe poartă...
Poarta se deschise.
Grăbi pe sub bolta întunecoasă. Dar'
abia făcu câţiva paşi şi podu l se ridică cu
sgomot peste poartă...Emil Telesco era prisoiier în castelul din
Carpaţi.
198
8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal
http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 211/267
»...Emil se grâbî peste scândurile tremurătoare ale podului
puse mâna pe poartă...» (p. 198).
8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal
http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 212/267
XIII.
Oamenii din împrejurime şi călătorii, cari
treceau peste pasul Vulcan, nu cunoşteau ca
stelul din Carpaţi decât du pă aspectul seuexterior. Dintr'o distanţă respectuoasă, de
unde se temeau a se mai apropia şi cei mai
curajoşi Măţeşteni şi din împrejurime, castelul
nu presenta privirilor decât o grămadă enormă
de pietri, o fortăreaţă căzută în ruină.
Dar' oa re înlăuntru l zidurilor încă era
aşa derîmat cum ai fi presupus? Nu . La
adăpos tu l zidurilor sale solide, clădirile, remaşe
neatinse, ale vechei fortăreţe feudale ar fi
putut cuprinde încă o garnisoană întreagă.
Sale spaţioase bolt ite, pivniţi adânci,
ne număra te coridoare , curţi, al căror pavaj
dispărea sub earba crescută mare, su terane
ascunse, în cari nici-odată n'ajungea lumina
zilei, scări secre te în grosimea murilor, bol-
tituri luminate prin unele deschizături în mur,
turnul central cu trei etage, încoronat cu o
platformă parcanată, cu numeroase aparta-
8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal
http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 213/267
me nt e de locuit, înt re diversele construcţiuni
din lăuntrul murului, coridoare fără sfîrsit în-
crucişate într'un mod capriţios, făcute din vîrf
dela umplutura murului şi coborîndu-se până
în celulele din adâncul pământului, ici colea
câteva reservoare, în care se aduna apa de
ploaie şi prisosul se scurgea în torentul Nia-
dului, în fine tunele lungi, nu as tupa te cum
ai fi crezut, ci cu eşire tocmai în drumul dela
pasul Vulcan: toate aceste se puteau găsi în
castelul din Carpaţi, al cărui plan geometric
se presenta aşa de complicat ca şi labirinturile
din Lemnos, sau cele din Creta.
Pe cum pe Thes eu îl purta amorul pent rufiica lui Minos, aşa îl purt a pe tinerul boier
un sentiment iresistibil, intensiv în acest labi
rint infinit al castelului. Oare găsi-va şi el
firul Ariadnei care îl conduse pe eroul grec?
Emil n'avea decât un singur cuget , se
ajungă în această curte, şi a reuşit. Poate vafi reflectat în gândul seu, că podul ridicat
până atunci, cum de s'a slobozit se-'i dee lui
trecere?. .. Poat e va fi fost îngrijat, cum de
s'a închis poar ta mo men tan după întrarea lui ?
Nu! Dînsul nu-'şi sfărma capul cu de acestea,
în fine era în castelul, în care Radu de Gorţ,
reţinea pe Stilla, şi-'şi va sacrifica vieaţa ca
se ajungă la ea.
Galeria, în care a intrat Emil era largă
înaltă, boltită de-asupra în formă de arc, cu
totul întunecoasă şi avend padiment stricat nu
putea umbla cu paş sigur prin ea.
8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal
http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 214/267
rEmil se apropia de păretele din stânga
şi dând cu mâna de o parcană înainta ţinen-du-se de ea. N'auzia nimic, numai sgomotul
paşilor sei, cari răsunau în depă rt are. Un
curent căldişor, încărcat de un miros de vechiu,
îi venia dela spate, până-ce ajunse la ceea-
laltă ex tr emita te a galeriei, *de unde îi veni
altfel de aer.
După-ce se văzu trecut pe lângă un
pilastru de peatră la stânga, întră într 'un al
doilea coridor cu mult mai strimt. N'avea
decât se-'şi întindă braţele, pentru-ca se atingă
păreţii.
El înainta astfel, 7>lecat, pipăind cu
manile şi cu picioarele, se vadă dacă acest
coridor merge în linie dreaptă.
La două sute de paşi dela pilastrul din
colţ simţi, că această direcţ iune se îndreaptă
spre stânga pent ru a lua cu cincizeci paşi maideparte o direcţiune cu totul contra ră. Oa re
încătrău conducea acest coridor, prin zid, sau
spre turn?
Emil începu a-'şi grăbi mersul, dar' în
dată trebui se se oprească, pentru-că sau era
o urcătură la deal, sau o cotitură bruscă, careschimba direcţiunea. Din timp în timp da
de oarc-care deschizături, cari erau ramifica
ţiuni laterale. Dar' totul era obscur, şi în-
zădar încerca se se orienteze în acest labirint,
asemenea unor adevărate săpături de ocnă.
De multe-ori trebui să se re în toarcă ,vezend că nu mai poat e da înainte. Dar' se
V.— 202 —
8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal
http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 215/267
temea, ca se nu 'i-se deschidă sub picioare
vre-o usă secretă, si se nu-' l cufunde într 'unsuteran, de und e nu va mai pu te eşi. Când
deoda tă simţî, că a ajuns, unde o bolt itură
de desupt se apropia de părete, dar' mergea
mereu înainte cu o ardoare, de nu avea timp
se se mai gândească.
De altfel fiindcă a înaintat tot în liniedreap tă fără de a suî sau coborî, nu se în
doia, că a remas la nivelul curţilor interioare,
cuprinse între diversele clădiri din lăuntrul
zidului, şi credea, că acest coridor conduce la
turnul central şi se va sfîrşi la începutul scărilor.
Nu se putea constata, că trebuia se fie
un fel de comunicaţie mai de-a dreptul între
poar tă şi clădirile din castel. Da, în timpul
când îl locuia familia de Gorţ nu era de lipsă
se traverseze aceste eşiri fără de sfirşit. O a
doua poartă se deschidea în faţa celei dintâiu,
în cealaltă parte a galeriei prime, la locul de
arme, în mijlocul căruia se înălţa turnul ; dar'
a fost închisă şi Emil n'a putut-o afla.
De o oră rătăcia de-alungul acestor co
tituri, ascultând n'aude vre-un sgomot în de
păr tare, ne cutezând se mai strige numele
Stillei, pe care echoul 'l-ar fi putut duce până
la etagele turnului. El nu descurajează nici cât
de puţin, şi va merge până nu-'l vor părăsi
puterile, până-ce v r e o pedecă nebiruită nu-'l
va sili se se oprească.
Fără a-'şi da seamă, Emil era deja slăbit.
Dela plecarea sa din Mătesti nu mânc ase
8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal
http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 216/267
nimic. Suferea din causa foamei şi a setei.
Nu se mai pu tea mişca, genunchii 'i-se îndoiam In mijlocul acestui aer umed şi cald,
respiraţia îi deveni gâfâitoare, inima îi bătea tare.
Trebuia se fie cătră nouă ore, când
scăpând cu piciorul stâng, nu mai afla teren.
Se plecă, şi dete cu mâna de o treaptă
în jos, apoi de a doua.Era o scară.
Această scară se întindea pe sub castel
şi doară n'avea eşire.
Emil nu stete pe loc, păşia nu mărâ nd
cu atenţiune treptele, care se coborîau în
direcţie oablă cu coridorul.
Coborî şeptezeci-şi-şepte de tr ep te şi
ajunse în un al doilea coridor orisontal, care
se ramifica în nenumărate şi întunecoase
direcţii.
Merse încă timp de o jumătate de oră,
şi zdrobit de osteneală, voia se se oprească,
dar ' un punct luminos apari i la două, t rei sute
de paşi înainte.
De unde provenia această lumină? Era
numai un fenomen natural, o flacără de
hidrogen, apr insă la această afunzime? Nu
era mai curând o faclă, purtată de cineva din
cetate ?
»0 fi ea?«... murmură Emil.
Şi-'i veni în minte, că o lumină a apăr ut
deja, pentru a-'i arăta Intrarea castelului, când
se rătăcise printre stâncile de pe platoul Orgal.Dacă a fost Stilla, care 'i-a arătat lumina la
— 204 —
8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal
http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 217/267
runa din ferestrile turnului, de ce n 'ar fi şi acum
ea, care ar voi, se-'l conducă prin aceste co
ridoare subterane ?
Ne mai fiind st ăpân peste sine, privea
fără a pute face vre-o mişcare.
Mai mul t o lumină împrăştiată , decât un
punct luminos, se părea, că umple un fel de
eşire la capetul coridorului.Merse mai de pa rt e pipăind, abia-'l mai
ţineau picioarele, şi după-ce trecu prin o uşă
strîmtă paşi pe pragul unei celule.
Această celulă, bine conservată, înal tă
de vre-o douăsprezece urme, avea o formă
cercuală pe un diametru ap roape egal. Bol-titura era răzimată pe vîrfurile alor opt pilaştri,
cari se terminau de asupra înt r'un singur punc t
formând astfel o boltă sferoidală, în mijlocul
căreia era aşezată o scafă de sticlă, din care se
respândia o lumină palidă.
In faţa uşei, aşezate între doi pilaştri,era o altă uşă, închisă, ţintuită cu cuie mari,
ruginite.
Emil se reculege, se tîreie până la cea
laltă usă si încearcă s'o deschidă...
încercările îi fură de geaba.
Câteva mobile părăsi te înfrumseţau
această celulă: un pat sau mai bine zicend
o bancă de stejar, pe care erau câteva perini,
cearşaf, plapomă; un scaun cu picioare sucite,
o masă înţepenită de pă re te cu piroane de fer.
Pe masă erau diferite lucruri, o cană largă
plină de apă, o farfurie cu ceva venat rece ,
— 205
8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal
http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 218/267
o buca tă mare de pâne, asemenea pesmetului
marinarilor. într'un colţ curgea printr'un mic
apaduct puţ ină apă în un lighian. Apa trecea
peste gardini, se strecura prin o deschizătură
pe sub un pilastru.
Făc ute înainte aceste pregătiri n'a rătau
oare că un oaspe era aşteptat în această celulă,
sau mai bine un prinsonier în această prinsoare? Prinsonierul era aşadar' Emil, adus
prin înşelăciune aici?...
In confusia cugetelor sale nu-'şi mai
dete seamă de aceasta . Slăbit de foame,
sete şi osteneală, el mânca bucatele puse pe
masă, îşi st împărâ setea cu ce afla în cană;se întinse apoi de-alungul patului, ca un re
paus de câteva minute se-'i redee puterile.
Dar' când încercă se-'şi adune ideile,
observă că ele se împrăşt ie în toate părţile, ca
şi apa când vrei se o adun i cu pumnul .
S'aştepte până dimineaţa, ca se-'şi reîn-ceapă cercetările ? Intr'atâta se-'i fi slăbit voinţa,
cât nu mai era domnul faptelor sale?...
»Nu! îşi zise el, n' am să aştept! ... La
turn... tr ebue s'ajung în as tă noa pte la turn!...
Numai decât lumina răspândită de scafa
de sticlă din plafond se stînse, şi odaia fu
cuprinsă de o întunecime complectă.
Emil voia să se gândească, că oare ce
ar ave de făcut, dar' nu putea. Cugete le îi
adormiră sau, zicend mai bine, 'i-se opriră în
mo d brusc, întocmai ca arătă torul unui oro
logiu, a cărui mas inerie s'a stricat. Se cufundă
8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal
http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 219/267
într'un somn adânc, în o lâncezeală osteni
toare, o nimicire absolută a fiinţei sale, care
provenia de sigur din neliniştea sufletului seu.
Când se deşteptă, nu putea constata cât
a durat acest somn. Orologiul 'i-se oprise
şi nu indica, ce timp e. Dar ' celula din nou
era scăldată într'o lumină artificioasă.
Emil sări din pat, făcu câţiva paşi spre
uşa cea dintâiu: era tot deschisă ; — spre a
doua uşă : era to t închisă.
Voi se se gândească, şi nu fără oare
care anevoinţă.
Corpul îi era restaurat, nu simţia nici o
oboseală, îşi simţia însă deoc amda tă capu l îngreunat.
»Cât timp am do rmit? se înt rebă el.
Noapte-'i, ziuă-'i?«...
In interiorul celulei nu s'a schimbat nimic,
decât că lampa lumina din nou, mâncarea era
renoită, cana umplută cu apă proaspătă.Aşadar ' a înt rat cineva aici în t impul
cât Emil a fost cuprins de această osteneală
lâncezătoare ? Şt ia , că se află în una din ce
lulele suterane? ... Era în puterea baronului
Radu de Gorţ... ? Era conda mnat se nu mai
poată nici-odată comunica cu ai sei?Aceasta nu era admisibil, şi de altfel el
va scăpa, pentru-că mai o mai putea face, va
cercă se găsească o galerie, care conducea la
poartă, şi ar pute eşi din castel...
Va pute eşi?... Atunci îi veni în minte,
că poarta s'a închis după dînsul...
— 207 —
8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal
http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 220/267
!
Ei bine, va încerca se iasă de asupra
peste mur, şi prin una din deschizături le luise va lăsa în jos afară... Ori cum ar fi, înt r'o
oră trebue se fie afară din castel...
Da r' Stilla...? Se renunţe de a ajunge la
ea?... Se plece fără a o fi răpit din manile
lui Radu de Gorţ?..
Da! şi ce n'a putut face singur, va facecu ajutorul gendarmilor, pe cari îi va aduce
Costache dela Alba-Iulia în satul Măţeşti...
Vor lua fortăreaţa cu asalt... vor nimici-o din
fundament...
Luată această hotărîre , se grăbi se o pună
în executare, fără a perde un singur moment .
Emil se ridică şi se îndreptă spre co
ridorul, prin care venise, când auzi un fel de
foşnet îndărătul uşii a doua dela celulă.
Negreşit era sgomotu l unor paşi, cari
se apropiau, — pe încetul. îşi alipi urechea de uşă, şi asculta, reţi-
nendu-'şi respirarea...
Paşii erau făcuţi în intervale re gu lat e,
ca şi când urcă sau coboară cineva o scară.
Fără îndoială aici era o a doua scară, care
lega celula cu curţile interioare.
Pentru a fi gata la ori-ce întâmplare,
Emil trase din teacă cuţitul, ce-'l pur ta la
cingătoare, şi-'l strînse tare în mână.
Dacă venia vre-un servitor de al ba
ronului de Gorţ , se aruncă asupra lui, îi luacheile, îl făcea să nu se poat ă mi şc a; apoi
8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal
http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 221/267
14
8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal
http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 222/267
merg ând prin astă nouă eşire, va încerca
s'ajungă la turn.Dacă era baronu l Radu de Gorţ — şi
va recunoaşte bine pe omul ce '1-a vezut în
momentul , când Stilla a căzut pe scena din
San-Carlo, — ii va străpunge fără milă.
Paşii se opriră pe pragul din afară.
Aştepta nemişcat se se deschidă uşa...
Nu se deschise, şi o voce de o dulceaţă
-nedescriptibilă ajunse la urechile boierului.
Era vocea Stillei... Da!... dar' vocea era puţin
slăbită cu toate ale ei inflexiuni, cu farmecul
sen inexprimabil, modulaţiunile mângâietoare,admirabilul inst rument al acelei arte dumn e-
zeeşti, care se părea că va fi murind deodată
cu artista.
Şi Stilla repeta melodia plângetoare, ce
conturba somnul lui Emil, când dormia în
sala cârcîmei din Măţeşti:
Nel giardino de miile fiori,
>r Andiamo, mio cuore...
Acest cântec îl pătrundea până în adâncul
inimii... II gusta, îl sorbia ca o licoare divina ;
'i-se părea ca şi când Stilla 'l-ar învita se ourmeze, repetând :
Andiamo, mio cuore... andiamo .
(»Vino, sufletul meu, vino«!)
Şi totuşi poarta nu se deschidea, ca se-'i
dee drumul!. .. Nu poate ajunge la Stilla, s'ostrîngă în braţe, s'o scape din castel ?...
8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal
http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 223/267
«Stilla... Stilla mea!«... — exclama el.
Şi se arunca asupra porţii, care resista
sforţărilor sale.
Cântecul se părea că slăbeşte... vocea se
stinge.. paşii se depărtează...
Ingenunchiat, cerca se îmbrâncească uşa,
scuturând ţîţinile cu manile, striga mereu după
Stilia, a cărei voce nu se mai auzia.
Un cuget teribil îi fulgeră prin cap.
»Nebună! ., strigă dînsul, e nebună, căci
nu m'a recunoscut.. . căci nu 'mi-a răspuns! .. .
De cinci ani, închisă aici... în posesiunea acestui
om., sărmana mea Stilla... 'şi-a perdut minţile.*:;
îşi ridică ochii spăriaţi, cu gesturi disor-
dinate, car' capul îi ardea...
»Şi eu., simţesc că-'mi perd minţile !...
Trebue se ies din castel... Am să ies.«
Şi s'aruncâ spre uşa cea dintâiu...
Ea se închisese fără nici un sgomot.
Emil nici n'a observat când s'a închis,căci asculta vocea Stillei...
Mai înainte era prisonier în fortăreaţa
castelului, acum era prisonier în celulă.
ai
— 211
14*
8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal
http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 224/267
XIV.
Emil era zdrobi t. Se putea teme, că
facultatea cugetării, înţelegerea, priceperea de
lipsă pentru a prevede urmările îl vor părăsi
încetul cu încetul. Singurul sentiment, cepersista neclintit în sufletul lui, era aducerea
aminte de Stilla, era impresiunea acelui cântec,
pe care echourile acestei sombre celule nu-'l
mai reflectau.
A fost doară jocul unei ilusii ? Nu, de o
miie de ori nu ! Tocmai pe Stilla a auzit-o
mai înainte, şi tocmai pe Stilla a văzut-o de
asupra bastionului dela castel.
Când îi veni în minte acest gând, care
părea că-'i turbu ră minţile, îl atinse ca şi o
lovitură înfricoşată, ca şi când ar fi perdut-o
a doua oară.
»E neb un ă! — r e p e t ă el. Da!... nebună...
nu 'mi-a recunoscut vocea.,, nu 'mi-a pu tu t
răspunde., e nebună... nebună!«
Şi într'adevăr, era foarte probabil!
Ah! dac'ar put e o răpi din această
cetate , ca să o ducă în castelul dela Craiova,
— 212 —
8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal
http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 225/267
8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal
http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 226/267
De od at ă în colţul unuia din tre pilaştrii
dela dreapta,, simţi un curent de aer maiproaspăt atingendu-'i buzele.
Era vre-o deschizătură, prin care stră
bătea niţel aer de afară?
Da... Era o eşire care nu se observa
sub umbra columnei.
A aluneca pr in tre cei doi păreţ i, a se
îndrepta cătră o lumină destul de vagă, ce
se părea, că vine din înălţ ime, fu lucru de
un singur moment.
Aici se afla o mică curte, largă ca de
cinci, şese paşi, ear ' murii se ridicau în sus
la o sută de urme . Prin această îngustă
st rîmtoare se coborîa niţel aer mai curat şi
niţică lumină.
Emil se convinse, că e ziuă încă. La
gura acestei deschizături, unde era un fel de
gardină, se vedea un colţ din cerul azuriu.
Soarele percurse mai bine de jumă ta te
calea sa de zi, pentru-că unghiul luminos
dela deschizătură se strîmtase mult.
Trebuia să fie cinci ore du pă ameazi.
De aici deduse , că a trebuit să doa rm ă
cel puţin patruzeci de o r e ; şi acum nu semai îndoia, că aceasta a fost în urma unei
beuturi adormitoare.
De vreme ce Emil si cu Costache aui
părăsit satul Măţeşt i alaltăeri, 11 Iunie, ziua
care s'apropia de sfîrşit era 13 Iunie...Deşi aerul din fundul acestei curţ i era
umed, îl inspira cu plini plumâni, şi se simţia
8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal
http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 227/267
niţel uşurat. Dac'ar fi cugetat, că ar pute se
iasă de-a lungul acestui tub de peatră , s'ar fi
înşelat foarte. Era imposibil se se urce de-a
lungul păreţilor netezi, cari n'aveau nici o
urmă de eşit.
Se reîntoarse în interiorul celulei. Fiindcă
nu pu tea se scape decât pe una din cele
doue uşi, voia se-'şi dee seamă de starea în
care se găsea.
Prima uşă — prin care a venit, — era
ta re şi groasă, şi trebuia se fie închisă pe
dinlăuntru cu verigi puse în cârlige de fer, pe
care se încerci a le rupe trece peste puterea
omenească.
A doua uşă, — după care a auzit vocea
Stillei, — se părea a fi mai puţin tare . Scân
durile pe unele locuri erau mai subţiri.. Poate
că pe aici n'ar fi fost aşa greu se-'ţi faci cale.
»Da... pe aici... pe colo!...« îşi zise Emil,
recăpetându-'şi sângele rece.Dar' n'avea timp de perdut , căci era
probabil , că va veni ear' cineva la celulă, când
cei din castel vor cugeta, că a adormi t de
beutura adormitoare.
Lucrul merse cu mult mai iute de cum ar
fi sperat, umezeala a fost ros lemnul în jurulverigilor, care ţineau încuietoarea Cu cuţ itu l
îi succese a tăia o parte în jur, lucrând fără
sgomot , mai opr indu-se câte odată, s'asculte
cu urechea, dacă nu s'aude ceva afară.
Trei ore după aceea, verigile se desfă-
cură si usa se deschise, scârţâind în tîtîni
8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal
http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 228/267
Emil esî în curtea cea mică. ca se mai
respire puţin aer proaspăt.Acu m nu se mai vedea de-asupra zarea
luminoasă de mai nainte, dovadă că soarele
se coborîse dup ă Retezatul. Cur tea se găsea
învelită în o obscuritate profundă. Câteva
stele străluceau palid. Nori subţiri se mişcau
încet cu suflarea întreruptă a vânturilor, cese liniştiseră cu venirea nopţ ii . Coloarea
atmosferei arăta, că una, ce se află în primul
pătrar, se înălţase de după munţi!
Puteau se fie cam nouă ore seara.
Emil se reîntoarse se mănân ce niţel, şi
pe ur mă beu a pă din vasul din colţ, ear' cea
din cană o vărsă în apaduct. Apoi punen-
du-'şi cuţitul în teacă eşi pe uşă şi o închise
după sine.
Acum întâlni-va oare pe nenorocita Stilla,
rătăcind prin aceste galerii suterane ?... Laacest gând, inima-'i bă tea de părea că vrea
se-'i sară din pept.
Abia făcu câţiva paşi, şi de te de trep te.
Tocmai după-cum cugeta; acolo se începea o
scară; urcând-o numără numai şesezeci de
trepte, în loc de şeptezeci-şi-şepte, ce le-a
cobor ît, când a ajuns la celulă. Treb uiau se
mai fie vre-o op t u rme până la suprafaţa pă
mântului.
Ne având ce face altceva, decât să ur
meze prin coridorul întunecat, ai cărui păreţi îi atingea întinzând manile, plecă mai departe.
8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal
http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 229/267
rMerse o jumătate de oră fără a da de
uşă sau de vr'un grilaj. Din causa nu me
roaselor cotituri 'i-a fost imposibil a recu
noaşte direcţia, în care merge.
După o pausă de câteva minute de ră
suflare, se puse ear ' la mers şi 'i-se părea, că
acest coridor e nesfîrşit, când un obstacol îl
făcu se se oprească.
Era un părete de cărămizi.
Pipăind la diverse înălţimi cu mâna nu
găsi nici un fel de deschizătură.
Pe aici nu era esire.
Nu putu reţine un strigăt. Toate, spe
ranţele 'i-se nimiciră înaintea acestui obstacol .
Genunchii 'i-se îndoiau, picioarele îi tremurau
şi căzu lângă zid.
Dar' ap ro ape de pământ păretele avea
o spărtură strimtă, în care cărămizile se des-lipeau şi se puteau lua cu mâna.
»Pe aici... da!... pe aici!...« exclamă el.
Şi începu a scoate cărămizile una câte
una, până-ce auzi un sgomot de ceealaltă parte.
Emil se opri.
Sgomotul nu încetă, şi în acelaşi timp
o rază de lumină ajunse prin deschizătură.
Emil privi în jur.
Se vedea vechea capelă a castelului.
Părăsită, şi roasă de dintele vremurilor ajunse
J— 217 —
8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal
http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 230/267
într'o stare tristă de ruină: o boltitură de
jumătate surpată, ale cărei curbâturi se răzimau încă pe nişte co lumne , două sau trei
arcuri în stil gotic ameninţând cu ruină;
ferestrile stricate în jur cu urme de ornative
în stil gotic de mai târziu; icî-colea câte o
marmur ă plină de prav sub care dormia oare
care st răbun al familiei de Gor ţ ; în fundul
sanctuarului o rămăşiţă de altar, ale cărui
ornamente arătau sculpturi sgăriate, apoi un
rest de acoperiş, cruţat de furtune; în fine
de-asupra uşii un turnuleţ clătinător, din care
atîrna până la păment o funie, — funia clo
potului care suna câte odată spre spaima
nespusă a sătenilor din Măţeşt i cari veniau
târziu pe drumul de cătră Vulcan.
In această capelă, părăsită de atâta timp,
expusă tuturor tempestăţilor climei schimbă-cioase din Carpaţi, înt ră un om, ţinând în
mână un felinar, ce-'i lumina fata.
Emil recunoscu numai decât pe acest om.
Era Orfanic, individul excentric, singurul
om în societatea baronului în decursul petrecerii sale în mari leorase italiene. Er a acest om
>
unic în felul seu care se vedea pl imbându-se
pe strade, gesticulând şi vorbind cu sine însuşi,
acest savant necunoscut, acest inventator ocupat
totdeauna cu urmărirea unei chimere, şi care
sigur punea invenţiunile sale în serviciul lui
Radu de Gorţ.
— 218 —
8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal
http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 231/267
rDacă Emil s'a mai îndoit şi după apa-
castel, îndoiala a dispărut făcând loc sigu-
rităţii, după-ce avea înaintea ochilor sei pe
Orfanic.
Ce făcea dînsul între ruinele capelei la
această oră de noapte?
Emil voia se-'şi dee seamă de aceasta
si eată ce văzu destul de bine.
Orfanic, plecat la pământ , ridica mai
multe cilindre de fer, prin care inducea un
fir, pus în legătură cu o bobină aşezată într 'un
colţ al capelei. Şi în această îndeletnicireera aşa de cufundat, cât n'ar fi observat pe
Telesco, chiar dacă s'ar fi apropiat de el
Ah! de ce deschizătura ce începuse Emil
s'o lărgească nu era de ajuns, ca să iasă prin
ea! Ar fi în trat în capelă, ar fi năvălit asu
pra lui Orfanic şi 'l-ar fi sîlit să-'l conducă
la turn.
Dar' poate spre norocul lui nu putu
face aceasta, căci dacă încercarea nu reuşia,
baronul de Gorţ 'l-ar fi făcut să plătească cu
vieaţa secretele descoperite.Câteva minu te du pă sosirea lui Orfanic,
un alt om întră în capelă.
Era baronul Radu de Gorţ.
Fis ionomia neuitată a acestui om nu s'a
schimbat . Se părea că nici n'a îmbătrânit ;
era acelaşi, cu figura sa palidă, înaltă, ce o
riţia Stillei despre petrecerea baronului în
JT
— 219 —
8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal
http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 232/267
r lumina felinarul de sus până jos, cu barba sa
lungă peptenată , da tă înderet , cu ochii schin-teietori până în fundul orbitelor negre.
Radu de Gorţ s'apropia se examineze
mai de-aproape lucrul lui Orfanic.
Eată dialogul, ce avu loc înt re aceşti
doi oameni atât de curioşi.
— 220
8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal
http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 233/267
8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal
http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 234/267
— înainte cu cincizeci de minute, firul
'mi a rapor tat ce se vorbeşte în cârcîmă la
»Regele Matia».
— Atacul e hotârît pe astă noapte?
-— Nu, nu vor încerca până-ce se va
face ziuă.
— De când s'a rentors acel Costache
în Măţeşti ?— De două ceasuri a sosit, însoţit de
gendarmii dela Alba-Iulia.
— Ei bine! fiindcă castelul nu se mai
poate apăra, repetă baronul de Gorţ, cel puţin
va înmor ment a sub ruinele lui pe acest Emil
Telesco şi pe cei-ce îi vor veni într'ajutor!
Du pă o pausă scurtă cont inuă :
— Dar' firul acela, Orfanic ? Nu trebue
să se poat ă şti nici-odată, că a existat co mu
nicaţie între castel si satul Mătesti...
— Nu se va şti. Voiu nimici firul.
Aici e locul să dăm explicarea câtorva
fenomene, ce am spus, că s'au produs , în
decursul acestei istorisiri, şi a căror origine
ajunse mai târziu la cunoştinţă.
în acest timp — aici accentuăm îndeosebi, că istoria s'a pe trecut în unul din
ultimii ani ai seclului al XlX-lea — între
buinţarea electricităţii, care e considerată cu
tot dreptu l ca »sufletul universului», a ajuns
la cel mai înalt grad de perfecţiune. Ilustrul
Edison şi discipolii sei 'şi-au sfirşit opera.
— 222 —
8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal
http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 235/267
8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal
http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 236/267
între alte aparate electrice, telefonul
funcţiona cu o precisiune atât de admirabilăcât sunetele, culese de place, sosiau libere la
ureche fără ajutorul cornetelor. Tot ce se
vorbia, ce se cânta, ce se şoptea chiar, se
putea auzi la ori-ce distanţă, şi doue persoane,
separate prin sute de mii de mile, conversau
tocmai ca şi când ar fi fost lâng'olaltă. *)Deja de mulţi ani Orfanic, nedespărţi tul
sot al baronulu i R adu de Gor t, era în ceea-ce
pr iveş te , .aplicarea practică a electricităţii, un
inventator de primul rang. Dar ' după-cum
ştim, admirabilele lui descoperiri n'au fost
apreţiate după merit. Lumea savantă n'avoit se recunoască în dînsul decât un nebun,
în loc de un om de geniu în măestria sa.
De aici provine acea ne împăca tă ură, ce a
pur ta t faţă de semenii sei acest batjocorit şi
respins inventator.
Intre aceste împrejurări întâlni baronulde Gorţ pe Orfanic, ajuns în cea mai mare
miserie. Dînsul îl încuraja la lucrările sale,
îi deschise punga sa, şi în fine îl luă la sine
cu condiţiunea, că savantul va reserva numai
lui beneficiul invenţiunilor sale şi numai dînsul
se se folosească de ele.
în general aceste doue persoane, origi
nale şi maniace, fiecare în felul seu, erau
menite de natură se se înţeleagă una pe alta.
Dela întâlnirea lor nici nu se mai ' despăr ţi ră
») Se puteau chiar şi vede, prin oglinzi împreunate cu fire de sîrmă, graţie invenţiunei telefotului.
v _ _ _ _ _ _— 224 —
8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal
http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 237/267
rde olaltă — nici chiar când baronul de Go rţ
urmăria pe Stilla prin toate cetăţile Italiei.
Dar ' pe când adoratorul de musică înseta
după cântul necomparabilei artiste, Orfanic
nu se ocupa decât se complecteze descope
ririle realisate de electricianii ultimilor ani, se
perfecţioneze aplicaţ ia lor, se pro ducă efectele
cele mai minunate.
Du pă incidentele, care terminară carie ra
dramat ică a Stillei, ba ronul de Gorţ dispăru
fără a se pute şti ce s'a făcut. Aşadar ' pă
răs ind Neapolul , se refugia în castelul din
Carpaţi, însoţit de Orfanic, foarte mul ţumit
de a se închide cu dînsul în Castel.Când luă hotărirea de a-'si ascunde
t
fiinţa între zidurile acestui vechiu castel, inten-
tiunea baronului Ra du de Gort era, ca nici
un locuitor din ţinut se nu încerce de a-'l
visita. Nici nu trebue se amintim, că Orfanic
şi el s'a provezut în castel din pri sosinţă cu
toate cele de lipsă pent ru vieaţă . De altfel
exista o comunicaţ iune secre tă cu drumul
dela pasul Vulcan, şi pe această cale un om
încrezut, vechiu servitor al baronului, pe care
nu-'l cunoştea nime, aducea din timp în timptoate cele de lipsă pent ru existenţa baronului
si a consotului seu.
t t
în realitate ceea-ce mai remase din castel
— şi mai ales turnul central, — nu era în-
tr 'a tâ t dărîmat, cât se fi crezut , că n'ar maipute fi locuit şi n' ar satisface tr ebuinţ elor
locuitorilor sei. Astfel provezut cu toate cele J— 225 —
15
8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal
http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 238/267
de lipsă pentru experienţele sale, Orfanic se
putu ocupa neconturbat cu aceste minuna telucrări, ale căror elemente 'i-le da fisica şi
chemia. în tr 'acestea îi veni idea se le folo
sească spre delăturarea şi alungarea de pe
lângă castel a tuturor celor nedoriţi.
Baronul de Gorţ aprobă cu grăbire
această propunere, şi Orfanic instala o maşi-nerie specială, destinată a înspăimânta împre
jurimea, producând fenomene, care nu pu
teau fi socotite decât ca lucrări diavoleşti.
Dar' în primul loc îl interesa pe baronul
de Gort, se fie ţinut în curent cu cele-ce se
povestiau în satul cel mai apropiat. Era dar'vre-un mijloc de a se auzi ce spun oameni i,
fără a-'şi aduce ei aminte de aşa ceva ?
Desigur, dacă reuşeş te a se stabili o comu -
nicatiune telefonică între castel si sala cea
mare dela cârcîma »Regele Mati a« , un de
aveau da tină a se aduna în fiecare seară
fruntaşii din Măţeşti.
Aceast a îi şi succese lui Orfanic foarte
simplu. O sîrmă de aramă, învăluită cu o
pătură de zinc sau cauciuc înţepeni tă cu un
capăt în etagiul prim al turnului, fu condusă
prin apa Niadului până în satul Măţeşti.
Gat a fiind cu acest lucru, Orfanic, îmbrăcat
în haine de turist, petrecu o noapte la «Re
gele Matia«, pentru a pune în legătură firul
cu sala cea ma re a cârcîmei. Vom înţelege
că 'i-a fost uşor se fixeze celalalt capă t al
firului de-a lungul ţărmurului dela părău , la
8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal
http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 239/267
8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal
http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 240/267
iee toată pofta de a mai face cândva vre-o
încercare. In acea noapte maşineria lui Orfanic,care era to tdeauna gata de a funcţiona, pro
duse o serie de fenomene cura t fisice, de
na tură a produce spaimă în ţinutul din îm
prejurime. Ea a produs anume: tragerea clo
potului în turnul dela capelă, projecţiunea de
flăcări amestecate cu salitră, cari dau tuturorobiectelor o faţă spectrală, sirene formi
dabile cu aerul comprimat cari dau vuiete
îngrozitoare, silhuete fotografice de monştri ,
projec tate cu ajutorul unor reflectori puternici,
place aşezate prin earba, ce se găsia în şanţul
din jurul zidului, puse în comunicaţie cu nişte
pile electrice, al căror curent '1-a atins doc
torul cu cişmele sale potcovite, în fine des
cărcarea electrică, produsă de bateriile din labo
rator, cari au rostogolit pe pădurar , în momen
tul când puse mâna pe ferul dela podul mobil.
Baronul de Gorţ cu to t dreptul presu
punea că după arătarea acestor neexplicabile
fenomene, după încercarea atât de nenoroci tă
a lui Niţă Stan, groaza îşi va ajunge culmea,
şi nici pentru o lume nu va mai încerca
nimenea să se apropie — nici chiar la două
mile — de acest castel din Carpaţi, într 'adevăr
locuit de fiinţe supranaturale.
Radu de Gorţ trebuia să se creadă
scăpat de ori-ce încercare neplăcută, când
sosi Emil Telesco în Mătesti.
Când Emil întrebă pe Ionas, ori peprimarul Colţu şi alţii, despre castel presenţa
8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal
http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 241/267
lui la cârc îma dela »Regele Matia» fu numai
decât anunţ at ă prin firul din Niad. Ura ba
ronului de Gorţ faţă de dinsul se ivi de nou
cu amintirea întâmplărilor petrecute la Neapol.
Si nu numai că Emil Telesco era în acest sat
la câteva mile de castel, dar ' ea tă că înaintea
fruntaşilor din sat îşi bătea joc de superstiţiunile
lor absurde, nimicia această reputaţiune fan
tastică, ce scutia castelul din Carpaţi , ba se
angaja se vestească autorităţile din Alba-Iulia,
pentru-ca poliţia se pună capăt acestor legende.
Baronul se hotărî se-'l atragă pe Telesco
în castel, şi ştim prin ce diverse mijloace îi
succese. Vocea Stillei, transmisă prin aparatul telefonic în cârcîma dela »Regele Matia«,
făcu pe boierul se s'abată din călătoria sa ca
se s'apropie de castel; arătarea cântăreţei
de-asupra zidului 'i-a dat hotărîrea de a stră
bate înlăuntru; o lumină, arătată la una din
ferestrile turnului, îl conduse cătră poar ta ,care era deschisă pentru a-'i da întrare. în
fundul acestei celule, iluminată electric, a mai
auzit încă odată acea voce atâ t de pă trun
zătoare, între muri i acestei celule, und e bu
catele 'i-se aduceau când dormia un somn
adânc, în această prinsoare, ascunsă în afun-zimile castelului. Când uşa acelei cripte se
închise, Emil era în puterea baronului de
Gorţ, şi baronul era sigur, că nu poate se
mai iasă nici odată.
Aceste erau resultatele obţinute de Radu
ide Gorţ prin conlucrarea misterioasă a com-
— 229 —
8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal
http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 242/267
plicelui seu Orfanic. Dar' în mânia sa extremă
baronul află ce alarmă a dat în lume Costachecare neputend urma pe stăpânul seu înlăuntrul
castelului, a da t de ştire autori tăţ ilor din
Alba-Iu lia. Un pluton de gendarmi a sosit
în satul Mătesti si baronul de Gort avea
acum a face cu un du şma n pute rn ic şi nu
meros. Intr 'adever cum s'ar *fi putut apera
Orfanic şi dînsul contra unei trupe atât de
numeroase? Mijloacele întrebuinţate contra
lui Nită Stan si a doctorului Părăian nu erau
de ajuns, pentru-că gendarmii nu prea dau
crezement amestecului diabolic în lucrurile
omeneş ti . Astfel ambii s'au hotărî t se nimi
cească castelul din fundament, şi n'aşteptau
acum decât mom entu l de lucru. Un curent
electric era pr eparat pent ru a da foc încărcă
turilor de dinamită, aşezate sub turn, sub
zidiri şi be tr âna capelă, şi aparatul , dest inat
se conducă acest curent, trebuia se lase baro
nului de Gorţ şi complicelui seu timp pentru
a scăpa prin pasul de la Vulcan După explo-
siune, căreia t rebuiau se-'i cadă vict ime:
Telesco şi to ţi aceia cari au încunjura t turnul
castelului, ambii aveau se se refugieze depa rt e,
ca nici odată se nu le mai dee nime de urmă.
Conversaţiunea auzită de Emil , 'i-a ex
plicat toate fenomenele trecutului. Acum ştia,
că înt re castelul din Carpaţi şi satul Măţeşti
exis ta o Comunicaţie telefonică. Mai ştia, că
castelul acuşi va fi distrus prin o catastrofă,care îl va costa vieaţa atât pe dînsul, cât şi
8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal
http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 243/267
pe gendarmii conduşi de Costache. Ştia în
fine, că baronul de Go rţ va ave t imp se sca pe
— se scape ducând cu sine şi pe Stilla, cea
inconştientă.ţ
A h ! pen tru-ce nu putea Emil se între
în capelă se s'arunce asupra acestor doi
oameni!.. . 'I-ar trânt i la pământ , 'i-ar st ră
punge, 'i-ar face se nu poată striga, 'i-ar îm-pedeca se provoace ruina spă imântă toa re !
Dar' ce-'i era imposibil acum, poate îi
va fi posibil după depărtarea baronului . După ce
vor părăsi capela, Emil aruncându-se pe ur
mele lor, îi va urmăr i până la turn, şi cu
ajutorul lui Dumnezeu va face dreptate !Baronul de Gorţ şi Orfanic erau deja în
fundul sanctuarului . Emil nu-'i pe rdea din
vedere. Pe care use vor esi? Prin vre-o use
ce corSspunde în o curte a cetăţii, s'au prin-
tr'un coridor interior, care trebuia se lege
capela cu turnul? — căci aşa se părea că toateconstrucţ iunile castelului comunicau între ele.
Puţin impoar tă ; numai se nu dee de vre-o
pedecă, pe care se nu o poată învinge.
în acest moment câteva vorbe au mai
fost schimbate între baronul de Gorţ şi
Orfanic.
— Nu mai e de făcut nimic aici/
— Nimic.
— Atunci se ne despărţim.
— D-ta şi acum vreai se te las singur
în castel?...
— 231 —
8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal
http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 244/267
— Da, Orfanic, pleacă momentan prin
tunel cătră pasul Vulcan.
— Dar' d-ta?...
— Eu nu părăsesc castelul decât în ul
timul moment.
— Şi remânem pe lângă aceea, ca eu
se te aştept pe d-ta la Bistriţa?
— La Bistriţa.— Remâi dar', baronule Radu , remâi
singur, dacă aşa vrei.
— Da... căci voiu s'o aud... voiu s'o aud
încă odată în decursul acestei ultime nopţi ce
voiu petrece în castelul din Carpaţi.
Câte-va minute încă, şi baronul de Gorţ,cu Orfanic, au părăsit capela.
Deşî numele Stillei n'a fost pronunţat în
această conversaţie Emil a înţeles, că despre
ea a vorbit Rad u de Gorţ .
— 232 —
8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal
http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 245/267
r
XVI.
Desastrul era iminent. Emil nu-'l pu tea
preveni, decât se facă incapabil pe baronu l
de Gorţ de a-'şi executa proiectul.
Era ora unsprezece noapt ea. Netemen-
du-se de a fi descoperi t Emil îşi cont inuă
lucrul. Cărămizile din părete se desfăceau
destul de uşor ; dar ' e ra atâ t de gros, cât
trebui se muncească o jumătate de ceas până-ce
deschizătura ajunse a fi aşa de largă, ca se
poată trece prin ea.Cât ce puse piciorul în interiorul acestei
capele, în care sufla vântul în toa te direcţi
unile, se simţi reînsufleţit de aerul din afară.
Prin deschizăturile din plafond şi prin găurile
de pe .lângă ferestri se pu teau vede pe cer
nori subţiri mâna ţi de vent. Ici colea apăreau câteva stele, a căror strălucire o micşora
luna, ce se înălţa pe orizont.
Cerca să afle poarta, care se deschidea
în fundul capelei, şi prin care a eşit baronul
de Gorţ şi Orfanic. După-ce trecuse prin
mijlocul năiei, Emil ajunse la sanctuar.
— 233 —
8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal
http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 246/267
r în această parte foarte obscură, unde
n'ajungeau razele lunei, se împedeca de sfărî-mături de mo num en te şi de cărămizi desfăcute
din boltitură.
în fine în fundul sanctuarului, după
păretele de icoane dela altar într 'un colţ în
tunecos, dete peste o uşe, ce se şi deschise
cât ce puse mâna pe ea.Această uşe se deschidea în o galerie,
ce trebuea se conducă în curte.
Pe aici a venit baronul de Gort când
a întrat în capelă şi pe aici a şi eşit.
Cât ce întră în galerie, din nou se afla
în mijlocul unei complecte obscurităţi. După
un număr de cotituri , fără a fi suit sau co-
borît, acum era sigur, că se află la nivelul
curţii interioare.
• ' " *
După o jumăta te de oră obscuri tatea
păru a fi mai puţin pr of undă : ajungeau raze
slabe de lumină prin deschizăturile laterale
ale galeriei. Emil put u merge mai repede,
şi întră într'o casamată largă, care se afla
lângă umplutura bastionului înt r'un colţ dela
stânga murului.
Prin nişte găuri ale casamatei st răbăteau
razele lunei.
La capăt era o poartă deschisă.
Primul lucru îi fu de a se opri la una
din găuri, şi a respira din aerul pr oaspăt al
nopţii în timp de câteva secunde.
Dar ' în momentul când voi se se ret ragă
'i-se părea, că vede două sau trei umbre,
— 234 —
8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal
http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 247/267
r cari se mişcau la capătul din jos a pla
toului Orgal, luminat din vîrf până la mar-
Emil privea cu atenţiune într'acolo.
Veniau câţiva oameni pe platou, fără
îndoială gendarmii dela Alba-Iulia, chemaţi
de Costache. Er au oare hotărîţi să opereze
chiar în astă noapte , în speranţa de a sur
prinde pe locuitorii castelului, sau să aş tepte
aici până la primele raze ale aurorei?
Cât de mult trebui să se reţ ină, ca să
nu scoată nici un strigăt, să nu str ige pe
nume pe Costache, care foarte uşor 'l-ar fi
auzit si 'i-ar fi cunoscut vocea! Dar' aceststrigăt ar fi putut ajunge până la turn şi înainte
de ce gendarmii ar fi asaltat cetatea, Radu de
Gorţ ar fi avut timp să pună aparatul în
lucrare şi să se refugieze prin tunel.
Emil se stăpâni şi se depărta dela acea
deschizătură. Apoi, percurgend casamata, eşipe uşe şi cont inuă de a urma prin galerie.
Cinci sute de paşi mai departe, sosi la
capătul unei scări, care conducea prin inte
riorul murului.
Era în fine la turnul ce se ridica în
mijlocul arenei de arme? Avea mot iv să
creadă.
Cu toate acestea nu putea fi asta scara
principală, care conduce la etage. Nu se
compunea decât din un şir de trepte, aşezate
ca şi încrestături le unui şurub în interiorul
unei găuri strimte şi obscure.
ginea sălhei de brad.
V.— 235 —
8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal
http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 248/267
rEmil urca fără sgomot, asculta, dar'
n'auzia nimic, şi după-ce trecu vre-o douăzeci
de trepte, se opri pe un ambit.
'I-se deschidea o uşă spre terasa, ce
încunjura turnul la primul etagiu.
Emil se tîrî de-a-lungul acestei terase,
şi grijind ca să ră mână ascuns dup ă pa rape te
privîa spre platoul Orgal.
Şi mai mulţi oameni se vedeau încă la
marginea pădurii, dar' nimic nu ară ta, că ar
ave de gând să s'apropie de cetate.
Telesco hotărît a da încă odată faţă cu
baronul de Gorţ înainte de ce s'ar refugia prin
tunel, încunjura etagiul şi ajunse înaintea alteiuşi, un de şurubul scărei îşi relua încunjurul
seu ascendent.
îşi puse piciorul pe prima treaptă, se
răzimâ cu amb e manile de părete , şi începu
a urca.
Peste tot locul aceeaşi tăcere.
Apart amentele primului etagiu nu erau
locuite.
Emil se aş tepta s'ajungă la coridoare
ce dau întrare în etagele superioare.
Când at inse al treilea coridor nu maide te de nici o treaptă. Acolo se termina
scara, care avea în ju r o platformă pa rcanată,
un de fâlfăia de altă-dată st indardul baroni lor
de Gort.
în părete, de-a stânga coridorului, era
o uşe, închisă în acest mome nt.
236 —
8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal
http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 249/267
»Emil. . privia spre platoul Orgal«. (pag. 236. )
8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal
http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 250/267
Prin gaura cheiei, care era din afară,
străbătea o vie rază de lumină.
Emil ascultă, dar' n'auzî nici un sunet
în interiorul apartamentului.
Punând ochiul la gaură, nu pu tu distinge
decât part ea stângă a unei odăi abunde nt
luminate, partea dreaptă era învelită în umbră.
întoarse încet cheia si deschise usa...
> i
O sală spaţioasă ocupa tot acest etagiu
al turnului. Păreţii se te rminau într'o bolti-
tură , ale cărei arcuri , intâlnindu-se în centru,
formau o emisferă de tot mare. Păreţ ii erau
acoperi ţi cu chipuri de tot felul şi cu t apete
vechi. Câte-va mobile învechite: dulapuri,
mese, fotele, scaune, erau aranjate destul de
artistic. La ferestri atîrnau perdele dese, cari
nu permiteau s'ajungă lumina afară. Pe padi-
ment erau aşternute covoare orientale, pe
cari sgomotul paşilor nu se auzia.
Aranjamentul salei era puţ in cam bizar,
şi ajungând Emil înlăuntru fu frapat de con
trastul ce îl isbî; o parte era întunecată, ear'
alta luminoasă.
La dreapta uşii, fundul dispărea cu totul
în mijlocul unei profunde obscurităţi.Din potrivă la stânga era o ridicătură,
a cărei suprafaţă acoperită cu stofe negre,
primia o lumină puternică, ce venia dela un
aparat de concentraţiune, aşezat dinainte astfel,
că nu putea fi văzut.
Cam la zece paşi dela această ridicăturăse găsia îndărătul unei pânze, ce se înălţa
8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal
http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 251/267
pân ă peste un metru, un fotei vechiu, pe st e
care pânza răspândia un fel de penumbră
Lângă fotei pe o masă, acoperită cu
un tapet, era o cutie în patru colţuri.
Această cutie era de 12—15 policari lungă,
de 5 - 6 largă. Coperişul cutiei era împodobit
cu petri scumpe. Inlăuntru l ei era u n cilindru
de metal.Emil cât ce întră în sală observă, că
şede cineva pe fotei.
Intr'adevăr acolo era un om, nemişcat ,
ca o statuă, cu capul răzimat pe spatele fo-
telului, cu buzele închise, cu braţul dr ept
întins pe masă, îşi ţinea palma pe parteadinainte a cutiei.
Era "Radu de Gort.
Oare de ce a voit baronul se petreacă
această ultimă noap te în etajul cel mai
de-asupra al vechiului turn ? Ca se doar mă f
Nu!.. Aceasta nu se putea admite , dupăcele-ce auzi Emil, că le spune lui Orfanic.
Baronul de Gorţ era singur în această
odaie, şi conform înţelegerii avute nu r ămânea
îndoială că companionul seu s'a refugiat deja
prin tunel.
E a r ' Stilla?... N'a zis Ra du de Gorţ ,că voeşte s'o au dă pent ru ultima da tă în
acest castel din Carpaţi, înainte de ce 'l-ar fi
distrus prin explosiune ?... Şi din ce altă causă
s'ar fi rentors în această sală, unde ea trebuea
să vie în fiecare seară, ca să-'l farmece cu
cântul seu?...
8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal
http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 252/267
rDar' unde era Stilla?...
Emil nici n'o vedea, nici n'o auzia...De altfel ce ne impoartă acum, căci Radu
de Gor ţ era ajuns pe mâna junelui boier...
Emil îl va pute sîlî se vorbească. Dar ' în
starea de iritaţie în care se găsea el, nu se va
arunca oare se zdrobească pe acest om, care '1-a
urît, to t aşa de mult ca şi el, care 'i-a răpi tpe Stilla acea, care e în vieaţă dar' e nebună...
nebună din pricina lui?...
Emil se apropia şi se postă după fotei.
N'avea se facă decât un pas ca se pună
mâna pe baronul de Gorţ , şi cu ochii aprinşi,
ne mai ştiind ce face, ridică mâna înarmatăcu un cuţit.
Deodată apăru — Stilla.
Emil scăpă cuţitul din mână.
Stilla era de-asupra, pe ridicătură, în o
mare de lumină, cu perul despletit, cu braţele
întinse, admirabil de frumoasă în costumulalb al Angelicei din Orlando, întocmai cum
s'a fost aretat lui Emil pe zidul cetăţii. Ochii
sei, îndreptaţi spre Emil, îl str ăbăteau până
în adâncul inimei...
Era imposibil ca Telesco se nu fi fost
vezut de ea, şi totuş i Stil la nu făcea nici omişcare, nu-'şi deschidea buzele ca se-'l str ige
pe nume .. ca se-'i vorbească... Va i ! era ne bună!
Emil se aventâ spre est radă, ca se o
strîngă în braţ e şi s'o ducă de acolo...
Stilla începu a cânta. Fă ră a părăsi
fotelul baronul de Gorţ se îndr ep tă sp re ea.
— 240 —
8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal
http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 253/267
Adoratorul cântului în acest paroxism de
extas sorbia această voce ca şi un parfum, ca
şi o beutură cerească. Aşa era vocea ei oare-
când la representaţi ile teatrelor din Italia, aşa
era ea şi aci, în mijlocul acestei sale, în o
singurătate absolută, în vîrful acestui turn,
ce domina ţinutul Transilvaniei.
D a ! Stilla cânta!... Cânta pent ru el...
numai pent ru el!... Cântecul ei era ca şi o
suflare fină de pe buzele ei, ce păreau a fi
nemişcate... Dar' dacă 'şi-a perdut minţile,
cel puţin sufletul de artistă 'i-a remas într eg
si neatins.
Emil încă sorbia farmecul acestei voci,ce n'o mai auzise de cinci ani lungi , lungi... El
se absorbia în privirea caldă a acestei femei, pe
care crezuse, că nu o va mai vede nic i-odată,
şi care acum era aci în faţa lui, vie ca şi
cum printr'o minune ar fi înviat înaintea
ochilor sei!Şi acest cântec al Stillei, nu era dintre
toate suvenirurile cel care tr ebuea se pun ă
mai viu în vibrare coardele inirnei lui Emil?
Da! el recunoştea finalul tragicei scene din
Orlando, acest final, în care inima cântăre ţe i
•se rupse la ul tima frasă:
Emil sorbia no tă după no tă această
frasă de un nespus f a rmec . Şi îşi zicea,
că nu se va în trerupe ca în teatrul San-Carlo !...
Innamorata, mio cuore tremante,
Voglio morire...
— 241 —
16
8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal
http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 254/267
Nu!... Nu se va st inge pe buzele Stillei,
cum s'a fost stins la representaţiunea sa
de adio.
Emil nu mai respira... Toată a sa vieaţă
era legată de acest cântec... încă câteva tac-
tturi,: şi acest cântec se va sfîrşi, în toată a
sa puritate incomparabilă...
: Da r' eată, că vocea începe a slăbi...Ai fi crezut, că Stilla voeşte se repeteze
aceste cuvinte de o durere pătrunzătoare:
. . Voylio morire...
Căde-va Stilla pe această extrăda, cum
a căzut cândva pe scenă?,..
Ea nu cade, dar ' cântecul înceată , laacelaşi tact, la aceeaşi notă, ca şi-'n teatrul
dela San-Carlo... Ea scoase un ţipet.. . şi acest
ţipet era acelaşi ce-'l auzi Emi l în seara aceea
neuitată.
Şi totuşi Stilla stă acolo, în picioare,
nemişcată, cu privirea ei adorată, — aceastăprivire, ce . aruncă asupra junelui boier toată
frăgezimea sufletului seu.
Emil savantă spre ea... El vrea s'o ducă
din această sală, din acest castel...
în acest moment se întâlni faţă în faţă
cu baronul, care se ridică.
— Emil Telesco!... exc lama Ra du de
Gorţ. Emil Telesco a pu tu t scăpa ?
Dar ' Emil nici nu-'l aude , şi năvăleşte
spre estradă.
— Stilla... scumpa mea Stilla, repeta
dînsul! te găsesc aici... trăind?...
— 242 —
8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal
http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 255/267
— Emil Telesco!... — exclamă Radu de Gorţ. (pag. 242.)
16*
8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal
http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 256/267
— Trăind?... Stilla... t ră ind! . , zise ba
ronul de Gorţ.Şi această frasă ironică se sfirşeşte
într'un rîs sarcastic, în care ese la iveală toată
puterea pismei.
• — Trăind!... repetă Radu de Gorţ. Ei
bine! Emil Telesco încearcă de nou se 'mi-o
răpească!
Emil întinse braţele spre Stilla, ai cărei
ochi erau fixaţi cu foc spre dînsul...
în acest moment Radu de Gorţ se
pleacă, apucă cuţitul, ce-'l scăpase Emil din
mân ă şi se înieptâ spre Stilla, care era încă to t
nemişcată...>
Emil se aruncă asupra lui ca se abat ă
lovitura îndreptată spre nefericita nebună...
Dar' era prea târziu...; cuţitul o străpunse
în inimă...
De oda tă s' aude un sgomot, ca-şi-când
o sticlă se sparge, si mii de bucăţi s'aud
căzend pe padimentul salei... Stilla a dispărut.
Emil remâne uimit... Nu mai înţelege
nimic; a înebunit şi el?...
într 'aceea Radu de Gort zise:«Stilla de nou a scăpat din manile lui
Emil Telesco!... Dar' vocea ei.. vocea ei îmi
remâne... vocea ei este a mea... numai a mea...
şi nu va fi nici-odată a altuia!«.
Când Emil voi s e s'arunce încă odată
asupra baronului de Gorţ , puterile îl părăsiră, şiel căzu fără conştiinţă lângă est rada din apropiere.
8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal
http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 257/267
Radu de Gorţ nici nu-'l mai lua în
seamă. El apucă cutia aşezată pe masă, ese
afară din sală, coboa ră în etagiul prim al
turnului; ajuns la terasă merge în jur, şi vrea
se iasă pe o altă uşe, când îl reţine o de tună tu ră .
Costache, postat pe marginea de dincolo a
şanţului, trase un glonţ asupra baronului de Gorţ.
Baronul n'a fost nimerit, dar' glonţul
lui Costache sdrobî cutia, ce o ducea în mână.
Baronul scoase un strigăt teribil.
— Vocea ei... vocea ei! ... sufletul ei...
sufletul Stillei... E zdrobit.. . zdrobit... zdrobi t !...
Aşa strigă el desperat.
Şi cu perul ridicat, amenin ţând cu pumnii , sevedea fugind de-alungul terasei, strigând mereu :
* Vocea ei... vocea ei!... 'Mi-au nimicit
vocea ei!... Fire-ar blăstemaţi!«.
Apoi dispăru pe uşe, tocmai când Co
stache şi Niţă Stan încercară se se urce pe
zid, fără a mai aştepta trupa de gendarmi.Atunci o explosiune teribilă sguduî cu
cutremur întreg ţinutul Pleşii. Flăcări se înăl-
ţa ră până la nori şi o ploaie de petri sburâ
până în drumul dela Vulcan.
Din zidurile cetăţii, din turn, din capela
castelului, nu mai remase decât o gr ămadăde ruine fumegânde la suprafaţa plaiului Orgal.
8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal
http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 258/267
XVII.
Cetitorul îşi va aduce aminte din con
versaţia baronului şi a lui Orfanic, că explo-
siunea nu tr ebuea să dis trugă castelul decât
după depărtarea lui Ra du de Gorţ. Aşadar '
în momentul când se produse această explo-
siune, era imposibil, ca baronul se mai fi
avut timp să scape prin tunel spre drumul
dela pas. în necazul, în durerea, în desperarea
sa, ne mai având cunoştinţă de cele-ce făcea,
Radu de Gorţ a provocat oare el catastrofa,
căreia trebui se-'i cadă însuşi pr ima victimă?
După cuvintele neînţelese, ce 'i-au scăpat în
momentul, când glonţul lui Costache îi zdrobi
cutia, ce o ducea, a voit el anume să se în
groape sub ruinele cetăţii?La to t caşul a fost o întâmplare no ro
coasă, că gendarmii, surprinşi prin puşcătura
lui Costache, se aflau încă la oare-care distanţă,
când explosiunea sguduî castelul. Cel mult
dacă unii sau alţii au fost atinşi de vre-o
sfărmătură, care a căzut la poalele platouluiOrgal. Numai Costache şi pădurarul erau
8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal
http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 259/267
»Atunci o explosiune teribilă sgudui cu cutremur întreg ţinutul
Pleşii* (pag. 245).
8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal
http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 260/267
atunci la marginea zidului, şi în adevăr a fost
minune, că dînşii n'au fost îngropaţi de aceastăploaie de petri.
Explosiunea 'şi-a fost prod us dar' efectul,
pe când Costache, Niţă Stan şi gendarmii cu
uşurătate putură întră înlăuntrul murului
peste şanţurile din jur, care erau pline de sur-
păturile zidului.
In depă rtare de cincizeci de paşi dela
zid un cadavru fu scos din mijlocul ruinelor,
la temeiul turnului.
Era Ra du de Gorţ. Câţiva băt râni din
ţinutul acela — între alţii primarul Colţu, — îl
recunoscură numai decât.
Cât pentru Cos tache şi Ni ţă S tan, ei
nu se gândiau la altceva, decâ t să regăsească
pe boierul. Emil n'a venit la locul şi timpul
ce '1-a fost hotărî t cu servitorul seu, dovadă
că n'a putut scăpa din castel.
Dar ' Costache nu mai pu tea spera că
a remas în vieată; el se temea că va fi căzut
victimă acestei catastrofe. Deci plângea cu
ochii scăldaţi în lacrimi si Nită Stan abia îl
mai putea mângâia.
Totuşi du pă căutare de o jumă ta te deoră, boierul fu găsi t în pr imul etagiu al tur
nului, sub un arc de bol titură, care-'l salvă
de a fi zdrobit.
— Coconaşule.. sărace coconaşule!...
— Boierule!...
Aces te fură primele cuvinte, ce le scapără Costache şi Niţă Stan, când se ple-
8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal
http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 261/267
8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal
http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 262/267
r
XVIII.
După-ce Emil 'şi-a perdut minţile, fără
îndoeală nimenea nici-odată n'ar fi putut ex
plica ultimele fenomene, al căror teatru a fost
castelul din Carpaţi, fără de descoperirile, ce
au fost făcute înt re următoare le împrejură ri:
în decurs de patru zile Orfanic a aşteptat,
după-cum s'au înţeles, ca baronul de Gorţ
se vie se-'l întâlnească la Bistriţa. Văzând,
că nu mai vine, se întrebă, că n'a căzut
cumva jertfă explosiunei? împins de curio-sitate, cât şi de nelinişte, părăsi cătunul, apucă
calea cătră Mătest i si veni de se învîrtî în
împrejurimea castelului.
Dar' păţ i rău, căci gendarmii nu pre
ge ta ră de a ave bănueli asupra lui la indi
carea lui Costache, care din vedere îl cunoşteadeja de mult.
Numai decât în capitala comitatului, în
presenţa judecătorilor, înaintea cărora fu condus,
Orfanic nu făcu nici o dificultate de a răs
punde la întrebările, ce 'i-au fost puse în
decursul anchetei ordonate asupra acestei catastrofe.
IV— 250 —
8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal
http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 263/267
rTrebue se accentuăm, că tristul sfîrşit al
baronului Radu de Gorţ nu părea a fi mişcat
nici cât de puţin pe acest savant egoist şi
maniac, care n'avea la inimă decât inventi -
unile sale.
în primul loc, la întrebările exprese ale
lui Costache, Orfanic afirmă, că Stilla era
moartă , înt r'adevăr moar tă şi — chiar du păpropriile expresiuni — ea a fost îngropată, deja
de cinci ani, în cimiterul dela Campo-Santo
Nuovo în Neapoi.
Această mărturi sire nu fu cea mai ne
însemnată între surprinderile, ce le provocă
această curioasă aventură.
în adevăr dacă Stilla a fost moartă,
cum se poate, că Emil a auzit vocea ei în
sala cea mare dela cârcîmă, a văzut-o deasupra
zidului, s'a îmbătat de cântecul ei, când era
închis în celulă?... în fine cum a reaflat-o
trăind în odaia din turn ?
Eată explicaţiunea acestor fenomene, ce
se par inexplicabile.
Ne vom aduce aminte, ce desperare a
cuprins pe baronul de Gorţ, când s'a răspândit
vestea, că Stilla a luat hotărîrea să părăseascăteatrul, pentru a deveni nevasta lui Telesco.
Admirabilul talent al artistei, adecă satisfac
ţiile sale de adorator al cântului ei, aveau să
se nimicească.
Atunci Orfanic îi propuse se culeagă
cu ajutorul unor aparat e fonografice princi-
— 251 —
8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal
http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 264/267
palele bucăţi din repertoriul , ce-'şi compuse
cântăreaţa pentru representaţiile sale de adio.
Aceste aparate erau minunat perfec
ţionate în acest timp, şi Orfanic le întocmi
aşa de perfect, cât vocea omenească nu su-
feria nici o alteraţie, nici în farmecul seu,
nici în claritatea sa.
Baronul de Gorţ acceptă propunerea
fisicianului. In fundul logei cu grilaj au fost
instalate succesiv şi în secret ma i multe fono
grafe în decursul ultimei luni a stagiunei. Pe
placele acestora se întipăriră : cavatine, romanţe
de operă sau de concert, între altele melodialui Stefano şi aria finală din Orlando, între
ruptă prin moartea Stillei.
Eat ă înt re ce împrejurări veni baronul
de Go rţ de se închise în castelul din Carpaţi,
şi acolo în fiecare seară putea s'asculte cân-
tecile, culese cu admirabilele apara te . Dar'
el nu numai că asculta pe Stilla ca şi cum
ar fi în loja sa, ci —• ceea-ce va păre ab
solut neînţeles — o si vedea ca-si-cum ar
fi vie înaintea ochilor sei.
Aceasta era un simplu artificiu de optică.
Ne vom aduce aminte, că baronul de
Gorţ 'şi-a câştigat un măreţ port re t de al
cântăreţei. Acest port re t o representâ stând
în picioare, îmbrăcată în costumul alb al
Angelicei din Orlando, cu minunatul seu per
despletit. Aşadar ' cu ajutorul unor oglinzi înclinate sub un anumit unghiu calculat de
8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal
http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 265/267
Orfanic, când un focar puternic lumina acest
portret aşezat înaintea unei oglinzi, Stilla
apărea prin reflexiune, aşa de »reală«, ca şi
când ar fi plină de vieaţă şi în toată splen
doarea frumseţei sale. Cu ajutorul acestui
aparat, transportat în decursul nopţii de-asupra
zidului, o făcu Radu de Gorţ se apară, când
a voit se at ragă pe Emil; cu ajutorul aceluiaşi
aparat a revezut-o Emil în odaia din turn, în
vreme-ce fanaticul seu adorator se îmbăta de
vocea şi cântecul ei.
Aceste sunt pe scurt explicările, da te
de Orfanic într'un mod foarte desluşit în de
cursul interogatorului seu. Şi trebue se spunem,că cu o fală ne mai auzită se declară pe sine
de autorul acestor invenţiuni geniale, duse la
cea mai înaltă treaptă de perfecţiune.
Cu toate că Orfanic a explicat din fir
în per aceste diverse fenomene, sau mai bine
aceste > secrete«, pentru a folosi terminul întrebuinţat, totuşi nu-'şi putea explica pentru ce
baronul de Gorţ înaintea explosiunei n'a avut
timp se se refugieze în tunelul dela pasul
Vulcan. Dar' când auzi Orfanic, că un glon ţ
a nimerit obiectul, ce-'l ducea Radu de Gort
în mână, a înţeles totul. Acest obiect eraaparatul fonografic, ce cuprindea ultimul cântec
al Stillei, acela pe ca re dînsul a voit se-'l
mai audă înc 'odată în sala din turn, înainte
de distrugerea castelului. Aşadar ' nimicit
fiind acest aparat , era nimicită şi vieaţa ba
ronulu i de Gorţ, şi nebun de despera re, a
— 253 —
8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal
http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 266/267
I rvoit mai bine se fie îngropat şi el sub ruinele
castelului.Baronul Radu a fost înmormântat în
cimiterul din Măţeşti cu onoarea cuvenită fa
miliei, care se stingea prin el. Cât pentru Telesco,
Costache '1-a transportat în castelul dela
Craiova, unde se dedică cu totul sprijinirii
stăpânului seu. Orfanic 'i-a dat bucuros fono
grafele în care erau culese cântece de ale
Stillei, şi când Emil auzia vocea mate i artiste,
îi da puţină atenţiune, îşi reluă seninătatea
de mai înainte, şi se părea, că inima lui a
început a reînvia în suvenirul acestui trecut
de neuitat.
Câteva luni mai târziu Emil îşi reveni
în fire, şi însuşi a povestit apoi amănuntele
ultimei nopţi din castel.
Se spunem acum că nunta atrăgătoarei
Măriuţe cu Niţă Stan a fost celebrată în săp
tămâna următoar e du pă catastrofă. După-ce
mirii au primit binecuvântarea preotului din
satul Vulcan, s'au reîntors în Măţeşti, unde
primarul Colţu le-a reservat cea mai frumoasă
o dac din casa sa.
Dar' după-ce aceste diverse fenomeneau fost explicate într'un mod atât de natural,
nu trebue să ne închipuim, că doară tinăra ne
vestică nu mai credea în apariţiunile fantastice
ale castelului. Niţă Stan înzădar îi explică,
Iona s asemenea, — pentru-că el ţinea a ră
mâne cu clientelă la »Regele Matia* — dînsan'a putut fi convinsă, întocmai ca şi pri ma ru l
— 254 —
8/16/2019 _Jules Verne_Castelul Din Carpati_Roman Din Vieata Poporului Romanesc Din Ardeal
http://slidepdf.com/reader/full/jules-vernecastelul-din-carpatiroman-din-vieata-poporului-romanesc-din-ardeal 267/267
(Colţu, ciobanul Bucur, înveţătorul Petr ică şi
alţi săteni din Măţeşti. Vor trece probabil , încă mulţi ani, până-ce aceşti oameni vor