psaltirea, cartile sapientiale si liturgica · pdf fileeccleziasticul sau siracide sau...

Varianta de lucru pentru uzul cursantilor Centrului D. Staniloae © Constantin Pogor – revazut in iunie 2015

1

Centrul de studii ortodox « Dumitru Staniloae » Pr. lect. dr. Constantin POGOR

Prelegere – curs introductiv Studiul Vechiului Testament : Cartile sapientiale

Miercuri, 10 iunie 2015

CARTILE SAPIENTIALE

Ier 18,18 : « Haideti sa punem la cale un plan impotriva lui Ieremia

pentru ca Legea (Tora) nu va pieri daca nu va mai exista preot, nici sfatul daca nu va mai exista intelept, nici cuvant daca nu va mai exista profet »

Cartea lui Iov Cartea Psalmilor sau Psaltirea Cartea Proverbelor Eccleziastul sau Qohelet Cantarea Cantarilor Intelepciunea lui Solomon Eccleziasticul sau Siracide sau Intelepciunea lui Isus Sirah Psalmii lui Solomon Odele

Proverbele – Ecleziastul – Cantarea Cantarilor vor fi citite de unii Sf. Parinti greci ca o

invatatura in trepte, ce porneste de la morala elementara (Proverbele), trecand la detasarea de

lume (Ecleziast) si implinandu-se cu dragostea tainica (Cantarea Cantarilor)1. Origen va

dezvolta si tema unei scari in sapte cantari, ce coincide partial cu Odele adaugate Psalmilor, si

care culmineaza cu Cantarea Cantarilor. Sf. Grigorie de Nisa si altii dupa el, culminand cu Sf.

Ioan Scararul, va relua si dezvolta tema urcusului duhovnicesc dupa « scara » cantarilor gasite

in Biblie2.

1 ORIGEN, Comentariu la Cantarea Cantarilor si Omilii (O. ROUSSEAU, La plus ancienne liste des cantiques liturgiques tirés de l’Ecriture, in RechSR 35 (1948), p. 120-129 ; cf. HARL – DORIVAL – MUNNICH, La Bible grecque, p. 302. 2 HARL – DORIVAL – MUNNICH, La Bible grecque, p. 302.


2

CARTEA PSALMILOR

« Pentru ca drept este cuvantul lui YHWH si toate lucrarile Lui sunt in credinciosie »

Ps 33,4

ABREVIERI

Abrevieri generale e.a. – et alii ed. – editie introd. – introducere s – versetele urmatoare s. – secol trad. – traducere v(v). – verset(e) vol. – volum // – doua sau mai multe texte paralele [ ] – texte restaurat

Sigle 4Q397 sau 4QMMT – « MiqsIat Ma´aśe Ha-Torah » (« Unele prevederi ale Legii ») ANET – Ancient Near Eastern Texts BAl – Bible d’Alexandrie BHS – Biblia Hebraica Stuttgartensia BO – Berit Olam (Studies in Hebrew Narrative & Poetry) DJD – Discoveries in the Judaean Desert JECS – Journal of Early Christian Studies JBL – Journal of Biblical Literature JSOT – Journal for the Study of the Old Testament JSS – Journal of Semitic Studies LXX – Septuaginta (textul propus de A. Rahlfs) TM – Textul masoretic (cel al BHS) SC – Sources chrétiennes STDJ – Studies on the Texts of the Desert of Judah YJS – Yale Judaica Series WBC – Word Biblical Commentary


3

A. CARTEA PSALMILOR IN MANUSCRISE

A.1 Cartea Psalmilor in manuscrisele in ebraica A.1.a) Psalmii in manuscrisele de la Qumran

Printre manuscrisele de la Qumran un numar de peste treizeci de copii a fost

identificat3. Din cate se pare, este cartea cu cele mai multe exemplare dintre manuscrisele

biblice de la Qumran4. Totusi, treizeci si cinci de psalmi nu se regasesc in niciunul din

manuscrisele descoperite. In 11QPsa, patruzeci si unu de psalmi biblic au fost identificati5,

alaturi de patru compozitii necunoscute pana atunci (de ex. Imnul catre Creator sau

Compozitiile lui David) si alte patru deja cunoscute din traduceri in greaca sau in siriaca (Ps

151 [LXX]; Ps 154; 1556 si Sir 51,13-30 LXX7). Daca 11QPsb contine unul din cei patru

psalmi necunoscuti in TM, 4QPsf ofera un al cincilea. Acest lucru demonstreaza ca la

Qumran, comunitatea care a redactat sau poate doar transcris acesti psalmi utiliza ca si

rugaciune si alte compozitii specifice. De altminteri, trebuie mentionat ca s-au descoperit si

alte lucrari precum Imne (1QH) sau Cantarile jertfei de Sambata (4Q400-407 si

11QShirShabb)8. Acestea ne invita sa intelegem ca nu exista o Psaltire qumraniana canonica,

si chiar daca exista aceasta era foarte diferita de varianta textului pre-masoretic.

In manuscrisul 11QPsa, Ps 134 este urmat de Ps 151 intr-o versiune ebraica. Acest Ps,

inexistent in TM, se regaseste la finele LXX, precedat insa de mentiunea « necanonic ».

A.1.b) Psalmii in manuscrisele ebraice vocalizate Opera masoretilor, de a propune un singur text, chiar daca a fost o initiativa pozitiva, a

dus la disparitia altor manuscrise in ebraica. Editia critica a textului ebraic al Psalmilor, pe

care o gasim in BHS (Biblia Hebraica Stuttgartensia) se foloseste in mod special Codex-ul

Leningradensis (B19A sau L). Acesta dateaza din anul 1008 si este opera familiei de masoreti

galieleeni Ben Asher. Acest text, considerat de unii ca fiind fidel Psaltirii ebraice originale, va

sta la baza tuturor traducerilor ulterioare.

3 In afara psalmilor descoperiti la Qumran, alti trei au fost identificati la Eïn Gedi (mici fragmente din Ps 15 si 16) si la Massada (fragmente din Ps 81 si 85) (cf. J. LIMBURG, Psalms, Book of, in D.N. FREEDMAN, G.A. HERION e.a. [ed.], The Anchor Bible Dictionary, v. 5, New York, Doubleday, 1992, p. 523). 4 P.W. FLINT, The Dead Sea Psalms Scrolls and the Book of Psalms (STDJ, 17), Leiden–New York–Köln, Brill, 1997, p. 22. 5 In plus, au fost identificate fragmente din 115 psalmi biblici. 6 Acesti doi psalmi se regasesc in vechea versiune siriaca, care numara de fapt 155 de psalmi. Astfel, la Qumran s-au gasit de fapt ultimii doi psalmi din varianta siriaca. 7 LIMBURG, Psalms, p. 523. 8 Cf. SANDERS, canon, p. 841-842.


4

Codex-ul Alep, ce dateaza din 930 si care este rezultatul aceleasi familii Ben Asher,

este si mai fidel decat urmasul sau. Prin urmare, este cel mai vechi manuscris ebraic vocalizat

al cartii Psalmilor. Trebuie precizat ca din acesta lipsesc Ps 15,1–25,29.

A.2 Psaltirea in LXX Varianta moderna a Psaltirii este propusa de editia lui du Psautier Alfred Rahlfs care

se foloseste in principal de cele mai vechi manuscrise in greaca : Codex Vaticanus (B), Codex

Sinaiticus (S) si Codex Alexandrinus (A). Doar codex-ul LXXS ofera intreaga Psaltire10,

pentru ca din LXXB lipsesc Ps 105,27–137,6 iar din LXXA Ps 49,20–79,1111. Toate aceste trei

manuscrise includ Ps 15112.

Cartea Psalmilor figureaza astazi in canonul ebraic (insa nu a fost cazul dintotdeauna)

in fruntea « Scrierilor », dupa cum urmeaza : Psalmii, Proverbele, Iov et cele cinci megillôt13,

adica Daniel, Ezdra, Neemia si 1–2 Cronici14.

In LXX dintotdeauna aceasta carte a fost inclusa printre cartile didactice. Aceasta

deschide cea de a doua parte a Vechiului Testament, care este compus in LXX din carti

sapientiale, poetice si profetice. O singura exceptie ofera LXXA carea aseaza Psaltirea

impreuna cu cartile sapientiale, deci cu ultima parte din Biblia Vechiului Testament in

greaca15.

B. STUDIU DESPRE CARTEA PSALMILOR

B.1 Originea cuvantului « psalm » si a denumirii de « Psaltire »

Majoritatea psalmilor in ebraica nu propun un nume pentru intreaga colectie de psalmi.

Astfel, cei de la Qumran cat si Codex-ul Alep sau Codex-ul Leningradensis nu poarta niciun

titlu. Ba mai mult, Codex-ul Alep incepe cartea psalmilor imediat dupa cartea Paralipomena,

intre cele doua carti existand doar o linie libera16.

9 Cf. LIMBURG, Psalms, p. 523. 10 Cf. LIMBURG, Psalms, p. 523. 11 Cf. T. LONGMAN si P. ENNS (ed.), Dictionary of the Old Testament. Wisdom, Poetry & Writings, vol. 7, Downers Grove (IL), Inter-Varsity Press, 2008, p. 579. 12 LXXA mentioneaza ca « cei 150 de psalmi si inca unul atribuit… » pe cand LXXS are « cei 151 de psalmi ai lui David ». LXXB nu il contine (cf. LIMBURG, Psalms, p. 524). 13 Acest grup de carti (megillôt, adica « rulouri ») sunt un ansamblu de cinci carti : Cantarea Cantarilor, cartea lui Rut, cartea Plangerilor, cartea Esterei si cartea Eccleziast sau Qohelet. 14 Aceasta dispunere se regaseste in traditia iudaica din Europa Centrala, insa traditia spaniola aseaza Psalmii dupa Paralipomena (Cronici), care sunt prima carte din cea de a treia grupa. Talmudul, in tratatul Baba Bathra, aseaza cartea Rut inaintea Psalmilor (cf. E. BEAUCHAMP, Le Psautier, in Dictionnaire de la Bible. Supplément, vol. 9, Paris, Letouzey & Ané, 1979, p. 126). 15 L. JACQUET, Les Psaumes et le cœur de l’Homme. Etude textuelle, littéraire et doctrinale. Introduction et Premier Livre du Psautier. Psaumes 1 à 41, Duculot, 1975, p. 69. 16 LONGMAN si ENNS, Dictionary of the Old Testament, p. 578.


5

In literatura rabinica, psalmii sunt intitulati ~yLihiT. rp,se17, ceea ce inseamna « cartea

laudelor » sau « cartea cantecelor de lauda »18. In plus, a doua carte a Psalmilor, contine la Ps

72,20 remarca « Sfarsitul rugaciunilor lui David, fiul lui Iesei ». Probabil acestia erau intelesi

ca si rugaciuni, sau cel putin cei de dinainte. Singurul Ps denumit « cantare de Lauda » este Ps

145. Cu toate ca aceasta carte contine imne, acest nume nu este totusi potrivit. Cu toate

acestea, Psaltirea este cunoscuta sub acest nume (Imne) de catre iudei, pana in zilele noastre.

Poemele sau imnele prezente in Psaltire sunt numite yalmo,j (64 de citate in LXX),

care are ca si echivalent ebraic rAmz>mi (« cantec »19). Acest cuvant se afla in titlul a cincizeci si

sapte de psalmi.

Pentru crestini, aceasta carte nu are alta denumire decat « cartea Psalmilor ». Psaltirea

este recunoscuta si utilizata sub aceasta titulatura inca din vremea lui Iisus Hristos, care

vorbeste de bi,blw| yalmw/n (Luc 20,42 ; Fap 1,20) sau doar « Psalmii » in Luc 24,44. O

dificultate apare in Evr 4,7 care atribuie lui David20 Ps 94,7, cu toate ca in psalmul citat,

acesta nu este atribuit regelui lui Israel21.

LXXB foloseste in sec. 4 termenul yalmoi. Pentru a desemna colectia de 150(1) de

psalmi. Denumirea de « Psaltire » apare pentru prima oara, in sec. 5, in LXXA (yalth,rion).

Aceasta titulatura va fi utilizata de acum inainte in Biserica pentru a desemna aceasta carte

biblica.

B.2 Autorul cartii Psalmilor In ciuda faptului ca David nu este desemnat cu exactitate ca fiind autorul acestei carti,

mult timp s-a crezut astfel. Acest lucru se poate explica cel mai bine prin faptul ca majoritatea

psalmilor sunt atribuiti lui David22. Aceasta atribuire, chiar daca pentru unii cercetatori nu este

altceva decat o exegeza midrasica sau proto-midrasica (cum afirma B.S. CHILDS23) sau

17 In mod obisnuit, adjectivul ~yLihiT. (laude) ari fi trebuit sa fie la feminin plural tALhiT. dat fiind faptul ca este un cuvant de gen feminin (cf. P.W. FLINT, The Dead Sea Psalms Scrolls and the Book of Psalms [STDJ, 17], Leiden – New-York – Köln, Brill, 1997, p. 22). 18 Substantivul « lauda » deriva de la verbul ll;h" « a lauda ». De la aceasi radacina este construit si cuvantul « aliluia » (hallelujah sau « laudati pe Domnul »), cuvant ce se regaseste doar in psalmi, la inceputul si la finele acestora (Ps 104,35; 106,1.48; 113,1; 146–150 ; etc.) (cf. LIMBURG, Psalms, p. 523). 19 Acest cuvant ebraic face trimitere la un cantec acompaniat de muzica. 20 Ideea ca David a redactat cartea psalmilor se intalneste si la Qumran in 4Q397 9-10 « […Si] noi ti-am [scris] in asa fel incat tu sa studiezi (cu atentie) carte lui Moise si cartile Profetilor si (scrierile) lui David … » (E. QIMRON si J. STRUGNELL, Qumran Cave 4:V. MiqsIat Ma´aśe Ha-Torah [DJD, 10], Oxford, Clarendon Press, 1994, p. 58-59). 21 Cf. C.A. BRIGGS, A Critical and Exegetical Commentary on the Book of Psalms (ICC, 23), vol. 1, Edinburgh, T&T Clark, 1969, p. lv. 22 In TM, 73 de psalmi au in titlu dwId"l. « al lui David ». Din acestia, treisprezece psalmi fac referire directa la viata lui David (Ps 3 ; 7 ; 18 ; 34 ; 51 ; 52 ; 54 ; 56 ; 57 ; 59 ; 60 ; 63 ; 142 TM). 23 In articolul sau Psalms Titles and Midrashic Exegesis, in JSS 16 (1971), p. 149-150.


6

adaosuri ulterioare, are ca punct de plecare situatii reale in care David este prezentat ca un

personaj care stie sa cante la lira (1 S 16,14-23). De asemenea, in 2 S 1 acesta este descris ca

un compozitor : el scrie o plangere (hn"yqi) cu ocazia mortii lui Saul si a lui Ionatan. In 2 S 6 el

este infatisat ca un sef de cult. Cartea Paralipomena (Cronici) il descrie ca fiind cel care a

numit sarbatorile si ca cel care a construit instrumentele muzicale. Sir 47,8-10 (deci literatura

iudaica tarzie) reia aceasi idee.

In LXX, 86 de psalmi sunt atribuiti lui David.

Manuscrisele de la Qumran slavesc pe David pentru importanta sa in istoria poporului

lui Israel si ii atribuie nu mai putin de 3600 de psalmi, 446 de cantece et patru cantece

suplimentare pentru bolnav24.

Iisus, in urma unei convorbiri cu scribii, lasa sa se inteleaga in urma rationamentului

Sau pe seama Ps 110,1 (in Luc 20,42) ca acesta a fost redactat de David.

Putem concluziona oarecum, lasand deschisa impoteza ca majoritatea psalmilor au ca

autor drept David, insa ca in mod sigur nu el este autorul a ceea ce noi numim astazi Psaltirea.

B.3 Structura Psaltirii in TM si in LXX

In traditia iudaica, cartea Psalmilor este impartita in cinci carti, dupa cum urmeaza : Ps 1–41 Ps 42–72 Ps 73–89 Ps 90–106 Ps 107–150

In zilele noastre, cercetatorii sustin ca Psaltirea ebraica poate fi vazuta ca o colectie de

mai multe colectii de psalmi25 :

Colectiile davidice Ps 3–41 ; 51–71 si 138–145 Colectiile coreitilor Ps 42–49 ; 84–85 si 87–88 Colectia Elohistica Ps 42–83 Colectia Asafita Ps 73–83 Colectia cantecelor de intronizare a lui YHWH Ps 93–100 Colectia psalmilor de lauda Ps 103–107 Colectia imnelor urcarii Ps 120–134 Colectia psalmilor Aliluia Ps 111–118 ; 135–136 si 146–150

Intre Psaltirea ebraica si cea in greaca exista diferente la nivel de numerotare pentru ca

psalmii ebraici 9 si 10, precum si Ps 114 si 115, sunt numarati ca unul singur. Dimpotriva, Ps

116 si 147 sunt impartiti in doua26 :

24 LONGMAN si ENNS, Dictionary of the Old Testament, p. 579. 25 Schema preluata de la N.L. DECLAISSÉ-WALFORD, Introduction to the Psalms. A Song from Ancient Israel, St. Louis (MIS), Chalice Press, 2004, p. 35. 26 Tabloul apartine lui LIMBURG, Psalms, Book of, p. 524.


7

TM LXX 1–8 1–8 9–10 9 11–113 10–112 114–115 113 116,1-9 114 116,10-19 115 117–146 116–145 147,1-11 146 147,12-20 147 148–150 148–150 151

B.4 Psalmii in Noul Testament Toate citatele din Psaltire sunt din LXX. Aceasta practica nu este noua, pentru ca deja

in 1 Mac se intalnesc cele mai vechi citate din Ps LXX (de ex. 1 Mac 7,17 citeaza din Ps 78,2-

3 ; 1 Mac 14,41 citeaza Ps 109,4)27. Doar evanghelistul Luca vorbeste de Psalmi ca si carte

(Lc 20,42 ; 24,44 ; Fap 1,20 ; 13,33)28.

Insusi Iisus Hristos citeaza din aceasta carte, care este cea mai citata carte

veterotestamentara (ex. Ps 21 LXX29 ; Ps 117,26 ; etc. In epistolele pauline, majoritatea

citatelor din Psaltire se regaseste in Rom (16 citate : 3,4.10-18 ; 4,6 ; 8,36 ; 11,9.33-36 ;

15,3.9 ; 15,11) si 1–2 Cor (1 Cor 3,20 ; 13 ; 2 Co 4,13 ; 9,9). Sfantul apostol Pavel nu citeaza

aceasta carte ca fiind poezie biblica ci ca Sfanta Scriptura30.

O exceptie o reprezinta Epistola catre Evrei care citeaza abundent din Psalmi (Ps 2,7 ;

96,7 ; 103,4 ; 109,1 ; etc.). In plus, in mod exceptional pentru Noul Testament, cinci versete

succesive din Ps 94,7b-11 sunt citate (Evr 3,7-11)31.

In editia in greaca a Noului Testament al lui Nestlé, la index, sunt repertoriati ca citate

sau aluzii 103 psalmi din 150, dintre care multi cu citate multiple32.

C. TEOLOGIA CARTII PSALMILOR Inca de la inceput trebuie spus ca Psaltirea este cartea lui Dumnezeu prin excelenta.

Intreaga colectie de psalmi nu face decat sa vorbeasca de YHWH. Celelalte teme teologice nu

27 Este posibil ca Ps 83,11 LXX sa fie preluat de la Cicero (Tusculanae disputationes vol. 5 § 5-6) (cf. R. BRUCKER, La Wirkungsgeschichte de la Septante des Psaumes dans le judaïsme ancien et dans le christianisme primitif, in J. JOOSTEN si Ph. LE MOIGNE [ed.], L’apport de la Septante aux études sur l’Antiquité, Actes du colloque de Strasbourg 8-9 novembre 2002 [Lectio divina, 203], Paris, Cerf, 2005, p. 296-297, a se vedea si nota 2). 28 Cf. BRUCKER, La Wirkungsgeschichte, p. 298. 29 De asemenea Ps 2 ; 69 ; 110 si 118. 30 Cf. BRUCKER, La Wirkungsgeschichte, p. 301. 31 Cf. BRUCKER, La Wirkungsgeschichte, p. 303. 32 Cf. WATTS, A History, p. 25.


8

fac decat sa conduca la El. De asemenea, si personajele din acesti psalmi nu exista decat in

legatura cu El. In ceea ce priveste pe alesii Lui, acesta salveaza, ii ajuta, ii tamaduieste, ii

incearca, ii razbuna, ii ajuta, ii intareste, etc.

Una din ideile principale ale Psaltirii este aceea ca YHWH este fara indoiala regele lui

Israel si al cosmosului. De fapt, aceasta idee este oricum specifica intregii Sfinte Scripturi, si

deci Psaltirea nu face exceptie de la regula. Ceea ce este caracteristic acestei carti este faptul

ca ea invita credinciosul sa isi puna intrebari despre Dumnezeu, despre lume, des relatia dintre

Dumnezeu si oameni, despre relatia dintre oameni, despre relatia dintre om si destinul sau.

Aceste teme sunt discutate, analizate si revazute de catre oameni, ceea ce face ca interesul

credinciosului pentru aceasta carte creste exponetial.

Dumnezeu este aparatorul omului sau al lui Israel. El este cel care il razbuna si care

restabileste dreptatea si drepturile fiecaruia atunci cand acestea sunt incalcate de dusmani. In

acelasi timps, YHWH primeste si pe cel care se pocaieste, pe cei care au rupt Legamantul cu

El.

Toate profetiile din aceasta carte vor fi implinite in persoana lui Hristos. Mesia va fi

persecutat (Ps 22), insa cu toate acestea El va triumfa peste dusmanii Sai. Imparatia (Regatul)

Lui va aduce pace si dreptate. El va fi Imparatul (Regele) prin excelenta, cel in care se vor

regasi toate virtutile. In Psaltire, imparatia Sa va fi fara limite, pentru ca aceasta va cuprinde

intregul univers si in Sion toate popoarele se vor inchina in fata Dumnezeului lui Israel. Insa

aceasta imparatie nu este o entitate politica terestra. Imparatia Unsului (Mesia / Hristos) lui

YHWH este locul unde :

El face dreptate celor oprimati, El da paine flamanzilor YHWH desface lanturile celor inchisi. YHWH reda vederea orbilor, YHWH indrepteaza pe cei garboviti, YHWH iubeste dreptii, YHWH apara pe strain, El ajuta pe orfan si vaduva. Insa intoarce calea pacatosilor, YHWH domneste in vecii vecilor, Dumnezeul tau, O Sioane, din veac in veac.

Ps 145

Implinirea acestor profetii are loc in persoana lui Iisus care, explicand ucenicilor

Sfantului Ioan Botezatorul cine este si care ii este misiunea (Mat 11,5//Lc 7,22), anunta


9

implinirea si realizarea a ceea ce psalmii (si mai ales Ps 146) si Is 61,1-2 au vorbit si

nadajduit. Iata textul neotestamentar33 :

orbii isi recapata vederea schiopii merg leprosii sunt curatiti si surzii aud mortii inviaza saracii sunt evanghelizati

Forta extraordinara a psalmilor este modul in care Dumnezeu mangaie pe cei drepti si

pe credinciosii Sai care asculta de poruncile Sale. Astfel, YHWH intervine intotodeauna in

favoarea celui drept. Acest lucru face ca omul credincios sa aiba nadejde ca faptele sale bune

ii vor permite sa se bucure de un raspuns favorabil cu ocazia Vizitei (Judecatii) YHWH (Ps

80,15 ; 89,32 ; 106,4).

In ceea ce priveste credinta in invierea mortilor, aceasta nu este clar identificabila, insa

Ps 30,10 et 86,13 precizeaza ca din dragoste YHWH scoate sufletul dreptului din Sheol (iad).

Aceasta idee este foarte importanta pentru ca marturiseste credinta ca iubirea lui Dumnezeu

este o forta ce poate distruge barierele iadului. Oarecum de o maniera solemna, psalmistul

proclama ca iubirea lui Dumnezeu poate vindeca si poate schimba orice. Insasi moartea nu

mai are nicio putere in fata iubirii divine (Ps 16,10 ; 73).

D. PROFETII MESIANICE

Psalmii sunt citati in Noul Testament de mai mult de 100 de ori34. Ps 22 este folosit

referitor la Patimile si Moartea Domnului35 iar Ps 110 prevesteste imparatia lui Mesia cel

Inviat36.

Ps 2,6

« In ceea ce ma priveste, am fost varsat (uns) rege de El in Sion, Muntele Sau cel sfant »

Verbul principal al acestor doua versete este nasak « a varsa un lichid ca o libatiune, a

unge, a numi, a stabili ».

33 Pentru alte detalii a se vedea C. POGOR, « Deux expressions portant sur la résurrection des morts dans un texte de Qumrân et dans le Nouveau Testament. Quels rapports ? Étude de cas sur 4Q521 2 ii 5-8; 12-13 et Mt 11,5 par. Lc 7,22 », in G. VAN OYEN si T. SHEPHERD (ed.), Resurrection of the Dead. Biblical Traditions in Dialogue (BETL, 249), Leuven, Peeters, 2012, p. 341-355. 34 TOB, 2014, p. 818. 35 TOB, 2014, p. 818. 36 TOB, 2014, p. 818.


10

In Prov este vorba de intelepciunea personificata ce corespunde Logosului din In 1.

Actiunea de ungere este savarsita de YHWH (presupunem) si textul pare sa insiste ca aceasta s-

a realizat inaintea crearii pamantului, dintotdeauna37.

In Ps verbul nasak este folosit in legatura cu regele lui Dumnezeu in Sion, o expresie

mesianica. Regele din Sion este Mesia regal. In TM acest verset este redat usor diferit « ... am

varsat (uns) pe regele meu pe Muntele Sionului ». Daca LXX citeste verbul nasak la Nifal

(conjugare pasiva) perfect, textul ebraic al TM reda vocalizeaza in Qal (conjugare activa)

perfect38.

Ps 22,2

« Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, de ce m-ai uitat (parasit) ? Departe de mantuirea mea

sunt cuvintele pudorii (rusinii) mele ».

Dat fiind ca acest verset si inca altele din acest psalm sunt recitate de Iisus pe cruce

(Mt 27,46).

Este posibil sa intelegem ca fiind pe cruce Iisus cheama prin Eli, Eli celelalte doua

persoane ale Sfintei Treimi. O manifestare similara a Treimii gasim in Ies 34,6 unde YHWH se

arata lui Moise si invoca de doua ori numele YHWH : « YHWH a trecut prin fata lui (este vorba

de Moise) si a proclamat : ‘YHWH, YHWH, un Dumnezeu milos si plin de har, lent la manie si

abundent in dragoste statornica si credinciosie’ ... »39.

Cuvantul sa’agatî inseamna « ragetul meu » desemneaza un sunet puternic si nu un

strigat pierdut, de disperare (asa cum propun multe traduceri moderne). Intrebarea lui Mesia

de pe cruce are mai degraba de a face cu o metafora pentru YHWH cf. Jud 14,5 ; Is 15,29 ; Ier

2,15 ; Am 3,4.8. In Os 11,10 Dumnezeu este comparat cu ragetul unui leu. In Mt 27,46 ; Mc

15,34 ; Lc 23,46 se spune ca Iisus « a strigat cu o voce tare ».

LXX are o alta lectura paraptomaton mou « greselile mele ». TM este sustinut de Tg

care are ´klywty « strigatul meu ». De fapt, in LXX avem o metatesis, adica verbul sā’ag

(radacina s’g « a rage ») a fost vocalizat ca un sāgā’ (radacina sg’ « a rataci »)40. Insa, aceasta

propunere sugereaza ca Dumnezeu a abandonat pe Mesia ca o pedeapsa pentru greselile Lui.

Teodoret al Cirului explica ca acest verset inseamna ca Hristos a luat pe umerii Sai pacatele

omenirii, de aceea Mesia poarta aceste greseli asupra Lui.

37 PENTIUC, Jesus the Messiah, p. 44. 38 PENTIUC, Jesus the Messiah, p. 44-45 si 84-85. 39 PENTIUC, Jesus the Messiah, p. 164-165. 40 PENTIUC, Jesus the Messiah, p. 185.


11

Ps 22,7-8.13

« Insa eu sunt un vierme si nu un om ; nesocotit de catre oameni, dispretuit de catre popor.

Toti cei care ma vad ma batjocoresc, isi deschid larg gurile lor, clatina capetele lor ... Multi

tauri ma inconjoara, puternici ai lui Bashan ma incercuiesc ».

Ps 22,19

« Mi-au impartit hainele intre ei, aruncand la sorti tunica Mea ».

In 19,23 reia aceasta profetie.

Ps 22,16

« Cerul gurii Mele e mai uscat decat un ciob si limba mea este lipita de falcile Mele ».

Ps 22,17

« Pentru ca m-au inconjurat caini ; o haita de raufacatori m-a incercuit ; mi-au strapuns

mainile si picioarele ».

Acest Psalm este mesianic prin excelenta. In TM, cainii desemneaza neamurile, pe cei

ce nu sunt evrei. Probabil este o desemnare indirecta a soldatilor romani de langa cruce (In

19,23). Haita de raufacatori poate fi o aluzie la preoti si scribi (In 11,47 : « Capeteniile

preotilor si fariseii s-au strans in adunare »). Verbul sbb « a incercui » se refera probabil la

rastignirea lui Mesia. Interesant este ca desi rastignirea a fost introdusa de persi in sec. 6, acest

Psalm este datat din sec. 10.

TM are in partea a doua a acestui verset « ca un leu (au incercuit) mainile si picioarele

mele ». LXX are « mi-au strapuns ... » si este sustinuta de Peshita si Vg. Problema sta de fapt

in vocalizarea verbului karey care poate fi tradus prin « ca un leu »41 daca e vocalizat ka’rê(y)

sau prin « a sapa » daca este vocalizat kara. LXX intelege astfel si reda orysso, « a sapa »,

prin extensie « a strapunge ». Autorul ar fi putut opta pentru verbul deja existent « a

strapunge », insa probabil cauta sa sublinieze cruzimea situatiei.

In 20,25 va face referire exacta la aceasta profetie, mai exact la faptul ca Iisus a fost

strapuns in maini si in picioare.

Ps 22,18

« Pot sa-mi numar toate oasele in timp ce ei se uita si se holbeaza la Mine ».

Pentru ca se apropiat Pastile iudaice, soldatii romani trebuiau sa coboare trupurile

celor rastigniti. Ca sa le grabeasca moartea, acestia au zdrobit fluierele picioarele celorlalti doi

raufacatori, insa nu si lui Iisus (In 19,33-34).

41 La fel citeste si Tg.


12

Ps 22,3

« Dumnezeul meu, strig in plina zi insa tu nu-mi raspunzi si in timpul noptii nu am liniste ».

Profetul Amos face referire la o eclipsa totala de soare ce a avut loc in 9 februarie 784

i.Hr. si cea a fost vizibila in Ierusalim. Intunericul din vremea mortii lui Mesia a durat de la

ceasul 6 pana la ceasul al 9-lea, adica de la amiaza pana dupa-amiaza (Mt 27,45). Prin urmare,

cu siguranta nu a fost vorba de o eclipsa42.

Ps 31,6

« In mainile Tale imi incredintez sufletul (ruah) ; Tu m-ai mantuit, YHWH Dumnezeu al

adevarului ».

De obicei, in Vechiul Testament, ruah este aplicat lui Dumnezeu, de aceea aici

Psalmistul cauta sa sublinieze divinitatea lui Mesia.

Verbul pqd « a incredinta, a da » arata ca Mesia are putere asupra propriei Sale vieti. A

se vedea In 10,17-18 : « Din acest motiv Tatal ma iubeste, pentru ca imi pun (dau) viata

pentru ca sa o reiau din nou. Nimeni nu mi-o ia de la Mine, ci eu o dau de bunavointa. Am

puterea sa o dau si am puterea sa o iau inapoi. Am primit aceasta porunca de la Tatal ».

In Fap 7,59, Stefan, inainte de a muri, cere lui Iisus sa-i primeasca sufletul.

Indirect, vrajmasii lui Mesia din Mt 27,43 dau marturie de increderea pe care Mesia

din Ps 31,6 o are in YHWH. In Lc 23,46 Iisus insusi confirma ca El este Mesia anuntat in Ps

31.

Ps 34,20-21

« Multi sunt necazurile dreptului, insa YHWH il smulge din mijlocul lor. Ii pazeste toate

oasele, niciunul nu va fi zdrobit ».

In 19,36 face referire la Scriptura (Ies 12,46 ; Num 9,12 ; 1 Co 5,7 ; 1 P 1,19)43.

Ps 35,11-12

« Martori fanatici ma interogheaza despre lucruri despre care nu stiu. Ma rasplatesc cu rau

pentru bine, cautand doliul meu ».

Mt 26,59-60 : « Iar capeteniile preotilor si intreaga adunare cautau o marturisire falsa

(pseudomartyrian) impotriva lui Iisus pentru ca sa poata sa il condamne la moarte, insa nu au

gasit pe nimeni, cu toate ca numerosi martori mincinosi (pseudomartyron) se prezentasera ».

Expresia ebraica ‘edê hamas ar trebui tradusa prin « martori fanatici (rai) » si nu

« marturie falsa »44. Hamas (« violenta » sau « gresit ») ar putea fi legat de aramaicul hamisa

42 PENTIUC, Jesus the Messiah, p. 174-175. 43 PENTIUC, Jesus the Messiah, p. 172-173. 44 PENTIUC, Jesus the Messiah, p. 153-154.


13

« a fi perseverent in lupta si in religie » sau « fantatic religios ». De aceea, martorii veniti

impotriva lui Iisus sunt fantatici religiosi, nu persoane manate de dorinta castigului. LXX

foloseste adikoi « nedrepti » si este apropiat de TM. Daca Ps 35 subliniaza violenta si

fanatismul acestor martori, Noul Testament insista asupra comportamentului lor de

mincinosi45.

Ps 38,12

« Admiratorii si vecinii (compatriotii) Mei au stat departe de lovirea Mea, chiar si rudele Mele

au stat departe ».

A se vedea si Is 53,4-5 : plaga, lovire, pedepsire.

Ps 38,13-15

« Cei care cauta sa imi ia viata intind capcane. Cei care imi doresc suferinta vorbesc de

distrugere. Planul lor consta in inselaciune pe tot parcursul zilei. Insa Eu, precum un surd, nu

aud ; precum un balbait care nu-si deschide gura sa. Eu sunt ca unul care nu aude si in gura

caruia nu se afla argumente ».

Ps 39,2

« Eu eram balbait, pastram tacerea, fara cuvinte chiar si de la bine. Durerea Mea a fost

ridicata (indepartata) ».

Ps 41,10

« Chiar si al meu prieten pasnic (prietenul / insotitorul), in care am avut incredere, care am

mancat impreuna cu cu mine din painea mea, si-a ridicat calcaiul impotriva Mea ».

LXX reda literar ‘îs salom prin « barbatul pacii mele » (ho anthropos tes eirens mou).

Vg are homo pacis meae. Tg adauga si dtb’, adica « cel care cauta », fapt ce confirma

dificultatea traducerii acestei expresii ebraice.

In gradina Ghetsemani, Iisus il numeste pe Iuda « insotitor, prieten » (hetairos) in

momentul arestarii sale (Mt 26,47-50).

« In care am avut incredere » este identificat la nivel istoric cu Ahithopel, fostul

consilier al lui David, care s-a aliat cu fiul acestuia, Absalom in lovitura lui de stat (2 Sam

15,31 ; 16,23). Dupa zdrobirea rebeliunii de catre David, Ahithopel alege sa se sinucida prin

spanzurare (2 Sam 17,23). Si Iuda, care primise o functie de incredere in cadrul colegiului

apostolilor – era cel care administra finantele grupului (In 13,29) – se va spanzura mai tarziu,

dupa ce il tradeaza pe Iisus (Mt 27,5)46.

45 PENTIUC, Jesus the Messiah, p. 154. 46 PENTIUC, Jesus the Messiah, p. 143-144.


14

Precizarea ca tradarea s-a facut de cel ce a beneficiat de o atentie deosebita prin luarea

comuna a mesei este inteleasa in Noul Testament ca fiind o referire la Cina cea de Taina si la

tradarea lui Iuda, cel care a mancat cu Iisus (Mt 26,20-29 ; In 13,21-30). In In 13,18-19

Hristos citeaza o parte din Ps 41,10 « Cel care a mancat painea mea si-a ridicat calcaiul »

(béqDo). Indirect, acest text trimite si la conflictul dintre sarpe si Eva, chiar daca sensul este

diferit (Fac 3,15).

Noul Testament mai face aluzie la acest psalm in In 15,15 cand Iisus isi numeste

apostoli « prieteni » (filos).

Ps 45,8-10

« Tu iubesti dreptatea si urasti rautatea. De aceea, Dumnezeu, Dumnezeul Tau, te-a uns pe

tine cu ulei de bucurie deasupra prieteni lor Tai. Toate rochiile tale sunt parfumate cu mir,

aloe si casia. Din palate de fildes te distreaza. Fiice de regi se afla printre femeile tale nobile.

De-a dreapta mainii tale drepte se afla partenerul regal in Aur din Ophir ».

Acest Psalm este unicul poem liric din Psaltire47. Acest Psalm sarbatoreste o casatorie,

simbolic fiind vorba de relatia dintre Dumnezeu si poporul sau (asa este Biserica – Mt 9,15 ;

Efes 5,22-33 ; Apoc 19,7-9).

Tg Ps 45,2 traduce si interpreteaza « Frumusetea Ta, o rege Mesia, este mare mare

decat cea a fiilor oamenilor ».

Evr 1,8-9 merge si mai departe si precizeaza ca regele din acest Psalm este Fiul lui

Dumnezeu48.

Ps 55,13-15

« Pentru ca nu este un dusman care me ironizeaza, ceea ce as fi putut suferi ; cel care ma

uraste nu si-a ridicat calcaiul impotriva Mea, atunci as putea sa ma ascund de el. Ci este vorba

de tine, o persoana la acelasi nivel cu mine, compatriotul Meu49, consilierul Meu. Caci

obisnuiam sa indulcim secretul nostru in casa lui Dumnezeu ».

Si acest psalm se refera la tradarea lui Iuda. Tg introduce expres numele lui Ahithopel

tocmai pentru ajuta ascultatorul sa inteleaga cine este egalul lui David.

Termenul ‘allûp inseamna « prieten (din familie) apropiat » si este asemenator cu

‘elep, ce se traduce prin « clan, trib, asezare, regiune » si prin urmare permite traducerea de

« compatriot ». LXX propune ho hegemon mou, adica « seful meu, comandant ». Aceasta

varianta este data de cel de-al doilea sens al termenului ‘allûp « sef tribal, lider ». PENTIUC 47 A. WEISER, The Psalms: A Commentary (Old Testament Library), Philadelphia, Westminster, 1962, p. 361 (a se vedea si Pentiuc, Jesus the Messiah, p. 93 si 134). 48 PENTIUC, Jesus the Messiah, p. 93-94. 49 Sau « din acelasi trib, clan cu Mine ».


15

subliniaza incompatibilitatea acestui sens in contextul acestui Ps 55 pentru ca tradatorul este

vazut ca egalul lui David. As sublinia totusi ca putem avea in vedere ca tradatorul este egalul

lui David daca este si el un sef tribal, dealtminteri si David a fost intr-un prim timp seful a

doar doua triburi si apoi peste toate celelalte in Israel50.

Plecand de la problematica identificarii lui Iuda ca fiind desemnat profetic in acest

Psalm in sensul de « compatriot », Pentiuc analizeaza filologic porecla acestuia. Astfel, Iuda

este forma elenizata de la Yehuda. Porecla (ca sa se deosebeasca de ceilalti apostoli cu numele

de Iuda, cf. Luc 6,16 ; Fap 1,13 ; In 14,22), Iscarioteanul vine ori de de la ’îs « om » sau « cel

din » si Qeriyyôt, probabil Kerioyh din Ios 15,25, un oras din Iudeea. O alta varianta ar fi sa

traducem « om din oras » (qiryeta), mai exact din Iersusalim. Pentiuc sustine ca oricare ar fi

optiunea de traducere, Iuda Iscarioteanul ar fi cel mai bun candidat la titlul de « compatriot »

al lui Iisus. Dat fiind ca si Mesia va fi din tribul lui Iuda (cf. Fac 49,10) atunci legatura dintre

cei doi este tribala, de unde pertinenta identificarii lui Iuda cu tradatorul de care vorbeste

Psalmul 55.

Expresia namtiq sôd inseamna « obisnuia sa indulcim secretul (nostru) ». LXX reda

« cel care in compania mea si-a indulcit cu mine mancarea noastra ». Termenul ebraic sôd

inseamna « sfatuire secreta ». Acest cuvant trimite la misterul ce a inconjurat parasirea

precipitata a Cinei celei de Taina de catre Iuda (Luc 22,19-23 ; a se vedea ca Mc 14,18-21

aseaza tradarea inaintea instituirii euharistice)51.

Ps 69,21

« Mi-au dat otrava drept mancare si pentru sete mi-au dat sa beau otet ».

Vezi Mt 27,34.38 si In 19,28.

Ps 88,9

« Mi-ai indepartat prietenii si m-ai facut sa apar ca o abonminare in fata lor ».

Ps 95,10

LXX are in plus apo xulou « de pe lemn ». Sf. Iustin Martirul si Filozoful in Dialog cu

iudeul Trifon 73 afirma existenta acestor doua cuvinte in LXX. Este probabil ca o familie de

manuscrise utilizate de unii Parinti ai Bisericii contineau aceste doua cuvinte. Origen nu

include aceste cuvinte in Psaltirile sale din Hexapla. Acestea vor fi adoptate in textele

liturgice latine si copte52.

50 PENTIUC, Jesus the Messiah, p. 146. 51 PENTIUC, Jesus the Messiah, p. 145-146. 52 B. CAPELLE, Regnavit a ligno (Ps 95, 10), in Travaux liturgiques, III, 1967, p. 211s (a se vedea HARL – DORIVAL – MUNNICH, La Bible grecque, p. 310).


16

Ps 109,2-3

« Pentru ca si-au deschis impotriva mea gura lor rea si inselatoare. Mi-au vorbit cu limba

inselatoare, m-au inconjurat cu vorbe de ura, au luptat impotriva mea fara cauza ».

Ps 109,25

« Eu sunt obiectul dispretului lor ; cand ma vad, acestia clatina din cap ».

Ps 110,1

« YHWH a soptit Domnului Meu ‘Sezi in dreptul mainii Mele drepte pana cand voi face

dusmanii Tai suportul Tau pentru picioare’ ».

Ne’um YHWH se intalneste de 372 de ori in TM si are sensul de « YHWH a spus » sau

« Cuvantul lui YHWH ». In acest Psalm intalnim 3 personage : David, naratorul, YHWH, care

vorbeste sau sopteste, si Trimisul mesianic, descris aici ca fiind misteriosul preot-rege53

Melchisedec (Ps 110,4). YHWH vorbeste sau sopteste la urechea lui Melchisedec, ce ar putea

fi vazut ca un Mare Sfetnic (cf. Is 9,5). Melchisedec este un fel de Dumnezeu co-regent. Acest

Mesia co-regent este mai mare decat ingerii dupa cum interpreteaza Evr 1,13 « carui inger a

spus El vreodata : ‘Sezi in dreptul mainii Mele drepte pana cand voi face dusmanii Tai

suportul Tau pentru picioare’. Si Mt 22,43-44 ; cf. Fap 2,34-36) propune o egalitate intre

YHWH si Mesia « Iar El le-a spus : ‘Si cum se face ca David prin intermediul Duhului l-a

numit YHWH zicand ‘YHWH a zis Domnului meu : Sezi in dreptul mainii Mele drepte pana

cand voi face dusmanii Tai suportul Tau pentru picioare’ »54.

Inca de timpuriu, acest verset a primit o interpretare hristologica, si este o punte de

legatura intre Fac 14,18-20 si Evr 7,1-355.

Ps 118,25-27

« Te imploram YHWH, salveaza, te imploram YHWH, trimite prosperitate ! Binecuvantat sa fie

cel care vine in numele lui YHWH ! Te-am binecuvantat in afara Templului lui YHWH. YHWH

este Dumnezeu, El ne da lumina. Leaga ofrandele de sarbatoare de coarnele altarului cu

corzi ».

Acest Psalm este in de multumire. Evanghelistii au inteles pe Iisus intrand in Ierusalim

in duminica precedenta rastignirii, dupa cuvintele acestui Psalm : binecuvantat este cel ce vine

in numele lui YHWH (Mt 21,9 ; Mc 11,9-10 ; Lc 19,38 ; In 12,13)56.

53 Tg Ps il numeste « lider, invatator » indrumand astfel intelegerea lui Mesia eshatologic ca un lider carismatic (Pentiuc, Jesus the Messiah, p. 51). 54 PENTIUC, Jesus the Messiah, p. 51. 55 PENTIUC, Jesus the Messiah, p. 83. 56 PENTIUC, Jesus the Messiah, p. 116-117.


17

Fraza ebraica hosi ‘ a na (adica « Te rugam, salveaza ») a intrat in limbajul liturgic sub

forma Osana57.

Acest psalm a fost citit ca fiind mesianic si de Tg la Ps 118 si de Talmud (Pesachim

119a) care prezinta o gloza ce introduce termenul « David » in Psalm58.

Ps 109,4-5

« Ei sunt vrajmasii Mei datorita iubirii Mele ; totusi, Eu sunt doar rugaciune. M-au rasplatit cu

rau pentru bine, cu ura pentru iubire ».

Termenul tepill 59 inseamna exact « rugaciune mijlocitoare ». LXX intelege

prosceuchomen « insa Eu am continuat sa ma rog »60.

Cuvantul yistenûnî « ei sunt vrajmasii Mei » (in LXX endieballon) trimite la satan « a

fi in conflict cu, a fi ostil impotriva, a deveni un adversar »61.

Ps 118,25-27

« Te imploram YHWH, salveaza, te imploram YHWH, trimite prosperitate ! Binecuvantat sa fie

cel care vine in numele lui YHWH ! Te-am binecuvantat in afara Templului lui YHWH. YHWH

este Dumnezeu, El ne da lumina. Leaga ofrandele de sarbatoare de coarnele altarului cu

corzi ».

Acest Psalm este in de multumire. Evanghelistii au inteles pe Iisus intrand in Ierusalim

in duminica precedenta rastignirii, dupa cuvintele acestui Psalm : binecuvantat este cel ce vine

in numele lui YHWH (Mt 21,9 ; Mc 11,9-10 ; Luc 19,38 ; In 12,13)62

Fraza ebraica hosi ‘ a na (adica « Te rugam, salveaza ») a intrat in limbajul liturgic sub

forma Osana63.

Acest psalm a fost citit ca fiind mesianic si de Tg la Ps 118 si de Talmud (Pesachim

119a) care prezinta o gloza ce introduce termenul « David » in Psalm64.

57 PENTIUC, Jesus the Messiah, p. 117. 58 PENTIUC, Jesus the Messiah, p. 117. 59 Radacina acestui cuvant este p-l-l si inseamna « a vorbi in favoarea cuiva, a mijloci ». 60 La fel citeste si Tg. 61 PENTIUC, Jesus the Messiah, p. 160-161. 62 Pentiuc, Jesus the Messiah, p. 116-117. 63 Pentiuc, Jesus the Messiah, p. 117. 64 Pentiuc, Jesus the Messiah, p. 117.


18

E. APENDICE Sursa : Tyler F. WILLIAMS, http://biblical-studies.ca/dss/introductions/11QPs-a.html; Verificat in data de 03 oct 2008 Compozitiile lui David (11QPsa col. 27) 11QPsa col. 7-28


19

Codex Alep Is 9,1b-8a ` Sursa imaginii : Thomas F. McDaniel, Resources for Philological and Textual Studies of the Hebrew Bible, http://www.bible-researcher.com/aleppo-isaiah.html Verificat in data de 21 mai 2015


20

CARTEA LUI IOV

Aceasta carte extraordinara nu isi propune sa fie un tratat de filosofie, cu toate ca

abordeaza probleme existentiale precum viata, moartea, retributia celor drepti si a celor

nedrepti, originea raului, suferinta nedreapta a celui bun.

Cartea cuprinde cinci parti :

1. prolog in proza (1,1–2,13) : Iov, om evlavios si bogat, se vede lovit naprasnic de mari

necazuri, a caror origine nu o intelege

2. dialog in versuri (3,1–31,40) intre Iov, om mandru si revoltat, si prietenii sai Elifaz din

Teman, Bildad din Shouah si Tofar din Naam, trei intelepti specifici Orientului

Apropiat

3. mai multe discursuri in versuri ce reprezinta interventia neprevazuta a unui al patrulea

prieten, Elihou fiul lui Barakeel, Buzitul (32,1–37,24)

4. un dialog in versuri dintre Domnul si Iov (38,1–42,6)

5. epilog in versuri (42,7-17) : Iov isi recastiga sanatatea, familia si averea

Textul grec este mai scurt decat TM cu 389 de stihuri (adica o sesime). Traducatorul ar

fi un alexandrin dotat cu o vasta cultura clasica si care se adreseaza unui public larg, ceea ce

ar explica eliminarea anumitor pasaje ce nu corespund cu proiectul autorului. Cu toate

acestea, se pare ca el a redactat lungul adaos de la final (cap. 42,17a-e)65.

Teologia cartii lui Iov

Vina lui Iov nu este de ordin moral. Ea se refera mai degraba la omul care crede ca el

este stapanul propriului sau destin si care inconstient se considera egalul lui Dumnezeu, prin

faptul ca il judeca. Indirect, insa destul de consistent, autorul critica subiectivismul omului

care il construieste sau obliga pe Dumnezeu sa existe in functie de normele gandirii omenesti.

Prin aceasta, autorul acestei carti il prefigureaza pe apostolul Pavel care invita la deosebirea

idolatriei din Lege, gresit inteleasa ca fundamentul unei corecte auto-justificari in fata

aubuzurilor.

Profetii mesianice Iov 19,25-27 TM

« Si eu stiu ca Rascumparatorul (Razbunatorul, in se sensul de cel care facea dreptate) este viu

si el se va ridica (va sta in picioare, va invia) ultimul pe pamant.

Si dupa ce pielea si carnea mea vor fi distruse, voi vedea pe Dumnezeu

Pe care chiar eu il voi vedea pentru mine, si ochii mei il vor vedea si nu ai altuia, … ». 65 HARL – DORIVAL – MUNNICH, La Bible grecque, p. 179.


21

CARTEA PROVERBELOR

Aceasta carte biblica comporta o serie de imprumuturi sau chiar elemente comune cu

alte lucrari de acest gen din literatura egipteana, sumeriana, asiro-babiloniana, cananeana sau

hitita.

Continutul acestei carti arata ca este vorba de o colectie de colectii, care face parte la

randu-i din colectia cartilor biblice.

Cuprins

Introducere (1–9) : cititorul este invitat sa evite nebunia si sa urmeze intelepciunea

Colectie solomoniana (10,1–22,16) : de inspiratie religioasa, contine elemente foarte

arhaice

Colectia inteleptilor (22,17–24,22) : contine o sectiune similara cu lucrarea egipteana

Intelepciunea lui Amenemope (22,17–23,14)

A doua colectie a inteleptilor (24,23–34) : caracterizeaza pe lenes

A doua colectie solomoniana (25–29) : scrisa de oameni ai regelui Ezechias pe baza

unui material foarte vechi

Cuvintele lui Agour (30,1-14) : un intelept non-israelit

Proverbe numerice (30,15-33)

Cuvintele lui Lemuel (31,1-9), un alt intelept israelit

Elogiul femeii de isprava (31,10-31)

Probabil, aceasta lucrare a fost redactata in perioada monarhiei, in timpul perioadei

clasice a limbii ebraice. Este posibil ca dupa robia babilonica sa fi avut loc o reviziuire, la fel

ca Psaltirea.

La nivel teologic, se observa o ingemanare cu morala. Astfel, pomul vietii din rai este

prezentat cititorului ca o realitate ce poate fi concretizata prin modul de viata : omul sa

iubeasca si sa respecte pe parinti ; sa iubeasca viata de familie dupa cum iubeste Legamantul

cu Dumnezeu ; sa evite alcoolisme si lenea si sa dea mancare animalelor.

Profetii mesianice

Prov 8,22 (TM)

« YHWH m-a achizitionat (nascut) ca (la) inceputul calatoriei Lui, inainte ca lucrurile Lui sa se

invecheasca ».


22

Verbul qana66 « a cumpara, a achizitiona » are si sensul de « a da nastere ». LXX

alege ktizo « a crea »67 Aceasta varianta se explica prin mediul ambiant pro-monoteist din sec.

III-I i.Hr. provocat mai ales de intentiile politeiste ale elenizatilor.

In 1,1-3 reia termenul « dintru inceput » si se contexteaza astfel cu Prov 8,22.

Prov 8,23

« Din vecie eu am fost varsat ca o ofranda, dintru inceput, inaintea (crearii) pamantului ».

Prov 8,24

« Inca nu exista nicio adancime, cand am fost adus in fata (prin intermediul durerilor nasterii),

niciun izvor bogat (greu) in apa ».

Verbul ebraic hwl folosit in acest verset inseamna « a tremura, a fi in travaliu ».

Nasterea Intelepciunii nu este o nastere clasica ci una din dragoste si de jertfa voita. Prin

raportarea la adancime sau abis se face o referire clara la pre-existenta Intelepciunii.

Prov 8,30b

« Eram zilnic bucuria Lui, jucandu-ma totdeauna in prezenta Lui ».

Intelepciunea, in acest stih, este sursa bucuriei lui YHWH si prin faptul ca vorbeste

aceasta poate fi vazuta ca fiind Logosul care vorbeste inainte chiar de intrupare.

Verbul sahaq (« a rade ») trimite la imaginea unui tata care isi contempla copilul in

timp ce acesta se joaca. « Totdeauna » implica ideea de vesnicie. Teofaniile de la Iordan

descriu aceasta relatie de buna intelegere paterna prin expresia « Acesta este Fiul Meu cel

iubit intru care am gasit bucurie (eudokesa) » (Mt 3,17). Expresia Fiul cel iubit este preluata

de la Ier 31,2068.

Prov 8,30a

« Am fost langa El ca si confident ». (TM)

« Am fost langa El ca un armonizator ». (LXX)

66 Acelasi termen este folosit si de Fac 4,1, cand Eva explica modul in care a venit pe lume Cain. 67 PENTIUC, Jesus the Messiah, p. 45-46. 68 PENTIUC, Jesus the Messiah, p. 47-48.


23

QOHELET SAU ECLEZIASTUL

Elemente introductive

Inca din primul verset, aceasta scriere de intelepciune este atribuita lui Solomon. Cu

toate ca primele doua capitole sunt consacrate vietii lui Solomon, o serie de elemente invita sa

credem ca mai degraba acesta carte a fost scrisa in perioada de dupa exil si vremea

Macabeilor. Acest terminus ante quem poate fi propus pentru ca s-au descoperit la Qumran

(grota a patra) cateva linii. Acestea au fost datate din sec. 2 i.Hr.

Cu toate ca aceasta carte era citita anual cu ocazia Sarbatorii Corturilor, epilogul cartii,

12,8-14, probabil opera unui ucenic, lasa sa se intrevada existenta unor tensiuni in cadrul

iudaismului in ceea ce priveste canonicitatea acestei lucrari.

Qohelet, ce deriva de la qahal, inseamna « adunare » iar Ecleziastul « seful sau

vorbitorul principal al adunarii » (7,27).

Atribuita lui Solomon, aceasta carte de intelepciune incepe cu o aluzie la viata acestui

rege (cap. 1-2 ; a se vedea 1 R 3 ??). Dateaza probabil dinaintea epocii Macabeilor, pentru ca

au fost descoperite cateva linii la Qumran (sec. 2 i.Hr.)69.

Probabil qahal « adunarea », face referire la primirea intelepciunii de catre Salomon la

Gabaon, in fata unui popor numeros (1 R 3,8) si la binecuvantarea adunarii cu ocazia sfintirii

Templului (1 R 8,2.14). Eccleziastul inseamna in greaca cel care prezida sau este oratorul unei

adunari70.

Este posibil ca epilogul sa fie opera unui discipol, care se face ecoul discutiilor iudaice

despre autoritatea acestei carti, citita totusi in fiecare an cu ocazia Sarbatorii corturilor71.

Nu este vorba de Solomon (970-930) chiar daca acesta era vestit pentru bogatia si

Intelepciunea sa, asternuta in diverse lucrari de intelepciune (cf. 1 R 4,9) si chiar daca 1,1

vorbeste de « fiul lui David, care a domnit in Ierusalim ». Talmudul (Baba Bathra 14a)

sustine ca Ieremia si ucenicii lui ar fi scris aceasta carte72.

Un prolog (1.3-11) ce evoca ciclicitatea lucrurilor. Autorul discuta cu el insusi si

citeaza uneori pe inaintasi pentru a-i critica. Prologul (1,3-11) despre ciclicitatea lucrurilor,

este urmat de 3 parti73.

69 TOB, 2014, p. 1089. 70 TOB, 2014, p. 1089. 71 TOB, 2014, p. 1089. 72 G. WIGODER, Enciclopedia Iudaismului, trad. R. LUPAN – G. WEINER, Bucuresti, Hasefer, 2006, p. 190 ; vezi si SEMEN, Sensul vietii, p. 18. 73 TOB, 2014, p. 1089.


24

Partea intai (1,12-2,26) este un fel de auto critica a lui Solomon despre desertaciunea

lucrurilor74.

Partea a doua (3,1-6,12) exprima intre altele dificultatea inteleptului de a intelege

Taina destinului uman. De ce traieste omul pe pamant, daca aceasta se dovedeste de multe ori

sa fie absurda ? (1,3 ; 2,22 ; 3,9.22 ; 5,15 ; 6,12 ; 7,14 ; 8,7 ; 9,12 ; 10,14). Ce sa alegi intre

suicid si placere ?

Partea a treia (7,1-12,7) comporta sapte cugetari pe teme de genul Intelepciunea si

dreptatea, femeia, puterea, destinul uman, dreptatea imanenta, relatiile sociale si anomaliile

vietii. Autorul se ridica impotriva lipsei de flexibitate din partea unor intelepti ce se dovedesc

a fi mai prosti decat cei mai simpli (10,15).

Teologia

Suntem in fata unei carti de mijloc, de echilibru si realism. Autorul propune solutii

practice si lucide intr-un domeniu teoretic.

Autorul invita pe credincios sa creada si sa inteleaga faptul ca Dumnezeu sau

Divinitatea ii ofera bunatati reale pe acest pamant (8,15 ; 9,7 ; 11,9), insa el nu trebuie sa se

ataseze de acestea.

Qohelet este opera unui ganditor pesimist credincios insa, care desi evidentiaza

desertaciunea lumii, subliniaza increderea puternica in Dumnezeu cel care ofera si aici pe

pamant omului o serie de lucruri bune, ce pot sa satisfaca, macar partial, dorintele

oamenilor75.

74 TOB, 2014, p. 1089. 75 Vezi si SEMEN, Sensul vietii, p. 25.


25

CARTEA CANTAREA CANTARILOR

De mici dimensiuni, acest poem de dragoste surprinde nu de putine ori cititorii

Sfintelor Scripturi. Fara sa analizeze o problema teologica si fara sa mentioneze macar o

singura data numele lui Dumnezeu, acest poem face referiri la geografia Palestinei, insa nu

vorbeste de poporul lui Israel. Scris in perioada persa (sec. 5) sau poate chiar elenistica (sec.

3), cu siguranta autorul nu este Solomon, chiar daca poemul atribuie paternitatea literara lui

Solomon pe baza 1 R 5,12, nu este cunoscut autorul.

Dat fiind dificultatea ermeneutica, includerea sa in canonul biblic s-a facut cu mari

dificultati. De exemplu, acest text era cantat uneori la banchete nuptiale dupa cum ne

informeaza Rabbi Aquiba catre finele sec. 1 d.Hr., care se opune acestei practici). Mai mult

decat atat, acesta era utilizat cu ocazia Sarbatorii Pastilor, incepand cu sec. 5.

Continutul

Dat fiind originalitatea si lipsa oricarei chei de interpretare, pana acum s-au profilat

patru tipuri de interpretare :

A. Alegorica : sec. 1 d.Hr. Aceasta metoda exegetica inlatura orice aspect trupesc din relatia

dintre cei doi tineri, propunand o viziune mistica si istorica. In acest caz, ori este vorba de o

confruntare dintre poporul lui Dumnezeu si un alt popor intr-un moment nedefinit din istorie

ori este vorba de relatia dintre Dumnezeu si poporul sau.

B. Cultica : adica suntem in fata unui text liturgic pagan din originara din contextul

Orientului-Apropiat in cinstea unui zeu care moare si care isi va cauta amanta, zeita iubirii si

a razboiului, in iad.

C. dramatica : prin care se are in vedere aspectul trupesc, real al acestei Cantari. Este vorba,

spun adeptii acestei interpetari, de trei personage, dintre care Solomon este cel care cauta sa

rapeasca dragostei ciobanitei in detrimentul pastorului. Astfel, patima trupeasca este oarecum

discreditata.

D. naturalista : intelege aceasta carte ca o colectie de cantece de dragoste, de tipul celor

egiptene sau arabe. Altii vad aici doar o compozitie profana. Altii vad un sens moral al unei

iubiri corecte.


26

INTELEPCIUNEA LUI SOLOMON

Chiar daca in cap. 7-9 Solomon este prezentat ca inteleptul prin excelenta, aceasta

carte a fost redactata in diaspora iudaica din Alexandria, de un autor anonim. Timpul scrierii

este in jurul anilor 50 i.Hr., poate chiar 30 sau 20, pentru ca exista multe similitudini cu opera

lui Filon din Alexandria (n. 20 i.Hr.).

Datorita bogatiei temelor si a diversitatii stilurilor, s-a crezut existenta a mai multor

autori, insa cel mai probabil aceasta lucrare este opera aceluiasi autor, care insa a scris in mai

multe etape. Avem de-a face cu un scriitor abil, foarte atent la figurile de stil si la vocabularul

utilizat, un ganditor ce recurge la o dezvoltare progresiva a ideilor expuse.

Toate manuscrisele grecesti prezinta inversarea capitolelelor 30,25–33,16a cu 33,16b–

36,10. Textul din Vetus Latina va deveni Vg, pentru ca Fer. Ieronim nu a tradus aceasta

carte76.

Cuprinsul

Prima parte (1-5) se refera la destinul omului din punct de vedere teologic, adica se

preocupa de rasplata dreptului si de pedepsirea nelegiuitului. Scopul este de a intari pe

credinciosul evreu in incercarile prin care trece.

In a doua parte (6,1-11,3) este slavita intelepciunea, ce pare sa fie aici o realitate

tainica pe care Dumnezeu o da regelui (este vorba de Solomon, chiar daca el nu este numit).

Intelepciunea pare sa fie singura care cunoaste vointa lui Dumnezeu si cea care stapaneste

istoria.

Ultima parte (11,4-19,22) porneste de la plagile Egiptului pentru a infatisa prin

comparatie soarta fiilor lui Israel si cel al Egiptenilor. Autorul vizeaza atat idolatria cat si pe

cei care incearca sa atace comunitatea.

Aceasta carte este opera unui poet si a unui indrumator duhovnicesc. Chiar daca

foloseste numeroase surse, scrisul sau este original. Nu citeaza din Scripturi insa le cunoaste

in varianta in greaca (mai ales Facerea, Iesirea, Isaia, Proverbe si Intelepciunea lui Isus Sirah)

si isi trage seva invataturilor pe care le propune. Concomitent, nu ezita sa se folosesca de

literatura si cultura elenista. Citeaza aproape literal din Homer sau Platon, insa in general sunt

doar aluzii.

O serie din invataturile sale se regasesc in Rm 1,20-23 ; Col 1,12.15.17 ; Evr 1,2-3 sau

in general la Sfintii Parinti.

76 Cf. P.-M. BOGAERT, Les études sur la Septante. Bilan et perspectives, in Revue théologique de Louvain 16 (1985), p. 174-200, aici p. 186. A se vedea si HARL – DORIVAL – MUNNICH, La Bible grecque, p. 179.


27

Teologia

Invata despre nemurirea sufletului. Astfel, dreptul persecutat aici pe pamant se va

bucura langa Domnul de o liniste perfecta si sufletul ii va fi rasplatit la Judecata Finala (2,22 ;

3,1-9 ; 4,7-14 ; 5,15-23).


28

PSALMII LUI SOLOMON

Initial redactati in ebraica la finele sec. 1 i.Hr77, ei nu sunt mentionati in nicio lista din

primele secole. In schimb, aceasta carte este mentionata in Codex-ul Alexandrinus, in Sinopsa

lui Pseudo-Atanasie si in Stichometria lui Sf. Nichifor (unde este mentionat impreuna cu alte

carti contestate precum Macabeii, Intelepciunea lui Solomon, Siracide, Estera, Iudit, Suzana si

Tobit). Prin urmare, aceasta carte a fost acceptata in LXX treptat si tardiv, dupa sec. 578.

Acestea sunt de origine crestina sau pagana, iar cel mai adesea iudaice (imprumutate

din alte carti ale LXX). Probabil, acestea provin de la un original ebraic mult mai complet

decat TM79.

Profetii mesianice

Ps lui Solomon 17,36

« El (Mesia) este curat de pacat ».

77 Aceasta doar daca Ps 2,26-30 descrie moartea lui Pompei (cf. HARL – DORIVAL – MUNNICH, La Bible grecque, p. 327). 78 Cf. HARL – DORIVAL – MUNNICH, La Bible grecque, p. 327. 79 Cf. H.B. SWETE, An Introduction to the Old Testament in the Early Church, Londres, Cambridges, 1902, revazut de R.R. OTTLEY, New Yorok, 1914 si reimprimat in 1968, p. 255. A se vedea si HARL – DORIVAL – MUNNICH, La Bible grecque, p. 179.


29

UTILIZAREA VECHIULUI TESTAMENT IN CADRUL SLUJBELOR BISERICII ORTODOXE

Slujbele Bisericii ortodoxe, pe langa rolul mnemonic (de anamneza si amintire) al

lucrarii mantuitoare a lui Iisus Hristos are si un rol formativ si sfintitor. De aceea, participarea

la Sfintele slujbe nu este doar un memorial ci mai ales un laborator in care Scripturile sunt

invatate, acceptate, traite, asimilate si repetate in relatia personal-comunitara a credinciosului

in Biserica, in afara ei si in raport intim cu Dumnezeu80.

LXX SI SLUJBELE BISERICII

Sfanta Scriptura are si o functie iconica, vizibila in serviciul liturgic. Crestinii vor gasi

natural sa cante alte cantari proprii, pe langa Psalmii iudaici (Ef 5,19)81. De exemplu, faptul

episcopul intra cu Sfanta Evanghelie si o depune pe Sfanta Masa indica importanta

extraordinara pe care textul scripturistic o are in cadrul eccleziologiei. De aceea, daca exista

un canon in interiorul canonului biblic, atunci acela este Sfanta Evanghelie. In si pentru

Biserica ortodoxa, cele patru Evanghelii reprezinta marturia cea mai clara a lui Hristos si

despre Hristos82. De aceea, Hristos cel inviat intareste comunitatea in mod vizibil prin

actualizarea prezentei Sale in Sfanta Euharistie83, care la randu-i este expresia concreta a

trairii cuvantului biblic « La inceput era Cuvantul si Cuvantul era cu Dumnezeu si Dumnezeu

era Cuvantul ».

Utilizarea Scripturii in serviciul liturgic este un fel de exegeza liturgica, insa nu de o

maniera academica cu note de subsol si trimiteri. Este mai degraba o invitatia facuta

crestinilor spre a-si identifica viata lor spirituala cu rugaciunile, intonatiile, cererile, ispasirile

prezente in cadrul Scripturii. In acest sens, Sfantul Ioan Gura de Aur afirma ca daca cineva

doreste sa invete Biblia atunci sa participe la Slujbele Bisericii si sa ia aminte la Profeti si

Apostoli. Doar distractiile lumesti ii tin departe de Biserica, si implicit de Scriptura84. Dupa

el, doar un an ar fi suficient pt ca cineva sa devina versat in cunoasterea Scripturilor.

Exegeza ortodoxa nu se limiteaza doar la nivel de comentarii sau analize pe text, ci se

manifesta si in cadrul textelor liturgice85. Un exemplu edificator este Liturghia de seara a

80 PENTIUC, The Old Testament, p. 213. 81 TOB, 2014, p. 818. 82 J. BRECK, Sfanta Scriptura in traditia Bisericii, trad. I. Tamaian, Cluj-Napoca, Patmos, 2008, a 2-a editie, p. 31. 83 Cuvantul eukharistia apare pentru prima data in cartile Macabeilor si la Filon de Alexandria (cf. HARL – DORIVAL – MUNNICH, La Bible grecque, p. 312). 84 PENTIUC, The Old Testament, p. 223-224 care citeaza din On John : Homily 58 NPNF, 14, p. 210. 85 Expresia « Inger de mare sfat » din Is 9,5 LXX a intrat in anaforalele euharistice (Sf. Ipolit, Traditia apostolica, 2,4) (cf. HARL – DORIVAL – MUNNICH, La Bible grecque, p. 312).


30

Sfantului Vasile cel Mare din 5 sau 6 ianuarie (in functie de ziua saptamanii in care cade

sarbatoarea) unde treisprezece lecturi biblice veterotestamentare sunt prevazute :

Fac 1,1-13 (creatia initiala este un tip al « noii creatii » implinita de Hristos prin

innoirea apelor Iordanului prin botezul Sau) ;

Ies 14,15-18.21-23.27-29 (trecerea prin Marea Rosie prefigureaza Botezul lui Iisus si

mai ales Patimile, Moartea si Invierea Sa) ;

Ies 15,22 (lemnul ce permite indulcirea apei amare ale Marei prefigureaza Crucea lui

Hristos) ;

Ios 3,7-8.15-17 (trecerea Iordanului cu Chivotul Sfant prefigureaza trecerea lui

Hristos de la moarte la viata) ;

2 R 2,6-14 (Profetii Ilie si Elisei trec si ei Iordanul ca pe uscat) ;

2 R 5,9-14 (spalare a in Iordan a leprosului Naaman ii aduce curatirea, dupa cum si

Botezul ne spala de lepra pacatului) ;

Is 1,16-20 (YHWH cere poporului sa se spele si sa se curete de pacate, la fel cum cere

si Botezul crestin) ;

Fac 32,1-10 (trecerea Iordanului de catre Iacov ii aduce nenumarate bogatii, precum

aduce si Botezul prin viata in Hristos) ;

Ies 2,5-10 (Moise este salvat din apele Nilului de catre fiica faraonului si trimite la

Botezul crestin) ;

Jud 6,36-40 (lana lui Ghedeon si roua divina anunta initierea baptismala) ;

3 R 18,30-39 (altarul cu apa construit de Ilie este mistuit prin foc si prevesteste

Botezul si darurile Sfantului Duh) ;

2 R 2,19-22 (Elisei curata apa si prefigureaza urmarile Botezului crestin) ;

Is 49,8-15 (YHWH anunta reintoarcerea exilatilor din robia babilonica, prefigurand

astfel calatoria crestina prin credinta si Botez spre Imparatia lui Dumnezeu)86.

La Vecernia ce se savarseste in Sfanta si Marea zi de Sambata se citesc 15 lecturi

biblice din Vechiul Testament87.

La fiecare mare sarbatoare se citesc anumiti psalmi (uneori doar unele stihuri), punctul

de plecare al introducerii acestora in cadrul slujbei uneia sau altei sarbatori fiind tipologia.

Scopul topologiei este de a oferi acestor zile speciale o serie de motive si teme din cadrul

Psalmilor.

86 BRECK, Sfanta Scriptura, p. 96-97, n. 17. 87 BRECK, Sfanta Scriptura, p. 97, n. 17.


31

Ex. de motiv : La sarbatoarea Inaltarea Sfintei Cruci se citesc sau canta Ps 98 (99),5

pentru ca are tema inaltarii lui Dumnezeu si a suportului pentru picioare (in sens regal de

tron ; a se vedea 2 Par 9,18 ; Lam 2,1 ; Mt 5,35 ; Fap 7,49) : astfel, acest suport functioneaza

cu doua intelesuri fata de profilul Domnului : rege si suferind.

Ex. de tema : la sarbatoarea Inaltarea Domnului se canta Ps 56 (57),12 (11). Tema este

reluata si in condacul sarbatorii ce reia Fapte 1,1-12

Ex. Motiv literar : tot la sarbatoarea Inaltarea Domnului : Ps 46(47),6(5) ; acest Psalm

a fost dintotdeauna vazut ca o profetie din Vechiul Testament despre Inaltarea Domnului88.

MAGDALINO89 si NELSON, The Old Testament in Byzantium, p. 30, afirma ca unele

lecturi din Vechiul Testament au fost indepartate din Slujbele Bisericii dupa sec. 7. Deja in

sec. 5, Biserica din Constantinopol a inceput scurtarea citirilor biblice prin eliminarea

lecturilor veterotestamentare. Roma va urma acest exemplu un secol mai tarziu. Totusi, in

misa latina acest proces nu a fost niciodata complet, caci intotdeauna au existat citiri din

Vechiul Testament in fiecare Miercuri si Sambata din Saptamanile de Postiri90. Cu ocazia

Conciliului 2 Vatican a fost restabilita traditia citirii de pericope din Vechiul Testament in

lectionare in toate duminicile si Marile sarbatori cu exceptia perioadei Penticostarului (din

Duminica Invierii pana la Pogorarea Duhului Sfant).

Vecernia :

- Incepe cu Ps 103 (104) : acest Psalm este considerat de unii cercetatori moderni ca

fiind varianta poetica a episodului biblic al creatiei al Fac 191 ;

- Alti Ps 129 (130) ; 140 (141) ; 141 (142)

Utrenia :

- Incepe cu lectura a 6 Ps 3, 37 (38) ; 62 (63) ; 87 (88) ; 102 (103) ; 142 (143)

- Se mai citesc si stihuri din Psalmi

Pentru moment in Biserica Ortodoxa lecturile veterotestamentare sunt limitate la

anumite vecernii (vecernia unita cu Liturghia Sfantului Vasile cel Mare), in Joia Mare si

Sambata Mare. In timpul Postului Mare in cadrul vecerniilor se citesc pericope din Facerea,

Isaia si Proverbe. Intre sec. 9 si 12 au fost introduse in Postul Mare trei duminici la cele sapte

saptamani initiale ale Postului mare (a se vedea SCHMEMANN, Great Lent). De aceea astazi

postul mare numara 48 de zile. Citirile din zilele saptamanii din postul mare sunt luate

88 PENTIUC, The Old Testament, p. 221-223 ; AUGUSTIN, Exposition on the Book of Psalms Vezi NPNF 8 :p. 162 DE VERIFICAT. 89 MAGDALINO si NELSON, The Old Testament in Byzantium, p. 30. 90 PENTIUC, The Old Testament, p. 224-225 care citeaza din DIX, The Shape of the Liturgy, p. 124. 91 PENTIUC, The Old Testament, p. 214, care preia aceasta idee de la MAYS, Psalms, p. 331.


32

exclusiv din Vechiul Testament92. Mai sunt si alte lecturi in Saptamana Mare, la vecerniile

marilor sarbatori, la ceasurile mari la sarbatoarea Nasterea Domnului, la sarbatoarea

Teofaniilor (06 ianuarie), in Vinerea Mare.

La sarbatorile inchinate Maicii Domnului 93 , Nasterea Maicii Domnului si la

Adormirea Maicii Domnului cele trei lecturi din Vechiul Testament sunt identice : Fac 28,10-

17 ; Iez 43,27–44,4 si Prov 9,1-1194. Iez 43,27–44,4 se mai citeste si la sarbatoarea Intrarii

Maicii Domnului in Templu.

Totusi, in afara de unii psalmi deja fixati, in cadrul Sfintei Liturghii nu exista nicio

lectura din Vechiul Testament. In Liturghia bisericilor orientale sau non-calcedoniene (siriace,

indiene din Malankara, armene, coptice sau etiopiene) exista lecturi din Vechiul Testament.

Poate ar fi util sa cerem acest lucru episcopului nostru pentru a primi aceasta binecuvantare.

Iata o propunere de schita a lecturilor veterotestamentare pentru tot anul bisericesc :

La Ceasurile Imparatesti

1. Nasterea Domnului : Mi 5,2–4,3 impreuna cu Evr 1,1-12 si Mt 1,18-25 (la Ceasul I) ;

Bar 3,35–4,4 cu Gal 3,2329 si Lc 2,1-20 (Ceasul 3) ; Is 7,10-16 ; 8,1-4.8-10 cu Evr

1,10–2,3 si Mt 2,1-12 (Ceasul 6) ; Is 9,6-7 cu Evr 2,11-18 si Mt 2,13-23 (Ceasul 9)95.

De asemenea, se citeste si Ps 44 (45), ce este un psalm ce slaveste pe rege si pe sotia

lui in ziua nuntii – ca si complement pentru Mi 5.

2. La Vecernia Mare unita cu Liturghia Sfantului Vasile cel Mare de la Craciun se citesc

opt pericope veterotestamentare : Fac 1,1-13 ; Num 24,2-3.5-9.17-18 ; Mi 4,6-7 ;5,2-

4 ; Is 11,1-10 ; Bar 3,35–4,4 ; Dn 2,32-36.44-45 ; Is 9,6-7 ; Is 7,10-16 ; 8,1-4 .8-1096.

3. La Vecernia Mare de la Teofanii se citesc treisprezece pericope din Vechiul

Testament : Fac 1,1-13 ; Ies 14,15-18.21-23.27-29 ; Ies 15,22–16,1 ; Ios 3,7-8.15-17 ;

2 R 2,6-14 ; 4 R 5,9-14 ; Is 1,16-20 ; Fac 32,1-10 ; Ies 2,5-10 ; Jud 6,36-40 ; 3 R

18,30-39 ; 4 R 2,19-22 ; Is 49,8-1597.

4. La Sfintirea Apei celei Mari : Is 35,1-10 ; 55,1-13 ; 12,3-698.

92 Lista completa poate fi consultata la BARROIS, Scripture Readings, p. 70. 93 In total sunt sapte : primele patru (Nasterea Maicii Domnului – 8 septembrie ; Adormirea Maicii Domnului – 15 august ; Intrarea Maicii Domnului in Templu – 21 noiembrie si Buna-Vestire – 25 martie) fac parte si din cele 12 Praznice Imparatesti. Mai exista inca trei de o importanta mai putin deosebita : Acoperamantul Maicii Domnului (1 octombrie) ; Soborul Maicii Domnului (26 decembrie) si Zamislirea Maicii Domnului (9 decembrie) (cf. PENTIUC, The Old Testament, p. 227). 94 PENTIUC, The Old Testament, p. 227. 95 PENTIUC, The Old Testament, p. 237. 96 PENTIUC, The Old Testament, p. 241. 97 PENTIUC, The Old Testament, p. 248-252. 98 PENTIUC, The Old Testament, p. 253-256.


33

5. La Inaltarea Sfintei Cruci la Vecernia Mare : Ies 15,22–16,1 ; Prov 3,11-18 ; Is 60,11-

1599.

In Saptamana Lasatului de sec

- doua profetii din Il 2,12-26 (chemarea la postire) si 3(4), 12-21 (judecata popoarelor)100.

In Saptamana Mare

Luni, la Ceasul al 6-lea : Iez 1,1-20

Luni, la Vecernia cu Liturghia Darurilor mai inainte sfintite : Ies 1,1-20 si Iov 1,1-12

Marti : Iez 1,21-28

Marti, la Vecernia cu Liturghia Darurilor mai inainte sfintite : Ies 2,5-10 si Iov 1,13-22

Miercuri, la Ceasul al 6-lea : Iez 2,3–3,3

Miercuri, la Vecernia cu Liturghia Darurilor mai inainte sfintite : Ies 2,11-22 si Iov 2,1-10

Joi, la Ceasul al 6-lea : Ier 11,18–12,1-11.14-15

Joi, la Vecernia cu Liturghia Sfantului Vasile cel Mare : Ies 19,10-19 ; Iov 38,1-23 ; 45,1-5 si

Is 50,4-11101

Vineri, la Ceasul 1 : Ps 5 ; 2 ; 21 ; Zah 11,10-14 ; 13,6-7 ; 14,7-9.20-21

Vineri, la Ceasul al 3-lea : Ps 34 ; 108 ; 50 ; Is 50,4-11

Vineri, la Ceasul al 6-lea : Ps 53 ; 139 ; 90 ; Is 52,13–54,1

Vineri la Ceasul al 9-lea : Ps 68 ; 69 ; 85 ; Ier 11,18-23 ; 12,1-5.9-11.14-15

Vineri la Vecernie : Ies 33,11-23 ; Iov 42,12-17 si Is 52,13–54,1

Sambata, la Denia Prohodului : Iez 37,1-14

Sambata, la Vecernia unita cu Liturghia Sfantului Vasile cel Mare (se face dupa-masa) : daca

se face Liturghia baptismala atunci se citesc 15 Paremii (vezi in Triodul Mare = Fac 1,1-13 ;

Is 60,1-16 ; Ies 12,1-11 ; Iona 1–4102 ; Ios 5,10-15 ; Ies 13,20–15,19 ; So 3,8-15 ; 3 R 17,8-

24 ; Is 61,10–62,5 ; Fac 22,1-18 ; Is 61,1-10 ; 4 R 4,8-37 ; Is 63,11–64,4 ; Ier 31,31-34 ; Dn

3,1-23 ; Cant celor 3 tineri 1,1-65) daca nu doar trei din Ies 12,1-11 ; 13,20–15,19 si Ier

31,31-34

99 PENTIUC, The Old Testament, p. 256-260. 100 Pana in 1970, romano-catolicii citeau trei texte din Ioel : 2,12-19 (citit in Miercurea din Saptamana Lasatului de sec) ; 2,23-24.26-27 si 2,28-32 (3,1-5 TM) (erau citite vineri si sambata din Rusaliilor). Vatican II a renuntat la Il 2,23-24 (viziunea abundentei) (cf. BAl, vol. 23.4-9, p. 43). 101 Sf. Ambrozie al Milanului mentioneaza ca se citea in Joia Mare si cartea lui Iona in conexiune stransa cu reprimirea penitentilor (Ep. 20,25-26 cf. BAl, vol. 23.4-9, p. 136). 102 Sfantul Chiril al Ierusalimului cita si comenta cartea lui Iona pentru cei care se botezau de Pasti (Cateheze 14,17-20).


34

Biserica Ortodoxa este prin excelenta o Biserica scripturala103. Demetrios Constantelos

numara peste o mie de versete biblice sau doar fragmente de versete. Acest lucru indica faptul

ca cel putin un sfert din slujbele Bisericii sunt compuse din material biblic104.

O serie de carti ale Vechiului Testament sunt complet105 absente din lecturile liturgice.

Astfel, lipsesc cartile istorice Rut, 1 Regi (Samuel), 1–2 Paralipomena (Cronici), Ezdra si

Neemia, Tobit, Macabei. Dintre cartile poetice nu se regasesc Ecclesiastul, Cantarea

Cantarilor, Intelepciunea lui Solomon, iar dintre cartile profetice Plangerile lui Ieremia, Osea,

Amos, Abdie, Naum, Agheu106.

UTILIZAREA LITURGICA A PSALTIRII

Psalmodierea este cea mai utilizata forma de inchinare atat in crestinism (Ortodoxie)

cat si in iudaism. Citirea continua a Psaltirii se face inainte de Nasterea Domnului si in

Saptamana Mare. Teoretic, in fiecare manastire toti cei 150 de psalmi canonici sunt recitati. In

timpul Postului Mare, Psaltirea este citita de doua ori pe saptamana, pentru a fi suspendata in

ultimele 3 zile din Saptamana Mare si in timpul Saptamanii Luminate107.

Iisus va recita Hallel-ul (Ps 113-118 ; 136 ; 146-150) cu ocazia Cinei de Taina108.

In afara lecturilor liturgice de la Vecernie (Ps 103), Utrenie (Ps 3 ; 37 ; 62 ; 87 ; 102 ;

142 ; 50) si Sfanta Liturghie (Ps 145 si 102 ; stihuri din 92), Psaltirea este citita personal de

credinciosi. Forma actuala cea mai raspandita este Psaltirea impartita in 20 de catisme

(kathisma – « a se aseza » ; « a sta »). Fiecare catisma este impartita in trei stari (stasis). In

cele mai multe saptamani din an, toti cei 150 de psalmi sunt cititi. Exceptional, in perioada

Postului Mare acestia sunt cititi de doua ori.

De la Duminica Tomii pana in data de 21 septembrie109 :

Utrenia Vecernia

Luni 25–37 38–46

Marti 47–64 65–70

103 WARE, The Orthodox Church, p. 199 ; PENTIUC, The Old Testament, p. 260. 104 CONSTANTELOS, The Holy Scriptures, p. 78 ; PENTIUC, The Old Testament, p. 260. 105 Ramane de verificat. 106 PENTIUC, The Old Testament, p. 225. 107 PENTIUC, The Old Testament, p. 213-214. 108 TOB, 2014, p. 818. 109 Schema aceasta foloseste numerotarea TM. Ramane ca aceste scheme sa fie actualizate dupa numeroatarea LXX si de asemenea sa fie verificate dupa tipicul slujbelor romanesti. Aceste scheme sunt preluate de la J. RAYA si J. De VINCK, Byzantine Daily Worship, Allendale (NJ), Alleluia Press, 1969, p. 27-30 si Maica MARIA – K. WARE, The Festal Menaion. South Canaan (PN), St. Tikhon’s Seminary Press, 1998, p. 530-534.


35

Miercuri 71–85 86–91

Joi 92–105 106–109

Vineri 135–150 120–134

Sambata 110–119 1–8

Duminica 9–24 ; 119110 –

Din 22 septembrie pana in 19 decembrie :

Utrenia Vecernia

Luni 25–46 120–134

Marti 47–70 120–134

Miercuri 71–91 120–134

Joi 92–109 120–134

Vineri 135–150 120–134

Sambata 110–119 1–8

Duminica 9–24 ; 119 –

Din 20 decembrie pana la Saptamana Lasatului sec de branza : Utrenia Vecernia

Luni 25–37 38–46

Marti 47–64 65–70


Joi 92–105 106-109

Vineri 135–150 120–134

Sambata 110–119 1–8

110 In loc de Ps 119 se pot citi Psalmii 135–136.


36

Duminica 9–24 ; 119 –

In timpul saptamanilor Lasatul secului de branza si Lasatul secului de carne :

Utrenia Vecernia

Luni 25–37 38–46

Marti 47–64 65–70


Joi 92–105 106–109

Vineri 135–150 120–134

Sambata 110–119 1–8

Duminica 9–24 ; 119* –

In timpul primelor patru saptamani din Postul Mare :

Utrenia Ceasul I Ceasul III Ceasul VI Ceasul IX Vecernia

Luni 25–46 – 47–55 56–64 65–70 120–134

Marti 71–91 92–101 102–105 106–109 110–118 120–134

Miercuri 135–150 ; 1–8 9–17 18–24 25–32 33–37 120–134

Joi 38–64 65–70 71–77 78–85 86–91 120–134

Vineri 92–109 – 135–143 144–150 – 120–134

Sambata 110–119 – – – – 1–8

Duminica 9–24 ; 119* – – – – –

In timpul celei de a cincea saptamani, odata cu citirea de Joi seara a canonului Sfantului Andrei Criteanul :

Utrenie Ceasul I Ceasul III Ceasul VI Ceasul IX Vecernia

Luni 25–46 – 47–55 56–64 65–70 71–77

Marti 78–101 102–105 106–109 110–118 120–134 135–143


37

Miercuri 144–150 ; 1–17 18–24 25–32 33–37 38–46 47–55

Joi 56–64 – 65–70 71–77 78–85 86–91

Vineri 92–109 – 135–143 144–150 – 120–134

Sambata 110–119 – – – – 1–8

Duminica 9–24 ; 119* – – – – –

In timpul celei de a sasea saptamani din Postul Mare :


Luni 25–46 – 47–55 56–64 65–70 120–134

Marti 71–91 92–101 102–105 106–109 110–118 120–134

Miercuri 135–150 ; 1–8 9–17 18–24 25–32 33–37 120–134

Joi 38–64 65–70 71–77 78–85 86–91 120–134

Vineri 92–109 – 135–143 144–150 – 120–134

Sambata 110–119 – – – – 1–8

Duminica 9–24 ; 119* – – – – –

In timpul Saptamanii Mari :


Luni 25–46 – 47–55 56–64 – 120–134

Marti 65–85 – 86–91 92–101 – 120–134

Miercuri 102–118 – 135–143 144–150 – 120–134

Joi – – – – – –

Vineri – – – – – –

Sambata

Duminica

119

–

–

–

–

–

–

–

–

–

–

–


38

Iata si impartirea psalmilor in cadrul catismelor111 :

I : Ps 1–8 V : Ps 32–36 IX : Ps 64–69 XIII : Ps 91–100 XVII : Ps 118

II : Ps 9–16 VI : Ps 37-–5 X : Ps 70–76 XIV : Ps 101–104 XVIII : Ps 119–133

III : Ps 17–23 VII : Ps 46–54 XI : Ps 77–84 XV : Ps 105–108 XIX : Ps. 134–141

IV : Ps 24–31 VIII : Ps 55–63 XII : Ps 85–90 XVI : Ps 109–117 XX : Ps 142–150

Peste tot anul aceste catisme sunt repartizate dupa cum urmeaza :

Sambata la vecernie, catisma I ;

Duminica la utrenie, catismele a II-a, a III-a si a XVII-a ; la vecernie, nu se citeste nici

o catisma. Daca avem praznic, se citeste catisma I ;

Luni, la utrenie, catisma a IV-a si a V-a ; la vecernie, catisma a VI-a ;

Marti, la utrenie, catisma a VIl-a si a VIII-a ; la vecernie catisma a IX-a ;

Miercuri, la utrenie, castima a X-a si a XI-a, la vecernie, catisma a XII-a ;

Joi, la utrenie, catisma a XIII-a si a XIV-a, la vecernie, catisma a XII-a ;

Vineri, la utrenie, catisma a XIX-a si a XX-a, la vecernie, catisma a XVIII-a ;

Sambata, la utrenie, catisma a XVI-a si a XVII-a.

Practica citirii psalmilor este deja veterotestamentara si, inca din perioada apostolica,

psalmii erau cantati de catre crestini. Marturie stau Col 3,16 si Ef 5,19-20.

Practica citirii si interpretarii Psalmilor este reluata inca de timpuriu de Sfintii Parinti

apostolici si apologeti. Astfel, Prima scrisoare clementina (catre 96-100) contine 49 de citate

din 32 de psalmi112 ; Epistola lui Barnaba (catre 130-132) utilizeaza doisprezece citate din

zece psalmi ; Didahia 3,7 citeaza Ps 36,11. Sfantul Policarp al Smirnei citeaza Ps 2,11 in

Scrisoarea catre Corinteni 6,3113. Sfantul Iustin Martirul si Filosoful si Sfantul Irineu al

Lyonului citeaza abundent psalmii. Sfantul Irineu este primul apologet care citeaza in

intregime un psalm114.

Primul comentariu al acestei carti ne parvine de la Pantaenus (catre 200), din

Alexandria (EUSEBIU, de Cezarea, Istoria bisericeasca 5,10)115. Si Origen sau Sfintii Parinti

greci, precum Sfintii Atanasie cel Mare, Vasile cel Mare, Grigorie de Nazianz, Grigorie de

Nyssa, Dionisie Areopagitul, Chiril al Alexandriei, Ioan Gura de Aur, etc. vor comenta in

111 Acesta impartire tine cont de impartirea LXX. 112 De exemplu, Ps 50,3-19 este citat in 1 Clem 18 ; Ps 33,12-18 in 1 Clem 22 ; Ps 49,16-23 in 1 Clem 35, 7-12 (cf. BRUCKER, La Wirkungsgeschichte, p. 304). 113 LONGMAN si ENNS, Dictionary of the Old Testament, p. 606. 114 BRUCKER, La Wirkungsgeschichte, p. 305. 115 BRIGGS, A Critical and Exegetical, p. ciii.


39

intregime Psaltirea. Dintre Parintii Latini amintesc pe Casiodor, Sfintii Ilarie din Poitiers,

Ambrozie al Mediolanului, Grigorie cel Mare, Fer. Augustin si Ieronim, etc.


40

BIBLIOGRAFIE

BARROIS, Georges A., Scripture Readings in Orthodox Worship, Crestwood (NY), St.

Vladimir’s Seminary Press, 1977.

CONSTANTELOS, D., The Holy Scriptures in Greek Orthodox Worship, in GOTR 12 (1966), p.

7-83.

DIX, G., The Shape of the Liturgy, London, Dacre Press, 1945.

KNIAZEFF, A., La lecture de l’Ancien et du Nouveau Testament dans le rite byzantin, dans

Mgr CASSIEN, B. BOTTE (ed.), La prière des heures, Paris, 1963.

MAGDALINO, P. si NELSON, R. (ed.), The Old Testament in Byzantium (Dumbarton Oaks

Byzantine Symposia and Colloquia), Washington, D.C., Dumbarton Oaks Research Library

and Collection, 2010.

SCHMEMANN, A., Great Lent : Journay to Pascha, Crestwood (NY), St. Vladimir’s Seminary

Press, p. 1974.

WARE, K., The Orthodox Church, Baltimore (MD), Penguin Books, 1963.

psaltirea, cartile sapientiale si liturgica · pdf fileeccleziasticul sau siracide sau...

Documents