calendarul — m...

Calendarul m =z — m Ăsociaţiunii

pe anul c!ela Christos 1912,întocmit de O ct. C. Tăslăuanu.

SIBIIU, D EC EM V R IE, 1911.

P re ţu l 3 0 b an i.

CUPRINSUL.Partea calendaristică Afaceri cu Poşta şi telegraful T axe şi timbreTârgurile din U ngaria şi Transilvania.

învăţătură şi petrecere.U rare de anul nou -..................... .... . . . __ __ __ 34Rugăciune de M. E m inescu .... ............. . . . . . . __ 35Crăciunul de I. Agârbiceanu ............. .... .... .... 36Pilduiri despre credinţă............................. . ............. .... 38Colindă poporală ............................... — ...................... 39N aşterea Domnului de N. Io rg a ........................................ 40Colindă de Octavian O o g a .................... . .... ............. 41Intoarce-ţi inima spre Dumnezeu . . . __ __ __ 42Să m ergem la biserică de V. O eorgescu__ __ __ 45Pilduiri din Sf. Scriptură ........... . ............................... 48Ospăţul Domnului de 1. Turgheniev............................... 49Pentru dragostea de-aproapelui . . . ............................... 50Rostul vieţii de I. O eorgescu .................... . ............. 51Pilduiri din vieţile sfinţilor . . . ............. .................... . 56Sudalmele de P. Gh. S avin ............................. . ............. 57Din Povestea Vorbei de Anton Pann ...................... 58P oveste veche despre aşezarea Românilor pe aceste

pământuri de M. Sadoveanu.... .... .... ............. 59C e e un neam de oam eni? de At. Gherman............. 64Din p o p o r ........... . .... .... ................................................. 65Iubeşte-ţi naţia şi legea de N. Petra-Petrescu __ 66Un falnic glas răsună (poezie) de A. Bârseanu __ 69Lum ină, fraţilor, lumină de A.- C. C u z a ...................... 70La şcoală de O ct. C . Tăslăuanu........................................ 71Pentru ce e şcoala? ............. ...................... .... ...... 72Spre altă şcoală de Dr. Onisifor Ghibu ..................... 75Ţiganul fudul, anecdotă.................... . ............................... 80Fântâna vrăjită, baladă de Şt. O . I o s i f ______ __ 81Un pas greşit de 1. Agârbiceanu .................... . .... 82Vulpea şireată de Marin I. P o p escu ............. ............. 89P oezie poporală ........... . .................................................. 93f Iosif Sterca Şuluţu de O ct. C . T ă s lă u a n u ............. 95Andreiu Bârseanu -............•-.................................................... 98D r. Vasile Suciu ' .................................................................... 101Poezie poporală .................................................................... 101loan M aiorescu ... .................................................................... 103Poezie poporală ............................... ............................... 105G h. Bariţiu.............................................. ... .... ...................... 106

c h a -

Calendarul ic=c n Asociatiunii

pe anul dela Christos

1912.

A n u l I .

f t > lr r t - W

Sibiiu. — Editura Asociaţiunii.Tiparul Tipografiei arhidiecezane. — Preţul 30 bani.

Cronologia anului 1912.Dela facerea lumii după Suidas (6000 a. Chr.) . . 7912

„ „ „ „ cei 70 traduc, ai bibliei. . 7643„ „ „ „ era bizantină (5508 a. Chr.) 7420

Dela facerea lumii după periodul Iulian (1 Ian. 4713a. C h r . ) ....................................................................................... 6615

Dela întemeierea Romei (24 Aprilie 743 a. Chr.) . 2662„ naşterea Domnului nostru Isus Christos . . . 1912„ moartea Domnului nostru Isus Christos . . . 1879 „ risipirea Ierusalimului prin Romani (1 Sept. 79

d. C h ris to s )................................... ...................................1833„ descălecarea Romanilor în Dacia sub Traian

(105 d. C h ris to s ) ............................................... ..... . 1807„ zidirea Constantinopolei (330 d. C hr.) . . . 1582„ aşezarea clopotelor în bisericile creştine . . . 1512„ căderea împărăţiei rom ane apusene (476 d. Chr.) 1436„ venirea Ungurilor în Europa (896 d. Chr.) . . 1016„ întemeierea Ţării ungureşti (1000 d. Chr.) . . 912„ desbinarea bisericilor (răsăriteană şi apuseană) 959„ întemeierea Ţării rom âneşti............................. ..... • 822„ începutul domniei casei Habsburgice în Austria 639„ descălecarea lui D ragoş-Vodă în Moldova . . 570„ moartea lui Mihai V iteazu l......................................... 511„ iscodirea prafului de puşcă prin B. Schwarz . 562„ facerea hârtiei (1373 d. C h r . ) ................................... 539„ iscodirea tiparului (1440 d. C h r . ) ........................472„ descoperirea Americei (11 Octom vrie 1492) . 420„ reformaţia Iui Luther (15 !7 d. Chr.) . . . . 395„ tipărirea celei dintâi cărţi româneşti . . . . 342

îndreptarea calendarului Iulian prin papa Gri-gorie XIII. (1 5 8 3 ).......................................................... 330

„ începerea sădirii tăbacalui în Europa (1591) . 321„ unirea Românilor cu biserica Romei . . . . 212„ iscodirea trenului cu a b u r i ......................................... 148„ descoperirea e l e c t r i c i t ă ţ i i ............................. 122

r.

D ela naşterea M. Sale împ. Francisc Iosif I. (1830).„ iscodirea te le g ra fu lu i .....................................................„ unirea Principatelor române (Muntenia şi Mol

dova) ..................................................................................„ încoronarea primului rege al României . . .„ iscodirea fonografului şi telefonului . . . .,J iscodirea maşinei de sb u rat.........................................

A notim purile:P rim ăv ara se începe în noaptea 7 spre 8 Martie.V ara se începe în 8 Iunie seara.T o am n a se începe în 10 Septemvrie dimineaţa.Iarn a se începe în 9 Decemvrie dimineaţa.

Planeta anului 1912e S oare le , izvorul de vieaţă şi lumină pentru pământ. Soarele e de 330.000 de ori mai mare decât pământul. învăţaţii cercetează Soarele cu ochianuri făcute anume. Ei au descoperit pe suprafaţa Soarelui pete mari şi mici, al căror număr e schim- băcios. Dela schimbarea numărului petelor se pare a depinde schimbarea vremii pe pământ. Soarele e de 148,840.000 klm. departe de noi.

Posturile.1. Mercurile şi Vinerile de peste an. — 2. Ajunul Bo

tezului Domnului în 5 Ianuarie. — 3. Postul Paştilor din 5 Februarie pănă în 25 Martie. — 4. Postul Sf. Petru şi Pavel din 20 Maiu pănă în 28 Iunie. — 5. Postul Sf. Mării din 1 pănă14 August. — 6. Tăierea capului Sf. Ioan, 29 August. — 7. Ziua Crucii, 14 Septemvrie. — 8. Postul Crăciunului din 15 N oem - vrie pănă în 24 Decemvrie.

D eslegarea posturilor.1. Mercuri şi Vineri în săptămâna blânzii. — 2. Mercuri

şi Vineri în săptămâna luminată. — 3. Mercuri şi Vineri în săptămâna după Rusalii. — 4. Mercuri şi Vineri după Crăciun pănă la Botezul Domnului.

82 ani67 tt

52 Ji-30 >924 )>

3 i>

Domnitorii europeni.x 'Ungaria. împăratul şi Regele: Francisc Io s if / ., îm

părat al Austriei, Rege apost. al Ungariei, Boem iei etc. şi M are principe al Ardealului, născ. la Seiionbrunn 6 /18 A ug. 1830; s’a suit pe tron m 20 Nov. <2 Dec.) 1843 şi s’a încoronat ca Rege al Ungariei in 27 Maiu (8 Iunie) 1 8 6 7 .- S o ţ i e : Elisabeta, fiica Uucelui Maximilian de Bavaria, născ. în 12 D ec. 1837, f în 10 Septemvrie 1898, ucisă de anarhistul Luccheni. — C opii: Sofia, £ io i lartl® I85? ?> răP0S- 9 Maiu 1857. Gizela, născ. în 30 r J I » f â,scatV ln 8 APrilie 1873 cu Leopold, principele de Bavaria. Rudolf, fost principe de C oroană şi clironom al tro-

"täSC‘ C, x/ 2 - AuS- 1858> t în 18/30 Ianuarie 1889. A fost căsătorit cu Ştefani a, princesă de Belgia în 28 Aprilie 1881.

f /2o Aprilie 1868, căs. 19/31 Iulie 1890 cu Arhi- , ri,- |C anc,'.?c Salvator. — N epoată: Elisabeta, Princesă şi

în i a s î fostului principe de coroană Rudolf, născută in 1 August 1883. — Belgia. R e g e : Albert I. — Britania. Rege':™,e,° r g D ’ J ste fotodată ?' împăratul Indiei (Aziá). — B ulgaria. Kege: Ferdinand I. de Coburg, născ. 14 /26 Febr. 1861. r S au?n? r<%- R.e^e : Frederic VIII., născ. la 1843. — Elveţia m.ÎkP» n Prezidentul se alege în fiecare an. — Francia. Re-

í î ™rezic*ent: C lem . A. F a llié re s , a le s în a n u l 1906. P re - aentul—-capul statului— se alege tot la 7 ani. — Germania

(prusia). Im părat-R ege: Wilhelm II., născ. 15/27 Ian. 1859. — grecia. R ege: G eorge I., născ. 12/24 D ec. 1845. — Italia. R ege:

i r r’,lam'c ! ! n -> născ. la 1869. — M untcnegm. R eg e: Ni- ahi I .e*rov'eiu, n. 7 O ct. 1841. — Norvegia. R ege: Hacori VII. ales in 1906. — Olanda. R egină: Wilhelmina, născ. 19/31 A ug. 1880. — Portugalia. Republică. P rezid .: Manuel Arriaga, ales in 25 Aug. 1911. — România. R eg e : Carol I. de Hohen- , ' o™-Si_gniaringen; n- ‘n Aprilie 1839; ales de Domnitor la 1866; incor. ca Rege în 1881. Regină: Elisaveta, principesă

n' D ec. 1843. Scriitoare vestită; scrie de obiceiu i - i n,urPe.'e de Carmen Sylva. M oştenitor: Prinţul Ferdinand, iiul al doilea al fratelui mai mare al Reg. Carol, n. 12 August 1865, căs. 11 Ian. 1893 cu Maria de Saxa-Coburg-G otha. C opii: v-arol, Elisaveta, M aria, Nicolae şi Ileana. — Rusia. împărat ( I a r ) . Nicolae II., n. 6 18 Maiu 1868. — Sârbia. R ege: Petru ^•aragheorghevici, născ. 1846, ales în 1903. — Spania. Résre- Alfonso XIII., născ. 5/17 Maiu 1886. - Svedia. R ege: Gustav

unie 1858‘ _ Turcia. Sultan: Mohamed V., născ • •• 3 Noemvrie 1844.

Ianuarie are 31 zile GerarZilele Calendarul vechiu I Calend. nou

Dum ineca înain tea B otezului, ev . Marca c. 1, al. 6, v . 9Dum.LuniMarţiMere.JoiVineriSâmb.

1 (f ) Tăierea împr.2 P. Silvestru3 Pr. Malachia4 Sin. 70 Ap.5 Teopem t, Teona6 (f ) Botezul Dlui7 ţ loan Botezăt.

14 Felix15 Maur16 Marcelin17 Antonie18 Prisca19 Sara20 Fab., Seb.

Dumin. după Botez, ev. M atv c. 4, gl. 7, v. 10

Dum.LuniMarţiM ere.JoiVineri

8 C . George9 M. Polieuct

10 P. Qrigorie11 C . Teodosie12 M. Tatiana13 M. Ermil

Sâmb.! 14 Părinţii din Sinai

21 Agnes22 Vincenţie23 Log. Mar.24 Timoteiu25 Pavel26 Poli carp27 loan

Dum. Vam. şi Faris. ev. Luca c. 4, gl. 8, v. 11

Dum. Fiului rătăcit, ev. Luca c. 15, gl. 1, v. 1

Dum.Luni Marţi M ere.JoiVineri Sâmb.

22 Ap. Timoteiu23 M. Clement24 C. Xenia25 fP .G n g o r.T eo l.26 C. Xenofont27 t28

']■ loan Hrisost. P. Efrcm Şirul

4 Veronica5 Agata6 Dorotea7 Romuald8 loan9 Apolonia

10 Scolastica

D um .lăs. de carne, ev. Marcu c. 15, gl. 2, v .2

Dum. j 29 M. Ignatie j 11 EufrosinaLuniMarţi

30 (f) Vas. G r. loan Chir şi ]31 şi loan

12 Eulalia13 Catarina

Dum. 15 C. Pavel Teban 28 CarolLuni 16 Lant. Ap. Petru 29 FranciseMarţi 17 t C. Antonie 30 MartinaM ere. 18 P. Atan. şi Chirii 31 Petru NoiJoi 19 C. Macarie 1 Febr. Ign.Vineri 20 f C. Eutimie 2 (f)ínt.D luíSâmb. 21 C. Maxim 3 Blasiu

S o a r e l e

1. răs. 7 o. 26 m.ap. 3 „ 29 „

10. răs. 7 „ 16 „ap. 3 „ 44 „

20. răs. 7 „ 02 „ap. 4 „ 03 „

Lună nouă în 6 Ian.,12 o. 46 m. la am .

Slatnrt economice;în Ianuarie trebue

împrăştiat gunoiul pe arături, prăpă

dite cuiburile de omide, curăţiţi pomii de coaje uscată şi muşchi şi trebue băgat de seam ă să nu se încuibe şoareci în stupini.

S e m n e d e t im p .

Ianuarie cald nu e semn de an mănos. Ianuarie uscat şi geros aduce Faur cu nea. N egura din Ianuarie aduce Faur umed. Când se trag norii spre miazăzi,

urmează frig, iar când se duc spre miazănoapte — căldură. Cum a fost timpul la Sf. G rigo- rie aşa va fi tot anul.

Februarie are 29 zile Faur

Zilele

M ere.JoiVineriSâmb.

Calendarul vechiu | Calend. no»

1 M. Trifon2 ( ţ ) întimp. Dlui3 Drept. Simeon4 P . Isidor

14 Valentin15 Faust16 luliana17 Constanţa

Dum. lăs. de brânză, ev. Maţ. c. 6, gl. 3, v.

D um .LuniMarţiM ere.J oi .VineriSâmb.

5 M. Agatia6 P. Vucol ep.7 P. Partenie8 T eodor Stratilat9 M. Nichifor

10 M. Haralampie11 M. Vlasie

18 Flavian19 Conrad20 Eleuterie21 Eleonora22 Petru C.23 Eberhard24 Adalbert

S o a r e l e

t. răs. 6 o. 40 in.ap. 4 „ 26 )>

10. ras. 6 „ 22 >>ap. 4 „ 43 >)

20. răs. 6 „ —

ap. 5 „ 01 f>

Lună nouă în 5 Faur

Dum. 1. în post, ev. loan c. 1, gl. 4, v. 4|

Dum.LuniMarţiM ere.Joi .VineriSâmb.

P . Meletie P. Martinian P. Auxentie Ap. Onisim M. Pamfilie M .T eodorT iron P. Leon papa

25 Matias26 Victor27 Qothard28 Leandru29 Roman

1 Mart.Alb.2 Simpliciu

D um . 2. în post, ev. Marcu c. 1, gl. 5, v. 5

Dum.LuniMarţiM ere.J°i .VineriSâmb.

19 Ap. Archip20 P . Leon ep.21 P . Timoteiu22 M. din Evgenia23 M. Policarp24 j-Afl.c. S .loan B .25 P. Tarasie

3 Celidoniu4 Casimir5 Eusebie6 Frideric7 A p.Tom a8 loan9 Francisca


Dum. I 26 P. Porfirie Luni 27 P. Piocopie Marţi I 28 P. Vasilie M ere. i 29 P. Casian

10 40 Martiri11 Heraclie12 Grigorie13 Rosina

la 7 o. 19 m. dim.

Siatarl econom ice.Cănim gunoiu, fa

cem patul cald (m e- legar) pentru legumele timpurii, hrănim mai binişor vi

tele, ca să fie în stare bună când începem lucrul câm pului ; în zile calde lăsăm albinele să-şi facă sborul de curăţire.


. Faur alb întăreşte sămănăturile. Când nu înghiaţă în Faur, e semn de an m ănos. Vânturile de miazănoapte preve

stesc an mănos.N egura de apus

arată ger.

Martie are 31 zile GermănarZilele! Calendarul vechiu Calend. nou

JoiVineriSâmb.

1 M. Eudochia2 M. Teodot3 M. Eutropie

14 Matilda15 Longin16 Heribert

D um . 4. în post, ev. M arcu c. 9, gl. 7, v. 7

Dum.LuniMarţiM ere.JoiVineriSâmb.

4 C. Oerasim5 M. Conon6 SS. 42 Martiri7 M. d. Cherson8 P . Teofilact9 f SS. 40 Martiri

10 M. Codrat

17 Oertrud18 Alexandru19 losif Log.20 Nichita21 Benedict22 Paulina23 Ebenhard



11 P. Sofronie12 C. Teofan13 P . Nichifor14 C . Benedict15 M. Agapie16 M. Sabin17 C. Alexie

24 Oavril25 (j)B iinav26 Emanuil27 Hubert28 Malchus29 Eustasiu30 Guido

Dumineca Floriilor, ev. loan c. 10.

Du ni.LuniMarţiM ere.JoiVineriSâmb.

18 (f) Floriile19 M. Hris. şi D ar.20 C. dela S. Sava21 C. lacob22 M. Vasile23 (f ) Vin. Patim.24 P. Zaliarie

31 (f)Floriilc1 A p r J I u g .2 Francisc3 Richard4 |oia Paşt.5 Vin. Pat.6 Sixt

Dumineca Paştilor, ev. loan c. 1.

Dum.Lu n iMa r ţ iMere.JoiVineriSâmb.

Si. Paşii, Lunia Paştii. C. Mationa

Ştefan29 C. Marcu30 C. P . loan31 C. Ipatie

7 (f) Paştile8 m L . P a ş t .9 Dionisiu

10 Daniil11 Leon Papa12 1 ii 1 i ii 13 Iustin

S o a r e l e

1. răs. 5 o. 39 m.ap. 5 „ 17 „

10. răs. 5 „ 18 „ ap. 5 „ 33 „

20. răs. 4 „ 54 „ ap. 5 „ 51 „

Lună nouă, 5 Mart.11 o. 44 m. noapt.

Staturi economice.Sesam ănăovăsul,

orzul, măzărichea, trifoiul şi luţerna; începem altoitul de prim ăvara; desgro- păm via, tăiem viţele, curăţim rădăcinile de îo u ă ; ie- pele se duc la armăsar; curăţim coş- niţele albinelor şi

l’irănim roiurile slabe.


Neaua din Martie împuţinează vinul.D acă Martie-i cu

rouă, — după Paşti mult plouă.

în 8 Martie se începe primăvara.

In 28 şi 30 deslegare de post.

In 19 Martie întunecime de lună. Se vede şi la noi.

Aprilie are 30 zileZilele) Calendarul vechiu Calend. nou

Dum,LuniMarţiM ere.JoiVineriSâmb.

1 Maria egipt.2 P. Tit3 C. Nichita4 C. Iosif5 M. Claudie .6 P. Eutimie7 M. Calliopie

14 Tiburtiu15 Anastasie16 Aron17 Rudolf18 Valeriu19 H erm og.20 Sulpiciu

Dum. Mironosiţ., ev. Marcu c. 15, gl. 2, v. 2Dum.LuniMarţiMere.JoiVineri

P . Teofilact 9 M. Eupsihie

10 M. Ter. şi Pom p.11 M. Antipa12 P. Vasile13 M. ArtimonO-. V -ÎVIIIIIIU

Samb. 14 P . Martin

21 Anselm22 Sotir23 Adalbert24 George25 Marcu26 Cletus27 Peregrin

Dum. Slăbănogului, ev. loan c. 5, gl. 3, v. 4Dum.LuniMarţiM ere.JoiVineriSâmb.

15 Ap. Aristarh16 M. Agap., Irina17 M. Sim. Persul18 C. P . Ioan19 C. Ioan d. peşt.20 C. T eod or T.21 M. Ianuarie

28 Vitalis29 Petru30 Catarina

1 Main Fii.2 Anastasia3 f Afl. Cr.4 Florian

P rier

S o a r e l e 1. răs. 4 o. 27 m.

ap. 6 „ 11 „ 10. răs. 4 „ 07 „

ap. 6 „ 27 „ 20. răs. 3 „ 46 „

ap. 6 „ 44 „

Lună nouă , 4 Apr. l -o . 15 m. ziua.

Sfaturi econom ice.Sămănăm napi,

punem cartofi şi cătră sfârşitul lunii se poate săm ănâ cucuruzul; sădim răsadul de calarabe şi de varză ; gătăm cu săditul altoilor şi cu altoirea pom ilor. — D acă vrem să avem

roiuri bune să — nutrim albinele cu miere subţiată cu apă.

_________ ____________ S e m n e d e t im p .- Dum. Samarinencei, e,v. Jxian c. 4, g k 4, v. 7 .-Prietfrunios, Maiu

------- | viforos. Prier umedaduce binecuvântare. Negura diir

Aprilie, la răsărit şi miazăzi,e semn bun. De tună în Aprilie nu te mai (cine de ger. Prier frumos, vară furtunoasă.

în 4 Aprilie întunecime inelară de soare.se vede Ia noi

Dum.LuniMarţiMere.JoiVineriSâmb.;

22 C. T eodor S.23 (f) M. G eorge24 Ai. Sava Strat.25 Ap. Ev. Marcu26 M. Vasile27 M. Simeon28 Ap. Iason

5 Pius6 loan P.7 Stanislau8 Mihail9 Gr. Naz.

10 Isidor11 Adolf

Dum. Orbului, ev. loan c. 9, gl. 5, v.

Dum. 29 9 M . din Chizic Luni | 30 Ap. Iacob

12 Paucraţie13 Servaţiu

Maiu are 31 zile FlorarZilelej Calendarul vechiu Calend. nou

MarţiM ere.JoiVineriSâmb.

1 Pr. Ieremia2 P. Atanasie3 (f) Înalţ- D l'"4 M. Pelagia5 M. Irina

14 Bonifaciu15 Sofia16 (t)ln .D lui17 Pascalis18 Venantius

Dum. SS. Părinţi, ev. loan c. 17, gl. 6, v. 10


6 Dreptul Iov7 M. Acachie8 f Ap. şi Ev. loan9 Pr. Isaia

10 Ap. Simon Zilot11 M. Mochie12 P. Epifanie

19 Celestin20 Bernardin21 Felix22 Elena23 Desideriii24 Ioana25 Urban

Dumineca Rusaliilor, ev. loan c . 7. |

Dum.LuniMarţiMere.JoiVineriSâmb.

13 ( t ) Rusaliile14 ( t ) Lunia Rus.15 P. Pahomie16 P. Teodor17 Ap. Andronic18 M. Petru19 M. Patriciu

26 (f) Rusal.27 (■( ) L. R u s .!28 Wilhelm29 Maximin.30 Ferdinand31 Petronella

1 lun. Nic.

Dum. 1. d. Rus. a tilt. SS., Mat. c. 10, gl.8, v .l

Dum. Luni . Marţi M ere. JoiVineriSâmb.

20 M. Talaleu21 ( i) Const, si El. . .22 M. Vasilisc23 P. Mihail24 P. Simeon25 Afl. cap. S. loan26 Ap. Carp

2 Erasmus3 Clotilda4 Quirinus5 Bonifaciu6 Joia verde7 Lucrejia8 M edard

Dum. 2 . dup.1 Rus., ev. M at., c. 4, gl. 1, v. 2.

Dum.LuniMarţiM ere.Joi

27 M. Terapont28 P. Nichita29 C. Teodosia30 P. Isachie31 Ap. Ermil

9 Primus lOM argareta11 Varuava12 Claudina m13 Antonie [|

S o a r e l e

1. răs. 3 o. 27 m. ap. 7 „ 02 „

10. răs. 3 „ 14 „ ap. 7 „ 16 „

20. răs. 3 „ 03 „ ap. 7 „ 29 „

Lună nouă, 3 Maiu11 o. 49 m. seara.

Staturi economice.Putem sămănâ

printre cartofi cucuruz, cânepă sau in ; se începe cositul luţernei, trifoiului şi sp arcetei; se sapă cartofii şi v ia ; sămănâm fasolea, castraveţii, bostanii (dovlecii) şi sădim pătlăgele; stârpim gândacii de M aiu; să fim cu băgare de seam ă când dăm vitelor nutreţ verde.

S e m n e d e t im p .Roita de seara şi

răcoarea din Maiu aducfân şi vin mult.

Ploaia caldă din Maiu e binecuvântare. Roiul din Maiu preţueşte un car de rnâlaiu.

în 16 şi 18 Maiu deslegare de post.

în 21 Maiu se înţepe postul SS. Ap.

Iunie are 30 zile CireşarZilele Calendarul vechiu Calend. nou j

Vineri 1 M. Iustin 14 VasileSâmb. 2 P. Nichifor 15 Vitus j

Dum . 3. după Rus., ev. Mat.j

c. 6, gl. 2, v. 3

Dum. 3 M. Lucilian 16 BenoLuni 4 P . Mitrofan 17 AdolfMarţi 5 M. Doroteiu 18 PaulinaM ere. 6 C. Visar. şi Ilar. 19 IulianaJoi 7 M. Teodot 20 LauraVineri 8 M. T eod or Strat. 21 AloisieSâmb. 9 P. Ciril 22 Paulin

S o a r e l e1. răs. 2 o. 57 m.

ap. 7

Dum. 4. după Rus., ev. M a t, ?. 8, gl. 3, v. 4j

10. râs. 2 „ ap. 7 „

20. râs. 3 „ ap. 7 „

Lună nouă, 2 Iunie 7 o. 59 m. dim.

39 „ 38 „ 42 „ 02 „ 41 „

Dum.LuniMarţiM ere.Jo iVineriSâmb.

10 M. Timotei11 Ap.Vart. şi Varn.12 P. Onufrie13 M. Acilina14 Pr. Eliseu15 Pr. Amos16 P. Tihon

23 Etelrud24 loan Bot.25 Prosper26 Eremia27 Ladislau28 Leon29 (j-)Pet.Pav

Dum . 5. după Rus., ev. M at., c. 8, gl. 4, v. 5


17 M. Manuil18 M. Leontie19 A. luda, fr. Dlui20 M. Metodie21 M. Iulian22 M. Eusebiu23 M. Agripina

30 Paul1 Iul.Teod.2 Cerc.M ar.3 Cornelie4 Udalric5 Domeţie6 Isaia

D um . 6. după Rus., ev. M at., c. 9, gl. 5, v. 6


24 ( t ) N. Sf. loan Ii;25 M. Fevronia26 C. David27 P. Samson28 Chir. şi loan29 (■[•JAp.Petru.Pav.30 Sinod. SS. Ap.

7 Vilibald8 Cilian9 Anatolia

10 Amalia11 Pius12 Enric13 M argareta

Sfaturi econom ice.Se sapă şi se cu

răţă de burueni cucuruzul, napii şi cartofii ; se începe co- sireafânaţelor; desfacem legăturile altoilor de prim ăvara; trebue săpată via; să nu dăm apă vitelor când sunt în- ferbântate. Să avem de grije ca să prindem roii.

S e m n e d e t im p .Iunie mai uscat

decât umed, umple buţile cu vin bun. Iunie umed şi rece strică întreg anul. Călătoria furnicilor vesteste timp bun. Omitfele multe sunt

semne de vin şi grâu mult. Săritul

peştilor vesteşte furtună.

în 8 Iunie se începe vara .

Iulie are 31 zile CuptorZ ilele Calendarul vechiu I Calând, nou

D um . 7. dupa Rus., ev. M at., c. 9, gl. 6, v.

Dum. 1 Cosm a şi Dam.Luni 2 Veştm. MărieiMarţi 3 M. IacintM ere. 4 P. AndreiuJo i 5 P . AtanasieVineri 6 P. SisoeSâmb. 7 P . Tom a

14 Bonavent.15 Imp. Ap.16 Rut17 Alexe18 Frideric19 Aurelia20 Ilie Pr.

Dum. 8. după Rus., ev. M at., c. 14, gl. 7, v. 8


8 M. Procopie9 M. Pancraţie

10 45 Mart. din Nic.11 M. Eufemia12 M. Pr. şi llarie13 Sin. Arh. Gavril14 Ap. Achila

21 Praxedis22 M ar.M ag.23 Apolinar24 Cristina25 lacob A.26 Ana27 Pantelim.

Dum. 9. după Rus., ev. Mat., c. 14, gl. 8, v. 9Dum.LuniMarţiM ere.oiineri

Sâmb.

15 M. Chirii şi lud.16 M. Atinogen17 M. Marina18 M. Iac.şi Emilian19 C. Macrina20 (f ) Pror. Ilie21 C. Sim. şi loan

28 Inocent29 Marta30 Avdon31 Ig. Loiola

1 A ug.Petr.2 Porţunc.3 August

Dum. 10. după Rus., ev. Mat., c. 17, gl. 1. v. 104 Slefan5 Dominic6 Scli.l.faţă7 Caietan8 Chiriac9 Roman

10 Laurenţiu

Dum. 11. d. Rus., ev. Mat., c. 18, gl. 2, v. 11

Dum.Luni Marţi


22 Maria Magdal.23 M. Foca24 M. Cristina25 f Ad. S. Anei26 M. Ermolae27 •[■ M. Pantelimon28 Ap. Prohor

29 M. Calinic30 Ap. Sila şi Silvan31 Dr. Eiidochim

11 Susana12 Clara13 Casian

S o a r e l e

1. răs. 3 o. 13 m.ap. 7 „ 34 „

10. răs. 3 „ 23 „ap. 7 „ 24 „

20. răs. 3 „ 39 „ap. 7 „ 08 „

Lună nouă, 1 Iulie2 o. 48 m. d. a.

Staturi economice.Se începe seceri

şul, iar după secerat întoarcem miriştele; gătăm cu săpatul cucuruzului şi al napilor; săpăm ver- zele ; proptim crengile prea încărcate cu p oam e; săpăm via a treiaoară; ne îngrijim să nu se înmulţească trântorii.


Căldura mare din Iulie însemnează an bun. D acă paianjă- nul îşi rupe pânza în două, va plouă. D acă luna plină are curte la ameazi şi

răsărit, urmează timp senin statornic. Muşinoaiele de furnici mai ridicate ca de obiceiu, vestesc iarnă grea.

August are 31 zile MăsălarZilele Calendarul vechiu Calend. nou

Mere.JoiVineriSâmb.

1 ţS c o a t . şi 7 Mac.2 Pr. M. Stefan3 C. P . Isachie4 SS. 7 tin. d. Efes

14 Eusebie15 ( t ) Ad. M.16 Rohn17 Bertram

Dum . 12. d. Rusalii, ev. Mat., c. 19, gl. 3, v. 1


5 M. Eusignie6 (f ) Sch. la faţă7 M. D om etie’8 M. Emilian9 Ap. Matia

10 M. Laurentiu11 M. Euplu

18 Elena19 Ludovic20 (f)S .S t.R .21 Ioana22 Timoteiu23 Filip24 Bartolom.

Dum. 13. d. Rusalii, ev. Mat., c. 21, gl. 4, v. 2


12 M. Fot. şi Anich.13 C. Maxim14 Pr. Mihea15 (f)A d.N .d.D -zeu16 M. Diomid17 M. Miron18 M. Fior. şi Lavru

25 Ludovic26 Samuil27 Iosif28 Augustin29 T. c. loan30 Rosa31 Raimund

Dum. 14. d. Rusalii, ev. M at., c. 22, gl. 5, v. 3


19 M. Andr. Strat.20 Pr. Samuil21 A p . Tadeu22 M. Agatonic23 M. Lup şi Irineu24 M. Eutichie25 Ap. Vartol. şi Tit

1 Sept. Eg.2 Absolon3 Mansbet4 Rosalia5 Laurent6 Magno7 Regina

Dum. 15. d. Rusalii, ev. Mat., c. 25, gl. 6, v. 4

Dinu.LuniMarţiM ere.JoiVineri

26 M. Adrian27 C. Pimen28 C. Moise Arapul29 (f) Tăi. c. S. ( . Ii.30 P.Alex.Ioan,Pav.31 Brâul Preac. }

8 (t)N .M ar.9 Gorgonie

10 Nie. Tol.11 Protus12 M acedon. i

13 Malern i

S o a r e l e1. räs. 3 o. 59 m,

ap. 6 „ 45 iy10. răs. 4 „ 15

ap. 6 „ 2620. râs. 4 „ 31

ap. 6 „ 04

Lună nouă, 29 Aug. 5 o. 24 m. dim.

Sfaturi economice.Smulgem cânepa

şi inul; se samănă rapiţa; se îmblătesc stogurile de b ucate; se adună poamele de v ară ; să nu dăm

cailor mult ovăs n ou; dacâ nu sunt flori pe câmp, pregătim albinele pentru iernare.


N egura de pe livezi şi râuri, de se arată după apune-

rea soarelui, în- samnă timp bun,

statornic. Ploaia din August subţie vinul. Vânturile de miazănoapte aduc timp statornic. Când sunt alune multe, însemnează iarnă grea pe viitor.

In 1 August se începe postul S. Mării.

S e p te m v rie are 30 zile RăpciuneZilele Calendarul vechiu | Calend. nou

Sâmb. ! 1 C. Simeon Stâlp. 14 f în. S.Cr.

Dum. 16. d. Rus., ev. M at., c. 25, gl. 7, v. 5

Dum.LuniMarţiMere.Jo iVineriSâmb.

2 JV1. Mamant3 M. Antim4 M. Vavila5 Pr. Zaharia6 Min. Arh. Mih.7 M. Sozont8 (f) N aşt.M ar.

15 Nicodim16 Ludmila17 Lambert18 T om aA p.19 Ianuarie20 Eustatie21 Mateiu

Dum. în. înalţ. S. Cr., ev. loan, c. 3, gl. 8, v. 6


9 f Ioachim şi Ana10 M. Minodora11 C. Teodora12 M. Autonom13 M. Cornelie Sut.14 ( j ) în. S. Cruci15 f M. Nichita,

22 Mauriciu23 T ecla24 Gerhard25 Cleofas26 Ciprian27 Cosm a28 Venceslav

Dum. d. în. S. Cruci, ev. M arcu, c. 8, gl. 1, v. 7


16 M. Eufemia17 M. Sofia18 C. Eumenie19 M. Trofim20 M. Eustatie21 Ap. Codrat22 M. Foca

29 Mihail30 Ieronim

1 O ct. Rem.2 Leodgar3 Candid4 Francise5 Placid

Dum. 19. d. Rus., ev. 1 dela Luca, gl. 2, v. 81

D n m.LuniMarţiMere.Jo iVineriSâmb.

23 ( f ) Z. S. loan B.24 M. Tecla25 C. Eufrosina26 (f)Ad.S.Ap.Ioan27 M. Calistrat28 P. Hariton29 P . Chiriac

6 Bruno7 Iustina8 Brigita9 Dionisie

10 Francisc11 Emilian12 Maximii.

Dum. 20. d. Rus., ev. 2 dela Luca, gl. 3, v. 91Dum. 30 M. Grigorie | 13 Colom an |

S o a r e l e

1. răs. 4 o. 51 m.ap. 5 „ 36 „

10. răs. 5 „ 06 „' ap. 5 „ 15 „

20. răs. 5 „ 23 „ ap. 4 „ 51 „

Lună nonă, 27 Sept. 3 o. 16 m. d. a.

Staturi econom ice.Sămănăm săcara

de toam nă, rupem cucuruzul, scoatem cartofii, vânturăm şi pregătim grâul de sămânţă. Poam ele trebue culese; se

fac pregătiri pentru culesul strugurilor; cei cetăm dacă stupii au miere destulă

pentru iernat.


Toam nă caldă, iarnă lungă. Dacă cade ghinda înainte de S.-Mihaiu, iarna

se pune cu rân d .. Răpciune cald ,B ru- mărel rece şi umed. Tunetul din Sept.

vesteşte zăpadă multă în Faur şi an mănos.

în 10 Septemvrie se începe toam na.

Octomvrie are 31 zile Brumărel.Z ilele Calendarul vechiu i Calend. nou

LuniMarţiM ere.JoiVineriSâmb.

1 Ap. Anania2 M . Ciprian3 M. Dionisie Ar.4 M . Ieroteiu5 M . Haritina6 f Ap. Tom a

14 Callist15 Teresia16 Gal17 Hedwig 13 Luca19 Ferdinand



7 M. Serg. şiV ach.8 C . Pelagia9 fA p. Iacob I. Alf.

10 M. Eulampie11 Ap. Filip12 M. Prov. Tarah13 M. Carp. şi Papii

20 Wendelin 2L Ursula22 Cordula23 loan24 Rafail25 Hrisant26 Amand

Dum. 22. d. Rus., ev. 4 dela Luca, gl. 5, v. 11!


14 (f)C .P arasch iv a15 M. Lucian16 M. Longin sut.17 P r. Osie18 Ap. şi Ev. Luca19 Pr. Ioil20 M. Artemie

27 Sabina28 Simeon29 Narcis30 Claudie31 W olfgang

1 N ov.T.S.2 Pom .Rep.

Dum. 23. d. Rus., ev. 6 dela Luca. gl. 6, v. 1

Dum .LuniMarţiM ere.j ? ' . VineriSâmb.

21 C. P. Ilarion22 P. Averchie23 Ap.Iacobfr.DIui24 M. Areta25 M. Marcian26 (f) M. Dimitrie27 M. Nestor

3 Hubert4 Carol5 Emeric6 Leonard7 Engelbert8 Gottfried9 Teodor


Dum.LuniMarţiM ere.

28 M. Terenţie29 M. Anastasia30 M. Zenovie31 A. Stahie şi soţii

10 Andreiu11 Martin12 Cunibert13 Stanislau 1li

S o a r e l e

1. răs. 5 o. 42 m.ap. 4 » 26

10. răs. 5 58ap. 4 » 06

20. răs. 6 17ap. 3 » 46

Lună nouă, 27 Oct.3 o . 40 m. dim.

Staturi econom ice.Sămănăm grâul

de toam nă; adunăm napii de nutreţ şi de zăh ar; facem a- rătura de toam nă; culegem strugurii şi

pregătim mustul; adunăm legumele şi Ie pregătim pentru iarnă.


Brumărel şi M ărţişor sunt luni surori. Cu cât frunzele arborilor cad mai curând, cu atât mai roditor va fi anul următor. Gerul şi frigul din O ct. îmblânzeşte pe Ian. şi Faur. Lumina de miazănoapte aduce curând ger m are.

Când arborii ţin frunza mult, iarna e departe, dar va fi grea, şi Ia anul vor fi multe omide.

Noemvrie are 30 zile BrumarZilele Calendarul vechiu Calend. nou

S o a r e l eJoiVineriSâmb.

1 Cosm a, Damian2 M. Achindin3 M. Achepsima

14 Vénérant15 Leopold16 Otmar

1. răs. 6 o . 39 m . ap. 3 „ 26 „

10. răs. 6 „ 55 „

Dum. 25. d. Rus., ev. 5 dela Luca, gl. 8, v. 3ap. 3 „ 14 „

20. răs. 7 „ 10 „ ap. 3 „ 05 „

Lună nouă, 25 N ov.6 o. 42 m. seara.

Sfaturi econom ice.Gunoim şi săpăm

în grădina de le- gumijeurăţim pomii de coaje m oartă şi de muşchi, tăiem crengile uscate, ră

rim coroana şi spoim pomii cu var; îngropăm via şi ri- golăm pentru vii nouă.

Dum.LuniMarţiMere.

JoiVineriSâmb.

4 C. loanichie5 M. Oalacteon6 P. Pavel7 SS. 33M . d. Mei.8 (f)A .M ih .,G avr.9 M. Onisifor

10 Ap. Erast şi soţii

17 Grigorie18 Odo Eg.19 Elisaveta20 Felice21 Intr.Născ.22 Cecilia23 Clement

Dum. 26. d. Rus., ev. 8 delà Luca, gl. 1, v. 4


11 M. Mina, Victor12 S. loan milost.13 t loan G. de aur14 ţ Ap. Filip15 M. Gurie16 f Ap. Ev. Mateiu17 P . Grigorie

24 loan25 Catarina26 Conrad27 Virgil28 Sosten29 Saturnin30 AndreiuA.

Dum. 27. d. Rus., ev. 9 dela Luca, gl. 2, v. 5 S e m n e d e t im p .Dum.LuniMarţiMere.JoiVineriSâmb.

18 M. Platon19 Pr. Avdie20 f C , Grig. P. Pr.21 (f ) Intr. in bis.22 Ap. Filimou23 P . Amfilohie24 f M. Ecaterina

1 D oc. Elig.2 Bibiana3 Fr. Xaver4 Varvara5 Sava6 Nicolae7 Ambrosie

De ploauă la începutul lui Brum ar, săptămâna Crăciunului va fi geroasă. Neaua multă de pe pomi însamnă muguri puţini de cu

Dum. 28. d. Rus., ev. 13 dela Luca, gl. 3, v. 6 primăvară. Şoarecii de câm p, de se mai

Dum.LuniMarţiM ere.JoiVineri

25 P. Clement26 C. Alipie27 M. lacob Persul28 M. Ştefan c. nou29 M. Paramon30 f Ap. Andrei»

8 (f) Z. Mar.9 Leucadia

10 ludita'11 Damasch.12 Maxenţie13 Lucia

arată, iarna e departe.

în 15 Noem vrie se începe postul Crăciunului.

Decemvrie are 31 zile IndreaZilele Calendarul vechiu j Calend. nou

S â mb. [ 1 Pr. N aum iTiMNicăsie

D um. 29. d. Rus., ev. 14 dela Luca, gll 4, y. 7

Dum.Luni M arţi M ere.JoiVineri Sâm b.

2 Pr. Avacum3 P r. Sofronie4 f M. Varvara5 C. Sava cel sfinţit6 f t ) P . Nicolae ’7 P . Ambrosie8 C . Patapie

15 Celian16 Adelaida17 Lazar18 Oraţian19 Nemesie20 Liberat21 Tom a Ap.

Dum . 30. d. Rus., ev. 10 dela Luca. gl. 5, v.Dum.LuniMarţiM ere.foiVineriSâmb.

9 f Zem . Sf. Ana10 M. Mina, Erm .11 C. Daniil stâlp.12 P . Spiridon13 "M .Eustr. şi soţii14 M. Tirs şi soţii15 M. Eleuterie

22 Dimitrie23 Victoria24 Adam ,Eva25 (t)N .D lui

* i i st&n 28 Pruncii n.

D u m. 31. d. Rus., ev. 11 dela Luca, gl. 6, v. 9Dum. 16 Pr. AgeuLuni 17 Pr. DaniilM arţi 18 M. SebastianM ere. 19 M. BonifaciuJo i 20 M. IgnatieVineri 21 M. lulianaSâm b. 22 M. Anastasia

S o a r e l e1. răs. 7 o . 24 m.

ap. 3 „ 02 „10. răs. 7 „ 30 „

ap. 3 „ 04 „20. răs. 7 „ 31 „

ap. 3 „ 13 „

Lună nouă, 25 D ec. 12 o . 3 m. ziua.

29 Tom a ep.30 David31 Silvestru

1 Ian. 19132 M acane3 Oenoveva4 Tit

Dum . în. Naşt. P i ui, ev. Mat~ c. 1, gl. 7, v. 10Dum.LuniMarţiM ere.JoiVineriSâmb.

23 SS.10 Mart. d. C.24 M. Eugenia25 (H Naşt. Dini26 m S . N. de Dzeu27 ( j j Arh. Stefan28 SS. 20 mii Mart.29 Pr. ucişi de Irod

5 Telesfor^ (t)£piîan7 Isidor8 Severin9 Iulian

10 Pavel11 Higiu

Dum . d. Naşt. Dini, ev. M at., c. 2, gl. 87 v. 11 Dum. 30 M. AnisiaLuni I 31 C. Melania

12 Ernest13 Ilarie

Sfaturi econom ice.Să gătăm cu arătura adâncă de

toam nă şi dacă dă îngheţul cărăm gunoiu. In pivniţă vinul se trage de pe drojdii. Să grijim ca albinele să nu fie turburate.


D acă începutul lui Decem vrie va fi geros, tot aşa va fi

zece săptăm âni. Când cânii latră la lună, urm ează ger

mare. Qerul şi neaua din D ecem vrie vesteşte grâu m ult.Crăciun negru Paşti albe. După o iarnă grea urm ează an mănos.

în 9 D ecem vrie se începe iarna.

în 28 D ecem vrie deslegare de post.

17

Afaceri cu poşta şi telegraful.I. Poşta.

A. P o ş ta de scriso ri.Cu poşta de scrisori se pot trim ite: scrisori închise,

corespondenţe (cărţi poştale), bilete pentru comande de cărţi, tipărituri (im prim ate), probe de marfă, hârtii com erciale. Acestea pot fi trimise simple, recom andate sau prin expres. Taxele trimiterii ni le arată următoarea tabelă:

Taxele sunt socotite în fileri. g = g ra m .0 însemnează că trimiterea astorfel de scrisori e neiertată.

Scrisori închise 1 Corespondenţe

Corcsp. p. co- m an defl.cărtl

20 g 250 g 500 g l -d . 1 d.6

101220

1830

55

22

10 20 0 5 3

pană la 20 o .! flec, a lţi 20 o.; io

251015

- 5 10

55 .

în loc . . .U ngaria . .AustriaBosnia şiHerţegovinaGermaniaLiechtenstein

Sârbia şi M ontenegro

Alte ţări străine [j

___ GrameUngaria .AustriaBosniaH erţegov.GermaniaLiechtenst.

Sârbia . . M ontenegro Alte ţâri str.

| Tipărituri (Im prim ate) Mustre 1 marfă

!10'50jl00!l50 250;500 1000| 50

3 5

10

10

20 30

20 30

250:350

10 20

10 20

c â t e 50 g r a m e

T axa de recom andare (în loc 10 fii.) Trimitere de scrisori prin expres . .

cito col jcftte50 K puţin |ß0 R5 10 ! 55 10 1 05 10 5

Hârtiicom er

ciale

Calendarul Auou

cel ’ puţin

25 0

25 25 fii. 30 „

2

18

La trimitere prin expres, dacă nu este poşta acolo unde adresăm scrisoarea, mai trebue plătit în Ungaria o taxă de 1 cor., iar în străinătate o taxă, pe care o plăteşte primitorul scrisorii.

B. Serviciul de m esagerie .Cu serviciul de mesagerie se trim it: b a n i (hârtii

de valoare, preţioase) m ă r f u r i sau alte l u c r u r i cu valoare declarată; apoi s c r i s o r i de v a l o a r e declarată şi t r i m i t e r i cu r a m b u r s ă (Nachnahm e). Banii se pot trimite sau cu mandat poştal (Postautalvăny) sau în scrisoare închisă. Mandatele poştale (1 bucată 2 bani) trebue scrise cu cerneală, fără îndreptări sau ştersături. Taxele trebuincioase (cari sunt tipărite şi arătate pe dosul fiecărui mandat) se plătesc în mărci poştale, cari se lipesc pe mandat. Scrisorile cu bani nu pot fi mai grele de 250 gr. Plicul (coverta) trebue să fie anume făcută (se vând cu 5 bani la orice oficiu de poştă).

Scrisorile cu bani trebuesc sigilate cu 5 sigiluri. La astfel de scrisori trebue plătit porto (porto = plata pentru ducerea scrisorii sau a pachetului) de greutate şi porto de valoare. — Amândouă porturile laolaltă dau o sumă ceva mai mare ca la mandatele poştale, şi an um e: Porto

^ d > ,greu tate pănă la depărtare de 75 chilometri este 24 bani. Pe lângă acest porto se mai plăteşte porto de valoare pănă la 100 cor. = 6 bani; dela 100—600 cor. =12 bani; dela 6 0 0 -9 0 0 cor. = 18 bani; dela 9 0 0 —1200 coroane = 24 bani şi aşa mai departe.

Scrisorile cu bani, cari conţin mai mult de 1000 cor. trebue predate la poştă desfăcute, pentruca funcţionarul poştei să poată număra banii ce-i trimitem.

P a c h e t e cu porto se pot trimite pănă la greutate de 50 chlgr. Adresa se scrie pe pachet. Pentru pachete pănă la 5 chlgr., trimise la o depărtare de 75 chim ., se plăteşte 30 bani, pentru pachete pănă la 5 chlgr. trimise mai departe se plăteşte 60 bani.

i9

Pentru pachete mai grele de 5 chlgr. se plăteşte porto de greutate şi de depărtare.

Pentru pachete cu rambursă (care poate să fie pănă la 1000 cor.) se plăteşte pe lângă taxele obicinuite, pănă la 24 coroane, încă 12 bani şi apoi pentru fiecare 4 cor. câte 2 bani. -

B u l e t i n u l de e x p e d i ţ i e (Frachtbrief, Szállítólevél) proväzut cu o m arcă de 10 bani, trebue să înso- ţască fiecare transport, ce trece peste 250 g r., (afară de tipărituri şi mustre). Transporturile trimise în străinătate trebue să fie însoţite şi de declaraţia de vamă.

Copertele de poştă (m arcate), cărţile poştale, biletele de rambursă (Nachiiahmeschein) şi cărţile de ram bursă (Post-N achnahm eschein) stricate se pot schimbă cu altele nouă, plătind încă 2 bani.

Tabelă pentru socotirea banilor străini în bani de-ai noştri.1 m a rcă . . = C 1-18 10 cor. d an eze . --- c 13-25

10 tt * • " ii 11-78 1 dolar . . . --- tt 4-961 franc . . :== ii — •96 10 • • •--- Jt 49-60

10 tt • • == ii 9-58 1 funt sterling = it 24-061 leu . . . . = ii — •96 10 H it — tt 240-60

10 9-58 I florin oland. --- it 1-961 cor. scand. ~~~ it 1-33 10 ti ti — J) 19-8810 it a • 13-25 1 rublă . . . --- 2-55

1 „ daneză :== ii 1-33 10 tt • := »» 25-45

II. Telegraful.Când trimitem telegramă în loc, plata pentru un

cuvânt e 2 fii., dar trebue să dăm o telegram ă în preţ de cel puţin 40 fii.

în Ungaria, Austria, Bosnia şi Herţegovina plata pentru 1111 cuvânt e 6 fii., şi trebue trimisă o telegramă în preţ de cel puţin 60 fii.

în Germania şi Sârbia plata pentru un cuvânt e 7 fii., şi trebue să dăm o' telegramă în preţ de cel puţin 70 fileri.

2*

20

în alte ţări străine plătim — ca taxă de cuvânt — dupăcum ne arată urm ătoarea scală :B e l g ia ........................Britania-mare . . Bulgaria şi Rume-

lia-de-ost . . . D anem arca . . .E lv e ţia ........................Francia . . . . G recia (Continent) Italia . . . . . Luxem burg . . . M ontenegro . . . N orvegia . . . . Portugalia . . . România . . . .

— •22— •28

—•12— •23-•12— •20-• 28—•19— •23-• 1 3—•33— •34— •10

Rusia (europ.) . . CS p an ia ........................„S v e d ia ........................„Ţările-de-jos . . „ Turcia ieurop.) . „ Turcia (asiatică) . „ Statele-Unite din

A m erica-de-N ord: Newyork,Brooklyn „ O hio,N ew orleans,

Indiana. . . . „ Pensylvania . . „ Kansas, Texas . „ W ashington . . „

-• 2 8-• 3 0-• 2 6— ■20-• 32-• 4 3

1-50

1-801-702-05 2-15

Explicarea prescurtărilor ce se pot pune pe telegram e e u rm ătoarea:D = telegrame urgente, plătesc taxa întreită.R P x = răspuns plătit pentru x cuvinte.R P D x = răspuns plătit grabnic.T C = telegrame colaţionate, garantează sosirea corectă

a telegramei, l 1/« taxă.F S = a trimite după adresat. T axa o plăteşte adresatul.X P = plata celui care o duce plătită. Interiorul ţării 1

coroană. Loco mai mult.Post = telegrame, cari m erg la un Ioc fără birou tele

grafic, şi cari trebue trimise cu poşta de scrisori la adresatul.

P R = ca = Post = dară recom andat. Interiorul ţării 25 fileri.

T M x = telegrame cu mai multe adrese la acelaş loc. T axa pentru a 2-a şi adresele uim ătoare pănă la 100 de cuvinte cu câte 50 iii. mai mult.

P C = trimiţătorul vine înştiinţat despre trimiterea telegram ei. Austro-Ungaria 60 fii’. Ţară străină taxa de 5 cuvinte cel puţin 1 coroană.

P C D = înştiinţare urgentă despre trimiterea telegramei. Taxa ca şi pentru 5 cuvinte urgente.

P C P = înştiinţare poştală despre trimiterea telegramei. Taxa 25 fileri.

21

ouvert = telegram ă trimisă deschisă.M P = telegramă primită de mâna proprie.Jou r = se inmanuează numai peste zi. nuit = se inmanuează şi peste noapte.T R = rămâne în biroul telegrafic.Q P = rămâne în poştă. E iertat şi cu adrese în limbi

secrete nerecomandate.G P R = rămâne în poştă recom andat 25 fii.Telefon = adresatul vine înştiinţat prin telefon. T axa în

Ungaria 10 fii., în ţări străine scutit.Fiecare telegram ă trebue scrisă să se poată ceti

uşor şi nu-i iertat să conţină îndreptări şi ştergeri.Punctele, virgulele şi trăsurile frângerilor, cari se

întrebuinţează la form area numerilor, se socotesc de câte o cifră.

T axa telegram elor se socoteşte după cuvinte. Un cuvânt în comunicaţia europeană nu poate cuprinde mai mult de 15 litere resp. 5 cifre; prisosul se socoteşte drept un nou cuvânt.

Taxe şi timbre.Toate docum entele, prin cari se statoreşte, se predă,

se întăreşte, se schimbă, ori înceată oarecare drept, sau prin cari câştigăm un anumit drept, vin timbrate ori taxate.

Competinţele se plătesc sau în timbre, sau deadreptul în bani, ori percente, amăsurat preţului obiectului.

In timbre se plăteşte competinţa dela: achize, atestate, cărţi com erciale şi industriale, rugări, rubre şi documentele date din oficiu, cari după tarifă cad sub com petinţa de timbre în sumă statorită, cum şi toate acele docum ente, după cari competinţa nu se plăteşte după scala de timbre.

Scurtările de timbre şi taxe, făcute cu voia, se pedepsesc în mod întreit, sau şi mai m ult; cea mai mică pedeapsă e 4 cor. — Timbrele se privesc de nevalabile, iar documentele pe cari s’au întrebuinţat de netimbrate:

22

a) dacă timbrul tiu e întreg, adecă îi lipseşte vre-o parte, ce s’a rupt;

b) dacă partea ruptă s’a lipit din n o u ;c) dacă timbrul s’a lipit în mod necorăspunzător;d) dacă s’a întrelăsat, ori s’a făcut rău scrierea de

peste el;e) dacă s ’a făcut rău stam pilarea;f ) dacă s ’au folosit timbre întrebuinţate odată.

Cu privire la felul timbrării trebue să ştim, că la atestate, la contracte, la chitanţe, Ia declaraţiuni şi la alte documente de natura aceasta, timbrul este a se lipi la începutul rândului, cu care se începe textul, iar pe marginea de jos a timbrului sunt a se scrie primele litere, cu cari se începe textul, iar nu titlul ori alte însemnări. T ot asem enea se timbrează conturile şi extrasele matri- culare, având a se scrie poziţiunea primă pe marginea de jos a timbrului.

La cambii, de cumva acestea trebue întregite prin timbre, se lipesc timbrele în dosul cambiului şi se stampilează din cartea judecătoriei de cerc, ori a oficiului de dare respectiv.

La acluze, apelaţiuni, inventare, petiţiuni, protocoale şi recursuri timbrele sunt a se lipi în faţă ori unde se află loc, şi — deoarece cu ocaziunea îtnprotocolării ele se stampilează din partea respectivelor oficii, nu este a se scrie peste ele nimic.

Timbrele lipite, dupăce s’a scris şi iscălit deja documentul, se privesc ca fără preţ.

Timbrele ce se folosesc trebue să fie întregi, fără cea mai mică urmă, că s’au mai întrebuinţat la alt document, căci folosind astfel de timbre, sau dându-le altuia spre întrebuinţare, aceia cad sub pedeapsa legii.

Sunt cereri şi atestate, cari sunt scutite de timbre. Astfel nu trebue timbre pe petiţiile, în cari cerem îndreptarea dării ce o plătim ; apoi pe rugările pentru în- cassarea plăţii şi a competinţelor învăţătoreşti, fie date

23

aceste la pretor, la inspectorul şcolar ori Ia comisia administrativă; mai departe atestatele de sărăcie, atestatele prin cari se adevereşte, că cineva primeşte pensie, milă sau ajutor de întreţinere dela stat, comună, sau dela o însoţire; chitanţele despre sume mai mici de 4 coroane, etc. Nu trebue pus timbru nici pe scrisorile ce se alătură la documentele scutite de timbru, amintite mai sus, apoi pe scrisorile în cauze de miliţie ş. a.

Preţul timbrelor îl arată urm ătoarea scală sau tabelă :SCALA I.

pentru cambii (poliţe) asem - nate de bani prin com ercianţi, documente de datorie dela case publice despre îm

prumuturi pe trei luni:coroane

pănă Ia 150 — •10peste 150 300 -• 2 0

300 600 -• 4 0600 900 — •60900 1200 — •80

1200 1500 1 - -1500 1800 1-201800 2100 1-402100 2400 1-602400 2700 1-802700 3000 2 - -3000 6000 4 - -6000 9000 6-—9000. 12000 8-—

12000 15000 10-—15000 18000 1 2 - -18000 21000 14-—21000 24000 16 —24000 27000 18 —

şi aşa mai departe la fiecare 3000 cor. cu 2 cor. mai mult, unde apoi şi restul mai mic de 3000 cor. vine

se lua întreg.

SCALA II. pentru cuitanţe şi alte documente de drept, cari în privinţa timbrului nu se ţin

de scara I. ori III.

coroanepănă la 40 — •14

peste 40 80 — •2680 120 -• 3 8

120 200 -• 6 4200 400 1-26400 600 1-88600 800 2-50800 1600 5-—

1600 2400 7-502400 3200 10-—3200 4000 12-—4000 4800 15-—4800 6400 20- —6400 8000 25-—8000 9600 3 0 - -9600 11200 35-—

11200 12800 40- —12800 14400 4 5 - -14400 16000 50-—

peste 16000 cor. vine a se răspunde dela fiecare 800 c.o taxă de 2 cor. 50 fii. unde şi un rest mai mic de 800 c.

trebue socotit ca întreg.

24

SCALA III.pentru cesiune de obiecte mobile, contracte de cumpărare şi de schimb la obiecte mobile, contracte de liferare etc.

coroane coroane

pănă la 20 — •14 peste pănăpeste 20 ■440 — •26 1600 2000 12-50

40 “ 60 -• 3 8 2000 2400 1 5 - -60 100 -• 6 4 2400 3200 2 0 - -

100 200 1-26 3200 4000 2 5 - -200 300 1-88 4000 4800 3 0 - -300 400 2-50 4800 5600 3 5 - -400 800 5 - - 5600 6400 4 0 - -800 1200 7-50 6400 7200 45-—

1200 1600 1 0 - - 7200 8000 50-—

peste 8000 cor.. se răspunde dela fiecare 400 c. 0 com-petinţă de 2 cor. 50 fii., unde iarăş un rest mai mic de

400 cor. vine a se luă întreg.

Timbre.1. Tarifa taxelor procentuale pentru întabulări:

Valoarea T axa Val.

c.

T axa Val. T axa

c. b.

Val. T axa

cor. c. b. c. b. 1 c. c. c. b.

2 0 0 -2 4 0 1 51 600 3 75 960 6 _ 1320 8 25280 1 74 640 4 _ 1000 6 25 1360 8 50320 2 — 680 4 25 1040 6 50 1400 8 75

' 360 2 25 720 4 50 1080 6 75 1440 9 —400 2 50 760 4 75 1120 7 — 1480 9 25440 2 75 800 5 .— 1160 7 25 1520 9 50480 3 — 840 5 25 1200 7 50 1560 9 75520 3 25 880 5 50 1240 7 75 1600 10 —

- 560 3 50 920 5 75 1280 8 —

2. Timbrul pentru îm păciuiri: după scala II. a tarifei de timbre.

25

3. Timbrul pentru petiţii de' întabulare: pănă la 100 cor. — 72 bani; pănă la 200 cor. = l -50 bani; peste 200 cor. = 3 cor. şi taxa procentuală după tarifa de mai sus (Nr. 1).

4. Timbrul pentru p ro to co ale : pănă la 100 c o r .— 40 b ani; peste 100 cor. — 1 cor.

5. Timbrul pentru sentinţe: pănă la 100 cor. = 2 c o r .; pănă la 400 cor. = 5 c o r .; pănă la 1600 cor. = 10 co r .; peste 1600 cor. = 20 cor.

6. Timbrul pentru apelaţiuni (recu rse): până la 100 cor. = 2 c o r .; pănă la 400 cor. = 5 c o r .; pănă la 1600 cor. = 10 c o r .; peste 1600 cor. = 20 cor.

7. Timbre pentru petiţii de vânzare executivă:2 coroane.

Târguriledin

T r a n s i l v a n i a ş i U n g a r i a .

Notă. Datul zilei este însemnat dup& calendarul vechiu şi sunt ai State, numai zilele târgurilor de miirfu'i.

Ianuarie.1. Deva, L’ipuşul-românesc, Lupşa, Ş ilm 'gi. 2 Cri?,

Făget. 3 . Crasns, Ilidegkut. 4 . Giuln, Mnr&ş-Oşnrheiu. 5. Corond, O m eniş, Vaida-Recea. 6 . lliu, Lilpuşul ung. 7. Iiuz', Jimborul-mare, Sarmaşul-mare. 8. Haton, Silvaşnl- de-sus. 9. 1J lia-mare, C il. 10. Lun». 11. Mihrş. 12. AiuJ, lireţni, Caransebeş, Ciue-Cosinaş, Crişul săsesc, Ghialacutn, Huedin, Koşinău, 13 . llereaş. 14. Bateş, Iiuziaş, lbaţfalilii. 15. Bircbiş, Ilodo;, SJic&sasa, Vârşeţ. 16. Canija-mare, Qhjj-.

26

păr, Goroslăul de pe Someş, Sebeşul-săsesc, Zâm. 19. Pro- ştea-mare, Sângeorgiul-săsesc, Teaca. 2 0 . O-Pécska (com. Arad). 21. Barot, Cătina, Eted, Gherla, Ghierghio-Ditru, Grhiriş, Nocrichiu, Prejmăr, Somkerék. 23 . Armeni, Nadeşul- săsesc. 24 . Almaşul mare (com. Cluj), Măgheruş. 27. Ciozven, Ciuc-Sereda, Lugoş. 2 8 . Honda. 2 9 . Segedin, Simand. 30. Buteni. 3 1 . Ciachi-Gârbău.

Februarie.1. Aţei, Jibău, Mocrin, Sân-Mărtinul-Homorodului,

Soborşin. 2 . Beiuş, Haţeg, Soporul de jos. 3 . Aita-mare, Chibed, Tasnăd, Zabola. 4 . Covasna. 6 . Cetatea-de-baltă, Papolţ, Reghinul-săsesc. 7. Alţina, Cagu, Huedin, Teiuş. 8. Bach ne», Boroşneul-mare. 9 . Cehul din Selagiu, Chemlu-mic, Goroslăul de pe Someş. 1 ! . Borşea, Chichinda-mare, Criş- patac, Halmagiu-mare, Mercureo, Rodna vcche, Sereda-Mu- răşului, Sic, Székely-Cristur, Turda, Zeteleacă. 12. Bistriţa, Zarand. 13 . Carţfalău, Sighetul Marmaţiei. 14. Dragus. 15 . Dej, Elesd, Făget. 16 Bocicherecul-mare Mediaş. 17. Bruiu, Dicio-Sân-Mărtin, Draşu, Lechinţa, Zlagna. 19. Beba-veche, Bichiş-Ciaba, Comloş (Bănat), Veneţia-de jos. 20 . Abrud, Ba- lavásár, Cineu-mare, 2 1 . Alămor, Ferihaz. 22 . Sepsi-Sân- Georgiu, Zelau. 23 Şomcuta-mare. 25 . Petriş. 26 . Budapesta, Cinadul sârbesc şi nemţesc, Dallioşeţ, Gyoma, Gyo- rok, Kecskemét. 27 . Baia-mar0, Vinţul-de-sus. 2 8 Almakerék, Cluj, Hadad, Haroscherec, 0)afalău-mare. 2!). Zâm.

Martie.1. Ciacova, Odorheiu, Orăştie, Timişoara. 2. Aletea.

3. Detta (Timiş), Hunedoara, Sighişoara. 4 . Batania, Ber- zava, Bichiş, Cubin, Jombolia, Oradea-mare. 5 . Bălcaciu, Bonţida, Cincul-mic, Dezna, Radnoth. 6 . Apoldul-mare, Ciuc-Săn-Domocoş, Egerbegy (com. Torda-Aranyos), Görcsön, Mănăsturul-ung., Morisdorf, Paraid. 7. Baia-de-criş.8 . Bogşa-montană, Bögöz, Brad, Capolnaş, Erdó'-Sz.-György,

27

Pojon, Silvaşul-de-sus, Uzon. 9. Arad, Bilac, Şimleul-Silva- niei, Vajdaháza. 10. Macău. 11. Orlat, Vârşeţ. 12. Agnita, Apold (rom. Târnava-mare). Oraviţa (Román) 13 Feldioara (corn. Braşovului), Ibaşfal&u. 14 . P'ăget. 15 . Cehul din Se- lagiu, Murăş-Oşorheiu. 16. Câmpeni, Roşia. 17. Blaj, Ghier- ghio-Sân-Miclăuş, Halmagiu-mare, Hejasfalva, Mehadia. Ruşii- munţi, Sântă-Măria, S&sciori. 18. Cermiu, Gyertyámos. 19. Basna, Bozovici, Canija-mare, Cetatea-de-baltă, Chirpâr, Ciuc- Sân-Georgiu, Cohalm, Marcod, Mociu, Ocna (com. Alsó-Fehér), Olpreţ, Petriş:u (com. Bistriţa-NSsăud). 2 0 Alba-Tulia, Cernatul-de-jos, Huedin. 21 . Poiana-sărată, Sân-Paul 22 . Argiehat, Drag, Eted. Sălciva-de-jos, TasnAd 23 . Vurmloc.2 4 . Beclean, Bin’hiş, Hida, Uia, Kékes, Viştea-de-jos. 2 5 . Hasmaşul-L&puşului, Lăpuşul-româuesc. 27. Crasna, Jimbo- rul mare. 28. Braşov, Cojocna, Cuciu, Kó'-Boldogfalva, Mă- gheruş. 3 0 . Halmagiu, Uioara, Vinerea. 31 . Baţon.

Aprilie.1. Agribici, Borgo-Prund, Ciuc-Sepviz. 2. Debreţin,

Şomortin. 3. Porumbacul-inf. 4 . Hiertan, Hodoş, Sabăd. 5 . Galgó, Murăş-Orga. 7. Buza, Gilău, Gradiştea, Sărmaşul- mare. 8. Chichinda-mare, Chişineu, Moldova-veche. 11 . Arcid, Aţ<>l, Becaş (Gergie), Boroşsebeş, Maefalău, Mező- Erked, Moşna, Orczidorf, Periamoş, Ra'coşul-de-jos, Sâmbăta- de-jos, Sebcşul-s&sesc, Turda. 12. Caransebeş, Codle», Le- ohinţa, Lunca, Paneiova, Sân-Miclăuş. Iii. Komárom. 14. Huziaş, Torda-Szt.-László. 15. Canija-turreasc&, Copşa-mică, Nadeşul-sSsese, Oclandul-IIomorodului, Pâncota. Mi. Gherla, Iacilsdorf. 17 . Şinca-veche. 18. Uandul-do-Câmpie, Cason, Dioio-Sân-Mă.rtin, Gbierghio-Ditru, Iara, IlieşfalSu in Secuime, Orşova, Scpsi-Sân-Georgiu, Teaca, Voitec 19. Ca- cova, Covasna, Honda 20 . Ccr-nat,u, Ciozven, Ciuc-Sân-Măr- tin, Idvor, Lugoş, Sibiiu. 21 . Ludoş, Lupşa, Rodna-vechc, Székely-Cristur. 2 2 . Capolnaş, Cubin, Geoagiul-de-jos. Gör- gény, Jib&u, Kecskemét, Moldova-nouü, Ormeniş, Segedin,

28

Yoila. 23 . Abrud, Boraea, Chezdi-Oşorhfiu, Dobra, Lipova, Pauliş, Sălaşul de-sus, Zerneşti. 24. Ca ţ i , Reteag. 25 . AiuJ, Farcaşlacâ, Sângeorgiiil-săsesc. 2 6 Beiuş, Pecica-maghiară (com Arad). 27 . Bercaş, Radna, Şarcaia, Tasná 1. 2 9 . Făget, Reghinul-săsesc, Şimand, Vinga. 30 . Bozovici, Chisdu, Co- rond, Déva, Dézna, Soborşin.

Maiu.1. Birchiş, Goroslăul de pe Someş, Hadad, Lăpuşul-

ung. 2. Giula, Petroşeni 3 . Bogşa-montanS, Hidegkút, Hunedoara, Olpret, Sâmbăta de-jos, Sân-Mărtinul-Homorodului, Soporul-de-joa, Trăscău. 4 . Aita-mare, Bistriţa, Ciuc-Sereda, Ibaşfalău, Mociu, Nocrirhin. 5. Iîonţida. 6 Chibed, Şeica-mare.7. Canija-mate, Ispáumező, Jucul-de-jos, Micăsasa, Papolţ, Poiana-sărată, Retişdorf. 8. Bateş, Huedin, Iasscnova, Mo- crin. 9. Boroşneul-mare 10. lieciclierecul-mare. 11. Câmpeni, Ighiu, Luna. 12. Cal. 13. Alilmnari, Budapesta, Si- limegi, Silighia, Zaraud. 14. Capolnaş, Ilia, Năsănd, Sigetul- Marmaţiei. 15 . Cagu, Ciacbi-Gârbău, Jimborul-mare, L&puşul- românesc. 16. Bachnea, Bodon, Capolnoc-Mănăstur, Dej 17. Făgăraş, Milies, Timişoara, Uzon, Zeteleaca. 18. Barot, Mo- nor, Morisdoif 19. Ptţelea. 20. Bcba-veche, Bioziod, Gyoma.21.B eclean , Cetatea-dc-l>altă., Eperjfs, Eted, Marpod, Sac'O, Zâm. 22 . Orăştie. 23. Zelau. 24. Ciacova, Şomcnta-mare.2 5 . Şimleul-Silvaniei 26 . De(t,a (Timiş) Komárom, (Ujszöny), Vii.ţul-de-sus 2 7 . Comloş (Bănat). 2 8 Baia-mure, Cineu- mare, Murăş-Oşoibeiu, Odorheiu 2 9 . Jibău. 30 Ghialacuta. 3 1 . Almakerék Cehul diu Selagiu, Cluj, Dobra, Élesd,' Proştea-mare.

Iunie.1. Selişte(com Sibiiu). 2. Aletea, Ghicrgbio-Sân-Mi-

clăuş, Lechinţa, Periamoş. îl. Bickiş, Cianadul sârbesc şi nemţesc, Crişpatac, GyertyAmos, Zlagna. 4 . Baghion. 6. Baia de-Criş. 7. Brad, Ferihaz, Pojon. 9 . Macău. 10. Chi- chinda-mare( Jombolia( Oradea-mare, Panticion. 11. Agnita,

20

Carţfalău, Görcsön, Macfalău Moldova-nouă, Petriş, Racoşul- de-jos, Şeica-mică, sighişoara, Somkerék, Turda, Vinţul-de- jos. 12. Hadad. 13. Sepsi-SânGeorgiu. 14. Mercurea, Teaca. 1 5 . Capolnaş-Olafalău, Komárom, Zabola. 16 MSnăsturul- ung, Rodna- veche, 17 . Batania, Berzava, Bichis-Ciab», Bou- ţidi*, Cermeiu, Cisnădie, Ciuc-Sepviz. 19. Almaşul-mare (ct. Cluj), Bl»j, Cason, Ilaroacherec, Lúgos, Maros-Vécs, Radnofh.2 1 . Corond 22 . Arad, Bercaş, Cernatul-de-jos, Ibaşfalăa, Silvaşul-de-sus, Tasnáil 23. Arpaşul-de-jns, Capolna?, Drag, Geaca, Uia, Mehadia, Örmenis. 24 . LSpnşul-ung., Székely- Cristur. 25 . Făget, Ghiris, Sic, Veneţia-de jos. 2 6 . Crasna. 28 . Hunedoara, Panciova, Roşinău, Zorlenţul mare 29. Ber- ceniş, Reteag. 30 . Ciuc-Sereda, Ilalmagiu-mare, Mediaş, Poiana (com. Sibiiului).

Iulie.2. Poiana sărată. 4 . Balavásár, Demaşnia, Glieorghio-

Ditru, Giula. 5. Bogşa montană. 8 . Zâm. 9. Câmpeni, Co- vasna. 10. Gherla, Hadad. 11. Dicio-Siin-Mărtin, Gilău, Ó-Pécska (com. Arad), Orlat. 12. Armeni, Cehul din Selagiu, Cohalm, Oraviţa (Roman). 13. Alba-Iulia, Huedin. Paraid. 14. Buziaş. 15. Boroşineu, Buza, Canija turcească, Pân- cota, Segedin. 16. Sighetul Marmaţiei. 18. Baţou. 19. Ar- gbiehat, Basna, Beiuş, Caransebeş, Olpret, Sângeorgiul-să- sesc, Seredi MurSşulni, Vaida-Recea. 2 0 . Lipova, Petriş21. Dr-va, Milieş 22 . Kecskemét, Vârşeţ. 23 . Debreţin, Măgheruş. 24. Oena (com. Alsó-Fehér), Prejmăr. 25 Breţcu. 27 . Bran, feoporul-de-jos. Uioara. 28 . Reghinul săsesc, R^dna veche. 29 . Apoldu mic, Aţei, Gyoma. 30 . Canija mare, Eperjes. 31. Avrig.

August.2. Beocherecul mare, Ferihăz, fjomcuta marc, Timi

şoara. 3 Iliiroscherec, Komárom, Luna. 4 . Macău. 5 . Budap e s t» , Drag, M< ciu, Soborşin, Voila. 6. Aiud, Farcaşlacă,

Goroslăul de pe Somoş, Papolţ. 7. Mănâşturul ung. 8. Barot,

30

Boroşneul mare, Cetatea de baltă, Ciozven, Ciuc-Cosmaş, Dej. 10. Copşa m ică,. Şarcaia, Vinţul de sus. 11. Copşa mare, Făget, Sebeşul săsesc. 12. Becaş (Gherghio), Coroud, Merghindeal, Yinga, Zarantl. 13. Iiaia mare. 14. F rata ung., Jimborul mare, Mocrin, Moldova veche, Viştea de jos. 15. Alibunariu, Bistriţa. Câmpeni, Făget, Haţeg, Ilia, Sâu-Panl, Şilimegi, Teiuş. 16 . Ciacova, Cisnădie. 17. Komárom (Uj- szöay), Zlagna. 18. Alţina. 19. Cluj, Comloş (Banat), Crişul săsesc, Pişcolţ, Sân-Mărtinul-Homorodului, Voitec. 2 0 . B e- clean. 2 1 . Porumbacul inf. 22 . Alămor, Giula, Ju<-ul de jos. Murăş-Oşorheiu, Năsăud, Sighetul Marmaţiei, Zelau. 23 .. Biertan, Galgó, Geoagiul de jos. 25 . Detta (Timiş), Gher- ghio-Sân-Miclăuş, llieşfalău în Secuime. 20 . Beba veche, Jombolia, Orczidorf, Simand. 27 . Buteni, Ciuc-Sepviz, Dezna, Făgăraş, Macfalău, Mocrin, Panticioiu, Turda. 28. Ispán- mező, Varmloc. 29 . Draşeu, Székely-Kristur, Zdm. 3 0 . Ca- cova, Cehul din Selagiu 3 1 . Tasnád.

Septemvrie.1. Hidegkút, Oradea mare, Pecica maghiară (com.

Arad), Sibiiu. 2 . Chichinda mare, Gyertyămos. 3. Caţa, Eperjes, Görgény, Murăş-Orga. 4 . Marcod, Orşova 5 . Baia- de Criş. 6 . Bogşa montană, Brad, Ciachi-Gârbău, Élesd, Lupşa, Panciova, Pojon. 7. Argiehat, Capolnaş, Cernatu, Şimleul Silvaniei. 8. Dobra, Görcsön, Ilălmagiu mare, Ilodoş, Huedin, Ibaşfalău, Lăpuşul românesc, Lechinţa, L'pova, Lunca, Poiana (com. Sibiiului), Racoşul de jos, Sântă- Măriă, Sân-Miclăuş, Vajdaháza, Zerneşti. 9. Chişincu, Kecskemét. 10. Abrud, Idvor. 11. Periamoş. 12. Silvaş il de sus, Veneţia de jos. 13 . Breţcu, Hida, Mediaş, Timişoara. 14. L&puşul ung., Monor, Sic, Zâm. 15. Iteteag. 16 Bichiş, Ciuc-Sereda, Eted, Gyorok. 17 . Alba-Iulia, Almakerék, Bach- nea, Cincul mare, Codlea, Debreţin, Kuşii munţi. 18. Pauli;, Şieul mare 19. Boroşscbeş, Vinga. 20. Biozid, Caransebeş, Iara. 21 . Borşea, Cal, Crişpatac, Komárom, Ludoş, Odorheiu,

31

Orăştie. 2 2 . Buziaş. 2 3 . Bran, Segedin, Silinghia, Vinga. 2 4 . BaţOD, Bozovici, Sabăd, Selişte (com. Sibiiului). 25 . Birchiş, Crasna. 2 6 . Sepgi-Sân-Qeorgiu. 27 . Beeicherecul mare, Ciacova, Ciuc-Sân-Domokos, Cohalm, Olpret, Săr-_ maşul mare, Trăsc&u. 2 8 . Arpaşul de jos, Iassenova Jibău, Ilia, Roşia, Zabola. 2 9 . Batania, Sălaşul de sus. 3 0 . Cia- nadul sîrbesc şi nemţesc, Mic&sasa, Pâncota.

Octomvrie.1. Canija mare. 2. Aletea, Dicio-Sân-Mărtin, Ferihaz,

Paraid, Petroşeni. 3 . Aiud, Arcid, Borcuta, Carţfalău, Hal- magiu, Honda, Mező Erked, Sighetul Marmaţiei. 5. Lugoş, Radna, Tasnád. 7. Berzava, Bichiş-Ciaba, Iîoroşineu, Sălciva de jos. 8. Honţida, Ghiriş, Nocrichiu. 9. Hadad. 10. Dal- boşeţ, Reghinul săsesc. 11 . Braşov, Bruiu, Cehul din Selagiu, Zorlenţul mare. 12. Almaşul mare (com. Cluj , Şinca veche. 13. Buza, Gherla, Grădiştea, Ighiu, Poiana sărată, Rodna veche, Săsciori. 14. Batania, Canija turcească, Oclandul Ho- morodului, Vârşeţ. 15 . Chezdi-Oşorheiu, Erdó'-Szent-Gyó'rgy, lacăsdorf (com. Târnava mare), Mănăradea, Petrişiu (com. Bistriţa-Năsăud), Torda-Szt.-László. 17 . Borgo-Prund, Deva, Kékes. 18. Agribici, Uandul de Câmpie, Nadeşul săsesc. 19.’ Arad. Bercaş, Draşu, Sângeorgiul săsesc. 2 0 Ciozven, Clujj Mehadia. 21 . Budapesta, Zeteleaca. 22 . Câmpeni, Făget, Marpod, Papolţ, Radnótii, Sacul, Sighişoara, Şomortin. 2 3 . Cojoena, Morisdorf, Teaca. 24 . Boroşneul mare. 25 . Beiuş, Chendu mic, CubiD, Drag, Şomcuta mare. 26. Dobra, Nă- s&ud, Teiuş. 27 . Bălcaciu, Ciuc-Sân-Mărtin. 2 8 . Cermeiu, Gyomai Jombolia. 2!). Baghion, Bodon, Covasna, Mănăsturul ung., Mercurea, Murăş-Oşorheiu, Şarcaia, Şeica mică 30. Barot, Farcaşlaca. 3 1 . Cocmani, Hunedoara.

Noemvrie.1. Bateş, Ciacova. 2. Egerbegy (com. Torda-Aranyos),

Măgheruş, Itechişdorf, Tasnád. 3 . MacSu. 5. Baia mare Hundrubcchiu. 6. Apóidul mare, F rata ung., Haroscherec,

32

Vinţul de sug. 7 . Bistriţa, Capolnaş, Ibaşfalău. 8. Beciche- recul mare, Goroslăul de pe Someş, Lipova, Soporul d^jos.9 . Jimborul mare. 10. Detta. 11. Kecskemét, Segedin 12. Chisdu, Cuciu, Ghialacuta, Gherghio-Ditru, Görcsön, Huedin, Vinţul de jos, 14. Cason. 16 . Komárom, Olafalăul [mare, Zabola. 17. Mediaş, Sic 18. Chichinda mare, Chişiueu 19. Beilean, Canija mare, Chibed. 2 0 . Soborşin. 2 1 . Capolnoc- Mănăstur, Héjasfalva, Zelau. 23. Aţei, Blaj, Făgăraş, Orăştie, Petelea, Turda 25 Bich'ş-Ciaba, Cianadul sârbesc şi nemţesc. 26 Apold (com. Târnava marc). 2 7 . Sereda Mură- şului. 2 8 Dej, RoHna veche. 29. Elesd, Pojon, Timişoara. Uzon. 30 . Biozod, Gherghi -Sân-M'clăuş, Sân-Mi lăuş, Şeica mare, Zărn.

Decemvrie.1. Feldioara (com Braşovului), Oradea mare. 2 . Făget.

4 . A'.fca’ Iulia, Paraid. 5. Baia de Criş, Boroşsebcş, Jibău, Örmenis, Sighetul Marmaţiei. 6. Brad, Cehul d'n Selagiu. Hasmaşul Lăpuşului. 7. Balavásár, Cernatul de jos, Ocna (com. Alsó-Fehér), Şimleul Silvaniei 8. Agnita, Halmagiu mare, Odorheiu. 9 . Silinghia. 10. Abrud, Cii.c-Sân Georgiu, Cetatea de baltă. 11 Huedin. 16. A 'la mare, Zarand 17. Geoagiul de jos 19. Bozovici, Bufoni, Olpret. 20 . Arghie- hat, Macfaiău, Petriş. 2 1 . Apóidul mic. 2)!. Mociu. 24 . Chişineu. 25. lioroşineu. Ciuc-Sepviz. 26 . Cluzdi Oşoiheiu, Cormani, Colialm, Debreţin, Sibiin. 27 . Hadad. 2 8 . Cluj, llieţfalăti în Secuime, Badróth. 3 0 Vinerea 3 1 . Capolnaş, Kö Boldogfalva, Mehadia.

V ----- - - - _________ §>v*l

Inuăfăiiiră şi petrecere.,ife_ s

VÛ

( 'a le m la r u l A so< \

3

Anul nou cu bine,Cu zile senine,Tot cu sănătate Şi cu spor la, toate Să-l petreceţi,Ş i s’ajungeţi Tot în fericire Şi a lu i s t ar şire!La m ulţi ani!

** *

Ploi la timp, noroc la plug, Sănătate ş i belşug;Şi la toate mesele Inimile vesele.

---- -------------

35

Rugăciune.Crăiasă alegânda-te, Ingenunchem, rugându-te, Inalţă-ne, ne mântue Din valul ce ne bântue,Fii scai de întărire Şi zid de mântuire,Privirea-ţi adorată Asupra-ne coboară,O, maică preacurată Şi pururea fecioară

Măriei Noi ce din mila sfântului Facem umbră pământului Rugămu-ne ’ndurărilor, Luceafărului măririlor;Ascultă-a noastre plângeri, Regină peste îngeri,Din neguri te arată,Lumină dulce clară,O, maică preacurată Şi pururea fecioară

Mărie/M . Eminescu.

3*

36

Crăciunul«Naşterea lui Christos Să vă fie de folos».

H ain a albă şi curată a iernii a îmbrăcat întreaga ţară. Viscolul spulberă şi cerne zăpada şi-o aşază în troene pe subt muchi de dealuri,

vprin părae. Prin văzduh trec rar, cârăind, cioarele cu pliscurile reci, vin spre sat din pădurile negre. Subt opincile îngheţate neaua scârţăe şi cântă cu mii de glasuri. Deasupra satelor se ridică drept în sus, ca nişte stâlpi, fumul alburiu. N e vestele harnice au pus la foc oala mare de pământ să fiarbă varza binemirositoare pentru sărbătorile Crăciunului. Bărbaţii trec liniştiţi prin curţi, pela grajduri, mai taie lemne, ca să fie deajuns pentru zilele de sărbătoare. Copiii se adună câte doi, câte palru şi ’ntr’un ungheţ din tindă î-;i probează, pentru cea din urmă oară, colindele. Glasul lor tânăr tremură de plăcere, şi părinţii şi bunicii cu bunicele îşi aduc cutremuraţi aminte de vremurile tinereţii, a copilăriei lor.

în casele Românilor e pace sfântă şi linişte la apropierea sărbătorii Naşterii Domnului. Certele se uită, patimile se alungă, inimile se umplu de dragoste şi de bunătate, cu toţii vreau să «aibă folos de Naşterea Domnului Christos». Ca şi când şi-ar da cu toţii seama, că Christos cel ce se naşte acum, a venit în lumfc ca solul păcii,

37

al bunei înţelegeri şi al iubirii de oameni. în sufletul creştin al neamului nostru, care de cel puţin şasesprezece veacuri prăznueşte naşterea lui Iisus, se pare că a pătruns adânc cântecu îngerilor din noaptea sfântă: «Mărire întru cei de sus lui Dumnezeu, şi pe pământ pace şi între oameni bună’nvoire». Veacuri întregi poporul nostru n’a avut altă mângâiere decât credinţa creştinească, n’a avut alte locuri de întâlnire decât biserica, n’a avut alte zile de pace decât sărbătorile legii creştine. Deaceea ne-am alipit cu trup cu suflet de legea, de bisericile, de sărbătorile noastre. Pentrucă numai acestea trei bunuri ne făceau şi pe noi să ne simţim oameni, în vremea când toţi străinii ne asupreau şi ne puneau la muncile cele grele.

Deşi au robit veacuri întregi, strămoşii noştri şi-au păstrat în toate timpurile, lăsându-ne nouă moştenire, un suflet curat şi plin de poezie. Din comorile acelui suflet şi-au împodobit ei deosebit de frumos sărbătorile lor de peste an, cu datini multe, cu mândre cântece şi colinzi. Chiar sărbătoarea Crăciunului ni se vesteşte prin acelea vechi cântece religioase numite colinde, ca şi cari rar popor pe lume mai are aşa de frumoase. Sunt în aceste cântece şi vechi rămăşiţe din credinţele străbunilor noştri celor bătrâni, ale Romanilor, cari credinţe au rămas pană astăzi învăluite în taina melodiilor dulci din aju

38

nul Naşterii Domnului. Ce-am avut mai scump: ciedinţa noastră creştinească şi marea amintire a strămoşilor dela cari am pornit, am păstrat în acestea colinde. Şi de aceea când le ascultăm, în casele încălzite, pe când afară şueră vântul gheţos, ne depărtăm cu mintea in vremuri de mult trecute. Ne pare că din noaptea depărtării curge spre noi povestirea veche şi totuş cunoscută a strămoşilor.

Să ne păstrăm aceste datini aşa de adânc înrădăcinate în sufletul nostru.

Să lăsăm ca să coboare pacea şi dragostea în sufletele noastre în aceste zile de praznic, şi când «Moş Crăciun bogat vine la noi în sat», să ne gândim la cei ce n’au o casă caldă şi o sorbitură de dulce, şi să le împărţim din prisosul nostru.

Ca să fie între oameni «pace şi bună învoire» şi pentruca

«Naşterea lui Christos Să ne fie de folos».

__________ /. Agârbiceanu.

Pilduire despre credinţă.Când dau, Doamne, de vre-un bine,Toţi prietinii sunt cu m ine;Iară dacă cad Ia rău Nu zăresc în jurul meti F ăr’ numai pe Dumnezeu.

39

Colindă.Pogorît-o, pogorît,Domnul sfânt p’acest pământ, Păgânii de Jâzi l-au prins,Da l-a,u prins şi l-au legat Şi l-au trimis la Pilat.E i din gură-au cuvântat: «Răstigneşte-ni-1 Pilat,Că de nu li-i răstigni,Noauă ’mpărat nu ni-i ii».Da Pilat a cuvântat:«Ba io nu l-oi răstigni,Că-i trupşor fără păcat Şi-i sânge nevinovat».E i strigă şi-a doua oară: «Răstigneşte-ni-1, Pilat,Că de nu li-i răstigni,Noauă ’mpărat nu vi-i fi». Pilat iar a cuvântat:«Ba io nu l-oi răstigni,Că-i trupşor fără păcat Şi sânge nevinovat».Ei strigau şi-a treia oară: «Răstigneşte-ni-1, Pilat,Că de nu li-i răstigni,Noauă ’mpărat nu ni-i fi». Pilat rău s’a supărat Mâneci dalbe-a sufulcat,

40

Pe mânuri ca s’a spălat Şi pe Christos l-a luat, Pe cruce l-a ridicat. Pe unde cuie batea Sângele mi-l podidea, Jidovii mi-l sprijinea Şi-l da lui Christos de-1 bea Lumea s’a cutremurat Luna’n sânge s’a îmbrăcat, Soarele s’a întunecat, Luna s’a ’mbrăcat în sânge, Soarele a ’nceput a plânge.

(Auzită în Zagra, ţinutul Năsăud).

Naşterea Domnului.ră n„Can Dor!inul nostru Iisus Christos a simţits’a cobor» în°i ^ k' mea de atâta şis a coborit in lume in trup de om el nu si-a

n d S aîn o*"6 CC,e b ° g a te m â n ^ e , palat in care sa se nască, ci s’a ivit întreS W ' " ? " 1 ca » “ »' Mareei Dom- nului, care era doară o femeie sn-arn cidintâi salăşluire a lui „>a S Z c n r 7 , ^ i Som, ci in îeslele dobitoacelor.

De aceea nu râvniţi la cei mari si borati

i?u% eph?a7ănÎI SC a^ a2;11 Satana la masa lo? şi r a r e i î \ L Capa a' ul orI Atunci vai de mân- carea şi de somnul lor! Ci ţinoţi-vă casa a<nde curată şi cinstită, încât ori şi când Dumnezeu cel bun sa-i poată călcâ pragul.

_ _ _ _ _ _ _ N. lorga.

41

Colindă.Moş Crăciun, Moş Crăciun! La casa de om sărac,S’a gătat îăina’n sac Si n’avem să-ţi dăm colac, Moş Crăciun!'

Moş Crăciun, Moş Crăciun! Pe toate răzoarele,Pe toate ogoarele Ne-am trudit picioarele,Moş Crăciun!

Moş Crăciun, Moş Crăciun! Toate săptămânile Ne-am ostenit mânile Şi-am adunat grănele.Moş Crăciun!

Moş Crăciun, Moş Crăciun! Slujim slujba satului,Ţarina bogatului,Pajura ’mpăratului.Moş Crăciun!

Moş Crăciun, Moş Crăciun!Pe toate cărările, îţi cântăm cântările,Ardem lumânările Moş Crăciun!

Oclavian Ooga.

42

întoarce-ţi inima spre Dumnezeu.Pe vremea răsboiului dintre Ruşi şi Austriaci,

povesteşte un preot din Moldova, satele noastre erau pustii, ţăranii fugiseră cu vite cu tot. Rămaseră numai câţiva bătrâni şi eu, preotul, căci voiam să apăr biserica şi s’o păzesc să nu mi-o aprindă şi să nu mi-o jăfuiască. Cât eră noaptea auzeam urletul tunurilor şi în fiecare dimineaţă găseam alte şi alte păgubi şi nesfârşită jale.

Odată iarăş auzii toată noaptea împuşcături, şi nici vorbă nu era să pot dormi de grijă, căci în fiecare noapte trebuia să ascult dacă nu cumva pâreie focul în acoperişul casei mele şi-a bisericii. Se făcu ziuă, şi eu mulţumii Iui Dumnezeu că a trecut noaptea în pace. Eram în curtea bisericii şi mă uitam cum răsare soarele, când văzui deodată, spre marea mea spaimă, un husar negru şi bătrân intrând în curte în goana calului. Sărî jos din şea, îşi legă calul de stâlpul pridvorului casei şi veni spre mine. E lesne să vă închipuiţi cum îmi eră sufletul. Eu îngăimai, cum putui, o «bună dimineaţă», dar el fără să-mi răspundă, zise cu glasul răguşit şi neprietinos: «dă-mi cheia bisericii, părinte 1» Eu m’am înfiorat. Cu toate că puţintică avere a bisericii şi sfântul pahar de aur erau bine ascunse, totuş mai aveam în biserică multe lucruri de preţ. începui să-l rog,

43

că e creştin şi Român, după vorbă, şi că e păcat să jăfuiască sfântul locaş. El însă nu voia să ştie de nimic şi se uită aşa nu-ştiu-cum la mine, şi-şi strângea mănunchiul săbii în pumn, în cât eu de silă ca de bunăvoie, ca să nu-mi crape capul, îi deschisei biserica.

v Husarul intră repede, se duse de-adreptul Ia altar şi sărută uşa împărătească, apoi îmi făcu semn să m’aşez în strană şi-mi ceru să-i cânt «Doamne strigat-am». Eu făcui, cum îmi spuse; el stă în genunchi, cu ochii spre altar şi ascultă cântecul. în urmă ceru să i-1 cânt a douaoară şi de rândul acesta cântâ şi el, cu glasul său de bas «strigat-am către tine, auzi-mă!» Mi s’a părut că el cântă cu atâta cucernicie, cum n’am văzut pe nimeni până atunci, şi prinsei atâta curaj că îndrăznii să i mă uit în faţă. Când am isprăvit, el îmi strânse mâna, apoi mi-o sărută şi-mi mulţumi. «Să te ţie, Dumnezeu, părinte. Unde e cutia milelor?»

Toată bănuiala mea, că el a venit pentru jaf îmi trecuse acum. Ii adusei cutia săracilor şi el puse într’ânsa doi taleri austriaci. «Iar asta e pentru truda sfinţiei Tale>V şi-mi întinse şi mie doi taleri. Eu n’am primit, dar el erâ aşa de stăruitor, că fui silit să-i iau». Ia-i, părinte, ia-i, că sunt bani curaţi nu e sânge pe ei I» Apoi părăsirăm biserica. Eram aşa de mişcat de întâmplarea asta, încât abia puteam vorbi. Dar n’am putut

44

răbda să nu-1 întreb pe acest ciudat oaspe, ce gând a avut să vie să se închine până în zorii zilei.

«Să-ţi spuiu, Părinte. Eu sunt soldat vechiu, îmbătrânit în oaste, şi am trei flăcăi, toţi trei cu mine alături în tabără. Eri seară era nevoie de-o sentinelă într’un punct pe care-1 pierdurăm, în mijlocul patrulelor duşmane. Toţi ştiam ce însemnează să stai de pază într’un loc aşa de primejduit. Căpitanul a întrebat dacă vrea să meargă cineva de bunăvoie. Nimeni nu s’a găsit. In sfârşit ieşii eu din rând, că merg. Flăcăii mei, băieţii, nu puteau, fireşte, să lase singur pe bătrânul lor tată. Nu e nevoie să ştii, părinte, cum am scos-o la capăt. Ne-am târît pe brânci şi-am stat noaptea întreagă pe-o înălţime cu tufişuri, ca să vedem ce se petrece la duşmani. Pe lângă noi treceau mereu şi încolo şi încoace patrule inimice. Nu ştii, părinte, cu ce inimă stam eu acolo! Nu pentru m in e — căci eu ce rnai am de trăit? — dar pentru fiii mei suspinam dintru adâncul inimii şi strigam spre cer să mă audă şi să ne ţie z ilele: D oam n e! îmi adusei aminte de copilăria mea şi de cântecele bisericeşti şi mi-am întors inima spre Dumnezeu deodată. De când nu m’am gândit Ia el! Şi mi-am făcut socoteală de câţi ani n’am mai fost la biserică şi de toate câte le-am făcut din copilărie până acum — şi nu toate au fost totdeauna b u n e ! — şi am făcut în suflet

45

jurământ că, de mă va scăpa Duiilnezeu din primejdia asta, am s’alerg la cea dintâiu biserică şi să mă închin Domnului şi să-i mulţumesc. Şi spre ziuă am luat drumul îndărăt, tot târîn- du-ne, şi ne-a scăpat Dumnezeu. Nu-mi aduceam aminte de nici o altă rugăciune decât de asta cu «Doamne strigat-am cătră tine, auzi-mă!» Şi cu adevărat m’a auzit Dumnezeu în ziua necazului, şi am alergat aici să-i mulţămesc».

Cu vorbele acestea sărî pe cal şi dispăru pe câmp.

(După o poveste veche). Q. Coşbuc.

Să mergem la biserică!A ne duce la biserică, Dumineca şi săr

bătorile, înseamnă a spune tuturora că suntem adevăraţi creştini. Aşa fiind, iubiţi săteni, trebuie să mergem la biserică în toate sărbătorile, ca să ascultăm sfânta slujbă cu cea mai mare sfinţenie şi să arătăm tuturora că suntem adevăraţi creştini.

Dar la biserică nu trebuie să meargă numai oamenii bătrâni, ci şi cei tineri, cum şi copiii.

Dumnezeu a lăsat Dumineca pentruca omul să se odihnească fiind obosit de munca pe care a făcut-o într’o săptămână, şi să meargă Ia biserică pentru a mulţămî că i-a ajutat să fie sănătos cât a muncit, cum şi că el are grije de noi, iar

46

nu pentruca să lucreze şi atunci când trebuie să ne odihnim şi să mergem la biserică. Dacă Dumnezeu, şi tot a obosit într’o săptămână atunci când a făcut lumea, dar noi, cari suntem oameni? Cu atât mai mult trebuie să ne odihnim. Deci, Dumineca şi sărbătorile, în loc să lucrăm, trebuie să ne ducem la biserică şi, după slujbă, să venim acasă şi să ne sfătuim. Pe copii să nu-i oprim să meargă la biserică, zicând că trebuie să se ducă şi atunci cu vitele la păşune. Dar poate că o să ziceţi: dar ele să moară de foam e? Nu. Trebuie să mănânce şi ele ca şi orice fiinţă, dar să facem în felul următor: Să zicem că într’o casă e numai tatăl, mama şi un copil. Atunci într’o Duminecă trebuie să se ducă la biserică tatăl, iar mama va face mâncare şi copilul va merge cu vitele, în cealaltă Duminecă, sau sărbătoare, se va duce la biserică mama şi în cealaltă copilul, aşa că fiecare se va duce la biserică. Dar unde sunt mai mulţi? Nici nu mai este de vorbit că acolo trebuie să se ducă mai mulţi şi mai des la biserică. Să nu facem ca unii, cari se duc la biserică numai când sunt bolnavi, ca să cadă la Sfintele Daruri şi să le cetească preotul ca să se facă sănătoşi, căci vai de aceia! Fiindcă Dumnezeu nu-i va iertâ că au greşit şi nu-i va în- sănătoşâ în scurt timp, căci aceia 1111 se gândesc la El, decât atunci când sunt în primejdie şi nu s’au dus la biserică să se roage şi când erau

47

sănătoşi, iar, când ne ducem, sâ nu ne apucăm să vorbim întrebând pe Ioana sau pe Gheorghe dacă au isprăvit de muncit porumbul, ori de secerat, căci biserica nu este han (făgădău), unde să ne apucăm de sfătuit, ci e Casa lui Dumnezeu, în care trebuie să intrăm cu sfinţenie şi să ascultăm cu luare aminte sfânta slujbă. Dacă vorbim în biserică, facem un păcat de neiertat, şi nici n’am înţeles ce s’a spus acolo, — aşa că mai bine nu ne mai duceam. Ducându-ne la biserică, vom află multe lucruri folositoare, şi anume: cum a suferit Isus Christos, când a fost pe lume numai ca să ne scape de păcatul strămoşesc, apoi ce ne învaţă El şi care sunt foloasele ducerii noastre la biserică. Mai auzim, când se ceteşte cazania, care e învăţătura pe care o tragem din cetirea Evangheliei din acea zi, cum şi ce a păţit Sfântul din acea zi numai pentrucă a ţinut Ia legea lui, spunând păgânilor că e creştin.

Pe lângă acestea vom auzi că nu trebuie să urîm pe nimeni, că nu trebuie să furăm, ci să iubim pe cel ce ne urăşte, să facem bine celui ce ne face rele; ni se spune să nu vorbim pe nimeni de rău, şi să mergem la biserică în fiecare Duminecă şi sărbătoare, nu cum fac unii, cari se duc numai de trei ori în vieaţă la biserică, şi anume: la naştere, nuntă şi moarte, căci vai de aceia, că nu vor aveâ iertare de păcate niciodată şi sufletul lor va fi chinuit foarte rău

48

pe lumea cealaltă. Tot la biserică vom auzi preot arătându-ne în care zile să lucrăm; nu, cum fac unii, cari lucrează, de pildă, în ziua d e Sf. Constantin, iar nu în Joia Verde, care nu e nici o sărbătoare, crezând că orbesc; ori lucrează în ziua de Sân-Petru. şi a doua zi nu. Aceia fa c mare păcat şi munca lor în acele zile le va aduce pagubă.

Deci, iubiţi săteni, să ţinem sărbătorile şi să ne ducem la biserică totdeauna, pentrucă numai aşa vom putea fi iertaţi de păcate şi v o m merge în împărăţia Cerului. Strămoşii noştri, numai ţinând sărbătorile şi mergând Ia b iserică au putut să stea împotriva păgânilor, cari voiau să ne copleşească, şi au ajuns să scape de ei.

V. Georgescu.

Pilduiri din Sfânta Scriptură.Cu fapta şi cu cuvântul cinsteşte pe tatăl

tău şi pe mama ta, ca să-ţi vină ţie binecuvântare dela dânşii.

Că binecuvântarea tatălui întăreşte casele fiilor; iar’ blăstemul mamei desrădăcinează te meliile.

Nu te mări întru necinstea tătâne-tău, că necinstea tătâne-tău nu-ţi este ţie mărire.

Că mărirea omului este din cinstea tatâne- său şi ruşinea fiilor este mama necinstită.

Fiule! Sprijineşte pe tatăl tău Ia bătrâneţe şi nu-1 mâhni pe el în vieaţa lui.

49

Ascultă, fiule, învăţătura tătâne-tău şi nu lă- p a d â legile maicei tale. Că cununa darurilor vei luâ pe creştetul tău şi lanţ de aur împrejurul grumazului tău.

Fiul înţelept veseleşte pe tatăl său, iară fiul nebun întristează pe mamă-sa.

*

Părinţii să nu ţină parte, ci să fie drepţi cu toţi copiii lor deopotrivă, căci altcum îi învrăjbesc de mici.

Ospăţul Domnului.Dumnezeu dete odată o mare serbare în

palatul său azuriu.Fură poftite toate virtuţile, — dar numai

cele femeieşti. Nici un b ă rb a t . . . . numai fem ei. . .Şi veniră la ospăţ multe virtuţi: şi de celea

mari şi de celea mici. Cele mici erau mai plăcute şi mai vrednice de iubit decât cele mari. Cu toate astea păreau mulţumite toate şi vorbeau între ele foarte prieteneşte, cum se cuvine numai unor rude sau unor vechi prieteni.

Dumnezeu însă zăreşte două femei frumoase, cari păreau că nu se cunosc de loc.

Şi atunci luă de mână pe una din ele şi se apropie de cealaltă.

— Binefacerea, — zice el, arătând-o.— Recunoştinţa, — adaugă după aceea,

arătând pe cea de-a doua.Amândouă virtuţile rămaseră foarte uimite:

dela facerea lumei — şi doar trecuse destulă vreme de atunci! — acum se întâlneau pentru întâia oară. /. Turghetiiev.

Calendarul Asoe 4

Pentru dragostea aproapelui.1Fericit este omul în inima căruia s’a înrădăcina

odată facere de bine. Pentrucă rodul ce va naşte va fi d ragostea şi iubirea cătră aproapele .

Dintr’acest izvor vor curge râuri de bunătate, care se v o r răvărsâ spre folosul oamenilor.

El ajută pe cel nevoiaş la trebuinţele sale, şi ar fi- foarte mulţămit dacă ar putea ajută la fericirea a toată lumea.

El nu judecă pe aproapele său ; nu crede nici od a tă vorbele şi clevetirile ce se vorbesc asupra lui, nici nu le pom eneşte vreodată.

Arată îndată greşelile oamenilor, şi numai decât le ş terge din mintea sa : izbândirea şi răutatea sunt izgonite din inima lui.

Nu răsplăteşte rău pentru rău , şi nu-1 pofteşte nici măcar pentru vrăjmaşii să i; el nu mustră greşelile lor decât numai cu cuvinte dulci şi pline de prieteşug.

D ure rea şi ticăloşia oamenilor îmboldeşte cinstita Iui com pătim ire ; se sileşte a uşura sarcina nenorocirii lor, şi mulţămirea ce capătă d in tr’aceasta răsplăteşte în destul osteneala sa.

El le alinează scârba şi m ân ia ; curmă pricinile dintre oameni, prevede relele ce se nasc din certuri: ţine pacea în vecinătate, şi num ele său se cinsteşte cu laude şi binecuvântări.

O m ul înţelept învaţă minte din păţăniile altora; • cel fără judecată nu se învaţă nici din cele păţite de el însuşi.

1 Din «Filosoful (învăţatul) indian sau chipul de a trăi cineva fericit în lume», de la 1834.

51

Rostul vieţii.P en tru a p u te a d es leg â mai cu uşurin ţă

în trebarea g re a d e s p re rostul vieţii, să sp u n e m mai întâi o poves te .

Ci că, într’o liniştită d u pă-am iază d e vară, codrul, cu în treg p o p o ru l lui d e cântăreţi, sătu- rându-se, p e sem ne , d e cân tec şi d e voie bună, s a cufunda t în tr’o tăce re adâncă , sărbă torească .

D ar se ştie că liniştea şi pac ea a d â n că trezesc gândurile ce le mari.

Aşa şi codru l nostru, având toa tă liniştea şi pacea, a prins a se f răm ântă de-un g â n d adânc şi chinuitor, şi a n u m e : care-i rostul vieţii?

G ân d u l aces ta m are trecu, ca o înfiorare p relungă , prin în tre g cuprinsu l co d ru lu i : prin g ingaşa floricică, ca şi prin bătrânul s te ja r ; prin firicelele de iarbă, ca şi prin brazii cei în a l ţ i . . .

Nu pes te m ult ciocârlia ră sp u n se cu o p o rnire firească, că vieaţa-i cântec şi voie bună...

Intr’aceea, însă, iată, că se ridică în dreptul unei tufe o g răm ă jo a ră d e păm ânt, ca şi cum ar fi d e s g ro p a tă de un p lu g u şo r nevăzut, şi un amărît de sobol ar voî să-i răspundă , p a r c ă , c io cârliei: «Nici vorbă, v ieaţa nu-i cân tec şi voie bună, ci luptă necurmată cu puterile întunere- cului şi ale adâncurilor» . . .

«Nu-i adevăra t — părea a zice un vultur falnic, care se ridica în rotiri m ă re ţe cătră înăl-

4*

52

ţimile nesfârş i te ale văz d u h u lu i — vieaţa-i slobozenie, stăpânire şi avânt*...

D a r nici nu sfârşi b in e v o rb a vulturul, când, iată, că un fluturel uşurel, sb u rân d , d e s m e rd â f loare d u p ă floare, să ru tându-le du lce şi d â n d a în ţe le g e astfel că vieaţa-i bucurie şi desfătare...

«Ba n ’o fi ch iar a ş a — se g â n d e a în a p ro p ie re a fluturaşului harn ica albină ca re cu legea m ie rea f lo r i lo r— vieaţa-i muncă şi desfătare» . .

«Desfătare şi p lăcere puţină-i hărăzită p e lum ea asta — susp ină cu d u re re jo s în ţă rână n e o b o s i ta furnică, că sn indu -se să d u că un fir de paiu d e trei ori mai lu n g d ec â t ea — vieaţa-i mai mult o muncă şi osteneală neîncetată» . . .

In d em n â n d u -se astfel d e p ilda animalelor, au p r ins a se în trebă şi lăm uri asup ra rostului vieţii şi lu m e a plantelor, p re c u m şi cealaltă lum e a ce lo r neînsufleţite, a ră tându -se şi aici cele mai felurite păreri. Brazii cei înalţi s p u n e a u că vieaţa-i n izu in ţă cătră cele înalte, p e c â n d sm eri te le ierburi d e jos ziceau că vieaţa-i înch inare îna in tea unei puteri mai m ari ; p lan te le mlaştin ilor şi ale deşe r tu r i lo r c re d eau că vieaţa-i s t ingere şi pie- r ire în c e a tă ; şi aşa mai departe. .. Ba nu au p u tut ră m â n e a fără de g raiu nici nourii şi ape le c u rg ă to a re : Nourii, p lângându-ş i jos p e p ăm ân t picurii d e ploaie, ziceau că p lâns es te vieaţa în această vale a lacrăm ilor; râurile s p u n e a u că vieaţa-i t recere şi scu rgere , d e acee a mai bine-i

53

dacă se în g ro ap ă în mare, în m a re a veşn ic ie i; iar m area Ia rându l ei, cu undulări le ei nes fârşite, părea a zice că vieaţa-i o neînce ta tă creştere şi scădere , o veşn ică luptă d u p ă l ib e r ta te . . .

A ceasta es te poves tea d esp re rostu l vieţii.In acest fel au cuge ta t asup ra rostu lu i vieţii

în lum ea animalelor, p lan te lor şi a ce lor ne în sufleţite; adecă , în aces t fel cuge tă povestaşu l şi cu el d im p re u n ă , poate , mulţi a l ţ i i . . .

N um ai câ t rostul vieţii nu es te nici unul din câte s’au sp u s şi s’a r mai pu tea s p u n e în poves tea a c e e a ; b a ce e mai m ult : rostul vieţii nu-1 fac nici ch iar toate fărâm ele d e adevăruri câ te s’au spus la o la l tă ; toa te cup r ind câ te ceva, d a r nu cuprind to t ce t r e b u e cuprins.

Să mai ascu ltăm în privinţa aceasta şi pe înţeleptul îm păra t al Israilului, care încă a ch ibzuit mult a su p ra rostului vieţii, cău tând să afle şi el adevărul.

El cuvân tează astfel:«Eu Eclesiastul am fost îm păra t p res te Is-

rail în Ierusalim ; şi am pus în in im a m ea a ce rcă şi a socoti cu în ţe lepc iune d e s p re toate câte se fac sub s o a r e . . . V ăzut-am toa te lucrurile care se fac sub soare, şi iată toate sunt d eşe r tăc iune şi în şe la rea su f le tu lu i . . . G ând it-am eu întru inim a m ea, ca să z ic : iată m ’am mărit şi am în trecut cu în ţe lepc iunea p re toţi, cari au fost mai îna in te de m ine în Ierusalim, şi inima

54

m e a a văzu t multă în ţe lepc iune şi ştiinţă. Şi au p us in im a mea, să cu n o a sc ă în ţe lepc iunea şi cunoştin ţa , p ilde şi ştiinţă; şi am cu n o scu t eu, că şi aceas ta es te înşe la rea sufletului. Căci întru m u lţ im ea înţelepciunii m u lţ im ea cunoştinţii este, şi cel ce a d a u g e ştiinţă, a d a u g e şi durere . Z is-am eu în tru in im a m e a : v ino acum să te ispitesc în tru veselie, şi vezi b in e le : şi iată şi aceasta este deşer tăc iune . Râsului am zis: p ro s t ie ; iar b u cu r ie i : ce m ă cuprinzi d e geaba? .. . . Şi inim a m e a m ’a povăţuit întru în ţe lepc iune , ca să stăp ân e sc p res te desfă tare p â n ă vo iu v e d e a : care es te b ine le fiilor oam enilor, care să-l facă sub soa re în num ăru l zilelor vieţii lor. Mărit-am lucrurile mele, ziditu-mi-am case, săditu-m i-am vii, făcu tu-m i-am grădini şi livezi, şi am sădit în- tr’ânse le to t felul de pom i rod ito r i ; făcutu-m i-am lacuri d e ape, ca să ud d in tr ’ânse le d u m b ra v a d e le m n e odrăslitoare. Avut-am slugi şi slujnice şi familie num eroasă , şi cirezi, şi tu rm e m ulte am avut, mai mult decâ t toţi cei ce au fost mai îna in te de m ine . în Ierusalim. A dunatu -m i-am arg in t şi aur, şi avuţiile împăraţilor, şi ale ţărilor. Făcutu-m i-am cântăreţi şi c ân tă re ţe şi desfătările fiilor om eneşt i , m estecători şi m es tecă toare de vin.... Şi tot ce au poftit ochii mei nu am d e părtat dela dânşii, şi nu am oprit inim a m ea dela nici o desfătare... . Şi am căuta t eu spre toa te lucrurile mele, care le-au făcut m anile mele,

55

şi sp re truda, care m ’am ostenit a o face, şi iată toate sun t deşer tăc iune , şi înşe larea sufletului, şi nimica nu este s tatornic sub soare. Şi am căutat să văd în ţe lepciunea, şi rătăcirea şi n e bunia.... Şi am văzu t eu că covârşeş te în ţe lep ciunea pre nebun ie , p re c u m co vâ rşeş te lumina p reste în tune rec» . . .

Iar când stai să culegi această în ţe lepciune «covârşitoare» a Eclesiastului, iată ce afli în încheierea acestei cărţi, d rep t cunună , p a r ’că, a toată în ţe lepciunea p e care o c u p r in d e : «Sfârşitul cuvântului tot, aiizi-l: Teme-te de Dumnezeu, şi poruncile lui le păzeşte, că aceasta este tot omul: Că toată fapta o va aduce Dumnezeu la judecată, cu tot lucrul trecut cu vederea, ori bun ori rău fie !»

Dar, în sfârşit, ce mai atâta căutare în d reap ta şi s tânga, când Cel ce a pu tu t zice d e s p re Sine că El este «lumina lumii», că EI es te «calea, adevărul şi vieaţa» şi că «ceriul şi păm ân tu l vo r trece, d a r cuvintele Sale nu v o r t rece» ; când Acela, zicem, ne-a lum inat p e deplin anevo ioasa în trebare a rostului şi a scopulu i nos tru p e acest păm ân t prin cuv in te le : «Ce-i va folosi omului, de va dobândi lumea întreagă, şi-şi va pierde sufletul său, sau ce va dă omul în schimb pentru sufletul său?/»

Acestea sunt cuvintele ci'edinţii: cuvintele veşnicului adevăr dumneneesc!

Ioan Georgescu.

5ö

Pilduiri din Vieţile sfinţilor.— Din vieaţa sfântului Vasilie care se prăzmiieşte la

1 Ianuarie. —Odinioară, nelegiuitul îm părat Valent fiind în o-

raşul Nicheia, s’au apropiat cătră dânsul începătorii e- resului arienesc ', rugându-1 să izgonească din soborn iceasca biserică ce eră în oraşul acela, pe cei drept c re dincioşi, iar Biserica să o dea adunării lor cei arieneşti.

împăratul, fiind singur eretic, aşa a şi făcut: cu de-a sila a luat biserica de la cei d rep t credincioşii, şi o a da t Arienilor, iar singur s’a dus la Ţarigrad . Drep t aceea când eră toată mulţimea pravoslavnicilor în aşa m are m âhnire, în Nicheia a sosit părtinitorul şi apără to rul cel de obşte al bisericilor, Sfântul Vasile-cel-Mare. Atunci a venit la el toată mulţimea celor drept c red incioşi; cu p lângere şi cu tânguire, i-a spus pentru strâm- băta tea ce Ii s’a făcut lor de împăratu l . Iar Sfântul, mân- gâindu-i pe ei cu cuvintele sale, îndată s’a dus la îm p ă ratul în Ţ ar ig rad şi, înaintea lui stând, a z is :

«Cinstea împăratului judecată iubeşte. Deci pen- truce, împărate , judecată ned reap tă ai judecat, izgonind pe pravoslavnici din sfânta Biserică, şi dându-o pe ea răucredincioşilor ?»

Spus-a lui împăratul:«Tu iarăş spre dosădire te-ai întors, Vasile! Nu

ţi se cuvine ţie să fi aşa».Răspuns-a Vasile:«Pentru dreptate, bine este mie şi a muri».

T o td e a u n a fap ta b u n ă Este tu tu ro r cunună .

1 Cei cari nu credeau în Sfânta Treime.

57

Sudalmele.Vezi p e un d ru m g lo d o s un om cu un

car cu lem ne şi d e o d a tă boii din jug, copleşiţi de g rea u a sarcină, ori d e drum ul g re u şi a n e voios, nu mai po t trage şi se opresc .

C e se în tâm plă a tu n c i?Creştinul, în loc să lase boii să se mai o d ih

nească, să pu ie şi el umărul, să mai c h e m e pe alţii să-l ajute, începe a bate boii, a bate tovarăşii lui pen tru câşt igarea pânei de toa te zilele ca un smintit, în ju rând spurca t din g u ra lui cea păcătoasă de c e e a ce are mai sfânt. Şi, nici vorbă că c rucea nici aici nu-i lăsată la o parte 1 Ei, ce credeţi că a făcu t? P e d eopa r te un păcat de m oarte şi, p e d e alta, o faptă d e sălbătăcie şi d e cruzime. Şi la ce sfârşit a a ju n s? Boii i-au căzut în bot, şi e nevoit a aduce alţii, ori să descarce carul şi să iasă dela g reu . Deci la ce a ieşit, ce a căp ă ta t? Iată c e . . . Şi-a mai în g re uiat sufletul cu un păcat, şi-a bă tu t fără milă vitele nevinovate , p e când, dacă eră cu ch ib zuinţă, dacă făcea dela începu t ceea ce a fost silit să facă d u p ă ce a înjurat şi şi-a bătu t vitele, făcea mult mai în ţelept şi făcea ceeace eră b ine .

Să vă feriţi oam en i buni, de a înjură de cele sfinte! Unii nenoroc iţ i c red că-şi fac o fală în ju rând cât mai spurca t şi mai urît. încercaţi voi, cari p r icepeţi şi ştiţi ce şi cât păcătuiesc,

58

a-i o p r i ; d acă nu izbutiţi, Jăsaţi-i, feriţi-vă voi m ă ca r să nu vi se m ân jească sufletul cu această d ep r in d e re .

C ăci aceia îşi vo r primî răspla ta acum ori m ai târz iu căci, ştiţi: D u m n e z e u nu bate cu ciom agul.

Petru Oh. Savin.

Din povestea vorbii.O m u l îndără tn ic toa te de -a n d ă ra te le le face. T u um bli să-l îm blânzeşti Şi m ai rău îl îndrăceşti.O m u l îndără tn ic ce apucă, se usucă.El nu ştie că g ra b a strică treaba,Şi că c ine se g răb e ş te cu rând osteneşte ,C ă lucrul b u n anevo ie se dob ân d e ş te .C u r ă b d a re şi tăcere Se face ag u r id a miere.C in e se iu ţeşte la m ^nie Face o dobitoc ie . — D e a c e e a N u u m b lă cu ţâfna ’n nas ;N u fii ca văcarul care s’a m ân ia t P e nevastă şi nasul şi-a tăiat.

*

Unii d e necaz când d au P ie rd şi m in tea ce o au.

Anton Pann.

59

Poveste vechedespre aşezarea Romanilor pe aceste pământuri.

Am să vă sp u n o istorie d e dem ult tare, d e pe când p e locurile u n d e sunt clădite astăzi sate şi târguri, erau num ai păduri şi bălţi, — d e p e când trăiau pe aici, în să lbătăcie şi’n ticăloşie, neam uri spu rca te şi rele, căzute în n e legiuiri şi sup t s tăpân irea Celui Rău. Trăiau D u m n e z e u ştie cum, sălbatici şi urîţi, care cu capul cât o stam boală , ca re cu colţi ca de lup, trăiau p r igonindu-se , bă tându -se şi u c igându -se între ei.

P e acele v rem uri zice că a răsbă tu t peaici D u m n ez eu , în tovărăşit de sfântul P etrea .

Eră aşa, seara. Şi m e rg â n d ei ca nişte o a m en i bătrâni, d au de un sat, pr in tre nişte bălţi, prin nişte păduri. Şi fiind trudiţi ta re d e drum lung, se abat sp re o casă din m arg inea unu i s a t

C â n d să intre, sa r pes te g a rd nişte zăvozi cât lupii, şi nici nu hăm ăiesc m ăcar, ci cască gurile, îşi îm p lân tă colţii şi încep a t rag e ş ’a întinde. P â n ’ să de ie bătrânii cu to iegele, zăvozii făcuseră ferfeniţă poale le antereelor.

Şi strigă ei la poar tă :«O m bun, o m bun 1 fi, te rog , p r im itor

p en tru nişte călători bătrân i»!Şi scoate pe la ţâ ţâna porţii capul spre ei

o d ihan ie sbârlită, cu nişte ochi crunţi. Şi se răsteşte răguşit.

60

— H a ? Ce-i?— Uite, sun tem nişte bieţi creştini t r u d i ţ i ;

c e re m găzdu ire p e n o a p t e . . .— C e g ăz d u ire? m o rm ă e ş te d ihan ia sbâr-

cită. E u n ’am casă d e dat, nici m ân ca re de po» m ană» . Şi sar iar zăvozii, ca n iş te lupi flămânzi. Şi c â n d se uită D u m n e z e u în g o sp o d ă r ia celuia, v e d e num ai dihănii spurca te ca re fo iau prin năm ol şi m urdăr ie , şi o fem e e urîtă — cium a g ă in i lo r ! — şi nişte p loduri care ţ ipau că li-i foam e şi ce reau în g u ra m are carne crudă!

A şa eră pe-a tunci p e păm ân tu l acesta.Şi m e rg e sfântul D u m n e z e u la altă casă

şi-I în con ju ră ş’acolo cânii, şi sa re s tăpânul locului cu ciom agul, să le sp a rg ă capetele , nu alta! I-a a lungat ca pe n iş te hoţi. Şi m e rg e D u m n e z e u şi mai depar te şi v ed e p e unul care-şi p u se se fem eia în cârlige, o an in ase de grindă, ş’o b ă te â cu harapn ic p lu m b u i t ; şi când a venit la poartă , d u h n e a dela ze ce paşi a r a c h iu . . .

— Uite, zice D u m n e z e u , vezi cum stă D ra cu în tr’ân s u l? Ii a rd ochii, i g rea limba şi cleioasă, a intrat b ău tu ra Diavolului în el; îşi o m o a ră femeia, are să ne o m o a re şi pe no i ; să-l lăsăm, Petre, şi să ne cău tăm de d r u m . . . Sălbatici oam en i ca aceştia n ’am mai văzut în împărăţii le m e le ! . . .

Şi g răeş te aşa D u m n e z e u , şi p o rn esc ei mai depar te . Se făcuse întuneric, cânii hăm ăiau

61

la porţi, şi un m iros g re u de să lbătăc iune plu tea pes te sat. Şi p rin tre gardur i îi p â n d e a u num ai ochi crunţi . La o cotitură, izbucniră răcnete , — şi d ădu ră pes te un o m ucis din ca re cu rsese sânge le în p u lb e re a drum ulu i . T re cu ră p e d inain tea unei c râşm e în care urlau păgân i deaceia, cu ochii tulburi. Şi când zăriră aşa o am en i b ă trâni şi străini, la v rem e de noapte , t rase ră c u ţitele şi se n ă p u s t i r ă . . . Parcă era la sfârşitul lumei, aşa o a m e n i!

Şi d u p ă ce-au ieşit din sat, g răeş te D u m n ez eu s f â n tu l :

— Ştii una, P e tre ?— O iu ştî, D o am n e , dacă mi-i sp u n e 1Uite, Petre , noi om dorm î cum o m putea,

aici, p e păm ân tu l um ed , cu capul pe p ie t r e ; şi n e -om învălî în anteriile rupte. Deaici poa te n ’om mai auzi urletele păgân ilo r acelora , şi om p u te a să ne o d ih n im în t i h n ă . . . Şi pes te noap te m ’oiu gând i ce-i de f ă c u t . . .

Şi se culcară acolo. D in bălţi şi din păduri v eneau strigăte şi urlete, dela sat v e n e a un m iros g reu ş’un vânt ca de pe putreziciuni, — şi eră aşa, o du re re , o ticăloşie în toa te părţile, că lui D u m n e z e u îi d ăd u ră lacrimile şi se gând i cu am ărăc iune că m â n d ră ca o fată m a re a făcut el lum ea asta, m â n d ră şi lum inoasă ca pen tru să rbă toare , — ş’acum rău a ajuns, să lbatică ca un cuib d e fiare, din pricina răutăţii o a m e n i l o r !

62

Şi grăi într’un târziu, d u p ă ce se gân d i mult în sine, cu a m ă r ă c iu n e 'm a re :

— Ştii ce-i d e făcut, P e t r e ?— O iu şti, s tăpâne, d ac ă mi-i s p u n e . . .— Uite, Petre, es te în m unte , sus, un

C reş tin , u n R om ân cu frica lui D u m n ez eu . E baciu, şi s tăpâneşte şap te m unţi şi şap te văi şi are feciori şi nepoţ i şi s trănepoţi, de -a r u m p le a cu ei o ţară. Iţi aduci am in te cu m ne-au găzduit când ne-am coborît la ei ? Da-i m ult d e a tu n c i . . . Baciul cela-i o m cum -se-cade . Eu zic să m e rg e m la el, şi să-l s lobozim cu toată pojijia lui a sup ra ţ inu turi lo r a c e s to r a . . . Şi toţi d in n ea m u l lui când s’or aşez ă aici, o r po top i p e varvari, ş’or face iar g răd in i din îm părăţia m ea . Şi când om strigă la p o a r ta Creştinului, ne-a eşî îna in te cu p âne şi sa re şi ne-a găzdu i în patu l cel mai moale, şi ne -a s p u n e vo rb a cea mai b u n ă ! . . . A şa să facem , Pe tre!

— Sfântă-i vo rba ta s t ă p â n e !... Aşa vom f a c e !Şi cu g re u adorm iră . — Iar când se tre

ziră, îşi luară toege le şi porniră . Urcară m u n te le şi se suiră sp re creştete, u n d e c resc brazii. Ş ’aco lo d ă d u ră de -un neam care um blă în strae a lbe şi pu r tă în inimă, ca un soare , bunăta tea D om nu lu i . Acolo au fost ospătaţi cu fruntea laptelui şi şi-au od ihnit ciolanele.

Şi s’a sculat D u m n ez eu ş’a b inecuvân ta t to t neam ul, toată seminţia baciulu i celui bătrân.

63

Şi eră într’o prim ăvară atunci, — ş ’au pornit, la cuvântul Sfântului D u m n ez eu , să c o b o a re tu rm e le m ărun te la vale pe coastă, cu c ioban i sp r in teni in frunte, cu c iobani sprinteni la u rm ă, cu dulăi pe d e lături, cu urechiaţii îm păraţi ai o ilor în mijloc, - ş’au mers, ş’au cobo r î t coasta , şi sunau du lce tălăngile în văzduhul primăvăratic, şi m iro seau florile d ea b iâ născute din m ustu l omătului.

Şi D u m n e z e u şi sfântul Pe tru i-au învăţat ce să facă.

A u dat foc pădu r i lo r şi stufăriilor din bălţi, şi a rd e au satele păgân i lo r cu fiarele la un loc. Iar codrii cei s trăvechi dela începu tu l lumii îi ap ă ră D o m n u l cu to iagul său, d e pârjol. Şi şap te zile şi şap te nop ţi au ars neam uri le sălbatice. Şi cum aş tep tă neam ul baciului, — a da t D u m n ezeu d u p ă aceia o ploaie, care a răcorit văz d uhu l şi a um ezit păm ântu l . Şi a zis D o m n u l : Uite, aici loc de p ă ş u n e ; uite aici loc d e arat, u ite aici faceţi-vă sa te!

Ş’au făcut nepoţii baciului sate, ş’au învăţat dela D u m n e z e u cum să t ra g ă brazdă. Ş’a înflorit, oam eni buni, o ţară cum nu ştiţi voi... A u apucat-o străm oşii noştri în v rem uri vech i .. O ţară ca o g r ă d i n ă . . . C â n d i se u ră Domnului* în cer, venea aici, la noi, să se h o d in e a s c ă . . . Aşa oam eni au fost Rom ânii noştri o d a t ă ! . . .

D ar acum iar încep a veni v rem uri de ticăloşie. Se înm ulţesc c r â ş m e le ; b isericile răm ân

în p ă ră s i r e ; şi pen tru bani a a juns d e s e o m o a ră fra te p e frate.

O am e n ii cei vechi şi b u n i au putrezit, şi acum a, p e m orm in te le lor, se u răsc nepoţii şi p r ind a trăî în ticăloşie.

Iar dacă răutăţile se întind, dacă bău tu ra D iavolu lu i va stăpâni, dacă va fugi cinstea şi hărn ic ia d in ţinuturile noas tre , se va în tâm p lă să v ie iar la noi doi călători bătrân i şi trudiţi. Şi n u v o r găs i bunăta te , nu v o r găs î găzduire , — ş’a tu n ce a se v o r în toarce am ărăc iunea , grozăvia şi sfârşitul neam ur ilo r ce lor vechi şi să lbatice 1

(Is torie spusă de un schivnic bătrân).Mihail Sadoveanu.

Ce e un neam de oameni?L uăm de pildă o b iserică zidită din m ulte

mii d e cărămizi. C e f rum oasă este aşa o zidărie dacă e alcătuită cu p r ice p e re şi cu iscusinţă! F iecare că răm idă stă la locul ei şi-şi îm plineş te datoria şi m en irea ei şi to a te cărămizile sun t îm p re u n a te şi în tărite prin var şî năsip, aşa că z id irea în treagă are o trăinicie minunată.

C a m tot aşa stă t reaba şi cu un p o p o r — ca şi cu biserica aceasta . Cărăm iz ile sun t oam enii sau inşii cari alcătuesc popo ru l . D acă fiecare din ei stă la locul său şi-şi îndep lineş te datoria şi m e n ire a lui, popo ru l e tare, ca şi orice zidire

65

trainică. Şi să nu uităm că şi măiestrul care a alcătuit p o p o a re le este însuşi D u m n ez eu . Atâta num ai că D u m n e z e u a dat om ulu i voie s lobodă şi nu-1 sileşte să răm âie num ai decâ t pe acelaşi loc, cum sileşte zidarul că răm ida din pă ie te le bisericii.

Şi tocmai aici e pricina d e ce une le p o p o a re sun t mai înaintate, iar altele mai înapoiate . D u m n ez eu a dat o am en ilo r m inte şi fiecine a junge la judeca tă cum păn ită poa te în ţe lege că num ai acelui ce se sileşte ii ajută şi D u m n ez eu , iar «celce aş teap tă m u ră ’n gură , n’a ju n g e o zi bună». D e aceia, acele p o p o a re vor a ju n g e mai departe , ai că ro r oam en i, cari le alcătuiesc, vor fi mai muncitori, mai iscusiţi şi mai cruţători, iar acele p o p o a re care vor fi mai leneşe , mai ticăite şi mai r isipitoare, acelea p u ru re a v o r răm â n ea înapoi şi v o r fi de râsul şi ba t jocu ra celorlalte neam uri.

Atanasie Gherman.

Din Popor.Străinu-s, străin ini-i locu, Arde-mi inima ca f o c u ; Striii 11 u-s, străină-i ţara Arde-mi inima ca para.

5

66

lubeşte-ţi naţia şi legea.U n îm păra t bătrân d in vrem ile de dem ult

„e„m.a Pe un e P*scop evlavios din îm pără ţia sa, şi-i ceru să-şi lase le g ea şi să se în ch ine la D um nezei i , p e cari îi c insteşte dânsul.

«D om nu l , şi îm păra tu l m eu», ră sp u n se ep iscopul, «puternic, şi m a re eşti, şi d e d a t eşti să ascu lte toţi supuşii d e Tine . Eu încă vreau să T e ascult în toate, c e re re a asta însă n ’o pot, nu-m i es te iertat să Ţ i-o îm plinesc».

, A uzind îm păratu l aceasta , foarte s ’a supăra t şi a zis:

«N u ştii tu că v ieaţa ta es te în m ânile m ele şi că te pot nimici ? Un sem n am să fac şi eşti p ie rd u t pen tru v e c i e !» 1

«Asta o ştiu p rea b ine», r ă s p u n s e episcopul, «dar în g ă d u e , T e rog, să-Ţi sp u n mai întâi o a s em ă n are şi apoi să-mi răspunz i la o în trebare . Să ne înch ipuim , că se n aş te un războ iu şi că duşm an ii pr ind pe cel mai cred inc ios din su puşii Tăi, şi-i făgăduesc com ori d e ban i şi m a re cinste, num ai să se facă t rădă to r şi să d e s c o p e re sec re te le Tale. D a r yăzând duşm anii , că nu-şi po t a ju n g e scopul şi că supusu l T ău răm â n e neclintit în c red in ţa lui, il desb racă , îl b a t joco resc şi-i dau drum ul acasă. D u p ăc e acum s u pusu l aces ta se va în toarce la Tine, spune -m i o înă lţa te îm părate , nu i-ai d ă din hainele Tale cele mai f rum oase, şi nu l-ai p u n e în tr’o de re - gă to rie aleasă?»

„ ^ lIr,ă seamă, aşa aşi face», răspunse im paratul, «dar ce legătură a re istoria asta cu în tam p la rea ta?»

6?

«Vezi, Inăiţate Împărate», răspunse evlaviosul ep iscop , «cu trupu l m e u poţi face ce vreai s u fletul mi-1 poţi d e s b ră c â d e astă ha ină p ă m â n tească. U na însă să ştii: eu am un D o m n mai m a re şi mai pu te rn ic şi decâ t Tine, colo sus în C er. Şi deşi mă batjocoreş ti şi m ă ucizi, sufletul m eu, scân te ia dum n e ze ea scă , nu m i-o poţi luă. C u aceasta du cem ă-v o iu Ia D om nu l m e u cel mai mare, aco lo sus. Acela, ştiu că m ă va îm brăcă cu nouă haină. D e ce să mai p u n preţ pe astă v ieaţă trecă toa re şi de ce să-mi lapăd legea?»

A uzind îm păratu l acestea , în g â n d u ra t şi-a plecat capul z icâ n d : «dute, îţi dă ru e sc vieaţa». Apoi, în to rcându -se cătră cei din jurul său, zise : «Ce b ine ar fi, să a ibă toţi împăraţii aşa supuşi credincioşi».

*

Români! iubiţi-vă Legea şi Naţia cu credinţă nestrămutată! Pentrucă atunci, chiar dacă s’ar încercă vreodată neamuri duşmane să vă desbrace de Legea şi Limba voastră, văzând alipirea voastră cătră ele, pierde-vor toată nădejdea de a izbuti în vrerea lor, iar voi, cu atât mai vârtos, vă veţi întări, şi toate ale voastre bine vor merge».

Din cartea Povestiri alese, de

N. Petra-Petrescu.

68

Un falnic glas răsună...*— Cântec nou. —

Un falnic g las ră su n ă D in vârfuri de C a r p a ţ i ;E glasul ţării voastre ,Rom âni, îl ascultaţi:«D e veacuri fără n u m ă r La sânu-m i vă h r ă n e s c ; N ici-când nu daţi uitării P ăm ân tu l s t răm oşesc!»

Un glas din d ep ă r ta re S trăba te-acum a l i n ;E-al Rom ei glas de m a m ă Din zări cu cer sen in :«Un graiu vorbit d e îngeri C a zestre eu v’am d a t ;Vorbiţi-1 deci cu fală,Păstraţi-i nesch im bat!»

C a tunetu l de vară Un tulnic din păduri T rezeş te văi şi dealuri,S trăba te munţii suri:«D e câteori suna t-am In v rem e de nevoi,Venit-au moşii voştri,T o t cete d e eroi I»

69

Şi n o ap tea din m orm in te S ’aude-adeseor i ,O tainică şop tire C e ’n suflet dă fiori:«Prin mii d e suferinţe Un n u m e v’am lăsat;Blăstăm, b lăstăm pe-acela C e neam ul şi-a uitat!*

Răsune aces t cântec Prin m unţi şi prin câm pii;T rezească inimi moarte,A prindă inimi vii.Iar cine n ea m şi ţară N em e rn ic va trăda,D ispreţu l şi b lăstămul Să fie p la ta s a !

Andreiu Bârseanu.

Lumină, fraţilor, lumină!Cine bâjbăe prin întuneric, în în

tuneric se va pierde, înghiţit de prăpăstiile lui.

Cine se slujeşte de întuneric, de întuneric să piară şi să nu se învrednicească de mila lui Dumnezeu.

Prin lumină s’a făcut cerul şi pământul : prin lumină trăesc popoarele.

De aceea, văzând întunecimile, care încunjurâ neamul nostru de pretutindeni, să zicem până la ultima suflare:

Lumină, fraţilor, lumină!Şi lumina, prin şcoală şi prin

carte vine, fraţilor Români din sate!A. C. Cuza.

71

La şcoală.V rem ea se sch im bă şi cu ea se înm ulţesc

şi ce rin ţe le vieţii.Alte gân d u r i şi alte păsuri f răm ântă m in tea

şi in im a o am en i lo r din zilele noas tre . Lupta p e n t ru traiu, p en tru p ân e a de toa te zilele e mai înverşuna tă , mai g rea . — C ei flămânzi, cei cu- tropiţi d e ned rep tă ţi le s tăpânilor n e o m e n o ş i strigă to t mai t a r e . . . G lasul lor de nem ulţum iţi s ’a- m e s te că tot mai d e s în cântecul v rem urilo r nouă.

Ţările m u lto r n ea m u r i sunt în floare, sunt p u te rn ice , iar o am en ii din ele trăesc mai feriţi d e nedreptă ţi , su n t mai la adăpos t de grijile zilei d e m â n e şi d e g reu l zilei d e astăzi.

Fiind cu toţii făpturile lui D u m n e z e u , ce- rându-i cu toţi d eo p o t r iv ă mila şi ocro ti rea p ă r in tească — ar fi să fim la fel împărtăşiţi d e b u nătăţi le şi bucur i i le acestei vieţi.

Şi dacă totuşi nu sun tem , pricina nu e a s e cău tă în îm pără ţia cerurilo r ci în vrednicia sau nevredn ic ia noastră .

Norocul, b u n ăs ta rea şi bucurii le şi le face o m u l s ingu r prin m u n c ă şi prin ştiinţă. C ine ştie să m u n c ea scă cu hărn ic ie şi cu p r icepere acela va avea şi ro a d e îm be lşuga te şi m u lţu m ire p e u rm a trudei sale.

D ar astăzi num ai acela ştie şi p o a te lucra cu spor, care e s tăpân pe învăţătură, ca re e îm- priet init cu p o ve ţe le cu p r in se în cărţi, căci cartea

cu în ţe lepc iunea ei p r im e n e ş te m in tea şi arată om ulu i calea sp re bunăs ta re . N eş t iu to ru l d e carte e ca u n drum eţ , care d ib u e prin în tunerec .

D a c ă neam ul nostru nu v rea să fie ca aces t călător, îm pre jm u it de în tuner ic şi pu r ta t în toa te părţi le d e noap tea neştiinţii, t r e b u e să înve ţe carte.

D e acee a fieştecare o m să-şi trimită copiii a şcoală, căci acolo se v o r îm păr tăş i d e b in e

facerile învăţăturii . Iar oam en ii cei mari, părinţii, cari au răm as neştiutori d e ca r te să ro a g e pe învăţători şi pe p reo ţi ca în D u m in e c i şi s ă rb ă tori să-i d e d e e cu cetitul şi cu scrisul, căci a învăţa nu-i ruş ine nici la bă t râne ţe . D oară om ul cât tră ieş te to t învaţă.

Iar când se va înmulţi nu m ă ru l ştiu tori lor de carte în sânul neam ulu i nostru , atunci vom în c ep e o n o u ă vieaţă cu mai mulţi sorţi d e izb â n d ă în vârtejul lup te lor om eneş t i .

Rom âni, învăţaţi carte, căci cine are carte a re Parte ! _____ Oct. C. Tăslăuanii.

Pentru ce e şcoala?Şcoala fraţilor, nu ne es te un d u şm a n , d u p ă

cum cred mulţi din noi, ci un p r ie ten bun, care prin învăţătorii ei nu vrea d ec â t b ine le şi feric irea noas tră .

S ân te m foarte greşiţi, când z i c e m . că n u mai cei ce v o r să se facă p reo ţi ori cine ştie ce s lujbaşi, trebuie să înve ţe carte. Nu, C ar te

73

t rebu ie să înveţe tot omul, d e or ice m eser ie ar fi el, căci f iecare v rea să trăiască, şi şcoa la ne învaţă cum să trăim.

M ultora cari învaţă carte li-e ru ş ine să mai s tea la co a rn e le p lugului şi a leargă d u p ă slujbe în oraşe, c rezând că în felul ăsta se v o r pricopsi.

N um ai fiind slujbaş nu poţi a ju n g e să fii fericit niciodată, căci cu leafa m ică cu care sân t plătiţi slujbaşii , de abiâ pot să-şi ţie zilele d e azi pe m âne. Un p lugar o d uce mult mai b in e decât cel mai de frunte slujbaş. Lui nu-i p asă d e n imeni, p e când slujbaşul azi e, m âne nu e, şi în to td e au n a stă c u frica în sân.

Şi din p lugari o d uc b ine num ai aceia cari ştiu carte şi se ţin de ea.

In alte ţeri, u n d e nu se g ăseş te o m care să nu fi învăţat Ia şcoală, lucrurile stau cu totul altfel. D acă te-ai d u ce la casa unui p lu g a r din G erm an ia (Ţara N em ţească) bun ăo a ră , apoi te m inunez i de cele ce vei v e d e a la el. C asa e încăpă toare , cu ferestrele mari, şi în lăuntru e o cu ră ţen ie d e ţi-e milă să calci pe jos. El ţine Ia cură ţen ie mai m ult decâ t la ochii din cap, fi indcă a învăţat din carte că: «Curăţenia e mama sănătăţii». Prin curte toate sânt aşezate cu rân- du ia lă şi nu vezi un fir d e guno iu . T o t din ca r te a învăţat p lugarul din G e rm a n ia că din g u n o iu se nasc o m ulţ im e de boale, şi de .aceea m ătu ră curtea mai în to tdeauna . Rar om s’ar găsi ca re să n’aibă p e lângă casa lui şi o g răd ină cu

tot felul d e po m i roditori, d e p e u rm a căreia are u n ven i t bunicel. La vite ţi-e mai m a re d ragu l sa priveşti, aşa de f ru m o a se sânt!

* j L a . m asă mai n ic ioda tă n ’ai să-l vezi m â n când m ăm ăl igă goală ori n u m a i ^erciu. El ştie ca d in as tea n u va p u te a că p ă tă nici o p u te re sa m uncească .

Iată d a r ce b ine a a d u s şcoala, aco lo u n d e o am en ii i-au în ţe les rostul.

Şi în ţara noastră , pe ici p e colo, se g ă seş te câte un p lu g a r că r tu ra r ca re o d u ce tot aşa^ d e b in e ca şi cel din G erm an ia . N u toţi m sa caţi ştiu carte şi !a noi o d u c bine, şi p r icina e că, d u p ă ce ies din şcoală, num ai pun m a n a p e carte cu anii.

C a r tea e ca şi fierul de la p lu g : dacă nu mai ari cu el, ÎI m ânâncă rug ina . D ac ă nu mai ceteşti d in când în când, nu n u m a i că stai pe loc, d a r uiţi şi Ce ştiai m ai înainte. Aşa că d u p ă câţiva ani de zile, a jungi să nu mai cu noşti nici o slovă. Şi ăsta e păcatu l cel m a re

- al nos tru . In timpul iernii, c â n d n ’avem d e lucru Ia cam p, să mai cetim prin cărţi şi prin foi şi sa nu ne p ie rd e m v r e m e a .d e p o m ană .

C u m vedeţi, iubiţi săteni, rostul şcoalei e b u n şi f rum os şi num ai cine-1 p r icep e poa te să-i fo loseasca. N u Ia slujbe să ne fie gându l , când n e tn m e te m copiii la şcoală, ci la p lugărie şi alte meserii, care sânt adevăra te izvoare d e fericire,

75

Spre altă şcoală.Mai de m ult p e v rem ea s trăm oşilo r noştri,

nu ştia nimeni- nici de şcoale nici d e gazete , ca astăzi. Pe v re m e a aceea cine ştia să d es lege m area taină a s lovelor şi mai avea şi darul de a cântă, eră cel mai d e frunte în sat, eră p o p ă şi n imeni nu p u te a să treacă pes te vo ia lui. P e atunci şi trăiau oam enii mai fără griji ca astăzi, cu toate că în cele mai m ulte părţi ale ţării ei erau slugile altora, — iobagi, cari n ’aveau decâ t sufletul în oase. O am en ii trăiau pe atunci în vârsta copilăriei. Căci în tocm ai p re cum copiii, p â n ă sun t sub p o ru n c a părinţilor n ’au griji multe, d a r nici ştiinţă şi pu tere , tot astfel înaintaşii noştri nu-şi bă teau capul cu lucruri mari, ei erau, bun i bucu roş i dacă-şi p u teau îm păca năcazuri le d e Joi p ână mai apoi.

Multe lucruri b u n e aveau bătrânii noştri, d a r şi de m ulte lucruri b u n e ei n ’av eau parte. T rupu l şi-l grijeau, dar m in tea le eră ca o ţarină nelucrată, în care n ’a pă truns n ic icând ferul ascuţit al p lugului şi în care cresc num ai bu ruen i d e tot felul. Şi aces ta erâ un lucru d e to t slab, căci omul nu lucră cu talantul p e ca re i l-a dat D u m n e z e u , ci îl în g ro p a în păm ânt, u n d e p r indea rugină. Acesta e râ chiar şi un păcat d in tre cele mai mari pe cari le pu tea săvârşi cineva. Căci nu numai trupul e lăsat de D u m n e z e u , ca o m u l să-I h răn e asc ă şi să-l îm brace, ci şi lum ina

76

mintii, ca re t re b u e cultivată p en tru -ca cu aju-

t0rU! e.‘ Să' i în te leag ă m e n ire a p e aces t p ăm ân t şi să în lă ture din calea sp re desăvârş ire pie- decile.

D e la o v rem e a trecut însă aceas tă vârstă a copilărie i şi în locul vieţii fără no im ă a venit o v rem e, în care oam enii au simţit că sunt d a tori a căutâ să lucreze nu nu m a i cu m ânile ci şi cu capul. A tunci s’au desch is p e n t ru doritorii d e a se lum ina şcoale, u n d e să înve ţe nu num ai d in g ra iu viu ci şi din cărţi p e lângă frica lui D u m n e z e u şi lucruri cari să-i u şu re z e om ulu i năcazuri le şi să-I înalţe pes te ele, p ân ă Ia cele m ai îna lte şi f rum oase gândiri , la cari de capul lui num ai cu anevo ie a r a junge. A tunci s’a născut v o rb a în ţe leap tă a R om ânulu i că om u l învăţat nu v ed e lu m e a asta num ai ca un s in g u r om, ci ca doi, — el are patru ochi.

M ulte şi m inuna te lucruri au învăţat şi oam en ii noştr i prin şcoale, mai ales aceia cari n ’au cău ta t în ele num ai în ţe lep c iu n e om e n ea scă ci şi d e cea dum neze iască . Aceştia, având carte, au avut şi par te d e lucrurile cele mai f rum oase p e cari le-a lăsat D u m n ez eu în lu m e pe seam a om ulu i , ca să se desfă teze într’ânsele .

D ac ă oam enii sunt astăzi aşa d e buni şi d e înţelepţi p rec u m îi vedem , asta e a se m ulţum i şcolii, şi dacă ei sunt şi aşa d e răi, pe d e altă parte, pricina e că şcoala încă n ’a ajuns aşa

77

depar te ca să facă din o m adevăra t fiu al lui D um nezeu . D ar d acă vom voi, vom p u te â face ca ceea-ce nu su n te m noi, să fie s trănepoţii noş tr i ; dacă ne vom trage b ine s e am a în faţa noastră şi a C e lu i ce ne-a făcut, vom pu teâ croî pen tru urm aşii noştri o lum e mai fericită.

C e ea ce mâi d e mult se în tâ lnea rar, azi se găseş te p re tu t in d en i ; od in ioară e ră num ai cine ştie u n d e câ te o şcoală — azi nu este sat care să nu-şi a ibă şcoala sa. D ar aces ta nu e lucru care să ne p ric inu iască n eapăra t o b u curie, căci în foarte m ulte locuri şcoala nu e a poporului, ci e a a l to ra ; în foarte m ulte sate şcoala nu e un lăcaş d e în ţelepţire ci un lăcaş de caznă t rupească şi sufletească.

P oporu l nos tru n ’a avut no rocu l să aibă în tot locul, u n d e i-ar fi trebuit, şcoale de ale sale, ci p rea a d e se o r i el a fost silit a u m b lă la şcoale u n d e nu-i place. Ştim cu toţii că d e o v rem e încoace stăpânirile lumeşti, cari azi sun t şi m â n e num ai sunt, au adus legi s t râm toră toare d e tot, cari ne op resc a ne lum ină aşa cum ar fi firesc. Prin atâtea sate astăzi şcoale le num ai sun t în stare de loc să înzes treze minţile micilor copilaşi, cari m â n e v o r fi bărba ţi în pu tere , cu cele t reb u in cioase spre înaintare.

D ar aces tea-s lucruri de mâni o m e n e ş t i . . . şi m â n e p o im âne va veni un vânt pu te rn ic care Ie va curăţî ' de p e faţa păm ântu lu i d e nici p o

m enire nu Ie va rămânea. C ăci D um nezeu l-aaC! , ^ ° ™ ân să înve ţe n u m a i rom âneş te . EI

a da t f iecărui p o p o r o l im bă şi a statorit le g ea ca f iecare p o p o r să tră iască în l im ba aceea.

, ^ n . U ng « r care n u şi-ar ştî şi nu şi-ar iubi l im ba lui, a r fi un o m ticălos şi n ’a r fi v redn ic mei d e ie r ta rea lui D u m n e z e u , căci as ta ar în s e m n a că şi-a bă tu t jo c d e legile Lui ce le sfinte.

T o t aşa şi cu alte p o p o a r e : f iecare t re b u e sa-şi c ins tească cu cucern ic ie le g ea sa şi l im ba sa Nici u n p o p o r nu-i s lo b o d să asu p re asc ă p e altul p r e c u m n im en i nu p o a te fi îm p ied e ca t de a iubi ce e al să u şi ce a m o ş te n i t p r in lim bă d e m o a r te dela străm oşii săi. Asta-i le g e lăsată d e D u m n e z e u : ce {ie nu-ti p lace altuia nu face.

N o i a v e m în c re d e re a că se ap ro p ie v rem e a in ca re riu vom mai avea m otiv d e a ne p lâ n g e ca nu ni se dă s lobozen ia d e a trăi aşa cum n e -a asat Tatăl cel ceresc. D a r când va ba te ceasul a c e la ? aceasta nu-i d a t minţii om eneşt i sa ştie. Sufletul nos tru sim te num ai că D u m n ez eu l d rep tă ţii nu-şi poa te uită de robii săi, ci p rec u m o d in ioa ră a scăpa t pe Israilteni d in tob ia eg ip teană,^ aşa va face să răsară şi în viitor soare le dreptă ţii sale pes te toţi deopotrivă . Şi p ăn ă atunci a v e m da to r ia a nu n e clătină în credinţă, ci d e a lupta, cu v rem e şi fără v rem e, îm potriva în- tLinerecuhii şi a ispitelor.

S fân ta noas tră biserică ne va .lumină g â n dii ile şi n e va dă tăria de a înfruntă toate în-

n

cercările cate n e v o r ii scrise, făcându-ne, prin suferinţele noastre , v rednic i d e a n e n u m i fii luminei.

Astăzi s tăm în ce le mai m ulte părţi rău cu şcoalele noas tre , în cari p o ru n c e s c alţii. Copiii noştri sun t chinuiţi cu învăţături d e prisos, învăţătorii se p lân g că nu m a i ştiu d e capu l lor d e atâtea greutăţi, părinţii p r ivesc cu d u r e r e cum le tânjesc pruncii, şi p e toţi n e -au ap u c a t îngrijorări mari. — Aici se po a te a ju tă nu m a i în- tr’un ch ip : p re tu t inden i să a d u c e m jertfe le cele mai mari pe cari le p u te m a d u c e ; să jertfim cu d rag banul nos tru p e n t ru m â n tu irea fiinţei noastre, să ce rem dela cei ce n e s tau în frunte pr iveghere neadorm ită , ca în v re m e a celei mai cum plite vijelii, şi să n e în tărim c red in ţa în d rep ta tea lui D u m n ez eu , ca re e în veacul veacului.

Să nu dăm banu l nos tru num ai p e lucruri d e prisos, ci să-I d ăm p e cărţi d e ru g ăc iu n i şi de poveşti din ca re să n e în tă r im ; să cetim g a zete le româneşti cari n e lum inează şi n e dau năde jde şi vieaţă — şi astfel întăriţi în d ragos tea noas tră de lim bă şi cinstind pe cei cu cari trăim laolaltă aşa cum n e c instesc şi ei p e noi, să aş tep tăm ceasul care, p e n t ru cei vrednici, va ba te mai cu rând d e c u m s’ar crede, — ceasul care ne va aduce , în toată dep l ină ta tea ei, o altă şcoală, adăpostul cel mai sfânt al sufletului nostru rom ânesc. Onisifor Qhibu,

80

Ţiganul fudul.— Anecdotă. —

F usese C u la ţiganul h o n v e d . P rinsese şi el câ teva cuvin te ungureş ti şi se c re d e a învăţat, m in u n e m are .- Se soco teâ el, că cum se mai s tee de v o rbă cu ai lui de-acasă , cari nu ştiu nici o b o a b ă ungureş te . A poi nici n u va stă d e v o rb ă cu ei, îşi zise ţiganul în fudulia lui. Şi cum a zis aşâ a şi făcut. C â n d a m e rs o d a tă acasă, in trând în casă le şi z ice la ai l u i : «io nopot» . Ai lui nu pricep n imic şi încep cu vo rbă bună, b u cu ro ş i că-1 văd acasă. D a r ţiganul nu v rea să ştie nimic. Din «nem tud» nu-1 po t scoate . Se miră ei ce să fie şi să tem, că odoru l şi-a p e rd u t minţile, dar od o ru l se p lim bă ţanţoş prin coc ioabă, dându-le să în ţe leagă că nu-i p lace şi nu se simte bine.

C u m păşeş te însă îndesat , că tăneşte , calcă p e o coc iorbă, iar coada luându-şi vân t îl p lesneş te p e ţigan d rep t în faţă că nu v e d e a decâ t scânte i verzi.

«Ai, trăznite-ar cociorbă» sb ie ră ţiganul pe nerăsuflate , uitând, că el nu ştie num ai u n g u reşte . Şi au b inecuvân ta t bieţii ţ igani cociorbă, care i-au ad u s m intea la Ioc o do ru lu i lor.

A şâ sunt şi între Rom ânii noştri o seamă, pari d u p ă c e ap u că a învăţă ceva l im bă străină, în p ros tia lor cred, că acea l im bă e mai cu c o a rn e d ec â t limba lor şi li-i ru ş ine să-şi mai v o rb e a sc ă lim ba maicii lor, ba se prefac că nici nu o cunosc . Astfel de oam eni au fost to td e au n a nişte ticăloşi, cari s’au făcut şi se fac de râs ca şi ţiganul C u la din poveste.

81

Fântâna vrăjită.Baladă.

Jos Ia fântâna dintre plopi Descânt-o vrăji toare.Se umflă apa, joacă stropi In asfinţit de soare.Se umflă apa, scade iar Şi parcă vrea să fiarbă,Se ’ndoaie plopii şi tresar Vrăjiţi de hâda oarbă.

Şi tot şoptind şi tot vrăjind Aruncă bobi’n sită,Se ’ndoaie plopii vâjăind Şi noaptea e sosită.Şi tot vrăjind şi tot şoptind Ea face-un semn cu mâna,Din plopi foi m oarte se desprind

• Şi clocote fântâna.

Legate-s apele de-acum Ea în um bră stă şi-aşteaptă.Un călăreţ trudit de drum Spre cei doi plopi se ’ndreap tă .Spre gura însetată el Găleata o apleacă,Bea apa descântată el,S’aruncă ’n şea şi pleacă.

Dar nici doi paşi nu face’n drum,Stă roibul sforăeşte,Şi două braţe-1 prind acum

. Pe călăreţ în cleşte.Se apără cu suflet stâns Şi luptă şi se sbate,Dar vrăjitoarea-1 ţine strâns Şi-i călăreşte’n spate.

Oalendarul „A«oc.a (j

Cu pintenii el bate 'n cal Stă zările să soarbă,Pădure , holde, vale, deal Se pjerd în noaptea oarbă.Şi’n zori de zi au fost găsiţi Acolo, la fântână,Şi cal şi călăreţ sdrobiţi D e goana cea păgână.

Voi fetelor, şi voi, feciori,La apă când v’aţi duce Suflaţi asupră-i de trei ori Şi faceţi sfânta cruce,Căci la fântâna dintre plopi Stă baba blestemată, —Şi nu desleagă zece popi Ce leagă ea odată.

' . Ş t. O . lo s i f .

Un pas greşit.In d im inea ţa acee a d e O c to m v rie în satul

L u n cu şo a ra erâ p lânset şi je lan ie multă. N o a p te a căzuse b ru m ă groasă , şi răsuflul iernii care s e apropia , se s im ţea tot mai asp ru . Cirezile d e vite ieşiră târziu la păşune. în por t i ţe s tă teau pr iv ind d u p ă boii albi şi vac ile roşca te mulţi bărbaţi , îm brăcaţ i gata d e d ru m înde lungat . Ei erau trişti şi plini d e gânduri . P r iveau p en tru cea din u rm ă oară poate, d u p ă v itele lor, cari se a p ro p ia u tot mai mult d e capătu l satelor, d e locurile d e păşune. Părea că se d esp ar t acei barba ţi tăcuţi d e o m are b ucu r ie a vieţii lor.

83

Cirezile nu se mai vedeau, şi ei stăteau încă în portiţe.

D ar plânsetul d e prin case, îi deslipi în u rm ă din portiţe. F em eile cu ochii storşi d e lacrimi mai ad u n a u cele din u rm ă lucruri în lada mare , pe care bărbaţii o vor d u ce d ep a r te pes te m are . Copiii mai mărişori cercau să-şi înăbuşe plânsul, iar cei mai mici p r iveau plini de mira re la învălmăşala din casă.

P este şaptezeci de bărbaţi aveau să plece în d im ineaţa aceea p e drum uri neu m b la te şi a m eţi to r de înde lungate , spre păm ântu l A m e- ricei, care a trage ca o vrăjitoare rea, to t mai mulţi oam eni sp re sânul său.

C u lese ră cucuruzele, îşi făcură rost de banii călătoriei, şi tot am ânaseră ziua plecării, deşi e ra u hotărîţi din primăvară, să plece cât ce-şi v o r a d u n ă roade le hotarelor.

Vie-o zece capi de familii erau d e trei ani în lu m e a cea nouă, şi în iarna trecută scriseră d e multeori acasă să m eargă şi alţii, oricât de mulţi, că se câştigă acolo bani frumoşi.

Sătenii se vorbiră , se chibzuiră şi în prim ă v a ră peste şaptezeci se hotărîră să-şi cerce norocu l.

Şi acum plecau. Oricât le păru d e uşoară m ai înainte depă r ta rea aceasta din satul lor, a c u m îşi sim ţeau inima g rea şi ochii umeziţi. S im ţeau m area taină care-i leagă de satul, d e ca

ii*

84

sele, d e sărăcia lor. S ă po rneş ti d e o d a tă aşa într’o lum e necunoscu tă , să-ţi laşi în p ă ră s ire nevasta şi copiii, să nu mai treci p e cu ta re hudiţă din sat, să nu mai asculţi sfânta slu jbă în bisericuţa dela voi, să nu mai stai d e sfat cu prietini vechi, n u e u ş o r p en tru nici un o m în lu m e a asta. Z ăda rn ic îşi z iceau că vor m u n c i mult, vor trimite ban i acasă, că ’n sfârşit iar se v o r întoarce, inim a lor răm â n eâ to t g rea şi faţa lo r to t plină d e gân d u r i . Şi cu cât se a p ro p ia u mai ta re de g ara u n d e aveau să se u rce în tren, tristeţa rece le ap ă să to t mai tare sufletele .

N ev e s te le ofilite v en iau tăcu te p e lângă ei, cu copiii d e m ână. D a c ’ar fi fost d u p ă v o inţa lo r i-ar fi în tors acasă de-aici de la gară, pe bărbaţii cari acum începu ră să înch ine din plo- ştele cu vin. însă, acum, eră zadarn ică orice înce rca re d e a-i aba te din ho tă r î rea lor. ;

De-aici şi din satele vec ine nu se mai miră n im en i că pleacă atâţia o am en i la America. E rau sate sărace, cu p ăm ân t puţiri, şi cei ce se d u se se ră mai înainte, tr imiseră acasă bani frumoşi.

D a r se mira toată lu m e a că se duce şi D inu A lbu din Luncuşoara . El eră în tre f run taşii satului, om de patruzeci d e ani, b ine legat, om cu v o rb a şi cu gându l a ş e z a i A veâ num ai doi copii, şi p en tru aceşti do i aveâ avere d e stulă. în vecini cu el eră o curte şi-o grăd ină părăsită d e vânzare, averea u n o r orfani trecuţi

85

prin România. N evasta Dinului, lelea A nuţa, de cum în ţe lese că p leacă din sat mulţi bărba ţi Ia America, a începu t să-l în d e m n e şi p e Albu. întâi aşâ cu v o rb e depăr ta te , spu n â n d u -i d esp re banii frumoşi ce se p o t câştiga în lum ea nouă, apoi văzând că D in u tace, p r in se curaj şi-i spuse l im pede gându l ce-o m unceş te .

«Acuş ni-s copiii de ’nsurat, D inule . C asa noastră-i bună, e d e piatră, dar nu v o m pu tea aşez ă aici p e a m ân d o i ficiorii. Şi vom mai avea po a te şi noi zile multe. C u r te a din vecini şi g răd in a ne-ar p r in d e foarte bine. O casă nouă d e p iatră aici lâ n g ă noi, a r stă frumos».

— O să v ed e m . D ac ă ne-ajută D u m n ez eu din banii adunaţi şi din cari îi vom mai a d u n ă p u te m cum pără şi curtea, pu tem zidi şi casă», zise bărbatul.

D ar fem e ea nu voiâ s’audă că se v o r atinge d e banii strânşi cu multă t rudă în douăzec i şi doi d e ani d e c â n d sunt cununaţi. Banii aceia v o r trebui să răm â n ă — zicea — p en tru zile n eg re , pen tru anii bătrâneţe lor.

«Apoi atunci cum vreai tu să cu m părăm cu r te a şi să zidim casă?»

— Să-ţi spun . T e duci şi tu cu ceialalţi o a m e n i în America. Eu, cu ficiorii, lucrăm moşia ca şi când tu ai fi acasă. în câţiva ani câştigi cât să pu tem să ne împlinim gândul, şi te întorci acasă»,

D inu atunci i-a ars o palm ă, în tâ iaoară în viaţa Iui. «N’am eu şi n ’avem noi cu ce trăî aici? Să m ă fac d e ba t jocura lumii şi să-mi p ă răsesc satul şi m oşia p en tru câ teva sute mai m u lt? Tu, să vede , ţi-ai p ie rd u t m intea . Şi apoi în ficiori nu m ă p rea razim încă. S un t băieţi».

Lelea A nu ţa din seara aceea, va fi fost pe la B obo tează , n ’a scăpat o s in g u ră zi să nu-i facă traiul am a r în casă lui n e n e a D inu Albu. Nu-i mai p o m e n e a d e A m erica, d a r în toa tă z iua află o sută de pricini d e ceartă. R ăuta tea şi c iuda o fierbea ziua şi n o a p te a şi-o făcuse s labă şi urîtă. N im ic nu eră b ine ce făcea D inu, ce sp u n e a eră rău spus, şi eră destul ca să-şi a re te o dorinţă, ca nevasta să iese deo d a tă cu zece, toa te potrivnice.

Lelea A nuţa nu-şi p ie rd u se mintea, d im p o trivă şi-a aduna t-o toată cât-o avea, şi-atâta l-a fiert p e bărbat, p ână ce aces ta începu să-şi u rască casa. Ştia el unde-i b u b a cea rea, din ca re vin toa te răutăţile, şi a şa pe Ia S ânz iene îi z ise :

«Am să-ţi fac pe voie nevastă . N um ai pe u rm ă să nu fiu eu judecat».

Şi aşâ plecase pe d rum uri depăr ta te şi n e n e a D in u cu ceialalţi săteni. N u înzădar se zice d in bătrâni, că g u ra muierii e a rm ă n e împăcată.

87

în iarnă prin d u lc e le C ră c iu n u lu i în c e p u ră să sosească cele d intâi sc r iso r i d in A m erica . Unii nimeriră bine , d in s ă p tă m â n i le din tâ i aflară de lucru, alţii nici p â n ă la scrisu l a c e lo r e p i stole. Dinu Albu, ca o m c u ca r te , lu c ră d in s ă p tămâna întâi, şi sc r isese a c a s ă to a te c iudăţen ii le lumii noaue. Scria că în do i- tre i ani a re să adune frumoasă avere . D a r cei d e -a casă să fie cuminte, şi mai ales n e v a s ta să ţină b in e în frâu pe cei doi ficiori, în cari D in u n u p u te a să aibă o mare în c re d e re , c u n o s c â n d u - le s lăb iciunile încă de când eră acasă . în s ă în d e m n u l acesta din urm ă e ra cu to tu l d e g e a b a . Lelea Anuţa de când se în c e p u r ă şe ză to r i le în serile de iarnă, n’a mai a v u t o s in g u r ă zi b u n ă cu f iciorii. începură să b a tă c râ şm e le , şeză tori le , ba, ce-i mai rău, d iavolul îi î n d e m n ă să se în c u rc e cu unele femei fără d e D u m n e z e u , a c ă ro r b ă r baţi erau duşi în lu m e a c e a n o u ă . Şi n o a p te de noapte piereau saci d e g r â u şi d e cucuruz , ch iar şi paserile din curte . Şi, cei doi, ne m ai v o in d să ştie nimic de p o ru n c i l e m a m e i lor, tră iră ca nişte blăstămaţi p â n ă în p r im ă v a ră .

Lelea A nuţă nu-i s c r is e se n im ic lui D in u de purtarea ficiorilor. C r e d e a că în d a tă ce va da cap de pr im ăvară şi se va în c e p e m u n c a p e câmp, ficiorii ei se v o r d â la b razdă .

Nădejde zadarn ică . S e v e d e că b ie tu l D in u îşi cunoşteâ oam enii şi a v e â d e ce să se team ă.

88

Ficiorii a ju n seră în certe mari cu maică-sa, b a la sf. G e o r g e ven ind beti acasă, îi traseră şi o sfântă d e bătaie .

A ra tu l a mai m ers cum va, dar, celelalte lucrări au răm a s baltă. La sapă, la secere , Ia fân, le lea A n u ţa lucră cu oam en i p e plată, iar vo inicii ei zăcă re au pe la um bră .

R o a d ă în anul acela fu sese slabă, iar p e m o ş ia D inu lu i ap ro a p e nimic. D in banii a g o nisiţi se che ltu iră mulţi cu lucrătorii, iar cei doi ficiori s tă teau zile întregi la p â n d ă să vadă u n d e a s c u n d e m a m ă-sa banii.

Şi, în anul al doilea, într’o b u n ă d im ineaţă le lea A nu ţa , îngrozită d e m oarte , se trezi într’o b u n ă d im in ea ţă şi fără bani. V re-o pa tru săp tă m ân i ficiorii n ’au mai dat p e acasă.

A c u m lelea A nu ţa se hotărî , în cu lm ea des- nădejd ii , să-şi c h e m e bărba tu l acasă. Să nu-i s p u n ă n im ic din cele întâmplate , ci să-i scrie că-1 d o r e ş te şi că-1 aşteaptă.

în s ă în sat au fost destu i o am en i cari să-l în cunoş t i in ţeze p e D inu Albu d esp re p răpădu l de la el de-acasă . Şi astfel lelea A nu ţa a avut ce se boci , c â n d primi scrisoarea ac ea s ta :

« D e ce m ’am temut, nu am scăpat. Eu cu n o ş te a m porn iri le băieţilor, cari am ândo i sam ănă cu t ine ca d o u ă picături de apă. Adu-ţi am in te c u m ai fost şi tu, până când te -am pu tu t p u n e în frâu. P e cât eşti acum a d e scum pă, pe atât

sgai fost de mână sp a r tă o d a tă . D a r e u v o iu a v e a acum odată minte. A m aici p la tă b u n ă , a m p u s bani de oparte, dar n u m ă în to r c p â n ă nu-ti vei face ficiorii oameni d e o m e n ie , şi n u ve ţ i a d u n ă averea prădată. Eu, d e r ă m â n e a m acasă , ş t iam să-i stăpânesc. D ar tu ai v ru t to t m a i m ult . V o m vedea acum cine se v a s ă tu ra » ?

De-atunci au t re c u t z e c e ani. D in u A lb u nu s’a mai întors acasă . S p u n o a m e n i i cari vin că-i sănătos şi cu v o ie b u n ă . D a r în c a s a lui din Luncuşoară şa d e azi al t r o m â n , le lea A n u ţa căruntă şi. îmbătrânită t r ă ie ş te p e la n e a m u r i , iar cei doi ficiori s lujesc cu lu n a la o raş , la un magazin de bucate. /. Agărbiceana.

Vulpea şireată.Odată lupul, u rsu l şi v u lp e a se în to v ă ră

şiseră şi plecaseră d u p ă câş tig . Ei se le g a se ră că ce va căpătă f iecare, să-l îm p a r tă câ teş- tre i .

Ursul şi cu lupul f u ra s e ră u n s tu p c u m ie re , iar vulpea şterpelise, c ine ş t ie d e u n d e , n iş te peşte proaspăt. A c u m r ă m â n e a ca să facă îm- părţania de frăţie.

Toate ca toate, d a r vu lp ii nu-i fu g iâ d e Ioc gândul dela m ie rea d in s tu p şi îşi f ă c e a to t m e reu planul, cum ar p u te a s ’o m ă n â n c e e a toată.

90

In fine, se p u n e vu lpea şi face din peş te fel d e fel d e mâncări şi pof teş te şi pe cei doi prie ten i ai ei. Se d u ce să-i chem e .

«Hai, cum etre, zice vulpea, hai să m â n căm astăzi la mine, căci am gătit n işte mâncări bune , cât se poa te d e b u n e , şi m â ine o m m â n c â şi m ie rea voastră.»

V u lp ea şireată, cu linguşeli, făcu p e urs şi p e lup să u rm ez e d u p ă zisele ei.

«De, cum ătră, ră sp u n se lupul, să m erg e m , d a r m ai întâiu să a s cu n d e m stupu l cu m ie re undeva .

— A, veniţi d u p ă mine, cum etre , şi u n d e v’o iu învă ţă eu să-l ascundeţi, nici m u ş te le n ’au să-l găsească , zise vulpea».

U rsul luă stupul în b ra ţe şi o urm ară. Ea îi d u se în nişte tufişuri şi le arătă o sc o rb u ră în tr’o salcie bătrână, u n d e erâ v izu ina ei. A colo a scu n se ră stupul, fără bănu ia lă şi p lecară tu s trei să p rânzească la ju p ă n ea sa vulpe. Ea nu mai p u te â de bucurie , c’a p u tu t să u n ească pe cei do i- to v a ră ş i d u p ă g â n d u l ei.

M ai la o parte, vu lpea av e a m asa gătită cu fel d e fel d e mâncări, al că ro r m iros făcu ră p e cei doi mosafiri să se b u c u re tare.

S e aşezară la m asă şi în c ep u ră să m ăn ân c e cu lăcom ie, mai ales lupul, iar ju p ă n ese i vulpi, nu-i v e n e a să şadă la un loc, cu gân d u l la s tupu l cu m iere . Se tot învârtiâ şi nu ştiâ cum să facă

91

să se vadă la s tu p u l cu miere. T o t învârtin- du-se şi tot p lănu ind cum ar pu tea să se furişeze de cei doi prieteni, numai, iacă-tă v ine o coţofană într’un p lo p aco lo la ei şi în c e p e să câ n te : «Caţac, caţac, c a ţa c . . .

— Mai stai puţin , zise vulpea, că m e rg ; tocm ai am nişte musafiri la masă.

— Da unde, te chiamă, cum ătră ? în trebă lupul şi ursul miraţi.

— U n d e! ci-că să m ă duc să b o te z un fi- nişor, răspunse vu lpea.

— Atunci, du - te cum ătră, că stăm noi p ână vii şi d-ta, u rm ă lupul şi ursul».

Vulpii atâta îi trebui şi se făcu nevăzută pr in tufişuri, o p r in d u -se tocm ai la stupul cu miere. M â n că ce m ânca din m iere şi se în toa rse înapoi. C â n d venî, cei doi prietini o în trebară:

— «Cum ai pus, cumătră, num ele finu lu i?— Iacătă cum să-i p u n ! început-, r ă sp u n se ea.Mai trece, ce mai trece şi ar vine o co ţo

fană, şi iar în c e p e ; «Caţac, caţac, etc.— Ia mai staţi, cum etre , aci, că m ă mai

d u c să mai bo tez 1111 fin, că nu-mi dau pace». Şi cât ai clipi oda tă se făcîi iarăş nevăzută. M â n c ă ea ce mai m âncă şi se înapoie iară.

«Ăstuia cum îi puseşi num ele cu m ătră? o în tre b ă ursul.

— «înjumătăţit•», răspunse şireata vulpe.D ar nu trec câteva clipe şi iară vine o co

ţo f a n ă şi în cep e : «Caţac, caţac, c a ţa c . . .

Mai aşteptaţi, cum e tre , că m ă d u c să mai bo tez un fin, că altfel nu-m i mai dă pace» şi v u lp e a iară se făcu nevăzu tă , o p r indu -se la stupu l cu miere. A cum m ă n â n c ă ea m ie rea toa tă şi c â n d se înapoiază şi o în trebară cei doi p r ie tini cum i-a pus n u m e le şi finului ăstuia, r ă s p u n d e plină d e m â n d r ie :

— Lins-prelins Cu fundu-n sus.

In fine sfârşesc ei cu ospăţu l şi se d e s part, ca a d o u a zi să se d u c ă să m â n â n c e şi m ie rea din stup.

A d o u a zi, când se d u c la stup, stupul go lşi cu fundul în sus şi lupul şi cu ursul se luarăla ceartă, bănu indu -se unul p e altul; vu lp e a nuo rab d ă g u ra şi cum ăştia doi se certau, în c e p e să z i c ă :

— Lupul şi ursul las’ să batăCă Vulpea şireată, a m âncat mierea toată

~ Ce-ai zis, cu m ă tră ? în trebară cei doi prieteni. Vulpea şireată tăgădu i, că n ’a zis nimic. E a însă nu-şi pu tea ţine de loc g u r a şi iar u r m ă :

— Lupul şi ursul las’ să bată.Că Vulpea şireată, a mâncat mierea toată.

Atunci înţe leseră b ine lupul şi cu ursul ce a zis şi se luară d u p ă ea s’o p r in d ă ; dar vu lp e a care era ap ro ap e d e vizuină, num ai d ec â t să facu nevăzută. Lupul şi cu ursul se încerca ră să intre d u p ă ea în vizuină, d a r nu putură.

Atunci făcură ei un cârlig şi-l b ăg a ră p e gu ra vizuinii să o apuce , d a r c â n d o apu c a ră

03

de picior cu cârligul, ea în c ep u să zică din vizu ină : •

«Trage-ti, trage-ţ i să-mi scoateţi rădăc inile copacului d in casă».

Ei când auz iră aşâ îi d e te ră d ru m u l şi bă- ga ră cârligul a d o u a o a r ă ; , atunci n im eriră şi apucară de o rădăc ină şi în c ep u ră să tragă. Şi- reata vulpe, cum văzii asta, în c ep u să se v a i te :

— Aoleo, p ic ioruşu l m e u ! aoleo, pic ioruşulm e u !

Lupul şi ursul cu m auziră aşâ, începu ră să t rag ă cât putură, c re zân d că au să o t rag ă afară. T rase ră ei, se opintiră , p ân ă când se r u p s e cârligul şi când scăpa ră se loviră aşa de ta re cu capete le d e un copac, că p e dată muriră.

In urmă, v u lp e a ieşi din vizuină, mai trase un joc pes te ei, le zise veşnica p o m e n ire şi p lecă d u p ă alt c h i l ip i r ! . . . iar e u :

Invălii tăciunii pe foc.Şi spusei ce ştiui tot.

Marin /. Pop eseu.

Poezie poporală.Potec verde din pădure, Tivit cu boabe de mure Şi cu tufe de alune,Mergi pe el şi nu te spune. Dar cărarea de pe plai Te-arată ce gânduri ai.

Iosif S te rca -$ u lu fu .

i Iosif Sterca Şuluţu.In p r im ăvara anului 1911, la 31 Martie

nou, a închis ochii, sp re vec in ică od ihnă , v red nicul p reşed in te al «Asociaţiunii», Iosif Sterca Şuluţu, care a fost un sprijin itor al a şez ăm â n tului nostru chiar dela în te m e ie rea lui, iar în cei zece ani din u rm ă l-a câ rm uit cu în ţe lepc iune şi d ragoste părin tească , mai întâi ca v ice-preşe- dinte, apoi ca preşed in te .

Iosif S terca Ş u lu ţu a fost v lăstarul unei familii fruntaşe din M unţii A pusen i , d in ca re a ieşit şi mitropolitul Blajului A le x a n d ru S terca-Şuluţu. S’a născut în C â m p e n i , la 10 S ep te m v r ie 1827, şi a trăit până la adânci b ă t râ n e ţe — 84 d e ani— iubindu-şi n ea m u l şi le g ea s trăm oşească . Mai întâi a - fost slu jbaş al stăpânirii, a ju n g â n d să fie într’un rând chiar şi v ic işpan al com ita tu lu i Ce- ta tea-de-baltă; mai p e u rm ă a fost ju d e c ă to r la tribunal. In aces te slu jbe şi-a împlin it datoria cu acurateţă, şi c insteâ p e ţăranii rom âni , cari veneau la el, ca la orice s lu jbaş mai înalt cu jalbe şi cu năcazuri. Din pric ina s im ţem in te lo r lui româneşti, mai marii lui nu-1 v e d e a u cu ochi buni, şi, la 1881, a şi fost silit să iasă d in slujba statului. D u p ăc e a ieşit din slu jba stăpânirii , v rem e de 30 de ani, a lucrat num ai p en tru p o porul său mult iubit , în d e m n ân d u - l , cu fapta şi cu scrisul, sp re cele bu n e , sfătuindu-1, ajutându-1 şi când eră d e lipsă ch iar şi mustrându-1 pentru greşeli. N ’a fost v re-o p o rn ire f ru m o a să ro m â

95

96

n e a s c ă la ca re el să n u fi da t m â n ă de ajutor, fie c u sfatul, fie cu obo lu l său.

F ie iertatul p re şe d in te n ’a fost num ai om iu b i to r d e fap te bu n e , el a ş tiut să învârtă şi p e a n a cu m ultă p r icepere . A scris mai ales d e s p r e viforul în tâm plări lo r din 48, la cari a luat pa r te ca flăcău de 21 d e ani. In amintirile lui, p e cari le n u m e ş te «Memorii», ne pov es te ş te lup te le R om ânilo r din M unţi i A p u sen i cu U n gurii, apo i pusti irea A b ru d u lu i şi alte lucruri d e p e ace le vremuri. A mai scris o carte în t re a g ă d e s p re Craiu l munţilor, A v ra m Iancu, ca re la 48 a fost căpitanul oştirii ro m â n e , ce a săvârş i t a tâ te a fapte d e vitejie, ap ă râ n d drep tu r i le n e a m ulu i nostru .

C e ro m ân b u n a fost Iosif S terca Ş u lu ţu to a tă v ieaţa Iui, se po a te v e d e a şi din v o rb e le ce le-a rostit în Sibiiu la o ad u n a re m are r o m â nească , p e care o c o n d u c e a ca p re şe d in te al «Asociaţiunii». La această a d u n a re a zis: «Noi nici că intrăm în raiu, dacă nu putem intră ca Români, cu limba şi legea noastră strămoşească».

«Asociaţiunea» l-a în m o rm â n ta t cu m u ltă ja le p e aces t v rednic b ă rba t al neam ulu i nos tru , a şezându-i trupul spre vecinică od ih n ă în ţinti- r im ul bisericii unite din Sibiiu. P ro h o d u l l-a slujit chiar înalt Preasfinţitul mitropolit Dr. V ictor M ihalyi din Blaj, îm p re u n ă cu op t preoţi .

___________ O. C. T.

/

yo

Andreiu Bârseanu.A d u n a re a g e n e ra lă a «Asociaţinnii», care

s ’a ţ inu t în vara anului t r ec u t (1911) la Blaj, a ales, în locul m ult jălitului Iosif S terca Şuluţu, ca p re ş e d in te p e d-1 A n d re iu Bârseanu, profesor în Braşov. D-1 A n d re iu B â rsea n u p ân ă acum a fos t v ic ep reşe d in te al «Asociaţinnii» şi, în cei d in u rm ă 5 ani, dânsu l a c o n d u s cu multă înţe le p c iu n e adunăr ile ei gen e ra le , ce se ţin în fieşte ca re an în câte un o raş mai m are locuit d e Rom âni. Cuvân tă ri le ce le-a rostit la aceste ad u n ă r i g en e ra le au fost a şa d e frumoase, că

. lumea-1 ascultă cu sfinţenie, ca p e un al do ilea Ion G u ră d e aur. V orba d-lui Bârseanu e du lce ca un fagu re d e miere, iar g ân d i re a d-sale e aleasă ca grâu l curat. O ri în ce parte a fost, p re tu t in d en i a trezit însufleţire şi d ragos te de neam .

D-1 A ndre iu B ârseanu s’a născut în Dârste le- Braşovului, la 17 O cto m v rie v. 1858. Tatăl d-sale a fost un p reo t cinstit nu num ai d e satul p e ca re l-a p ă s to r i t , , ci de toţi Românii, cari l-au cunoscu t. P e s ingurul fec io r ce l-a avut, l a pu r ta t mai întâiu la şcoale le d in Braşov, apoi l-a tr imis la Viena şi în M ü n c h e n , în Ţara N e m ţească, de unde s’a întors cu multe învăţături f iu m o a se şi cu d ep r inde r i bu n e . C u m s’a în- to is din străinătate a şi fost ales p rofesor la şcoale le din Braşov, u n d e treizeci d e ani î m pliniţi a p ropovădu it d rag o s te a de carte, a c rescu t

99

rânduri-rânduri d e băieţi, invăţându-i cum să-şi iubească limba, legea şi m oşia s trăm oşească .

In v rem e a cât a fost dascăl a scris mai multe cărţi şi a ad u n a t din g u ra p o p o ru lu i doine, strigături, co l inde şi g lum e, cari sun t cele mai f rum oase din tre toa te câte s ’au ad u n a t Ia noi.In «Biblioteca p o p o ra lă a Asociaţiunii» din anii viitori v o m şi tipări câ teva din tre ele. Afară de aces tea a mai scris m ulte poveţe fo lositoare p en tru popor, pe care-l iubeşte ca un adevăra t . părinte.

înainte de a fi ales p reşed in te al «Asociaţiunii», cel mai înalt a şezăm ân t de învăţătură din Bucureşti (Ţara Rom ânească) , care se ch iam ă «A cadem ia Rom ână», l-a ales între m em brii ei. D e această cinste se bucu ră foarte puţini dintre cărturarii noştri.

Acum, d u p ă c e ad u n a re a g en e ra lă din Blaj, l-a ales p re şe d in te al «Asociaţiunii», a părăsit Braşovul, şi s'a m utat la Sibiiu, ca să poată cârm ui mai b ine treburile acestui aşezăm ânt, care lucră num ai pen tru lum inarea şi îna in tarea neam ulu i nostru.

D u m n e z e u a vrut ca în fruntea «Asociaţiunii» să ne trimită un bărba t aşa de înţelept şi de aceea Lui trebu ie să-i m ulţum im că ne ocroteşte în zile grele, cum sunt cele d c as tăz’, când numai prin învăţătură mai pu te m trăi ca Rom âni pe faţa păm ântului.

_ _ _ _ _ _ 7*

101

Dr. Vasile Suciu.Prin a leg e re a d-Iui A ndre iu B ârseanu de

p reşed in te al «Asociaţiunii», scaunul de vicep reşed in te a răm as gol. A d u n a rea g en e ra lă din Blaj, du p ăc e s ’a sfătuit că oa re cine d in tre cărturarii noştri a r fi mai v redn ic să o c u p e acest scaun, s’a oprit cu g ându l la un fecior d e ţăran d in Ţ ara Făgăraşului, care a învăţat întâiu şcoa- lele din Blaj, apo i sfânta teo log ie în Roma, m a re a cetate a s trăm oşilo r noştri Rom ani, u n d e să trimit num ai băieţii deschişi Ia minte. A cest fec ior de ţăran, astăzi e canon ic în Blaj şi se ch iam ă Dr. Vasile Suciu. E o m încă tânăr, abia d e 39 de ani, d a r e un om de ispravă şi învăţat, mai cu s e a m ă în ştiinţa b isericească. A scris vre-o şase cărţi d e sp re învăţăturile b isericeşti şi e cu n o scu t ca unul d in tre cei mai h a r nici şi mai credincioşi slujitori ai altarului.

Poezie poporală.- Vai, badeo, frumos mai eşti

Şi nu te ştiu al cui eşti.Nu ştiu ce maic-ai avut D e aşa frumos te-a făcut Şi te-o ştiut legănă

De ţi-e gura ca fraga, Când începi a sărută Nu mă mai pot sătura Ca de vin dulce toamna Şi de somn primăvara.

Ion Maiorescu,

103

loan Maiorescu.Când şi-a serbat în vara anului 1911 Aso-

ciaţiunea noastră iubileul de 50 ani, s’au rostit frumoase cuvinte de aducere aminte despre loan Maiorescu, dela naşterea căruia se împliniseră tocmai o sută de ani.

loan Maiorescu s’a născut în Bucerdea, lângă Blaj, la anul 1811, din familia Trif, care eră' înrudită cu familia vestitului p rotopop Petru Maior din Reghin. Mai târziu tânărul loan Trif îşi luă numele de ioan Maiorescu. El a învăţat la şcoalele cele înalte din Blaj, Cluj, Pesta şi Viena. La vârsta de 25 ani a trecut în Ţara Românească şi s’a făcut profesor de istorie la Craiova. Acî s’a căsătorit cu Maria, sora protopopului Ioan Popasu din Braşov.

în anul 1848, când au început a se mişcă popoarele, pe Ioan Maiorescu l-a trimis guvernul Ţării Româneşti în străinătate, pe la Viena şi prin Ţara Nemţească, să câştige prietini şi sprijinitori pentru neamul românesc.

Erau timpuri foarte primejdioase pe atunci. C ând a trecut Maiorescu prin Pesta, Ungurii l-au prins şi I-au ţinut închis câtăva vreme. Dupăce a scăpat din închisoare, s’a dus să se înţeleagă cu miniştrii din Viena, ce e de făcut. Aceştia însă nu i-au putut da nici un sfat, căci nu ştiau nici ei, unde le este capul. Eră însă pe vremea

104

aceea în Ţara Nemţească un ministru înţelept şi îndrăzneţ cu num ele Schmerling. Acesta a ajutat, cât a putut, pe loan Maiorescu şi pe Români.

Cât a stat loan Maiorescu prin Viena, şi-a dat silinţa să ajungă la o înţelegere cu toţi d e putaţii Românilor din Ardeal, Banat şi Bucovina. Aceştia au făcut, toţi împreună, la 1849 o rugare frumoasă cătră împăratul, să-i îngăduie pe Românii ardeleni, bănăţeni şi bucovineni a fi toţi laolaltă sub o singură căpetenie aleasă din sânul lor, dar sub ascultarea dom nitorilor Habsburgi. Dorinţa aceasta a Românilor nu s’a putut împlini, fiindcă erau mulţi pismătăreţi, cari spuneau, că Românii, dacă se vor aduna toţi la olaltă sub o căpetenie din neamul lor, vor fi prea tari şi vor primejdui împărăţia. Cu toate că acestea erau numai nişte vorbe scornite, se vede, că la locurile prea înalte Ii s’a dat creză- mânt.

D upă potolirea răsmiriţii a umblat. loan ^ aîOT.^cu ; prin^Munţii-Apuşeni, .să cerceteze lor curile, pe unde s’au luptat cu vitejie Românii, şi să . afle întâmplările mai însemnate din anii 1848—9. Toate întâmplările acestea le-a scris apoi în limba germ ană şi le-a publicat în nişte cărţi, ca să ştie lumea, câte jertfe au adus Românii ardeleni, sub conducerea lui Avram Iancu, pentru apărarea tronului împărătesc.

105

Apoi s’a întors iar la Viena, unde i s’a dat slujba de tălmăcitor al legilor împărăteşti de pe nemţie pe limba românească. In slujba aceasta a rămas până la 1857, când în urma unor pâri fără temeiu cei din Viena i-au dat drumul, plă- tindu-i leafa pe doi ani înainte.

Cu sufletul plin de mâhnire şi de amărăciune pentru nedreptatea, ce i»s’a făcut, a plecat în călătorie pe la Românii din Istria. Călătoria sa întreagă o descrie apoi într’o carte. La urmă s’a aşezat iarăş în Ţara Românească, munciud cu râvnă pentru înălţarea şcoalelor de acolo la o stare mai bună şi mai înfloritoare.

La vârsta de 53 de ani (în 24 August 1864), s’a stins vieaţa lui sbuciumată şi plină de fapte mari şi îndrăzneţe. Se vorbeşte, că Românii din Craiova, în semn de aminiire recunoscătoare, îi vor ridică un m onum ent în oraşul lor. Ioan Maiorescu a avut un fecior: Titu Maiorescu, om foarte învăţat, fost profesor la universitatea din Bucureşti, iar astăzi ministru al Ţării Româneşti. __ ___^ ^__

Poezie poporală.Dorul meu m ândro şi-al tău Impreune-1 D um nezău ; Dorul meu şi-al dumnitale Facă-1 D um nezău o floare.

106

Gheorghe Bariţiu.A fost unul dintre cei mai învăţaţi şi mai

harnici oameni pe cari i-am avut în veacul trecut. S’a născut în Ju cu l-d e jo s (ţinutul Clujului) la anu! 1812. Aşadară în anul acesta se împlinesc tocmai o sută de ani dela naşterea lui. EI a făcut mult bine pentru Asociaţiune. La întemeierea ei, el a lucrat statutele, el s’a îngrijit de soartea ei, lucrând din răsputeri pentru înflorirea ei până Ia sfârşitul vieţii sale. Timp de 28 de ani a fost secretarul Asociaţiunei, iar 5 ani a condus-o ca preşedinte. De aceea Aso- ciaţiunea a şi hotărît ca în luna Maiu din anul acesta să-i ridice în Sibiiu un bust (chip de piatră), care să spună tuturor urmaşilor vrednicia acestui bărbat şi să arete recunoştinţa cei-o poartă neamul întreg.

Ca cetitorii acestui călindar să ştie cine a fost G heorghe Bariţiu, vom povesti câte ceva din vieaţa lui bogată în fapte.

Şcoala sătească a învăţat-o în Trăscău, iar Şcoale mai înalte în Blaj şi în Cluj. în Blaj a învăţat şi teologia,, pe care a isprăvit-o cu multă laudă şi cu multă învăţătură. Ei â aşa de luminat acest om şi în tinereţă, încât îndată după ce a ieşit din seminariul teologic a fost pus dascăl la şcoalele mai înalte (gimnaziu) din Blaj. Dar aici nu stătu mult, căci Românii din Braşov îl chie- mară la şcoala românească de acolo, de care

GheorgheiBariţiu

108

s a îngrijit ca un adevărat părinte, iar pe şcolari î-a crescut în frica lui D um nezeu şi în dragoste de neam.

C e a fost el pentru Braşov şi prin Braşov pentru cultura tu turor Românilor, ni-o spune comitetul parohial român greco-oriental de acolo. Terenul culturei erâ numai o ţelină, când s’a dus Bariţiu la Braşov, şi astăzi vedem un pământ roditor. Sămânţele aruncate în pământul lucrat de dânsul le vedem dând roade îmbelşugate.

Dar G eorge Bariţiu nu a fost numai das- . călul Braşovului. Dragostea Iui a îmbrăţişat vieaţa

noastră întreagă, pe toate terenele ei, precum soarele îmbrăţişează cu razele lui pământul întreg, încălzindu-1 şi dându-i putere de vieaţă. La anul 1845 sfaturile medicilor şi interesele mari ale neamului românesc îl silesc să se despartă de cariera profesorală. Se prevesteau zilele de neuitată pomenire şi în istoria neamului nostru, când toate popoarele din această patrie se ridicaseră la glasul libertăţii pentru drepturile lor. Pe la 1830 eram numai u i t popor ţinut de veâ-~ curi în iobăgie şi neştiinţă, legat de glia do m nilor. Şcoale de seamă numai în Blaj aveam. Poporu l şi preoţii ne erau batjocoriţi şi necinstiţi chiar şi în casa lor proprie.

Intre astfel de împrejurări grele Bariţiu înalţă steagul libertăţii naţionale, scoţând la anul 1838 «Gazeta de Transilvania». Glasul lu i 's tră-

100

bale ca un tunet puternic In toate unghiurile locuite de Români, cari se trezesc din somnul cel de moarte, se adună în jurul lui, fac planul de luptă, sfătuindu-se în coloanele «Gazetei». Foaia trece peste munţi, în Ţara românească şi şi acolo răspândeşte învăţăturile lui Bariţiu, luptând în contra asupririi şi a tirăniei străinilor. Astfel foaia lui, pe care el o num eşte «Iumină- rică», s’a făcut făclia unui popor întreg, a tuturor Românilor şi în acele zile de grea cum pănă ea a fost stâlpul de foc, care a condus neamul nostru pe cărările politicei.

Dar furtuna anilor 1848 şi amorţeala anilor 1850—1860 a trecut. Popoarele acestei ţări au văzut limpede, că nu mulţimea numărului şi puterea braţului, nu pustiirile războiului, fără luminarea minţii, cultivarea şi nobleţă inimii, roadele binecuvântate ale păcii, acestea fac mărirea adevărată a neamurilor, acestea le arată calea, ba ele sunt izvoarele adevărate ale fericirii. Se întemeiază şcoale noue, se alcătuiesc o mulţime de societăţi, toate menite să răspândească lumina şi cultura. Şi în această muncă de întărire naţională neamul nostru încă trebuia să ţină rând cu ceialalţi fii ai patriei. Atunci se pune temeiul celui mai însemnat aşezământ cultural al nostru: «Asociaţiunea pentru literatura română şi cultura poporului român». Şi institu- ţiunea aceasta, dupăcum am spus, în mare parte este rodul muncii lui Bariţiu.

110

D ar ce mişcare culturală s’a pornit în vrem ea Iui, Ia care să nu vedem pe Bariţiu lucrând cu toată râvna, de care este capabilă o inimă rom ânească? Dacă astăzi privim cu mândrie Ia şcoala superioară de fetite, care este o podoabă a Sibiiului şi a neamului nostru, dacă astăzi femeia rom ână a început să num ere în vieaţa noastră culturală şi naţională, un simţământ de adâncă multămită se stârneşte în sufletele noastre faţă de G eorge Bariţiu, care Ia adâncile sale bătrâneţe se jertfea pentru creşterea viitoarelor m am e române luminându-le, învăţându-Ie, îndem nându-le Ia virtute şi aprinzând în sufletul lor focul sfânt al dragostii de neam.

Dacă trecem munţii şi ne oprim în capitala României, care ,este centrul culturei rom âneşti şi acolo întâlnim pe învăţatul scriitor. Academ ia română, acest aşezământ înalt al ştiinţei româneşti, această întruchipare a unităţii noastre culturale, şi-a început vieaţa Ia anul 1866 cu conlucrarea nepreţuită a lui Bariţiu. în sânul ei a muncit până la ceasul morţii sale, încât ea s’a simţit fericită a-l alege mai pe urmă pe dânsul prezident.

Marele fiu al neamului credea, că nu şi-a dat naţiunei sale toată comoara sufletului său nobil, dacă nu va muncî din greu şi pentru înaintarea limbii şi a literaturei româneşti, ca şi piin acestea să înalţe neamul, să-l aducă cu un pas mai aproape de ţânta luptelor sale, de fe

111

ricire. De aceea încă Ia 1838 dă la lumină «Foaia pentru minte, inimă şî literatură», în care s’a nizuit să îmbogăţească mintea şi inima Românilor. Străduinţele lui au adaus folos mare şi prin aceea că au cultivat mult limba rom ânească. Limba aceasta dulce, pe care strămoşii noştri ne-au lăsat-o moştenire, ca pe o comoară preţioasă, ce trebuie să treacă din neam în neam până Ia sfârşitul veacurilor; limba aceasta, în care a trăit naţiunea română şi este apărarea ei cea mai puternică, a înfrumseţat-o O. Ba- riţiu, a ridicat vaza ei şi a făcut-o iubită înaintea tuturor Românilor într’o vreme, când străinii o despreţuiau, ca pe o limbă a iobagilor, iar bărbaţii noştri mai cu carte, cari învăţaseră prin şcoale străine abia o puteau vorbi.

A mai scris Bariţiu o mulţime de cărţi dintre cari una străluceşte mai mult, care i-a încununat toată munca lui. Cartea aceasta poartă num ele: «Părţi alese din Istoria Transilvaniei pe 200 ani în urmă». O comoară de simţiri şi virtuţi mari şi nobile sunt ascunse în cartea aceasta, iubire învăpăiată de neamul românesc asuprit şi nedreptăţit, cu un cuvânt în cartea aceasta se află tot ce a făcut să bată inima lui Bariţiu în scurgerea alor 81 de ani. Bariţiu a murit la anul 1893.

lată vieaţa şi munca lui G. Bariţiu în câteva vorbe.

Drumul cătrâ bogăţie.Odată mă oprîi cu calul într’un Ioc, unde

se adunase o mulţime de norod Ia un mezat. Eră încă de vreme. Oamenii vorbiau de timpu rile rele, pe când unul din ei zise cătră un bătrân cu părul cărunt, care după înfăţişare, părea, că stă bine: «Da, dumneata, tată Avram, ce zici de vremurile de azi? D um neata nu crezi că dările grele o să sleiască ţara?»

Tata Avram se sculă şi răspunse: «Gata sunt să vă dau cu plăcere şi eu un sfat; fiindcă un cuvânt şi e destul pentru omul înţelept şi cuminte».

Toată gloata se îndeasă, să-l asculte. Şi atuncia moşneagul începu a ş a :

«Iubiţi prietini şi vecini!«Dările, ce-i drept, sunt cam grele; dar,

dacă noi n’am avea de plătit şi altele decât acelea cătră stăpânire, ce ni-ar fi ? Dar noi mai avem încă multe altele, şi mai grele. Lenea, de pildă, ne ia de două ori cât stăpânirea, deşertăciunea de trei ori şi prostia de patru ori mai mult.

«De aceste biruri nu ne poate scăpă nici un deputat. Dar tot n’ar fi să ne pierdem nădejdea dacă am asculta măcar de un sfat b u n ; fiindcă Dumnezeu ajută celor cari se ajută singuri. Socotiţi numai timpul pe care-I petreceţi într’o lenevie desăvârşită, adecă în nelucrare ori

113

în petreceri, şi veţi vedeâ că eu am dreptate. Lenea este începutul tuturor răutăţilor. Ea aduce boli, şi prin urmare ne scurtează vieaţa. Cât de mult nu pierdem noi durmind mai mult decât trebue, fără să ne gândim că vulpea care doarme nu prinde găini şi că în mormânt vom avea destulă vreme de durmit! Timpul pierdut nu se mai întoarce; şi ceeace numim noi timp destul, la urmă tot nu ne ajunge.

«Şi degeaba dăm atunci din mâni cât mai avem putere! Pentru leneş toate-s grele, pentru cel harnic însă toate-s uşoare. Cine se scoală târziu, niciodată nu-i gata; nici nu pune bine mâna pe treabă, şi se şi ’noptează. Lenea merge aşa de încet, că sărăcia o ajunge ’n curând».

învăţături.Dum nezeu a zis omului celui dintâ i: «întru su

doarea feţei tale vei agonis i pânea ta». De atunci aşa a rămas la toţi oamenii — ce vei sămănâ, aceea vei secera. — Sămănatul la vreme e arvuna unei recolte bune.— Pământul nu este nemulţâmitor ca oamenii; cu cât îl lucrezi, mai bine, cu atât te răsplăteşte mai mult. — Un car de gunoiu aruncat pe locul de arătură, îţi dă cu o măsură de bucate mai mult. — Prisosul grâului şi al p o rumbului de astăzi păstrează-1 pentru mâne, că nu şti dacă şi mâne îţi va prisosi. — Vremea vinde paiele şi nevoia le cumpără. — Plugarul numai odată seceră pe an, şi de mâncat t rebue să mănânce în toate zilele. — Dintr’o muncă de tot mică, dacă nu curge, tot pică. — Apucă-te de lucru bărbăteşte , dar să rămâi şi statornic.— Cine vrea să se înavuţească din plug, trebue să prindă însuş de coarnele Iui. — Ochiul stăpânului îngraşă vitele.— Ajută-ţi şi ţi-a ajuta şi Dumnezeu.

(Din A. Pann şi D. Franklin).C alendarul „Ajoo. “ Q

114

/ Muncă chibzuită şi muncă proastă.

Unul dintre marii agricultori în Italia, pe timpul republicei romane, a} fost dat în judecată de vecinii săi pentţ'u vrăjitorie. «El face vrăji şi descântece pe câmpiile lui, şi aruncă faptul şi răul pe câmpiile noastre. N e ia mana semănăturilor şi a viilor, ne fură cu farmece laptele vacilor şi ne slăbeşte cu ape descântate vitele şi copiii. Acelaş păm ânt îl avem noi ca şi el, aceleaş ape ni-1 udă, acelaş vânt ni-1 răcoreşte şi acelaş soare ni-1 luminează. De ce grâul nostru e aşa de slab şi cu puţin spic, iar al lui e frumos şi dă de zece ori mai mult rod decât al nostru ? Şi de ce vacile noastre n’au lapte, iar din ugerul vacilor lui curge părău? îl fură dela ale noastre! Şi ce boi frumoşi are, şi ai noştri cad de prăpădiţi! Şi copiii noştri mor, piperniciţi ca vai de ei, iar ai lui cresc frumoşi şi voinici. Şi ce are pe lângă casă! Pomii Iui plini de poame, şi ai noştri uscaţi în mijlocul verii. A găsit o comoară, tâlharul de el, că de unde are atâta avere, când el n ’a moştenit nimic dela tată-său? L-am văzut noi noaptea căutând locuri unde necuratul are comori ascunse. Şi are legături cu dracul, căci nu doarme noaptea şi dă ocoale pela grajduri. Ce caută el noaptea? Şi e suflet îndrăcit că e aspru cu slugile şi le ţine de scurt pentru tot nimicul.»

115

Pârâtul a venit la judecata, în faţa poporului. Şi a adus însă cu el şi vitele de muncă, şi toate uneltele gospodăriei, pluguri şi grape şi târnăcoape şi câte altele. Acestea le-a lăsat afară, şi a intrat la judecători având într’o mână un lucru oarecare învălit. Pedeapsa pentru vrăjitori eră aspră, căci Romanii erau superstiţioşi, ca şi azi ţăranii noştri, şi credeau într’adevăr că se pot face farmece. D e aceea aşteptau toţi să vadă cum se va apără pârâtul.

El a început să vorbească liniştit, ridicând în sus acel lucru acoperit.

«Toată vrăjitoria mea, judecătorilor, stă în lucrul acesta, pe care vi-1 arăt şi pe care cei ce mă pârăsc nu-1 întrebuinţează de loc şi nu-l cunosc poate nici din num e! Iată-1:» Şi desfăcu încet cârpa. Toţi se uitară miraţi să vadă ce-i. Eră o ţesală. «E numai o ţesală, judecătorilor. Boii mei de muncă o văd în toate zilele, boii vecinilor mei n ’au văzut-o niciodată. Să spue vecinii mei, cărora le fur mana holdelor şi-a laptelui, cu ce gândesc ei să-şi alunge sărăcia dacă nu cu vitele? Şi cum şi le îngrijesc? Le adapă la vreme, ca mine, umblă noaptea prin grajduri să vadă dacă vitele au ieslea plină de nutreţ şi dacă sunt legate bine şi dacă au aşternut trebuincios şi aer destul? Da, eu sunt vrăjitor că le fac acestea, iar ei cari nu Ie fac şi aşteaptă dela Zei să le facă vitele grase şi

8*

116

voinice. Toată grija mea, ca a oricărui lucrător d e pământ, trebue să fie vitele de m uncă.» . A vecinilor mei însă, toată grija e numai să mă pândească pe mine cu ochi răi, în vreme ce vitelor le dau rogoz şi le culcă în coşare ticăloase, fără aer, fără aşternut şi necurăţite cu lunile. Le adapă numai când îşi aduc aminte de ele, încarcă pe urm a lor carul de nu-1 pot urni şi apoi le bat fără milă că sunt nărăvaşe şi că nu vreau să tragă. Şi în loc să le mângâie, le biciuesc mereu şi, parcă le-ar fi duşmani, le poreclesc cu num e urite şi le blastămă cu mâncatul lupilor. Iar asta, ţesala asta, la care mă întorc iarăşi, n’o ştiu vecinii mei câtă putere are! Da, vrăjesc cu ea, şi apăr de atâtea boale de piele vitele ce le am ; dar ei pe ale lor cu ce le apără? Nu, ei sunt vrăjitorii, că ei um blă cu descântece băbeşti ca să-şi vindece boalele vitelor ; eu n’am nevoie de descântece, că eu alung boalele până a nu veni, cu ţesala asta! Vacile m ele nu le pun la plug şi la car şi le îngrijesc tot aşa de bine ca şi boii de muncă, şi de ce vi-e de mirare că laptele lor curge ca părâul?

La semnul lui, slugile aduseră în faţa judecătorilor uneltele de muncă.

«Iată taina frumuseţii holdelor mele! Vecinii mei scurmă numai pământul, ca să nu se zică de ei că n’au arat, nu fac ogoare, nu sparg bulgării cu grapa de fier ca mine, ci cu una de

117

nuele, nu plivesc grâul decât numai cu numele de plivit. Iar pământul a fost odată, dar acum numai e pământul meu de un fel cu al lor, căci eu l-am îngrăşat în tot anul cu gunoiu şi-am schimbat an cu an felul săminţei. O, şi iată sămânţa mea! îmi aleg singur, cu mâna mea, boabele de sămânţă în tot anul şi le stropesc cu saramură. Dar a lor e cum dă Dum nezeu! Da, cum dă Dumnezeu, căci ei cred că e de ajuns să scurmi pământul şi s’arunci orice în el, ca să ai holde frumoase. Când vrea Dumnezeu, creşte grâul şi pe piatră, zic ei. O zic şi eu, dar Dumnezeu e cu mult mai înţelept decât să facă minuni de dragul leneşilor şi a nepricepuţilor! Eu ar cu unelte mai bune, cu vite mai bune, în pământ mai bun şi samăn mai bună sămânţă şi plivesc bine şi la vreme. Iar pomii mei! Să-mi spue, culeg vr’odată vecinii mei omizile de pe pom i? Ii curăţă de uscături? Ii apără de furnici? Da, asvârl cu pietre şi cu lemne în ei şi pentru o singură poamă rup o creangă întreagă. Ce le pasă lor de asta? dacă va vrea Dumnezeu se vor face poame! Şi pe lângă casa lor bălării, în curte neorânduială şi murdărie în casă toate de avalma, purceii cu copiii, iar găinile oauă pe făina din sac! Şi Ie m or bieţii copii de boale, fiindcă boalele — zic ei — sunt trimise de mine.

«Şi pe lângă toate acestea, unde puneţi

118

judecătorilor grija şi bătaia m ea de cap? Da, sun t aspru cu slugile şi le urmăresc deaproape, ca să-şi facă fiecare datoria, şi să ştie anumit ce lucru are să facă. Ţin orânduială în gospodărie, ca să m eargă toate strună. Singur cercetez dacă toate porţile au încuetori bune, dacă fânul e de a juns şi pe câtă vreme, dacă focurile sunt stinse seara, dacă servitorii şi-au isprăvit lucrurile de peste zi, iar vinul nu-1 golesc cu oalele zi cu zi, ci numai când am zile de ospeţe cu prietenii mei. Eu ştiu fiecare lucru în casa şi în curtea m ea u n d e stă şi de ce stă acolo şi nu aiurea, şi de cu iarnă le-am toate pregătite pentru primăvară. N ’am moştenit dela părinţi nimic, e adevărat, iar comoara pe care cred duşmanii mei c’am găsit-o e aici într’aceste două palm e bătute de muncă, şi aici în inimă şi aici în cap: M uncă făcută cu inimă şi cu minte! Cu inima întreagă, şi nu numai de mântuială, şi cu minte chibzuită, nu numai cum o da Dumnezeu!»

Plugare al meu R o m ân ! Ai prins tu vr’o învăţătură din vorbele acestui om ?

__________ O. Coşbuc.

Sfaturi pentru gospodari.

Mijlocul de a feri copacii de furnici.Presură împrejurul copacului cenuşa şi o înoieşte

d upă fiecare ploaie, şi în felul acesta vor părăsi furnicile copacul, pe care-1 pot strică.

119

Grija de vite.Şi dobitoacele simt durere şi pe dânsele

le chinueşte foamea şi setea. Omul bun la inimă nu se îndură să vadă vitele sale suferind. Ba chiar pe o fiară sau un dobitoc sălbatic, când le ucide, tot caută să nu le mărească chinul morţii. Dar mai ales dacă e vorba de acele domestice, de cele care ne sunt ca mâna dreaptă, fără de care n’am putea scoate la capăt munca plugăriei, cărăuşiei şi altele? Tot aşa e cu dobitoacele pe cari le ţinem pentru lână, piele, carne.

O vită rău hrănită, rău adăpostită la vreme rea, necurat ţinută, nu ne aduce folosul şi câştigul pe care ni-1 poate da. Iată de ce omul cu scaun Ia cap ştie că face cea mai rea so co teală când nu are nici o grije şi nici o milă de dobitoacele casnice.

Dar e mai mult decât atâta. Vitele rău îngrijite se îmbolnăvesc ca şi oamenii, nu pot munci, dacă sunt de m uncă; nu ne dau lapte, dacă e vorba de vaci sau de oi mulgătoare; blana, pielea sau carnea lor nu mai sunt bune, şi, dacă le vindem, nu ne dă nimeni preţ pe ele.

Pedeapsa însă pentrucă nu suntem stăpâni cu milă şi grije pentru dobitoacele noastre e mai mare şi groaznică. Boalele vitelor pot trece şi la oameni. Ne putem molipsi şi noi sau ai noştri dela ele. lată atunci cum neîngrijirea

120

şi nepaza vitelor ne aduce boala şi moartea chiar în casă; ori cade gospodaru l ori gospodina, ori flăcăul, nădejdea părinţilor, ori fata, p odoaba şi albina harnică, ori pruncii meniţi a ne fi desfătarea tinereţelor şi sprijinul bătrâ- neţelor.

C ând vezi c’a dat o boală rea între ai tăi, te uiţi la cer, te uiţi la pământ, te întrebi şi întrebi pe Dum nezeu şi pe toţi sfinţii, de unde-ţi vine această bătaie dumnezeiască peste tine. P rea adeseori, dacă ai căută bine, dacă te-ar lămuri un om care pricepe legătura faptelor, ai vedeâ că singur eşti vinovat, că ai păcătuit îm potriva dobitoacelor, sau chiar împotriva la.

De câteori nu se îmbolnăvesc ai casei de o boală zisă cărbune, dela vite bolnave, pe care le taie şi le mănâncă! Au vuit doar g azetele de oameni sănătoşi tun, cari au murit în douăzeci şi patru de ceasuri, fiindcă au mâncat carne de oaie sau de vacă bolnavă de cărbune sau de dalac!

Câţi nu vin la spital, sau mor fără să vie, din pricina bubei negre, ce o iau dela oi sau dela alte vite bolnave? De boala de gură sau de unghii a vitelor nu ştie oricine că se m o lipsesc şi oamenii?

Dar chiar boala cea rea, oftica, şi ea se poate luă dela vite, îndeosebi dela vacile cari

121

dau lapte molipsit ori din carnea dela vite ofticoase.

In alte ţări au grije mare de cercetează ca nu cumva să ţie cineva vaci ofticoase, căci laptele dela ele, brânza şi untul dau boa lă ; de asemenea doctorii de vite nu îngăduie să taie cineva dobitoacele bolnave şi să vânză carnea sau să mănânce din ea, căci dă boală.

Jalba pasărilor cântăreţe.Noi subscrisele pasări cântăreţe, cari c redem, că

aducem oarecare folos şi plăcere oamenilor, avem a suferi foarte mult din partea unor copii fără frica lui Dum nezeu , cari ne chinuesc în chipul cel mai cumplit. Ne strică cuiburile, ne p răpădesc puii şi ouăle fără nici o milă. Ba ce e mai mult, ne chinuesc puişorii, şi-şi fac o p lăcere din m oartea lor. Dacă nu vor încetă aceăte prigoniri , suntem silite să părăsim aceste ţinuturi şi să ne aşezăm în alte părţi , unde suntem lăsate în pace. Atuncia însă nu va fi vina noastră, dacă omidele şi tot felul de gângănii stricăcioase vor despoiâ cu totul pomii roditori de frunze şi de flori.

Rugăm deci pe toţi oamenii de omenie, pe părinţi, pe învăţători, precum şi pe diregătorii satelor şi oraşelor, să pedepsească după cuviinţă pe toţi aceia, cari ne strică şi ne prădează cuiburile. în schimb ne obligăm, că vom ap ăra totdeaurrii pomii grădinilor voastre şi vă vom înveseli cu cântecile noastre.

încă odată ne rugăm, ca cererea noastră să nu fie t recută cu vederea.

Subscrise: Privcghitoarca, C intaul Ciocârlia. ,

122

îngrijirea pomilor roditori.Dacă voim să avem adevărat folos din cul

tura (prăsirea) pomilor şi dacă vrem ca pomii să rodească regulat în fiecare.an, atunci trebue să-i îngrijim atât vara până la culesul poamelor cât şi toam na ori iarna după cules.

Lucrările cari se fac toamna, începând de după cules şi până la sfârşitul lui Februarie şi cari la tot cazul trebue făcute înainte de a porni sucul, sunt următoarele: curăţitul coroanei de crengile ce prisosesc, adunarea cuiburilor de omide, curăţitul trunchiului şi a crengilor de coaje şi muşchi, spoirea pomilor cu lapte de var, săpatul în jurul lor şi gunoirea.

Curăţitul sau răritul coroanei are drept ţântă, ca pomul să rămână sănătos şi roditor. Prin aceea că având crengi mai puţine de nutrit, pomul rămâne mai trainic, poamele se fac mai mari şi mai frumoase, după aceea aerul, căldura şi lumina pot străbate cu uşurinţă prin crengile şi frunzişul mai rar şi acestea aju*ă mult la creşterea pomului şi rodirea lui. Curăţitul coroanei se face îndată după culesul poamelor, când crengile sunt încă cu frunze, când se pot deosebi cele verzi de cele uscate.' La curăţit trebue tăiate toate crengile uscate şi bolnave, puii din jurul trunchiului şi mlădi- ţele cari se ivesc de-alungul trunchiului şi a crengilor, după aceea crengile cari sunt prea

123

dese şi se împiedecă între ele în creşterea lor, cari au crescut până în coroana pomului vecin şi se freacă, apoi toate crengile cari se încrucişează şi se freacă una de alta. Dintre crengile cari sunt prea dese, se taie to tdeauna aceea, care a crescut spre mijlocul coroanei. In fine trebue tăiate crengile cari atârnă în jos şi împiedecă umblatul pe sub pomi.

La tăiatul crengilor ne folosim de ferestrău şi cuţit de grădină (cosor), cari t rebue să fie bine ascuţite. Tăietura să se facă to tdeauna la baza crengilor, aşâ dupăcum o arată inelul care e la locul de unde pornesc crengile, deoarece atunci se vindecă rana mai uşor. Ciot (ciump) nu e iertat să rămâie, acela se usucă şi putrezeşte, iar putrezeala aceasta se întinde apoi şi la mijlocul trunchiului şi pomul se face scor- buros. Dacă de altă parte iară se taie şi inelul dela baza crengilor, vătămătura e mai mare şi se vindecă mai anevoie. Tăietura făcută să fie piezişă de jos în sus, adecă de-asupra să fie de tot aproape de locul de pornire a crengilor tăiate şi dacă am tăiat cu ferăstrăul, suprafaţa ei să se netezească bine cu cuţitul de grădină.

Trebue să avem grije, când tăiem crengi mai groase cu ferăstrăul, ca acelea în căderea lor să nu despice creanga sau trunchiul pe care au stat. Aceasta o putem încunjurâ, tăind mai întâi creanga la o depărtare de 50—60 cm, de

124

bază, şi numai atunci o tăiem de tot, tăind mai întâiu puţin de jos în sus şi apoi de sus în jos.

Rănile mai mici nu Ie ungem cu nimica, acelea şi aşâ se vindecă uşor. Rănile mai mari e ungem cu ceară de altoit, păcură caldă

sau şi numai cu un amestec de două părţi baligă de vite şi o parte lut (pământ galben). Aceasta de pe urmă o punem în grosim e de 1—2 cm. şi legăm o cârpă peste ea, altfel nu se ţine.

- U ngerea rănilor n’are alt scop decât să Ie ferească de umezeală adecă să Ie scutească în contra putrezirii.

O dată cu răritul coroanei se adună şi cuiburile de omide, pe cari apoi Ie ardem. Adunatul omidelor o prescrie chiar şi legea.

După rărirea coroanei urmează curăţirea pomului de coaja uscată şi moartă şi — unde es*e ~ de muşchi. Curăţirea coajei e de lipsă fiindcă coaja cea moartă şi crăpată serveşte de adăpost Ia cele mai felurite insecte stricăcioase, cari se adăpostesc peste iarnă în crepăturile coajei şi cari, prin felul lor de traiu — ne fac pagube în primăvara următoare.

Muşchiul aflător pe trunchiu şi crengi, îm piedecă pătrunderea aerului (respirarea şi trans- pirarea) la ţăsăturile pomului, prin urmare poate da Ioc Ia felurite boale.

Pentru curăţirea coajei ne putem folosi de dunga cuţitului sau de un curăţitor de coaje

125

făcut anume pentru acest scop, cu care radem bine coaja uscată. D upă ploaie când coaja e umedă, se curăţă mai uşor. După curăţirea coajei se perie trunchiul şi crengile cu o perie de pomi făcută din sârmă (drot), ori şi num ai cu o perie de rădăcini cum se folosesc la frecat, pentru a se curăţi muşchiul şi resturile de coaje ce ar mai fi rămas. Coaja şi muşchiul ras şi căzut jos trebuesc adunate şi arse, fiind în acestea o mulţime de insecte stricăcioase şi ouăle lor.

Dupăce am terminat curăţirea trunchiului şi a coroanei, spoirii pomul cu lapte de var. Spoirea pomului are drept ţântă să nimicească muşchiul şi să om oare insectele cari ar mai fi rămas. Prin spoire scutim pomii şi împotriva degeratului. Aceştia fiind înălbiţi de var, trunchiul nu se încălzeşte aşa uşor de razele soarelui, sucul nu se porneşte şi îngheţul n ’are înrâurirea stricăcioasă. Dacă e cu putinţă să se spoiască nu numai trunchiul şi crengile mai groase, ci şi ramurile mai subţiri.

Contra iepurilor spoiala nu ajută, ori şi ce materii ar fi amestecate în var. Putem însă apără pomii în contra lor, încunjurându-i cu spini, ori legând în jurul trunchiului trestie de baltă.

Săpatul împrejurul pomilor. Pentru a înlesni pătrunderea aerului, umezelii (apei) şi a căldurii în pământ şi prin urmare, la rădăcinile pomilor, e de lipsă ca să săpăm pământul în jurul lor.

126

Săpătura trebue să fie aşa de mare cât ţine coroana, adecă m arginea săpăturii să fie acolo unde cade m arginea coroanei, deoarece acolo sunt şi rădăcinile cele subţiri, cari iau materiile hrănitoare din pământ. T oam na începem săpatul cu hârleţul (cazmaua) — lângă trunchiu şi întoarcem pământul spre e l ; prin aceasta pământul va fi pieziş şi apa se scurge spre marginea săpăturii unde intră în pământ şi la rădăcinile cele subţiri.

Prin săpatul de toam nă in jurul pomilor, mai stârpim şi foarte multe insecte (goange) stricăcioase. O parte din ele — pe cari gerul de iarna le om oară — se trag mai adânc în păm ânt spre iernare, pe acestea Ia săpat le scoatem la suprafaţă, unde le expunem gerului de iarnă şi le stârpim. Altele iară rămân numai de-asupra şi băgate adânc în pământ nu pot ieşi; pe acestea le întoarcem în jos şi acope- rindu-le cu pământ mult vor pieri, căci primăvara nu pot străbate în sus p r in . pătura groasă def pământ. Dacă e cu putinţă să se sape po- metul întreg.

D e mare însemnătate e şi gunoirea. Cum nici plantele agricole nu se fac fără gunoire, aşa nici pomilor nu le m erge bine, ci numai tânjesc şi produc rău.

Pentru gunoirea pomilor mai bine se poate folosi gunoiul de grajd şi zeama sau udul gunoiului. Gunoirea se face în chipul următor:

127

Săpăm în jurul pomului — unde cade marginea coroanei, deoarece acolo sunt în pământ rădăcinile cele subţiri, cari iau hrana de lipsă pentru pom — un şanţ lat de 1—2 hârleţe şi adânc de 30—40 cm. (un hârleţ adâncime). De altfel adâncimea şanţului atârnă de adâncimea rădăcinilor, peste cari trebue să rămâie pământ de 5—6 cm. grosime, căci dacă am pune gunoiu pe rădăcinile goale, pomul s’ar bolnăvi, în şanţul astfel săpat punem gunoiu putred (copt) şi peste gunoiu puţin pământ fără a-1 îndesă şi fără a um plea şanţul de tot; peste iarnă rămâne aşa. Lăsând o parte a şanţului gol, se adună aici apa de ploaie şi de zăpadă şi spală materiile din gunoiu în jos la rădăcinile pomilor. Primăvara se astupă şanţul de tot.

Dacă gunoim pomii cu zeama sau udul gunoiului, atunci unde cade marginea coroanei se fac de jur împrejur găuri, de un metru departe una de alta şi dela rândul acesta la 30—35 cm. înlăuntru spre trunchiu facem un al doilea rând de găuri. în găurile acestea turnăm o cană de udat de zeamă de gunoiu şi după aceea 2—3 căni de apă ca zeama de gunoiu să se spele în jos şi să se împrăştie prin pământ. Găurile le astupăm uşor cu pământ.

în loc de g ă u r i , putem face şi un şanţ, şi în acesta să se toarne zeama de gunoiu şi apoi apa.

128

Gunoirea cu zeam a de gunoiu e folositoare mai cu seamă Nvara în Iulie—August.

Urmând în forma aceasta şi îngrijind pomii vom avea şi roduri bogate şi poam e frumoase şi folos din prăsirea pomilor.

Aurel Cosciuc.

Sfaturi pentru gospodari.

Când să se taie copacii ca să fie lemnul trainic.

P e n t r u c a l em n u l s ă jn u - l s t r ice carii , t r e b u e să se ta ie în sfe r tu l cel d in tâ iu s a u / a l p a t ru le a al lunii, şi mai v â r to s ia rn a d e c â t vara .

U n alt m ij loc b u n es te d e a m u ia l em n u l de b rad tăiat, z e c e p â n ă la c in c isp reze ce zi le în a p ă de v a r n e st ins . D u p ă cercăr i le făcu te , p e s te p a t ru zec i d e ani, l e m n u l s ’a găs i t în tocm ai p r e c u m fu ses e când s ’a în t re b u in ţa t întâi.

Folosul urzicilor.C ei mai mulţi o a m e n i p r iv e sc urzici le ca o b u ru

ia n ă n e t r e b n ic ă ; cu toa te a c e s te a din pa ie le lo r topite ies n iş te fire supţir i , cari luc ra te d au o m a te r ie bună . D in f ru n z e le lor, când sun t t ine re , se g ă teş te o m ân ca re , ca re , n u n u m a i că es te p lăcu tă , ci şi fo a r te u ş o a ră şi săn ă to as ă . S ă m â n ţa a m e s teca tă cu nu tre ţu l ca i lo r îi face iuţi şi p ă ru l lo r luciu. Iar ră d ă c in a lo r fiartă cu pu ţ ină p ia t r ă ac ră d ă o f ru m o as ă v ă p s e a ga lbenă .

12Q

îngrijirea fânaţelor.Eră o vreme, când toţi ţineau sus şi tare, că

vitele sunt numai o belea pe capul plugarului, de care însă nu se poate lipsî. Un rău, fără de care nu poate fi. In astfel de vrem e ţineau vitele, numai ca să le muncească şi să le deâ g u noiul de lipsă la arături.

Venite aveau numai din bucatele prăsite şi fiindcă cu atât se prăsesc mai multe bucate, cu cât şi locurile-s mai bune, n’aveau încătrău, trebuiau să-şi ţie vite, ca cu gunoiul lor să-şi îngraşe păm ântu l! Azi, însă, s’au schimbat lucrurile, căci în- ziua de azi nu e numai pământul izvor de venit pentru plugar, ci şi vitele, b a d e multeori mai mult venit îi aduc plugarului vitele decât bucatele p ră s i te !

Din vite numai atunci va avea însă plugarul venit mare, dacă va ţinea vite de soiu bun şi mai ales dacă le va şi ţinea bine. Ca să le poată ţinea însă bine trebue să aibă şi nutreţ mult şi bun.

Cel mai bun şi mai scump nutreţ ni-1 dau livezile sau fânaţele, mai ales, dacă au fost bine îngrijite, dacă s’a cosit iarba la vrem e şi dacă s’a, uscat fânul bine.

La noi însă fânaţele nu p r e a , sunt îngrijite; după ce se face fânul şi otava, nu-şi mai bate capul nimenea cu ele. Cu toate că el, sunt cele mai scum pe dintre toate pământurile

qC alendaru l „Aloc.“

căci aduc folosul cel mai mare pe lângă munca cea mai puţină. Cu puţină îngrijire, însă, se poate câştigă de pe ele venit îndoit şi întreit.

Cel dintâi lucru, ce se cere Ia fânaţe, este, ca ele să fie oable şi netede, ca coasa să nu se oprească în muşunoaie şi pietri şi să fie iarba deasă peste tot. M uşunoaiele trebuesc deci curăţite de pe fânaţe. Cele mai proaspete să se împrăştie cu sapa, şi cu grapa. Cele vechi şi înţelenite, însă, să nu se împrăştie cu sapa, căci pe urm a lor rămâne pământul gol, de nu mai creşte pe el ani de-a rândul fir de iarbă! Acelea le crestăm cu sapa în patru, ridicăm gliile, ca să putem scoate ţărâna de sub ele şi să o îm- prăştiem, în urmă apăsăm gliile cu piciorul la pământ. Unele fânaţe prin păşuiutul vitelor mari primăvara sau pe ploaie — fiind moale păm ântul — şi-au perdut faţa oablă, făcându-se ridi- cături şi vetre goale, în cari nu creşte nimic şi chiar dacă creşte ceva, nu se poate luă cu coasa. Astfel de fânaţe trebuesc oblite, tăindu-se ridi- căturile cu sapa, iar fânaţul îl grăpăm bine peste tot. Vetrele goale — ce au mai rămas, le să- m ânăm cu sămânţă de iarbă şi după aceea tă- vălugim părţile sămânate cu tăvălugul. Toate acestea să se facă primăvara.

Pe fânaţele rogozoase, cu trestie, papură, cucută de apă, fiind pământul apătos, trebue făcute şanţuri sau canale, pe unde e mai jos pă*

131

mântui, ca să se scurgă apa şi să răm ână fâ- natele svântate! îndată ce se svântă, cosim rogozul mai de multe ori pe an şi după puţină vreme, încep să crească ierburi bune în locul rogozului.

Pe lângă acestea însă fânaţul are lipsă în fiecare an de îngrijire anumită. Primăvara după ce s’a svântat pământul, de se poate um bla pe el, trebue grăpat b ine cu o grapă de fier ascuţită, care să rupă muşchiul şi să lase loc pentru firele de iarbă. D upăce am grăpat b ine fânaţul, dacă vedem că iarba nu e destul de deasă, mai sămânăm sămânţă de iarbă amestecată cu Iuţernă sau trifoiu. Pe acelaş fânaţ însă între sămânţa de iarbă să se amestece trifoiu cel mult la câte 4—6 ani odată, iar Iuţernă la câte 6—8 ani.

Pe fânaţele mai joase şi mai apătoase, cari rabdă bine seceta, sămânăm sămânţă de ierburi, cărora le plac locurile mai joase, um broase şi umede. Pe fânaţele mai ridicate şi svântate, cu pământ mai uscăcios şi care nu rabdă bine seceta, sămânăm anum e sămânţă de ierburi, cărora le place locul mai svântat. Sămânţa de ierburi e bine să o comandăm sau cumpărăm dela o firmă mare şi cunoscută de cinstită, în- tovărăşindu-ne mai mulţi economi laolaltă. Trebue spus, că pentru ce fel de fânaţ întrebuinţăm sămânţa de ierburi, pentru fânaţ um ed sau svântat. Cu cât e iarba măi rară, cu atâta ne trebue mai

9*

132

multă sămânţa. Iarba de pe fârtaţe să fie însă to tdeauna destul de deasă şi îndată ce băgăm de seamă că a început a se rări, sămânăm altă printre ea! D upăce s’a aruncat sămânţa de ierburi, grăpăm fânaţul cu grapa de mărăcini şi o tăvălugim.

Dacă, însă, vedem, că iarba s’a prea rărit, fiind pe ici pe colea, câte un fir, şi dacă în locul ei au crescut tot soiul de burueni şi cotoare rele, atunci fiind puţină nădejde să se mai facă fânaţul bun, spargem ţelina. Ţelina o arăm încă de toam na şi primăvara o sămânăm cu o plantă de sapă, ca să şe peardă buruenile. încă vre-o2 —3 ani mai sămânăm alte plante şi apoi iarăşi o sămănăm cu sămânţă de ierburi şi o lăsăm să se inţelinească de fânaţ.

Fânaţul încă trebue gunoit, ca şi celelalte locuri de arătură. Foarte bun e pentru fânaţ mustul sau zeama de gunoiu subţiată cu apă. Um plem o bute mare pe '/2 cu must din grajd peste el apă pănă se umple şi îl ducem pe fânaţ. Acolo scoatem ce]3ul dela bute şi lăsăm să meargă în pasul vitelor. în dreptul cepului punem de-a curmezişul un lemn de care lovindu-se mustul se împrăştie. Mustul îl cărăm pe fânaţ iarna sau primăvara de vreme. Alt gunoiu bun pentru fânaţe este aşa numitul compost. Acesta se pregăteşte din tot felul de rămăşiţe din casă, curte, grădină, cu gozuri şi gunoaie, praf de pe drum,

133

nămol de prin şanţuri pe cari nu le aruncăm pe gunoiul de vite, ci le adunăm într’o groapă anume făcută şi cărăm peste ele must de gunoiu şi se face un gunoiu foarte bun pentru fânaţ.

Vărsarea fânaţelor cu apa aceasta se face ca să Ie deâ umezeală în vreme de secetă! Vărsarea fânaţelor pe secetă cu apă este foarte greu de făcut, cerând multă grije şi băgare de seamă, căci altfel le poate mai mult strică de cât ajută. Dacă udăm cu apă prea rece şi pe vreme mai rece, prin aceasta răcim şi mai tare pământul şi pier multe ierburi.

Vărsarea apei pe fânaţe mai bine e să se facă toamna şi primăvara. C ea ma cu folos este cea de toamnă, căci prin vărsarea de apă pe • deoparte dăm pământului apă, pe de altă parte dacă apa e tulbure şi gunoieşte, face iarba să încolţiască şi să înfrăţească pentru anul următor. Vărsarea (să mai zice irigaţiune) să începe prin Septemvrie sau începutul lui Octomvrie după căratul otăvii şi când nu mai sunt călduri mari. Zilele sunt pe-atunci mai scurte, nopţile mai lungi şi răcoroase, rouă şi b rum ă cade multă, aşa că din apa vărsată puţină să duce în aer.De altfel prin Octomvrie şi Noemvrie de obiceiu sunt ploile lungi şi dese de toamnă, când toate păraiele şi vâlcelele au apă destulă pentru revărsat. Ba ele mai aduc de pe arăturile de pe

134

dealuri, din sate, oraşe, gunoiu şi nămol gras, aşa că apa lor pe-atunci e totdeauna tulbure şi conţine multe materii hrănitoare pentru ierburi.

Vărsarea cea dintâiu trebue să ţie într’una ziua-noaptea cam vre-o 2 săptămâni. După aceea trebue lăsat fânaţul să se svânte bine. Dupăce vedem, că e bine svântat, începem a doua vărsătură, care ţine o ! săptăm ână şi iarăşi lăsăm fânaţul - să se svânte bine. Dupăce s’a svîntat b ine şi a douaoră, dacă se mai poate, mai facem o vărsătură, dar numai de 3—4 zile.

D upă vărsarea apei fânaţul trebuie să aibă coloarea neagră dela nămolul subţire ce s’a aşezat pe iarbă, aşa că iarba să nu se mai vadă sub el, căci numai atunci nu-i face gerul de iarnă stricăciune. Dacă însă vedem că în urma vărsăturilor, fiind aierul cald, pajiştea a înverzit cu totul, încetăm îndată cu vărsarea mai departe, lăsam să se svinte fânaţul şi apă nu-i mai dăm pănă în primăvara viitoare.

C ând vărsăm să avem grije, să nu vină apă prea multă deodată şi prea repede, căci aceea spală ţărâna, face văgaşe şi iarba poate pieri pe-acolo cu totul. D upă fiecare vărsare de apă trebue lăsat fânaţul 'să se usuce bine, ca să nu se rădaşcă prea tare. Unde pământul e lutos facem vărsările mai scurte şi lăsăm să se svinte mai multă vreme, iar unde pământul fânaţului e nisipos, poate ţinea vărsatul mai mult şi svântatul mai puţin.

135

Vărsarea de toam nă ţine p ân ă la sfârşitul lui Noemvrie sau dacă se po a te şi pănă pela mijlocul lui Decemvrie. Mai g reu de făcut e vărsarea de primăvară, la care treb u e cu mult mai mare băgare de seam ă. Se începe prin Februarie sau începutul lui Martie, îndată ce s’a topit zăpada şi ghea ţa şi păm ântu l a început a se desgheţâ. întâia oară d ăm apă vre-o 4 —5 zile într’una ziua şi noaptea. D u p ă aceea lăsăm3—4 zile să se svinte. Revărsatul al doilea, treilea ’ se lasă tot mai scurt şi între ele tot mai multe zile pentru svântat. Apa să n u fie însă de tot rece şi să nu aducă cu ea năsip sau prund; deaceea e bine să aşteptăm să treacă prima undă de zăpadă şi să se l im pezească puţin apa. Pela începutul sau mijlocul lui Aprilie începem vărsarea a două, p u nând tot fânaţul sub apă ca să ferim colţii erburilor de vreun înghieţ, care de obiceiu cam vine pe-atunci.

Unde nu putem face vărsături, ne având apă destulă şi unde nu pu tem gunoî nici cif must, fiind fânaţul prea departe , acolo trebue gunoit cel puţin cu oile cu bătătura.

Fânaţul trebue să dea pe an cel puţin 30 de măji de nutreţ de pe un jugăr ; care nu dă nici atâta, nu e vrednic a-1 mai ţinea de fânaţ. Sunt unele fânaţe pe coaste, dâlm e sau coline, cari totdeauna sufăr de secetă, pe cari de abia cre ş te atâta iarbă, ca să o prindă coasa. Acestea mai bine e să le spargem şi Ie ţinem de arătură sau le plantăm cu arbori.

Aurel Nistor,____ _______ _ p reo t .

136

Apărarea în contra tăciunelui la spicoase.

, ; Cine nu cunoaşte tăciunele ? Aceasta boală a spicoaselor care de multe-ori strică a treia parte, ba până şi jumătate din rod. Dacă întrebi pe cineva că de ce e grâul, cucuruzul sau altă spicoasă plină de tăciune, de regulă va răspunde: că a fost negură, sau ploaie măruntă, ori că cucuruzul a fost lovit cu sapa, ori de grindină (piatră, ghiaţă) sau ştie D um nezeu ce. Acestea nu sunt altceva decât credinţe deşarte (super- stiţii) şi apoi mai băgăm vină la altele ca să nu zicem că ne-a fost prea mult să ne curăţim sămânţa.

Tăciunele, ca ori şi care plantă, se înmulţeşte din sămânţă şi praful acela negru Ia care îi zicem «tăciune», nu e altceva decât sămânţa Iui. Tăciunele e un mucegaiu (burete) care trăie ş te înlăuntrul plantelor, firele lui cresc printre ţăsăturile plantelor şi din acelea se nutresc.

■ Când sămânăm grâu, orz, ovăs, cucuruz, cu acestea sămânăm şi tăciunele. Până se încolţească şi să resară holda, încolţeşte şi tăciunele, acesta apoi sparge coaja (peliţa de din afară) a holdelor de abia răsărite şi se trage în fir înlăuntru. Cum creşte holda apoi, tot aşa creşte şi tăciunele şi pe când dă spicul e şi tăciunele acolo, care acuma începe să-şi strângă firele lui mai laolaltă şi să producă sămânţă,

137

adecă praful cela negru . Tăc iunele îşi face săm ânţa în locul g răunţe lor , şi de m ulţe-ori nu răm âne decât fusul spicului gol.

Tăciunele es te de d o u ă feluri, tăc iune le p r o priu zis sau tăciunele sburător, aces ta du p ăc e a făcut praful se desface şi împrăştie săm ân ţa lui (praful) în toate părţile. D upă acee a este aşa num itul tăciune puturos, unsuros, sau m ălura cum îi zice în une le părţi. A cesta îşi face săm ân ţa în bobu l grâului, care răm â n e mai mic. Boabele cu săm ânţa tăciunelui răm ân întregi şi num ai la îmblătit (treerat) se desfac o parte din ele. Altele răm ân şi d u p ă îmblătit întregi. D acă strivim aşa un b o b de grâu între dege te , se desface şi e plin de praf negru, la p ipăit cam u n su ro s şi cu m iros g reu ca de peş te stiicat.

P ag u b a suferită de tăciune e d e to t mare. P e d e o parte ne strică foarte mult din rod, ap o i se scade preţul bucatelor, negustori i nici c â n d nu ne plă tesc bucate le cu tăciune aşa de b in e ca pe cele curate, şi asta cu tot dreptul. D in grâu cu tăciune făină albă, frum oasa nu se p o a te face, şi făina e de miros greu ş. neplăcut. Şi în fine tăciunele e stricăcios atat sănătăţi.oam en ilo r , cât şi animalelor.

îm potriva tăciunelui ne putem apă ra foar c u ş o r şi an u m e prin aceea că facem săm ânţa cup ia tră vânătă în felul urm ător.

Grâul. P e acesta îl putem curăţl m doua

feluri şi an u m e:

138

1. luăm 100 litri de apă curată, în aceasta topim o jumătate (y3) klgr. de piatră vânătă. D upăce s’a topit piatra vânătă băgăm grâul în ea aşa ca să fie acoperit ca de o palmă. II lăsăm să stea 14 ceasuri, în care timp îl am estecăm de mai multe-ori şi grăunţele cari se adună la suprafaţă le luăm jos. D upă 14 ceasuri scoatem grâul din apă şi îl întindem ca să se usuce. în felul acesta grâul se umflă tare.

2. în 100 litri apă topim două (2) klgr. piatră vânătă. Luăm apoi o corfă (chelteu), în acesta punem la fund o cârpă şi pe cârpă grâul. (Cârpa se pune ca să nu cadă grâul prin fundul corfei). Corfa cu grâul o afundăm apoi în apa de piatră vânătă şi spălăm bine grâul frecându-1 cu mânile. Grăunţele ridicate la suprafaţă le luăm jos. In felul acesta grâul nu se umflă şi lucrul m erge mult mai iute. D upăce am scos grâul din apa cu piatră vânătă e bine să-I punem în lapte de var, care se face astfel, că în 100— 110 litri apă se topeşte 6 klgr. var. Grâul se mai poate spălă încă şi în apa cu piatra vânătă şi var cum se foloseşte la stropitul viiei.

Orzul şi ovăsul nu e iertat să le înmuiem 14 ciasuri în apă de piatră vânătă, fiind mai gingaşe. Acestea se spală numai bine.

Cucuruzul. Sămânţa se poate spălă în apă de piatră vânătă, dar e mai bine dacă vara adunăm umflăturile de tăciune — cari de multe-ori

139

sunt mari cât capul unui copil încă îna”J e de a se desface şi le ardem. D a c ă nu le adunăm şi nu le ardem, cocenii m âncaţi de vite, le pot bolnăvi. Sămânţa tăciunelui m ân ca t de vite ajunge în gunoiu şi cu acesta p e câm p unde se lăţeşte tot mai tare.

Cu piatră vânătă să facem num ai atâta sămânţă, câtă ne trebue pen tru săm ânat. La caz că ne rămâne sămânţă, o a rd e m sau o băgăm bine în gunoiu ca să n u a jungă animalele la ea. Nu e iertat a folosi g rău n ţe făcute cu piatră vânătă pentru a face făină din ele, ori a le dă animalelor ca nutreţ, fiind otrăvicioase.

A. Cosciuc.

Pentru cei hrăpăreţi şi lacomi.U n om b o g a t lu a s e p e n e d r e p t u n e i fe m e i care,

pe lân g ă că e ră v ă d u v ă , e r ă şi s ă r a c ă ca va i d e ea, g u ra b u că ţ ică de p ă m â n t c a r e o a v e a şi ^are -i , dulciâ suferinţa . D u p ă v r e -o c â te v a z i le d e l a < ; s ă rm a n a fem eie se d u s e la o m u l b o g a t cu un Ş zise să-i dea vo ie să ia lin sac cu p ă m â n t d in p ca re fusese o d in io a r ă al ei şi p e c a re şi-1 în su ş ise .

A cesta o lăsă . F e m e ia îşi u m p l u sa c u l şi, can v ru să-l r id ice în sp a te z ise b o g a t u l u i : , ,

— T e ro g , a ju tă -m i să r id ic sa cu l ă s ta n spate. Iar bog a tu l se căzn i m ult , d a r nu- i p u tu da

un a ju to r , şi-i zise fem eii în ce le d in u r m ă .— N u p o t să ţi-1 r idic . Este p r e a g r e u .— Aşa, zise a tunc i fem e ia , d a c ă sa cu l ^ t a i ţ i e Ş t e

aşa d e g r e u , cât d e g r e u îţi va fi p e l u m e a •t r e g p ă m â n tu l p e ca re mi l-ai lua t p e ,

B oga tu l , în sp ă im â n ta t , a da t în ap o i p ă m â n tu l Vă d u v e i p e care-1 lu a s e p e n e d re p t .

140

42. Broasca şi boul.(F a b u lă ) .

Broasca mică cât un ou A văzut păscând un bou,Şi mirâtidu-se prea tare De-o făptură aşa mare,Cugetă c’ar fi noroc Pentru tot broştetul, dacă Ar putea să se prefacă Din mic, mare dobitoc

Deci sumeţia o prinde;Ea se umflă ş i se 'ntinde,S’apoi zice: «Sorioară,Nu-s ca boul bună-oarăP»Dar acesta-i zise: «Ba».Ea urmează a se umfla,Zicând iar': «Ian vezi, Mică!-»— «Soro, încă eşti tot mică.»«Dar acum nu l-am ajuns?»— «încă nu /» i s ’a răspuns.Broasca atunci s ’a mai umflat, Astfel încât 'a crăpat

*

Aşa’n lume o păţesc Acei, ce se nizuesc Pe cei mari ca să ajungă,Fără să-şi iudece-a lor pungă!

G. Asachi.

O p o v e s te sau i s to r ioară , cu m e şi aceas ta d e s p re broască^ şi b o u se n u m e ş te fabulă. F a b u la deci e o i s to r io a ră , în care v p rb e sc an im ale le , or i lucruri le n e în s u f leţite. F a b u la c u p r in d e învă ţă tu r i d e folos.

141

Vinul de mere.Acest fel d e vin se p o a te p regăt i c u leg ân d m ere le

a tu n c i când s u n t b in e c o a p te , şi a n u m e : a tunci când le p u t e m lesne c u le g e fă ră s ă se r u p ă c renguţe le . E bine ca m gre le să n u f ie b ă tu te , căci, d u p ă ce le -am cules, t r e b u ie să lăsăm a p r o a p e trei s ă p tăm ân i în t r ’un Ioc u- scat , p e un st ra t d e p a ie , a ş a încât, d acă au fost v ă tă m a te , a r putrez i .

D u p ă trei s ă p tă m â n i , m ere le v o r fi zdrob i te , fie în p iu ă , fie cu a n u m e c io c a n e d e lem n, d easu p ra unui vas, d a r , şi mai b in e în că , p r in t r ’o m or işcă de m â n ă (râşniţă) . C u cât m ere le v o r fi m ai b ine zdrobite , cu atât vom a v e a şi m us t mai m u l t . T o tu ş i e b ine să luăm se a m a că m o r iş c a st r iveşte sâ m b u r i i , şi v inul va fi am ar .

D u p ă ce a m st r ivi t m ere le , a d ăo g ăm pes te ele apă p r o a s p ă t ă în m ă s u ră d e 15 litri la 100 chilgr. de mere. A m e s te c ă m bine şi p u n e m to tu l la teasc. M ustu l de mere se sc u rg e foar te în c e t , d e ace e a tescuitu l va ţ inea mai m u l t e zile. E b in e să lă s ă m teascul mai slab şi să strângem n u m a i câte p u ţ in . M u s tu l a d u n a t din această scurgere se v a p u n e în zăcă to r i , ca re se v o r um p lea şi vo r sta d e s tu p a t e . M u s tu l î n c e p e să fiarbă, a runcând afară o j a r t e din ce iese d e la f ie rbere . P es te puţin, de-asupra

m u s tu lu i se a lcă tu ieş te un înveliş de m ust mai gros. A tu n c i mai p u n e m m u s t p ă n ă ce um plem zăcâtorile, şi, d u p ă ce se va linişti cu to tu l din fiert, îl t ragem în buto.iie.

T e sc o v in a se p o a te scoate din teasc, se pune in c ăz i , i se a d a o g e a p ă , în ju m ă ta te din catimea de tescov in ă , se lasă 24 d e ceasu r i în linişte şi se pune iarăşi !a teasc . Se c a p ă tă un m us t mai slab, da r încă destul e j u n , şi se u rm e a z ă în tocm ai ca şi mai sus.

142

M e ş t e ş u g u l .— Poveste . —

A fost odată, ca niciodată, un împărat mare şi puternic. Acu, împăratul ăsta avea o fată frum oasă rar şi care eră tocmai în vrâsta de măritat, când norodul se răsculă şi-l alungă de pe tron şi din ţară.

C e se facă îm păratul? Nu ştia nici un m eş te şu g ; de săpat, nu era în stare, de cerşit, şi mai mult îi era ruşine, mai ales că l-ar fi văzut oricine cât eră de voinic la trup. Eră între străini şi se tot băteâ cu gândurile cum se facă să nu moară de foame. La vaci, erâ greu să intre, căci vacile fug, şi t rebue să fie cineva învăţat să alerge după ele; la oi asemenea, căci nu ştiâ să le mulgă; hai să intre porcar! O amenii îi împrejmuiră un loc noroios, îi făcură colibă, îi deteră m ân ca re : ceapă, mămăligă, beu- turică, şi el trebuia să iee doar seama de porci. Fata şedea pe lângă dânsul şi, crescând, din zi în zi se făcea mai frumoasă.

Intr’o zi trecu pe acolo fiiul unui împărat. Fata îi dete bună ziua, cum se cuvine faţă de un fiu de împărat. Băiatului îi plăcu fata, şi gândî în sine că trebue să fie de bună stare, deşteaptă, căci altfel n’ar fi ştiut se facă aşa. Mai trecu el şi a doua şi a treia zi pe acolo, şi fata, cum îl vedea, i se închina ca unui fecior de împărat ce erâ.

143

Băiatului îi căzu aşa d e d ra g ă fata, încât îşi puse în gând, că dacă n’o luă el fata asta, nu se mai însoară. Şi într’u n a din zile sp u se şi fetei. Fata plecă ochii şi sp u se băia tu lu i că nu se cuvine ca el, fiu de îm părat, să-şi ba tă joc de ea, o biată fată de porcar. Băiatul nici una, nici alta, merse Ia porcar şi-i c e ru fata. P o r carul se crezu şi el luat în râs, dar , în ţe legând apoi că băiatul vorbiâ cu d inadinsul, îl în trebă ce meşteşug are. — «Tata e îm păra t, şi eu vin după el», răspunse dânsul mirat. — «D acă d-ta nu glumeşti şi nu vrei să-ţi baţi joc, apo i eu vreau ca acela care va luă p e fata m e a să aibă un meşteşug».

Băiatul nu mai stătu pe g ân d u r i şi în trebă : «Cam ce meşteşug ai vrea să ştiu, că eu m erg să-I învăţ». Porcarul, văzând h o tă r îrea neclintită a feciorului de împărat, răspunse că e b ine să ştie împletitul coşurilor.

A doua zi băiatul întâlni pe un o m care d ucea la târg coşuri de vânzare şi-i ce ru ca pe plată să-I înveţe şi pe dânsul împletitul lor.

După puţin timp învăţase m eş te şu g u l ; ba, ceva mai mult, merse cu ţăranul cu o căruţă cu coşuri de vânzare la târg. Se duse apo i d e spuse porcarului că ştie acum un m eş teşu g şi că să-i d e a fata. Porcarul se învoi. B.liatul p lecă la ta- tă-său cu fata, căci socrul nu voise să lase porcii fără un păzitor. Când omul tocmit pen tru aceasta

144

veni, plecă şi el la Curte. D ar cine l-ar fi lăsat să intre acolo îmbrăcat ca porcar? La Curte sunt ofiţeri, boieri mari, până şi cele mai de rând slugi sunt îmbrăcate în haine mai scumpe şi nu lasă pe cei cu haine sărăcăcioase să şază în apropiere de Curte, dar mite să intre în ea. S’a îmbrăcat aşa dar porcarul cu hainele lui de împărat. Când au văzut curtenii că intră un împărat pe poartă, au tăcut cu toţii, şi s’au dat în lături ca să-i facă loc. Iar, când, între nuntaşi, a ajuns acolo unde erau craii şi împăraţii, a fost cunoscut, şi dânsul a povestit şi ginerelui povestea, şi a isprăvit-o z icând: «Vezi, de aceea ţi-am cerut, să ştii un meşteşug, fiindcă eu eră cât p ’acî să m or de foamei»

Şi s’a întins apoi un chef mare, benche- tuind şi veselindu-se cu toţii.

C. N Pârvulescu.

îmbrăţişaţi meseriile.Aproape zilnic cetim prin gazete şi auzim

dela oamenii noştri cu carte zicătoarea: meşteşugul e plug de aur. O ândindu-ne mai adânc asupra adevărului acestei zicători, vom recunoaşte că ea e scoasă din păţania de veacuri a neamurilor. Adevărată fiind aceasta zicătoare cuvine-să să nu o luăm în deşert şi dacă în- tr’adevăr meşteşugul e plug de aur să ne dăm

145

Copiii la meserii. P o p o r u l , rom ânesc din ţm oş strămoş s'a pom enit cu lucrul păm ântului şi îngrijirea vitelor. Mai de mult eră b ine şi aşa. Oameni erau mai puţini — păm ânt era din d e stul încât un părinte uşor îşi fericea copiii din moşia ce avea. Trebuinţele oam enilor încă erau mai puţine. Din păm ânt şi vite orice g azdă lucrător putea pe uşor să-şi mulţăm ească casa şi să-şi acopere nevoile. Astăzi s’a sch im bat lum ea; pământul s’a împuţinat, lipsurile şi aşteptările sunt din ce în ce tot mai multe şi mai mari, încât nici cu 10— 15 jugăre d e p ă mânt nu-ţi prea poţi îndestuli copii. Şi cu toate acestea neamul nostru aşa de cu g reu se desface de glie, — aşa cu anevoie se lasă a fi cu minţit când vreun cărturar îl îndeam nă să-şi deie vreun copil Ia m eşteşug ori negoţ. Mulţi părinţi, chiar şi dintre cei cu carte — dacă îi îndemni să-şi deie copiii Ia meserii — se supără şi te crede duşman. Sunt atâtea pilde, cari ne arată folosul şi bunătatea meseriilor şi n e goţului. Doar zilnic vedem, că bucatele şi aceea ce ne dă pământul încă nu-s de ajuns pentru traiul vieţii. Avem lipsă de îmbrăcăminte, de fel şi fel de unelte, de câte mărunţişuri în casă şi pentru traiu, cari toate trebuie să ni le câştigăm cu , bani scumpi dela oraş. Şi cine sunt aceia, cari ne vând cişmele, hainele, maşinile de să- mănat, sobele, pânza, broboadele şi alte câte, dacă

C alendaru l „Aioo.“ ^

146

nu meşteşugarii şi negustorii? Toată truda muncii noastre, tot belşugul roadei li-1 dăm lor în schimbul marfei ce ni-o vând. Casele mari şi frum oase din oraşele, unde în fiecare săptămână ne ducem bucatele şi banul muncit cu sudoare, sunt toate ale negustorilor şi meşteşugarilor. Dânşii prin răbdare şi iscusinţă au învăţat să pregătească lemnul pe care îl tăiem din pădure, pieile vitelor, oasele, coarnele, fierul brut— cu un cuvânt tot ce dă pământul în casă, mobile, pluguri, pieptini, şi alte lucruri de folos pentru oameni. Toţi aceştia duc o vieaţă mul- ţămită câştigând cu m unca lor bani frumoşi, cu cari îşi asigură viitorul familiei lor.

Durere, dacă ne uităm mai de aproape la meşteşugarii şi negustorii oraşelor noastre, ori la ceice vin cu şatre pela târgurile de ţară — vom vedea, că aproape toţi sunt străini de neamul nostru. Pricina e că poporul nostru nu ştie cum să-şi crească copiii. Nu primeşte sfatul celor cuminţi — ca să-şi deie din copii şi la meşteşug. Astăzi ca şi mai de mult, când poporul nostru era mai puţin luminat la cap abia se găseşte câte unul, care să-şi trimită băiatul la negoţ ori meserii. Alte neamuri mai înaintate, Saşii, de pildă deşi au moşii şi bogăţii mai mari ca Românii, aproape toţi îşi dau câte un copil la meşteşug ori la negoţ. Ba ce e mai mult, sunt şi cari învaţă câte 6 clase gimnaziale

147

şi pe urmă m erg la meserii. In ch ipuH acesta se aleg din dânşii m eşteşugari d e cei mari, cari îşi fac fabrici şi adună toată bogăţia ţăranului nostru. Oraşele cele frum oase din ţara noastră, ca Braşovul, Sibiiul, Clujul, nu sunt ale dom nilor, ci ale m eşteşugarilor şi neguţătorilor, şi noi cu toate acestea suntem străini de meşteşuguri. Atât în vechime cât şi acum a feciorii de împăraţi şi crai, cari au să m oştenească stăpânirea părinţilor lor, unul fiecare trebuie să înveţe şi câte un meşteşug. N u aduce anul ce aduce ceasul. Nimic nu-i statornic în lume. Dacă se întâmplă, să-şi p iardă tronul să aibă cu ce trăî. Iată cum se g ândesc până şi capetele încoronate. O are poporu l nostru care e tot atât de cuminte ca şi ori care n eam din lume să nu vază calea, care îl poate duce la bine ? Oare nu s’ar ferici băieţii mai uşor dându-i, după ce învaţă carte, la meşteşug, decât să-i deie slugi ori să-i trimită în America, care le stoarce toată puterea din oase.

Noi credem, că singurul ,'mijloc de a ne ridică şi a ne îmbogăţi sunt meseriile şi negoţul. Având negustori şi meşteşugari din neamul nostru la oraşe şi sate, banul ce-1 muncim va rămânea la noi şi, în scurt, noi vom stăpâni oraşele şi bunătăţile lori

Avem reuniuni de meseriaşi româneşti la Braşov, Sibiiu, Blaj, Bistriţă, Lugoj, Sălişte. In-

10 *

148

dreptaţi-vă la conducătorii acestor reuniuni, de u nde veţi primi îndrumă» i şi vă vor înlesni aşezarea băieţilor. Sub ocrotirea lor ucenicii noştri urmează la şcoala de ucenici, care le dă cunoştinţele de lipsă în v ie a ţă ; iar dacă scapă, celor buni şi destoinici le mijlocesc ajutoare, cu cari să poată vedea lumea şi să se desăvârşească în meseria lor. Fie ca cuvântul nostru să găsească răsunet în inimile poporului nostru.

Oavriil Precup,profesor în Blaj.

Funia spânzuratului.— P oveste adevărată. —

Cică trăia odată un Jidan, pe care lumea *1 Pore„c,iă Marcu Stinghera, din pricină că eră fără părechie de viclean şi lacom, — cum de altfel sunt toţi fii neamului Iui Israil. Şi Jidanul, la început sărac, ajunse mai târziu — cum ? D u m nezeu ştie! — bogătaş mare şi ţinea moşii multe in arândă. Odată, neputând înşelă pe nişte creştini, cari lucrau pe moşia sa, îi veni să se spânzure de năcaz. Pe când îşi pusese juvăţul de gât, iată că intră ciobanul Iui dela stână. Omul, spăimântat de ce-i văzuseră ochii, scoase într’o clipă cuţitul din teacă, şi se răpezî de tăie funia de a gâtul Jidanului. Drept mulţumită că a scăpat dela moarte, Marcu Stinghera puse funia în socoteala ciobanului preţuind-o patru coroane.

Iacă o probă de omenie jidovească!

Inginerul Aurel Vlalcu.

150

Aurel Vlaicu.Dacă s’ar scula moşii şi strămoşii noştri

a in morminte şi ar vedea câte minuni a iscodit m intea omenească în vremea din urmă, ar răm ânea încremeniţi. Când ar băgă de seamă că oamenii vorbesc unii cu alţii Ia depărtări mari, prin telefon, fără să se întâlnească şi fără să se mişte din oraşul sau satul în cari trăiesc, când ar auzi gramofoanele cum vorbesc şi cântă întocmai ca oamenii, când ar vedea trenurile şi căruţele (automobilele) um blând singure de capul lor, fără să fie trase de cai ori de boi, dar mai ales când ar vedea cum au început oamenii să sboare prin văzduh, cred că şi-ar face de trei ori sfânta cruce, şi-ar scuipă ’n sân, ar socoti că pe pământ s’a înstăpânit puterea diavolului şi s’ar grăbi să se întoarcă în lăcaşurile lor de vecinică odihnă.

Aşa s’ar întâmplă, oameni buni, căci lumea s ’a schimbat mult în veacul din urmă. A înaintat şi înaintează mereu aşa de repede, încât chiar şi oamenii învăţaţi rămân duşi pe gânduri, văzând cum se sbate mintea omenească de a se avânta tot mai sus şi de a pătrunde în toate tainele naturii. Aceşti oameni învăţaţi se întreabă: unde se vor opri iscoadele minţii o m eneşti ?

Şi dacă se minunează /cărturarii de multele maşini cei.se fac£şi jde multele roade ale

151

ştiinţii şi ale cercetării, se înţelege că ţăranii, cari nu prea ştiu cu mult mai mult ca strămoşii lor de-acu o sută-două de ani, rămân cu gura căscată de câteori văd câte-un lucru nou. Şi nu pricep cum s’a putut face şi cred că nu-i lucru curat la mijloc, de câteori aud sau văd câte-o minune noauă. Dacă ar a v e a , însă, învăţătură mai multă, dacă şi-ar da silinţa să înţeleagă toate lucrurile, cari li se par minuni făcute de duhul necuratului, atunci ar pricepe lesne că tot ce face omul nu face cu ajutorul dracului, ci cu ajutorul minţii.

Să spunem o pildă.Cea mai nouă minune a vremurilor noa

stre sunt fără îndoială maşinile de sburat, cari se mai num esc şi aeroplane. Când ar vedea ţăranii noştri o ceată de sburatori, trecând pe deasupra satului lor, de bunăseamă ar ciede că-s nişte bălauri, ce-au venit să prevestească sfârşitul lumii. Deşî sburătorii ă ş t i a sunt şi ei oameni, ca toţi oamenii, cari au învăţat ineşfe şugul maşinăriilor şi acum, în anii din unn.i, au izbutit să-şi facă şi maşini de sburat.

Unul dintre aceşti sburători e şi inginerul Aurel Vlaicu, născut în satul Binţinţi i e an„.i Orăştie, din părinţi plugari. A inv.lţ.it maşinăriilor în Budapesta şi in oiaşu < din Ţara Nemţească. Mintea lui 1s’a astâmpărat până nu a reuşit s.i ac.

Ingi

neru

l Vl

aicu

sb

oară

pe

de as

upra

C

âmpu

lui

liber

tăţi

i în

Bla

j.

154

şină de sburat, care e una dintre cele mai frum oase şi mai bune maşini din câte sunt. Dupăce a făcut planurile pe hârtie şi dupăce a făcut o maşină mică, de probă, s’a dus în Ţara Românească, unde miniştrii i-au dat bani ca să-şi facă o maşină mare. Şi a făcut-o. Când l-au văzut fraţii din România înălţându-se cu ea în văzduh, s’au bucurat mult, căci a fost cel dintâi Român care avea o maşină de sburat făcută de el.

Ceice au fost la sărbările «■Asociaţiunii», cari s’au ţinut astăvară în Blaj, l-au putut vedea cât de minunat sboară. '

Dacă a ştiut să facă un fecior de ţăran de-al nostru o asemenea maşină de sburat, va c rede oricine că nu-i în ea duhul diavolului, ci e mintea şi învăţătura.

lată unde putem ajunge învăţând meşteşuguri.________ T.

Poezie poporală.Cine m ’aude cântând Zice că n ’am nici un gând.N ic e n’am eu multe tare,D ar aim unul şi mii doare.Şi să nu dea D u m ne zeu Şi la alţii gândul meu,C i arde şi pustieşte Şi trupul şi-l istoveşte.Ardă-1 focu dor vrăjit Şi pe cin’ l-a născocit!

155

Tovărăşiile sau însoţirile.1. llo stu l tovărăşiilor.

La alte neamuri, în ta ra noas tră şi tn alte ţări , tovărăşiile sau însoţirile au ajuns pe o treap tă foarte înain ta tă . în treagă v ieata satelor şi o ra şelor es te Înţesată de fel şi fel de tovărăşii, cari r ă spândesc lumină şi bunăs tare p ână şi în cea m ai năcăjită colibă.

Noi, Românii, de aici şi de pretutindeni nu ne-am prea bătu t capul cu treaba aceasta m are , menită să schimbe s ta rea noas tră rea de as tăzi cu alta mai bună. Abiâ. In timpul din u rm ă , vorba şi scrisul, mai ales, se Însoţesc s tă ru ind tot mai cu putere pentru îm păm ânten irea tovărăşiilor şi la noi. Ici-colo uu u rm at şi fapte, d a r p rea putino şi prea slabe chiar şi pentru unmic Început.

Nu Încape îndoială că aşa nu mai poate me rge . De aceea vom stărui mereu pentru lm- p r ie t ini r ea poporului cu tot felul de tovărăşii şi vom căutii să găsim căi şi mijloace pent ru a şi a j u t ă aevea Înfiinţarea şi, pe căt «o poate, buna chivernis ire a lor.

In şirele următoare vom da o icoană a deose b i te lo r feluri de tovărăşii şi vom stărui şi asupra

rostu lu i lor.Este ştiut că toato lucrurile mnri s’au făcut

şi so fac prin Însoţirea sau întovărăşirea pu te

156

rilor. Aceasta se întâmplă nu numai în vieaţa oamenilor, ci şi in lumea plantelor şi a animalelor.

Firele singuratice de muşchiu sunt aşa de slabe, că ele se încovoaie la pământ chiar şi sub greutatea unui gândăcel. Dar, cum ele cresc Îndesite, unul lângă altul, adecă în societate, şi aceste fire slabe pot face ceva. Muşchiul dă adăpost şi căldură peste iarnă roadelor de arbori, ce au căzut în sânul lui, apoi multor gândăcei cari îşi fac culcuş şi dorm In el până vine iară căldura. In el Îşi aşează multe animale puii lor.

Cât de mică şi neputincioasă este o albină singură. însoţite Insă mai multe mii, într’o coşnit& ele cresc, în timpul verii, zeci de mii de albine tinere, dau naştere unui sau mai multor roiuri umplu coşnita de faguri şi adună In anii buni zeci de chilograme de miere pentru sine şi pentru stăpânul lor.

Aşa e şi in vieata oamenilor. Neputând trăi singuraticii râslăţiţi, despărţiţi cu totul unii de alţii, au simţit trebuinţa de a se însoţi mai mulţi oameni, mai multe familii împreună şi au întemeiat sate şi oraşe.

Intr’un sat sau oraş vieata e mai uşoară şi mai plăcută. Oamenii se ajută unii pe alţii şi împreună fac lucruri cari singuraticii nu le-ar puteâ face.

Locuitorii unei comune, prin unirea puterilor au zidii biserică, şcoală şi casă ; comunali,

1 5 7

Împreuna fac şi ţia în stare bună drumurille şi podurile comunei. Numai toţi împreună, pot să ţ in ă : preot, Învăţător, primar, no tar şi alţi diregători ai comunei, cura şi ciurdar, stăvar, păcurar, porcar, jitari, pădurari ş. a. persoane trebuincioase In slujba obştească.

Trebuinţele oamenilor insă cresc m ereu ; familia cere tot mai mult din zi In zi, asam enea se sporesc trebuinţele obşteşti ale comunei, nu mai puţin se înmulţesc dările pentru susţineret. miliţiei (cătanelor), pentru susţinerea tuturor de- regătorilor, începând dela pretor (solgăbirău,) până la căpeteniile ţării, pentru ţinerea In stare bună a drumurilor de comitat şi ale ţării, pentru poduri, spitale şi alte multe, fără seam ă multe.

Cum dările de tot felul s ’au sporit mai mult decât orişicând, iar pământul nu se mai sporeşte, ci rămâne tot acelaş, Imbucătăţindu-se prin înmulţirea treptată a oamenilor am ajuns ca întocmirile de până acum să nu mai fie Indestuli- toare. împrejurările nouă cer schimbări prin cari să dăm altă faţă vieţii, care, par’că, începe a se ofili şi tânji. Această schimbare în spre bine o vom puteâ face, Insă, numai prin însoţirea pe o treapta neasămănat mai mare şi mai felurită, decât până acum a puterilor noastre.

Drept aceea să ne însoţim, cum am spus că fac albinele, ca în chipul acesta să avem putinţa de a ne lumină şi de a Inaintâ în bunăstare, bi

158

ruind astfel mai uşor şi dările şi cheltuelile cele multe şi grele.

11. Felul tovărăşiilor.Pe cum am arătat, familia însaş este o to

vărăşie, asemenea şi fiecare sat şi oraş.Mai multe sate şi oraşe împreună fac o

tovărăşie mai mare, ce se numeşte cerc pretoriai subprefectură sau solgăbirăiat.

Mai multe cercuri pretoriale fac un comitat, prefectură sau varmeghie.

Mai multe comitate fac tara.Aceste şi alte însoţiri, cum sunt de pildă

cele făcute pe temeiul credinţei sau al legii de care ne ţ in em : parohia, protopopiatul şi dieceza sau arhidieceza ş. a. sunt însoţiri vechi şi bune, cari totdeauna au avut rost şi vor aveâ.

Insă, pe cum am spus, ele singure nu mai pot să acopere trebuinţele multe şi mari, cerute cu multă putere de duhul cel nou al vremii.

Astfel alte şi iar alte feluri de tovărăşii vin într’ajutor celor arătate mai sus pentru desăvârşirea vieţii şi pentruca să facă Inlesnir.i traiului prea meşteşugit şi povarnic al zilelor noastre.

Cărturarii se însoţesc pentruca să poată mai uşor înaintâ şi să ocrotească trebuinţele lor, mai adesea ca să adune mai cu înlesnire cunoştinţe pentru înaintarea binelui obştesc. Astfel ii vedem pe preoţi adunăndu-se în conferinţe sau

159

tovărăşii preoţeşti, pe învăţători în conferinţe ln- văţătoreşti; asemenea fac doftorii, inginerii ş. a.

întocmai ca şi cărturarii îşi au tovărăşiile lor: negustorii şi meseriaşii.

Chiar şi femeile s’au întrunit în tovărăşii pentruca în chipul acesta să se desăvârşască şi să ,se facă cât mai folositoare obştei. Ici vedem o reuniune (tovărăşie) de femei, cari adună bani pentru întemeierea şi susţinerea unei şcoale de fete, colo altă reuniune care stărue mereu pentru înaintarea lucrurilor femeeşti, ca ţesutul şi cusutul.

In urma tuturor stă pliigarul, şi mai ales plugarul roiuân. El este aproape cu totul lipsit, de tovărăşii. Şi aceasta este una din cele mai de căpetenii pricini, că el nu poate da înainte nici pe calea ce duce Ia luminarea minţii şi nici pe aceea oare duce Ia bunăstare.

In cele următoare vom arătă, pe scurt cele mai de căpetenie tovărăşii, cari ar trebui să le vedem înfiinţate in satele noastre.

Aceste sunt de două feluri.In rândul celor dintâi numărăm pe cele aşa

numite culturale sau pentru luminarea mintii şi împodobirea sufletului, cum şi cele ce au drept ţintă binefacerile.

Acesta sunt:1. Societăţile (însoţirile) de cetire, împreu

nate eu câte o bibliotecă alcătuită din cele mai alese cărţi şi gazete.

160

2. Societăţile de cântări bisericeşti şi lumeşti.3. Societăţile pentru Infrumseţarea bisericii

şi ţinerii în bunăstare a cimiterului.4. Societăţile de pompieri (pentru stângerea

focului).In rândul al doilea numărăm tovărăşiile

economice, cari au ca ţintă înaintarea bunăstării plugarilor.

Aceste tovărăşii sunt urm ătoare le :1. Tovărăşii pentru cumpărarea de maşini,

seminţe pomi ş. a.2. Tovărăşii de asigurare a vitelor.3. Tovărăşii de lăptărit şi gătirea untului.4. Tovărăşii de bucate sau aşa numite grânare.5. Tovărăşii pentru arândări şi cumpărări

de moşii.6. Tovărăşii pentru valorizarea productelor

economice (sau pentru a face un preţ mai bun Ia tot ce iese din mâna plugarului):

a) a vinului; b) a bucatelor ; c) a poamelor; (mierei şi cerei) ; d) a stupilor (m'erei şi cerei); e) a galiţelor; /) a ouălor ş. a.

7. Tovărăşii de consum pentru a pune la îndemâna plugarilor mărfuri bune şi ieftine.

8. Bănci poporale sau însoţiri de împrumut şi păstrare (cruţare), aşa numit9 Raiffeisen.

9. Societăţile de cumpătare sau înfrânare ş. a.La aceste s’ar mai adăugă:10. Societăţile de asigurare în contra focului.

161

11. Societăţile de asigurare contra grindinei (a ghetii sau pietrii).

12. Societăţile de asigurare a vieţii.13. Societăţile de asigurare contra altor pa

gube (mărfuri ş. a.)înfiinţarea acestor patru tovărăşii din urmă.

cere bani mulţi; ele nu se pot infiinţâ. pe sate. Le-am pomenit insă aici, împreună cu celelalte pentru-că e bine să se ţină seamă de ele şi plugarii să-şi asigure zidirile, bucatele şi fânul contra focului, sămănăturile din câmp în contra grindinii şi cei cărora le dă mâna să-şi asigure şi vieaţa.

111. Unde, cum ş i când să se înfiinţeze tovărăşiile ?

Dupăce am arătat care este rostul tovărăşiilor şi felul lor, în cele următoare vom arătă unde şi ce fel de tovărăşii să se înfiinţeze, de asemenea, cum şi când să se înfiinţeze aceste tovărăşii.

E lucru firesc că, precum nu orice pom şi orice fel de sămânături pot să izbutească în orice fel de pământ, tot aşa şi tovărăşiile. Grâul izbuteşte mai bine în un fel de pământ, săcara în altul, tot asemenea pomii, viţa de vie ş. a. Unele plante însă izbutesc aproape pretutindeni. Aşa şi unele tovărăşii.

Intre acestea numărăm societăţile de cetiro împreunate cu câte o bibliotecă, societăţile do Calondarul „Aboo.“ 11

162

cântări, societăţile pentru înfrumsetarea bisericii şi a cimiterului, şi societăţile de pompieri.

Din cele economice s’ar puteâ împământeni în fiecare sat următoarele:

1. Tovărăşiile pentru cumpărarea de maşini, seminţe, pomi ş. a,

2. Tovărăşiile de asigurare a vitelor.3. Tovărăşiile de valorizare a productelor

economice.4. Tovărăşiile de consum.5. Băncile poporale sau însoţirile de Îm

prumut şi păstrare (cruţare) aşa numite Raiffeisen.

6. Societăţile de cumpătare.Fiindcă numitele tovărăşii sunt cele mai de

căpetenie, am puteâ zice, singurele mijloace cari ne vor scoate din robia neştiinţei şi sărăciei, este de neapărată trebuinţă să le înfiinţăm cât mai fără zăbavă în toate satele noastre. Trebuinţele şi năcazurile cele mai arzătoare din fiecare sat, vor arătâ fruntaşilor cu care tovărăşie din cele înşirate mai înainte să facă începutul şi cari au să urmeze, rând pe rând. Ca temeiu al tuturor trebue să se aleagă la început o tovărăşie din cele culturale, pentru luminarea minţii, şi alta economică prin care să se dea îndemn şi ajutor înaintării In avere a sătenilor. Din cele economice o Însoţire de împrumut şi credit Raiffeisen ar fi doar cea mai potrivită pentru-ca mai

163

târziu sâ se poatâ adăposti în jurul ei alte tovărăşii.

, Asociaţiunea* a făgăduit şi o spune ş i ' acum, că ori unde împrejurările sânt priincioase pentru înfiinţarea de tovărăşii, şi s’ar ivi trebuinţa de a merge la faţa locului un om care se pricepe la înfiinţarea acestora, — va trimite un astfel de om pentruca să dee sătenilor mână de ajutor la alcătuirea tovărăşiilor.

Numai cu ajutorul tovărăşiilor vom porni pe o cale de înaintare şi spor în toate, pe calea care duce popoarele la fericire. R, Simu.

Cum să se facă tovărăşii pentru vânzarea de ouă şi găini.

O astfel de tovărăşie s ’ar face cam aşa : Unu mai iscusit adună în jurul Iui douăzeci ori treizeci ori o sută de familii, care se leagă să vândă laolaltă ouăle şi puii ce-i au ori pe cari îi pot cumpără şi ei dela alţii Această tovărăşie — ca tovărăşie — cere un îm prum ut ' dela banca rom ânească ce o au mai aproape .

De cflteori au nevoie de bani pentru cumpărări de ouă şi găini, scot dela bancă, şi, de câteori vând ouă şi găini, duc banii la bancă.

La sfârşitul anului, împart câş t igu l in măsura vredniciei şi a părţii de muncă şi de marfă a fiecăruia.

E adevărat că puteţi vinde ouăle şi găinile altfel: la cârcima lui Ijic pe beutnră, ori la precupeţul Herşcu pe bani puţini şi minciuni multe i

11*

164

Bucuriile economiei.«Par’că niciodată nu te-ai întors din s a t

aşa vesel ca azi, Ioane! Spune-mi ce ai?— Hei, dragă femeie, să mulţumim lui

Dumnezeu, că începem şi noi un an mai fe ricit. Uite, viu dela adunarea băncii din sat. E ră să ameţesc de bucurie, când a cetit cassierul, în auzul tuturor celor de faţă, că eu, adecă noi, avem strâns un capital de 300 cor.! Să fi văzut cum se uitau toţi Ia mine cu mirare!

— Taci, bărbate, nu te crez! Avem noi în bancă 300 cor.? D ar când şi cum s’au adunat!

—- Minunile şi puterea păstrării şi a strân- surei, măre femeie! Picătură cu picătură face balta mare! Dar să vezi ceva şi mai frumos! Banca noastră are o sută de mii cor.! Şi când m ă gândesc cât de îndărătnici eram, când ne îndem nă bietul învăţător, să punem bani la bancă.

— Apoi atunci satul nostru a scăpat de sărăcie, Io a n e !

— Nici mai încape vorbă. Nu vezi că au început oamenii să dee înainte!

— Să dea D um nezeu ani mulţi şi fericiţi celor ce ne-au îndem nat să facem bancă! Mă simt, Ioane, nu ştiu cum, par’că mai mare, mai mulţumită, când mă gândesc la cele 300 cor. ale noastre!

— Bunurile economiei fem eie! Să muncim şi să mai adunăm, ca la anul să fim şi mai veseli».

P. R.

Patima proceselor.Trăiau odată doi fraţi cari moşteniseră dela

tata lor o turm ă de oi. Dar în loc să trăiască în pace, ei se certau mereu, căci aveau o fire pornită spre veşnică gâlceavă. Nu se înţelegeau la nimic şi de multeori se băteau pentru lucruri cari nu erau vrednice nici să fie spuse. Până la o vreme au dus-o cum au dus-o, dar în sfârşit nu s’au mai învoit de loc. Unul voia să ducă turma la dreapta, altul la stânga. Au ajuns la împărţirea turmei. O oaie mie, una ţie. Dar n u mărul oilor fiind fără soţ, cearta s’a pornit din nou,pentru oaia asta. Unul dintre ei cerea s’o taie numai decât şi să împartă carnea, celălalt stăruia să n’o taie pănă ce va fi lână pe ea bună de tuns şi să împartă dintâi lâna.

Bine, zise cel dintâi, să n ’o tăiem. Dar eu vreau să tundem oaia chiar astăzi, căci vreau să-mi fac sfori pentru opinci.

— Ba să mă ierţi, răspunse celălalt. Cine Dumnezu tunde oile de pe-acum 1 S’aşteptăm cu tunsul până Ia vremea Iui.

— Ce-mi pasă mie când tund alţii oile! Eu tund oaia mea când îmi place mie!

— Oaia ta! Par’că e şi oaia mea, şi oaia mea o tund când îmi place mie, nu când le place altora.

— Atunci eu tund partea mea! Iar tu tunde-ţi partea ta când vrei!

165I

166

Cel ce nu voiâ s’o tundă s’a împotrivit. D a r pe când lipsea dela stână, celălalt a tuns ju m ă ta te oaia. Când s’au întâlnit seara s’au luat din n o u la ceartă pentru partea tunsă.

— De ce-ai tuns partea din dreap ta? E ra a ta? M ’am învoit eu să tunzi partea asta ? T reb u ia să ne înţelegem care parte o vreu eu şi care tu !

Dar asta n’a fost nimic. A doua zi oaia, împinsă de vânt, a căzut într’o prăpastie. S’au scoborît după ea şi au găsit-o moartă.

— Tu eşti de vină, că ai tuns oaia. Uite-o a îngheţat de frig, că ai tuns-o prea de vrem e.

— Ba tu eşti de vină, că n’ai tuns-o! I s ’a încurcat vântul în lână şi a luat-o cu el! D acă erâ tunsă, nu o ducea vântul!

— Ba atunci ar fi dus-o mai lesne, c’ar fi fost mai uşoară! D ar tu eşti de vină, că de-ar fi fost netunsă, ar fi stat mai cumpănită în faţa vântului. Aşa, a luat-o vântul, că erâ mai uşoară pe partea ta cea netunsă. Nu vezi că partea asta a şi căzut pe pământ.

Altă bătaie. în sfârşit au ajuns la judecată şi s’au pârît cu mare zgom ot de guri. «O, o! strigară judecătorii, ce caz interesant!» Şi începură judecătorii şi advocaţii să răsfoiască prin cărţile lor şi văzând ce soi de oameni sunt aceşti fraţi, au tot răsfoit şi-au îndelungat procesul un an şi doi până ce fraţii au rămas fără oi şi fără lână! O. Coşbuc.

167

Cum să ne ferim de procese pentru pământ.

Dacă avem intabulat un Ioc, pe care îl folosesc alţii mai mult de 30 de ani, atunci n ’avem ce întreba; că cu ce drept îl folosesc, căci au intrat în drep t şi dacă ne vor cere să le dăm contract, să le dăm, căci dacă ne vor pâri, perdem procesul şi t rebue să plătim şi spesele contrarului. Celce foloseşte locul, mai b ine face, dacă se împacă şi-i dă ceva bani la acela, pe a cărui nume stă locul, şi să facă contract. T o t aşa trebue să dăm contract când folosinţa e mai puţin de 30 de ani, dar cel ce foloseşte locul poate d o vedi cu contract, ori cu mărturii, că l-a cum părat dela aceia, dela cari noi l-am moştenit numai cu numele (în cartea funduară).

Când însă contrarul nu poate dovedi, că l-a cumpărat, atunci lucrul cel mai cuminte e, ca să ne împăcăm cu o anumită sum ă de bani, ori altcum, căci ajungând lucrul Ia judecată ne-am încurca într’un proces fără sfârşit, care ne-ar mânca toată agoniseala vieţii. E cu mult mai bine chiar şi dacă te. laşi de pagubă şi nu în cepi proces.

Dacă cineva îţi intră pe nedreptul în loc (conturbare de posesiune) trebuie să scoţi comisiune la faţa locului în vreme de un an. Dacă trece un an trebuie să porneşti proces pentru dreptul de proprietate. Fireşte, că o pace cât de ieftină e totdeauna de o sută de ori mai bună decât un proces câştigat.

Dacă cineva ţi-a trecut ani de arândul peste loc cu carul, şi l-ai lăsat fără să zici nimic, cum

să şi cade între vecinii de treabă, apoi să şti că cu vremea omul acela are şi drept să treacă pe acolo şi să nu te pună pozna, să-l opreşti cine ştie din ce mânie, căci te bagi în procese păgubitoare.^ De mânie să nu asculţi niciodată, că te bagă, de unde nu mai poţi ieşi cu fata curată.

Darea de pământ trebuie să o plătească cel ce foloseşte locul, chiar şi dacă locul stă intabulat pe altul. D upă un loc, care îl ai intabulat, dar nu-I foloseşti, n ’are nime drept să-ţi ceară dare. Dacă însă dai locul numai în folosinţă, în arândă, atunci eşti dator să plăteşti darea.

Pâri pentru datorii, cameţi, sâmbrii şi alte lucruri, cari nu trec de 40 coroane, se pot face la primăria comunală, dacă pe cale pacinică nu te poţi înţelege.•ai P ac^ notarul cercual te nedreptăţeşte, te jălueşte cu gura la pretor (solgăbirău). Dacă mei acesta nu-ţi face dreptate te jălueşti la vice- comite (v.-şpan), până la corniţele suprem (fişpan).

O glumă despre pâri.Pâra sau „procesu l“' e ca vaca. Pârîtul o prinde

de coarne, pârîtorul de coadă, până când advocaţii îi mulg laptele. Ei, dar nu se Iasă de ea nici unul, cu una cu două, încât biata vacă, după atâta năcaz ce-a tras moare. ’

D upă moartea ei, pârîtul rămâne cu coarnele, pârîtorul cu coada, iar advocaţii duc acasă oala cu lapte!

Cine are minte să nu umble la judecăţi.

169

Despre sănătate.Sănătatea este darul cel mai preţios dat

omului de Dumnezeu, odată cu vieaţa, ca să-l păstreze şi să-l înmulţească spre folosul lui şi spre mărirea lui Dum nezeu; dupăcum stăpânul din evanghelie care a plecat pentru câtăva vreme de-acasă a dat slugilor lui unuia 5 talanţi, altuia 2 şi altuia 1 şi la întoarcere să-i dea seam ă de ei. Ştiţi cum au dat ei seamă. Aşa şi noi vom da seamă înaintea Iui D um nezeu de acest dar— sănătatea.

Am pom enit de acest lucru cu talanţii ca să arăt că în mare parte sănătatea e în mâna noastră şi cum o vom păstră, aşâ o vom avea. E greşită credinţa acelora care cred că dacă pierd sănătatea apoi i-a luat-o D um nezeu aşâ din senin, sau dacă e sănătos, apoi are trecere Ia Dum nezeu şi i-o dă, măcar că el n’are nici o grije de dânsa.

D um nezeu i-a mai dat omului minte ca să vadă singur ce-i de făcut şi să păstreze şi înmulţească darurile sale. E bună vorba: «dă-mi D oamne sănătate» şi D umnezeu ţi-o dă, dar atunci când vede că nu eşti în stare s’o păstrezi— ţi-o ia. De aicea s’a născut o întreagă ştiinţă, a păstrării sănătăţii şi tare e bine ca să pătrundă această ştiinţă şi în poporul românesc căci cel fără sănătate e ca mortul între vii. El este o povară şi Iui s ingur şi celor ce-1 înconjoară. Toată

170

lumea zice că cea mai scumpă comoară este sănătatea, că dacă o ai toate le faci, toate le învingi; dar când nu-i sănătate, apoi le mântui toate.

Nu-i de-ajuns, însă, cum am zis, să doreşti, să ceri sănătate, trebue să şti cum s’o păstrezi. Şi cât de puţină lume ştie lucrul acesta! Numai după ce-ai perdut-o, o şti preţui, dar ce folos că-i prea târziu! De aceea cred de mare interes pentru toţi să vorbim de acest lucru.

Să-mi daţi voie să aseamăn sănătatea omului cu o redută din răsboiu, pe care unii o apără,

, iar alţii caută s’o nimicească.Fac această asem ănare pentrucă sănătatea

are mulţi vrăjmaşi, dupăcum are şi mulţi prietini. Omul aşa va avea sănătate, dupăcum va da mâna ori cu prietinii ori cu vrăjmaşii ei.

Să luăm întâi a înşiră vrăjmaşii:1. Cel dintâi vră maş al sănătăţii este mur

dăria, necurăţenia, fiindcă el face loc la alţi vrăjmaşi şi mai puternici — boalele, căci murdăria este sălaşul, este locul de încoltire al lor. Ui- taţivă şi d-voastră că unde-s gunoaie, acolo e cuibul tuturor jivinilor.

Vrăjmaşul acesta par*că are lipiciu, par’că face de dragoste la mulţi, căci altfel nu-mi pot închipui cum de Ii-i d rag la mulţi, când e atât de uricios şi când te poţi scăpă aşa de uşor de el cu o cofă (botă) de apă.

171

2. Al doilea vrăjmaş al sănătăţii şi frate cu murdăria, este aerul stricat, aerul închis care-1 tragem în plămâni. In adevăr, dacă omul poate răbda o zi-două şi mai mult, de mâncare, dar de aer nici un minut. Aerul e însăşi vieaţa, căci omul când nu mai suflă, adecă când nu mai trage aer în el, e mort.

Noi tragem aer în noi ca să ne cureţe sângele de unele rămăşiţe rele, pe care le ia şi Ie dă afară. Când aerul e stricat, e plin de mirosuri grele, în Ioc să cureţe sângele, mai tare îl umple de răutate, îl otrăveşte. De aceea omul ce trăieşte numai în casă, în aer închis e buget Ia faţă, e fert par’că.

3. Alt vrăjmaş, tot frate a celor 2 de mai sus e întunerecul şi umezeala, care asem enea îl bugezesc pe om, îl slăbesc. Acest vrăjmaş locuieşte în bordeie joase, în case cu fereşti chioare şi aşezate pe locuri um ede şi mlăştinoase.

4. Alt vrăjmaş, este frigul. O, e cumplit acest vrăjmaş care umblă după oameni să Ie îngheţe sângele. Acest vrăjmaş chiamă multe boale asupra omului. Singura scăpare sunt hainele călduroase şi casele bune.

5. Alt vrăjmaş nu aşă de aprig ca frigul, ci cu totul de altă f i re : linguşitor, ademenitor, prietinos şi dulceag este lenea. Totdeauna îţi face ochi dulci şi vorbeşte cu răutate de un prietin al sănătăţii — munca. De aceea mulţi

172

oameni îl au de prietin. Numai târziu se trezesc ei unde-i duce prietinia lenei, căci pe lângă că-i mai aduce in casă alţi prietini de-ai ei ca lipsa şi nevoia, dar omul e moale şi atunci uşor îl doboară la pământ vrăjmaşii cei răi: boalele.

6. Alt vrăjmaş cu care nu trăieşte bine lenea, este osteneala. Lenea mereu îl adem eneşte pe om la dânsa şi-l sparie cu osteneala şi de aceea mai mulţi oameni se au bine cu lenea. Sunt, însă, şi alţii care mânaţi de nevoi ori de lăcomie de bani, cad în ghiarele ostenelii care Ie mânâncă puterile şi-l scot din sănătate.

7. Alt vrăjmaş este lăcomia şi îmbuibarea. EI îndeamnă pe om să treacă măsurile fie la mâncare, fie la băutură, fie la avere şi atunci omul îşi face mare povară trupului şi sufletului său. Nu le mai poate duce şi cade.

8. Un alt vrăjmaş tot aşa de ademenitor ca lenea este gogoleala. Acest vrăjmaş îl face pe om prea fricos de frig şi care pentru aceasta tot îl va răpune odată.

9. Alt vrăjmaş este hrana proastă şi neîndestulătoare care-I slăbeşte pe om şi-I sacă de puteri.

10. Alt vrăjmaş foarte cumplit, dar care se arată prietenos, este beţia. Strajnici sunt dinţii acestui vrăşmaş care roade încet-încet din sănătate şi numai ce o prăvale când nici nu te aştepţi.

173

11. Alt vrăjmaş care asem enea se arată prietenos, dulceag dar care roade încet din sănătate este neînfrânarea poftelor trupului, care-1 scurg de puteri pe încetul şi aduc odată cu ele ceie mai cumplite boale.

12. Alt vrăjmaş este răutatea şi cu toate surorile ei: mânia, pizma, ura, răzbunarea, care turbură mereu, m ereu pe om cu veninul ei, cu toate că ea aţâţă pe om, să verse veninul în altul. însă, până a-1 turnă în altul, se înveninează singur.

13. ’ Alt vrăjmaş este oastea întreagă a boalelor care abia aşteaptă ca vrăjmaşii înşiraţi până acum să Ie facă Ioc şi să sară asupra sănătăţii şi s’o deâ jos.

14. Iar mai presus de toţi aceşti vrăjmaşi stă împăratul lor, stă întunericul, stă neştiinţa, care abia aşteaptă timpul potrivit ca să întunece şi astfel soldaţii lui să dea atacul şi să doboare reduta sănătăţii.

Iată droaia întreagă a vrăjmaşilor sănătăţii noastre. Să nu ne îngrozim însă că-i vedem înşiraţi şi gata în orice timp asupra noastră, căci faţă în faţă de aceşti vrăjmaşi stă câte un prieten al sănătăţii şi-o apără. Să-i cunoaştem şi să le dăm mână de ajutor — băgându-i în seamă şi atunci — darul acesta scump — sănătatea, — nu va cădea doborită.

174

1. In faţa murdăriei scârboase stă luminată curăţenia şi cere mereu apă şi mătură. Să-i dăm mereu, căci n’om avea grijă.

2. In faţa aerului stricat stă aerul curat care strigă m ereu: «deschideţi uşile şi ferestrele din când în când», iar când dă primăvara ne chiamă afară, la câmp ca să ne desm ierde cu miros de flori şi cu cânt de privighitori.

3. In faţa întunecimii stă lumina scumpă a soarelui, care strigă mereu, «faceţi ferestre mari să intru ca să se vadă şi să întăriesc. sănătatea voastră».

4. Când vine frigul iernii, căldura strigă să-i dăm haine călduroase, case b u n e şi foc în sobă.

5. Iar când vine gogoleala şi te adem eneşte spăriindu-te cu frigul, sănătatea strigă: «ieşi şi lucrează în frig, deprinde-te, împriete- neşte-te şi cu ei că nu-ţi va păsa».

6. Colo mai departe stă scârbită munca care vede cu jale cum te laşi ademenit de cumplitul vrăşmaş linguşitor — lenea. Ea-ţi şopteşte: «nu te potrivi, ieşi afară, hai la lucru. Eu te-oi împrieteni cu frigul, eu te-oi deprinde cu greul, eu te-oi face tare şi ţi-oi îndestulă casa».

7. Când munca e prea aprigă, sănătatea strigă: «stăpâneşte-te, omule, potriveşte şi munceşte atât cât te iartă puterile. Nu de alta, dar încapi în mânile ostenelei».

1?5

8. Când lăcomia, îmbuibarea şi beţia caută a pune brânca pe om, atunci stă de o parte cum pătarea şi zice: «nu te potrivi omule, ia atât cât îţi trebue să-ţi potoleşti foamea. Nu luă mai mult decât poţi duce. Nu te teme, că flămânzit iar vei găsi ce să mănânci».

9. C ând omul se hrăneşte prost, sănătatea-i zice: «omule, fă tot chipul şi dă trupului hrana trebuitoare. Lasă-te de alte lucruri poate nu aşa trebuincioase şi nu-ţi chinui trupul. Dacă eşti atât de sărman, lipeşte-te pe lângă unul avut, care având nevoie de braţele tale te va hrăni mai omeneşte».;

10. C ând poftele trupului caută a pune stăpânire pe tine şi când partea lumeaţă îţi devine dragă, înfrânarea îţi strigă: «opreşte-te, omule din calea perzării. Pofta e dulce, e ademenitoare până i-ai intrat în ghiare, c’apoi eşti al ei şi te dă gata».

11. Când veninul răutăţii cu a tuturor surorilor ei caută să te otrăvească, atunci bunătatea, voioşia şi pacea îţi zâm besc în cale şi te ridică sus la loc luminat, loc curat.

12. Când oastea întreagă a boalelor în drăsnesc a înainta, atunci vin meşterii sănătăţii— doctorii — cu comoara lor de leacuri cu care le stau înainte pe cât pot, dacă oamenii vor ţinea seama de ei.

176

13. Şi când stăpânul răului: neştiinţa, împrăştie întunerecul spre a putea lucră bine ostaşii lui atunci vine lumina ştiinţei şi învăţăturii, care împrăştie întunerecul. Şi, la lumină vrăjmaşii pierd curajul.

14. Iar mai presus de toţi aceşti prietini ai sănătăţii, stă Stăpânul a toată lumea, stă ziditorul nostru, stă Dumnezeu, care ne' va ajută atunci când neputându-ne ajută nici aceşti prieteni ai sănătăţii, ne vom ruga Lui cu toată inima şi cu toată puterea sufletului nostru.

** *

Din toate acestea se vede cât de negri şi cumpliţi sunt vrăjmaşii sănătăţii: murdăria, aerul stricat, lipsa de soare, frigul, gogoleala, lenea, osteneala, lăcomia şi îmbuibarea, hrana proastă, beţia, răutatea de inimă, oastea boalelor şi împăratul lor: neştiinţa; dar luminaţi şi destul de puternici sunt prietinii sănătăţii: curăţenia, aerul curat, lumina soarelui, căldura, deprinderea cu răceala, munca, cumpătarea, hrana îndestulătoare, înfrânarea poftelor, bunăstarea şi vioioşia, ştiinţa doftoricească (a tămăduirii), lumina minţii şi Dumnezeu.

Ce rămâne numai ? Rămâne ca noi să-i cunoaştem atât pe vrăşmaşi ca să ne ferim, cât şi pe prieteni să-i ştim a-i îmbrăţişâ, să-i ştim a-i ajută şi a-i băgă în seamă. Urmând astfel, sănătatea noastră, deşi pândită de aţâţi vrăjmaşi,

17?

nu se va tem e de ei, [fiind păzită de aşa puternici apărători. Atunci o vom avea în tot cursul vieţii noastre până Ia adânci bătrâneţe. Şi când ne vom înfăţişă în faţa Celui Prea înalt, vom duce talantul nostru —■ sănătatea — bine păstrată şi înmulţită întocmai ca sluga din evanghelie, care a fost lăudată de stăpânul său,

N. Stoleriu.

Despre beţie.Din « învă ţă tu r i le lui N e a g o e - V o d ă B a sa rab » c ă t ră fiul său*.

Şi să nu-ţi îngreuiezi trupul cu beţii, — că mulţi zic: «Bună este băutura cea multăI» Dar cum este bu n ă? Că omul, dacă se îmbată, de are şi minte multă, el o p ie rde ; de are mâni viteze, nici de un folos nu-i su n t ; de i-ar fi picioarele repezi, nimic nu-i sporesc ; şi, de are şi limbă dulce şi vorbitoare frumos, nici cu aceea nu poate grăi. Deci, cum nu este rea beţia, când toate mădularele omului nici de un folos nu sunt trupului său? încă şi altă răutate izvoreşte şi iese dela beţie: că omul beţiv, în- tâiu, trupul şi-I bolnăveşte, şi-şi sărăceşte casa,

1 A ces t N e a g o e a fost un D o m n d r e p t ju d e c ă to r şi ev lav ios creş t in al Ţări i R o m ân e ş t i , a c u m a p r o a p e patru su te d e an i . III a lăsa t fiului său n işte sfaturi , în văţături, c u m treb u ie să se p o a r te în lu m e p e n t ru » fi plăcut lui D u m n e z e u ţ i iubit de o am e n i .

12

i 78

şi-şi pierde mintea. Deci, dacă-şi pierde mintea, el îşi pierde sufletul. Sau, ia să vedem cu beţia ce lucru de folos am făcut sau. am dobândit, făr’ decât ni-am bolnăvit trupurile, ni-am sărăcit casele şi ni-am pierdut m intea? Deci, dacă ni-am pierdut mintea, noi am deslipit pe Dumnezeu dela noi. Şi cel ce iubeşte băutură multă, acela nu se va chiemâ următor lui Hri- stos, ci va fi chemat ca un dobitoc. Apoi, bine este să iubeşti băutura cea multă şi să te chemi dobitoc, au mai bine este să te chemi următor lui Hristos?

La beţie pe nimeni să nu dăruieşti, măcar de ţi-ar fi sluga cât de dragă. Sau, de vei avea vre-o mânie pe cineva dela trezvie, tu să n’o arăţi spre sluga ta la beţie să-l urgiseşti. Sau de vor vrea să pârască cineva pe alţii Ia tine la beţie, tu să-i îngădueşti pân’ la trezvie. Sau, de-ţi va greşi vre-o slugă fiind beat, tu-i îngăduie, pentrucă tu l-ai îmbătat, şi, cum l-ai îmbătat aşa-1 şi îngăduie.

Şi încă-ţi mai zic: la beţie să nu te mânii nici să osândeşti pe nimeni, că şi aceasta este alt lucru rău şi de poveste, că vor zice toţi: «Să nu m ergem să stăm să dvorim (să ne plângem) la acel Dom n că, dacă se îmbată el îşi pierde mintea, şi are harţag, şi ne va înfruntă sau poate ne va şi pierde».

Î?9

Poezu poporale.Frunză verde ş ’o para D e-arda D um nezeu ce-ar da Două^zile d rep t una,Să t reacă s ă p tă m â n a ,Să vie D u m in e c a ,Ca s ’avem c â n d n e ’m b ă tâ !

*•

F e te le p â n ă ce-: N u le vezi prin D a r d u p ă ce se C â te şe p te -s la

Să rătnâe c â n e p a . . .C e a d e a n şi din ăs t ani în f u n d a tă ’n t r ’un b o s ta n , S ’o Iu c re z e -u n c io c â r la n ; C io câ r lan u - i s b u ră to r Ş-a p u n e - o p e râşch i to r iu !U> fetec râ şm e b e te , m ăr i tă

o litră.

1. Jidanul II.

C â n d ii m e r g e C â n d nu-i calcăc râ şm a b ine . n im e ’11 crâşm ă.

12*

180

Asociaţiunea.Cea mai mare însoţire culturală a Româ

nilor din Ungaria e «Asociaţiunea pentru literatura română şi cultura poporului român», căreia pe scurt îi zicem «Asociaţiunea».

Ea s’a înfiinţat înainte cu 50 de ani de Mitropoliţii Andreiu Baron de Şaguna, din Sibiiu, şi Alexandru Sterca Şuluţu din Blaj. In vremea când s’au urzit temeliile acestui aşezământ cultural ţara noastră eră sub stăpânirea împărăţiei austriece, care eră cu îngăduinţă faţă de dorul de înaintare al poporului românesc. Atunci, dacă voiam să cerem vre-o înlesnire pe seama neamului nostru, nu trebuia să cerşim mila miniştrilor unguri din Budapesta, ci stam de vorbă sau deadreptul cu împăratul din Viena sau cu locţiitorul din Ardeal. Aşa au făcut fruntaşii Românilor, când au înfiinţat «Asociaţiunea».

Iia anul 1860 au înaintat o petiţie cătră locţiitorul Lichtenstein, cerând să le îngădue a ţinea o adunare în Sibiiu, în care să hotărască înfiinţarea unei societăţi culturale a poporului român. Şi locţiitorul le-a şi îngăduit ţinerea acestei adunări, dupăce i s’au aşternut statutele societăţii. Cătră sfârşitul anului 1861 s’a ţinut adunarea, condusă de Andreiu Baron de Şaguna, în care s’a hotărât înfiinţarea «Asociaţiunii». Primul preşedinte al ei a fost ales Şaguna, care atunci a rostit următoarele cuvinte frumoase, asemănând

181

Bla

jul.

182

M uz eu l Asociaţ iunii .

183

Serb

ările

de

là

Blaj

: Pa

rast

asul

.

185

naţiunea rom ână cu o maică, iar Asociaţiunea cu o masă întinsă plină cu hrană sufletească; «Masa dulcei maicii noastre este pregătită pentru oaspeţi mulţi; maica noastră a fost până acum îmbrăcată în doliu, dar de acum se îmbracă în haine de nuntă şi pofteşte la masă pe toţi fii săi, ca să strălucească şi ea în casă şi cu casa sa şi să înoiască pe fii săi, precum se înoiesc tinereţele vulturului. Aşa a vorbit Şaguna, iar învăţatul canonic din Blaj, Timoteiu Cipariu, care a fost ales vicepreşedinte, a numit «Asociaţiunea» «un razim naţionalităţii române», urându-i să înflorească şi să aducă roade pentru toţi Românii, îmbogăţindu-le mintea şi inima cu învăţături folositoare şi cu simţăminte naţionale.

înfiinţarea «Asociaţiunei» a trezit mare însufleţire. Cărturarii români din toate părţile s’au grăbit să se înscrie membri, aşa încât chiar la întemeierea ei a adunat o avere de peste zece mii de cor. pentru sprijinirea culturii româneşti. Şi de cinci zeci de ani, de când trăeşte «Asociaţiunea», oamenii cari au cârmuit-o au lucrat fără zăbavă pentru a trezi poporu l românesc din întunericul neştiinţei. Dintre faptele împlinite de «Asociaţiune», vreme de o jumătate de veac, pom enim numai pe cele mai însemnate. De 40 de ani tipăreşte foaia «Transilvania», în care apar cercetările învăţaţilor noştri privitoare Ia

Serbările din

Blaj:

Ţăranii

din Săcel.

186

187

trecutul neamului nostru. Această foaie se trimite de geaba membrilor fundatori, pe vieaţă şi activi (ordinari) ai Asociaţiunii.

D e 25 de ani susţine o şcoală de fete cu internat în Sibiiu, în care, an de an, învaţă peste 100 de fete din toate părţile locuite de Români. Şcoala aceasta e o şcoală mai înaltă, în care pot învăţă, însă, şi copilele dela sate, cari vreau să fie domnişoare.

D e 6 ani a clădit în Sibiiu «Muzeul istoric şi etnografic», în care se adună cu sârguinţă toate dovezile privitoare la vieaţa din trecut şi de astăzi a poporului românesc. Aici se adună tot feliul de cărţi vechi, odoare bisericeşti, apoi cusături, ţesături, încrestături şi toate lucrurile făcute de ţărancele şi ţăranii noştri, ca urma lor să nu se peardă şi ca cei ce vor venî după noi să vadă şi să ştie cum am trăit.

Din averea ce o chiverniseşte a împărţit şi împarte în fiecare an mai multe ajutoare pentru copiii şi tinerii săraci, cari învaţă carte la şcoa- lele mai înalte.

Apoi tipăreşte cărţi pe înţelesul poporului, cum e şi Biblioteca poporală^ a «Asociaţiunii», pe care o cunoaşteţi.

Trimite oameni cu carte Ia sate, ca să ţină poporului cuvântări, în cari aceştia Ie dau tot feliul de poveţe şi adecă: cum să lucre mai bine pământul, cum să poarte negoţul, cum să

Serbările din

Blaj:

Jocuri ţărăneşti.

188

189

se însoţească pentru a trăi mai uşor şi mai bine. Apoi îi îndeam nă să ţină la datinile strămoşeşti, la limba ş i . legea lor românească.

înfiinţează biblioteci la sate şi Ia oraşe, îndeam nă pe domnii învăţători şi preoţi să ţină şezători culturale, în Dumineci şi sărbători, în toate com unele ; pune la cale expoziţii de vite, de poame, de lucruri de mână şi de altele, ajută pe domnii preoţi şi învăţători să înveţe pe cei neştiutori a scrie şi a ceti.

Toate acestea le face «Asociaţiunea» de când s’a întemeiat, adecă de 50 de ani. Din cele înşirate mai sus, nu trebue multă deştep- tăciune, ca să priceapă ori ce om de om enie marea însemnătate a aşezământului postru cultural.

«Asociaţiunea» dupăcum am spus, în anul acesta a împlinit 50 de ani, decând s’a întemeiat. Acest m om ent din vieaţa ei s’a serbat astă- vară în Blaj, la sântă-Măria-mare. La această serbare au luat parte amândoi mitropoliţii, toţi episcopii şi o mulţime de lume dela noi şi din România. Pentru întâiaoară s’au văzut adunaţi într’o biserică românească, în mănăstirea sfintei Treimi din Blaj, toţi arhipăstorii sufleteşti ai poporului nostru din Ungaria. întâlnirea lor frăţească, în faţa unui singur altar, a stăruit o însufleţire ne mai pomenită. Ei s’au rugat împreună lui Dum nezeu ca să ne apere de toţi duşmanii ce ne asupresc, au cerut binecuvântarea Ceriului

Serbările din

Blaj:

Casă de

pe Secaş

la expoziţie.

190

191

asupra muncii ce o facem pentru înaintarea şi întărirea noastră naţională. D upă sfintele rugăciuni s’a t 'nu t adunarea Asociatiunii, rostindu-se mai multe cuvântări frumoase. Preşedinte al Asociaţiunii s’a ales dl Andreiu Bârseanu, p ro fesor în Braşov, iar vicepreşedinte dl Vasile Suciu, canonic în Blaj. Despre amândoi vorbim în altă parte a Călindarului.

La sărbările din Blaj a venit şi o mulţime de popor, aşa că împreună cu domnii erau la vre-o zece mii de oameni. Satele din împrejurul Blajului, în rânduri de câte patru, au încunjurat piaţa mare a Blajului, ca să arete fruntaşilor veniţi din toate părţile cât sunt de voinici. Pe urmă au jucat o după amiază întreagă, ca să dovedească şi isteţimea ce o au.

La Blaj a sburat şi inginerul Vlaicu, despre care vorbim în altă parte, apoi s’a cântat şi s’a jucat teatru. A mai fost şi o frumoasă expoziţie. Toate aceste laolaltă au făcut din serbările «Asociaţiunii» dela Blaj cele mai frumoase serbări ce s’au văzut vreodată Ia noi. Ca cetitorii acestui Călindar să-şi poată închipui ce-a fost la Blaj, dăm şi câteva chipuri făcute de fotografi la faţa locului.

*Iată ce aşezământ însemnat este «Asocia-

ţiunea». Grăbiţi-vă deci şi înscrieţi-vă ca membri la Asociaţiune, căci a fi membrul ei e o cinste şi o datorie pentru orice Român ce ţine Ia neamul lui.

Serbările din

Blaj:

Expoziţia agricolă.

192

M em bru iâ Asociaţiune se poate face orice Om cinstit, care trăieşte în ţara noastră.

Membrii sunt de patru feliuri şi anum e:1. Membra fundator al Asociaţiunii se face

acela, care plăteşte odată pentru to tdeauna 400 cor.2. Membru pe vieaţă se face acela, care

plăteşte odată pen tru to tdeauna 200 cor.3. Membru activ sau ordinar se face acela,

care plăteşte în fiecare an 10 cor.4. Membru ajutător se face acela, care plă

teşte în fiecare an 2 cor. (dacă vrea poate plăti şi mai mult, că numai bine face). t

Cei ce se fac membri fundatori, pe vieaţă sau activi (ordinari) primesc de cinste foaia «Asociaţiunii» numită «Transilvania», care apare de 6 ori pe an, iar membrii ajutători primesc de cinste «Biblioteca poporală a Asociaţiunii» şi «Calendarul Asociaţiunii».

1QJ

O bună parte dintre articolele publicate în acest Calendar sunt luate din diferite publicaţiuni, mai ales din «Albina* şi <Neamul românesc pentru popor». ^

13

Zmeii si cetiţi gazete!9 9 9 9 y

Cetitul îţi agereşte mintea, vezi ce se întâmplă în lume şi înveţi cum să-ţi întocmeşti traiul şi lucrurile tale mai înţelepţeşte şi înveţi a te ferî de înşelători, de cari e azi plină lumea şi păgubesc pe cei proşti şi fără învăţătură.

Gazete potrivite pentru plugari sunt:

„ L ib e r ta te a " cu „ F o a ia i n t e r e s a n t ă “ şi „ T o v ă ră ş ia “, toate la olaltă 5 coroane la an. Ies în Orăştie (Szászváros).

„ F o a ia P o p o r u lu i“, din Sibiiu (Nagyszeben). Preţul la an 4 cor. 40 fii.

„ P o p o ru l R o m â n “, din Arad, foaia poporală a partidului naţional. Preţul 4 cor.

„G a z e ta T r a n s i lv a n ie i“ pentru popor, în Braşov (Brassó). Preţul 4 cor.

„ T r ib u n a p o p o r u lu i“, în Arad. Preţul 4 cor. — Vă întovărăşiţi câte patru-cinci inşi şi punând câte o cor., aveţi gazetă pe un an întreg.

.» r i l i t l i i l I I i i i I l i >1 t i i • • * * i » t » « L» M 1,1 » * i * » * i i i i * l 1 » 1 1

|___şj f I—— | P|

eel mai frumos dar de erăciun &pentru casele intelectualilor noştri oi^îoogcoîio dela oraş şi dela sate!

E s te c a r t e a ( a p a r e in D e c e m v r i e 1911):

Din cele trecute m i i . . .însemnări despre î n c e p u tu r i l e graiului, culturii

- şi literaturii neamului românesc.

D e Virgil Onijiu,director gimnazial în Braşov.

u n nul • I. Urm e străvechi de limbă româ- w v m \ . nească. 11. Sfântul Pavel şi Romanii.III. Un Bulgar de pela anul 1200 despre Romani.IV. începuturile limbii noastre literare (sec. XV.)V. Cel mai vechiu scris o r i g i n a l romanesc:V . V _ , c I I l l t l l V C t l I i U OV, i i o V h , . . . «VI . Românii şi începuturile scrisului cu liteie latine. V I I . Ce spun cronicarii n o ş t r i cei mai vechi despre originea noastră ro m an ă ? VI I I . J?r '™ele stăruinţe pentru unitatea limbii noastre literare, u f • ___u: î n ^ i r î Hp versificare r o

1? VIII. Primele siaruinje pen i .u ......... noastre literareIV. Cele mai vechi încercări de versificare ro mânească. X. Nic. Cârnu Milescu. XI. Din bătrâni cetire. XII. Audienţele unui Roman la i.n- n i n f n l losif II XIII. şi XIV. Un suflet bun şi mare de Român în sccolul XVIII.: Vartol. Mă- zăreanu. XV. Aforisme din vechii noştri cromcaii.

Preţul 2 cor. — Porto postai 20 bani.Se poate comandă la autorul în Braşov ^ şi la toate librăriile româneşti din patrie, j

!□]------ j ~ o o o o o o o o o o o o o o o ° 0 0 0 0 0 | ~rrrfG l

„A L B IN A “,Institut de credit şi de economii, Sibiiu.

Filiale: Braşov, Lugoj, Mediaş, Târgul-M urăşului, şi dela1 Ianuarie 1912 în New-York pentru afacerile cu America.A gen tu r i : D ic iosânm ărt in , E lisabetopole , Orşova, Sân-

m ic lâuşu l-m are şi Şeica-mare.înfiinţat la. anul ÎS'T'S.

Capital societar K 3.000,000. — Rezerve K 2.057,000.Depozite spre fructificare K 21.000,000.

P r im e ş te depuneri sp re f ruc tif ica re cu 4—5°/0, contra livrete de depozit . Depunerile se pot face sau ridică şi prin poştă, fără spese deosebite.

Acoardă îm p ru m u tu r i h ip o teca re cu anuităţi pe 10, 20, 30 şi 40 de ani cu interese de 6°/0, şi anum e: împrum uturi de 200—1000 cor. pe 10 a n i ; dela 1000 pănă 5000 cor. pe 20 de ani; dela 5000—10,000 cor. pe 30 de ani şi dela 10,000 cor. în sus pe 40 de ani.

Anuitatea face după fiecare 100 cor.: pe 10 ani . . . K 6-58 I pe 30 ani . . . K 3-58 pe 20 ani . . . „ 4-26 j pe 40 ani . . . „ 3-23

■Acoardă. credite cam bia le cu acoperire hipotecară cu interese de 5—7°/0.

Acoardă îm p ru m u tu r i pe hârtii de valoare ungare, austriace şi române, pe aur şi argint, pe scrisuri fonciare proprii sau străine, cu interese de 5 ’/ a- 6' /2°/o-

Excon tează cam bii cu 3, în anumite cazuri şi numai cu 2 subscrieri, pe 3 —6 luni cil interese de 5—7 % şi fără proviziuni.

C u m p ără şi vinde m o n e te de a u r şi de a rg in t , în orice valută.

E fec tueş te cu m p ă ra re a ş i v ânzarea în comisiune de hârtii de stat şi hârtii de valoare, precum şi alte afaceri de bancă şi comisiune.

Formulare de cereri în limbile ţârii se dau gratuit din birourile institutului (strada Baier Nr. 1), precum şi la Filiale şi Agenturi sau la cerere se trimit cu poşta franco.

l > i r e c ţ l u n e u .

Xaa, „Cro ito ria , T T n l r e r s a l ă “

S. PSi

I

P r e m i a t : Expoziţia universalii din Roma 1911:G rand prem iu ţi moilalia do aur.

C r o i a l ă c u g u s t ş i după . u l t i m a m o d ă ,— g a r a n t â n d p e n t r u o r i c o l u c r u . — Serviciu solid şi grabnic. — Preţuri moderate.

111 Sprijiniţi lnd.-u.ntrla, romdaS. 11!

Sib i iu , s t r a d a C isn ăd ie l 30. — T e le fo n Nr. 172.

P r e m i a t : K xpoziţia intornaţionalîl'de*,m odi, P aris 1911: G rand T rix ’şi m edalia de aur.

Prin aceasta îmi permit a aduce la cunoştinţa onoratului public, că în

Atelierul meu de primul rangunde sunt ocupaţi la 20 de lucrători, primesc şi execut t o t fe lu l t le h a in e , c iv i le şi m il i ta re .

Pentru se z o n u l d e t o a m n ă şi i a r n ă tocmai acum mi-a sosit o m a r e a l e g e r e d e s to fe e n g le z e şi in d ig e n e .

s

î'îv Capital socia l: 1.200,000. ►>;<

'la ic a generală de asigurare“^ societate pe acţii

prima bancă românească de asigurare► < >4 ► 4

:%îşi va începe activitatea cu >{Şi1 I a n u a r i e 1912, făcând: ^

l\ a) asigurări contra pagubelor de foc, de ►;;< grindină, de transport, de furt şi de ^ | spargeri; ^

b) asigurări de capitale pentru caz de %H moarte, pentru caz de vieaţă, sau pentru ^0 ambele cazuri, adecă asigurări mixte; ^ti c) asigurări de rente şi penziuni; ►;;<

d) asigurări pentru replătirea imprumu- ^turilor hipotecare, şi \ff

$ e) tot felul de asigurări a căror efect de-0 pinde de durata vieţii unei, sau mai jîij

multor persoane, — toate acestea în ţ;<condiţiile cele mai avantagioase. ^

t\ 0Informaţii dă :

Biroul central al js!!1

I„Băncii generale de asigurare“

Sibiiu—Nagyszeben, edificiul .Albinei“

latin i si unelte agricole

ie iot felul, atât pen tru p ro prietari mici, cât şi pentru ____întreprinderi economice

n a i mari, recunoscute de c J3 jj|jj :ele mai b une — transpor-

tează firma:

fabrică de maşini ag ricole, societ. pe acţii în

M o s o n . ^

întemeiată leu” 1S5S.

,,RS-'

Magazinul principal: B U D A P E S T , VI. Váczi-Mrút 57-aIF’llla.lc în. oracole:

Debreczen, Kaposvár, Temesvár şi Lemberg,

1**0 * l U i é i t |

B

„POPORUL“,institut de credit şl cassă de schimb, societ. pe acţil

Sălişte —Szelistye, Szeben m.

Se ocupă cu tot felul de operaţii de bancă. D e p u nerile se fructifică cu 4 '/ î - 5 1/4%, şi se pot ridică de regulă şi fără anunţ. Darea o solveşte institutul. Acoardă împrumuturi cu 6 ' / , —8°/0, fără previziune, îndeosebi se ocupă cu cum părarea şi v inderea a tot felul de monete străine pe lângă cursul cel

mai favorabil.

I > i r c c t i u n e a .

P E P I N I E R E L EV 1 S A R H E L T & H 4 J D V

B I H A R D I O S Z E G .Un m ilion v iţe americane a ltoite cn şt lără rădăcini Je 1 an ş l 2 ani.

Cultivează şi liferează cele mai alese soiuri: române, franceze şi ungare. Serveşte cu cele mai renumite viţe de D e la w a re pro-

.. ducătoare de cel mai fin şi bine " plătit vin, recunoscut în lume.

— Com andele se efectuiesc W Â1 p ro m p t şi în calitate inexcep- J ţ ionabilă garantată, cu 30—40%

mai ieftlne ca ,a toate pepinie- V rele din Ungaria şi România.

Viţele noastre toate sunt autentice, selecţionate, des- voltate, cu rădăcini mari şi viguroase ca de 2 ani, lăstarii crescuţi peste 5 0 - 1 0 0 cm. şi portaltoiul în perfecta stare a sănătăţii, dupăcum testează certificatul din Catalogul mai recent, care la cerere se

trimite orişicui gratis şi franco.F iin d cererile fo a rte m ari, grr&biţi cu com andele de pe

acum a, sp re a puteâ. a v e i v a r ie tă ţile dorite .

É j É É j < 1

militat (6 creilt si economii, societate te acţii-----: în Timişoara. =

Centrala: Timişoara - centru (Belváros) Piaţa Balázs-ter Nr. 1 (Palatul Mocsonyi).

Filialele: Buziaş, Recaş, Ciacova, Detta şi Vinga. — Fondat în anul 1885.

Capital propriu K 1,600.000 Depuneri. . . „ 6,000.000

T elefon : Centrala, Direcţiunea Nr. 510. Contabilitatea Nr. 1149. Filiala Buziaş N r. 10. Filiala RecaşNr. 14. Filiala Ciacova Nr. 16. Filiala Detta Nr. 26.

Depuneri spre fructificare, despre cari eliberează libel. Administrează depuneri cu casete de economizare.

Plăteşte deponenţilor după mărimea sumei depuse 4V a% Ş* 5% interese, fără nici o detragere.

D upă toate depunerile contribuţia (darea) de interese o plăteşte institutul separat.

Depuneri pănă la 10,000 cor., după starea cassei se plătesc şi fără abzicere.

Escomptează cambii şi acoardă credite cambiale cu acoperire hipotecară.

Dă avansuri pe efecte publice (Lombard).Acoardă împrumuturi hipotecare pe case

de închiriat şi pe proprietăţi de pământ.

Plr-r-r-

IOSIF JIIţELIS i b i i u , strada Cisnădiei Nr. 47 .

Neguţătorie pentru articli ,de sticlă, porcelan şi m etal; farfurii şi blide înflorate, rame pentru icoane, globuri şi lăm pi;

— oglinzi, ţigle de sticlă.

Scule bisericeşti:Cupă şi vas de botez,potire argintate,

pe dinlăuntru aurite,căldăruşe

pentru apă sfinţită,cădelniţă, cruce, candele’argintate,

sfeşnice de altar, candele de părete de hronz,

candelabre.

Ieftin de tot ICandelabra aurit, pentru 6 luminări, în mijloc cu vas pentru untdelemn şi glob de sticlă roşie cu

prisme de sticlă Cor. 43- -

Prospecte g ratis şi f ra n co ! ‘

><ti►;<ti►!!<gM

I

1

IM%

IMti

„ORAVICIANA“societate pe acţii, institut de credit ?i economii

— O rav iţa . = z r.=Capital s o c ia l .....................K 550.000F o n d u r i.......................... ..... » 342.000Depuneri spre fructificare „ 2,500.000Oiroconto la Banca austro-ungară. Cecconto la Cassa de păstrare poştală Nr. 15.625. Telefon 29.

E x c o m p te a z ă cam bii , a c o a r d ă îm p r u m u tu r i h ip o te c a re şi p e r s o n a le cu 6 — 8 ° /0 n e t to .

P r im e ş te d e p u n e r i s p r e f ruc t if i c a re cu 4 y 2 % şi 5 % .

Darea o plăteşte institutul, -wiR ă s c u m p ă r ă g r a tu i t o r ic e fel d e

c u p o n i şi î n d e p l in e ş te t o t so iu l de a face r i d e b a n c ă .

E x p o z i tu r i le sa le d in V r a n i , V ră - n i u t , I a m , S e c ă ş , R ă c ă ş d i a , N ico - l i n t ’ B e r l i ş t e , G h e r l i ş t e , V a r a d i a şi M e r c i n a m ij lo c e sc îm p ru m u tu r i d e o r ice n a tu ră , r e g u le a z ă s c a d e n ţe , p r im e s c şi p lă te sc d e p u n e r i şi m ijlo c e s c si a l te o p e ra ţ iu n i d e b a n c ă .

a11ii

... ...........M ' U J J .jl

Dr. Brutus Macaveum eflic nniTersal, specialist în morburi fle femei. ,cOrdinează: 10-12 a. m. şi 3— 5 p. m.

Timişoara-Fabric, Piaţa Kossuth 2.T e l e f o n ZtTr. n e s .

G e o r g e B a e ium ă ie s t ru m ă s a r d e m o b ile şi co n s tru c ţ ie

SiMiu, strada Şaguna Nr. 16.P rem iat Ia expoziţ ia industria lă .

Primeşte spre executare în S ib iiu , precum şi la sate, orice fel de lucru de m ă s ă r i t precum : uşi şi fe re ş t i , m o b ile în orice stil! opecialist^pentru b i ro u r i . Execută: S t ra n e p e n t r u b iseric i , a m v o a n e , băn c i d e şc o a lă cele mai trainice şi bune cu preţuri moderate.

Pentru orice lucru garantez atât pentru material, cât şi pentru lucru cu p re tu r i le ce le m a i m o d e ra te .» Orice adoptări şi reparaturi se execută in timpul cel mai scurt, cu preturi moderate.

Rugând onor. public românesc pentru binevoitorul sprijin, semnez cu toată stima:

George Baciu,m ăies tru măsar.

„ S I L V A N I A “ ,institut de credit şi economii,

Şimleul-Silvaniei (Szilâgysom lyo).

C ap ita l so c ia l . . . . K 600,000 F o n d d e r e z e r v ă . . . „ 270,000 D e p u n e r i ............................. „ 1.900,000

Acoardă împrumuturi hipotecare pe lângă 6 1/2— 8%.

Excontează cambii personale pe lângă 7—8%.

Excontează cambii cu acoperire hipotecară de 6 7 2— 8%.

Primeşte spre fructificare depuneri şi solveşte după depuneri pănă la 1000 cor. 472%, iar după depuneri dela 1000 cor. în sus şi pe durată mai lungă 5% interese.

Darea după interesele de depuneri o solveşte institutul.

A * t * .. . i i ■ . .. x a x i i

„ C O M I A M “,in s titu t de credit şi de economii, societate pe acţii

în F ofeldea p. u. U jegyhâz^Capital de acţiuni K 120,000. Fond de rezervă K 38,000. D epuneri K 362,000. Prim eşte depuneri pe lângă 5% dobândă, acoardă împrum uturi pe cambii şi hipotecă.

F i l ia la institutului în A g n i ta (Szentăgotha), prim eşte d e p u n e r i , pe lângă abziceri de 6 luni, cu 5 '/*0/o-

A g e n tu r i : Nocrich, Cârja şi Sărata.(Afacerile se po t execută şi prin poştă).Prez ident: Iosif L issa i, şef-contabil Ia «Albina»;

director executiv: N. P. P e t r e s c u .

99ELCOTSOWUJL“ 9institut de credit şi economii, societate pe acţii.C e n tra lă in Cluj (casa p roprie) s tr a d a V esselenyi-Tilikl6s 26.

F ilia le in G herla , L udoşu l-de-M urâş şi A iud.

întemeiat la, anu l 1 8 8 6 .Are Capital social în 4000 acţiuni . . . . K 400.000

„ Fonduri de r e z e r v ă ............................................. 300.000„ Fonduri culturale şi de binefacere . . „ 15.000 „ Depuneri spre fructificare peste . . . „ 2,500.000

Primeşte d e p u n e r i spre fructificare dela privaţi cu 5 % pănă la 5 ,/20/o după sume şi stabilitate ; iar dela cor- poraţiuni în condiţiuni excepţional favorabile.

Excontează cambii cu cel puţin două subscrieri. Dă împrumuturi pe cambii cu acoperire hipotecară

cu 7°/o şi 8%. Acoardă împrumuturi hipotecare cu amortizare pe 10, 20 şi 30 ani cu 7%.

Acoardă împrumuturi de cont-curent cu acoperire de hârtii de valoare notate la bursă cu 6” n Şi 7%.

«Economul» ajută, c a să se în f i in ţeze în comune b ă n c i s ă t e ş t i ; ile acelea s ’au făcut la Gilău, Fcneş, Săl- ciua, Meritul, Măcicaşul-unguresc, Ciâdălin, Ugruţ, Ciaclii- Gârbâu, Feiurd şi Cuzăplac.

Cele mai frumoase — cărticele de cetit,

pentru ţărani şi cărturarii dela sate, sunt cărticelele ce ap a r în

„BIBLIOTECA POPORALĂA

® ASOCIAŢIUNII“. ®In anul 1911 au apărut 10 broşuri, anum e:

Nr. 1. De demult.Povestire istorică de pă r in te le -pro topop Dr. I. Lupaş. Toţi ne batem pieptul şi ne lăudăm , că s trămoşii noştri sunt Romanii. C ând ne-ar luă însă cineva de scurt să istorisim, că oare cum am a juns noi p e plaiurile de azi, mulţi din numele lui Traian încolo, n ’am şti spune aproape nimic. Dl Dr. I. Lupaş, unul dintre cei mai de seamă istorici ai noştri, povesteşte în aceas tă cărticică istoria Romanilor, luptele acestora cu Dacii, cucerirea Daciei şi p lăm ădirea neamului românesc. Povest irea e uşoară, pe înţelesul poporului. Cartea e îm p o d o b i tă cu mai multe ilustraţii. '

Nr. 2. Floarea soarelui.Legendă în versuri de Ştefan C acoveanu . Un împărat are trei fete. Peţitorii peţesc tot pe cea mai mică, care e mai frumoasă. Celelalte două, supărate foc, îi îm pletesc fire albe în cosiţă, ca împăratul să creadă că e căruntă şi să o mărite după oricine. O şi mărită d upă cel dintâi peţitor, care era Soarele. Surorile dujinănoase, cari au aflat cine e bărbatul ei, au îndem nat-o să nu se ţină de porunca lui do a nu i-sc uita niciodată în faţă şi într’o noapte când dormea alături do el, a aprins o luminare si i-s’a uitat in faţă. Soarele îndată a părăsit-o. Ea de supărare s ’a ofilit şi ursita a prefăcut-o in floarea soarelui,

Nr. 3. Din vieaţa sfinţilor.în aceasta ni-se spune despre vieaţa plină de minuni a sfanţului Ioan Gură-de-aur. Ţăranul român, care de orice

^lucru s’apucă, chiamă aju torul Celui de sus şi al sfinţilor,' numai bucură se poate , când i-se dau astfel de cărţi în mână. ’

Nr. 4—5. P o v e s t e a lui H a r a p a lb .E una dintre cele mai frum ose povestiri ale neîntrecu- tului povestitor Ioan C reangă. Ne spune păţăniile prin cari a avut să t reacă un ficior de craiu pănăce a putut să ia de soţie pe o fată frum oasă de îm p ă ra t

Nr. 6. L u c r a r e a p ă m â n tu lu i ,de Aurel Cosciuc. Poveţele unui om priceput, cum trebuie făcută econom ia câmpului. Arată totodată şi uneltele cari sunt mai bune pen tru lucrarea pământului. E o carte de bun folos pen tru ţăran.

Nr. 7. C â n te c e d in b ă t r â n i ,de Vasile Alexandri. Cinci cântece alese din minunatele poezii popora le ale lui Vasile Alexandri .

Nr. 8. P o v e s t i r i d in v ie a ţa ţă ra n i lo r ,de Ioan Pop-Reteganul. Se publică două povestiri, din cari cetitorul ţăran poate t rage multe învăţături, căci în ele se arată pilde vrednice de urmat în vieaţă şi se com bat unele rele înrădăcinate în poporul nostru.

Nr. 9 şi 10. A lex an d r ia .în aceste num ere se publică povestea atât de cunoscuta şi iubită de ţărani alui A lexandru Machedon.

Toate acestea cărticele, împreună cu Calendarul nostru pe anul 1912, care cuprinde învăţături şi poveţe folositoare şi pentru alţi ani, se află de vânzare, pe lângă un preţ de 2 cor. Banii sunt a se trimite înainte la adresa:

Biroul „AsociaţiuniiJNagyszeben (Sibiiu) — Strada Şa^una Nr. 6.

128129

136139

D ru m u l cătră bogăţie .Învăţaturi ............ S............. ~ —M uncă chibzuită şi muncă proastă' d e O . ’Coşbuc"’ 114 Sfaturi pentru gospodari 9 »Qrijă de vite . . . ___ . . . . .....................Jalba pasărilor cântărete . . . ............................................... j 2 iîngrij irea pomilor roditori de A . ’Cosciuc................... 122araturi pentru gospodari ............Îngrijirea fânaţelor de A. N is to r . "A p ă ia iea în contra tăciunelui la spicoase de A

Cosciuc ............Pentru cei hrăpăreţi şi l a c o m f Z ..................... r wBroasca şi boul, fabulă de Q. Asachi ..................... 140Vinul de mere . .. .................. i l j rMeşteşugu!, poveste de D. N." PArvuîescu.................. 142îmbrăţişaţi meseriile de G . P recup ..................... ~ 144ru n ia spânzuratului. (Poveste adevărată) ' """ 14«Aure! Vlaicu de T. . . . . ' .............Poezie Poporală ............ ...............................................Tovărăşiile sau însoţirile de~R. Sirnu” “ “ 155 Cum să se facă tovărăşii pentru vânzarea de ouă

Şi găini . . . . .. ..Bucuriile economiei de P. r".‘............................................Patim a proceselor de O. Coşbuc “ ............. i fi=

O l" ni , ,m inH»ltri r l J . e ' Procese pentru p ă m â n t” " “ 167168169170 179

Reclame'" '"" ' ' “ ...................................... 180Reclame . .. ............ ...................................... _ 194_ 209

Chipuri.Iosif Sterca Şuluţii .' ............ Q.Andreiu Bârseanu . . . . ............................................... n ,Dr. Vasile Suciu ............ ’ ............ — , „ Iloan Maiorescu ............ ............ —Oh. Bariţ iu ..................... .......................................................Inginerul Aurel Vlaicu ..." *" .....................Aeroplanul sau maşina de zburat a lui Vlaicu stând P® IOC....... - —

,R,S t i i lÎ!iCB h l ,0i,rA pe C â m p u l i rBlajul ........................................................................................Muzeul A'iociaţiunii

O glumă despre pâri Despre sănătate de N. StoleriuD esp ie beţie .....................Poezii poporale Asociaţmnea de O. C. T.

100102107149

1.3181182

Serbări le do!:, illaj: IIns7r;i ţ i i ' i 83,'184,' 186 183, 190, 192

RĂSPÂNDIŢI

BIBLIOTECA POPORALĂA , ASOCIAŢIUNII". *"mi

calendarul — m...

Documents