CAPITOLULIII

NEGOCIERILE INTERSTATALE IN VEDEREA ASIGURARII

CADRULUI INSTITUTIONAL NECESAR DEZVOLTRII ECONOMICE

INTERNATIONALE

Dezvoltarea economiei international n urma celui de-al doilea Razboi mondial. Sistemul instituit prin Conferina de la Bretton Woods

Multe din instituiile care coordoneaz n prezent activitatea economic internaional au fost nfiinate n timpul sau imediat dup cel de-al doilea razboi mondial, avnd rolul de a elimina decalajele anterioare dintre ri i de a crea un sistem viabil de drepturi i ndatoriri internationale. n acest fel au fost luate msuri de evitare a dezechilibrelor economice deoarece experiena a demonstrat ca acestea au o mare influen asupra activitii politice. De exemplu, inflaia sever cu care s-a confruntat Germania dup primul Razboi mondial ca rezultat al reparaiilor drastice care i-au fost imputate, a dus la o dezbinare social i a condus spre apariia fascismului. De aceea, pornind de la ideea ca numai prin prosperitatc economic poate fi asigurat pacea mondial, la Conferina Financiar i Monetar a Naiunilor Unite din 1-22 iulie 1944 se pun bazele sistemului Bretton Woods, infiintandu-se ulterior, in 1947, Fondul Monetar International (FMT) si Banca Internationala pentru Reconstruetie i Dezvoltare.

Regulile stabilite in cadrul acestei Conferinte se bazau pe cateva principii fundamentale si anume:

angajament fata de liberalizarea comertului prin negocieri multilaterale bazate pe principiul nediscriminarii;

tranzactiile din conturile curente nu trebuie sa fie supuse restrictiilor, in schimb sunt permise restrictii asupra fluxurilor de capital;

cursurile de schimb trebuie sa fie fixe sau ancorate si, clesj un stat poate sa-i modifice cursurile de schimb, el trebuie sa se consulte cu FMI atunci cand este vorba de o modificare major.

Printre obiectivele propuse in cadrul acestui sistern pot fi enumerate: cursuri valutelor, respectiv posibilitatea utilizarii monedei nationale si a oricarei de schimb statale, eliminarea controlului valutar, convertibilitatea tuturor valute de catre cetatenii oricarei tari in tranzactiile internationale. In practica, sistemul Bretton Woods a devenit un sisteni al dolarului, in conditiile in care, dupa eel de-al doilea Razboi mondial, SUA s-a impus ca 1 icier economic si ca singura natiune creditoare importanta. Majoritatea tranzactiilor se efectuau in dolari, ceea ce a detenninat decaderea lirei sterline ca valuta internationala.

Sistemul Bretton Woods a functionat timp de trei decenii, perioada in care a trebuit sa suporte o serie repetata de modificari pentru a se adapta la evenimentele politice si economice care au avut loc in acest interval, cum ar fi: prabus.irea economiilor europene si japoneze, ,,deficitul de dolari" prin care au trecut aceste economii in anii anteriori planului Marshall, sau exigence razboiului rece, Fluxul urias. de dolari destinat relacerii economiilor Europei Occidental i a Japoniei sau dezvoltarii militare a SUA in tirnpul razboaielor din Coreea i Vietnam a condus in cele din urrna la nclinarea balantei de plati de la excedent la deficit ceea ce a avut drept rezultat scaderea increderii in dolar. Pe fondul acestor probleme au fost luate pana in anii '70 o serie de masuri pentru menjinerea cursului dolarului si au fost modificate o serie de aliante.Primul val de devalorizari a avut loc in septembrie 1949, pentru ca incepand din anii '50 sa urmeze o perioada de relativa acalrnie cu o continua iendinta spre convertibilitate. Din anul 1958 i pana in anu!1969 piata valutara internationala suporta o serie de ocuri care contribuie spre inceputul anilor '70 la declinul sistemului cursurilor fixe, culminand cu renuntarea le acest sistem. Astfel, in anul 1958, valutele tarilor vest-europene au devenit convertibile i pentru contul de capital, iar deficitul masiv inregistrat de balanta de pli a SUA a determinat cresterea aumlui pe piata cu peste 35$ uncia firm. Criza a fost depasita prin interventia bancilor centrale, care au format un pool al aurului i au stabilizat prejul aumlui la nivelul oficial prin interventii pe piata. Speculatiile cu aur destinate refacerii dolarului au condus in cele din urma la pierderi de aur, bancile abandonand in jurul anilor 1968 pool-ul aurului. In anul urmator francul francez a fost devalorizat cu 11%, iar moneda germana a fost revalorizata cu 9,3%. La 15 august 1971, preedintele Nixon a ocat pietele financiare mondiale anuntand ca dolarul nu mai era liber convertibil in aur, fapt de natura sa prevesteasca sfaritul cursurilor valutare fixe si disparitia sistemului Bretton Woods.

In privinta partenerilor pe care America i-a avut in mentinerea stabilitatii dolarului si, implicit, in mentinerea pozitiei sale pe piata internationala i aici au existat o serie de schimbari. Primul partener a fost Marea Britanie. Acest parteneriat a incetat spre sfarsitul anilor '60, din cauza relativului declin al economiei britanice. Locul ei a fost luat de Germania Federala, care a sprijinit hegemonia americana de-a lungul razboiului din Vietnam, pastrand dolari i cumparand titluri guvemamentale americane. Alianta a fost rupta catre sfaritul anilor '70, cand in urme consecintelor inflationiste i nu numai, germanii au refuzat sa sprijine politicile economice ale preedintelui Carter i s-au alaturat francezilor pentru a sponsoriza Sistemul Monetar European. Locul Germaniei a fost luat de Japonia, pentru ca in anii '90 sa existe o cooperare neoficiala sporadica dintre bancile centrale americana, germana i japoneza cu scopul de a sustine sisternul economic i politic international daca sistemul monetar s-ar prabui. Se pare ca o astfel de criza o traversam chiar in momentul de fata i se fac eforturi sustinute pentru depairea acesteia.

Despre sistemul Bretton Woods mai putem spune ca a fost putemic institutionalizat, in conditiile in care FMI si Banca Mondiala au actionat pentru administrarea unui sistem fmanciar international limitat, initial, la fluxurile oficiale (interguvernamentale) de capital. De asemenea, institutiile Bretton Woods au fost i sunt in continuare chemate sa joace un rol important in gasirea unor solufii privind politica economica a rilor in curs de dezvoltare. Cu alte cuvinte, chiar daca sistemul politicilor monetare fixe a euat, institutiile create in cadrul acestui sistem is.i mentin hegemonia in politica monetara international.

2. Acordul General pentru Tarife i Comer

2.1 Infiintarea GATT

Dupa cel de-al doilea Razboi mondial, unul din principalele elemente care lipseau in cadrul sistemului international era o noua organizatie mondiala de comert. Astfel, in vederea crearii unei astfel de organizatii sj a adoptarii unei cate care sa contina normele de baza ale comertului international, Consiliul Economic si Social al Natiunilor Unite a convocat, in anul 1946, Conferinta de la Londra, apoi in anul 1947, Conferinta de la Geneva, iar in noiembrie 1947, Conferinta de la Havana, prilej cu care a fost elaborata Carta de la Havana. Ideea era aceea de a fi nfiintata o Organizatie Intemationala a Comertului care sa sprijine reconstrucia i integrarea economiei mondiale in sfera politicii de piata. Aceasta institute ar fi trebui sa fie complementara institutiilor Bretton Woods, dar Carta de la Havana de Intiintare a OIC nu a fot ratificata de mai multe tari printre care i SUA. Nu a existat o obiectie fundamentals din partea SUA.

Considerentele an fost mai mult de natura politica, deoarece mai multi membri ai Congresului din acea perioada erau adversari ai administratiei Truman i s-au folosit in lupta lor politica de problema infiintarii OIC. In locul vechii organizatii a aparut GATT care urmarea mentinerea unui sistem de comert multilateral prin elaborarea unor regulamente in lumea comerciala i prin medierea eventualelor conflicte ntre membrii sai.

2.2 Natura juridical i funcionarea GATT

Natura juridica. GATT a reprezentat un acord comercial multilateral prin care tarile semnatare se angajau sa respecte anumite reguli i principii, menite sa elimine, pe baza de reciprocitate, barierele comerciale tarifare sau de alta natura din calea schimburilor comerciale dintre ele propunandu-i, astfel, sa favorizeze ,,creterea nivelului de viata, realizarea deplinei utilizari a fortei de munca, un nivel tot mai ridicat al venitului real i al cererii elective, deplina utilizare a resurselor mondiale, cresterea productiei si a schimburilor de produse". Din modul in care se enunta activitatea i scopurile urmarite de GATT rezulta ca acesta are un triplu caracter: normativ-contractual, jurisdictional i institutional.

Are un caracter normativ-contractual deoarece reprezinta un acord de vointe care, stabilind norme pentru politicile comerciale ale statelor, ofera in acelai timp membrilor sai drepturi i obligatii concrete, avand mecanisme precise care sa asigure respectarea drepturilor i sanctionarea neindeplinirii obligatiilor asumate. Caracterul sau contractual contribuie la eficientizarea activitatii pe care membrii GATT li propun sa o indeplineasca.

Are un caracter jurisdictional pentru ca, fara a fi un tribunal, GATT este un forum de solutionare a litigiilor dintre membrii sai privind aplicarea politicilor lor comerciale in conformitate cu normele Acordului general.

Se considera, de asemenea, ca are un caracter institutional, chiar daca GATT nu a lost considerat o organizatie, deoarece prin structura sa organizatorica i prin modul sau de functionare el a indeplinit, de fapt, rolul unei organizatii comerciale multilaterale.

Functionarea GATT

l. Aderare i retragere. Aderarea sau accesiunea unui nou membru s-a facut prin negocierea conditiilor de aderare i s-a aprobat de partile contractante cu o majoritate de doua treimi. Acordul era aplicat daca una dintre partile contractante nu consimtea la aceasta aplicare, in momentul aderarii uneia dintre ele. Retragerea oricaruia dintre membrii se putea face printr-o notificare scrisa cu 6 luni inainte.

2. Organizarea activitatii GA TT. Organul suprem al GATT este Adunarea Generala a partilor contractante, ale carei sesiuni erau anuale. In general, in practica GATT deciziile se adoptau prin consens, trecandu-se la vot numai in caz de stricta necesitate. In acest caz fiecare parte contractanta dispunea de cate un vot. Deciziile erau adoptate cu o majoritate simpla i numai in situatia unei derogari de la dispozitiile GATT sau in cazul aderarii unui nou membru, era ceruta o majoritate de doua treimi. Un alt organ este Secretariatul GATT, format din aproximativ 300 de salariati sub conducerea directorului general, avand sediul in Elvetia, la Geneva. La randul sau secretariatul este subimpartit pe divizii i birouri. Alaturi de Adunare i Secretariat sunt intalnite i o serie de Comitete, cum ar fi: Comitetul pentru comert i dezvoltare, Comitetul peiitru balanta de plati, Comitetul pentru concesii tarifare, Comitetul pentru comertul cu produse agricole, Comitetul pentru probleme bugetare, fmanciare i administrative, Comitetul pentru salvgardare, Comitetul pentru textile etc.

Problemele curente sunt rezolvate de Adunarea generala, de Comitetele mentionate la care se adaugau grupuri de lucru i Consiliul reprezentantilor. Un rol important pentru asigurarea respectarii in practica comerciala a principiilor GATT 1-au jucat rundele de negocieri care au avut loc la diverse intervale.

Principiile GATT

Principiile fundamentale ale GATT au fost principiul egalitatii i nediscriminarii, al combaterii protectionismului in schimburile comerciale i al evitarii concurentei neloiale.

Principiul egalitatii i nediscriminarii s-a reflectat in tratamentul natiunii celei mai favorizate, in tratamentul national i n condamnarea oricarei discriminari.

Clauza naiunii celei mai favorizate a fost prevazuta in articolul I al GATT si prevedea acordarea de catre un stat unui alt stat a conditiilor cele mai avantajoase pe care le-a consimtit fata de oricare alte state. In relaiile dintre partile contractante ale GATT, clauza se aplica la taxele vamale, la impunerile de orice fel la import sau export i pentru transferurile internationale de fonduri in legatura cu importul sau exportul, la modul de percepere a acestor taxe, la ansamblul reglementarilor si formalitatilor aferente importurilor sau exporturilor, la taxe si la alte impuneri interne, precum si la legile, reglementarile si prescriptiile relative la vanzarea, cumpararea, transportul, distributia si utilizarea produselor importate pe piaja interna. Au existat i derogari de la aplicarea clauzei natiunii celei mai favorizate prevazute pe de o parte in textul GATT si in deciziile adoptate de partile contractante ale GATT, si pe de alta parte in acordurile bilaterale. Unele dintre ele erau traditionale (preferintele existente la data intrarii in vigoare a GATT, traficul de frontiera, uniunile vamale si zonele de liber schimb, avantajele convenite intre membrii acordurilor internationale pe produse, masurile contra concurentei neloiale), altele au fost noi, legate de tratamentul preferential aplicat comertului cu tarile in curs de dezvoltare i intre aceste tari.

Prin tratamentul national in materie de impuneri i reglementari interne se asigura egajitatea de tratament intre produsele nationale si produsele de import, care au trecut frontiera. In acest sens, in articolul Til al GATT se prevedea ca impunerile si reglementarile interne ( taxe i alte impuneri interne, legile, reglementarile i prescriptiile afectand vanzarea, punerea in vanzare, cumpararea, transportul, distribuirea sau utilizarea produselor pe piata interna, reglementarile interne privind amestecul, transformarea sau utilizarea in cantitati sau proportii determinate a unor produse) nu vor trebui aplicate produselor de import sau nationale intr-o maniera de natura sa protejeze productia nationals.

Acelasi articol prevede si unele exceptii, si anume:

legile, reglementarile sj prescriptiile privind achizitionarea de catre organele guvernamentale de produse cumparate pentru nevoile autoritatilor si nu pentru a fi revandute in comert sau pentru a servi productiei de marfuri, destinate vanzarii in comert;

acordarea de subventii producatorilor national! (in conditiile stabilite de Acordul general i de codul privitor le subventii);

stabilirea sau mentinerea unei reglementari cantitative interne privind filmele cinematografice (contigente anuale negociabile privind obligatia de a prezenta filme de origine national).

Combaterea protectionismului in materie comerciala se referea la interzicerea generala afolosirii restrictiilor cantitative la import sau export, aplicate sub forma de contingente, licente de import sau export sau pe baza alter procedee i la aplicarea nediscriminatorie a restrictiilor cantitative prin care nici o parte contractanta nu va aplica interdictii sau prohibitii la import sau export in raporturile cu alta parte contractanta, daca astfel de prohibitii restrictii nu se practicau fa de orice alta tara".

In ceea ce privete evitarea concurentei neloiale, dumpingul i subveniile la export pot constitui metode comerciale care sa perturbe desfasurarea normala a comertului international.

Conform articolului VT al Acordului general prin dumping se intelege introducerea produselor unei tari pe piata altei tari la un pret inferior valorii lor normale, in conditiile producerii sau amenintarii cu producerea unui prejudiciu important unei productii existente sau ale intarzierii considerabile a crearii unei astfel de productii nationale in tara importatorului. Codul antidumping, revizuit in cadrul Rundei Tokio, a cautat sa clarifice ce reprezinta valoarea normala a unui produs i prejudiciul important i sa stabileasca masurile de combatere a unor astfel de situatii.

Subventia la export nu are o definitie clara in Acordul general decat daca sunt coroborate paragrafele 1 si 4 ale articolului XVI in care se arata ca subventia este orice ajutor al statului care permite reducerea pretului de export sub cel intern, avand ca effect creterea exporturilor sau reducerea importurilor.

In aceeai Runda Tokio a fost convenit Acordul privind interpretarea i aplicarea articolelor VI, XVI, 1 XXIII ale GATT, cunoscut sub denumirea de Codul suhventiilor i taxelor compensatorii, care precizeaza i dezvolta dispozitiile Acordului in aceasta privinta.

2.3 Activitatea GATT

Despre rolul pe care GATT 1-a avut in activitatea economica international a, am putea spune in cateva cuvinte ca acesta s-a materializat pe de-o parte in stabilirea principiilor care au guvernat comertul international pana in momentul inflintarii OMC, iar pe de alta parte in efectele rundelor de negocieri prin care s-a realizat o reducere semnificativa a taxelor vamale 1 prin care au fost eliminate restrictiile de ordin cantitativ din calea schimburilor ceea ce a dus la expansiunea comertului dintre state i la progresul economic general.

In anul 1947, intra in vigoare, provizoriu, Acordul General pentru Tarife i Comert si este elaborat proiectul Cartel Organizajiei Internationale a Comertului;

n 1950, din motive care au fost prezentate anterior, Carta OIC este respinsa;In 1955, SUA determina excluderea din sfera GATT a anumitor politici in domeniul agricol;

Intre anii 1947-1961 au loc primele runde ale negocierilor comerciale in urma carora se reduc tarifele cu 73 de procente;

Intre anii 1963-1967 are loc Runda Kennedy;

Intre anii 1973-1979 se desfaoara negocierile Rundei Tokio;

In anul 1974, prin Acordul Multifibra se restrang importurile cu textile;

n anul 1986, este lansata Runda Uruguay la Punta del Este;

n 1994, la Marrakech, minitrii din tarile GATT convin asupra actului final al Rundei Uruguay i asupra inflintarii Organizatiei Mondiale a Comertului;

In anul 1995, este creata OMC.

Runda de la Geneva este cea care deschide seria rundelor de negocieri,desfurndu-se in perioada aprilie - octombrie 1947. Aceasta runda a fost una dintre cele mai importante runde deoarece a condus la crearea GATT iar numarul concesiilor tarifare a fost unul impresionant de mare: 45 000, ceea ce reprezenta peste 50% din valoarea comertului mondial din perioada respectiva. Tehnica de negocieri folosita in cadrul acestei runde a fost ,,bimultilateralismul", in sensul ca fiecare tara a negociat cu tara cea mai interesata in reducerea nivelului taxei vamale, dupa principiul principalului fumizor, pentru ca apoi de concesia vamala sa beneficieze toi participanii la negociere, in virtutea clauzei natiunii celei mai favorizate. Metoda de negociere a fost produs cu produs, metoda folosita i la urmatoarele cinci runde. De rezultatele acestei prime runde au beneficiat, in special, SUA care au obinut reducerea din partea altor tari partenere a taxelor vamale la o serie de produse cu pondere mare la exportul american ca: grau, bumbac, carbuni, automobile, unele bunuri industriale de consum; in schimb SUA au acordat concesii tarifare la importul produselor care prezentau pentru economia americana un interes deosebit sau nu faceau concurenta produselor americane.

Cea de-a doua runda a avut loc la Annecy, in Franta, in anul 1949. Aceasta runda a condus la fixarea conditiilor de aderare pentru alte 11 tari si la unele reduceri de taxe vamale. Numarul concesiilor tarifare a fost de data aceasta foarte mic in comparatie cu prima runda; aproximativ 5 000. Acest rezultat se explica din cauza existentei i mentinerii disparitatilor tarifare, respectiv a diferenelor foarte mari dintre nivelul taxelor vamale ale SUA in comparatie cu taxele unor tari europene. Datorita faptului ca tarile cu taxe foarte mari nu au acceptat sa le reduca in mod unilateral, tarile cu taxe mai mici au acordat drept concesie consolidarea nivelului taxelor vamale pe o anumita perioada de timp.

In anul 1951, la Torquay, in Anglia, se desfaoara ce de-a treia runda de negocieri. Aceasta runda se individualizeaza datorita aderarii Germaniei la GATT i reprezinta inceputul schimbarii raportului de forte intre principalele tari occidentale, fapt menit sa creeze dificultatii in cadrul negocierilor. n plus, numarul concesiilor tarifare a fost de aproximativ 8 700, iar reducerea medie a taxelor vamale a fost de 25% fata de nivelul practical in 1948. Slabele rezultate au fost determinate de mentinerea disparitatilor tarifare intre tari i de refuzul SUA i al Angliei de a accepta propunerea Frantei de reducere in primul rand al taxelor vamale care depaeau un anumit nivel maxim stabilit de comun acord.

A patra runda de negocieri a avut loc la Geneva, in 1956 si poate fi caracterizata ca fiind runda cu cele mai modeste rezultate din istoria negocierilor GATT. Numarul concesiilor vamale a fost de data aceasta de 4 400 i au constat, in special, in consolidari de taxe vamale. Obstacolele s-au datorat Congresului american care a reproat administraiei SUA ca nu obtinuse reducerea obstacolelor netarifare in schimbul concesiilor tarifare facute tarilor europene. De asemenea, pe industriaii americani ii ingrijora procesul rapid de dezvoltare economica a Europei.

Runda Dillon a avut loc la Geneva, in 1962 i a fost denumita astfel dupa numele secretarului de stat american care a propus-o. Cu toate ca numarul concesiilor tarifare nu a depasit 4 400, totusi aceasta runda a reprezentat un pas inainte fata de celelalte s-a introdus metoda reducerii liniare a taxelor vamale. Rezultatul negocierilor a fost conditional i de crearea in 1957 a Comunitatii Economice Europene (CEE), prin tratatul de la Roma, preconizandu-se introducerea unui tarif vamal comun fata de tarile terte precum i de creterea deficitului balantei de pli a SUA, determinand Congresul american sa aprobe reducerea nivelului taxelor vamale la import cu 20% timp de 4 ani.

Urmatoarea runda a avut loc tot la Geneva, intre 1963-1967 i a purtat numele fostului preedinte al SUA, Kennedy. Initiativa negocierilor a aparjinut CEE i SUA, prima din dorinta de a obtine concesii tarifare din partea Asociatiei Europene a Liberului Schimb (AELS), care detinea 35% din exportul comunitar, iar SUA pentru a-i consolida pozitia pe piata europeana. Aceasta runda s-a evidential prin faptul ca aborda pentru prima oara problema obstacolelor netarifare, liberalizarea comertului cu produse i luarea in considerare a tarilor in curs de dezvoltare. In privinta reducerii taxelor vamale cele mai importante s-au efectuat la produse chimice, hartie, pasta de hartie, maini i mijloace de transport, instrumente de precizie, materii prime, metale neferoase etc. Pentru cereale s-a cazut de acord sa se stabileasca un pret de baza minim si sa se creeze un fond de ajutor alimentar de 4,5 milioane de tone pentru tarile in curs de dezvoltare. In domeniul obstacolelor netarifare s-a elaborat si aprobat un cod antidumping, iar SUA s-a angajat sa elimine sistemul de evaluare vamala la produsele chimice, angajament realizat insa cu prilejul rundei urmatoare, din cauza opoziiei Congresului SUA.

Runda Tokyo este numita astfel dupa locul de desfaurare a reuniunii ministeriale GATT care a aprobat desfurarea acesteia, negocierile fiind deschise oficial la Tokyo, in 1973, dar ele fiind purtate, de fapt, la Geneva in perioada 1977-1979. Cauzele care au determinat demararea cu intarziere a acestor negocieri au fost declansarea crizei energetice i obtinerea greoaie a mandatului de negociere de catre SUA si CEE. Initiativa acestei runde a apartinut tot SUA si s-a datorat continuei deteriorari a balantei comerciale din cauza politicii comerciale protectioniste fata de produsele americane promovata de CEE si Japonia. in aceste conditii, SUA au propus o reducere substantial a taxelor vamale cu 40%, in mod liniar, pentru toate pozitiile si subpozitiile tarifare. CEE a respins, insa, metoda liniara, considerand-o inechitabila, avand in vedere ca disparitatea taxelor vamale continua sa fie mare. In cele din urma a fost ca formula de compromis propunerea Elvetiei de reducere armonizata a taxelor vamale. Rezultatele negocierilor au fost pozitive, atat pentru reducerile tarifare convenite, cat si prin acordurile si codurile incheiate pentru unele obstacole netarifare cum ar fi: obstacolele tehnice, antidumpingul, subveniiile, valoarea in vama, achizitiile guvernamentale, licentele de import, carnea de bovine, produsele lactate, aeronavele civile, cadrul juridic.Am putea spune ca prin abordarea pentru prima data in mod complex a problemei obstacolelor netarifare, Runda Tokyo se deosebeste de celelalte sase runde. Astfel, tratativele destul de dificile care au avut loc intre parti au condus, in cele din urma, la convenirea unor acorduri sj aranjamente care vizau reducerea masurilor netarifare, supunandu-le unei discipline Internationale mai eficiente.

Cea mai importanta runda de negocieri pana in prezent este Runda Uruguay, desfasurata in perioada 1986-1894. La aceasta runda s-a convenit continuarea procesului de reducere liniara a taxelor vamale in comertul cu marfuri, au fost abordate pentru prima data subventiile din domeniul agricol si a fost inclusa in preocuparea GATT si liberalizarea comertului cu servicii. In egala masura, s-a pus un accent deosebit si pe domeniul proprietatii intelectuale. De asemenea, merita subliniata si preocuparea GATT pentru sprijinirea economica a tarilor in curs de dezvoltare, flind convenit in acest sens Protocolul ,,celor 16" privind acordarea de reduceri de taxe in comertul cu anumite produse intre tarile paiticipante. in plus, a fost instituit i Sistemul Global de Preferinte Comerciale (SGPC), in cadrul caruia 39 de tari in curs de dezvoltare si-au redus si pot sa-si reduca, in continuare, taxele vamale in comertul lor reciproc la un nomenclator larg de produse. O alta realizare deosebit de importanta a reprezentat-o intarirea mecanismului institutional pentru punerea in aplicare a regulilor si angajamentelor asumate de tari in cadrul rundelor de negocieri multilaterale, prin infiintarea OMC. Am putea spune ca in urma acestei runde a fost incheiat mandatul GATT i s-a deschis un nou mandat; cel al Organizatiei Mondiale a Comertului, menit sa completeze toate disfunctionalitatile anterioare.

Sectiunea a II-a Organizatia Mondiala a Comertului

Crearea Organizatiei Mondiale a Comertului

Ultima runda de negocieri in cadrul GATT deschide o noua pagina in evolutia comertului international prin infiintarea OMC. Aa cum se stie, incercari de realizare a unei organizatii comerciale cu vocatie internationala au existat chiar din momentul in care se puneau bazele GATT, insa nereuita acestor demersuri a amanat momentul nfiintarii acestei organizatii cu 48 de ani. In cele din urma, la 1 ianuarie 1995, este constituita OMC data la care GATT a fost inclus in documentled legale ale acesteia. Din acest moment toti membrii GATT au fost obligati sa-si adapteze legislatia lor national in aa fel incat sa rezultatele Rundei Uruguay, OMC fiind responsabila pentru supravegherea implementarii acestor regull. In egala masura, OMC devine responsabila pentru continuarea negocierilor privind liberalizarea comertului. Cadrul general care a determinat infiintarea OMC a fost legat de aparitia unui climat politic favorabil cooperarii intre state i, implicit, crearii unui sistem comercial multilateral care sa se sincronizeze cu actualele interese din domeniul comertului international. In aceste conditii, OMC devine eel de-al treilea pilon al economiei mondiale alaturi de Fondul Monetar International i Banca Mondiala i elimina situatia de provizorat in reglementarea comertului international.

Acordul privind constituirea OMC contine o serie de prevederi de baza cum ar fi: aria de aplicare a OMC; instrumentele juridice care reglementeaza comertul international in urma mfiintarii acestei noi organizatii; functiile acesteia; statutul i modul de adoptare a deciziilor; procedura de acceptare i retragere in i din OMC,

Facand o comparatie intre GATT i OMC, putem aprecia ca exista o serie de elemente care diferentiaza cele doua structuri internationale. In primul rand OMC are o arie de extindere i de aplicare mult mai larga. Astfel, imediat dupa infiintare OMC avea 110 tari membre, in anul 2002 cuprindea 137 de tari, iar pe viitor se apreciaza ca numarul statelor paiticipante va fi de cca 159. In privinta ariei de aplicare in sistemul comercial multilateral sunt incluse pentru prima data activitati comerciale legate de comertul cu servicii, investitii i drepturile de proprietate intelectuala.

Daca GATT includea o serie de acorduri importante cum ar fi cele din domeniul antidumpingului i al subventiilor, al evaluarilor in vama, procedurilor in materie de import etc., OMC administreaza o serie de acorduri la care toti membri s-au angajat.

De asemenea, in timp ce GATT s-a aplicat intr-o maniera provizorie, OMC a fost creat pe o baza definitiva.

OMC aduce imbunatatiri principiilor i regulilor GATT i denunta politicile protectioniste in anumite sectoare sensibile care erau mai mult sau mai putin tolerate in GATT. In urma unor viitoare acorduri se va incerca eliminarea restrictiilor de export la textile precum i cotele de autolimitare in cazul produselor agricole.

2 Structura, funciile, obiectivele i principiile Organizatiei Mondiale a Comertului

2.1 Structura i funciile OMC

In general, hotararile i deciziile OMC sunt luate de catre Conferinta Ministerial care se intruneste de obicei le un interval de doi ani. In perioada dintre sesiunile Conferinfei Ministeriale functiile OMC sunt preluate de Consiliul General care, atunci cand examineaza diferendele dintre statele membre, se intrunete ca un Organ de Reglementare a Diferendelor. De asemenea, el este responsabil de efectuarea examinarilor politicilor comerciale ale tarilor membre, in urma rapoartelor pregatite de Secretariatul OMC. Cand functioneaza ca un Organ de Reglementare a Diferendelor se imparte pe grupuri speciale pentru reglementarea diferendelor i se constituie, in egala masura, ca un organ de apel.

Consiliul General este compus la randul sau dintr-un Consiliu pentru Comertul cu Bunuri, Consiliu pentru Comertul cu Servicii i un Consiliu pentru Aspectele Drepturilor de Proprietate Intelectuala Legate de Comert. Acestea sunt formate dintr-o serie de comitete i grupuri, cum ar fi: Comitetul pentru comerJ; i dezvoltare; Comitetul pentru comert i mediul inconjurator; Comitetul pentru restricfii aplicate din motive de balanta de plati; Comitetul pentru buget, finante si administrate; Comitetul pentru obstacole tehnice in calea comertului; Comitetul pentru practici antidumping;

Comitatul pentru licente de import; Comitetul pentru salvgardare; Organul pentru supervizarea textilelor; Comitetul pentru accesul pe piete; Comitetul pentru agricultura; Comitetul pentru masuri similare i fitosanitare; Comitetul pentru masuri investitionale legate de comert; Comitetul pentru masuri de origine; Comitetul pentru reguli de origine; Comitetul pentru subventii si masuri compensatorii; Comitetul pentru evaluare in vama; Grupul pentru negocierea telecomunicatiilor de baza; Grup de negociere pentru micarea persoanelor fizice; Grup de negociere pentru transporturile maritime; Comitetul pentru comertul cu servicii financiare; Grupul de lucru pentru servicii profesionale; Comitetul pentru comertul cu aeronave civile; Comitetul pentru achizitii guvernamentale; Consiliul International al produselor lactate si Consiliul functiilor i scopurilor pentru care a fost creata OMC. Toata aceasta structura complexa este destinata indeplinirii sunt:

Sa faciliteze punerea in aplicare, administrarea i operabilitatea instrumentelor legale ale Rundei Uruguay i ale oricaror noi acorduri ce vor fi negociate in viitor;

Sa asigure un forum de negocieri viitoare intre tarile membre, atat cu privire la problemele cuprinse in acorduri cat i cu privire noi domenii, conform mandatului sau;

Sa-si asume responsabilitatea aplicarii unui sistem unitar de reguli i proceduri pentru reglementarea neintelegerilor i diferendelor intre tarile membre;

Sa-i asume responsabilitatea pentru realizarea unor examinari periodice ale politicilor comerciale ale tarilor membre;

Sa coopereze cu Fondul Monetar International i cu Banca Mondiala in vederea asigurarii unei mai mari coerente a politicii economica globale.

1.2. Obiectivele i principiile OMC

Obiectivele i principiile OMC vin sa completeze si sa imbunatateasca pe cele initiate de GATT, Principalul obiectiv al OMC este acela de a crea un sistem de comert liberal i deschis, in care firmele comerciante ale tarilor membre, sa poata face comert in conditii de concurenta loiala i nedistorsionata. De aceea, in acordurile i instrumentele conexe sunt prevazute o serie de principii i de reguli care sa asigure garantia indeplinirii obiectivelor stabilite o data cu infiintarea OMC. Aceste principii nu sunt diferite de cele instituite de GATT dar se incearca o mai mare eficienta in aplicabilitatea lor. Aceste principii sunt:

Tratamentul natiumi celei mai favorizate care constituie o aplicare in practica a principiului nediscriminarii. In mod concret, acest principiu impune ca taxele vamale ce trebuie aplicate marfurilor importate sa fie aplicate fara a exista discriminarii legate de provenienta marfii;

Regula tratamentului national in comparable cu cea a natiunii celei mai favorizate interzice discriminarea in materie de tratament diferit intre marfurile importate fata de cele indigene (dupa vamuire);

Protejarea industriilor nationale prin taxe vamale a fost impusa in urma ideii ca un comert liberal nu trebuie sa incurajeze concurenta externa in detrimentul industriilor nationale. Se cere totusi ca aceasta protectie sa fie scazuta si sa se realizeze numai prin taxe vamale, iar pentru siguranta aplicarii sunt interzise restrictiile cantitative la import (cu exceptia unor situatii bine determinate);

Consolidarea taxelor vamale consta in eliminarea de la caz la caz a protectiei pe care tarile au tendinta de a o impune, Eliminarea protectiei se realizeaza de obicei prin negocieri multilaterale care au ca scop reducerea taxelor vamale si inlaturarea celorlalte bariere in calea comertului. Taxele vamale astfel reduse sunt consolidate impotriva unor majorari posibile i au fost listate in Listele nationale ale fiecarui stat, anexe la OMC.

Fata de aceste principii exista in plus reguli cu aplicabilitate generala la importul marfurilor in teritoriul vamal al statului importator si includ dispozitii pe care tarile trebuie sa le respecte in urmatoarele domenii: la determinarea valorii in vama a marfurilor importate, atunci cand taxele se percep pe o baza ad valorem, adica conform regulii din factura sau a facturii efectiv platite; la aplicarea standardelor de fabricate i reglementarilor sanitare i fitosanitare, conform regulii tratamentului national; la emiterea licentelor de import, potrivit regulii transparenei i a nediscriminarii intre posibilii beneficiari.

Alaturi de regulile cu aplicabilitate generala sistemul multilateral a mai creat i reguli care guverneaza: acordarea subventiilor de catre guverne; masurile pe care guvemele le pot lua in mod normal, ca urmare a cererilor formulate de industriile nationale, si masurile investitionale ce pot avea efect negativ asupra comertului; masuri ce pot fi luate de guvernele din tarile importatoare, ca urmare a cererilor industriei nationale care stipuleaza ca anumite masuri ce distorsioneaza comertul international, pot fi luate de guvernele tarilor importatoare numai daca exista o cerere a industriei nationale care a fost afectata de importuri masive sau subventionale, sau la preturi de dumping.

In cele mai multe cazuri statele impun anumite conditii investitorilor strain, in special la acordarea anumitor facilitati, conditii dictate de anumite prioritati nationale. Daca ele au un efect negativ asupra comertului, sunt clasificate ca masuri investitionale legate de comer. Acordul TRIMS, negociat in cadrul Rundei Uruguay, interzice utilizarea restrictiilor cantitative la import. Cele cinci feluri de conditii, sanctionate de TRIMS sunt:

1. conditia cumpararii sau folosirii unor marfuri cie origine indigena (conditia continutului local); 2. conditia impusa cumpararilor sau achizitiilor din import ale noii firme sa reprezinte un anumit procent din exporturile sale de produse locale ( conditia realizarii balantei comerciale a intreprinderii); 3. restrictia la import in limita unei sume raportate la cantitatea sau valoarea produselor exportate (restrictii pe motive de balanta comerciala); 4. restrictii legate de accesul la valuta liber convertibila, fiind fixate anumite limite pentru intreprinderea respectiva; sau daca este ceruta specificitatea unui anumit volum de export de produse nationale ca o conditia a realizarii investitiei.

3 Activitatea Organizatiei Mondiale a Comertului

Activitatea OMC s-a concretizat intr-o serie de conferinte desfaurate in perioada

1996 - 2003. Acestea sunt: Conferinta Ministeriala a OMC de la Singapore (1996);

Conferinta Ministeriala a OMC de la Geneva (1998); Conferinta Ministeriala a OMC de la Seattle (1999); Conferinta Ministeriala a OMC de la Doha - Quatar (2001);

Conferinta Ministeriala de la Cancun - Mexic (2003).

Age F. P. Bakker. Instituiile financiare internaionale, Editura Antet, Bucuresti, p. 17

Robert Gilpin, op, cit., p. 56

Constantin Fota, op. cit., p.279

Age F. P. Bakker, op. cit, p.16-17

Victor Aldea, Gheorghe Bivol, Aurel Ion, Ion Ni, Mircea Petrescu. Acordul General pentru Tarife i Comert - GATT - Cadru general pentru promovarea comeitului interna|ional. Editura tiintifica i Enciclopedica, Bucureti, 1987, p. 13-14

Age F. P. Bakker, op. cit., p.22-23

GATT - Instruments de base et documents divers (TBDD). vol. IV, Geneve, 1969, p. 1

An. XXXIII

Art. XXXV

Art. XXV i Art. XXXIII

Art. IV

Art. XI

Art. XIII

C, Fota, op. cit., p. 139

De exemplu, in SUA taxele vamale variau in perioada respectiva intre 25% i 200%, in timp ce taxele tarilor din Benelux nu se ridicau decat la 10-12%.

De exemplu, in cazul SUA, la peste 1 000 de pozitii tarifare taxele vamale variau intre 25-35%. in timp ce tariful CEE se ridica aproximativ la 3-5%

Victor Aldea, Gheorghe Bivol, Aurel Ion, Ion Ni, Mircea Petrescu, Acordul General pentru Tarife i Comert, op. cit., p. 78-86; 7

C. Fota, op. cit, p. 108-109

Elena Toba, op. cit., p. 198-199

Elena Toba, op. cit, p. 198